Steaua 1-2 2009

Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

. cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. La cãpãtîiul lui D. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. a unei lumi care se sfîrºea. Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. Popovici nu a mai apucat-o. Le restituim. În schimb. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi. continuîndu-ºi carierele universitare. credincios muncii întregii vieþi. Elogiul demnitãþii profesorului. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. Acum. profesorul D. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. universitatea se clãtina din temelii. spiritul sãu de jertfã.. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. De la dânsul am învãþat sã studiem profund. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi. a oraþiilor funebre. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. Boala nemiloasã. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând. în 6 decembrie 1952. stud. aici. cât ºi în afarã de catedrã. D. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului. pentru a aduce un ultim omagiu. pentru cã. IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor.Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. Nicolae Pârvu. Popovici.. sã cercetãm atent. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului. Ion Gheþie. conferenþiar la Pedagogie. a stalinismului triumfal. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. O lume pe care. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna. în momentul când. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat. Popovici se stingea la numai 50 de ani. integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre.. care i-a mãcinat sãnãtatea. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. dactilografiatã. Popovici. rostite la catafalcul profesorului. marcatã thanatic. . 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã. an. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”. îi vom cinsti memoria. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. din fericire. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei. savantul însetat de adevãruri eterne. va pleca la Timiºoara. Ioan ªerdeanu. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj. l-a lovit mai puternic ca niciodatã.

Astãzi. cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. I. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. un stil. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental. sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. Iubitor al poporului românesc. de nesuplinit. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. Popovici lasã în urma sa un gol imens. la semnul care nu iartã. judeþul Olt. cãutãtor perseverent al adevãrului. ce întrec interesul personal. înþelegându-ºi menirea. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. pe tãrâmul ideilor. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. Din 1930 pânã în 1934. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre.Profesorul D. prins apoi într-o bogatã sintezã. ca ºi cei de mai târziu. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. Pânã când. Profesorul D. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. profesorul D. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. care. de câte ori am lucrat împreunã. prin cultura sa adâncã ºi diversã. Om de ºtiinþã. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. în comuna Dãneasa. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. Dar profesorul D. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o. profesorul D. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã. În deosebi în faza aceasta de început. într-o zi încã atât de aproape de noi. care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. Iatã de ce l-am respectat. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. se cade. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. care venea din caracterul sãu statuar. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui. ajutând pe toþi. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. a iniþiat cercetãtori tineri. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. A scris lucrãri de o soliditate 5 . strãlucitul profesor de Istoria literaturii române. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. Nãscut la 25 octombrie 1902. cum rar a produs poporul nostru. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã. A fost un dascãl luminat. Ca un mare savant. profesorul D. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. În Dumitru Popovici. Din marea sa experienþã de savant. de devotament nemãrginit faþã de culturã. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal.

Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. pe care nici boala nu a putut-o doborî. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. prin gândirea sa clarã ºi ordonatã. distinsului profesor. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri. S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. noi suntem în prefacere ca istoria. Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu.. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. I.. cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. puse toate în slujba luminãrii studenþilor. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante... dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor.. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. ci de toate aspectele vieþii universitare. printre cele dintâi. din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”. Aduc aci. lovit de-o crudã boalã. ultimul salut. Spirit de umanist. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului. Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare. Vrednic ºi mândru . Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii. despre tragicul ei sfârºit.. prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale. prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã.. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte.ºtiinþificã impresionantã. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific. bine cumpãnitã ºi sistematicã. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija.. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã. Popovici. pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita.. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre.. sã vinã în ajutorul studenþilor. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor. Ca produse ale unei îndelungate istorii. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. N-au trecut decât trei zile de-atunci. Îl regretãm cu toþii. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu.. Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane. Dar.. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D. cu o putere de muncã neînfrântã. dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult. Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre.

cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. opunând unei literaturi formaliste. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. Mircea Zaciu 7 . jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului. an. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului. cu îndrumãrile sale preþioase. depunem cununa lacrimilor noastre de durere. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. D. Munca dârzã ºi sârguincioasã. stud. cãtre literatura de idei. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã. El n-a murit. A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei.dascãl. cu sfatul sãu. oriunde ºi oricând. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite. se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. Dumitru Popovici. a muncit neobosit. el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu. încã dintr-o epocã de tristã amintire. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã. golite de conþinut. Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. cu gând curat. Vechi luptãtor democrat. pilda nemuritoare a geniului eminescian. zi de zi. Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare. la orele de consultaþii. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. la seminarii. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii.

urmând publicãrii. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. mi se putuse intermedia telefonic. spre o urcare a sufletului la cer. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. în schimb. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã.30. de încifrãri. Dorul. fãrã rimã. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . în garã. închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii. invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu. IX. cum s-ar ascunde un cifru. Doamne.dorul lui Grig. pe la 1. de înfiorãri. pe aceste versuri. din 1981. la distanþe de ani. Aurel Rãu Grigore Vieru. e Numele tãu. între doi «tineri poeþi». de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. dar. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). care-i ºi prin naþional. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. Iar datarea. într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. ªi când. O lacrimã. Un noian de ani. cu încãrcãturi de simbol. poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. o întâlnire de acest gen. ochii îþi cad. Spunând de o lacrimã. fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii. ce nu va mai fi întreruptã. consideratã adevãratul debut. 69». Apoi aceste patru versuri. craniu. în litere de tipar. în oraºul fost românesc. în gând . trebuie sã plece dintre oameni subit. pe sub nori cu zãpadã. o reparcurg. pe paginile de gardã. prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. cu frunte .sã fi fost pe la ora. care se vor dovedi urmãritoare. a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii. pentru vreo zi. “La steaua”. îndatã dupã prefaþã. în urma unui trist. când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. tipãrit în Bucureºti. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin). Totul în formula unei tehnici de notaþie. îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”. în Moldova lor. Se fãcea cã. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. prin mai mulþi ani. ºi astfel ei sã se recunoascã..parcã din istoria revistei Steaua. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici. Cãci. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. fãrã nici o pãsuire. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi. sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. fãrã plete. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”. ca-n tragicii greci la un semn de destin. aranjamentul nereuºind.. cum o stare de comã.. pe un peron. “O. torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. Numele cãrþuliei amintite. cum. accident rutier. dar toate de suflet. Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. în aceastã iarnã. puþin limbaj esopic . cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul. nu multe. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere. pentru o bãtãlie a medicilor. Dar. ce-i aparþin (toate. presupun cã pentru întâia oarã.. se instalase. semnatã de Marin Sorescu. pe când autorul unei poezii Legãmânt. în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. 1982. finale. în vreun fel. de aceea în formularea: “. despre care sã te tot întrebi. Lacrimã. intitulat Izvorul ºi clipa. în Bucureºti. interziºi. vreo trei. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. cu un complot al ei. în apãrarea vieþii lui. În ea. sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. poezia aceasta. din 1964. care în prealabil vor mai fi comunicat. mamã”. cãci data e «5. cu «poeme». la al cãrui început noi doi ne întâlnim. Dacã nu mã înºel. tipãritã în 1968.

taina ei. dupã o prelungitã cinã. inclusiv la Cluj. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». ºi cu etern românesc. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. . într-un interes oarecare. natura va fi maternizatã». s-a spus. / Din limba sfântã-a noastrã». realã». rotunjeºte un profil de scriitor mare. apropiatã. ºi învinge. iar textul e în alfabet cirilic. cum ºi de bunãtate ºi dragoste. ºtiu bine. Sunt. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor. Dar înzidirile pot fi multe altele. totuºi.. formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. Încât sã lase. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». de înalt.. prin începutul deceniului 10. la o judecatã a urmaºilor. când el îmi transcrie. din care primul se numeºte Cântece pentru mama. sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise.dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. mai târziu. femeia ca «tainã în taina naturii. Nu ºtiu un altfel de plâns. fiindcã mijloceºte. una în 1974 ºi alta în 1977. primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile». în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã». stãpânã a Marelui stãpân . la zãri de mit. de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. Muma în genere». modelatoare de conºtiinþe. episod dintr-un drum. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã. pe de alta de sprintãri. ºi al fmiliaritãþii lucrurilor». Într-un vers din douã cuvinte. «Nu am. visãtoreºti. moarte. din realitatea mai mare. Aproape.. în care «erbile» vor redeveni «ierbile». a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. ca o deputãþie. Cu excepþia. simþul metaforicului. la o Sãrbãtoarea limbii române.. Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia.. mama «naturalizatã. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni. mama «concretã. de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). tipãrit în 1974. O efigie. maicã uºoarã. cu suflet nu numai moldovean. în ceea ce va urma. distribuit în trei cicluri. scrise. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. dupã cum. parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. a visului. în acelaºi sens. / Îl suge de-o vecie marea. unde îi este consacrat un substanþial capitol. (continuare în pag. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. dincolo de Prut. de grad fiinþial. Grig . latine. cumva bipatrid. o noapte. brutale. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt».. o prefaþã scrisã de Ion Druþã. îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului . doar o respiraþie caldã. când mã aflu eu în casa lui. prin ultimu-i vers. spre un sfârºit de ev. în raport cu o altã întrevedere. din poveºti. în visul viaþã. cu litere de mânã. cu care el înfruntã. / Ea le-ar lua. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie. «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã». aºa numindu-se pentru el limba lui.15) 9 . nici s-o sperii. cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. dureroase. prin care lumea culturii e mai bogatã. semnat Grigore Vieru. Iar poemul. Privitor la aceastã transcriere. // Sunt doina. doar pe un alt volum al sãu.dintr-odatã. o valoare spiritualã de excepþie. inventive. de frumuseþi ale verbului. ca eroii literaturii lui de copii. Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine.cu tine nimic». motivul copilãriei. deci situatã la mijloc. de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. prin opera distructivã a timpului. ªi cînd îl ºi gãzduiesc. apare în 1988. cînd el e drumeþ în Ardeal. umanã. / El de-o vecie izvorãºte. devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. care a erupt printr-un friguros genar. câteva ilustraþii fine. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi. fie ea ºi trufaºã. figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). iar ºi iar: Grigore Vieru. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate.Dorul». desigur. sub stele de ideal. Avarie în legãturã cu care stã. graþios. a erosului. împreunã cu soþia lui Raisa. cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». / Ghimpatã sârmã îl rãneºte.boltitã ºi niºte ochi mari. în care «jocul» presupune «imaginaþie. pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. când.Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. De efigie. în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. / De-ar spune ºi cuvinte /. în acelaºi an 1976. O risipã de frumuseþi. o parantezã. de mesaj unionist. ca în strofa: «Uºoarã. îi place mult. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii. dedicatã. în peniþã. «Ierbile miºcã». vibrant. întreagã poezia Dar iatã printre crengi. în 1991. de opus unei realitãþi din lumea realã. pe de o parte de har. din judeþul Bistriþa-Nãsãud.

Primul – „speranþã“. an întunecat al perioadei comuniste. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum. este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene. profetic. sã studieze. Astfel.. cu pasionatã smerenie. cu luciditate. e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. în încercarea de a ne fructifica. este „a construi“. ce ºi cât putem construi. Cã tinerii sunt peste tot la fel. Iatã de exemplu un interviu din 1988. critic literar. însã.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai. lexicograf. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia. nu era deloc Mesagerul al spatiului . 7).“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model. legat de primul. traducãtor. 1999). care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã. scorþos ori infatuat. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999).)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998.. sã spere (. un astfel de gest pare aproape de neînþeles. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj.“ Profesorul Papahagi. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. sã ne asumãm. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu. mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. De asemenea. spiritualiceºte. ca oameni ai secolului XX. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. al celui care. iar onestitatea. italienist de valoare internaþionalã. darurile primite. fiecare în propriai viaþã. fãrã patetism. editor. de fin de siècle. condiþia ºi sã construim. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie. învãþând ºi/sau predând. ci cald ºi apropiat. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. dar în care. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace. sub egida Ambasadei Italiei în România. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã. cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale. continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. ar trebui sã ºtim. Marian Papahagi îndemna la speranþã. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf. perseverenþa ºi . pentru a lãsa aceastã lume. în amurgul vieþii noastre. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. apãrut postum. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. re-întemeietor al ªcolii române de la Roma. nimic. împotriva oricãrui sentiment crepuscular. mi-am isprãvit alergarea.

. Sîrbu. Acest modest gimnaziu a avut. integral. la Petroºani. Poenar Ioan. din pãcate. în epocã. Homescu Ioan.1939. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX. elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938. intenþioneazã sã adune. Kubaszek Iancu. Maros D. din anul ºcolar 1901. sã devinã. În anul 1886 a luat fiinþã.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. Stanciu Petru. anual. Moldovan Victor.000. acum. Munteanu Nicolae.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5. ºi spre Valea Jiului. leafa profesorilor. cu vremea. la început. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau. Numãrul funcþionarilor de stat. 50-60 vagoane de cãrbuni). în acelaºi timp. sub conducerea energicului director Andreics. Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea. Raþiu Eugen. gimnaziul devine public ºi poate asigura. tãiat în stâncile defileului. s-a dezvoltat Liceul de bãieþi. prin diferite fundaþii. consideratã. Drumul. Mayer Zoltan. dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau. zilnic. un gimnaziu particular german care. dupã trei ani de existenþã. suma s-a ridicat la 3. Intemeietorii voiau „ca acest început. în consecinþã. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate. drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa.1902. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3. Comitetul ºcolar. Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului.000 de coroane anual. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. de 1.” Budapesta etatizeazã institutul dar face. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite. ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. Numãrul profesorilor creºte ºi. ulterior.Ion D. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere. Joja Nicolae. a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj. a donat suma de 10. Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului. În anul 1900. zilnic. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei. directorul minelor din Jiul superior. ºi-a închis porþile.000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4. la Petroºani. minieri. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe. Iosif Rotter. Mihail. din toatã Valea Jiului. un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) . În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe.000 de florini. ªandru Aurel. . de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. încã de la înfiinþarea lui. Golgoþiu Sabin. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului. ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. Statul acordã gimnaziului un ajutor. între 250 ºi 300 de vagoane. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii.

gimnaziul s-a mutat.000 coroane în contul comitetului ºcolar. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. Corpul profesoral. de multã moderaþie ºi tact când nu . iar un numãr de 600 de pãrinþi cer. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. numãrul elevilor scade. s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30. Ianza fixeazã o bursã de 1. Bacalaureatul. În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români). Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220. prim-pretorul din localitate. ceva inevitabil. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. în acest sens. din perspectiva timpului. direcþiunii liceului sã se predea. dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”. „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor. ca obiect obligatoriu de studiu.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale. Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. În anul ºcolar viitor. Din cei 84 de elevi maghiari. gimnaziul devine Liceu. la 6 octombrie 1904. etatizarea institutului. în 1919.1909. În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. în frunte cu directorul. definitiv. ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. În acel moment. În plus. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a. Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani). Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani. printr-un memoriu. În amintirea lui Pius. s-au refugiat. definitiv. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi. în ziua de 8 iulie 1906. lichidarea situaþiei materiale a institutului. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea. Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta. Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. Reprezentanþa comunei Petroºani decide. Lucrurile se clarificã. în noul sãu sediu. în anul ºcolar urmãtor. Pius. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. Maghiari erau 84 iar români.târziu. ba chiar prea energice. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909. acest om îl pierde pe fiul sãu. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii. Guvernul ordonã. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb. În anul ºcolar 19101911. Prin urmare. în doi ani.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani. 4 sãli de clasã. Dupã etatizare. la începutul lunii noiembrie 1918. trecut timpuriu la cele veºnice. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an. în principiu. misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. În faþa unei asemenea generozitãþi.” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza.” Din nefericire. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. în anul ºcolar 1908. La începutul secolului XX. Casierul Comitetului ºcolar prezintã. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. în acea vreme. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. La 1 septembrie 1917.54. În decembrie 1904. salã de gimnasticã ºi desen.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. Direcþiunea era convinsã cã „aici. Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor.

s-a decis. În Petroºani. Pentru început. Ioan Winklehner. Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani.000 coroane. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”. În faþa evidenþei.” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi. Romulus Miocu. la finele anului ºcolar 1920-1921. cu acel prilej. cu orice preþ. a deschis. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. În februarie 1919. Ideea era sã se evite. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea). devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã. lãmuritã odatã pentru totdeauna. Gavril Precup. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. ing. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat. A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut. pe cât posibil. Colonelul Corijescu.” Cei aflaþi la conducerea liceului. Directorul învãþãmântului secundar. au trecut la rezolvarea treburilor curente. s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului.” Inspector general al minelor. paroh protopop. De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei.solicitã.000 lei iar. sã-i punã capãt. Acesta a fost „provocat”. însã. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. Pãrintele protopop Romulus Miocu.000 coroane. Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti. prin ordin. au colectat 20. suma colectatã ajunge la 50. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr. începând cu ziua de 1 septembrie 1919. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie. în douã rânduri. Irina. în mod expres. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. dupã multe 13 . a þinut. Iosif Iancu. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari). Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas. comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care. într-un fel sau altul. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. prin donarea a 50. delegatul directoratului. Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. Semper fidelis Dr. dã o petrecere în folosul cãminului. aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã. Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care. cu o pricepere rarã.956 lei. major fiind.

În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10. paroh-protopop greco-catalic. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei. Cassa de Pãstrare Petroºani6. de asemenea. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1.10. în total 1.alergãri ºi intervenþii. dr.500 lei. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. Numãrul elevilor a fost. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei. Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice. secþia Gorj14 5.000 lei. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic. Ajutor i-a fost prof. Uzina electricã Petroºani-1200 lei. Fabrica de piele Petroºani. de Bela Ganya. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã.000 lei. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu. d. Ceea ce trebuie subliniat. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor. dr. iar cinci cu reducere. în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. Ei deþineau.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. preot romanocatolic. în concepþia celor care l-au înãlþat.500 lei. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. în data de 15 octombrie 1921. neînregistrânduse nici un caz mai grav.000 care sumã. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare. „un institut de regenerare. va asigura pentru totdeauna. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2.000 lei. Ioan Niciu . Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului. pe lângã funcþia didacticã. 500 lei. Coloman Fulop era directorul liceului. de doar 22. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi.000 lei. de la bun început. la început. în calitate de pedagog. Romulus Miocu. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. Peste ani. personal. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. dirigent. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare. prof. Dr. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei.921 lei proveniþi din donaþii. de Dominic Varga. existenþa cãminului. prim-rabin izraelit din Petroºani. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”.308 lei. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii. membru în Comitetul ºcolar. ministrul Petru Groza.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea. secretarul Casinoului Român. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100.500 lei. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. ªcoala medie din Lupeni-200 lei. Banca Naþionalã a României. dr. Albina din Sibiu oferã 200 lei. Profesorii aparþineau.000 lei. 1. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului. preot paroh ortodox. Religia era predatã de Ioan Duma. Primãria comunei Lupeni-2. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã. odatã primitã. a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25. ca de fiecare datã. de dr.” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea. preot reformat ºi de Antoniu Muller. „care pe lângã sprijinul moral. Unul era cazat gratuit.000 lei. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani.000 lei. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre. Imediat dupã Unire. Liga Naþionalã a Femeilor Române. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. prof. Casa ªcoalelor Bucureºti.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi.000 lei. zi de zi. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil. Vasile Niþar. Ioan Winkleh-ner dã.

15 . prof. liceul nu a suferit pagube. în timpul ocupaþiei româneºti. Brâncuºi.gurã de leu. dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. într-un an. care a devenit studiu facultativ. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». A. În 28 august 1916.22 (Petroºeni. cum s-ar juca. poate. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. Ionel Moga a fãcut. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. ori testamentar.era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. prof. Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb». Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». însã. director regional al învãþãmântului din Timiºoara. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj. Szekely nu (urmare din pag. Doctore. Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. d. «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». iar Oscar Mar. ºi în fine. trei inspecþii sanitare. dupã douã sãptãmâni de activitate. însã. s-a retras la pensie. Dintr-un bocet doar mângâiri. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea.” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921. aplecându-se. un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. în fiecare clasã. o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. a ospitat orele d-lor profesori. din parcã o presimþire. Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. cuvintele: «Sunt iarbã. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”. prof. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã. Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. aºtern umbra / pe masã. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. În octombrie. / curatã ºi rãcoroasã». Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic. viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. 1922.) Doar de pe acest «plai» de grai. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor. prof. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca. Wilhelm Metz a intrat. prin vreo patru decenii. chimie ºi gimnasticã. aflãm. iatã cum mã simt. A rãmas.” Din fericire. custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã. de altfel. Din pãcate. custodele colecþiunii de naturale. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. trupele române au intrat în Petroºani. pe care el le-a scris. Mobilierul a fost coborât în curte. La etaj era spitalul. Antoniu Toth. La Petroºani. la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. Dr. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. care aºteaptã o revenire.

Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. starea de confuzie. prostia. Scriitorul a fost marginalizat. în timpul nostru. Antimir este condamnat în mod abuziv. Antimir este o conºtiinþã tragicã. ca urmare.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. preþul ei este însã foarte mare. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. din pãcate. 1923 – 25 oct. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura. – ai garsonierei sau ai carcerei). Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir. În roman. indiferent unde ºi când ar funcþiona. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. fricã. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã. groparul – fost preot). devine o problemã de conºtiinþã. În esenþã. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. în componentele specifice – prejudecãþi. Experienþa dramaticã a interogatoriilor. abandonarea libertãþii de gândire. Cartea. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. în text. Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri. luminatorul. ridicatã la rang de artã. iniþial coerente. o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. literar. dar tipãrit abia în 1995. încã prea puþin cunoscut publicului cititor.. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. sã intre în conflict cu „legea”. tot ar fi meritat sã capete. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. în limba rusã. oboseala ºi alienarea. Foarte dens ºi. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. . bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. nepriceperea ºi prejudecãþile. a unei vieþi trãite intens.. Ioan Gheorghiu din Iaºi. 1983) este. prostie – ºi îl denunþã ca atare. imposibil de publicat înainte de 1989. deºi vizeazã clar comunismul. astfel încât.. justiþia e o instituþie absentã. pe care el îl vede. prin aceasta. decât o carcerã. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã. neodihna. în seria postumelor publicate la editura Arania. impostura). realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. de angoasã. sã renunþe la opinia personalã. în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic.. devenit familiar ºi. prozator ºi dramaturg braºovean. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. sã retracteze ºi. strict circumscrise prezentului istoric. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr. de nervozitate. mir – pace/ lume. acel ceva care „nu e în ordine”. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea. de timpuriu. pentru cã presupune conflictul cu sine. prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan).. cât a trãit. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. confort sporit!). respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica. Darie Magheru (25 oct. ci se executã. împotriva lumii rusificate. hârdãul. de altfel. temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi. aparþine „literaturii de sertar” de calitate.. de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. în aceste condiþii. aºadar. sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei. mai „deschis” decât toate celelalte). tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului. astfel. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964. personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. fãrã sã fie anchetat. sovietizate) comite un delict de opinie. a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. prostia. gesturile repetitive. pe de altã parte pentru cã. totuºi. hainele de postav aspru. un perete abstract. la infinit. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã.

. dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor... rãzbãteau foºnete. foindu-se în aºternut. cu el tot care-ºi 17 . chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum.. (fragmente) IV. bricheta peste cutie.. ºi a scuturat scrumul.. mai rãu! direct pe pled. cu grijã. ºi.. sau.... cu buze care-i tremurau înfiorãtor.... de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir. bâjbâind pe pled. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru .. ºi un fel de ciripit vioi. a înþeles cã nu mai înþelege nimic! .... n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui. ridicândo.... ºase-ºapte. din ce în ce mai bine!. era rãsturnatã pe covor. ºi þigãrile acelea aruncate. ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând.Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea . ºi-a aprins þigara.. aici. dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã... era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta. se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind. trecându-ºi privirea prin camerã. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni. uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – . uºa care dãdea în hol.de-aici mi se trage.. ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!. da. „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el.. improvizatã. ºi-a zis antimir. din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!.. la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete. apoi a râs. ce-o fi având?.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?.... câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol.. ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul. cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã.. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici. deci – gândea antimir. în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum. ivitã aºa. din pãrculeþ.. þigãrile erau acolo.. era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor..... când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios. a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã.de-afarã... ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu. de scrumierã nu mai avea nevoie. la-ntâmplare – deci astãzi.. apoi ºi-a tras perna mai sus.. e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!. în pijamaua asta. dar cumva forþat......cealaltã.. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã. chiar pe pijama sau pe pled. ºi-a aprins þigara.. ºi fãrã ºireturi? [. mascatura. fir-ar al dracului!. ºi. aºa.. ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat. se înfurie antimir.. da – ºi-a zis antimir – . în camerã?.... oarecum uimit. pânã mai ieri. ºi.. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator. îºi amintea cum. se luminase bine de ziuã.

. judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos.. ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii. aºa cum ºi le dorise modest.. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur.... ºi pereþii. o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte. cu ºi fãrã ghilimele asupra lor. nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant. dar auzea clar. ºi pantofi cu ºireturi. n-a mai înþeles nimic!.ºi. al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!. pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor.. ºi. n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [.. nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã. îºi amintea el glasul tovarãºului... „oricine – îºi amintea antimir acuma. sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui... uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe. la oricare dintre ei s-ar fi oprit... pe pat.. deci. s-ar fi dus pânã la hârdãu.. ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei. singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut.] V. îl soma: „. fix pânã mai adineauri: nuuu!... cu sete. numãrându-i la nesfârºit.. ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã. cu inflexiunile lui. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori. sã se scoale din pat!. a deschis ochii din nou – sau.. e mai mult decât astenie.. cu accentul lui. sau al prietenului. când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi. ºi le aºezase cu un gust modest. dar – undeva. se luminase de ziuã.. antimir a sãrit în picioare...... rãguºit. cineva. distinct. un hârdãu în loc de baie ºi w. de-abia mai târziu. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse. sau poate lumina inversã.. ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã. ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit. sã-l arunci în afara societãþii.. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar. cu palma umedã de transpiraþie.. sau al mamei.. când respiraþia îi revenise la normal. pe podea – zgâriind-o sonor.. îi spunea cã nu totul e în ordine. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri. la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie.... pe eºafod – deci! ºi. dupã care. ºi-a zis el. ºi-a zis antimir. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate. în pat.. dar sã treacã numa’ ziua asta. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine... în cerc demenþial. de vreme ce îºi stabilise. foindu-se iarã în aºternut.þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „. deci. ºi îºi strângea capul... cu timbrul lui. o ficþiune împuþitã!. simþea încã un fel de obosealã! […] VI. ºi nu s-a clintit!. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!. sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã... îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete.. când.. ºi..... pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui. sau din pod.c.. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi. da’ parcã nu chiar acuma. ºi antimir a tras iar din þigarã ºi. în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci. din þigara tare. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri. ºi antimir a tras adânc. sau al .. ni l-am clãdit din fricã. al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!. ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent.. din nepricepere.tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã.” ºi... sau din baie. ajuns aici. nesãbuit... din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul. ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi. aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi...... ºi – mai cu seamã – din prostie!. mult mai mult decât astenie!. înlãuntrul lui – ceva.. mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor... ºi. ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine...

ºi pereþii! .... fãrã nimb. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe.. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?.. puþin sãltatã. da. ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir. ºi noptiera. numai la desen.. în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!. ºi. în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara.. de data asta cu un început de nervozitate. ºi pledul.. recunoºti – ºi basta!..fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela. privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen.. cu nimb.. ºi covorul.. apoi îºi zise. ºi.. ºi se foi un timp în aºternut... încet... se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!. sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav. ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!.. ºi calul sãu. bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit.. oricine poate greºi. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi. ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare. ºi lustra. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga. cum le numesc franþujii... dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã. al patrulea! 19 .. pieton-microcefal. toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã. cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã.. în ºoaptã aproape – de fapt. privirea lui sãlta de la un colþ la altul. dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!..

un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent. iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã.: unii s-au amuzat. Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri). nici luãrile de cuvânt incisive. Aurel Codoban. Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani . a revistelor Steaua ºi Tribuna. în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. fie pro. despre texte ºi contexte. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri. 2008). fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). în final. fãrã tabu-uri generaþioniste. frustrãri etc. apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii. Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii.ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. alþii au fost iritaþi. aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. toatã lumea a reacþionat cumva. Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008). nemulþumiri. Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12. ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona. refuzând o aniversare canonicã. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor. rostim.

sã te petreacã în vorbã. ale muncii tale. ergo sum. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat. Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!. S-a fãcut. rãspund pentru el: NICICÂND. El iubeºte cu patimã femeile. Nãscut din coasta lui Dionysos. Prietenia o scrie cu literã mare. frig… Se vor fi gãsit colegi. aici în Düsseldorf. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. acesta nu poate fi decât: „pensionar”.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã. el cocheteazã pe furiº cu Apollo. cãci e sincerã. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. acum mai bine de 31 de ani. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. oameni de culturã. iar ideile zglobii ca balerinele. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito. …da!… Îþi aminteºti bãtrâne. ergo cogito. tristeþile înseamnã senzualitate.S. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. deodatã. cogito. ideile înseamnã senzualitate. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. mult prea tânãr dispãrut. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. de orele acelea „indescriptibile”. pentru Toma Caragiu. atunci când oltenii se duc la piaþã. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. ºi ideile. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. rãmânând un însingurat. Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. dacã îl vãd pe Bebe. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. e creºtinesc aºa. la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. zgomot. analistul de fineþe ºi infailibilitate. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului. ºi paharele. Recviem 21 . E bine. ºi Taºcu redevine teoreticianul. Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. Dar la ora ºase în dimineaþã. are importanþã numai faptul cã mori. aºa cum îl cunoaºte breasla. cât ºi pentru noi. cãci el este greu de urmat. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat. interlocutorul sau iubirea de o zi. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. Am mai publicat un singur recviem. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi.

de atelier sau debut. ºi despre care atât de puþine ºtim. .O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. poezie “sãracã în vocabular”. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. “materia plângând”. Bistriþa. primeºte cu nemiluita voci. într-un cor de cumpeni ale apelor. de înfãþiºarea într-o proprie carte. “sub semnul notaþiei”. fizionomii noi. verbul cu visurile lui de “creste”. un Adrian Maniu. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. “poezia însãºi în stare nativã”. respinge. ale criticii. Revista Fundaþiilor Regale. “utilizând cliºee”. prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. Familia. sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare. mai mult de boemã. în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. Hyperion. Lucian Blaga. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. inclusiv în planul expresiei. apoi director al mai multor efemeride el însuºi. cãci. de pe Someº. la un an. prevestirile. psihoza bacovianã. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) . În ziarul Patria.considerate vremelnice . triazã. cum ar fi “stridenþele. Un debut. un îndrãgit. O devenire numai revenire. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. Mediaº. de pânã la cotitura Blaga. mãrturie. numai aparent derutante. în publicaþii din Timiºoara. arghezian. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. Gloata. un boem ºi un temerar. Sau mai propriu. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei. aurorali. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. cuvântul: En masse”. în Societatea de Mâine. are loc tot aici o altfel de intrare. ºi magnetul incendiar. o primã culegere. Eugen Ionescu. Poeþi tineri ardeleni. ºi acest catren. a oraºului cu statuia regelui Matei. uneori chiar nedibãciile versului lui”.un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. dinspre uman. configurãri. între altele. adevãratã emblemã. ºi un .nedreptãþi. e drept Aurel Rãu Ion Th. de sintetizant Ermetism. un Ion Vinea. Când limba românã. în Ardeal mutaþia în magic. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . evident. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. între care pictorul Ion Vlasiu. la o alãturare cu altele. prin slovã tipãritã. din social. ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. 1923). din perspectiva dominantei principale a liricii zonei. ªi totodatã cu un rãsunet. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi . îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. 1928 ºi Printre oameni în mers. în arenã. cu cuantumul lor de “revoluþionar”. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. în Viaþa literarã. sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. Abecedar. de caligrafii hieratice ori cãutate. în Clujul universitar de dupã Întregire. Dupã cum. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire. anii 1930. Noua liricã ardeleanã. ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. Ilea . de la Poemele luminii la Lauda somnului. Aron Cotruº. între care Eu ºi Europa. de o cãrare . O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general.o vocabulã predilectã. urmat. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. prin pagini de reviste. Peste munþi ºi în Bucureºti. care va fi ºi de hotar. prin diverse alte oraºe. o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. ºi ironia. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public. îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii. “foarte modern de la început”. Cuvinte mari. iveºte. a Jocului secund barbian. cu anvergura cunoscutã. valideazã. Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã. intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. în sfârºit acesta un centru. între care Azi. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. nu mai puþin. în atâtea privinþe o “mirare”. Cuvântul liber. distinct început de drum.

sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu. “strungar în fier”3 : “Mamã.. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”. fâºii de viaþã mizerã. unde poetul nostru îºi câºtigã.de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc. cum ºtim. una a purcederii la oraº. în din prime încercãri cât ºi în Gloata. de oniric diurn. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. oricum a unei voinþe de stil. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract. ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda. sau emblemã. de rãscruci de tâlcuri..”. respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel. de evlavii. “printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste. ºi o instrucþie medie. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie.. Poezia. se aflã într-o sãrire de etape . / având / în gând / pe draga mea”. Nu inventariind: inovând. cu vremea o micã mitologie. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt. De aceastã curgere. dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani. “Prin livezi. este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui.. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”.. am boi de foc. ºi sã-l arate. miºcãri. “. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri. “Plouã apele. geografie la prima vedere oarecare. în etapa ei de la Cluj. O suitã de chemãri. Cel puþin. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. “Notez: 10 septembrie. // Someºul o urmeazã-n curs monoton. sau incoerenþã. Sau. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii. viziuni. de a nu se depãrta de el”2 ). cum o ivire din element pur mineral. în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. / O crâºmã deapãnãntâmplãri.. “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”.stã ºi þese foi / de plop. autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã.. de o tandreþe. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare . “brazdã”. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi. scenete. un gând / mã poartã pe cãi vechi . iar pe alta. “funcþie socialã” a literaturii.în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. fost.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926. în modernism. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã. prin sporul asociaþiilor. Se ridicã stea. cu sine nimeni nimic nu ia. rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”. compoziþii de gen. n-a lãsat nici un ecou. din atari semne de peisaj dobândit. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic. în 1940. în primii ani de dupã marea Unire. / tolãnitã pe-un car cu patru boi.. într-un fel.. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. nu numai ale vãzului. tropii de un iconografic oriental. de profil tehnic ºi comercial. timp de vreo patru ani. de o pregnanþã. miniaturi.. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat. “Iubito. virtuozitãþi. Sau. de o concentrare surprinzãtoare. contrastant: “Fum înalþã cartierul. în receptarea operelor literare. pe care Ion Th. învaþã . cosaºii taie / fire verzi de mãtase”. E... Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã. Noroc bun fiecãruia îi spun. o alegorie. expresiile./: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. împins probabil de nostalgia satului transilvan. apã cer . gesturi. la o zvâcnire 23 . un convârstean ºi un afin. conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic. parcã dezinteresate de sens. pentru care experienþa Gândirii. / bãtuþi de ploi. ori filmice. cu atât mai surprinzãtor. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. o enigmã.. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi.în special Societatea de Mâine. de o visãtorie ºi un rafinament. un rost în lunile scrise-n calendar.trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen. ca pe-o pâine”../ Zori albi rup stavili puse”.. de ludic./ . ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii. Satul meu e lumea-ntreagã. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /. de un sãrbãtoresc al percepþiei. în rãspãr. pomenitã mai sus. însã completatã începând din 1929 cu frecventarea./ se-apropie pãmântul de cer”. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”. “Iubire. N-am boi plãvani. / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”. dar pulberea amintirii e luatã de vânt. desigur stimabile.nevrând”./ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. care le comandã. cu o iubitã. umblând spre o omologare în întreg românesc. de un conversativ ataºant. / în trecere. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte.. cum imaginile. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe. “Când voi izbi odatã eu cu barda. / resfirând prin unde un ritmic ison”. durã. toamna trece pe la noi. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. pentru urgisita. atâtea ataºante schiþe. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. de cronicã jurnalisticã.. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut. chiriaºã rea”. versuri care sã-l scoatã din flancuri. Ambele.. de comedie umanã. cu accentul ei într-o cuprindere mai largã. iar alta a opþiunii.. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /.. ca sub amintirea despre un menit.”.

sau. care prin asta îºi pierde caracterul social”. transfigurându-le”. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele. a unor crãpãri sau stingeri de zi. un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. din cer contemporan./ pentru cei sãraci. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã.”. nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. survenitã parcã dintr-o conlucrare. pentru forþa lor de expresie. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. / loveºte-n edificiul uman /…/!”. lui Emil Isac tânãr simbolist.. dar ºi un spontan. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. Vasile Fabian Bob. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj. de peste imediat. e normal sã-i vinã sub condei. autorul Rinocerilor. are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat.. ar fi numai propria biografie. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. rostire subteranã de forþe din iraþional. în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial. Consideraþii. mesajul extraliterar e doar pretext. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”. într-o emancipare. ºi “sã fi rãmas la coasã”. Prefaþatorul Gloatei. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“. Noapte blestematã ºi Început. de nu toatã viaþa. Din poemul Horia. pentru cantitatea lui de deschidere în uman. “ciomege tari de ulmi”. cã “nu existã subiecte anestetice”.. din “Atlantic” în “Ural”. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. lemnul prelucrat. din judeþul Bistriþa Nãsãud . ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie. ca într-o altã accepþie Al.. ani ºi ani. apoi. miez de noapte ºi de zi.de fulger. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. ca la o întoarcere. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic. o poeticã “mocãniþã”).va reþine. la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier. o plantã migrantã. cu care volumul de debut se încheia. ºi la altele. pentru toþi.o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. în care subiectul. din Rãscoala lui. lângã humã de brad ºi fierãstrãu. în fine. îndiferent de materialele de care s-ar folsi. trimis în strãini . a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. O fãcãturã. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928). inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”. ritualic. Cãtunul ºi Minerii din Anina. în Paris.”. piedici din ambiant. Elev. desigur Aron Cotruº. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale. în popor). câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. când nu orgolii de vechi cetãþi. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. pentru un mers la þinã. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. Macedonski un nasture.. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. sau internaþional. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului. pietros.. semnalarea. Trebuind. sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum.. în fluxul imaginaþiei. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. “Distrugãtor ciocan. în templul preajmei. parcã într-o proprie configurare. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene. desigur nu îndestulãtor. de-un spiriduº. produsul industrial finit al micii industrii. protectoare. pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã. tu ai acasã un frate. “convingeri pe crengi de suflete obidite”. a feþei din Apus în Rãsãrit. de- .. din mica bijutierie În grãdinã. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate. ºi odatã acest fapt instituit. prin începutul de veac XX. / o sorã”. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. a unui mai vârstnic. care se construieºte pe sine. ori în ecuaþie. lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. cunoscute. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative. în amintire. care va fi peste douãzeci de ani. sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic. ca un indiciu al autenticitãþii. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). povocare superbã. sã crezi: aruncat din lunã. Dar. în poemul introductiv Povestea mea. autorul lor. pacificate rele duhuri. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei. Poetul la cheremul vieþii. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse. de amnar în cremeni. viforos /.amãnunt de istorie literarculturalã localã. dramaturgul creator de epocã.

de tomnatice. între ele 1 Mai. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. gen: “Hiiiioofffhs!. ºi vor umple retroactiv un gol. unele publicate încã prin anii 1932-34. prin 1935 ºi 1936. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. de asemenea marcãri de o re-vigorare. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. printre ºi prin cuvintele sãrace. sã ardã”. în 1967. poezia aceasta (din Gloata. un titul de ciclu. Nu se susþine însã. ar putea da singur seamã de un întreg. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal. patosul. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. din acest. din Cluj. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare. Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure. cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar.) din amintire. care vor mijloci. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”. atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare. într-o tãcere de mai bine de 8 ani. situare în naþional. Strigãt pentru mâine. imprecaþia. o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. prozodicã. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. Amândouã. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. la intervale. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru. altele ulterior. de mod clasicizant. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”. prin Dictatul de la Viena.). dar ºi la fiinþa proprie. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. intrã.. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. vor fi încluse. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. cedarea Ardealului de Nord. n. Poeziile rãmase prin reviste. în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. Între acestea sã pomenim volumele. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã. cum nu se poate mai încurajator. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca. dupã versurile “Mamã /. multe ocazionale. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã.. parcã ar rãmâne pe loc. puse sã acþioneze în subconºtient. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. De o menþiune bucurându-se. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 . dupã alþi cinci ani. editorial vorbind. dar nici nu sunt de ignorat. O remarcã nu incriminantã. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei. “neintergându-se în substanþa ei”. Astfel. decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã. Paralele. de transpus integral. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . pe tot restul anilor. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. “ºi le aprinde. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar. exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. între altele la zi. “ca artist”. cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale. din varii motive. se supravehgeazã. le face sã vibreze. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele. în volumul antologic Ani vii. un atentat la integritatea þãrii. cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”. pânã la volumul Întoarcere. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei. de neignorat: “atunci. în creaþia autorilor lor. (adesea în delict de neaoºism. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. la fel.o pildã. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. la ai sãi. o întoarcere la elemente. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. Totul ducând la o atare concluzie. regeneratoare-nfloriri. amintit. ºi poemul Rãspântie. de foc spiritual”. poetul “nu evolueazã”. ºi cã. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el. ºi în ultimã instanþã o potenþare. ca un curent electric. notaþia. n. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept.. de sub Cãlimani. o anumitã romanþare. / Maºini întorc / strãzile din mers”.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. cum satul sãu natal.. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri. / dragostea celor mari. treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang. metaforã ºi sugestie. în ciuda unei frustitãþi. din trecut spre viitor”. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate). desigur. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. poezia Rãvaº./ cunosc tainele cãrþilor. Rânduri pentru prietena moartã. ca sub habsburgi un salvonduct. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. inclusiv al valorii. / ºtiu marginile foamei. ca de stins cãrbuni.

Minerii din Anina. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”. În sat. / pentru vieþile cari cad.faptele de alchimism poetic avizat. la o întreagã pletorã de veleitari provinciali. încã în vuietul prim. multe. locurile natale. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. cu mama: “odatã. al Refugiului. fie pentru duioase împletituri. / Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”. revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. neologismneaoºism. / de mult mã uit spre garã în zadar”. aºteptate. Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat. e mistificatã. salvatã” în poezie5 . semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. personificatã. ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. nici el eschivându-se de la o participare. asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”.iar munþii au îngenunchiat aproape. din prefaþa la Gloata. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor. încãrcãri cu funcþii noi. explicabile în strategia autoimpusã. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. satul. printre smârcuri de veac înrãit. eseninian. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. e de cele mai multe ori unul implicit. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. sublimãri ale unui recurs la memorie. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. “inima vrerilor”. / cu aurul holdelor în mâini. schimbãri. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. ca-n atâtea alte vorbiri. “am ctitorit bisericã în mine”. .ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. în “sfinþiri cu foc”. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru. ca întro teamã de o cenzurã. din real. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. Dupã cum cuvântul dor. învãluitã. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. În locul preluat de la semnificat. cãruia Ideia nu ie se refuzã. în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. brazdei. Din tot acest frãmânt însuºit. / iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. cu nostalgia copilãriei pierdute. o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. sub semn de Destin. Evident. de pildã Sat bãnãþean. Printr-un joc al sorþii. limpezite. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. obidei. Aproximãri. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. mesajul social. “sã trecem graniþele clipelor”. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. “þarina opãcitã-n devenire”. punerii unui capãt “dorului”. componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. a unui agitator în faþa unei mulþimi. Târziu. ªi totuºi. într-un plan general. asumat. unde un “grai pãduratic”. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. Cosmosul. mamã. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. cu floral de artã naivã. sã ne ºtie. distihul cu dezacordul. vechi cliºee ale datinei. de semnificant. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp. la care nu se renunþã. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. îmbrãcând hainã de poeta vates. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii. cã aceasta “nu poate fi justificatã. în punctarea aceasta încã o datã. “o pãrãsim domeniului”. bivalenþa. * Dar. Simfonia uzinei . la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare. urcând ºi la nivel de semnificaþie. focurile lor de artificii. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. din autobiografic. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. eºti secerã în grâu»”. jucând ºi un rol de limbaj. “încercuirii”. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat. într-un spaþiu întreg de exorcizãri. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. ai tânjalei. fãcând sã te gândeºti. în vederea unei în existenþial. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. / ºi buzele cireºe pentru sete”. riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. nu are nimic de-mpãrþit. decupãri din geografic. Era o tainã încuiatã-n ele. nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi. poet al evenimentului. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. din epocã. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. mãsura le-o dau . cu care poetul acesta.

comandament de timp. Cartea care-i dã lui Ion Th. ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”. cãlãtorie de chin sprea ea însãºi. pe care o cântã. ºi-a pãcii”. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . În apãrare la tribunale din viitor. Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. care vor fi vegetãrile. ºi cu câte un popas regenerator. acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. proclamãrile. la zorii unei lumi mai bune. cum e ºi firesc. în vreun umil sanctuar bahic. cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. e drept. eventuale. pe la case de odihnã. en Roumanie. vreun sanatoriu unde e pacient. în valul victoriei cauzei acum. chiar dacã prin înfruntãri de iad.. ca oamenii. utopia Gloatei. ºi unui alt accident. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om. de înþeles. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii.. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. cu impetuozitãþi. a unei întregi literaturi deviate din specific. din interior. din pod? ªi imaginile. Democraþia în mers). nu-l vrea. poate fi. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . sub emoþie. iluminându-se în capcane de proprii vedenii. ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie. stabilit de ursitori. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. iar foarte curând. unde se aflã. în izbiri de nori. într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea. din 1957. încât sã avem un alt atestat. de regãsiri. “capetele nãpârcilor”. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. clamând. scrisul unor þãri din Rãsãrit. o altã înflãcãrare. “Omul era într-adevãr un om.avem anul de hotar. la o rãsfoire fugitivã. ca document. a vremii. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei. într-o realizare strict personalã. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ). pe nepusã masã. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. unele 27 . un cuvânt reabilitat.) la volumul care va urma. în localitãþi miniere. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. cum altfel? imediat. cu dobândirile pe care i le ºtim.toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. surugiu numai la cuvinte.produs numai al vieþii. Dupã regula: “À partir de 1945. sã iubeascã “mândra aºezare”. ori de “creaþie”. despre o pauperizantã traversare. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. la armele basmului. e de presupus. va rãmâne. persevereazã în maºina de modelat minþi. cu pasajele: “-Te cautã un om. / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni. sindicale. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv. Pasul meu peste ani. Ion Th. pe entuziastul întors la o artã angajatã. tot mai mult. printre aranjamente de culise ori subterane. ºi Spovedania unui învins)./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. Dar sã-l mai privim o clipã. voinicismele. izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial. strigã cineva”. nu mai întorc þara pe dos. îl vrea. sub surprizã. de import rãsãitean. amintit. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. în fabrici. o ilustrare a unicului mod în care poezia. de o identificare deplinã. în lucrul sãu “proletar”. pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . instanþã . cu eforii ºi improvizaþii de atelier. dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã.. whitmanian.. Un iureº care nu se mai potoleºte. uºor nostalgice. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . cum sã nu recurgã. în exemplul Cotruº. ºi ele sub vremi. cãlãtorii documentare. de agitator la o manifestaþie.catã sã-i rãspundã. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. a “binelui. dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice. de aceleaºi regãsiri în evolutiv. pentru poezia lui de “confesiuni directe. modernizând ºi proletarizând”. parcã dedusã. 1946. cu sârg. pumnii strigãtelor. ideologizantã. ºi din auirea. pe ºantiere de construcþii. Soldat fãrã soldã ieri.

orfic. de peste intenþional. ajutã. poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . din conjunctural. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. Drum solitar. Frãmântãri. Matinalã). Zvon de primãvarã. care cedeazã unor cutezãri în mai mult. sau ilustra. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. “Binele din întuneric la zi îl scot”. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. întro frazare de o tãieturã modernã. parcã îndoialã. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial. “Ochi în ochi cu universul”. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. la sat. imaginaþiei. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. prestaþii.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. dar ºi altele. Cu din prime. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). o trecere. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. o reîmbãiere în începuturi de lumi. comparaþiile. trãirilor. tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. Pentru ca totuºi. regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. umane. Pentru întreagã aceastã ofensivã. Cu puþine excepþii. despre un pustiu. o trudã. între care Cu ce sunt de vinã.. din memorie: “Noroc. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. pe o pojghiþã foarte subþire. exultãrile ca sub apa unor cascade. ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. de vietãþi. ºi altele. o celebrare. atestând. alegerea unui decor adecvat. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. perindãri de recrudescenþe de limbaj. “cerbi ºi . Se poate spune cã o premeditare. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. a unei normalitãþi în planul expresiei. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. în stil prozastic de articol de ziar. din prima din aceste douã cãrþi. printr-un întreg obsedant deceniu. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. trei volume de mai târziu. ca de nou avatar. Spleen . publicat în 1981. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”. dupã o prestaþie mai potolitã. singurãtãþi. Vedenie. de eu singur printre lucruri. simple sau debordante stãri de spirit. la umor ºi ludic.. verbele. cu etalãri de eternitãþi. nu odatã cu vibraþiile simple./ calde. Se va preamãri munca. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri. rãtãcitul. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. Descripþiile. Conspiraþie albã. “cum e mai bine. nici exorcismele nu lipsesc. de munþi. Ion Th. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. “poeni înverzite. / urc. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri./ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe.. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume. dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. legitimã. spre finele etapei Ani vii. Eu. cu izbutiri felurite. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. Tribulaþii.. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant. / neþinând seama de ele”. “Devreme rãzvrãtit /. ca Peisaj. reflecþiilor. din exultãri cuminþite. comportând virtuþi de ritualic. Fir de trandafir.sã-l ai din nou dinainte. nu cobor. ca o închidere. numele de forme de relief. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. omeneºti ºi sincere. pe poetul numai poet.în mai multe avântãri detensionate. pun la cale. “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi. pe o coardã de optimism. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. împliniri. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit. a unui cerc. Dar ºi informaþii de gradul doi. ºi Avânt crepuscular din a doua. în relaþie cu un crez manifestat. o abilitate. în aceleaºi tutuiri. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. militant. Coasta de drac. la semne de vârstã. de familie. ale unui Narcis. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. sisific. aceastã reluare a unui sens ascensiv. inerþii. / Au cãzut boierii. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. din Inventar rural. ca de pildã “unicul Tot”. sau priviri din urmã . Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. Însã într-o limitã: demersuri. mai amplu ultimele douã. un artificiu regizoral. ªi anume o sihãstrire programatic. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”. dezvãluind.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. Încât deopotrivã. colocutor regãsit. cu ceva ºi de penitenþã. provocãri. cum ar fi Evocare. Încordãri. uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”. mai posibile. între solilocviu ºi dialog. pentru regãsirea unui firesc. În care scop. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului. în peisaj. frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. o secãtuire. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret.hilaritãþi. între care poemul Plopul.

Voiculescu 8 G. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. Ursoaica.ºtie multe. mic sau mare”. în volumul Ion Th. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. sfidare aruncatã morþii. izvoare. înzestrat cu naturaleþe. de vânt. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui. spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. / nu uitã nici anii”. veveriþe care “muºcã ecouri”. o energie în conºtiinþa vremii lui. “primãvãrând” ierni. “câinii pândari de stânã”. vol. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. din Cluj. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. alternativã însã singurã. într-un ceas de rele presimþiri. un farmec. are o intuþie criticã la obiect. Anii vii. parte într-un întreg de desluºiri.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. “Toamna stârneºte-nþelesuri . Ilea ºi poezia lui. înflorat. “fãrã nici o emfazã”. Ilea. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. “stânci dezgolite”. Un critic din care am mai citat. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa. transilvãnean. op. Moment când sã-þi aminteºti. gravitate. cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns. cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970. cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. “capcane ceºi ciulesc urechile”. aceste douã cãrþi. în câmp de nostalgii dacice. Ovidiu Papadima.cit.însetat / beau un trãscãu afurisit. dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da./ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. nu doar de cãutãri. cântec de lebãdã. Emil Manu. Insinuare. “urlet de lup”. “vulpi deºuchiate”. în Historie des littératures. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. de a tranºa pe sub zodii. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . 1972 5 Eugen Ionescu. E interesant cum într-o angajare de actant. / gârbovitã de bãtrâneþe. / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. “E tânãr începutul. referiri. suficientã sieºi. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. ºi aceastã tiflã. într-un veac altul decât al sãu. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini. printr-o crizã. în epoca internetului. 1957 7 V. la Gând românesc. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. Poezii. Editura pentru Literaturã. lui Ion Chinezu. Se recurge uneori. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . odatã. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. cu care. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. punând într-un chenar de zãri. o bijutierie de artã graficã. Bacovia). într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. dar care va fi sfârºitul?”. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. “un urs þâfnos”. acest profil de poet. II. Planeta. mai mare decât neteama de un târziu. mistreþi. capitolul Littérature roumaine. stea cea mai de sus. mai mare. numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. pripoare. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. molifþi. a relaþiei scriitor-cititor. “aurora vãgãunilor”. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. venind sã-l viziteze. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. Printre întrebãri. ºi la alegorizãri. cãreia sã-i contrapui. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. pãstrãvi. dupã exprimarea unui alt. o voie bunã ºi o undã de fantastic. vãi. în acelaºi scop. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. comu-nicativitate. * ªi încãlecat pe-o ºa. atât cât este ea realitate ºi iluzie.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. în peisaj nocturn. 1967 2 Ovidiu Papadima. un loc. Ion Th. însã. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim.

profilul unui domnitor pribeag. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. A optat. numeroasei familii de mocani. sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. „Moartea e. timp care „coboarã limpede din mit”. candele. Un „poet dintr-o altã lume”. sã-i spunem. zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. / Pe Golgotha mã suirã”. „policromii de vis”. melopeea orficã. pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. Doamne. un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. castele. cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti. nori lunecãtori. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. Teofil Rãchiþeanu (n. Versul sunã melodios ºi nostalgic. însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis. multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. a. Poemenserate (1990). rãmas fãrã þarã. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. Dimpotrivã. Subþirea sa carte de debut. ºi ca limbaj. Elegii sub stele (1969). prin pustietãþi marine. fãrã. „Luceafãrul”. ºi ca univers imaginar.. amintind de doine. corn melancolic de vânãtoare. de cliºee precum: „peisaj de mit”. turnuri. ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice. aºadar. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate.. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. Un ciclu semnificativ de poeme. fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate. iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre. salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. „vânt înturnat din nou spre începuturi”. Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic. însã. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice. „tainã a stelelor”. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. a pãrinþilor. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. Planete de melancolie (1986). dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive. de . din jur. în substanþã „eminescianã”. vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate. a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers. Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. unde orfismul se transferã peisajului local. / Prin streini mã streinirã. gravã. în starea de reverie permanentizatã. anunþa un poet neotradiþionalist. modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm. Între asemenea repere date ºi datate. clasice în formã. „nãlucile”. începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. cum ºi declara într-un poem. mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). care deschide volumul din 2002. Multe dintre versuri. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. de spaþiul ancestral.. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu. / Prin pustiuri m-alungarã. se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar. Ora singurãtãþii (1998) º. Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). fie mai libere.. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii. sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate. „abis de poveste”.„Efulguratiile“ lui . „întors în satul (sãu)”.

Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt.. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului. în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. undeva. rostite în peisaj montan. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii. / De nesomnul gândului. încât. cu toamne ningând cu aur. / În cea poianã. / Din pãr curge / Ca un plâns.. // Sã vie dinspre munþi o adiere. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”. 31 . / De plângerea vântului. cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite. cu ierni în care „ninge suav”. schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar. / Dalbã zânã / Dochianã. / Aur stâns”.. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul.. „Linu-i lin. / Sã fie cum aº adormi în fân. fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului. de datã mai recentã. în lumi depãrtate. resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins. într-un evantai diversificat de formule prozodice. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. ºi în Poeme-nserate. // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire. / Cã n-ai stare nici alin. // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”. ies adesea biruitoare sonoritãþile. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie.. Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. ªi în Patimile dupã Iancu. din ce în ce mai gravã. Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii. Armonia muzicalã e mereu vizatã. / O palã de pe câmp cu miros sfânt. suflete. / De pustiul vetrelor”. de data asta în nume propriu. ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. lin.. de bocete. / De tãcerea pietrelor. / Aur numai. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor.colinde. „Sus mai sus. Discursul poetic. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã.

epuizat. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã. în programul meu nu existã excepþii. Când mi se adreseazã. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. visare. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. înãuntru ºi afarã. discret. îi simt în ceafã privirea. sortez documente. În cazul meu. ar putea citi lucirea unui cuþit. Din mou îmi ridic privirile. Suspectez cã nimic. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. pauze. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. Înainte eram infatuat. în afarã de crima despre care deja am scris. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. indiferent la tot ce reprezint. Mã supravegheazã. Numãr bancnote. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. impozite ºi timbre. ca torsul unui motan uriaº. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. Suntem aidoma. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. Este gras. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc. Supravieþuiesc însã. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. nu. E atât de lucios. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. relaxare. Cât despre el. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. Acum. Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. încercând sã-mi gãseascã greºeli. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. ce este cu adevãrat de coºmar. însã. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei. lenevealã. în spatele ghiºeului zdrenþuit. lui îi arunc o privire umilã în care. Acolo devin mineral. inclusiv zilele astea douã. stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. deºi aºa poate sã parã. în faþa teancului de hârþoage. timpi morþi. Mã aflu în apã. Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. Nu sunt un tip extraordinar .Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. aºezat pe scaunul meu negru. scriu chitanþe. nu suntem decât niºte produse de serie. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. respiro. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. o piatrã mai mare. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. un miriapod cu miliarde de excrescenþe. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. La început încerc sã rezist. Asta e deviza mea. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. Când stau la ghiºeu. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe. toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie. îi simt inima precipitânduse. de imaginativ. mi-am dat seama cã. o fac uitându-mã în altã parte. Nu existã de fapt eu ºi tu. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. o luciditate de naturã demonicã. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. la ghiºeul ghilotinã. ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. credeam în mine ºi în puterile mele. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. În copilãrie visam cã zbor. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. este imens. dacã ar fi deºtept. sã-mi þin respiraþia. Suntem acelaºi. apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat. Dar eu nu pentru asta îl detest. da. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei. Jurnal de functionar . Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. de zece ani. nu mai visez decât cã mã sufoc. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. coºmar. ruperi de ritm. Nu am nici o zi liberã. Dupã ce. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. Când am mai crescut visam prãbuºiri. sã-ºi cumpere. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul.

Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. fãrã speranþã. Asta sunt. Da. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. Momentele de liniºte. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. nu e vina ºefilor ºi a colegilor. pe care mi le doresc atât de mult. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. aºa mã vãd. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 . Cred cu tãrie cã nu sunt vii. în vis. de parcã ar fi cuprins de somn. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. Singurul care pare însã plin. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. îi sorb groaza. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. cu toatã fiinþa mea. destrãmat. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. Îl cãsãpesc deci. dar nici nu mã pot exprima. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. de trei ori ratat. Nu am de ales. asta sunt. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. este el. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. ah. pe jos. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. Nu sunt bâlbâit. Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. asta m-ar mulþumi. sunt morþi care se miºcã. ar deveni mai atent cu mine. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. îºi suge mãselele. Un gândac prins într-o cursã. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. cum a fost aceasta. ca o ºopârla uriaºã. m-au blestemat. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. ªi totul din cauza laºitãþii. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. fãrã îndoialã. chipurile. atunci când vorbesc o fac repezit. Încerc însã sã nu-i urãsc. Înþeleagã-mã cine poate. un funcþionar model. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. nu ar mai face nimic din toate astea. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. sunt mult mai suportabile. e zadarnic. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. Nu am nici o îndoialã. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. Oricum. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. Dar nu. ei. noapte de noapte. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. nu am norocul ãsta. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. sã mã tracaseze împingându-mi. Dar nu mã miºc. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. Nici o zbatere din partea mea. probabil cã apã. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. pe de altã parte îi dispreþuiesc. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. cu o voluptate desãvârºitã. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. pe ºeful meu. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul.care îi detest fãrã rest. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. niºte automate goale pe dinãuntru. Zilele de serviciu. Din cauza asta. ar evita sã mã mai jigneascã. Ratat. oricât de palidã. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. E doar vina mea. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen. hârtiile proaspãt aranjate. anesteziat de obosealã ºi tracasare. ratat. Dar când sunt liber. Pãrinþii mei au fost funcþionari. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. Oh. Ce m-aº face fãrã visele astea. Nu e vina pãrinþilor mei. Îmi ratez viaþa desãvârºit. o scoate prea mult în afarã. ce scârbos. O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. fãrã iluzii. Nu vreau decât sã adorm mai repede. prinse într-un carusel nevrotic. Într-un fel. fãrã sã-mi las timp de greºeli. Nu. nici o încercare. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. din greºealã. în care vin acasã epuizat. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. cu vatã. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. Nu am curaj sã fac nimic.

Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. coboarã lin ca într-un vis. Dupa aceea îmi revin. Acum. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. trebuie sã dau ochii cu ea. Nu existã frunzã. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur. Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. de exemplu. de douã ori disperat. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. despre ieºirile la bere sau la vreun film. ºi sã hibernez pânã a doua zi. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. ea cade. trãiesc niºte stãri ciudate. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. Azi am fost desigur la birou. Uneori mi se lipeºte de ochi. E o chestie de gust. lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. pentru cã mi se întâmplã foarte des. Nu-s deloc genul prietenos. intram în apã ºi mã scufundam. Mi-am luat sã citesc o carte. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. El este doar paratrãznetul ei. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. îmi frec obrajii ºi ochii.râzând superior. Bine cã am supravieþuit. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. pe dinãuntru. Dar nu-mi plac oamenii. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. Acum pare sã se mai fi liniºtit. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit. Adicã nu aspectul ei. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. câte o imagine banalã. Cãderea ei continuã. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. La început nu o sesizez. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere. Trebuie sã dorm însã. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. Aº vrea sã zac în pat. e insuportabilã. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. Când mã doare astfel capul. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. aici . ori el. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. în partea dreaptã. aºa cum unora nu le plac pisicile. Nu am cum sã o evit. pur ºi simplu. Ideea era sã beau din ea. La birou mã prefac indiferent. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. pur ºi simplu. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. nimicuri atât de dureroase însã. Iluzia nu a durat însã prea mult. Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. Azi am ieºit un pic prin oraº. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. Mã aºez. altminteri ajung la ºtreang. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. Filamentele devin fotoni sau invers. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. dar era deja întuneric iar frigul. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe. Mã ridic în picioare. sã trec peste melancolii ºi cãderi. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. încet. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. mã uit la peretele din faþa mea. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. existã doar lumina care coboarã mereu. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. Mergeam pe malul mãrii. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. Raza o mângâie. cu sufletul anesteziat. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. Acum pluteºte. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. ªi tot aºa. O sãrbãtoare este însã prea mult. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. Sunt disperat. Trebuie sã scap de el. în mintea mea este o frunzã în cãdere. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. Am pus sã-mi fierb un ceai. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. face parte din fluxul cotidian obiºnuit.

M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. Singurãtatea camerei mele. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. cu pãrul anapoda. e de preferat oricãrei companii. Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã. poze cu nasul meu borcãnat. repetând ca un automat miºcãrile alea. cu puloverul destrãmat. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. masculine ori feminine. Incredibil de lungi. Negre ca ºi ochii. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. 35 . Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. Apoi am urmarit-o pe furiº. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. pentru cã sunt detestabil. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. acolo m-aº simþi mai relaxat. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi.chiar nu mai este nimic de povestit. Mânecile îmi sunt prea lungi. Cât despre bãuturã. Azi am fost la cumpãrãturi. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. toþi au dreptate. Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. aproape cenuºiu. Mã detest. Dar nu de asta i-am refuzat. Am un pãr ciudat. Pe stradã mã simt stingher. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. asta da invenþie. ªi sunt lucioºi. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. Îmi doresc sã ies dar nu o fac. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. cu privirea în jos. incapabil sã gândesc. Nu prea ies din casã. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. E-adevãrat cã nu prea am bani. cã trec aproape neobservat. nu mã atrage în nici un fel. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. fãrã culoare. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. sã reacþionez într-un fel omenesc. Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. cei care mã dispreþuiesc. Cei care mã iau peste picior. Desigur.

demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. Provocarea. În felul acesta. diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. Pe copertã. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. „generaþia 2000+”. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. Sincere oglinzi necunoscute. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. anexã (despre eminem). Editura Vinea. fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. Editura Muzeul literaturii române. o voce ºi numai una. însã. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. 4. . sã ne conectãm. fotografia trunchiului unui copac triramificat. Titlul. tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã. e înscris pe o copertã neagrã. Mai nou. Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea . Copertã galbenã ºi desen minuscul. pulsatilã. titlu ºi intertitluri sau cicluri. somptuozitatea tonului ºi a stilului. în reþea. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. de exemplu). Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. Actualmente. Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. Copeertã mohorâtã. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. convex deformat. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. · Andrei Peniuc. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã. Mic manual de terorism. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. de la 6:17 la 0:00. panicat. 6. Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. prefeþe. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. Editura Ziua. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului. Multe cu gloanþe oarbe.2000 ºi post-2000 Paratext. Titlul. de tip efigie. arþãgoase. scrijelitoare”. postfete. . Cicluri: Monolog. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. cu zãbrele la gurã. prefete. Editura Pontica. O torturã a inocenþei. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. Anunþã tehnica urmanovianã. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. Galeria de singurãtate. cicluri si obsesii . discret religioasã. Poezii comprimate. pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR. Spaime scrise. mascã de cauciuc. cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. 2002 · Gelu Vlaºin. Atac de panicã. Editura Vinea. postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. Persistã însã ºi poezia manieristã. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. elaborarea migãloasã. Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. Nu mã încântã prefixarea cu post-. cu o scriiturã dinamicã. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. firul pãrului colectiv. s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. negru-maron. amprentã femininã. Peniuc poetizeazã febril. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. 3. sugereazã distanþa de discursul autenticist. Pe coperta a patra. Nu spectaculos. mai mult sau mai puþin valoroase. 2. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. 1995 · Daniela ªonticã. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. 1992 · Mariela Rotaru. Congruenþã cu substanþa poeticã. 5. Aparenþa este austerã. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor.

Editura Vinea. saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. cineva a greºit scara. Poezie puternic metaforizatã. Culoare gri. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. Nota bene. Poezie cel mai adesea masivã. Coperta anunþã un spectacol absent. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. Retorism ºi pozã. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. cu decolare din cotidianul burlesc adesea. respectiv goia. pe alocuri.Ivãnescu. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. Poeme lungi. Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. dar încãrcate de semnificaþie. Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. începutul de statuie. Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. voit prozaice. Motouri luate din Biblie. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. Puþin interesantã. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. inspiraþia hibridã a poetului. Montaj Constantin Vicã. În prefaþã. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. cu Radu Vancu. Pe coperta a patra. Urmanov nu recurge la recomandãri critice. Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. Odada. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. În prefaþã. Cicluri: 1. Editura Vinea. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. În spatele ei. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. Creaþia lui Constantin Vicã. o femeie în cizme. 2. patos ºi compãtimire. În volum. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. Jonathan Swift. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. Pe copertele întâi ºi patru. Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã. Sigur de forþa mesajului sãu. Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. Coperte Art-Nouveau. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. · Denisa Mirena Piºcu. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. reflectând. N. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. Decuble. Editura Vinea. Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. Claudiu Komartin ºi. Editura Vinea. iar nu înfrãþiþi. 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. anuleazã lirismul. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. Un suprarealism expresionist. Epicul diaristic. Dedicaþie pentru Mariana Marin. Imagisticã ultra-încãrcatã. Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. Editura Vinea. sã citeascã mai departe. compoziþie 2. aºadar. Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. Un postmodernism poznaº ºi livresc. pânã la ghiduºii textuale. Editura Vinea. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. de 37 . Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. înguste. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. Boris Pilniak etc. oarecum. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). am intrat în corpul iubitului meu. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. separate de un mare spaþiu alb. Editura Vinea. cum s-ar diagnostica el însuºi. curãþate de figuri de stil. gen The Simpsons. cu o palmã uriaºã pe lateral. Poeme scurte. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. citez: „mondrian. 2004 · Mihai Vakulovski. surprinzãtoare. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. Pufos ºi mecanic. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. ºi howlet. O carte româneascã a plãcerii. 3. atmosferã gloomy. ci mesaje fraterne adresate cititorului. centralã. fotografie. în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. un decor industrial realizat în sepia. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. ediþia a doua. psihologice creeazã o poezie bizarã. Poeme cu muniþie biograficã. fãrã înflorituri stilistice. portretul lui isambar kingdom brumel. Sau. Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. Copertã maronie cu portret. de Aurel GheorghiuCogealac. O. Copertã neagrã cu patã albã. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. deºi modernã ca aspect. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). Editura Vinea. de Dan Sociu. Parodie ºi artã poeticã din belºug. 1929. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. Pe coperta a patra. dense ºi figurative.

Cadavre exquis. Editura Vinea. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate. Postfaþã de A. Este reprodusã ºi postfaþa lui O. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. · Diana Iepure . neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo. · Tudor Creþu – Obiectele oranj. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. doar cã mai bine strunit. Editura Vinea. în timp. Editura Vinea. Pe copertã. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. 2005 · Andra Rotaru. · Dan Coman – Ghinga. De uºã atârnã un sutien negru. moarte. chiar dacã literalã.. Editura Vinea. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. dirty. Editura Vinea. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. În postfaþã. Editura Vinea. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. când plictisitoare. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo. Pe coperta a parta. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. Poeme locvace. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. ediþia a doua. Poeme fãrã titlu. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. anunþând înclinaþia orficã a autorului. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”. Exemplu de scriiturã programaticã. cu complimentele de rigoare. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. deci mai expresiv. Un expresionism sedat. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. Imagini abstracte ºi hibride. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. bani pentru încã o sãptãmânã. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. · Constantin Acosmei. Impresie de mister terifiant. Poezii foarte scurte. ºuvoi lexical. generând acþiuni stranii. feminitatea. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. Minimalismul transformat în surprizã. Live în bucãtãrie. Pe copertã. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. aceastã carte mi-o dedic mie”. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. · Diana Geacãr – bunã. cu chiloþii roºii traºi între genunchi. A. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. Nimigean la volumul borcane bine legate. autorul simte deja nevoia antologãrii. Poezie îmbibatã de feminitate. La sfârºit. obositã. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. Copertã albã cu un contur lateral gri. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. Editura Vinea. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare.c. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. · Ruxandra Novac – Ecograffiti.notaþie rapidã. Scriiturã alertã. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. Editura Vinea. Poemele sunt. notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. Copertã cu autorul ºezând. pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. naughty. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse. basarabeancã stabilitã în România. cu secvenþe memorabile. Editura Vinea. Editura Vinea. Jucãria mortului. O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. Urmanov. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. mai puþin carnavalesc. . Totodatã. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. dezumanizat. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele. Într-un pat sub cearºaful alb. Ordinea încearcã sã mascheze haosul.. Autoarea. Poeme de categorie semi-grea despre durere. pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. când cãznit-gravã. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. Citadin ameninþãtor. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. Perilous Night de Jasper Johns. nedeterminat. · Cosmin Perþa – Santinela de lut. complicate. Multã poeticitate. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. Texte cu semnificaþie pulverizatã.Liliuþa. altele lente. Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. Titlul reprodus cu litere oranj. Pe copertã. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. dar sugerând maternitatea. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã. suferinþã.. într-adevãr.

studiatã. fotografia full-size a chipului poetei. neîmplinitã. probabil. vestind chill-out-ul citadin. Poezie cu retoricã spasmodicã. mixaj pe vinil. Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. ediþia a doua. Interlocutor liric: Demian. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. disperat ºi pretins dezabuzat. disperãri ºi sentimente. însã. frici. O înþelepciune amuzatã. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O. Poeme de strânsoare clasicã. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. fotografia autorului aºezat. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. Tobele fricii. adesea terminate în poantã. Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. Titlu ludic. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. sã ne bage în ceaþã. Aºadar. explodeazã poezia ingenuitãþii. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. 39 . aºa cum va face ºi Decuble. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. Editura Vinea. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. derutantã. Editura Cartea româneascã. · Eugen Suman – Arcuri electrice. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut. Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. reverberantã. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. Un puzzle gen Miró. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. În prefaþa elaboratã. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. Editura Cartea româneascã. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. Nimigean. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. Formele care ne cuprind.· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. Poeme când discursiv-biografice. Nimic agresiv literar sau demonstrativ. Corect ºi complet. desculþ. Importante mi se par. Pentru unii o artã demodatã. în care niciun vers nu este superfluu. când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. Editura Vinea. Poezie de elongaþie medie. Noaptea sângelui. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Violenþa se descarcã în vibraþie. Editura Vinea. Editura Cartea româneascã. Copertã albastrã. no surprise). Patos de garsonierã. Pe copertã. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. contemplativvagantã. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. Formele de sub piele. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. tehnica accelerãrii imaginilor clare. albastru-maron. de imaginar compensatoriu. Poezie maturã. Destul de adevãrat. lejerã. Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. Editura Vinea. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. Editura Vinea. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. Editura Vinea. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. De la boschetari la lecturi sofisticate. Pe coperta a patra. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi. revalorificând cotidianul. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. dorind. Notaþie rapidã. Pe coperta a patra. O copertã jazz. · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. · Adrian Urmanov – Sushi. nepretenþioºi. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. Pe coperta a patra. În prefaþã. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. ce se lumineazã chiar în centru. cu ochi mari. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. execuþie Egon Schiele. Pe copertã. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. Ultimul cântec al majordomului. Reverse Cycle. Poeme de o discursivitate simpaticã. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. apocalipsã. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). Editura Cartea româneascã. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. gen Billy Collins. · Cristina Ispas – fetiþa. rafinatã în neglijenþa ei. o prezentare cu mulþi giranþi. Excelentã reflectare a conþinutului. ºi rezemat de un perete de faianþã. fiinþã de jurnal. Susþine imagistic titlul. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. probând mariajul calculat cu lumea literarã.

Poeticã a negaþiei. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. Deºi o editurã micã. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. Copertã albã. cu funcþie precisã. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. rezultând apariþii pitoreºti. creeazã confuzie. conferã forþã. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. Imagine aerisitã. deºi fragila Ofelia. moartea. shase etc. totuºi.Editura Vinea. poeta publicã la Brumar cartea micã. Copertã azurie. aerisitã. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. totuºi. reeditându-le. În prefaþã. maronii. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. Editura Vinea. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. destinate bibliofililor. Chiar ºi aºa. Cartea româneascã de poezie. oricum. intenþie de persuasiune. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. însã. În prefaþã. Brumar experimenteazã ºi ea. Editura Vinea. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. Titluri dominate de sh: sushi. Al. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. eu cu moartea mea pe bancheta din spate. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. Marin – aºa cum a fost. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. Coperte negre. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”. spectaculosul patetic al formulãrilor. cu fereastrã zãbrelitã. Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. resemnat distinsã. fãrã patimã. Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. strunitã înainte sã devinã revoltã. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. Editura Cartea româneascã. · Aida Hancer – Eva nimãnui. Introspecþie sâcâitoare. . cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin. roºcate. uneori. Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. Artã simpaticã. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. repetiþii ºi declaraþii. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. cu menghine verzi pe un fond alb. În acelaºi timp. adresare nemijlocitã cãtre cititor. Editura Vinea. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. puþin prea afectatã în imaginile propuse. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. Mã întreb. Titlul. Pe copertã un montaj gri. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. Adjectivãrile nu plictisesc. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. ca artefact. portocaliu. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. O tristeþe fãrã crispãri. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. Imagistica este acum. deºi afectatã în jocul de scenã. · Daniel D. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. e scris sub forma unui P. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. Propriu-zis. O anumitã fineþe a notaþiilor. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. de „dramã live”. mi se pare. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. Editura Vinea. limitatã. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. de cele mai multe ori. însã. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. Distincþie fãrã destin. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. de penitenciar. singurãtatea. Nu e vorba doar de atât. Mai sunt ºi laudele vulcanice. poetei îi plac subiectele adânci: religia. Economia de cuvinte ºi. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. mult mai înneguratã. În acelaºi an. elegantã. albastre ºi negre. Scriiturã adesea limpede. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. Impresie inexplicabilã de sinceritate.

La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. an dupã an. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii. Moldova ºi Þara Româneascã. În evoluþia poporului nostru. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. Sunt cadrele ce se vor numi. dupã . Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. din toate naþiile. Prematurã. în apusul continentului european. state naþionale. muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. încã nenumite nici pe departe astfel. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. port pe Isus al vremii de acum”. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. de presiuni externe. „Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. în unitãþi statale separate: Transilvania. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. de la o realitate constatativã. în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. Ca un nou sfânt Christofor. pe drumul ce l-am putea defini. politici ºi de conºtiinþã colectivã. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. inspirat. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. Printre mulþi alþii. Aceste idei erau: originea comunã. privite în medie. „O întâlnire cu Destinul”. Deºi nu le-au înþeles deplin. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. ºi ca atare eroicã.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. ideea de unitate a poporului. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. însã divizatã de împrejurãri neprielnice. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie. timp de un mileniu. Pe calea unei „preglobalizãri”. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. de la conturarea lor zonalã. penetrând încorsetarea de secole. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare. un poet german clama. lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. din vremuri de demult. El a cedat locul. strãveche. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. impusã de monopolul otoman. a poporului. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. ºi nu chiar fãrã temei). vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor. fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. treptat. mai bine pregãtiþi politic. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. O generaþie de vizionari. proceselor integratoare alimentate de factori economici. în Munþii Apuseni. întâlnit aproape peste tot în Europa. am zice cã ele o vor îndruma. pe câmpia de lângã Blaj. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional.

noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre. dar. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. dintre Carpaþi ºi Dunãre. de cauza naþionalã românã. Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat. Fã. George Cãlinescu. fii bun. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã. în Occident. Interese. O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice).. douã locuri dupã Ion Antonescu.. Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn. personaj înþelepþeºte ales. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. pentru speranþele poporului. fã ca legea sã fie tare.favorabile. al ambelor þãri. nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. istoria nu poate fi evitatã În 2006. fie massmedia (aniversãri. Fii simplu. Era Alexandru Ioan Cuza. ca domn. precum Dacii. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . fii Domn cetãþean. însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni.. [. filmele istorice ispiratoare. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie. trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. o Doamne.. cu meritatã adresã. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor. Mihai Viteazul sau Mircea). fãþiºe ori insidioase. ca prin dreptatea Europei. fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. fii. Erau speranþele ce luminau.] Fii. mai sincere sau mai calculate. a scris inspirat. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. uneori brutale. „Ape vor seca în albie . El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare. izvodite de trei mari puteri vecine. jubilee. au apropiat Franþa ºi statele italiene. probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. În acest context. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. fie arta ºi “cultura” (adicã. dar. Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze. spre exemplu.. Mãria Ta. acum o sutã ºi cincizeci de ani. uneori perfide. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu. a aceluiaºi domn. Pe de altã parte. Mãria Ta. Ca ºi dânsul. ele însele în curs de unificare politicã. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. iar tu. Desigur. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun . zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice..”. nu altfel decât: „România”. prin simþãmintele Tale patriotice. Cu toate piedicile.

În aceste condiþii. ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric. În egalã mãsurã. Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti. ci în cadrul unui complex naþional. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã). Teritoriul. Mihail Roller (1908-1958). care l-a rândul sãu atrage dupã sine. din anii 1940. Manual pentru clasa a XI-a. care trebuia împlinit. statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc.de vreun cetãþean). pe moment. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. de Dumitru Almaº. fie ºi ea parþialã. în pofida duratei ei scurte. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. el. Mircea Eliade.). locul 7. cauzatã de condiþii interne ºi externe. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice. Manualul marcheazã trecerea. De aceea. Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. la discursul naþionalist. este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. este menit sã susþinã construcþia. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. a programului revoluþionar de la 1848. Panaitescu. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. Atributele poporului român. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã. mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale. a permis aplicarea. educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. punând bazele României 43 . Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente. Deja Petre P. la competiþia amintitã). sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. fie de unul democratic. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. fie de unul care sã le combine pe ambele.. par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate. al unei mari istorisiri naþionale. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. anul 1918. unitatea statalã. de la limbã la tradiþii. Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. Din aceastã cauzã.. Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. care. Prin aceastã exegezã istoricã. în funcþie de interpretarea doritã. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. “Viitorul naþional”. fiinþa sa naþionalã. aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. Acesta transmite astfel idei (ideologii).

pe locul doi în clasamentul general. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. la rândul sãu. În funcþie de conjunctura politicã. În acest context. spre monumentul eroilor de rãzboi. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. care au contribuit la modernizarea României. Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. ªi dupã 1989. Astfel. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. Pe scurt. La Cluj. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. În Istoria Românilor.P. El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. spre exemplu. La Roller. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. Pentru prima datã. textele predecesorilor. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. În decursul istoriei. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. dupã 1989. Imediat dupã ªtefan cel Mare. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. în România. sunt prezentate. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. În România naþionalismului lui Ceauºescu. Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. evenimentele din 1859. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. cei doi fac primul pas spre independenþã. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. Panaitescu. Împreunã. ea a fost interpretatã în mod diferit. dincolo de toate conjuncturile politice. în jurul lui Cuza. la ridicarea ºi luminarea poporului român. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. În 1999. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice. dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii. Pe de altã parte. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918. Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. Într-o oarecare mãsurã. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. de la putere. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. dacã a pierdut-o. catedrala ortodoxã. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. De aceastã datã însã. mai mult sau mai puþin de bunã voie. Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. De exemplu. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu). ºi-a pãstrat. . ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. o imagine pozitivã.moderne. Într-o anumitã mãsurã. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. Tot în acest manual. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. în manual apare. însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. antecamerã a socialismului ºi comunismului. În România stalinist-internaþionalistã. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. independente ºi bine definite etnic. în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. Astfel. par sã imite nu doar optic. în 1966. la eroziunea politicã. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. Dar nu trebuie sã ne facem griji. reformele sale. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. ideea cã un conducãtor poate pleca. care. interpretarea este menþinutã oficial. deºi. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. ci ºi prin conþinut.

ei au atins majoritatea relativã. de vreau transmisã de vremea lui Cuza.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie. de liberalism i-a luat locul. dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. Întrebarea care se pune. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. deschisã tot la Sibiu (1863). în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. cu douã componente însã. Existã o idee clarã. “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. O perioadã. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. În bunã mãsurã. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). inclusiv în raport cu timpurile revolute. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). dar intensã. locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor). nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. se pune astfel. date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. la modul cel mai tradiþional. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. dar în epocã a fost real. Gestul ar pãrea superfluu. dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. prima datã în raport cu Europa. Imaginea sa acoperã încã un detaliu. scurtã (pânã la 1867). s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. Pe de altã parte. practicatã ºi impusã. Blestemat. de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. este dacã Cuza a acceptat ungerea. “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern. ca gest politic simbolic de compromis. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. cât sub raport procentual. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. La noua Dietã a Transilvaniei. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859. ºi slãvit. La câteva luni de la unirea din ianuarie. ca eliberator ori reformator. se deschide calea spre România Mare. ci la sfârºitul lui 1864. mai ales dupã decenii ºi scrieri. Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. O întrebare. A fost exagerat ulterior. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. ca mason sau apostat. iar apoi ºi în raport cu þara. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. În 1864. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. la limita paradoxului. dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. Pe de o parte. A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. Cuza ar fi primul suveran modern al României. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. pentru mijloacele unei epoci.

Proiectul de unire al celor douã Principate era. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. iar. miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei. Cuza nu a fãcut unirea. pe undeva. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza. „Monumentalul”. Contextul extern o fãcea deja problematicã. aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. mai mult decât orice. Aºadar. Unirea s-a fãcut prin Cuza. sculpturi. sã-l personalizeze”. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. aproape o certitudine europeanã. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci. trebuie sã armonizeze spaþiul. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. în fiecare an. încã o datã. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã. ºi nu lipsiþi de putere. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate.. la modul brutal adesea. foarte probabil el a fost doar o marionetã. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate. în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. rememora. A fost însã un gest de independenþã. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. Pentru unii. ºi. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. A personalizat procesul politic de unificare. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. fie ele picturi. nu a contribuit la supravieþuirea sa.. spunea Voinea. de cãtre înºiºi regizorii acestuia. În perioada maniei statuare funariste. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate.. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii. fie ºi numai din punct de vedere emoþional. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. pe de altã parte. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment. un simbol. Cuza ºi-a depãºit condiþia. proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi. cu tentã autocraticã. au fost puse în 1852. cãutãrile sale de la Viena. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. ci a încrederii ºi a iubirii populare. Dincolo de problema naturii personale. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. Ca aproape oricare conducãtor român. ar fi rãmas domn. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi. sub conducerea prinþului Lucien Murat. Marele Maestru al Marelui Orient. Oricum. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. ºi-a constituit propria sa camarilã. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. Cuza. documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. Cuza a fost. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii. de învingãtor nu prin puterea armelor. aºadar. fireºte. Lojile Marelui Orient Francez. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii. medalii. Sã ne reamintim aici cã. justificarea. în urmã cu câþiva ani.. doar un loc în panteonul naþional. încã din acest moment. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã. În 1856. se pare. în care Franþa ºi Anglia. încã din 1850. de pânã atunci sau de dupã el. Sculptorul Ilarion Voinea.. mai echilibratã. într-un interviu recent. imaginea publicã a Unirii. „nu e legat de dimensiune. regizorii. Cuza pe care îl omagiem. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“..

Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. audienþa la Napoleon al III-lea. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. un împrumut de 6. ministrul de externe al Franþei.. apoi Banatul. de multã vreme iniþiat în masonerie.000. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor. aºadar. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”. îmi zise Maiestatea Sa. cât e de întinsã adevãrata Românie. chipeº ºi. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii. ca noi toþi”. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. în februarie 1859. la fel ca noi. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere. de asemenea. Pe lângã toate cele amintite mai sus. iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei. la momentul potrivit. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. trimis în misiune diplomaticã în Franþa. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii. Aceste lucruri fiind lãmurite. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. Cuza este. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. 47 . Cuza era. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei. conformitatea de caracter. în mod evident. cu siguranþã. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”. Fireºte. Sire. Prima sa vizitã. asta nu putea fi totul. însã. Aproape dojenitor. Alecsandri solicitã. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. în primul rând. Cuza era popular pentru cã era tânãr. dealtfel. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea.. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9.000 de franci. înlocuit. «„Vino. din partea masonului Alecsandri. Oferta sa este de 12.„Vedeþi. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit. încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost. dealtfel. necunoscut.» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. Sire. Prima audienþã: la contele Walewski. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. în plus. El a continuat sã rãmânã un simbol. Cuza era.000 de Români. Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut.:partidei naþionale]. în Italia. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate.N. în pofida faptului cã s-au gãsit. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor. Trebuia deci indentificat un principe român. În 1857. În final.000. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern. moldovean. contestatari ai mitului sãu. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. ºarmant ºi apreciat de femei. la Paris. Transilvania. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean. a libertãþii ºi a egalitãþii lor. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. Christian Tell. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare. A doua zi. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. ºi care. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor.000.000. mai ales. precaut. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”.Toate evenimentele care au urmat. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra. a fost. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. Walewski primeºte aºadar. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie. iar Cuza a fost printre cei dintâi. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental.

Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. Alexandru D. ulterior. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã. cu siguranþã. civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care. a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale. Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. datoritã faptului cã Parisul . 3. în special pe cel de tip francez). teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. 2. Anonim. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. încã de la începutul secolului XVIII. Grigore IV Ghica Fig. Grigore Alexandru Ghica Fig. în decursul a mai puþin de patru decenii. mai apoi. 1. La începutul secolului al XIXlea. ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. Teodor Aman. nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice).150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . obiceiurile. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. care a funcþionat Fig. urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti. de altfel. Joseph Kriehuber. datoritã faptului cã Fig. iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care. 4. . tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã. care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. care. Anonim. cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. a ºi avut loc. Cu excepþia Transilvaniei.

în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. 5). texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. 7. Alexandru Ioan Cuza. 6). domnitor între 1822-1828 – Fig. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. de exemplu.a. iar acestea conduc. ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . Carol Popp de Szatmary. Alfieri º. iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. 1860 Fig. 5.8. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade. Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului. reprezintã. schimbarea este uimitoare. precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. inclusiv din punct de vedere imagistic. În aceeaºi epocã. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. poate chiar rus. traducerea unor texte italiene de epocã. Bunãoarã. Astfel. occidental. În numai douã decenii de la acest prim moment. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. Mihai ªuþu. Fig. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. 3 –. în cele din urmã la progres. întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã. 6. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. cu siguranþã. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. August Strixner. reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. de origine francezã-apuseanã. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor. Avram Iancu.devenea tot mai mult capitala lumii. va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. anume aceea de a avea o þarã modernã. nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. 1819 Fig. Lemercier. Aceluiaºi model. Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. cum ar fi. politic. 2). 4) Desigur. care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode.). în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). fratele lui Grigore IV Ghica. o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare. 1). Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. acest model cultural de Renaºtere greceascã. i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. Barbu Iscovescu. cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. 1849 Fig.

având de asemenea prerogative sporite. În primul rând. toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. 8). Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . o schimbare pe linie ierarhicã. au început însã cele mai serioase intervenþii. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. având prerogative sporite. în fapt. lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei. ) ) ) ) ) ) Loránd L. corespunzãtoare vremii. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. în mare majoritate maghiare. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã.românilor. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. modern. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 . ci ºi. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. au reprezentat o realã provocare. cu siguranþã. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei. Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. Pe scurt. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg. de modelul propus de revoluþiile din 1848. de la domn spre supus. ºi aceasta din mai multe motive. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei. . Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea. însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului. Este vorba. noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. un militar de carierã. relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. cuprinse în diploma andreianã. Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. membru al Casei imperiale. acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. desigur. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. Dacã faimoasele privilegii. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului.Fig. având la îndemânã un regim sever. dar a existat. motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme.

în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. Acum. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. reprezentanþii autoritãþilor. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine. în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. Universitatea sãseascã. Reformele politice ºi sociale. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei. 51 . în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. am putea spune. De aici a pornit apoi. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. care funcþiona ca o veritabilã Dietã. nu avea acum nici o influenþã. dupã 150 de ani. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. În noile condiþii. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia. A fost vorba de egalã îndreptãþire. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. vechi de 700 de ani. În acest sens. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. putem spune cã întradevãr. edificiul politic al saºilor ardeleni. Astfel. care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire. acþionând aici în sens stimulator. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. prin mãsurile deceniului neoabsolutist. cu toate cã în deceniul neoabsolutist. aduºi în Transilvania.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã. Nobilimea maghiarã. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. pe saºii ardeleni. ale timpului. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat.

Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor.. ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 . Doamne. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu.. ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. ca o apã înaltã m-am prelins. ca o sticlã adormitoare.Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne. ca o apã înaltã m-am prelins. Dar buzele nu i se miºcau.. ªi furia zãrilor. Apoi se scaldã în valuri moi. am trãit-o eu. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” .. Povestea-i complicatã. Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. mâinile în cãuº. ca o sticlã adormitoare. insuportabilã ºi celestã. TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin. deosebite de ale morþii. Eu sunt cel ce vã sperie! a spus. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept. Dar numai puþin.

. pentru literaturã. Dar ce sã mai zici de alt poet. un atrium. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. faptul cã Montale. corupt. o placã de marmurã pe faþada gãrii. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. a þãrmului pietros al regiunii ligurice. tradus în mai multe limbi. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã. cel care. este un semicerc stâncos la nord. artiºtii. în vârf.. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni. dupã unele reuºite ale altora. pânã sus. o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant. 53 . Genova este un oraº bogat. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. sard de origine. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei. culturale. tot sãpate. de la vechiul port la intortocheatele „vico“. „am domiciliul la Roma. Aici. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. sau ale familiei Spinola. în fond. dar cãutând „secretul“. etc. un respect pentru civilizaþie. admirativ. pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. pentru construcþia durabilã.„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. vegetaþie cultivatã cu tenacitate. o lume nouã. apoi. ale cãrui cuceritoare versuri. prietenos. pentru valorile artistice. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. te duc cu gândul. traduº i . în aceste dialoguri. prezentaþi de italienistul ªtefan Damian. dar ºi locurile cu care se identificã. într-un interviu. iar ca urmare a acestei nepãsãri. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. autorul unui poem „Tsunami“. cu bucurie. unde palatele amiralului Andrea Doria. stâncãrie. o replicã amabilã pentru poet. dar ºi al altor nume. întemeiat de Leo Biaggi. cu puþine plaje de nisip . colegii de scris au mereu un surâs. conþine sãpate cu dalta. la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp. se ºtie. mai atrasi de propria fugã. la Genova. dimpotrivã. în 1996. omagiat la centenarul naºterii sale. Camillo Sbarbaro. unde librarii. Nimic monden. inevitabil. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice. un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. spontan inchegate. în mai multe rânduri. sau Montale. recent. unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii. respectiv de peisaj. case construite pe terasele muntelui. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei. bombastic. ca ºi a unui volum. Toposuri predilecte ale poetului. care va lua „Nobelul“. susþinãtor. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. celebrul „Oase de sepie“. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au. în 1966. Giorgio Caproni. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. unde se stinge Montale. unele mai puþin cunoscute de cititorul român. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. de la început. cu multã pasiune. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. ambele versiuni valoroase. versiune retipãritã.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. cel de la Portofino. versurile celui nãscut aici. cu note critice ºi comentarii. mai tânãr. cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. vicios. pe-atunci.. unicitatea poetului orasului Genova. de municipalitate.. devenit extrem de popular. Specificul þãrmului liguric. între Nervi ºi Camogli. vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. la Monterosso. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. constituie miezul unui amplu poem. Atâtea semne de preþuire. temerarul Columb ne descoperise. aici. þi le aratã orice copil. printre alþii. dupa Dino Campana . la Bogliasco. Semn de iubire totalã a Golfului. antologaþi. codul. fireascã . un Intercity plus. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. Santa Margherita Ligure. prietenul lui Montale. Într-o garã de provincie. o familiaritate dar ºi un subînþeles respect. revolta naturii profanate. Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. Vãzutã. cum spunea Carlo Bo. superficial. între care cel numit al Paradisului. au vocea lor distinctã. de la noi. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. cel care spusese. dar locuiesc la Genova“. Aici am încercat o versiune în limba românã. ghidul meu. de Marian Papahagi. ai spune. insensibil la armonia regnurilor. de la Pisa la Milano. al poetului amintit. inclusiv în româneºte. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. Dar vreau sã remarc ºi altceva. dar ce provincie. Bruno Rombi. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. una esenþializatã ºi asprã. anterior tradus. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. de unde începe alt golf mirabil. a forfotei citadine. golfuri. fidel. Caproni este. localnicii.

schimbându-ne þigãrile). sã fim veseli. Cu voi am fost vesel de la plecare. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. (Scuzaþi. Ce ºtim noi toþi . prieteni. roºul disc al gãrii mele. Dar.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. chiar aflaþi la strâmtoare. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât. atenþie. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. Sã pãlãvrãgim. sã nu ne târâm în van. te concediez. te concediez. Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. o. dragoste. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. Sã nu abuzãm. Pajiºtea. De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. Dar ce conteazã. scuzaþi-mã.Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea. în noul sediu. ºi vã sunt foarte-ndatorat. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. credeþi-mã. Acum cã e pe culoar. n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. uºoare. Ne oprim. Te concediez pe tine. a cãrei culoare blândã s-a stins. Drum bun!. religie de-acum sunt la destinaþie. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. vã rog. E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. Te eliberez. Cobor. o mirare. militare. ºi doctrina d-voastrã retoricã. Avem sacii. singur. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. a înainta iar. înþelepciune. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã. Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. una dupã alta. mã simt mai liber. vã doresc. Am mers. Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. Dar fie. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. ºi opriþi doar din amabilitate. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza. va las cu-adevãrat. Sã înãlþãm deci paharul. Lãsaþi-mã. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. aici pe platou. mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza. sigure semne-mi spun. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni.. Noi toþi ºtim etapele. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. Te concediez. Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. Am avut ceva dispute. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine. Vã concediez pe d-voastrã. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU . cã eu va trebui degrabã sã vã las. A forþa marºul . Adio. liniºtiþi. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. fãrã stupoare. ºi sã închinãm.. 54 uºoarã. pentru excelenta companie. mulþumesc pentru excelenta companie. sã trec iatã. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. e primitoare mai mult decât altundeva. fetiþo gracilã. doctore. Vã rog. Fie cum e. Locul de transfer nu-l ºtiu. Totuºi de trebuie s-o port. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea.

E prea deasã ceaþa. Înainte de a ne-aventura. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco. vã rog. candide. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. fãrã vreun motiv. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. la colþuri. Vacarm. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea. parcã precum unul care suspectezã ceva. sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. simple. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. iar. cã la nimic nu-i bunã. Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. sã ies un pic. este negreºit poetul Genovei.Totusi. dupã a mea pãrere. ornat cu niºte rime ludice. ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. în lume. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. (scuzaþi. n. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. sentimentul morþii care se apropie implacabil. îmi amintesc. Lãsaþi-mã. sau în altceva.1992. în felul acela. sau mã-nºel. în obscuritate. ºi ce fetiºcane treceau. mascând drama. trebue sã mã duc sã vãd. îmi tremurã. acelaºi tragism subînþeles.despre ce ne-aºteaptã dincolo. în ciuda tonului de glumã. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva. Pe stradã. aºadar. de bãieþoi stârniþi . voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. care n-are pe nimeni. Locuiam la Livorno. La naiba deci cu frica. transparent. gura? Prieteni. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate. prind a vedea bine.. dar aceasta oricum. Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu. aici. accesibil.1921. Cu cât sunt mai negri arborii. ºtiþi cum se umplea acel vânt. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. nu mã pot dispensa de ea. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte. Aceeaºi discreþie nobilã. Asta am vrut sã vã zic. în aceastã toamnã. datoritã stilului aparent cantabil. Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu. Ieºeam rareori. Livorno. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . Vedeþi. Aceasta-i o lege sigurã. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. colocvialitatea lejerã. Nu altceva. Dar voi. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. m. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. la mare. pot ºi sã mai greºesc. Voci. puºca) e un lucru. Oralitatea. se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea. Fiecare chemare în pãdure insolita. Eu. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida. gândindu-te la Moarte. marea „cãlãtorie“ care se terminã. e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet. prea stupid. Mai degrabã (vom vorbi despre asta. Agãþaþi-mi. la Roma. Un poet popular. de precisa mea îndatorire. pasãre sau alt agent care-ar fi . iar staþi sã mã priviþi . aici în cui. mai mult decât josnic. se amãgeºte mult. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. prin grindina falsã. v-o zic. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. se pierde timpul. e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. doar de ea-ºi apropie paharul. un vânt profund înãlbea pieþele. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã.

Crainic. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. deosebit de afectuoasã. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. Noica a moºtenit de la mama sa. soþie de arendaº. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare. Arghezi. Noica. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi. ªovãielnicã este soarta umanã.Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . Ceva din stilul lui E. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris. în antibolºevism. Orice student modern era la acea vreme legionar. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. ca de altfel întreaga sa generaþie. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar.vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei. Clemenþa. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. Dupã cum va milita Garda de Fier. T. spirit polemic. mai puþin de literat. Ca liceean.. în Legiunea sa. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. Ironic. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. Ionescu sau Noica. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica. Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E.. Codreanu în schimb. Autorul volumului: Sorin Lavric. dualitatea acestei firi semirealiste. Cãlinescu: „. al studenþilor. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române. se credea purtãtorul unei ordini divine. Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica. locul în care a început extremismul. adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. Între timp. Cu toate acestea. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând..” 2 . De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. România era a românilor. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. I. figura paternã a României la acea datã. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. Barbu. continuã criticile vituperante la adresa lui N.. ºi . Minulescu. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 .

Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. Z. În plus. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. S. Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. inclusiv Codreanu. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia. În anii treizeci. de asemenea. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. Spiritul românesc în cumpãtul vremii. liberal ºi þãrãnist. decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu. retras la Sinaia. de a exclude tinerii din viaþa politicã. Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. Z. atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. tactica partidelor democrate.mai ales creºtin. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei. se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. dar de data aceasta militarã. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu. În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. pe 10 februarie 1938. regele anuleazã constituþia. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . Polihroniade. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . corupþia ºi democraþia. Rostirea filosoficã româneascã. Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . Politica se arãta timidã la capãt de drum. Codreanu i-o trimite lui N. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica. Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare.Comarnescu. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. fugind la data aceea 57 . Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. dezideratul Gãrzii de Fier. publicã ºase lucrãri de filozofie. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. decât prin intermediul filozofiei. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. I. Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. Tot în aceeaºi perioadã. Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. În 1929. În anii imediat urmãtori. Pentru a fi cu un pas înainte. Negulescu. Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. Noica înfiinþeazã împreunã cu P. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. cea a lui Antonescu. Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere. A scãpat totuºi din vedere un aspect important. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. Jianu ºi M. la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. care ulterior le va fi fatalã. ºi anume. Între 1934 – 1938. fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. El criticã. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. cãci. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. Iorga ºi V. douã mari figuri politice. Noica. La Universitatea din Bucureºti. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã.P. la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie. N. era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America. Noica preferã cursurile lui P. acesta temându-se cã traseul lui C. Madgearu.

Transpare foarte clar în publicistica sa. Noica. De la abordarea sa raþionalã. în scopul eliminãrii democraþiei corupte. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940. haiduceascã. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice. Veac al omului viu 11 . ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia. chiar a crezut. în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã.dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire.. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã. o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar. Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. A avut succes pentru o vreme. De fapt. scrie S. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. este vorba de trãirea filozofiei. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista. exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. ºi anume de la filozofia de salon. ci sã fie altã lume”. necesar durã pentru . Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. sunteþi sub har” 13 . culmea. considerate obsesii în opera lui Noica. în necesitatea acesteia. nu legea. fire care le-a adus numai necazuri în istorie. din camera sa de lucru visa o altã lume. Noica. poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar. Schimbarea la faþã a României... dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul. al optãrii pentru raþiunea faptelor. dar care. Lavric. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. dupã cum bine ºtim. ºi anume. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. nu de gândirea ei.. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin. ce. a capacitãþii omului.” 12 . La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. trãiristã. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. Lavric. la cel al interogãrii colective. experimentalistã. Dupã pãrerea lui S. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. care reprezintã doar o adiacentã. intelectualul. A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. Legiunea exista pentru binele poporului. la fel ca ºi Eliade. Poate tocmai în aceastã etapã. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. ea a voit sã fie altã Românie. Legionarul are drept ghid instinctiv harul. mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã. potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor.. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã.” 8 . „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã.. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal. idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc. cinci la numãr. de a cunoaºte ºi de a ºti totul. adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii. care i se pare fireascã lui Noica. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”. Noica traverseazã traseul de la singurãtate.

Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. Scrisoare unui european. Cãlinescu. 155 9 Ibidem. 105 5 C. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem. 119 7 Ibidem. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. cit. 179 10 Ibidem. op. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. matematicã. Lavric. op. fiind chiar unul dintre cei care. metafizice chiar. Lavric. Veac al omului viu. dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. p. englezã. 3. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel. 11 2 G. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei. 60 4 Ibidem. p. 201 12 C. p. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã.. în Viaþa literarã. dând lecþii de francezã. 107 6 S.a reforma structural metehnele româneºti. venise rândul Infernului. în Axa. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar.. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. Zece ani va petrece aici. spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. Noica va ieºi în libertate transformat. Bucureºti. Noica. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. p. 2007. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. op. Lavric. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. p. 185 11 C. Fiþi înfricoºãtor de buni!. nr. p. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. Noica. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. ignorând crima. p. apud Ibidem 13 C. Fronda copiilor. Noica. mai mult publicisticã decât politicã. apud S. Editura Humanitas. latinã. p. p. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. cit. Sunteþi sub har! apud Ibidem. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte. 235 1 59 . an I. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã.. p. spre mirarea lui Cioran. cit. 144 8 Ibidem. Noica ºi Miºcarea legionarã. p. Noica. S. Lavric. p. publicat pe 15 septembrie 1940. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. adicã la aspectele sale spiritualiste. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. împãciuitor. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. nu biologicã. 39 3 S. primordial fiind rãcnetul spiritual. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara.

Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios. o zonã totuºi restrânsã. de astã datã. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. vã plasaþi. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut. de câte ori am prilejul. având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. cu plãcere ºi cu nostalgie. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã. probabil. care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie. le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei. Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. de aceastã ºansã? Necunoscute. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã.Nu e vorba. Pentru cã altfel. pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. dar. Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa. un fapt de viaþã. publice. pe care eu. pe mai multe paliere istorice.Aici ar fi poate prea multe de spus. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. spre nedreapta lor nefericire. Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis. E ºi acesta un destin. cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. . pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. Florin Mihãilescu . iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. în înaltul sãu umanism. cu ironia de rigoare. Am în schimb. pe scurt. . apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . sintagma: „crescut de tatãl sãu”. iar de aproape douã decenii.Mã întorc desigur. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici. cum ar spune Leibniz. Nãscut fiind în 1937. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut.Priviri spre lumea de ieri si de azi . istoria în care. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. Spun asta. pentru a lãmuri. la Slatina. de nici o enigmã. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. Mã simt aºadar bine acolo. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale. univ.. nu mã prea simt în apele mele. de când s-a stins. în diferite etape ºi vârste. din dorinþa lui. Din toate cele întâmplate pânã atunci. ca noi toþi. pornind aceastã discuþie. lipsiþi. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu. fiind singur la pãrinþi. însã.Mai treceþi prin Slatina. vã mãrturisesc cã. încât pentru perioada . A scãpat centrul vechi al oraºului. astfel. rude apropiate ºi bune. Dacã ele ar putea sã devinã. . printre „ai mei”. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne.Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. În sfârºit. în timp. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei. de vorbã cu prof. de cãtre vechiul regim. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! .. trãiþi.Domnule Profesor. nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã. v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. Din 1981. fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale. stimate coleg.

dupã atâþia ani de stabilitate. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale. fãrã nici o judecatã.de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. tot amânând. animat de o extremã curiozitate. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. Semnele de crizã au apãrut însã. iubirea. dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. încã din anii anteriori. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. horribile dictu. având în vedere duritatea ripostei sovietice.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . ºi nu jurist? Dar. indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. . am scris articole în diverse reviste. preludate totuºi de câteva mai timide. de la Aventurile submarinului Dox. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. Schimbãrii intervenite. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune. ca atât de multã lume. care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. . la canalul Dunãre-Marea Neagrã. un inimaginabil miracol.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat. . când am avut naivitatea sã cred. Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. asupra întregii omeniri. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. spre normalitate. nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. încã dinainte de 22 decembrie 1989. istoria ºi teoria literarã. care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? . devenite din ce în ce mai acaparante. Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã. am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi. iar dezamãgirea a fost inevitabil. într-un stil aºazicând „imperialist”. prin inerþie ºi chiar. spre a nu zice vorba mare. dureroasã prin avatarurile ei. Cât despre tineri. ci un om matur ºi pe deplin format. manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. mai cu seamã în anii ‘60. am început o evoluþie.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? . cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. ale altei preocupãri.Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. adicã spre democraþie. am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. M-am convins atunci concret. inclusiv sub aspect cultural. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. ca o epidemie. pentru literaturã. pânã astãzi. acest sistem cel mai rãu dintre toate. iar generaþiile de dupã rãzboi. ori pe cale de culturã. Aix-Marseille I. fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc. ca pentru orice român dornic de libertate. din ce în ce mai evident. Dupã 1989. pe mãsura iluziei. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. cum se ºtie. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere. ci dupã 1980. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie. cu excepþia celorlalte.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine. pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. educate în regimul totalitar. în chip de pedeapsã „administrativã”. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. mai cu seamã. În biografia mea. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. s-au manifestat fie prin nenþelegere.Din 1979 pânã în 1985. din noiembrie 1987. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. pe care l-a fãcut. veritabilã ºi deplinã normalitate. m-am trezit în braþele. mai cu seamã cã am 61 . cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã. sau mai precis Université de Provence. Am fost de mic un lacom cititor. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. dar pozitivã ca sens. În fine. prin nostalgie. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. din ultimii ani de liceu.

cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã. Pentru noi. Dimitrie Macrea. apãrutã în 1972 la Editura Minerva. Ne-am regãsit în poeziile lui. Pentru unii. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi. Istoria literaturii române a celuilalt. întorcându-mã la profesorii din facultate. geniul unui autentic scriitor. Alexandru Piru. Era a treia tezã despre Lovinescu. ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. al scriitorilor români. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. Dimitrie Pãcurariu. entuziaºti ºi plini de speranþe. la începutul anilor ‘60. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. . acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist. cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale. pentru tinerii din jurul sãu. mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale. al acribiei filologice. Alexandru Graur. în persoana. ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. Ovid S. . mai ales. atât în liceu. ca teoretician ºi critic literar? . Fascina imbatabil pe oricine. în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale. Vera Cãlin. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº. Silvian Iosifescu.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. formaþi în majoritate înainte de rãzboi. cãci eram tineri. Jacques Byck. a contat lupta sa cu inerþia. M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. cu o tezã despre E. privitoare la E. se întorsese. ca ºi pentru alþii. Boris Cazacu. dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. scrisul. printre care în primul rând doctoratul. Dumitru Micu etc. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. Dintre cei din urmã. în acei ani. Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. s-a tot vorbit. dar îi pândeam conferinþele din oraº. cât ºi în facultate. precum Iorgu Iordan. M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. mã ºi ne interesa mai puþin. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv. cum îl calificã unii astãzi. admirabilã în multiple privinþe. Nicolescu. mai târziu. cum spunea el însuºi.Era. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. Alexandru Niculescu. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã. la catedrã. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri. cu formidabila lui autoritate. când. politicã. profesorul ªerban Cioculescu.. Grigore Brâncuº. Savin Bratu. Edgar Papu. cu superficialitate. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte. Lovinescu. invitat de George Ivaºcu. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. . aþi prins o perioadã deloc fastã. dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. în timp. începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate. C. Dar. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante. de care. socialã ºi economicã. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult. de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. Lovinescu. G. a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici. Ca Maiorescu la vremea lui. Iancu Fischer. cu diferite ocazii. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. pe care o conducea.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. aceasta a însemnat lectura. reintegrat la Catedrã. Paul Cornea.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. Alexandru Rosetti. mai ales. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . reprezentând ºi pentru mine. Dupã terminarea facultãþii. Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. din nefericre postum. Crohmãlniceanu. a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. Ambianþa generalã. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate.

.ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. ca pentru aproape toatã lumea. A mã fi aflat în Franþa. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase. Altfel.Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu.E.v. Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). bineînþeles. în opinia mea.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. la Universitatea Provence (Aix-Marseille). nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. între 1979 ºi 1985. în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi. ºi de pretutindeni. Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. care schimonosesc ºi deformeazã ideile. cu oricât de puþine resurse. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã. Tudor Vianu. fãrã concurs de admitere. contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale. Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . dar în toate þãrile U. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta. deºi gratuit. existau niºte trepte. în sfârºit. cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã. cãderea regimului comunist din decembrie 1989.. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. Paris. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. alãturi de elevul sãu. stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. constituie. ce aþi avea azi de spus despre climatul social. ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii. a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence. Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. deloc în ultimul rând. . care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –. a fi cunoscut lumea occidentalã. familie. desigur. Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. care dãdeau fiecare anumite drepturi. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi. al doilea avea sã fie. atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care. aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? .Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 .). Marsilia.asupra formaþiei mele spirituale. de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. În învãþãmântul universitar. dupã cum fusesem învãþat. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. aparþinând totuºi. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi. fireºte. pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã. de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum. cã fac oarecum parte din. mai ales din al doilea volum al Conceptului. care mi-a dat sentimentul plãcut. a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã. aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare. într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã. însã de vreo câþiva ani. culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”. el era foarte diferit pe atunci de cel românesc. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. Dupã 1989.Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri. cãreia îi spuneam „nãnica”.c..Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba. a fi putut beneficia.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi. Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi. Erau cãrþi oficialmente interzise. precum se ºtie. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . . s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. iar notarea se întindea de la 1 la 20.

de pe urma unor asemenea dileme. ªi. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã. critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane. dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. Ele þin de calitãþile criticului.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. Aº zice . Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. redobândit dupã 1989. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . interesul de lecturã al publicului. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. În acelaºi timp însã. cel puþin. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. pentru a lua exemplul extrem. dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. de care vorbea Maiorescu. azi. critica româneascã n-ar mai avea motive. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice. Oricum. deasupra unor prea înguste interese de grup? . care vorbesc singure în acest sens. ºi de alta.noºtri occidentali. care influenþeazã ºi. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi.Spuneaþi. prin natura ei. ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare. Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare. întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. în esenþa ei. Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii. un fel de judecatã fãrã sfârºit. dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate. ºi mie. de inteligenþa. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. din care se desprind. Dar. mai ales acum. Cu o singurã condiþie. mai precis de valabilitatea lor individualã. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. . Sunt deja destule semne. prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. pânã în clipa de faþã. De altminteri. La mijloc. se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. dar ca profesionist el este cetãþean al lumii. spre a-ºi promova ideile. n-am avea decât de profitat. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”. O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice. ca de niºte unelte auxiliare. fãrã prea mare întârziere.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze.Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut.Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. mi se par foarte elocvente. au ºi reuºit. care este Uniunea Europeanã. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã.Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. care vin totuºi din domenii adiacente. chiar politologul. de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. sau situaþia economico-financiarã. Am crezut întotdeauna cã. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile. deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare. care se serveºte ºi de una. ci prin forþa. ci o facultate specialã a spiritului nostru. chiar ºi de ieri. de cele mai multe ori. Nu existã artã de partid. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. impuse de niºte instanþe dictatoriale. Politica poate 64 fi o artã. de fapt. critica este. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi. n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. Pe de altã parte. mai spre sfârºitul veacului trecut. dar nu se confundã cu ele. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale. precum piaþa de carte. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. fireºti? . mai ales. Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. Arta e o expresie a umanitãþii. aveaþi speranþa cã. cultura ºi obiectivitatea lui. . „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. mai mult decât atât. unele însã destul de „originale”. dincolo de orice fracturi contingente. în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. . Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale.

condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi. Din fericire. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. în orice caz. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. Din pãcate. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie. Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. evident. nu o au. Critica însãºi. în fond. de la Joyce sau Kafka încoace. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. Cãlinescu „divinul critic”. Marile valori trebuie.Situaþia este oarecum inevitabilã.Realismul constituie cazul unui curent literar. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov. nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. ori chiar de blocaj al spiritului artistic. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi. din imediata actualitate. totuºi. destule voci libere. prin creaþii ample. cu prisosinþã. dacã nu ºtiam. Viaþa e scurtã. ar fi anacronicã. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. care astãzi. a „iluziei referenþiale”. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism. care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic. mai personal. problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei. cum au spus structuraliºtii foarte bine.Care ar fi ºansele culturii ºi. care instituie în ce le priveºte. o rãbdare pe care mulþi. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. în ansamblul ei. astãzi. ale literaturii române de azi. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente. dacã nu al publicului mare ºi anonim. tocmai pentru cã. Iar acesta cere rãbdare. . spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. câteodatã. stãruitor sãrbãtorite. ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. cã „les extreme se touchent”. comercial. pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. Prozatorii moderni ºi contemporani. cu toate speciile sale. obþinutã prin mijloacele.numai. o meritã ele ºi o meritãm noi. nu are încredere în ziua de mâine. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei. sunt în majoritate manieriºti. spre cinstea lor. omeneºte vorbind. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? . . Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului. facil ºi popular.Domnule Profesor. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. Puzderia. ori cu un termen mai pretenþios. cel narativ. în mãsura în care. în cadrele sale. fireºte în accepþia ei specialã. încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii. experimentaliºti sau postmoderni. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. pare a fi mai pe gustul. în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma. care mobilizeazã mai puternic. de care nu degeaba se ferea Arghezi. sau. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. în momentul de faþã. de campanii publicitare deºãnþate. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul.Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. mai ales pentru publicul est-european. evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente. a propriei lui „opere”. epopeice ºi tulburãtoare. un fel de statut de „noli me tangere”. mai direct. iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii. adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. . posibile. 65 . Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue.

ori cu atât mai puþin anula.Sunt. ospitalitate. Cu toate acestea. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna. sau cel puþin meliorist. un spirit mai curând optimist.Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau. Cultura se creeazã prin efort spiritual. pacifism congenital etc. . monografii critice ºi de istorie literarã etc. Cã dupã o sutã. dar ºi realism pragmatic.a. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. dar continuu sã cred. dar o atare evoluþie aparþine. E o fatalitate. lucrurile apar la fel de complicate. etc. decât o simplã ºi amãgitoare butaforie. fiind – iatã! – vorba de omenie.m. . colonialiste. .. sã sperãm cã esenþialul. n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi. de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã. dicþionare. Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate. sau mãcar legatarul sãi universal. pe deasupra multor contrarietãþi. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã. comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. în aceastã privinþã. din lecþiile istoriei. imperialiste. Mai e nevoie ºi de altceva. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea. dacã se va produce.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. aproape niciodatã depãºi. hegemoniste. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã. totuºi. Democraþia avanseazã.Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase. „nervum rerum gerendarum”. Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. toleranþã. cum zicea ºi Eminescu. cu atât mai mult cele pozitive. inteligenþã activã. Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã. contribuie la alienarea lui? . Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile. Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã. de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. Ei sunt. pentru cã vreau sã cred. este nevoie de traduceri. literare ºi culturale în general. Dar.Integrarea în Europa presupune. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. deopotrivã ieftinã ºi superficialã.d.ªanse avem. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã. originalã. Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat. lexicoane. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. dar posibilitãþi – mai puþine. deloc mai restrânsã. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii. Sub aspect politic. De aceea. . iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. introduceri. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale. în interiorul familiei continentale din care facem parte. va învinge. expansioniste º. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic. ci ca o entitate culturalã globalã. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. Nici din pãcate ºi nici din fericire. Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. cã pânã la urmã raþiunea umanã. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani. dar se promoveazã prin efort material. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea. humor sãnãtos. Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului. lirism. mai degrabã. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? . De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. mai bine ºi mai exact contribuþia proprie. cum mai cred unii. O vigilenþã permanentã se impune. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor. ori mai puþin .

Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. Mai ales cã ea. spero.Nu sunt. dobândite ºi conjuncturale. spre uºurarea mea. un spirit propriu-zis superstiþios. Tihan 67 . se ºtie bine. fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. Oricum. într-un fel de avanpremierã. aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã. Încât. moare oricum. din purã curiozitate. toate mai mult sau mai puþin inavuabile. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor. ªi. mai rezervat. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr. ªi totuºi am observat..La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? . nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit.. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. vorba franþuzului: Passons! . mai reticent. imprevizibilitatea lor. ultima. se înþelege de ce am devenit mai precaut. la urma urmelor. Pânã atunci. stimate domnule Tihan.importantã. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. Pentru cã. de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!). mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în. În definitv. din câteva experienþe mai vechi. T. speranþa. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu.

nu însã de naturã sensibilã. m. George Eliot alias Mary Ann Evans. deºi relaþia lor nu este nici simetricã. unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri. Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. Etica lecturii de J. Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul. d. greu de ocolit. pentru a spune totul despre sine. personaje ºi cititor (p. Harold Bloom ºi J.67). Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. privindu-i pe Kant. . .Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. Henry James ºi Walter Benjamin. Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. a comentariului ºi. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. a “momentului etic”. chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). în existenþa sensului. de fapt de vreo cîteva decenii încoace. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. într-un fel sau altul. poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. Hillis Miller (Editura Art. adevãratul “papã” al acestei orientãri. privitoare la autor. am numi o percepþie” (Diseminarea. nu în ultimul rînd. între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. la nimic din ceea ce. Hillis Miller. narator. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. mai de curînd. Anthony Trollope.33). chiar dacã destul de sumare. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu. fãrã a-l cita. Paul De Man. a. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii. în mod riguros. subtilitatea. parcã. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. deocamdatã încã netradus la noi. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene. spre a ºi permite totul. nici armonioasã. implicînd patru perspective. reprezentat de Paul De Man. susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’. precum cel de la finele secolului XIX. prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. pornind de la Kant. 1997. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii. Ed. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil. Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale. pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”. chiar dacã acea narare. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. Mai mult. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. p.26). primului venit. cum sã citeºt ‘ilizibilul’. autorul ne apare din capul locului îndatorat. Geoffrey Hartman. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. De altfel. ea este pur ºi simplu conjuratã. Univers Enciclopedic. împreunã cu adepþii lui. legate de diversitatea. pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia. Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi. pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri.8). ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii. 2007. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”. în prefaþa lui densã. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate.

încît “lectura nu este una a textului ca atare. o performare. cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu. Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. 169-170). pe cît posibil. ci la materia. fãgaºuri mai adecvate. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze. o atitudine. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil. Critica este ºi ea performativã. imperativul moral care “este ºi un act productiv. într-un fel sau altul. nici o metodã. cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului. nici pe altele. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. nici mãcar expresia legii. instituþionale. dar mai cu seamã incitant. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. prin prisma propriului sãu imperativ moral. “Textul nu este legea. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar. înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene. productivã. o facere.170). Pentru critica noastrã de azi.169).171). exemplare pentru problema eticii lecturii” (p. ele sã se valorifice probabil ºi la noi.35). citatã de noi mai sus. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. rezonabilã ºi determinatã legic. deschizãtoare de drumuri. Autorii sînt însã. sînt aºadar. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. Reluînd mai departe ideea lui Derrida. Asemenea pasaje. care echivaleazã cu acel “trebuie”. “tot atît cît îl ºi relevã”. Hillis Miller. Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele. Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. În realitate. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. materia sau lucrul. poate chiar de sine. pe cale de consecinþã. conceputã ca “un act etic. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. ‘interpersonale’. pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem. ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii. atît pentru deconstrucþioniºti. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . pe mãsurã ce moda va trece. aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. dar se afirmã un program. de o manierã cu adevãrat performantã.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. care îºi ascunde legea. cu obiºnuita româneascã întîrziere. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic. în cea socialã ºi în cea politicã” (p. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. dãtãtoare de viaþã. directiva principialã.76). care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. Nu e însã deloc exclus ca. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. În text. pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii. în scrisul meu. sociale. Retorica ar putea interveni aici. tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã.asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine. Intervine. Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã.146). un act cognitiv. Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. modelul dominant de abordare. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol.86). Ea este un rãspuns la un imperativ categoric. fãrã îndoialã. precum rescrierea. pe care o numim istorie” (p. În orice caz. dar ºi liberã. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului.24). dacã nu exclusiv. Sã-l citim aºadar pe J. cititori exemplari. lucrul sau forþa lui interioarã. pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente. paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi. Nu se evidenþiazã aici. din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe. fie ºi în linii mari.75-76). cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit. 69 . prestigios. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã. parte din conduita noastrã în viaþã. acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p. Pînã atunci. funcþioneazã o lege. Revederea este ºi o rescriere. Or. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu.

Provine dintr-o familie numeroasã. în sfârºit. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. a grãdinii ºi livezii. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. Nimic nu arãta a-i tulbura. dar nu ºi-a pãrãsit locul. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. improvizat. Spirt a apãrut. ne-a aºteptat zi ºi noapte. totodatã. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. dureroasã incapacitate de a uita. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan. primeau mâncarea. în Elada ºi insulele ei. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. Dar. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. repede adoptat. pânã cu puþin timp în urmã. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. timp de douã sãptãmâni. desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile. îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. Fãrã succes. Apoi. mieunând. cred. alãturi de o veriºoarã tigratã. Sau. pentru prima datã. la întoarcerea din cãlãtorie. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. se jucau. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. pur ºi simplu. dimineaþa ieºeau. strãlucitoare. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. oricum nu pe cele mai bune mâini. sã salute ? . chiar în clipa în care scriu. (eu uitasem deja. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie. o imensã. tigrata a dispãrut. Era slab ºi speriat. cât am lipsit noi. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. prieteni. cândva. ani mulþi. Inclusiv fenomenala lui memorie.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. nici teamã de singurãtate. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. douã sãptãmâni. sã ambalez puternic de câteva ori. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. nici a-i abate de la acest nou comportament. Am coborât. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. când mã uit la televizor. Cert e cã Spirt a rãmas singur. dupã douã sãptãmâni. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. când. deoarece. dupã plecarea noastrã. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. ca întotdeauna. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. al plecãrii în cãlãtorie. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. pânã mai ieri-alaltãieri. al magaziei ºi. totuºi. se spune. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. dar plinã de necunoscute. tresãrind ºi. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. ca din pãmânt. un timp s-au descurcat bine. la mijlocul toamnei trecute. însoþit. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. Privindu-l. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. De ce-o fi uitat. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. Fusesem. ca. din momentul întoarcerii noastre. îndeaproape de Spirt. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. mai ales. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. probabil. A trebuit sã pornesc motorul. singur. l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. dar a crescut în casa noastrã. chiar dacã destul de confortabil. Se pare cã. îndemnându-l sã iasã. cu o blanã albã. Fidelitatea. o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. E. Spirt. luptând cu urâtul ºi singurãtatea. Am urcat dealul. Îi fãcusem. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). S-a întâmplat însã. oarecum pe neaºteptate. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. altfel spus. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. Pe scurt. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. plângând. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. Întâi. oare. dar. e rarã printre pisici. aþi apãrut.

prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”)./. Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 . 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”. Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia. urmãrit pânã aici. în artele marþiale. din secolul XI. adunând eseurile cu dimensiune eticã. de ceramica japonezã ºi de multe altele. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. Pânã ºi aici. partiturã muzicalã. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic). judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã. Prezentatã ca o Institutul European. mai exact.. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. semnalând cã. al doamnei Murasaki Shikibu. Oglinda. în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. ºi. în jurul unei stãri de fapt. în pure accese de egoism livresc. Foarte rar. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei. comparativ cu Genji monogatari. statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i. cu minimã inerþie. De altfel. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice. autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”. Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. a unui risc aproape paradigmatic. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române. respectiv. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. Giuvaerul. pe altã voce. Ciocoii vechi ºi noi. „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. problematizarea în zona raporturilor interindividuale. De aici. prin care obiectul se propune vederii. Deloc întâmplãtor.. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007). De la bun început. autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian. reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake). Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. instituþional. dupã legile lor ascunse /. sã se ordoneze pentru el. prin urmare. când observat (Alter). ci numai a unei Japonii. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului. iniþiate de observaþii asupra literaturii. precum frazarea ei. academic. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului). Spre deosebire de filosofiile occidentale. citite ori locuite pur ºi simplu (v.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. cartea 2008 creºte în contrapunct. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. justificat de discursul comparativ al imagologiei. dedicat universului erotico-estetic. concluzia mutã. autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia. Aºezat în prima parte. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. considerat primul roman nipon. autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). În acest punct trebuie salutatã depãºirea.” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. în textele de aceastã facturã. un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii.

co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. de aer.. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment.L. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. ignoranþa. într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. compoziþia ºi construcþia romanescã. Caragiale. descrieri lapidare. într-unul dintre eseurile cãrþii. precum ºi. pentru a nu inoportuna. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. chiar dacã. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. în spatele povestitorului cu ton simplu. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie. Dar. dar o prezenþã delicatã. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori. Mai mult. Binenþeles. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. credulitatea imbecilizatã. a reuºit. bineînþeles. Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja. mimeazã cã stã deja pe un scaun. 2008 probeazã din plin. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. dar practica o Polirom. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc. într-o mãsurã considerabilã. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. sã-mi saþieze aceastã plãcere. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. o armonie colectivã. a ciobanului ºmecher cu celular etc. Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. E greu de spus de ce. Mult dialog. cu accidentul sãu individual. rãutatea prost disimulatã ºi incultura . în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. devenit interesant printr-o poantã. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. se rotesc în jurul cotidianului. cu mirare. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile. îi face plãcere sã le expunã prostia. Subiectele sale. ale decorului particular al acþiunii. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor. multã acþiune povestitã. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. iar nu tîlcul. problematizarea iubirii etc. al evenimentului minor. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic. grupate tematic. Textele sale sînt schiþe ºi momente. Existã. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. dar arareori cu TRISTE plãcere.2 pagini pentru un titlu). Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. se aºazã pe un scaun nevãzut.

de o bunã presã. În NOI STUDII ultima vreme. SUA ºi Ungaria. s-ar restitui mai fãþiº ºi. Risoprint. opere. social-protestatarã. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. Polonia. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã. în ultimii ani. Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. aspectul 73 . 152 p. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. România. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. romanului românesc modern (Rebreanu. mai puþin rãbdarea. Majoritatea sînt minore. pe de altã parte. sã zicem. un fenomen marginal al actualitãþii artistice. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie. un dialog veridic ºi bine orchestrat. asemeni lui Caragiale. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj. H. când nu ocultatã de-a dreptul. neavând. Totuºi. Aºa. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. poate pe alocuri. pe de o parte. Camil Petrescu. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã. nu toate sînt însã ºi bune. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie. Ed. Dacã ar fi rãmas doar. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. mai mult decât atât. tematic sau metodologic. ar fi fost un volum superb. cum se crede îndeobºte. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. ba chiar ºi de monografii substanþiale. deºi neintenþionat. ludicã ºi poate. în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. Astfel. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. de selecþia operatã de autor. Muzeul de Artã ClujNapoca. ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. gradare. ceea ce întârzie încã. în manifestãrile ei româneºti. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. nu cu apusul. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã. mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist. la noi. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). iar pe de alta. de acum înainte. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. Din nou. nu se ºtie pânã când. Mai existã. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. Din acest punct de vedere.neasumatã. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. Oricum. antiarta. mai punctuale. totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. 2007. Acest lucru se petrece chiar acum. Ion Barbu) – . 35 de texte. Avangarda. cîteva texte mai puþin izbutite. este abordarea avangardei (personalitãþi. 2008 men. Acum cîþiva ani. mai «uºurele». momente. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. curente. cred eu.). Asemeni ilustrului înaintaº. Gheo are stil. Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. pânã la urmã. Blaga. cu o altã atenþie. conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. un vocabular extrem de bine ales. Se pot face ºi reproºuri. indicând. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. Cel mai important þine. trag în jos impresia de ansamblu.

La urma urmei. Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971). ºi ele. în aceeaºi paradigmã. în Europa ca ºi la noi. studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. Sbiera. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. Saºa Panã º. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). Cântecele cununii (1989). La o primã privire. o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº.a. iar conþinutul abordând probleme „serioase”. cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului. cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. Activitatea de folclorist a lui I. într-o lume care devenea. ortodoxiste dominante – care urma. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970). nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei. nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. cu aproximativ un secol. în parte. în principiu. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). Geo Bogza. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei.). Sbiera (1967). realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. e ca ºi cum ai încerca. Existã. colinde). însã nu ºi litera. Subiectul meritã tot interesul. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. G. G. Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973). expertul numãrul unu.lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. prilej de îmbogãþire exegeticã. cultivat recurent. obiceiurile agrare ºi pastorale). dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ. Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980). Cu toate acestea. deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967). poate fi lesne subsumatã avangardismului. Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate. singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie. Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. s-ar recupera în acest fel spiritul. doinã. iar opera lui. cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. Benjamin Fundoianu. Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. Doina – poezie a destinului (1987). deci. fragmentarã. strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. Lucrând pe vaste întinderi. Desigur. ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. ºi nu teoretice sau pragmatice. sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. radical criticã. ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale. culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. sã înþelegi ca marþian ideea de umor. fulgurantã. De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. salutarã.M. naþionaliste. încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. atitudini. Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980).

etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor. Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”). Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. Nicolae Bot alege poziþia contrarã. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. 170). Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). practicatã cu alte ocazii” (p. albinelor. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. 75 . cu repertoriul sãu arhaic. 118). ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. 22). 176). o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. 162-163. Când vorbeºte de pãstorie. „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. al familiei. cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri. În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti. Densusianu. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei. care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. privilegiazã. mitologiile agrare. Magia intervine ºi cu privire la colinde. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. colindãtorii. consideraþii similare la pp. se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor. cele agrare. dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. p. înzestratã cu harul frumosului. melodie ºi tematicã a textelor. Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. Obiceiurile. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã. 108. Nicolae Bot. permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm.obiceiurilor. Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi. practicile. riturile magice de sporire a rodului. 219).” (pp. 119). Cele mai importante funcþii ale colindatului. 115). Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori. ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. pãstoritul în detrimentul agriculturii. „se bazeazã pe principiile magiei” (p. vitelor. înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare. 164-165. Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului. cu înþelepciune ºi cumpãtare. moºteniri romane sau chiar preromane. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. 143).” (p. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri. o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum. Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. 183). casa colindatã ºi pe gospodar” (p. Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea. anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã.” (p. riturile semnificative pentru funcþiile sale. a cãror origine N.

strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008. etnic. dimpotrivã. de la efriþi. Cartea. dezvoltând personaje “paralizate” epic. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. în cadrul atelierului de prozã. nu ªeherezada este personajul central. ca sã fie vãzute de toþi. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. imitând suita clasicã. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite. genii. fie într-unul realist. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. însã. care va fi definitivatã ºi încheiatã. politic. . Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. cultural. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). povestirile. Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. nespus de dulci. În noua suitã de poveºti. dulci în prospeþimea lor. picaros. pentru a alunga plictisul. corãbieri. la eunuci. cu toate volumele ei. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. în care personaje diverse. social. blânde. ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. plãcute. califi. arab). ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. Actualmente. iar restul au fost scrise individual. deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. poveºti persane. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. beduini. La nivel mimetic.UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. O iniþiativã înruditã (dar. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea. în al treilea rând. numitã O mie ºi una de zile. vrãjitori. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este. mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. spleenul etc. Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu. ºi. sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. de fapt. viziri. mângâietoare. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. fireºte. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. persan. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã. interrelaþioneazã sau. fie în registru fantastic. lume interlopã etc. Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. Precum în cazul textului consacrat. omfalos . chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. ºeici. negustori. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. cãmilari.

În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. Atenþie. exclusiviste. Existã. hanul lui Aby-Mansur. tãioase. Sã le iau la rând. care sunt de obicei bãtrâni. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. religiilor etc. rãsucire. apoi. crãpãturã. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. unealtã. ºi moravurile lejere. provenitã din felurite spaþii adiacente. muºcãturã. iniþial. Fireºte. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo. marcate de o umanitate stridentã. considerat prin excelenþã pitoresc. pânã la împreunarea propriu-zisã. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. în timpul zilei. Exclamaþiile orgiastice (Yuh. precum vulvã. sculã. întrucât poveºtile nu provin de acolo. evrei ºi creºtini. sexuali. dezmierd. uneori. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. exacþi. În speþã. trimiterile sunt la Africa neagrã. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. afrodisiac. Existã apoi referinþe destule. la graurul mut. când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. întrucât practic. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. joacã. nici termenii tehnici. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. pe mare. totuºi. însã. cortul îndurãrii. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii. specific spaþiului arab. malefici). din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). fundamentalistã. aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. însã. chiar dacã uneori foarte concise. austerã. Ruptura existã. unic împlinitor. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. totuºi. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. între populaþia urbanã care apare în poveºti. Pentru graniþele de jos. sunt. vizirilor (care. izvorul harurilor etc. ci au o educaþie minimalã în sens epic). de asemenea. Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. apoi. zebb. apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). busuiocul podurilor. ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. pe de o parte. zbenguialã. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. iar desfrânarea (în sens paradisiac. ºi cea ruralã. pãrintele luminii. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). nu sunt analfabeþi.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. tineri ºi frumoºi. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . pe de o parte. dar pot fi ºi tineri ori maturi). mângâiere. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. chiar zgârieturi. dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. mozaicatã uman. lucrurile sunt evidente. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. la vremea când. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor.. naraþiunile fantastice. a ºeicilor înþelepþi. Ierusalimul este amintit mai rar. susanul descojit. califilor. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. trupul fiind. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. iepuraºul fãrã urechi. fie ºi numai simpli cãmilari. (nu lipsesc. de la minaret. povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. pestriþã. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. ciupituri. Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã. cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. Sunt. flaut. Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. alcãtuit din musulmani. sãrut. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. seara. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. dar numai la nivel teoretic. care implicã.

Patiseria orientalã este fabuloasã. dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. plãcinte cu lãmâie dulce. adicã adulterin. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. pui fripþi. stafide ºi nucºoare. Pe de altã parte. Mã opresc. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. plãcinte. cingãtoare. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. iamã. de aceea. Femeile. Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. apoi machiajul insidios. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. cercei. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. aur. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. curmalele. Anis AlDjalis. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. anemone ori narcise. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. La banchet se beau ºase soiuri de vin. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. frunze de bananier. efriþii. ºi a lui Ali-Nur. gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. fiindcã lumea este a tuturor. diamant. rodii. smochine. piersici de Oman. indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. migdale. exclamaþiile afrodisiace fiind. aici. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. de pildã. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. dar pentru virtuþile ei diafane. ci o culme. în chestiunea voluptãþii corporale. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. pilaf cu stafide. mosc. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. nard. Lesbianismul ºi homosexualitatea. Pentru cã în spaþiul arab. dovleci umpluþi. nuferi sau înconjurate de mirt. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. Povestea vizirului Nureddin. cornalinã). se arde tãmâie. dar existã ºi fãpturi fantastice. mai cu seamã. un climax general acceptat ºi validat ca atare. are lecturi de . smirnã. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. stofe de mãtase ºi catifea. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul. de trandafiri). curmale. harbuji. de pildã. la brãþãri. divane. smarald. care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. dimpotrivã. coapse ºi cur de iasomie. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. scot sonoritãþile excitante. santal ºi abanos. argint. chiar dacã nu sunt în prim plan.inclusiv cosmic. însã. Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. respectiv dur ºi grotesc. þintuieºte-mã în poala ta!). ci abuziv. cu felii de lãmâie. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. voal. încrustate fiind (mãrgãritar. jad. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. erotismul nu este o culpã. Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. lumea care o locuieºte. chiupuri cu flori exotice. topaz. gutui osmani. rubin. uºi din aloe. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. toate oferite pe paturi de iasomie. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. atunci când apar amintite sau sugerate. Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. perfect acceptabile (Ia-mã. lãmâi de Egipt. nu poartã o vinã. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. tocãturi. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. pepeni. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. sã spunem. sarmale cu lãmâie.

cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal. drept care îl sancþioneazã decisiv. Cu alt prilej. existã în O mie ºi una de nopþi. 79 . dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã. handicapaþi. încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. ºi alþi oameni simpli. au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. prin grotesc ºi batjocurã. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. chiar dacã mai rar.bazã. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. Coranul în primul rând. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. ca sã zic aºa. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. impotenþi. Aºijderea. fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule. i se spune. limbajul grotesc. unde paradisul este tangibil. Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. actori secundari în naraþiuni. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului).

parfum de toalete. mamã a unui fiu dispãrut. se precizeazã în a patra. Pe peretele din dreapta.. Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt... o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa. ai vrea s-ajungi bãtãtorul..... eºarfa de mãtase cu buline mov. primul kilometru de drum asfaltat. dictoanele latine învãþate în liceu. te grãbeºti sã deschizi. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare.. În ultimul timp totuºi s-angrãºat... cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun. se adaugã în a cincea. Radu.. pelicula de ruj.. un uliu sau o barzã. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie. Pe urmã. cu parcuri ºi castele fabuloase. atomii de parfum. înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre. suflet singuratec. cunoaºte ºi trateazã personalitãþi. italienii veniþi sã facã tunele. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe. parcul. scrie în a doua. te afli tot în spatele perdelei. spectacol de îndemânare ºi pedanterie. publicate sub pseudonim. Perechea distinsã se înclinã.. vin negreºit partenerii de canastã. se menþioneazã în a treia.. în spate.. conduce maºina cu mãnuºi.. pe divan.. aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã. Adela susþine cã-l iubeºte.. Nu uiþi nici de prãjiturã. toaleta.. În fiecare dimineaþã. jocul firelor de praf. o urmãreºti cu privirea.. pe urmã ceasornice oprite..... din pãrinþi sãraci. plimbãrile cu barca. sã cadã o frunzã. dacã nu. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi... cafetiera. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã.. fãrã diplome de studii. se vor tãia balcanic raþe ºi gãini. Toc. Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute. prin almanahuri.. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj.. dupã masã. ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie. nici o îndoialã. cinematograful cu nume grecesc. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”. tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul. dulceþuri. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. supranumit ºi Þucu. Joi. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier.. autoare a unor delicate poezii.. toc. dar acum e un moment solemn.. cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol. feliile de tort cu glazurã. paharul de vin pe jumãtate bãut. o întretãiere de glasuri. de os. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu. cei mici vor face pipi prin preajma lor.. O muscã bâzâie prin casã. îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos. alãturi de batistã. medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard. rochia verde cu gulerul rãsfrânt. Peste drum cineva îºi spalã maºina.... sã zboare o pasãre. 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese.. portretul unei domniºoare. bibliotecã pe patru pereþi.. tu râzi. înspre coridor o uºã.. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã. ºi sus. aranjatã fir cu fir.. cerceii. coama vopsitã îi joacã pe umeri.. dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii.. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti. cercetezi vitrina cu lupa de Jena. în sfârºit. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte... are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri.. Aºtepþi sã treacã cineva. sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu. asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert. aºtepþi o miºcare... departe. o discuþie din care sã mai prinzi un zvon. þi le aminteºti pe toate... dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu. Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina.. tapete. meºa.. confidentã a pictorului Da Messina. pretutindeni bine vãzut.. E medic primar... umbre de amiazã. pustiit. “Doamne. învãluit în somnolenþã. cãci trece languroasa Cadânã. pe etajerã. iubita clandestinã a câtorva actori. se vor sparge cu metodã lemne. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat.MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit. detergenþii alunecând pe parbriz... o comodã ºi câteva sertare. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai.. balans de fire de pãianjen.. aproape nu-þi mai scrie.. el . liebesromanele. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot.. pudre. întinzi ciucurii cu pieptenele alb. Trece Cadâna pãºind continental.. nici un dubiu. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã...... încãrcat de sacoºe ºi plase.. se aude-n uþã. balul anual supravegheat de profesoare. Nãscutã la Cavarna. se vor sãdi arbori ºi flori. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe. E iarãºi liniºte pe stradã. solfegiile. primite de la doamna Marghit. foºnetul evantaielor. În buzunarul capotului. se spune în prima biografie. portierele deschise.. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. De acasã pornesc cu taxiul.. te aºezi la fereastrã. pe stradã. În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil.. dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã. catâr amoros. stratul de pudrã.

înroºi obraze. bibelourile. sã mai facem o partidã. oprindu-se. îi auzi glumind. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate. un fluture s-a lipit de lampã.. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial. 100) 81 . pisica adormitã. Repet. mi-a fost un sprijin moral permanent. maghiara. cerceii reci îþi joacã în urechi. schimbam din când în când vorbe îngheþate. slãbiciunile. sã fiu atent la farfurii. Mãtuºa stã atunci retrasã. Când cerneala din stilou s-a terminat. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã. conduºi de instincte fãrã greº. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã. sã nu pãtez nimic în jur. grafice.) Semaforul e verde. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul. se aude un scârþâit de vioarã. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit... balerina.. nici un rest de mâncare.. digestia bunã. în tremurul genelor.... Bãrbia lui se miºcã repede.. de undeva. O ia pe drumul cel mai lung.. deºi poate se credea. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. sare peste zaþul din cafele. dantelele. unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã. perdelele au uºoare-nfiorãri. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. sã nu mã scobesc în dinþi. vesela nichelatã strãluceºte. Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. Într-un fulgarin alb. acum din nou atât de apropiat de mine. ca sã evite cunoscuþii.. doct. piciorul mesei. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani.. parcã pe un alt tãrâm. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini.. în pulsaþiile animalelor de abis. În partea stângã. luând pulsul gãinilor. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii.. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. un institut al preciziei. cu ochelari.. ploile plãcute. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit. de fapt. La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir.înalt. râsete. mai încolo vitrina. taxele cãtre stat parþial achitate. numai goluri. “Doamne.. comutatoare. dacã se poate deloc.. Coloneii securitãþii n-au speriat-o.. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori. ºerveþele. voci amestecate. zâmbitoare. stomacul sunt prevãzute cu circuite. reuºeºte. E foarte puternic. pe jos nici o scamã. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb.. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. imensa ignoranþã. Supa alunecã pe gât. nu se poate. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã.. Mergeam grãbiþi. copiii reuºiþi. e un ins foarte puternic. E mereu preocupat de experienþe. plutind în linii discret rubensiene.. dar au ºi plecat?”.. e când uleioasã.. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”... ficatul. Dumineca dimineaþa. florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii. coafura ei se lasã în valuri pe spate. prize. aparte. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei. În partea dreaptã dicþionarele. de ridichi.. printre coralii barierelor australiene. un þãcãnit mecanic al pantofilor. A locuit la noi ani mulþi. orologiile exacte. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. o dungã impecabilã la pantaloni. Rinichii. Târgoveþii. patul fãcut. Eram atunci un maimuþoi necrescut.. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. Are un mers al lui.. aranjeazã geamantanele. dimpotrivã l-a ajutat cu bani.. de duritatea granitului. când fierbinte. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun. în himerele paleo-geologice. Informatoare n-a dorit sã fie. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani. detectând otrava din ciuperci. cam odatã la cincizeci de ani. Se plimbã un timp prin India. nici mãruntã ca o gâzã. cedeazã la preþuri. soþia lui Gheorghe Ionescu. desenul macrameului. totul. nimic. Un om ca el apare rar. o ceaºcã de ceai sau cafea. lumina se retrage treptat.. de ceapã. Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã. dupã duº ºi inspiraþii. peste planetã e rãcoare. uºa deschisã. prãjituri. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine. sârba. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. douã sãptãmâni. Nu era nici înaltã cât un turn. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie. în aburul sângelui ce aleargã prin vene. unchiul pãrea un explorator polar.. în bronhiile peºtilor. de sus. ea mai scundã.. se plimbã prin sufragerie. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel.. vânzãtorii.. se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu. imaculat. la tacâmuri. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. Poate paraliza memorii. pisica se arcuieºte. cu predilecþie. rãsuci gâturi ºi membre. goluri. trupul sãu fiind un laborator. simt în privirea lui ceva încremenit. Pendula bate ora zece. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce. vâneazã cu peria fire infime de praf. Cartofii se curãþã aproape singuri.. Statuarã în fotoliu.. altera prãjituri ºi iubiri. morcovii mi se (continuare în pag. Îl vãd. În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã. întinzi mâinile. spunându-ºi pe numele mic. bat pe toate fronturile în retragere.

Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. Trakl sau ªtefan George. Piteºti. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. asumatã de autorul acestui volum. Teoriile estetice ale poetului francez. Khora. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. Deºi numãrul paginilor este de 169. nu doar academicianul. iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. “poeticã empiricã”. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. serios în referinþele critice. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest. evident bilingvã ºi ea. nu este problematizatã în volumul de faþã. urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem. Baudelaire ºi Mallarme. autognozã ºi mai departe. în principiu. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. apãrut într-o primã formã în 1985. divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. invenþie. un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american. Poe. 2008). vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. admirabilã cum. al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. însã. Pentru acest al doilea nivel. . iar pe de alta. Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul. începuturile poemului”. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. cu titlul Facerea poemului. Teoria despre poiesis a lui Valéry. drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis. Geneza operei literare. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. Corpul cãrþii. conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora. Prin urmare. Piteºti 2008). sprijinindu-se totodatã. Craiova. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. cu un termen al lui Croce. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã. cu o nuanþã evident heideggerianã. de pildã). este probatã elocvent în Tânãra Parcã. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. se trece prin aºteptare. spre unul profund. inspiraþie. autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. 1998) a volumului lui Derrida. e adevãrat. O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. Din motivaþiile de la început. de altfel. mai puþin.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) .

în acelaºi timp. ci despre punerea în diferenþã. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. ci de a-i identifica mecanismul. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere.)”. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. metafizice. de asemenea. tari. autorul lasã însã loc unor confuzii. bazatã pe principii predeterminate. ignoranþei. aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. Una dintre ele este aceea cã. prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. este vorba. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. Vinul cel bun însã este lãsat la final. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. este o confirmare a acestei încercãri. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement. Despre Khora. Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. este sugerat. nu rãmâne decât sã aflaþi singuri. când autorul cãrþii Geneza operei literare. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. 83 . Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea.necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. ºi anume. ºi sensibil ºi inteligibil etc. Repere spre o poieticã. este menþionatã abia spre sfârºit. amintind de “suplement”. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. la problema transgresãrii discursului. pentru pãstrarea claritãþii. dar. ancorat în contextualizare necesarã. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã. dar revine constant.

Acum se aflã mai bine. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. s’a dus pentru totdeauna. cel puþin pentru cinci ani. chioar dacã am scris-o cu toatã inima. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. Giuglea: “22. Au trecut atâþia ani ºi multe. Am auzit cã Dvs. locuinþele. toþi cinci. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre. când s’a refugiat.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) . Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor. Dintre cei vechi. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. puþin. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. sã te bucure. Academia este la Braºov încã din 1940. 1947 Iubite Serra. Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. sperãm. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. veþi primi desigur o . Aºa sper: speranþã mai existã. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. eraþi refugiaþi. întunecatã de timpul negru care. (în româneºte în original). Giuglea. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. Maria ºi Giorgio Giuglea. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. de acum trecute. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã. ca ºi noi. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. ca ºi francezii. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului. Anca . Dacã vii aici. Anca Marina. Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie. Academia de Înalte Studii Comerciale. de la toamnã. doamnei Serra. þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. mult. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj.ªtefan Damian G. În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã. Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. Auger. când aþi venit 84 în România. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale.S. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. “15 martie 1947. Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. Goangã. acum cu rechiziþiile. Bezdechi.III. Cluj Scumpã Doamnã Serra. viaþa este grea. care te aºteaptã. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile. (Original în italianã). mai suntem eu. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. P. Noi suntem relativ bine. am putea reîncepe activitatea filologicã. Forþe mai puþine. Paul Sadeanu. Haºeganu este la Braºov. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni. Fiorenza. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii. G. GIUGLEA Scrisoare de mânã. poate ºi Dvs. Viorica Lascu . Fiorenza este profesoarã de englezã.Marina. Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi. atât de bunã altãdatã. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. Vã dorim Dvs. Calde salutãri de la noi.

Bartoli. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu.” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. în volumul care este în pregãtire. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. Al. A. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari. Rosetti.G.I. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. pânã la 1 ianuarie anul viitor. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii. în 15 Ianuarie. mai bunã ca a noastrã de aici. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. care a luat ºi avizul Ministerului.: Bucureºti. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj. Procopovici. 4. la 30 septembrie 1958. “D. D. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. (Original în italianã). cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. pe Dr. În aºteptarea rãspunsului dvs. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. îl recomandã numai pe Alessio. spada ironiei /. ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti. Rosetti. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul. Prof. Spre a avea mai mare libertate. vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani. Expeditor: (Sextil Puºcariu). deci tot un Muzeist). Scrie: G. dupã o întâlnire cu Ortiz. precum ale noastre trec adesea mãrile. sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el. membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs. Cu acest prilej. L. Azi e duminicã. cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. ce va avea loc Sâmbãtã.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu. Profesorul Iorgu Iordan. ss. Rosetti. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune. va sãrbãtori. ROSETTI Scrisoare la maºinã. Merlo. Text în francezã. Distinse Domn ºi dragã confrate. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp. ca sã ajungã la d-ta. În aºteptarea rãspunsului Dvs.” * Al. 28 ianuarie 1958. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi. eºti d-ta. dar apoi.” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. Al. (Acad. Astfel. Ferrero.remuneraþie ºi de statul vostru. “Cluj. Expeditor: A. În numele Comitetului de iniþiativã. cele mai distinse salutãri. “Bucureºti. vã rog sã primiþi. De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. al ºaptezecelea an de viaþã. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. Domnule. e pentru G. care are o pãrere bunã despre Alessio. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. în apartamentele lor din Str. expresia sentimentelor noastre cele alese. Pentru Comitetul de iniþiativã. Expeditor: Sextil Puºcariu. Iubite amice. pe hîrtie fãrã antet. G. la orele 20. am preferit sã-þi scriu eu în particular. Vuolo.). ss. vã rugãm sã primiþi. G. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. situaþia financiarã ar fi mai bunã. Serra. care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj.1940. Astãzi viu eu la Serra. Expeditor: A. decoraþiile spiritului. Rosetti). 85 . Cu bine ºi auguri. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. Elisabeta 23.. la Cagliari. distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. iar nu decanul (care este acum.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

(…) . Cantacuzino. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser. pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G.M. cu modelul protagoreic. Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”. În eseul din 1946. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards. G. nous sentons ce Moi universel. dans. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry. se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. Eupalinos. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo. Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean. pentru poet ºi arhitect. pe aceea de construcþie. docent.M. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit.M. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. Hr. pânã într-un punct. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate.M. Aºadar. G. “Nous. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii. desen din 1938. G.” Asistãm la o iradiere între noþiuni. “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo. al unei condiþii conþinãtoare. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei. pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda. ºi totodatã Degas.M. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã. încã mai mult ca Vitruviu.M. feritã de abisuri. însã. în stilul caietelor leonardeºti).Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry). devenit independent de obiectul sãu.M. Cu toate astea. quand nous méritons de le sentir. universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). point d’histoire.. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”. În eseul din Simetria. atât de fascinat de modelul vitruvian. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã.M.M. un timp abstract.. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. Concluzia cantacuzinã. Cantacuzino.” G. afirmaþia lui G. “Mai întotdeauna. Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul.. divulgând-ºi propria metodã discursivã. ce Moi universel qui n’a point de nom. vous dis-je. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). unde Valéry deseneazã în marginea foilor.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895). Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934). suferinþa educã – quae nocent. nr. pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. titlul eseului de G. “Dacã se poate concepe un spaþiu. prins de o febrã a lucrurilor concrete. Pentru un gânditor ca G. matematic.M. G. et pour lequel notre vie observable. Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã. exponentul unei tipologii identice. Mais nous sentons. fie ale duratei. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. pune problema în sine”. Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria.

Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului. un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry. obsesiv ºi pentru G.M. din 1929. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã. 91 .n.M. Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. de Leonardo ºi filosofii. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale. l’architecture du décor. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea. Pentru G. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. catolic fervent. Cãci opera nu cedeazã niciodatã. „Trecând prin Mexic în drum spre China.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). aºezând lucrurile în veºnica actualitate.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului. les profils de la terre. a fost surprins de moarte. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã. la perspective des eaux. vara. G. în 1946. drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain.M. qui. deºi. dans le style le plus noble. Ea se împotriveºte. trupul este cel care se bucurã mai întâi. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului. Ferrero existã în raport cu Valéry.M. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n. Marseille ou Naples transfigurés. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. Cantacuzino. “Il faut tenter de vivre”. în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”. supus legii gravitaþiei. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique. Inspirat.M. concluzioneazã G.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor. ci printr-o alegere teoreticã.] de filosofie”. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare. miroir grossissant de l’Europe.M.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G.M. chanter. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori. “le grand Claude Lorrain. arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. G. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. cei doi având în comun o anume raportare la moralã. probabil. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes.Astfel cuprins în operã. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. Cantacuzino.

mitologizat. cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic. dimpotrivã. meritul (probabil paradoxal. spus dintr-o suflare ºi suspendat. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri. Cu toate acestea. în grãdini/englezeºti. „live” poate califica ceva neºlefuit. presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. Demersul. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. al prieteniei. Aproape cuminte. fiind mereu supus modificãrilor. totodatã. înþelegând. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. ca anti-live prin excelenþã. în ambivalenþa lui semanticã. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate. care au ajuns. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest. De ce. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. în conºtiinþa publicului românesc. Extrapolând chiar. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. în timp real. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. cu precãdere al Statelor Unite. reemergent. când angoasant. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate. dar. într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . oarecum.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. subtextual. cu precãdere. aºadar. de multe ori. nici unul excesiv interpretativ. adecvat sau. Acolo unde „tu”-ul lipseºte. Expectanþele sunt. Bine documentatã. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. autoarea este departe de a fi o rebelã. tardiv. a produsului pe care îl denumeºte. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. când vital. ciclic. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare. întotdeauna în backgroundul ambiguu. a autenticului ºi ineditului „neregizat”. al oraºului. indispensabil. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. în gãri de metrou. în acelaºi timp. Termenul. acolo unde apare. aria tematicã a liricii româneºti. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant). în anii 60 româneºti. în ventrele mastodontului. Amis. „Live” are. cliºeatice. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. În mod surprinzãtor. histrionicã. nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. dezbãtut. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. obþinute incomplet. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. de multe ori deficitar înþeles. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. metaforizat ºi demetaforizat. care îi dau acel aspect de neterminat. alte extaze) . a trãitului sau a trãibilului. Alte strãluciri ne vor reda lumii. nu se vrea unul exhaustiv. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. când ironicã sau jucãuºã. a celei feminine. producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. totuºi. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. în scriitura ei. orientate într-o zonã. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. cu accente gotice chiar. aºadar./Ne cunoaºtem în copilãrie. molipsitor ºi. ºi riscând. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. bine dozatã ºi inteligent scrisã. riscantã. o suprainterpretare.

Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. nevrozã. adulter. Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. fost judecator. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic. care este un fragment de J. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei. dar care se contopesc în presupusul cotidian. trimiterile intertextuale. este compensatã de pasaje. de prezenþa ei stupefiantã. ea este pãpuºarul care trage sforile. Romanul previne încã din Motto. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [. Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit. probabil. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. incomod de descifrat sau de digerat. totuºi. iubire patimaºã. o demonstreazã. eclectism ºi liberalizare. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei. posedaþi chiar. nu poate distinge. care este însãºi existenþa lor. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . carenþa neimplicãrii. într-o încercare experimentalã de brainstorming. de asemenea. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. predictibilã. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. neajunsul unui discurs prea egal cu sine. actual arhivar ºef ºi oglintolog.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. Sunt remarcabile. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. sacadeazã în direcþii opuse. ci numai coºmaruri.. la început. îþi cauþi locul. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar.. indiferent la mãruntaie putride. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. Cãci tu eºti protagonistul. de altfel. te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta. la sala de culturã. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. pierdutã de mult. nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. intrigã. dar ºi a mini-studiilor culturale. în unul fibrilant. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. douãzeci de ani mai târziu. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon. vede în ceaþã. incitant. Precum Cutia Pandorei. apare sub influenþa halucinogenã. ca de pildã cel despre revolta hippie.L.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile». pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. bizar. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. nepoetizãrii. Totuºi. este Olimpia. contorsionat. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. Este o figurã care transcendã timpului liniar. depresie. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente. nu are identitate. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã. Te duci la film. Borges. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu. semnat Ovidiu Pecican. deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. peste care acesta nu are nicio influenþã. generat de somnul celui care aproape nu are chip. coºmar ºi o lume închipuitã.SUA” are. În orice caz. Incest. E un roman segmentat. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar. celui care tu i-ai rãpit libertatea. Conºtiinþa personajelor. spectaculos. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. ermetic. Olga ªtefan Dan Floriþa . unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale.

ba chiar beletristic. Viorel Rogoz).. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot. muºcãturã de ºarpe. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. junghi. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor). Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor). iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie. viaþa. 12). cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã. brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu. Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . zgaibã. culese începând din 1958. în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. Napoca Star. efervescent în sine. în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. dupã un model moºtenit de la A. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare. Am enumerat localitãþile explorate.”).Rituri magice din Þara Oaºului. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare. „Eros” ºi „Iatros”. Gherþa Mare. românilor. albeaþã. pp. Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã.. vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC). Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). Negreºti. 2008. Moiºeni. cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. Racºa. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. 1. de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad. Eleonora Sava alege. 12-14). riturile de aflare a ursitului/ursitei. Unde bea curcubeul apã. romane. De altfel. include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor.). ca o carte de literaturã de bunã calitate. Cãlineºti. este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã. de mai multe generaþii de etnografi. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. mai ales a vacilor). dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. face parte dintr-un proiect vast. În prima secþiune. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. Nu numai la noi. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic.Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. Certeze. volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. Turþ. celtice” sau „Marea Ortodoxie”. „Farmacie. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. ci ºi în lume. ªtefan Borbély. scrântit. Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. Cãci opera. Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. 1. trace. din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte. „preromânitate”. Cluj-Napoca. descântecele de spãlare de urã etc. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. „interferenþele indoeuropene. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. Unde bea curcubeul apã. orbalþ). izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. În cea de-a doua secþiune.

astfel. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. scriitori. Lista e lungã. Brancaccio. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea.. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. fiul luminii. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi. autoritãþile locale. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. exeget. Barbu Brezianu.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. Branchos – puterea mâinii. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie.G. Brancassy. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. Ezra Pound. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 . Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. branch. James Joyce. pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã. Pavel ªuºarã. ºtiinþificã ºi socialã. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”. Tudor Arghezi. Ea începe cu Bartolomeu Anania. branche. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa.” Apoi apar divagaþiile. V. ordinea nu e aleatorie.. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. Sidney Geist. executor testamentar spiritual al sculptorului. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova. de Laura Dobrescu. Branco. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre. Radu Bogdan. Brâncu. Rousseau Vameºul. apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã. erou al legendelor celtice. Brancasi etc. istoriograf. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei. Paleolog.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. Aflãm cã în Singapore. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã. Guvernul României. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului. filosofi. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân. existenþã. derivatã din greacã. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã.G. Eric Shanes. Paleolog.” Cum stã bine unui eseist informat.

Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. cultura. pe de altã parte. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. devine o afacere (“se vinde cu tva”). În plan stilistic se remarcã. ipostaziatã prin literaturã. cãci. subversiunea prin imaginea religioasã. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. un joc de atitudini ºi de intuiþii. atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. culturale ºi religioase. dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –. tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. altfel spus. al manifestãrilor spirituale. ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. Astfel. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. sunt evidenþiate. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. De aici. Mai apoi. cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã. vizibilinvizibil. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. iar nu dogmatic. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. Prezentarea evolutivã a artei. tehnica imperfecþiunii. confesionalul . tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent. de a se raporta la aceasta. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. supusã canoanelor. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. Astfel. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. imagine-viziune. fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. politice. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine.îl simbolizeazã. raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. mai ales. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. condiþia sacerdotalã a artistului. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte. Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. sub aspectul dispozitivului biografic. la o primã vedere. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii.

Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. Note de cãlãtorie ºi VII. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. la un moment dat. poezii. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. al cãror rol e amnezicul. în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. Cultura ºi civilizaþia elenã. de ordin valoric ºi cultural: I. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. Pe de altã parte. al efemerului. E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. Studii. Relaþii ºi evenimente culturale. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. poemul alb. la o restructurare. II. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv. fãrã reguli ºi fãrã limite. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie. structura “vânt.V. ºi opere lirice de cea mai mare valoare.Recenzii. sã se alieze cu literatura. tutun ºi alcool”. “ZEVS”). “medeea”. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. spre a deschide minþile mai multor oameni. III. Nota dominantã e datã de tonul ironic. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. articole. A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã. totul fiind un acelaºi timp. VI. Traduceri ºi creaþii literare. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu. regresia temporalã. ca legitate a logosului.lipsit de patos sau retorism. 2008) care adunã un numãr mare de studii. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate. comentarii. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. eseuri. Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu . dezestetizat. cultura. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. poezia volumului Vânt. a unei gândiri rebele. o modalitate de gândire ºi investigare. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. Interviuri. prezentãri de cãrþi. Însã. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii. îi ºtie istoria. acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate. altfel spus. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. Personalitãþi ale elenismului.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. IV. jocul de cuvinte. tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”. dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. Prin ansamblul ei. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci. Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura. adevãrate arte poetice. chiar maliþios. trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã. Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate. articole publicate în revista Cronica. eseuri.de facturã mai mult istoricã. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine. comentarii. Tocmai de aceea.

doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. poet si muzician. 2008). doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. o exorcizare a filosofiei. pe înþelesul centaurilor. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. Cioran ºi Nietzsche. aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. nu te lasã în pace pânã nu o termini. pãrãsirea. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. Petru din podea”. Cãci . dar nu va fi uºor. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar. aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. mai precis un underground deja polemizat.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. Regia continuã cu Anda. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. studentã la Litere. avortul. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. rãzvrãtitã ºi ambiguã. un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. o considerã plictisitoare. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos. ceea ce insinueaza ºi Alex. de spirite neîmblânzite. Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. dar personajele sunt departe de the American dream. literaþi cu apucãturi speculative. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini. o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. prietenia cu Alex ºi droguri. manuscris al Uniunii Scriitorilor”. ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. asemeni cursorului lui Alex. Cele mai frumoase creiere.s-au speriat de filosofie. admirabil pusã la punct de cãtre autor. uneori de un umor cvasi-tragic. Tabloul problematic începe cu Alex. cu patologie. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat. prozator. unul dintre personaje. nu se cred în stare sã-i facã faþã. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. Deopotrivã actor. dar . În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile. Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof. dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. modalitãþi ºi efecte. Anda si Alin). chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. Seamãnã destul de bine cu un film. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. invers. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin.

acesta. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. evanescent. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). Deºi “cartiere alchimice”. Editura Brumar. (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. pe atât de terifiantã. multã joacã. 2007) .”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel).” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. 99 Povestiri din cartierul de vest . de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului. poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. uneori ca un banc ceva mai lung. ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”. de alter egouri./ tonifierea buzelor” (Experiment). în poezie de exemplu. Editura Vinea. Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”./adulmecând extazul. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath. nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi. rãutãcioase. monotone./ mai uºori!” Condiþia poetului./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda.tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. lãsând echivoc drumul pe care îl duce. ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune./ aºa veþi scrie. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri. cu motto-urile aferente. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt). Pentru restul. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor. 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente. Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor./ ca sloiuri lungi de gheaþã. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. Mai mult decât atât. ºi multã. viitorul ca o amintire. ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. dintr-un oarecare altruism. dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. având ca supratemã condiþia umanã. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. sãrãcãcioase ºi în degradare. al doctrinelor sau al vremii. Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare. poate. În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare. mai precis pe personajul Posturelei. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. idei. încântaþi de Wilma ºi Dino”. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã. aparent variate. nãrile dilatate. plus imaginea unor gãini la mare. în fond. de visare.//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. este improbabilã (rost). chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism.

. Aerul vibreazã. Deºi teme.Extrapolând. întorc mereu capul.. zãpezi. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii. încerc sã fug. mã împiedic în propriile-mi picioare.. adolescentin ºi pur epistolar. îmi spune. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent. pe lângã urechile mele. Clanþ. adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume. unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen.. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada)... a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã.. înmormântãri.. boteze. s-au ofilit 100 sâni. sãrut-mâna. etc. ºi anume patetic. dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede.. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei. apãrut de nu ºtiu unde. fãrã a le putea raporta. Au trecut atâtea nunþi. propriilor interpretãri. paradoxuri etern acceptate. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã. râde în hohote. La plecare mã înclin.. A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”. .. Cristina Sãveanu (urmare din pag. motive comune. trec prin intersecþii. Îmi ridic mâinile sã mã apãr. “Nu te speria”. dispar printre semafoare. îþi pot stârni interesul. Clanþ.. prin pasaje. Deodatã. În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa. ploi. cititorul se simte constrâns a nu interpreta.. Cineva râde... 81) lipesc de bãrbie. el rãmâne încremenit ca o stâncã.. fie el unul care provoacã angoase. cu o pereche de foarfece în mânã... A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu. EL. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã. în sfârºit.. viziuni.. 2008). Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit. se constatã un soi de spleen al scriitorului care.

cã domnitorii moldoveni. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A. la Viena. însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21).A. Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. Rãdulescu (95110). Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44). Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”.Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean. Culturã ºi civilizaþie (237-268). Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B.Hasdeu. meritã sã fie citit cu atenþie în întregime. aflându-mã în Iaºi.Potebnia. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”. se întind pe 16 pagini. fiind moldovean.Balotã nu sunt acceptate de P. Prietenul lui B. Karamzin ºi I. deºi în multe privinþe îl criticã pe A. Iaºi. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. cel mai amplu ºi mai consistent. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. versificaþiei. Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia.Caraman. La finele anului 2007. dupã noi. Un alt specialist ucrainean. a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”.Hasdeu. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297). Jirecek. Vinþeler În prezent. de sud. care sublinia cã “ªtefan. Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã. Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii. am intrat în posesia unui excelent volum de studii. în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907). stilistic ºi cel al simbolicii populare. ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã. L. a fost Kovalškyj (1856). care cu siguranþã a fost Vlahoslav. de altfel apropiatã de cehã. apãrutã în 1958.Potebnia. A. mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). De fapt. La începutul veacului al douãzecilea. Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. intitulat: Studii de slavisticã. ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor. cunoºteau aceastã limbã. a cântecului. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980).P. care. în 1868. Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite.P. 104 la numãr. În acest sens. dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204). Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean. Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand. deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac. Ivan Franko. de altfel binecunoscut. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj. Ideile afirmate ºi vehiculate de A.Balotã.M. cã textul este la origine ucrainean. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29). la origine. 297 p. H. care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este. intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N. istoricul ºi scriitorul rus N. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”. 2007.Kramazin. precum ºi cu ceilalþi slavi. printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar. Limbã ºi limbaj (205-236). Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste. au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus.M. un ilustru profesor.M. atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. având numeroase relaþii cu ucrainenii. Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P. însã notele. dar ºi în trecut. ajunge la aceleaºi concluzii. Hasdeu. Caraman pe întreg spaþiul slav. însã cehizat. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. Ultima lucrare pe care o analizeazã P.

Cercetarea lui L. Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. D. rusã ºi comparatã. ºi. în douã volume. Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166).S. ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168). Ivo Andriæ M. I. O. 1925. Zemliak.despre Occident. cu comparaþii din alte literaturi. înclinaþia poetei spre mitologizarea individului. ca început sau continuare a descoperirii universului. fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian.Agârbiceanu.S. “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). viaþa se roteºte asemenea ruletei. iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale. Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii.Rasputin. pironind privirile jucãtorilor de ocazie. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc.Faulkner. ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor.Dostoievski) (45-51). „Motivul hazardului. În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148). datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). Îngerul focului de V. toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã. drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu. M. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63). tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ . Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã. firescului în gesturi ºi obiceiuri. însufleþirea oamenilor. Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu. Astfel. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. În articolul. deci. subliniazã Brodski. Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F. precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului . New York. . din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie. opus dezordinii. Prozã aleasã. Blaga. G. prieteni. Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112). Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. Faust.M. Din alte literaturi V. “Proza. informului. dar prin alte mijloace” (284). lipsei de formã. insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori.Goga.Popescu etc.Garcia Marquez. amândoi au ilustrat în creaþia lor. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei. Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”.R. Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite. Paviæºi alþii. „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei.1881) au fost contemporani. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX.Briusov. Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea. 1979. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului. Nuvela lui Turgheniev. Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. W. V. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul. St. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). Bãnulescu. dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic. Cunoaºterea de sine. Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului. Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M. Este vorba de Sorina Bãlãnescu. Sadoveanu.Turgheniev (195-204). devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). 1939. Bulatoviæ . 1883) ºi Filonov (n. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. Hlebnikov (n. Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu. poetul tinereþei sale” (167). Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei. Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã. Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202).Puºkin. Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã. tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov. L. – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei. scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã.

a arat. V. Liudmila Bejenaru. capitala Tadjikistanului. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin. a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. Sineavski. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. la fabricã. fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. Nataºa Manole. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor.Toporov. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik. dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). Voinovici. Peste aproape trei sferturi de veac. Vl. Voinovici. criticii literari ºi alþi oameni de culturã. apãrutã în 1914. în 1987. Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. patru ani a slujit în armatã. 103 . printre care ºi Vl. Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207). se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã. a lucrat în construcþii. A debutat ca poet. Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224). Scriitorii. Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori. N. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. au fost ºi ei marginalizaþi. la fel ca ºi precedentele volume. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat.unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. Deºi nãscut în 1932. ci în Duºambe. Cea de a treia doamnã. De altfel. reputatul lingvist ºi om de culturã. din pãrinþi intelectuali. Încã în 1910. Daniel ºi A.

De la fixarea temei prin poezia Pârgã. primenirea ºi ventilaþia lor.Voiculescu. de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. etnografice ºi etnice mai întâi. rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). rãstignit ºi flagelat. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. din cartea I. în care primejdia se naºte din starea pe loc. supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot. un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”. un eºafodaj trilogic.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). labirintice. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã. cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic). ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei. la fel ca Adam ºi Eva. În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. în ciclul Poarta gunoiului. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). noi vedem în succesiunea poemelor sale. spre suprema fiinþare prin cuvânt. o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. cu o dezvoltare gradatã. un spaþiu al imaginarului. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii. Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat. Spre a da roadã. alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem). cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. Cele trei etape ale rodirii seminþei. înscrisã într-un textualism eficient. în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. produs muncit. cum îi place lui sã-l numeascã. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. rodirea ºi coacerea. urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã. poemul I. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii. Regresiunea în timp. de la moºistrãmoºi. apoi a uneia culturale. o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. sãmânþa. folosit înainte ºi de V. Titlul. însãmânþarea. În concepþia sa. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice. la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã./Din somnul somnului. nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. de la Nichifor Crainic. în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator. spre a se feri de „poema stearpã”. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). a Domeniului întemeietor./Ca o copitã fragedã de miel. venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. cât ºi mai direct.

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

bogatã. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa. Într-o formã mai aluzivã. soþul ei. zicea ea. era. Am repetat cu mai multã insistenþã. se izbeau marinari irlandezi beþi. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. cãci rãmâne luminã din luminã. Lumea din jurul ei. Pânã într-o bunã zi. de bolovani aruncaþi. chiar lucrurile cele mai mizerabile. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. în barul acela ordinar. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. mai fragedã. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. Dacã soþul meu în Argentina. Dar sã nu sar. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. ªi nu mai îmi trebuia altceva. ºi îmi place. i-am mângâiat faþa. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. de care afarã. – „Soy argentina”. ºi eu îi vedeam direct sufletul. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. Atunci. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. mai discretã. rãspundea ea. ªi tot ce era în jur. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. ar fi murit. – Nu e greu de simþit. caldã. poate. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea. era de neconceput. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice. ªi mã faci sã sufãr. acolo. Ea s-a fãcut palidã. Ea mã asculta. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. nu o mai cunoºtea nimeni. Atunci ºi-a mai revenit. vreau totul pentru mine. în prãvãlia cu obloanele trase.. Am luat-o de mânã. Ea s-a fãcut albã. preferase sã plece întro lume necunoscutã. palidã. adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. ar spune tot aºa unei femei. de care ea niciodatã nu se putea pãta. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. pânã la nunta de diamant. dupã ea. etern purã. din care voiam sã o scot. nu mã mai atrãgeau. Într-o zi. iar ea. Þinând-o de mânã. pãrul mãtãsos. cãci era ca lumina. în vestmântul alb de mireasã. Atunci. în întuneric. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. care purifica totul. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. moale. peste câteva luni. rãtãcitã. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. mâna. era o zânã. atât era de purã. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã. nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. Sunt egoistã. decât mizerie. Cã la vederea ei numai. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. între ei.. înalt ºi cu aspect distins. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. în acel bar din West End. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. Ea. un bãrbat tânãr. ºi ea ºi-a lãsat. care lumineazã totul. iar soþul ei. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. la atins. îmi pãrea un diamant care strãlucea. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. dar niciodatã nu se pãteazã. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. mã identificam. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat. chiar dacã poate nu-l stima. fãrã nici un efort. Soþul ei era în Argentina. eu sunt mãritatã. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. înstãritã. se apãra ea. unde sãracã. Ea nu avea nici o vinã. M-am recules din loviturã. ªi ea simþea. eu stând la bar ºi servind. am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. sau de 75. gândurile. am hotãrât sã o iau de soþie. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât. zicea ea. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani. ori de câte ori venea vorba de acest argument. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. ea mi-a spus cã era mãritatã. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã. nu putea trãi altfel. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. mi-a spus ea. femeile frumoase. E aºa de frumos ce-mi spui. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna. nu-mi mai spuneau nimic. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. am rãmas uimit. Voiam sã ies . Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. în America. Care? Întrebam eu. dar oricum. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. cã probabil într-o altã viaþã. fastul ceremoniei. Dar simþeam cã mã iubeºte. i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. eu am fost. în România. Dar nu este drept.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. tinere. O conduceam acasã.

este amor propriu. escortat de doi agenþi. ca proprietar. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie. o voluptate a durerii. care nu erau clienþi.. Iar eu rãmãsesem. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. Dacã într-o bunã dimineaþã. ªi apa ei inundase viaþa. sã o scot pe Ramira de acolo. Era atroce. Au trecut ca un vis. ªi auzeam hohotul de râs. vedeam chipul de luminã. sentimentul în care m-am închistat? Sau. pentru angajare în Alaska. voi îi cereþi pâinea 109 . fulgera un gând. ce aveam în bancã. ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea.. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. Aº fi muºcat gratiile. ªi aº fi mers fericit acolo.. mã urmãrea pretutindeni. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira. închipuindu-mi cã uitasem. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii. optica mea se schimba. în clipa aceea am surâs. Abia eliberat.. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie.. am început sã o caut. A durat ºase luni. la est ºi la vest. într-o bunã zi. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare. eu vedeam cã ea. Eliberarea de durere? Dar era absurd. N-am fãcut nici o opoziþie.. aºteptându-mã. Pânã când într-o searã. Cãci punctul de observaþie era complet diferit.. Aº fi dispãrut cu Portoricanul.. ce altceva puteam sã fac. îmi mai rãmãseserã alte ºase. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare. viaþa este durere. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni.. Dar ce sã fac. Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. Într-una din zile. Cãci. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº.. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei. Dar nu mã durea pentru bani. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã. Marele vehicul. lucrând câþiva ani departe de soare.. la fel ca ºi o voluptate a morþii. Totul este durere. Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike. Acum dispãruse cu toþi banii. ca ºi visurile despre libertate... vedeam ochii Ramirei. atunci am aflat. ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. în subteran. când am venit sã deschid barul ca de obicei. cãrnuri fãrã har ºi suflet. victima unui criminal.. nu mã mai interesa nimic. purã.. în jurul meu. cuprinzând totul. cã. Dar ce erau libertatea. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele. Fãcusem ºase luni.. sau este milã. pe care mi le fãcusem. Acum.din mediul acela rãu famat. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos. cãci Portoricanul. dar prezentau viaþa într-o luminã nouã. în bezna din mine. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese... e.. perversiune? Un sadism contra mea însumi. nu mã interesa.. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea. Curs practic de eliberare de durere.. cât pentru.. Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului. ca o umbrã. vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. Trãisem pentru plãcere.. Dar era prea târziu. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic. Apoi. auzii. în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic. Nu. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat. ªi nimic altceva nu exista. nici un protest. de aproape un an de zile. ºi se regãsea pe sine însuºi. sã plãtesc totul. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul.. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie. Deci ºi bucuria? Mã întrebam. Siluitã. ceea ce de fapt venisem sã fac. cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã. Pânã când. Cãci dacã aº fi avut. Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. ªi încet. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. când hoinãream pe stradã fãrã þintã. Dar acum murise. Prin înºelãciune ºi constrângere. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã. iar restul omenirii era un produs de serie... Ramira. „Sic cogito” a lui Hasdeu. un grup de câþiva oameni.. cu Ramira. Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. în locul lui. Dar era inutil. acolo. le-am zis. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican.. pierdutã.. Era îngrozitor. Eu nu am avut niciodatã presimþiri. Dar sã explic cum trãiam. ºi nu exista nici un paradis. Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul. încet. lumina dinlãuntru. în puþurile petrolifere. cã mai existã viitorul. Ramira. auzeam rãspunsurile boddhisattvei. cu Ramira. ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu... Mã trezii cugetând: este iubire.. ªi auzeam vocea... în Alaska. câteva mii de dolari.. o mascaradã.. Au trecut câteva luni. Atunci. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira... am fost închis preventiv pânã la proces. cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara. Documentele vorbeau. realizare.. asociatul meu. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele.. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. La proces am fost condamnat la un an închisoare. în afara iluziei. constrânsã sã se prostitueze. ªi toate femeile erau amorfe. sau. totul era un bal mascat. Dupã mult timp.. Naºterea ºi moartea sunt durere. Intrarea gratuitã”. fãrã ea. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. Eram curios. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni.. cãci ne conduce în mod egal la moarte. eram iremediabil singur. Mi-au fost confiscate toate economiile. era un unicat.

ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. dacã. ºi care pe mine. zicea Boddhisattva. zise Ilie. din care nu se putea ieºi. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. Dumnezeu este pretutindeni. pe cerul acela depãrtat. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. – Da. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. de la orice religie. Cãci Dumnezeu se simþea. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. aºa cum e ºi dorinþa.. din robie. M-am înscris la teologie. Singurul ziditor este destinul. care se ascundea în spatele ei. a þâºnit ca o scânteie. rosti scurt.. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã.. de tatãl meu. tremurat. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. Dar cãile care ajung la El. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat.. sau fãrã sã ºi-o spunã. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu. Durerea aceasta era nouã. ºi fãrã sã ºtie. mã rugam în parcul înzãpezit. calea strãbunilor de acasã. – Ai dreptate. condiþionatã de tot. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. zicea Boddhisattva. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. cunoscusem viaþa sub toate aspectele.. repetam înfiorat. dar calea este tot aceeaºi.. Ramira fusese doar treapta. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. de aparenþele lucrurilor materiale.cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora. mereu la locul lor. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri.. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. Am început sã învãþ la teologie. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper. nimic nu este. asemeni unui Univers gol. nu se descria. în Central Park. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea. Cãci ori de unde se pleca. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. sub pomii desfrunziþi. Era disperare. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie. ºi au început sã se intereseze de religii orientale. percepþiile. s-a redeºteptat deodatã în mine. prin traducere în alte limbi. ca un navigator pe o calotã de gheaþã. iar nu în eliberarea de durere. seara. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele. îmi pãrurã fãrã sens. ªi totul era iluzie. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel.. datoritã Ramirei. dorinþa? Cum putea exista fericirea. nu s-ar fi cãscat în mine golul. De ce? i-am întrebat eu. Asta e experienþa mea de viaþã. Sau o birocraþie a sentimentelor. Totul este construit de mintea omului. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. ajuns la acest punct. ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. de un stâlp sau de o margine de trotuar.. dar era ºi adevãrat. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº. ªi poate. a vieþii ºi a morþii.. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã. de cald. aºa cum orbii au nevoie de un baston. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol. Dar nu mai era durerea de la început. un imens lanþ de durere. Durerea nu existã. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. ªi cu el alãturi. Dar în realitate. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului.. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. golul imens. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã. punând capãt discuþiei noastre. era dorinþa care genera însãºi viaþa. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. ea e rezultatul neºtiinþei. ªi acum. originea suferinþei universale. ªi tot universul era. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri. Este calea iubirii.. calea robilor. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. târând toate creaturile una dupã alta. cãci totul trece. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde. purificat. aºa cum existã o birocraþie a religiilor. zise Victor. simplu. care determinau în noi senzaþiile. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei.. dobândisem mântuirea. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia. îs diferite. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. încheie. aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor.. iar nu realizarea dorinþelor. mã înspãimântase atâta. care era neîncetat. Cãci durerea sfinþeºte viaþa... iartã-ne nouã greºelile noastre. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul. am fost suspendat din seminar. de frig. ªi atunci. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. sau se schimba. (fragment din romanul Meºterul Manole) . Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. Cãci existã o birocraþie a minþii. am cugetat. întrun cuvânt „skandha”. – Dumnezeu sã te audã. din mine. care mã condusese acolo. Ilie. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. Eram mântuit. Fusesem contrabandist. nenea Ilie. Era sumbru. mântuirea. limbile omeneºti. de legile fizice. din adânc.. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii.. construcþiile psihice ºi gândurile. dacã nu secând însuºi izvorul ei.. la început au stârnit reflexie. în rest nu aveam nimic. european. ªi atunci golul acela. Victor. drumul..

Urmau sã-i taie piciorul.În copilãrie mi-am rupt piciorul. atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. Arborele elefant are rãdãcinile etalate. am vãzut de aproape furnica-glonte. mari. Curând dupã aceea. “indigen”. Torente ºi bãlþi pretutindeni. care au mânuit corzile. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu. Privisem. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. Drept pedeapsã. tata a fãcut apendicitã. Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii. îl apãrã de orice duºman – fie animal. lãcuste. uriaºã. ca sã provocãm vânzolealã. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. regiunea Madre de Dios (Peru). Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“. Dar banii se fac greu. în câteva zeci de minute. minune. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea. Am vãzut arborele-defier. Deºi avea o fracturã deschisã. femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac.Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. odatã tãiat. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. al arborilor-giganþi. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi. deºi. De-asta sunt aici. broaºte – sunt ucigaºe). abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. prelungite cu niºte vene de lut.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado. Dorinþa mea e sã ajung profesor. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant. mai degrabã urlet. bogat în apã rapidã ºi noroioasã.. nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña. Ghidul meu este Erwin. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe. sã se împreuneze ºi sã moarã. sec. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. Mã reped atunci la oraº. datoritã drumului lung. era impetuos. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã). minuscule ca dimensiune. în care se auzeau parcã ciocnindu-se. numai la lumina lunii. pânã la cãderea serii. pe o razã de un metru.. Ca sã faci liceul. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel. N-am fost la spital. în freamãtul viu al junglei. prietenii. simt cã trãiesc. Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. fie plantã.. Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui. Familiºtii. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri. frumos la chip. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. omizi. pe catalige. ca un geamãt. lanseazã. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. pe care lam tot strãbãtut.. mai trãieºte doar câteva ore. bunã ca… pansament gastric.. greu de tot. dupã câteva ore de drum argilos. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: . a spus Erwin. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. . aici. pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. trebuie sã ai rude la oraº. sã mai pun câte ceva deoparte. maiestuos. de jos. mingi de biliard.Nu sunt greieri. de termite. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei. cu toate acestea. iar privirea gânditã: . Pânã n-am aruncat mâncare în apã.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã. interveni Erwin. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. care. îmi vãd pãrinþii. A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare. apoi. ca larvã. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. De regulã. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. unde stau singur tot timpul anului. chiar s-a fãcut bine. vãzusem cuiburile. cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi. L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. apoi. parcã. râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi. Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. avide de luminã. un lac format prin închiderea unui cot al râului. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare. Arborele-de-fier în care eram 111 . în goana ºalupei. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: . Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. ce-i aduce. dupã ce iese afarã. chiar ºi în sezonul ploios. toate vietãþile – viermi. nu poþi bate nici mãcar un cui.. Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. i-au pus totuºi piciorul în ghips. Peste câteva zile urla de durere. cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. Se gangrenase. Am dormit protejat de douã rânduri de plase. huacapu1 . la lumina lan-ternei. “canapeaua” intermediarã ºi. veniþi la ciugulit argilã. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. am ajuns la râul Tambopata. în lemnul cãruia. e mai bine aºa.

ºi duci o existenþã de martir. banyans. Erau arbori balsa6 . Sãmânþa a dat rãdãcini. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa. faimoasa fierturã de ciupercã. Am profitat. papaya. manioc. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer. Treptat. se cultivã “la munte”. Mi-au revenit lucruri pe care. poate un restaurant. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. Tocmai asta cere ºi ºamanul. e mai bine plãtit. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. ceva se schimba: pãtura verde se subþia. acestea au ajuns la pãmânt. ziua lenevesc. Priveliºtea era jalnicã. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate. fãrã-ndoialã. În timp. porumb. Mi-am vãzut fraþii. Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie.. Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã. Bertholletia excelsa. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag). dar goi pe dinãuntru. Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã. iar cerul senin.. Þãranul primise “cu titlu”. Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman. tristeþe sau spaimã. 5 Ice Cream Bean. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc. restul exploatãrii forestiere.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. totuºi.. 17 septembrie 2008 1 Huacapu . dupã cum spun ei. 40 de hectare. Cândva. În schimb. sortitã ºi ea pieirii. Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei. care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine. e rândul lui sã bea din licoare. dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. . Socratea exorrhiza. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei.“smochinul constrictor”3 . ºamanul îþi poate prezice viitorul. Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã. iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice. cum dã Domnul. Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. mai poþi întâlni fermieri. Cam zece la sutã erau destinate culturii. Lima. Cu ani în urmã. solul e vlãguit. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu. sãrãcia lucie. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã. Apoi se planteazã în jur. Va trebui. încât îl sufocã. Lupta pentru existenþã – am zice noi. stai ºi suferi. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã.. mi se explicã. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. Apoi.. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând. ce se nimereºte: avocado. cãci m-am întâlnit cu mine însumi. Minquartia guianensis Aubl. oricum. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca. ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani. Ficus benghalensis. Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. Din nou cu barca pe râu. fasole veritabilã.. pãrinþii. care s-a slujit de primul precum o lianã. Abia dacã mai produce ceva. ananas. cu universul. Trãiesc în grupuri. Pe mal se miºcau alene capybara. dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui. ba.. cele mai mari rozãtoare. ele devin atât de puternice. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin .Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. straturile. de jos pânã sus. dupã ani. Apoi. Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã. Te apuci sã vinzi lemnul. care. Era plinã. 2 Walking Palm. Erau albi în lumina reflectorului.. sunt sigur. Din pãcate. se duc spre alte meleaguri. Inga edulis. Dupã doi ani. . cumva. Cãutãtorii de aur. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. Ochroma pyramidal. sã iniþiez un comerþ. de aceste întâlniri. pentru cã se aflã în adâncul junglei. dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare. Pãdurea tropicalã dispãruse de mult.. la vremea respectivã vroiam sã le uit. monotonã. 3 Strangler Fig .. ceea ce înseamnã 1000 m. 4 Brazil Nut. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile.Cred cã n-o sã ajung dascãl. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 . bananier. reveni Erwin la gândurile lui dintâi. . o bãcãnie. 6 Balsa. fericire. sã mã mut la oraº o vreme. Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale. aligatorii locului. uneori. Se estimeaza ca 20%..

S-a discutat despre poezia berlinezã. Noi. un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!). Gabrielle Zanello. Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. Amore. Andrea Gullotta. Cinzia Mozzato. s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale. Fugarul ºi Arrivederci. sârbã ºi bosniacã. de diferite naþionalitãþi). traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto. Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). Ciao). Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. în cea italianã. Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei). poeþii români. Cristian Bãdiliþã 113 . în cea austriacã ºi. Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia.Raluca Lazarovici. Leonardo Masi etc. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). fireºte. Neira Mercep. Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . friulanã. am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. în cea polonezã. în cea croatã. Marco Prandoni. Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. cu douã romane. Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino. Maria Isola. Giovanni Magliocco. Ruben Van Gogh (Olanda). în stil performance. Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). gallegã. Borja Gomez. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni.

Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. cu o salã de .TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008). în 1955. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). este imaginea jalnicã a unor victime resemnate. la Théâtre de Babylone. a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon. soþul gelos -. care. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc. totul ar fi trebuit sã continue nedefinit. în realitate. cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci. Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe. În cele ce urmeazã. din inox ºi sticlã. pînã la sufocarea completã. chiar dacã le era imposibil. Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate. între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008. Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. departe. stînjenind prin prezenþã imediatã. Interiorul de casã burghezã oarecare. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). rutinat.S. o clãdire modernã. ªi în aceastã contradicþie. ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. E fãrã ieºire ºi. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti. care creºte în „progresie geometricã”. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului. fãrã alte manifestãri. victimã a lui Amadeu organizatorul. vom trata doar spectacolele invitate. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. chiar dacã nu mai avea spaþiu. În logica ºi în adevãrul personajelor. în regia lui Jean-Marie Serreau. Cuplul Amedeu – Madeleine. Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. neliniºtitor. din ce în ce mai sufocantã”. Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). în parteneriat cu Teatrul „L. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru.

practicã un teatru declarat politic. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei. se va rãci în colþul mesei. în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã. prin „maltratarea” pernei. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea. Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. O scenã (aproape) goalã – douã scaune. cîntînd în canon un imn al libertãþii. vorbesc ºi se plimbã. o scarã. a lui Salvadore ºi a Laurei. Cei doi. care pentru a putea suporta privarea de libertate. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena. aburindã.. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia. care acum s-a împlinit. Tompa Gábor. acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric. declara directorul teatrului. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. a discriminãrii. se plimbã ºi vorbesc. cochetã. iubirea pentru aproapele. o rîºniþã de cafea etc. Ella de Herbert Achternbauch. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. printr-un ingenios schimb de costume. al treilea invitat al festivalului.. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. iau chipul întemniþaþilor. pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. plonjînd în valurile unui ocean imaginar. un monolog de o intensitate specialã a trãirii. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. compasiunea. Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. a violenþei. Un spectacol rãscolitor. dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. Emiliano Brioschi 115 . dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. ca la final. cei sugeratã simplu. cînd de alta a fileului. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. Iar cafeaua. devenind doi roboþi. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani. a morþii. de la Teatro da Rainha din Portugalia. doi italieni plecaþi în America. În textul scris ºi . în discursul inaugural. Simplu joc al hazardului. Cei trei actori – Simona Malato. secondat de Margarida Mauperrin. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei.aproximativ o sutã de locuri. Înlãuntrul inimii. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei. Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia).

Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). într-o închisoare de drept comun. Gobbo).ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. vivace. amant al versatului Antonio. Franþa. dar ºi o infinitã poezie. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. o pasiune rãscolitoare. în regia lui Egon Savin. la fel ºi servitorul lui Shylock. regia: Jacques Bourgaux). podiumurile rabatabile sînt. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. (Goran Šušljik). la început. iar la final. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. apoi cea într-un lagãr nazist. este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia. nu iubeºte. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. consum de droguri. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. de fapt. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. 116 . în regia lui Alexandru Darie). Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate. fiecare personaj avînd o linie fermã. preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese). Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. cu partituri conduse de o mînã de maestro. Portia. În faþã. Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. regia: José Luis Gómez. dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. Personajul central al piesei. douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. Un spectacol modern. Evadarea în imaginar este posibilã. Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. care a construit un spectacol agreabil. promontorii pentru gondolierii veneþieni. o femeie.

pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. Concepþia. greu de acceptat uneori. de pildã. Un spectacol complex. în comparaþie cu succesiunea lor din roman. expresie a misticii dostoievkiene. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. artist cu un palmares 117 . Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei. Aliona. oraºul a devenit. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. viu. Cu un termen gazetãresc uzitat. versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. De fapt. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. ci în faþa întregii suferinþe umane”). cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). între cutezanþã ºi renunþare. mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. Vlad Logigan) acþionând sincron. în detrimentul firului cronologic. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. Richard Bovnoczki. clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov. la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski. pentru aceastã perioadã. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. felii consistente de teatru european. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. nãscut în Belgia. O convenþie curajoasã. vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. la modã. Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. a se rupe. una din capitalele stimate ale teatrului european. Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. scena crimei (numai una). umilinþa. ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. între vinã ºi ispãºire). fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. aproape în fiecare searã. Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). inocenþa rãnitã. remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie. prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. Spectatorului i se serveºte abrupt. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. cu o mare cruzime. când. urmând chiar firul acestora. subiacent. Deºi Raskolnikovi.

cântã. sare dintr-o parte în alta a scenei. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. gesturi ºi cuvinte. Spectacolul reprezintã. De fapt. strategiile iubirii ºi dorinþei. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. accesibil. Julio Cortázar. Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. mimeazã. puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã. cred eu. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. dar ºi comice uneori. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. scris pentru doi actori buni”. Pierre Meine. Dimpotrivã. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. credinciosul sãu servitor. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005. Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. cât de jucat este în Europa dramaturgul german. Jovial ºi agil. Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. aflat în mare formã. Autori: Matthias Langhoff. un discurs teatral atrãgãtor. În comparaþie cu montarea clujeanã. Cvartet 118 . dacã mai era cazul. uºor parodic. Acesta acapareazã de la bun început atenþia. Ei deconspirã. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. Privind în ograda noastrã. A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. cu trufaºã plãcere. invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. agreabilã. Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. Oricât ar pãrea de bizar. într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. Michel Coquet. În loc de patul cu baldachin (clujean). Un text dens. ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. Elveþia. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi. În ansamblu. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului. de prestidigitator exersat. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit. scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. îmbrãcat în haine subþiri. France) a reuºit sã ne convingã.didactic ºi scenic impresionant.

Indiferent unde am cunoscut-o. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. vrea sã adune roadele din durerea. Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. Nu ºtie sã cânte. de forþã. Moartea. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. o combinaþie unicã de bucurie purã. Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. o prea prefãcutã fiinþã. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace. de fiecare datã când a urcat pe scenã. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. Bineînþeles ea se considerã puternicã. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã. deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare. Vocea e veselã. Atunci moartea. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã. Atunci moartea impune absenþe. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. anume o implacabilã absenþã. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. care cu fiecare cuvânt. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. o frustratã fatã bãtrânã. înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. crede cã a câºtigat. Moartea. Aºa este moartea. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz. ci ºi impresia unei fiinþe vii. acum mândrã. Din depãrtare se aude o voce. în josnicia ei îºi face de cap. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. pe care îl reduce la tãcere. a unei fiinþe pline de vitalitate. nu ºtie sã danseze.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. o fire invidioasã. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea.

cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii. multe consumându-se dramatic. Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia. cursiv. Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant. iubirea cea farã prihanã. Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. întemeitorul voievodatului moldav. vitalã. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii.furnizor de referenþial argument spiritual. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. tandreþea. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii. crispãri ºi neliniºti. cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul.Pictorul expresivitatilor . Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. Mereu compact. coerent. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate. cu strãluciri de nestematã. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã. la consolãri ºi reculegeri. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului.

caricatura DORU AXINTE 121 .

editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. jovialitate. ci ºi de nuanþe profunde. la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian. pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare. Miles Davis. Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere. John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. în aceeaºi fiinþã. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane.. apoi a propriilor compoziþii. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã). Mai mult: comunicarea cu publicul. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. jovial ºi jocular. din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. amiciþie. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). trecem apoi la Vlad Popescu. Principala reuºitã constã. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. când e cazul. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri . generozitate. fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia. Formaþia în cauzã persoanã. quasi-intimiste. a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare. pianistul Petre Andrei. în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. ce nu ºi-au economisit elogiile. Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. Antônio Carlos Jobim. iar eu România). între piese. Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. care aduce un maturitate creatoare. dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. organizatã de construcþiei ºi al echilibrului. relativ scurtã. fie în aceea mai propice erei computerelor. un baterist de cursã lungã. de artã colectivã. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum. cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar.. exploziv ºi dards (Cole Porter. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. Perioada de timp.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. Toots Thielemans ºi alþi clasici). Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. unde José reprezenta Portugalia. Asimilarea are loc la modul organic. ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. a chitareibas). deja emblematice. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. capacitate de comunicare realã. în fine.

piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. The Rolling Stones. Tom Jobim. comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti). Lyra. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall. Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. Ricardo Castro. Stan Getz. tocmai când B. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. contopind elemente de samba cu swing. fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. Menescal. fascinaþi de Bossa Nova. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. Din perspectiva actualã pare neplauzibil. Stanislas Myck. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. criticul literar Fernando Couto e Santos. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei. Un gen emi-namente brazilian. anglo-portugheze. Frank Sinatra ºi Elvis Presley. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. expandeazã spre toate azimuturile. Chico Buarque. Multã lume bunã – dl. precum dl. În fapt. Jaime Saraiva. reorientatã spre favele.M. depãºind muzicieni precum The Beatles. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. Noua MPB se vrea combativã. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York. comentând elogios spectacolul la care au asistat. Zeljko Vukosav. În 1964 – pe când Brazilia. ambasadorul Croaþiei în Portugalia. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”). jazz. În mod bizar. muncitori.filojazzistice. editor al revistei O Brasileirinho. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii. 123 . asemenea altor jazz-fani. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. João Gilberto. Maria João Coutinho. Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova.N. ) ) ) ) ) ) ) V. d-na Elzi Martin. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. bebop ºi batuque afro. Astrud Gilberto (pe atunci. pescari. politizatã. participativã. în 1962. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. þãrani. Stilul se generalizeazã. consulul României la Lisabona. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. dl. la acea datã. antropologul Daniel Silva Perdigão. dupã o perioadã de haos politicoeconomic. cãci giganþi precum Miles Davis. dl. Gerry Mulligan sau Bill Evans. Danislav Jeraj… Cu toþii. Oscar Castro Neves. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate.

Papa Ioan Paul al II-lea. DRAGU. nr. HAÞIEGAN. CORIN. 10. nr. Corespondenþa unui pedagog blãjean. 11-12. BULARCA. 4. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã. nr. nr. Scrisori deschise. CÃPUªAN. Exilul ca formã de supravieþuire. 11-12. nr. Scepticul sociabilizat. RAUL. nr. ADAMEK. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. LETIÞIA. Traduceri performante în limba spaniolã. nr. nr. nr. Mori Ôgai. nr. FLORINA. Românii ºi 124 documentarul. BULAT. Portret de familie cu doisprezece poeþi. Lumea ca notã de subsol. 8-9. nr. FÃTU-TUTOVEANU. Sîrbu. MARIA.în descendenþa ªcolii Ardelene. 8-9. nr. Pedagogica Conferinþelor. MANILICI. Vise. Haute couture. Despre dor la Lucian Blaga. recuperînd. Despre verbul întrupat în destin. JUCA. Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. de Akira Kurosava. nr. nr. nr. ESEURI. nr. nr. ªTEFAN. IANCU. LIVIA. nr. BÃCIOIU. MANEA. 4. CESEREANU. nr. 8-9.. 5-6. 8-9. Scriitura în serpentinã. GARAZ. 2-3. O istorie a intelectualului român în secolul XX. BOJOGA. 11-12. DIACONESCU. nr. Viaþã. 7. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). 8-9. D. nr. nr. 5-6. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. 5-6. BURLACU. Gan (Gâsca sãlbaticã). ION. O melancolie de “sori brumaþi”. 11-12. nr 11-12. nr. 2-3. EUGENIA. VASILE. nr. nr. MARIA DE ROSARIO. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur. Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. 8-9. 2-3. Un poet al entropiei. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. Cãrþi nescrise. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. Zãpada mieilor. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. PORTRETE ACHIM. 8-9. nr. 2-3. ªTEFAN. nr. CÃMPAN. Combinaþiile lui Woland. BUICIUC. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga. nr. nr. 10. CONKAN. 11-12. GEORGESCU. 8-9. MARTIN. nr. Ion Agârbiceanu . 7. 8-9. nr. 2-3. nr. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. AL. Lucian Blaga diplomatul. 1. 1. LEO. BUTNARU. nr. DIANA. NICOLAE. nr. Obscenitatea publicã. nr. ZORIN. 2-3. 7. Aicea. 5-6. nr. IRINA. nr. 5-6. Traumã ºi istorie. 5-6. 8-9. Marcel Munteanu. nr 11-12. RUXANDRA. printre ardeleni. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. nr. dupã douãzeci de ani. nr. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. CONSTANTIN. Tur(n) Babel românesc în librãrii. VICTOR. nr. nr. nr. nr. BARBU. O capodoperã uitatã?. SIMINA. 1. ANDRADA. MAREª. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. nr. nr. OLEG. 5-6. Imaginea celuilalt. CUBLEªAN. IULIA. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. 10. BOGDAN. nr. nr. Nae Antonescu. nr. 8-9. nr. 11-12. 10. Terorism literar. 11-12. Libertatea de a trãi vieþi captive. 2-3. Femininul japonez între mit ºi realitate.1 DAMIAN. 7. nr. 5-6. SIMION DORU. Monica Lovinescu. Douãmiismul. IGNA. nr. 5-6. STUDII.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. Izbirea de poezie. Latenþe. DAN. MIHAI. o gãselniþã criticã. nr. poezie. BUZAªI. VLADIMIR. RODICA. FLORIN. În concediu (din caietul roz monocromo).4. MAN. nr. 2-3. nr. nr. Inventînd. 10. 5-6.. Glose la o perifrazã. ANCA. nr. 7. HULUBAN. CODRUÞA. COUTHINO. écriture ºi ce nu este literatura. Freud ºi cocaina.. CORDOª SANDA. Prima tezã de doctorat. Din toate . nr. CONSTANTIN. Ion D. Batista Fridei. nr. MANASIA. nr. HÃULICÃ. 2-3. CÃLIN. NORMAN. ANCA. 2-3. nr. Istoria secretã a literaturii române. MAGLIOCCO. nr. RUXANDRA. 2-3 . 5-6. 8-9. BRAGA. PETRE.1 CRISTEA. ANDREEA. nr. BALOTESCU. DRÃGOI. 8-9. 11-12. Vocea arhetipalã a Europei libere. 7. nr. Poarta spre sufletul omenesc. MARIA JOAO. Maxim Dumitraº. BOBÃILÃ. GEORGE. Dupã-amiaza unui Batman. FERNANDO. nr. 7. Introducere în postsuprarealism. 5-6. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. 11-12. MICHEL. nr. 8-9. Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã. 8-9. nr. nr. fotbal. 5-6. 2-3. nr. MARIUS. 2-3. I. Domeniile domnului Cotuþiu. IACOB. FRENÞIU.B. Neodihnita iubire. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. nr. nr. GIOVANNI. 7. ANDREI ALEXANDRU. BALOTESCU. Spirite critice ºi europene. nr. DORU GEORGE. Nu întîmplãtor. Literatura românã la poarta globalizãrii. Bacovia ºi dispozitivul Young. COUTO E SANTOS. 30 de ani de la întronare.. CREÞU. Argoul deþinuþilor.

Microbi pe pieliþa politicii. nr. MITRICIOAIE.4. nr. Salonul de carte de la Paris. nr. nr 11-12. nr. Nicolae Manolescu. Irina Petraº sau bucuria lecturii. anomalii ºi doftorii. Muºtele din budincã. Noi cãrþi pe masã. Motanul ºi dictatorul. nr. FLORIN. 1. “Oraºul cu o sutã de turnuri”. Manifest sau nu (II). Nichita la Veneþia. POPA. Manifest sau nu (I). Cum simt scriitorii. 10. nr. ALEXANDRU. MUREªANU. nr. 2-3. Geo Bogza. nr. MIHAIU. nr. ADRIAN. nr. nr. nr. nr. nr. SILVIA. POP. ROGOJINÃ.4. Catedrale. ZSUZSA. 23. Elegii comunicate. 5-6. 4. Ianuarie. 7. nr. nr. nr. “Formele vii” ale teatrului. OPRIÞÃ. SELYEM. 2-3. Soluþia sintezei. MONICA. Din toate direcþiile ºi panoramic. nr. 8-9. Poezia lui Dimitrie Stelaru. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. Generaþia 2000 .simptome. SIMONA-MARIA. 8-9. nr. ÞION. nr. reporter în Þara de piatrã. Geo Bogza . nr. Norman Manea: o lecturã dialogicã. nr. EMIL PETRU. nr. Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu.100. “Contraatacul necesar”. Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. 4. nr. 1. nr. AUREL. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. nr. 7. nr. 2-3. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. Restituirile zaciene. MIHÃILESCU. Soarta cãrþilor. SAVA. nr. 89.pãcate ºi virtuþi. 7. nr. nr. 7. Literatura de vitrinã. nr. 5-6. nr.direcþiile ºi panoramic.10. 1. Profesorul Nicolae Lascu. RÃU. nr. Desai la puterea a doua. nr. Literatura românã contemporanã . MUNTEAN. nr. nr. nr. Germanistica ºi comparatistica. 8-9. nr. 10. TEODOR. nr. 5-6. MIRCEA. De la nonsens la definiþie a omului. 11-12. 2-3. Suferinþa la Cioran. 2-3. nr. 2-3.nr. O ediþie din obsedantul deceniu. Scriitorul pe divan. nr. Editura Fabulator. 4. OLGA. nr. 2008. 5-6. VIRGIL. 2-3. nr. HORIA. O enciclopedie ca un roman. cãrþi ºi oameni. nr. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. nr. 7. Traian ªtef în micul teatru al lumii. 11-12. nr. 1. nr. SCARLAT. Poetul de foarte departe. Monica Lovinescu: trei gînduri. Dosarul procesului lemenian. Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni. NEAMÞU. 125 . ROGNEANU. nr. Vieþi în limba românã. nr. 10. 11-12. Urîtul ºi estetica. 7. 5-6. 5-6. LAVINIA. nr. GRIGORE. 4. ADRIAN.4. CAMIL. MIHAELA. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). 5-6. FELIX. 8-9. 89. 1 VASILIU. OVIDIU. nr. BOGDAN. nr. NENCIULESCU. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. nr 11-12. Cioran între Cervantes ºi Caragiale. Anotimpul din colivia poemului. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu). Dacã ar fi sã potrivesc. POP. TITU. nr. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult). Lumina de august. nr. TÃMAª. MUDURE. MUªLEA. ION. 10. nr. nr. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia. MARIUS. Interbelicul din Terebeºti. NICOLAE. ELEONORA. Fierberi ºi învolburãri blãjene. nr. De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor. TURCAN. NICOLAE. 56. 5-6. IOAN. 8-9. 8-9. nr. nr. Eugen Simion într-un Jurnal parizian. 8-9. 2-3. ANA-MARIA. 7. nr. La despãrþire. CARMEN. 8-9. TÃUT. 11-12. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. nr. MIHAELA.nr. nr. POP. nr. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”. LAURA. 1112. nr. nr. Litera de argint. nr. 4.1. 8-9. nr.4. Glose la poezia lui Ion Vãdan. 10. 5-6. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. 2-3. GELU. Geo Bogza sau însemnele realului. nr. nr. PORUMB. 10. ANDREI. nr. RAÞIU. 2-3. nr. nr. De la istorii la microistorii ºi mituri. 5-6. SALVAN. POPESCU. 2-3. nr. DORU. Poezia lui Horia Bãdescu. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. nr. nr. 5-6. Ipoteºti. 11-12. Critica ºi feþele poeziei. nr. 7. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. 11-12. 11-12. Alexandr Soljeniþîn in memoriam. Portugalia în «La curþile dorului».4. îngerii ºi amurgul vieþii. Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. nr. 7. 1. Introducere în postsuprarealism. nr. 8-9. 7. POPESCU. LUIZA. Singurãtatea criticului. Studiu de patologie argoticã. NICOLAU. În dulcele stil al lui Dan Brown. nr. nr. 8-9. nr. Un clasicizant: Vasile Sav. PECICAN. nr. nr. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie. 8-9. VIDRUÞIU.1. 10. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. ODÃGESCU. 7. CRISTINA. nr.7. IOAN. Un festin cultural. 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. nr. 11-12. 5-6. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. URSA. nr. nr 7. Scrisul. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. Eminescu. SIMUÞ. MIRCEA. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene. ªTEFAN. TANCO. FLORIN. Interferenþe literare. nr. POP-CURªEU. Nimic nou sub Apollo. O disculpare care nu disculpã. Colecþia de cãrþi de vizitã. 2-3. 2-3.

ONUFRIE. Despre teatrul dada. Lectura inversã. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. 11-12. 10. Despre moarte ºi alþi demoni. 5-6. Sebastian pe înþelesul tuturor. nr. Amintiri din epoca de gheaþã. 5-6. un concept împotriva locurilor comune. 2-3. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. 8-9. nr. De la proza poematicã la proza fantasticã. CONSTANTIN. 2-3. 4. Volumul reîntoarcerii. nr. ODÃGESCU. MARIUS. Metafizicã detectivã. nr. Despre A. CESEREANU. 5-6.. nr. nr. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. RADU. MARIAMAGDALENA. 1. 2-3. ALEX. nr. 5-6. nr. Ospiciile lui Nichita Danilov. POP. IOAN. ION. 4. ALEX. 8-9. Patru eseuri despre putere. nr. ELA. nr. Fasciculul 4. CRISTINA. ANDRAª. 2-3. nr. 2-3. 1. CUBLEªAN. 5-6. 1112. 11-12. 2-3. 10. Un Babel îmblînzit. nr. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. nr. RUXANDRA. Cultul eroilor. 5-6. LUNGU. Cînd îþi cîrpeºti destinul. 10. 7. Devis Grebu. TODERICI. 8-9. nr. 2-3. 4. nr. DORU. VICTOR. De la bucãtãrie la bibliotecã. nr. BOGDAN. 2-3. ALEXANDRU. nr. Textualismul (ne)ortodox. 8-9. 2-3. Flaubert pe Someº. Ambiþie ºi provocare. nr. nr.mod de abordare. nr. Lucian Blaga Homo Europaeus. nr. nr. Presse-Papiers. Nãstruºnice speculaþii. nr. Canþonierul transilvan. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. istoria unei partituri literare. Eclecticism ºi manierism. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. nr. O publicaþie. 1. MILOª. Scene din viaþa unui roman.7. HiFi poetry. VÃLIMÃREANU. OLGA. 2-3. 8-9. nr. resursele romanului ardelenesc. 15 noiembrie 1987 . VIDRUÞIU. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900. ALEXANDRA. nr. 5-6. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. SUZANA. TAªCU. Un buildungsroman contemporan. nr. al doilea val. nr. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. MINIATURI. nr. ALEXANDRU. 11-12. nr. POP-CURªEU. ANA-MARIA. Epicul fascinant al criticii. T. 11-12. nr. ÞION. Poezia lui ªtefan Manasia. O dreaptã apreciere. POP. nr. 2-3. FLORINA. MARIAN. nr. 8-9. Între douã zãri. 5-6. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului.5-6. Un editor de notat. VIRGILIU. nr. 7.o perspectivã postmodernã. nr. Un poet al expresiei concentrate. 7. nr. Thomas Mann. VIRASTÃU. nr. Obsesiv ºi contradictoriu. Mãtuºa Julia ºi condeierul. Un volum atipic de poezie. nr. 8-9. Ultima melancolizare kaki. ROGOJINÃ. DIACONU. Germanitatea ºi Literele române. 1. Zarurile contelui Sebastian. 5-6. nr. Un curs universitar de retoricã. VASILE. nr. SONIA-DORIS. POP-CURªEU. nr. 2-3. ZOTTA ALEXANDRU. nr. R. Bun simþ. 10. 10. nr. 8-9. PETRU. POANTÃ. nr. ADRIAN. Salatã literarã . România externalizatã. studii. “Scriitorii tineri. BULARCA. Noi geografii culturale. nr. . Simbolistica privirii. nr. “Eseuri monografice”. nr. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. 11-12. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. nr. nr. nr. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. 11-12. 1.. Existenþã ºi percepþie. nr. Capetele curcubeului. VIGHI. 8-9. nr. LAVINIA. nr. ªTEFAN. nr. 5-6. nr. 5-6. nr. 4. RUXANDRA. SEMNALÃRI. 5-6. Canada proprie. 4. nr. 4. nr. 5-6. Romanul care literaturizeazã realitatea. 5-6. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. OVIDIU. CONKAN. 1. nr. BUICIUC. BUZAªI. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. VOIA. nr. Eminescu ºi conservatorismul. 5-6. nr. 11-12. 2-3. VIORICA. nr. Izvoarele rãscoalei lui Horea. 11-12. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. GOLDIª. PECICAN. nr. DORU. 1. nr. BOARIU. JURCAN. Gustul aromat al începutului. E. nr. Argumentul lui Patapievici. VALENTIN. nr. 5-6. CRISTINA. Filosofia în pijama. nr. ANISIE. Frosa ºi lumea ei. 4. 4. 11-12. BOGDAN. Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali. nr. CREÞU. nr. MAN. nr. Abisurile oglindirii. Teroarea literarã. 8-9. Relansare economicã prin literaturã . MARIA. Oameni obosiþi. nr. REDACÞIA. nr. 1. Jocul de ºah cu moartea. nr. 8-9. 1. nr. 10. 4. BÃLTEANU. nr. Generaþia Ozone din literatura românã. 2-3. Mãtuºa Julia ºi condeierul. O nouã esteticã. nr. nr. Manual de recunoaºtere a spaimei. 10. nr. 8-9. TÃUT. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. VINÞELER. 126 JUCA. Norman Manea la Cluj. nr. 4. 11-12. nr. În afara scriiturii. nr. nr. 2-3. DANIEL. documente. nr. nr. nr. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. IOAN. 5-6. FLOREA. Însinguraþi în tãcere. nr. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri. nr. RECENZII ***. 1112. Omul negru.mãrturii. 8-9. 5-6. Riscul în culturã. nr. Ultima generaþie.

CÂRNECI. 11-12. 7. nu te pierde. nr. Andante. Rãsãrit în munþi de soare. Brise Atlantique.. 8-9. HANCER.Mesaj într-o sticlã. DAN. 4. DE NOAILLES. nr. MERRILL. NICOLAE. nr. Sînt ameþitoare. cronicile inorogului. nr. nr. Ouã roºii. nr. nr.. ªi: Parcã desprinzându-se. GUSTAVE. noaptea. IOVANOVIC DANILOV. 5-6. CASIMCEA. Dor de sud. nr. CORBIERE. BOGDAN. 8-9. 5-6. IOLANDA. Cãþeluºa moartã.. 5-6. Mes primeiro poema para voce. Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup. Teodora de la Sihla. dincolo de dincolo. URSA. nr. 8-9. La o absentã. DA SILVA. ESPRIU. Vindecare. LEO. 2-3. nr. nr. 5-6. Poeme inedite. 8-9. QUILLARD. nr. FURTUNÃ. Jop pe oct. ªTEFAN. nr. GRIGORE. Lovitura mea sã fiu. nr. FLORE.. 8-9. 11-12. HUYSMANS. poruncã. Poeme. Aveþi dreptul. 1. MIRCEA IOAN. nr. IONESCU. traducere de Maria João Coutinho. MINERVA. 5-6. 11-12. Rigor mortis. Rama. traducere de Simona-Grazia Dima. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. nr. Înaltã e liniºtea. HULUBAN. nr. BLAGA. nr. nr. 11-12. 8-9. NICOLAE. nr. Coarda îngerilor. 2-3. 7. nr. duc o viaþã sinistrã. 4. nr. The big issue. Marujo. 5-6.. Început de april. Inscripþie. Fericirile. traducere de Aurel Rãu. nr. 1. Magi ºi stea. nr. 8-9. Fluviu. FELEA. 5-6. De la capãt. VIORICA. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. VICTOR. nr. BUTNARU. 8-9. Nume. nr. nr. Rococojaponez. 5-6. TUDOR. Ploaia. LIVIA. CASSIAN MARIA. nr. mestre e monje (Matelot. VIRGIL. Eu nu pot. Destul de tãrziu. nr. 5-6. O casã mare. Crépuscule marine. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. nr. nr. MARIANGELA. 10. Rondel. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. nr. eterne. traducere de Rodica Baconsky. Zilnicãrii: Ea. RÃU. nr. PIERRE. Pasãrea. Un artist al lecturii. traducere de Aurel Rãu. De ce are omul dinþi. MUREªEANU. nr. dascãl ºi cãlugãr). nr. Acuarelã. nu te umbri. 1. Ce ierburi fi-vom. tataie. nr. MAREª. traducere de Aurel Rãu. Côte du soleil. traducere de Simona-Grazia Dima. 5-6. Deformãri terestre. IOLANDA. nr. Cântecel. Extaz. 5-6. Suitã de romanþe (VI). traducere de Aurel Rãu. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. Noi ºi pãmântul. IGNA. nr. În aºteptarea prietenului. CHIRA. 5-6. MIHAELA. Niciodatã pânã la istovire. 1. Jurnal portughez. Viaþa. ODÃGESCU. nr. Semn. ANNA. nr.. MIHAIU. 2-3. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). traducere de Aurel Rãu. AIDA. DRAGAN. Avatarurile politichiei. 5-6. OLIMPIU. joi. 2-3. 1112. Drumul spre Emaus. NUªFELEAN. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt. NAMUR. nr. NISTOR. nr. nr. nr. 2-3. nr. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. SALVADOR. MAGLIOCCO. MARTIN. doar pânã la clãtinare. Vom lenevi pe terasele cafenelelor. ALEXANDRAEMILIA. nr. 1. SPIRIDON. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. traducere de Leo Butnaru. traducere de Aurel Rãu. ca aventurã continuã. Golem. EUGENIU.. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. leac de ipocrizie. 7. 2-3. Mai frumoasã eºti. 5-6. ªi boteaz-o cu moarte. Iubitul Toarem. PAUL. 11-12. 8-9. Aplecânduse cãtre dalii. MARIUS. 10. GIOVANNI. Flori de alun. RADU. GUY MARICA. Un simplu schimb de luminã. Poeme. BOB. AUREL. Împotriva materiei. PAVNOTESCU. GHENNADI. 4. DRÃGAN. RAUL. TRISTAN. Navigatorul singuratic. TZONE. MICHEL. POP. picãturi de ploaie. 127 . Ranã. gunoiºtea din afara oraºului. Mélancolie. RÃCHIÞEANU. Carele rãsturnându-se. PAUL. 10. Poeme. LUCIAN. 10. CONKAN. VASILE. Mielul Cuvântului promis. STUART. nr. Gorman. traducere de Aurel Rãu. À une passante. JORIS-KARL. Visul. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate. Mare. Ex-voto în stil spaniol. Autoportret. YVES. MATHIEU. durerea. ANGELA. nr. TEOFIL. nr. Coda. Prin visul grãdinii. licorna. Mielul primãverii. JURCAN. PETRUªCÃ. ION. traducere Aurel Rãu. nr. Poeme în prozã. 5-6. DE MARIA. 5-6. 7. 1. AUREL.. CLAUDEL. AGOSTINHO. Supravieþuire. 10. RÃU. nr. nr. BUCUR. De te fabula narratur. nr. traducere de Ioan Radin Peianov.. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. MARCEL. RADU. Le petit prince. nr. Decembrie. PORUMB. Rody . Douãzeci ºi ceva de garduri. HOREA. Semne. Estoril. nr. Gorunul. Nu se aratã. nr. pilda bunului frate. 4.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. nr. ALEXANDRU. 11-12. Poem pentru Laura. Cum grano salis. ROXANA. KAHN. traducere de Martha Izsak. SCARLAT.

HOREA. Caricaturi. nr. nr. 7. nr. nr. Ion ªeuleanu. nr. premiul Nobel ºi caractere. Dialog cu Monica Lovinescu. ÎnceputulL’inizio. nr. 10. nr. Pãmîntul frumoºilor cai . RUªTI. 4. IONESCU. nr. nr. GOZZANO. 11-12. Viena ºi Stockholm. traducere de Dan Floriþa-Seracin. VIORICA/ DAMIAN. De vorbã cu prof. Drumul spre luminã. FELIX. nr. DANIEL SILVA. ÞION. nr. Interviu cu Norman Manea. INTERVIURI ***. nr. G. SARVARI. MÃRTURII. CÃLÃTORIE CESEREANU. Sever Pop Giandomenica Serra. nr. pb. Cornel Rãileanu. ANCHETE. 7. 11-12. VARIA. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. nr. nr. RÃU. Mircea Bârsan. DOINA. nr. nr. 7. ÞION. MIHAI. nr. nr 11-12. ªTEFAN. ROSTAª. 8-9. CRISTIAN. “Ai mîncat. EUGENIA. Avînt jazzistic la I. Experimentînd jazz-poetry. 5-6. GABRIELA. 5-6. ªORBAN. Parma dintotdeauna. Prins între douã lumi ºi douã istorii. DAN/ RÃCÃTÃIANU. VICTOR. 8-9. nr. nr.1. nr. nr. interviu cu acad. nr. 5-6. 4. 4. ATTILA. FILM ªI MUZICÃ BREAZ. FRANZ. 10. nr 8-9. CONSTANTIN. Festival Chiºinãu. 11-12. Tunelul timpului. dr.C. 11-12 PORUMB. MIA. nr. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II). Miriam Cuibus. nr. 7. 2-3. 2-3. PLASTICÃ BRATU. 1. DOINA. P. 7. Învingãtorul. Jurnal (1987-1988). Despre literatura românã. univ. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. Un studiu vizual al dialecticii privirii. Totó merù. traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. 5-6. traducere de ªtefan Damian.Jurnal din Capadocia. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). nr. 10. nr. nr. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). Jurnal de tinereþe (1941-1942). CETEA. nr. 2-3. 2006.NICOLAU. nr. WERFEL. Caricatura de presã. Caricaturi. Caricaturi. nr. 4. 8-9. 1. În veci amin. 2007. 5-6. DOINA. Coflei. TUDOR. 11-12. 8-9. 5-6. nr. 2-3. De vorbã cu prof. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. FLAVIA. ADRIAN. 2-3. Dialog cu Marta Petreu. HOREA. JELA. GUIDO. Unchiul Vanea de A. BARBU. Gabriel ªtrempel. CHIHANÃ. RUXANDRA. FLORIAN DORU. CIOSU. CRONICÃ DE TEATRU. 8-9. VIRGIL. 11-12. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). AUREL. RUXANDRA. O disputã familialã. Cehov. 8-9. MARCU. nr. nr. nr. nr. Ciorovãialã pentru arta modernã. VASILE. Elixirul tinereþii. nr. nr. O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. DAMASCHIN. nr. nr. DAN. 11-12. 11-12. 11-12. nr. Sub umbrela meditaþiei. Etno Jazz. 2-3. VOICA. TITU. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 . 89. MIHAIU. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea. nr. 8-9. nr. 2-3. 7. nr. O Poveste de iarnã în plinã varã. Jurnal cu Elada moartã ºi vie. RAÞIU. 2-3. MESE ROTUNDE.R. “Kronos quartet”. 4. Legenda lui Namaroi. nr. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor. Regele Lear. nr. ELENA MARIA. nr. omul lui Dumnezeu?”. D. PERDIGÃO. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. 10. DAIKO. Rosita. ADRIAN. FLORINA. nr. De vorbã cu prof. nr. Ahmad Jamal la Lisabona . Festivalul de muzicã veche. 11-12. EMIL. nr. 8-9. Interviu cu Norman Manea. nr. 7. TEOC. Desene. nr. 5-6. ADRIAN. POPESCU. PROZÃ TRADUSÃ COUTO. CESEREANU. Din vina soarelui. 8-9. PAGINI DE JURNAL. T. nr. Jurnal italian într-un picior.mai în formã ca oricînd. HOTEA-FERNEZAN. PORUMB.. 11-12. univ. nr. nr. CORESPONDENÞE LASCU. Scrisoarea lui Radu. I. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. TIHAN. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. 2-3. nr. 11-12. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. cultura româneascã în vizor (o recapitulare). Societatea de vînãtoare. GABRIEL. nr. FELEA. 1. Gruiþã. nr. pe teme lippatiene.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful