Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã. Popovici nu a mai apucat-o. . integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. care i-a mãcinat sãnãtatea. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. Ion Gheþie. profesorul D. rostite la catafalcul profesorului. 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã.Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. Popovici. Nicolae Pârvu. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi. dactilografiatã. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. O lume pe care. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru. spiritul sãu de jertfã. credincios muncii întregii vieþi. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti. sã cercetãm atent. Acum. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul. din fericire. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. Popovici se stingea la numai 50 de ani. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”.. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj. marcatã thanatic. IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii.. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. cât ºi în afarã de catedrã. a unei lumi care se sfîrºea. universitatea se clãtina din temelii. an. pentru a aduce un ultim omagiu. Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. în 6 decembrie 1952. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. savantul însetat de adevãruri eterne. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. aici. conferenþiar la Pedagogie. în momentul când. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna.. Le restituim. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. Popovici. La cãpãtîiul lui D. îi vom cinsti memoria. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor. l-a lovit mai puternic ca niciodatã. a stalinismului triumfal. Boala nemiloasã. cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. stud. Ioan ªerdeanu. Elogiul demnitãþii profesorului. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi. continuîndu-ºi carierele universitare.. În schimb. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat. De la dânsul am învãþat sã studiem profund. a oraþiilor funebre. pentru cã. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. D. va pleca la Timiºoara.

Profesorul D. Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui. Nãscut la 25 octombrie 1902. de devotament nemãrginit faþã de culturã. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. cãutãtor perseverent al adevãrului. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. prin cultura sa adâncã ºi diversã. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. A scris lucrãri de o soliditate 5 . mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. judeþul Olt. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. ce întrec interesul personal. În Dumitru Popovici. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte.Profesorul D. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. Astãzi. sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. care venea din caracterul sãu statuar. Pânã când. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. un stil. se cade. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. Popovici lasã în urma sa un gol imens. Ca un mare savant. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. în comuna Dãneasa. profesorul D. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. la semnul care nu iartã. cum rar a produs poporul nostru. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. Dar profesorul D. Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. ajutând pe toþi. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. Din marea sa experienþã de savant. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. a iniþiat cercetãtori tineri. Om de ºtiinþã. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. de câte ori am lucrat împreunã. Iatã de ce l-am respectat. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. În deosebi în faza aceasta de început. înþelegându-ºi menirea. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. profesorul D. I. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. ca ºi cei de mai târziu. Din 1930 pânã în 1934. profesorul D. prins apoi într-o bogatã sintezã. Iubitor al poporului românesc. A fost un dascãl luminat. care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. care. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. de nesuplinit. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. într-o zi încã atât de aproape de noi. pe tãrâmul ideilor. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. strãlucitul profesor de Istoria literaturii române. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã.

S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. prin gândirea sa clarã ºi ordonatã. despre tragicul ei sfârºit. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija.. lovit de-o crudã boalã. ci de toate aspectele vieþii universitare. Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare... Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit. printre cele dintâi. noi suntem în prefacere ca istoria. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã. Aduc aci. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte. cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale.. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult... bine cumpãnitã ºi sistematicã.. Ca produse ale unei îndelungate istorii. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita.ºtiinþificã impresionantã. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante. Popovici. N-au trecut decât trei zile de-atunci. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu. I. cu o putere de muncã neînfrântã. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi. prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã. Dar. Vrednic ºi mândru . Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. puse toate în slujba luminãrii studenþilor. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre. Spirit de umanist. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu.. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste. ultimul salut. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut.... pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. Îl regretãm cu toþii. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri. din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã. distinsului profesor. pe care nici boala nu a putut-o doborî. dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului. sã vinã în ajutorul studenþilor. Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor..

la seminarii. Mircea Zaciu 7 . în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. cãtre literatura de idei.dascãl. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. cu gând curat. la orele de consultaþii. oriunde ºi oricând. stud. el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu. jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului. cu sfatul sãu. a muncit neobosit. Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã. opunând unei literaturi formaliste. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã. cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. zi de zi. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. cu îndrumãrile sale preþioase. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. încã dintr-o epocã de tristã amintire. se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. pilda nemuritoare a geniului eminescian. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. golite de conþinut. Vechi luptãtor democrat. Munca dârzã ºi sârguincioasã. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. Dumitru Popovici. Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D. prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. D. El n-a murit. A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului. an. depunem cununa lacrimilor noastre de durere.

e Numele tãu. prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. Dacã nu mã înºel. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”. care în prealabil vor mai fi comunicat. prin mai mulþi ani. cum o stare de comã. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”. Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. presupun cã pentru întâia oarã. între doi «tineri poeþi». în gând . fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. cu «poeme». când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. cum s-ar ascunde un cifru. pentru o bãtãlie a medicilor. O lacrimã. sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). în Bucureºti. “O. cãci data e «5. Cãci. de aceea în formularea: “. o întâlnire de acest gen.parcã din istoria revistei Steaua. ºi astfel ei sã se recunoascã. dar. puþin limbaj esopic . îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. pentru vreo zi. finale. pe sub nori cu zãpadã. Aurel Rãu Grigore Vieru.. ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”. în apãrarea vieþii lui. ochii îþi cad. în urma unui trist. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. tipãritã în 1968. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici. poezia aceasta. pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii. tipãrit în Bucureºti. la distanþe de ani. vreo trei. Doamne. Numele cãrþuliei amintite. cu încãrcãturi de simbol. 69». din 1981. închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii. fãrã plete. ce-i aparþin (toate. în litere de tipar. pe paginile de gardã. cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul.. pe un peron. invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu.sã fi fost pe la ora. aranjamentul nereuºind. Lacrimã. pe aceste versuri. mamã”. în oraºul fost românesc. trebuie sã plece dintre oameni subit. care se vor dovedi urmãritoare. a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii. într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. “La steaua”. Totul în formula unei tehnici de notaþie. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã. 1982. interziºi. o reparcurg. accident rutier. mi se putuse intermedia telefonic. în vreun fel. fãrã rimã. la al cãrui început noi doi ne întâlnim. în Moldova lor. torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. în garã. sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. urmând publicãrii. cum. fãrã nici o pãsuire. ce nu va mai fi întreruptã. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. cu un complot al ei. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi.30. consideratã adevãratul debut. Dorul. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. se instalase. care-i ºi prin naþional. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. Apoi aceste patru versuri. de înfiorãri. intitulat Izvorul ºi clipa. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. cu frunte . în schimb. craniu. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”. spre o urcare a sufletului la cer. despre care sã te tot întrebi. în aceastã iarnã. nu multe.. Se fãcea cã.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . de încifrãri.dorul lui Grig. Spunând de o lacrimã. pe la 1. În ea. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. Dar. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere. dar toate de suflet. din 1964. ca-n tragicii greci la un semn de destin. pe când autorul unei poezii Legãmânt. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. îndatã dupã prefaþã.. Un noian de ani. Iar datarea. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. semnatã de Marin Sorescu. IX. de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. ªi când. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin).

ºi cu etern românesc. într-un interes oarecare. / Îl suge de-o vecie marea. «Nu am. devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. deci situatã la mijloc. din poveºti. Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. Într-un vers din douã cuvinte. latine. prin ultimu-i vers. graþios. modelatoare de conºtiinþe.. natura va fi maternizatã». dincolo de Prut. dupã o prelungitã cinã. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi. prin începutul deceniului 10. a visului. întreagã poezia Dar iatã printre crengi. în ceea ce va urma. mama «naturalizatã. în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. semnat Grigore Vieru. Sunt. una în 1974 ºi alta în 1977. inclusiv la Cluj. pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. ªi cînd îl ºi gãzduiesc. de mesaj unionist. cumva bipatrid. din realitatea mai mare. o prefaþã scrisã de Ion Druþã. Încât sã lase. moarte. sub stele de ideal. Dar înzidirile pot fi multe altele. la o Sãrbãtoarea limbii române. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. fiindcã mijloceºte. de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. . când. a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. vibrant. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). De efigie. în raport cu o altã întrevedere. îi place mult. apropiatã. motivul copilãriei. mama «concretã. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». a erosului. / Din limba sfântã-a noastrã». / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». în acelaºi sens. umanã. Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia.Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. Iar poemul. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate. / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. unde îi este consacrat un substanþial capitol. o parantezã. cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». iar ºi iar: Grigore Vieru. / De-ar spune ºi cuvinte /. O risipã de frumuseþi. o noapte. distribuit în trei cicluri. scrise. la zãri de mit. pe de o parte de har. doar pe un alt volum al sãu. din judeþul Bistriþa-Nãsãud. în acelaºi an 1976. stãpânã a Marelui stãpân .. prin opera distructivã a timpului. desigur. care a erupt printr-un friguros genar. ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). în peniþã. maicã uºoarã. la o judecatã a urmaºilor. sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. de frumuseþi ale verbului. cu suflet nu numai moldovean. de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian.Dorul». ca o deputãþie. tipãrit în 1974. cu care el înfruntã. pe de alta de sprintãri. iar textul e în alfabet cirilic. realã». în 1991. primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile». Cu excepþia. în care «erbile» vor redeveni «ierbile». de opus unei realitãþi din lumea realã. apare în 1988. spre un sfârºit de ev. cînd el e drumeþ în Ardeal. o valoare spiritualã de excepþie.dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. cu litere de mânã. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise. / El de-o vecie izvorãºte. dupã cum.15) 9 . femeia ca «tainã în taina naturii. episod dintr-un drum. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni. ca eroii literaturii lui de copii. aºa numindu-se pentru el limba lui. «Ierbile miºcã».. taina ei. în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã». «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã». ca în strofa: «Uºoarã. visãtoreºti. când mã aflu eu în casa lui. Avarie în legãturã cu care stã. vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor. (continuare în pag. prin care lumea culturii e mai bogatã. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã.boltitã ºi niºte ochi mari. inventive. în visul viaþã. Grig . formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. dedicatã. de grad fiinþial. când el îmi transcrie. ºtiu bine.cu tine nimic».dintr-odatã. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului . ºi învinge. cum ºi de bunãtate ºi dragoste. doar o respiraþie caldã. cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. rotunjeºte un profil de scriitor mare. s-a spus. ºi al fmiliaritãþii lucrurilor». Muma în genere». dureroase. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. brutale. în care «jocul» presupune «imaginaþie.. simþul metaforicului. de înalt. o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii. mai târziu. Aproape. Privitor la aceastã transcriere. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. nici s-o sperii. fie ea ºi trufaºã.. câteva ilustraþii fine. împreunã cu soþia lui Raisa. totuºi. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie.. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. / Ea le-ar lua. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. din care primul se numeºte Cântece pentru mama. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt». de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. O efigie. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. Nu ºtiu un altfel de plâns. // Sunt doina.

1999). al celui care. este „a construi“. un astfel de gest pare aproape de neînþeles. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. însã. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. re-întemeietor al ªcolii române de la Roma. an întunecat al perioadei comuniste. care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã. de fin de siècle. Iatã de exemplu un interviu din 1988. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã. critic literar. împotriva oricãrui sentiment crepuscular. ci cald ºi apropiat. nimic. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. cu luciditate. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. De asemenea. perseverenþa ºi . sã spere (.)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998. fiecare în propriai viaþã. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. legat de primul.. Marian Papahagi îndemna la speranþã. mi-am isprãvit alergarea. 7). Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie. fãrã patetism. Cã tinerii sunt peste tot la fel. condiþia ºi sã construim. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj.“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. sã ne asumãm. învãþând ºi/sau predând. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale. ca oameni ai secolului XX. scorþos ori infatuat. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. dar în care. Primul – „speranþã“. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. italienist de valoare internaþionalã.“ Profesorul Papahagi. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999). editor. ce ºi cât putem construi. e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. în amurgul vieþii noastre. cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. ar trebui sã ºtim. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. profetic. sã studieze. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta.. lexicograf. spiritualiceºte. sub egida Ambasadei Italiei în România. Astfel. mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj. apãrut postum. în încercarea de a ne fructifica. cu pasionatã smerenie. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi. traducãtor. darurile primite. pentru a lãsa aceastã lume. iar onestitatea. nu era deloc Mesagerul al spatiului .

drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa. zilnic.” Budapesta etatizeazã institutul dar face. ªandru Aurel. Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) .1939. ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. în acelaºi timp. dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului. Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului. În anul 1886 a luat fiinþã. Iosif Rotter. consideratã. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau. integral. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei. la început. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe. anual.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. Munteanu Nicolae. Kubaszek Iancu. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii. un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care. din toatã Valea Jiului. la Petroºani. În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10. Drumul.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5. Acest modest gimnaziu a avut. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. la Petroºani. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. Mayer Zoltan. zilnic. Intemeietorii voiau „ca acest început. directorul minelor din Jiul superior. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe. de 1.000. Numãrul profesorilor creºte ºi. încã de la înfiinþarea lui. cu vremea. din anul ºcolar 1901. Homescu Ioan. . a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj. gimnaziul devine public ºi poate asigura. Maros D. a donat suma de 10. Statul acordã gimnaziului un ajutor. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX. . Golgoþiu Sabin. un gimnaziu particular german care.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români.1902. ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea.000 de coroane anual. sub conducerea energicului director Andreics. Raþiu Eugen. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate. în consecinþã. Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. suma s-a ridicat la 3. ulterior. acum. dupã trei ani de existenþã.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor.000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. 50-60 vagoane de cãrbuni). Comitetul ºcolar. Moldovan Victor. din pãcate. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere.000 de florini. sã devinã. În anul 1900. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere. tãiat în stâncile defileului. intenþioneazã sã adune. de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale. Mihail. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului. între 250 ºi 300 de vagoane. ºi-a închis porþile. Sîrbu. minieri. Numãrul funcþionarilor de stat. leafa profesorilor. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3.Ion D. elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938. Poenar Ioan. ºi spre Valea Jiului. prin diferite fundaþii. s-a dezvoltat Liceul de bãieþi. Joja Nicolae. în epocã. Stanciu Petru.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4.

ba chiar prea energice. Corpul profesoral. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi. s-au refugiat. În acel moment. în doi ani. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. etatizarea institutului. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. În plus. Maghiari erau 84 iar români.54.” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza. în anul ºcolar urmãtor. La începutul secolului XX. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. Dupã etatizare. în acest sens. lichidarea situaþiei materiale a institutului. Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. Bacalaureatul. Prin urmare. gimnaziul s-a mutat. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. ca obiect obligatoriu de studiu. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. în 1919. La 1 septembrie 1917. iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. salã de gimnasticã ºi desen. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. gimnaziul devine Liceu. În anul ºcolar 19101911. Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani). Reprezentanþa comunei Petroºani decide.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani. Din cei 84 de elevi maghiari.târziu. definitiv. Pius. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an. de multã moderaþie ºi tact când nu . direcþiunii liceului sã se predea. Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220.000 coroane în contul comitetului ºcolar. Lucrurile se clarificã. În anul ºcolar viitor. în anul ºcolar 1908. prim-pretorul din localitate.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale. trecut timpuriu la cele veºnice. Direcþiunea era convinsã cã „aici.” Din nefericire. iar un numãr de 600 de pãrinþi cer. În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români). misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte. în principiu. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909. Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25. Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. în ziua de 8 iulie 1906. s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30. „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor. în frunte cu directorul. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. Ianza fixeazã o bursã de 1. recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. definitiv. în noul sãu sediu.1909. numãrul elevilor scade. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb. Casierul Comitetului ºcolar prezintã. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea. din perspectiva timpului. Guvernul ordonã. În amintirea lui Pius. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii. printr-un memoriu. la începutul lunii noiembrie 1918. acest om îl pierde pe fiul sãu. la 6 octombrie 1904. Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. 4 sãli de clasã. dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”. în acea vreme. În decembrie 1904. ceva inevitabil. În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi. În faþa unei asemenea generozitãþi.

Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. cu orice preþ. Ioan Winklehner. paroh protopop. ing. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti. Iosif Iancu. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. prin ordin. Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie.” Cei aflaþi la conducerea liceului. s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma.” Inspector general al minelor. comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. a þinut. major fiind. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari). De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. În februarie 1919. dã o petrecere în folosul cãminului. devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã. Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat. în douã rânduri. Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani.956 lei. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei. Ideea era sã se evite. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care. la finele anului ºcolar 1920-1921. delegatul directoratului. prin donarea a 50. cu o pricepere rarã. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919. dupã multe 13 . În faþa evidenþei. s-a decis. într-un fel sau altul. Gavril Precup. suma colectatã ajunge la 50. Colonelul Corijescu. Pentru început. Irina.solicitã. Directorul învãþãmântului secundar. Acesta a fost „provocat”. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. sã-i punã capãt. începând cu ziua de 1 septembrie 1919.000 coroane. Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. însã. Pãrintele protopop Romulus Miocu. Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi. A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut. a deschis.000 lei iar. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea). în mod expres. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10.000 coroane. au trecut la rezolvarea treburilor curente. lãmuritã odatã pentru totdeauna. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. cu acel prilej. În Petroºani. Romulus Miocu. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”.” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. pe cât posibil. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. Semper fidelis Dr. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. au colectat 20. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr.

Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice.000 lei.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei. de la bun început. Albina din Sibiu oferã 200 lei. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. Coloman Fulop era directorul liceului. preot reformat ºi de Antoniu Muller. în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare. în concepþia celor care l-au înãlþat. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre. secþia Gorj14 5. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. dirigent. Profesorii aparþineau. ªcoala medie din Lupeni-200 lei. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor. preot paroh ortodox. prof. Cassa de Pãstrare Petroºani6. 1. Dr.000 lei. va asigura pentru totdeauna. prof. dr.308 lei. Ceea ce trebuie subliniat.500 lei. Banca Naþionalã a României. prim-rabin izraelit din Petroºani.000 lei. dr. existenþa cãminului. În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni.alergãri ºi intervenþii. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni.500 lei. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic. a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. în data de 15 octombrie 1921. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei. pe lângã funcþia didacticã. Vasile Niþar. de asemenea. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare. Imediat dupã Unire. membru în Comitetul ºcolar.000 care sumã.921 lei proveniþi din donaþii.000 lei. Numãrul elevilor a fost. de dr. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. Unul era cazat gratuit. Ajutor i-a fost prof. preot romanocatolic. iar cinci cu reducere.000 lei. personal. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100. Religia era predatã de Ioan Duma. Liga Naþionalã a Femeilor Române.000 lei. neînregistrânduse nici un caz mai grav.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare. în calitate de pedagog. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. Ioan Winkleh-ner dã. Romulus Miocu.000 lei. Uzina electricã Petroºani-1200 lei. la început. dr.” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului. în total 1. paroh-protopop greco-catalic. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit. Ei deþineau. d. „care pe lângã sprijinul moral. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. Fabrica de piele Petroºani. Primãria comunei Lupeni-2. ca de fiecare datã. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei. Ioan Niciu .500 lei. de doar 22.000 lei. zi de zi. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. de Bela Ganya. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice. Peste ani. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan. odatã primitã. ministrul Petru Groza. Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani. Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. „un institut de regenerare. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã. 500 lei. Casa ªcoalelor Bucureºti.10. secretarul Casinoului Român. de Dominic Varga. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2.

director regional al învãþãmântului din Timiºoara. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». iar Oscar Mar. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. pe care el le-a scris. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. trei inspecþii sanitare. un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. Dintr-un bocet doar mângâiri. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb». aflãm. poate.” Din fericire. care aºteaptã o revenire. Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului. custodele colecþiunii de naturale. Ionel Moga a fãcut. de altfel. prof.era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. La etaj era spitalul. în fiecare clasã. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. prof. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. 15 . Din pãcate. aplecându-se. a ospitat orele d-lor profesori. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic. o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. Antoniu Toth. cuvintele: «Sunt iarbã.” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921.22 (Petroºeni. «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã.) Doar de pe acest «plai» de grai. într-un an. liceul nu a suferit pagube. d. În 28 august 1916. cum s-ar juca. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã. s-a retras la pensie. Brâncuºi. prin vreo patru decenii. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. A rãmas. aºtern umbra / pe masã. Wilhelm Metz a intrat. Szekely nu (urmare din pag. din parcã o presimþire. însã. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . chimie ºi gimnasticã. conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. care a devenit studiu facultativ. / curatã ºi rãcoroasã». prof. ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. ori testamentar. viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. trupele române au intrat în Petroºani. A.gurã de leu. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj. Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani. Dr. în timpul ocupaþiei româneºti. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. ºi în fine. Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. Mobilierul a fost coborât în curte. În octombrie. La Petroºani. Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. prof. dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca. Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. însã. Doctore. dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. iatã cum mã simt. 1922. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. dupã douã sãptãmâni de activitate. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor.

tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. în seria postumelor publicate la editura Arania. astfel încât. Antimir este o conºtiinþã tragicã. o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. hârdãul. respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica. preþul ei este însã foarte mare. Ioan Gheorghiu din Iaºi. realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. devenit familiar ºi. prostie – ºi îl denunþã ca atare. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. strict circumscrise prezentului istoric. Cartea. decât o carcerã. acel ceva care „nu e în ordine”. starea de confuzie. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. la infinit. justiþia e o instituþie absentã. sã intre în conflict cu „legea”. Experienþa dramaticã a interogatoriilor. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã.. abandonarea libertãþii de gândire. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. sã retracteze ºi. pentru cã presupune conflictul cu sine. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o. prostia. impostura). prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan). de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. un perete abstract. în componentele specifice – prejudecãþi. Antimir este condamnat în mod abuziv. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir.. sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei. de timpuriu. sã renunþe la opinia personalã. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. Darie Magheru (25 oct.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. dar tipãrit abia în 1995. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea.. personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. fricã. imposibil de publicat înainte de 1989. totuºi. în limba rusã. a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. aºadar. 1923 – 25 oct. pe de altã parte pentru cã. Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã. ca urmare. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. aparþine „literaturii de sertar” de calitate. oboseala ºi alienarea. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura. prozator ºi dramaturg braºovean. prostia. cât a trãit. împotriva lumii rusificate. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. în aceste condiþii. iniþial coerente. sovietizate) comite un delict de opinie. în timpul nostru. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã. din pãcate. prin aceasta. luminatorul. Scriitorul a fost marginalizat. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964. încã prea puþin cunoscut publicului cititor. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. groparul – fost preot). În esenþã. Foarte dens ºi. mir – pace/ lume. indiferent unde ºi când ar funcþiona. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. astfel. în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”. devine o problemã de conºtiinþã. a unei vieþi trãite intens. În roman. . ci se executã. în text. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. literar. gesturile repetitive. neodihna. temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi. Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri. mai „deschis” decât toate celelalte). Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic. de angoasã. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr.. fãrã sã fie anchetat. deºi vizeazã clar comunismul. Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. 1983) este. de altfel. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. tot ar fi meritat sã capete. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. hainele de postav aspru.. – ai garsonierei sau ai carcerei). confort sporit!).. pe care el îl vede. ridicatã la rang de artã. nepriceperea ºi prejudecãþile. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi. de nervozitate. Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã.

. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!. ºi a scuturat scrumul. a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã. din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã... cu buze care-i tremurau înfiorãtor. þigãrile erau acolo.. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici. ºi. ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul. de scrumierã nu mai avea nevoie.... trecându-ºi privirea prin camerã..de-afarã. ridicândo... a înþeles cã nu mai înþelege nimic! . dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã... ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!. da. la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã. se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind. sau. ºi-a zis antimir... aici.. se luminase bine de ziuã. ºi-a aprins þigara. apoi ºi-a tras perna mai sus.. se înfurie antimir. când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator.. în pijamaua asta... ºi þigãrile acelea aruncate. deci – gândea antimir..cealaltã... îºi amintea cum... în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã.. cu grijã. dar cumva forþat.... apoi a râs.. uºa care dãdea în hol. cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã. chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum.... în camerã?..de-aici mi se trage.. uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – ..Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea . ce-o fi având?... ºase-ºapte. era rãsturnatã pe covor... (fragmente) IV.. de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir. n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui.. mascatura. ºi fãrã ºireturi? [. foindu-se în aºternut. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru . fir-ar al dracului!.. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor.. la-ntâmplare – deci astãzi. ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând. dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii.. bricheta peste cutie.. oarecum uimit. ivitã aºa. cu el tot care-ºi 17 . da – ºi-a zis antimir – . ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu... era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?.. „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el. din pãrculeþ.. rãzbãteau foºnete.. pânã mai ieri. chiar pe pijama sau pe pled. ºi. ºi-a aprins þigara. bâjbâind pe pled. mai rãu! direct pe pled. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni. ºi un fel de ciripit vioi.. ºi. câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol. era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta. improvizatã. e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!. din ce în ce mai bine!.... ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat. aºa.

o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte.. ºi. aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi. fix pânã mai adineauri: nuuu!. ºi le aºezase cu un gust modest.. îºi amintea el glasul tovarãºului.. dar – undeva. cu palma umedã de transpiraþie. ºi pereþii. deci.. cu timbrul lui. ºi. o ficþiune împuþitã!. din þigara tare. un hârdãu în loc de baie ºi w.. „oricine – îºi amintea antimir acuma. rãguºit. la oricare dintre ei s-ar fi oprit. la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie.þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „. când.. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse.. ºi – mai cu seamã – din prostie!.. ºi antimir a tras iar din þigarã ºi... ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi. sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. pe pat. ºi îºi strângea capul.. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate. mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor. în cerc demenþial. ajuns aici.. foindu-se iarã în aºternut.. singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut... sau poate lumina inversã.. nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã. ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit.. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!. da’ parcã nu chiar acuma. sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri. cu sete... n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [. distinct. nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant. numãrându-i la nesfârºit.tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã. de-abia mai târziu.. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori.. judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos. ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei.] V..... ºi-a zis el. deci. ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã... în pat.. e mai mult decât astenie....... din nepricepere. s-ar fi dus pânã la hârdãu. sau al prietenului. cu ºi fãrã ghilimele asupra lor. din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul. pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor... ºi pantofi cu ºireturi. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar..ºi. mult mai mult decât astenie!.. aºa cum ºi le dorise modest. antimir a sãrit în picioare..c.. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri. dupã care.. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!.. ºi antimir a tras adânc. cu inflexiunile lui. ni l-am clãdit din fricã. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur. a deschis ochii din nou – sau. nesãbuit. înlãuntrul lui – ceva. ºi nu s-a clintit!. cu accentul lui. uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi. ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent. pe eºafod – deci! ºi. sau din baie.. ºi. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã. dar auzea clar. al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!. îi spunea cã nu totul e în ordine. n-a mai înþeles nimic!. cineva..... sau al .. sau din pod... pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui. ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã. pe podea – zgâriind-o sonor. îl soma: „. în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci.. ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii. când respiraþia îi revenise la normal. al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!... sã-l arunci în afara societãþii... de vreme ce îºi stabilise.... se luminase de ziuã.. ºi-a zis antimir.. îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine.. dar sã treacã numa’ ziua asta. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri..... ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine. sã se scoale din pat!. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui. sau al mamei.” ºi. când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi. simþea încã un fel de obosealã! […] VI. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi.

. de data asta cu un început de nervozitate.... ºi pereþii! . cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã. dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!. recunoºti – ºi basta!.. fãrã nimb. sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav. dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!.. apoi îºi zise. cu nimb. numai la desen.. ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare... se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!.. ºi pledul.. oricine poate greºi.. ºi se foi un timp în aºternut. bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit. al patrulea! 19 . ºi. pieton-microcefal. în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?.. în ºoaptã aproape – de fapt. da... ºi calul sãu. ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf.. ºi noptiera. ºi covorul.fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela.. ºi. privirea lui sãlta de la un colþ la altul.. în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!.. puþin sãltatã. cum le numesc franþujii. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe. ºi lustra. ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir... privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen. încet.. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga. toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã...

Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri). un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent. aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. fãrã tabu-uri generaþioniste. Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani . 2008). Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. Aurel Codoban. fie pro. nemulþumiri. a revistelor Steaua ºi Tribuna. apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. alþii au fost iritaþi. Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008). a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. rostim. în final. conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. frustrãri etc.: unii s-au amuzat. în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona. toatã lumea a reacþionat cumva. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii. iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã. Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12. nici luãrile de cuvânt incisive. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii. fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). refuzând o aniversare canonicã. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor.ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri. despre texte ºi contexte.

acesta nu poate fi decât: „pensionar”. analistul de fineþe ºi infailibilitate. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. rãmânând un însingurat. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. ideile înseamnã senzualitate. aºa cum îl cunoaºte breasla. zgomot. Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat. rãspund pentru el: NICICÂND. Dar la ora ºase în dimineaþã. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. cât ºi pentru noi. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. are importanþã numai faptul cã mori. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. mult prea tânãr dispãrut. tristeþile înseamnã senzualitate. oameni de culturã. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului. cãci el este greu de urmat. nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. aici în Düsseldorf. ergo cogito. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. atunci când oltenii se duc la piaþã. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. Recviem 21 . Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!. sã te petreacã în vorbã. ºi Taºcu redevine teoreticianul. Prietenia o scrie cu literã mare. ale muncii tale. Nãscut din coasta lui Dionysos. cãci e sincerã. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. El iubeºte cu patimã femeile. deodatã. cogito. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. ergo sum. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat. e creºtinesc aºa.S. frig… Se vor fi gãsit colegi. S-a fãcut. …da!… Îþi aminteºti bãtrâne. Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. ºi ideile. la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. E bine. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. de orele acelea „indescriptibile”. iar ideile zglobii ca balerinele. ºi paharele. acum mai bine de 31 de ani. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. pentru Toma Caragiu. dacã îl vãd pe Bebe. interlocutorul sau iubirea de o zi. Am mai publicat un singur recviem. el cocheteazã pe furiº cu Apollo. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul.

“sub semnul notaþiei”. Cuvântul liber. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. “foarte modern de la început”. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) . are loc tot aici o altfel de intrare.o vocabulã predilectã. Gloata. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. cum ar fi “stridenþele. Familia. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. mãrturie.nedreptãþi. Cuvinte mari. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. Noua liricã ardeleanã. cu cuantumul lor de “revoluþionar”. de o cãrare . prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi . Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. ºi acest catren. ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie. poezie “sãracã în vocabular”. nu mai puþin. la un an. Sau mai propriu. “materia plângând”. un boem ºi un temerar. în arenã. intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. dinspre uman. sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. ºi despre care atât de puþine ºtim. Eugen Ionescu. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. în publicaþii din Timiºoara. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. arghezian. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. prin diverse alte oraºe. un îndrãgit. anii 1930. Lucian Blaga. Peste munþi ºi în Bucureºti. de la Poemele luminii la Lauda somnului. Aron Cotruº. . de caligrafii hieratice ori cãutate. numai aparent derutante. cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. verbul cu visurile lui de “creste”. într-un cor de cumpeni ale apelor. a oraºului cu statuia regelui Matei. Un debut. ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. 1923). de atelier sau debut. prin slovã tipãritã. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. primeºte cu nemiluita voci. În ziarul Patria. ale criticii. din perspectiva dominantei principale a liricii zonei. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei. Poeþi tineri ardeleni. în Societatea de Mâine. inclusiv în planul expresiei. între care Azi. de înfãþiºarea într-o proprie carte. evident.O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. între care pictorul Ion Vlasiu. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. Revista Fundaþiilor Regale. între care Eu ºi Europa. 1928 ºi Printre oameni în mers. Hyperion. aurorali. în atâtea privinþe o “mirare”. urmat. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . Când limba românã. mai mult de boemã. sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare. fizionomii noi. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. apoi director al mai multor efemeride el însuºi. un Adrian Maniu. triazã. de pânã la cotitura Blaga. ºi magnetul incendiar. cuvântul: En masse”. ªi totodatã cu un rãsunet. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. O devenire numai revenire. valideazã. la o alãturare cu altele. cãci. iveºte. o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. o primã culegere. O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general. prevestirile. respinge. în Ardeal mutaþia în magic. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic. Dupã cum.considerate vremelnice . ºi ironia. adevãratã emblemã. ºi un . în Viaþa literarã. configurãri. pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”. “utilizând cliºee”. “poezia însãºi în stare nativã”. de pe Someº. Bistriþa. un Ion Vinea. de sintetizant Ermetism. e drept Aurel Rãu Ion Th. în sfârºit acesta un centru. prin pagini de reviste. în Clujul universitar de dupã Întregire. îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii. Abecedar.un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. Mediaº. uneori chiar nedibãciile versului lui”. care va fi ºi de hotar. “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. din social. psihoza bacovianã. cu anvergura cunoscutã. între altele. Ilea . a Jocului secund barbian. distinct început de drum.

expresiile.. Se ridicã stea. în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. pomenitã mai sus. unde poetul nostru îºi câºtigã. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii. virtuozitãþi. dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume.trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. sau incoerenþã. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt. / O crâºmã deapãnãntâmplãri.. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã.. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda. fost. prin sporul asociaþiilor. se aflã într-o sãrire de etape . respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel. Poezia. cu vremea o micã mitologie. în modernism. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte... dar pulberea amintirii e luatã de vânt. la o zvâcnire 23 . “funcþie socialã” a literaturii. “Prin livezi./ Zori albi rup stavili puse”. / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”../ se-apropie pãmântul de cer”. “.. / în trecere. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri.. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”. ca pe-o pâine”. pentru urgisita. cu atât mai surprinzãtor. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi. geografie la prima vedere oarecare. de cronicã jurnalisticã. gesturi. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat. în din prime încercãri cât ºi în Gloata. atâtea ataºante schiþe. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”. N-am boi plãvani.. De aceastã curgere. miniaturi. contrastant: “Fum înalþã cartierul. din atari semne de peisaj dobândit.nevrând”. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. nu numai ale vãzului. Sau. un convârstean ºi un afin. ºi o instrucþie medie. care le comandã. cum o ivire din element pur mineral. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii... Nu inventariind: inovând. de o visãtorie ºi un rafinament. iar alta a opþiunii. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /. ca sub amintirea despre un menit. cosaºii taie / fire verzi de mãtase”. compoziþii de gen. conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic. // Someºul o urmeazã-n curs monoton.. umblând spre o omologare în întreg românesc. tropii de un iconografic oriental.. de o pregnanþã. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare . iar pe alta. n-a lãsat nici un ecou. o alegorie. sau emblemã. oricum a unei voinþe de stil. “strungar în fier”3 : “Mamã.. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. în rãspãr. E. de o concentrare surprinzãtoare. apã cer .”. de comedie umanã.. versuri care sã-l scoatã din flancuri. însã completatã începând din 1929 cu frecventarea. “Când voi izbi odatã eu cu barda. durã. scenete. “printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste. “brazdã”. cu sine nimeni nimic nu ia.în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. de oniric diurn. de a nu se depãrta de el”2 ). / bãtuþi de ploi. Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã. viziuni. în receptarea operelor literare. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. Sau.în special Societatea de Mâine. “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”. rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”. cum imaginile.. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut. o enigmã. este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui. chiriaºã rea”.. ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. “Plouã apele. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”. timp de vreo patru ani. un gând / mã poartã pe cãi vechi . “Iubire. împins probabil de nostalgia satului transilvan. un rost în lunile scrise-n calendar. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract.stã ºi þese foi / de plop. de o tandreþe. de rãscruci de tâlcuri. de profil tehnic ºi comercial. Noroc bun fiecãruia îi spun. pentru care experienþa Gândirii.de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc.. pe care Ion Th. Satul meu e lumea-ntreagã. fâºii de viaþã mizerã. / tolãnitã pe-un car cu patru boi. de ludic. învaþã . ºi sã-l arate. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi. “Iubito. de evlavii. desigur stimabile. una a purcederii la oraº. O suitã de chemãri. într-un fel. sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu.”. în primii ani de dupã marea Unire. cu o iubitã. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /. Ambele. / resfirând prin unde un ritmic ison”. cum ºtim. “Notez: 10 septembrie.../: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. ori filmice. în 1940. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi. cu accentul ei într-o cuprindere mai largã. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe. parcã dezinteresate de sens. în etapa ei de la Cluj. miºcãri. autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã./ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen. raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani./ . Cel puþin. de un conversativ ataºant. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. / având / în gând / pe draga mea”. de un sãrbãtoresc al percepþiei. toamna trece pe la noi. am boi de foc. ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi.

când nu orgolii de vechi cetãþi. pentru toþi. “ciomege tari de ulmi”. desigur nu îndestulãtor. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. într-o emancipare. în amintire.. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. transfigurându-le”. în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial. a feþei din Apus în Rãsãrit. care va fi peste douãzeci de ani. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele.. a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”. pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului. din Rãscoala lui. ca un indiciu al autenticitãþii. semnalarea. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. protectoare. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. lui Emil Isac tânãr simbolist. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928). de- . la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier. / loveºte-n edificiul uman /…/!”. o poeticã “mocãniþã”). “Distrugãtor ciocan. Dar. Cãtunul ºi Minerii din Anina.”. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate. miez de noapte ºi de zi. dar ºi un spontan.va reþine. de peste imediat. autorul Rinocerilor. sau internaþional. cunoscute. / o sorã”. survenitã parcã dintr-o conlucrare. lemnul prelucrat. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus. prin începutul de veac XX. trimis în strãini . ani ºi ani. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse. în Paris. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. din “Atlantic” în “Ural”. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”.o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. pentru cantitatea lui de deschidere în uman. ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei. rostire subteranã de forþe din iraþional. îndiferent de materialele de care s-ar folsi.. sã crezi: aruncat din lunã. Vasile Fabian Bob. din cer contemporan. are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat. piedici din ambiant. din mica bijutierie În grãdinã. Consideraþii. apoi. Trebuind. ori în ecuaþie. ar fi numai propria biografie. Noapte blestematã ºi Început. lângã humã de brad ºi fierãstrãu. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. din judeþul Bistriþa Nãsãud .. Poetul la cheremul vieþii. ca într-o altã accepþie Al. ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri. de amnar în cremeni. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj. cã “nu existã subiecte anestetice”. care prin asta îºi pierde caracterul social”. “convingeri pe crengi de suflete obidite”. autorul lor. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. de-un spiriduº. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. sau. inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”. tu ai acasã un frate. nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. desigur Aron Cotruº. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. povocare superbã. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. Macedonski un nasture. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. în poemul introductiv Povestea mea. mesajul extraliterar e doar pretext. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”. a unui mai vârstnic. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat..de fulger. câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. o plantã migrantã. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. e normal sã-i vinã sub condei. viforos /..”. sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum. produsul industrial finit al micii industrii.. care se construieºte pe sine. în fine. ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). parcã într-o proprie configurare. în popor). lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru.. a unor crãpãri sau stingeri de zi. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. ºi odatã acest fapt instituit. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã. Prefaþatorul Gloatei. de nu toatã viaþa.amãnunt de istorie literarculturalã localã. ca la o întoarcere. pentru forþa lor de expresie. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. în templul preajmei. ritualic. pentru un mers la þinã. dramaturgul creator de epocã. Elev./ pentru cei sãraci. cu care volumul de debut se încheia. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. pietros. în care subiectul. Din poemul Horia. dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. O fãcãturã. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. ºi “sã fi rãmas la coasã”. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative. pacificate rele duhuri. sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic. în fluxul imaginaþiei. ºi la altele.

cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”. inclusiv al valorii. cum nu se poate mai încurajator. în creaþia autorilor lor. de mod clasicizant. situare în naþional. din Cluj. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate). în ciuda unei frustitãþi. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei. cedarea Ardealului de Nord. n. imprecaþia. în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. (adesea în delict de neaoºism. Amândouã. din trecut spre viitor”. ºi vor umple retroactiv un gol. sã ardã”. Totul ducând la o atare concluzie.). Nu se susþine însã. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele. notaþia. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. puse sã acþioneze în subconºtient. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. le face sã vibreze. Între acestea sã pomenim volumele. de sub Cãlimani. un atentat la integritatea þãrii. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. din varii motive. unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept.o pildã. în volumul antologic Ani vii. ºi cã. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale.. Poeziile rãmase prin reviste.. dar nici nu sunt de ignorat. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei. parcã ar rãmâne pe loc. altele ulterior. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. multe ocazionale. ca de stins cãrbuni. o întoarcere la elemente. desigur. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. Astfel. de foc spiritual”. De o menþiune bucurându-se. autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . “ca artist”. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru. cum satul sãu natal. atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare.. un titul de ciclu. ºi poemul Rãspântie. între altele la zi. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã. n. O remarcã nu incriminantã. o anumitã romanþare. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. de neignorat: “atunci. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. din acest. / dragostea celor mari. printre ºi prin cuvintele sãrace. dupã alþi cinci ani. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã. ar putea da singur seamã de un întreg. prin 1935 ºi 1936. metaforã ºi sugestie. o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre. poezia Rãvaº. ca sub habsburgi un salvonduct. unele publicate încã prin anii 1932-34. de transpus integral. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. ºi în ultimã instanþã o potenþare. la fel. decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã. gen: “Hiiiioofffhs!. pe tot restul anilor. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 . cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar. cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. la intervale. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. la ai sãi. de asemenea marcãri de o re-vigorare./ cunosc tainele cãrþilor. exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. în 1967. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. se supravehgeazã. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . vor fi încluse. de tomnatice. poetul “nu evolueazã”. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. ca un curent electric. amintit.) din amintire. pânã la volumul Întoarcere. prin Dictatul de la Viena. Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure.. patosul. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. poezia aceasta (din Gloata. “ºi le aprinde. regeneratoare-nfloriri. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. “neintergându-se în substanþa ei”. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare. dar ºi la fiinþa proprie. / ºtiu marginile foamei. Strigãt pentru mâine. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. editorial vorbind. Rânduri pentru prietena moartã. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. între ele 1 Mai. / Maºini întorc / strãzile din mers”. care vor mijloci. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar. treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang. Paralele. intrã. dupã versurile “Mamã /. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc. cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca. prozodicã. într-o tãcere de mai bine de 8 ani.

/ Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”.iar munþii au îngenunchiat aproape. din autobiografic. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. printre smârcuri de veac înrãit. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. cãruia Ideia nu ie se refuzã. unde un “grai pãduratic”. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. al Refugiului. ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. obidei. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. din real. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. Evident. multe. eºti secerã în grâu»”. nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi.faptele de alchimism poetic avizat. personificatã. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. punerii unui capãt “dorului”. nu are nimic de-mpãrþit. Târziu. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. îmbrãcând hainã de poeta vates. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. ªi totuºi. neologismneaoºism. fie pentru duioase împletituri. schimbãri. decupãri din geografic. “încercuirii”. în punctarea aceasta încã o datã. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. Cosmosul. felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. În sat. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. aºteptate. într-un plan general. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. / iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. cu nostalgia copilãriei pierdute. cã aceasta “nu poate fi justificatã. învãluitã. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. Aproximãri. ai tânjalei. de pildã Sat bãnãþean. Simfonia uzinei . Printr-un joc al sorþii. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat. “o pãrãsim domeniului”. “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. / cu aurul holdelor în mâini. încã în vuietul prim. nici el eschivându-se de la o participare. din epocã. bivalenþa. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii. a unui agitator în faþa unei mulþimi. componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. / de mult mã uit spre garã în zadar”. Minerii din Anina. * Dar. jucând ºi un rol de limbaj. Dupã cum cuvântul dor. urcând ºi la nivel de semnificaþie. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. “am ctitorit bisericã în mine”. la care nu se renunþã. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri.ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. mãsura le-o dau . / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. sub semn de Destin. “inima vrerilor”. / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. brazdei. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. din prefaþa la Gloata. încãrcãri cu funcþii noi. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. în vederea unei în existenþial. satul. eseninian. Era o tainã încuiatã-n ele. / ºi buzele cireºe pentru sete”. la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. cu floral de artã naivã. asumat. “þarina opãcitã-n devenire”. “sã trecem graniþele clipelor”. În locul preluat de la semnificat. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. salvatã” în poezie5 . la o întreagã pletorã de veleitari provinciali. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. mesajul social. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. distihul cu dezacordul. locurile natale. explicabile în strategia autoimpusã. cu mama: “odatã. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”. semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. ca-n atâtea alte vorbiri. de semnificant. riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. limpezite. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. vechi cliºee ale datinei. o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. e mistificatã. Din tot acest frãmânt însuºit. într-un spaþiu întreg de exorcizãri. e de cele mai multe ori unul implicit. sublimãri ale unui recurs la memorie. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. cu care poetul acesta. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. / pentru vieþile cari cad. focurile lor de artificii. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare. sã ne ºtie. poet al evenimentului. ca întro teamã de o cenzurã. mamã. . în “sfinþiri cu foc”. fãcând sã te gândeºti. asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor.

într-o realizare strict personalã. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor. ideologizantã. persevereazã în maºina de modelat minþi. cum sã nu recurgã. pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie.. ori de “creaþie”. a “binelui. cu sârg. 1946. într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea. cum e ºi firesc. whitmanian. de import rãsãitean. ca oamenii. vreun sanatoriu unde e pacient. comandament de timp. la o rãsfoire fugitivã. Cartea care-i dã lui Ion Th. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei. pe la case de odihnã. dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. de o identificare deplinã. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. în valul victoriei cauzei acum. din pod? ªi imaginile. de înþeles. izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. printre aranjamente de culise ori subterane. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. în izbiri de nori. dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice.avem anul de hotar. încât sã avem un alt atestat. “Omul era într-adevãr un om. în exemplul Cotruº. din 1957. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”. parcã dedusã. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ). a unei întregi literaturi deviate din specific. ºi ele sub vremi. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . unele 27 . cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. unde se aflã. care vor fi vegetãrile. Dupã regula: “À partir de 1945. poate fi. iluminându-se în capcane de proprii vedenii. a vremii. un cuvânt reabilitat. din interior. la armele basmului. cum altfel? imediat. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã. va rãmâne. instanþã . sã iubeascã “mândra aºezare”. cãlãtorie de chin sprea ea însãºi. în localitãþi miniere. o altã înflãcãrare. strigã cineva”. la zorii unei lumi mai bune. Soldat fãrã soldã ieri. Democraþia în mers). chiar dacã prin înfruntãri de iad. clamând. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. e de presupus. despre o pauperizantã traversare.. de regãsiri. e drept. voinicismele. ºi din auirea. “capetele nãpârcilor”. ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie.toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. en Roumanie. Dar sã-l mai privim o clipã. Ion Th. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. ºi-a pãcii”. pentru poezia lui de “confesiuni directe. o ilustrare a unicului mod în care poezia..catã sã-i rãspundã. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . iar foarte curând. eventuale. ºi cu câte un popas regenerator. îl vrea. pumnii strigãtelor. în lucrul sãu “proletar”. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. în fabrici. Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. ca document. utopia Gloatei. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . în vreun umil sanctuar bahic. În apãrare la tribunale din viitor. sub emoþie. pe entuziastul întors la o artã angajatã. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii. cu impetuozitãþi. cãlãtorii documentare. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. sindicale. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. tot mai mult. cu pasajele: “-Te cautã un om. stabilit de ursitori. uºor nostalgice. sub surprizã. pe nepusã masã.. proclamãrile. ºi Spovedania unui învins). de aceleaºi regãsiri în evolutiv. Un iureº care nu se mai potoleºte. pe ºantiere de construcþii. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. nu mai întorc þara pe dos. nu-l vrea. de agitator la o manifestaþie. amintit. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. ºi unui alt accident. Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. pe care o cântã.produs numai al vieþii. modernizând ºi proletarizând”. scrisul unor þãri din Rãsãrit. / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni. cu eforii ºi improvizaþii de atelier.) la volumul care va urma. surugiu numai la cuvinte. cu dobândirile pe care i le ºtim. Pasul meu peste ani. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv.

publicat în 1981. din memorie: “Noroc. din Inventar rural. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. întro frazare de o tãieturã modernã. Cu puþine excepþii. a unui cerc. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. exultãrile ca sub apa unor cascade. Se poate spune cã o premeditare. nu cobor. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”. Frãmântãri. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial. mai posibile. din conjunctural. comportând virtuþi de ritualic. cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. ale unui Narcis. la semne de vârstã. în stil prozastic de articol de ziar. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. pe o coardã de optimism. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. de vietãþi. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret. Descripþiile. verbele. un artificiu regizoral.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. “Binele din întuneric la zi îl scot”. dupã o prestaþie mai potolitã. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. de munþi. prestaþii. la sat. Încât deopotrivã. Încordãri. inerþii. nici exorcismele nu lipsesc. Dar ºi informaþii de gradul doi. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ. omeneºti ºi sincere. la umor ºi ludic. militant. / urc. cu izbutiri felurite. “cerbi ºi . frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”. umane. comparaþiile. sau ilustra. Conspiraþie albã. în aceleaºi tutuiri. ca Peisaj. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. în relaþie cu un crez manifestat. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. orfic. perindãri de recrudescenþe de limbaj. ca de nou avatar. care cedeazã unor cutezãri în mai mult.. / Au cãzut boierii. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. în peisaj. printr-un întreg obsedant deceniu. din exultãri cuminþite. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri. dar ºi altele. între care poemul Plopul. pe poetul numai poet. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. Matinalã). tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”. “cum e mai bine. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. singurãtãþi. numele de forme de relief.. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. o secãtuire. mai amplu ultimele douã. Zvon de primãvarã. ªi anume o sihãstrire programatic. În care scop. reflecþiilor. pe o pojghiþã foarte subþire. alegerea unui decor adecvat. simple sau debordante stãri de spirit. atestând. legitimã.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. sisific. de peste intenþional. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. Spleen . dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. Însã într-o limitã: demersuri. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. aceastã reluare a unui sens ascensiv. între care Cu ce sunt de vinã. o trecere. împliniri. “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. Coasta de drac. “Devreme rãzvrãtit /. poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. de eu singur printre lucruri. Ion Th. Pentru ca totuºi.. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant.sã-l ai din nou dinainte. pentru regãsirea unui firesc. Se va preamãri munca. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume. o abilitate./ calde. despre un pustiu.în mai multe avântãri detensionate. colocutor regãsit. o reîmbãiere în începuturi de lumi. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. ca o închidere. a unei normalitãþi în planul expresiei. ca de pildã “unicul Tot”. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. Tribulaþii. ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”. cum ar fi Evocare. cu ceva ºi de penitenþã. o celebrare. unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. de familie. spre finele etapei Ani vii. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). “poeni înverzite. cu etalãri de eternitãþi. Eu. “Ochi în ochi cu universul”. o trudã.. parcã îndoialã. ºi Avânt crepuscular din a doua. provocãri. Cu din prime. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. ajutã.hilaritãþi. între solilocviu ºi dialog. sau priviri din urmã . Pentru întreagã aceastã ofensivã. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”. uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”. “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit. din prima din aceste douã cãrþi. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. rãtãcitul. / neþinând seama de ele”. nu odatã cu vibraþiile simple. Drum solitar. Fir de trandafir. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. dezvãluind. trei volume de mai târziu. pun la cale. Vedenie. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. ºi altele. trãirilor. imaginaþiei./ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului.

/ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. pripoare. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. în Historie des littératures. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. 1967 2 Ovidiu Papadima. suficientã sieºi. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. cãreia sã-i contrapui. vãi. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori. / gârbovitã de bãtrâneþe. cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. Moment când sã-þi aminteºti. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini. “E tânãr începutul. “stânci dezgolite”. în câmp de nostalgii dacice. aceste douã cãrþi. parte într-un întreg de desluºiri. venind sã-l viziteze. Planeta. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa. Un critic din care am mai citat. Poezii. op. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. de a tranºa pe sub zodii. “fãrã nici o emfazã”. lui Ion Chinezu. a relaþiei scriitor-cititor. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. Bacovia). Emil Manu. ºi la alegorizãri. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. de vânt. capitolul Littérature roumaine. înflorat. Anii vii. Ilea ºi poezia lui. o energie în conºtiinþa vremii lui.însetat / beau un trãscãu afurisit. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim. Se recurge uneori. “urlet de lup”. printr-o crizã. într-un veac altul decât al sãu. cu care. spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. în epoca internetului. dupã exprimarea unui alt. Ursoaica. cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970. 1972 5 Eugen Ionescu. dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da. II. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. “primãvãrând” ierni. ºi aceastã tiflã. molifþi. “capcane ceºi ciulesc urechile”. gravitate. “câinii pândari de stânã”. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. pãstrãvi. Ilea. “un urs þâfnos”. “Toamna stârneºte-nþelesuri . alternativã însã singurã. punând într-un chenar de zãri. dar care va fi sfârºitul?”. înzestrat cu naturaleþe. sfidare aruncatã morþii. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. mai mare decât neteama de un târziu. referiri. Ovidiu Papadima. în peisaj nocturn. transilvãnean.cit. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . acest profil de poet. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. Ion Th. cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns. într-un ceas de rele presimþiri. E interesant cum într-o angajare de actant. are o intuþie criticã la obiect. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui. izvoare. Voiculescu 8 G. un farmec. * ªi încãlecat pe-o ºa. Printre întrebãri.ºtie multe. în acelaºi scop. / nu uitã nici anii”. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. o voie bunã ºi o undã de fantastic. nu doar de cãutãri. mai mare. stea cea mai de sus. o bijutierie de artã graficã. odatã. 1957 7 V. mic sau mare”.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. vol. cântec de lebãdã. mistreþi. Editura pentru Literaturã. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . Insinuare. numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. comu-nicativitate.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. însã. atât cât este ea realitate ºi iluzie. “aurora vãgãunilor”. “vulpi deºuchiate”. în volumul Ion Th. un loc. din Cluj. veveriþe care “muºcã ecouri”. la Gând românesc.

ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice. Un ciclu semnificativ de poeme. multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. sã-i spunem. profilul unui domnitor pribeag. modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm. Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . din jur. aºadar. fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. „nãlucile”. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii. amintind de doine. însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. „policromii de vis”. a pãrinþilor. zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. / Prin pustiuri m-alungarã. însã. cum ºi declara într-un poem. mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. „întors în satul (sãu)”. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre. castele.. candele. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. nori lunecãtori. Versul sunã melodios ºi nostalgic. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. numeroasei familii de mocani. pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. Doamne. „Moartea e. se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar. Multe dintre versuri. „vânt înturnat din nou spre începuturi”. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. de cliºee precum: „peisaj de mit”. ºi ca limbaj. „Luceafãrul”. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. fie mai libere. clasice în formã.. prin pustietãþi marine. vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate.. timp care „coboarã limpede din mit”. / Pe Golgotha mã suirã”.„Efulguratiile“ lui . salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. de . în starea de reverie permanentizatã. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). rãmas fãrã þarã. unde orfismul se transferã peisajului local. Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. în substanþã „eminescianã”. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate. anunþa un poet neotradiþionalist. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice. Subþirea sa carte de debut. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. „tainã a stelelor”. a. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. melopeea orficã. Ora singurãtãþii (1998) º. Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic. a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers. Un „poet dintr-o altã lume”. corn melancolic de vânãtoare. Între asemenea repere date ºi datate. instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. Planete de melancolie (1986). / Prin streini mã streinirã. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate. fãrã. A optat. turnuri. începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. Teofil Rãchiþeanu (n. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive. „abis de poveste”. Elegii sub stele (1969). Dimpotrivã. de spaþiul ancestral. cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti. care deschide volumul din 2002. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã. Poemenserate (1990). gravã. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”. ºi ca univers imaginar..

fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului. / De pustiul vetrelor”. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie. // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând. schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar. / De nesomnul gândului. resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã. / O palã de pe câmp cu miros sfânt. cu ierni în care „ninge suav”. într-un evantai diversificat de formule prozodice. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor. lin.. din ce în ce mai gravã. de datã mai recentã. Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. de data asta în nume propriu.. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul. rostite în peisaj montan. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic.colinde.. 31 . // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”. ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. / Din pãr curge / Ca un plâns. / De plângerea vântului. suflete. ies adesea biruitoare sonoritãþile.. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins. cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite. „Linu-i lin. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire. în lumi depãrtate. Discursul poetic. / Cã n-ai stare nici alin. cu toamne ningând cu aur. / Dalbã zânã / Dochianã. Armonia muzicalã e mereu vizatã. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului.. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna. / Aur stâns”. ºi în Poeme-nserate. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã. de bocete. în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. / Aur numai. // Sã vie dinspre munþi o adiere. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii. ªi în Patimile dupã Iancu. / De tãcerea pietrelor. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. undeva. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii. Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant. încât. „Sus mai sus. / Sã fie cum aº adormi în fân. / În cea poianã. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva..

Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. în faþa teancului de hârþoage. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. mi-am dat seama cã. este imens. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat.Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. ruperi de ritm. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei. nu suntem decât niºte produse de serie. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. Când stau la ghiºeu. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. un miriapod cu miliarde de excrescenþe. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. Înainte eram infatuat. Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. în spatele ghiºeului zdrenþuit. de imaginativ. Este gras. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. o luciditate de naturã demonicã. în afarã de crima despre care deja am scris. Nu existã de fapt eu ºi tu. Numãr bancnote. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. În copilãrie visam cã zbor. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. Din mou îmi ridic privirile. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. Dar eu nu pentru asta îl detest. o piatrã mai mare. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. Când mi se adreseazã. încercând sã-mi gãseascã greºeli. visare. Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. inclusiv zilele astea douã. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. scriu chitanþe. sã-mi þin respiraþia. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. la ghiºeul ghilotinã. nu mai visez decât cã mã sufoc. discret. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe. sortez documente. deºi aºa poate sã parã. În cazul meu. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. Asta e deviza mea. nu. relaxare. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. Dupã ce. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. dacã ar fi deºtept. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei. lenevealã. Mã supravegheazã. Mã aflu în apã. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. Când am mai crescut visam prãbuºiri. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. respiro. îi simt în ceafã privirea. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui. timpi morþi. dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. pauze. Nu am nici o zi liberã. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. Acolo devin mineral. îi simt inima precipitânduse. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. credeam în mine ºi în puterile mele. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. coºmar. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. aºezat pe scaunul meu negru. Jurnal de functionar . stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. o fac uitându-mã în altã parte. Suntem acelaºi. Suntem aidoma. sã-ºi cumpere. Supravieþuiesc însã. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. ca torsul unui motan uriaº. E atât de lucios. Nu sunt un tip extraordinar . Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei. Suspectez cã nimic. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. ar putea citi lucirea unui cuþit. însã. înãuntru ºi afarã. Cât despre el. lui îi arunc o privire umilã în care. ce este cu adevãrat de coºmar. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. în programul meu nu existã excepþii. La început încerc sã rezist. epuizat. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. Acum. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. da. de zece ani. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. impozite ºi timbre. indiferent la tot ce reprezint. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã.

pe de altã parte îi dispreþuiesc. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie. cu vatã. asta sunt. Momentele de liniºte. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. Îl cãsãpesc deci. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. Da. O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. noapte de noapte. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. cum a fost aceasta. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. Dar nu mã miºc. Singurul care pare însã plin.care îi detest fãrã rest. Înþeleagã-mã cine poate. Cred cu tãrie cã nu sunt vii. ªi totul din cauza laºitãþii. Nu am curaj sã fac nimic. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. ca o ºopârla uriaºã. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. fãrã iluzii. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. oricât de palidã. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. fãrã sã-mi las timp de greºeli. sunt mult mai suportabile. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. din greºealã. ar deveni mai atent cu mine. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. Asta sunt. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. Nu. Un gândac prins într-o cursã. pe jos. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. Zilele de serviciu. Într-un fel. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd. m-au blestemat. Nici o zbatere din partea mea. niºte automate goale pe dinãuntru. anesteziat de obosealã ºi tracasare. o scoate prea mult în afarã. Nu am de ales. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. Dar nu. e zadarnic. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. este el. un funcþionar model. sunt morþi care se miºcã. Din cauza asta. hârtiile proaspãt aranjate. ei. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. E doar vina mea. fãrã speranþã. ah. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. nici o încercare. pe care mi le doresc atât de mult. Îmi ratez viaþa desãvârºit. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. Nu vreau decât sã adorm mai repede. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. Ce m-aº face fãrã visele astea. chipurile. îºi suge mãselele. Încerc însã sã nu-i urãsc. Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. Nu am nici o îndoialã. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. în care vin acasã epuizat. de trei ori ratat. Nu e vina pãrinþilor mei. asta m-ar mulþumi. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. probabil cã apã. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 . nu am norocul ãsta. pe ºeful meu. nu ar mai face nimic din toate astea. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. Pãrinþii mei au fost funcþionari. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. de parcã ar fi cuprins de somn. Dar când sunt liber. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. Oh. dar nici nu mã pot exprima. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. ar evita sã mã mai jigneascã. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul. fãrã îndoialã. sã mã tracaseze împingându-mi. cu o voluptate desãvârºitã. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. Ratat. în vis. ce scârbos. destrãmat. Nu sunt bâlbâit. ratat. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg. cu toatã fiinþa mea. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen. îi sorb groaza. atunci când vorbesc o fac repezit. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. aºa mã vãd. Oricum. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. prinse într-un carusel nevrotic. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. nu e vina ºefilor ºi a colegilor.

Trebuie sã dorm însã. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. Nu-s deloc genul prietenos. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. intram în apã ºi mã scufundam. Dupa aceea îmi revin. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. de douã ori disperat. ori el. Ideea era sã beau din ea. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. Trebuie sã scap de el. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. Mã ridic în picioare. Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. Adicã nu aspectul ei. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. Uneori mi se lipeºte de ochi. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. Iluzia nu a durat însã prea mult. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. despre ieºirile la bere sau la vreun film. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. Bine cã am supravieþuit. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe. Sunt disperat. Mergeam pe malul mãrii. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. ea cade. Filamentele devin fotoni sau invers. Acum pare sã se mai fi liniºtit. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. pe dinãuntru. în partea dreaptã. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. Dar nu-mi plac oamenii. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. pur ºi simplu. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. trãiesc niºte stãri ciudate. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. Mi-am luat sã citesc o carte. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. Raza o mângâie. nimicuri atât de dureroase însã. câte o imagine banalã. ªi tot aºa. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur.râzând superior. sã trec peste melancolii ºi cãderi. Acum. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. existã doar lumina care coboarã mereu. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. pentru cã mi se întâmplã foarte des. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. coboarã lin ca într-un vis. încet. Am pus sã-mi fierb un ceai. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. e insuportabilã. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. Nu am cum sã o evit. El este doar paratrãznetul ei. Mã aºez. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. Cãderea ei continuã. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. face parte din fluxul cotidian obiºnuit. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. dar era deja întuneric iar frigul. Aº vrea sã zac în pat. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. aici . lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. trebuie sã dau ochii cu ea. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. aºa cum unora nu le plac pisicile. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme. Nu existã frunzã. în mintea mea este o frunzã în cãdere. ºi sã hibernez pânã a doua zi. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. de exemplu. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. E o chestie de gust. altminteri ajung la ºtreang. La început nu o sesizez. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. îmi frec obrajii ºi ochii. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. O sãrbãtoare este însã prea mult. La birou mã prefac indiferent. Azi am ieºit un pic prin oraº. Acum pluteºte. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. cu sufletul anesteziat. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. Azi am fost desigur la birou. pur ºi simplu. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. mã uit la peretele din faþa mea. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. Când mã doare astfel capul.

Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã. Incredibil de lungi. acolo m-aº simþi mai relaxat. ªi sunt lucioºi. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. cu pãrul anapoda. Mã detest. pentru cã sunt detestabil. Singurãtatea camerei mele. Apoi am urmarit-o pe furiº. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. aproape cenuºiu. Nu prea ies din casã. cu puloverul destrãmat. nu mã atrage în nici un fel. Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi. poze cu nasul meu borcãnat. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. cei care mã dispreþuiesc. cu privirea în jos. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã. Îmi doresc sã ies dar nu o fac. repetând ca un automat miºcãrile alea. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. Cei care mã iau peste picior. Azi am fost la cumpãrãturi. sã reacþionez într-un fel omenesc. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. Negre ca ºi ochii. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. Dar nu de asta i-am refuzat. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. 35 . Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. e de preferat oricãrei companii. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. masculine ori feminine. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. incapabil sã gândesc. Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. asta da invenþie. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. Mânecile îmi sunt prea lungi. Pe stradã mã simt stingher. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. fãrã culoare. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. Desigur. toþi au dreptate. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. E-adevãrat cã nu prea am bani. Am un pãr ciudat. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. Cât despre bãuturã. cã trec aproape neobservat.chiar nu mai este nimic de povestit.

Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. de tip efigie. amprentã femininã. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. Anunþã tehnica urmanovianã. anexã (despre eminem). Titlul. diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor. s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. mascã de cauciuc. scrijelitoare”. Copeertã mohorâtã. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. pulsatilã. pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR. Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã. 1992 · Mariela Rotaru. postfete. Editura Muzeul literaturii române. cu zãbrele la gurã. Peniuc poetizeazã febril. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. Editura Vinea. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. Atac de panicã. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. e înscris pe o copertã neagrã.2000 ºi post-2000 Paratext. 2002 · Gelu Vlaºin. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. în reþea. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. 2. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. Poezii comprimate. Galeria de singurãtate. cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. de exemplu). Provocarea. Nu spectaculos. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã. demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. 4. cu o scriiturã dinamicã. Editura Pontica. Editura Ziua. Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea . Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. 6. firul pãrului colectiv. Mai nou. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã. o voce ºi numai una. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. . Persistã însã ºi poezia manieristã. Aparenþa este austerã. de la 6:17 la 0:00. însã. Cicluri: Monolog. . prefete. Sincere oglinzi necunoscute. convex deformat. fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. O torturã a inocenþei. Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. arþãgoase. „generaþia 2000+”. Actualmente. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. 3. Titlul. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. prefeþe. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. cicluri si obsesii . 1995 · Daniela ªonticã. Congruenþã cu substanþa poeticã. 5. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. Nu mã încântã prefixarea cu post-. elaborarea migãloasã. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. discret religioasã. În felul acesta. Editura Vinea. somptuozitatea tonului ºi a stilului. Pe copertã. Copertã galbenã ºi desen minuscul. titlu ºi intertitluri sau cicluri. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. · Andrei Peniuc. mai mult sau mai puþin valoroase. Pe coperta a patra. panicat. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. sugereazã distanþa de discursul autenticist. sã ne conectãm. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. fotografia trunchiului unui copac triramificat. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. Spaime scrise. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. Multe cu gloanþe oarbe. negru-maron. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. Mic manual de terorism.

ediþia a doua. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. separate de un mare spaþiu alb. Editura Vinea. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. fotografie. Poezie cel mai adesea masivã. saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. Motouri luate din Biblie. Pufos ºi mecanic. cum s-ar diagnostica el însuºi. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. În prefaþã. 2. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. Epicul diaristic. am intrat în corpul iubitului meu. dense ºi figurative. Poeme scurte. Un suprarealism expresionist. Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. curãþate de figuri de stil. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. Coperte Art-Nouveau. de Aurel GheorghiuCogealac. Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. deºi modernã ca aspect. dar încãrcate de semnificaþie. Editura Vinea. începutul de statuie. Editura Vinea. Un postmodernism poznaº ºi livresc. de Dan Sociu. inspiraþia hibridã a poetului. O carte româneascã a plãcerii. în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. pe alocuri. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). Editura Vinea. Poeme lungi. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. psihologice creeazã o poezie bizarã. iar nu înfrãþiþi. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. 3. Jonathan Swift. ºi howlet. Dedicaþie pentru Mariana Marin. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. o femeie în cizme. Editura Vinea. Sigur de forþa mesajului sãu. atmosferã gloomy. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. Creaþia lui Constantin Vicã. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. Sau. citez: „mondrian. 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. Boris Pilniak etc. N. Retorism ºi pozã. Montaj Constantin Vicã. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). Decuble. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. cineva a greºit scara. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. Claudiu Komartin ºi. Editura Vinea. ci mesaje fraterne adresate cititorului. Urmanov nu recurge la recomandãri critice. aºadar. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. cu decolare din cotidianul burlesc adesea. fãrã înflorituri stilistice. dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. anuleazã lirismul. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. În spatele ei. Pe coperta a patra. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã. cu o palmã uriaºã pe lateral. Poeme cu muniþie biograficã. Copertã neagrã cu patã albã. Copertã maronie cu portret. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. patos ºi compãtimire. oarecum. Imagisticã ultra-încãrcatã. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. Puþin interesantã.Ivãnescu. portretul lui isambar kingdom brumel. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. În prefaþã. · Denisa Mirena Piºcu. 2004 · Mihai Vakulovski. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. compoziþie 2. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. centralã. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. înguste. Odada. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. cu Radu Vancu. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. Pe copertele întâi ºi patru. de 37 . 1929. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. Culoare gri. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. O. voit prozaice. reflectând. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. gen The Simpsons. Poezie puternic metaforizatã. surprinzãtoare. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. Parodie ºi artã poeticã din belºug. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. Editura Vinea. Pe coperta a patra. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. Nota bene. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). Cicluri: 1. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. un decor industrial realizat în sepia. În volum. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii. pânã la ghiduºii textuale. Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. Coperta anunþã un spectacol absent. respectiv goia. Editura Vinea. Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. sã citeascã mai departe.

suferinþã. Jucãria mortului. · Tudor Creþu – Obiectele oranj. bani pentru încã o sãptãmânã. Impresie de mister terifiant. generând acþiuni stranii. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate.c. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. naughty. Editura Vinea. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. în timp. Editura Vinea. Totodatã. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice.Liliuþa. A. Poezii foarte scurte. Ordinea încearcã sã mascheze haosul. pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. Editura Vinea. Live în bucãtãrie. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. Un expresionism sedat. Texte cu semnificaþie pulverizatã. dar sugerând maternitatea. neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. Copertã cu autorul ºezând. Poeme de categorie semi-grea despre durere. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. ºuvoi lexical. Multã poeticitate. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare. Poeme fãrã titlu. · Constantin Acosmei. ediþia a doua. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. · Dan Coman – Ghinga. Pe copertã. · Diana Geacãr – bunã. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse. La sfârºit. Nimigean la volumul borcane bine legate. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. · Cosmin Perþa – Santinela de lut. mai puþin carnavalesc. Imagini abstracte ºi hibride.. cu chiloþii roºii traºi între genunchi. · Ruxandra Novac – Ecograffiti. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. De uºã atârnã un sutien negru.notaþie rapidã. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. Editura Vinea. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. cu complimentele de rigoare. . aceastã carte mi-o dedic mie”. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. Cadavre exquis. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. Poezie îmbibatã de feminitate. dezumanizat. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã. 2005 · Andra Rotaru. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. Scriiturã alertã. chiar dacã literalã. Exemplu de scriiturã programaticã. Într-un pat sub cearºaful alb. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”. Pe copertã. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo. feminitatea. altele lente. anunþând înclinaþia orficã a autorului. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. când cãznit-gravã. Editura Vinea. Autoarea. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. dirty. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. nedeterminat. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. În postfaþã.. Poeme locvace. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. Citadin ameninþãtor. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. Poemele sunt. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. obositã. cu secvenþe memorabile. Postfaþã de A. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin.. Copertã albã cu un contur lateral gri. Editura Vinea. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. deci mai expresiv. Este reprodusã ºi postfaþa lui O. Editura Vinea. Urmanov. Titlul reprodus cu litere oranj. într-adevãr. complicate. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. moarte. Minimalismul transformat în surprizã. Pe copertã. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. autorul simte deja nevoia antologãrii. Editura Vinea. basarabeancã stabilitã în România. notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. Editura Vinea. când plictisitoare. Perilous Night de Jasper Johns. · Diana Iepure . Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. Pe coperta a parta. O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. Editura Vinea. doar cã mai bine strunit. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo.

totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. Editura Vinea. 39 . Susþine imagistic titlul. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. desculþ. o prezentare cu mulþi giranþi. Poezie maturã. vestind chill-out-ul citadin. fotografia full-size a chipului poetei. însã. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. Pe copertã. Editura Cartea româneascã. Copertã albastrã. Poezie de elongaþie medie. Ultimul cântec al majordomului. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. Noaptea sângelui. Editura Cartea româneascã. Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. În prefaþã. Pentru unii o artã demodatã. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut. Violenþa se descarcã în vibraþie.· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. probând mariajul calculat cu lumea literarã. Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. disperat ºi pretins dezabuzat. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. nepretenþioºi. fotografia autorului aºezat. Interlocutor liric: Demian. no surprise). albastru-maron. Tobele fricii. Nimigean. neîmplinitã. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. probabil. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. derutantã. Patos de garsonierã. în care niciun vers nu este superfluu. Poeme de strânsoare clasicã. · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. Importante mi se par. Poezie cu retoricã spasmodicã. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. Editura Vinea. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. · Eugen Suman – Arcuri electrice. Un puzzle gen Miró. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. Notaþie rapidã. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. Editura Cartea româneascã. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. rafinatã în neglijenþa ei. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). Reverse Cycle. Editura Vinea. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. Editura Cartea româneascã. Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Corect ºi complet. Pe coperta a patra. Pe coperta a patra. Pe copertã. Nimic agresiv literar sau demonstrativ. Excelentã reflectare a conþinutului. gen Billy Collins. ce se lumineazã chiar în centru. dorind. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. lejerã. aºa cum va face ºi Decuble. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii. O înþelepciune amuzatã. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. · Adrian Urmanov – Sushi. de imaginar compensatoriu. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O. Editura Vinea. disperãri ºi sentimente. Editura Vinea. Formele care ne cuprind. ediþia a doua. Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. Poeme când discursiv-biografice. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. cu ochi mari. Editura Vinea. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. apocalipsã. O copertã jazz. sã ne bage în ceaþã. Destul de adevãrat. explodeazã poezia ingenuitãþii. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. · Cristina Ispas – fetiþa. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. contemplativvagantã. Poeme de o discursivitate simpaticã. execuþie Egon Schiele. ºi rezemat de un perete de faianþã. Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. reverberantã. când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. Aºadar. Titlu ludic. frici. tehnica accelerãrii imaginilor clare. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. adesea terminate în poantã. mixaj pe vinil. În prefaþa elaboratã. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. studiatã. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. De la boschetari la lecturi sofisticate. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. Formele de sub piele. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. revalorificând cotidianul. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. Pe coperta a patra. fiinþã de jurnal.

limitatã. Introspecþie sâcâitoare. Copertã azurie. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. mi se pare. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. Titluri dominate de sh: sushi. creeazã confuzie. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. conferã forþã. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. Al. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. · Daniel D. de penitenciar. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. singurãtatea. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. cu menghine verzi pe un fond alb. . Imagine aerisitã. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. roºcate. cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin. poetei îi plac subiectele adânci: religia. Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã. cu fereastrã zãbrelitã. Editura Vinea. totuºi. Propriu-zis. rezultând apariþii pitoreºti. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. Chiar ºi aºa. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. reeditându-le. ca artefact. Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. mult mai înneguratã. poeta publicã la Brumar cartea micã. deºi fragila Ofelia. de cele mai multe ori. Mai sunt ºi laudele vulcanice. Mã întreb. oricum. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. În prefaþã. În prefaþã. · Aida Hancer – Eva nimãnui. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. O tristeþe fãrã crispãri. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. În acelaºi an. O anumitã fineþe a notaþiilor. Scriiturã adesea limpede. totuºi. puþin prea afectatã în imaginile propuse. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. Editura Vinea. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”. Editura Vinea. Adjectivãrile nu plictisesc. Deºi o editurã micã.Editura Vinea. Cartea româneascã de poezie. strunitã înainte sã devinã revoltã. fãrã patimã. resemnat distinsã. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. repetiþii ºi declaraþii. Coperte negre. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. Distincþie fãrã destin. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. de „dramã live”. Poeticã a negaþiei. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. Editura Cartea româneascã. intenþie de persuasiune. aerisitã. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. spectaculosul patetic al formulãrilor. Impresie inexplicabilã de sinceritate. uneori. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. moartea. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. portocaliu. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. Editura Vinea. Nu e vorba doar de atât. Imagistica este acum. În acelaºi timp. Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. însã. Titlul. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. eu cu moartea mea pe bancheta din spate. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. maronii. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. Pe copertã un montaj gri. însã. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. cu funcþie precisã. elegantã. destinate bibliofililor. Economia de cuvinte ºi. Artã simpaticã. Marin – aºa cum a fost. shase etc. Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. adresare nemijlocitã cãtre cititor. Brumar experimenteazã ºi ea. albastre ºi negre. e scris sub forma unui P. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. deºi afectatã în jocul de scenã. Copertã albã.

însã divizatã de împrejurãri neprielnice. port pe Isus al vremii de acum”. un poet german clama. Deºi nu le-au înþeles deplin. Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. din vremuri de demult. pe drumul ce l-am putea defini. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare. a poporului. fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. de presiuni externe. din toate naþiile. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional. în Munþii Apuseni. inspirat. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. politici ºi de conºtiinþã colectivã. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie. de la o realitate constatativã. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. Ca un nou sfânt Christofor. de la conturarea lor zonalã. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. Moldova ºi Þara Româneascã. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã. lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. ºi ca atare eroicã. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. privite în medie. pe câmpia de lângã Blaj. ºi nu chiar fãrã temei). dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. proceselor integratoare alimentate de factori economici. Prematurã. impusã de monopolul otoman. Printre mulþi alþii. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. am zice cã ele o vor îndruma. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. Aceste idei erau: originea comunã. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. treptat. „O întâlnire cu Destinul”. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. an dupã an. Pe calea unei „preglobalizãri”. El a cedat locul. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. în unitãþi statale separate: Transilvania. timp de un mileniu. Sunt cadrele ce se vor numi. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. întâlnit aproape peste tot în Europa. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. strãveche. mai bine pregãtiþi politic. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. dupã . penetrând încorsetarea de secole.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. În evoluþia poporului nostru. La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. state naþionale. O generaþie de vizionari. ideea de unitate a poporului. „Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. încã nenumite nici pe departe astfel. în apusul continentului european. vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor.

Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat. fii Domn cetãþean. Ca ºi dânsul. noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. uneori perfide. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. izvodite de trei mari puteri vecine. mai sincere sau mai calculate. George Cãlinescu. însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni. Era Alexandru Ioan Cuza. al ambelor þãri. ca prin dreptatea Europei. spre exemplu. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). pentru speranþele poporului. de cauza naþionalã românã. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice).] Fii. Mihai Viteazul sau Mircea).. acum o sutã ºi cincizeci de ani. „Ape vor seca în albie . Fã. fie massmedia (aniversãri. fii bun.. fie arta ºi “cultura” (adicã. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice. zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. fã ca legea sã fie tare. probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. istoria nu poate fi evitatã În 2006. iar tu. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. personaj înþelepþeºte ales. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. a aceluiaºi domn. Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze. Desigur. ca domn. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. au apropiat Franþa ºi statele italiene. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn. întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt. a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun . fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu.”.favorabile. douã locuri dupã Ion Antonescu. ele însele în curs de unificare politicã. a scris inspirat.. sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. Pe de altã parte. Cu toate piedicile. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie. [. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. nu altfel decât: „România”. cu meritatã adresã. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. o Doamne. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. În acest context. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre.. dar. El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare. curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã.. Mãria Ta. Interese. Erau speranþele ce luminau. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. filmele istorice ispiratoare. jubilee. dintre Carpaþi ºi Dunãre. fãþiºe ori insidioase. precum Dacii. Mãria Ta. prin simþãmintele Tale patriotice. fii.. Fii simplu. uneori brutale. dar. în Occident.

care trebuia împlinit. Manualul marcheazã trecerea. ci în cadrul unui complex naþional. în pofida duratei ei scurte. care. ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr. De aceea. locul 7. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice.. În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental. Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. Prin aceastã exegezã istoricã. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric. “Viitorul naþional”. care l-a rândul sãu atrage dupã sine. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. la discursul naþionalist. de la limbã la tradiþii. în funcþie de interpretarea doritã. În aceste condiþii. aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. anul 1918. Deja Petre P. educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. Manual pentru clasa a XI-a. de Dumitru Almaº. sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti.. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. a permis aplicarea. este menit sã susþinã construcþia. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. Acesta transmite astfel idei (ideologii). Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã. Din aceastã cauzã.). mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist. punând bazele României 43 . În egalã mãsurã. unitatea statalã. el. poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã).de vreun cetãþean). Atributele poporului român. cauzatã de condiþii interne ºi externe. din anii 1940. La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. Mircea Eliade. Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. pe moment. în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente. statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. a programului revoluþionar de la 1848. O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. fie de unul democratic. la competiþia amintitã). Mihail Roller (1908-1958). Panaitescu. Teritoriul. fiinþa sa naþionalã. Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. fie de unul care sã le combine pe ambele. al unei mari istorisiri naþionale. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. fie ºi ea parþialã. par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate.

dacã a pierdut-o. Într-o anumitã mãsurã. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. ci ºi prin conþinut. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. ideea cã un conducãtor poate pleca. rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. reformele sale. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. Panaitescu. Pe scurt. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. Imediat dupã ªtefan cel Mare. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. În funcþie de conjunctura politicã. la rândul sãu. ºi-a pãstrat. Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari. De aceastã datã însã. în jurul lui Cuza. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu). Astfel. dincolo de toate conjuncturile politice. Împreunã. ea a fost interpretatã în mod diferit. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei.P. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. ªi dupã 1989.moderne. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. dupã 1989. în România. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic. sunt prezentate. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. independente ºi bine definite etnic. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. Pentru prima datã. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. Într-o oarecare mãsurã. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. care. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. o imagine pozitivã. În acest context. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. Dar nu trebuie sã ne facem griji. Astfel. Pe de altã parte. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. evenimentele din 1859. pe locul doi în clasamentul general. interpretarea este menþinutã oficial. în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. textele predecesorilor. mai mult sau mai puþin de bunã voie. Tot în acest manual. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. La Roller. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele. la ridicarea ºi luminarea poporului român. par sã imite nu doar optic. ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. spre monumentul eroilor de rãzboi. antecamerã a socialismului ºi comunismului. La Cluj. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. De exemplu. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. spre exemplu. . dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. care au contribuit la modernizarea României. În decursul istoriei. În Istoria Românilor. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. de la putere. În România naþionalismului lui Ceauºescu. deºi. În România stalinist-internaþionalistã. în 1966. în manual apare. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. catedrala ortodoxã. se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. cei doi fac primul pas spre independenþã. În 1999. la eroziunea politicã.

s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. se deschide calea spre România Mare. Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. ca mason sau apostat. cu douã componente însã. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit. În bunã mãsurã. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. ca eliberator ori reformator. în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . la limita paradoxului. ci la sfârºitul lui 1864. scurtã (pânã la 1867). Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor). dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. cât sub raport procentual. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). Existã o idee clarã. Pe de o parte. Gestul ar pãrea superfluu. Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. de vreau transmisã de vremea lui Cuza. prima datã în raport cu Europa. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. deschisã tot la Sibiu (1863). vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. dar intensã. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. se pune astfel. ca gest politic simbolic de compromis. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. ei au atins majoritatea relativã. În 1864. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. La noua Dietã a Transilvaniei. practicatã ºi impusã. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. pentru mijloacele unei epoci. O întrebare. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. O perioadã. mai ales dupã decenii ºi scrieri. este dacã Cuza a acceptat ungerea. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. Imaginea sa acoperã încã un detaliu. A fost exagerat ulterior. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. ºi slãvit. la modul cel mai tradiþional. Pe de altã parte. A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. Întrebarea care se pune. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. inclusiv în raport cu timpurile revolute. Cuza ar fi primul suveran modern al României. iar apoi ºi în raport cu þara. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859. Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie. dar în epocã a fost real. “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. Blestemat. dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena. de liberalism i-a luat locul. La câteva luni de la unirea din ianuarie.

se pare.. rememora. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. „nu e legat de dimensiune. cu tentã autocraticã. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. trebuie sã armonizeze spaþiul. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã. Dincolo de problema naturii personale. Unirea s-a fãcut prin Cuza. într-un interviu recent. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. de cãtre înºiºi regizorii acestuia. Oricum. fie ºi numai din punct de vedere emoþional. Contextul extern o fãcea deja problematicã. justificarea. iar. miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei.. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã.. un simbol. în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci. ºi nu lipsiþi de putere. Sã ne reamintim aici cã. la modul brutal adesea. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi. încã din 1850. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. Cuza pe care îl omagiem. Aºadar. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj. sculpturi. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean. Ca aproape oricare conducãtor român. Cuza nu a fãcut unirea. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate. Sculptorul Ilarion Voinea. încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. au fost puse în 1852. A fost însã un gest de independenþã. În 1856. A personalizat procesul politic de unificare. ºi-a constituit propria sa camarilã. Proiectul de unire al celor douã Principate era.. de învingãtor nu prin puterea armelor. fie ele picturi. de pânã atunci sau de dupã el. mai mult decât orice. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã. spunea Voinea. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii. cãutãrile sale de la Viena. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate. pe undeva. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. Pentru unii. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii. regizorii. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. Cuza ºi-a depãºit condiþia. în care Franþa ºi Anglia. ci a încrederii ºi a iubirii populare. Lojile Marelui Orient Francez. aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“. încã o datã. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. În perioada maniei statuare funariste. imaginea publicã a Unirii. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi. nu a contribuit la supravieþuirea sa. sub conducerea prinþului Lucien Murat. Cuza.. mai echilibratã. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. aºadar. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment. ºi. ar fi rãmas domn. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza.. fireºte. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. Cuza a fost. încã din acest moment. aproape o certitudine europeanã. doar un loc în panteonul naþional. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. sã-l personalizeze”. în urmã cu câþiva ani. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. foarte probabil el a fost doar o marionetã. pe de altã parte. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. Marele Maestru al Marelui Orient. „Monumentalul”. în fiecare an. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European. medalii.

iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze. Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei.000. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. trimis în misiune diplomaticã în Franþa.000. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. asta nu putea fi totul. Cuza era popular pentru cã era tânãr. Oferta sa este de 12.000. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N. însã. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”. iar Cuza a fost printre cei dintâi.000 de Români.. dealtfel. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea. din partea masonului Alecsandri. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. chipeº ºi. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9. Pe lângã toate cele amintite mai sus. înlocuit. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor. a fost. Walewski primeºte aºadar. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. în mod evident. un împrumut de 6.» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. cât e de întinsã adevãrata Românie. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”. «„Vino. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. de asemenea. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã. la Paris. A doua zi. ca noi toþi”. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. ºarmant ºi apreciat de femei. dealtfel. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”.000. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern. Prima sa vizitã. conformitatea de caracter. Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. contestatari ai mitului sãu. În 1857. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare. în Italia. precaut. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene.000 de franci. Christian Tell. El a continuat sã rãmânã un simbol. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra.:partidei naþionale]. a libertãþii ºi a egalitãþii lor. Cuza este. apoi Banatul. la momentul potrivit. în februarie 1859. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã.Toate evenimentele care au urmat. moldovean. Sire. îmi zise Maiestatea Sa. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental. cu siguranþã. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. Fireºte. necunoscut. Alecsandri solicitã. aºadar. Cuza era. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei.. în plus. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã. Trebuia deci indentificat un principe român. la fel ca noi. mai ales. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit. Transilvania. Sire. În final. audienþa la Napoleon al III-lea. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie. în pofida faptului cã s-au gãsit. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii.„Vedeþi. ministrul de externe al Franþei. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii. de multã vreme iniþiat în masonerie. 47 . încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost. Aproape dojenitor. Prima audienþã: la contele Walewski. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum. Cuza era. Aceste lucruri fiind lãmurite. ºi care.N. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor. în primul rând. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi.

care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. de altfel. Anonim. 2. chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. Alexandru D. 1. Anonim. Joseph Kriehuber. teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. ulterior. care. nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice). obiceiurile. Grigore Alexandru Ghica Fig. încã de la începutul secolului XVIII. tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. a ºi avut loc. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã. civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care. 4. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. datoritã faptului cã Fig. La începutul secolului al XIXlea. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. 3. . cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. Teodor Aman. Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. Cu excepþia Transilvaniei. a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale. Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. cu siguranþã.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . Grigore IV Ghica Fig. Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. datoritã faptului cã Parisul . în decursul a mai puþin de patru decenii. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. în special pe cel de tip francez). care a funcþionat Fig. urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti. mai apoi. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care.

precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã. Alexandru Ioan Cuza. 1). Fig. traducerea unor texte italiene de epocã. acest model cultural de Renaºtere greceascã. Astfel. Lemercier. 4) Desigur. domnitor între 1822-1828 – Fig. de origine francezã-apuseanã. texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. fratele lui Grigore IV Ghica. iar acestea conduc. inclusiv din punct de vedere imagistic. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. Carol Popp de Szatmary. 3 –. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. Aceluiaºi model. 7. Bunãoarã. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor. nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. Barbu Iscovescu. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. 1819 Fig. cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. 5). o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare. anume aceea de a avea o þarã modernã. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). 2). Mihai ªuþu. Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului. iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. de exemplu. poate chiar rus. va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. 6). politic. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. 1849 Fig. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade. Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . reprezintã. ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. cum ar fi. în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. Alfieri º. în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor.a. reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. occidental.). În aceeaºi epocã. 1860 Fig. în cele din urmã la progres. i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. August Strixner. Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. cu siguranþã.devenea tot mai mult capitala lumii. schimbarea este uimitoare. Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. 5.8. 6. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. În numai douã decenii de la acest prim moment. Avram Iancu.

la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei.românilor. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei. însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului. o schimbare pe linie ierarhicã. ci ºi. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat. modern. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg. membru al Casei imperiale. relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). Pe scurt. un militar de carierã. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. au început însã cele mai serioase intervenþii. sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. în fapt. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. având la îndemânã un regim sever. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. desigur. dar a existat. având prerogative sporite. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 . Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului. Este vorba.Fig. noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . având de asemenea prerogative sporite. acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. corespunzãtoare vremii. cu siguranþã. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea. de la domn spre supus. Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. ) ) ) ) ) ) Loránd L. ºi aceasta din mai multe motive. lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman. În primul rând. Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale. 8). . au reprezentat o realã provocare. Dacã faimoasele privilegii. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. cuprinse în diploma andreianã. în mare majoritate maghiare. de modelul propus de revoluþiile din 1848.

pe saºii ardeleni. De aici a pornit apoi. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. În acest sens. însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. 51 . Astfel. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850. Universitatea sãseascã. a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. care funcþiona ca o veritabilã Dietã. dupã 150 de ani. Nobilimea maghiarã. s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã. care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. Reformele politice ºi sociale. cu toate cã în deceniul neoabsolutist. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. edificiul politic al saºilor ardeleni. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. ale timpului. Acum. în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. aduºi în Transilvania. nu avea acum nici o influenþã. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei. prin mãsurile deceniului neoabsolutist. Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. A fost vorba de egalã îndreptãþire. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. putem spune cã întradevãr. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. reprezentanþii autoritãþilor. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. În noile condiþii. în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. acþionând aici în sens stimulator. am putea spune. vechi de 700 de ani.

ca o apã înaltã m-am prelins. Apoi se scaldã în valuri moi. ca o sticlã adormitoare. deosebite de ale morþii.. insuportabilã ºi celestã. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” . Eu sunt cel ce vã sperie! a spus. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei. Dar numai puþin. ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept. Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare. ªi furia zãrilor. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu.Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne.. Dar buzele nu i se miºcau. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. Doamne. am trãit-o eu. mâinile în cãuº. Povestea-i complicatã.. TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin.. ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles. ca o apã înaltã m-am prelins. ca o sticlã adormitoare. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 .

mai tânãr. constituie miezul unui amplu poem. Dar ce sã mai zici de alt poet. stâncãrie. printre alþii. în 1966. versiune retipãritã. ca ºi a unui volum. sard de origine. între Nervi ºi Camogli. Bruno Rombi. mai atrasi de propria fugã. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã.„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. ale cãrui cuceritoare versuri. tot sãpate. sau ale familiei Spinola. bombastic. unde se stinge Montale. de Marian Papahagi. la Genova. tradus în mai multe limbi. revolta naturii profanate. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei. unicitatea poetului orasului Genova. între care cel numit al Paradisului. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. apoi. conþine sãpate cu dalta. dupa Dino Campana . ai spune. cum spunea Carlo Bo. ambele versiuni valoroase. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au. Toposuri predilecte ale poetului. devenit extrem de popular. corupt. dar ºi locurile cu care se identificã.. Atâtea semne de preþuire. o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant. iar ca urmare a acestei nepãsãri. prietenos. dar cãutând „secretul“. ghidul meu. Specificul þãrmului liguric. Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni. omagiat la centenarul naºterii sale. respectiv de peisaj. Aici am încercat o versiune în limba românã. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. Genova este un oraº bogat. inevitabil. al poetului amintit. cu note critice ºi comentarii. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. golfuri. la Monterosso. Dar vreau sã remarc ºi altceva. case construite pe terasele muntelui.. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. cu puþine plaje de nisip . a þãrmului pietros al regiunii ligurice. care va lua „Nobelul“. cel de la Portofino. pe-atunci. de municipalitate.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. de la noi. a forfotei citadine. întemeiat de Leo Biaggi. într-un interviu. pentru literaturã. fidel. de unde începe alt golf mirabil. dar locuiesc la Genova“. te duc cu gândul. unele mai puþin cunoscute de cititorul român. prietenul lui Montale. Camillo Sbarbaro. insensibil la armonia regnurilor. în aceste dialoguri. vicios. etc. Vãzutã. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. Într-o garã de provincie. în vârf. o lume nouã. Semn de iubire totalã a Golfului. cel care. Caproni este. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. aici.. de la Pisa la Milano. au vocea lor distinctã. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. de la vechiul port la intortocheatele „vico“. prezentaþi de italienistul ªtefan Damian. temerarul Columb ne descoperise. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. pentru valorile artistice. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. anterior tradus. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. codul. vegetaþie cultivatã cu tenacitate. Santa Margherita Ligure.. unde palatele amiralului Andrea Doria. un atrium. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. Giorgio Caproni. antologaþi. colegii de scris au mereu un surâs. faptul cã Montale. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii. se ºtie. traduº i . la Bogliasco. Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. un respect pentru civilizaþie. una esenþializatã ºi asprã. recent. dar ce provincie. în fond. unde librarii. de la început. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice. o placã de marmurã pe faþada gãrii. autorul unui poem „Tsunami“. un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. pânã sus. unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. un Intercity plus. cu multã pasiune. sau Montale. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. o familiaritate dar ºi un subînþeles respect. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. cel care spusese. Aici. în 1996. celebrul „Oase de sepie“. „am domiciliul la Roma. pentru construcþia durabilã. versurile celui nãscut aici. admirativ. susþinãtor. este un semicerc stâncos la nord. superficial. spontan inchegate. 53 . cu bucurie. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. Nimic monden. la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. dimpotrivã. localnicii. cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. þi le aratã orice copil. dupã unele reuºite ale altora. în mai multe rânduri. culturale. artiºtii. dar ºi al altor nume. fireascã . inclusiv în româneºte. o replicã amabilã pentru poet.

ºi opriþi doar din amabilitate. Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. Am mers. o. vã doresc. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. Noi toþi ºtim etapele. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip. aici pe platou. Sã nu abuzãm. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. e primitoare mai mult decât altundeva. mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. Cu voi am fost vesel de la plecare. fetiþo gracilã. cã eu va trebui degrabã sã vã las. Lãsaþi-mã. prieteni. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. ºi vã sunt foarte-ndatorat. Am avut ceva dispute. te concediez. sã trec iatã. roºul disc al gãrii mele. dragoste. religie de-acum sunt la destinaþie. Dar ce conteazã. Acum cã e pe culoar. Sã înãlþãm deci paharul. Ce ºtim noi toþi . Ne oprim. Locul de transfer nu-l ºtiu. Te concediez. o mirare. De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. schimbându-ne þigãrile). a înainta iar. A forþa marºul . chiar aflaþi la strâmtoare. te concediez. ºi sã închinãm. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât. Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine. înþelepciune. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. uºoare. pentru excelenta companie. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni. în noul sediu. vã rog. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea. ºi doctrina d-voastrã retoricã. singur. Vã rog. Dar fie. atenþie.Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea.. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. scuzaþi-mã. (Scuzaþi. Fie cum e. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã. Pajiºtea.. va las cu-adevãrat. liniºtiþi. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU . ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza. sã fim veseli. Te concediez pe tine. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. fãrã stupoare. doctore. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. sã nu ne târâm în van. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. a cãrei culoare blândã s-a stins. Totuºi de trebuie s-o port. mã simt mai liber. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri. Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. credeþi-mã. mulþumesc pentru excelenta companie. militare. Dar. Drum bun!. Sã pãlãvrãgim. n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. Vã concediez pe d-voastrã. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu. Cobor. Adio. Avem sacii. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. sigure semne-mi spun. una dupã alta. Te eliberez. 54 uºoarã.

în lume. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate. Ieºeam rareori. la mare. voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. Lãsaþi-mã. acelaºi tragism subînþeles. vã rog. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. pasãre sau alt agent care-ar fi . Aceeaºi discreþie nobilã. sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. v-o zic. Pe stradã. Vacarm. transparent. care n-are pe nimeni. îmi tremurã. în ciuda tonului de glumã. mai mult decât josnic. n. candide. gura? Prieteni. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . aºadar. trebue sã mã duc sã vãd.Totusi. puºca) e un lucru. în obscuritate. nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. dar aceasta oricum. m. cã la nimic nu-i bunã. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea. iar staþi sã mã priviþi . ornat cu niºte rime ludice. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco. Asta am vrut sã vã zic. Înainte de a ne-aventura. Aceasta-i o lege sigurã. gândindu-te la Moarte. dupã a mea pãrere. se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea.1992. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. în aceastã toamnã. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. La naiba deci cu frica. Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida. Nu altceva. Voci. Eu. colocvialitatea lejerã. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. Livorno. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. în felul acela. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã. datoritã stilului aparent cantabil. simple. Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu. sau mã-nºel. Locuiam la Livorno. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. prin grindina falsã. este negreºit poetul Genovei. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte.despre ce ne-aºteaptã dincolo. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. un vânt profund înãlbea pieþele. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. Cu cât sunt mai negri arborii. Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. fãrã vreun motiv. Dar voi. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva. e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. Fiecare chemare în pãdure insolita. sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. Vedeþi. Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. Un poet popular. nu mã pot dispensa de ea. aici.. se pierde timpul. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. doar de ea-ºi apropie paharul. iar. de precisa mea îndatorire. prea stupid. sã ies un pic. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. Oralitatea. de bãieþoi stârniþi . marea „cãlãtorie“ care se terminã. sentimentul morþii care se apropie implacabil. Mai degrabã (vom vorbi despre asta. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . accesibil. îmi amintesc. aici în cui. pot ºi sã mai greºesc. la colþuri. ºi ce fetiºcane treceau. parcã precum unul care suspectezã ceva. sau în altceva. ºtiþi cum se umplea acel vânt.1921. E prea deasã ceaþa. la Roma. prind a vedea bine. se amãgeºte mult. (scuzaþi. mascând drama. Agãþaþi-mi. e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet.

continuã criticile vituperante la adresa lui N.. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. Ceva din stilul lui E. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare. figura paternã a României la acea datã. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. Orice student modern era la acea vreme legionar. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. Autorul volumului: Sorin Lavric. se credea purtãtorul unei ordini divine. deosebit de afectuoasã. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române. România era a românilor. Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E. soþie de arendaº.. al studenþilor. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã. Barbu. I. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. Între timp. Crainic.. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica. De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. Dupã cum va milita Garda de Fier. Ca liceean. Ionescu sau Noica. Minulescu.Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . Noica. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. Codreanu în schimb.. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. în Legiunea sa. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris. mai puþin de literat. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. T. ªovãielnicã este soarta umanã. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor.” 2 . Noica a moºtenit de la mama sa. Clemenþa. spirit polemic. în antibolºevism. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. ºi . acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu. dualitatea acestei firi semirealiste. Arghezi. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. Cãlinescu: „. locul în care a început extremismul. ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 .vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând. În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative. ca de altfel întreaga sa generaþie. Ironic. Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. Cu toate acestea. acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei.

Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social. Noica. Tot în aceeaºi perioadã.mai ales creºtin. La Universitatea din Bucureºti. Rostirea filosoficã româneascã. la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu. Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. El criticã. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. douã mari figuri politice. Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. Pentru a fi cu un pas înainte. cãci. de a exclude tinerii din viaþa politicã. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. fugind la data aceea 57 . A scãpat totuºi din vedere un aspect important. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã. Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. de asemenea. acesta temându-se cã traseul lui C. dar de data aceasta militarã. N. Z.P. pe 10 februarie 1938. decât prin intermediul filozofiei. regele anuleazã constituþia. În anii imediat urmãtori. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. dezideratul Gãrzii de Fier. care ulterior le va fi fatalã. Noica preferã cursurile lui P. Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu. era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America. inclusiv Codreanu. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. Polihroniade. În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. În anii treizeci. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. Între 1934 – 1938. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . Negulescu. Politica se arãta timidã la capãt de drum. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. publicã ºase lucrãri de filozofie. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. În plus. va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. I. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze. Noica înfiinþeazã împreunã cu P. tactica partidelor democrate. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei. Madgearu. cea a lui Antonescu. Spiritul românesc în cumpãtul vremii. corupþia ºi democraþia. primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. liberal ºi þãrãnist. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. S. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. retras la Sinaia. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie. În 1929. Z. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. Jianu ºi M. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. Codreanu i-o trimite lui N. ºi anume. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica. Iorga ºi V.Comarnescu.

potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism. dar care. adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. Noica. adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal. ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia.” 8 . Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã. trãiristã. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii.. Poate tocmai în aceastã etapã. este vorba de trãirea filozofiei. ce. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. ea a voit sã fie altã Românie. poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. dupã cum bine ºtim. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã. necesar durã pentru . în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940. Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . intelectualul. în necesitatea acesteia. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului. Noica traverseazã traseul de la singurãtate. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”. Legionarul are drept ghid instinctiv harul. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. Lavric. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. haiduceascã. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice. ci sã fie altã lume”. nu legea. cinci la numãr. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier. chiar a crezut. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul. sunteþi sub har” 13 . A avut succes pentru o vreme. pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier. de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. Schimbarea la faþã a României. Legiunea exista pentru binele poporului.” 12 . Transpare foarte clar în publicistica sa. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940. Dupã pãrerea lui S. culmea. A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã. „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . Lavric. al optãrii pentru raþiunea faptelor. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. De la abordarea sa raþionalã. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii.. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. fire care le-a adus numai necazuri în istorie. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin. Veac al omului viu 11 . idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc. a capacitãþii omului. ºi anume de la filozofia de salon. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar. care reprezintã doar o adiacentã. mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã. la cel al interogãrii colective. La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. care i se pare fireascã lui Noica... Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. de a cunoaºte ºi de a ºti totul. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã.. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor. o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. De fapt. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. din camera sa de lucru visa o altã lume.. Noica. experimentalistã. în scopul eliminãrii democraþiei corupte. la fel ca ºi Eliade. considerate obsesii în opera lui Noica. ºi anume.dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. scrie S. nu de gândirea ei.

3. op. Editura Humanitas. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. venise rândul Infernului. adicã la aspectele sale spiritualiste. 144 8 Ibidem. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem. Scrisoare unui european. dând lecþii de francezã. apud S. cit. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel. op. S. Noica ºi Miºcarea legionarã. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã.. Fronda copiilor. apud Ibidem 13 C. 235 1 59 . Noica. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. p. p. op. Noica va ieºi în libertate transformat. an I. p. 179 10 Ibidem. spre mirarea lui Cioran. 185 11 C. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. matematicã. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. Noica. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar.a reforma structural metehnele româneºti. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958. Veac al omului viu. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. englezã. p. p. cit. p. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. nr. 60 4 Ibidem. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte. 39 3 S. p. spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. ignorând crima. nu biologicã. latinã. Zece ani va petrece aici. primordial fiind rãcnetul spiritual. p. Lavric. 201 12 C. Cãlinescu. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. Lavric. publicat pe 15 septembrie 1940. Lavric. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. p. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. 2007. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara. Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. fiind chiar unul dintre cei care. p. 155 9 Ibidem. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. în Viaþa literarã. Noica. Noica. Sunteþi sub har! apud Ibidem. 107 6 S. 11 2 G. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat. Lavric. împãciuitor. 105 5 C. mai mult publicisticã decât politicã. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã. în Axa. 119 7 Ibidem. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã... p. p. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei. metafizice chiar. Bucureºti. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. cit. Fiþi înfricoºãtor de buni!.

având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. de câte ori am prilejul. univ. Spun asta. Mã simt aºadar bine acolo. Pentru cã altfel. dar. Nãscut fiind în 1937. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. nu mã prea simt în apele mele. vã plasaþi. apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis. Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã. . pentru a lãmuri. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. Din 1981.. ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. . nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã. de vorbã cu prof.Priviri spre lumea de ieri si de azi . vã mãrturisesc cã. v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. din dorinþa lui. iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale.Domnule Profesor. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie. astfel. iar de aproape douã decenii. Din toate cele întâmplate pânã atunci. ca noi toþi. Dacã ele ar putea sã devinã. . în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. la Slatina. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! . le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei.Mai treceþi prin Slatina.Mã întorc desigur. de aceastã ºansã? Necunoscute. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut. istoria în care. lipsiþi. de când s-a stins. o zonã totuºi restrânsã. care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. pe scurt. însã. pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. în diferite etape ºi vârste. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc. A scãpat centrul vechi al oraºului.Aici ar fi poate prea multe de spus. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei. deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. probabil.. trãiþi. Am în schimb. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu. spre nedreapta lor nefericire. fiind singur la pãrinþi. pe mai multe paliere istorice. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut. pornind aceastã discuþie. publice. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã. E ºi acesta un destin. de cãtre vechiul regim. sintagma: „crescut de tatãl sãu”. În sfârºit. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. un fapt de viaþã. în timp. de astã datã. stimate coleg. fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic.Nu e vorba. Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa. pe care eu. cu ironia de rigoare. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . cum ar spune Leibniz.Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. în înaltul sãu umanism. printre „ai mei”. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã. încât pentru perioada . rude apropiate ºi bune. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. cu plãcere ºi cu nostalgie. Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”. de nici o enigmã. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne. Florin Mihãilescu .

. iubirea. Am fost de mic un lacom cititor. în chip de pedeapsã „administrativã”. ori pe cale de culturã. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc. care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. cu excepþia celorlalte. am scris articole în diverse reviste. mai cu seamã cã am 61 . fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. În fine. ca o epidemie. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. horribile dictu. nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. tot amânând. am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. încã dinainte de 22 decembrie 1989. într-un stil aºazicând „imperialist”. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale. sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie. când am avut naivitatea sã cred. . pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. Dupã 1989. pe mãsura iluziei. la canalul Dunãre-Marea Neagrã. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. adicã spre democraþie. cum se ºtie. cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. ca atât de multã lume. sau mai precis Université de Provence. mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. ca pentru orice român dornic de libertate. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere. acest sistem cel mai rãu dintre toate. m-am trezit în braþele. spre a nu zice vorba mare. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. dureroasã prin avatarurile ei. indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. istoria ºi teoria literarã. pentru literaturã. dupã atâþia ani de stabilitate. ci un om matur ºi pe deplin format. ci dupã 1980. pe care l-a fãcut. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. din noiembrie 1987. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? . Aix-Marseille I. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. Cât despre tineri. Schimbãrii intervenite. . am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi. din ultimii ani de liceu. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. spre normalitate. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. animat de o extremã curiozitate. pânã astãzi. inclusiv sub aspect cultural. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. educate în regimul totalitar. mai cu seamã. preludate totuºi de câteva mai timide.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. veritabilã ºi deplinã normalitate. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. prin nostalgie. iar dezamãgirea a fost inevitabil. încã din anii anteriori. am început o evoluþie.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. ale altei preocupãri. fãrã nici o judecatã. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. având în vedere duritatea ripostei sovietice. Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã.Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat. ºi nu jurist? Dar. prin inerþie ºi chiar. Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele.Din 1979 pânã în 1985. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine. În biografia mea. dar pozitivã ca sens.de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. un inimaginabil miracol. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile. M-am convins atunci concret. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune. s-au manifestat fie prin nenþelegere. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? . asupra întregii omeniri. devenite din ce în ce mai acaparante. mai cu seamã în anii ‘60. iar generaþiile de dupã rãzboi. Semnele de crizã au apãrut însã. din ce în ce mai evident. Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. de la Aventurile submarinului Dox.

M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. cu o tezã despre E. a contat lupta sa cu inerþia. G. Grigore Brâncuº. ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. ca ºi pentru alþii. reprezentând ºi pentru mine. politicã. M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. ca teoretician ºi critic literar? . Alexandru Piru. cu formidabila lui autoritate. Alexandru Graur. de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. Edgar Papu. în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale. dar îi pândeam conferinþele din oraº. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. cum spunea el însuºi. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. mã ºi ne interesa mai puþin. Dimitrie Macrea. în persoana.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. atât în liceu. apãrutã în 1972 la Editura Minerva. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. cu diferite ocazii. la catedrã. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. aceasta a însemnat lectura. cum îl calificã unii astãzi. a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici. Dimitrie Pãcurariu. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. Dupã terminarea facultãþii. se întorsese. C.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat. mai târziu. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale. mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. Silvian Iosifescu. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. Boris Cazacu. Pentru noi. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã. . pe care o conducea. dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã. Istoria literaturii române a celuilalt. un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. al scriitorilor români. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate. printre care în primul rând doctoratul. totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. aþi prins o perioadã deloc fastã. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. Ne-am regãsit în poeziile lui. Ambianþa generalã. de care. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . Lovinescu. Vera Cãlin. Dintre cei din urmã. dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. Crohmãlniceanu. mai ales. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist. Ca Maiorescu la vremea lui. Ovid S. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. geniul unui autentic scriitor. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. al acribiei filologice. reintegrat la Catedrã. acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu. Paul Cornea. când. cãci eram tineri. întorcându-mã la profesorii din facultate. în acei ani. profesorul ªerban Cioculescu. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº. cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri. formaþi în majoritate înainte de rãzboi. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. Jacques Byck. Alexandru Niculescu. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante.Era. am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv. Iancu Fischer. din nefericre postum. Savin Bratu. admirabilã în multiple privinþe. Lovinescu. Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. privitoare la E. Fascina imbatabil pe oricine. entuziaºti ºi plini de speranþe. pentru tinerii din jurul sãu. Era a treia tezã despre Lovinescu. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. scrisul. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte. cu superficialitate. prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi. Nicolescu. . ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o. Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . s-a tot vorbit.. cât ºi în facultate. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. Dar. a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. Dumitru Micu etc. Pentru unii. . invitat de George Ivaºcu. mai ales. socialã ºi economicã. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult. în timp. Alexandru Rosetti. precum Iorgu Iordan. la începutul anilor ‘60.

în opinia mea.Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. existau niºte trepte. Erau cãrþi oficialmente interzise. alãturi de elevul sãu. într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã. aparþinând totuºi.Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 . la Universitatea Provence (Aix-Marseille). A mã fi aflat în Franþa. a fi putut beneficia. precum se ºtie.. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea. . bineînþeles. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. cã fac oarecum parte din. ca pentru aproape toatã lumea. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar. mai ales din al doilea volum al Conceptului.E. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi. . într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. În învãþãmântul universitar. ce aþi avea azi de spus despre climatul social. de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale. cãreia îi spuneam „nãnica”.asupra formaþiei mele spirituale. care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –. care mi-a dat sentimentul plãcut. din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu. constituie. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? .). care schimonosesc ºi deformeazã ideile.Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. iar notarea se întindea de la 1 la 20. în sfârºit. culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”. cu oricât de puþine resurse.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã..Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba. politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. cãderea regimului comunist din decembrie 1989. Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã. atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care. fãrã concurs de admitere. Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. al doilea avea sã fie. dar în toate þãrile U. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani. de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani.c. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie. Altfel. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã.v. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase. Tudor Vianu. ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. fireºte. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã. contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent. Dupã 1989. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. deºi gratuit. deloc în ultimul rând. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”. el era foarte diferit pe atunci de cel românesc. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta. de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum. familie. însã de vreo câþiva ani. s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. dupã cum fusesem învãþat. care dãdeau fiecare anumite drepturi. pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. ºi de pretutindeni. Marsilia.ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. a fi cunoscut lumea occidentalã. în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi. Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. între 1979 ºi 1985. a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi. . Paris. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. desigur. cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã. aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare.

dincolo de orice fracturi contingente. critica româneascã n-ar mai avea motive. care vin totuºi din domenii adiacente. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. . critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. La mijloc. Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. aveaþi speranþa cã. de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele. redobândit dupã 1989. au ºi reuºit. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. În acelaºi timp însã. pentru a lua exemplul extrem. Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. ªi. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. unele însã destul de „originale”. chiar politologul. mai spre sfârºitul veacului trecut. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. Ele þin de calitãþile criticului. ºi de alta. care influenþeazã ºi. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. mai ales acum. n-am avea decât de profitat. ca de niºte unelte auxiliare. Sunt deja destule semne. cel puþin. Cu o singurã condiþie. nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. Oricum. spre a-ºi promova ideile. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate. impuse de niºte instanþe dictatoriale. ci o facultate specialã a spiritului nostru. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. care se serveºte ºi de una. Am crezut întotdeauna cã. dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã. . în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. fireºti? . aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. ºi mie. precum piaþa de carte. perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. prin natura ei. se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. de fapt. De altminteri. în esenþa ei. mai ales. de cele mai multe ori. de care vorbea Maiorescu. Dar. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã.noºtri occidentali. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. deasupra unor prea înguste interese de grup? . ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare. azi. dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. pânã în clipa de faþã. de pe urma unor asemenea dileme. care vorbesc singure în acest sens. interesul de lecturã al publicului. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. de inteligenþa. .Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã. cultura ºi obiectivitatea lui. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã. fãrã prea mare întârziere. dar nu se confundã cu ele. Arta e o expresie a umanitãþii. chiar ºi de ieri.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. care este Uniunea Europeanã. deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare.Spuneaþi. prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. ci prin forþa. mai mult decât atât. dar ca profesionist el este cetãþean al lumii. n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. mi se par foarte elocvente. sau situaþia economico-financiarã.Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare. mai precis de valabilitatea lor individualã. O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi. un fel de judecatã fãrã sfârºit. dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. din care se desprind. Pe de altã parte. Nu existã artã de partid.Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. Aº zice . E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. Politica poate 64 fi o artã. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi. Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze. critica este. Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã.

cel narativ. în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma. lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. mai personal. care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente. un fel de statut de „noli me tangere”. spre cinstea lor. în cadrele sale. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. dacã nu ºtiam. cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului. obþinutã prin mijloacele.numai. cu prisosinþã. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul. dacã nu al publicului mare ºi anonim. în orice caz. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. omeneºte vorbind. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei.Domnule Profesor. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. prin creaþii ample. Critica însãºi. Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. în mãsura în care. nu o au. câteodatã. Cãlinescu „divinul critic”. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor. care astãzi. sau. Viaþa e scurtã. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. . ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. Din fericire. o rãbdare pe care mulþi. fireºte în accepþia ei specialã. ori chiar de blocaj al spiritului artistic. cu toate speciile sale. ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. de campanii publicitare deºãnþate. Iar acesta cere rãbdare.Realismul constituie cazul unui curent literar. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism. de care nu degeaba se ferea Arghezi. o meritã ele ºi o meritãm noi. problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei. de la Joyce sau Kafka încoace. Din pãcate. 65 . mai ales pentru publicul est-european. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. care mobilizeazã mai puternic. din imediata actualitate. comercial. Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. epopeice ºi tulburãtoare. evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente. totuºi. Puzderia. în momentul de faþã. ale literaturii române de azi.Care ar fi ºansele culturii ºi. a „iluziei referenþiale”. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov. Prozatorii moderni ºi contemporani. astãzi. spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. stãruitor sãrbãtorite. în fond. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . facil ºi popular. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi. tocmai pentru cã. evident. sunt în majoritate manieriºti. cum au spus structuraliºtii foarte bine. pare a fi mai pe gustul. condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie.Situaþia este oarecum inevitabilã. care instituie în ce le priveºte. experimentaliºti sau postmoderni. pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. ar fi anacronicã. cã „les extreme se touchent”. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? .Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. . nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. destule voci libere. Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue. . posibile. a propriei lui „opere”. nu are încredere în ziua de mâine. încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii. mai direct. în ansamblul ei. Marile valori trebuie. ori cu un termen mai pretenþios.

