Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei. cât ºi în afarã de catedrã. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. Elogiul demnitãþii profesorului. Popovici nu a mai apucat-o. Le restituim. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului..Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat. integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã. îi vom cinsti memoria. în 6 decembrie 1952. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj. Acum. Popovici. . pentru a aduce un ultim omagiu. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. an. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna. dactilografiatã. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi.. Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. În schimb. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. sã cercetãm atent. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor. Popovici. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. Boala nemiloasã. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. De la dânsul am învãþat sã studiem profund. Ioan ªerdeanu. din fericire. 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti. stud. marcatã thanatic. care i-a mãcinat sãnãtatea. savantul însetat de adevãruri eterne. credincios muncii întregii vieþi. continuîndu-ºi carierele universitare. a unei lumi care se sfîrºea. spiritul sãu de jertfã. universitatea se clãtina din temelii. va pleca la Timiºoara. în momentul când. pentru cã. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi.. a oraþiilor funebre. Ion Gheþie. profesorul D. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. D. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. a stalinismului triumfal. conferenþiar la Pedagogie. rostite la catafalcul profesorului. Popovici se stingea la numai 50 de ani. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. Nicolae Pârvu. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”. La cãpãtîiul lui D. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu.. l-a lovit mai puternic ca niciodatã. O lume pe care. cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. aici. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã.

Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. Popovici lasã în urma sa un gol imens. Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. Nãscut la 25 octombrie 1902. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. Om de ºtiinþã. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal. A scris lucrãri de o soliditate 5 . aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut. ajutând pe toþi. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. pe tãrâmul ideilor. judeþul Olt. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. cum rar a produs poporul nostru. într-o zi încã atât de aproape de noi. În Dumitru Popovici. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. ca ºi cei de mai târziu. prin cultura sa adâncã ºi diversã. la semnul care nu iartã. Din marea sa experienþã de savant. se cade. de câte ori am lucrat împreunã. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. Iubitor al poporului românesc. mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. I.Profesorul D. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. Iatã de ce l-am respectat. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. care venea din caracterul sãu statuar. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. cãutãtor perseverent al adevãrului. Astãzi. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã. în comuna Dãneasa. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. Ca un mare savant. de devotament nemãrginit faþã de culturã. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. un stil. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. profesorul D. a iniþiat cercetãtori tineri. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. Profesorul D. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. În deosebi în faza aceasta de început. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. profesorul D. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. ce întrec interesul personal. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. strãlucitul profesor de Istoria literaturii române. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o. Dar profesorul D. sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. profesorul D. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. care. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. prins apoi într-o bogatã sintezã. A fost un dascãl luminat. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. Din 1930 pânã în 1934. de nesuplinit. înþelegându-ºi menirea. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. Pânã când.

. Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”. ultimul salut. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. despre tragicul ei sfârºit.. Aduc aci. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita. noi suntem în prefacere ca istoria. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre. Ca produse ale unei îndelungate istorii. pe care nici boala nu a putut-o doborî. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor. N-au trecut decât trei zile de-atunci. bine cumpãnitã ºi sistematicã.. Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija. dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie. Dar.ºtiinþificã impresionantã. Popovici. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni. lovit de-o crudã boalã. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult.. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã.. dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã. prin gândirea sa clarã ºi ordonatã... sã vinã în ajutorul studenþilor. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. Îl regretãm cu toþii. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D. printre cele dintâi. Vrednic ºi mândru . prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã. Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu. Spirit de umanist. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. distinsului profesor... Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante.. I. Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare. S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui.. prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri. puse toate în slujba luminãrii studenþilor. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi.. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului. cu o putere de muncã neînfrântã. ci de toate aspectele vieþii universitare.

el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu. golite de conþinut. an. Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare. oriunde ºi oricând. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. cãtre literatura de idei. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. a muncit neobosit. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. pilda nemuritoare a geniului eminescian. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite. cu îndrumãrile sale preþioase. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. cu sfatul sãu. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. Munca dârzã ºi sârguincioasã. Vechi luptãtor democrat. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. El n-a murit. Mircea Zaciu 7 . D. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. încã dintr-o epocã de tristã amintire. opunând unei literaturi formaliste. A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei. stud. se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. la orele de consultaþii.dascãl. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã. depunem cununa lacrimilor noastre de durere. Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D. la seminarii. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã. zi de zi. în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. cu gând curat. Dumitru Popovici. jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului.

. ochii îþi cad. în urma unui trist. cãci data e «5. îndatã dupã prefaþã. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . ce nu va mai fi întreruptã. cum o stare de comã. finale. “La steaua”. fãrã rimã. vreo trei. O lacrimã. Cãci. o întâlnire de acest gen. pe când autorul unei poezii Legãmânt. ºi astfel ei sã se recunoascã. interziºi. 1982. în Bucureºti. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi. pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii. în litere de tipar. tipãritã în 1968. presupun cã pentru întâia oarã.. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã. Se fãcea cã. Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. de înfiorãri. trebuie sã plece dintre oameni subit. Dacã nu mã înºel. nu multe. tipãrit în Bucureºti. cum s-ar ascunde un cifru. cu «poeme». sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. în schimb. pentru o bãtãlie a medicilor. din 1981. consideratã adevãratul debut. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”. Iar datarea. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã. Totul în formula unei tehnici de notaþie. Apoi aceste patru versuri.sã fi fost pe la ora. ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. Spunând de o lacrimã. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”. într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. ca-n tragicii greci la un semn de destin. la distanþe de ani. spre o urcare a sufletului la cer.dorul lui Grig. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. dar toate de suflet. accident rutier. urmând publicãrii. invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu. 69». aranjamentul nereuºind. cu frunte . În ea. în aceastã iarnã. în oraºul fost românesc. pe la 1. cu un complot al ei. torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. dar.. îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. “O. IX. ªi când. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. intitulat Izvorul ºi clipa. craniu. se instalase. fãrã plete. Numele cãrþuliei amintite. închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii. pe aceste versuri. ce-i aparþin (toate. fãrã nici o pãsuire. e Numele tãu. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. o reparcurg. care-i ºi prin naþional. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. pe sub nori cu zãpadã. din 1964. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. de aceea în formularea: “. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin). pe un peron. prin mai mulþi ani. Dorul. la al cãrui început noi doi ne întâlnim. Doamne. pentru vreo zi. Un noian de ani. cu încãrcãturi de simbol. sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii. Lacrimã. despre care sã te tot întrebi.. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere. cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). în gând . mamã”. cum. Aurel Rãu Grigore Vieru. când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. în Moldova lor. între doi «tineri poeþi».30. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”. de încifrãri. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici. puþin limbaj esopic . în apãrarea vieþii lui. în garã. semnatã de Marin Sorescu. în vreun fel. care în prealabil vor mai fi comunicat. mi se putuse intermedia telefonic. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. Dar. pe paginile de gardã.parcã din istoria revistei Steaua. prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. poezia aceasta. care se vor dovedi urmãritoare.

. la zãri de mit. când el îmi transcrie.. la o judecatã a urmaºilor. s-a spus. o prefaþã scrisã de Ion Druþã. parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. Cu excepþia. Nu ºtiu un altfel de plâns. maicã uºoarã. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. doar pe un alt volum al sãu. .cu tine nimic». de mesaj unionist. în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. deci situatã la mijloc. vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor. (continuare în pag. semnat Grigore Vieru. Muma în genere». a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). de înalt. îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului .dintr-odatã. în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã». pe de alta de sprintãri.dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. într-un interes oarecare. una în 1974 ºi alta în 1977. / De-ar spune ºi cuvinte /. fie ea ºi trufaºã. în ceea ce va urma. ca în strofa: «Uºoarã. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi..15) 9 . / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. cu litere de mânã. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni. din realitatea mai mare. scrise. o noapte. întreagã poezia Dar iatã printre crengi.. distribuit în trei cicluri. de opus unei realitãþi din lumea realã. mama «naturalizatã. femeia ca «tainã în taina naturii. O risipã de frumuseþi. cînd el e drumeþ în Ardeal. // Sunt doina. de grad fiinþial. ºi învinge. care a erupt printr-un friguros genar. în care «jocul» presupune «imaginaþie. doar o respiraþie caldã. / El de-o vecie izvorãºte. desigur. nici s-o sperii.. cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». / Din limba sfântã-a noastrã». graþios. apare în 1988. cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. în visul viaþã. / Îl suge de-o vecie marea.Dorul». umanã. «Ierbile miºcã». în care «erbile» vor redeveni «ierbile». figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). Dar înzidirile pot fi multe altele. sub stele de ideal. brutale. ºtiu bine. De efigie. «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã». când mã aflu eu în casa lui. pe de o parte de har. de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. Iar poemul. primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile». cu suflet nu numai moldovean. Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie. dedicatã. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt». ca o deputãþie. de frumuseþi ale verbului.boltitã ºi niºte ochi mari. realã». ºi cu etern românesc. visãtoreºti.Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. din judeþul Bistriþa-Nãsãud. dupã cum. Privitor la aceastã transcriere. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». Avarie în legãturã cu care stã. prin care lumea culturii e mai bogatã. unde îi este consacrat un substanþial capitol. îi place mult. Încât sã lase. devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. vibrant. din poveºti. modelatoare de conºtiinþe. ªi cînd îl ºi gãzduiesc. împreunã cu soþia lui Raisa. ca eroii literaturii lui de copii. în raport cu o altã întrevedere.. la o Sãrbãtoarea limbii române. iar textul e în alfabet cirilic. prin opera distructivã a timpului. dincolo de Prut. latine. cum ºi de bunãtate ºi dragoste. câteva ilustraþii fine. în 1991. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. cumva bipatrid. motivul copilãriei. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. stãpânã a Marelui stãpân . Aproape. în acelaºi an 1976. aºa numindu-se pentru el limba lui. simþul metaforicului. apropiatã. mama «concretã. Într-un vers din douã cuvinte. inventive. ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine. «Nu am. moarte. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. Sunt. prin începutul deceniului 10. în peniþã. spre un sfârºit de ev. o valoare spiritualã de excepþie. rotunjeºte un profil de scriitor mare. a visului. când. inclusiv la Cluj. / Ea le-ar lua. pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. iar ºi iar: Grigore Vieru. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã. de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian. în acelaºi sens. dupã o prelungitã cinã. dureroase. mai târziu. a erosului. Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. din care primul se numeºte Cântece pentru mama. de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise. natura va fi maternizatã». O efigie. prin ultimu-i vers. fiindcã mijloceºte. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. cu care el înfruntã. o parantezã. Grig . taina ei. episod dintr-un drum. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii. totuºi. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. tipãrit în 1974. ºi al fmiliaritãþii lucrurilor».

. dar în care. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. sã spere (. cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu. Primul – „speranþã“. sub egida Ambasadei Italiei în România. ci cald ºi apropiat. continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. de fin de siècle. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace. ce ºi cât putem construi. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. De asemenea. împotriva oricãrui sentiment crepuscular. Cã tinerii sunt peste tot la fel.“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. în amurgul vieþii noastre. darurile primite. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. în încercarea de a ne fructifica. critic literar. nimic. însã. 1999). care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj. Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie. e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. ar trebui sã ºtim. nu era deloc Mesagerul al spatiului . pentru a lãsa aceastã lume.“ Profesorul Papahagi. Marian Papahagi îndemna la speranþã. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. spiritualiceºte. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. traducãtor. al celui care. fiecare în propriai viaþã. Astfel. fãrã patetism. re-întemeietor al ªcolii române de la Roma. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. lexicograf. sã ne asumãm. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. iar onestitatea. este „a construi“. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas. perseverenþa ºi . apãrut postum. este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene. ca oameni ai secolului XX. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta.. mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale. scorþos ori infatuat. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. mi-am isprãvit alergarea. editor. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf. Iatã de exemplu un interviu din 1988.)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã. cu luciditate. învãþând ºi/sau predând.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999). an întunecat al perioadei comuniste. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. legat de primul. italienist de valoare internaþionalã. cu pasionatã smerenie. 7). profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj. profetic. condiþia ºi sã construim. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. un astfel de gest pare aproape de neînþeles. sã studieze.

Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului. Drumul. Numãrul funcþionarilor de stat. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. în acelaºi timp.1902. a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj. . sã devinã.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5. prin diferite fundaþii. intenþioneazã sã adune. o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale. ºi spre Valea Jiului. zilnic. directorul minelor din Jiul superior.000 de florini. anual. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe. la Petroºani.1939. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate. ºi-a închis porþile. de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. 50-60 vagoane de cãrbuni). ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere. minieri. Numãrul profesorilor creºte ºi. acum. Munteanu Nicolae. elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938. Golgoþiu Sabin. Joja Nicolae. Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) . Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români. sub conducerea energicului director Andreics. la început. suma s-a ridicat la 3. leafa profesorilor. ulterior. Homescu Ioan. cu vremea. drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa. Acest modest gimnaziu a avut. Statul acordã gimnaziului un ajutor. Poenar Ioan. Intemeietorii voiau „ca acest început. În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor. în epocã. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere. . Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite. din anul ºcolar 1901. încã de la înfiinþarea lui.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4. între 250 ºi 300 de vagoane. din toatã Valea Jiului.000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. Moldovan Victor. ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. Sîrbu. a donat suma de 10. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe. Mayer Zoltan. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX. În anul 1886 a luat fiinþã. la Petroºani. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. În anul 1900.Ion D. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului.” Budapesta etatizeazã institutul dar face. integral. un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care. Kubaszek Iancu. s-a dezvoltat Liceul de bãieþi.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. Raþiu Eugen. Stanciu Petru. un gimnaziu particular german care. zilnic. consideratã. Maros D. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau. din pãcate. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. în consecinþã. Comitetul ºcolar.000 de coroane anual. gimnaziul devine public ºi poate asigura. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3. Mihail. Iosif Rotter. dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau.000. de 1. tãiat în stâncile defileului. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei. dupã trei ani de existenþã. ªandru Aurel.

s-au refugiat. în frunte cu directorul. la începutul lunii noiembrie 1918. În decembrie 1904. definitiv. în principiu. lichidarea situaþiei materiale a institutului. În plus. În faþa unei asemenea generozitãþi.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani. La 1 septembrie 1917. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an. în ziua de 8 iulie 1906. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. iar un numãr de 600 de pãrinþi cer.târziu. În anul ºcolar 19101911. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. la 6 octombrie 1904.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale. prim-pretorul din localitate. în 1919. Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani. 4 sãli de clasã. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români). În anul ºcolar viitor. în anul ºcolar urmãtor. Prin urmare. s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909. acest om îl pierde pe fiul sãu. gimnaziul s-a mutat. în acea vreme. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi.54. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. Corpul profesoral. numãrul elevilor scade. definitiv. Direcþiunea era convinsã cã „aici. misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte. Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. de multã moderaþie ºi tact când nu . dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb. Lucrurile se clarificã. ca obiect obligatoriu de studiu. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. în anul ºcolar 1908. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. Dupã etatizare. în acest sens. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea. Bacalaureatul. ba chiar prea energice.” Din nefericire. Pius. La începutul secolului XX. „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a. Guvernul ordonã. Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220. Maghiari erau 84 iar români.000 coroane în contul comitetului ºcolar. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an. salã de gimnasticã ºi desen. ceva inevitabil. Ianza fixeazã o bursã de 1.1909. În amintirea lui Pius. Din cei 84 de elevi maghiari. gimnaziul devine Liceu. în doi ani. etatizarea institutului. Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). În acel moment. iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. direcþiunii liceului sã se predea. din perspectiva timpului. trecut timpuriu la cele veºnice. recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. Reprezentanþa comunei Petroºani decide. printr-un memoriu.” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. în noul sãu sediu. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani). Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta. Casierul Comitetului ºcolar prezintã.

Pãrintele protopop Romulus Miocu. Iosif Iancu. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari). aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia. sã-i punã capãt. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. au trecut la rezolvarea treburilor curente. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. major fiind. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. a þinut. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”.000 coroane. prin donarea a 50. Pentru început. Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas. Irina. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea). Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi. cu o pricepere rarã.” Cei aflaþi la conducerea liceului. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919. cu orice preþ. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti.solicitã. Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani. În faþa evidenþei. De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. ing. Colonelul Corijescu. Gavril Precup. au colectat 20. În Petroºani. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. în mod expres. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat. Romulus Miocu. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. Ioan Winklehner. pe cât posibil. Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care. dã o petrecere în folosul cãminului. la finele anului ºcolar 1920-1921. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. suma colectatã ajunge la 50. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã. a deschis. lãmuritã odatã pentru totdeauna. dupã multe 13 . comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919.” Inspector general al minelor. Semper fidelis Dr. s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului. A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut. devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã. prin ordin. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie.956 lei. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr. în douã rânduri. cu acel prilej.000 lei iar. delegatul directoratului. În februarie 1919. însã.000 coroane. s-a decis. începând cu ziua de 1 septembrie 1919. Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. Ideea era sã se evite. Acesta a fost „provocat”. Directorul învãþãmântului secundar. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10. într-un fel sau altul.” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care. paroh protopop.

în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. Profesorii aparþineau. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39.alergãri ºi intervenþii.000 care sumã. Religia era predatã de Ioan Duma. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. Peste ani. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. Vasile Niþar. de asemenea. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5.” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2. Imediat dupã Unire. 1. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare. Romulus Miocu. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei. Albina din Sibiu oferã 200 lei. membru în Comitetul ºcolar. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. Ei deþineau.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit. de doar 22. în data de 15 octombrie 1921. Ajutor i-a fost prof. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni. „un institut de regenerare. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor. zi de zi. dr. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. „care pe lângã sprijinul moral.000 lei. Coloman Fulop era directorul liceului.921 lei proveniþi din donaþii. neînregistrânduse nici un caz mai grav. Primãria comunei Lupeni-2.000 lei.500 lei. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi. Numãrul elevilor a fost. Casa ªcoalelor Bucureºti. preot paroh ortodox. la început. în calitate de pedagog. în total 1. a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã. dirigent. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei. ministrul Petru Groza. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. în concepþia celor care l-au înãlþat.000 lei. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei.308 lei. Liga Naþionalã a Femeilor Române. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. ªcoala medie din Lupeni-200 lei. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. prof. Ceea ce trebuie subliniat.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare. de la bun început.10. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic. ca de fiecare datã. iar cinci cu reducere.000 lei. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei. prof. Unul era cazat gratuit. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu. odatã primitã.000 lei. de Dominic Varga. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25. 500 lei. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan. Ioan Winkleh-ner dã. dr. Banca Naþionalã a României. preot reformat ºi de Antoniu Muller. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului. Uzina electricã Petroºani-1200 lei. de dr. prim-rabin izraelit din Petroºani. secþia Gorj14 5.500 lei. personal. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului.500 lei. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. existenþa cãminului. Ioan Niciu . Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani. d. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100. În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti. de Bela Ganya. Cassa de Pãstrare Petroºani6. dr.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1. preot romanocatolic.000 lei. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10.000 lei. Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice. Dr.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii.000 lei. pe lângã funcþia didacticã. secretarul Casinoului Român. Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar. va asigura pentru totdeauna. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor. paroh-protopop greco-catalic. Fabrica de piele Petroºani. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã.

Din pãcate. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. aºtern umbra / pe masã.22 (Petroºeni. secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. din parcã o presimþire. Ionel Moga a fãcut. dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. aplecându-se. custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã. a ospitat orele d-lor profesori. / curatã ºi rãcoroasã». prof. dupã douã sãptãmâni de activitate. de altfel. care aºteaptã o revenire. d. trupele române au intrat în Petroºani. custodele colecþiunii de naturale. ori testamentar. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic. la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb».” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921. În 28 august 1916. un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. în timpul ocupaþiei româneºti. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor. o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». Dintr-un bocet doar mângâiri. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani. 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. prof. Brâncuºi. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului. Wilhelm Metz a intrat. Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. într-un an. aflãm. director regional al învãþãmântului din Timiºoara. chimie ºi gimnasticã. Dr. La etaj era spitalul. Doctore. Antoniu Toth. prof. Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. prin vreo patru decenii. liceul nu a suferit pagube. prof. cuvintele: «Sunt iarbã.era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. însã. care a devenit studiu facultativ. conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. 1922. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. trei inspecþii sanitare.) Doar de pe acest «plai» de grai. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj.” Din fericire. în fiecare clasã. În octombrie. dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea. cum s-ar juca. însã. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”. ºi în fine. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. A. A rãmas. 15 . pe care el le-a scris. iar Oscar Mar. ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. Szekely nu (urmare din pag.gurã de leu. Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. iatã cum mã simt. La Petroºani. Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. Mobilierul a fost coborât în curte. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. s-a retras la pensie. poate.

pentru cã presupune conflictul cu sine. personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. Foarte dens ºi. strict circumscrise prezentului istoric. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. Ioan Gheorghiu din Iaºi. de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. 1923 – 25 oct. a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr. pe de altã parte pentru cã. ci se executã. În roman.. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. din pãcate. preþul ei este însã foarte mare. Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. – ai garsonierei sau ai carcerei). sã renunþe la opinia personalã. hârdãul. astfel. sã retracteze ºi. în componentele specifice – prejudecãþi. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. hainele de postav aspru. dar tipãrit abia în 1995. luminatorul. justiþia e o instituþie absentã. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o. literar. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. acel ceva care „nu e în ordine”. ridicatã la rang de artã. confort sporit!).. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. de altfel. Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã. prostia. încã prea puþin cunoscut publicului cititor. totuºi. la infinit. iniþial coerente. deºi vizeazã clar comunismul. prostie – ºi îl denunþã ca atare. 1983) este. groparul – fost preot).. devine o problemã de conºtiinþã. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. în text. respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica. Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. mai „deschis” decât toate celelalte). tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. în seria postumelor publicate la editura Arania. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. un perete abstract. în timpul nostru. impostura). starea de confuzie. Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic. fricã. prostia.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. oboseala ºi alienarea. devenit familiar ºi. a unei vieþi trãite intens. abandonarea libertãþii de gândire. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi. indiferent unde ºi când ar funcþiona.. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir. Darie Magheru (25 oct.. astfel încât. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã. prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan). în limba rusã. mir – pace/ lume. decât o carcerã. tot ar fi meritat sã capete. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã. Antimir este o conºtiinþã tragicã. . anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. Cartea. nepriceperea ºi prejudecãþile. sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei. împotriva lumii rusificate. Scriitorul a fost marginalizat. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea. realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. prozator ºi dramaturg braºovean. sã intre în conflict cu „legea”. de nervozitate. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. Antimir este condamnat în mod abuziv. cât a trãit. pe care el îl vede. de angoasã. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura.. fãrã sã fie anchetat. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi. Experienþa dramaticã a interogatoriilor. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. de timpuriu. ca urmare. în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”. aºadar. gesturile repetitive. prin aceasta. aparþine „literaturii de sertar” de calitate. sovietizate) comite un delict de opinie. în aceste condiþii. imposibil de publicat înainte de 1989. În esenþã. neodihna. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964.

.. cu grijã.de-afarã.. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni. þigãrile erau acolo. da – ºi-a zis antimir – . improvizatã.. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor. rãzbãteau foºnete. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã. din pãrculeþ...Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea . ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu. ridicândo... dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã. în pijamaua asta... cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã.. deci – gândea antimir.. era rãsturnatã pe covor.. dar cumva forþat.. chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum.. ºi. în camerã?. ivitã aºa. la-ntâmplare – deci astãzi.. se luminase bine de ziuã. câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol. ºi un fel de ciripit vioi. era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor...... sau.. ºi-a aprins þigara. ºi fãrã ºireturi? [. aici. foindu-se în aºternut....de-aici mi se trage.. oarecum uimit. în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum. chiar pe pijama sau pe pled. cu buze care-i tremurau înfiorãtor. la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!... bricheta peste cutie.. ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat.. apoi a râs. da. trecându-ºi privirea prin camerã... ºi þigãrile acelea aruncate. uºa care dãdea în hol. apoi ºi-a tras perna mai sus. a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã. de scrumierã nu mai avea nevoie.. ºi. cu el tot care-ºi 17 ... ºi.. era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta.. din ce în ce mai bine!. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici... aºa. din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã. se înfurie antimir. ºi-a aprins þigara.... ce-o fi având?. ºase-ºapte.. mascatura. când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios. uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – . bâjbâind pe pled.. pânã mai ieri... ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând.cealaltã.. ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul. de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir... îºi amintea cum. a înþeles cã nu mai înþelege nimic! . dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii.. se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind. „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru .. ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!. n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui. ºi a scuturat scrumul. (fragmente) IV.. e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator. ºi-a zis antimir... mai rãu! direct pe pled. fir-ar al dracului!.

îl soma: „.. din nepricepere. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine.. îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete. nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã.. antimir a sãrit în picioare.. deci. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!.c.. ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi.. ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine. cu sete. dar auzea clar. înlãuntrul lui – ceva. de-abia mai târziu... ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã. de vreme ce îºi stabilise. sau al prietenului. îi spunea cã nu totul e în ordine. numãrându-i la nesfârºit..þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri.. pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor...... pe eºafod – deci! ºi. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate. ºi-a zis antimir. când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi..... s-ar fi dus pânã la hârdãu. distinct. ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei.. un hârdãu în loc de baie ºi w.. la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie.. dupã care. din þigara tare.. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui.. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar. sau al mamei.” ºi. ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit.. o ficþiune împuþitã!. cineva.. în cerc demenþial. ºi-a zis el. din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul. când. fix pânã mai adineauri: nuuu!.... al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi.. îºi amintea el glasul tovarãºului. cu palma umedã de transpiraþie.. ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent.. ºi pereþii.. ºi. n-a mai înþeles nimic!. mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor. sau al . ºi antimir a tras iar din þigarã ºi.ºi. o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã. al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!. ajuns aici.. nesãbuit. în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi. pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse. „oricine – îºi amintea antimir acuma.. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!. sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. sau din pod. ºi. se luminase de ziuã. aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi. sau poate lumina inversã. e mai mult decât astenie. ºi antimir a tras adânc. cu timbrul lui.. ºi le aºezase cu un gust modest.. pe pat.. ºi nu s-a clintit!. ni l-am clãdit din fricã. ºi – mai cu seamã – din prostie!. deci... da’ parcã nu chiar acuma. pe podea – zgâriind-o sonor. singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut. uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe.. nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant.. cu inflexiunile lui.tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã. judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos.... dar – undeva.. n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [. sau din baie. la oricare dintre ei s-ar fi oprit.. a deschis ochii din nou – sau... aºa cum ºi le dorise modest.] V.. cu accentul lui. mult mai mult decât astenie!. dar sã treacã numa’ ziua asta. simþea încã un fel de obosealã! […] VI. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori. când respiraþia îi revenise la normal.... sã-l arunci în afara societãþii. rãguºit. cu ºi fãrã ghilimele asupra lor. sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri.. foindu-se iarã în aºternut. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri. sã se scoale din pat!..... ºi...... ºi îºi strângea capul. ºi pantofi cu ºireturi.. în pat. ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii.. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur. ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã.

ºi pledul. al patrulea! 19 . toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã... ºi calul sãu. ºi covorul. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga... în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!.... oricine poate greºi...... în ºoaptã aproape – de fapt. încet.. ºi pereþii! . privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen. cu nimb.. cum le numesc franþujii..fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela. pieton-microcefal. ºi lustra. recunoºti – ºi basta!.. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!... numai la desen. ºi noptiera. bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit. ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf... ºi. ºi se foi un timp în aºternut... da. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã. se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!. ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir. ºi.. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?. privirea lui sãlta de la un colþ la altul.. de data asta cu un început de nervozitate. ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe. dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã. fãrã nimb. sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav. în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara. dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!. apoi îºi zise. cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã. puþin sãltatã.

ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona. frustrãri etc. conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor.: unii s-au amuzat. aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. despre texte ºi contexte. iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã. nemulþumiri. refuzând o aniversare canonicã. Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. toatã lumea a reacþionat cumva. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii. fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri).ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. fie pro. apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. a revistelor Steaua ºi Tribuna. în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent. a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12. Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008). fãrã tabu-uri generaþioniste. un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. 2008). în final. nici luãrile de cuvânt incisive. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri. nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii. Aurel Codoban. alþii au fost iritaþi. rostim. Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani .

Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat. sã te petreacã în vorbã. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. ºi paharele. Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. el cocheteazã pe furiº cu Apollo. E bine. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. aici în Düsseldorf. frig… Se vor fi gãsit colegi. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. iar ideile zglobii ca balerinele. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. e creºtinesc aºa. Dar la ora ºase în dimineaþã. ideile înseamnã senzualitate. Nãscut din coasta lui Dionysos. Am mai publicat un singur recviem. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. cãci e sincerã. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. …da!… Îþi aminteºti bãtrâne. mult prea tânãr dispãrut. are importanþã numai faptul cã mori. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. El iubeºte cu patimã femeile. analistul de fineþe ºi infailibilitate. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi. aºa cum îl cunoaºte breasla. pentru Toma Caragiu. ergo sum. Prietenia o scrie cu literã mare.S. ale muncii tale. deodatã. zgomot. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. de orele acelea „indescriptibile”. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. dacã îl vãd pe Bebe. ºi Taºcu redevine teoreticianul. atunci când oltenii se duc la piaþã. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. S-a fãcut. tristeþile înseamnã senzualitate. cât ºi pentru noi. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!. ergo cogito. scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. cãci el este greu de urmat. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. acesta nu poate fi decât: „pensionar”. rãspund pentru el: NICICÂND. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. cogito. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. acum mai bine de 31 de ani.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. Recviem 21 . de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. rãmânând un însingurat. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul. ºi ideile. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului. interlocutorul sau iubirea de o zi. oameni de culturã.

Poeþi tineri ardeleni.un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. a oraºului cu statuia regelui Matei. în Ardeal mutaþia în magic. între care Azi. ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie. uneori chiar nedibãciile versului lui”. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. din perspectiva dominantei principale a liricii zonei. ºi despre care atât de puþine ºtim. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. de pânã la cotitura Blaga. evident. în Societatea de Mâine. “sub semnul notaþiei”. intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. de la Poemele luminii la Lauda somnului. sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare. respinge. psihoza bacovianã. mai mult de boemã. “poezia însãºi în stare nativã”. un boem ºi un temerar. O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general. în sfârºit acesta un centru. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. Aron Cotruº. de sintetizant Ermetism. . în Clujul universitar de dupã Întregire. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. Gloata. un îndrãgit. Un debut. între altele. Dupã cum. valideazã. Familia. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. inclusiv în planul expresiei. Abecedar. Revista Fundaþiilor Regale. o primã culegere. care va fi ºi de hotar. Când limba românã. configurãri. 1923). prin pagini de reviste. ºi ironia. Cuvântul liber. Eugen Ionescu. arghezian. numai aparent derutante. în Viaþa literarã.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. cum ar fi “stridenþele. cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. cu cuantumul lor de “revoluþionar”. În ziarul Patria. îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. anii 1930. la o alãturare cu altele. între care pictorul Ion Vlasiu. Bistriþa. prin diverse alte oraºe. în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public. cãci. în atâtea privinþe o “mirare”. triazã. pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”. un Ion Vinea. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. de înfãþiºarea într-o proprie carte. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. poezie “sãracã în vocabular”. Noua liricã ardeleanã. Sau mai propriu. de atelier sau debut. ºi un . ºi magnetul incendiar. în arenã. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. de caligrafii hieratice ori cãutate. aurorali. ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. ale criticii. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. între care Eu ºi Europa.nedreptãþi. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) . O devenire numai revenire. adevãratã emblemã. distinct început de drum. primeºte cu nemiluita voci. dinspre uman. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi . apoi director al mai multor efemeride el însuºi. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei. o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. verbul cu visurile lui de “creste”. într-un cor de cumpeni ale apelor. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. “foarte modern de la început”. prin slovã tipãritã. ªi totodatã cu un rãsunet. Ilea . a Jocului secund barbian. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. fizionomii noi. “utilizând cliºee”. de o cãrare . cuvântul: En masse”. din social.O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic. Lucian Blaga. de pe Someº. sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. Cuvinte mari. ºi acest catren. Peste munþi ºi în Bucureºti. îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii. mãrturie. un Adrian Maniu.o vocabulã predilectã. iveºte. cu anvergura cunoscutã. “materia plângând”. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. la un an. 1928 ºi Printre oameni în mers. Hyperion. nu mai puþin. urmat. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire.considerate vremelnice . prevestirile. “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã. Mediaº. în publicaþii din Timiºoara. e drept Aurel Rãu Ion Th. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . are loc tot aici o altfel de intrare.

de rãscruci de tâlcuri. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. parcã dezinteresate de sens.. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. ca pe-o pâine”. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. o enigmã. De aceastã curgere.. // Someºul o urmeazã-n curs monoton.. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi.. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. o alegorie. “strungar în fier”3 : “Mamã.. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /. învaþã . în rãspãr. / resfirând prin unde un ritmic ison”. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte. de evlavii. nu numai ale vãzului. unde poetul nostru îºi câºtigã. însã completatã începând din 1929 cu frecventarea../ se-apropie pãmântul de cer”.. umblând spre o omologare în întreg românesc. “brazdã”. ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. iar alta a opþiunii. ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan. în etapa ei de la Cluj.. Ambele. un gând / mã poartã pe cãi vechi . de o visãtorie ºi un rafinament. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare ..în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe. Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã. pentru urgisita. “Prin livezi. de o pregnanþã. Se ridicã stea. un convârstean ºi un afin. / bãtuþi de ploi. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat. sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu. virtuozitãþi. pentru care experienþa Gândirii. gesturi. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /. de oniric diurn.. am boi de foc. împins probabil de nostalgia satului transilvan. compoziþii de gen. miniaturi. cum ºtim. raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani. Nu inventariind: inovând. rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”.de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. în modernism.trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. “Când voi izbi odatã eu cu barda. oricum a unei voinþe de stil. “Plouã apele. / având / în gând / pe draga mea”. fâºii de viaþã mizerã. “Iubito.. / O crâºmã deapãnãntâmplãri. Cel puþin. autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã. E. ca sub amintirea despre un menit./ Zori albi rup stavili puse”. una a purcederii la oraº. Noroc bun fiecãruia îi spun.nevrând”. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie. Sau. dar pulberea amintirii e luatã de vânt. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”.în special Societatea de Mâine. / tolãnitã pe-un car cu patru boi. cu o iubitã. timp de vreo patru ani.”. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt. conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic. / în trecere. “funcþie socialã” a literaturii. “. scenete. “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”. cu sine nimeni nimic nu ia./ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”. “printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste. Poezia. desigur stimabile. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri./: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. de ludic. de o tandreþe./ . chiriaºã rea”.. la o zvâcnire 23 . “Notez: 10 septembrie. ºi o instrucþie medie. se aflã într-o sãrire de etape . cu accentul ei într-o cuprindere mai largã. iar pe alta. pomenitã mai sus. în 1940. de o concentrare surprinzãtoare. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi. O suitã de chemãri. ºi sã-l arate. de comedie umanã. în primii ani de dupã marea Unire. sau emblemã. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii. N-am boi plãvani. durã.. versuri care sã-l scoatã din flancuri. cu atât mai surprinzãtor. un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen.. miºcãri.”. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi.stã ºi þese foi / de plop. în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda. respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel.. de un conversativ ataºant. pe care Ion Th. din atari semne de peisaj dobândit. de un sãrbãtoresc al percepþiei. n-a lãsat nici un ecou. atâtea ataºante schiþe. cosaºii taie / fire verzi de mãtase”.. într-un fel. Satul meu e lumea-ntreagã. cum o ivire din element pur mineral. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut.. contrastant: “Fum înalþã cartierul. tropii de un iconografic oriental. ori filmice. Sau. sau incoerenþã. apã cer ... în receptarea operelor literare. viziuni. de profil tehnic ºi comercial. “Iubire. cu vremea o micã mitologie. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã. expresiile. este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui. în din prime încercãri cât ºi în Gloata. toamna trece pe la noi. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. de a nu se depãrta de el”2 ). prin sporul asociaþiilor. cum imaginile. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926. un rost în lunile scrise-n calendar. geografie la prima vedere oarecare. care le comandã.. de cronicã jurnalisticã. fost. dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”.

un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale. tu ai acasã un frate. Trebuind. de- . ar fi numai propria biografie. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus.”. în templul preajmei. de amnar în cremeni. sau internaþional. produsul industrial finit al micii industrii. prin începutul de veac XX. a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”. de-un spiriduº. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. / loveºte-n edificiul uman /…/!”. viforos /. survenitã parcã dintr-o conlucrare. ori în ecuaþie. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. “Distrugãtor ciocan. autorul lor. trimis în strãini . are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat. rostire subteranã de forþe din iraþional. pentru un mers la þinã.. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928). în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial. în care subiectul. ca la o întoarcere. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene.. cu care volumul de debut se încheia. lui Emil Isac tânãr simbolist. din judeþul Bistriþa Nãsãud . dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. a unui mai vârstnic. transfigurându-le”. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. pietros.amãnunt de istorie literarculturalã localã. într-o emancipare. ca într-o altã accepþie Al. ºi “sã fi rãmas la coasã”. care se construieºte pe sine. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”. parcã într-o proprie configurare. ºi la altele. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. în fluxul imaginaþiei.o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. o poeticã “mocãniþã”). Din poemul Horia. O fãcãturã. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. Cãtunul ºi Minerii din Anina. semnalarea.”. Prefaþatorul Gloatei. sã crezi: aruncat din lunã. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri. când nu orgolii de vechi cetãþi. Dar. “ciomege tari de ulmi”. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. desigur Aron Cotruº. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”. lemnul prelucrat. / o sorã”. pentru cantitatea lui de deschidere în uman. Vasile Fabian Bob. miez de noapte ºi de zi. din “Atlantic” în “Ural”. povocare superbã.. Elev. apoi. din mica bijutierie În grãdinã. Macedonski un nasture. inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”. e normal sã-i vinã sub condei. a unor crãpãri sau stingeri de zi. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. în fine. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative.. desigur nu îndestulãtor. dar ºi un spontan. care prin asta îºi pierde caracterul social”. în popor). sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum. protectoare. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. pacificate rele duhuri. din cer contemporan. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. piedici din ambiant. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. Noapte blestematã ºi Început.. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“. ºi odatã acest fapt instituit.va reþine. dramaturgul creator de epocã. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj.. mesajul extraliterar e doar pretext. a feþei din Apus în Rãsãrit. Poetul la cheremul vieþii. ritualic. sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic. cunoscute. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate. ca un indiciu al autenticitãþii. de nu toatã viaþa. în amintire. ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie. “convingeri pe crengi de suflete obidite”. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic.. de peste imediat. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului. care va fi peste douãzeci de ani./ pentru cei sãraci. nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat. din Rãscoala lui. pentru toþi. lângã humã de brad ºi fierãstrãu. o plantã migrantã. îndiferent de materialele de care s-ar folsi. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. cã “nu existã subiecte anestetice”. pentru forþa lor de expresie. ani ºi ani. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. sau. pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã. Consideraþii.de fulger. în Paris. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. autorul Rinocerilor. în poemul introductiv Povestea mea. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru. astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse.. la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier.

din acest. regeneratoare-nfloriri. cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre. editorial vorbind. Rânduri pentru prietena moartã. un atentat la integritatea þãrii. ca de stins cãrbuni. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. prozodicã./ cunosc tainele cãrþilor. atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare.). ca un curent electric. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei. Nu se susþine însã. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate). o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. “ºi le aprinde. metaforã ºi sugestie. ºi vor umple retroactiv un gol. n.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. de foc spiritual”. O remarcã nu incriminantã. de asemenea marcãri de o re-vigorare. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . sã ardã”. n. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc. Paralele. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. imprecaþia. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. poetul “nu evolueazã”. desigur.) din amintire. patosul. de sub Cãlimani. situare în naþional. notaþia. ºi poemul Rãspântie. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . de mod clasicizant. le face sã vibreze. într-o tãcere de mai bine de 8 ani. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã. gen: “Hiiiioofffhs!.. dupã versurile “Mamã /.. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. vor fi încluse. multe ocazionale. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el. prin 1935 ºi 1936. treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang.. puse sã acþioneze în subconºtient. / ºtiu marginile foamei. se supravehgeazã. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”.. între ele 1 Mai. dar nici nu sunt de ignorat. ºi în ultimã instanþã o potenþare. la ai sãi. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar. intrã. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. poezia aceasta (din Gloata. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. în creaþia autorilor lor. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei. Între acestea sã pomenim volumele. exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. de tomnatice. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 . ºi cã. cum nu se poate mai încurajator. printre ºi prin cuvintele sãrace. inclusiv al valorii. din varii motive. ar putea da singur seamã de un întreg. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. pânã la volumul Întoarcere. unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept. (adesea în delict de neaoºism. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru. unele publicate încã prin anii 1932-34. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. un titul de ciclu. în 1967. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã. de neignorat: “atunci. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. De o menþiune bucurându-se. o anumitã romanþare. cum satul sãu natal. / dragostea celor mari. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele. Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure. în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar. poezia Rãvaº. în ciuda unei frustitãþi. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale. Totul ducând la o atare concluzie. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. / Maºini întorc / strãzile din mers”. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. dar ºi la fiinþa proprie. Amândouã. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. pe tot restul anilor. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. “neintergându-se în substanþa ei”. în volumul antologic Ani vii. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. Poeziile rãmase prin reviste. la intervale. la fel. Strigãt pentru mâine. prin Dictatul de la Viena. ca sub habsburgi un salvonduct. o întoarcere la elemente. între altele la zi. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. din trecut spre viitor”. amintit.o pildã. dupã alþi cinci ani. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. “ca artist”. Astfel. care vor mijloci. cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”. cedarea Ardealului de Nord. decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã. altele ulterior. din Cluj. cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”. de transpus integral. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal. într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. parcã ar rãmâne pe loc.

revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. din prefaþa la Gloata. cu care poetul acesta. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. Era o tainã încuiatã-n ele. distihul cu dezacordul.faptele de alchimism poetic avizat. sã ne ºtie. / iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. la care nu se renunþã. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. explicabile în strategia autoimpusã. de semnificant. / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. Aproximãri. la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. brazdei. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. Cosmosul. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. . Din tot acest frãmânt însuºit. ca întro teamã de o cenzurã. Printr-un joc al sorþii. / cu aurul holdelor în mâini. din real. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. În sat. personificatã. decupãri din geografic. componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. jucând ºi un rol de limbaj. e mistificatã. Evident. într-un plan general. schimbãri. nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi. “o pãrãsim domeniului”. cu mama: “odatã. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”. nu are nimic de-mpãrþit. / Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”. vechi cliºee ale datinei. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. * Dar. În locul preluat de la semnificat. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru. în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. în punctarea aceasta încã o datã. din autobiografic. “inima vrerilor”. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. e de cele mai multe ori unul implicit. încãrcãri cu funcþii noi. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. / de mult mã uit spre garã în zadar”. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii. o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. a unui agitator în faþa unei mulþimi. “am ctitorit bisericã în mine”. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. asumat. îmbrãcând hainã de poeta vates. semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. sublimãri ale unui recurs la memorie. cu nostalgia copilãriei pierdute. Simfonia uzinei . / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. ca-n atâtea alte vorbiri. mesajul social. cu floral de artã naivã. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. încã în vuietul prim. limpezite. ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. locurile natale. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. sub semn de Destin. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. învãluitã. eseninian. ai tânjalei. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare. poet al evenimentului. în vederea unei în existenþial. neologismneaoºism. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri. printre smârcuri de veac înrãit. riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. nici el eschivându-se de la o participare. mãsura le-o dau . de pildã Sat bãnãþean. cãruia Ideia nu ie se refuzã. la o întreagã pletorã de veleitari provinciali.iar munþii au îngenunchiat aproape. ªi totuºi. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. aºteptate. mamã. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. Târziu. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. eºti secerã în grâu»”. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. “sã trecem graniþele clipelor”. bivalenþa. salvatã” în poezie5 . felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. cã aceasta “nu poate fi justificatã. într-un spaþiu întreg de exorcizãri. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. Dupã cum cuvântul dor. fie pentru duioase împletituri. fãcând sã te gândeºti. unde un “grai pãduratic”. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor. în “sfinþiri cu foc”. multe. “þarina opãcitã-n devenire”. “încercuirii”.ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. / pentru vieþile cari cad. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. obidei. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. satul. al Refugiului. Minerii din Anina. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”. / ºi buzele cireºe pentru sete”. punerii unui capãt “dorului”. din epocã. focurile lor de artificii. “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. urcând ºi la nivel de semnificaþie.

ºi din auirea. la o rãsfoire fugitivã. Un iureº care nu se mai potoleºte. îl vrea. surugiu numai la cuvinte. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei.. a “binelui. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. en Roumanie. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. de înþeles. acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. eventuale. nu mai întorc þara pe dos. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. sã iubeascã “mândra aºezare”. la armele basmului. cu dobândirile pe care i le ºtim. clamând. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei. Cartea care-i dã lui Ion Th.) la volumul care va urma. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . sub surprizã.catã sã-i rãspundã. ºi Spovedania unui învins). voinicismele. o ilustrare a unicului mod în care poezia. iar foarte curând. cu eforii ºi improvizaþii de atelier. poate fi. Democraþia în mers). în valul victoriei cauzei acum. de agitator la o manifestaþie. pe care o cântã. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. de o identificare deplinã. cu impetuozitãþi. 1946. Ion Th. parcã dedusã. unele 27 . în fabrici. cum altfel? imediat. e drept. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om. în localitãþi miniere. încât sã avem un alt atestat. whitmanian. într-o realizare strict personalã. ca document. cum e ºi firesc. printre aranjamente de culise ori subterane. în izbiri de nori. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton. cãlãtorie de chin sprea ea însãºi. cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . la zorii unei lumi mai bune. proclamãrile. ºi unui alt accident. în exemplul Cotruº. dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. pumnii strigãtelor. cum sã nu recurgã. despre o pauperizantã traversare. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . “capetele nãpârcilor”. cu pasajele: “-Te cautã un om.produs numai al vieþii. ca oamenii. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor.. vreun sanatoriu unde e pacient. dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice.avem anul de hotar. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”. Pasul meu peste ani. chiar dacã prin înfruntãri de iad. sindicale. de aceleaºi regãsiri în evolutiv. de import rãsãitean. instanþã . izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. de regãsiri. ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã. pe entuziastul întors la o artã angajatã. comandament de timp.toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. Soldat fãrã soldã ieri. amintit. nu-l vrea. unde se aflã. pe ºantiere de construcþii. Dar sã-l mai privim o clipã. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. Dupã regula: “À partir de 1945. Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. cu sârg. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. ºi ele sub vremi. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii. / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni.. iluminându-se în capcane de proprii vedenii. stabilit de ursitori. uºor nostalgice. scrisul unor þãri din Rãsãrit. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . pe la case de odihnã. strigã cineva”. în vreun umil sanctuar bahic. modernizând ºi proletarizând”. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial. într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea. ideologizantã. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. persevereazã în maºina de modelat minþi.. cãlãtorii documentare. “Omul era într-adevãr un om. în lucrul sãu “proletar”./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. un cuvânt reabilitat. a vremii. În apãrare la tribunale din viitor. e de presupus. din pod? ªi imaginile. pentru poezia lui de “confesiuni directe. tot mai mult. sub emoþie. utopia Gloatei. care vor fi vegetãrile. din interior. a unei întregi literaturi deviate din specific. pe nepusã masã. din 1957. ºi cu câte un popas regenerator. va rãmâne. ori de “creaþie”. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv. o altã înflãcãrare. pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie. ºi-a pãcii”. ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ).

orfic. pentru regãsirea unui firesc. verbele. Încordãri. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. din memorie: “Noroc. dupã o prestaþie mai potolitã. în peisaj.în mai multe avântãri detensionate. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri.. ca de nou avatar. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. a unui cerc. perindãri de recrudescenþe de limbaj. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. dar ºi altele. dezvãluind. Coasta de drac. de familie. pe poetul numai poet.sã-l ai din nou dinainte. Vedenie. la semne de vârstã. comportând virtuþi de ritualic. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. Cu puþine excepþii. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret. cu ceva ºi de penitenþã. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. ªi anume o sihãstrire programatic. Cu din prime. Matinalã). cum ar fi Evocare. Încât deopotrivã. ale unui Narcis. “poeni înverzite. la sat. unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. imaginaþiei. între care Cu ce sunt de vinã. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”. Spleen . cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. de peste intenþional. prestaþii. singurãtãþi. reflecþiilor. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. simple sau debordante stãri de spirit. / urc. de munþi. ca de pildã “unicul Tot”. Se poate spune cã o premeditare. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. nu cobor. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. de vietãþi. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant. nici exorcismele nu lipsesc. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. sau ilustra. nu odatã cu vibraþiile simple. împliniri.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. o abilitate. “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”. din prima din aceste douã cãrþi. colocutor regãsit. între care poemul Plopul. cu izbutiri felurite. numele de forme de relief. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. Se va preamãri munca. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ. mai posibile. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. inerþii. dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”. cu etalãri de eternitãþi. spre finele etapei Ani vii. pun la cale. parcã îndoialã. ca o închidere. exultãrile ca sub apa unor cascade. sau priviri din urmã . între solilocviu ºi dialog. o trecere. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. a unei normalitãþi în planul expresiei. “Binele din întuneric la zi îl scot”. ca Peisaj. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. alegerea unui decor adecvat. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri. din conjunctural. despre un pustiu. Tribulaþii. o trudã. de eu singur printre lucruri. Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. În care scop. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. în relaþie cu un crez manifestat. aceastã reluare a unui sens ascensiv. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. “Devreme rãzvrãtit /. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. militant. Fir de trandafir.. legitimã. în aceleaºi tutuiri.hilaritãþi. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi./ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. Zvon de primãvarã. Drum solitar. Pentru ca totuºi. umane. Descripþiile.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. / Au cãzut boierii. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. o reîmbãiere în începuturi de lumi. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”. care cedeazã unor cutezãri în mai mult. întro frazare de o tãieturã modernã. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. comparaþiile. din Inventar rural. o secãtuire. Dar ºi informaþii de gradul doi.. Însã într-o limitã: demersuri./ calde. frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”. la umor ºi ludic. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. Conspiraþie albã. în stil prozastic de articol de ziar.. ºi Avânt crepuscular din a doua. ajutã. trãirilor. Pentru întreagã aceastã ofensivã. un artificiu regizoral. din exultãri cuminþite. Frãmântãri. Eu. sisific. “Ochi în ochi cu universul”. / neþinând seama de ele”. “cum e mai bine. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. o celebrare. pe o pojghiþã foarte subþire. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe. printr-un întreg obsedant deceniu. provocãri. regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. publicat în 1981. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. omeneºti ºi sincere. “cerbi ºi . pe o coardã de optimism. mai amplu ultimele douã. atestând. trei volume de mai târziu. Ion Th. rãtãcitul. ºi altele. poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”.

mai mare decât neteama de un târziu. numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. printr-o crizã.ºtie multe. Moment când sã-þi aminteºti. stea cea mai de sus. veveriþe care “muºcã ecouri”. Printre întrebãri. parte într-un întreg de desluºiri. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. E interesant cum într-o angajare de actant. însã. Editura pentru Literaturã. alternativã însã singurã. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. o energie în conºtiinþa vremii lui. Poezii. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. un loc. aceste douã cãrþi. Ilea ºi poezia lui. molifþi. / gârbovitã de bãtrâneþe. capitolul Littérature roumaine. Ovidiu Papadima. II. ºi aceastã tiflã. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim. atât cât este ea realitate ºi iluzie. cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970. “urlet de lup”. suficientã sieºi. sfidare aruncatã morþii. cu care. * ªi încãlecat pe-o ºa. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . “vulpi deºuchiate”. în Historie des littératures. Ursoaica. mistreþi. “un urs þâfnos”. o voie bunã ºi o undã de fantastic. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. “Toamna stârneºte-nþelesuri . Un critic din care am mai citat. Emil Manu. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. dupã exprimarea unui alt. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. Ilea. “câinii pândari de stânã”. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. cântec de lebãdã. pãstrãvi. dar care va fi sfârºitul?”. lui Ion Chinezu. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. înflorat. Bacovia). în volumul Ion Th.cit. are o intuþie criticã la obiect. comu-nicativitate. “stânci dezgolite”. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. 1972 5 Eugen Ionescu. Ion Th. 1967 2 Ovidiu Papadima. acest profil de poet. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. / nu uitã nici anii”. referiri. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. “fãrã nici o emfazã”. pripoare. înzestrat cu naturaleþe. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini./ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. de a tranºa pe sub zodii. op. “E tânãr începutul. venind sã-l viziteze. într-un ceas de rele presimþiri. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. în câmp de nostalgii dacice. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns. / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. “capcane ceºi ciulesc urechile”. mic sau mare”. o bijutierie de artã graficã. din Cluj. vol. într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. punând într-un chenar de zãri. într-un veac altul decât al sãu. Insinuare. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. în epoca internetului.însetat / beau un trãscãu afurisit. Se recurge uneori. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori. 1957 7 V. “aurora vãgãunilor”. gravitate. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. în acelaºi scop. “primãvãrând” ierni. nu doar de cãutãri. transilvãnean. Voiculescu 8 G. în peisaj nocturn. de vânt. Anii vii. la Gând românesc. odatã. izvoare. vãi. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. mai mare. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. cãreia sã-i contrapui. un farmec.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. Planeta. ºi la alegorizãri. a relaþiei scriitor-cititor.

a. Un ciclu semnificativ de poeme. aºadar. Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. ºi ca univers imaginar. nori lunecãtori. cum ºi declara într-un poem. sã-i spunem. Ora singurãtãþii (1998) º. un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive. sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii. timp care „coboarã limpede din mit”. „tainã a stelelor”. Un „poet dintr-o altã lume”. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice. / Prin pustiuri m-alungarã. vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate. castele. de spaþiul ancestral. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers. clasice în formã. Versul sunã melodios ºi nostalgic. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre. rãmas fãrã þarã. zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. însã. „Luceafãrul”. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. a pãrinþilor. / Pe Golgotha mã suirã”. unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. fie mai libere. / Prin streini mã streinirã. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic.. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate. de cliºee precum: „peisaj de mit”. din jur. Între asemenea repere date ºi datate. numeroasei familii de mocani.. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu. instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . A optat. se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. amintind de doine. însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. „nãlucile”. în substanþã „eminescianã”. mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. melopeea orficã. iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã. modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm. multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. Poemenserate (1990).. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. profilul unui domnitor pribeag. Dimpotrivã. Planete de melancolie (1986). ºi ca limbaj.. fãrã. pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. Multe dintre versuri. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. „abis de poveste”. anunþa un poet neotradiþionalist. care deschide volumul din 2002. Doamne. „vânt înturnat din nou spre începuturi”. salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). corn melancolic de vânãtoare. „policromii de vis”. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate. ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice. de . cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. Teofil Rãchiþeanu (n. Elegii sub stele (1969). gravã. unde orfismul se transferã peisajului local. Subþirea sa carte de debut. turnuri. în starea de reverie permanentizatã. candele.„Efulguratiile“ lui . prin pustietãþi marine. „Moartea e. Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. „întors în satul (sãu)”.

schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar. suflete. 31 . cu ierni în care „ninge suav”.. ies adesea biruitoare sonoritãþile. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”... / Aur numai. „Sus mai sus. în lumi depãrtate. / Cã n-ai stare nici alin. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. cu toamne ningând cu aur. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. de bocete. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. de datã mai recentã. / O palã de pe câmp cu miros sfânt. Discursul poetic. „Linu-i lin.. // Sã vie dinspre munþi o adiere. Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii. Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant.. lin. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic. ºi în Poeme-nserate. de data asta în nume propriu. undeva. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii. din ce în ce mai gravã. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire. în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã.colinde. / De plângerea vântului. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului. / Dalbã zânã / Dochianã.. / De pustiul vetrelor”. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor. / De nesomnul gândului. / De tãcerea pietrelor. // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”. Armonia muzicalã e mereu vizatã. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins. într-un evantai diversificat de formule prozodice. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã. rostite în peisaj montan. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva. / În cea poianã. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna. ªi în Patimile dupã Iancu. / Aur stâns”. fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului. / Din pãr curge / Ca un plâns. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul. / Sã fie cum aº adormi în fân. încât. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie. cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite.

o luciditate de naturã demonicã. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. Suntem aidoma. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. epuizat. la ghiºeul ghilotinã. deºi aºa poate sã parã. ar putea citi lucirea unui cuþit. impozite ºi timbre. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. Nu am nici o zi liberã. stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã. Este gras. Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. în spatele ghiºeului zdrenþuit. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc. Acum. nu suntem decât niºte produse de serie. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. dacã ar fi deºtept. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. este imens. îi simt în ceafã privirea. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. de imaginativ. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. Când stau la ghiºeu. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei. Jurnal de functionar . Numãr bancnote. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. respiro. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei. aºezat pe scaunul meu negru. îi simt inima precipitânduse. indiferent la tot ce reprezint. da. în faþa teancului de hârþoage. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. încercând sã-mi gãseascã greºeli. Mã supravegheazã. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. nu. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie. sã-mi þin respiraþia. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. Suspectez cã nimic. Nu existã de fapt eu ºi tu. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. Când am mai crescut visam prãbuºiri. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. Acolo devin mineral. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. coºmar. apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat. timpi morþi. inclusiv zilele astea douã. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. în afarã de crima despre care deja am scris. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. În copilãrie visam cã zbor. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei. Înainte eram infatuat. nu mai visez decât cã mã sufoc. lui îi arunc o privire umilã în care. Din mou îmi ridic privirile. E atât de lucios. La început încerc sã rezist. în programul meu nu existã excepþii. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul. o piatrã mai mare. sã-ºi cumpere. lenevealã. discret. de zece ani. înãuntru ºi afarã. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. Cât despre el. credeam în mine ºi în puterile mele. sortez documente. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. Dar eu nu pentru asta îl detest. ruperi de ritm. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. relaxare. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. un miriapod cu miliarde de excrescenþe.Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. mi-am dat seama cã. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. ca torsul unui motan uriaº. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. o fac uitându-mã în altã parte. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. visare. Când mi se adreseazã. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. ce este cu adevãrat de coºmar. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. Nu sunt un tip extraordinar . Supravieþuiesc însã. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. În cazul meu. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. Suntem acelaºi. Dupã ce. Asta e deviza mea. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. însã. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. pauze. scriu chitanþe. Mã aflu în apã.

Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. Îl cãsãpesc deci. o scoate prea mult în afarã. atunci când vorbesc o fac repezit. nici o încercare. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. nu ar mai face nimic din toate astea. pe jos. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 . e zadarnic. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul. anesteziat de obosealã ºi tracasare. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. Încerc însã sã nu-i urãsc. Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. Nu vreau decât sã adorm mai repede. Singurul care pare însã plin. Nu am nici o îndoialã. pe ºeful meu. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. asta m-ar mulþumi. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. sunt mult mai suportabile. Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. de parcã ar fi cuprins de somn. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. fãrã speranþã. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. Nu e vina pãrinþilor mei. din greºealã. este el. sã mã tracaseze împingându-mi. Din cauza asta. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. pe care mi le doresc atât de mult. ah. pe de altã parte îi dispreþuiesc. Da. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. m-au blestemat. îºi suge mãselele. Nu am de ales. în care vin acasã epuizat. Nici o zbatere din partea mea. îi sorb groaza. fãrã sã-mi las timp de greºeli. sunt morþi care se miºcã. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. Nu. noapte de noapte. destrãmat. Momentele de liniºte.care îi detest fãrã rest. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. fãrã iluzii. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. chipurile. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. ca o ºopârla uriaºã. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg. fãrã îndoialã. Dar nu mã miºc. Într-un fel. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. ar evita sã mã mai jigneascã. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. Pãrinþii mei au fost funcþionari. ei. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. Nu sunt bâlbâit. Cred cu tãrie cã nu sunt vii. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. niºte automate goale pe dinãuntru. în vis. oricât de palidã. hârtiile proaspãt aranjate. Un gândac prins într-o cursã. ratat. de trei ori ratat. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. Îmi ratez viaþa desãvârºit. E doar vina mea. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. aºa mã vãd. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. cu toatã fiinþa mea. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. ªi totul din cauza laºitãþii. probabil cã apã. Zilele de serviciu. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. asta sunt. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. Înþeleagã-mã cine poate. cum a fost aceasta. cu o voluptate desãvârºitã. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie. Nu am curaj sã fac nimic. Dar nu. atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. Ratat. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. cu vatã. prinse într-un carusel nevrotic. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. Ce m-aº face fãrã visele astea. Asta sunt. nu am norocul ãsta. Dar când sunt liber. ce scârbos. dar nici nu mã pot exprima. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. Oh. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. Oricum. nu e vina ºefilor ºi a colegilor. ar deveni mai atent cu mine. un funcþionar model.

Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. coboarã lin ca într-un vis. îmi frec obrajii ºi ochii. Acum pluteºte. Nu-s deloc genul prietenos. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. ea cade. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. încet. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. ori el. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur. cu sufletul anesteziat. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. Bine cã am supravieþuit. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. Azi am fost desigur la birou. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. ªi tot aºa. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. face parte din fluxul cotidian obiºnuit. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. Nu am cum sã o evit. Dupa aceea îmi revin. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. pur ºi simplu. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. trãiesc niºte stãri ciudate. Adicã nu aspectul ei. dar era deja întuneric iar frigul. pur ºi simplu. aici . Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. Trebuie sã scap de el. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea.râzând superior. Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. Iluzia nu a durat însã prea mult. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. trebuie sã dau ochii cu ea. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. altminteri ajung la ºtreang. E o chestie de gust. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. de douã ori disperat. Mã ridic în picioare. Raza o mângâie. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. Azi am ieºit un pic prin oraº. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere. Sunt disperat. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. pe dinãuntru. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. Mã aºez. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. existã doar lumina care coboarã mereu. Ideea era sã beau din ea. Filamentele devin fotoni sau invers. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. Cãderea ei continuã. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. nimicuri atât de dureroase însã. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. în mintea mea este o frunzã în cãdere. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. mã uit la peretele din faþa mea. pentru cã mi se întâmplã foarte des. Mergeam pe malul mãrii. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. Dar nu-mi plac oamenii. Am pus sã-mi fierb un ceai. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura. despre ieºirile la bere sau la vreun film. O sãrbãtoare este însã prea mult. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. Când mã doare astfel capul. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. La început nu o sesizez. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. intram în apã ºi mã scufundam. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. Acum. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. în partea dreaptã. e insuportabilã. sã trec peste melancolii ºi cãderi. Acum pare sã se mai fi liniºtit. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. Aº vrea sã zac în pat. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. Trebuie sã dorm însã. Nu existã frunzã. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. câte o imagine banalã. Uneori mi se lipeºte de ochi. de exemplu. El este doar paratrãznetul ei. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã. La birou mã prefac indiferent. aºa cum unora nu le plac pisicile. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. Mi-am luat sã citesc o carte. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. ºi sã hibernez pânã a doua zi. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi.

Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. Azi am fost la cumpãrãturi. Îmi doresc sã ies dar nu o fac. Am un pãr ciudat. Mã detest. pentru cã sunt detestabil.chiar nu mai este nimic de povestit. Pe stradã mã simt stingher. Mânecile îmi sunt prea lungi. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. toþi au dreptate. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi. Incredibil de lungi. Negre ca ºi ochii. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte. Cât despre bãuturã. Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar. cu pãrul anapoda. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. cei care mã dispreþuiesc. Apoi am urmarit-o pe furiº. sã reacþionez într-un fel omenesc. repetând ca un automat miºcãrile alea. poze cu nasul meu borcãnat. Desigur. Dar nu de asta i-am refuzat. Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. Cei care mã iau peste picior. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. cã trec aproape neobservat. cu puloverul destrãmat. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. asta da invenþie. fãrã culoare. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. Singurãtatea camerei mele. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. cu privirea în jos. Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. 35 . aproape cenuºiu. masculine ori feminine. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. ªi sunt lucioºi. incapabil sã gândesc. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer. Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. acolo m-aº simþi mai relaxat. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. e de preferat oricãrei companii. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. Nu prea ies din casã. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. nu mã atrage în nici un fel. E-adevãrat cã nu prea am bani. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã.

Pe coperta a patra. postfete. Editura Pontica. Editura Vinea. pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. arþãgoase. 1992 · Mariela Rotaru. sã ne conectãm. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. Aparenþa este austerã. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului.2000 ºi post-2000 Paratext. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. Actualmente. pulsatilã. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. În felul acesta. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. Anunþã tehnica urmanovianã. Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. Mai nou. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. sugereazã distanþa de discursul autenticist. panicat. Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. Titlul. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. Cicluri: Monolog. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. Pe copertã. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. 2. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. . Titlul. Spaime scrise. Nu spectaculos. Editura Muzeul literaturii române. elaborarea migãloasã. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. 4. în reþea. însã. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. Persistã însã ºi poezia manieristã. o voce ºi numai una. tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. cu zãbrele la gurã. Editura Vinea. 2002 · Gelu Vlaºin. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã. demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. 3. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. 5. fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. titlu ºi intertitluri sau cicluri. Peniuc poetizeazã febril. Multe cu gloanþe oarbe. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. Mic manual de terorism. Congruenþã cu substanþa poeticã. Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã. Copeertã mohorâtã. . diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. 6. Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea . cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. firul pãrului colectiv. somptuozitatea tonului ºi a stilului. scrijelitoare”. mai mult sau mai puþin valoroase. prefete. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. Sincere oglinzi necunoscute. Nu mã încântã prefixarea cu post-. Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. cu o scriiturã dinamicã. Provocarea. negru-maron. „generaþia 2000+”. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. O torturã a inocenþei. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã. · Andrei Peniuc. anexã (despre eminem). fotografia trunchiului unui copac triramificat. Copertã galbenã ºi desen minuscul. mascã de cauciuc. discret religioasã. postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. cicluri si obsesii . Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. 1995 · Daniela ªonticã. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. amprentã femininã. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. Poezii comprimate. Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. de la 6:17 la 0:00. e înscris pe o copertã neagrã. Editura Ziua. Atac de panicã. convex deformat. de exemplu). Galeria de singurãtate. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. de tip efigie. prefeþe.

Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. de Aurel GheorghiuCogealac. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. Imagisticã ultra-încãrcatã. Poeme lungi. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. fotografie. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. ediþia a doua. Jonathan Swift. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. o femeie în cizme. În volum. compoziþie 2. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. ºi howlet. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. pe alocuri. inspiraþia hibridã a poetului. cu o palmã uriaºã pe lateral.Ivãnescu. iar nu înfrãþiþi. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. pânã la ghiduºii textuale. Puþin interesantã. O. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. Editura Vinea. Cicluri: 1. În prefaþã. dar încãrcate de semnificaþie. curãþate de figuri de stil. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. centralã. Nota bene. Pe coperta a patra. Coperta anunþã un spectacol absent. psihologice creeazã o poezie bizarã. Sigur de forþa mesajului sãu. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). Urmanov nu recurge la recomandãri critice. oarecum. Montaj Constantin Vicã. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. voit prozaice. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. Copertã maronie cu portret. dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. Dedicaþie pentru Mariana Marin. Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. Un postmodernism poznaº ºi livresc. Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. 2004 · Mihai Vakulovski. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. Editura Vinea. sã citeascã mai departe. Pe coperta a patra. anuleazã lirismul. 2. Claudiu Komartin ºi. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. Sau. O carte româneascã a plãcerii. Motouri luate din Biblie. Editura Vinea. N. gen The Simpsons. cu Radu Vancu. Un suprarealism expresionist. ci mesaje fraterne adresate cititorului. Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. În prefaþã. Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. cum s-ar diagnostica el însuºi. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. Coperte Art-Nouveau. Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. cineva a greºit scara. citez: „mondrian. în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. începutul de statuie. reflectând. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. Boris Pilniak etc. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). Creaþia lui Constantin Vicã. dense ºi figurative. Parodie ºi artã poeticã din belºug. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. Poeme cu muniþie biograficã. separate de un mare spaþiu alb. am intrat în corpul iubitului meu. Poezie cel mai adesea masivã. Editura Vinea. 3. de 37 . cu decolare din cotidianul burlesc adesea. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. fãrã înflorituri stilistice. Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. Copertã neagrã cu patã albã. Decuble. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. Editura Vinea. de Dan Sociu. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. atmosferã gloomy. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. Pufos ºi mecanic. Poeme scurte. portretul lui isambar kingdom brumel. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. Editura Vinea. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. înguste. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. Editura Vinea. În spatele ei. 1929. patos ºi compãtimire. · Denisa Mirena Piºcu. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. un decor industrial realizat în sepia. Epicul diaristic. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. Pe copertele întâi ºi patru. Editura Vinea. Poezie puternic metaforizatã. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. respectiv goia. Culoare gri. Odada. deºi modernã ca aspect. aºadar. surprinzãtoare. Retorism ºi pozã. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã.

Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. Titlul reprodus cu litere oranj. Copertã albã cu un contur lateral gri. bani pentru încã o sãptãmânã.. Impresie de mister terifiant. Poeme locvace. Pe copertã.notaþie rapidã. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. nedeterminat. · Ruxandra Novac – Ecograffiti. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. Pe copertã. mai puþin carnavalesc. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. Urmanov. dirty. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. Perilous Night de Jasper Johns. Un expresionism sedat. Într-un pat sub cearºaful alb. basarabeancã stabilitã în România. când cãznit-gravã. Editura Vinea. Postfaþã de A. Imagini abstracte ºi hibride. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. autorul simte deja nevoia antologãrii. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate. Exemplu de scriiturã programaticã. pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo. Cadavre exquis. Texte cu semnificaþie pulverizatã. doar cã mai bine strunit. Editura Vinea. A. Editura Vinea. chiar dacã literalã. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. Minimalismul transformat în surprizã. neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. cu secvenþe memorabile. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. Editura Vinea. cu complimentele de rigoare. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. cu chiloþii roºii traºi între genunchi. Poemele sunt. ºuvoi lexical. Jucãria mortului. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. obositã. Live în bucãtãrie. Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. · Cosmin Perþa – Santinela de lut. moarte. Poeme de categorie semi-grea despre durere. În postfaþã. altele lente. 2005 · Andra Rotaru. complicate. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. anunþând înclinaþia orficã a autorului. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. Editura Vinea. suferinþã. Ordinea încearcã sã mascheze haosul. Multã poeticitate. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. Editura Vinea. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. Editura Vinea.c. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. Este reprodusã ºi postfaþa lui O. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. ediþia a doua. · Constantin Acosmei. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. Poeme fãrã titlu. Pe coperta a parta. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin. Scriiturã alertã. Editura Vinea. deci mai expresiv.. Poezie îmbibatã de feminitate. De uºã atârnã un sutien negru. Citadin ameninþãtor. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. Totodatã. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. · Diana Geacãr – bunã. dar sugerând maternitatea. notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. Editura Vinea. Autoarea. în timp. când plictisitoare. Nimigean la volumul borcane bine legate. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. Poezii foarte scurte.Liliuþa. Pe copertã. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. · Tudor Creþu – Obiectele oranj. . naughty. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo. O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. · Diana Iepure . La sfârºit.. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. generând acþiuni stranii. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. într-adevãr. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. feminitatea. aceastã carte mi-o dedic mie”. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã. Editura Vinea. · Dan Coman – Ghinga. Copertã cu autorul ºezând. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. dezumanizat.

Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. Formele care ne cuprind. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. studiatã. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. Pe coperta a patra. Notaþie rapidã. Poeme de o discursivitate simpaticã. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. Pe copertã. Poezie de elongaþie medie. Editura Vinea. Noaptea sângelui. neîmplinitã. În prefaþã. disperãri ºi sentimente. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. Pentru unii o artã demodatã. contemplativvagantã. vestind chill-out-ul citadin. sã ne bage în ceaþã. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. ce se lumineazã chiar în centru. frici. reverberantã. Corect ºi complet. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. revalorificând cotidianul. Editura Cartea româneascã. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. Destul de adevãrat. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. Pe coperta a patra. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. desculþ. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. apocalipsã. o prezentare cu mulþi giranþi. Editura Vinea. · Adrian Urmanov – Sushi. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. Editura Cartea româneascã. Nimigean. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. derutantã. ediþia a doua. mixaj pe vinil. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii. Importante mi se par. Poezie cu retoricã spasmodicã. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. ºi rezemat de un perete de faianþã. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. Ultimul cântec al majordomului. Editura Cartea româneascã. fiinþã de jurnal. lejerã. dorind. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. probabil. Pe copertã. probând mariajul calculat cu lumea literarã. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Pe coperta a patra. Violenþa se descarcã în vibraþie. însã. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. Aºadar. de imaginar compensatoriu. adesea terminate în poantã. explodeazã poezia ingenuitãþii. Reverse Cycle. Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate. albastru-maron. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. O înþelepciune amuzatã. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere. Editura Vinea. · Cristina Ispas – fetiþa. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. fotografia full-size a chipului poetei. disperat ºi pretins dezabuzat. rafinatã în neglijenþa ei. Interlocutor liric: Demian. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. execuþie Egon Schiele. fotografia autorului aºezat. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. Un puzzle gen Miró. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O. Editura Vinea. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. O copertã jazz. Poeme de strânsoare clasicã. Patos de garsonierã. În prefaþa elaboratã. Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. nepretenþioºi. De la boschetari la lecturi sofisticate. Poeme când discursiv-biografice. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut. gen Billy Collins. aºa cum va face ºi Decuble. Poezie maturã. Editura Cartea româneascã. Formele de sub piele. 39 . Titlu ludic. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. Editura Vinea. tehnica accelerãrii imaginilor clare. · Eugen Suman – Arcuri electrice. Excelentã reflectare a conþinutului. Tobele fricii.· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. Nimic agresiv literar sau demonstrativ. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. cu ochi mari. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. în care niciun vers nu este superfluu. Susþine imagistic titlul. Copertã albastrã. Editura Vinea. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. no surprise).

conferã forþã. Chiar ºi aºa. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. maronii. Artã simpaticã. cu funcþie precisã. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. mult mai înneguratã. Editura Cartea româneascã. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. · Aida Hancer – Eva nimãnui. Impresie inexplicabilã de sinceritate. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. Introspecþie sâcâitoare. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. O anumitã fineþe a notaþiilor. totuºi. Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. În prefaþã. Titluri dominate de sh: sushi. · Daniel D. Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã. Propriu-zis. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. Editura Vinea. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. deºi afectatã în jocul de scenã. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. e scris sub forma unui P. poetei îi plac subiectele adânci: religia. O tristeþe fãrã crispãri. Coperte negre. Copertã azurie. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. Deºi o editurã micã. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã. albastre ºi negre. însã. roºcate. deºi fragila Ofelia. puþin prea afectatã în imaginile propuse. Distincþie fãrã destin. adresare nemijlocitã cãtre cititor. spectaculosul patetic al formulãrilor. Imagistica este acum. cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. Editura Vinea. Brumar experimenteazã ºi ea. portocaliu. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. Al. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. limitatã. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. singurãtatea. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. eu cu moartea mea pe bancheta din spate.Editura Vinea. Editura Vinea. shase etc. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. creeazã confuzie. Imagine aerisitã. În acelaºi an. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. Economia de cuvinte ºi. . totuºi. oricum. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. Mã întreb. de penitenciar. cu menghine verzi pe un fond alb. resemnat distinsã. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. moartea. mi se pare. strunitã înainte sã devinã revoltã. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. uneori. În acelaºi timp. poeta publicã la Brumar cartea micã. elegantã. de „dramã live”. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. Nu e vorba doar de atât. însã. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. repetiþii ºi declaraþii. destinate bibliofililor. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. intenþie de persuasiune. În prefaþã. fãrã patimã. Editura Vinea. Mai sunt ºi laudele vulcanice. Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. Adjectivãrile nu plictisesc. Poeticã a negaþiei. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. Pe copertã un montaj gri. ca artefact. cu fereastrã zãbrelitã. Titlul. Cartea româneascã de poezie. rezultând apariþii pitoreºti. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. Scriiturã adesea limpede. de cele mai multe ori. reeditându-le. aerisitã. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. Marin – aºa cum a fost. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. Copertã albã. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”.

Ca un nou sfânt Christofor. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. de la conturarea lor zonalã. Sunt cadrele ce se vor numi. Moldova ºi Þara Româneascã. politici ºi de conºtiinþã colectivã. Deºi nu le-au înþeles deplin. strãveche. nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. pe câmpia de lângã Blaj. Pe calea unei „preglobalizãri”. ºi nu chiar fãrã temei). impusã de monopolul otoman. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. pe drumul ce l-am putea defini. din toate naþiile. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. încã nenumite nici pe departe astfel. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. ºi ca atare eroicã. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. treptat. un poet german clama. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. am zice cã ele o vor îndruma. vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional. de la o realitate constatativã. ideea de unitate a poporului. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã. an dupã an. dupã . dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. inspirat. El a cedat locul. state naþionale. în unitãþi statale separate: Transilvania. penetrând încorsetarea de secole. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. „Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. din vremuri de demult. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. în Munþii Apuseni. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. Printre mulþi alþii. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. „O întâlnire cu Destinul”. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. Aceste idei erau: originea comunã. proceselor integratoare alimentate de factori economici. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. de presiuni externe. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. întâlnit aproape peste tot în Europa. privite în medie. în apusul continentului european. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. port pe Isus al vremii de acum”. O generaþie de vizionari. În evoluþia poporului nostru. La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. mai bine pregãtiþi politic. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. a poporului. însã divizatã de împrejurãri neprielnice. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. timp de un mileniu. lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. Prematurã. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie.

trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. Era Alexandru Ioan Cuza.”. nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. au apropiat Franþa ºi statele italiene. cu meritatã adresã. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu. al ambelor þãri.] Fii. fãþiºe ori insidioase. uneori brutale.. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. spre exemplu. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre. dar. de cauza naþionalã românã. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun . izvodite de trei mari puteri vecine. iar tu. omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. în Occident. curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor. jubilee. fie arta ºi “cultura” (adicã. acum o sutã ºi cincizeci de ani. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. Ca ºi dânsul. noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice). dintre Carpaþi ºi Dunãre. personaj înþelepþeºte ales. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt. Fã. întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze. [. O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit.. precum Dacii. Mãria Ta. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni. ca prin dreptatea Europei. pentru speranþele poporului. Pe de altã parte. Desigur. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. a scris inspirat. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. fie massmedia (aniversãri. Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat. istoria nu poate fi evitatã În 2006. ca domn. ele însele în curs de unificare politicã. a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. fii. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice. fã ca legea sã fie tare. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. Interese. Fii simplu. prin simþãmintele Tale patriotice. El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare. Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn. În acest context. o Doamne. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. filmele istorice ispiratoare. douã locuri dupã Ion Antonescu.favorabile. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã. fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. Erau speranþele ce luminau. George Cãlinescu. uneori perfide.. „Ape vor seca în albie . dar.. Mihai Viteazul sau Mircea). fii Domn cetãþean. mai sincere sau mai calculate. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre.. Mãria Ta. a aceluiaºi domn.. fii bun. Cu toate piedicile. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. nu altfel decât: „România”.

ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate. În egalã mãsurã. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã). Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. În aceste condiþii. Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr. în pofida duratei ei scurte. ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice. În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist. care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental.). Din aceastã cauzã. este menit sã susþinã construcþia. a programului revoluþionar de la 1848. La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. care. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. ci în cadrul unui complex naþional. în funcþie de interpretarea doritã. anul 1918. din anii 1940. Teritoriul. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. “Viitorul naþional”. Prin aceastã exegezã istoricã. de la limbã la tradiþii. cauzatã de condiþii interne ºi externe. Manualul marcheazã trecerea. fiinþa sa naþionalã. sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. fie de unul democratic. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. unitatea statalã. punând bazele României 43 . locul 7. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. Acesta transmite astfel idei (ideologii). aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. Deja Petre P. de Dumitru Almaº. Manual pentru clasa a XI-a. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice. Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente. la competiþia amintitã). Mircea Eliade. statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc. el. De aceea.. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. care l-a rândul sãu atrage dupã sine. fie de unul care sã le combine pe ambele. Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã. Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. al unei mari istorisiri naþionale. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei.. mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale. Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti. pe moment. Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. Mihail Roller (1908-1958). educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. Panaitescu. care trebuia împlinit. fie ºi ea parþialã.de vreun cetãþean). Atributele poporului român. Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. la discursul naþionalist. O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. a permis aplicarea.

moderne. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. Pe scurt. care au contribuit la modernizarea României. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice.P. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. În funcþie de conjunctura politicã. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. În decursul istoriei. ideea cã un conducãtor poate pleca. spre exemplu. de la putere. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii. în România. ci ºi prin conþinut. interpretarea este menþinutã oficial. reformele sale. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. ºi-a pãstrat. Într-o anumitã mãsurã. se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. Imediat dupã ªtefan cel Mare. De aceastã datã însã. El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. evenimentele din 1859. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari. La Roller. Astfel. ea a fost interpretatã în mod diferit. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. par sã imite nu doar optic. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. În Istoria Românilor. o imagine pozitivã. Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. Pe de altã parte. adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. dacã a pierdut-o. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. Tot în acest manual. spre monumentul eroilor de rãzboi. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. textele predecesorilor. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. la rândul sãu. în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. independente ºi bine definite etnic. deºi. la eroziunea politicã. pe locul doi în clasamentul general. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. catedrala ortodoxã. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. care. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. sunt prezentate. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. cei doi fac primul pas spre independenþã. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. în manual apare. Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. antecamerã a socialismului ºi comunismului. dupã 1989. în jurul lui Cuza. ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. dincolo de toate conjuncturile politice. În România stalinist-internaþionalistã. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic. Astfel. Într-o oarecare mãsurã. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. La Cluj. Dar nu trebuie sã ne facem griji. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). Panaitescu. . ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu). ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. Împreunã. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. mai mult sau mai puþin de bunã voie. De exemplu. ªi dupã 1989. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. În România naþionalismului lui Ceauºescu. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. În acest context. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei. Pentru prima datã. la ridicarea ºi luminarea poporului român. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. În 1999. în 1966.

dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. Pe de o parte. în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. iar apoi ºi în raport cu þara. ca mason sau apostat. de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. la modul cel mai tradiþional. mai ales dupã decenii ºi scrieri. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . Imaginea sa acoperã încã un detaliu. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. Existã o idee clarã. ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. În bunã mãsurã. vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit. este dacã Cuza a acceptat ungerea. Gestul ar pãrea superfluu. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. ca gest politic simbolic de compromis. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. practicatã ºi impusã. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. de liberalism i-a luat locul. ci la sfârºitul lui 1864. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. dar în epocã a fost real. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. cât sub raport procentual. ca eliberator ori reformator. se pune astfel.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). O perioadã. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. Blestemat. În 1864. la limita paradoxului. Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie. Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. La noua Dietã a Transilvaniei. O întrebare. Cuza ar fi primul suveran modern al României. inclusiv în raport cu timpurile revolute. Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor). Întrebarea care se pune. scurtã (pânã la 1867). “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern. entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. La câteva luni de la unirea din ianuarie. locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. ei au atins majoritatea relativã. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. deschisã tot la Sibiu (1863). ºi slãvit. pentru mijloacele unei epoci. prima datã în raport cu Europa. “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. Pe de altã parte. cu douã componente însã. Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. se deschide calea spre România Mare. dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. dar intensã. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. A fost exagerat ulterior. de vreau transmisã de vremea lui Cuza. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859.

documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci.. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. în urmã cu câþiva ani. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. A fost însã un gest de independenþã. au fost puse în 1852. cu tentã autocraticã.. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi. la modul brutal adesea. medalii. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. Unirea s-a fãcut prin Cuza. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. pe de altã parte. încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. Cuza pe care îl omagiem. mai echilibratã. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. încã din acest moment.. aproape o certitudine europeanã. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. încã din 1850. Ca aproape oricare conducãtor român. Marele Maestru al Marelui Orient. „Monumentalul”. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean. foarte probabil el a fost doar o marionetã. ar fi rãmas domn. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. într-un interviu recent. de pânã atunci sau de dupã el. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. Pentru unii. nu a contribuit la supravieþuirea sa. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã. pe undeva. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. sã-l personalizeze”. În perioada maniei statuare funariste. Aºadar. Sã ne reamintim aici cã. ci a încrederii ºi a iubirii populare. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. încã o datã. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“. un simbol. „nu e legat de dimensiune.. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza. fie ºi numai din punct de vedere emoþional. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. doar un loc în panteonul naþional. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. sub conducerea prinþului Lucien Murat. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate. Cuza nu a fãcut unirea. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii.. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. Sculptorul Ilarion Voinea. spunea Voinea. rememora. cãutãrile sale de la Viena. imaginea publicã a Unirii. de cãtre înºiºi regizorii acestuia. aºadar. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. de învingãtor nu prin puterea armelor. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. Cuza. ºi nu lipsiþi de putere. justificarea. În 1856. Cuza a fost. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . Proiectul de unire al celor douã Principate era. proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã. fie ele picturi. Oricum. Dincolo de problema naturii personale. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii. Lojile Marelui Orient Francez. aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. mai mult decât orice. sculpturi. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii. Cuza ºi-a depãºit condiþia.. fireºte. ºi-a constituit propria sa camarilã. în fiecare an. regizorii. Contextul extern o fãcea deja problematicã. ºi. A personalizat procesul politic de unificare. trebuie sã armonizeze spaþiul. se pare. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. iar. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã. în care Franþa ºi Anglia. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã.

în primul rând. ca noi toþi”. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean.:partidei naþionale]. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”.„Vedeþi. A doua zi. Oferta sa este de 12. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N. contestatari ai mitului sãu. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”. aºadar. din partea masonului Alecsandri.Toate evenimentele care au urmat. Walewski primeºte aºadar.000. Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi. ministrul de externe al Franþei..000. încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost. În final. 47 . la fel ca noi. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei.000 de Români. însã. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare. audienþa la Napoleon al III-lea. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii. în Italia. de multã vreme iniþiat în masonerie. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii.» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum. în mod evident. apoi Banatul. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene. Cuza era. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. «„Vino. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit. dealtfel. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9. la momentul potrivit. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”. Trebuia deci indentificat un principe român. în plus.000. Prima audienþã: la contele Walewski. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. cât e de întinsã adevãrata Românie. ºi care. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut. Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei. înlocuit. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. Fireºte. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor. Christian Tell. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã. Sire. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie. Cuza este. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”. Aceste lucruri fiind lãmurite. de asemenea. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. El a continuat sã rãmânã un simbol. în februarie 1859. Prima sa vizitã. îmi zise Maiestatea Sa. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. Cuza era popular pentru cã era tânãr. un împrumut de 6. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. ºarmant ºi apreciat de femei. la Paris. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. moldovean. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. Pe lângã toate cele amintite mai sus. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. iar Cuza a fost printre cei dintâi. iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze.000 de franci. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra.. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi.N. precaut. Transilvania. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor. conformitatea de caracter. în pofida faptului cã s-au gãsit. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. asta nu putea fi totul. Alecsandri solicitã. În 1857. Aproape dojenitor. dealtfel. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor. cu siguranþã. Cuza era. Sire. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat. necunoscut.000. mai ales. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. chipeº ºi. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere. a fost. trimis în misiune diplomaticã în Franþa. a libertãþii ºi a egalitãþii lor.

civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care. cu siguranþã. ulterior. ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. . urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti. datoritã faptului cã Fig. Anonim. 2. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. Grigore Alexandru Ghica Fig.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. 4. chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. a ºi avut loc. Grigore IV Ghica Fig. Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. mai apoi. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã. Teodor Aman. nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice). încã de la începutul secolului XVIII. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. Anonim. teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale. Alexandru D. Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care. care a funcþionat Fig. care. 1. de altfel. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. în decursul a mai puþin de patru decenii. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã. Joseph Kriehuber. Cu excepþia Transilvaniei. în special pe cel de tip francez). obiceiurile. datoritã faptului cã Parisul . 3. La începutul secolului al XIXlea.

4) Desigur. Lemercier. 2). nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. 1849 Fig. Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. fratele lui Grigore IV Ghica. în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor. va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. cu siguranþã. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. de exemplu. care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode. în cele din urmã la progres. Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . cum ar fi.devenea tot mai mult capitala lumii. ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. Barbu Iscovescu. Astfel. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. Avram Iancu. occidental. 5. în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). Alfieri º. 7. 1860 Fig. 5). În aceeaºi epocã. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor. iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. Aceluiaºi model. Carol Popp de Szatmary. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. 1). schimbarea este uimitoare. traducerea unor texte italiene de epocã. de origine francezã-apuseanã. 3 –.8. poate chiar rus. domnitor între 1822-1828 – Fig. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade. 6). anume aceea de a avea o þarã modernã.a. Fig. reprezintã. Alexandru Ioan Cuza. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. Bunãoarã. Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. Mihai ªuþu. August Strixner. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. acest model cultural de Renaºtere greceascã. Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã. În numai douã decenii de la acest prim moment.). cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. politic. inclusiv din punct de vedere imagistic. 6. o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare. iar acestea conduc. 1819 Fig. Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului.

Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . Dacã faimoasele privilegii. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. cuprinse în diploma andreianã. având prerogative sporite. toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. dar a existat. Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. membru al Casei imperiale. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea. în mare majoritate maghiare. noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. corespunzãtoare vremii. desigur. Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. . relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. ºi aceasta din mai multe motive. având de asemenea prerogative sporite. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg. având la îndemânã un regim sever. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale. modern. au reprezentat o realã provocare. ) ) ) ) ) ) Loránd L. sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. Este vorba. de modelul propus de revoluþiile din 1848. au început însã cele mai serioase intervenþii. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. de la domn spre supus. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. 8). Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. în fapt. lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. ci ºi.Fig. Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme.românilor. o schimbare pe linie ierarhicã. care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. un militar de carierã. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. Pe scurt. indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 . la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei. cu siguranþã. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. În primul rând. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã.

care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. Universitatea sãseascã. a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. care funcþiona ca o veritabilã Dietã. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. Nobilimea maghiarã. De aici a pornit apoi. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. reprezentanþii autoritãþilor. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. pe saºii ardeleni. Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . prin mãsurile deceniului neoabsolutist. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. În acest sens. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. ale timpului. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. am putea spune. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. putem spune cã întradevãr. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã. cu toate cã în deceniul neoabsolutist. s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. vechi de 700 de ani. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. Astfel. dupã 150 de ani. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. A fost vorba de egalã îndreptãþire. edificiul politic al saºilor ardeleni. În noile condiþii. acþionând aici în sens stimulator. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. nu avea acum nici o influenþã. în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. aduºi în Transilvania. a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine. în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire. 51 . Reformele politice ºi sociale. Acum. însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia.

Doamne. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin. Dar numai puþin. Apoi se scaldã în valuri moi. am trãit-o eu. insuportabilã ºi celestã. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei. ca o apã înaltã m-am prelins. Povestea-i complicatã. TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici. Eu sunt cel ce vã sperie! a spus.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare. Dar buzele nu i se miºcau.. deosebite de ale morþii. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu. ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged..Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne. mâinile în cãuº. ca o sticlã adormitoare. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept. ca o sticlã adormitoare. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 . ca o apã înaltã m-am prelins. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” . Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles.. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã. ªi furia zãrilor. Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor..

Caproni este. localnicii. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. pentru valorile artistice. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . revolta naturii profanate. Aici am încercat o versiune în limba românã. devenit extrem de popular. se ºtie.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. un Intercity plus. bombastic. „am domiciliul la Roma. apoi. dupã unele reuºite ale altora. un respect pentru civilizaþie. artiºtii. unde librarii. spontan inchegate. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. golfuri. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. a þãrmului pietros al regiunii ligurice. Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. de unde începe alt golf mirabil. prezentaþi de italienistul ªtefan Damian. respectiv de peisaj. ambele versiuni valoroase. în fond. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. în vârf. Bruno Rombi. dupa Dino Campana . temerarul Columb ne descoperise.. Vãzutã. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. Aici. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. o familiaritate dar ºi un subînþeles respect. case construite pe terasele muntelui. tradus în mai multe limbi.. pânã sus. vicios. un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. fidel. de la noi. la Monterosso. cu bucurie. conþine sãpate cu dalta. o lume nouã. celebrul „Oase de sepie“. dar ºi al altor nume. unele mai puþin cunoscute de cititorul român. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. unde se stinge Montale. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii. Nimic monden. dar ºi locurile cu care se identificã. de municipalitate. te duc cu gândul. de la Pisa la Milano. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. o placã de marmurã pe faþada gãrii. de la început. într-un interviu. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. între Nervi ºi Camogli. aici. dar locuiesc la Genova“. un atrium. sau ale familiei Spinola. stâncãrie. admirativ. Într-o garã de provincie. Specificul þãrmului liguric. Semn de iubire totalã a Golfului. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. dar cãutând „secretul“. unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. la Genova. pentru literaturã. cum spunea Carlo Bo. codul. Toposuri predilecte ale poetului. Santa Margherita Ligure. ghidul meu. sard de origine. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au.„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. þi le aratã orice copil. fireascã . al poetului amintit. dar ce provincie. pe-atunci. constituie miezul unui amplu poem. colegii de scris au mereu un surâs. insensibil la armonia regnurilor. culturale. cu note critice ºi comentarii.. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. recent. unicitatea poetului orasului Genova. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. au vocea lor distinctã. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. o replicã amabilã pentru poet. mai tânãr. printre alþii. de la vechiul port la intortocheatele „vico“. autorul unui poem „Tsunami“. Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni. etc. Dar ce sã mai zici de alt poet. Giorgio Caproni. traduº i . inevitabil. Atâtea semne de preþuire. în 1966. iar ca urmare a acestei nepãsãri. ale cãrui cuceritoare versuri. de Marian Papahagi. inclusiv în româneºte. prietenul lui Montale. anterior tradus. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. faptul cã Montale. a forfotei citadine. corupt. în aceste dialoguri. cel care spusese. în 1996. omagiat la centenarul naºterii sale. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã. sau Montale.. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice. una esenþializatã ºi asprã. dimpotrivã. cel de la Portofino. care va lua „Nobelul“. la Bogliasco. între care cel numit al Paradisului. superficial. o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant. ai spune. ca ºi a unui volum. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. Camillo Sbarbaro. este un semicerc stâncos la nord. Dar vreau sã remarc ºi altceva. cu puþine plaje de nisip . pentru construcþia durabilã. cu multã pasiune. pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. prietenos. Genova este un oraº bogat. tot sãpate. mai atrasi de propria fugã. versiune retipãritã. vegetaþie cultivatã cu tenacitate. unde palatele amiralului Andrea Doria. în mai multe rânduri. susþinãtor. vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. cel care. antologaþi. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei. întemeiat de Leo Biaggi. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei. versurile celui nãscut aici. 53 . la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp.

aici pe platou. Ce ºtim noi toþi . Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate. fetiþo gracilã. vã doresc. mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. va las cu-adevãrat. Te concediez pe tine. Drum bun!. ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. te concediez. roºul disc al gãrii mele. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri. ºi vã sunt foarte-ndatorat. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza. Acum cã e pe culoar. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip. dragoste. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea. Dar fie. militare. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU . Te eliberez. Dar ce conteazã. te concediez.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. vã rog. religie de-acum sunt la destinaþie. sã trec iatã. liniºtiþi. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic. pentru excelenta companie. Sã înãlþãm deci paharul. sã nu ne târâm în van. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. ºi doctrina d-voastrã retoricã. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã.. Dar. Pajiºtea.. uºoare. Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. cã eu va trebui degrabã sã vã las. a înainta iar. sigure semne-mi spun. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. scuzaþi-mã. e primitoare mai mult decât altundeva. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine. Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. doctore. E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. Noi toþi ºtim etapele. A forþa marºul . De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. Cobor. Te concediez. Lãsaþi-mã. o mirare. Cu voi am fost vesel de la plecare. o. credeþi-mã. chiar aflaþi la strâmtoare. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu. a cãrei culoare blândã s-a stins. fãrã stupoare. ºi sã închinãm. Sã nu abuzãm. ºi opriþi doar din amabilitate. Adio. Totuºi de trebuie s-o port. (Scuzaþi. 54 uºoarã. Locul de transfer nu-l ºtiu. Am mers. Avem sacii. înþelepciune. Ne oprim. Fie cum e. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. prieteni. atenþie. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. Sã pãlãvrãgim. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. Vã concediez pe d-voastrã. singur. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni. Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. sã fim veseli. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. Vã rog. în noul sediu. schimbându-ne þigãrile). mã simt mai liber.Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea. una dupã alta. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza. Am avut ceva dispute. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. mulþumesc pentru excelenta companie.

am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. care n-are pe nimeni. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea. accesibil. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. ºi ce fetiºcane treceau. se pierde timpul. se amãgeºte mult. ºtiþi cum se umplea acel vânt. în aceastã toamnã. sau mã-nºel. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. ornat cu niºte rime ludice. în obscuritate. Vacarm. se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. în ciuda tonului de glumã. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu. Asta am vrut sã vã zic. mai mult decât josnic. E prea deasã ceaþa. Locuiam la Livorno. dar aceasta oricum. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. aici în cui. prind a vedea bine. aºadar. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. Voci. iar staþi sã mã priviþi . e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet. îmi tremurã. mascând drama. transparent. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. în lume. candide. parcã precum unul care suspectezã ceva. Ieºeam rareori. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate.. Aceeaºi discreþie nobilã. sã ies un pic. Nu altceva. un vânt profund înãlbea pieþele. Mai degrabã (vom vorbi despre asta. colocvialitatea lejerã. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. gândindu-te la Moarte. Cu cât sunt mai negri arborii. Fiecare chemare în pãdure insolita. de precisa mea îndatorire. gura? Prieteni. (scuzaþi. doar de ea-ºi apropie paharul. este negreºit poetul Genovei. aici. sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. iar. sau în altceva. prea stupid. la colþuri. Înainte de a ne-aventura. simple. fãrã vreun motiv. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. dupã a mea pãrere. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco. Livorno. Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu. trebue sã mã duc sã vãd. pasãre sau alt agent care-ar fi . nu mã pot dispensa de ea. m. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva.despre ce ne-aºteaptã dincolo. prin grindina falsã. nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. Eu. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte. La naiba deci cu frica.1992. Vedeþi. Oralitatea. datoritã stilului aparent cantabil. cã la nimic nu-i bunã. v-o zic. la mare. voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. de bãieþoi stârniþi . îmi amintesc. în felul acela. n. puºca) e un lucru. Lãsaþi-mã. Pe stradã. pot ºi sã mai greºesc. e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. Dar voi.Totusi. Agãþaþi-mi. Un poet popular. marea „cãlãtorie“ care se terminã. Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida. Aceasta-i o lege sigurã. vã rog. sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. acelaºi tragism subînþeles.1921. la Roma. sentimentul morþii care se apropie implacabil.

ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 . Noica a moºtenit de la mama sa. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica. în Legiunea sa. De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. Cu toate acestea. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române. adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. deosebit de afectuoasã. ªovãielnicã este soarta umanã. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare. acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu.. în antibolºevism. ºi . Autorul volumului: Sorin Lavric. Barbu. ca de altfel întreaga sa generaþie. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare.Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . Noica. Clemenþa. I.. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. dualitatea acestei firi semirealiste. Ironic. Între timp. Ceva din stilul lui E. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive. se credea purtãtorul unei ordini divine.vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã. locul în care a început extremismul. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E.. mai puþin de literat.. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. România era a românilor. Cãlinescu: „. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. Crainic. continuã criticile vituperante la adresa lui N. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. soþie de arendaº. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. T. figura paternã a României la acea datã. Ionescu sau Noica. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative. Ca liceean. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica.” 2 . a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor. Minulescu. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. al studenþilor. spirit polemic. Dupã cum va milita Garda de Fier. Arghezi. Codreanu în schimb. Orice student modern era la acea vreme legionar. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi.

Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã. Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. decât prin intermediul filozofiei. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. Politica se arãta timidã la capãt de drum. S.P. Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei. inclusiv Codreanu. fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze.Comarnescu. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. Z. În anii imediat urmãtori. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu. N. care ulterior le va fi fatalã. de asemenea. Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica. Madgearu. începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. ºi anume. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. dar de data aceasta militarã. cea a lui Antonescu. I. Polihroniade. se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului. Rostirea filosoficã româneascã. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. În plus. fugind la data aceea 57 . Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu. Negulescu. retras la Sinaia. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. A scãpat totuºi din vedere un aspect important. regele anuleazã constituþia. Jianu ºi M. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. tactica partidelor democrate. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România. Noica înfiinþeazã împreunã cu P. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere. de a exclude tinerii din viaþa politicã. La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. corupþia ºi democraþia. publicã ºase lucrãri de filozofie. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. acesta temându-se cã traseul lui C. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. Codreanu i-o trimite lui N. Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. pe 10 februarie 1938. Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. La Universitatea din Bucureºti. În anii treizeci. Între 1934 – 1938. În 1929. Noica. Iorga ºi V. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. Tot în aceeaºi perioadã. Spiritul românesc în cumpãtul vremii. douã mari figuri politice. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie.mai ales creºtin. cãci. Noica preferã cursurile lui P. Z. liberal ºi þãrãnist. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. dezideratul Gãrzii de Fier. El criticã. Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare. Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. Pentru a fi cu un pas înainte. nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu.

Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier. trãiristã.. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. dupã cum bine ºtim. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin.. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista. ea a voit sã fie altã Românie.” 12 . Dupã pãrerea lui S. din camera sa de lucru visa o altã lume. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. necesar durã pentru . Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. Lavric. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. de a cunoaºte ºi de a ºti totul. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii. ce. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã. al optãrii pentru raþiunea faptelor. dar care.dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. Veac al omului viu 11 . care reprezintã doar o adiacentã. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism.” 8 . Noica traverseazã traseul de la singurãtate. prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã. Noica. insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. culmea. mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã. Schimbarea la faþã a României. pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . Legionarul are drept ghid instinctiv harul. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. cinci la numãr. în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940.. o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. care i se pare fireascã lui Noica. Poate tocmai în aceastã etapã. chiar a crezut. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice. scrie S. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940. potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. De la abordarea sa raþionalã. fire care le-a adus numai necazuri în istorie. care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier.. adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. nu de gândirea ei. ºi anume de la filozofia de salon. Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. Legiunea exista pentru binele poporului. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire. De fapt. dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul. a capacitãþii omului. A avut succes pentru o vreme. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. intelectualul. la fel ca ºi Eliade. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. Noica. idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc. ºi anume. exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. în necesitatea acesteia.. ci sã fie altã lume”. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume. haiduceascã.. adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal. de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. sunteþi sub har” 13 . A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. în scopul eliminãrii democraþiei corupte. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii. Transpare foarte clar în publicistica sa. Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. nu legea. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. experimentalistã. Lavric. la cel al interogãrii colective. considerate obsesii în opera lui Noica. „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . este vorba de trãirea filozofiei.

p. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. matematicã. apud Ibidem 13 C. Veac al omului viu. p. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem. Lavric. an I. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã. 144 8 Ibidem. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat. 119 7 Ibidem. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte. latinã.. Lavric. Fiþi înfricoºãtor de buni!. adicã la aspectele sale spiritualiste. 39 3 S. împãciuitor. op. metafizice chiar. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. p. Bucureºti. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. Fronda copiilor. ignorând crima. apud S. în Axa. Zece ani va petrece aici. Lavric. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel. cit. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. 201 12 C. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. 3. Noica va ieºi în libertate transformat. publicat pe 15 septembrie 1940. 105 5 C. op. p. p. 2007. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. venise rândul Infernului. cit. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii.. spre mirarea lui Cioran. primordial fiind rãcnetul spiritual. în Viaþa literarã. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. 11 2 G. 185 11 C. spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. 235 1 59 . Noica. mai mult publicisticã decât politicã. op. S. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei..a reforma structural metehnele româneºti. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. nu biologicã. p. nr. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. 107 6 S. Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. cit. dând lecþii de francezã. Cãlinescu. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã. dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. Editura Humanitas. 155 9 Ibidem. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã. p. p. Scrisoare unui european. englezã. p. p. Noica. p. Lavric. Noica. fiind chiar unul dintre cei care. 60 4 Ibidem. Noica ºi Miºcarea legionarã. 179 10 Ibidem. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar. Noica. Sunteþi sub har! apud Ibidem. p.

spre nedreapta lor nefericire. le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei. rude apropiate ºi bune. Pentru cã altfel. pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale. pentru a lãmuri. pe care eu. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . de nici o enigmã. cum ar spune Leibniz. un fapt de viaþã. . printre „ai mei”. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie. însã. Din 1981. univ. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã. . În sfârºit. trãiþi. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu.Domnule Profesor. cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. cu ironia de rigoare. v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. vã plasaþi. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã.. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! . Din toate cele întâmplate pânã atunci. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. în înaltul sãu umanism. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei. ca noi toþi. sintagma: „crescut de tatãl sãu”. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. de astã datã.. astfel. de aceastã ºansã? Necunoscute. Nãscut fiind în 1937. pe scurt. care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie.Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. nu mã prea simt în apele mele. apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios.Mai treceþi prin Slatina.Mã întorc desigur. încât pentru perioada . Mã simt aºadar bine acolo. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic. în timp. ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. A scãpat centrul vechi al oraºului. cu plãcere ºi cu nostalgie. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc. lipsiþi. pornind aceastã discuþie. o zonã totuºi restrânsã. de vorbã cu prof. stimate coleg. Am în schimb. de cãtre vechiul regim. istoria în care. nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”.Nu e vorba. fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale. Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis. pe mai multe paliere istorice. dar. pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. Florin Mihãilescu . iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. de când s-a stins. Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã. publice. E ºi acesta un destin. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie. Dacã ele ar putea sã devinã. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut. având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. la Slatina. iar de aproape douã decenii. de câte ori am prilejul. probabil. vã mãrturisesc cã.Aici ar fi poate prea multe de spus. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici. Spun asta. din dorinþa lui.Priviri spre lumea de ieri si de azi . . în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. în diferite etape ºi vârste. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. fiind singur la pãrinþi. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut. Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa.

într-un stil aºazicând „imperialist”. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. adicã spre democraþie. veritabilã ºi deplinã normalitate. preludate totuºi de câteva mai timide. cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. mai cu seamã. asupra întregii omeniri. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. . un inimaginabil miracol. dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. Aix-Marseille I. ale altei preocupãri. pentru literaturã. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine. am scris articole în diverse reviste. s-au manifestat fie prin nenþelegere. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. pânã astãzi. cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã. Schimbãrii intervenite. din ce în ce mai evident. Semnele de crizã au apãrut însã. pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. educate în regimul totalitar. manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. prin inerþie ºi chiar. spre a nu zice vorba mare. pe care l-a fãcut. care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? .de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. sau mai precis Université de Provence. ºi nu jurist? Dar. ca o epidemie. mai cu seamã în anii ‘60. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. tot amânând. ci un om matur ºi pe deplin format. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent. încã din anii anteriori. prin nostalgie. acest sistem cel mai rãu dintre toate. cu excepþia celorlalte. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale. ori pe cale de culturã. ci dupã 1980. mai cu seamã cã am 61 . în chip de pedeapsã „administrativã”. cum se ºtie. devenite din ce în ce mai acaparante. din ultimii ani de liceu. Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã. . din noiembrie 1987. nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. iar generaþiile de dupã rãzboi. M-am convins atunci concret. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic.Din 1979 pânã în 1985. În fine.Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. de la Aventurile submarinului Dox. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile. În biografia mea. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. pe mãsura iluziei. încã dinainte de 22 decembrie 1989. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. având în vedere duritatea ripostei sovietice. fãrã nici o judecatã.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. inclusiv sub aspect cultural. iubirea. cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. ca pentru orice român dornic de libertate. dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat. am început o evoluþie. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. dar pozitivã ca sens.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? . indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. horribile dictu. care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. la canalul Dunãre-Marea Neagrã. . mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. ca atât de multã lume. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere. dureroasã prin avatarurile ei. animat de o extremã curiozitate. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. m-am trezit în braþele. dupã atâþia ani de stabilitate. când am avut naivitatea sã cred. iar dezamãgirea a fost inevitabil. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi. sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie. Cât despre tineri. Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele. spre normalitate. Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. Am fost de mic un lacom cititor. istoria ºi teoria literarã.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. Dupã 1989.

Dumitru Micu etc. precum Iorgu Iordan. Pentru noi. se întorsese. Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. din nefericre postum. C. cum îl calificã unii astãzi. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate. Lovinescu. mai târziu. . G. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. apãrutã în 1972 la Editura Minerva. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. printre care în primul rând doctoratul. acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu. Grigore Brâncuº. Savin Bratu. Lovinescu. în acei ani. Paul Cornea. s-a tot vorbit. scrisul. Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. cu diferite ocazii. totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate. a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã. a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. cu o tezã despre E.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat. . Fascina imbatabil pe oricine. ca teoretician ºi critic literar? . dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. Ne-am regãsit în poeziile lui. cu formidabila lui autoritate. cãci eram tineri. un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. Ca Maiorescu la vremea lui. dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult.Era. Jacques Byck. cum spunea el însuºi. formaþi în majoritate înainte de rãzboi. Dimitrie Pãcurariu. în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale. mã ºi ne interesa mai puþin. al scriitorilor români. pe care o conducea. atât în liceu. ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. Istoria literaturii române a celuilalt.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. Pentru unii. entuziaºti ºi plini de speranþe. al acribiei filologice. în persoana. am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv. Dimitrie Macrea. întorcându-mã la profesorii din facultate. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº. invitat de George Ivaºcu. Alexandru Rosetti. cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . Alexandru Piru. profesorul ªerban Cioculescu. Vera Cãlin. de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. a contat lupta sa cu inerþia. Ovid S. reprezentând ºi pentru mine. Crohmãlniceanu. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. reintegrat la Catedrã.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. Silvian Iosifescu. pentru tinerii din jurul sãu. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare. la începutul anilor ‘60. Iancu Fischer. mai ales. ca ºi pentru alþii. Ambianþa generalã. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei. admirabilã în multiple privinþe. Dupã terminarea facultãþii. ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o. geniul unui autentic scriitor.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. mai ales. la catedrã. aþi prins o perioadã deloc fastã.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. cât ºi în facultate.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist. dar îi pândeam conferinþele din oraº. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . socialã ºi economicã. Alexandru Graur. aceasta a însemnat lectura. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã. . cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale. Nicolescu. cu superficialitate. Era a treia tezã despre Lovinescu. M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. Edgar Papu. când. privitoare la E. M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. Dar. mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale. Boris Cazacu. Alexandru Niculescu. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. politicã.. Dintre cei din urmã. de care. în timp.

însã de vreo câþiva ani. în opinia mea. din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu. Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. Paris. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani. stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã. fireºte. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii. Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. deºi gratuit. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale.asupra formaþiei mele spirituale. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie. . mai ales din al doilea volum al Conceptului. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. cã fac oarecum parte din.Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri. Erau cãrþi oficialmente interzise. Tudor Vianu. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale. fãrã concurs de admitere. . s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã. precum se ºtie. . Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . A mã fi aflat în Franþa. în sfârºit. aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare. într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã. care dãdeau fiecare anumite drepturi. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence. constituie.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent.Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba.E. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. bineînþeles..Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. între 1979 ºi 1985. politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. cãderea regimului comunist din decembrie 1989. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi. familie.c. dupã cum fusesem învãþat. cãreia îi spuneam „nãnica”.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea. cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã.ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. Dupã 1989. ce aþi avea azi de spus despre climatul social. al doilea avea sã fie.. existau niºte trepte. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã. pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi. alãturi de elevul sãu. dar în toate þãrile U. de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care. de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum. deloc în ultimul rând. Altfel. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . care mi-a dat sentimentul plãcut. la Universitatea Provence (Aix-Marseille). În învãþãmântul universitar. aparþinând totuºi. ºi de pretutindeni.Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 . a fi cunoscut lumea occidentalã. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi.v. aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? . desigur.). a fi putut beneficia. iar notarea se întindea de la 1 la 20. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar. de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi. Marsilia. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã. Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. el era foarte diferit pe atunci de cel românesc. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã. Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –. care schimonosesc ºi deformeazã ideile. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi. nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani. cu oricât de puþine resurse. ca pentru aproape toatã lumea. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”.

O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice. Aº zice . mai ales acum. pentru a lua exemplul extrem. redobândit dupã 1989.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. critica româneascã n-ar mai avea motive. dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate.Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare.Spuneaþi. de inteligenþa. La mijloc. . care se serveºte ºi de una. n-am avea decât de profitat. critica este. Nu existã artã de partid. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. Am crezut întotdeauna cã. întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. fãrã prea mare întârziere. chiar politologul. care influenþeazã ºi. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. impuse de niºte instanþe dictatoriale. ca de niºte unelte auxiliare. un fel de judecatã fãrã sfârºit. mai mult decât atât. se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. . perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. Oricum.Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile. Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. ªi. de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze. În acelaºi timp însã. Pe de altã parte. pânã în clipa de faþã. în esenþa ei. Arta e o expresie a umanitãþii. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. sau situaþia economico-financiarã. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã. deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare. de cele mai multe ori. de fapt. dar nu se confundã cu ele. prin natura ei. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. interesul de lecturã al publicului. unele însã destul de „originale”. mi se par foarte elocvente. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale. ºi mie. ºi de alta. dincolo de orice fracturi contingente. care vorbesc singure în acest sens. dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. de care vorbea Maiorescu. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã. dar ca profesionist el este cetãþean al lumii. critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã. mai spre sfârºitul veacului trecut. precum piaþa de carte.Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut. E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. Sunt deja destule semne. prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. Ele þin de calitãþile criticului. De altminteri. deasupra unor prea înguste interese de grup? . din care se desprind. Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã. n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. aveaþi speranþa cã. chiar ºi de ieri. au ºi reuºit. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale.noºtri occidentali. cel puþin. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare. azi. fireºti? . Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. Politica poate 64 fi o artã. ci prin forþa. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii. mai precis de valabilitatea lor individualã. care vin totuºi din domenii adiacente. aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. spre a-ºi promova ideile. de pe urma unor asemenea dileme. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”. . Dar. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. mai ales. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi. ci o facultate specialã a spiritului nostru. cultura ºi obiectivitatea lui. care este Uniunea Europeanã. Cu o singurã condiþie.

care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. Prozatorii moderni ºi contemporani. comercial. . ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. sunt în majoritate manieriºti. cum au spus structuraliºtii foarte bine.numai. totuºi. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. experimentaliºti sau postmoderni. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . . 65 . în ansamblul ei. adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente.Situaþia este oarecum inevitabilã. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor. Din fericire. stãruitor sãrbãtorite. pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. în fond. care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. în momentul de faþã. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. Viaþa e scurtã. cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului. o meritã ele ºi o meritãm noi. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. de care nu degeaba se ferea Arghezi. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov. de campanii publicitare deºãnþate. Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue. ori cu un termen mai pretenþios. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism. . epopeice ºi tulburãtoare. condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi. fireºte în accepþia ei specialã. Critica însãºi. Iar acesta cere rãbdare. Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic.Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. care instituie în ce le priveºte.Domnule Profesor. recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. cã „les extreme se touchent”. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. dacã nu ºtiam. omeneºte vorbind. care astãzi. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. ale literaturii române de azi. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? . spre cinstea lor. din imediata actualitate. un fel de statut de „noli me tangere”. nu are încredere în ziua de mâine. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. câteodatã. pare a fi mai pe gustul. sau. Cãlinescu „divinul critic”. în mãsura în care. obþinutã prin mijloacele. astãzi. ar fi anacronicã. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. facil ºi popular. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. cu prisosinþã. evident. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. Puzderia. mai direct. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. posibile. problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei.Realismul constituie cazul unui curent literar. mai personal. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen. în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma.Care ar fi ºansele culturii ºi. destule voci libere. Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. o rãbdare pe care mulþi. mai ales pentru publicul est-european. A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. a propriei lui „opere”. Marile valori trebuie. prin creaþii ample. care mobilizeazã mai puternic. lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. Din pãcate. tocmai pentru cã. iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii. nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei. în cadrele sale. spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. cu toate speciile sale. a „iluziei referenþiale”. dacã nu al publicului mare ºi anonim. de la Joyce sau Kafka încoace. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. ori chiar de blocaj al spiritului artistic. încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii. nu o au. în orice caz. cel narativ.

ori cu atât mai puþin anula. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea.a. dacã se va produce. De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. totuºi. deloc mai restrânsã. Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului. E o fatalitate. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea. Sub aspect politic. Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile. pacifism congenital etc. pentru cã vreau sã cred. cã pânã la urmã raþiunea umanã. comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat. ci ca o entitate culturalã globalã. în aceastã privinþã. mai degrabã. introduceri. sau cel puþin meliorist. am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã. Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. etc. deopotrivã ieftinã ºi superficialã. de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã. lirism. Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate. . Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. fiind – iatã! – vorba de omenie. Cu toate acestea. un spirit mai curând optimist. De aceea. contribuie la alienarea lui? . Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic.. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. monografii critice ºi de istorie literarã etc. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. pe deasupra multor contrarietãþi. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. dar o atare evoluþie aparþine.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. dar posibilitãþi – mai puþine. „nervum rerum gerendarum”. cum mai cred unii. Ei sunt. dar continuu sã cred.Sunt. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale. dicþionare. . ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea. ori mai puþin . Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. sau mãcar legatarul sãi universal. originalã. va învinge. imperialiste. Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. inteligenþã activã. n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi. Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale.ªanse avem. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã. humor sãnãtos. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna. ospitalitate.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? . O vigilenþã permanentã se impune. decât o simplã ºi amãgitoare butaforie. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani. Democraþia avanseazã. lucrurile apar la fel de complicate. dar ºi realism pragmatic. colonialiste. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. Nici din pãcate ºi nici din fericire. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã.m. sã sperãm cã esenþialul. dar se promoveazã prin efort material. mai bine ºi mai exact contribuþia proprie. cum zicea ºi Eminescu. Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. literare ºi culturale în general. Cultura se creeazã prin efort spiritual. expansioniste º. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. în interiorul familiei continentale din care facem parte. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii.d. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor.Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . cu atât mai mult cele pozitive. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã. Dar. aproape niciodatã depãºi. iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. . toleranþã. Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. din lecþiile istoriei. .Integrarea în Europa presupune. lexicoane. este nevoie de traduceri.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. hegemoniste.Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. Cã dupã o sutã. Mai e nevoie ºi de altceva.

din câteva experienþe mai vechi. T. Încât.. ªi totuºi am observat. un spirit propriu-zis superstiþios. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. din purã curiozitate. se înþelege de ce am devenit mai precaut. se ºtie bine. ultima. dobândite ºi conjuncturale. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr.Nu sunt. într-un fel de avanpremierã. toate mai mult sau mai puþin inavuabile. Pânã atunci. Mai ales cã ea. spre uºurarea mea. la urma urmelor. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor. stimate domnule Tihan. mai reticent..importantã. imprevizibilitatea lor. vorba franþuzului: Passons! . moare oricum. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã. speranþa. fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. Oricum. Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro. mai rezervat. Tihan 67 . de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!). Pentru cã. nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit.La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? . În definitv. Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat. spero. mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în. ªi.

privitoare la autor. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. am numi o percepþie” (Diseminarea. mai de curînd. De altfel. între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. reprezentat de Paul De Man. în mod riguros. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”. chiar dacã destul de sumare. în prefaþa lui densã. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri. cum sã citeºt ‘ilizibilul’. personaje ºi cititor (p. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii.Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele. nu însã de naturã sensibilã. a comentariului ºi. într-un fel sau altul. Hillis Miller. Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate. Henry James ºi Walter Benjamin. pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. p. . Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri.8). pornind de la Kant. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). privindu-i pe Kant. Univers Enciclopedic. Anthony Trollope. împreunã cu adepþii lui. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’. nici armonioasã. precum cel de la finele secolului XIX. pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. 2007. primului venit. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu. adevãratul “papã” al acestei orientãri. legate de diversitatea. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. George Eliot alias Mary Ann Evans. la nimic din ceea ce. Paul De Man. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale. implicînd patru perspective. Geoffrey Hartman. Mai mult. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu. ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi. . Ed.33). de fapt de vreo cîteva decenii încoace. ea este pur ºi simplu conjuratã. nu în ultimul rînd. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil. a. Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. narator. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. deocamdatã încã netradus la noi. Harold Bloom ºi J. a “momentului etic”. chiar dacã acea narare. Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. spre a ºi permite totul.67). deºi relaþia lor nu este nici simetricã.26). Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. Etica lecturii de J. d. prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. greu de ocolit. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene. subtilitatea. pentru a spune totul despre sine. m. fãrã a-l cita. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. parcã. 1997. Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul. autorul ne apare din capul locului îndatorat. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. în existenþa sensului. Hillis Miller (Editura Art.

cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p. Nu e însã deloc exclus ca. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. rezonabilã ºi determinatã legic. pe care o numim istorie” (p.35). Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului. în scrisul meu. înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene. imperativul moral care “este ºi un act productiv. funcþioneazã o lege. Or. paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. dãtãtoare de viaþã. atît pentru deconstrucþioniºti. acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p. pe cît posibil. exemplare pentru problema eticii lecturii” (p. Autorii sînt însã. tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã. pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem. prestigios. Critica este ºi ea performativã. un act cognitiv. Revederea este ºi o rescriere. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului. precum rescrierea. sînt aºadar. o atitudine.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar. aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. de o manierã cu adevãrat performantã. 169-170). prin prisma propriului sãu imperativ moral. parte din conduita noastrã în viaþã. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. deschizãtoare de drumuri. dar mai cu seamã incitant. lucrul sau forþa lui interioarã. într-un fel sau altul.169). Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. Asemenea pasaje.146). Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. 69 . surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. În text. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. dar ºi liberã. pe mãsurã ce moda va trece. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . în cea socialã ºi în cea politicã” (p. fãrã îndoialã. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi. Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele. dar se afirmã un program. Intervine. ele sã se valorifice probabil ºi la noi.76). care îºi ascunde legea. ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. Pentru critica noastrã de azi. poate chiar de sine. cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. cu obiºnuita româneascã întîrziere. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. directiva principialã. nici o metodã. Nu se evidenþiazã aici. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. instituþionale.170).asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine. În realitate. pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. Hillis Miller. Retorica ar putea interveni aici. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu. fãgaºuri mai adecvate. o facere. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit. citatã de noi mai sus. “Textul nu este legea. ‘interpersonale’. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente. materia sau lucrul. din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe.75-76). o performare. pe cale de consecinþã. care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol. “tot atît cît îl ºi relevã”. pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu. cititori exemplari. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. ci la materia. sociale. al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil.86). pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii.171).24). În orice caz. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic. Reluînd mai departe ideea lui Derrida. fie ºi în linii mari. modelul dominant de abordare. dacã nu exclusiv. nici pe altele. care echivaleazã cu acel “trebuie”. Pînã atunci. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. Sã-l citim aºadar pe J. conceputã ca “un act etic. cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã. productivã. nici mãcar expresia legii. încît “lectura nu este una a textului ca atare. Ea este un rãspuns la un imperativ categoric.

dar a crescut în casa noastrã. la întoarcerea din cãlãtorie. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. tigrata a dispãrut. mieunând. dar. e rarã printre pisici. sã salute ? . un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. altfel spus. când. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. se jucau. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. singur. oarecum pe neaºteptate. Era slab ºi speriat. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. Privindu-l. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. o imensã. a grãdinii ºi livezii. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. al magaziei ºi. din momentul întoarcerii noastre. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. pânã mai ieri-alaltãieri. îndemnându-l sã iasã. E. cred. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. A trebuit sã pornesc motorul. cât am lipsit noi. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. dureroasã incapacitate de a uita. cu o blanã albã. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. pur ºi simplu. Spirt a apãrut. Fãrã succes. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. Apoi. dar plinã de necunoscute. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. Cert e cã Spirt a rãmas singur. oricum nu pe cele mai bune mâini. repede adoptat. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. luptând cu urâtul ºi singurãtatea. se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. în sfârºit. improvizat. l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele. sã ambalez puternic de câteva ori. Se pare cã. Inclusiv fenomenala lui memorie. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. nici a-i abate de la acest nou comportament. Îi fãcusem. totodatã. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie. Fidelitatea. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. Fusesem. însoþit. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. ne-a aºteptat zi ºi noapte. ca. dimineaþa ieºeau. strãlucitoare. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. ani mulþi. când mã uit la televizor. prieteni. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. alãturi de o veriºoarã tigratã. Provine dintr-o familie numeroasã. douã sãptãmâni. Am urcat dealul. chiar în clipa în care scriu. un timp s-au descurcat bine. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. chiar dacã destul de confortabil. dupã douã sãptãmâni. dar nu ºi-a pãrãsit locul. îndeaproape de Spirt. Dar. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. timp de douã sãptãmâni. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. Pe scurt. în Elada ºi insulele ei. mai ales. plângând. Am coborât. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. (eu uitasem deja. aþi apãrut. tresãrind ºi. Întâi. S-a întâmplat însã. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. oare. se spune. De ce-o fi uitat. ca întotdeauna. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. Sau. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. totuºi. probabil. cândva. ca din pãmânt. Spirt. al plecãrii în cãlãtorie. pentru prima datã. Nimic nu arãta a-i tulbura. primeau mâncarea. pânã cu puþin timp în urmã. deoarece. la mijlocul toamnei trecute. dupã plecarea noastrã. nici teamã de singurãtate. îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile.

dedicat universului erotico-estetic. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi. în pure accese de egoism livresc. despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice. Giuvaerul. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului. sã se ordoneze pentru el. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective. statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. Foarte rar. pe altã voce. ºi. judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române. problematizarea în zona raporturilor interindividuale. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia. De aici. precum frazarea ei. de ceramica japonezã ºi de multe altele. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian. prin urmare.” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”). Aºezat în prima parte. din secolul XI. partiturã muzicalã. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”. autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. când observat (Alter). citite ori locuite pur ºi simplu (v. justificat de discursul comparativ al imagologiei.. cartea 2008 creºte în contrapunct. autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. În acest punct trebuie salutatã depãºirea. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. academic. Oglinda. reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake). în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. instituþional. Pânã ºi aici. ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate. în artele marþiale. a unui risc aproape paradigmatic. 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”. în textele de aceastã facturã. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. adunând eseurile cu dimensiune eticã. în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. De la bun început. Deloc întâmplãtor. Prezentatã ca o Institutul European. Ciocoii vechi ºi noi. De altfel./. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. Spre deosebire de filosofiile occidentale. celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007). prin care obiectul se propune vederii. autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic). un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii. iniþiate de observaþii asupra literaturii. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. semnalând cã. cu minimã inerþie. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului). cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. comparativ cu Genji monogatari. respectiv. individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 . considerat primul roman nipon. concluzia mutã. dupã legile lor ascunse /. urmãrit pânã aici. în jurul unei stãri de fapt. ci numai a unei Japonii. mai exact. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i.. Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. al doamnei Murasaki Shikibu.

în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja. descrieri lapidare. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. Subiectele sale. într-o mãsurã considerabilã. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. mimeazã cã stã deja pe un scaun. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori. Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate.2 pagini pentru un titlu). Caragiale. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. multã acþiune povestitã. grupate tematic. Dar. dar practica o Polirom. a ciobanului ºmecher cu celular etc. sã-mi saþieze aceastã plãcere. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã. Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. al evenimentului minor. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc. cu mirare. într-unul dintre eseurile cãrþii. pentru a nu inoportuna. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic. Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã.. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor. cu accidentul sãu individual. Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. devenit interesant printr-o poantã. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan. a reuºit. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. dar o prezenþã delicatã. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. bineînþeles. se aºazã pe un scaun nevãzut. Mult dialog. de aer. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. Textele sale sînt schiþe ºi momente. ignoranþa. 2008 probeazã din plin.L. credulitatea imbecilizatã. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. se rotesc în jurul cotidianului. chiar dacã. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. ale decorului particular al acþiunii. atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes. îi face plãcere sã le expunã prostia. Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. Existã. rãutatea prost disimulatã ºi incultura . buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie. E greu de spus de ce. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. Mai mult. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume. compoziþia ºi construcþia romanescã. problematizarea iubirii etc. Binenþeles. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. dar arareori cu TRISTE plãcere. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. precum ºi. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. în spatele povestitorului cu ton simplu. iar nu tîlcul. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. o armonie colectivã.

un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. social-protestatarã. neavând. Astfel. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. 152 p. ceea ce întârzie încã. asemeni lui Caragiale. Blaga. nu toate sînt însã ºi bune. 35 de texte. mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. mai punctuale. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. indicând. sã zicem. de o bunã presã. pe de altã parte. antiarta. pânã la urmã. de selecþia operatã de autor. când nu ocultatã de-a dreptul. România. un dialog veridic ºi bine orchestrat. a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. opere. Gheo are stil. Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. Ed. Acest lucru se petrece chiar acum. Aºa. Din acest punct de vedere. cred eu. faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. Se pot face ºi reproºuri. pe de o parte. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. în ultimii ani. poate pe alocuri. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj. un vocabular extrem de bine ales. aspectul 73 . ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. mai puþin rãbdarea. Avangarda. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. în manifestãrile ei româneºti. Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. Asemeni ilustrului înaintaº. de acum înainte. curente. s-ar restitui mai fãþiº ºi. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. Muzeul de Artã ClujNapoca. deºi neintenþionat. într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. iar pe de alta. Mai existã. În NOI STUDII ultima vreme. a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. momente. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã.neasumatã. gradare. Polonia. SUA ºi Ungaria. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei. Oricum. în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. Acum cîþiva ani. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. mai mult decât atât. cum se crede îndeobºte. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. 2007. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). este abordarea avangardei (personalitãþi. Camil Petrescu. romanului românesc modern (Rebreanu. 2008 men. mai «uºurele». Cel mai important þine. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. Risoprint. tematic sau metodologic. Majoritatea sînt minore. mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. ar fi fost un volum superb. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. ba chiar ºi de monografii substanþiale. cîteva texte mai puþin izbutite. Totuºi. Din nou. H. nu se ºtie pânã când. trag în jos impresia de ansamblu. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã.). Ion Barbu) – . un fenomen marginal al actualitãþii artistice. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. cu o altã atenþie. la noi. Dacã ar fi rãmas doar. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie. nu cu apusul. ludicã ºi poate. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist.

Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. naþionaliste. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. G. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei. expertul numãrul unu. ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. Cântecele cununii (1989). iar conþinutul abordând probleme „serioase”. ºi nu teoretice sau pragmatice. în aceeaºi paradigmã. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. colinde). Doina – poezie a destinului (1987). dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã. ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale. dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei. într-o lume care devenea. pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . ortodoxiste dominante – care urma. s-ar recupera în acest fel spiritul. Subiectul meritã tot interesul. doinã. Sbiera (1967). De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973). culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului. Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie. cultivat recurent. fragmentarã. nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. iar opera lui. fulgurantã. Benjamin Fundoianu. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate. se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº. ºi ele. Saºa Panã º. Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. cu aproximativ un secol. studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967). Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980). nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. sã înþelegi ca marþian ideea de umor. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). în Europa ca ºi la noi. Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. Geo Bogza.). S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. însã nu ºi litera. e ca ºi cum ai încerca. Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971). cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970). strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. radical criticã. poate fi lesne subsumatã avangardismului.a. prilej de îmbogãþire exegeticã. G. Desigur.lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. Cu toate acestea. La o primã privire. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. în parte. salutarã. Sbiera. deci. în principiu. obiceiurile agrare ºi pastorale). Lucrând pe vaste întinderi.M. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie. Existã. încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. La urma urmei. Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980). Activitatea de folclorist a lui I. atitudini.

170).” (p. cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei. Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”). În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti. „se bazeazã pe principiile magiei” (p. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. cu înþelepciune ºi cumpãtare. practicile. înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare. p. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului. practicatã cu alte ocazii” (p. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. Densusianu. fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. 183).obiceiurilor. Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p. cele agrare. 143). a cãror origine N. Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. mitologiile agrare. Magia intervine ºi cu privire la colinde. Nicolae Bot. „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. 108. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului. ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori. etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. al familiei. 162-163. 75 . Nicolae Bot alege poziþia contrarã. În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. 22). casa colindatã ºi pe gospodar” (p. Obiceiurile. 164-165. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni. moºteniri romane sau chiar preromane. vitelor. care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. Cele mai importante funcþii ale colindatului. În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor. 119). riturile magice de sporire a rodului. Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum. Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea. fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. înzestratã cu harul frumosului. ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). consideraþii similare la pp. riturile semnificative pentru funcþiile sale. 176). se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor. Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. albinelor. cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. 115). Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. cu repertoriul sãu arhaic. anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã. 118). permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm. o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. Când vorbeºte de pãstorie. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. 219). Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. colindãtorii. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi. Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã. melodie ºi tematicã a textelor. pãstoritul în detrimentul agriculturii. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. privilegiazã.” (pp.” (p.

pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. în care personaje diverse. dimpotrivã. ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. dulci în prospeþimea lor. . cãmilari. interrelaþioneazã sau. Precum în cazul textului consacrat. cultural. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008. fie într-unul realist. de la efriþi. nu ªeherezada este personajul central. politic. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. dezvoltând personaje “paralizate” epic. nespus de dulci. imitând suita clasicã. Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu. mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite. plãcute. Cartea. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. picaros. Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale. vrãjitori. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. la eunuci. omfalos . social. La nivel mimetic. O iniþiativã înruditã (dar. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). califi. lume interlopã etc. ºeici. spleenul etc. de fapt. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. fireºte. intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. iar restul au fost scrise individual. au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. blânde. mângâietoare. viziri. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. ca sã fie vãzute de toþi. În noua suitã de poveºti. fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. fie în registru fantastic. cu toate volumele ei. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. persan. etnic. arab). povestirile. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. beduini. în al treilea rând. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea.UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . corãbieri. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. poveºti persane. însã. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã. doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). în cadrul atelierului de prozã. ºi. numitã O mie ºi una de zile. pentru a alunga plictisul. negustori. Actualmente. genii. care va fi definitivatã ºi încheiatã.

cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. flaut. de la minaret. fundamentalistã. dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. pe de o parte. povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. califilor. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo. zebb. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. malefici). demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. crãpãturã. întrucât practic. muºcãturã. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor. Sunt. de asemenea. mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. chiar dacã uneori foarte concise. mângâiere. Sã le iau la rând. cortul îndurãrii. la graurul mut. Pentru graniþele de jos. Ruptura existã. ºi cea ruralã. religiilor etc. apoi. trimiterile sunt la Africa neagrã. uneori. austerã. ci au o educaþie minimalã în sens epic). apoi. afrodisiac. sãrut. precum vulvã. sexuali. hanul lui Aby-Mansur. ºi moravurile lejere. tineri ºi frumoºi. Exclamaþiile orgiastice (Yuh. considerat prin excelenþã pitoresc. Existã apoi referinþe destule. În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã. iar desfrânarea (în sens paradisiac. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. întrucât poveºtile nu provin de acolo. (nu lipsesc. Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. tãioase.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. marcate de o umanitate stridentã. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. Atenþie. aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. pânã la împreunarea propriu-zisã. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii.. dar pot fi ºi tineri ori maturi). sculã. naraþiunile fantastice. exacþi. Ierusalimul este amintit mai rar. iepuraºul fãrã urechi. dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. provenitã din felurite spaþii adiacente. trupul fiind. între populaþia urbanã care apare în poveºti. dar numai la nivel teoretic. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. unealtã. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. Fireºte. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. În speþã. care sunt de obicei bãtrâni. susanul descojit. mozaicatã uman. nici termenii tehnici. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. la vremea când. rãsucire. pe mare. nu sunt analfabeþi. Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. pestriþã. fie ºi numai simpli cãmilari. care implicã. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. totuºi. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. seara. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. joacã. vizirilor (care. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. ciupituri. specific spaþiului arab. alcãtuit din musulmani. izvorul harurilor etc. însã. Existã. exclusiviste. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. iniþial. lucrurile sunt evidente. în timpul zilei. din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). a ºeicilor înþelepþi. pãrintele luminii. când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. sunt. dezmierd. zbenguialã. evrei ºi creºtini. busuiocul podurilor. însã. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. chiar zgârieturi. totuºi. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). unic împlinitor. pe de o parte.

dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. smochine. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. pepeni. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. cercei. sã spunem. însã. gutui osmani. chiar dacã nu sunt în prim plan. aici. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. rodii. Pentru cã în spaþiul arab. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. plãcinte. adicã adulterin. de trandafiri). Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. harbuji. chiupuri cu flori exotice. mai cu seamã. ci o culme. Mã opresc. O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. Patiseria orientalã este fabuloasã. anemone ori narcise. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. stafide ºi nucºoare. în chestiunea voluptãþii corporale. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. divane. Femeile. cingãtoare. ºi a lui Ali-Nur. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. dimpotrivã. pui fripþi. toate oferite pe paturi de iasomie. smarald. se arde tãmâie. dovleci umpluþi. exclamaþiile afrodisiace fiind. nard. diamant. Pe de altã parte. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. ci abuziv. deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. migdale. sarmale cu lãmâie. iamã. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. dar pentru virtuþile ei diafane. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). de pildã. încrustate fiind (mãrgãritar. Lesbianismul ºi homosexualitatea. La banchet se beau ºase soiuri de vin. smirnã. Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. lumea care o locuieºte. indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. de aceea. Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. tocãturi. la brãþãri. nu poartã o vinã. oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. curmalele. efriþii. lãmâi de Egipt. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul.inclusiv cosmic. pilaf cu stafide. þintuieºte-mã în poala ta!). Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. scot sonoritãþile excitante. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. uºi din aloe. are lecturi de . un climax general acceptat ºi validat ca atare. nuferi sau înconjurate de mirt. aur. voal. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. stofe de mãtase ºi catifea. rubin. topaz. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. de pildã. dar existã ºi fãpturi fantastice. respectiv dur ºi grotesc. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. Anis AlDjalis. despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. Povestea vizirului Nureddin. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. apoi machiajul insidios. cu felii de lãmâie. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. perfect acceptabile (Ia-mã. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. atunci când apar amintite sau sugerate. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. frunze de bananier. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. jad. coapse ºi cur de iasomie. cornalinã). curmale. erotismul nu este o culpã. plãcinte cu lãmâie dulce. piersici de Oman. Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. argint. santal ºi abanos. fiindcã lumea este a tuturor. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. mosc.

existã în O mie ºi una de nopþi. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. actori secundari în naraþiuni. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente.bazã. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. 79 . i se spune. ca sã zic aºa. handicapaþi. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã. Coranul în primul rând. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal. Cu alt prilej. chiar dacã mai rar. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului). Aºijderea. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. prin grotesc ºi batjocurã. limbajul grotesc. ºi alþi oameni simpli. drept care îl sancþioneazã decisiv. unde paradisul este tangibil. fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule. impotenþi. Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile.

dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu... se vor sãdi arbori ºi flori. Perechea distinsã se înclinã. confidentã a pictorului Da Messina. Nãscutã la Cavarna. dulceþuri. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul... tu râzi. te aºezi la fereastrã. o discuþie din care sã mai prinzi un zvon. Peste drum cineva îºi spalã maºina. pustiit. cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol. pe urmã ceasornice oprite.. suflet singuratec. O muscã bâzâie prin casã. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie... te afli tot în spatele perdelei. nici o îndoialã. se vor tãia balcanic raþe ºi gãini. foºnetul evantaielor. se spune în prima biografie. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. un uliu sau o barzã. o întretãiere de glasuri. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte. primite de la doamna Marghit. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat.. conduce maºina cu mãnuºi. cercetezi vitrina cu lupa de Jena. încãrcat de sacoºe ºi plase. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare. toc... De acasã pornesc cu taxiul.... se aude-n uþã. vin negreºit partenerii de canastã. parfum de toalete.. cafetiera. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. cãci trece languroasa Cadânã. E medic primar. pelicula de ruj. bibliotecã pe patru pereþi... autoare a unor delicate poezii. tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã.MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit. sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu. iubita clandestinã a câtorva actori.. ºi sus. Pe urmã. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã. întinzi ciucurii cu pieptenele alb. o comodã ºi câteva sertare.. Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt.. eºarfa de mãtase cu buline mov. toaleta. aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã. jocul firelor de praf. meºa. pudre. Pe peretele din dreapta. aranjatã fir cu fir. balul anual supravegheat de profesoare. pe stradã.. Joi. tapete. pe etajerã.. o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa. spectacol de îndemânare ºi pedanterie. publicate sub pseudonim.. sã cadã o frunzã. italienii veniþi sã facã tunele. cei mici vor face pipi prin preajma lor. În fiecare dimineaþã. parcul. detergenþii alunecând pe parbriz.. dictoanele latine învãþate în liceu... Adela susþine cã-l iubeºte.. medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard. din pãrinþi sãraci. fãrã diplome de studii.. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu... Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina. paharul de vin pe jumãtate bãut. coama vopsitã îi joacã pe umeri. cunoaºte ºi trateazã personalitãþi. Aºtepþi sã treacã cineva.. ai vrea s-ajungi bãtãtorul.. În ultimul timp totuºi s-angrãºat... dar acum e un moment solemn. 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese.. nici un dubiu.. se adaugã în a cincea.. portretul unei domniºoare. plimbãrile cu barca. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre. cinematograful cu nume grecesc. dupã masã. cerceii. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi. cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun. dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii.. solfegiile.... Trece Cadâna pãºind continental. stratul de pudrã. scrie în a doua. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe. supranumit ºi Þucu. cu parcuri ºi castele fabuloase. Toc. “Doamne.. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol... aproape nu-þi mai scrie. ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj.. se menþioneazã în a treia. prin almanahuri.. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”.. departe. sã zboare o pasãre. pe divan. în spate. învãluit în somnolenþã. mamã a unui fiu dispãrut. de os. Nu uiþi nici de prãjiturã. în sfârºit. pretutindeni bine vãzut.. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti. E iarãºi liniºte pe stradã. balans de fire de pãianjen... are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã... primul kilometru de drum asfaltat.. atomii de parfum. þi le aminteºti pe toate. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier. dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã.. asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert. Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot. îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos.. Radu. se precizeazã în a patra. În buzunarul capotului. înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul. te grãbeºti sã deschizi... portierele deschise. aºtepþi o miºcare.. rochia verde cu gulerul rãsfrânt. o urmãreºti cu privirea.... se vor sparge cu metodã lemne. dacã nu.. înspre coridor o uºã. umbre de amiazã... liebesromanele.. alãturi de batistã. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe.. el . feliile de tort cu glazurã... catâr amoros... În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil..

altera prãjituri ºi iubiri. în aburul sângelui ce aleargã prin vene. Dumineca dimineaþa. un fluture s-a lipit de lampã. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii. coafura ei se lasã în valuri pe spate. Mãtuºa stã atunci retrasã.. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori. Poate paraliza memorii. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial. Nu era nici înaltã cât un turn. se aude un scârþâit de vioarã. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. Supa alunecã pe gât. îi auzi glumind. mai încolo vitrina.... dacã se poate deloc. în pulsaþiile animalelor de abis. 100) 81 .. pe jos nici o scamã. plutind în linii discret rubensiene. trupul sãu fiind un laborator.. soþia lui Gheorghe Ionescu. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia. în himerele paleo-geologice. bat pe toate fronturile în retragere. Se plimbã un timp prin India. uºa deschisã. conduºi de instincte fãrã greº. E foarte puternic. Informatoare n-a dorit sã fie. pisica adormitã. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit. ºerveþele... se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera. Rinichii. florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii.. e când uleioasã.. maghiara. În partea stângã. peste planetã e rãcoare. se plimbã prin sufragerie. reuºeºte. sare peste zaþul din cafele. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã. luând pulsul gãinilor. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane. bibelourile. când fierbinte. schimbam din când în când vorbe îngheþate. vânzãtorii. în bronhiile peºtilor. Într-un fulgarin alb. O ia pe drumul cel mai lung. înroºi obraze. deºi poate se credea. acum din nou atât de apropiat de mine. orologiile exacte. întinzi mâinile. stomacul sunt prevãzute cu circuite. aranjeazã geamantanele. doct. E mereu preocupat de experienþe. La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir. sârba. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. cu ochelari. balerina. cam odatã la cincizeci de ani. imaculat. zâmbitoare. de ceapã. cerceii reci îþi joacã în urechi. detectând otrava din ciuperci. patul fãcut. sã mai facem o partidã. de duritatea granitului. o dungã impecabilã la pantaloni... dimpotrivã l-a ajutat cu bani. nu se poate.. slãbiciunile. numai goluri. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei. mi-a fost un sprijin moral permanent. totul. Îl vãd. parcã pe un alt tãrâm. În partea dreaptã dicþionarele. în tremurul genelor. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. perdelele au uºoare-nfiorãri. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun.. la tacâmuri. unchiul pãrea un explorator polar.. taxele cãtre stat parþial achitate. dantelele. copiii reuºiþi. dar au ºi plecat?”. Cartofii se curãþã aproape singuri. lumina se retrage treptat. Un om ca el apare rar.. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. un þãcãnit mecanic al pantofilor. piciorul mesei.. sã nu mã scobesc în dinþi. sã nu pãtez nimic în jur. prize. Când cerneala din stilou s-a terminat. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. nimic. comutatoare... Eram atunci un maimuþoi necrescut. digestia bunã. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce. e un ins foarte puternic. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb. Statuarã în fotoliu. Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi. Are un mers al lui. unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã. morcovii mi se (continuare în pag. desenul macrameului. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã. spunându-ºi pe numele mic. ea mai scundã. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã. vâneazã cu peria fire infime de praf. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii. o ceaºcã de ceai sau cafea.. Bãrbia lui se miºcã repede. ca sã evite cunoscuþii. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel. grafice. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine... nici mãruntã ca o gâzã. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate. goluri... Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie. aparte. “Doamne.. nici un rest de mâncare. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”. Pendula bate ora zece. de fapt. ploile plãcute. rãsuci gâturi ºi membre. douã sãptãmâni. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul.. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. imensa ignoranþã. oprindu-se. Mergeam grãbiþi.) Semaforul e verde. voci amestecate. printre coralii barierelor australiene.. dupã duº ºi inspiraþii... Repet. vesela nichelatã strãluceºte. cu predilecþie. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. de ridichi.. de sus.. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. un institut al preciziei. prãjituri. Târgoveþii. cedeazã la preþuri. de undeva. pisica se arcuieºte. sã fiu atent la farfurii. ficatul. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu....înalt. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani.. simt în privirea lui ceva încremenit. râsete.. Coloneii securitãþii n-au speriat-o. A locuit la noi ani mulþi.

invenþie. Baudelaire ºi Mallarme. spre unul profund. asumatã de autorul acestui volum. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã. un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american. traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. Teoria despre poiesis a lui Valéry. conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora. . autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. Deºi numãrul paginilor este de 169. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. Poe. Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. apãrut într-o primã formã în 1985. Khora. O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte. drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) . Corpul cãrþii. vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. iar pe de alta. nu doar academicianul. Prin urmare. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. este probatã elocvent în Tânãra Parcã. 2008). aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. 1998) a volumului lui Derrida. cu un termen al lui Croce. iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. Trakl sau ªtefan George. însã. Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. “poeticã empiricã”. serios în referinþele critice. cu titlul Facerea poemului. Din motivaþiile de la început. Piteºti 2008). al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. Geneza operei literare. inspiraþie. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. evident bilingvã ºi ea. Pentru acest al doilea nivel. începuturile poemului”. sprijinindu-se totodatã. Piteºti. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem. autognozã ºi mai departe. de pildã). Teoriile estetice ale poetului francez. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. Craiova. în principiu. balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. mai puþin. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. nu este problematizatã în volumul de faþã. cu o nuanþã evident heideggerianã. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. admirabilã cum. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. se trece prin aºteptare. de altfel. e adevãrat. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest.

necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. dar revine constant. aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia. ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. tari. Una dintre ele este aceea cã. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. ºi sensibil ºi inteligibil etc. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. este o confirmare a acestei încercãri. pentru pãstrarea claritãþii. Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. ºi anume. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. bazatã pe principii predeterminate. Vinul cel bun însã este lãsat la final. este sugerat. amintind de “suplement”. metafizice. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. Repere spre o poieticã. la problema transgresãrii discursului. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere. este menþionatã abia spre sfârºit. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. în acelaºi timp. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. 83 . ignoranþei. Despre Khora. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs.)”. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. este vorba. de asemenea. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement. ci despre punerea în diferenþã. ci de a-i identifica mecanismul. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. autorul lasã însã loc unor confuzii. dar. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. ancorat în contextualizare necesarã. prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. când autorul cãrþii Geneza operei literare. Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale. nu rãmâne decât sã aflaþi singuri.

locuinþele.S. Auger. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. Noi suntem relativ bine. Bezdechi. Anca . mult. Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. Giuglea: “22.III. “15 martie 1947. ca ºi noi. Goangã. mai suntem eu. (Original în italianã). Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii.Marina. În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã. Haºeganu este la Braºov. când aþi venit 84 în România. atât de bunã altãdatã. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. G. de la toamnã. eraþi refugiaþi. s’a dus pentru totdeauna. þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. de acum trecute. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile. cel puþin pentru cinci ani. GIUGLEA Scrisoare de mânã. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. Forþe mai puþine. Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. Viorica Lascu . poate ºi Dvs. Acum se aflã mai bine.ªtefan Damian G. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. Calde salutãri de la noi. puþin. Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi. acum cu rechiziþiile. Au trecut atâþia ani ºi multe. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele. Fiorenza. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. care te aºteaptã. întunecatã de timpul negru care. Aºa sper: speranþã mai existã. veþi primi desigur o . toþi cinci. Dacã vii aici. Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. (în româneºte în original). sã te bucure. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) . Dintre cei vechi. Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. 1947 Iubite Serra. Anca Marina. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni. P. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale. doamnei Serra. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. ca ºi francezii. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. Vã dorim Dvs. sperãm. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. când s’a refugiat. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. Am auzit cã Dvs. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj. Academia este la Braºov încã din 1940. Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. viaþa este grea. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. am putea reîncepe activitatea filologicã. chioar dacã am scris-o cu toatã inima. Giuglea. Maria ºi Giorgio Giuglea. Academia de Înalte Studii Comerciale. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G. Fiorenza este profesoarã de englezã. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre. Paul Sadeanu. Cluj Scumpã Doamnã Serra.

care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj. Iubite amice. Rosetti). vã rugãm sã primiþi. la 30 septembrie 1958. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz. cele mai distinse salutãri. al ºaptezecelea an de viaþã. în apartamentele lor din Str. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. ROSETTI Scrisoare la maºinã. vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani. Rosetti. mai bunã ca a noastrã de aici.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul.” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. În aºteptarea rãspunsului Dvs. deci tot un Muzeist). decoraþiile spiritului. În numele Comitetului de iniþiativã. e pentru G. Cu bine ºi auguri..” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. care a luat ºi avizul Ministerului. Expeditor: Sextil Puºcariu. Azi e duminicã. Procopovici. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu. Rosetti. în volumul care este în pregãtire. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. la orele 20. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. Spre a avea mai mare libertate. ce va avea loc Sâmbãtã. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari. Profesorul Iorgu Iordan. expresia sentimentelor noastre cele alese. îl recomandã numai pe Alessio. 85 .). Ferrero. Astfel. A. Domnule. vã rog sã primiþi. Elisabeta 23. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. situaþia financiarã ar fi mai bunã. D. spada ironiei /. cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti. distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg. pe hîrtie fãrã antet. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune. pânã la 1 ianuarie anul viitor. la Cagliari. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj.I.1940. G. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. ss. sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia. precum ale noastre trec adesea mãrile. Vuolo. L. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. ss. Rosetti. Expeditor: (Sextil Puºcariu). Serra. va sãrbãtori. Text în francezã. “Cluj. (Acad. Merlo. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire. dupã o întâlnire cu Ortiz. Bartoli. iar nu decanul (care este acum.: Bucureºti.remuneraþie ºi de statul vostru. Cu acest prilej. “D. cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi. În aºteptarea rãspunsului dvs.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii. 4. Scrie: G. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu.” * Al. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. 28 ianuarie 1958. Expeditor: A. ca sã ajungã la d-ta. eºti d-ta. De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. pe Dr. G. Pentru Comitetul de iniþiativã. dar apoi. Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs. Al. Al. “Bucureºti. Expeditor: A. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el. Prof. am preferit sã-þi scriu eu în particular. Distinse Domn ºi dragã confrate.G. Astãzi viu eu la Serra. care are o pãrere bunã despre Alessio. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav. (Original în italianã). în 15 Ianuarie. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

M. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. “Dacã se poate concepe un spaþiu. Hr. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria. ºi totodatã Degas. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii. afirmaþia lui G. În eseul din 1946. vous dis-je. Cantacuzino. dans. quand nous méritons de le sentir. feritã de abisuri. nr. pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser.Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul. În eseul din Simetria. (…) . prins de o febrã a lucrurilor concrete. al unei condiþii conþinãtoare. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry).M. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã. matematic. nous sentons ce Moi universel. Mais nous sentons. pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G.. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit.M. Eupalinos. G. G. Cantacuzino. spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã. cu modelul protagoreic. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. exponentul unei tipologii identice. pânã într-un punct. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”. divulgând-ºi propria metodã discursivã. Cu toate astea.M. titlul eseului de G. încã mai mult ca Vitruviu. pentru poet ºi arhitect.M. Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. însã.. G.. “Nous. pe aceea de construcþie. pune problema în sine”. “Mai întotdeauna. G. pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. Concluzia cantacuzinã.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895). Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã. fie ale duratei. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry. ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934). Pentru un gânditor ca G. atât de fascinat de modelul vitruvian. suferinþa educã – quae nocent.” G. desen din 1938. “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo. et pour lequel notre vie observable. Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”. ce Moi universel qui n’a point de nom. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate. universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). devenit independent de obiectul sãu. se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”.M.M. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards.M. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo. un timp abstract. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. în stilul caietelor leonardeºti).M. Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo.” Asistãm la o iradiere între noþiuni. Aºadar. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G.M. Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi. point d’histoire. docent. unde Valéry deseneazã în marginea foilor.

Pentru G. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. les profils de la terre. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. a fost surprins de moarte. drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale. “le grand Claude Lorrain. concluzioneazã G. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare. un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului. în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã.] de filosofie”. Ea se împotriveºte.M.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G.M. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului. deºi.M. Cantacuzino. “Il faut tenter de vivre”. G.M. G. din 1929.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. chanter.n. cei doi având în comun o anume raportare la moralã.M. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique. obsesiv ºi pentru G. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero.M. l’architecture du décor.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G. miroir grossissant de l’Europe. qui. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus. în 1946. Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n. Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã.M. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu. dans le style le plus noble. la perspective des eaux. trupul este cel care se bucurã mai întâi. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). de Leonardo ºi filosofii. 91 . probabil. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea. supus legii gravitaþiei. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. Inspirat. catolic fervent. ci printr-o alegere teoreticã. Marseille ou Naples transfigurés. aºezând lucrurile în veºnica actualitate. Cantacuzino. vara.Astfel cuprins în operã. Cãci opera nu cedeazã niciodatã. Ferrero existã în raport cu Valéry. „Trecând prin Mexic în drum spre China.

producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. Expectanþele sunt. autoarea este departe de a fi o rebelã. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. În mod surprinzãtor. adecvat sau. nu se vrea unul exhaustiv. al prieteniei. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate. când angoasant. a produsului pe care îl denumeºte. orientate într-o zonã. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. metaforizat ºi demetaforizat. de multe ori. alte extaze) . meritul (probabil paradoxal. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. cu accente gotice chiar. în grãdini/englezeºti.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare. cu precãdere. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic. coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant. ºi riscând. în anii 60 româneºti. aºadar. când ironicã sau jucãuºã. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. când vital. în timp real. dimpotrivã. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. spus dintr-o suflare ºi suspendat. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri. „live” poate califica ceva neºlefuit. obþinute incomplet. De ce. în gãri de metrou. Demersul. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. în ventrele mastodontului. „Live” are. a trãitului sau a trãibilului. ca anti-live prin excelenþã. Termenul. nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. ciclic. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. dar. cliºeatice. nici unul excesiv interpretativ. în scriitura ei. Cu toate acestea. mitologizat. oarecum. în ambivalenþa lui semanticã. presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã. în acelaºi timp. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. dezbãtut. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. totodatã. în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. înþelegând. într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . Acolo unde „tu”-ul lipseºte./Ne cunoaºtem în copilãrie. Bine documentatã. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. molipsitor ºi. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. aria tematicã a liricii româneºti. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. a celei feminine. Extrapolând chiar. riscantã. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. de multe ori deficitar înþeles. în conºtiinþa publicului românesc. care au ajuns. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. cu precãdere al Statelor Unite. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60. o suprainterpretare. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant). întotdeauna în backgroundul ambiguu. a autenticului ºi ineditului „neregizat”. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. indispensabil. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. histrionicã. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc. subtextual. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã. Amis. al oraºului. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. Alte strãluciri ne vor reda lumii. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã. Aproape cuminte. reemergent. acolo unde apare. care îi dau acel aspect de neterminat. tardiv. fiind mereu supus modificãrilor. bine dozatã ºi inteligent scrisã. totuºi. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate. cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. aºadar.

. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. trimiterile intertextuale. nepoetizãrii. într-o încercare experimentalã de brainstorming. la început. de asemenea. ermetic. fost judecator. Olga ªtefan Dan Floriþa . Este o figurã care transcendã timpului liniar. de altfel. generat de somnul celui care aproape nu are chip. este compensatã de pasaje. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare. Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. În orice caz. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar. Borges.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . celui care tu i-ai rãpit libertatea. pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã. actual arhivar ºef ºi oglintolog. care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. spectaculos. Conºtiinþa personajelor. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. predictibilã. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. carenþa neimplicãrii. bizar.. este Olimpia. în unul fibrilant. ea este pãpuºarul care trage sforile. Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. ci numai coºmaruri. depresie. Sunt remarcabile. E un roman segmentat. nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. Romanul previne încã din Motto. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice. deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. adulter. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale. care este un fragment de J. contorsionat. Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei. Incest. Cãci tu eºti protagonistul. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta. douãzeci de ani mai târziu. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente. eclectism ºi liberalizare. coºmar ºi o lume închipuitã. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. la sala de culturã. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. indiferent la mãruntaie putride. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. nu are identitate. care este însãºi existenþa lor. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile». neajunsul unui discurs prea egal cu sine. iubire patimaºã. dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu. pierdutã de mult. intrigã. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. Te duci la film. peste care acesta nu are nicio influenþã. Totuºi. ca de pildã cel despre revolta hippie. semnat Ovidiu Pecican. probabil. dar care se contopesc în presupusul cotidian. Precum Cutia Pandorei. Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. sacadeazã în direcþii opuse. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. posedaþi chiar. nevrozã. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. incomod de descifrat sau de digerat. apare sub influenþa halucinogenã. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar.SUA” are. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta.L. totuºi. de prezenþa ei stupefiantã. incitant. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. vede în ceaþã. nu poate distinge. o demonstreazã. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon. dar ºi a mini-studiilor culturale. îþi cauþi locul. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã.

Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor). vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC).Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an. Cãlineºti. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. Turþ. Gherþa Mare.Rituri magice din Þara Oaºului. descântecele de spãlare de urã etc. Moiºeni. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. de mai multe generaþii de etnografi. dupã un model moºtenit de la A. Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . Napoca Star. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. viaþa. în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. Nu numai la noi. 12-14). Racºa. Eleonora Sava alege. În cea de-a doua secþiune. volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. „preromânitate”. riturile de aflare a ursitului/ursitei. trace. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã.”). este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã. Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte. 1. Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. ci ºi în lume.. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie. 2008. Negreºti. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã. albeaþã. Certeze. „interferenþele indoeuropene. Viorel Rogoz). Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã. Cãci opera. dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni. cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. pp. Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). În prima secþiune. 12). mai ales a vacilor). Unde bea curcubeul apã. face parte dintr-un proiect vast.. din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. culese începând din 1958. De altfel. ªtefan Borbély. Cluj-Napoca. 1. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic. Unde bea curcubeul apã. izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. muºcãturã de ºarpe.). ba chiar beletristic. brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu. cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. romane. Am enumerat localitãþile explorate. „Eros” ºi „Iatros”. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot. orbalþ). unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. scrântit. junghi. românilor. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. celtice” sau „Marea Ortodoxie”. Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. efervescent în sine. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. zgaibã. include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. ca o carte de literaturã de bunã calitate. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare. Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. „Farmacie. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor). Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar.

Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã. James Joyce. Tudor Arghezi. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. executor testamentar spiritual al sculptorului.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. Lista e lungã. existenþã. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã. Radu Bogdan. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã. „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. branche. Branchos – puterea mâinii. Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. Guvernul României. Paleolog. Brâncu. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. Ea începe cu Bartolomeu Anania. Aflãm cã în Singapore. Brancaccio. filosofi.” Apoi apar divagaþiile. Branco. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân. Pavel ªuºarã. Rousseau Vameºul. Sidney Geist. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. Eric Shanes. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã.G. ordinea nu e aleatorie. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea. astfel. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. branch. Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”.” Cum stã bine unui eseist informat. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea.G. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. derivatã din greacã. Brancassy. erou al legendelor celtice.. pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei. Ezra Pound. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. V. exeget. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. ºtiinþificã ºi socialã. scriitori. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene. ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”. istoriograf. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre. fiul luminii. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. de Laura Dobrescu. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã.. autoritãþile locale. Brancasi etc. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 . Paleolog. Barbu Brezianu. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie.

raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –.îl simbolizeazã. un joc de atitudini ºi de intuiþii. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale. subversiunea prin imaginea religioasã. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. sunt evidenþiate. De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. culturale ºi religioase. Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. la o primã vedere. confesionalul . atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. ipostaziatã prin literaturã. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. iar nu dogmatic. Astfel. altfel spus. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. cãci. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. mai ales. dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. cultura. sub aspectul dispozitivului biografic. politice. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii. pe de altã parte. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã. cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism. Mai apoi. tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. imagine-viziune. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. condiþia sacerdotalã a artistului. supusã canoanelor. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. Astfel. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. devine o afacere (“se vinde cu tva”). Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. tehnica imperfecþiunii. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. De aici. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. În plan stilistic se remarcã. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. al manifestãrilor spirituale. Prezentarea evolutivã a artei. de a se raporta la aceasta. tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. vizibilinvizibil. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii.

de ordin valoric ºi cultural: I. II. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. comentarii. tutun ºi alcool”. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. Traduceri ºi creaþii literare. eseuri.de facturã mai mult istoricã. 2008) care adunã un numãr mare de studii. articole. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. la un moment dat. prezentãri de cãrþi. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. poezia volumului Vânt. Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. chiar maliþios. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. ca legitate a logosului. Însã. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu . A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie. Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã. regresia temporalã. altfel spus. “ZEVS”). a unei gândiri rebele. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. III. acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate. structura “vânt. dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã.lipsit de patos sau retorism. fãrã reguli ºi fãrã limite. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate. de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura. Pe de altã parte. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã. dezestetizat. IV. Personalitãþi ale elenismului. Studii. sã se alieze cu literatura. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”.Recenzii. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. poemul alb. Prin ansamblul ei. tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”. al efemerului. Relaþii ºi evenimente culturale. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii. articole publicate în revista Cronica. Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii.V. comentarii. spre a deschide minþile mai multor oameni. Nota dominantã e datã de tonul ironic. la o restructurare. adevãrate arte poetice. o modalitate de gândire ºi investigare.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. ºi opere lirice de cea mai mare valoare. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. VI. miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. totul fiind un acelaºi timp. îi ºtie istoria.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine. cultura. Tocmai de aceea. al cãror rol e amnezicul. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). eseuri. jocul de cuvinte. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. Cultura ºi civilizaþia elenã. poezii. “medeea”. Note de cãlãtorie ºi VII. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. Interviuri.

2008). autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. ceea ce insinueaza ºi Alex. pãrãsirea. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. Seamãnã destul de bine cu un film. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. nu te lasã în pace pânã nu o termini. dar . aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. poet si muzician. unul dintre personaje. nu se cred în stare sã-i facã faþã.s-au speriat de filosofie. dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. Cele mai frumoase creiere. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. mai precis un underground deja polemizat. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. prietenia cu Alex ºi droguri. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. prozator. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. Cãci . Tabloul problematic începe cu Alex. dar nu va fi uºor. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini. admirabil pusã la punct de cãtre autor. literaþi cu apucãturi speculative. În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. invers. Regia continuã cu Anda. doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. rãzvrãtitã ºi ambiguã. genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. Cioran ºi Nietzsche. avortul. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. Petru din podea”. uneori de un umor cvasi-tragic. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin. de spirite neîmblânzite. manuscris al Uniunii Scriitorilor”. pe înþelesul centaurilor. asemeni cursorului lui Alex. Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. o considerã plictisitoare. modalitãþi ºi efecte. o exorcizare a filosofiei. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. studentã la Litere. dar personajele sunt departe de the American dream. un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime. aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. Anda si Alin). cu patologie. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. Deopotrivã actor.

//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. lãsând echivoc drumul pe care îl duce. dintr-un oarecare altruism. Editura Brumar. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã. chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie. (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. viitorul ca o amintire. Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor. rãutãcioase. Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. monotone. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor.tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. 2007) . în poezie de exemplu. de alter egouri. idei. În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare. de visare. pe atât de terifiantã. Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite./ mai uºori!” Condiþia poetului. Deºi “cartiere alchimice”. poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. uneori ca un banc ceva mai lung. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood. Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt). asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. sãrãcãcioase ºi în degradare. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el. având ca supratemã condiþia umanã. E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios. aparent variate. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism. ºi multã./ aºa veþi scrie. de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune. dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. Pentru restul./ ca sloiuri lungi de gheaþã. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei. al doctrinelor sau al vremii./ tonifierea buzelor” (Experiment). povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului. multã joacã. poate. încântaþi de Wilma ºi Dino”. mai precis pe personajul Posturelei. nãrile dilatate. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare.” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath. 99 Povestiri din cartierul de vest . evanescent. acesta. Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului. plus imaginea unor gãini la mare. ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea. este improbabilã (rost). cu motto-urile aferente. Mai mult decât atât./adulmecând extazul.”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel). Editura Vinea. în fond. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi.

propriilor interpretãri. Clanþ. 2008). în sfârºit. Clanþ. întorc mereu capul. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii... . fãrã a le putea raporta.Extrapolând. paradoxuri etern acceptate. pe lângã urechile mele. Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit. încerc sã fug.. ºi anume patetic. La plecare mã înclin. prin pasaje. mã împiedic în propriile-mi picioare. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”.. zãpezi. boteze. Deºi teme. apãrut de nu ºtiu unde. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã. îþi pot stârni interesul. îmi spune. dispar printre semafoare. înmormântãri. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume. adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei... cu o pereche de foarfece în mânã. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã.. etc. râde în hohote... ploi. EL. cititorul se simte constrâns a nu interpreta. Îmi ridic mâinile sã mã apãr. fie el unul care provoacã angoase. Deodatã. unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen... s-au ofilit 100 sâni. viziuni.. a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile.. el rãmâne încremenit ca o stâncã. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”. motive comune. “Nu te speria”. Cineva râde. adolescentin ºi pur epistolar.. sãrut-mâna.... 81) lipesc de bãrbie.. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent. trec prin intersecþii. A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu. Au trecut atâtea nunþi. A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume. dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede. Aerul vibreazã. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã. În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada).. Cristina Sãveanu (urmare din pag. se constatã un soi de spleen al scriitorului care..

cel mai amplu ºi mai consistent. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor.M. Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste.Kramazin. Rãdulescu (95110). aflându-mã în Iaºi. 297 p. A. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29). cã domnitorii moldoveni.Balotã. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. cunoºteau aceastã limbã. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. ajunge la aceleaºi concluzii. dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204). 2007.M. Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. Iaºi. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21). L. intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N. La începutul veacului al douãzecilea. deºi în multe privinþe îl criticã pe A. de altfel binecunoscut.M. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. Jirecek.Potebnia. fiind moldovean. dupã noi. cã textul este la origine ucrainean. la Viena.Balotã nu sunt acceptate de P. ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia. au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus. 104 la numãr.P. Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare. Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. am intrat în posesia unui excelent volum de studii. în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907). Culturã ºi civilizaþie (237-268).Potebnia. dar ºi în trecut. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. însã cehizat.Hasdeu. printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”. Prietenul lui B. versificaþiei.A. Hasdeu.P. Vinþeler În prezent. a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”.Caraman. De fapt. meritã sã fie citit cu atenþie în întregime. se întind pe 16 pagini. de altfel apropiatã de cehã. însã notele. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii. precum ºi cu ceilalþi slavi. ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã. care cu siguranþã a fost Vlahoslav. de sud. care sublinia cã “ªtefan. Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. în 1868. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980). apãrutã în 1958. a fost Kovalškyj (1856). Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã.Hasdeu. un ilustru profesor. Karamzin ºi I. stilistic ºi cel al simbolicii populare. H. Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean. În acest sens. Ideile afirmate ºi vehiculate de A. Ultima lucrare pe care o analizeazã P. Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44). deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac. Limbã ºi limbaj (205-236). Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite.Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O. care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. care. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A. care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. La finele anului 2007. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean. intitulat: Studii de slavisticã. Un alt specialist ucrainean. la origine. Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole. începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. a cântecului. atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B. având numeroase relaþii cu ucrainenii. Ivan Franko. Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand. istoricul ºi scriitorul rus N. Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P. mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N. Caraman pe întreg spaþiul slav. Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297).

În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148). informului. înclinaþia poetei spre mitologizarea individului.Popescu etc. Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”.Rasputin. I. în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea. D. 1883) ºi Filonov (n. Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166). Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite. Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202). tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov. din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie. fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian. Îngerul focului de V. . cu comparaþii din alte literaturi. L. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic. Faust. ca început sau continuare a descoperirii universului. St. poetul tinereþei sale” (167).Goga. toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã. Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu. Sadoveanu. „Motivul hazardului.S. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63).Briusov. viaþa se roteºte asemenea ruletei. 1939. cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale. ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor. Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã. iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). Hlebnikov (n. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã. devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului .S.Dostoievski) (45-51).Puºkin. lipsei de formã. Blaga. Cercetarea lui L. Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. Bãnulescu.1881) au fost contemporani. Ivo Andriæ M. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul. unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. G. insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori. Cunoaºterea de sine. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M. Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. V. O. despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. “Proza.Garcia Marquez. New York. W. Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului. Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc. amândoi au ilustrat în creaþia lor. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului. Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii. firescului în gesturi ºi obiceiuri. pironind privirile jucãtorilor de ocazie. M. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei. deci. A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ . Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu. dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul. Din alte literaturi V. Bulatoviæ . rusã ºi comparatã.Turgheniev (195-204). drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu. 1925. Zemliak. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã.M. “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). prieteni. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. Este vorba de Sorina Bãlãnescu.Faulkner. „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei. Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). În articolul. Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei. – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei.despre Occident. opus dezordinii. Prozã aleasã. s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112). dar prin alte mijloace” (284). în douã volume. datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168). Paviæºi alþii. Astfel. scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva. subliniazã Brodski.R.Agârbiceanu. Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã. ºi. Nuvela lui Turgheniev. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. 1979. Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. însufleþirea oamenilor.

De altfel. unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik. Cea de a treia doamnã. au fost ºi ei marginalizaþi. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. Sineavski. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. N. printre care ºi Vl. Liudmila Bejenaru.unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. a arat. Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. Încã în 1910. 103 . Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224). a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. Scriitorii. fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. din pãrinþi intelectuali. apãrutã în 1914. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). ci în Duºambe. patru ani a slujit în armatã. Deºi nãscut în 1932. A debutat ca poet. criticii literari ºi alþi oameni de culturã. dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor. Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin.Toporov. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã. Daniel ºi A. în 1987. Voinovici. Nataºa Manole. Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat. a lucrat în construcþii. la fel ca ºi precedentele volume. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. reputatul lingvist ºi om de culturã. capitala Tadjikistanului. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. la fabricã. Vl. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori. Peste aproape trei sferturi de veac. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207). Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). Voinovici. V.

Titlul. din cartea I. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. produs muncit. o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. rodirea ºi coacerea. la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). în care primejdia se naºte din starea pe loc. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. de la Nichifor Crainic. noi vedem în succesiunea poemelor sale. ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. sãmânþa. o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot. „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii. totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator. alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . spre a se feri de „poema stearpã”. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). cât ºi mai direct. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã. Spre a da roadã. urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt./Din somnul somnului. spre suprema fiinþare prin cuvânt. primenirea ºi ventilaþia lor. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã. a Domeniului întemeietor. de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. un eºafodaj trilogic. rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. un spaþiu al imaginarului. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem). cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. Regresiunea în timp. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei. Cele trei etape ale rodirii seminþei. folosit înainte ºi de V. înscrisã într-un textualism eficient.Voiculescu. cum îi place lui sã-l numeascã. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã./Ca o copitã fragedã de miel. etnografice ºi etnice mai întâi. etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. labirintice. în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. de la moºistrãmoºi. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã. la fel ca Adam ºi Eva. cu o dezvoltare gradatã. însãmânþarea. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. poemul I. apoi a uneia culturale. în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”. rãstignit ºi flagelat. În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice. Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. De la fixarea temei prin poezia Pârgã. În concepþia sa. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. în ciclul Poarta gunoiului. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice. Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor. cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic).

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

Dacã soþul meu în Argentina. moale. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. unde sãracã. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna. am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. era o zânã. Pânã într-o bunã zi. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. care purifica totul. înalt ºi cu aspect distins. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. nu mã mai atrãgeau. M-am recules din loviturã. eu stând la bar ºi servind. Dar sã nu sar. ªi ea simþea. ºi ea ºi-a lãsat. Atunci. Lumea din jurul ei. de bolovani aruncaþi. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. Soþul ei era în Argentina. Într-o formã mai aluzivã. zicea ea. pânã la nunta de diamant. ªi mã faci sã sufãr. ºi eu îi vedeam direct sufletul. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. Am repetat cu mai multã insistenþã.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. caldã. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. bogatã. din care voiam sã o scot. Ea nu avea nici o vinã. ea mi-a spus cã era mãritatã. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. vreau totul pentru mine. Sunt egoistã. ªi nu mai îmi trebuia altceva. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. mi-a spus ea. rãspundea ea. în prãvãlia cu obloanele trase. dar oricum. în România. Care? Întrebam eu. E aºa de frumos ce-mi spui. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. Þinând-o de mânã. iar soþul ei. acolo. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. soþul ei. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. Într-o zi. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. nu-mi mai spuneau nimic. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. tinere. se izbeau marinari irlandezi beþi. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. palidã. de care ea niciodatã nu se putea pãta. femeile frumoase. în vestmântul alb de mireasã. cã probabil într-o altã viaþã. gândurile. Ea mã asculta. se apãra ea. rãtãcitã. am hotãrât sã o iau de soþie. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. ar fi murit. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea.. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. Atunci. chiar dacã poate nu-l stima. fastul ceremoniei. am rãmas uimit. eu sunt mãritatã. zicea ea. Dar simþeam cã mã iubeºte. ori de câte ori venea vorba de acest argument. mai fragedã. nu putea trãi altfel. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. eu am fost. la atins. ar spune tot aºa unei femei. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. cãci rãmâne luminã din luminã. etern purã. Atunci ºi-a mai revenit. poate. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice. de care afarã. i-am mângâiat faþa. în acel bar din West End. O conduceam acasã. dupã ea. Cã la vederea ei numai. era de neconceput. Voiam sã ies . i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. dar niciodatã nu se pãteazã. – „Soy argentina”. Dar nu este drept. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. Am luat-o de mânã. între ei. Ea s-a fãcut albã. Ea. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. chiar lucrurile cele mai mizerabile. sau de 75. care lumineazã totul. în întuneric. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. pãrul mãtãsos. preferase sã plece întro lume necunoscutã. cãci era ca lumina. Ea s-a fãcut palidã. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. înstãritã. decât mizerie. – Nu e greu de simþit. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. nu o mai cunoºtea nimeni. peste câteva luni. fãrã nici un efort. îmi pãrea un diamant care strãlucea. iar ea. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat.. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. un bãrbat tânãr. adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa. mã identificam. era. ºi îmi place. Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. ªi tot ce era în jur. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. mâna. în barul acela ordinar. mai discretã. atât era de purã. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât. în America. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã.

Apoi.. Aº fi dispãrut cu Portoricanul. nu mã interesa. acolo... pierdutã. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul. Fãcusem ºase luni. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare. de aproape un an de zile. totul era un bal mascat.. Cãci dacã aº fi avut. Deci ºi bucuria? Mã întrebam. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. care nu erau clienþi. e. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie. asociatul meu. cât pentru. Aº fi muºcat gratiile. când hoinãream pe stradã fãrã þintã.. la fel ca ºi o voluptate a morþii. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican. Dar sã explic cum trãiam. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei. cã mai existã viitorul. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº. în afara iluziei. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea. ªi aº fi mers fericit acolo. Cãci punctul de observaþie era complet diferit.. cu Ramira. Dar acum murise.. cu Ramira. Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. Abia eliberat. Documentele vorbeau.. în locul lui. vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. Naºterea ºi moartea sunt durere. A durat ºase luni. Într-una din zile. Eliberarea de durere? Dar era absurd. în subteran. ªi încet. vedeam ochii Ramirei. sentimentul în care m-am închistat? Sau... perversiune? Un sadism contra mea însumi. Ramira... Marele vehicul. vedeam chipul de luminã. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele. victima unui criminal. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie. ºi se regãsea pe sine însuºi. Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri. fulgera un gând. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele. Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. Iar eu rãmãsesem. Siluitã. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. „Sic cogito” a lui Hasdeu. pe care mi le fãcusem. Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului.. realizare. fãrã ea. Acum dispãruse cu toþi banii.din mediul acela rãu famat. le-am zis. ªi toate femeile erau amorfe. cãci ne conduce în mod egal la moarte. Au trecut ca un vis.. într-o bunã zi. Prin înºelãciune ºi constrângere.. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese. o voluptate a durerii. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante. pentru angajare în Alaska.. sã plãtesc totul. Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul.. N-am fãcut nici o opoziþie.. purã. ªi auzeam vocea.. la est ºi la vest... cãrnuri fãrã har ºi suflet. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic. lucrând câþiva ani departe de soare. în clipa aceea am surâs. constrânsã sã se prostitueze. sã o scot pe Ramira de acolo. în puþurile petrolifere. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. Dar era inutil. încet. Dar ce erau libertatea. cã. ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea. îmi mai rãmãseserã alte ºase. optica mea se schimba. escortat de doi agenþi. sau este milã. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira.. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã. aºteptându-mã.. Curs practic de eliberare de durere.. Ramira. eu vedeam cã ea. am început sã o caut. Dacã într-o bunã dimineaþã. în bezna din mine. Eram curios. Pânã când într-o searã. Acum. cãci Portoricanul. mã urmãrea pretutindeni. auzii.. cuprinzând totul. Dupã mult timp. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni.. câteva mii de dolari. Mi-au fost confiscate toate economiile. un grup de câþiva oameni.. iar restul omenirii era un produs de serie. când am venit sã deschid barul ca de obicei. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni. era un unicat. Intrarea gratuitã”.. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. ªi nimic altceva nu exista. Atunci. nici un protest.. nu mã mai interesa nimic. ca o umbrã. auzeam rãspunsurile boddhisattvei. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea.. Totul este durere. Cãci. este amor propriu. Nu. lumina dinlãuntru. Era atroce.. cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike. Dar ce sã fac.. o mascaradã. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. Trãisem pentru plãcere. în jurul meu. La proces am fost condamnat la un an închisoare. cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara. voi îi cereþi pâinea 109 . ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic. Eu nu am avut niciodatã presimþiri.. atunci am aflat. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii. Mã trezii cugetând: este iubire. ca proprietar. am fost închis preventiv pânã la proces. ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu. ªi apa ei inundase viaþa. ªi auzeam hohotul de râs.. eram iremediabil singur. viaþa este durere... Era îngrozitor. ca ºi visurile despre libertate... Dar nu mã durea pentru bani. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia.. Dar era prea târziu. ce altceva puteam sã fac. ceea ce de fapt venisem sã fac. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. închipuindu-mi cã uitasem.. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã... sau. Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. în Alaska. Pânã când. Au trecut câteva luni. ce aveam în bancã. ºi nu exista nici un paradis. dar prezentau viaþa într-o luminã nouã.

de un stâlp sau de o margine de trotuar. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. ªi tot universul era. asemeni unui Univers gol. Eram mântuit. sau fãrã sã ºi-o spunã. de legile fizice. punând capãt discuþiei noastre. ea e rezultatul neºtiinþei. Cãci Dumnezeu se simþea.. dacã. construcþiile psihice ºi gândurile.. Era disperare. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu. era dorinþa care genera însãºi viaþa. Dar cãile care ajung la El. iar nu în eliberarea de durere. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat. a þâºnit ca o scânteie. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. – Da. drumul. în Central Park. (fragment din romanul Meºterul Manole) . un imens lanþ de durere. nimic nu este. întrun cuvânt „skandha”.. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. Cãci durerea sfinþeºte viaþa. mântuirea. ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. Fusesem contrabandist. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri. dacã nu secând însuºi izvorul ei. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei. percepþiile. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. din care nu se putea ieºi. aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor. sub pomii desfrunziþi. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. am fost suspendat din seminar. simplu.. Este calea iubirii.cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora. mã rugam în parcul înzãpezit. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. – Ai dreptate.. sau se schimba. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri. Ilie. s-a redeºteptat deodatã în mine.. zicea Boddhisattva. golul imens. limbile omeneºti. calea robilor. Durerea aceasta era nouã. ºi care pe mine. ºi fãrã sã ºtie.. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº. condiþionatã de tot.. aºa cum orbii au nevoie de un baston. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea.. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. Sau o birocraþie a sentimentelor. cunoscusem viaþa sub toate aspectele. din robie. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia. ªi totul era iluzie. de tatãl meu. mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. seara. ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. Totul este construit de mintea omului. Victor. zicea Boddhisattva. care mã condusese acolo. Dar nu mai era durerea de la început. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului. care era neîncetat. purificat. la început au stârnit reflexie. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã. Dar în realitate. iar nu realizarea dorinþelor. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. datoritã Ramirei. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe... dar calea este tot aceeaºi. Singurul ziditor este destinul. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. Dumnezeu este pretutindeni. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. calea strãbunilor de acasã. Am început sã învãþ la teologie. aºa cum e ºi dorinþa.. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele. dobândisem mântuirea. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci. de la orice religie. încheie. ºi au început sã se intereseze de religii orientale. ªi cu el alãturi. Era sumbru. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. dorinþa? Cum putea exista fericirea. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii. ca un navigator pe o calotã de gheaþã. a vieþii ºi a morþii. ªi poate. ªi atunci golul acela. Asta e experienþa mea de viaþã. nenea Ilie. De ce? i-am întrebat eu. din adânc.. în rest nu aveam nimic. – Dumnezeu sã te audã.. mã înspãimântase atâta. Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. îs diferite. zise Ilie. care determinau în noi senzaþiile.. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. de frig. de cald. iartã-ne nouã greºelile noastre.. nu se descria. dar era ºi adevãrat.. ajuns la acest punct. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri. care se ascundea în spatele ei. din mine. de aparenþele lucrurilor materiale. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã. Cãci existã o birocraþie a minþii. mereu la locul lor. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate. tremurat. originea suferinþei universale. repetam înfiorat. nu s-ar fi cãscat în mine golul. cãci totul trece. Durerea nu existã. pe cerul acela depãrtat.. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. M-am înscris la teologie. am cugetat. ªi acum. rosti scurt. zise Victor. prin traducere în alte limbi. ªi atunci. îmi pãrurã fãrã sens. european. Cãci ori de unde se pleca. aºa cum existã o birocraþie a religiilor.. târând toate creaturile una dupã alta. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul.. Ramira fusese doar treapta.

am vãzut de aproape furnica-glonte. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. dupã ce iese afarã. Deºi avea o fracturã deschisã. în câteva zeci de minute. Mã reped atunci la oraº. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant. îl apãrã de orice duºman – fie animal. sã mai pun câte ceva deoparte. avide de luminã. am ajuns la râul Tambopata. era impetuos. L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel. Curând dupã aceea. apoi. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. trebuie sã ai rude la oraº.. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui. cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. bunã ca… pansament gastric. sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare. ca un geamãt.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã. al arborilor-giganþi. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice. de termite. pânã la cãderea serii. Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. în goana ºalupei. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. apoi. broaºte – sunt ucigaºe). Arborele elefant are rãdãcinile etalate. Drept pedeapsã. N-am fost la spital. Dorinþa mea e sã ajung profesor. pe o razã de un metru. A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. mai degrabã urlet. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei. sã se împreuneze ºi sã moarã. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. Torente ºi bãlþi pretutindeni. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: . Urmau sã-i taie piciorul. Am vãzut arborele-defier. îmi vãd pãrinþii. Ghidul meu este Erwin. Pânã n-am aruncat mâncare în apã. Privisem. nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña. regiunea Madre de Dios (Peru). a spus Erwin.. e mai bine aºa. aici. Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. pe care lam tot strãbãtut. bogat în apã rapidã ºi noroioasã. Se gangrenase. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. mingi de biliard. chiar ºi în sezonul ploios. “canapeaua” intermediarã ºi. Peste câteva zile urla de durere. chiar s-a fãcut bine. am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. huacapu1 . cu toate acestea.Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete. mai trãieºte doar câteva ore. iar privirea gânditã: . prietenii. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. vãzusem cuiburile. în lemnul cãruia. pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. lanseazã. deºi. în freamãtul viu al junglei.În copilãrie mi-am rupt piciorul. tata a fãcut apendicitã. veniþi la ciugulit argilã. Familiºtii. la lumina lan-ternei. râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi. parcã. datoritã drumului lung.. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. simt cã trãiesc. în care se auzeau parcã ciocnindu-se. Arborele-de-fier în care eram 111 .. De-asta sunt aici. maiestuos. minune. ca larvã. De regulã. interveni Erwin. care.Nu sunt greieri.. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. nu poþi bate nici mãcar un cui. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. omizi. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: . îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare. i-au pus totuºi piciorul în ghips. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã). echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. un lac format prin închiderea unui cot al râului. ca sã provocãm vânzolealã. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. Am dormit protejat de douã rânduri de plase. dupã câteva ore de drum argilos.. femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac. abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. minuscule ca dimensiune. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri. . fie plantã. prelungite cu niºte vene de lut. frumos la chip. când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. unde stau singur tot timpul anului. toate vietãþile – viermi. Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“. greu de tot. lãcuste. o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. Dar banii se fac greu. care au mânuit corzile. cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi. mari. Ca sã faci liceul. numai la lumina lunii.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado. pe catalige. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe. ce-i aduce. Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna. odatã tãiat. sec. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu. uriaºã. de jos. “indigen”.

Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã.. de jos pânã sus. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. Am profitat. În schimb. straturile. dar goi pe dinãuntru. dupã cum spun ei. ceva se schimba: pãtura verde se subþia.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate. mai poþi întâlni fermieri. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. Mi-am vãzut fraþii.. Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire. Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman. Ochroma pyramidal. bananier. . cele mai mari rozãtoare.. ele devin atât de puternice.. Era plinã. Cândva. porumb. Þãranul primise “cu titlu”.Cred cã n-o sã ajung dascãl. Lupta pentru existenþã – am zice noi. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti.Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. sortitã ºi ea pieirii. îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. pãrinþii. Apoi. solul e vlãguit. Abia dacã mai produce ceva. 5 Ice Cream Bean. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc. Lima. Cu ani în urmã. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând. Din nou cu barca pe râu. reveni Erwin la gândurile lui dintâi. o bãcãnie. sãrãcia lucie. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin . Inga edulis.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. 4 Brazil Nut. Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi. banyans. Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã.. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. . Priveliºtea era jalnicã. Te apuci sã vinzi lemnul. cãci m-am întâlnit cu mine însumi. oricum. cu universul.. papaya. aligatorii locului. 3 Strangler Fig . fasole veritabilã. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag). Cãutãtorii de aur. acestea au ajuns la pãmânt. stai ºi suferi. Mi-au revenit lucruri pe care. dupã ani. Cam zece la sutã erau destinate culturii. uneori. Apoi. e rândul lui sã bea din licoare. Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui. În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu. Sãmânþa a dat rãdãcini. . Pe mal se miºcau alene capybara. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 . 2 Walking Palm. totuºi. Bertholletia excelsa. faimoasa fierturã de ciupercã. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. ziua lenevesc. încât îl sufocã. Erau albi în lumina reflectorului. Ficus benghalensis. sã iniþiez un comerþ. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. restul exploatãrii forestiere. tristeþe sau spaimã. fericire. sã mã mut la oraº o vreme. Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an. mi se explicã. care s-a slujit de primul precum o lianã. se duc spre alte meleaguri. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi. ºi duci o existenþã de martir. sunt sigur. la vremea respectivã vroiam sã le uit. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie. iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie. În timp. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. de aceste întâlniri. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer. Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. ba. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã. Se estimeaza ca 20%. poate un restaurant. Apoi se planteazã în jur. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã.“smochinul constrictor”3 .. au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca. Dupã doi ani. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . ce se nimereºte: avocado. Din pãcate. Treptat. ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani. 40 de hectare. care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. cum dã Domnul. monotonã. 17 septembrie 2008 1 Huacapu . dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile. Socratea exorrhiza.. Tocmai asta cere ºi ºamanul. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa. care. manioc... Va trebui. Pãdurea tropicalã dispãruse de mult. ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. 6 Balsa. iar cerul senin. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei. Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. ceea ce înseamnã 1000 m. e mai bine plãtit. fãrã-ndoialã. pentru cã se aflã în adâncul junglei. ºamanul îþi poate prezice viitorul. dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare. ananas. Erau arbori balsa6 . dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. Minquartia guianensis Aubl. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. se cultivã “la munte”. cumva. Trãiesc în grupuri. Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei..

Cristian Bãdiliþã 113 . Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia. Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. Andrea Gullotta. poeþii români. Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale. friulanã. Borja Gomez. Giovanni Magliocco. am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. Ruben Van Gogh (Olanda). Leonardo Masi etc. s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). Fugarul ºi Arrivederci. Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. sârbã ºi bosniacã. Neira Mercep. spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei). Noi. Ciao). Marco Prandoni. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni. S-a discutat despre poezia berlinezã. în stil performance. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino.Raluca Lazarovici. Amore. în cea croatã. gallegã. Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. fireºte. de diferite naþionalitãþi). Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!). traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto. Gabrielle Zanello. în cea austriacã ºi. în cea polonezã. Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. Maria Isola. Cinzia Mozzato. cu douã romane. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. în cea italianã.

Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. o clãdire modernã. victimã a lui Amadeu organizatorul. rutinat. în regia lui Jean-Marie Serreau. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Interiorul de casã burghezã oarecare. În cele ce urmeazã. Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate. stînjenind prin prezenþã imediatã. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg. fãrã alte manifestãri. în parteneriat cu Teatrul „L. zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. soþul gelos -. departe. cu o salã de . ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. În logica ºi în adevãrul personajelor. pînã la sufocarea completã. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului. ªi în aceastã contradicþie. Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). totul ar fi trebuit sã continue nedefinit. chiar dacã le era imposibil. din inox ºi sticlã. este imaginea jalnicã a unor victime resemnate. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon. chiar dacã nu mai avea spaþiu. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008. în realitate. cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc.TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008). Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe. Cuplul Amedeu – Madeleine. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. la Théâtre de Babylone. E fãrã ieºire ºi. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. din ce în ce mai sufocantã”. care creºte în „progresie geometricã”. cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru.S. care. vom trata doar spectacolele invitate. neliniºtitor. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. în 1955.

compasiunea. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. devenind doi roboþi. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea. a violenþei. Un spectacol rãscolitor. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei. vorbesc ºi se plimbã. cei sugeratã simplu. În textul scris ºi . care acum s-a împlinit. dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã.. în discursul inaugural. acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric. care pentru a putea suporta privarea de libertate. se plimbã ºi vorbesc. a lui Salvadore ºi a Laurei. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide. ca la final. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. plonjînd în valurile unui ocean imaginar. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. al treilea invitat al festivalului. a discriminãrii. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei. iau chipul întemniþaþilor. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena.. pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. cîntînd în canon un imn al libertãþii. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. cochetã. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. un monolog de o intensitate specialã a trãirii. Emiliano Brioschi 115 . iubirea pentru aproapele. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. o rîºniþã de cafea etc. Cei trei actori – Simona Malato. cînd de alta a fileului. a morþii. doi italieni plecaþi în America. Simplu joc al hazardului. aburindã. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei. dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. Cei doi. Ella de Herbert Achternbauch. Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia).aproximativ o sutã de locuri. se va rãci în colþul mesei. Înlãuntrul inimii. declara directorul teatrului. printr-un ingenios schimb de costume. în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. practicã un teatru declarat politic. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani. Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. prin „maltratarea” pernei. o scarã. Tompa Gábor. secondat de Margarida Mauperrin. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. de la Teatro da Rainha din Portugalia. Iar cafeaua. O scenã (aproape) goalã – douã scaune.

cu partituri conduse de o mînã de maestro. Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. nu iubeºte. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. Franþa. Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate. amant al versatului Antonio. Portia. podiumurile rabatabile sînt. Personajul central al piesei. într-o închisoare de drept comun. dar ºi o infinitã poezie. 116 . este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). Un spectacol modern. în regia lui Alexandru Darie). preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese). iar la final. (Goran Šušljik). promontorii pentru gondolierii veneþieni. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar. la început. etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. regia: Jacques Bourgaux). În faþã. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). de fapt. consum de droguri. vivace. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. o femeie. Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate. dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. fiecare personaj avînd o linie fermã.ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. apoi cea într-un lagãr nazist. pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. Evadarea în imaginar este posibilã. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. regia: José Luis Gómez. care a construit un spectacol agreabil. Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. o pasiune rãscolitoare. Gobbo). Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia. Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. în regia lui Egon Savin. la fel ºi servitorul lui Shylock. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel.

Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov. Aliona. mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. Concepþia. pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. De fapt. între cutezanþã ºi renunþare. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. felii consistente de teatru european. vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav. care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. greu de acceptat uneori. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. de pildã. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. a se rupe. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. artist cu un palmares 117 . Cu un termen gazetãresc uzitat. viu. între vinã ºi ispãºire). fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. în comparaþie cu succesiunea lor din roman. remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. Un spectacol complex. aproape în fiecare searã. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. oraºul a devenit. Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei. prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. umilinþa. clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. ci în faþa întregii suferinþe umane”). una din capitalele stimate ale teatrului european. pentru aceastã perioadã. Richard Bovnoczki. scena crimei (numai una). Spectatorului i se serveºte abrupt. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. subiacent. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. cu o mare cruzime. când. Vlad Logigan) acþionând sincron. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. nãscut în Belgia. Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). inocenþa rãnitã. la modã. Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. O convenþie curajoasã. expresie a misticii dostoievkiene. a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. urmând chiar firul acestora. Deºi Raskolnikovi. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). în detrimentul firului cronologic.

Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. credinciosul sãu servitor. scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. Cvartet 118 . Dimpotrivã. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. strategiile iubirii ºi dorinþei. scris pentru doi actori buni”. Oricât ar pãrea de bizar. În loc de patul cu baldachin (clujean). ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. France) a reuºit sã ne convingã. cântã. de prestidigitator exersat. accesibil. sare dintr-o parte în alta a scenei. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. dacã mai era cazul. dar ºi comice uneori. cred eu. puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. Jovial ºi agil. îmbrãcat în haine subþiri. Privind în ograda noastrã. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã. Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. uºor parodic. A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. Julio Cortázar. mimeazã. agreabilã. cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit. cu trufaºã plãcere. Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului.didactic ºi scenic impresionant. Acesta acapareazã de la bun început atenþia. Spectacolul reprezintã. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. Un text dens. un discurs teatral atrãgãtor. Elveþia. aflat în mare formã. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. Michel Coquet. Pierre Meine. trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. cât de jucat este în Europa dramaturgul german. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. În ansamblu. Autori: Matthias Langhoff. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. gesturi ºi cuvinte. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. În comparaþie cu montarea clujeanã. Ei deconspirã. invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. De fapt. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005.

Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. anume o implacabilã absenþã. nu ºtie sã danseze. Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. a unei fiinþe pline de vitalitate. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. crede cã a câºtigat. Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare. Nu ºtie sã cânte. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. acum mândrã. Bineînþeles ea se considerã puternicã. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã. Din depãrtare se aude o voce. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. care cu fiecare cuvânt. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. Moartea. o prea prefãcutã fiinþã. Indiferent unde am cunoscut-o. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. pe care îl reduce la tãcere. de fiecare datã când a urcat pe scenã. se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace. o combinaþie unicã de bucurie purã. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. o fire invidioasã. o frustratã fatã bãtrânã. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie. deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. ci ºi impresia unei fiinþe vii. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. vrea sã adune roadele din durerea. în josnicia ei îºi face de cap. Vocea e veselã. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. Atunci moartea. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. Aºa este moartea. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei. Atunci moartea impune absenþe. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. de forþã. Moartea. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului.

Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. Mereu compact.furnizor de referenþial argument spiritual. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului. vitalã. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã. Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii.Pictorul expresivitatilor . ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . tandreþea. întemeitorul voievodatului moldav. Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant. crispãri ºi neliniºti. multe consumându-se dramatic. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. cursiv. cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate. cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul. la consolãri ºi reculegeri. coerent. Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. iubirea cea farã prihanã. cu strãluciri de nestematã. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii.

caricatura DORU AXINTE 121 .

capacitate de comunicare realã. Toots Thielemans ºi alþi clasici). din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. ce nu ºi-au economisit elogiile. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane. a chitareibas). Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. pianistul Petre Andrei. fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare. Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere. amiciþie. de artã colectivã. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã). Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia. apoi a propriilor compoziþii. pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare. editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. jovial ºi jocular. Antônio Carlos Jobim. ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. trecem apoi la Vlad Popescu. Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri . deja emblematice. Formaþia în cauzã persoanã. fie în aceea mai propice erei computerelor.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. generozitate. Miles Davis. a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). organizatã de construcþiei ºi al echilibrului. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã.. iar eu România). John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. ci ºi de nuanþe profunde. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. relativ scurtã. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). unde José reprezenta Portugalia. în fine. cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar. iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt. Principala reuºitã constã. quasi-intimiste. când e cazul. reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. exploziv ºi dards (Cole Porter. între piese. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. în aceeaºi fiinþã. spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian. Perioada de timp. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. care aduce un maturitate creatoare. Mai mult: comunicarea cu publicul. Asimilarea are loc la modul organic. un baterist de cursã lungã. jovialitate..

Gerry Mulligan sau Bill Evans. soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate. Tom Jobim. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. asemenea altor jazz-fani. editor al revistei O Brasileirinho. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. antropologul Daniel Silva Perdigão. dl. contopind elemente de samba cu swing. Lyra. ) ) ) ) ) ) ) V. politizatã. bebop ºi batuque afro. În mod bizar. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. Multã lume bunã – dl. fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York. reorientatã spre favele. piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. pescari. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. d-na Elzi Martin. Maria João Coutinho. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii. tocmai când B. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. comentând elogios spectacolul la care au asistat. Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti). þãrani. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. consulul României la Lisabona. Noua MPB se vrea combativã. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA. João Gilberto. În 1964 – pe când Brazilia. participativã. Stanislas Myck. la acea datã. Oscar Castro Neves. Zeljko Vukosav. În fapt. Danislav Jeraj… Cu toþii. criticul literar Fernando Couto e Santos. Astrud Gilberto (pe atunci. Chico Buarque. depãºind muzicieni precum The Beatles.N. expandeazã spre toate azimuturile. muncitori. Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall. The Rolling Stones. coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. în 1962.M. dl. 123 . anglo-portugheze. Menescal. Din perspectiva actualã pare neplauzibil. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”). Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. Jaime Saraiva. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. fascinaþi de Bossa Nova. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. Ricardo Castro. Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova. precum dl. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. dupã o perioadã de haos politicoeconomic.filojazzistice. Frank Sinatra ºi Elvis Presley. Stilul se generalizeazã. jazz. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. cãci giganþi precum Miles Davis. Un gen emi-namente brazilian. ambasadorul Croaþiei în Portugalia. Stan Getz.

ADAMEK. MANEA. DRÃGOI. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. Scrisori deschise. Izbirea de poezie. 8-9.. VICTOR. nr. nr. Ion Agârbiceanu . BRAGA. dupã douãzeci de ani. 5-6. 8-9. 1. MAN. nr. nr. fotbal. nr. nr. 8-9. BOGDAN. Corespondenþa unui pedagog blãjean. 8-9. Vocea arhetipalã a Europei libere. RAUL. DRAGU. 10. Mori Ôgai. FERNANDO. GEORGESCU. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. COUTO E SANTOS. 11-12. SIMINA. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. nr 11-12. nr. Poarta spre sufletul omenesc. poezie. BUTNARU. nr. nr. 1. CÃMPAN. IANCU. 8-9. Monica Lovinescu. Argoul deþinuþilor. IGNA. 5-6. 5-6. nr. ZORIN. SIMION DORU. LEO. MARTIN. FÃTU-TUTOVEANU. 5-6. o gãselniþã criticã. I. Neodihnita iubire. nr. nr. HULUBAN. Zãpada mieilor. Introducere în postsuprarealism. 8-9. ANCA. RUXANDRA. nr. Tur(n) Babel românesc în librãrii.. Dupã-amiaza unui Batman. printre ardeleni. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã. 5-6. 7. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. MARIA JOAO. BALOTESCU. Istoria secretã a literaturii române. nr. LIVIA. MIHAI. COUTHINO. CORDOª SANDA. Un poet al entropiei. 11-12. Haute couture. Spirite critice ºi europene. NORMAN. Batista Fridei. nr. nr. IACOB. 10. nr. BURLACU. Despre verbul întrupat în destin.. O istorie a intelectualului român în secolul XX. MARIA DE ROSARIO. BUICIUC. Despre dor la Lucian Blaga. de Akira Kurosava. STUDII. Inventînd. recuperînd. nr. nr. nr. 2-3. 2-3. 11-12. EUGENIA. 4. nr. 8-9. HAÞIEGAN. ANCA. Marcel Munteanu. Traumã ºi istorie. nr. Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã. 8-9. Nu întîmplãtor. Sîrbu. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. nr. nr. nr. AL. Freud ºi cocaina. Traduceri performante în limba spaniolã. O capodoperã uitatã?. 4. CONKAN. MAGLIOCCO. Glose la o perifrazã. CORIN. 2-3. nr. Ion D.. 5-6. Portret de familie cu doisprezece poeþi.în descendenþa ªcolii Ardelene. O melancolie de “sori brumaþi”. 10. 8-9. BALOTESCU. RUXANDRA. MARIUS. 11-12. CONSTANTIN. 2-3.1 DAMIAN. 5-6. LETIÞIA. 7. ªTEFAN. nr. GEORGE. FRENÞIU. Combinaþiile lui Woland. ANDREI ALEXANDRU. 7. nr. nr. nr. Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. DORU GEORGE. nr. 5-6.1 CRISTEA. CÃLIN. BULAT. nr. 5-6. MICHEL. NICOLAE. Domeniile domnului Cotuþiu. Maxim Dumitraº. nr. VASILE. VLADIMIR. nr. OLEG. 2-3. RODICA. nr. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. nr. 2-3. nr. BULARCA. MANASIA. BOJOGA. 1. nr. nr. PETRE. BARBU. Obscenitatea publicã. 7. Românii ºi 124 documentarul. Papa Ioan Paul al II-lea.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. nr. nr. IRINA. Din toate . CONSTANTIN. 7. DIACONESCU. Prima tezã de doctorat. CÃPUªAN. DAN. 10. Gan (Gâsca sãlbaticã). nr. CODRUÞA. écriture ºi ce nu este literatura. Scriitura în serpentinã. GARAZ. CREÞU. nr. CESEREANU. MANILICI. 8-9. D. nr. 7. IULIA. Bacovia ºi dispozitivul Young. nr. nr. nr. 5-6. nr. nr. ION. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). 5-6. 11-12. Vise. 2-3. BUZAªI. nr. 11-12. ESEURI. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. HÃULICÃ. 11-12. Lucian Blaga diplomatul. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. Terorism literar. 5-6. Lumea ca notã de subsol. 8-9. ANDREEA. MAREª. BÃCIOIU. MARIA. 7. 2-3. BOBÃILÃ. Libertatea de a trãi vieþi captive. nr. Femininul japonez între mit ºi realitate. nr. ANDRADA. Imaginea celuilalt. nr. 2-3. nr. nr. Pedagogica Conferinþelor. 2-3 . nr. Aicea. PORTRETE ACHIM. FLORIN. Exilul ca formã de supravieþuire. În concediu (din caietul roz monocromo). nr. nr. 2-3. nr. 8-9. 8-9. 30 de ani de la întronare. nr.4. nr. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur. nr. nr. Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. 2-3. 5-6. JUCA. CUBLEªAN. 11-12. Viaþã. nr. ªTEFAN. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. Cãrþi nescrise. 7. Nae Antonescu. Latenþe. nr. nr.B. 8-9. Scepticul sociabilizat. nr. 8-9. nr. nr. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. 11-12. FLORINA. nr 11-12. Literatura românã la poarta globalizãrii. 10. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga. nr. nr. GIOVANNI. Douãmiismul. DIANA. 2-3.

De la nonsens la definiþie a omului. MITRICIOAIE. Critica ºi feþele poeziei. nr. Soluþia sintezei. De la istorii la microistorii ºi mituri. Salonul de carte de la Paris. 5-6. EMIL PETRU. CARMEN. nr. FLORIN. nr. nr. 2-3. 2-3. 8-9. ZSUZSA. nr. POP. La despãrþire. ADRIAN. 5-6. nr. GRIGORE. Germanistica ºi comparatistica. 4. nr. nr. Profesorul Nicolae Lascu. Literatura românã contemporanã . nr. DORU. nr. 10. SELYEM. Studiu de patologie argoticã. NEAMÞU. MIHÃILESCU.pãcate ºi virtuþi. TÃMAª. nr. nr. 7. VIRGIL. POP. nr. Motanul ºi dictatorul. 4. nr. nr. nr. nr 11-12. 11-12. TITU. 10. 125 . ANDREI. 7. nr. nr. Ipoteºti. Irina Petraº sau bucuria lecturii. nr. Urîtul ºi estetica. Introducere în postsuprarealism. 7. 8-9. nr. 5-6. 2-3. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. Geo Bogza. 2-3. ODÃGESCU. MUREªANU. nr. O enciclopedie ca un roman. Scrisul. Ianuarie. 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. MIRCEA. 1. 8-9. 10. NENCIULESCU. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult). nr. nr. nr. 8-9. Nimic nou sub Apollo. PORUMB. 11-12. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu). Eminescu. Cioran între Cervantes ºi Caragiale. Cum simt scriitorii. TURCAN. 8-9. 7. IOAN. Norman Manea: o lecturã dialogicã. 89. Nichita la Veneþia. Generaþia 2000 . ELEONORA. Poetul de foarte departe. nr. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. O disculpare care nu disculpã.nr. Microbi pe pieliþa politicii. Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu. “Oraºul cu o sutã de turnuri”. 2-3. 5-6. 10. 2-3. MONICA. nr. 7. 5-6. Geo Bogza . Fierberi ºi învolburãri blãjene. nr. nr. Soarta cãrþilor. 8-9. 10. 2-3. nr. nr.simptome. 11-12. nr. ADRIAN. nr. 8-9. Traian ªtef în micul teatru al lumii. BOGDAN. Portugalia în «La curþile dorului». nr. VIDRUÞIU. Colecþia de cãrþi de vizitã. ANA-MARIA. ROGOJINÃ. LAURA. nr. nr. 11-12. SIMUÞ. nr. nr. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. Geo Bogza sau însemnele realului. ROGNEANU. 89. nr. 4. CAMIL.4. Catedrale. URSA. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. ÞION. nr.nr. ION. Din toate direcþiile ºi panoramic. 11-12. Interbelicul din Terebeºti. nr. SIMONA-MARIA. TÃUT. nr. 7. Noi cãrþi pe masã. Litera de argint. IOAN. Eugen Simion într-un Jurnal parizian. RÃU. nr. OVIDIU. nr. 11-12. OPRIÞÃ. Editura Fabulator. cãrþi ºi oameni. nr. RAÞIU. nr. Poezia lui Dimitrie Stelaru. 7. Manifest sau nu (I). Scriitorul pe divan. MIHAIU. Restituirile zaciene. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene. 8-9. nr. 5-6. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. nr. nr. MARIUS. nr. Singurãtatea criticului. Desai la puterea a doua.1. MUNTEAN. 23. OLGA. 10. 1. Alexandr Soljeniþîn in memoriam. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. AUREL. GELU. nr.direcþiile ºi panoramic. Poezia lui Horia Bãdescu. POP-CURªEU. CRISTINA. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. 4. 2-3. nr. nr. nr.4. nr. 10. nr. 5-6. MIRCEA. îngerii ºi amurgul vieþii. nr. MUDURE. nr. Suferinþa la Cioran. LAVINIA. nr. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia. 2-3. Dacã ar fi sã potrivesc. 7. Literatura de vitrinã. nr. nr. nr. Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni.100. 7. nr. 1. 56. nr. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). SALVAN. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. reporter în Þara de piatrã. nr. POPESCU. 5-6. NICOLAE. 2-3. FELIX. ALEXANDRU.4.4. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. 11-12. HORIA. MIHAELA. LUIZA. Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. nr. 8-9. 1112. TANCO. Manifest sau nu (II). Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. POPESCU. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”.4. NICOLAU. nr 11-12. nr. Elegii comunicate. NICOLAE. 1.7. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. nr. nr. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. Un festin cultural. nr. nr. ªTEFAN. Monica Lovinescu: trei gînduri. nr. 11-12. 7. nr. nr. nr. nr. În dulcele stil al lui Dan Brown. 2-3. SAVA. nr. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. Glose la poezia lui Ion Vãdan. POP. “Contraatacul necesar”. Interferenþe literare. MIHAELA. 2008. Vieþi în limba românã. “Formele vii” ale teatrului. POPA.1. MUªLEA. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. nr. 8-9. nr 7. 5-6. nr. 5-6. SCARLAT. nr. 4. 1. Nicolae Manolescu. Dosarul procesului lemenian. 8-9. O ediþie din obsedantul deceniu. FLORIN. 2-3. 2-3. 5-6. De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor. Un clasicizant: Vasile Sav. nr. TEODOR. Lumina de august. nr.10. nr. 1 VASILIU. SILVIA. nr. nr. nr. 5-6. nr. 7. Muºtele din budincã. nr. Anotimpul din colivia poemului. PECICAN. anomalii ºi doftorii. 8-9.

8-9. Salatã literarã . ADRIAN. nr. Romanul care literaturizeazã realitatea.mod de abordare. 1. CONSTANTIN. nr. un concept împotriva locurilor comune. 5-6. 11-12. 7. 2-3. “Eseuri monografice”. Scene din viaþa unui roman. CREÞU. 5-6. LUNGU. Presse-Papiers. nr. Frosa ºi lumea ei. Capetele curcubeului. Despre moarte ºi alþi demoni. nr. 2-3. 4. nr. De la proza poematicã la proza fantasticã. nr. 8-9. BUZAªI. nr. VÃLIMÃREANU. OVIDIU. nr. MINIATURI. ALEXANDRU. 5-6. nr.mãrturii. nr. Norman Manea la Cluj. MAN. nr. ELA. VINÞELER. Bun simþ. nr. Filosofia în pijama. 5-6. 8-9. Metafizicã detectivã. De la bucãtãrie la bibliotecã. 1. Ospiciile lui Nichita Danilov. 11-12. Omul negru.. nr. MARIAN. nr. nr. nr. Eminescu ºi conservatorismul. Canþonierul transilvan. 8-9. 11-12. Ultima melancolizare kaki. 4. 5-6. 5-6. 5-6. CESEREANU. Patru eseuri despre putere. 1112. Manual de recunoaºtere a spaimei. nr. 10. VIRASTÃU. nr. 1. Lucian Blaga Homo Europaeus. Lectura inversã. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900. SEMNALÃRI. PECICAN. ION. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. nr. O dreaptã apreciere. VIORICA. 4. nr. BOGDAN. nr. 5-6. 2-3. ROGOJINÃ. 4. nr. 11-12. Devis Grebu.7. al doilea val. 8-9. ANISIE. IOAN. 2-3. T. 10. În afara scriiturii. Fasciculul 4. TODERICI. TAªCU. Volumul reîntoarcerii. nr. nr. nr. nr. Un buildungsroman contemporan. ÞION. REDACÞIA. 10. O nouã esteticã. VIRGILIU. ANDRAª. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. nr. nr. nr. MILOª. Teroarea literarã. DORU. Relansare economicã prin literaturã . Ultima generaþie. Nãstruºnice speculaþii. 7. nr. Jocul de ºah cu moartea. Ambiþie ºi provocare. nr.. MARIA. nr. 2-3. BULARCA. nr. 8-9. BOGDAN. CRISTINA. Zarurile contelui Sebastian. SUZANA. OLGA. Noi geografii culturale. 5-6. 8-9. VALENTIN. 2-3. nr. 5-6. Germanitatea ºi Literele române. GOLDIª. IOAN. 5-6.5-6. RUXANDRA. 2-3. RECENZII ***. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. nr. nr. ZOTTA ALEXANDRU. VOIA. Simbolistica privirii. 10. nr. Un poet al expresiei concentrate. 5-6. POANTÃ. nr. ONUFRIE. ALEX. nr. 1. nr. nr. ODÃGESCU. 2-3. Un editor de notat. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. nr. “Scriitorii tineri. FLORINA. Izvoarele rãscoalei lui Horea. nr. DANIEL. studii. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. CUBLEªAN. 2-3. DIACONU. PETRU. 2-3. Obsesiv ºi contradictoriu. 1. nr. nr. 8-9. 8-9. 1112. nr. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. Un Babel îmblînzit. Sebastian pe înþelesul tuturor. Riscul în culturã. R. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali. Flaubert pe Someº. CONKAN. Între douã zãri. 8-9. Abisurile oglindirii. nr. nr. Amintiri din epoca de gheaþã. E. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. MARIAMAGDALENA. 5-6. nr. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. nr. resursele romanului ardelenesc. DORU. Eclecticism ºi manierism. VICTOR. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. Thomas Mann. nr. nr. 1. 11-12. Gustul aromat al începutului. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. Cultul eroilor. Cînd îþi cîrpeºti destinul. 5-6. ªTEFAN. SONIA-DORIS. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. nr. RADU. HiFi poetry. 7. Epicul fascinant al criticii. Poezia lui ªtefan Manasia. 4. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. nr. 10. nr. Oameni obosiþi. 10. JURCAN. nr. Generaþia Ozone din literatura românã. TÃUT. BÃLTEANU. RUXANDRA. nr. 8-9. nr. Însinguraþi în tãcere. 8-9. ANA-MARIA. nr.o perspectivã postmodernã. 1. Canada proprie. nr. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. . 2-3. nr. nr. 2-3. 5-6. Despre A. nr. POP-CURªEU. nr. Un volum atipic de poezie. istoria unei partituri literare. nr. FLOREA. 4. CRISTINA. nr. nr. VIGHI. Despre teatrul dada. Mãtuºa Julia ºi condeierul. 1. 126 JUCA. 2-3. 2-3. ALEX. nr. 4. nr. nr. nr. nr. 1. Textualismul (ne)ortodox. O publicaþie. VASILE. BOARIU. POP-CURªEU. 10. România externalizatã. documente. MARIUS. 4. nr. 11-12. 11-12. nr. 5-6. 4. 4. nr. BUICIUC. 11-12. nr. nr. nr. nr. Argumentul lui Patapievici. nr. Un curs universitar de retoricã. POP. nr. 5-6. 5-6. Mãtuºa Julia ºi condeierul. nr. nr. ALEXANDRA. ALEXANDRU. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. nr. nr. 8-9. 11-12. 11-12. 15 noiembrie 1987 . 2-3. VIDRUÞIU. LAVINIA. nr. nr. POP. Existenþã ºi percepþie. nr. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri.

nr. FURTUNÃ. dincolo de dincolo. IOLANDA. nr. Ranã. 7. nr. 5-6. 8-9. ROXANA. Rãsãrit în munþi de soare. Fericirile. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. Poem pentru Laura. 11-12.. 8-9. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. CASIMCEA. nr. POP. Ouã roºii. Poeme. picãturi de ploaie. GIOVANNI.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. MIHAELA. Împotriva materiei. 2-3. Coda. Mielul primãverii. GUY MARICA. IOVANOVIC DANILOV. nr. Iubitul Toarem. HOREA. 8-9. eterne. nr. nr. MIRCEA IOAN. LEO. nr. 2-3. NISTOR. Navigatorul singuratic. MIHAIU. nr. Niciodatã pânã la istovire. VIORICA. Nume.. Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup. 5-6. În aºteptarea prietenului. 5-6. traducere de Leo Butnaru. 10. 8-9. Semn. 2-3. La o absentã. traducere de Aurel Rãu. Semne. nr. mestre e monje (Matelot. ODÃGESCU. 7. ªi: Parcã desprinzându-se. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. 4. RADU. nr. nr. FELEA. 10. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. nr. MUREªEANU.. Un artist al lecturii. ESPRIU. 1112. EUGENIU. nr. Viaþa. PAUL. Magi ºi stea. 5-6. MATHIEU. Pasãrea. traducere de Simona-Grazia Dima. BUTNARU. NAMUR. Mare. BUCUR. nr. nr. HANCER. NICOLAE. 11-12. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. GRIGORE. PIERRE. tataie. noaptea. AIDA. licorna. nr. Douãzeci ºi ceva de garduri. Ploaia. BOB. nr. Crépuscule marine. ANGELA. nr. Flori de alun. DAN. Rody . 8-9. nr. traducere de Aurel Rãu. Rococojaponez. nr. GHENNADI. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate. 8-9. 7. nr. HUYSMANS. MARCEL. TRISTAN. nr. MARIUS. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. ALEXANDRAEMILIA. YVES. AUREL. VIRGIL. SPIRIDON. nr. traducere de Ioan Radin Peianov. LUCIAN. JORIS-KARL. RADU. MAGLIOCCO.Mesaj într-o sticlã. Golem. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt. 11-12. 1. 127 . DRÃGAN. IGNA. Noi ºi pãmântul. Poeme inedite. JURCAN. 5-6. Poeme în prozã. Cântecel. The big issue. Mai frumoasã eºti. Mes primeiro poema para voce. MICHEL. pilda bunului frate. Gorunul. Jurnal portughez. nr. Prin visul grãdinii. Teodora de la Sihla. nr. Coarda îngerilor. nr. CÂRNECI. DRAGAN. De te fabula narratur. SCARLAT.. 5-6. 5-6. DE NOAILLES. 8-9. IOLANDA. Drumul spre Emaus. nr. ALEXANDRU. Dor de sud. nr. nr. VICTOR. MINERVA. Fluviu. Lovitura mea sã fiu. ca aventurã continuã. traducere de Maria João Coutinho. nr. 4. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. 5-6. LIVIA. Cum grano salis. TZONE. 5-6. 4. 1. Gorman.. TUDOR. 11-12. nr. leac de ipocrizie. 2-3. Destul de tãrziu. traducere de Aurel Rãu. Andante. traducere de Martha Izsak. Mélancolie. RAUL. Eu nu pot. OLIMPIU. nr. Un simplu schimb de luminã. STUART. Ex-voto în stil spaniol. Ce ierburi fi-vom. traducere de Rodica Baconsky. cronicile inorogului. traducere de Aurel Rãu. Aplecânduse cãtre dalii. PAVNOTESCU. nr. Acuarelã. Le petit prince. PORUMB. ªi boteaz-o cu moarte. Brise Atlantique. traducere de Aurel Rãu. nu te pierde. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. nr. RÃU. duc o viaþã sinistrã. traducere de Aurel Rãu. 5-6. CORBIERE. AGOSTINHO. Aveþi dreptul. 8-9. ªTEFAN. 8-9. Deformãri terestre. nr.. SALVADOR. 1. Rondel. 10. nr. Inscripþie. nr.. NUªFELEAN. Autoportret. Rama. Poeme. Rigor mortis. TEOFIL. Côte du soleil. Înaltã e liniºtea. MERRILL. poruncã. O casã mare. Început de april. doar pânã la clãtinare. FLORE. RÃCHIÞEANU. 10. RÃU. Mielul Cuvântului promis. Extaz. Carele rãsturnându-se. IONESCU. Suitã de romanþe (VI). nr. Poeme. durerea.. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). Avatarurile politichiei. MAREª. 5-6. URSA. traducere de Simona-Grazia Dima. 7. KAHN. 5-6. MARIANGELA. Decembrie. Jop pe oct. De la capãt. GUSTAVE. nr. nr. nr. HULUBAN. nr. 5-6. BOGDAN. PETRUªCÃ. Visul. 1. nr. Marujo. QUILLARD. Cãþeluºa moartã. Supravieþuire. nr. nr. CLAUDEL. nu te umbri. nr. Zilnicãrii: Ea. De ce are omul dinþi. 10. 11-12. 11-12. 2-3. AUREL. dascãl ºi cãlugãr). Vom lenevi pe terasele cafenelelor. nr. CONKAN. NICOLAE. nr. nr. nr. CHIRA. 5-6. nr. 1. 1. ANNA. nr. VASILE. traducere de Aurel Rãu. Nu se aratã. 5-6. 5-6. nr. ION. 4. traducere Aurel Rãu. Sînt ameþitoare. Vindecare. joi. BLAGA. PAUL. nr. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. gunoiºtea din afara oraºului. À une passante.. Estoril. DE MARIA. DA SILVA. 2-3. CASSIAN MARIA. nr. nr. MARTIN.

8-9. Parma dintotdeauna. 8-9. 2-3. 7. WERFEL. traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. DAN/ RÃCÃTÃIANU. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea.NICOLAU. 11-12 PORUMB. DOINA. 2-3. 8-9. ANCHETE. DANIEL SILVA. nr. CRISTIAN. Jurnal cu Elada moartã ºi vie. Tunelul timpului. nr. CONSTANTIN. nr. 2-3. 1. nr. nr. Experimentînd jazz-poetry. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. nr. 5-6. nr. nr. Elixirul tinereþii. 11-12.C. 89. DAN. 2-3. RUXANDRA. RÃU. nr. HOREA. Un studiu vizual al dialecticii privirii. FLORINA. PAGINI DE JURNAL. 5-6. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. CETEA. Mircea Bârsan. HOREA. Caricaturi. nr. nr. 2-3. Prins între douã lumi ºi douã istorii. FRANZ. nr. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. DOINA. 5-6. Festival Chiºinãu. PLASTICÃ BRATU. nr. GABRIEL. De vorbã cu prof. 7. nr. 8-9. 7. RUXANDRA.mai în formã ca oricînd. 11-12. Desene. POPESCU. MARCU. 1. nr. 5-6. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. 2-3. Interviu cu Norman Manea. Coflei. Etno Jazz. FLORIAN DORU. Sever Pop Giandomenica Serra. Societatea de vînãtoare. Interviu cu Norman Manea. GUIDO. 4. MÃRTURII. Festivalul de muzicã veche. DOINA. Caricatura de presã. În veci amin. De vorbã cu prof. nr. nr. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. omul lui Dumnezeu?”. pb. nr. Caricaturi. 10. dr. Drumul spre luminã. nr. univ. “Kronos quartet”. 11-12. G. RUªTI. Gruiþã. Jurnal (1987-1988).. nr. 4.Jurnal din Capadocia. VARIA. ÎnceputulL’inizio. FELEA. nr 8-9. JELA. VOICA. MIHAI. nr 11-12. Jurnal italian într-un picior. INTERVIURI ***. nr. EUGENIA. nr. AUREL. MIHAIU. Învingãtorul. nr. PROZÃ TRADUSÃ COUTO. TUDOR. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). nr. 8-9. 11-12. nr. 10. VICTOR. nr. premiul Nobel ºi caractere. nr. traducere de ªtefan Damian. 8-9. ROSTAª. Miriam Cuibus. 5-6. Legenda lui Namaroi. 8-9. ADRIAN. 1. interviu cu acad. Jurnal de tinereþe (1941-1942). traducere de Dan Floriþa-Seracin. CIOSU. VASILE. VIRGIL.R. Cehov. CORESPONDENÞE LASCU. 2006. nr. nr. 11-12. nr. CESEREANU. Gabriel ªtrempel. 11-12. nr. 2007. nr. Scrisoarea lui Radu. nr. ATTILA. “Ai mîncat. Avînt jazzistic la I. Regele Lear. 11-12. nr. nr. PERDIGÃO. nr. nr. 10. Pãmîntul frumoºilor cai . 8-9. T. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. TEOC. nr. FELIX. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). 4. 5-6. 7. 11-12. nr. VIORICA/ DAMIAN. Ahmad Jamal la Lisabona . GOZZANO. FILM ªI MUZICÃ BREAZ. O disputã familialã. nr. nr. nr. nr. nr. 11-12. nr. 4. nr. TIHAN. Ion ªeuleanu. CÃLÃTORIE CESEREANU. CRONICÃ DE TEATRU. nr. 7. Unchiul Vanea de A. nr. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). Viena ºi Stockholm. SARVARI. 8-9. ADRIAN. nr. ELENA MARIA. Totó merù. pe teme lippatiene. TITU. Din vina soarelui. 5-6. Caricaturi. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 . ªORBAN. BARBU. nr. nr. nr. Ciorovãialã pentru arta modernã. DAIKO. MESE ROTUNDE. nr. 2-3. Despre literatura românã. 7. Rosita. univ. CHIHANÃ. cultura româneascã în vizor (o recapitulare). PORUMB. 7. IONESCU. 2-3. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. GABRIELA. D. Cornel Rãileanu. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor.1. ªTEFAN. ÞION. O Poveste de iarnã în plinã varã. FLAVIA. 11-12. ÞION. RAÞIU. nr. P. nr. Dialog cu Marta Petreu. nr. nr. ADRIAN. DAMASCHIN. nr. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. 11-12. 4. Sub umbrela meditaþiei. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II). Dialog cu Monica Lovinescu. 2-3. MIA. HOTEA-FERNEZAN. De vorbã cu prof. 10. I. EMIL.