De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. Dar. pentru cã vreau sã cred. ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. expansioniste º. din lecþiile istoriei. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna. Cu toate acestea.. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii. lucrurile apar la fel de complicate.Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase. iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. colonialiste.d. în aceastã privinþã. Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile. totuºi. Cultura se creeazã prin efort spiritual. dar ºi realism pragmatic. sã sperãm cã esenþialul. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. deopotrivã ieftinã ºi superficialã. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea. . decât o simplã ºi amãgitoare butaforie. fiind – iatã! – vorba de omenie. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale.m. pe deasupra multor contrarietãþi. cu atât mai mult cele pozitive. Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã.Sunt.Integrarea în Europa presupune. Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate.ªanse avem. dar se promoveazã prin efort material. De aceea. sau cel puþin meliorist. ori cu atât mai puþin anula. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. Cã dupã o sutã. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. dacã se va produce. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. E o fatalitate. Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea. Nici din pãcate ºi nici din fericire. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã. sau mãcar legatarul sãi universal. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã. . „nervum rerum gerendarum”. toleranþã. este nevoie de traduceri. deloc mai restrânsã. aproape niciodatã depãºi. am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine.Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau. imperialiste. originalã. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã. pacifism congenital etc. Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. un spirit mai curând optimist. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. . ori mai puþin . Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. ci ca o entitate culturalã globalã. Ei sunt. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã. . humor sãnãtos.a.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? . lirism. introduceri. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic. contribuie la alienarea lui? . hegemoniste. va învinge. literare ºi culturale în general. mai bine ºi mai exact contribuþia proprie. monografii critice ºi de istorie literarã etc. cum mai cred unii. Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. Mai e nevoie ºi de altceva. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi. de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. dar o atare evoluþie aparþine. în interiorul familiei continentale din care facem parte. Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului. dar posibilitãþi – mai puþine.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. inteligenþã activã. cum zicea ºi Eminescu. dicþionare. de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã. Democraþia avanseazã. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . O vigilenþã permanentã se impune. cã pânã la urmã raþiunea umanã. lexicoane. ospitalitate. Sub aspect politic. dar continuu sã cred. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale. etc. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã. mai degrabã.

Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro. stimate domnule Tihan. se ºtie bine. mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în. la urma urmelor. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat. un spirit propriu-zis superstiþios. spero.La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? . mai reticent. dobândite ºi conjuncturale.Nu sunt. într-un fel de avanpremierã. Oricum. În definitv. aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu. T. se înþelege de ce am devenit mai precaut.. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. mai rezervat. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. din purã curiozitate. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. spre uºurarea mea.. moare oricum. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit.importantã. Tihan 67 . speranþa. imprevizibilitatea lor. ªi. toate mai mult sau mai puþin inavuabile. ultima. Pentru cã. ªi totuºi am observat. Mai ales cã ea. Încât. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr. Pânã atunci. fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. vorba franþuzului: Passons! . Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. din câteva experienþe mai vechi. de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!).

chiar dacã acea narare. precum cel de la finele secolului XIX. d. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . cum sã citeºt ‘ilizibilul’. de fapt de vreo cîteva decenii încoace. subtilitatea. Univers Enciclopedic. De altfel. împreunã cu adepþii lui. pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii. Hillis Miller (Editura Art. în existenþa sensului. 1997. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. Anthony Trollope. poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. reprezentat de Paul De Man. am numi o percepþie” (Diseminarea. Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. a comentariului ºi. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi. nici armonioasã. Ed. nu însã de naturã sensibilã. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii.67). implicînd patru perspective. personaje ºi cititor (p. legate de diversitatea.8). Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. . greu de ocolit. narator. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. p. a “momentului etic”. parcã. pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. nu în ultimul rînd. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. a. devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. . Hillis Miller. chiar dacã destul de sumare. Geoffrey Hartman. Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”. Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. adevãratul “papã” al acestei orientãri. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene. George Eliot alias Mary Ann Evans. privindu-i pe Kant. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil. Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul. Henry James ºi Walter Benjamin. Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. privitoare la autor. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate. Mai mult. 2007.33). între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. Paul De Man. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. într-un fel sau altul. la nimic din ceea ce. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. pornind de la Kant. m. Harold Bloom ºi J. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”. prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. în mod riguros. pentru a spune totul despre sine.Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele. deocamdatã încã netradus la noi. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. autorul ne apare din capul locului îndatorat. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’. spre a ºi permite totul. primului venit. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri. deºi relaþia lor nu este nici simetricã. în prefaþa lui densã. ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii.26). Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. ea este pur ºi simplu conjuratã. Etica lecturii de J. unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri. Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. mai de curînd. pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. fãrã a-l cita.

sînt aºadar. Or. pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii.75-76). exemplare pentru problema eticii lecturii” (p. în cea socialã ºi în cea politicã” (p. materia sau lucrul. Critica este ºi ea performativã. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu. În text. pe cît posibil. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. “tot atît cît îl ºi relevã”. încît “lectura nu este una a textului ca atare. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului. Revederea este ºi o rescriere. care îºi ascunde legea. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente. cititori exemplari. imperativul moral care “este ºi un act productiv. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. Autorii sînt însã. cu obiºnuita româneascã întîrziere. rezonabilã ºi determinatã legic.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. citatã de noi mai sus. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol. fie ºi în linii mari. tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã. dãtãtoare de viaþã.86). pe cale de consecinþã. pe mãsurã ce moda va trece.76). 169-170). un act cognitiv. Pentru critica noastrã de azi. cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist. dar ºi liberã. acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. ci la materia.24). al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil. Nu se evidenþiazã aici. paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze. prestigios. Hillis Miller. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe. productivã. surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã. modelul dominant de abordare. nici pe altele.171).170). funcþioneazã o lege. înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene. ‘interpersonale’. Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar. într-un fel sau altul. În orice caz. poate chiar de sine. care echivaleazã cu acel “trebuie”. parte din conduita noastrã în viaþã. deschizãtoare de drumuri. directiva principialã. ele sã se valorifice probabil ºi la noi. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi. Intervine. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. nici o metodã. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. dacã nu exclusiv. o performare. pe care o numim istorie” (p. Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. conceputã ca “un act etic. cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. fãrã îndoialã. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. prin prisma propriului sãu imperativ moral.asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine.35). 69 . pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. Pînã atunci. sociale. Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele. Ea este un rãspuns la un imperativ categoric. fãgaºuri mai adecvate. o facere. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic.169). dar mai cu seamã incitant. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. de o manierã cu adevãrat performantã. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit. dar se afirmã un program. instituþionale. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului. precum rescrierea. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu.146). în scrisul meu. Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã. Asemenea pasaje. Sã-l citim aºadar pe J. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. lucrul sau forþa lui interioarã. o atitudine. ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii. care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. Nu e însã deloc exclus ca. atît pentru deconstrucþioniºti. Reluînd mai departe ideea lui Derrida. Retorica ar putea interveni aici. “Textul nu este legea. nici mãcar expresia legii. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p. În realitate.

însoþit. tigrata a dispãrut. Îi fãcusem. sã salute ? . desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. pentru prima datã. De ce-o fi uitat. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. Fusesem. îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. E. Nimic nu arãta a-i tulbura. îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. la întoarcerea din cãlãtorie. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. sã ambalez puternic de câteva ori. strãlucitoare. l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. Am coborât. douã sãptãmâni. ca din pãmânt. timp de douã sãptãmâni. oare. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. cu o blanã albã. Fidelitatea. nici teamã de singurãtate. pur ºi simplu. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. aþi apãrut. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. când. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. Privindu-l. improvizat. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. alãturi de o veriºoarã tigratã. probabil. prieteni.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. în Elada ºi insulele ei. nici a-i abate de la acest nou comportament. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. al plecãrii în cãlãtorie. dupã douã sãptãmâni. dar. singur. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan. Era slab ºi speriat. repede adoptat. oricum nu pe cele mai bune mâini. îndeaproape de Spirt. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. dureroasã incapacitate de a uita. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. Am urcat dealul. e rarã printre pisici. chiar în clipa în care scriu. dar plinã de necunoscute. ani mulþi. Spirt. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. cred. din momentul întoarcerii noastre. dar nu ºi-a pãrãsit locul. ne-a aºteptat zi ºi noapte. îndemnându-l sã iasã. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. Fãrã succes. la mijlocul toamnei trecute. oarecum pe neaºteptate. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. pânã cu puþin timp în urmã. plângând. primeau mâncarea. mai ales. (eu uitasem deja. totuºi. tresãrind ºi. altfel spus. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). luptând cu urâtul ºi singurãtatea. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. S-a întâmplat însã. dar a crescut în casa noastrã. al magaziei ºi. chiar dacã destul de confortabil. dimineaþa ieºeau. o imensã. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. cândva. se spune. o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. se jucau. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. Apoi. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. Spirt a apãrut. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. totodatã. Cert e cã Spirt a rãmas singur. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. Pe scurt. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. un timp s-au descurcat bine. Provine dintr-o familie numeroasã. pânã mai ieri-alaltãieri. Se pare cã. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie. când mã uit la televizor. mieunând. Inclusiv fenomenala lui memorie. a grãdinii ºi livezii. Sau. deoarece. A trebuit sã pornesc motorul. ca întotdeauna. dupã plecarea noastrã. ca. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. cât am lipsit noi. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele. Dar. Întâi. în sfârºit.

autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei. de ceramica japonezã ºi de multe altele. cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007). „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic).. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. cartea 2008 creºte în contrapunct. prin care obiectul se propune vederii. cu minimã inerþie. mai exact. în artele marþiale. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”. concluzia mutã. prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”). statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. a unui risc aproape paradigmatic. instituþional. precum frazarea ei. iniþiate de observaþii asupra literaturii. 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective. Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia. în pure accese de egoism livresc. De la bun început. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. urmãrit pânã aici. sã se ordoneze pentru el.” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. Prezentatã ca o Institutul European.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. Spre deosebire de filosofiile occidentale. despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. când observat (Alter). convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. respectiv. academic. judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. citite ori locuite pur ºi simplu (v. Deloc întâmplãtor. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. prin urmare. Aºezat în prima parte. justificat de discursul comparativ al imagologiei. comparativ cu Genji monogatari. din secolul XI. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului. considerat primul roman nipon. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. adunând eseurile cu dimensiune eticã./. ºi. O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române. în jurul unei stãri de fapt. autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. Ciocoii vechi ºi noi. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia. al doamnei Murasaki Shikibu. ci numai a unei Japonii. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian. reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake).. De altfel. în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. partiturã muzicalã. pe altã voce. Giuvaerul. semnalând cã. Pânã ºi aici. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. De aici. autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. problematizarea în zona raporturilor interindividuale. celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. Foarte rar. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului). dupã legile lor ascunse /. un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii. în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. Oglinda. ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate. Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 . În acest punct trebuie salutatã depãºirea. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi. autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. dedicat universului erotico-estetic. în textele de aceastã facturã.

Mult dialog. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc. într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian. grupate tematic. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. Existã. chiar dacã. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. Subiectele sale. dar practica o Polirom. într-unul dintre eseurile cãrþii. al evenimentului minor.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. se rotesc în jurul cotidianului. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. Binenþeles. mimeazã cã stã deja pe un scaun. compoziþia ºi construcþia romanescã. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. bineînþeles. dar o prezenþã delicatã. Caragiale. cu mirare. Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate. rãutatea prost disimulatã ºi incultura . buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile. E greu de spus de ce. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. Mai mult. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan. în spatele povestitorului cu ton simplu. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori. problematizarea iubirii etc. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor. ale decorului particular al acþiunii.L. a ciobanului ºmecher cu celular etc. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. descrieri lapidare. credulitatea imbecilizatã. volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. îi face plãcere sã le expunã prostia. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. se aºazã pe un scaun nevãzut. Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã.. o armonie colectivã. Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. 2008 probeazã din plin. sã-mi saþieze aceastã plãcere. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. a reuºit. pentru a nu inoportuna. cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. dar arareori cu TRISTE plãcere. Dar. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie. în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. precum ºi. într-o mãsurã considerabilã. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume. devenit interesant printr-o poantã. ignoranþa. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor.2 pagini pentru un titlu). Textele sale sînt schiþe ºi momente. de aer. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. iar nu tîlcul. cu accidentul sãu individual. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. multã acþiune povestitã. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja.

poate pe alocuri. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. 152 p. Dacã ar fi rãmas doar. nu toate sînt însã ºi bune. deºi neintenþionat. Polonia. 2007. nu cu apusul. aspectul 73 . Astfel. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. Muzeul de Artã ClujNapoca. un dialog veridic ºi bine orchestrat. antiarta. a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. mai puþin rãbdarea. România. pânã la urmã. mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. asemeni lui Caragiale. mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie. un fenomen marginal al actualitãþii artistice. Oricum. Avangarda. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. mai mult decât atât. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. În NOI STUDII ultima vreme. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei. 35 de texte. cum se crede îndeobºte. sã zicem.). Blaga.neasumatã. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». Acest lucru se petrece chiar acum. cred eu. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist. Majoritatea sînt minore. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). Acum cîþiva ani. Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. iar pe de alta. s-ar restitui mai fãþiº ºi. conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. ceea ce întârzie încã. totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. un vocabular extrem de bine ales. în ultimii ani. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. Ed. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. tematic sau metodologic. a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. neavând. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. este abordarea avangardei (personalitãþi. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. de acum înainte. curente. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. pe de altã parte. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã. romanului românesc modern (Rebreanu. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. Cel mai important þine. opere. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. Camil Petrescu. Se pot face ºi reproºuri. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. Aºa. Asemeni ilustrului înaintaº. în manifestãrile ei româneºti. trag în jos impresia de ansamblu. cîteva texte mai puþin izbutite. un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. Risoprint. Din nou. de selecþia operatã de autor. faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. Din acest punct de vedere. Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. Gheo are stil. 2008 men. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. social-protestatarã. momente. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. SUA ºi Ungaria. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj. ludicã ºi poate. mai punctuale. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. când nu ocultatã de-a dreptul. cu o altã atenþie. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie. indicând. la noi. mai «uºurele». nu se ºtie pânã când. pe de o parte. Ion Barbu) – . ba chiar ºi de monografii substanþiale. gradare. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. de o bunã presã. H. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. Totuºi. ar fi fost un volum superb. Mai existã. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã.

De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. deci. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. Sbiera (1967). Subiectul meritã tot interesul. Saºa Panã º. Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie.M. cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. ºi ele. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970). La o primã privire. Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971). culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. cultivat recurent. în principiu. în Europa ca ºi la noi. Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. e ca ºi cum ai încerca. Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. Existã. Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului.a. realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. ºi nu teoretice sau pragmatice. cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. Desigur. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate. în aceeaºi paradigmã. nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). însã nu ºi litera. Benjamin Fundoianu. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei. Sbiera. Doina – poezie a destinului (1987). prilej de îmbogãþire exegeticã. G. Lucrând pe vaste întinderi. încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980). ortodoxiste dominante – care urma.lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. în parte.). pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . salutarã. dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã. poate fi lesne subsumatã avangardismului. sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. fulgurantã. iar opera lui. Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. Activitatea de folclorist a lui I. Cântecele cununii (1989). Cu toate acestea. mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. fragmentarã. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei. naþionaliste. La urma urmei. obiceiurile agrare ºi pastorale). deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967). cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980). Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. expertul numãrul unu. tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. Geo Bogza. se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº. s-ar recupera în acest fel spiritul. G. Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. colinde). Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973). dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ. singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. iar conþinutul abordând probleme „serioase”. într-o lume care devenea. cu aproximativ un secol. radical criticã. doinã. studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. atitudini. sã înþelegi ca marþian ideea de umor.

riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor.” (p. practicile. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. Densusianu. 108. Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p. Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea. albinelor. 118). practicatã cu alte ocazii” (p. 164-165. cu înþelepciune ºi cumpãtare. dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. a cãror origine N. „se bazeazã pe principiile magiei” (p. 162-163. etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. Cele mai importante funcþii ale colindatului. moºteniri romane sau chiar preromane. 170). 115). Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. consideraþii similare la pp. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. 183). Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã. 219). vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi. pãstoritul în detrimentul agriculturii. ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri. mitologiile agrare.” (p. Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. 143). înzestratã cu harul frumosului. o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum. fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. privilegiazã. melodie ºi tematicã a textelor. p. Nicolae Bot alege poziþia contrarã. cu repertoriul sãu arhaic. cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. Magia intervine ºi cu privire la colinde. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei. 176). casa colindatã ºi pe gospodar” (p. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului. 22). 119). Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”). riturile semnificative pentru funcþiile sale. Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori.obiceiurilor. al familiei. înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. cele agrare. ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. Nicolae Bot. Obiceiurile. Când vorbeºte de pãstorie. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. riturile magice de sporire a rodului. 75 . În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor. vitelor. permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm. anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã.” (pp. colindãtorii. care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni. cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti.

ºi. Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu. deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este.UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . negustori. spleenul etc. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. dezvoltând personaje “paralizate” epic. pentru a alunga plictisul. la eunuci. beduini. Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. fie într-unul realist. numitã O mie ºi una de zile. Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. în care personaje diverse. lume interlopã etc. sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. cãmilari. politic. Actualmente. chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008. plãcute. în al treilea rând. cultural. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. . intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. în cadrul atelierului de prozã. mângâietoare. dulci în prospeþimea lor. social. blânde. califi. persan. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. genii. ca sã fie vãzute de toþi. de la efriþi. iar restul au fost scrise individual. O iniþiativã înruditã (dar. imitând suita clasicã. picaros. omfalos . La nivel mimetic. nu ªeherezada este personajul central. Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. Precum în cazul textului consacrat. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. arab). au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. corãbieri. povestirile. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite. etnic. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. În noua suitã de poveºti. cu toate volumele ei. dimpotrivã. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. Cartea. Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. nespus de dulci. de fapt. fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. viziri. fireºte. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. însã. interrelaþioneazã sau. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. vrãjitori. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. fie în registru fantastic. care va fi definitivatã ºi încheiatã. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). poveºti persane. ºeici. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale.

. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. care sunt de obicei bãtrâni. hanul lui Aby-Mansur. mângâiere. Atenþie. cortul îndurãrii. marcate de o umanitate stridentã. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. specific spaþiului arab.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. afrodisiac. crãpãturã. nici termenii tehnici. Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. iar desfrânarea (în sens paradisiac. trupul fiind. pânã la împreunarea propriu-zisã. pãrintele luminii. sunt. ºi moravurile lejere. alcãtuit din musulmani. aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. în timpul zilei. însã. mozaicatã uman. între populaþia urbanã care apare în poveºti. chiar zgârieturi. Pentru graniþele de jos. malefici). demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. ºi cea ruralã. În speþã. de asemenea. la vremea când. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. pe de o parte. izvorul harurilor etc. trimiterile sunt la Africa neagrã. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. religiilor etc. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. totuºi. de la minaret. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. fundamentalistã. unic împlinitor. când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. pestriþã. întrucât poveºtile nu provin de acolo. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. Ruptura existã. Sã le iau la rând. provenitã din felurite spaþii adiacente. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . Existã apoi referinþe destule. a ºeicilor înþelepþi. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. zebb. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. care implicã. Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. vizirilor (care. ciupituri. dar pot fi ºi tineri ori maturi). Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. totuºi. fie ºi numai simpli cãmilari. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. austerã. apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). susanul descojit. iepuraºul fãrã urechi. muºcãturã. uneori. Sunt. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. sculã. pe de o parte. nu sunt analfabeþi. unealtã. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. ci au o educaþie minimalã în sens epic). Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. exclusiviste. Ierusalimul este amintit mai rar. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo. apoi. ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. lucrurile sunt evidente. însã. sãrut. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. rãsucire. tãioase. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. califilor. seara. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. flaut. busuiocul podurilor. precum vulvã. pe mare. considerat prin excelenþã pitoresc. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. Existã. dar numai la nivel teoretic. chiar dacã uneori foarte concise. Exclamaþiile orgiastice (Yuh. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. întrucât practic. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii. concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. sexuali. din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). exacþi. zbenguialã. dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. la graurul mut. cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. tineri ºi frumoºi. iniþial. povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. evrei ºi creºtini. naraþiunile fantastice. Fireºte. dezmierd. joacã. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. apoi. (nu lipsesc.

însã. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. argint. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. stofe de mãtase ºi catifea. O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. Anis AlDjalis. Pe de altã parte. efriþii. coapse ºi cur de iasomie. fiindcã lumea este a tuturor. rubin. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. de pildã. Femeile. sarmale cu lãmâie. topaz. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. piersici de Oman. cu felii de lãmâie. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul. de aceea. rodii. lumea care o locuieºte. curmalele. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. Pentru cã în spaþiul arab. Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. santal ºi abanos. diamant. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. Patiseria orientalã este fabuloasã. La banchet se beau ºase soiuri de vin. Povestea vizirului Nureddin. dimpotrivã. smarald. chiupuri cu flori exotice. la brãþãri. nuferi sau înconjurate de mirt. atunci când apar amintite sau sugerate. aici. anemone ori narcise. stafide ºi nucºoare.inclusiv cosmic. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. de pildã. dar pentru virtuþile ei diafane. Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. migdale. Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. erotismul nu este o culpã. gutui osmani. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. tocãturi. aur. uºi din aloe. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. jad. Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. exclamaþiile afrodisiace fiind. pui fripþi. plãcinte cu lãmâie dulce. ci o culme. chiar dacã nu sunt în prim plan. nu poartã o vinã. nard. indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. þintuieºte-mã în poala ta!). despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. pepeni. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. cornalinã). Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. iamã. apoi machiajul insidios. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. mai cu seamã. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. scot sonoritãþile excitante. harbuji. toate oferite pe paturi de iasomie. plãcinte. Mã opresc. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. cercei. frunze de bananier. Lesbianismul ºi homosexualitatea. adicã adulterin. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. dar existã ºi fãpturi fantastice. de trandafiri). încrustate fiind (mãrgãritar. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. are lecturi de . smochine. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. ci abuziv. voal. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. divane. smirnã. sã spunem. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. respectiv dur ºi grotesc. cingãtoare. ºi a lui Ali-Nur. dovleci umpluþi. lãmâi de Egipt. se arde tãmâie. în chestiunea voluptãþii corporale. mosc. gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. pilaf cu stafide. un climax general acceptat ºi validat ca atare. perfect acceptabile (Ia-mã. curmale.

limbajul grotesc. ºi alþi oameni simpli. unde paradisul este tangibil. cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal.bazã. ca sã zic aºa. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente. Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile. chiar dacã mai rar. El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. prin grotesc ºi batjocurã. existã în O mie ºi una de nopþi. Coranul în primul rând. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic. Aºijderea. impotenþi. drept care îl sancþioneazã decisiv. Cu alt prilej. punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului). Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. actori secundari în naraþiuni. dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. 79 . fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã. au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. i se spune. handicapaþi. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin.

.. o întretãiere de glasuri. toc.. alãturi de batistã.. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe. umbre de amiazã. primite de la doamna Marghit. un uliu sau o barzã. Joi. se aude-n uþã.. rochia verde cu gulerul rãsfrânt. Adela susþine cã-l iubeºte. E medic primar.. paharul de vin pe jumãtate bãut. pretutindeni bine vãzut. pe urmã ceasornice oprite. dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu.. o comodã ºi câteva sertare.. prin almanahuri.. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj. Pe urmã. feliile de tort cu glazurã. În fiecare dimineaþã. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie. spectacol de îndemânare ºi pedanterie. E iarãºi liniºte pe stradã... În buzunarul capotului.. din pãrinþi sãraci. cu parcuri ºi castele fabuloase.. foºnetul evantaielor. pe etajerã.. nici o îndoialã. ºi sus... suflet singuratec. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi. încãrcat de sacoºe ºi plase.... tapete. conduce maºina cu mãnuºi. þi le aminteºti pe toate. “Doamne. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã. cãci trece languroasa Cadânã. O muscã bâzâie prin casã.. catâr amoros. dupã masã. aranjatã fir cu fir..... solfegiile.. Nu uiþi nici de prãjiturã.. pudre... meºa. întinzi ciucurii cu pieptenele alb.. ai vrea s-ajungi bãtãtorul. cerceii. se adaugã în a cincea. aproape nu-þi mai scrie.. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe.. dulceþuri. departe.. pelicula de ruj. aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã... confidentã a pictorului Da Messina. Radu. înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul. te aºezi la fereastrã. bibliotecã pe patru pereþi. învãluit în somnolenþã. Peste drum cineva îºi spalã maºina. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai.. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”. se spune în prima biografie. liebesromanele. pustiit. se precizeazã în a patra.. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. sã cadã o frunzã.. Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute. cei mici vor face pipi prin preajma lor. Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt.. cunoaºte ºi trateazã personalitãþi. Aºtepþi sã treacã cineva. vin negreºit partenerii de canastã. cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol. Trece Cadâna pãºind continental. De acasã pornesc cu taxiul. se vor tãia balcanic raþe ºi gãini... medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard. autoare a unor delicate poezii. pe stradã. nici un dubiu. supranumit ºi Þucu. aºtepþi o miºcare.. Nãscutã la Cavarna.. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot.. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol. Toc. sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu.. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti.. o discuþie din care sã mai prinzi un zvon. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre. eºarfa de mãtase cu buline mov. are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat. portretul unei domniºoare. în sfârºit. cafetiera... se vor sãdi arbori ºi flori. coama vopsitã îi joacã pe umeri. cinematograful cu nume grecesc. fãrã diplome de studii... cercetezi vitrina cu lupa de Jena. toaleta. o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa. asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert. mamã a unui fiu dispãrut. Perechea distinsã se înclinã. tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. dar acum e un moment solemn. Pe peretele din dreapta. În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil.. plimbãrile cu barca. te afli tot în spatele perdelei.MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit.. de os. dictoanele latine învãþate în liceu. primul kilometru de drum asfaltat. se vor sparge cu metodã lemne. el . balans de fire de pãianjen. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu. italienii veniþi sã facã tunele. stratul de pudrã.. ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie.. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare.. îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã. parcul. te grãbeºti sã deschizi. În ultimul timp totuºi s-angrãºat.. dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii. publicate sub pseudonim. balul anual supravegheat de profesoare.... se menþioneazã în a treia. Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina. parfum de toalete... pe divan.. dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte. scrie în a doua... 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese.. jocul firelor de praf. iubita clandestinã a câtorva actori. în spate. atomii de parfum. sã zboare o pasãre.. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier. dacã nu.. detergenþii alunecând pe parbriz. înspre coridor o uºã.. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã. portierele deschise.. o urmãreºti cu privirea. tu râzi...

digestia bunã. în tremurul genelor. Poate paraliza memorii. soþia lui Gheorghe Ionescu. voci amestecate... La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir. mai încolo vitrina. de duritatea granitului. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce. sârba. Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi.. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã.. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani. prize. stomacul sunt prevãzute cu circuite. mi-a fost un sprijin moral permanent. goluri. cu predilecþie. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. sare peste zaþul din cafele. în bronhiile peºtilor. maghiara... spunându-ºi pe numele mic. întinzi mâinile... se aude un scârþâit de vioarã. e un ins foarte puternic. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã.. pisica adormitã.. morcovii mi se (continuare în pag. florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii. peste planetã e rãcoare. balerina. ficatul. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii. vâneazã cu peria fire infime de praf. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. îi auzi glumind. Se plimbã un timp prin India. plutind în linii discret rubensiene. sã nu mã scobesc în dinþi. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial. cam odatã la cincizeci de ani. de undeva. în himerele paleo-geologice. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun.. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit. E foarte puternic. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. de fapt.. lumina se retrage treptat. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini. Pendula bate ora zece. Dumineca dimineaþa. Când cerneala din stilou s-a terminat. simt în privirea lui ceva încremenit.. orologiile exacte. douã sãptãmâni.. oprindu-se. Mãtuºa stã atunci retrasã. o ceaºcã de ceai sau cafea. imensa ignoranþã.. perdelele au uºoare-nfiorãri. Are un mers al lui. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. “Doamne. reuºeºte. printre coralii barierelor australiene. dantelele. comutatoare. dimpotrivã l-a ajutat cu bani. piciorul mesei. Statuarã în fotoliu. Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã. sã nu pãtez nimic în jur. numai goluri.. Rinichii. se plimbã prin sufragerie.. unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã.. prãjituri.. de ridichi. Bãrbia lui se miºcã repede. o dungã impecabilã la pantaloni. deºi poate se credea. coafura ei se lasã în valuri pe spate. desenul macrameului.înalt. cerceii reci îþi joacã în urechi. grafice. Mergeam grãbiþi.. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul. conduºi de instincte fãrã greº. ploile plãcute. taxele cãtre stat parþial achitate.. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate... patul fãcut. înroºi obraze. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. pisica se arcuieºte. 100) 81 . Într-un fulgarin alb. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine. trupul sãu fiind un laborator. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. nu se poate.. de sus. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia. Nu era nici înaltã cât un turn. detectând otrava din ciuperci. bibelourile. În partea dreaptã dicþionarele.. copiii reuºiþi. Eram atunci un maimuþoi necrescut. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb. Îl vãd.. un institut al preciziei. Supa alunecã pe gât. dupã duº ºi inspiraþii.. A locuit la noi ani mulþi. sã mai facem o partidã. pe jos nici o scamã. slãbiciunile. uºa deschisã.) Semaforul e verde. dar au ºi plecat?”. sã fiu atent la farfurii... Informatoare n-a dorit sã fie. nimic.. un fluture s-a lipit de lampã. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. de ceapã. nici mãruntã ca o gâzã. în pulsaþiile animalelor de abis. ca sã evite cunoscuþii. O ia pe drumul cel mai lung. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. la tacâmuri.. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane.. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”. totul. când fierbinte. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. râsete. cedeazã la preþuri. se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. un þãcãnit mecanic al pantofilor.. cu ochelari. în aburul sângelui ce aleargã prin vene. Un om ca el apare rar. ºerveþele. E mereu preocupat de experienþe. În partea stângã. ea mai scundã. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. aparte. zâmbitoare. imaculat. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. Coloneii securitãþii n-au speriat-o. rãsuci gâturi ºi membre. Repet.. vesela nichelatã strãluceºte. altera prãjituri ºi iubiri. schimbam din când în când vorbe îngheþate. aranjeazã geamantanele. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. e când uleioasã. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori. doct. Cartofii se curãþã aproape singuri. bat pe toate fronturile în retragere.. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã. parcã pe un alt tãrâm. vânzãtorii. nici un rest de mâncare. acum din nou atât de apropiat de mine. Târgoveþii. dacã se poate deloc. unchiul pãrea un explorator polar. În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã. luând pulsul gãinilor. Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie.. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani.

urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. asumatã de autorul acestui volum. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. autognozã ºi mai departe. este probatã elocvent în Tânãra Parcã. balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. Teoriile estetice ale poetului francez. Corpul cãrþii. Poe. Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. Teoria despre poiesis a lui Valéry. apãrut într-o primã formã în 1985. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. în principiu. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã. nu este problematizatã în volumul de faþã. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. serios în referinþele critice. divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. spre unul profund. Craiova. 2008). Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. cu titlul Facerea poemului. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. Deºi numãrul paginilor este de 169. autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. de pildã). un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american. “poeticã empiricã”. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest. sprijinindu-se totodatã. începuturile poemului”.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) . iar pe de alta. drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis. evident bilingvã ºi ea. O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte. Trakl sau ªtefan George. de altfel. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. se trece prin aºteptare. aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. inspiraþie. invenþie. Geneza operei literare. Prin urmare. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. e adevãrat. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. cu o nuanþã evident heideggerianã. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. Baudelaire ºi Mallarme. admirabilã cum. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. nu doar academicianul. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora. stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. . cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. cu un termen al lui Croce. Piteºti 2008). mai puþin. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. însã. Piteºti. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. Pentru acest al doilea nivel. 1998) a volumului lui Derrida. cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. Khora. Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul. iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. Din motivaþiile de la început.

metafizice. de asemenea. amintind de “suplement”. Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia.)”. la problema transgresãrii discursului. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. ignoranþei. Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale. ºi sensibil ºi inteligibil etc. este vorba. prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. autorul lasã însã loc unor confuzii. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. Vinul cel bun însã este lãsat la final. în acelaºi timp. este o confirmare a acestei încercãri. Despre Khora. este sugerat. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement. când autorul cãrþii Geneza operei literare. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. bazatã pe principii predeterminate. Una dintre ele este aceea cã. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. 83 .necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. este menþionatã abia spre sfârºit. ºi anume. tari. ci de a-i identifica mecanismul. nu rãmâne decât sã aflaþi singuri. dar. Repere spre o poieticã. pentru pãstrarea claritãþii. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. ancorat în contextualizare necesarã. dar revine constant. aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. ci despre punerea în diferenþã. ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã.

chioar dacã am scris-o cu toatã inima. puþin. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. când aþi venit 84 în România. cel puþin pentru cinci ani. de la toamnã. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni. Cluj Scumpã Doamnã Serra. Vã dorim Dvs. Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. Academia este la Braºov încã din 1940. Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. când s’a refugiat. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. Anca . În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã. s’a dus pentru totdeauna. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. sperãm. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. Dacã vii aici. Bezdechi.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G. ca ºi noi. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. Dintre cei vechi. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele. Am auzit cã Dvs. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. atât de bunã altãdatã. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. întunecatã de timpul negru care. Giuglea. Aºa sper: speranþã mai existã. P. veþi primi desigur o . GIUGLEA Scrisoare de mânã. am putea reîncepe activitatea filologicã. Goangã. Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. sã te bucure. Au trecut atâþia ani ºi multe. mai suntem eu. locuinþele. Calde salutãri de la noi. eraþi refugiaþi. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor. poate ºi Dvs. 1947 Iubite Serra.III. Haºeganu este la Braºov. Fiorenza. Paul Sadeanu.ªtefan Damian G. Fiorenza este profesoarã de englezã. doamnei Serra.Marina. Noi suntem relativ bine. viaþa este grea. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie. (Original în italianã). “15 martie 1947. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj. toþi cinci. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile. Forþe mai puþine. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale. Maria ºi Giorgio Giuglea. Viorica Lascu . Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. (în româneºte în original). Auger. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii. Giuglea: “22. ca ºi francezii. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. mult. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. Anca Marina. care te aºteaptã. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre. Academia de Înalte Studii Comerciale.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) . Acum se aflã mai bine.S. de acum trecute. Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã. acum cu rechiziþiile. G. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi.

distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. Rosetti). Merlo.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. Azi e duminicã. am preferit sã-þi scriu eu în particular. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. Elisabeta 23. Serra. Al. ss. Cu acest prilej.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. În aºteptarea rãspunsului Dvs. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. va sãrbãtori. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el. la 30 septembrie 1958. în 15 Ianuarie. vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav. Rosetti. cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. Al. care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj. Procopovici. precum ale noastre trec adesea mãrile.. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. (Original în italianã). pânã la 1 ianuarie anul viitor. iar nu decanul (care este acum. redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor. În numele Comitetului de iniþiativã. Text în francezã. ss. spada ironiei /. A. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg. ca sã ajungã la d-ta. 4. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire.remuneraþie ºi de statul vostru.” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti.). Expeditor: (Sextil Puºcariu). expresia sentimentelor noastre cele alese. la orele 20. vã rog sã primiþi.: Bucureºti. În aºteptarea rãspunsului dvs. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul. dar apoi. Expeditor: Sextil Puºcariu. G. vã rugãm sã primiþi. Ferrero.I. 28 ianuarie 1958. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi.” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. Distinse Domn ºi dragã confrate. cele mai distinse salutãri.” * Al. Prof. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari. la Cagliari. Pentru Comitetul de iniþiativã. Expeditor: A. în volumul care este în pregãtire. în apartamentele lor din Str. mai bunã ca a noastrã de aici.G. ce va avea loc Sâmbãtã. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp. D. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj. cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. situaþia financiarã ar fi mai bunã. ROSETTI Scrisoare la maºinã. Astfel. Cu bine ºi auguri. Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs. deci tot un Muzeist). decoraþiile spiritului. Rosetti. membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi. L. Scrie: G. eºti d-ta. Spre a avea mai mare libertate. G. îl recomandã numai pe Alessio.1940. Expeditor: A. Domnule. care a luat ºi avizul Ministerului. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune. pe Dr. Astãzi viu eu la Serra. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. e pentru G. dupã o întâlnire cu Ortiz. care are o pãrere bunã despre Alessio. “Bucureºti. al ºaptezecelea an de viaþã. “D. Profesorul Iorgu Iordan. Iubite amice. pe hîrtie fãrã antet. Vuolo. (Acad. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. “Cluj. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz. sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia. 85 . Rosetti. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. Bartoli. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

G. Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo. prins de o febrã a lucrurilor concrete. În eseul din 1946.M. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria. însã. Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã. ºi totodatã Degas. “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo. “Nous. “Mai întotdeauna. pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. G.M. universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). exponentul unei tipologii identice. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser.” G. suferinþa educã – quae nocent.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul. et pour lequel notre vie observable. Cu toate astea. se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry. încã mai mult ca Vitruviu. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. G. unde Valéry deseneazã în marginea foilor. fie ale duratei. pune problema în sine”. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. Concluzia cantacuzinã. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry). Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit.. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei.M. dans. point d’histoire. pentru poet ºi arhitect. Cantacuzino. în stilul caietelor leonardeºti). divulgând-ºi propria metodã discursivã. Eupalinos. devenit independent de obiectul sãu. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate.M. docent. vous dis-je. Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi.. Mais nous sentons. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo. “Dacã se poate concepe un spaþiu.M. desen din 1938. Hr.M. nr. atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G. nous sentons ce Moi universel. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor.M. matematic.” Asistãm la o iradiere între noþiuni. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”. (…) . ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934).M. cu modelul protagoreic. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. atât de fascinat de modelul vitruvian. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii. “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda. quand nous méritons de le sentir. feritã de abisuri. afirmaþia lui G. ce Moi universel qui n’a point de nom. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. pânã într-un punct. pe aceea de construcþie. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean. Cantacuzino. Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. un timp abstract. Pentru un gânditor ca G. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. G.. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã. Aºadar.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895). În eseul din Simetria. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã. al unei condiþii conþinãtoare. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”.M. titlul eseului de G.M. pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î.Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul. pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G.

Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes. la perspective des eaux. Cãci opera nu cedeazã niciodatã. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu. un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry. chanter. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor.M. supus legii gravitaþiei. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. miroir grossissant de l’Europe. trupul este cel care se bucurã mai întâi. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã. drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor. les profils de la terre. deºi. ci printr-o alegere teoreticã. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului.Astfel cuprins în operã. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”.] de filosofie”. Cantacuzino. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori. a fost surprins de moarte. qui. aºezând lucrurile în veºnica actualitate.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G. catolic fervent.M. G. cei doi având în comun o anume raportare la moralã. Pentru G. Ferrero existã în raport cu Valéry. obsesiv ºi pentru G. Cantacuzino. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain.M. Inspirat. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique. G. din 1929.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. Marseille ou Naples transfigurés. Ea se împotriveºte. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului.M. „Trecând prin Mexic în drum spre China. 91 . de Leonardo ºi filosofii.M.M.M. “le grand Claude Lorrain. l’architecture du décor. în 1946. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale. probabil.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G.n. vara. “Il faut tenter de vivre”. arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. dans le style le plus noble. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero. Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n. concluzioneazã G.

coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate. ca anti-live prin excelenþã. totuºi. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. cu precãdere. tardiv. totodatã. a produsului pe care îl denumeºte. În mod surprinzãtor. alte extaze) . presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã. „live” poate califica ceva neºlefuit. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. Extrapolând chiar. autoarea este departe de a fi o rebelã. bine dozatã ºi inteligent scrisã. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. oarecum. Alte strãluciri ne vor reda lumii. producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. când angoasant. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”. Aproape cuminte. fiind mereu supus modificãrilor. metaforizat ºi demetaforizat. acolo unde apare. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. ºi riscând. a autenticului ºi ineditului „neregizat”. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. reemergent. a trãitului sau a trãibilului. riscantã. obþinute incomplet. în acelaºi timp. dezbãtut. histrionicã. al oraºului.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. Cu toate acestea. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. indispensabil. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . dar. înþelegând. Expectanþele sunt. meritul (probabil paradoxal. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60. mitologizat. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. molipsitor ºi. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã. adecvat sau. aria tematicã a liricii româneºti. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. a celei feminine. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã. în scriitura ei. în anii 60 româneºti. De ce. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. care îi dau acel aspect de neterminat. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. în ventrele mastodontului. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. nu se vrea unul exhaustiv. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. în gãri de metrou. aºadar. aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant). dimpotrivã. în ambivalenþa lui semanticã. Acolo unde „tu”-ul lipseºte. când vital. Bine documentatã. care au ajuns./Ne cunoaºtem în copilãrie. orientate într-o zonã. nici unul excesiv interpretativ. „Live” are. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. o suprainterpretare. cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. în timp real. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. cliºeatice. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate. de multe ori deficitar înþeles. când ironicã sau jucãuºã. cu accente gotice chiar. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc. subtextual. aºadar. într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. de multe ori. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. al prieteniei. din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. cu precãdere al Statelor Unite. întotdeauna în backgroundul ambiguu. Amis. Demersul. în conºtiinþa publicului românesc. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. ciclic./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. în grãdini/englezeºti. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. Termenul. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã. spus dintr-o suflare ºi suspendat. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest.

care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. intrigã. ermetic. nevrozã. pierdutã de mult. eclectism ºi liberalizare. spectaculos. trimiterile intertextuale. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. semnat Ovidiu Pecican. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. depresie. Sunt remarcabile. de prezenþa ei stupefiantã. coºmar ºi o lume închipuitã. predictibilã. care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. îþi cauþi locul. care este un fragment de J. este compensatã de pasaje. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. incitant. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. dar ºi a mini-studiilor culturale. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. douãzeci de ani mai târziu. Borges. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã. peste care acesta nu are nicio influenþã. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale. Conºtiinþa personajelor. Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã. care este însãºi existenþa lor. neajunsul unui discurs prea egal cu sine. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. ea este pãpuºarul care trage sforile. dar care se contopesc în presupusul cotidian.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile». nu poate distinge.L. apare sub influenþa halucinogenã. carenþa neimplicãrii. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. În orice caz. Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. sacadeazã în direcþii opuse. Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. Incest. Te duci la film. în unul fibrilant. Precum Cutia Pandorei. E un roman segmentat. actual arhivar ºef ºi oglintolog. nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice.. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare. fost judecator. iubire patimaºã. Totuºi. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit. Cãci tu eºti protagonistul. adulter. tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. nepoetizãrii. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic. te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta.SUA” are. este Olimpia. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar. Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. totuºi. generat de somnul celui care aproape nu are chip. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. ca de pildã cel despre revolta hippie. contorsionat. o demonstreazã. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute. celui care tu i-ai rãpit libertatea. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. nu are identitate. posedaþi chiar.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . de asemenea. bizar. de altfel. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. Este o figurã care transcendã timpului liniar. la sala de culturã. într-o încercare experimentalã de brainstorming. dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu. deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. probabil. Olga ªtefan Dan Floriþa . la început. incomod de descifrat sau de digerat. Romanul previne încã din Motto. indiferent la mãruntaie putride. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar.. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. vede în ceaþã. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente. ci numai coºmaruri.

1. Turþ. în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad. 12-14). Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an. Cãci opera. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. 2008. Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. riturile de aflare a ursitului/ursitei. unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. romane.Rituri magice din Þara Oaºului. Am enumerat localitãþile explorate.”). Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. În cea de-a doua secþiune. De altfel. ci ºi în lume. pp. Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar. muºcãturã de ºarpe. celtice” sau „Marea Ortodoxie”. Nu numai la noi. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor). Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã. zgaibã. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni. „Eros” ºi „Iatros”. în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. culese începând din 1958. albeaþã. „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor). Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . ªtefan Borbély. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã. Eleonora Sava alege. junghi. 12). Certeze.. Cãlineºti. trace. efervescent în sine. Negreºti. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot. este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. viaþa. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. În prima secþiune. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare.Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. ba chiar beletristic. 1. Racºa. din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. orbalþ). scrântit. de mai multe generaþii de etnografi. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic. „preromânitate”. izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. „Farmacie. descântecele de spãlare de urã etc. cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. mai ales a vacilor).. vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC). „interferenþele indoeuropene. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. Unde bea curcubeul apã. Cluj-Napoca. Napoca Star. Viorel Rogoz). face parte dintr-un proiect vast. dupã un model moºtenit de la A. românilor.). Gherþa Mare. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie. brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu. Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. ca o carte de literaturã de bunã calitate. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. Moiºeni. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã. Unde bea curcubeul apã. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare.

Radu Bogdan. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. Brancassy. exeget. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã. ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”.G. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. Brancaccio. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. executor testamentar spiritual al sculptorului. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu. istoriograf. Lista e lungã. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. James Joyce. V. Ezra Pound. filosofi. scriitori. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân.” Cum stã bine unui eseist informat. Guvernul României. Barbu Brezianu. autoritãþile locale. Tudor Arghezi. Pavel ªuºarã. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului. apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã.G.” Apoi apar divagaþiile. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie. pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân. derivatã din greacã. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. ºtiinþificã ºi socialã. existenþã. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã. branche. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 . Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. Paleolog. Brâncu. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. erou al legendelor celtice. Branchos – puterea mâinii. Eric Shanes. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã. Ea începe cu Bartolomeu Anania. fiul luminii. Sidney Geist. „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”.. branch. ordinea nu e aleatorie. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã. astfel.. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei. Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova. Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. de Laura Dobrescu. Rousseau Vameºul. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. Paleolog. Branco.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. Aflãm cã în Singapore. Brancasi etc. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei.

sub aspectul dispozitivului biografic. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. imagine-viziune. cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. sunt evidenþiate. supusã canoanelor. iar nu dogmatic. politice. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. subversiunea prin imaginea religioasã. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. De aici. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic. Astfel. culturale ºi religioase. cãci. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. condiþia sacerdotalã a artistului. confesionalul . În plan stilistic se remarcã. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. de a se raporta la aceasta. ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism.îl simbolizeazã. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. altfel spus. vizibilinvizibil. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. Mai apoi. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. la o primã vedere. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. al manifestãrilor spirituale. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –. devine o afacere (“se vinde cu tva”). tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent. Prezentarea evolutivã a artei. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. pe de altã parte. ipostaziatã prin literaturã. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. Astfel. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. un joc de atitudini ºi de intuiþii. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. cultura. mai ales. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune. se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii. tehnica imperfecþiunii.

o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. poezia volumului Vânt. Pe de altã parte. Prin ansamblul ei. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. de ordin valoric ºi cultural: I. miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. al efemerului. poezii. a unei gândiri rebele. Studii. sã se alieze cu literatura.de facturã mai mult istoricã. dezestetizat. Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. Traduceri ºi creaþii literare. prezentãri de cãrþi. spre a deschide minþile mai multor oameni. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”. chiar maliþios. articole publicate în revista Cronica. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. ca legitate a logosului. eseuri. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv. poemul alb.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã. o modalitate de gândire ºi investigare. îi ºtie istoria.Recenzii. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã. Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. “medeea”. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. tutun ºi alcool”. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. jocul de cuvinte. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii. de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. fãrã reguli ºi fãrã limite. totul fiind un acelaºi timp. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. cultura. al cãror rol e amnezicul. Interviuri. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. articole. “ZEVS”). tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”. Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii. III. A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. adevãrate arte poetice. structura “vânt. II. Tocmai de aceea. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. Note de cãlãtorie ºi VII. comentarii. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. Însã. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. VI. la un moment dat. Relaþii ºi evenimente culturale. Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. IV. la o restructurare. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. comentarii. altfel spus. acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate.lipsit de patos sau retorism. regresia temporalã. eseuri. Nota dominantã e datã de tonul ironic. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. Personalitãþi ale elenismului. dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. 2008) care adunã un numãr mare de studii. Cultura ºi civilizaþia elenã. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. ºi opere lirice de cea mai mare valoare.V. Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu .

unul dintre personaje. poet si muzician. doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. prietenia cu Alex ºi droguri. dar . aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. Tabloul problematic începe cu Alex. ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. studentã la Litere. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. Deopotrivã actor. Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. prozator. uneori de un umor cvasi-tragic. asemeni cursorului lui Alex. Cãci . E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. dar personajele sunt departe de the American dream. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. cu patologie. manuscris al Uniunii Scriitorilor”. nu te lasã în pace pânã nu o termini. Cele mai frumoase creiere. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. 2008). nu se cred în stare sã-i facã faþã. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime. o considerã plictisitoare. Anda si Alin). literaþi cu apucãturi speculative. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. Seamãnã destul de bine cu un film. o exorcizare a filosofiei. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. Regia continuã cu Anda. de spirite neîmblânzite. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. Cioran ºi Nietzsche. dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. Petru din podea”. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. mai precis un underground deja polemizat. În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. dar nu va fi uºor. pe înþelesul centaurilor. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. pãrãsirea. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. avortul. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos. invers. genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. ceea ce insinueaza ºi Alex. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. modalitãþi ºi efecte. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. admirabil pusã la punct de cãtre autor.s-au speriat de filosofie. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. rãzvrãtitã ºi ambiguã. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini.

asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. idei. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. aparent variate. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi./ tonifierea buzelor” (Experiment). poate. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. de visare. multã joacã. poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt). evanescent. Mai mult decât atât.”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel). în fond. este improbabilã (rost). încântaþi de Wilma ºi Dino”. având ca supratemã condiþia umanã.//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. 99 Povestiri din cartierul de vest . sãrãcãcioase ºi în degradare. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el. Editura Brumar. al doctrinelor sau al vremii. mai precis pe personajul Posturelei. rãutãcioase. viitorul ca o amintire. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood. ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea. cu motto-urile aferente.” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor./ mai uºori!” Condiþia poetului. pe atât de terifiantã. Pentru restul. Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor. monotone. povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului.tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”./ aºa veþi scrie. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii. dintr-un oarecare altruism. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). nãrile dilatate. acesta. 2007) . uneori ca un banc ceva mai lung. lãsând echivoc drumul pe care îl duce. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului. chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã. E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios. plus imaginea unor gãini la mare. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. Editura Vinea. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”. ºi multã. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda./adulmecând extazul. Deºi “cartiere alchimice”. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente. ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare. de alter egouri./ ca sloiuri lungi de gheaþã. (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. în poezie de exemplu. ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri.

Cristina Sãveanu (urmare din pag. ºi anume patetic. A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume. râde în hohote. “Nu te speria”.. propriilor interpretãri. se constatã un soi de spleen al scriitorului care.. ploi..Extrapolând. s-au ofilit 100 sâni.. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume. 2008). mã împiedic în propriile-mi picioare. Clanþ.. Clanþ. A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu. Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent. adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri. îþi pot stârni interesul. apãrut de nu ºtiu unde. sãrut-mâna. Aerul vibreazã. În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã.. boteze.. 81) lipesc de bãrbie.. el rãmâne încremenit ca o stâncã. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã. Au trecut atâtea nunþi. pe lângã urechile mele.. motive comune. dispar printre semafoare. încerc sã fug. îmi spune.. Cineva râde. înmormântãri... fie el unul care provoacã angoase. unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen. . adolescentin ºi pur epistolar. cititorul se simte constrâns a nu interpreta.. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”.. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei. prin pasaje. trec prin intersecþii.. Îmi ridic mâinile sã mã apãr. cu o pereche de foarfece în mânã. dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã. în sfârºit. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii.. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada)... viziuni. EL. a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”. fãrã a le putea raporta. Deodatã. zãpezi. La plecare mã înclin. întorc mereu capul. Deºi teme. paradoxuri etern acceptate.. etc..

în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907). apãrutã în 1958. Iaºi. Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). fiind moldovean. cã textul este la origine ucrainean. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”. Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean. însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. cunoºteau aceastã limbã. Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste. Vinþeler În prezent. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. cel mai amplu ºi mai consistent. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980). Hasdeu. ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã. însã notele. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. de sud. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”. deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac. Ivan Franko. Culturã ºi civilizaþie (237-268). a fost Kovalškyj (1856).Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O. În acest sens. aflându-mã în Iaºi.Kramazin. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44).M. se întind pe 16 pagini. Jirecek. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. însã cehizat. 297 p. intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N. A. meritã sã fie citit cu atenþie în întregime. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj. De fapt. Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã.Potebnia. Karamzin ºi I. care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este. care cu siguranþã a fost Vlahoslav. Ideile afirmate ºi vehiculate de A. Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297). Rãdulescu (95110). dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204). Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N. H. atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. cã domnitorii moldoveni. începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. Un alt specialist ucrainean. istoricul ºi scriitorul rus N. 104 la numãr. având numeroase relaþii cu ucrainenii. Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand.M. care. la Viena. Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite. la origine.P. Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. a cântecului. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29).Caraman. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A. La începutul veacului al douãzecilea. deºi în multe privinþe îl criticã pe A. de altfel apropiatã de cehã. Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean. intitulat: Studii de slavisticã.Balotã nu sunt acceptate de P. L. Limbã ºi limbaj (205-236). au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus.Balotã. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. La finele anului 2007. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”. mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia. dupã noi. cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii. versificaþiei.P. Ultima lucrare pe care o analizeazã P. dar ºi în trecut. un ilustru profesor. Prietenul lui B. am intrat în posesia unui excelent volum de studii.A.Hasdeu. Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor.Hasdeu. Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole. care sublinia cã “ªtefan. ajunge la aceleaºi concluzii. printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar. ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. de altfel binecunoscut. Caraman pe întreg spaþiul slav.M. Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare. 2007.Potebnia. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21). a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”. în 1868. precum ºi cu ceilalþi slavi. stilistic ºi cel al simbolicii populare.

subliniazã Brodski. prieteni. devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc.Briusov. drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu. fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian. Din alte literaturi V. despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului. Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii. Ivo Andriæ M. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei. pironind privirile jucãtorilor de ocazie. Hlebnikov (n. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX. precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. V.Turgheniev (195-204). Cunoaºterea de sine. cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale.Dostoievski) (45-51). insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63). Zemliak. I. Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu. Sadoveanu.despre Occident. D. Bulatoviæ . din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie. M.1881) au fost contemporani. amândoi au ilustrat în creaþia lor. O. dar prin alte mijloace” (284). Îngerul focului de V. ca început sau continuare a descoperirii universului. . în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei. firescului în gesturi ºi obiceiuri. Astfel. 1925.Garcia Marquez.Rasputin. Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. rusã ºi comparatã. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã. Paviæºi alþii. Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ . lipsei de formã. Este vorba de Sorina Bãlãnescu.Puºkin. opus dezordinii. L. În articolul. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M. “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). 1939.Agârbiceanu. însufleþirea oamenilor. ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168). scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva. Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202). Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. în douã volume. Faust. precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului . 1883) ºi Filonov (n. Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”. tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov.Goga. ºi. St. Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu. toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã. 1979. s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112).Faulkner. – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei.R. Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã. Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite. G. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã.Popescu etc. Nuvela lui Turgheniev. Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic. viaþa se roteºte asemenea ruletei.M. informului. Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). „Motivul hazardului. datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul. Cercetarea lui L. Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166). Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F. Prozã aleasã. „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei. înclinaþia poetei spre mitologizarea individului. Blaga.S. A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. Bãnulescu. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. “Proza. poetul tinereþei sale” (167). cu comparaþii din alte literaturi. W. unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. New York. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului. deci. Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã.S. În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148). ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor.

fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. Cea de a treia doamnã. Vl.unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. 103 . Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. a lucrat în construcþii. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. patru ani a slujit în armatã. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik. Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). la fabricã. N. Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. în 1987. Nataºa Manole. Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. Liudmila Bejenaru. A debutat ca poet. a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224). la fel ca ºi precedentele volume. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207).Toporov. Scriitorii. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor. Deºi nãscut în 1932. apãrutã în 1914. capitala Tadjikistanului. Încã în 1910. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. din pãrinþi intelectuali. Voinovici. Daniel ºi A. printre care ºi Vl. Voinovici. criticii literari ºi alþi oameni de culturã. În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. au fost ºi ei marginalizaþi. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori. Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. reputatul lingvist ºi om de culturã. dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. ci în Duºambe. Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. a arat. Sineavski. Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). De altfel. pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. V. Peste aproape trei sferturi de veac. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat. se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã.

Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. labirintice. În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. un eºafodaj trilogic. spre suprema fiinþare prin cuvânt. în care primejdia se naºte din starea pe loc. o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. În concepþia sa. rãstignit ºi flagelat. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. folosit înainte ºi de V. însãmânþarea. cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic). o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt. etnografice ºi etnice mai întâi. „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. Cele trei etape ale rodirii seminþei. rodirea ºi coacerea. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei. supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului. Regresiunea în timp. un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice. la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. a Domeniului întemeietor. apoi a uneia culturale. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. sãmânþa. de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. spre a se feri de „poema stearpã”. Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. Spre a da roadã. cu o dezvoltare gradatã. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã. la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem)./Din somnul somnului. în ciclul Poarta gunoiului. de la moºistrãmoºi. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã. ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. primenirea ºi ventilaþia lor. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor. produs muncit. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii. noi vedem în succesiunea poemelor sale. poemul I. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. din cartea I. totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator.Voiculescu. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. un spaþiu al imaginarului. cum îi place lui sã-l numeascã. de la Nichifor Crainic. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . De la fixarea temei prin poezia Pârgã. cât ºi mai direct./Ca o copitã fragedã de miel. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã. înscrisã într-un textualism eficient. Titlul. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii. la fel ca Adam ºi Eva.

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

nu-mi mai spuneau nimic. ªi tot ce era în jur. adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. dar niciodatã nu se pãteazã. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. mai discretã. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât. decât mizerie. Dar simþeam cã mã iubeºte. care lumineazã totul. între ei. Sunt egoistã. moale. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. Ea s-a fãcut albã. Dar nu este drept. eu stând la bar ºi servind. cãci rãmâne luminã din luminã. ºi ea ºi-a lãsat. mai fragedã. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. în întuneric. Ea mã asculta. mâna. ar spune tot aºa unei femei. poate. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. în vestmântul alb de mireasã. Pânã într-o bunã zi. rãspundea ea. zicea ea. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. Cã la vederea ei numai. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. am rãmas uimit. Atunci ºi-a mai revenit. palidã.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice. am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. Ea s-a fãcut palidã. caldã. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. rãtãcitã. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. preferase sã plece întro lume necunoscutã. de bolovani aruncaþi. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. Atunci. nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. nu o mai cunoºtea nimeni. înstãritã. nu putea trãi altfel. în America. soþul ei. eu sunt mãritatã. Dar sã nu sar. unde sãracã. de care afarã. etern purã. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. care purifica totul. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. Þinând-o de mânã. E aºa de frumos ce-mi spui. Am repetat cu mai multã insistenþã. zicea ea. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. Lumea din jurul ei. pânã la nunta de diamant. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. ar fi murit. Voiam sã ies . Soþul ei era în Argentina. un bãrbat tânãr. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa. Ea. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. din care voiam sã o scot. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani.. Dacã soþul meu în Argentina. mã identificam. cã probabil într-o altã viaþã. nu mã mai atrãgeau. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. de care ea niciodatã nu se putea pãta. cãci era ca lumina. ea mi-a spus cã era mãritatã. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. era de neconceput. înalt ºi cu aspect distins. eu am fost. am hotãrât sã o iau de soþie. Într-o zi. ºi eu îi vedeam direct sufletul. dar oricum. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. îmi pãrea un diamant care strãlucea. mi-a spus ea. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. sau de 75. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat. chiar dacã poate nu-l stima. în România. vreau totul pentru mine. – Nu e greu de simþit. gândurile. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã. fãrã nici un efort. iar soþul ei. tinere. iar ea. femeile frumoase. acolo. i-am mângâiat faþa. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. atât era de purã. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. pãrul mãtãsos.. ªi mã faci sã sufãr. M-am recules din loviturã. Care? Întrebam eu. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. ºi îmi place. ªi ea simþea. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna. era. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. fastul ceremoniei. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. Ea nu avea nici o vinã. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. ªi nu mai îmi trebuia altceva. era o zânã. în barul acela ordinar. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. Atunci. în acel bar din West End. O conduceam acasã. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. se apãra ea. în prãvãlia cu obloanele trase. Într-o formã mai aluzivã. peste câteva luni. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. bogatã. Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. dupã ea. chiar lucrurile cele mai mizerabile. la atins. se izbeau marinari irlandezi beþi. Am luat-o de mânã. ori de câte ori venea vorba de acest argument. – „Soy argentina”.

Mã trezii cugetând: este iubire. Aº fi muºcat gratiile. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat. Cãci dacã aº fi avut. Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul. de aproape un an de zile. fãrã ea. cât pentru. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike. ªi auzeam vocea... Prin înºelãciune ºi constrângere. un grup de câþiva oameni. în afara iluziei. le-am zis. Dar nu mã durea pentru bani. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. ªi nimic altceva nu exista. eram iremediabil singur. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante.. purã. ªi apa ei inundase viaþa. Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. iar restul omenirii era un produs de serie.. Deci ºi bucuria? Mã întrebam. victima unui criminal. sau. Curs practic de eliberare de durere. Fãcusem ºase luni. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. Dupã mult timp. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia. Dacã într-o bunã dimineaþã. în subteran.. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii.. sã o scot pe Ramira de acolo. la est ºi la vest.. cã... escortat de doi agenþi. Pânã când într-o searã. ca proprietar.. sã plãtesc totul.. am început sã o caut. când am venit sã deschid barul ca de obicei. Abia eliberat. ce altceva puteam sã fac. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira. Dar era prea târziu. în jurul meu. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri... am fost închis preventiv pânã la proces. lumina dinlãuntru. optica mea se schimba.. ºi se regãsea pe sine însuºi. este amor propriu. fulgera un gând.. încet. auzeam rãspunsurile boddhisattvei. totul era un bal mascat. Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. Acum.. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii... câteva mii de dolari. ceea ce de fapt venisem sã fac. asociatul meu. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie. cãrnuri fãrã har ºi suflet. îmi mai rãmãseserã alte ºase. viaþa este durere. ca ºi visurile despre libertate. Eliberarea de durere? Dar era absurd. Dar acum murise.. Intrarea gratuitã”. sau este milã. Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri. Au trecut câteva luni. ce aveam în bancã. Iar eu rãmãsesem. Trãisem pentru plãcere.. cã mai existã viitorul. „Sic cogito” a lui Hasdeu.. Mi-au fost confiscate toate economiile. voi îi cereþi pâinea 109 . atunci am aflat. ªi aº fi mers fericit acolo. auzii.. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea. vedeam chipul de luminã. cãci Portoricanul. ªi toate femeile erau amorfe. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele. N-am fãcut nici o opoziþie. Dar era inutil.... ªi auzeam hohotul de râs. Eram curios. cu Ramira. în locul lui. ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira. în bezna din mine. Ramira. realizare. constrânsã sã se prostitueze. ºi nu exista nici un paradis... Naºterea ºi moartea sunt durere. o voluptate a durerii. pe care mi le fãcusem. Dar sã explic cum trãiam. Nu. Cãci punctul de observaþie era complet diferit. ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea.. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos.. Cãci. pierdutã.din mediul acela rãu famat.. eu vedeam cã ea. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã. dar prezentau viaþa într-o luminã nouã. în Alaska. ca o umbrã. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã. cãci ne conduce în mod egal la moarte. Atunci. Marele vehicul. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni. mã urmãrea pretutindeni. Eu nu am avut niciodatã presimþiri. Dar ce sã fac. cuprinzând totul. într-o bunã zi... La proces am fost condamnat la un an închisoare. cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº. vedeam ochii Ramirei... Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. perversiune? Un sadism contra mea însumi. acolo. Era atroce. Acum dispãruse cu toþi banii. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele.. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie.. care nu erau clienþi. Era îngrozitor. aºteptându-mã.. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare. Într-una din zile. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni. ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. nici un protest. Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului. sentimentul în care m-am închistat? Sau.. Ramira. e. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic. în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic. Apoi. Aº fi dispãrut cu Portoricanul. Au trecut ca un vis. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva.. cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara. A durat ºase luni. Pânã când. Documentele vorbeau.. ªi încet. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei.. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese. lucrând câþiva ani departe de soare. pentru angajare în Alaska. în clipa aceea am surâs. era un unicat. la fel ca ºi o voluptate a morþii. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie. o mascaradã. Totul este durere. în puþurile petrolifere. Siluitã. nu mã mai interesa nimic. Dar ce erau libertatea. cu Ramira. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. nu mã interesa. închipuindu-mi cã uitasem.. când hoinãream pe stradã fãrã þintã. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare.

aºa cum e ºi dorinþa. de aparenþele lucrurilor materiale. Cãci Dumnezeu se simþea. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu. ºi fãrã sã ºtie. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde. dorinþa? Cum putea exista fericirea. Asta e experienþa mea de viaþã. Durerea nu existã. sau fãrã sã ºi-o spunã..cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. limbile omeneºti. repetam înfiorat. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper.. european. mereu la locul lor. încheie. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte. ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. ªi atunci. mântuirea. ajuns la acest punct. Dar în realitate. de frig. Eram mântuit. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate. mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. seara. Am început sã învãþ la teologie. aºa cum orbii au nevoie de un baston. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol. Victor. iar nu în eliberarea de durere. din adânc. punând capãt discuþiei noastre. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. dar calea este tot aceeaºi. nimic nu este. construcþiile psihice ºi gândurile. dar era ºi adevãrat. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea.... prin traducere în alte limbi. ªi poate. Dumnezeu este pretutindeni. în rest nu aveam nimic. care era neîncetat. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat. am cugetat.. ºi care pe mine. care determinau în noi senzaþiile. originea suferinþei universale. nu se descria. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. (fragment din romanul Meºterul Manole) . ca un navigator pe o calotã de gheaþã. percepþiile. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia. zise Victor. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. tremurat. târând toate creaturile una dupã alta. drumul. îs diferite. întrun cuvânt „skandha”. am fost suspendat din seminar. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri. ªi cu el alãturi.. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. pe cerul acela depãrtat. în Central Park. Dar nu mai era durerea de la început. ºi au început sã se intereseze de religii orientale. Era sumbru. mã rugam în parcul înzãpezit. Fusesem contrabandist.. De ce? i-am întrebat eu. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. Ilie. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului. – Da. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri. – Dumnezeu sã te audã. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii. calea strãbunilor de acasã. din care nu se putea ieºi. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. Este calea iubirii. ea e rezultatul neºtiinþei. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã.. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul... asemeni unui Univers gol. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº. aºa cum existã o birocraþie a religiilor. Era disperare.. dobândisem mântuirea. simplu. ªi atunci golul acela. M-am înscris la teologie. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. Ramira fusese doar treapta.. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel. zicea Boddhisattva. datoritã Ramirei. iar nu realizarea dorinþelor. cãci totul trece. calea robilor. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. condiþionatã de tot. a þâºnit ca o scânteie. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. un imens lanþ de durere. Durerea aceasta era nouã. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. din robie. Cãci durerea sfinþeºte viaþa. s-a redeºteptat deodatã în mine.. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. Totul este construit de mintea omului. nenea Ilie. ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. zise Ilie. a vieþii ºi a morþii. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã. dacã nu secând însuºi izvorul ei. ªi tot universul era. de legile fizice. îmi pãrurã fãrã sens. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã... golul imens. sau se schimba. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. la început au stârnit reflexie. de cald. Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. rosti scurt.. aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor. Cãci ori de unde se pleca. Dar cãile care ajung la El. ªi totul era iluzie. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. care mã condusese acolo. era dorinþa care genera însãºi viaþa. cunoscusem viaþa sub toate aspectele. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea.. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. Cãci existã o birocraþie a minþii. – Ai dreptate. ªi acum. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. Singurul ziditor este destinul. de tatãl meu. care se ascundea în spatele ei. dacã. purificat. zicea Boddhisattva. sub pomii desfrunziþi. Sau o birocraþie a sentimentelor.. mã înspãimântase atâta. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri. din mine. de un stâlp sau de o margine de trotuar. nu s-ar fi cãscat în mine golul. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. de la orice religie. iartã-ne nouã greºelile noastre.. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci.

Am vãzut arborele-defier. femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac. i-au pus totuºi piciorul în ghips. echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. uriaºã. când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. pe catalige. cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. Urmau sã-i taie piciorul. Privisem. minune. de jos. avide de luminã. Peste câteva zile urla de durere. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. Familiºtii. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: . fie plantã. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu.. Pânã n-am aruncat mâncare în apã. nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña. De-asta sunt aici. dupã ce iese afarã. pânã la cãderea serii. în lemnul cãruia. prietenii. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei.În copilãrie mi-am rupt piciorul. omizi.Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete.. dupã câteva ore de drum argilos. Drept pedeapsã.. Curând dupã aceea. sec. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi.. veniþi la ciugulit argilã. care au mânuit corzile. Ca sã faci liceul. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. prelungite cu niºte vene de lut. a spus Erwin. Dorinþa mea e sã ajung profesor. în freamãtul viu al junglei. numai la lumina lunii. bogat în apã rapidã ºi noroioasã.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado.Nu sunt greieri. mari. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. sã mai pun câte ceva deoparte. la lumina lan-ternei. odatã tãiat. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. deºi. iar privirea gânditã: . greu de tot. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. un lac format prin închiderea unui cot al râului. o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“. în câteva zeci de minute. ca larvã. Arborele-de-fier în care eram 111 . lãcuste. îl apãrã de orice duºman – fie animal. am ajuns la râul Tambopata. Ghidul meu este Erwin. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui. Arborele elefant are rãdãcinile etalate. abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. nu poþi bate nici mãcar un cui. trebuie sã ai rude la oraº. Am dormit protejat de douã rânduri de plase. frumos la chip. pe care lam tot strãbãtut. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. ce-i aduce. îmi vãd pãrinþii. broaºte – sunt ucigaºe). mai degrabã urlet. ca un geamãt. mai trãieºte doar câteva ore. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: . vãzusem cuiburile. L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. “indigen”. regiunea Madre de Dios (Peru). atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. pe o razã de un metru. Se gangrenase. îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare. lanseazã. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel.. toate vietãþile – viermi. . râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi. Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. parcã. apoi. sã se împreuneze ºi sã moarã. al arborilor-giganþi. care. de termite. bunã ca… pansament gastric. huacapu1 . am vãzut de aproape furnica-glonte. apoi. mingi de biliard. minuscule ca dimensiune. De regulã. Deºi avea o fracturã deschisã. chiar ºi în sezonul ploios. sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi. ca sã provocãm vânzolealã. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. Dar banii se fac greu. Mã reped atunci la oraº. simt cã trãiesc. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe. e mai bine aºa. N-am fost la spital. în care se auzeau parcã ciocnindu-se. Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. chiar s-a fãcut bine. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea. era impetuos. unde stau singur tot timpul anului. ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. tata a fãcut apendicitã. datoritã drumului lung. cu toate acestea. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. în goana ºalupei. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant. Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã.. maiestuos. Torente ºi bãlþi pretutindeni. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã). Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice. aici. “canapeaua” intermediarã ºi. interveni Erwin.

. care s-a slujit de primul precum o lianã. Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. Minquartia guianensis Aubl. 17 septembrie 2008 1 Huacapu . ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. sortitã ºi ea pieirii. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. Ficus benghalensis. au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca. Inga edulis. Trãiesc în grupuri. Pe mal se miºcau alene capybara. Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã.. Se estimeaza ca 20%.Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. Mi-am vãzut fraþii. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie. aligatorii locului. ananas. Sãmânþa a dat rãdãcini. dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. Erau albi în lumina reflectorului. În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu. straturile. sunt sigur. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. Ochroma pyramidal. ba. fãrã-ndoialã. iar cerul senin. Din nou cu barca pe râu.. ce se nimereºte: avocado. Tocmai asta cere ºi ºamanul. restul exploatãrii forestiere. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag). dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare.. Treptat. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. . 2 Walking Palm. Lima. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. sã iniþiez un comerþ. În schimb. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. dar goi pe dinãuntru.. 6 Balsa. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 . faimoasa fierturã de ciupercã. fasole veritabilã. cãci m-am întâlnit cu mine însumi. Cãutãtorii de aur. Priveliºtea era jalnicã. mi se explicã. Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc. papaya. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei. În timp. ºamanul îþi poate prezice viitorul. manioc. oricum. Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer. Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale. Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei. bananier. 3 Strangler Fig . se cultivã “la munte”. poate un restaurant.. Era plinã. reveni Erwin la gândurile lui dintâi. Apoi. de aceste întâlniri. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie.“smochinul constrictor”3 .. Abia dacã mai produce ceva. sãrãcia lucie. banyans. pentru cã se aflã în adâncul junglei. Bertholletia excelsa. uneori. solul e vlãguit. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã. dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi.Cred cã n-o sã ajung dascãl. Pãdurea tropicalã dispãruse de mult. dupã ani. Din pãcate. cele mai mari rozãtoare. Þãranul primise “cu titlu”. de jos pânã sus. 4 Brazil Nut. o bãcãnie. ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani. cu universul. Apoi se planteazã în jur. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti. Am profitat. Te apuci sã vinzi lemnul. ceea ce înseamnã 1000 m. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin . îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi. Dupã doi ani. acestea au ajuns la pãmânt. Lupta pentru existenþã – am zice noi. fericire. tristeþe sau spaimã. care. cum dã Domnul. pãrinþii. care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate. cumva. ceva se schimba: pãtura verde se subþia. stai ºi suferi.. încât îl sufocã. Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie. e rândul lui sã bea din licoare. Cândva. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând.. Socratea exorrhiza. se duc spre alte meleaguri. porumb. 5 Ice Cream Bean. Mi-au revenit lucruri pe care. monotonã. mai poþi întâlni fermieri. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc.. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi. Cu ani în urmã. . iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. la vremea respectivã vroiam sã le uit. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa. Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. ele devin atât de puternice. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. totuºi.. Erau arbori balsa6 . Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire.. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. e mai bine plãtit. ziua lenevesc.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã. ºi duci o existenþã de martir. Apoi. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. Cam zece la sutã erau destinate culturii. sã mã mut la oraº o vreme. Va trebui. 40 de hectare. dupã cum spun ei.

traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto.Raluca Lazarovici. Borja Gomez. Cinzia Mozzato. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). Ciao). în stil performance. un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!). Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei). Cristian Bãdiliþã 113 . Ruben Van Gogh (Olanda). S-a discutat despre poezia berlinezã. Marco Prandoni. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino. Leonardo Masi etc. Giovanni Magliocco. Noi. Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. Gabrielle Zanello. Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. în cea austriacã ºi. Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale. în cea polonezã. în cea croatã. Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. Fugarul ºi Arrivederci. de diferite naþionalitãþi). am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. Amore. gallegã. Neira Mercep. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni. fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). poeþii români. s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. fireºte. Maria Isola. Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. cu douã romane. friulanã. în cea italianã. sârbã ºi bosniacã. Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . Andrea Gullotta.

cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. În logica ºi în adevãrul personajelor. Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. În cele ce urmeazã. în regia lui Jean-Marie Serreau.TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008). Cuplul Amedeu – Madeleine. soþul gelos -. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). din inox ºi sticlã. din ce în ce mai sufocantã”. totul ar fi trebuit sã continue nedefinit. stînjenind prin prezenþã imediatã. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. care creºte în „progresie geometricã”. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului. cu o salã de . ªi în aceastã contradicþie. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. fãrã alte manifestãri. Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). neliniºtitor. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). vom trata doar spectacolele invitate. Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. o clãdire modernã. E fãrã ieºire ºi. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti. zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate. este imaginea jalnicã a unor victime resemnate. care. în parteneriat cu Teatrul „L. victimã a lui Amadeu organizatorul. cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci.S. Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc. între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008. în 1955. Interiorul de casã burghezã oarecare. la Théâtre de Babylone. Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). în realitate. departe. Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe. a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon. chiar dacã le era imposibil. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. pînã la sufocarea completã. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. chiar dacã nu mai avea spaþiu. rutinat.

Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. o scarã. printr-un ingenios schimb de costume. o rîºniþã de cafea etc. dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. În textul scris ºi . care pentru a putea suporta privarea de libertate. declara directorul teatrului. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. care acum s-a împlinit. a discriminãrii. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei. Emiliano Brioschi 115 . al treilea invitat al festivalului. aburindã. Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia). devenind doi roboþi. un monolog de o intensitate specialã a trãirii. Ella de Herbert Achternbauch. Simplu joc al hazardului. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. plonjînd în valurile unui ocean imaginar. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã. de la Teatro da Rainha din Portugalia. cîntînd în canon un imn al libertãþii. prin „maltratarea” pernei. pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei.. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. O scenã (aproape) goalã – douã scaune. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. cei sugeratã simplu. Cei trei actori – Simona Malato. Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. Înlãuntrul inimii. dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. cînd de alta a fileului. iau chipul întemniþaþilor. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena. doi italieni plecaþi în America. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. vorbesc ºi se plimbã. acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric. Iar cafeaua. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. iubirea pentru aproapele. Un spectacol rãscolitor. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide. practicã un teatru declarat politic. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. se plimbã ºi vorbesc. a violenþei. Cei doi. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani. secondat de Margarida Mauperrin.. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. compasiunea. cochetã.aproximativ o sutã de locuri. în discursul inaugural. a morþii. ca la final. se va rãci în colþul mesei. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. Tompa Gábor. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. a lui Salvadore ºi a Laurei. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea.

Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). (Goran Šušljik). Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. cu partituri conduse de o mînã de maestro. dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga. Un spectacol modern. de fapt. fiecare personaj avînd o linie fermã. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. 116 . etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. într-o închisoare de drept comun. Franþa. amant al versatului Antonio. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar. prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. apoi cea într-un lagãr nazist. în regia lui Egon Savin. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. regia: Jacques Bourgaux). Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia. podiumurile rabatabile sînt. nu iubeºte. Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate. iar la final. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). o femeie. Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate. În faþã. preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese). vivace. care a construit un spectacol agreabil. dar ºi o infinitã poezie. Portia. Gobbo). la fel ºi servitorul lui Shylock. o pasiune rãscolitoare. promontorii pentru gondolierii veneþieni. Personajul central al piesei. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). Evadarea în imaginar este posibilã. Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. în regia lui Alexandru Darie).ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. regia: José Luis Gómez. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. la început. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. consum de droguri. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel.

dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. la modã. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. O convenþie curajoasã. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. Concepþia. cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). cu o mare cruzime. Cu un termen gazetãresc uzitat. remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. Spectatorului i se serveºte abrupt. Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. subiacent. a se rupe. dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. pentru aceastã perioadã. vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. artist cu un palmares 117 . Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. urmând chiar firul acestora. expresie a misticii dostoievkiene. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. în comparaþie cu succesiunea lor din roman. ci în faþa întregii suferinþe umane”). versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. De fapt. în detrimentul firului cronologic. Deºi Raskolnikovi. ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. Aliona. Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. greu de acceptat uneori. între cutezanþã ºi renunþare. Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. inocenþa rãnitã. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. când. între vinã ºi ispãºire). viu. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov. Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski. Un spectacol complex. Vlad Logigan) acþionând sincron. la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. una din capitalele stimate ale teatrului european. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie. nãscut în Belgia. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. oraºul a devenit. scena crimei (numai una). clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. Richard Bovnoczki. de pildã. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. aproape în fiecare searã. Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. umilinþa. Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). felii consistente de teatru european.

Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. Oricât ar pãrea de bizar. Ei deconspirã. invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. Spectacolul reprezintã. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. sare dintr-o parte în alta a scenei. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. Autori: Matthias Langhoff. trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. Acesta acapareazã de la bun început atenþia. gesturi ºi cuvinte. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. cred eu. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005. France) a reuºit sã ne convingã. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. un discurs teatral atrãgãtor. îmbrãcat în haine subþiri. În comparaþie cu montarea clujeanã. Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. Cvartet 118 . Jovial ºi agil. agreabilã. credinciosul sãu servitor. de prestidigitator exersat. Elveþia. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. De fapt. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. mimeazã. dar ºi comice uneori. Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. scris pentru doi actori buni”. În ansamblu.didactic ºi scenic impresionant. putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã. În loc de patul cu baldachin (clujean). Un text dens. scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. dacã mai era cazul. accesibil. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. Privind în ograda noastrã. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. cântã. Dimpotrivã. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. cât de jucat este în Europa dramaturgul german. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. Pierre Meine. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. Michel Coquet. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. Julio Cortázar. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. strategiile iubirii ºi dorinþei. aflat în mare formã. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. uºor parodic. cu trufaºã plãcere. vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit.

Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz. Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . Atunci moartea. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã. anume o implacabilã absenþã. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea. se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace. care cu fiecare cuvânt. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. acum mândrã. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. nu ºtie sã danseze. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. o combinaþie unicã de bucurie purã. o fire invidioasã. de forþã. Moartea. vrea sã adune roadele din durerea. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã. De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. de fiecare datã când a urcat pe scenã. ci ºi impresia unei fiinþe vii. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. crede cã a câºtigat. o prea prefãcutã fiinþã. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. pe care îl reduce la tãcere. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. Moartea. o frustratã fatã bãtrânã. Atunci moartea impune absenþe. Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. în josnicia ei îºi face de cap. înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. Indiferent unde am cunoscut-o. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. Bineînþeles ea se considerã puternicã. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. Aºa este moartea. Nu ºtie sã cânte. îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. Vocea e veselã. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. a unei fiinþe pline de vitalitate. nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. Din depãrtare se aude o voce. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare.

Pictorul expresivitatilor . întemeitorul voievodatului moldav. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia. vitalã. multe consumându-se dramatic. Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . iubirea cea farã prihanã. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate. Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. tandreþea. la consolãri ºi reculegeri.furnizor de referenþial argument spiritual. Mereu compact. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. crispãri ºi neliniºti. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii. cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii. cursiv. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului. coerent. îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii. cu strãluciri de nestematã.

caricatura DORU AXINTE 121 .

la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. Miles Davis. iar eu România). Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere. Toots Thielemans ºi alþi clasici). amiciþie. jovialitate.. ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. când e cazul. pianistul Petre Andrei. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. generozitate. capacitate de comunicare realã. Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri . pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare. John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. în fine. Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. organizatã de construcþiei ºi al echilibrului. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã. cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum. unde José reprezenta Portugalia. care aduce un maturitate creatoare. editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare. Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. deja emblematice. de artã colectivã. Antônio Carlos Jobim. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. Perioada de timp. iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt. exploziv ºi dards (Cole Porter. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. Formaþia în cauzã persoanã. ci ºi de nuanþe profunde. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. ce nu ºi-au economisit elogiile. fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. relativ scurtã. Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. apoi a propriilor compoziþii. dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. fie în aceea mai propice erei computerelor. între piese. trecem apoi la Vlad Popescu. Mai mult: comunicarea cu publicul. a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. în aceeaºi fiinþã. Principala reuºitã constã. spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. a chitareibas). Asimilarea are loc la modul organic. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane.. quasi-intimiste. un baterist de cursã lungã. jovial ºi jocular. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã).

dl. antropologul Daniel Silva Perdigão. Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. Noua MPB se vrea combativã. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York.M. Menescal. criticul literar Fernando Couto e Santos. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. asemenea altor jazz-fani. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. editor al revistei O Brasileirinho. Din perspectiva actualã pare neplauzibil. cãci giganþi precum Miles Davis. dupã o perioadã de haos politicoeconomic. Maria João Coutinho. Jaime Saraiva. João Gilberto. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. 123 . reorientatã spre favele. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”). depãºind muzicieni precum The Beatles. soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. Gerry Mulligan sau Bill Evans. anglo-portugheze. Stanislas Myck. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate. Stan Getz. comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti).filojazzistice. Oscar Castro Neves. fascinaþi de Bossa Nova. ambasadorul Croaþiei în Portugalia. În mod bizar. participativã. În fapt. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall. Multã lume bunã – dl. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. politizatã. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. pescari. Stilul se generalizeazã. Lyra. Ricardo Castro. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. la acea datã. Chico Buarque. Frank Sinatra ºi Elvis Presley. în 1962. consulul României la Lisabona. dl. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA. precum dl. muncitori. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. The Rolling Stones. expandeazã spre toate azimuturile. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. jazz. Tom Jobim. bebop ºi batuque afro. d-na Elzi Martin. Zeljko Vukosav. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. comentând elogios spectacolul la care au asistat. contopind elemente de samba cu swing. În 1964 – pe când Brazilia. Astrud Gilberto (pe atunci. Un gen emi-namente brazilian. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii.N. Danislav Jeraj… Cu toþii. tocmai când B. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. þãrani. ) ) ) ) ) ) ) V.

nr 11-12. Inventînd. CÃPUªAN. Scepticul sociabilizat. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã. 7. BUZAªI. Obscenitatea publicã. DRÃGOI. Papa Ioan Paul al II-lea. nr. În concediu (din caietul roz monocromo). nr. nr. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. Nae Antonescu. Introducere în postsuprarealism. BULARCA. nr. 11-12. DIANA. nr. CONSTANTIN. 11-12. nr. DIACONESCU. RUXANDRA. MANEA. nr. Freud ºi cocaina. Poarta spre sufletul omenesc. Prima tezã de doctorat. Mori Ôgai. 2-3. CODRUÞA.. 7. CESEREANU. Domeniile domnului Cotuþiu.1 CRISTEA. SIMINA. 8-9.. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. nr. Exilul ca formã de supravieþuire. MANILICI. nr. BULAT. BURLACU. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. nr. IGNA. nr. dupã douãzeci de ani. Terorism literar. MIHAI. nr. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. 8-9. MAREª. ZORIN. 8-9. LIVIA. 11-12. nr. IANCU. Glose la o perifrazã. CONKAN. LETIÞIA. BRAGA. EUGENIA. FÃTU-TUTOVEANU. Argoul deþinuþilor. 8-9. Din toate . Despre verbul întrupat în destin. MANASIA. recuperînd. nr. 2-3. nr. nr. GARAZ. nr 11-12. 5-6. Douãmiismul. nr. nr. O istorie a intelectualului român în secolul XX. 8-9. 2-3. 2-3. Aicea. BALOTESCU. nr. RUXANDRA. 4. MARTIN. MAN. 10. FERNANDO. 5-6. nr. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. 2-3. Ion Agârbiceanu . ªTEFAN. Izbirea de poezie. Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. 10. 5-6. 11-12. 5-6. SIMION DORU. 11-12. nr. ADAMEK. nr. nr. nr. ESEURI. VICTOR. 10. CREÞU. MAGLIOCCO. DRAGU. ANCA. CÃLIN. HAÞIEGAN. Lucian Blaga diplomatul. 2-3. nr. 8-9. ANCA. VLADIMIR. nr. ªTEFAN. HÃULICÃ. D. RAUL. Sîrbu. DAN. nr. MICHEL. AL. 7. Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã. NORMAN. nr. nr. 4. nr. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). nr. 11-12. JUCA. 2-3. 7.B. nr. Femininul japonez între mit ºi realitate. nr. nr. 11-12. Lumea ca notã de subsol. CORDOª SANDA. FRENÞIU. Gan (Gâsca sãlbaticã). MARIA. IRINA. 30 de ani de la întronare. printre ardeleni. Traduceri performante în limba spaniolã. ANDREI ALEXANDRU. Spirite critice ºi europene. 7. nr. de Akira Kurosava. 5-6. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur.1 DAMIAN. 8-9. Imaginea celuilalt. nr. Vise. nr. NICOLAE. Bacovia ºi dispozitivul Young. 2-3 . écriture ºi ce nu este literatura. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. nr. BARBU. 8-9. COUTHINO. Traumã ºi istorie. IACOB. Marcel Munteanu. Haute couture. Scriitura în serpentinã. nr. DORU GEORGE. Cãrþi nescrise. nr. GIOVANNI. 1. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. BÃCIOIU. 8-9. Românii ºi 124 documentarul. nr. nr. ANDRADA. 8-9.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. BUTNARU. 1. MARIA JOAO. nr. nr. STUDII. FLORIN. nr. O capodoperã uitatã?. nr. Vocea arhetipalã a Europei libere. 2-3. nr. nr. 7. CÃMPAN. BOBÃILÃ. MARIUS. nr. Corespondenþa unui pedagog blãjean. 2-3. 2-3. FLORINA.. 1. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. RODICA. ANDREEA. BOJOGA. 8-9. COUTO E SANTOS. OLEG. Combinaþiile lui Woland.în descendenþa ªcolii Ardelene. nr. nr. 5-6. 5-6. nr. 5-6. Monica Lovinescu. Istoria secretã a literaturii române. 5-6. nr. 5-6. nr. BALOTESCU. nr. nr. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. nr. nr. Libertatea de a trãi vieþi captive. Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. fotbal. poezie. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. CONSTANTIN. PORTRETE ACHIM. 7. GEORGESCU. Neodihnita iubire. nr. 8-9. nr. 8-9. 5-6. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga. Latenþe. 5-6. Maxim Dumitraº. 5-6. 8-9. CUBLEªAN. o gãselniþã criticã. Ion D. Un poet al entropiei. Portret de familie cu doisprezece poeþi. CORIN. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. IULIA. Batista Fridei. 10. Scrisori deschise. LEO. Literatura românã la poarta globalizãrii. nr. Tur(n) Babel românesc în librãrii. nr.. 11-12. nr. O melancolie de “sori brumaþi”. HULUBAN. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. nr. GEORGE. 10. Viaþã. PETRE. Dupã-amiaza unui Batman. MARIA DE ROSARIO. 11-12. BUICIUC. nr. Zãpada mieilor. nr. VASILE. Nu întîmplãtor. Despre dor la Lucian Blaga. BOGDAN. nr. 2-3. I. 8-9.4. nr. nr. nr. 7. nr. Pedagogica Conferinþelor. 2-3. ION.

POP-CURªEU. 2-3. Suferinþa la Cioran. nr. nr. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. POPESCU. Un festin cultural. nr. Cioran între Cervantes ºi Caragiale. 2-3. 11-12. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. POPA. FLORIN. TURCAN. nr. nr. nr. 5-6. “Oraºul cu o sutã de turnuri”. nr.4. nr. BOGDAN. MUREªANU. nr. nr.1. 5-6. nr 7. 8-9. 11-12. CRISTINA. nr 11-12. nr. nr. ADRIAN. ODÃGESCU. 7. 2-3. nr. nr. nr 11-12. 10. nr. Geo Bogza sau însemnele realului. SIMUÞ. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu). 7. Din toate direcþiile ºi panoramic. 2-3. 2-3. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. nr. nr. nr. 8-9. Introducere în postsuprarealism. Poetul de foarte departe. Interbelicul din Terebeºti. Monica Lovinescu: trei gînduri. Editura Fabulator. LAURA. nr. nr. nr. 10. nr. nr. Ipoteºti. nr. 2008. Dosarul procesului lemenian. RÃU. Anotimpul din colivia poemului. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie. O enciclopedie ca un roman. Eminescu. 23. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia. GRIGORE. MONICA. ROGNEANU. 4. nr. Soluþia sintezei. nr. MUDURE. nr. îngerii ºi amurgul vieþii. nr. 4. 5-6. OPRIÞÃ. 8-9. nr. MITRICIOAIE.4. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. nr. 5-6. Portugalia în «La curþile dorului». De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor. 89. 8-9. TITU. 7. MIHÃILESCU. nr. TANCO. PECICAN. nr. Manifest sau nu (I). Lumina de august. 11-12. 7. 8-9. nr. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. Desai la puterea a doua. Manifest sau nu (II). 1. Nicolae Manolescu. MUNTEAN. 7. HORIA. 2-3. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. 8-9. nr. nr.4. 5-6. 2-3. nr. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene. nr. Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni. NENCIULESCU. Cum simt scriitorii. Restituirile zaciene. 11-12. 89. Eugen Simion într-un Jurnal parizian.100. Traian ªtef în micul teatru al lumii. Geo Bogza . nr. GELU. nr. 10. Ianuarie. nr. nr. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. 1112. Germanistica ºi comparatistica. nr. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. Norman Manea: o lecturã dialogicã. EMIL PETRU. nr. 8-9. CARMEN. nr. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. FELIX. nr. 4. 5-6. 10. CAMIL. MIHAELA. TÃMAª. anomalii ºi doftorii. nr. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”. Literatura românã contemporanã . nr. 11-12. POP. Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu. nr. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. nr. Nichita la Veneþia. 1 VASILIU. NICOLAE. ANA-MARIA. 10. nr. ANDREI. DORU. Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. 10. 5-6. reporter în Þara de piatrã.direcþiile ºi panoramic. AUREL. nr. 2-3. 5-6. “Contraatacul necesar”. SELYEM. nr. 8-9. 2-3. VIRGIL. NEAMÞU. nr. 11-12. 11-12. SIMONA-MARIA. SCARLAT. nr.simptome. ZSUZSA. Dacã ar fi sã potrivesc. IOAN. ELEONORA. nr. La despãrþire. 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. POPESCU. TÃUT. Litera de argint. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. LUIZA. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. OLGA. ROGOJINÃ. nr. nr. nr. MIHAELA. FLORIN. 5-6. 1. 2-3. Elegii comunicate. nr.nr. nr. Interferenþe literare. 2-3. ªTEFAN. nr. 4. Nimic nou sub Apollo. 7. IOAN. LAVINIA. Muºtele din budincã. 1. Vieþi în limba românã. O ediþie din obsedantul deceniu. Colecþia de cãrþi de vizitã. nr. MIRCEA. Singurãtatea criticului. TEODOR. ÞION. 1. Noi cãrþi pe masã. Geo Bogza. Motanul ºi dictatorul. 7. Un clasicizant: Vasile Sav. nr. Generaþia 2000 . nr. Studiu de patologie argoticã. nr. nr. 8-9. În dulcele stil al lui Dan Brown. Poezia lui Dimitrie Stelaru. nr. Profesorul Nicolae Lascu. 10. 2-3. PORUMB. Critica ºi feþele poeziei. De la nonsens la definiþie a omului. “Formele vii” ale teatrului. nr. nr. Alexandr Soljeniþîn in memoriam. MIHAIU.7. nr. MARIUS. Catedrale. Poezia lui Horia Bãdescu. Scrisul. 8-9. ADRIAN. Fierberi ºi învolburãri blãjene.pãcate ºi virtuþi. MIRCEA. nr. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). 7. Microbi pe pieliþa politicii. nr. 2-3. 7. O disculpare care nu disculpã. Urîtul ºi estetica. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult). NICOLAE. Salonul de carte de la Paris. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. 1. 8-9. nr. nr.nr. 7. 4. VIDRUÞIU. 7. nr. De la istorii la microistorii ºi mituri. nr. cãrþi ºi oameni. SILVIA.1. Glose la poezia lui Ion Vãdan. nr. SAVA. ALEXANDRU. nr. SALVAN. nr. ION. nr. 5-6. Irina Petraº sau bucuria lecturii. 125 . nr. POP. nr. 56. Scriitorul pe divan. OVIDIU. Literatura de vitrinã.4. NICOLAU. nr. 8-9. 5-6. Soarta cãrþilor. URSA.4. RAÞIU. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. 5-6. nr. nr. nr. POP. MUªLEA. nr. 11-12.10.

8-9. istoria unei partituri literare. nr. POP. ODÃGESCU. studii. nr. 1. TAªCU. Eclecticism ºi manierism. nr. CONSTANTIN. 4. ANISIE. . VIDRUÞIU. nr. TÃUT.o perspectivã postmodernã. nr. 5-6. nr. Ospiciile lui Nichita Danilov. nr. Thomas Mann. Oameni obosiþi. nr. nr. 5-6. De la bucãtãrie la bibliotecã. 1. MAN. O dreaptã apreciere. 1. 11-12. Un curs universitar de retoricã. 4. Un volum atipic de poezie. CUBLEªAN. nr. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. ANDRAª. 11-12. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. HiFi poetry. ION. POP. 8-9. VIORICA. O nouã esteticã. CREÞU. 5-6. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. nr. REDACÞIA. 10. O publicaþie.7. nr. Zarurile contelui Sebastian. Flaubert pe Someº. OVIDIU. nr. PETRU. nr. Salatã literarã . ALEXANDRU. Frosa ºi lumea ei. Lectura inversã. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. MARIUS. 5-6. 2-3. nr. LUNGU. nr. Eminescu ºi conservatorismul. ÞION. nr. nr. 11-12. nr. nr. FLOREA. nr. nr. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. CRISTINA. 8-9. DORU. Ultima melancolizare kaki. 4. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. 10. VICTOR. Argumentul lui Patapievici. nr. DIACONU. ALEX. RADU. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. ªTEFAN. un concept împotriva locurilor comune. 5-6. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. 5-6. POP-CURªEU. Norman Manea la Cluj. Poezia lui ªtefan Manasia. 2-3. 1. ANA-MARIA. 10. nr. E. Noi geografii culturale. 8-9. nr. Devis Grebu. BOARIU. DANIEL. nr. nr. 4. nr. nr. nr. R. nr. Riscul în culturã. nr. 10. Manual de recunoaºtere a spaimei. TODERICI. nr. Sebastian pe înþelesul tuturor. nr. Despre moarte ºi alþi demoni. RUXANDRA. nr. 1. nr. nr. CONKAN. CESEREANU. nr. Un poet al expresiei concentrate. DORU. nr. nr. nr. VALENTIN. Patru eseuri despre putere. nr. nr. Canada proprie. VOIA. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. Cultul eroilor. nr. PECICAN. Un Babel îmblînzit. 4. România externalizatã.5-6. 8-9. Volumul reîntoarcerii. 5-6. Presse-Papiers. 11-12. “Eseuri monografice”. OLGA. 5-6. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. Un buildungsroman contemporan. 1. SONIA-DORIS. Relansare economicã prin literaturã . JURCAN. 5-6. 7. GOLDIª. 11-12. ALEX. 2-3. 2-3. 8-9. nr. SEMNALÃRI. 2-3. 5-6. SUZANA. FLORINA. Omul negru. MILOª. nr. nr. 5-6. BULARCA. BOGDAN. nr. Mãtuºa Julia ºi condeierul. “Scriitorii tineri. 8-9. 1112. nr. nr. CRISTINA. nr. 2-3. nr. 2-3. 5-6. 7. nr. 4. Ultima generaþie. Textualismul (ne)ortodox. 10. 11-12. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. nr. 10. 8-9. 4. 8-9. 2-3. 10. Între douã zãri. VASILE. Mãtuºa Julia ºi condeierul. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. nr. VIRGILIU. 7. Germanitatea ºi Literele române. nr. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. nr. 5-6. 126 JUCA. nr. nr. nr. T. nr. nr. ZOTTA ALEXANDRU. RECENZII ***. Lucian Blaga Homo Europaeus. Ambiþie ºi provocare. BUZAªI.mãrturii. ADRIAN. 8-9. Însinguraþi în tãcere. nr. Epicul fascinant al criticii. nr. Bun simþ. al doilea val. nr. Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali. 2-3.. VÃLIMÃREANU. Teroarea literarã. nr. nr. 1. VIRASTÃU. VIGHI. nr. nr. 11-12. nr. Izvoarele rãscoalei lui Horea. 11-12. Un editor de notat. 4. Jocul de ºah cu moartea. POP-CURªEU. Despre teatrul dada. Gustul aromat al începutului. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. 5-6. BÃLTEANU. nr. nr. 8-9. 11-12. MARIAMAGDALENA. 2-3. Canþonierul transilvan. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. De la proza poematicã la proza fantasticã. ELA. 1. VINÞELER. resursele romanului ardelenesc. LAVINIA. 8-9. Filosofia în pijama. nr. 4. 2-3. nr. 15 noiembrie 1987 . Scene din viaþa unui roman. 2-3. Fasciculul 4. MARIAN. Capetele curcubeului. 5-6. În afara scriiturii. Obsesiv ºi contradictoriu. 1. Amintiri din epoca de gheaþã. 1112. Abisurile oglindirii. nr. 8-9. MINIATURI. Simbolistica privirii. Existenþã ºi percepþie. ONUFRIE. Nãstruºnice speculaþii. nr. nr. nr. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900. IOAN.mod de abordare. nr. 5-6. nr. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. MARIA. RUXANDRA. nr. ALEXANDRA. IOAN. nr. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. 5-6. BUICIUC. Cînd îþi cîrpeºti destinul. nr. 2-3. nr. Metafizicã detectivã. nr. 11-12. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului. POANTÃ. documente. Despre A. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri.. nr. ALEXANDRU. Generaþia Ozone din literatura românã. 2-3. Romanul care literaturizeazã realitatea. 2-3. 4. ROGOJINÃ. nr. 5-6. BOGDAN. nr.

ANGELA. 5-6. Supravieþuire. Semn. nr. nr. RÃU. MIHAIU. nr. GHENNADI. 5-6. nr. 5-6. 4. nr. Un simplu schimb de luminã. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. HOREA. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. VICTOR. nr. gunoiºtea din afara oraºului. nr. MAGLIOCCO. ION.. Pasãrea. Gorman. FELEA. 11-12. traducere de Aurel Rãu. Ouã roºii. 2-3. nr. Poeme. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. NICOLAE.. Teodora de la Sihla. RADU. PAUL. ROXANA. De ce are omul dinþi. ALEXANDRU. Decembrie. nr. Douãzeci ºi ceva de garduri. Început de april. 5-6. ALEXANDRAEMILIA. nr. PIERRE. Gorunul. ESPRIU. Destul de tãrziu. nr. nr. 8-9. traducere de Ioan Radin Peianov. DRÃGAN. SALVADOR. 4. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. Mai frumoasã eºti. MINERVA. BOB. NUªFELEAN. Crépuscule marine. nr. 5-6. Rondel. EUGENIU. 5-6. Aveþi dreptul. nr. nr. O casã mare. KAHN.. traducere de Maria João Coutinho. GUSTAVE. STUART. AIDA. Brise Atlantique. Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup. PORUMB. nr. nr. ODÃGESCU. traducere de Aurel Rãu. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate. Marujo. dincolo de dincolo. Visul. nr. nr. BOGDAN. DAN. HUYSMANS. Rococojaponez. tataie. IGNA. 2-3. CASIMCEA. mestre e monje (Matelot. DE MARIA. TZONE. IOLANDA. Fluviu. RÃU. À une passante. POP. Cãþeluºa moartã. nr. Cum grano salis. Andante. BLAGA. AUREL. 11-12. Carele rãsturnându-se. poruncã. Niciodatã pânã la istovire. nr. Deformãri terestre. Aplecânduse cãtre dalii.. JORIS-KARL. nr. DE NOAILLES. CÂRNECI. joi. Vom lenevi pe terasele cafenelelor. Inscripþie. HULUBAN. IONESCU. 2-3. YVES. MUREªEANU. IOVANOVIC DANILOV. MARIUS. picãturi de ploaie. Ploaia. Jop pe oct. nr. Drumul spre Emaus.. QUILLARD. Semne.Mesaj într-o sticlã. leac de ipocrizie. nr. Dor de sud. 5-6. 5-6. Înaltã e liniºtea. 5-6. 2-3. GRIGORE. nr. URSA. The big issue. 11-12. cronicile inorogului. VIORICA. JURCAN. PAVNOTESCU. Autoportret. 1. 2-3. Mielul primãverii. Nume. nr. RÃCHIÞEANU. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. ANNA. durerea. traducere Aurel Rãu. 11-12. 1. 8-9. Lovitura mea sã fiu. nr. BUTNARU. Coda. ªi boteaz-o cu moarte. ca aventurã continuã. nr. IOLANDA. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. Noi ºi pãmântul. NICOLAE. GIOVANNI. nr. 1.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. Acuarelã. pilda bunului frate. MIRCEA IOAN. nr. 5-6. Poeme în prozã. 1. nr. Ce ierburi fi-vom.. RADU. Golem. nu te pierde. traducere de Simona-Grazia Dima. BUCUR. TEOFIL. MAREª. 1. Extaz. traducere de Aurel Rãu. Le petit prince. nr. 5-6. Cântecel. nr. CASSIAN MARIA. 127 . 8-9. CONKAN. nr. Iubitul Toarem. nr. CHIRA. traducere de Simona-Grazia Dima. nr. MERRILL. Poem pentru Laura. LUCIAN. 1. AGOSTINHO. 8-9. DA SILVA. ªi: Parcã desprinzându-se. nr. Poeme. CORBIERE. Mare. Mélancolie. 7. VIRGIL. Avatarurile politichiei. RAUL. GUY MARICA. nr. nr. licorna. nr. traducere de Martha Izsak. Rãsãrit în munþi de soare. MARIANGELA. 8-9. Poeme.. MARCEL. Navigatorul singuratic. MIHAELA. Estoril. traducere de Leo Butnaru. 10. FLORE. MICHEL. NAMUR. HANCER. SPIRIDON. nr. nr.. nr. 5-6. DRAGAN. AUREL. Ex-voto în stil spaniol. Fericirile. nr. nr. Flori de alun. nu te umbri. 11-12. traducere de Rodica Baconsky. În aºteptarea prietenului. FURTUNÃ. noaptea. 8-9. VASILE. nr. traducere de Aurel Rãu. nr. 5-6. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. MATHIEU. Rigor mortis. Rody . 2-3. nr. 5-6. nr. De la capãt. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. Côte du soleil. nr. TUDOR. Sînt ameþitoare. nr. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. Zilnicãrii: Ea. CLAUDEL. 8-9. traducere de Aurel Rãu. nr. Rama. Nu se aratã.. PETRUªCÃ. Suitã de romanþe (VI). 11-12. 10. Un artist al lecturii. Vindecare. 10. Coarda îngerilor. PAUL. TRISTAN. Mes primeiro poema para voce. 7. 8-9. Prin visul grãdinii. duc o viaþã sinistrã. De te fabula narratur. dascãl ºi cãlugãr). 4. Mielul Cuvântului promis. nr. Poeme inedite. nr. 5-6. 10. doar pânã la clãtinare. nr. SCARLAT. Magi ºi stea. Împotriva materiei. 1112. NISTOR. La o absentã. eterne. MARTIN. traducere de Aurel Rãu. Jurnal portughez. nr. 10. nr. 4. Ranã. traducere de Aurel Rãu. 7. 7. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt. 8-9. Eu nu pot. ªTEFAN. Viaþa. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). OLIMPIU. 5-6. LEO. LIVIA.

nr. nr. CIOSU. nr. nr. nr. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). nr 11-12. Sever Pop Giandomenica Serra. nr. “Kronos quartet”. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor. Ion ªeuleanu. nr. nr. D. nr. AUREL. ÎnceputulL’inizio. MÃRTURII. 7. Dialog cu Monica Lovinescu. TUDOR. MIA. Gabriel ªtrempel. 8-9. ÞION. PORUMB. Mircea Bârsan. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. 8-9. 2-3. 2-3. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II). nr. HOREA. PROZÃ TRADUSÃ COUTO. traducere de ªtefan Damian.mai în formã ca oricînd.C. Rosita. 7. nr. DAIKO. CETEA. O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. nr. Caricaturi. nr. 5-6. 5-6. De vorbã cu prof. WERFEL. FLORIAN DORU. EMIL. T. nr. nr. nr. Pãmîntul frumoºilor cai . 7. De vorbã cu prof. 8-9. Scrisoarea lui Radu. ADRIAN. 10. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 . 2-3. 8-9. Festival Chiºinãu. nr. Jurnal de tinereþe (1941-1942). Jurnal cu Elada moartã ºi vie. 7. 7. omul lui Dumnezeu?”. nr. CHIHANÃ. 5-6. RÃU. nr. ADRIAN. 11-12. RUªTI. DOINA. nr 8-9. nr. În veci amin. nr. GABRIEL. PAGINI DE JURNAL. nr. Ahmad Jamal la Lisabona . Ciorovãialã pentru arta modernã. Unchiul Vanea de A. nr. FELEA. nr. 1. INTERVIURI ***. Gruiþã. Caricatura de presã. 11-12. “Ai mîncat. VARIA. JELA. VASILE. nr.Jurnal din Capadocia. MARCU. cultura româneascã în vizor (o recapitulare). 11-12. Despre literatura românã. DANIEL SILVA. nr. Viena ºi Stockholm. nr. DOINA. CONSTANTIN. pe teme lippatiene. G. TEOC. RUXANDRA. 10. Regele Lear. Caricaturi. nr. Un studiu vizual al dialecticii privirii. HOTEA-FERNEZAN. CRISTIAN. Drumul spre luminã. nr. 10. nr. Societatea de vînãtoare. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. nr. 89. nr. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. nr. Cehov. Interviu cu Norman Manea. nr. FRANZ. 2006. Prins între douã lumi ºi douã istorii. ªORBAN. nr. 4. FILM ªI MUZICÃ BREAZ. Etno Jazz. nr. ADRIAN. BARBU. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). 2-3. 8-9. 2-3. Miriam Cuibus. 2-3. ÞION. Sub umbrela meditaþiei. EUGENIA. nr. DAN. 4. 11-12. 4. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. PLASTICÃ BRATU. ATTILA. nr. I. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. 11-12. 11-12. Interviu cu Norman Manea. CESEREANU. RAÞIU. GABRIELA. nr. nr. 5-6. Totó merù. DAN/ RÃCÃTÃIANU. Învingãtorul. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. 5-6. nr. nr. nr. IONESCU. 11-12. CORESPONDENÞE LASCU. nr. 7. VICTOR. univ. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). premiul Nobel ºi caractere. TIHAN. pb. 1. DAMASCHIN. VIORICA/ DAMIAN. Avînt jazzistic la I. 10. 2-3. Parma dintotdeauna. VOICA. 8-9. nr. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea. P. 11-12. ELENA MARIA. MIHAIU. FLAVIA. RUXANDRA. 4. 8-9. DOINA. nr. PERDIGÃO. univ. nr. traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. FLORINA. Festivalul de muzicã veche. Dialog cu Marta Petreu. Desene. 11-12. nr. FELIX. VIRGIL. O disputã familialã. 8-9. nr. 2-3. Jurnal (1987-1988).R. Jurnal italian într-un picior. Legenda lui Namaroi. POPESCU. nr. 5-6. 1. ROSTAª. nr. nr. nr. Experimentînd jazz-poetry. Caricaturi. GUIDO. Elixirul tinereþii. O Poveste de iarnã în plinã varã. 5-6. 4. MIHAI. nr. 7. GOZZANO. Cornel Rãileanu. 2-3. traducere de Dan Floriþa-Seracin. ANCHETE. SARVARI. MESE ROTUNDE. CÃLÃTORIE CESEREANU. 8-9.. nr. nr.1. Din vina soarelui. 2007.NICOLAU. nr. dr. Coflei. 11-12 PORUMB. 11-12. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. TITU. De vorbã cu prof. CRONICÃ DE TEATRU. 11-12. HOREA. ªTEFAN. Tunelul timpului. interviu cu acad. nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful