Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

cât ºi în afarã de catedrã. Ion Gheþie. îi vom cinsti memoria. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul. în momentul când. credincios muncii întregii vieþi. Elogiul demnitãþii profesorului. Popovici se stingea la numai 50 de ani. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi. în 6 decembrie 1952. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. sã cercetãm atent. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã. Acum.. pentru a aduce un ultim omagiu. aici. savantul însetat de adevãruri eterne. Popovici. D. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. a stalinismului triumfal. Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. Popovici. care i-a mãcinat sãnãtatea. stud. IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii. Popovici nu a mai apucat-o. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi. Boala nemiloasã. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. din fericire. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn. rostite la catafalcul profesorului. În schimb. continuîndu-ºi carierele universitare.. Ioan ªerdeanu. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj.Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. pentru cã. conferenþiar la Pedagogie. marcatã thanatic. profesorul D. a oraþiilor funebre. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat. universitatea se clãtina din temelii. a unei lumi care se sfîrºea. Le restituim. integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. spiritul sãu de jertfã. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru. . De la dânsul am învãþat sã studiem profund. cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului. O lume pe care. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând.. Nicolae Pârvu. l-a lovit mai puternic ca niciodatã. Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã. an. va pleca la Timiºoara. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. La cãpãtîiul lui D.. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor. dactilografiatã.

a iniþiat cercetãtori tineri. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. A fost un dascãl luminat. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui. ajutând pe toþi. În Dumitru Popovici. Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut. A scris lucrãri de o soliditate 5 . Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. se cade. de nesuplinit. Iatã de ce l-am respectat. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte. un stil. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. În deosebi în faza aceasta de început. Om de ºtiinþã. prins apoi într-o bogatã sintezã. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. prin cultura sa adâncã ºi diversã. ce întrec interesul personal. Ca un mare savant. abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. profesorul D. I. de devotament nemãrginit faþã de culturã. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. în comuna Dãneasa.Profesorul D. Din marea sa experienþã de savant. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre. cãutãtor perseverent al adevãrului. care. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. de câte ori am lucrat împreunã. Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. înþelegându-ºi menirea. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. Din 1930 pânã în 1934. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. la semnul care nu iartã. Pânã când. mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. ca ºi cei de mai târziu. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. Iubitor al poporului românesc. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. pe tãrâmul ideilor. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. care venea din caracterul sãu statuar. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. profesorul D. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. Popovici lasã în urma sa un gol imens. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. strãlucitul profesor de Istoria literaturii române. cum rar a produs poporul nostru. Astãzi. profesorul D. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental. Nãscut la 25 octombrie 1902. Profesorul D. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. într-o zi încã atât de aproape de noi. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. Dar profesorul D. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã. judeþul Olt. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care.

Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre. printre cele dintâi. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. lovit de-o crudã boalã. noi suntem în prefacere ca istoria.. cu o putere de muncã neînfrântã. despre tragicul ei sfârºit. Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu. prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã. bine cumpãnitã ºi sistematicã. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. Dar. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte. Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare. din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”. Aduc aci. dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu. Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii. pe care nici boala nu a putut-o doborî. prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale. Popovici. distinsului profesor. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija. Îl regretãm cu toþii. pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui.. Spirit de umanist. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre. I. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului. ci de toate aspectele vieþii universitare. Vrednic ºi mândru .. Ca produse ale unei îndelungate istorii. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane.. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã.... prin gândirea sa clarã ºi ordonatã. ultimul salut. Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante. sã vinã în ajutorul studenþilor.... dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii.. cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita.ºtiinþificã impresionantã. N-au trecut decât trei zile de-atunci. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri.. S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. puse toate în slujba luminãrii studenþilor. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie.

cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. a muncit neobosit. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii. la seminarii. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare. prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. El n-a murit. cu gând curat. în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. la orele de consultaþii. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã.dascãl. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. zi de zi. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului. oriunde ºi oricând. Mircea Zaciu 7 . A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei. an. Munca dârzã ºi sârguincioasã. jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. cu sfatul sãu. se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite. Vechi luptãtor democrat. Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D. Dumitru Popovici. D. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã. golite de conþinut. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. încã dintr-o epocã de tristã amintire. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. depunem cununa lacrimilor noastre de durere. stud. opunând unei literaturi formaliste. cãtre literatura de idei. cu îndrumãrile sale preþioase. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. pilda nemuritoare a geniului eminescian.

Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. ce-i aparþin (toate. Se fãcea cã.dorul lui Grig. cu încãrcãturi de simbol. tipãrit în Bucureºti. prin mai mulþi ani. în litere de tipar. o reparcurg. îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. fãrã nici o pãsuire. O lacrimã. torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. semnatã de Marin Sorescu. care în prealabil vor mai fi comunicat. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). ochii îþi cad. urmând publicãrii. poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã. pe paginile de gardã. în Bucureºti.. pentru vreo zi. care-i ºi prin naþional. aranjamentul nereuºind. tipãritã în 1968. poezia aceasta. intitulat Izvorul ºi clipa. Numele cãrþuliei amintite. mamã”. pe când autorul unei poezii Legãmânt. “La steaua”. în urma unui trist. Un noian de ani. Dar. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere. a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii.sã fi fost pe la ora. de încifrãri. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”. pentru o bãtãlie a medicilor. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. pe un peron. Aurel Rãu Grigore Vieru. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. se instalase. Dorul. între doi «tineri poeþi». “O. IX. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”. Iar datarea. cum o stare de comã. trebuie sã plece dintre oameni subit. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici... de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. mi se putuse intermedia telefonic. 1982. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin). cum s-ar ascunde un cifru. cum. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. în aceastã iarnã. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”. Apoi aceste patru versuri. din 1964. cãci data e «5. cu un complot al ei. 69». prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. în apãrarea vieþii lui. interziºi. Doamne. la al cãrui început noi doi ne întâlnim. de înfiorãri. Dacã nu mã înºel. dar toate de suflet. cu frunte . ºi astfel ei sã se recunoascã. Lacrimã. din 1981. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. în garã. În ea. ce nu va mai fi întreruptã. accident rutier. în oraºul fost românesc. cu «poeme». când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. în gând . într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. craniu. vreo trei. dar. închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”. pe aceste versuri.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . consideratã adevãratul debut. în schimb. cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul. finale. ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. presupun cã pentru întâia oarã. spre o urcare a sufletului la cer. ca-n tragicii greci la un semn de destin. invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu. fãrã rimã. în Moldova lor. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. ªi când. îndatã dupã prefaþã. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. Totul în formula unei tehnici de notaþie. sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar.parcã din istoria revistei Steaua.30. Cãci. în vreun fel. puþin limbaj esopic . în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã. despre care sã te tot întrebi. e Numele tãu. fãrã plete. pe la 1. pe sub nori cu zãpadã. care se vor dovedi urmãritoare.. la distanþe de ani. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. o întâlnire de acest gen. Spunând de o lacrimã. de aceea în formularea: “. sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. nu multe.

. o parantezã. când. / El de-o vecie izvorãºte. din care primul se numeºte Cântece pentru mama. latine. Nu ºtiu un altfel de plâns. Într-un vers din douã cuvinte. spre un sfârºit de ev. Aproape. prin ultimu-i vers. motivul copilãriei. modelatoare de conºtiinþe. ºtiu bine. // Sunt doina. brutale. visãtoreºti.dintr-odatã. apropiatã. de opus unei realitãþi din lumea realã. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. / Ea le-ar lua. a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. mama «naturalizatã. în acelaºi sens. o prefaþã scrisã de Ion Druþã. doar pe un alt volum al sãu. deci situatã la mijloc. femeia ca «tainã în taina naturii. de frumuseþi ale verbului. O risipã de frumuseþi. Privitor la aceastã transcriere. îi place mult. / Îl suge de-o vecie marea. dupã cum. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». scrise. ca în strofa: «Uºoarã. cu suflet nu numai moldovean. iar ºi iar: Grigore Vieru. vibrant. prin opera distructivã a timpului. cu care el înfruntã.15) 9 . cumva bipatrid. ca o deputãþie. unde îi este consacrat un substanþial capitol. în care «jocul» presupune «imaginaþie. / Din limba sfântã-a noastrã». ºi cu etern românesc. de înalt. cînd el e drumeþ în Ardeal. totuºi. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». inventive.cu tine nimic». Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. episod dintr-un drum. Grig .. cum ºi de bunãtate ºi dragoste. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate. din realitatea mai mare. De efigie. dedicatã. pe de o parte de har. în ceea ce va urma. graþios. aºa numindu-se pentru el limba lui. fie ea ºi trufaºã. ca eroii literaturii lui de copii. cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. din judeþul Bistriþa-Nãsãud. vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor. care a erupt printr-un friguros genar. O efigie. maicã uºoarã. a visului. cu litere de mânã. o noapte. Iar poemul. câteva ilustraþii fine. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). desigur. taina ei. ªi cînd îl ºi gãzduiesc. / De-ar spune ºi cuvinte /. / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. Încât sã lase. la o judecatã a urmaºilor. în 1991. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. tipãrit în 1974.. la o Sãrbãtoarea limbii române. împreunã cu soþia lui Raisa. mama «concretã.. întreagã poezia Dar iatã printre crengi. în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni. rotunjeºte un profil de scriitor mare. dupã o prelungitã cinã. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. într-un interes oarecare. Sunt. de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. inclusiv la Cluj. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt». moarte. sub stele de ideal. natura va fi maternizatã». nici s-o sperii. Avarie în legãturã cu care stã. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie. când el îmi transcrie. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. mai târziu. realã». în peniþã. în acelaºi an 1976. fiindcã mijloceºte. o valoare spiritualã de excepþie. «Ierbile miºcã». dincolo de Prut. în raport cu o altã întrevedere. de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian. când mã aflu eu în casa lui. . pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii..Dorul». ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine. distribuit în trei cicluri. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. «Nu am. ºi învinge. «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã». simþul metaforicului. prin care lumea culturii e mai bogatã. Muma în genere». ºi al fmiliaritãþii lucrurilor». îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului . a erosului. de grad fiinþial. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise. Dar înzidirile pot fi multe altele. primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile». dureroase. cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. umanã. doar o respiraþie caldã. stãpânã a Marelui stãpân . devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. în care «erbile» vor redeveni «ierbile». prin începutul deceniului 10. la zãri de mit. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi. pe de alta de sprintãri. în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã». Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia. figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). semnat Grigore Vieru.dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. (continuare în pag. Cu excepþia.Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. de mesaj unionist. s-a spus. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. una în 1974 ºi alta în 1977.boltitã ºi niºte ochi mari. în visul viaþã. apare în 1988.. din poveºti. iar textul e în alfabet cirilic.

ca oameni ai secolului XX. spiritualiceºte. care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã. împotriva oricãrui sentiment crepuscular. legat de primul. darurile primite.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace. perseverenþa ºi . re-întemeietor al ªcolii române de la Roma. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. sã ne asumãm. fãrã patetism. continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. Marian Papahagi îndemna la speranþã. nu era deloc Mesagerul al spatiului . an întunecat al perioadei comuniste. sub egida Ambasadei Italiei în România. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. învãþând ºi/sau predând. iar onestitatea.)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia. mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie. 7). ce ºi cât putem construi. mi-am isprãvit alergarea. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas. fiecare în propriai viaþã. scorþos ori infatuat. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. traducãtor. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. al celui care. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. cu pasionatã smerenie. sã studieze. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale.“ Profesorul Papahagi. ci cald ºi apropiat. apãrut postum. în amurgul vieþii noastre. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. editor. cu luciditate. pentru a lãsa aceastã lume. sã spere (. ar trebui sã ºtim. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã. Astfel.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999). Cã tinerii sunt peste tot la fel. Primul – „speranþã“. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai. italienist de valoare internaþionalã. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum. condiþia ºi sã construim. este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene.. De asemenea. profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj. critic literar.“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model. nimic. în încercarea de a ne fructifica. de fin de siècle. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. profetic. lexicograf. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj. un astfel de gest pare aproape de neînþeles. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. dar în care. e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. însã. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. Iatã de exemplu un interviu din 1988. este „a construi“.. cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. 1999).

cu vremea. Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului. sub conducerea energicului director Andreics.1939.” Budapesta etatizeazã institutul dar face. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe. din anul ºcolar 1901. din toatã Valea Jiului. din pãcate. În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10.Ion D.1902. la Petroºani. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere. anual.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4. Comitetul ºcolar. Drumul. consideratã. Acest modest gimnaziu a avut. directorul minelor din Jiul superior. Stanciu Petru. Poenar Ioan. Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) . Joja Nicolae. Munteanu Nicolae. zilnic. de 1. elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români. sã devinã. zilnic. Sîrbu. Intemeietorii voiau „ca acest început. În anul 1900. intenþioneazã sã adune. integral. în consecinþã. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5. gimnaziul devine public ºi poate asigura. tãiat în stâncile defileului. ºi-a închis porþile. ªandru Aurel. dupã trei ani de existenþã.000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX. ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate. Moldovan Victor. a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. Mayer Zoltan. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor. Mihail. În anul 1886 a luat fiinþã. . o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale. încã de la înfiinþarea lui. la început. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3. prin diferite fundaþii. Kubaszek Iancu. ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. Iosif Rotter.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. ºi spre Valea Jiului. Numãrul funcþionarilor de stat. Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. Golgoþiu Sabin. Statul acordã gimnaziului un ajutor. leafa profesorilor. în acelaºi timp. între 250 ºi 300 de vagoane. un gimnaziu particular german care.000 de coroane anual. ulterior. suma s-a ridicat la 3. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. Numãrul profesorilor creºte ºi. 50-60 vagoane de cãrbuni). în epocã. Raþiu Eugen. de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. a donat suma de 10. Homescu Ioan. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa. dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau. la Petroºani. Maros D. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei. un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care.000. acum. . minieri.000 de florini. s-a dezvoltat Liceul de bãieþi.

Maghiari erau 84 iar români.” Din nefericire. ceva inevitabil. în principiu. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an. ba chiar prea energice. În faþa unei asemenea generozitãþi. La începutul secolului XX. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. de multã moderaþie ºi tact când nu . iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. definitiv. Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani).” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza. în anul ºcolar urmãtor. Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). La 1 septembrie 1917. În decembrie 1904. Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. În anul ºcolar 19101911. Ianza fixeazã o bursã de 1. direcþiunii liceului sã se predea. Bacalaureatul. În anul ºcolar viitor. Pius. Reprezentanþa comunei Petroºani decide. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. acest om îl pierde pe fiul sãu. 4 sãli de clasã. în doi ani. la 6 octombrie 1904. În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. s-au refugiat. în noul sãu sediu. în anul ºcolar 1908. în 1919. recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”. Prin urmare. „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor. Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta. Din cei 84 de elevi maghiari.000 coroane în contul comitetului ºcolar. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. la începutul lunii noiembrie 1918.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. Corpul profesoral. În plus. Direcþiunea era convinsã cã „aici. Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a. definitiv. Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor. Guvernul ordonã. Casierul Comitetului ºcolar prezintã. Lucrurile se clarificã. s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30. gimnaziul devine Liceu. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte. printr-un memoriu.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. prim-pretorul din localitate. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi. ca obiect obligatoriu de studiu. în acea vreme. în acest sens. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909. salã de gimnasticã ºi desen. În amintirea lui Pius. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb. din perspectiva timpului. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. În acel moment. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. Dupã etatizare. în ziua de 8 iulie 1906. gimnaziul s-a mutat. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români). trecut timpuriu la cele veºnice. etatizarea institutului.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale.54. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi. Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani. iar un numãr de 600 de pãrinþi cer. numãrul elevilor scade.târziu. lichidarea situaþiei materiale a institutului. în frunte cu directorul.1909.

Iosif Iancu. delegatul directoratului. suma colectatã ajunge la 50. sã-i punã capãt. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat. Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia.000 lei iar. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10. cu acel prilej.solicitã. dupã multe 13 . În faþa evidenþei. cu o pricepere rarã. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919. Pãrintele protopop Romulus Miocu. devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã. Directorul învãþãmântului secundar. Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi. Ideea era sã se evite. cu orice preþ. la finele anului ºcolar 1920-1921. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti. în mod expres. Gavril Precup. ing. dã o petrecere în folosul cãminului. însã. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea). A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut.956 lei. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas. Colonelul Corijescu.” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie. s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului.000 coroane. Acesta a fost „provocat”. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. lãmuritã odatã pentru totdeauna. În Petroºani. prin donarea a 50. s-a decis. într-un fel sau altul.” Cei aflaþi la conducerea liceului.000 coroane. începând cu ziua de 1 septembrie 1919. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. prin ordin. Pentru început. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. Romulus Miocu. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care. aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma. au colectat 20. Irina. Semper fidelis Dr. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. Ioan Winklehner. În februarie 1919.” Inspector general al minelor. paroh protopop. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. au trecut la rezolvarea treburilor curente. în douã rânduri. Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. pe cât posibil. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei. comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919. a deschis. a þinut. Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care. Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. major fiind. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari).

000 lei. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”. dr. Vasile Niþar. de dr. 1. în calitate de pedagog. „un institut de regenerare. ca de fiecare datã. de doar 22. preot romanocatolic. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100. Coloman Fulop era directorul liceului.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. prof. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea. neînregistrânduse nici un caz mai grav. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. în total 1. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare. Banca Naþionalã a României. paroh-protopop greco-catalic. în data de 15 octombrie 1921.000 lei. Ioan Winkleh-ner dã. Romulus Miocu. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei.10.alergãri ºi intervenþii. „care pe lângã sprijinul moral. ministrul Petru Groza.000 care sumã. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice. Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni. Ajutor i-a fost prof. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2. preot reformat ºi de Antoniu Muller. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani. de Dominic Varga. personal. Religia era predatã de Ioan Duma. prof. Numãrul elevilor a fost. odatã primitã.000 lei. Casa ªcoalelor Bucureºti. dr. Dr. iar cinci cu reducere. la început. Profesorii aparþineau. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti. Liga Naþionalã a Femeilor Române. d. de Bela Ganya. Cassa de Pãstrare Petroºani6. secretarul Casinoului Român.000 lei.000 lei. preot paroh ortodox. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea. Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar.500 lei. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D. ªcoala medie din Lupeni-200 lei. de asemenea. membru în Comitetul ºcolar. Ceea ce trebuie subliniat. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare.500 lei.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã. dirigent. Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului. în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. zi de zi. Albina din Sibiu oferã 200 lei. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã.000 lei. Imediat dupã Unire. în concepþia celor care l-au înãlþat. dr. Ei deþineau. Unul era cazat gratuit.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre.500 lei. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii.000 lei. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului. de la bun început. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi. În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni.308 lei. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii. Primãria comunei Lupeni-2. 500 lei. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare.921 lei proveniþi din donaþii. prim-rabin izraelit din Petroºani. Ioan Niciu . a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup. existenþa cãminului. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1.000 lei. secþia Gorj14 5. Uzina electricã Petroºani-1200 lei.” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. pe lângã funcþia didacticã. Peste ani. Fabrica de piele Petroºani. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. va asigura pentru totdeauna. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor.

Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. prof. 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. Brâncuºi. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. În 28 august 1916. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic. 1922. Dr. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . care aºteaptã o revenire.gurã de leu. Wilhelm Metz a intrat. Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului. trei inspecþii sanitare. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. Doctore. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». pe care el le-a scris. însã. ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. d. Dintr-un bocet doar mângâiri. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. iar Oscar Mar. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». de altfel. Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb». / curatã ºi rãcoroasã». trupele române au intrat în Petroºani. viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. într-un an. s-a retras la pensie. poate. Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. ºi în fine. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani.” Din fericire. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. liceul nu a suferit pagube. Mobilierul a fost coborât în curte.era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. A. prin vreo patru decenii. La Petroºani.” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921. director regional al învãþãmântului din Timiºoara. care a devenit studiu facultativ. o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. Ionel Moga a fãcut. iatã cum mã simt. A rãmas. Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”. 15 . ori testamentar. Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj. secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. La etaj era spitalul. cum s-ar juca.22 (Petroºeni. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. Szekely nu (urmare din pag.) Doar de pe acest «plai» de grai. a ospitat orele d-lor profesori. aflãm. «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. aplecându-se. în fiecare clasã. cuvintele: «Sunt iarbã. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. din parcã o presimþire. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. Antoniu Toth. dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. dupã douã sãptãmâni de activitate. ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. în timpul ocupaþiei româneºti. chimie ºi gimnasticã. În octombrie. prof. prof. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor. aºtern umbra / pe masã. prof. custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã. Din pãcate. conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. custodele colecþiunii de naturale. Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. însã.

literar. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. a unei vieþi trãite intens. 1983) este. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi. fricã. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr. groparul – fost preot). aºadar. decât o carcerã... justiþia e o instituþie absentã. impostura). prostia. un perete abstract. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. ci se executã. de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. strict circumscrise prezentului istoric. starea de confuzie. realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. prostie – ºi îl denunþã ca atare. sã retracteze ºi. prostia. totuºi. mai „deschis” decât toate celelalte). cât a trãit. prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan). devenit familiar ºi. în componentele specifice – prejudecãþi. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964. ca urmare. Antimir este condamnat în mod abuziv. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. acel ceva care „nu e în ordine”. Ioan Gheorghiu din Iaºi.. temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir. neodihna. deºi vizeazã clar comunismul.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. – ai garsonierei sau ai carcerei). sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei. Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã. din pãcate. sovietizate) comite un delict de opinie. în text. astfel încât. mir – pace/ lume. Scriitorul a fost marginalizat.. astfel. oboseala ºi alienarea. anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. sã intre în conflict cu „legea”. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. în aceste condiþii. pentru cã presupune conflictul cu sine. iniþial coerente. Darie Magheru (25 oct. dar tipãrit abia în 1995. tot ar fi meritat sã capete. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. în seria postumelor publicate la editura Arania. luminatorul. pe de altã parte pentru cã. respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica.. 1923 – 25 oct. . personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. împotriva lumii rusificate. Cartea. bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic. indiferent unde ºi când ar funcþiona. aparþine „literaturii de sertar” de calitate. În esenþã. a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. Experienþa dramaticã a interogatoriilor. în timpul nostru. sã renunþe la opinia personalã. în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”. abandonarea libertãþii de gândire. Antimir este o conºtiinþã tragicã. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o. de angoasã. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. preþul ei este însã foarte mare. Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri. o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. imposibil de publicat înainte de 1989. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã. confort sporit!). Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura.. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. de timpuriu. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. prin aceasta. nepriceperea ºi prejudecãþile. fãrã sã fie anchetat. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea. la infinit. pe care el îl vede. gesturile repetitive. încã prea puþin cunoscut publicului cititor. de nervozitate. prozator ºi dramaturg braºovean. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. devine o problemã de conºtiinþã. În roman. Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. ridicatã la rang de artã. de altfel. hainele de postav aspru. Foarte dens ºi. în limba rusã. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. hârdãul.

.. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!. ºi. ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul.. ºi fãrã ºireturi? [... pânã mai ieri. ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat. din ce în ce mai bine!.. dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator. la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete. ivitã aºa.. a înþeles cã nu mai înþelege nimic! .de-afarã.. fir-ar al dracului!.de-aici mi se trage.. ºi-a aprins þigara.. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni. de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã.. „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el. mai rãu! direct pe pled.... ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru .. aici.. (fragmente) IV. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã..... apoi a râs. da.cealaltã. ºi. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor. cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã. sau. da – ºi-a zis antimir – . câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol.. chiar pe pijama sau pe pled. bricheta peste cutie. se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind. ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu... se înfurie antimir. ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!.. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici. era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta. ºi un fel de ciripit vioi.. din pãrculeþ. ºi-a zis antimir.. aºa. ridicândo.. în pijamaua asta.. ºi þigãrile acelea aruncate. þigãrile erau acolo. ºi.. în camerã?.. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?... când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios. foindu-se în aºternut. n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui. cu grijã. dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii. se luminase bine de ziuã. chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum. apoi ºi-a tras perna mai sus. dar cumva forþat.. improvizatã. ce-o fi având?. ºi-a aprins þigara. era rãsturnatã pe covor... în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum.. cu buze care-i tremurau înfiorãtor. deci – gândea antimir. îºi amintea cum.. mascatura.. ºase-ºapte. cu el tot care-ºi 17 .. uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – .... a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã.Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea . de scrumierã nu mai avea nevoie..... ºi a scuturat scrumul.... uºa care dãdea în hol. rãzbãteau foºnete.. era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor. trecându-ºi privirea prin camerã.. bâjbâind pe pled. din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã. ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând.. la-ntâmplare – deci astãzi.. e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!. oarecum uimit..

la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie.. n-a mai înþeles nimic!.. ºi antimir a tras adânc.. al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!.... antimir a sãrit în picioare. cu sete....ºi. ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã. distinct... ºi – mai cu seamã – din prostie!. când.. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!. îl soma: „. ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi. sau poate lumina inversã. ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei.. ºi. se luminase de ziuã. în cerc demenþial. deci. dupã care. rãguºit.. aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi. sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. dar sã treacã numa’ ziua asta.. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri.þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „.. numãrându-i la nesfârºit.. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur. ºi pantofi cu ºireturi.. sau din pod.. simþea încã un fel de obosealã! […] VI. pe pat... sã se scoale din pat!.... ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent..c. ºi. pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor.. singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut. cu accentul lui.. în pat. dar auzea clar. sã-l arunci în afara societãþii. cineva.. uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe. n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [. un hârdãu în loc de baie ºi w. din nepricepere. o ficþiune împuþitã!.. cu ºi fãrã ghilimele asupra lor. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi.. pe eºafod – deci! ºi.. sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri. în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci.. ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine.. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate. îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui.. cu palma umedã de transpiraþie. „oricine – îºi amintea antimir acuma. ajuns aici. dar – undeva. la oricare dintre ei s-ar fi oprit.... din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul. judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos. îi spunea cã nu totul e în ordine. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri. nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã. de-abia mai târziu.. ºi-a zis antimir. ºi pereþii.... înlãuntrul lui – ceva. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar. sau al .” ºi.. de vreme ce îºi stabilise.. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse. ºi le aºezase cu un gust modest. ºi-a zis el. al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!.... ºi. cu timbrul lui. a deschis ochii din nou – sau. mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor. nesãbuit. foindu-se iarã în aºternut. când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi. s-ar fi dus pânã la hârdãu. pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui.tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã. fix pânã mai adineauri: nuuu!.. sau din baie.. din þigara tare.. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!.. ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine. mult mai mult decât astenie!. ºi nu s-a clintit!.. ºi antimir a tras iar din þigarã ºi. cu inflexiunile lui. aºa cum ºi le dorise modest. o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte.. pe podea – zgâriind-o sonor. ºi îºi strângea capul.. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori... nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant.. da’ parcã nu chiar acuma. e mai mult decât astenie.. când respiraþia îi revenise la normal. deci...... sau al prietenului. îºi amintea el glasul tovarãºului.. ni l-am clãdit din fricã. ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã. ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii..] V. sau al mamei.. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã.

sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav. privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen..fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela. toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã. cum le numesc franþujii...... cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã.. în ºoaptã aproape – de fapt. ºi se foi un timp în aºternut. privirea lui sãlta de la un colþ la altul. în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!. ºi pledul. ºi noptiera. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi. ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir. apoi îºi zise.. încet... ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf. pieton-microcefal. da. oricine poate greºi. ºi calul sãu. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?.. numai la desen. fãrã nimb. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe.. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!. puþin sãltatã... recunoºti – ºi basta!.. ºi.. în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara. ºi covorul.... dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!. dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã.. ºi lustra. cu nimb.. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã. se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!.. ºi. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga. al patrulea! 19 . ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare. de data asta cu un început de nervozitate.. bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit.. ºi pereþii! .

a revistelor Steaua ºi Tribuna. conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. Aurel Codoban. aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. toatã lumea a reacþionat cumva. rostim. 2008). în final. nici luãrile de cuvânt incisive. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani . nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii. fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii. fie pro. frustrãri etc. alþii au fost iritaþi. Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor. despre texte ºi contexte.: unii s-au amuzat. ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona. a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã.ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. nemulþumiri. ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent. fãrã tabu-uri generaþioniste. Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri). Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008). refuzând o aniversare canonicã. un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri.

Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. e creºtinesc aºa. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. cogito. mult prea tânãr dispãrut. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat. ºi Taºcu redevine teoreticianul. deodatã. zgomot. Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. tristeþile înseamnã senzualitate. el cocheteazã pe furiº cu Apollo. cãci e sincerã. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. acesta nu poate fi decât: „pensionar”. ergo cogito. ºi paharele. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito. iar ideile zglobii ca balerinele. analistul de fineþe ºi infailibilitate. aici în Düsseldorf. rãmânând un însingurat. E bine. acum mai bine de 31 de ani. atunci când oltenii se duc la piaþã. Nãscut din coasta lui Dionysos. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului.S. interlocutorul sau iubirea de o zi. ºi ideile. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. aºa cum îl cunoaºte breasla. sã te petreacã în vorbã.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. El iubeºte cu patimã femeile. cât ºi pentru noi. Dar la ora ºase în dimineaþã. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. Recviem 21 . ale muncii tale. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. cãci el este greu de urmat. dacã îl vãd pe Bebe. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. de orele acelea „indescriptibile”. Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. frig… Se vor fi gãsit colegi. S-a fãcut. nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã. Prietenia o scrie cu literã mare. Am mai publicat un singur recviem. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi. pentru Toma Caragiu. Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. ideile înseamnã senzualitate. la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!. …da!… Îþi aminteºti bãtrâne. scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. ergo sum. oameni de culturã. rãspund pentru el: NICICÂND. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. are importanþã numai faptul cã mori.

“utilizând cliºee”. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. 1923). În ziarul Patria. mai mult de boemã. e drept Aurel Rãu Ion Th. iveºte. de atelier sau debut. ale criticii. anii 1930. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. o primã culegere. un Ion Vinea. Revista Fundaþiilor Regale. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. “poezia însãºi în stare nativã”. Abecedar. prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. Familia. apoi director al mai multor efemeride el însuºi. de caligrafii hieratice ori cãutate. . prin diverse alte oraºe. în publicaþii din Timiºoara. adevãratã emblemã. distinct început de drum. în Viaþa literarã. psihoza bacovianã. în Ardeal mutaþia în magic. Peste munþi ºi în Bucureºti. ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. Cuvântul liber. din social. aurorali. “foarte modern de la început”. prin pagini de reviste. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”. în arenã. dinspre uman. între care pictorul Ion Vlasiu. între altele. Când limba românã. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. de înfãþiºarea într-o proprie carte. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. Poeþi tineri ardeleni. Mediaº. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. poezie “sãracã în vocabular”. la o alãturare cu altele. a Jocului secund barbian. respinge. între care Eu ºi Europa. valideazã. în atâtea privinþe o “mirare”. Aron Cotruº. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) . sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. într-un cor de cumpeni ale apelor. în Clujul universitar de dupã Întregire. între care Azi. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei. care va fi ºi de hotar. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic. fizionomii noi.o vocabulã predilectã. Hyperion. în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. Eugen Ionescu. cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. de la Poemele luminii la Lauda somnului. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. verbul cu visurile lui de “creste”. de sintetizant Ermetism.O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. de pe Someº. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. cu anvergura cunoscutã. mãrturie. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. Sau mai propriu. îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii.nedreptãþi. cuvântul: En masse”. Noua liricã ardeleanã. numai aparent derutante. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. 1928 ºi Printre oameni în mers. primeºte cu nemiluita voci. prevestirile. Un debut. un boem ºi un temerar. nu mai puþin. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. un Adrian Maniu. Bistriþa. evident. din perspectiva dominantei principale a liricii zonei. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. urmat. sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare. “materia plângând”. arghezian. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public. a oraºului cu statuia regelui Matei. ºi acest catren. Gloata.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. O devenire numai revenire. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi .un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. în sfârºit acesta un centru. la un an. cu cuantumul lor de “revoluþionar”. cum ar fi “stridenþele. “sub semnul notaþiei”. de o cãrare . Dupã cum. are loc tot aici o altfel de intrare. uneori chiar nedibãciile versului lui”. O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general. Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire. prin slovã tipãritã. în Societatea de Mâine. ºi magnetul incendiar. triazã. Ilea . ºi despre care atât de puþine ºtim. ªi totodatã cu un rãsunet. ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie. un îndrãgit. de pânã la cotitura Blaga.considerate vremelnice . o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. ºi un . ºi ironia. configurãri. intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. Cuvinte mari. cãci. Lucian Blaga. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. inclusiv în planul expresiei.

durã. Nu inventariind: inovând. ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi. “brazdã”. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. “funcþie socialã” a literaturii. Satul meu e lumea-ntreagã. Sau. ori filmice. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã. cu atât mai surprinzãtor. atâtea ataºante schiþe. Cel puþin. scenete. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi. / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”. în primii ani de dupã marea Unire. de profil tehnic ºi comercial. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /. timp de vreo patru ani. de o visãtorie ºi un rafinament. de oniric diurn. cum ºtim. n-a lãsat nici un ecou. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt. care le comandã.. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut. De aceastã curgere. Poezia.trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. pe care Ion Th. / bãtuþi de ploi. cum o ivire din element pur mineral. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii.. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic. ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan. expresiile. apã cer . ºi o instrucþie medie. “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”. O suitã de chemãri. împins probabil de nostalgia satului transilvan. / resfirând prin unde un ritmic ison”. nu numai ale vãzului. geografie la prima vedere oarecare. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /. unde poetul nostru îºi câºtigã. una a purcederii la oraº../: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. de cronicã jurnalisticã. parcã dezinteresate de sens. ca pe-o pâine”. de rãscruci de tâlcuri. “. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte. în etapa ei de la Cluj. un gând / mã poartã pe cãi vechi . în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã. însã completatã începând din 1929 cu frecventarea. ºi sã-l arate. umblând spre o omologare în întreg românesc. Sau. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie.. “strungar în fier”3 : “Mamã. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri. desigur stimabile. o alegorie. viziuni. conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic. “Prin livezi. toamna trece pe la noi. ca sub amintirea despre un menit. compoziþii de gen. la o zvâcnire 23 . fost. am boi de foc. virtuozitãþi../ Zori albi rup stavili puse”. prin sporul asociaþiilor.. cu accentul ei într-o cuprindere mai largã./ se-apropie pãmântul de cer”. respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel. “Când voi izbi odatã eu cu barda. într-un fel. / tolãnitã pe-un car cu patru boi. iar pe alta. de un sãrbãtoresc al percepþiei. “Iubire.. miºcãri. în rãspãr. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. versuri care sã-l scoatã din flancuri. “Notez: 10 septembrie. cu sine nimeni nimic nu ia..de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc. chiriaºã rea”. oricum a unei voinþe de stil.. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926.. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi. contrastant: “Fum înalþã cartierul. sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu. Se ridicã stea. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare . un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”. pentru urgisita. de comedie umanã. “printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste./ . sau emblemã. pomenitã mai sus. de o tandreþe.. de un conversativ ataºant. “Plouã apele. N-am boi plãvani.. Noroc bun fiecãruia îi spun. cu o iubitã.”. gesturi.în special Societatea de Mâine.”. miniaturi. de ludic. “Iubito.. învaþã . dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume.. pentru care experienþa Gândirii.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. de evlavii.. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract. // Someºul o urmeazã-n curs monoton. se aflã într-o sãrire de etape . în din prime încercãri cât ºi în Gloata. / în trecere../ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat. un convârstean ºi un afin. din atari semne de peisaj dobândit. tropii de un iconografic oriental. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda. în receptarea operelor literare.nevrând”.stã ºi þese foi / de plop. dar pulberea amintirii e luatã de vânt. de a nu se depãrta de el”2 ).. raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani.. iar alta a opþiunii.în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. / având / în gând / pe draga mea”. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. Ambele. E.. un rost în lunile scrise-n calendar. de o concentrare surprinzãtoare. fâºii de viaþã mizerã. rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”. / O crâºmã deapãnãntâmplãri.. cu vremea o micã mitologie. sau incoerenþã. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. cum imaginile. o enigmã. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui. Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã. cosaºii taie / fire verzi de mãtase”. în modernism. în 1940. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. de o pregnanþã.

sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic.o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. în amintire. prin începutul de veac XX. din Rãscoala lui. ca la o întoarcere. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. miez de noapte ºi de zi. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. autorul lor. / o sorã”. dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. “Distrugãtor ciocan. lemnul prelucrat. care va fi peste douãzeci de ani. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. ºi “sã fi rãmas la coasã”. Prefaþatorul Gloatei. semnalarea. a unui mai vârstnic. de amnar în cremeni. lui Emil Isac tânãr simbolist. desigur nu îndestulãtor. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928).. de- . mesajul extraliterar e doar pretext. cã “nu existã subiecte anestetice”. sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum. pentru toþi.. în care subiectul. dar ºi un spontan.”.. câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. când nu orgolii de vechi cetãþi. pentru un mers la þinã. sau internaþional. “ciomege tari de ulmi”. lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru. Cãtunul ºi Minerii din Anina. dramaturgul creator de epocã. viforos /. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului. într-o emancipare. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. ºi odatã acest fapt instituit. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. pacificate rele duhuri./ pentru cei sãraci. transfigurându-le”. în Paris. astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse. Din poemul Horia. e normal sã-i vinã sub condei. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. desigur Aron Cotruº. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã. inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”.”. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate.de fulger. piedici din ambiant. ori în ecuaþie. în fluxul imaginaþiei. a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”. are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. lângã humã de brad ºi fierãstrãu. cunoscute. în templul preajmei. “convingeri pe crengi de suflete obidite”. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene. din cer contemporan. o plantã migrantã. produsul industrial finit al micii industrii.. în fine. Noapte blestematã ºi Început. în poemul introductiv Povestea mea. din judeþul Bistriþa Nãsãud . ani ºi ani. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic. povocare superbã. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj. Dar. tu ai acasã un frate. ar fi numai propria biografie. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. pentru forþa lor de expresie. la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier.. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). care prin asta îºi pierde caracterul social”. cu care volumul de debut se încheia. Consideraþii. sau.. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. autorul Rinocerilor. ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. ca într-o altã accepþie Al. survenitã parcã dintr-o conlucrare. ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei. apoi.. a unor crãpãri sau stingeri de zi. de nu toatã viaþa. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“. pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã. / loveºte-n edificiul uman /…/!”. Trebuind. a feþei din Apus în Rãsãrit. care se construieºte pe sine. în popor). în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial. O fãcãturã. ca un indiciu al autenticitãþii. Poetul la cheremul vieþii. Vasile Fabian Bob. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. îndiferent de materialele de care s-ar folsi. din “Atlantic” în “Ural”. din mica bijutierie În grãdinã. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. o poeticã “mocãniþã”). pentru cantitatea lui de deschidere în uman. Macedonski un nasture. un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. pietros. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. sã crezi: aruncat din lunã. Elev. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele. ºi la altele. protectoare. trimis în strãini . rostire subteranã de forþe din iraþional. ritualic. de peste imediat.va reþine. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. parcã într-o proprie configurare.amãnunt de istorie literarculturalã localã.. de-un spiriduº.

Nu se susþine însã. unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 . cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”.. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã. puse sã acþioneze în subconºtient. gen: “Hiiiioofffhs!. vor fi încluse. în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. de tomnatice. dar ºi la fiinþa proprie. la ai sãi. din acest. “neintergându-se în substanþa ei”. la fel. cum satul sãu natal. (adesea în delict de neaoºism.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. n. / Maºini întorc / strãzile din mers”. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . într-o tãcere de mai bine de 8 ani. notaþia. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. amintit. treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc. dupã versurile “Mamã /. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. de neignorat: “atunci. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. Poeziile rãmase prin reviste. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca.o pildã. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. le face sã vibreze. se supravehgeazã. Strigãt pentru mâine. poetul “nu evolueazã”. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el. ºi cã. patosul. ºi vor umple retroactiv un gol. poezia aceasta (din Gloata. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. prin 1935 ºi 1936. imprecaþia. / dragostea celor mari.. între ele 1 Mai. prin Dictatul de la Viena. de transpus integral. / ºtiu marginile foamei. în creaþia autorilor lor. de asemenea marcãri de o re-vigorare. “ºi le aprinde. cum nu se poate mai încurajator. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. un atentat la integritatea þãrii. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”. atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal. de foc spiritual”. la intervale. intrã. situare în naþional. De o menþiune bucurându-se. din trecut spre viitor”. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. un titul de ciclu. regeneratoare-nfloriri. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã./ cunosc tainele cãrþilor. Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure. pânã la volumul Întoarcere. dar nici nu sunt de ignorat. altele ulterior. inclusiv al valorii. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri. dupã alþi cinci ani. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale. O remarcã nu incriminantã. decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru. o anumitã romanþare. printre ºi prin cuvintele sãrace. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. Astfel. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre. Totul ducând la o atare concluzie. poezia Rãvaº. ºi poemul Rãspântie. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. Paralele. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. din Cluj. din varii motive. o întoarcere la elemente. într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. multe ocazionale. cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”. ar putea da singur seamã de un întreg. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele. prozodicã. Între acestea sã pomenim volumele.. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. cedarea Ardealului de Nord. desigur. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate).) din amintire. de mod clasicizant. “ca artist”. care vor mijloci. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei. metaforã ºi sugestie. ca de stins cãrbuni. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . pe tot restul anilor. editorial vorbind. sã ardã”. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. ca sub habsburgi un salvonduct. în 1967. unele publicate încã prin anii 1932-34. de sub Cãlimani. n. Amândouã.. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. între altele la zi. în volumul antologic Ani vii. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. Rânduri pentru prietena moartã. ºi în ultimã instanþã o potenþare.). exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. ca un curent electric. parcã ar rãmâne pe loc. în ciuda unei frustitãþi.

/ iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. cã aceasta “nu poate fi justificatã. “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. din autobiografic. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. personificatã. explicabile în strategia autoimpusã. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. Dupã cum cuvântul dor. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. din real. felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. mesajul social. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. jucând ºi un rol de limbaj. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. la care nu se renunþã. “am ctitorit bisericã în mine”. în punctarea aceasta încã o datã. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. încãrcãri cu funcþii noi. printre smârcuri de veac înrãit. schimbãri. Era o tainã încuiatã-n ele. nici el eschivându-se de la o participare.iar munþii au îngenunchiat aproape. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor. limpezite. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. îmbrãcând hainã de poeta vates. poet al evenimentului.faptele de alchimism poetic avizat. / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. sã ne ºtie. într-un plan general. o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. / pentru vieþile cari cad. Evident. eseninian. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru. de pildã Sat bãnãþean. e mistificatã. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. sublimãri ale unui recurs la memorie. ªi totuºi. punerii unui capãt “dorului”. / cu aurul holdelor în mâini. Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat. În locul preluat de la semnificat. / Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”. componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. neologismneaoºism. semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. urcând ºi la nivel de semnificaþie. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri. învãluitã. asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”. în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. e de cele mai multe ori unul implicit. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat. ca-n atâtea alte vorbiri. distihul cu dezacordul. nu are nimic de-mpãrþit. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. bivalenþa. eºti secerã în grâu»”. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. decupãri din geografic. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. Din tot acest frãmânt însuºit. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. cu care poetul acesta. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. multe. asumat. mamã. ai tânjalei. În sat. satul. / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. Aproximãri. cu mama: “odatã. . “o pãrãsim domeniului”. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. fãcând sã te gândeºti. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”. salvatã” în poezie5 . nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi. cu floral de artã naivã.ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. unde un “grai pãduratic”. încã în vuietul prim. obidei. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. / ºi buzele cireºe pentru sete”. / de mult mã uit spre garã în zadar”. Minerii din Anina. într-un spaþiu întreg de exorcizãri. la o întreagã pletorã de veleitari provinciali. a unui agitator în faþa unei mulþimi. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp. aºteptate. ca întro teamã de o cenzurã. al Refugiului. din prefaþa la Gloata. brazdei. fie pentru duioase împletituri. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. cu nostalgia copilãriei pierdute. locurile natale. Simfonia uzinei . din epocã. mãsura le-o dau . ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. * Dar. vechi cliºee ale datinei. sub semn de Destin. focurile lor de artificii. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. “încercuirii”. Printr-un joc al sorþii. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. “sã trecem graniþele clipelor”. de semnificant. în “sfinþiri cu foc”. Cosmosul. “þarina opãcitã-n devenire”. cãruia Ideia nu ie se refuzã. “inima vrerilor”. Târziu. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare. în vederea unei în existenþial. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii.

cu impetuozitãþi. cu sârg. izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. pe nepusã masã. în izbiri de nori. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton.produs numai al vieþii. ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie. cu pasajele: “-Te cautã un om. ºi ele sub vremi. tot mai mult. la armele basmului. în exemplul Cotruº.. în lucrul sãu “proletar”. printre aranjamente de culise ori subterane. a unei întregi literaturi deviate din specific. pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie. un cuvânt reabilitat. comandament de timp. sub emoþie. pe care o cântã.. ori de “creaþie”. în localitãþi miniere. de regãsiri. Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. în valul victoriei cauzei acum. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã. Ion Th.catã sã-i rãspundã. Dupã regula: “À partir de 1945. 1946. de înþeles. persevereazã în maºina de modelat minþi./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. ºi din auirea. sã iubeascã “mândra aºezare”. cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. în fabrici. ºi cu câte un popas regenerator. ºi Spovedania unui învins). modernizând ºi proletarizând”. Dar sã-l mai privim o clipã. whitmanian. îl vrea. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . va rãmâne. din interior. ca oamenii. Democraþia în mers). cãlãtorii documentare. o ilustrare a unicului mod în care poezia. clamând. în vreun umil sanctuar bahic. eventuale. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . ºi unui alt accident. pumnii strigãtelor. en Roumanie. ºi-a pãcii”. într-o realizare strict personalã. stabilit de ursitori.) la volumul care va urma. Pasul meu peste ani. e drept. unde se aflã. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. poate fi. iar foarte curând. vreun sanatoriu unde e pacient. e de presupus. utopia Gloatei. Un iureº care nu se mai potoleºte. voinicismele. uºor nostalgice. din pod? ªi imaginile. de agitator la o manifestaþie. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei. de import rãsãitean. nu mai întorc þara pe dos. pe la case de odihnã. pe ºantiere de construcþii. “capetele nãpârcilor”. strigã cineva”. Cartea care-i dã lui Ion Th. instanþã . încât sã avem un alt atestat. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii. cãlãtorie de chin sprea ea însãºi. pentru poezia lui de “confesiuni directe. dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. care vor fi vegetãrile. sub surprizã. Soldat fãrã soldã ieri. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial. pe entuziastul întors la o artã angajatã. cum sã nu recurgã. o altã înflãcãrare. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. cu dobândirile pe care i le ºtim. / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni. În apãrare la tribunale din viitor. cum altfel? imediat. parcã dedusã. cu eforii ºi improvizaþii de atelier. cum e ºi firesc. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om. într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea. a “binelui. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. de aceleaºi regãsiri în evolutiv. de o identificare deplinã. despre o pauperizantã traversare. ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. ideologizantã. la zorii unei lumi mai bune. “Omul era într-adevãr un om. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ).avem anul de hotar. la o rãsfoire fugitivã. ca document. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor. chiar dacã prin înfruntãri de iad. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei.toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. a vremii. proclamãrile. sindicale. scrisul unor þãri din Rãsãrit. nu-l vrea. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . amintit. din 1957. acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. unele 27 ... surugiu numai la cuvinte. iluminându-se în capcane de proprii vedenii. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice.

Tribulaþii. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. Dar ºi informaþii de gradul doi. numele de forme de relief. de munþi. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. Coasta de drac. între care poemul Plopul. aceastã reluare a unui sens ascensiv. Se poate spune cã o premeditare. Matinalã). de peste intenþional. simple sau debordante stãri de spirit. ale unui Narcis. mai amplu ultimele douã. parcã îndoialã.în mai multe avântãri detensionate. cu izbutiri felurite. publicat în 1981. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. ªi anume o sihãstrire programatic. trei volume de mai târziu. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. Drum solitar. Cu puþine excepþii. pun la cale. poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . spre finele etapei Ani vii. legitimã. Fir de trandafir. de eu singur printre lucruri. în peisaj. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”. de familie. care cedeazã unor cutezãri în mai mult. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt.. verbele.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. din Inventar rural. “Ochi în ochi cu universul”. la umor ºi ludic. la semne de vârstã. În care scop. în relaþie cu un crez manifestat. “cum e mai bine. o reîmbãiere în începuturi de lumi. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. cum ar fi Evocare. comportând virtuþi de ritualic. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. printr-un întreg obsedant deceniu. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. Încordãri. Conspiraþie albã. Spleen . ajutã. “cerbi ºi . din prima din aceste douã cãrþi. ca de pildã “unicul Tot”. comparaþiile. pe o pojghiþã foarte subþire. ca o închidere. Eu. nu odatã cu vibraþiile simple. între solilocviu ºi dialog. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. omeneºti ºi sincere. în aceleaºi tutuiri. ºi Avânt crepuscular din a doua. între care Cu ce sunt de vinã. tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”. prestaþii. orfic. dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. Frãmântãri. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. trãirilor. unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. inerþii. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. a unei normalitãþi în planul expresiei. rãtãcitul. Însã într-o limitã: demersuri. singurãtãþi. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. dezvãluind. de vietãþi. “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi. pentru regãsirea unui firesc... provocãri. din memorie: “Noroc. perindãri de recrudescenþe de limbaj. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret. colocutor regãsit. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume. pe o coardã de optimism. frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. alegerea unui decor adecvat. o trecere. mai posibile. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. / neþinând seama de ele”. Încât deopotrivã. dupã o prestaþie mai potolitã. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”. Cu din prime. în stil prozastic de articol de ziar. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial. ºi altele.hilaritãþi. o celebrare. Descripþiile. exultãrile ca sub apa unor cascade. cu etalãri de eternitãþi. o secãtuire. despre un pustiu. din conjunctural. regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. întro frazare de o tãieturã modernã. reflecþiilor. Se va preamãri munca. / urc. la sat. uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant. împliniri. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. sisific. o trudã. din exultãri cuminþite. “Devreme rãzvrãtit /. un artificiu regizoral. dar ºi altele. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit.sã-l ai din nou dinainte. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. ca de nou avatar. “poeni înverzite. sau ilustra. Pentru ca totuºi. a unui cerc. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). umane. cu ceva ºi de penitenþã. Vedenie./ calde. Zvon de primãvarã. sau priviri din urmã . nu cobor.. atestând. o abilitate. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ. cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. Pentru întreagã aceastã ofensivã. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri. ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. pe poetul numai poet. / Au cãzut boierii. imaginaþiei. ca Peisaj.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. militant. “Binele din întuneric la zi îl scot”./ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. nici exorcismele nu lipsesc. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri. Ion Th.

spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. într-un ceas de rele presimþiri. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori. “Toamna stârneºte-nþelesuri . E interesant cum într-o angajare de actant. într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. mai mare. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. izvoare. / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. în volumul Ion Th. Un critic din care am mai citat. ºi aceastã tiflã. cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns.cit. o voie bunã ºi o undã de fantastic. Ilea ºi poezia lui. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase. printr-o crizã. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. Printre întrebãri. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui. lui Ion Chinezu. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. 1967 2 Ovidiu Papadima. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da. 1957 7 V. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. Editura pentru Literaturã. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. / nu uitã nici anii”. odatã. 1972 5 Eugen Ionescu. dupã exprimarea unui alt. Planeta. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa. dar care va fi sfârºitul?”. suficientã sieºi. la Gând românesc. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. molifþi. capitolul Littérature roumaine. acest profil de poet. cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970. referiri. comu-nicativitate. cãreia sã-i contrapui. gravitate. “capcane ceºi ciulesc urechile”. stea cea mai de sus. într-un veac altul decât al sãu. înzestrat cu naturaleþe. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. parte într-un întreg de desluºiri. în Historie des littératures. mistreþi. alternativã însã singurã. “stânci dezgolite”. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . pripoare. “câinii pândari de stânã”.însetat / beau un trãscãu afurisit. înflorat. Ilea. Bacovia). “un urs þâfnos”. Poezii. Ion Th. Ovidiu Papadima. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. venind sã-l viziteze. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. Moment când sã-þi aminteºti. Emil Manu. atât cât este ea realitate ºi iluzie. are o intuþie criticã la obiect. în epoca internetului. în peisaj nocturn. “vulpi deºuchiate”. un farmec. op. Insinuare. vãi. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . pãstrãvi. de a tranºa pe sub zodii. veveriþe care “muºcã ecouri”. punând într-un chenar de zãri. aceste douã cãrþi.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. o bijutierie de artã graficã. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. vol.ºtie multe. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. în acelaºi scop. de vânt. în câmp de nostalgii dacice. o energie în conºtiinþa vremii lui. Voiculescu 8 G. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. II. numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. / gârbovitã de bãtrâneþe. cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. ºi la alegorizãri. “urlet de lup”. Ursoaica.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. “primãvãrând” ierni. nu doar de cãutãri. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim. un loc. mic sau mare”. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. * ªi încãlecat pe-o ºa. sfidare aruncatã morþii. cu care. mai mare decât neteama de un târziu. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . “aurora vãgãunilor”. însã. cântec de lebãdã. “E tânãr începutul. Anii vii. a relaþiei scriitor-cititor. Se recurge uneori. din Cluj. “fãrã nici o emfazã”./ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. transilvãnean.

prin pustietãþi marine. pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. amintind de doine. Elegii sub stele (1969). fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. „policromii de vis”. în starea de reverie permanentizatã. numeroasei familii de mocani. nori lunecãtori. profilul unui domnitor pribeag. un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. „Moartea e. melopeea orficã. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. Versul sunã melodios ºi nostalgic. ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice.. timp care „coboarã limpede din mit”. a. se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar. Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive.. Un „poet dintr-o altã lume”. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre. / Pe Golgotha mã suirã”. Subþirea sa carte de debut. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis.. Teofil Rãchiþeanu (n. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). din jur. „întors în satul (sãu)”. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. sã-i spunem. iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. rãmas fãrã þarã. „tainã a stelelor”. Planete de melancolie (1986). fie mai libere. / Prin pustiuri m-alungarã. gravã. salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. ºi ca limbaj. candele. clasice în formã. „Luceafãrul”. fãrã. Poemenserate (1990). unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. anunþa un poet neotradiþionalist. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. „abis de poveste”. cum ºi declara într-un poem. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii. „nãlucile”. Un ciclu semnificativ de poeme. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). de . aºadar. Ora singurãtãþii (1998) º. de cliºee precum: „peisaj de mit”. Dimpotrivã. castele. Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. Doamne. sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate. Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. corn melancolic de vânãtoare. sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”.. Multe dintre versuri. care deschide volumul din 2002. începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. însã. „vânt înturnat din nou spre începuturi”. turnuri. mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti. a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic. unde orfismul se transferã peisajului local.„Efulguratiile“ lui . vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate. de spaþiul ancestral. a pãrinþilor. ºi ca univers imaginar. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. A optat. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. Între asemenea repere date ºi datate. / Prin streini mã streinirã. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice. multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. în substanþã „eminescianã”.

Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. suflete. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire.. de bocete. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor. / De tãcerea pietrelor. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii. cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite. / Din pãr curge / Ca un plâns. în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. cu ierni în care „ninge suav”. / Aur numai. ªi în Patimile dupã Iancu. Armonia muzicalã e mereu vizatã. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”. / În cea poianã. în lumi depãrtate. într-un evantai diversificat de formule prozodice. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã. / Sã fie cum aº adormi în fân. / O palã de pe câmp cu miros sfânt. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie. / Dalbã zânã / Dochianã. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. / Aur stâns”. din ce în ce mai gravã. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt. rostite în peisaj montan. // Sã vie dinspre munþi o adiere. / Cã n-ai stare nici alin. resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul. de datã mai recentã. // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând.. fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului... „Linu-i lin. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. / De pustiul vetrelor”. cu toamne ningând cu aur.. undeva.. ºi în Poeme-nserate. de data asta în nume propriu. încât. ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. 31 . Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant. // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”. „Sus mai sus. lin. Discursul poetic. / De nesomnul gândului. / De plângerea vântului. Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic. schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar.colinde. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva. ies adesea biruitoare sonoritãþile.

Nu existã de fapt eu ºi tu. nu suntem decât niºte produse de serie. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. Asta e deviza mea. Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. credeam în mine ºi în puterile mele. sã-ºi cumpere. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. Nu sunt un tip extraordinar . ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. înãuntru ºi afarã. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. Numãr bancnote. însã. sã-mi þin respiraþia. Din mou îmi ridic privirile. Cât despre el. Jurnal de functionar . dacã ar fi deºtept. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. Mã supravegheazã. coºmar. visare. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. scriu chitanþe. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. În cazul meu. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. ruperi de ritm. inclusiv zilele astea douã. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei. Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. în faþa teancului de hârþoage. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. Acolo devin mineral. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe. îi simt în ceafã privirea. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. pauze. respiro. În copilãrie visam cã zbor. lui îi arunc o privire umilã în care. o luciditate de naturã demonicã. îi simt inima precipitânduse. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. un miriapod cu miliarde de excrescenþe. nu. La început încerc sã rezist. Este gras. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui. Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. relaxare. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. Supravieþuiesc însã. timpi morþi. Nu am nici o zi liberã. de imaginativ. aºezat pe scaunul meu negru. Dupã ce. în afarã de crima despre care deja am scris. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. deºi aºa poate sã parã. toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei.Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. Când mi se adreseazã. o fac uitându-mã în altã parte. Înainte eram infatuat. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. la ghiºeul ghilotinã. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. lenevealã. este imens. epuizat. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. da. în spatele ghiºeului zdrenþuit. sortez documente. mi-am dat seama cã. discret. E atât de lucios. ar putea citi lucirea unui cuþit. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. ca torsul unui motan uriaº. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. Când am mai crescut visam prãbuºiri. Suntem aidoma. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul. impozite ºi timbre. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. încercând sã-mi gãseascã greºeli. Suspectez cã nimic. Suntem acelaºi. o piatrã mai mare. de zece ani. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. nu mai visez decât cã mã sufoc. Acum. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. Mã aflu în apã. Când stau la ghiºeu. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. ce este cu adevãrat de coºmar. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. Dar eu nu pentru asta îl detest. în programul meu nu existã excepþii. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. indiferent la tot ce reprezint. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie.

destrãmat. O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. pe de altã parte îi dispreþuiesc. cum a fost aceasta. nu am norocul ãsta. Oh. ªi totul din cauza laºitãþii. ei. un funcþionar model. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. ce scârbos. Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. cu toatã fiinþa mea. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. Oricum. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. Dar când sunt liber. Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu.care îi detest fãrã rest. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. Un gândac prins într-o cursã. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. pe jos. fãrã sã-mi las timp de greºeli. fãrã îndoialã. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul. Cred cu tãrie cã nu sunt vii. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. ar evita sã mã mai jigneascã. anesteziat de obosealã ºi tracasare. nici o încercare. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. Dar nu mã miºc. Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd. Nu. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. oricât de palidã. cu o voluptate desãvârºitã. Nu am curaj sã fac nimic. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. Zilele de serviciu. Îl cãsãpesc deci. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. Nu e vina pãrinþilor mei. nu ar mai face nimic din toate astea. fãrã iluzii. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. Nu sunt bâlbâit. ca o ºopârla uriaºã. Nu am de ales. Nu vreau decât sã adorm mai repede. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. Momentele de liniºte. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. probabil cã apã. m-au blestemat. îi sorb groaza. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. din greºealã. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. în vis. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. Singurul care pare însã plin. ah. cu vatã. ratat. îºi suge mãselele. de trei ori ratat. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. Ratat. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. atunci când vorbesc o fac repezit. dar nici nu mã pot exprima. e zadarnic. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. noapte de noapte. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. fãrã speranþã. asta m-ar mulþumi. Din cauza asta. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. sunt mult mai suportabile. Pãrinþii mei au fost funcþionari. Da. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. o scoate prea mult în afarã. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. Nu am nici o îndoialã. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. Înþeleagã-mã cine poate. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. sã mã tracaseze împingându-mi. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. prinse într-un carusel nevrotic. nu e vina ºefilor ºi a colegilor. chipurile. Nici o zbatere din partea mea. Dar nu. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. niºte automate goale pe dinãuntru. Îmi ratez viaþa desãvârºit. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. Încerc însã sã nu-i urãsc. hârtiile proaspãt aranjate. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 . atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. pe care mi le doresc atât de mult. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. Într-un fel. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. de parcã ar fi cuprins de somn. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. pe ºeful meu. aºa mã vãd. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. Asta sunt. este el. în care vin acasã epuizat. E doar vina mea. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. ar deveni mai atent cu mine. sunt morþi care se miºcã. Ce m-aº face fãrã visele astea. asta sunt. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen.

Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. pur ºi simplu. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. Ideea era sã beau din ea. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. despre ieºirile la bere sau la vreun film. trãiesc niºte stãri ciudate. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. Iluzia nu a durat însã prea mult. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. în mintea mea este o frunzã în cãdere. altminteri ajung la ºtreang. Când mã doare astfel capul. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. ªi tot aºa. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. aºa cum unora nu le plac pisicile. Adicã nu aspectul ei. Am pus sã-mi fierb un ceai. e insuportabilã. Dar nu-mi plac oamenii. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe. mã uit la peretele din faþa mea. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. Sunt disperat. de douã ori disperat. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. nimicuri atât de dureroase însã. pur ºi simplu. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. aici . E o chestie de gust. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. Mi-am luat sã citesc o carte. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. Acum pluteºte. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. Trebuie sã scap de el. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit.râzând superior. sã trec peste melancolii ºi cãderi. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. La început nu o sesizez. Mã ridic în picioare. Nu am cum sã o evit. ori el. pentru cã mi se întâmplã foarte des. Trebuie sã dorm însã. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. O sãrbãtoare este însã prea mult. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. Nu-s deloc genul prietenos. Acum pare sã se mai fi liniºtit. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. ºi sã hibernez pânã a doua zi. câte o imagine banalã. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. existã doar lumina care coboarã mereu. Mergeam pe malul mãrii. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. Dupa aceea îmi revin. Bine cã am supravieþuit. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea. El este doar paratrãznetul ei. trebuie sã dau ochii cu ea. în partea dreaptã. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur. Azi am ieºit un pic prin oraº. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. Aº vrea sã zac în pat. face parte din fluxul cotidian obiºnuit. Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. dar era deja întuneric iar frigul. Filamentele devin fotoni sau invers. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. Uneori mi se lipeºte de ochi. îmi frec obrajii ºi ochii. Mã aºez. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. de exemplu. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. ea cade. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. Azi am fost desigur la birou. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. încet. Nu existã frunzã. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. coboarã lin ca într-un vis. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme. Cãderea ei continuã. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã. Raza o mângâie. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. Acum. intram în apã ºi mã scufundam. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. pe dinãuntru. cu sufletul anesteziat. La birou mã prefac indiferent.

Dar nu de asta i-am refuzat. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. cei care mã dispreþuiesc.chiar nu mai este nimic de povestit. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. asta da invenþie. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. Azi am fost la cumpãrãturi. M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. pentru cã sunt detestabil. Apoi am urmarit-o pe furiº. Desigur. toþi au dreptate. incapabil sã gândesc. Mânecile îmi sunt prea lungi. ªi sunt lucioºi. Mã detest. Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte. 35 . Singurãtatea camerei mele. cu privirea în jos. Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. E-adevãrat cã nu prea am bani. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. e de preferat oricãrei companii. Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. aproape cenuºiu. Nu prea ies din casã. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. Negre ca ºi ochii. cu puloverul destrãmat. Cei care mã iau peste picior. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. cu pãrul anapoda. acolo m-aº simþi mai relaxat. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã. fãrã culoare. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi. Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. cã trec aproape neobservat. poze cu nasul meu borcãnat. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. Am un pãr ciudat. Îmi doresc sã ies dar nu o fac. masculine ori feminine. sã reacþionez într-un fel omenesc. Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. nu mã atrage în nici un fel. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. Cât despre bãuturã. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. Pe stradã mã simt stingher. Incredibil de lungi. repetând ca un automat miºcãrile alea. Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat.

Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. Editura Vinea. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. mascã de cauciuc. de la 6:17 la 0:00.2000 ºi post-2000 Paratext. Titlul. postfete. amprentã femininã. 4. Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. 1995 · Daniela ªonticã. mai mult sau mai puþin valoroase. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. de tip efigie. arþãgoase. Congruenþã cu substanþa poeticã. În felul acesta. 6. cicluri si obsesii . fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. însã. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. de exemplu). anexã (despre eminem). tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. negru-maron. Aparenþa este austerã. Editura Muzeul literaturii române. cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. Editura Pontica. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. 3. . e înscris pe o copertã neagrã. Copeertã mohorâtã. Anunþã tehnica urmanovianã. sugereazã distanþa de discursul autenticist. Editura Ziua. · Andrei Peniuc. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã. pulsatilã. diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. O torturã a inocenþei. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. Mai nou. Spaime scrise. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. Editura Vinea. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului. Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea . 5. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. 2002 · Gelu Vlaºin. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. 1992 · Mariela Rotaru. panicat. sã ne conectãm. scrijelitoare”. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. somptuozitatea tonului ºi a stilului. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. Galeria de singurãtate. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. cu zãbrele la gurã. „generaþia 2000+”. firul pãrului colectiv. pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR. în reþea. Titlul. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. fotografia trunchiului unui copac triramificat. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. convex deformat. Peniuc poetizeazã febril. Mic manual de terorism. Copertã galbenã ºi desen minuscul. Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã. Atac de panicã. o voce ºi numai una. 2. Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. Actualmente. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã. Cicluri: Monolog. Poezii comprimate. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. Nu spectaculos. prefeþe. Persistã însã ºi poezia manieristã. Pe coperta a patra. prefete. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor. Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. titlu ºi intertitluri sau cicluri. Provocarea. elaborarea migãloasã. Pe copertã. Multe cu gloanþe oarbe. cu o scriiturã dinamicã. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. discret religioasã. Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. Sincere oglinzi necunoscute. . Nu mã încântã prefixarea cu post-.

Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. Editura Vinea. un decor industrial realizat în sepia. Poeme lungi. cu decolare din cotidianul burlesc adesea. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. cineva a greºit scara. aºadar. dense ºi figurative. oarecum.Ivãnescu. Editura Vinea. citez: „mondrian. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). În spatele ei. cum s-ar diagnostica el însuºi. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. Odada. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). voit prozaice. începutul de statuie. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. respectiv goia. separate de un mare spaþiu alb. 1929. Dedicaþie pentru Mariana Marin. Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. iar nu înfrãþiþi. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. Parodie ºi artã poeticã din belºug. curãþate de figuri de stil. Editura Vinea. Editura Vinea. anuleazã lirismul. de Aurel GheorghiuCogealac. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. 2004 · Mihai Vakulovski. Decuble. Nota bene. Un postmodernism poznaº ºi livresc. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. sã citeascã mai departe. patos ºi compãtimire. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. Puþin interesantã. Coperte Art-Nouveau. Jonathan Swift. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). o femeie în cizme. de Dan Sociu. În prefaþã. Cicluri: 1. Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. cu o palmã uriaºã pe lateral. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. fãrã înflorituri stilistice. · Denisa Mirena Piºcu. Pe copertele întâi ºi patru. Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. 3. Pe coperta a patra. Sigur de forþa mesajului sãu. Culoare gri. ºi howlet. pe alocuri. fotografie. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. compoziþie 2. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. reflectând. Editura Vinea. inspiraþia hibridã a poetului. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. Pufos ºi mecanic. Editura Vinea. Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã. Editura Vinea. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. Claudiu Komartin ºi. 2. Poeme cu muniþie biograficã. O carte româneascã a plãcerii. centralã. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. Boris Pilniak etc. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. Copertã neagrã cu patã albã. pânã la ghiduºii textuale. gen The Simpsons. Epicul diaristic. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. am intrat în corpul iubitului meu. surprinzãtoare. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. Poezie puternic metaforizatã. În prefaþã. de 37 . Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. înguste. Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. dar încãrcate de semnificaþie. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. Retorism ºi pozã. Un suprarealism expresionist. O. Poezie cel mai adesea masivã. Editura Vinea. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. În volum. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. psihologice creeazã o poezie bizarã. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. Coperta anunþã un spectacol absent. N. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. Pe coperta a patra. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. Creaþia lui Constantin Vicã. Urmanov nu recurge la recomandãri critice. portretul lui isambar kingdom brumel. ci mesaje fraterne adresate cititorului. Imagisticã ultra-încãrcatã. Montaj Constantin Vicã. deºi modernã ca aspect. cu Radu Vancu. Copertã maronie cu portret. Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. Sau. Poeme scurte. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. Motouri luate din Biblie. atmosferã gloomy. Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. ediþia a doua.

· Tudor Creþu – Obiectele oranj. Urmanov. Cadavre exquis. De uºã atârnã un sutien negru. Editura Vinea. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. feminitatea. Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. Editura Vinea. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. naughty. pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. Poeme de categorie semi-grea despre durere. moarte. 2005 · Andra Rotaru. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. nedeterminat. Este reprodusã ºi postfaþa lui O. Ordinea încearcã sã mascheze haosul. Scriiturã alertã. cu chiloþii roºii traºi între genunchi.c. · Diana Iepure . Citadin ameninþãtor.. Într-un pat sub cearºaful alb. . notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. cu complimentele de rigoare. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”.. mai puþin carnavalesc. dirty. deci mai expresiv. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. într-adevãr. Poezie îmbibatã de feminitate. Totodatã. aceastã carte mi-o dedic mie”. · Constantin Acosmei. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. · Ruxandra Novac – Ecograffiti. Editura Vinea. autorul simte deja nevoia antologãrii. Poeme fãrã titlu. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. Multã poeticitate. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. Un expresionism sedat. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. Editura Vinea. Autoarea. Pe copertã. Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. Minimalismul transformat în surprizã. bani pentru încã o sãptãmânã. ediþia a doua. Postfaþã de A. Copertã cu autorul ºezând. · Diana Geacãr – bunã. În postfaþã. ºuvoi lexical. · Cosmin Perþa – Santinela de lut. altele lente. A. cu secvenþe memorabile. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. generând acþiuni stranii. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. Editura Vinea. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. Pe copertã. Copertã albã cu un contur lateral gri. Titlul reprodus cu litere oranj. Editura Vinea. când plictisitoare. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele. doar cã mai bine strunit. Poemele sunt. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. Editura Vinea. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. suferinþã. basarabeancã stabilitã în România. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo. când cãznit-gravã.notaþie rapidã. obositã. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. Editura Vinea. Imagini abstracte ºi hibride. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. La sfârºit. Poeme locvace. dezumanizat. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo. chiar dacã literalã. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. Pe coperta a parta. dar sugerând maternitatea. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice. Nimigean la volumul borcane bine legate.. Exemplu de scriiturã programaticã. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. Live în bucãtãrie. neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. complicate. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. · Dan Coman – Ghinga. Perilous Night de Jasper Johns. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. Jucãria mortului.Liliuþa. Impresie de mister terifiant. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin. Editura Vinea. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. Pe copertã. Editura Vinea. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. anunþând înclinaþia orficã a autorului. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare. Texte cu semnificaþie pulverizatã. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. în timp. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. Poezii foarte scurte. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã.

o prezentare cu mulþi giranþi. totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi. Editura Cartea româneascã. Editura Cartea româneascã. probabil. reverberantã. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii. Formele de sub piele. fotografia full-size a chipului poetei. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut. ºi rezemat de un perete de faianþã. Aºadar. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. rafinatã în neglijenþa ei. gen Billy Collins. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. Tobele fricii. În prefaþã. adesea terminate în poantã. Nimigean. Editura Vinea. nepretenþioºi. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. fotografia autorului aºezat. Poezie de elongaþie medie. apocalipsã. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. 39 . când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. Importante mi se par. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. Pe copertã. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. Susþine imagistic titlul. contemplativvagantã. Pe coperta a patra. frici. Pe coperta a patra. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. Reverse Cycle. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. Editura Vinea. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. Editura Cartea româneascã. Editura Vinea. Copertã albastrã. albastru-maron. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. neîmplinitã. revalorificând cotidianul. explodeazã poezia ingenuitãþii. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O. Patos de garsonierã. Notaþie rapidã. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. Poeme când discursiv-biografice. derutantã. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere.· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. probând mariajul calculat cu lumea literarã. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. În prefaþa elaboratã. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. Pe coperta a patra. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. Destul de adevãrat. ce se lumineazã chiar în centru. de imaginar compensatoriu. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. Formele care ne cuprind. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. disperãri ºi sentimente. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. O copertã jazz. lejerã. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. Titlu ludic. desculþ. cu ochi mari. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Poezie maturã. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. Poeme de strânsoare clasicã. ediþia a doua. Noaptea sângelui. fiinþã de jurnal. Editura Vinea. mixaj pe vinil. Poeme de o discursivitate simpaticã. studiatã. Pentru unii o artã demodatã. · Adrian Urmanov – Sushi. Interlocutor liric: Demian. tehnica accelerãrii imaginilor clare. dorind. Editura Vinea. Un puzzle gen Miró. aºa cum va face ºi Decuble. Violenþa se descarcã în vibraþie. Ultimul cântec al majordomului. Nimic agresiv literar sau demonstrativ. Excelentã reflectare a conþinutului. execuþie Egon Schiele. Pe copertã. · Cristina Ispas – fetiþa. Editura Vinea. disperat ºi pretins dezabuzat. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. no surprise). De la boschetari la lecturi sofisticate. Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. vestind chill-out-ul citadin. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. · Eugen Suman – Arcuri electrice. însã. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. O înþelepciune amuzatã. Editura Cartea româneascã. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. sã ne bage în ceaþã. Corect ºi complet. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. în care niciun vers nu este superfluu. Poezie cu retoricã spasmodicã. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate.

Mã întreb. spectaculosul patetic al formulãrilor. destinate bibliofililor. Editura Vinea. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. singurãtatea.Editura Vinea. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. În prefaþã. Copertã azurie. Pe copertã un montaj gri. Cartea româneascã de poezie. Editura Cartea româneascã. maronii. ca artefact. Editura Vinea. Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. puþin prea afectatã în imaginile propuse. mult mai înneguratã. Economia de cuvinte ºi. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. reeditându-le. creeazã confuzie. Nu e vorba doar de atât. Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. aerisitã. de cele mai multe ori. cu funcþie precisã. Marin – aºa cum a fost. cu menghine verzi pe un fond alb. cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin. oricum. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. conferã forþã. În acelaºi an. Imagine aerisitã. Introspecþie sâcâitoare. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. intenþie de persuasiune. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. O anumitã fineþe a notaþiilor. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. Adjectivãrile nu plictisesc. Brumar experimenteazã ºi ea. resemnat distinsã. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. însã. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. Imagistica este acum. adresare nemijlocitã cãtre cititor. deºi fragila Ofelia. Distincþie fãrã destin. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. de penitenciar. Titlul. portocaliu. Editura Vinea. mi se pare. albastre ºi negre. Mai sunt ºi laudele vulcanice. elegantã. poeta publicã la Brumar cartea micã. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. Propriu-zis. deºi afectatã în jocul de scenã. Poeticã a negaþiei. eu cu moartea mea pe bancheta din spate. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. În acelaºi timp. Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã. Editura Vinea. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. Al. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. fãrã patimã. roºcate. shase etc. · Daniel D. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”. strunitã înainte sã devinã revoltã. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. totuºi. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. uneori. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã. Titluri dominate de sh: sushi. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. Copertã albã. limitatã. cu fereastrã zãbrelitã. O tristeþe fãrã crispãri. În prefaþã. Scriiturã adesea limpede. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. de „dramã live”. Impresie inexplicabilã de sinceritate. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. însã. poetei îi plac subiectele adânci: religia. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. Deºi o editurã micã. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. Artã simpaticã. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. e scris sub forma unui P. moartea. · Aida Hancer – Eva nimãnui. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. repetiþii ºi declaraþii. Coperte negre. . totuºi. rezultând apariþii pitoreºti. Chiar ºi aºa.

Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. am zice cã ele o vor îndruma. treptat. state naþionale. Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. an dupã an. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. din vremuri de demult. timp de un mileniu. pe drumul ce l-am putea defini. Printre mulþi alþii. penetrând încorsetarea de secole. a poporului. Moldova ºi Þara Româneascã. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. încã nenumite nici pe departe astfel. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. în apusul continentului european. mai bine pregãtiþi politic. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã. în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. însã divizatã de împrejurãri neprielnice. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. inspirat. ºi nu chiar fãrã temei). lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. O generaþie de vizionari. Ca un nou sfânt Christofor. impusã de monopolul otoman. privite în medie. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. de la conturarea lor zonalã. Pe calea unei „preglobalizãri”. Prematurã. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii. dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. În evoluþia poporului nostru. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. El a cedat locul.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. proceselor integratoare alimentate de factori economici. Deºi nu le-au înþeles deplin. întâlnit aproape peste tot în Europa. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. în unitãþi statale separate: Transilvania. Aceste idei erau: originea comunã. „Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. strãveche. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. ideea de unitate a poporului. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. ºi ca atare eroicã. de la o realitate constatativã. de presiuni externe. „O întâlnire cu Destinul”. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. dupã . nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. port pe Isus al vremii de acum”. muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. Sunt cadrele ce se vor numi. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie. politici ºi de conºtiinþã colectivã. din toate naþiile. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. pe câmpia de lângã Blaj. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. în Munþii Apuseni. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. un poet german clama. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor.

. fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt.. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. cu meritatã adresã.favorabile. nu altfel decât: „România”. zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. fii bun. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. au apropiat Franþa ºi statele italiene. precum Dacii. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã. Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze. O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit. Fã. probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. dar. Mãria Ta. Erau speranþele ce luminau. Pe de altã parte. „Ape vor seca în albie ... Mãria Ta. fie arta ºi “cultura” (adicã. sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre. uneori perfide. iar tu. Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat. spre exemplu. acum o sutã ºi cincizeci de ani. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. a aceluiaºi domn. douã locuri dupã Ion Antonescu. jubilee. fii. dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu. Cu toate piedicile. întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice). filmele istorice ispiratoare. de cauza naþionalã românã. Ca ºi dânsul. Interese. a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. ele însele în curs de unificare politicã. Era Alexandru Ioan Cuza. uneori brutale. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. fã ca legea sã fie tare. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun .”. personaj înþelepþeºte ales. fii Domn cetãþean. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre. însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni. [. El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare. al ambelor þãri. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. Mihai Viteazul sau Mircea). mai sincere sau mai calculate. dar. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele. ca domn. dintre Carpaþi ºi Dunãre. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). a scris inspirat. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor.] Fii. Fii simplu. George Cãlinescu. prin simþãmintele Tale patriotice. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice. ca prin dreptatea Europei.. fãþiºe ori insidioase. în Occident. fie massmedia (aniversãri. În acest context. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. Desigur. istoria nu poate fi evitatã În 2006.. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional. noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou. pentru speranþele poporului. izvodite de trei mari puteri vecine. nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. o Doamne.

al unei mari istorisiri naþionale. a permis aplicarea. Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente. Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. cauzatã de condiþii interne ºi externe. în pofida duratei ei scurte. ci în cadrul unui complex naþional. este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. Acesta transmite astfel idei (ideologii). Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. În egalã mãsurã. Atributele poporului român. unitatea statalã. ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar. fiinþa sa naþionalã. locul 7. Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. Mircea Eliade. este menit sã susþinã construcþia.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. care l-a rândul sãu atrage dupã sine. care. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr. în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. Din aceastã cauzã. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. Manualul marcheazã trecerea.). Prin aceastã exegezã istoricã. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. la competiþia amintitã). fie ºi ea parþialã. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. a programului revoluþionar de la 1848. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã). care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. în funcþie de interpretarea doritã. Teritoriul. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. din anii 1940. Panaitescu. fie de unul democratic. O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. anul 1918. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti. În aceste condiþii.. par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate. pe moment. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. punând bazele României 43 . statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc. de la limbã la tradiþii. Manual pentru clasa a XI-a. Deja Petre P.. fie de unul care sã le combine pe ambele. Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã. Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice. el. mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale.de vreun cetãþean). la discursul naþionalist. de Dumitru Almaº. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist. “Viitorul naþional”. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. care trebuia împlinit. De aceea. Mihail Roller (1908-1958).

Panaitescu. la eroziunea politicã. de la putere. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. catedrala ortodoxã. însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. ªi dupã 1989. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. Pentru prima datã. cei doi fac primul pas spre independenþã. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. La Cluj. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. Într-o oarecare mãsurã. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). Dar nu trebuie sã ne facem griji. o imagine pozitivã. ideea cã un conducãtor poate pleca. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. în jurul lui Cuza. În Istoria Românilor. la ridicarea ºi luminarea poporului român. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. Pe de altã parte. Într-o anumitã mãsurã. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. interpretarea este menþinutã oficial. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. independente ºi bine definite etnic. dacã a pierdut-o. mai mult sau mai puþin de bunã voie. ci ºi prin conþinut. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic. Imediat dupã ªtefan cel Mare. spre monumentul eroilor de rãzboi. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. par sã imite nu doar optic. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. în 1966. În România naþionalismului lui Ceauºescu. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918.P. În 1999. Pe scurt. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. ea a fost interpretatã în mod diferit. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. În România stalinist-internaþionalistã. Împreunã. Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu). care au contribuit la modernizarea României. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari. Astfel. în România.moderne. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. pe locul doi în clasamentul general. la rândul sãu. reformele sale. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice. Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. antecamerã a socialismului ºi comunismului. rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. deºi. dincolo de toate conjuncturile politice. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. Tot în acest manual. El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. textele predecesorilor. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. De aceastã datã însã. ºi-a pãstrat. sunt prezentate. La Roller. evenimentele din 1859. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. De exemplu. care. . În acest context. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. spre exemplu. ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. În funcþie de conjunctura politicã. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. În decursul istoriei. ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. Astfel. în manual apare. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. dupã 1989. dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii.

este dacã Cuza a acceptat ungerea. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. prima datã în raport cu Europa. Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie. Pe de o parte. Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. La noua Dietã a Transilvaniei. În bunã mãsurã. pentru mijloacele unei epoci. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . la limita paradoxului. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena. deschisã tot la Sibiu (1863). Gestul ar pãrea superfluu. de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. se pune astfel. mai ales dupã decenii ºi scrieri. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. A fost exagerat ulterior. dar intensã. ºi slãvit. O perioadã. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. Existã o idee clarã. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. La câteva luni de la unirea din ianuarie. nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. ei au atins majoritatea relativã. Imaginea sa acoperã încã un detaliu. de vreau transmisã de vremea lui Cuza. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. iar apoi ºi în raport cu þara. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859. dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. scurtã (pânã la 1867). Blestemat. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. ca mason sau apostat. A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. O întrebare. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. cu douã componente însã. Cuza ar fi primul suveran modern al României. inclusiv în raport cu timpurile revolute.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. practicatã ºi impusã. date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. dar în epocã a fost real. În 1864. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). cât sub raport procentual. Întrebarea care se pune. ca gest politic simbolic de compromis. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. ci la sfârºitul lui 1864. vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). de liberalism i-a luat locul. dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern. ca eliberator ori reformator. la modul cel mai tradiþional. Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor). Pe de altã parte. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. se deschide calea spre România Mare.

Unirea s-a fãcut prin Cuza.. medalii. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. într-un interviu recent. mai echilibratã. nu a contribuit la supravieþuirea sa. cãutãrile sale de la Viena. documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii. doar un loc în panteonul naþional. miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei. A personalizat procesul politic de unificare. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza. au fost puse în 1852. se pare. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. fie ele picturi. Dincolo de problema naturii personale. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. Lojile Marelui Orient Francez. încã o datã. în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate. rememora. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . justificarea. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. În 1856. Cuza a fost. aproape o certitudine europeanã. A fost însã un gest de independenþã. În perioada maniei statuare funariste. regizorii.. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. ºi. „nu e legat de dimensiune. spunea Voinea.. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie. Proiectul de unire al celor douã Principate era. ºi nu lipsiþi de putere. Oricum. Sã ne reamintim aici cã. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã. cu tentã autocraticã. Ca aproape oricare conducãtor român.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci.. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. sculpturi. aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. de cãtre înºiºi regizorii acestuia. încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. în fiecare an. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment. Cuza ºi-a depãºit condiþia. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. Aºadar. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“. „Monumentalul”. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate. trebuie sã armonizeze spaþiul. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. în urmã cu câþiva ani. încã din acest moment. imaginea publicã a Unirii. Marele Maestru al Marelui Orient. Cuza nu a fãcut unirea. iar. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. aºadar. de pânã atunci sau de dupã el. de învingãtor nu prin puterea armelor. pe de altã parte. sã-l personalizeze”. Sculptorul Ilarion Voinea. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate. un simbol. mai mult decât orice. Cuza pe care îl omagiem. Pentru unii. ci a încrederii ºi a iubirii populare. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European. Contextul extern o fãcea deja problematicã. ºi-a constituit propria sa camarilã. ar fi rãmas domn. la modul brutal adesea. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii.. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. pe undeva. încã din 1850. Cuza. în care Franþa ºi Anglia.. fie ºi numai din punct de vedere emoþional. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. foarte probabil el a fost doar o marionetã. sub conducerea prinþului Lucien Murat. fireºte. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã.

apoi Banatul. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”. dealtfel. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. în mod evident.000. Prima sa vizitã. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii. contestatari ai mitului sãu. ºarmant ºi apreciat de femei. îmi zise Maiestatea Sa. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere. iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze. în primul rând. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene. ºi care.» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. În 1857. Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã. necunoscut. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. un împrumut de 6. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean. ministrul de externe al Franþei. ca noi toþi”. în plus. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. cu siguranþã. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor. În final. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. Cuza era. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern.„Vedeþi. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. precaut. mai ales. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã. cât e de întinsã adevãrata Românie. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor.000. Cuza este. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei.. Christian Tell.N. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. din partea masonului Alecsandri. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. Prima audienþã: la contele Walewski. Alecsandri solicitã. Fireºte. înlocuit.:partidei naþionale]. în Italia. «„Vino. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N. Trebuia deci indentificat un principe român. la momentul potrivit.. Oferta sa este de 12. chipeº ºi. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat. iar Cuza a fost printre cei dintâi. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”. moldovean. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum. însã. conformitatea de caracter. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. de multã vreme iniþiat în masonerie. de asemenea. încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite.Toate evenimentele care au urmat. Cuza era popular pentru cã era tânãr. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã. Aproape dojenitor. Cuza era. Sire. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”. trimis în misiune diplomaticã în Franþa. dealtfel. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor. în pofida faptului cã s-au gãsit. Transilvania. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”.000. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. 47 . Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut. El a continuat sã rãmânã un simbol. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. a fost.000 de franci. A doua zi. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. Sire. aºadar. la Paris. asta nu putea fi totul. Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate. în februarie 1859. Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. Walewski primeºte aºadar.000 de Români.000. audienþa la Napoleon al III-lea. la fel ca noi. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi. Pe lângã toate cele amintite mai sus. a libertãþii ºi a egalitãþii lor. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. Aceste lucruri fiind lãmurite. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare.

a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale. nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice). mai apoi. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã. care. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. Grigore Alexandru Ghica Fig. tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care. Joseph Kriehuber. Teodor Aman. cu siguranþã. a ºi avut loc. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. de altfel. Cu excepþia Transilvaniei. Anonim. 1. în special pe cel de tip francez). obiceiurile. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. ulterior. datoritã faptului cã Parisul .150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. 3. Grigore IV Ghica Fig. . Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. 4. în decursul a mai puþin de patru decenii. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care. Alexandru D. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti. care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. datoritã faptului cã Fig. ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. încã de la începutul secolului XVIII. Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. 2. Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. Anonim. iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. La începutul secolului al XIXlea. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã. care a funcþionat Fig.

a. 1849 Fig. Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului. în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). Alfieri º. 6). Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . în cele din urmã la progres. Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. Barbu Iscovescu. texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. August Strixner. de origine francezã-apuseanã. Mihai ªuþu. occidental. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. 2). Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. cu siguranþã. iar acestea conduc. 6. inclusiv din punct de vedere imagistic. o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare. domnitor între 1822-1828 – Fig. schimbarea este uimitoare. Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor. Alexandru Ioan Cuza. acest model cultural de Renaºtere greceascã.8. Lemercier. Carol Popp de Szatmary. Bunãoarã. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor. reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. 5. de exemplu. fratele lui Grigore IV Ghica. reprezintã. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. traducerea unor texte italiene de epocã. poate chiar rus. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. În numai douã decenii de la acest prim moment.devenea tot mai mult capitala lumii.). care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode. 4) Desigur. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. Astfel. nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. politic. cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. cum ar fi. 1819 Fig. întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã. În aceeaºi epocã. Avram Iancu. i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. 7. 3 –. Aceluiaºi model. Fig. Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. 5). anume aceea de a avea o þarã modernã. 1860 Fig. 1).

Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. . În primul rând. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. au început însã cele mai serioase intervenþii. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. de la domn spre supus. sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale.românilor. având prerogative sporite. un militar de carierã. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman. relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. membru al Casei imperiale. noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. 8). ) ) ) ) ) ) Loránd L. desigur. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. Este vorba. cu siguranþã. dar a existat. motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg. având la îndemânã un regim sever. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. ci ºi. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului. lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei. indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. cuprinse în diploma andreianã. în fapt. ºi aceasta din mai multe motive. în mare majoritate maghiare. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. având de asemenea prerogative sporite. însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 . Dacã faimoasele privilegii. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. modern. au reprezentat o realã provocare. Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat.Fig. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei. Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã. legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. Pe scurt. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea. corespunzãtoare vremii. care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). o schimbare pe linie ierarhicã. de modelul propus de revoluþiile din 1848.

cu toate cã în deceniul neoabsolutist. În acest sens. Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . De aici a pornit apoi. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. am putea spune. pe saºii ardeleni. a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. nu avea acum nici o influenþã. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. care funcþiona ca o veritabilã Dietã. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia. în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. A fost vorba de egalã îndreptãþire. dupã 150 de ani. Reformele politice ºi sociale. prin mãsurile deceniului neoabsolutist. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. Astfel. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. acþionând aici în sens stimulator. a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. vechi de 700 de ani. Universitatea sãseascã. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. Acum. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. putem spune cã întradevãr. 51 . însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat. edificiul politic al saºilor ardeleni. reprezentanþii autoritãþilor. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. Nobilimea maghiarã. În noile condiþii. în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire. aduºi în Transilvania. s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. ale timpului.

. ca o sticlã adormitoare. ca o sticlã adormitoare.. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept. Povestea-i complicatã. Eu sunt cel ce vã sperie! a spus.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare. Doamne. Apoi se scaldã în valuri moi.Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne. Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei. Dar buzele nu i se miºcau.. deosebite de ale morþii. ca o apã înaltã m-am prelins. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 . TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. am trãit-o eu. ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles. ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” . mâinile în cãuº. ca o apã înaltã m-am prelins. Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. insuportabilã ºi celestã. ªi furia zãrilor. Dar numai puþin. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã..

Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au. mai tânãr. insensibil la armonia regnurilor. printre alþii. bombastic. conþine sãpate cu dalta. ai spune. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. dupa Dino Campana . 53 . una esenþializatã ºi asprã. temerarul Columb ne descoperise. cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. cel de la Portofino. fireascã . o replicã amabilã pentru poet. dar ºi al altor nume. dupã unele reuºite ale altora. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice. constituie miezul unui amplu poem. devenit extrem de popular. recent. Dar vreau sã remarc ºi altceva. traduº i . între Nervi ºi Camogli. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. în 1996. colegii de scris au mereu un surâs. pentru valorile artistice. pentru construcþia durabilã. este un semicerc stâncos la nord. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. a þãrmului pietros al regiunii ligurice. Dar ce sã mai zici de alt poet. au vocea lor distinctã. codul. unde librarii. Aici am încercat o versiune în limba românã. case construite pe terasele muntelui. ambele versiuni valoroase. celebrul „Oase de sepie“. cu note critice ºi comentarii. într-un interviu. „am domiciliul la Roma. dimpotrivã. stâncãrie. vegetaþie cultivatã cu tenacitate. Santa Margherita Ligure. unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. apoi. Aici. ca ºi a unui volum. pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. prietenos. Specificul þãrmului liguric. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. admirativ.. de la început. revolta naturii profanate. dar locuiesc la Genova“. în fond. la Genova. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei. dar cãutând „secretul“. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii. inevitabil. la Bogliasco. Camillo Sbarbaro. între care cel numit al Paradisului. Semn de iubire totalã a Golfului. unde se stinge Montale. culturale. cel care. Toposuri predilecte ale poetului. de municipalitate. þi le aratã orice copil. faptul cã Montale. inclusiv în româneºte. în 1966. versiune retipãritã. cu bucurie. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. antologaþi. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. pe-atunci. aici. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. tot sãpate. Giorgio Caproni.. prietenul lui Montale. tradus în mai multe limbi. localnicii. întemeiat de Leo Biaggi. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. în mai multe rânduri.. etc. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp. vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. Bruno Rombi. cum spunea Carlo Bo. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. dar ce provincie. un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. a forfotei citadine. al poetului amintit. de unde începe alt golf mirabil. Atâtea semne de preþuire. Nimic monden. la Monterosso. pentru literaturã. versurile celui nãscut aici. se ºtie. ale cãrui cuceritoare versuri. corupt. Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni. unde palatele amiralului Andrea Doria. mai atrasi de propria fugã. spontan inchegate. o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant. fidel. o placã de marmurã pe faþada gãrii. unicitatea poetului orasului Genova. artiºtii. golfuri. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. Vãzutã. sard de origine. de la Pisa la Milano. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. care va lua „Nobelul“. omagiat la centenarul naºterii sale. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . prezentaþi de italienistul ªtefan Damian. anterior tradus. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. Genova este un oraº bogat. cu puþine plaje de nisip . în vârf. pânã sus. susþinãtor. te duc cu gândul. de la noi. o lume nouã. în aceste dialoguri. sau ale familiei Spinola. superficial. de Marian Papahagi. autorul unui poem „Tsunami“. unele mai puþin cunoscute de cititorul român. Într-o garã de provincie. cu multã pasiune. o familiaritate dar ºi un subînþeles respect.„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. dar ºi locurile cu care se identificã.. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. cel care spusese. de la vechiul port la intortocheatele „vico“. sau Montale. vicios. Caproni este. ghidul meu. respectiv de peisaj. un respect pentru civilizaþie. iar ca urmare a acestei nepãsãri. un atrium. un Intercity plus.

Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. e primitoare mai mult decât altundeva. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã. Te concediez. Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. vã rog. mã simt mai liber. Lãsaþi-mã. cã eu va trebui degrabã sã vã las. a înainta iar. Noi toþi ºtim etapele. Totuºi de trebuie s-o port. Dar fie. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza. singur. (Scuzaþi. una dupã alta. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni. n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. Avem sacii. a cãrei culoare blândã s-a stins. Vã concediez pe d-voastrã. ºi opriþi doar din amabilitate. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. credeþi-mã.Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea. Vã rog. Te concediez pe tine. Te eliberez. vã doresc. De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. religie de-acum sunt la destinaþie. Sã nu abuzãm. Am avut ceva dispute. Pajiºtea. Sã pãlãvrãgim. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât.. Sã înãlþãm deci paharul. E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. Locul de transfer nu-l ºtiu. 54 uºoarã. chiar aflaþi la strâmtoare. doctore. Adio. ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. militare. sã trec iatã. te concediez. o. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. o mirare. Am mers. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. va las cu-adevãrat. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic. mulþumesc pentru excelenta companie. A forþa marºul . Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. ºi vã sunt foarte-ndatorat. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU . înþelepciune. Dar ce conteazã. Ce ºtim noi toþi . dragoste. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. sã nu ne târâm în van. pentru excelenta companie. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. te concediez. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea. fãrã stupoare. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. ºi doctrina d-voastrã retoricã. atenþie. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. sigure semne-mi spun. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip. uºoare. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine.. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri. Drum bun!. fetiþo gracilã. în noul sediu. Fie cum e. prieteni. Acum cã e pe culoar. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu. Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate. scuzaþi-mã. Cobor. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. liniºtiþi. aici pe platou. schimbându-ne þigãrile). Ne oprim. Dar. ºi sã închinãm. Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. sã fim veseli. Cu voi am fost vesel de la plecare. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. roºul disc al gãrii mele.

nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. dupã a mea pãrere. Fiecare chemare în pãdure insolita. Cu cât sunt mai negri arborii. Asta am vrut sã vã zic.. accesibil. prin grindina falsã.1992. colocvialitatea lejerã. e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. Eu. doar de ea-ºi apropie paharul. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. în ciuda tonului de glumã. prea stupid. ºi ce fetiºcane treceau. sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. în obscuritate. candide. Agãþaþi-mi. Lãsaþi-mã. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate. sentimentul morþii care se apropie implacabil. Înainte de a ne-aventura. am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. de bãieþoi stârniþi . gândindu-te la Moarte. voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. ornat cu niºte rime ludice. la mare. pot ºi sã mai greºesc. aici în cui. (scuzaþi. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. datoritã stilului aparent cantabil. îmi amintesc. vã rog. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. v-o zic. Livorno. în felul acela. sau în altceva. puºca) e un lucru.Totusi. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. la Roma. e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet. Locuiam la Livorno. sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. Aceeaºi discreþie nobilã. Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida. Pe stradã. cã la nimic nu-i bunã. se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea. Aceasta-i o lege sigurã. Dar voi. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. care n-are pe nimeni.1921. aici. m. în aceastã toamnã. un vânt profund înãlbea pieþele. E prea deasã ceaþa. sau mã-nºel. Oralitatea. se amãgeºte mult. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea. Vacarm. ºtiþi cum se umplea acel vânt. mascând drama. n. de precisa mea îndatorire. iar staþi sã mã priviþi . Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu. transparent. trebue sã mã duc sã vãd. Voci. Vedeþi. parcã precum unul care suspectezã ceva. gura? Prieteni. acelaºi tragism subînþeles. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. sã ies un pic. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. marea „cãlãtorie“ care se terminã. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva. Ieºeam rareori. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . Un poet popular. este negreºit poetul Genovei. Nu altceva. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . în lume. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. mai mult decât josnic. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã. dar aceasta oricum. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. nu mã pot dispensa de ea. îmi tremurã. Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. iar. pasãre sau alt agent care-ar fi . prind a vedea bine. Mai degrabã (vom vorbi despre asta. Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu.despre ce ne-aºteaptã dincolo. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. La naiba deci cu frica. fãrã vreun motiv. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. simple. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco. aºadar. la colþuri. ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte. se pierde timpul.

. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române. Autorul volumului: Sorin Lavric.. Crainic. ªovãielnicã este soarta umanã. continuã criticile vituperante la adresa lui N. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. dualitatea acestei firi semirealiste. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare. se credea purtãtorul unei ordini divine. mai puþin de literat. Ca liceean. deosebit de afectuoasã. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris. Clemenþa.Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . în Legiunea sa. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi. Barbu.vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica.. Ironic. Noica. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E. ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 . Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. Noica a moºtenit de la mama sa. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. T.. Ionescu sau Noica. Orice student modern era la acea vreme legionar. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã. Dupã cum va milita Garda de Fier. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative. soþie de arendaº. România era a românilor. Cu toate acestea. ca de altfel întreaga sa generaþie. acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu. Minulescu. De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. figura paternã a României la acea datã. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive. Între timp. Codreanu în schimb. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica. ºi . În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. Cãlinescu: „. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei. spirit polemic. Arghezi.” 2 . adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. Ceva din stilul lui E. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. I. locul în care a început extremismul. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor. în antibolºevism. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. al studenþilor.

fugind la data aceea 57 . A scãpat totuºi din vedere un aspect important. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. acesta temându-se cã traseul lui C. Noica. Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. În anii imediat urmãtori. Jianu ºi M. Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social.Comarnescu. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. cãci. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. de asemenea. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu. În anii treizeci. Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere.P. de a exclude tinerii din viaþa politicã. Z. Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . douã mari figuri politice. S. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã. care ulterior le va fi fatalã. Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. decât prin intermediul filozofiei. cea a lui Antonescu. inclusiv Codreanu. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. El criticã. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. I. Negulescu. nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . Rostirea filosoficã româneascã. La Universitatea din Bucureºti. începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica. Spiritul românesc în cumpãtul vremii. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. corupþia ºi democraþia. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu. retras la Sinaia. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . Pentru a fi cu un pas înainte. dezideratul Gãrzii de Fier. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei. pe 10 februarie 1938. În 1929. Codreanu i-o trimite lui N. Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia.mai ales creºtin. Politica se arãta timidã la capãt de drum. tactica partidelor democrate. regele anuleazã constituþia. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. dar de data aceasta militarã. La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. liberal ºi þãrãnist. Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. ºi anume. Iorga ºi V. Polihroniade. primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. Madgearu. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare. fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze. Noica preferã cursurile lui P. Noica înfiinþeazã împreunã cu P. N. Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. Tot în aceeaºi perioadã. Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului. Între 1934 – 1938. la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu. Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. Z. Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. publicã ºase lucrãri de filozofie. atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. În plus. era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America.

al optãrii pentru raþiunea faptelor. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin. în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice.. Legiunea exista pentru binele poporului. Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier. de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. ce.” 8 . Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . considerate obsesii în opera lui Noica. A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. a capacitãþii omului. A avut succes pentru o vreme. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism. care i se pare fireascã lui Noica. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia. de a cunoaºte ºi de a ºti totul. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940. haiduceascã. Veac al omului viu 11 . chiar a crezut. necesar durã pentru . exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. nu legea. Poate tocmai în aceastã etapã. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor. mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii. în scopul eliminãrii democraþiei corupte. sunteþi sub har” 13 ..dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal. experimentalistã.. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista. care reprezintã doar o adiacentã. Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. Legionarul are drept ghid instinctiv harul. De la abordarea sa raþionalã. pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. dar care. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. Noica. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. Lavric. De fapt. ºi anume de la filozofia de salon. o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. ea a voit sã fie altã Românie. în necesitatea acesteia. Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc. ºi anume. dupã cum bine ºtim. dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”. Transpare foarte clar în publicistica sa. Dupã pãrerea lui S.. intelectualul. la cel al interogãrii colective. ci sã fie altã lume”. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã. cinci la numãr. nu de gândirea ei. insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar. Noica. trãiristã. poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar. fire care le-a adus numai necazuri în istorie.” 12 . este vorba de trãirea filozofiei. din camera sa de lucru visa o altã lume.. Schimbarea la faþã a României. la fel ca ºi Eliade. Noica traverseazã traseul de la singurãtate. scrie S. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire. Lavric. „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . culmea. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã. prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã.. La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier.

împãciuitor. Noica. op. Sunteþi sub har! apud Ibidem. 11 2 G. p.. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. adicã la aspectele sale spiritualiste. 119 7 Ibidem. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii. Cãlinescu. cit. S. nr. Lavric.. 155 9 Ibidem. Scrisoare unui european. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. Noica. 105 5 C. p. publicat pe 15 septembrie 1940. englezã. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958.a reforma structural metehnele româneºti. dând lecþii de francezã. venise rândul Infernului. p. Bucureºti. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. primordial fiind rãcnetul spiritual. 185 11 C. apud S. cit. 235 1 59 . op. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem. dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. an I. op. p. p. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. 2007. p. Noica ºi Miºcarea legionarã. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã. p. mai mult publicisticã decât politicã. cit.. Veac al omului viu. Lavric. Zece ani va petrece aici. spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. Noica va ieºi în libertate transformat. 107 6 S. în Viaþa literarã. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. Editura Humanitas. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. Noica. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. p. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. Lavric. fiind chiar unul dintre cei care. matematicã. Fiþi înfricoºãtor de buni!. p. Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. Lavric. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. Fronda copiilor. apud Ibidem 13 C. spre mirarea lui Cioran. 60 4 Ibidem. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei. 3. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. în Axa. Noica. metafizice chiar. 144 8 Ibidem. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte. p. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara. 201 12 C. latinã. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã. 179 10 Ibidem. ignorând crima. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. nu biologicã. p. 39 3 S. p.

. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. pe care eu. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic. . ca noi toþi.Mã întorc desigur. Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios.. vã mãrturisesc cã. cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie.Aici ar fi poate prea multe de spus.Priviri spre lumea de ieri si de azi . pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. vã plasaþi. pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie. Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis.Nu e vorba. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. lipsiþi. în diferite etape ºi vârste. Mã simt aºadar bine acolo. care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie. sintagma: „crescut de tatãl sãu”. ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. univ. publice. de cãtre vechiul regim. istoria în care.. cum ar spune Leibniz.Domnule Profesor. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut.Mai treceþi prin Slatina. cu plãcere ºi cu nostalgie. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã. În sfârºit. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. de vorbã cu prof. cu ironia de rigoare. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. la Slatina. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”. însã. iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã. printre „ai mei”. nu mã prea simt în apele mele. astfel. pentru a lãmuri. Pentru cã altfel. pe mai multe paliere istorice. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. iar de aproape douã decenii. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa. nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã. rude apropiate ºi bune. E ºi acesta un destin. Florin Mihãilescu . de astã datã. pornind aceastã discuþie. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut. le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei. probabil. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei. fiind singur la pãrinþi. un fapt de viaþã. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! . fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale.Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. în timp. de câte ori am prilejul. din dorinþa lui. spre nedreapta lor nefericire. Am în schimb. de când s-a stins. de nici o enigmã. A scãpat centrul vechi al oraºului. deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale. apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. de aceastã ºansã? Necunoscute. Din toate cele întâmplate pânã atunci. Dacã ele ar putea sã devinã. Din 1981. dar. trãiþi. pe scurt. în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. Spun asta. . încât pentru perioada . o zonã totuºi restrânsã. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne. v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. stimate coleg. în înaltul sãu umanism. Nãscut fiind în 1937. Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã.

adicã spre democraþie. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc. din ce în ce mai evident. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune. când am avut naivitatea sã cred. sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie. preludate totuºi de câteva mai timide. ca o epidemie. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. s-au manifestat fie prin nenþelegere. ori pe cale de culturã. pe care l-a fãcut. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. inclusiv sub aspect cultural. cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. având în vedere duritatea ripostei sovietice. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale. istoria ºi teoria literarã. am scris articole în diverse reviste. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. ci un om matur ºi pe deplin format. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. dar pozitivã ca sens.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? . mai cu seamã cã am 61 . manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. Semnele de crizã au apãrut însã. ale altei preocupãri. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. mai cu seamã în anii ‘60. educate în regimul totalitar. prin nostalgie.Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. prin inerþie ºi chiar. pânã astãzi. un inimaginabil miracol. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile. M-am convins atunci concret. Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã. dupã atâþia ani de stabilitate. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. dureroasã prin avatarurile ei. fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. veritabilã ºi deplinã normalitate. Cât despre tineri. care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. ca pentru orice român dornic de libertate. Dupã 1989. cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã. dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? . acest sistem cel mai rãu dintre toate. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. în chip de pedeapsã „administrativã”. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. cu excepþia celorlalte. pe mãsura iluziei. Schimbãrii intervenite. . încã dinainte de 22 decembrie 1989. din ultimii ani de liceu. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. într-un stil aºazicând „imperialist”. fãrã nici o judecatã.de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. . horribile dictu. animat de o extremã curiozitate. de la Aventurile submarinului Dox. tot amânând. În biografia mea. iubirea. indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. am început o evoluþie. la canalul Dunãre-Marea Neagrã. ºi nu jurist? Dar. devenite din ce în ce mai acaparante. spre a nu zice vorba mare. sau mai precis Université de Provence. Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. Aix-Marseille I. iar generaþiile de dupã rãzboi. . cum se ºtie. m-am trezit în braþele.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. ci dupã 1980. încã din anii anteriori. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. pentru literaturã. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. iar dezamãgirea a fost inevitabil. mai cu seamã. cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. asupra întregii omeniri. În fine. ca atât de multã lume. din noiembrie 1987. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã.Din 1979 pânã în 1985. spre normalitate. Am fost de mic un lacom cititor. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere.

de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. socialã ºi economicã. precum Iorgu Iordan. Dupã terminarea facultãþii. Fascina imbatabil pe oricine. Grigore Brâncuº. Ovid S. acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu. cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. cu formidabila lui autoritate. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. privitoare la E. mai târziu. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte. ca teoretician ºi critic literar? . ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. apãrutã în 1972 la Editura Minerva. în acei ani. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº. Dintre cei din urmã. pentru tinerii din jurul sãu. entuziaºti ºi plini de speranþe.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. cu o tezã despre E. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. de care. formaþi în majoritate înainte de rãzboi. în timp. Lovinescu. pe care o conducea. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult. Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. atât în liceu.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. geniul unui autentic scriitor. mai ales. cãci eram tineri. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . cât ºi în facultate.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. Istoria literaturii române a celuilalt. prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi. al scriitorilor români. reintegrat la Catedrã. dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. a contat lupta sa cu inerþia. Lovinescu. . în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale. am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv. ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o. Jacques Byck. cum îl calificã unii astãzi. Ambianþa generalã. Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . Era a treia tezã despre Lovinescu. a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. cu diferite ocazii. . scrisul. mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale. Boris Cazacu. . cu superficialitate. Dar. Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. profesorul ªerban Cioculescu. Dimitrie Pãcurariu. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante. la catedrã. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. dar îi pândeam conferinþele din oraº. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. C. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate. Pentru unii. a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. s-a tot vorbit. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. Ca Maiorescu la vremea lui. reprezentând ºi pentru mine. Dimitrie Macrea. aþi prins o perioadã deloc fastã.Era. ca ºi pentru alþii. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã. un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. Alexandru Niculescu. din nefericre postum. G. Dumitru Micu etc.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat. cum spunea el însuºi. se întorsese.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. Silvian Iosifescu. începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. politicã. invitat de George Ivaºcu. Alexandru Piru. în persoana. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate. Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. Ne-am regãsit în poeziile lui. Alexandru Graur. Pentru noi. Iancu Fischer.. dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. la începutul anilor ‘60. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist. mã ºi ne interesa mai puþin. printre care în primul rând doctoratul. Paul Cornea. al acribiei filologice. aceasta a însemnat lectura. mai ales. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. Crohmãlniceanu. admirabilã în multiple privinþe. Savin Bratu. Edgar Papu. întorcându-mã la profesorii din facultate. Alexandru Rosetti. Vera Cãlin. când. M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. Nicolescu. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei.

cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã. Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. . a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani. care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –.c.. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi. cã fac oarecum parte din. . ºi de pretutindeni. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. care dãdeau fiecare anumite drepturi. Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. însã de vreo câþiva ani. Dupã 1989. A mã fi aflat în Franþa. dupã cum fusesem învãþat. care mi-a dat sentimentul plãcut.). de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. fireºte. . în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi. în opinia mea. al doilea avea sã fie. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar. Altfel. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. Paris. În învãþãmântul universitar. Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi. Erau cãrþi oficialmente interzise. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã.E. desigur. precum se ºtie. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã. Marsilia. a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence. mai ales din al doilea volum al Conceptului. alãturi de elevul sãu. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. familie.ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? . pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã. ca pentru aproape toatã lumea. a fi cunoscut lumea occidentalã. Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. deloc în ultimul rând. contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent. într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã. aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare. în sfârºit. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. la Universitatea Provence (Aix-Marseille). cãreia îi spuneam „nãnica”. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. existau niºte trepte.asupra formaþiei mele spirituale.Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba. a fi putut beneficia. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã. bineînþeles.v. cãderea regimului comunist din decembrie 1989.Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. ce aþi avea azi de spus despre climatul social. ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. aparþinând totuºi. culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”. Tudor Vianu. Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum.. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale. care schimonosesc ºi deformeazã ideile. dar în toate þãrile U. din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase. între 1979 ºi 1985. constituie. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea. deºi gratuit. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. iar notarea se întindea de la 1 la 20. atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care. nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani. el era foarte diferit pe atunci de cel românesc.Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 . într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã. fãrã concurs de admitere.Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri. cu oricât de puþine resurse.

prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. ci prin forþa. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze. unele însã destul de „originale”. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice. „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. de care vorbea Maiorescu. în esenþa ei. dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. aveaþi speranþa cã. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã.noºtri occidentali. redobândit dupã 1989. impuse de niºte instanþe dictatoriale. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare. O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice.Spuneaþi. de fapt. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. chiar ºi de ieri. aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane. de cele mai multe ori. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi. dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. Ele þin de calitãþile criticului. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. mai spre sfârºitul veacului trecut. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. un fel de judecatã fãrã sfârºit. mai mult decât atât. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. De altminteri. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile. Arta e o expresie a umanitãþii. Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. care se serveºte ºi de una. mai ales acum. E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã. se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. În acelaºi timp însã. Sunt deja destule semne. prin natura ei. fireºti? . ci o facultate specialã a spiritului nostru. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. spre a-ºi promova ideile. .Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. care influenþeazã ºi. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã. ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare. ca de niºte unelte auxiliare. Politica poate 64 fi o artã. La mijloc. mai ales. dincolo de orice fracturi contingente. din care se desprind. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse. . . de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. mi se par foarte elocvente. Pe de altã parte. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. interesul de lecturã al publicului. ªi. de inteligenþa. critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. au ºi reuºit. care este Uniunea Europeanã. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. Oricum. Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale. deasupra unor prea înguste interese de grup? . ºi de alta. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. pentru a lua exemplul extrem. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi. cultura ºi obiectivitatea lui. ºi mie. n-am avea decât de profitat. dar nu se confundã cu ele. cel puþin. critica româneascã n-ar mai avea motive. precum piaþa de carte. critica este. dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. Aº zice .Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut. azi. perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. Cu o singurã condiþie. mai precis de valabilitatea lor individualã. sau situaþia economico-financiarã. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. care vorbesc singure în acest sens. deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare. chiar politologul.Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã. fãrã prea mare întârziere.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. de pe urma unor asemenea dileme. pânã în clipa de faþã. Dar. Nu existã artã de partid. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. Am crezut întotdeauna cã. în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. care vin totuºi din domenii adiacente. dar ca profesionist el este cetãþean al lumii.

A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. de la Joyce sau Kafka încoace. cu prisosinþã. sau. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism.Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. în orice caz. o rãbdare pe care mulþi. adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. în fond. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. Din fericire. care mobilizeazã mai puternic. în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma. ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. stãruitor sãrbãtorite. Prozatorii moderni ºi contemporani. . care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. Puzderia. dacã nu al publicului mare ºi anonim. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. cu toate speciile sale. de care nu degeaba se ferea Arghezi. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen. Cãlinescu „divinul critic”. evident. Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. mai personal. un fel de statut de „noli me tangere”. problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei. care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente. ori cu un termen mai pretenþios. în ansamblul ei. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul. ori chiar de blocaj al spiritului artistic. mai direct. ale literaturii române de azi. astãzi. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov. a „iluziei referenþiale”. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie. ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. Critica însãºi.Care ar fi ºansele culturii ºi. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? . în momentul de faþã. încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii.Domnule Profesor.Realismul constituie cazul unui curent literar. Marile valori trebuie. epopeice ºi tulburãtoare. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. posibile. totuºi. 65 . . lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi. tocmai pentru cã. în cadrele sale. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente. spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. prin creaþii ample. destule voci libere. cã „les extreme se touchent”. din imediata actualitate. câteodatã. recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. Viaþa e scurtã. a propriei lui „opere”.Situaþia este oarecum inevitabilã. facil ºi popular.numai. Din pãcate. cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului. iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii. de campanii publicitare deºãnþate. cum au spus structuraliºtii foarte bine. cel narativ. fireºte în accepþia ei specialã. obþinutã prin mijloacele. Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue. . nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. pare a fi mai pe gustul. care astãzi. nu are încredere în ziua de mâine. o meritã ele ºi o meritãm noi. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. comercial. nu o au. experimentaliºti sau postmoderni. dacã nu ºtiam. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. sunt în majoritate manieriºti. spre cinstea lor. omeneºte vorbind. Iar acesta cere rãbdare. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic. mai ales pentru publicul est-european. în mãsura în care. ar fi anacronicã. care instituie în ce le priveºte. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi.

inteligenþã activã. contribuie la alienarea lui? .m. sau mãcar legatarul sãi universal. Nici din pãcate ºi nici din fericire. Ei sunt. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã. Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã. . Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. deloc mai restrânsã. dar se promoveazã prin efort material. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. Cã dupã o sutã. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea. colonialiste. Sub aspect politic. de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. . deopotrivã ieftinã ºi superficialã. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna. dar ºi realism pragmatic. comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã.ªanse avem.d. de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? . Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului.Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau. va învinge. dicþionare. De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. humor sãnãtos. ori mai puþin . mai degrabã. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. ci ca o entitate culturalã globalã. în aceastã privinþã. mai bine ºi mai exact contribuþia proprie. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. pe deasupra multor contrarietãþi. expansioniste º. am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine. etc. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea. literare ºi culturale în general. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. hegemoniste. Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile. în interiorul familiei continentale din care facem parte. Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. Cultura se creeazã prin efort spiritual. . Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. cum mai cred unii. dar o atare evoluþie aparþine. ori cu atât mai puþin anula. dacã se va produce. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani. cã pânã la urmã raþiunea umanã. cu atât mai mult cele pozitive. din lecþiile istoriei.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. pacifism congenital etc. sã sperãm cã esenþialul. cum zicea ºi Eminescu. originalã. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. imperialiste.a. Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale. n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea.Integrarea în Europa presupune. un spirit mai curând optimist. lexicoane. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . monografii critice ºi de istorie literarã etc. dar continuu sã cred.Sunt. Cu toate acestea. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã. ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. O vigilenþã permanentã se impune. Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. lucrurile apar la fel de complicate. aproape niciodatã depãºi. totuºi. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. toleranþã. Dar. lirism. . Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate. ospitalitate. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. „nervum rerum gerendarum”. fiind – iatã! – vorba de omenie. este nevoie de traduceri.Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase.. Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic. E o fatalitate. sau cel puþin meliorist. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor. Democraþia avanseazã. Mai e nevoie ºi de altceva. De aceea. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. introduceri. dar posibilitãþi – mai puþine. decât o simplã ºi amãgitoare butaforie. pentru cã vreau sã cred.

aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã.Nu sunt. un spirit propriu-zis superstiþios. spre uºurarea mea. de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!).. ultima. se ºtie bine. Încât. Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor. stimate domnule Tihan. mai rezervat. vorba franþuzului: Passons! . toate mai mult sau mai puþin inavuabile. mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în. În definitv. spero. ªi. din purã curiozitate. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat. mai reticent. nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. Pânã atunci. într-un fel de avanpremierã. fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. Tihan 67 . Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro.importantã. imprevizibilitatea lor. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. se înþelege de ce am devenit mai precaut. din câteva experienþe mai vechi. Oricum. Mai ales cã ea. dobândite ºi conjuncturale.La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? . ªi totuºi am observat. la urma urmelor. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu. Pentru cã. T. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. moare oricum.. speranþa.

. privindu-i pe Kant. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. a “momentului etic”. reprezentat de Paul De Man.33). implicînd patru perspective. chiar dacã destul de sumare. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene. adevãratul “papã” al acestei orientãri. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu.Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele. pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. primului venit. spre a ºi permite totul. în prefaþa lui densã. Hillis Miller. Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. 2007. personaje ºi cititor (p. într-un fel sau altul. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi. Ed. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil. Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. autorul ne apare din capul locului îndatorat. parcã. m. Etica lecturii de J. Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale. Harold Bloom ºi J. p. Hillis Miller (Editura Art. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii. prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. pentru a spune totul despre sine. în existenþa sensului. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu. Henry James ºi Walter Benjamin. 1997. pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’. chiar dacã acea narare. Univers Enciclopedic. Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”.67). nu însã de naturã sensibilã. narator. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. greu de ocolit. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. cum sã citeºt ‘ilizibilul’. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. împreunã cu adepþii lui. la nimic din ceea ce. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. pornind de la Kant. George Eliot alias Mary Ann Evans. de fapt de vreo cîteva decenii încoace. deocamdatã încã netradus la noi. legate de diversitatea. Anthony Trollope. d. a comentariului ºi. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. Geoffrey Hartman. Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate. nu în ultimul rînd. Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. Mai mult. nici armonioasã. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri. privitoare la autor. fãrã a-l cita. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”.8). Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii.26). ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. am numi o percepþie” (Diseminarea. De altfel. a. Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. subtilitatea. precum cel de la finele secolului XIX. ea este pur ºi simplu conjuratã. în mod riguros. mai de curînd. deºi relaþia lor nu este nici simetricã. Paul De Man. . Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul.

Hillis Miller. atît pentru deconstrucþioniºti. prestigios. dãtãtoare de viaþã. încît “lectura nu este una a textului ca atare. cu obiºnuita româneascã întîrziere. Nu e însã deloc exclus ca. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. o facere. care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. parte din conduita noastrã în viaþã. în cea socialã ºi în cea politicã” (p. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol. pe cît posibil.171). Or. aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe. fãgaºuri mai adecvate.75-76). paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. lucrul sau forþa lui interioarã. “tot atît cît îl ºi relevã”. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. Pînã atunci. pe care o numim istorie” (p. dar ºi liberã. fie ºi în linii mari. surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. exemplare pentru problema eticii lecturii” (p. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. funcþioneazã o lege. Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele. instituþionale. nici mãcar expresia legii. modelul dominant de abordare.24). dar mai cu seamã incitant. cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic. conceputã ca “un act etic.35).76). pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii. ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. În text. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã. pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. într-un fel sau altul. Pentru critica noastrã de azi.86). sociale. citatã de noi mai sus. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. de o manierã cu adevãrat performantã. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze. Ea este un rãspuns la un imperativ categoric. Nu se evidenþiazã aici. fãrã îndoialã. Critica este ºi ea performativã. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente. Asemenea pasaje. ele sã se valorifice probabil ºi la noi. Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. imperativul moral care “este ºi un act productiv. directiva principialã. cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. dacã nu exclusiv. pe cale de consecinþã. “Textul nu este legea. nici pe altele. Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. 169-170). un act cognitiv. productivã. prin prisma propriului sãu imperativ moral. 69 . Reluînd mai departe ideea lui Derrida. cititori exemplari. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului.169). înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã. În realitate. pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. pe mãsurã ce moda va trece. materia sau lucrul. al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. ‘interpersonale’. În orice caz. o atitudine. acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu.146). Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. care echivaleazã cu acel “trebuie”.170). care îºi ascunde legea. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar. precum rescrierea. în scrisul meu. Retorica ar putea interveni aici. deschizãtoare de drumuri. Intervine. Revederea este ºi o rescriere. Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã.asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine. o performare. Sã-l citim aºadar pe J. Autorii sînt însã. sînt aºadar. poate chiar de sine. nici o metodã. dar se afirmã un program. ci la materia. rezonabilã ºi determinatã legic.

Era slab ºi speriat. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. cât am lipsit noi. nici a-i abate de la acest nou comportament. chiar dacã destul de confortabil. Spirt a apãrut. dar. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. improvizat. dar plinã de necunoscute. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. în Elada ºi insulele ei. De ce-o fi uitat. oarecum pe neaºteptate. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. A trebuit sã pornesc motorul. tigrata a dispãrut. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. S-a întâmplat însã. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. alãturi de o veriºoarã tigratã. Fusesem. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. al magaziei ºi. cred. Am urcat dealul. dimineaþa ieºeau. primeau mâncarea. l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. un timp s-au descurcat bine. ca întotdeauna. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. Inclusiv fenomenala lui memorie. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. sã salute ? . strãlucitoare. ca. oare. singur. E. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. totodatã. tresãrind ºi. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. când. Nimic nu arãta a-i tulbura. în sfârºit. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie. deoarece. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. altfel spus. prieteni. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. luptând cu urâtul ºi singurãtatea. cândva. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. cu o blanã albã. Cert e cã Spirt a rãmas singur. însoþit. sã ambalez puternic de câteva ori. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. la întoarcerea din cãlãtorie. dupã douã sãptãmâni. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. mai ales. Îi fãcusem. ani mulþi. dar a crescut în casa noastrã. ca din pãmânt. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. repede adoptat. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. se spune. nici teamã de singurãtate. Fidelitatea. mieunând. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. pânã mai ieri-alaltãieri. Dar. douã sãptãmâni. o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. Provine dintr-o familie numeroasã. îndeaproape de Spirt. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. dar nu ºi-a pãrãsit locul. plângând. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. Am coborât. Se pare cã. îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. se jucau. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. Sau. la mijlocul toamnei trecute. totuºi. Pe scurt. o imensã. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. a grãdinii ºi livezii. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. aþi apãrut. chiar în clipa în care scriu. Spirt. e rarã printre pisici. când mã uit la televizor. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. îndemnându-l sã iasã. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. Fãrã succes. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. pentru prima datã. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan. Întâi. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. (eu uitasem deja. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile. pur ºi simplu. dupã plecarea noastrã. Privindu-l. probabil. timp de douã sãptãmâni. din momentul întoarcerii noastre. un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). pânã cu puþin timp în urmã. oricum nu pe cele mai bune mâini. al plecãrii în cãlãtorie. ne-a aºteptat zi ºi noapte. Apoi. dureroasã incapacitate de a uita.

în textele de aceastã facturã. în artele marþiale. instituþional. Aºezat în prima parte. ci numai a unei Japonii. prin care obiectul se propune vederii. Prezentatã ca o Institutul European. citite ori locuite pur ºi simplu (v. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã. considerat primul roman nipon. Oglinda. „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. a unui risc aproape paradigmatic. cartea 2008 creºte în contrapunct. De altfel. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i. dupã legile lor ascunse /. Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. prin urmare. concluzia mutã.. comparativ cu Genji monogatari. în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. cu minimã inerþie. Spre deosebire de filosofiile occidentale. respectiv. semnalând cã. În acest punct trebuie salutatã depãºirea. statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”). dedicat universului erotico-estetic. partiturã muzicalã. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. Giuvaerul. De aici. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. în pure accese de egoism livresc. De la bun început. în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007). Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia. când observat (Alter).” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian. de ceramica japonezã ºi de multe altele. celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia.. 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”. din secolul XI. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective. academic. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic). autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului. Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. Foarte rar. autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. justificat de discursul comparativ al imagologiei. iniþiate de observaþii asupra literaturii. sã se ordoneze pentru el. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”./. convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. urmãrit pânã aici. Pânã ºi aici. Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 . problematizarea în zona raporturilor interindividuale. pe altã voce. autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române. Ciocoii vechi ºi noi. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. precum frazarea ei. adunând eseurile cu dimensiune eticã. al doamnei Murasaki Shikibu. mai exact. cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. ºi. reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake). autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi. Deloc întâmplãtor. în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. în jurul unei stãri de fapt. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului). ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate.

Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. Subiectele sale. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. într-o mãsurã considerabilã. descrieri lapidare. Existã. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. Mai mult. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc. credulitatea imbecilizatã. precum ºi. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. multã acþiune povestitã. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. chiar dacã. cu accidentul sãu individual. se rotesc în jurul cotidianului. în spatele povestitorului cu ton simplu. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor.2 pagini pentru un titlu). dar practica o Polirom. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. pentru a nu inoportuna. problematizarea iubirii etc. Binenþeles. compoziþia ºi construcþia romanescã. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor. devenit interesant printr-o poantã. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. cu mirare. atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. îi face plãcere sã le expunã prostia. ale decorului particular al acþiunii. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja. volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. a ciobanului ºmecher cu celular etc. al evenimentului minor. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment. rãutatea prost disimulatã ºi incultura . într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian. într-unul dintre eseurile cãrþii. sã-mi saþieze aceastã plãcere. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. a reuºit. Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã. în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. o armonie colectivã. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. de aer. 2008 probeazã din plin. E greu de spus de ce. Caragiale. grupate tematic. se aºazã pe un scaun nevãzut.L. bineînþeles. Mult dialog. dar arareori cu TRISTE plãcere. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. ignoranþa. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume.. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. Textele sale sînt schiþe ºi momente. Dar. dar o prezenþã delicatã. buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. mimeazã cã stã deja pe un scaun. Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. iar nu tîlcul.

cu o altã atenþie. faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie. într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. de acum înainte. la noi. a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã. Asemeni ilustrului înaintaº. cred eu. aspectul 73 . cum se crede îndeobºte. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã. pe de altã parte. nu cu apusul. un fenomen marginal al actualitãþii artistice. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. s-ar restitui mai fãþiº ºi. Mai existã. pânã la urmã. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã. gradare. neavând. mai «uºurele». totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. în ultimii ani. Polonia.). ba chiar ºi de monografii substanþiale. de selecþia operatã de autor. tematic sau metodologic. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. un dialog veridic ºi bine orchestrat. Acum cîþiva ani. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. pe de o parte. 35 de texte. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. un vocabular extrem de bine ales. Gheo are stil. SUA ºi Ungaria. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. social-protestatarã. În NOI STUDII ultima vreme. Risoprint. sã zicem. Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. în manifestãrile ei româneºti. indicând. România. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. mai punctuale. Cel mai important þine. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie. romanului românesc modern (Rebreanu. Ion Barbu) – . Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. când nu ocultatã de-a dreptul. nu se ºtie pânã când. mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. Camil Petrescu. ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. Oricum. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist. ludicã ºi poate. ceea ce întârzie încã. Acest lucru se petrece chiar acum.neasumatã. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». Din acest punct de vedere. Blaga. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. Avangarda. Astfel. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. Totuºi. Se pot face ºi reproºuri. 2007. ar fi fost un volum superb. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. Aºa. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. Muzeul de Artã ClujNapoca. deºi neintenþionat. conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. mai mult decât atât. nu toate sînt însã ºi bune. Dacã ar fi rãmas doar. curente. 2008 men. poate pe alocuri. opere. trag în jos impresia de ansamblu. mai puþin rãbdarea. antiarta. de o bunã presã. cîteva texte mai puþin izbutite. în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. este abordarea avangardei (personalitãþi. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. Ed. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). iar pe de alta. 152 p. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. asemeni lui Caragiale. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. Majoritatea sînt minore. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. Din nou. momente. H.

Geo Bogza. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. iar opera lui. cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã. G. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei. Desigur. în parte. atitudini. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. iar conþinutul abordând probleme „serioase”. naþionaliste. Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. ºi ele. expertul numãrul unu. colinde). strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. Benjamin Fundoianu. în principiu. se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. sã înþelegi ca marþian ideea de umor. Activitatea de folclorist a lui I. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980). Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980). Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973). într-o lume care devenea. Cu toate acestea. culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). ortodoxiste dominante – care urma.lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967). Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971). G. ºi nu teoretice sau pragmatice. Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. e ca ºi cum ai încerca. studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. cu aproximativ un secol. poate fi lesne subsumatã avangardismului. încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. Lucrând pe vaste întinderi. cultivat recurent. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie. obiceiurile agrare ºi pastorale). Sbiera (1967). Saºa Panã º. Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie. radical criticã. doinã. ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale.M. deci. De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. Subiectul meritã tot interesul. dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ.a. Sbiera. La urma urmei. Existã. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate. s-ar recupera în acest fel spiritul. nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970). Doina – poezie a destinului (1987). Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. în aceeaºi paradigmã.). însã nu ºi litera. realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. în Europa ca ºi la noi. ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului. salutarã. Cântecele cununii (1989). fulgurantã. cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. La o primã privire. fragmentarã. pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . prilej de îmbogãþire exegeticã.

183). vitelor. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor. practicatã cu alte ocazii” (p. albinelor. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni. colindãtorii. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. consideraþii similare la pp. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. Obiceiurile. melodie ºi tematicã a textelor. 108. Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. Densusianu. în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori. p. Cele mai importante funcþii ale colindatului. dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. privilegiazã. pãstoritul în detrimentul agriculturii. practicile. cele agrare. 75 . înzestratã cu harul frumosului. 118). a cãror origine N. În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor. Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”).” (pp. Magia intervine ºi cu privire la colinde. Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului. cu repertoriul sãu arhaic. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. riturile magice de sporire a rodului. riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. „se bazeazã pe principiile magiei” (p. Nicolae Bot alege poziþia contrarã. permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm. 164-165. Când vorbeºte de pãstorie. 22). 119). cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. casa colindatã ºi pe gospodar” (p. al familiei. Nicolae Bot. mitologiile agrare.” (p. Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). 219). În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi. 162-163. fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare. Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei. În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti. Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. moºteniri romane sau chiar preromane. Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p. 176). 143). Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum. Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea. o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. 170). cu înþelepciune ºi cumpãtare. Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. riturile semnificative pentru funcþiile sale.” (p. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului. Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã.obiceiurilor. care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. 115). etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri.

fireºte. mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. negustori. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. cultural. . Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. interrelaþioneazã sau. politic. la eunuci. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. ºi. Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu. doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). nu ªeherezada este personajul central. chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. blânde. viziri. Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. califi. au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. spleenul etc. numitã O mie ºi una de zile. În noua suitã de poveºti. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. beduini. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. care va fi definitivatã ºi încheiatã. iar restul au fost scrise individual. însã. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. fie într-unul realist. de la efriþi. omfalos . corãbieri. ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. dezvoltând personaje “paralizate” epic. povestirile.UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã. nespus de dulci. Cartea. arab). sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. lume interlopã etc. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. O iniþiativã înruditã (dar. fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. dulci în prospeþimea lor. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. în care personaje diverse. pentru a alunga plictisul. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. dimpotrivã. ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. în cadrul atelierului de prozã. genii. persan. cu toate volumele ei. cãmilari. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. social. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. în al treilea rând. ºeici. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este. fie în registru fantastic. deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. vrãjitori. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. picaros. Precum în cazul textului consacrat. intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. poveºti persane. mângâietoare. etnic. de fapt. Actualmente. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). La nivel mimetic. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. plãcute. imitând suita clasicã. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. ca sã fie vãzute de toþi. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea. strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008.

Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). seara. sãrut. Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. tineri ºi frumoºi. rãsucire. de la minaret.. naraþiunile fantastice. specific spaþiului arab. provenitã din felurite spaþii adiacente. totuºi.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. pestriþã. apoi. Ruptura existã. chiar zgârieturi. alcãtuit din musulmani. ºi moravurile lejere. iniþial. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. hanul lui Aby-Mansur. mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. uneori. întrucât practic. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. califilor. exacþi. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. cortul îndurãrii. Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. austerã. iepuraºul fãrã urechi. Atenþie. sculã. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. apoi. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. totuºi. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. sexuali. precum vulvã. mângâiere. Exclamaþiile orgiastice (Yuh. la vremea când. Sunt. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã. mozaicatã uman. (nu lipsesc. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. muºcãturã. unic împlinitor. unealtã. întrucât poveºtile nu provin de acolo. În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. Sã le iau la rând. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. dar pot fi ºi tineri ori maturi). izvorul harurilor etc. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii. iar desfrânarea (în sens paradisiac. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo. de asemenea. ci au o educaþie minimalã în sens epic). povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. exclusiviste. Existã. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. între populaþia urbanã care apare în poveºti. tãioase. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. pânã la împreunarea propriu-zisã. pãrintele luminii. Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. busuiocul podurilor. trimiterile sunt la Africa neagrã. care implicã. din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). Fireºte. dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. crãpãturã. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. sunt. În speþã. evrei ºi creºtini. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor. zbenguialã. cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. pe de o parte. dezmierd. pe de o parte. nu sunt analfabeþi. Pentru graniþele de jos. însã. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. considerat prin excelenþã pitoresc. în timpul zilei. demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. chiar dacã uneori foarte concise. Ierusalimul este amintit mai rar. trupul fiind. aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. ºi cea ruralã. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. religiilor etc. dar numai la nivel teoretic. Existã apoi referinþe destule. fie ºi numai simpli cãmilari. zebb. nici termenii tehnici. ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. fundamentalistã. pe mare. lucrurile sunt evidente. însã. malefici). susanul descojit. marcate de o umanitate stridentã. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. ciupituri. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. afrodisiac. a ºeicilor înþelepþi. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. vizirilor (care. când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. care sunt de obicei bãtrâni. la graurul mut. apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). flaut. joacã.

Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. erotismul nu este o culpã. Povestea vizirului Nureddin. efriþii. þintuieºte-mã în poala ta!). coapse ºi cur de iasomie. jad. Pentru cã în spaþiul arab. lãmâi de Egipt. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. sã spunem. iamã. gutui osmani. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. curmalele. aur. curmale. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. frunze de bananier. nard. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. ºi a lui Ali-Nur. tocãturi. de pildã. stofe de mãtase ºi catifea. dar existã ºi fãpturi fantastice. gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. stafide ºi nucºoare. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. exclamaþiile afrodisiace fiind. plãcinte cu lãmâie dulce. Lesbianismul ºi homosexualitatea. cornalinã). anemone ori narcise. Mã opresc. piersici de Oman. perfect acceptabile (Ia-mã. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. atunci când apar amintite sau sugerate. smochine. cingãtoare. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. toate oferite pe paturi de iasomie. dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. mai cu seamã. plãcinte. dar pentru virtuþile ei diafane. fiindcã lumea este a tuturor. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. mosc. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. harbuji. Pe de altã parte. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. în chestiunea voluptãþii corporale. smarald. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. de trandafiri). Femeile. de pildã.inclusiv cosmic. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. pui fripþi. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal. Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. dovleci umpluþi. Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. scot sonoritãþile excitante. chiupuri cu flori exotice. care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. aici. pilaf cu stafide. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). chiar dacã nu sunt în prim plan. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. rodii. se arde tãmâie. dimpotrivã. pepeni. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. argint. ci abuziv. uºi din aloe. nu poartã o vinã. migdale. Patiseria orientalã este fabuloasã. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. adicã adulterin. la brãþãri. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul. voal. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. însã. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. sarmale cu lãmâie. respectiv dur ºi grotesc. rubin. deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. de aceea. Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. La banchet se beau ºase soiuri de vin. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. divane. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. ci o culme. Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. santal ºi abanos. nuferi sau înconjurate de mirt. lumea care o locuieºte. apoi machiajul insidios. cu felii de lãmâie. cercei. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. topaz. Anis AlDjalis. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. diamant. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. are lecturi de . smirnã. un climax general acceptat ºi validat ca atare. încrustate fiind (mãrgãritar.

79 . El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal. punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului). Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile. fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule. încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. chiar dacã mai rar. Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. unde paradisul este tangibil. handicapaþi. ca sã zic aºa. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. existã în O mie ºi una de nopþi. limbajul grotesc. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. ºi alþi oameni simpli. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. drept care îl sancþioneazã decisiv. au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. Aºijderea. prin grotesc ºi batjocurã. i se spune. actori secundari în naraþiuni. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. impotenþi.bazã. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. Cu alt prilej. Coranul în primul rând.

ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie.. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe. îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos. O muscã bâzâie prin casã.. pe urmã ceasornice oprite. iubita clandestinã a câtorva actori. conduce maºina cu mãnuºi. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul. publicate sub pseudonim.. se vor sãdi arbori ºi flori. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti. cãci trece languroasa Cadânã. înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun. rochia verde cu gulerul rãsfrânt.. se spune în prima biografie.. dupã masã. parfum de toalete.. în sfârºit. Nu uiþi nici de prãjiturã. se aude-n uþã. liebesromanele.. sã zboare o pasãre. coama vopsitã îi joacã pe umeri. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie. aranjatã fir cu fir. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã.. portretul unei domniºoare... Perechea distinsã se înclinã. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare.. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte.. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe.. supranumit ºi Þucu. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi. În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil. solfegiile.. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã. alãturi de batistã. prin almanahuri. eºarfa de mãtase cu buline mov.MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot.. sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu. te grãbeºti sã deschizi... balul anual supravegheat de profesoare. cunoaºte ºi trateazã personalitãþi.. Trece Cadâna pãºind continental. portierele deschise. pustiit. un uliu sau o barzã. mamã a unui fiu dispãrut.. ºi sus.. jocul firelor de praf. scrie în a doua. spectacol de îndemânare ºi pedanterie. cafetiera. Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute.. detergenþii alunecând pe parbriz. Aºtepþi sã treacã cineva. Nãscutã la Cavarna. Radu. Joi..... Adela susþine cã-l iubeºte. nici un dubiu..... tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii. Peste drum cineva îºi spalã maºina.. parcul. dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu. te aºezi la fereastrã.. þi le aminteºti pe toate. se precizeazã în a patra. pe stradã... pudre. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier.... întinzi ciucurii cu pieptenele alb.. se vor tãia balcanic raþe ºi gãini.. o întretãiere de glasuri.. cinematograful cu nume grecesc. În fiecare dimineaþã.... se adaugã în a cincea. învãluit în somnolenþã.. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã. tapete. pe divan. cu parcuri ºi castele fabuloase. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai. suflet singuratec... În buzunarul capotului. toc. o urmãreºti cu privirea.. atomii de parfum.. de os.. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”.. primite de la doamna Marghit. fãrã diplome de studii.. autoare a unor delicate poezii. Toc.. În ultimul timp totuºi s-angrãºat.. vin negreºit partenerii de canastã. umbre de amiazã.. nici o îndoialã. De acasã pornesc cu taxiul. pe etajerã. Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu.. meºa. are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri. o discuþie din care sã mai prinzi un zvon. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj. cei mici vor face pipi prin preajma lor. cerceii. el .. tu râzi. dacã nu. catâr amoros. Pe peretele din dreapta. cercetezi vitrina cu lupa de Jena. feliile de tort cu glazurã. primul kilometru de drum asfaltat. stratul de pudrã.. bibliotecã pe patru pereþi.... dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã. se menþioneazã în a treia. aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol. Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt. medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard. ai vrea s-ajungi bãtãtorul. încãrcat de sacoºe ºi plase. se vor sparge cu metodã lemne. aproape nu-þi mai scrie. 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese. dar acum e un moment solemn. înspre coridor o uºã. plimbãrile cu barca.... în spate. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat. o comodã ºi câteva sertare. aºtepþi o miºcare. italienii veniþi sã facã tunele. sã cadã o frunzã.. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. foºnetul evantaielor. din pãrinþi sãraci. o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa. paharul de vin pe jumãtate bãut.. toaleta. cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol. E iarãºi liniºte pe stradã... asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert... “Doamne. dulceþuri. dictoanele latine învãþate în liceu.. balans de fire de pãianjen. te afli tot în spatele perdelei. Pe urmã. pelicula de ruj. confidentã a pictorului Da Messina. pretutindeni bine vãzut.. E medic primar. departe. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre.

.. stomacul sunt prevãzute cu circuite. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. uºa deschisã. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. vesela nichelatã strãluceºte. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. aranjeazã geamantanele. “Doamne. nu se poate. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. dimpotrivã l-a ajutat cu bani.. printre coralii barierelor australiene. nici un rest de mâncare. vânzãtorii. un þãcãnit mecanic al pantofilor. slãbiciunile. în tremurul genelor. digestia bunã. mai încolo vitrina. nici mãruntã ca o gâzã. Bãrbia lui se miºcã repede. Cartofii se curãþã aproape singuri. aparte. Pendula bate ora zece.... Mergeam grãbiþi. florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii. Are un mers al lui. cerceii reci îþi joacã în urechi... grafice. balerina. vâneazã cu peria fire infime de praf. Poate paraliza memorii.. o ceaºcã de ceai sau cafea. maghiara. simt în privirea lui ceva încremenit. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. Rinichii. cu ochelari.. Informatoare n-a dorit sã fie.. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel. ficatul. e când uleioasã. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir.. taxele cãtre stat parþial achitate. Un om ca el apare rar. Coloneii securitãþii n-au speriat-o.. doct. plutind în linii discret rubensiene. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani. Mãtuºa stã atunci retrasã. Nu era nici înaltã cât un turn. lumina se retrage treptat. Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi. peste planetã e rãcoare. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial.. Statuarã în fotoliu. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani. comutatoare. numai goluri. când fierbinte.. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii. E foarte puternic.. zâmbitoare. dantelele..) Semaforul e verde. Când cerneala din stilou s-a terminat. în himerele paleo-geologice. douã sãptãmâni. Eram atunci un maimuþoi necrescut. O ia pe drumul cel mai lung.. voci amestecate. în pulsaþiile animalelor de abis.. oprindu-se. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. pisica se arcuieºte. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori.. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu. sã mai facem o partidã. pisica adormitã. prize.. imensa ignoranþã. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. o dungã impecabilã la pantaloni. ploile plãcute. Se plimbã un timp prin India. totul. dacã se poate deloc. goluri. cam odatã la cincizeci de ani. bat pe toate fronturile în retragere... Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã.. Repet. perdelele au uºoare-nfiorãri. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine. copiii reuºiþi. un fluture s-a lipit de lampã. 100) 81 . pe jos nici o scamã. îi auzi glumind. în aburul sângelui ce aleargã prin vene. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii. la tacâmuri. un institut al preciziei. Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie.. altera prãjituri ºi iubiri. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia. conduºi de instincte fãrã greº. râsete. ca sã evite cunoscuþii. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. sare peste zaþul din cafele. A locuit la noi ani mulþi. soþia lui Gheorghe Ionescu... nimic.. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”. unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã. în bronhiile peºtilor. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit. reuºeºte. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun. sã fiu atent la farfurii. se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã. rãsuci gâturi ºi membre. Îl vãd. În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã. deºi poate se credea. de ceapã. e un ins foarte puternic. de duritatea granitului. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate. dupã duº ºi inspiraþii... unchiul pãrea un explorator polar.înalt. întinzi mâinile. schimbam din când în când vorbe îngheþate.. Dumineca dimineaþa. cu predilecþie. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei. coafura ei se lasã în valuri pe spate. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã. de fapt. orologiile exacte. În partea stângã... Târgoveþii. cedeazã la preþuri. patul fãcut.. imaculat. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb. piciorul mesei. sã nu mã scobesc în dinþi. spunându-ºi pe numele mic. sârba. În partea dreaptã dicþionarele. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. dar au ºi plecat?”. sã nu pãtez nimic în jur. prãjituri. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce. morcovii mi se (continuare în pag. trupul sãu fiind un laborator. înroºi obraze. parcã pe un alt tãrâm. de undeva. se plimbã prin sufragerie. ea mai scundã. bibelourile. de sus. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini. desenul macrameului.. mi-a fost un sprijin moral permanent. de ridichi.. detectând otrava din ciuperci. E mereu preocupat de experienþe. acum din nou atât de apropiat de mine. Într-un fulgarin alb. Supa alunecã pe gât. ºerveþele. luând pulsul gãinilor. se aude un scârþâit de vioarã.

cu un termen al lui Croce. vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. începuturile poemului”. autognozã ºi mai departe. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. Corpul cãrþii. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. sprijinindu-se totodatã. “poeticã empiricã”. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. mai puþin. nu este problematizatã în volumul de faþã. este probatã elocvent în Tânãra Parcã. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. Teoria despre poiesis a lui Valéry. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. Poe. 1998) a volumului lui Derrida. drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) . Pentru acest al doilea nivel. 2008). balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. în principiu. aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. Prin urmare. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora. inspiraþie. Geneza operei literare. traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. evident bilingvã ºi ea. se trece prin aºteptare. dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. de pildã). O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte. urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. apãrut într-o primã formã în 1985. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. nu doar academicianul. stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem. cu titlul Facerea poemului. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. iar pe de alta. Trakl sau ªtefan George. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. Piteºti 2008). e adevãrat. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. Piteºti. spre unul profund. Baudelaire ºi Mallarme. un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american. cu o nuanþã evident heideggerianã. invenþie. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. serios în referinþele critice. divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. . este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. Din motivaþiile de la început. al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. admirabilã cum. de altfel. Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul. Deºi numãrul paginilor este de 169. iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. însã. asumatã de autorul acestui volum. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest. Craiova. Khora. Teoriile estetice ale poetului francez.

bazatã pe principii predeterminate. de asemenea. ci de a-i identifica mecanismul. dar revine constant. în acelaºi timp. Despre Khora. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. Una dintre ele este aceea cã. ºi sensibil ºi inteligibil etc. ºi anume. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. Repere spre o poieticã. amintind de “suplement”. metafizice. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. este menþionatã abia spre sfârºit. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. ci despre punerea în diferenþã. dar. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia. tari. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. este vorba. ignoranþei. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement.)”. este sugerat. ancorat în contextualizare necesarã. autorul lasã însã loc unor confuzii. la problema transgresãrii discursului. ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. 83 . nu rãmâne decât sã aflaþi singuri. Vinul cel bun însã este lãsat la final. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. este o confirmare a acestei încercãri. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale. când autorul cãrþii Geneza operei literare. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. pentru pãstrarea claritãþii.necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs.

Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi. veþi primi desigur o . doamnei Serra. viaþa este grea. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. mult. atât de bunã altãdatã. toþi cinci. Calde salutãri de la noi. “15 martie 1947. G. puþin. de acum trecute. care te aºteaptã. (Original în italianã). de la toamnã. Anca Marina. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. locuinþele. În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã. Giuglea: “22. sperãm. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi. Dintre cei vechi. Anca . Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele.S. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. cel puþin pentru cinci ani. Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. GIUGLEA Scrisoare de mânã. Auger. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. Paul Sadeanu. când aþi venit 84 în România. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor.Marina. Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. poate ºi Dvs. Academia este la Braºov încã din 1940. acum cu rechiziþiile. Bezdechi. Academia de Înalte Studii Comerciale. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. Haºeganu este la Braºov. P. Dacã vii aici. Cluj Scumpã Doamnã Serra. Noi suntem relativ bine. când s’a refugiat. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. Forþe mai puþine. Acum se aflã mai bine. ca ºi francezii. Aºa sper: speranþã mai existã.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) .ªtefan Damian G.III. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale. Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. sã te bucure. Giuglea. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. Au trecut atâþia ani ºi multe. 1947 Iubite Serra. Fiorenza. s’a dus pentru totdeauna. Goangã. Am auzit cã Dvs. ca ºi noi. chioar dacã am scris-o cu toatã inima. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. Maria ºi Giorgio Giuglea. am putea reîncepe activitatea filologicã. Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. (în româneºte în original). þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. eraþi refugiaþi. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. Viorica Lascu . Vã dorim Dvs. mai suntem eu. întunecatã de timpul negru care. Fiorenza este profesoarã de englezã. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni.

dupã o întâlnire cu Ortiz. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari. ROSETTI Scrisoare la maºinã. în apartamentele lor din Str. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj. Prof. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu. Rosetti. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el. îl recomandã numai pe Alessio. (Original în italianã). membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. Bartoli. Scrie: G. decoraþiile spiritului. Ferrero. Serra. precum ale noastre trec adesea mãrile. Al. Expeditor: (Sextil Puºcariu). va sãrbãtori. e pentru G. care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj. în volumul care este în pregãtire. al ºaptezecelea an de viaþã. care a luat ºi avizul Ministerului. Merlo. Procopovici. Expeditor: A. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg. cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. L. pânã la 1 ianuarie anul viitor.: Bucureºti. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp. Domnule. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. 4.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. deci tot un Muzeist). sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia. în 15 Ianuarie. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. 28 ianuarie 1958. ca sã ajungã la d-ta.” * Al. În aºteptarea rãspunsului Dvs. am preferit sã-þi scriu eu în particular. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi. Azi e duminicã. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. ce va avea loc Sâmbãtã. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. “D. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. Elisabeta 23.). ss. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. Spre a avea mai mare libertate. vã rugãm sã primiþi. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav. G. Astfel..remuneraþie ºi de statul vostru. În aºteptarea rãspunsului dvs. Rosetti.1940. (Acad. dar apoi. A. Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs.” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet.” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti. De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. Distinse Domn ºi dragã confrate. spada ironiei /. redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor. Text în francezã. expresia sentimentelor noastre cele alese. cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. În numele Comitetului de iniþiativã. situaþia financiarã ar fi mai bunã. pe hîrtie fãrã antet. Pentru Comitetul de iniþiativã. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii. cele mai distinse salutãri. care are o pãrere bunã despre Alessio. Expeditor: A.G. Expeditor: Sextil Puºcariu. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti. vã rog sã primiþi. Rosetti). Astãzi viu eu la Serra. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. Profesorul Iorgu Iordan. Cu acest prilej. la orele 20. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune. la 30 septembrie 1958. Vuolo. Cu bine ºi auguri. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu. D. pe Dr. iar nu decanul (care este acum. eºti d-ta. vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani.I. la Cagliari. 85 . mai bunã ca a noastrã de aici. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul. Rosetti. “Bucureºti. G. Iubite amice. Al. “Cluj. ss. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”. Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”. “Mai întotdeauna. nr. titlul eseului de G. nous sentons ce Moi universel. în stilul caietelor leonardeºti). desen din 1938. point d’histoire. Cantacuzino. quand nous méritons de le sentir. spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã. ºi totodatã Degas. Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi. divulgând-ºi propria metodã discursivã. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards. suferinþa educã – quae nocent.” G. unde Valéry deseneazã în marginea foilor. pânã într-un punct. matematic. Cu toate astea. încã mai mult ca Vitruviu.M. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934). Pentru un gânditor ca G. pe aceea de construcþie. universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). exponentul unei tipologii identice. Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. G. Eupalinos. dans.M. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser. pune problema în sine”. “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda. pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G.M. devenit independent de obiectul sãu. G.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895). pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î. et pour lequel notre vie observable. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã.Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry. Hr. În eseul din 1946. afirmaþia lui G. vous dis-je. prins de o febrã a lucrurilor concrete. feritã de abisuri. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean. atât de fascinat de modelul vitruvian. Concluzia cantacuzinã. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate.. cu modelul protagoreic. Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo. Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. însã. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”. În eseul din Simetria. un timp abstract. Cantacuzino. fie ale duratei.M.M.M. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry).” Asistãm la o iradiere între noþiuni.M. Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria.M. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor. docent. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. G.M. pentru poet ºi arhitect. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo.. (…) . pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. Mais nous sentons. se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. “Dacã se poate concepe un spaþiu. al unei condiþii conþinãtoare. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii. “Nous.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul.M.. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). G. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei. ce Moi universel qui n’a point de nom. Aºadar. “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit.

un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry.M. 91 . qui. Cantacuzino. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale. catolic fervent. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus. ci printr-o alegere teoreticã. “le grand Claude Lorrain. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique. Ferrero existã în raport cu Valéry. concluzioneazã G.M. Cantacuzino. G. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes. din 1929. Ea se împotriveºte. l’architecture du décor. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. trupul este cel care se bucurã mai întâi. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu. deºi. probabil. supus legii gravitaþiei. “Il faut tenter de vivre”.M. în 1946. „Trecând prin Mexic în drum spre China. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare. Inspirat. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. miroir grossissant de l’Europe. drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. dans le style le plus noble. aºezând lucrurile în veºnica actualitate.M.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului. arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero. obsesiv ºi pentru G. în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã. chanter.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului.n.M.Astfel cuprins în operã. a fost surprins de moarte.] de filosofie”. Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului.M. G.M. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n. Cãci opera nu cedeazã niciodatã.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). les profils de la terre. Marseille ou Naples transfigurés. la perspective des eaux.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain. de Leonardo ºi filosofii. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. Pentru G. cei doi având în comun o anume raportare la moralã. vara.

aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. adecvat sau. acolo unde apare. când vital. alte extaze) . în ambivalenþa lui semanticã. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. al prieteniei. tardiv. în conºtiinþa publicului românesc. nici unul excesiv interpretativ. În mod surprinzãtor. în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. subtextual. nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. a autenticului ºi ineditului „neregizat”. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. totodatã. aºadar. Acolo unde „tu”-ul lipseºte. în anii 60 româneºti. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc. meritul (probabil paradoxal. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. a trãitului sau a trãibilului. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest. Expectanþele sunt. presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant). bine dozatã ºi inteligent scrisã. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . Aproape cuminte. spus dintr-o suflare ºi suspendat. producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. când angoasant. cu accente gotice chiar. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. reemergent. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. dimpotrivã. în gãri de metrou. „Live” are. nu se vrea unul exhaustiv. înþelegând. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. indispensabil. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. dar. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã. ciclic. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. în ventrele mastodontului. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. cu precãdere. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. riscantã. aria tematicã a liricii româneºti. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic. în scriitura ei. oarecum. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. Cu toate acestea. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. de multe ori. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. molipsitor ºi. de multe ori deficitar înþeles. în timp real. Amis. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. Bine documentatã. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. când ironicã sau jucãuºã. coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. obþinute incomplet. metaforizat ºi demetaforizat. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri. a produsului pe care îl denumeºte. în acelaºi timp. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate. într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. Termenul. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. Alte strãluciri ne vor reda lumii. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc. „live” poate califica ceva neºlefuit. fiind mereu supus modificãrilor. din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. totuºi. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”. cliºeatice. ca anti-live prin excelenþã. Extrapolând chiar. orientate într-o zonã. în grãdini/englezeºti. care îi dau acel aspect de neterminat. histrionicã. Demersul. ºi riscând. mitologizat. al oraºului.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. De ce. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. a celei feminine. care au ajuns. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. întotdeauna în backgroundul ambiguu./Ne cunoaºtem în copilãrie. dezbãtut. cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. aºadar. cu precãdere al Statelor Unite. o suprainterpretare. autoarea este departe de a fi o rebelã.

eclectism ºi liberalizare. Borges. actual arhivar ºef ºi oglintolog. nepoetizãrii. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. În orice caz. adulter. care este însãºi existenþa lor. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . de altfel. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute.SUA” are. Este o figurã care transcendã timpului liniar. nu poate distinge. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã. douãzeci de ani mai târziu. o demonstreazã. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. într-o încercare experimentalã de brainstorming. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. este compensatã de pasaje. Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. probabil. deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. predictibilã. iubire patimaºã. ca de pildã cel despre revolta hippie. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. generat de somnul celui care aproape nu are chip. pierdutã de mult. Totuºi. trimiterile intertextuale. de asemenea. peste care acesta nu are nicio influenþã. de prezenþa ei stupefiantã. ermetic. posedaþi chiar. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. Romanul previne încã din Motto. este Olimpia. semnat Ovidiu Pecican. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. care este un fragment de J. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. incitant. care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. ea este pãpuºarul care trage sforile. apare sub influenþa halucinogenã. totuºi. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. coºmar ºi o lume închipuitã.. neajunsul unui discurs prea egal cu sine. Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. dar care se contopesc în presupusul cotidian. E un roman segmentat.. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [. fost judecator. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. depresie. indiferent la mãruntaie putride. celui care tu i-ai rãpit libertatea. Incest. dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu. Te duci la film. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar. nevrozã. dar ºi a mini-studiilor culturale. Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. bizar. nu are identitate. în unul fibrilant. unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare. te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile». îþi cauþi locul. tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã. vede în ceaþã. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. Conºtiinþa personajelor. la sala de culturã. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. Cãci tu eºti protagonistul. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice. intrigã. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. sacadeazã în direcþii opuse. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. Precum Cutia Pandorei.L. carenþa neimplicãrii. la început. spectaculos. Sunt remarcabile. contorsionat. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . ci numai coºmaruri. Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei. incomod de descifrat sau de digerat. Olga ªtefan Dan Floriþa . Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit.

Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot. orbalþ). volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. Racºa. izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. Gherþa Mare. Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). 2008. cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. De altfel. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. Nu numai la noi. Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. Negreºti. Cluj-Napoca. ca o carte de literaturã de bunã calitate. Turþ. ci ºi în lume. include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. Napoca Star. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia. În cea de-a doua secþiune. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. Unde bea curcubeul apã. viaþa. Cãci opera. Unde bea curcubeul apã. „preromânitate”.. Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor).. Certeze. În prima secþiune.Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. Moiºeni. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an. din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC).Rituri magice din Þara Oaºului. mai ales a vacilor). Eleonora Sava alege. Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. romane. efervescent în sine. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã. 1. românilor. este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. zgaibã. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. culese începând din 1958. Am enumerat localitãþile explorate. Viorel Rogoz). sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni. celtice” sau „Marea Ortodoxie”. „interferenþele indoeuropene. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor).). Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. 1. albeaþã. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar. dupã un model moºtenit de la A. junghi. „Eros” ºi „Iatros”. Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã. muºcãturã de ºarpe. iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. trace. dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare. scrântit. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. „Farmacie. descântecele de spãlare de urã etc. riturile de aflare a ursitului/ursitei.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. ba chiar beletristic. unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor. de mai multe generaþii de etnografi. ªtefan Borbély. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad. Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte.”). pp. 12-14). în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. Cãlineºti. 12). face parte dintr-un proiect vast.

Paleolog. V. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. exeget. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân. erou al legendelor celtice. Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. branch. Branco. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. James Joyce. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea. existenþã.G. executor testamentar spiritual al sculptorului. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene. scriitori. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. istoriograf. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã. astfel. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. Tudor Arghezi. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. fiul luminii.. Radu Bogdan. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie.. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. Lista e lungã.” Apoi apar divagaþiile. pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei. ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi. apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã. Paleolog. Ezra Pound. Ea începe cu Bartolomeu Anania. Sidney Geist. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã. ordinea nu e aleatorie. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. Aflãm cã în Singapore. branche. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã. Barbu Brezianu. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. Brâncu. Guvernul României.G. Brancasi etc. autoritãþile locale.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu. Brancaccio. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei.” Cum stã bine unui eseist informat. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. derivatã din greacã. Rousseau Vameºul. filosofi. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. ºtiinþificã ºi socialã. Eric Shanes. Brancassy. Branchos – puterea mâinii. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 . Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. de Laura Dobrescu. Pavel ªuºarã. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã.

de a se raporta la aceasta. cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. cultura. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. confesionalul . Astfel. În plan stilistic se remarcã. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. Prezentarea evolutivã a artei. Mai apoi. tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent. Astfel. De aici. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. supusã canoanelor. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã. subversiunea prin imaginea religioasã. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. cãci. al manifestãrilor spirituale. politice. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii. culturale ºi religioase. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. imagine-viziune. cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. iar nu dogmatic. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . tehnica imperfecþiunii. Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. la o primã vedere. atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. devine o afacere (“se vinde cu tva”). altfel spus. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. vizibilinvizibil. mai ales. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. condiþia sacerdotalã a artistului. Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. pe de altã parte.îl simbolizeazã. un joc de atitudini ºi de intuiþii. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic. ipostaziatã prin literaturã. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. sunt evidenþiate. sub aspectul dispozitivului biografic. ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii. Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale.

ºi opere lirice de cea mai mare valoare. E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. Relaþii ºi evenimente culturale. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. o modalitate de gândire ºi investigare.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii. 2008) care adunã un numãr mare de studii. A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. Traduceri ºi creaþii literare. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci. Tocmai de aceea. jocul de cuvinte. acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. Studii. eseuri. chiar maliþios. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. Pe de altã parte. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie. miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. poemul alb. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu . de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura. fãrã reguli ºi fãrã limite. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). IV. adevãrate arte poetice. Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. articole. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. al cãror rol e amnezicul. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu. regresia temporalã. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. tutun ºi alcool”. sã se alieze cu literatura. Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. a unei gândiri rebele. Însã. Prin ansamblul ei. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate. Note de cãlãtorie ºi VII. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã. VI. la un moment dat. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv.V. prezentãri de cãrþi. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate. la o restructurare. de ordin valoric ºi cultural: I. comentarii. comentarii. structura “vânt.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. Interviuri. cultura. Cultura ºi civilizaþia elenã. articole publicate în revista Cronica. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. Nota dominantã e datã de tonul ironic. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã. eseuri. II.lipsit de patos sau retorism. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. Personalitãþi ale elenismului. poezii. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”. totul fiind un acelaºi timp. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”.Recenzii. III. “medeea”. al efemerului. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. îi ºtie istoria.de facturã mai mult istoricã. “ZEVS”). Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã. altfel spus. poezia volumului Vânt. dezestetizat. ca legitate a logosului. spre a deschide minþile mai multor oameni.

aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. avortul. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. ceea ce insinueaza ºi Alex. Tabloul problematic începe cu Alex. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. invers. genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin. uneori de un umor cvasi-tragic. Seamãnã destul de bine cu un film. dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. pãrãsirea. prozator. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar. modalitãþi ºi efecte. literaþi cu apucãturi speculative. o exorcizare a filosofiei. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. unul dintre personaje. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. dar . Cãci .s-au speriat de filosofie. asemeni cursorului lui Alex. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. o considerã plictisitoare. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. dar nu va fi uºor. În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. Petru din podea”. autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. prietenia cu Alex ºi droguri. Cele mai frumoase creiere. cu patologie. de spirite neîmblânzite. doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. 2008). aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. Regia continuã cu Anda. Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. dar personajele sunt departe de the American dream. nu se cred în stare sã-i facã faþã. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. Deopotrivã actor. o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. admirabil pusã la punct de cãtre autor. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. mai precis un underground deja polemizat. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. rãzvrãtitã ºi ambiguã. poet si muzician. pe înþelesul centaurilor. ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. Cioran ºi Nietzsche. chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. manuscris al Uniunii Scriitorilor”. studentã la Litere. doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. Anda si Alin). nu te lasã în pace pânã nu o termini. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile.

viitorul ca o amintire. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. poate. Pentru restul.tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”. asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente./ tonifierea buzelor” (Experiment). Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã. multã joacã. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului. Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. monotone./ mai uºori!” Condiþia poetului. de visare. povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului. al doctrinelor sau al vremii. aparent variate. având ca supratemã condiþia umanã. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite. de alter egouri. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism. nãrile dilatate. În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii. în poezie de exemplu. ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. rãutãcioase. 99 Povestiri din cartierul de vest . evanescent. Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor. încântaþi de Wilma ºi Dino”. Deºi “cartiere alchimice”. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor. nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã. cu motto-urile aferente. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”. chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei. uneori ca un banc ceva mai lung. Mai mult decât atât. ºi multã. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri.”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel). poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. mai precis pe personajul Posturelei. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath./ ca sloiuri lungi de gheaþã. este improbabilã (rost). acesta. plus imaginea unor gãini la mare./adulmecând extazul. E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios.//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. 2007) . Editura Vinea. Editura Brumar. lãsând echivoc drumul pe care îl duce. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. în fond. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el. dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. dintr-un oarecare altruism. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. idei. Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt).” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. sãrãcãcioase ºi în degradare. (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea./ aºa veþi scrie. pe atât de terifiantã. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda.

a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile. EL. înmormântãri. paradoxuri etern acceptate.. fãrã a le putea raporta. cititorul se simte constrâns a nu interpreta. A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume... Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit. trec prin intersecþii. se constatã un soi de spleen al scriitorului care. A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii.. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã. prin pasaje. s-au ofilit 100 sâni.. râde în hohote... fie el unul care provoacã angoase. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent. el rãmâne încremenit ca o stâncã. Clanþ.. ploi. mã împiedic în propriile-mi picioare. îmi spune.. Aerul vibreazã. pe lângã urechile mele. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã. Îmi ridic mâinile sã mã apãr. propriilor interpretãri. apãrut de nu ºtiu unde. unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen. în sfârºit. La plecare mã înclin. sãrut-mâna. dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede. 81) lipesc de bãrbie.. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”.. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada)... Cineva râde.. Au trecut atâtea nunþi.. Clanþ.. În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa. cu o pereche de foarfece în mânã. viziuni.. boteze.. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”. Deodatã. “Nu te speria”. motive comune. zãpezi. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume. întorc mereu capul. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã. dispar printre semafoare. . ºi anume patetic.Extrapolând.. etc.. Deºi teme. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei. 2008). îþi pot stârni interesul. Cristina Sãveanu (urmare din pag. adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri. adolescentin ºi pur epistolar. încerc sã fug.

în 1868. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor. de altfel binecunoscut. atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. istoricul ºi scriitorul rus N.Potebnia. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980). ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã. care sublinia cã “ªtefan.A. se întind pe 16 pagini. cã textul este la origine ucrainean. care cu siguranþã a fost Vlahoslav. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. Prietenul lui B. Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare. dupã noi. având numeroase relaþii cu ucrainenii. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”. 104 la numãr. Iaºi. La finele anului 2007. am intrat în posesia unui excelent volum de studii. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29).Caraman. a fost Kovalškyj (1856). începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P. care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. un ilustru profesor. L. Ultima lucrare pe care o analizeazã P. cel mai amplu ºi mai consistent. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. cã domnitorii moldoveni. fiind moldovean. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21). Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste. în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907).Hasdeu. de sud. aflându-mã în Iaºi. Caraman pe întreg spaþiul slav.M. Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand. cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B. stilistic ºi cel al simbolicii populare.Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O.Kramazin. A. Jirecek. Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. deºi în multe privinþe îl criticã pe A.P. Un alt specialist ucrainean. care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este. De fapt. Ideile afirmate ºi vehiculate de A. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. Rãdulescu (95110). dar ºi în trecut. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”. apãrutã în 1958. ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. versificaþiei. însã notele. Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44). meritã sã fie citit cu atenþie în întregime.Potebnia. Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N. însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. Culturã ºi civilizaþie (237-268). Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297). intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N. Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean. cunoºteau aceastã limbã. 297 p. Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). precum ºi cu ceilalþi slavi. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. însã cehizat. la Viena. La începutul veacului al douãzecilea. Limbã ºi limbaj (205-236). dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204).Balotã nu sunt acceptate de P.M. În acest sens. Karamzin ºi I. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. H. 2007. au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus.Balotã. mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã. Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. Vinþeler În prezent. Hasdeu. care. Ivan Franko.P. a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”.M. deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac. la origine. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”. intitulat: Studii de slavisticã. printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar. a cântecului. de altfel apropiatã de cehã. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean. ajunge la aceleaºi concluzii.Hasdeu.

. precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202). Îngerul focului de V. cu comparaþii din alte literaturi. dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul. Astfel. New York.M. Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu. 1925. Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. L. deci. Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã.despre Occident. lipsei de formã. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei. “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei. poetul tinereþei sale” (167). Paviæºi alþii. D. iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã. drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu. Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. 1883) ºi Filonov (n. opus dezordinii. Hlebnikov (n. Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). Este vorba de Sorina Bãlãnescu. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX.R. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63). Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. firescului în gesturi ºi obiceiuri. toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã. prieteni. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian. În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148). Prozã aleasã. Bãnulescu. în douã volume. O. Zemliak.Garcia Marquez. Blaga. Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul.Briusov. viaþa se roteºte asemenea ruletei.Rasputin. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112). În articolul.Puºkin. V. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic. “Proza. dar prin alte mijloace” (284). ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168). St. în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea.Dostoievski) (45-51).1881) au fost contemporani. tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ . Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166). cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale. devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). G. 1979. ca început sau continuare a descoperirii universului. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului.Popescu etc. Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M. scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva.Agârbiceanu. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã. Faust. Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. W. „Motivul hazardului. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. înclinaþia poetei spre mitologizarea individului.Turgheniev (195-204). – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei.Goga. Nuvela lui Turgheniev. Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii. din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. Cunoaºterea de sine. informului. tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov. Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã. însufleþirea oamenilor. pironind privirile jucãtorilor de ocazie. rusã ºi comparatã. I. Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc. Sadoveanu. Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite. precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului . despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. Ivo Andriæ M. M. ºi.Faulkner. Bulatoviæ . insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori. Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”. unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului.S. Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu.S. subliniazã Brodski. amândoi au ilustrat în creaþia lor. Cercetarea lui L. 1939. Din alte literaturi V.

Toporov. au fost ºi ei marginalizaþi. Daniel ºi A. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. 103 . Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. Scriitorii. pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã.unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. Încã în 1910. criticii literari ºi alþi oameni de culturã. patru ani a slujit în armatã. Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224). Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). Voinovici. din pãrinþi intelectuali. printre care ºi Vl. a arat. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin. Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori. originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207). Sineavski. Liudmila Bejenaru. ci în Duºambe. fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. apãrutã în 1914. a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. Cea de a treia doamnã. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. A debutat ca poet. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). capitala Tadjikistanului. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. la fel ca ºi precedentele volume. V. Vl. N. Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. Peste aproape trei sferturi de veac. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. a lucrat în construcþii. De altfel. Nataºa Manole. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor. la fabricã. Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat. Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. Voinovici. reputatul lingvist ºi om de culturã. în 1987. Deºi nãscut în 1932.

În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. în ciclul Poarta gunoiului./Ca o copitã fragedã de miel. a Domeniului întemeietor. însãmânþarea. cum îi place lui sã-l numeascã. nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. Titlul. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã. cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic). la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã. Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului. de la moºistrãmoºi. la fel ca Adam ºi Eva. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot. urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt. înscrisã într-un textualism eficient. spre suprema fiinþare prin cuvânt. primenirea ºi ventilaþia lor. un eºafodaj trilogic. în care primejdia se naºte din starea pe loc. etnografice ºi etnice mai întâi. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice. sãmânþa. Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei. cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem). un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). spre a se feri de „poema stearpã”. Spre a da roadã. cu o dezvoltare gradatã. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã. rãstignit ºi flagelat. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. apoi a uneia culturale. o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. labirintice. alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . Regresiunea în timp. rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. poemul I. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. din cartea I. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii. „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii. de la Nichifor Crainic. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). cât ºi mai direct. noi vedem în succesiunea poemelor sale. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. produs muncit. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”. o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. De la fixarea temei prin poezia Pârgã. În concepþia sa. etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator. un spaþiu al imaginarului. rodirea ºi coacerea.Voiculescu. folosit înainte ºi de V. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã./Din somnul somnului. Cele trei etape ale rodirii seminþei. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat.

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. chiar dacã poate nu-l stima. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. zicea ea. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. pãrul mãtãsos. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. rãspundea ea. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea. în vestmântul alb de mireasã. era. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. ªi ea simþea. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. Pânã într-o bunã zi. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. Ea mã asculta. M-am recules din loviturã. Ea s-a fãcut albã. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. – Nu e greu de simþit. Dar sã nu sar. gândurile. preferase sã plece întro lume necunoscutã. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. caldã. în prãvãlia cu obloanele trase. decât mizerie. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. am hotãrât sã o iau de soþie. în America. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã. cãci era ca lumina. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. atât era de purã. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. Atunci. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. Am luat-o de mânã. eu am fost. i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. unde sãracã. ea mi-a spus cã era mãritatã. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. în România. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. ªi nu mai îmi trebuia altceva. în întuneric. era o zânã. O conduceam acasã. Care? Întrebam eu. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. Ea s-a fãcut palidã. Dar simþeam cã mã iubeºte. palidã. în acel bar din West End. ori de câte ori venea vorba de acest argument. eu sunt mãritatã. Þinând-o de mânã. nu mã mai atrãgeau. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. Într-o formã mai aluzivã. fãrã nici un efort. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. la atins.. Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. Sunt egoistã. Atunci. înstãritã.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. E aºa de frumos ce-mi spui. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. ºi îmi place. ºi eu îi vedeam direct sufletul. iar ea. rãtãcitã. Soþul ei era în Argentina. eu stând la bar ºi servind. de care ea niciodatã nu se putea pãta. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. acolo. se apãra ea. cãci rãmâne luminã din luminã. mâna. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. nu o mai cunoºtea nimeni. bogatã. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. Dacã soþul meu în Argentina. ªi mã faci sã sufãr. cã probabil într-o altã viaþã. ªi tot ce era în jur. care lumineazã totul. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. am rãmas uimit. Într-o zi. mai fragedã. între ei. chiar lucrurile cele mai mizerabile. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. fastul ceremoniei. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. nu-mi mai spuneau nimic. Ea nu avea nici o vinã. vreau totul pentru mine. tinere. moale. ºi ea ºi-a lãsat. mai discretã. Voiam sã ies . se izbeau marinari irlandezi beþi. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. dupã ea. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. peste câteva luni. dar niciodatã nu se pãteazã. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. de care afarã. Ea. dar oricum. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. Lumea din jurul ei. i-am mângâiat faþa. sau de 75. – „Soy argentina”. nu putea trãi altfel. Dar nu este drept. Atunci ºi-a mai revenit. mã identificam. de bolovani aruncaþi. Cã la vederea ei numai. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. femeile frumoase. în barul acela ordinar. zicea ea. iar soþul ei. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. pânã la nunta de diamant. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât. care purifica totul. îmi pãrea un diamant care strãlucea. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. mi-a spus ea. Am repetat cu mai multã insistenþã. adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. ar fi murit. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna. soþul ei. era de neconceput. ar spune tot aºa unei femei. din care voiam sã o scot. etern purã. înalt ºi cu aspect distins. poate. un bãrbat tânãr.. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice.

Au trecut ca un vis. Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. ªi aº fi mers fericit acolo.. ªi auzeam vocea.. sã o scot pe Ramira de acolo. cuprinzând totul. Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. cât pentru. în locul lui. Naºterea ºi moartea sunt durere. auzeam rãspunsurile boddhisattvei.. o voluptate a durerii. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni. mã urmãrea pretutindeni. Totul este durere. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. cãci Portoricanul. La proces am fost condamnat la un an închisoare. dar prezentau viaþa într-o luminã nouã. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele. este amor propriu.. Într-una din zile. ca o umbrã. ªi toate femeile erau amorfe. sã plãtesc totul.. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira. Siluitã.. Au trecut câteva luni. Eu nu am avut niciodatã presimþiri.. Pânã când. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. pe care mi le fãcusem. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat. aºteptându-mã.. acolo. ªi auzeam hohotul de râs. Dar nu mã durea pentru bani. cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã.. în Alaska. atunci am aflat. Dacã într-o bunã dimineaþã. Cãci. A durat ºase luni. lucrând câþiva ani departe de soare.. nici un protest. Trãisem pentru plãcere. în jurul meu.. nu mã interesa. Eram curios. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. cãci ne conduce în mod egal la moarte. care nu erau clienþi. la est ºi la vest. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. cu Ramira.. ca proprietar. ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu..... Aº fi muºcat gratiile. perversiune? Un sadism contra mea însumi. Nu. realizare. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri.. vedeam ochii Ramirei. lumina dinlãuntru. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã. Intrarea gratuitã”. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã. e. vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie. ceea ce de fapt venisem sã fac. ªi încet. N-am fãcut nici o opoziþie. eram iremediabil singur.. cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara.. când hoinãream pe stradã fãrã þintã.. fãrã ea.. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea. într-o bunã zi. Aº fi dispãrut cu Portoricanul. Dar acum murise. Dar era prea târziu.. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei. când am venit sã deschid barul ca de obicei.. nu mã mai interesa nimic. totul era un bal mascat.. ºi nu exista nici un paradis. optica mea se schimba. Mã trezii cugetând: este iubire... un grup de câþiva oameni. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic. am început sã o caut. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike. cã. constrânsã sã se prostitueze. închipuindu-mi cã uitasem. Dar ce erau libertatea. Era îngrozitor. Acum dispãruse cu toþi banii. escortat de doi agenþi. cu Ramira.. Iar eu rãmãsesem. încet.. câteva mii de dolari. Curs practic de eliberare de durere. le-am zis. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos. Atunci. de aproape un an de zile.. Abia eliberat. Fãcusem ºase luni. cãrnuri fãrã har ºi suflet. Ramira. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni. ca ºi visurile despre libertate. purã. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri. voi îi cereþi pâinea 109 . eu vedeam cã ea. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele..din mediul acela rãu famat. Pânã când într-o searã.. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie. Deci ºi bucuria? Mã întrebam. în clipa aceea am surâs. Dar era inutil.. ªi apa ei inundase viaþa. în bezna din mine. Acum. Era atroce.. Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului. în subteran. Apoi. în puþurile petrolifere. Dar sã explic cum trãiam. cã mai existã viitorul. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare. sau. ce aveam în bancã. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº. Dupã mult timp. Ramira. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican.. Marele vehicul.. Documentele vorbeau. am fost închis preventiv pânã la proces. viaþa este durere. fulgera un gând.. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie. Dar ce sã fac.. ªi nimic altceva nu exista. Cãci punctul de observaþie era complet diferit. pentru angajare în Alaska. pierdutã.. îmi mai rãmãseserã alte ºase. vedeam chipul de luminã. Cãci dacã aº fi avut. sentimentul în care m-am închistat? Sau. Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul. ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. la fel ca ºi o voluptate a morþii.. auzii. iar restul omenirii era un produs de serie. era un unicat.. ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea. victima unui criminal. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie. Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. sau este milã. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. „Sic cogito” a lui Hasdeu. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii.. asociatul meu. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese. Mi-au fost confiscate toate economiile. Prin înºelãciune ºi constrângere. ce altceva puteam sã fac. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare. în afara iluziei.. ºi se regãsea pe sine însuºi. Eliberarea de durere? Dar era absurd. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira. în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic. o mascaradã.

. ªi atunci. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. dar era ºi adevãrat... – Da. Dar nu mai era durerea de la început..cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora. îs diferite. dorinþa? Cum putea exista fericirea. zise Ilie. din care nu se putea ieºi. de frig. mereu la locul lor. De ce? i-am întrebat eu. încheie. punând capãt discuþiei noastre. ªi poate. mã înspãimântase atâta. sub pomii desfrunziþi. ªi atunci golul acela. cunoscusem viaþa sub toate aspectele. datoritã Ramirei. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. seara. Dar în realitate. a þâºnit ca o scânteie. la început au stârnit reflexie.. golul imens. Era sumbru.. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel. aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor. Dumnezeu este pretutindeni. ªi tot universul era. ºi au început sã se intereseze de religii orientale. nenea Ilie. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii. asemeni unui Univers gol. un imens lanþ de durere. Era disperare. Am început sã învãþ la teologie. rosti scurt. ajuns la acest punct. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu. Sau o birocraþie a sentimentelor. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate. tremurat. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. din adânc. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. construcþiile psihice ºi gândurile. din mine. târând toate creaturile una dupã alta. iar nu în eliberarea de durere. Ilie. prin traducere în alte limbi. sau se schimba. european. am cugetat. sau fãrã sã ºi-o spunã. care mã condusese acolo. Cãci Dumnezeu se simþea. Dar cãile care ajung la El. zise Victor. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã. de la orice religie. întrun cuvânt „skandha”. ºi fãrã sã ºtie. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci. de aparenþele lucrurilor materiale.. (fragment din romanul Meºterul Manole) . ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. Cãci existã o birocraþie a minþii. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte. Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. M-am înscris la teologie. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper. calea strãbunilor de acasã. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã. de legile fizice. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. repetam înfiorat. ºi care pe mine. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. de un stâlp sau de o margine de trotuar. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde. Asta e experienþa mea de viaþã. simplu. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri. ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã.. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. Singurul ziditor este destinul.. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat. Eram mântuit. drumul. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului. dar calea este tot aceeaºi. Ramira fusese doar treapta. limbile omeneºti.. iartã-ne nouã greºelile noastre. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. – Dumnezeu sã te audã. în rest nu aveam nimic. de tatãl meu. purificat. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie. era dorinþa care genera însãºi viaþa. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. din robie. percepþiile. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. ea e rezultatul neºtiinþei. Fusesem contrabandist.. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele.. Totul este construit de mintea omului. Este calea iubirii.. am fost suspendat din seminar. aºa cum e ºi dorinþa. zicea Boddhisattva. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. nimic nu este. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea. nu se descria.. Victor. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei.. ªi acum. Durerea nu existã. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. Durerea aceasta era nouã.. mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. mântuirea. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri. s-a redeºteptat deodatã în mine. mã rugam în parcul înzãpezit. cãci totul trece.. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul. pe cerul acela depãrtat. – Ai dreptate. aºa cum existã o birocraþie a religiilor. care determinau în noi senzaþiile. îmi pãrurã fãrã sens. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia.. ªi totul era iluzie. a vieþii ºi a morþii. care era neîncetat. originea suferinþei universale. dacã nu secând însuºi izvorul ei. zicea Boddhisattva. dobândisem mântuirea.. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. aºa cum orbii au nevoie de un baston. în Central Park. de cald.. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. nu s-ar fi cãscat în mine golul. care se ascundea în spatele ei. Cãci ori de unde se pleca. dacã. condiþionatã de tot. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea. ªi cu el alãturi. ca un navigator pe o calotã de gheaþã. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe. iar nu realizarea dorinþelor. Cãci durerea sfinþeºte viaþa. calea robilor. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri.

.. L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. al arborilor-giganþi.. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. veniþi la ciugulit argilã. Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“. Ca sã faci liceul.În copilãrie mi-am rupt piciorul. pe o razã de un metru.Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete. simt cã trãiesc.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã.. sã se împreuneze ºi sã moarã. cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. în goana ºalupei.. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant. atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. huacapu1 . a spus Erwin. un lac format prin închiderea unui cot al râului. lanseazã. Mã reped atunci la oraº. Pânã n-am aruncat mâncare în apã. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu. De-asta sunt aici. unde stau singur tot timpul anului. omizi. interveni Erwin. pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. “indigen”. Drept pedeapsã. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. Curând dupã aceea. în câteva zeci de minute. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. nu poþi bate nici mãcar un cui. mingi de biliard. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. mai degrabã urlet. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna. sã mai pun câte ceva deoparte. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. i-au pus totuºi piciorul în ghips. pe catalige. aici. deºi. abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. în lemnul cãruia. minuscule ca dimensiune. apoi. când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. N-am fost la spital. prietenii. numai la lumina lunii. în care se auzeau parcã ciocnindu-se. vãzusem cuiburile. am vãzut de aproape furnica-glonte. frumos la chip. pânã la cãderea serii. îmi vãd pãrinþii. Am vãzut arborele-defier. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. am ajuns la râul Tambopata. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. era impetuos. prelungite cu niºte vene de lut.Nu sunt greieri. Am dormit protejat de douã rânduri de plase. broaºte – sunt ucigaºe). avide de luminã. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. tata a fãcut apendicitã. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri. Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. pe care lam tot strãbãtut. Arborele-de-fier în care eram 111 . trebuie sã ai rude la oraº. bunã ca… pansament gastric. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: . ce-i aduce. am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. în freamãtul viu al junglei. de termite. Peste câteva zile urla de durere. dupã ce iese afarã. dupã câteva ore de drum argilos. greu de tot. îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare. uriaºã. chiar s-a fãcut bine. “canapeaua” intermediarã ºi. minune. care au mânuit corzile. parcã. odatã tãiat. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei. cu toate acestea. . femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac. De regulã. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe. care. Familiºtii. Arborele elefant are rãdãcinile etalate. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. mai trãieºte doar câteva ore. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: . o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. lãcuste. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi. toate vietãþile – viermi. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. e mai bine aºa. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. Se gangrenase. Ghidul meu este Erwin. îl apãrã de orice duºman – fie animal. Torente ºi bãlþi pretutindeni. Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice. Urmau sã-i taie piciorul. echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. Privisem. regiunea Madre de Dios (Peru). Dar banii se fac greu. fie plantã. ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã). Deºi avea o fracturã deschisã. maiestuos. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea.. de jos. sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare. ca larvã. mari. ca un geamãt.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado. la lumina lan-ternei. A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. apoi. bogat în apã rapidã ºi noroioasã. ca sã provocãm vânzolealã. sec. chiar ºi în sezonul ploios. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui. datoritã drumului lung. râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi. Dorinþa mea e sã ajung profesor. cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi. iar privirea gânditã: . Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii.

Ochroma pyramidal. Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale.. 40 de hectare. Lupta pentru existenþã – am zice noi. Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei. 6 Balsa. Minquartia guianensis Aubl. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând. Lima. Þãranul primise “cu titlu”. 5 Ice Cream Bean. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. straturile. Va trebui. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie.. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. Socratea exorrhiza. ziua lenevesc. ºamanul îþi poate prezice viitorul. e rândul lui sã bea din licoare.Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. porumb. ananas. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 . fericire. Mi-au revenit lucruri pe care. care s-a slujit de primul precum o lianã. la vremea respectivã vroiam sã le uit. Pe mal se miºcau alene capybara. se cultivã “la munte”. . Apoi se planteazã în jur. încât îl sufocã. În timp. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã. restul exploatãrii forestiere. 2 Walking Palm. sunt sigur. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . dupã cum spun ei. se duc spre alte meleaguri. sãrãcia lucie. care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. aligatorii locului. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. Erau arbori balsa6 . Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire.. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi. Bertholletia excelsa. care. Treptat. Dupã doi ani. iar cerul senin. Sãmânþa a dat rãdãcini. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin . Erau albi în lumina reflectorului. Am profitat. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã. faimoasa fierturã de ciupercã. bananier. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã. dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti. Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã. manioc. Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. totuºi. În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu. ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. Apoi. uneori. Cândva. mi se explicã. dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi. iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice. tristeþe sau spaimã. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie. Era plinã. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi.. Din pãcate. îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. sortitã ºi ea pieirii. Se estimeaza ca 20%. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag).. poate un restaurant. sã iniþiez un comerþ. cumva.“smochinul constrictor”3 . Apoi. ba. cu universul. pãrinþii.. Tocmai asta cere ºi ºamanul. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. o bãcãnie.. Cu ani în urmã. stai ºi suferi. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. de aceste întâlniri. monotonã. Pãdurea tropicalã dispãruse de mult. Cam zece la sutã erau destinate culturii. cãci m-am întâlnit cu mine însumi.. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei. Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. . . Cãutãtorii de aur. cum dã Domnul. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. sã mã mut la oraº o vreme. ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani. 3 Strangler Fig . fasole veritabilã. mai poþi întâlni fermieri. Din nou cu barca pe râu. dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare. acestea au ajuns la pãmânt.. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer. dupã ani. Ficus benghalensis. Trãiesc în grupuri. Te apuci sã vinzi lemnul. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa. 17 septembrie 2008 1 Huacapu . de jos pânã sus. ele devin atât de puternice. papaya. oricum. e mai bine plãtit. banyans.Cred cã n-o sã ajung dascãl. cele mai mari rozãtoare.. Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie. pentru cã se aflã în adâncul junglei. dar goi pe dinãuntru. Mi-am vãzut fraþii. 4 Brazil Nut. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an. Priveliºtea era jalnicã. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. ce se nimereºte: avocado. au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. fãrã-ndoialã.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate.. Abia dacã mai produce ceva. ceva se schimba: pãtura verde se subþia. Inga edulis. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. reveni Erwin la gândurile lui dintâi. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui. Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman. ºi duci o existenþã de martir. În schimb. Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. ceea ce înseamnã 1000 m. Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. solul e vlãguit.

Borja Gomez. Marco Prandoni. Neira Mercep. în stil performance. Leonardo Masi etc. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni. Maria Isola. Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. în cea italianã. Gabrielle Zanello. am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. Noi. în cea austriacã ºi. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). gallegã. Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. în cea polonezã. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. friulanã. Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto. Ciao). fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). Andrea Gullotta. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino. de diferite naþionalitãþi). Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. cu douã romane. Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale. în cea croatã.Raluca Lazarovici. Fugarul ºi Arrivederci. Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. S-a discutat despre poezia berlinezã. Cristian Bãdiliþã 113 . Cinzia Mozzato. s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. sârbã ºi bosniacã. fireºte. Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia. Ruben Van Gogh (Olanda). Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei). Giovanni Magliocco. Amore. Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. poeþii români. un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!).

cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului.S. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc. între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008. Cuplul Amedeu – Madeleine. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. neliniºtitor. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. pînã la sufocarea completã. în 1955. Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. la Théâtre de Babylone. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru. Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe. În cele ce urmeazã. vom trata doar spectacolele invitate. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg. Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. care. Interiorul de casã burghezã oarecare. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). E fãrã ieºire ºi. Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). totul ar fi trebuit sã continue nedefinit. soþul gelos -. este imaginea jalnicã a unor victime resemnate. cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. fãrã alte manifestãri. În logica ºi în adevãrul personajelor. Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate. în regia lui Jean-Marie Serreau. stînjenind prin prezenþã imediatã. rutinat. în realitate. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. în parteneriat cu Teatrul „L. chiar dacã nu mai avea spaþiu. o clãdire modernã. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. ªi în aceastã contradicþie. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti. din inox ºi sticlã. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. din ce în ce mai sufocantã”. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. cu o salã de . care creºte în „progresie geometricã”. victimã a lui Amadeu organizatorul. Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). departe. chiar dacã le era imposibil. a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon.TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008).

practicã un teatru declarat politic. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. aburindã. Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei. pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. Cei doi. care acum s-a împlinit. în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. Iar cafeaua. printr-un ingenios schimb de costume. a morþii. Tompa Gábor. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. cei sugeratã simplu. se va rãci în colþul mesei. ca la final. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani.. Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia.aproximativ o sutã de locuri. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena. a lui Salvadore ºi a Laurei. Un spectacol rãscolitor. Emiliano Brioschi 115 . Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia). dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. a violenþei. iau chipul întemniþaþilor. cînd de alta a fileului. al treilea invitat al festivalului. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. cîntînd în canon un imn al libertãþii. dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. O scenã (aproape) goalã – douã scaune. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide. declara directorul teatrului. prin „maltratarea” pernei. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea. În textul scris ºi . a discriminãrii. o scarã. iubirea pentru aproapele.. un monolog de o intensitate specialã a trãirii. doi italieni plecaþi în America. se plimbã ºi vorbesc. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. devenind doi roboþi. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. în discursul inaugural. cochetã. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. o rîºniþã de cafea etc. compasiunea. Înlãuntrul inimii. Ella de Herbert Achternbauch. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. secondat de Margarida Mauperrin. vorbesc ºi se plimbã. acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric. Simplu joc al hazardului. de la Teatro da Rainha din Portugalia. Cei trei actori – Simona Malato. plonjînd în valurile unui ocean imaginar. care pentru a putea suporta privarea de libertate.

de fapt. într-o închisoare de drept comun. În faþã. în regia lui Alexandru Darie). în regia lui Egon Savin. consum de droguri. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. Portia. promontorii pentru gondolierii veneþieni. podiumurile rabatabile sînt. fiecare personaj avînd o linie fermã. la început. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese). apoi cea într-un lagãr nazist. cu partituri conduse de o mînã de maestro. (Goran Šušljik). Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia. Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. Personajul central al piesei. douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. dar ºi o infinitã poezie. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. o pasiune rãscolitoare. nu iubeºte.ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. care a construit un spectacol agreabil. regia: Jacques Bourgaux). este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). regia: José Luis Gómez. Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). Franþa. iar la final. Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. amant al versatului Antonio. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. vivace. Un spectacol modern. 116 . prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. Evadarea în imaginar este posibilã. Gobbo). la fel ºi servitorul lui Shylock. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. o femeie. Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate.

ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. expresie a misticii dostoievkiene.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. aproape în fiecare searã. oraºul a devenit. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav. viu. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. O convenþie curajoasã. scena crimei (numai una). Aliona. cu o mare cruzime. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. Cu un termen gazetãresc uzitat. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. a se rupe. pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. pentru aceastã perioadã. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. inocenþa rãnitã. Concepþia. Vlad Logigan) acþionând sincron. Un spectacol complex. care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov. dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. nãscut în Belgia. artist cu un palmares 117 . greu de acceptat uneori. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. subiacent. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). între cutezanþã ºi renunþare. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie. Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. De fapt. versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. când. Deºi Raskolnikovi. Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei. Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. felii consistente de teatru european. Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. ci în faþa întregii suferinþe umane”). cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. între vinã ºi ispãºire). mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. umilinþa. în comparaþie cu succesiunea lor din roman. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. de pildã. una din capitalele stimate ale teatrului european. Richard Bovnoczki. remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. la modã. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. în detrimentul firului cronologic. Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. Spectatorului i se serveºte abrupt. urmând chiar firul acestora. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate.

Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. France) a reuºit sã ne convingã. Cvartet 118 . invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. accesibil. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005. cu trufaºã plãcere.didactic ºi scenic impresionant. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. de prestidigitator exersat. cred eu. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. dar ºi comice uneori. Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. Ei deconspirã. gesturi ºi cuvinte. vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. Dimpotrivã. Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. De fapt. În loc de patul cu baldachin (clujean). A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. uºor parodic. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului. Pierre Meine. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. sare dintr-o parte în alta a scenei. puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. Acesta acapareazã de la bun început atenþia. credinciosul sãu servitor. În comparaþie cu montarea clujeanã. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. strategiile iubirii ºi dorinþei. Oricât ar pãrea de bizar. Spectacolul reprezintã. cântã. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. Michel Coquet. cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. Julio Cortázar. într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. agreabilã. un discurs teatral atrãgãtor. îmbrãcat în haine subþiri. mimeazã. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. cât de jucat este în Europa dramaturgul german. ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. scris pentru doi actori buni”. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. Autori: Matthias Langhoff. dacã mai era cazul. Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. Un text dens. Elveþia. Jovial ºi agil. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi. putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. În ansamblu. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. aflat în mare formã. trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. Privind în ograda noastrã. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã.

îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz. Atunci moartea. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . care cu fiecare cuvânt. se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace. vrea sã adune roadele din durerea. anume o implacabilã absenþã. o combinaþie unicã de bucurie purã. pe care îl reduce la tãcere. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. Vocea e veselã. o prea prefãcutã fiinþã. Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. a unei fiinþe pline de vitalitate. de fiecare datã când a urcat pe scenã. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã. Nu ºtie sã cânte. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase. ci ºi impresia unei fiinþe vii. acum mândrã. de forþã. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie. De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. crede cã a câºtigat. înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. Atunci moartea impune absenþe. Bineînþeles ea se considerã puternicã. o fire invidioasã. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. Aºa este moartea. o frustratã fatã bãtrânã. Din depãrtare se aude o voce. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea. Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã. nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic. Moartea. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. Indiferent unde am cunoscut-o. Moartea. nu ºtie sã danseze. în josnicia ei îºi face de cap. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei.

cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii. întemeitorul voievodatului moldav. Mereu compact. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii. cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul. îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. la consolãri ºi reculegeri. vitalã. Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. iubirea cea farã prihanã. coerent. multe consumându-se dramatic. cu strãluciri de nestematã. ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . crispãri ºi neliniºti. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate.Pictorul expresivitatilor . cursiv. Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. tandreþea. Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã.furnizor de referenþial argument spiritual. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste.

caricatura DORU AXINTE 121 .

reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare. în aceeaºi fiinþã. deja emblematice. Mai mult: comunicarea cu publicul. care aduce un maturitate creatoare. generozitate. Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri .. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. organizatã de construcþiei ºi al echilibrului. ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. iar eu România). ci ºi de nuanþe profunde. în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum. quasi-intimiste. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. Antônio Carlos Jobim. dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. pianistul Petre Andrei. jovialitate. unde José reprezenta Portugalia. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã). fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia.. Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. ce nu ºi-au economisit elogiile. de artã colectivã. Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. exploziv ºi dards (Cole Porter. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). între piese. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã. a chitareibas). spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. capacitate de comunicare realã. un baterist de cursã lungã. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. apoi a propriilor compoziþii. Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. Toots Thielemans ºi alþi clasici). Miles Davis. amiciþie. Asimilarea are loc la modul organic. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar. iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt. John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. Principala reuºitã constã. relativ scurtã. în fine. a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare. Formaþia în cauzã persoanã. Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. fie în aceea mai propice erei computerelor. Perioada de timp. trecem apoi la Vlad Popescu. jovial ºi jocular. când e cazul. la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian.

) ) ) ) ) ) ) V. În 1964 – pe când Brazilia. Oscar Castro Neves. Lyra.filojazzistice. João Gilberto. expandeazã spre toate azimuturile. Ricardo Castro. The Rolling Stones. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. Menescal. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. bebop ºi batuque afro. În mod bizar. Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. Zeljko Vukosav. pescari. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. Stilul se generalizeazã. precum dl. coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. asemenea altor jazz-fani. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. anglo-portugheze. Stan Getz. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. în 1962. contopind elemente de samba cu swing. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate.M. antropologul Daniel Silva Perdigão. criticul literar Fernando Couto e Santos. editor al revistei O Brasileirinho. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. consulul României la Lisabona. tocmai când B. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. Un gen emi-namente brazilian. dl. Chico Buarque. Danislav Jeraj… Cu toþii. þãrani. Jaime Saraiva. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA. Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. participativã. fascinaþi de Bossa Nova. Astrud Gilberto (pe atunci. Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”).N. Multã lume bunã – dl. comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti). soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei. Noua MPB se vrea combativã. reorientatã spre favele. depãºind muzicieni precum The Beatles. piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. d-na Elzi Martin. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. Din perspectiva actualã pare neplauzibil. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. dl. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii. Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. Gerry Mulligan sau Bill Evans. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. Stanislas Myck. muncitori. jazz. În fapt. politizatã. dupã o perioadã de haos politicoeconomic. Maria João Coutinho. Frank Sinatra ºi Elvis Presley. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York. comentând elogios spectacolul la care au asistat. 123 . Tom Jobim. cãci giganþi precum Miles Davis. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. ambasadorul Croaþiei în Portugalia. la acea datã.

7. RODICA. 2-3. Gan (Gâsca sãlbaticã). FLORINA. Lucian Blaga diplomatul. 7. CORIN. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. recuperînd. MIHAI. Marcel Munteanu. Vise. 2-3. Vocea arhetipalã a Europei libere. 5-6. MARIUS. MANEA. BARBU. Bacovia ºi dispozitivul Young. 2-3. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). Zãpada mieilor. Scrisori deschise. nr. Combinaþiile lui Woland. nr. Traumã ºi istorie. Despre dor la Lucian Blaga. NORMAN. 7. o gãselniþã criticã. NICOLAE. 10. BÃCIOIU. nr. nr. 8-9.. fotbal. nr. nr. Lumea ca notã de subsol. 11-12. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. nr. nr. Glose la o perifrazã. MANILICI. nr. 10. nr. LETIÞIA. nr. Aicea. nr. 11-12. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur. 1. Portret de familie cu doisprezece poeþi. MARTIN. MICHEL. MARIA. nr. 8-9. RAUL. MARIA DE ROSARIO. nr. BOGDAN. nr. 7. 8-9. Poarta spre sufletul omenesc. Exilul ca formã de supravieþuire. Literatura românã la poarta globalizãrii. 5-6. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. I. nr. Haute couture. ANDRADA. STUDII. nr. VICTOR. nr. CONSTANTIN. 11-12. 8-9. DORU GEORGE. nr. 5-6. nr. CUBLEªAN. 2-3. nr. nr 11-12. 2-3. BALOTESCU. nr. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. GEORGESCU. RUXANDRA. GARAZ. CESEREANU. nr. 2-3. PETRE. 10. nr. 8-9. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga. 5-6. dupã douãzeci de ani. nr. 7. 4. 8-9. 5-6. Izbirea de poezie. Ion D. CODRUÞA. nr. DRÃGOI. nr. nr. RUXANDRA. 1. O istorie a intelectualului român în secolul XX. nr. Neodihnita iubire. nr. HAÞIEGAN.. Latenþe. nr. BRAGA. CONSTANTIN. MARIA JOAO. 5-6. Domeniile domnului Cotuþiu.1 DAMIAN. 2-3. 1. Traduceri performante în limba spaniolã. nr. Introducere în postsuprarealism. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. Maxim Dumitraº. 7. nr. Terorism literar. nr. Românii ºi 124 documentarul. Mori Ôgai. JUCA. Un poet al entropiei. ANCA. În concediu (din caietul roz monocromo). nr. Batista Fridei.1 CRISTEA. 5-6. nr. 11-12. GEORGE. 5-6. Din toate . Papa Ioan Paul al II-lea. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. 2-3 . BULAT. nr. BULARCA. DRAGU. nr. nr. Libertatea de a trãi vieþi captive. nr. 8-9. 11-12. EUGENIA. HULUBAN. 2-3. O melancolie de “sori brumaþi”. 5-6. COUTO E SANTOS. 30 de ani de la întronare. nr. 2-3. Pedagogica Conferinþelor. Scriitura în serpentinã. nr. DIACONESCU. BOBÃILÃ. OLEG. Despre verbul întrupat în destin. nr.. IANCU. nr. FRENÞIU. BUICIUC. 11-12. nr. CORDOª SANDA. COUTHINO. Istoria secretã a literaturii române. 8-9. FÃTU-TUTOVEANU. nr. 5-6. CÃLIN. nr. nr. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. DAN. Nae Antonescu. nr. 8-9. 8-9. nr. Tur(n) Babel românesc în librãrii. 8-9. Femininul japonez între mit ºi realitate. Argoul deþinuþilor. poezie. nr. FERNANDO. LIVIA. 10. nr. 5-6. CONKAN. HÃULICÃ. AL. MAGLIOCCO. IULIA. BUZAªI. nr.4. écriture ºi ce nu este literatura. VASILE. ªTEFAN. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. FLORIN. 5-6. SIMINA. VLADIMIR. PORTRETE ACHIM. Prima tezã de doctorat. ESEURI. Scepticul sociabilizat. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. 4. GIOVANNI. ZORIN. 5-6. Ion Agârbiceanu . 8-9. ANDREI ALEXANDRU. nr. nr. Obscenitatea publicã. nr. CÃPUªAN. 10. LEO. nr. SIMION DORU.B. Corespondenþa unui pedagog blãjean. Douãmiismul. ªTEFAN. BOJOGA. MANASIA. nr. printre ardeleni. Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. MAN. nr. CÃMPAN. ANDREEA. Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. Dupã-amiaza unui Batman. O capodoperã uitatã?. nr. nr 11-12. 11-12.în descendenþa ªcolii Ardelene. 7. BUTNARU. BALOTESCU. 2-3. ADAMEK. nr. de Akira Kurosava. ION. 7. D. nr. 8-9. nr. nr. Inventînd. nr. IGNA. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. BURLACU. Sîrbu. Spirite critice ºi europene. IRINA. Viaþã. nr. DIANA. 8-9. 11-12. IACOB. CREÞU. Freud ºi cocaina. 8-9. nr. ANCA. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã. nr. MAREª. 2-3. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. nr.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. nr. 11-12. Cãrþi nescrise. Nu întîmplãtor. Monica Lovinescu.. Imaginea celuilalt. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã. nr. 2-3.

nr. OLGA.1. nr.4. SCARLAT. Profesorul Nicolae Lascu. 8-9. 2-3. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni. POP-CURªEU. MIHAELA. SALVAN. nr. Cioran între Cervantes ºi Caragiale. nr. ZSUZSA. Cum simt scriitorii. Elegii comunicate. nr. Vieþi în limba românã. 10. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult).4. nr. Critica ºi feþele poeziei. 1. Nicolae Manolescu. FELIX. BOGDAN. URSA. nr.10. ELEONORA. 8-9. nr. GRIGORE. 5-6. DORU. De la nonsens la definiþie a omului. nr. AUREL.pãcate ºi virtuþi. 1112. La despãrþire. Manifest sau nu (II). POPA. POPESCU. nr. Dacã ar fi sã potrivesc. 4. “Formele vii” ale teatrului. Scriitorul pe divan. 1. 2-3. 10. De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor.4. RÃU. În dulcele stil al lui Dan Brown. nr. FLORIN. nr. 11-12. 7. nr. Scrisul. Portugalia în «La curþile dorului». 8-9. 2-3. anomalii ºi doftorii. nr. 11-12. 7. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. ODÃGESCU. Soluþia sintezei. 10. MIHAELA. 10. Alexandr Soljeniþîn in memoriam. CAMIL. nr. nr. SIMUÞ. nr. Editura Fabulator. nr. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene. 2-3. CRISTINA. Manifest sau nu (I). nr. ROGOJINÃ. nr. Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. Soarta cãrþilor. 8-9. nr. Geo Bogza. nr. OVIDIU. CARMEN. 8-9. nr. nr. 4. 7. nr. NEAMÞU. 23. O ediþie din obsedantul deceniu. 89. 11-12. Irina Petraº sau bucuria lecturii. 1. ROGNEANU. 7. nr. nr. nr. Desai la puterea a doua. 8-9. 5-6. Introducere în postsuprarealism. 2-3. Singurãtatea criticului. SAVA. nr. POP. 7. 1 VASILIU. 4. 1. 10. MUªLEA. nr 11-12. nr. MONICA. Nichita la Veneþia. nr. 5-6. Litera de argint. “Oraºul cu o sutã de turnuri”. nr. Catedrale. 2-3. “Contraatacul necesar”. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). Noi cãrþi pe masã. Suferinþa la Cioran. nr. 5-6. nr. 89. nr. nr. SILVIA. nr. nr. 2-3. SIMONA-MARIA. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. Un festin cultural. Microbi pe pieliþa politicii. MUDURE. Un clasicizant: Vasile Sav. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. TANCO. 7. Geo Bogza . Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu. Literatura de vitrinã. 11-12. nr. IOAN. 5-6.nr. 1. Dosarul procesului lemenian. HORIA. Monica Lovinescu: trei gînduri. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia.1. nr. 2-3. îngerii ºi amurgul vieþii. 8-9. Poezia lui Horia Bãdescu. 7. Literatura românã contemporanã . Nimic nou sub Apollo. TITU. 5-6. O enciclopedie ca un roman. nr. 2-3. 11-12. Interferenþe literare. 5-6. Restituirile zaciene. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. nr. 2008. Poezia lui Dimitrie Stelaru. NENCIULESCU. Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. 7. ADRIAN. nr.100. LAVINIA. EMIL PETRU. SELYEM. nr. 2-3. 10. 2-3. 2-3. De la istorii la microistorii ºi mituri. nr 11-12. 11-12. nr. 7. TURCAN. nr. nr. Urîtul ºi estetica. NICOLAE. nr. nr. 10.4. nr. Ianuarie. nr. nr. nr. Muºtele din budincã. 11-12. 5-6. RAÞIU. TÃUT. nr. nr. ANDREI. 4. nr. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. ALEXANDRU. LUIZA. Interbelicul din Terebeºti. LAURA. nr. 8-9. cãrþi ºi oameni. nr. nr. MIHAIU. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. Studiu de patologie argoticã. 11-12. nr. 5-6. nr. Germanistica ºi comparatistica. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. MITRICIOAIE. nr. VIRGIL. Fierberi ºi învolburãri blãjene. 8-9. PECICAN. Salonul de carte de la Paris. nr. 2-3. nr. nr.nr. MUREªANU. nr. NICOLAU. ÞION. IOAN. 125 . TÃMAª. nr. PORUMB. Din toate direcþiile ºi panoramic. nr. ION. nr. nr. Norman Manea: o lecturã dialogicã. VIDRUÞIU.direcþiile ºi panoramic. Anotimpul din colivia poemului. nr. nr. 5-6. Geo Bogza sau însemnele realului. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu). Lumina de august. GELU. Ipoteºti. ANA-MARIA. reporter în Þara de piatrã. nr. 5-6. Colecþia de cãrþi de vizitã. O disculpare care nu disculpã. nr 7. POP. MIRCEA. Generaþia 2000 .7. nr. Glose la poezia lui Ion Vãdan. 8-9. Eugen Simion într-un Jurnal parizian. MUNTEAN. OPRIÞÃ. FLORIN. MIHÃILESCU.simptome. NICOLAE. nr. Motanul ºi dictatorul. nr. nr. Traian ªtef în micul teatru al lumii. 4. nr. 56. nr.4. nr. Poetul de foarte departe. 8-9. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. Eminescu. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. 7. nr. POPESCU. MIRCEA. nr. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. ªTEFAN. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. MARIUS. nr. 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”. 7. nr. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. nr. TEODOR. nr. 8-9. ADRIAN. 5-6. nr. POP.

nr. Eminescu ºi conservatorismul. Volumul reîntoarcerii. ANISIE. În afara scriiturii. VALENTIN. Epicul fascinant al criticii. BÃLTEANU.mod de abordare. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. ODÃGESCU. nr. nr. Jocul de ºah cu moartea. nr. Între douã zãri. SUZANA. 5-6. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. nr. MARIAN. Devis Grebu. 8-9. JURCAN. CREÞU. 5-6. MILOª. 5-6. DORU. BOARIU. 2-3. ANA-MARIA.mãrturii. Cînd îþi cîrpeºti destinul. CUBLEªAN. HiFi poetry. 2-3. 5-6. Despre A. istoria unei partituri literare. Ultima melancolizare kaki. POP. Ultima generaþie. nr. RUXANDRA. 5-6. nr. 11-12. nr. nr. nr. LUNGU. De la proza poematicã la proza fantasticã. SONIA-DORIS. 11-12. Un buildungsroman contemporan. Metafizicã detectivã. nr. 11-12. Capetele curcubeului. 1112. VICTOR. nr. un concept împotriva locurilor comune. 8-9. 8-9. 4. 7. 10. nr. 4. TAªCU. 10. 5-6. ROGOJINÃ. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. MARIUS. 2-3. nr. 5-6. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. Scene din viaþa unui roman. Canada proprie. 2-3. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900. 8-9. nr. OLGA. 1. nr. nr. Romanul care literaturizeazã realitatea. nr. 11-12. “Eseuri monografice”. CONKAN. POP-CURªEU. BUICIUC. nr. nr. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. nr. POP. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. ONUFRIE. Un volum atipic de poezie. CONSTANTIN. 11-12. 7. POP-CURªEU. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. 1. nr. ADRIAN. 8-9. nr. MARIA. VIORICA. Riscul în culturã. nr. 5-6. nr. VIRGILIU. IOAN. MINIATURI. VIGHI. nr. BULARCA. 2-3. nr. Cultul eroilor. nr. nr. VASILE. 11-12. Fasciculul 4. Obsesiv ºi contradictoriu. nr. Thomas Mann. GOLDIª. 7. 15 noiembrie 1987 . Un curs universitar de retoricã. Mãtuºa Julia ºi condeierul. 4. nr. 8-9. ELA. Argumentul lui Patapievici. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri. Existenþã ºi percepþie. CESEREANU. nr. 4. nr. Poezia lui ªtefan Manasia. nr. Gustul aromat al începutului. 8-9. 5-6. DORU. nr. Generaþia Ozone din literatura românã. 5-6. nr. Omul negru. nr. 5-6. TÃUT. LAVINIA. PECICAN. 2-3. 5-6. 1112. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. nr. 1. 11-12. nr. Mãtuºa Julia ºi condeierul. resursele romanului ardelenesc. RADU. ÞION. 1. 10. 8-9. E. nr. Amintiri din epoca de gheaþã. MARIAMAGDALENA. 1. RECENZII ***. 11-12. nr. nr. nr. 126 JUCA. ALEX. BUZAªI. “Scriitorii tineri. Lucian Blaga Homo Europaeus. BOGDAN. 2-3. al doilea val. Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali. Salatã literarã . nr. Oameni obosiþi. nr. Relansare economicã prin literaturã . Ambiþie ºi provocare. nr. CRISTINA. 4. nr. nr. Despre moarte ºi alþi demoni. 5-6. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului. 1. nr. R. 10. nr. Presse-Papiers. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. Abisurile oglindirii. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. Frosa ºi lumea ei. 2-3. 2-3. nr. Sebastian pe înþelesul tuturor. 2-3. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. POANTÃ. De la bucãtãrie la bibliotecã. IOAN. 1. SEMNALÃRI. 4. DANIEL. nr. VINÞELER. nr. 4. nr. 11-12. nr. nr. Ospiciile lui Nichita Danilov. nr. nr. nr. documente. 2-3. nr. nr. Norman Manea la Cluj. 8-9. Izvoarele rãscoalei lui Horea.7. ALEX. 2-3. PETRU. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. Despre teatrul dada. BOGDAN.. 2-3. FLORINA. Patru eseuri despre putere. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. 4. România externalizatã. nr. 10. OVIDIU. ION. MAN. nr. 2-3. nr. 2-3. Simbolistica privirii. Teroarea literarã. ANDRAª. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. nr. nr. 5-6. nr. T. Însinguraþi în tãcere.o perspectivã postmodernã. nr. 4. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. Bun simþ. nr. Lectura inversã. studii. Zarurile contelui Sebastian. ALEXANDRU. 10. O nouã esteticã. nr. nr. nr. CRISTINA. Un editor de notat. VÃLIMÃREANU. Flaubert pe Someº. REDACÞIA. FLOREA. nr. 4. O publicaþie. nr. Textualismul (ne)ortodox. 5-6. 8-9. 10. ALEXANDRU. nr. Un poet al expresiei concentrate. Filosofia în pijama. Nãstruºnice speculaþii.. nr. Manual de recunoaºtere a spaimei. 11-12. nr. Un Babel îmblînzit. 8-9. 1. ALEXANDRA. Noi geografii culturale. ZOTTA ALEXANDRU. O dreaptã apreciere. DIACONU. RUXANDRA. Germanitatea ºi Literele române. Eclecticism ºi manierism. nr. 1. VIRASTÃU. nr. nr. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. nr. VIDRUÞIU. 5-6. TODERICI. nr. Canþonierul transilvan. ªTEFAN. VOIA. 5-6.5-6. nr. . nr. nr. 8-9. 5-6. nr. nr. nr. 8-9.

7. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. Poeme în prozã. nr. dincolo de dincolo. Le petit prince. ROXANA. MATHIEU. ªi: Parcã desprinzându-se. nr. DE NOAILLES. nr. poruncã. Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup. Inscripþie. nr. Ranã. nr. nr. Marujo. 5-6. Visul. 2-3. IGNA. noaptea. 8-9. nr. VASILE. Rococojaponez. URSA. nr. 5-6. Mielul primãverii. nr. Avatarurile politichiei. licorna. 5-6. PAUL. Vindecare. nr. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. ALEXANDRAEMILIA. HOREA. Poeme. MIHAELA. traducere de Simona-Grazia Dima.. Ex-voto în stil spaniol. nr. MICHEL. SALVADOR. nr. Supravieþuire. MARCEL. nr. PORUMB. RÃU. Zilnicãrii: Ea. nr. Un artist al lecturii. 5-6.. Ouã roºii. Autoportret. traducere de Maria João Coutinho. traducere de Simona-Grazia Dima. JORIS-KARL. traducere de Aurel Rãu. NICOLAE. traducere de Leo Butnaru. MARIANGELA. Jurnal portughez. nr. 4. The big issue. JURCAN. 8-9. 5-6. nr. Niciodatã pânã la istovire. nr. nr. traducere de Aurel Rãu. GRIGORE. Drumul spre Emaus. MARTIN. eterne. traducere de Martha Izsak. Gorman. 10. CORBIERE. KAHN. PETRUªCÃ. Rondel. nr. RADU. Semn. 1. nu te umbri. 5-6. cronicile inorogului. nr. nr. NISTOR. nr. nr. Estoril. TRISTAN. Destul de tãrziu. nr. 5-6. ALEXANDRU. nr. Vom lenevi pe terasele cafenelelor. DRÃGAN. SPIRIDON. DAN. NUªFELEAN. Sînt ameþitoare. 8-9. Un simplu schimb de luminã. Lovitura mea sã fiu. Fluviu. durerea. Dor de sud. HUYSMANS.. Rãsãrit în munþi de soare. FLORE. 1. De la capãt. Flori de alun. MERRILL. DE MARIA. nr.. 5-6. nr. 11-12. GHENNADI.. 11-12. 5-6. nr. ION. 7. dascãl ºi cãlugãr). STUART. nr. CÂRNECI. nr. Poem pentru Laura. AGOSTINHO. Semne. nr.. SCARLAT. Început de april. nr. NICOLAE. ODÃGESCU. nr. CLAUDEL. 4. Nume. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. Poeme. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. À une passante. CASSIAN MARIA. 7. 10. nr. Gorunul. TEOFIL. Acuarelã. 2-3. 8-9. DRAGAN.Mesaj într-o sticlã. 127 . VIRGIL. nr. La o absentã. PAVNOTESCU. Eu nu pot. MIHAIU. Cum grano salis. CHIRA. ªi boteaz-o cu moarte. traducere Aurel Rãu. traducere de Aurel Rãu. Crépuscule marine. BOGDAN. EUGENIU. Cântecel. Golem. DA SILVA. Coarda îngerilor. nr. MIRCEA IOAN. nr. 8-9. IOLANDA. FURTUNÃ. 11-12. nr. nr. nr. Mielul Cuvântului promis. GIOVANNI. traducere de Aurel Rãu. În aºteptarea prietenului. LUCIAN. Rama. Ce ierburi fi-vom. 10. nr. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). 4. nr. TZONE. gunoiºtea din afara oraºului. RÃCHIÞEANU. HANCER. ca aventurã continuã. Poeme. traducere de Aurel Rãu. RÃU. Pasãrea.. RAUL. O casã mare. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate. joi. nr. picãturi de ploaie. Înaltã e liniºtea. IOLANDA. nr. Împotriva materiei. Ploaia. NAMUR. Teodora de la Sihla. ESPRIU. POP. 11-12. Aplecânduse cãtre dalii. 5-6.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. 11-12. Jop pe oct. Decembrie. MARIUS. 1. nr. Cãþeluºa moartã. ANNA. nr. 2-3. FELEA. leac de ipocrizie. pilda bunului frate. 10. AIDA. nu te pierde. traducere de Aurel Rãu. 10. mestre e monje (Matelot. Mes primeiro poema para voce. AUREL. nr. Nu se aratã. tataie. MUREªEANU. De ce are omul dinþi. 8-9. CASIMCEA. 11-12. VICTOR. De te fabula narratur. nr. traducere de Aurel Rãu. Noi ºi pãmântul. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. RADU. HULUBAN. Carele rãsturnându-se. TUDOR. PIERRE. Rigor mortis. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. 5-6. 5-6. OLIMPIU. nr. Brise Atlantique. Mare. nr. nr. MAREª. Fericirile. nr. Côte du soleil. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. Poeme inedite. GUSTAVE. BOB.. Douãzeci ºi ceva de garduri. nr. LEO. 1. Mélancolie. YVES. nr. 8-9. CONKAN. 1. doar pânã la clãtinare. BLAGA. Navigatorul singuratic. Viaþa. 1112. Aveþi dreptul. Extaz. 4. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. 2-3. PAUL. VIORICA. IOVANOVIC DANILOV. Coda. AUREL. 5-6. 2-3. 1. traducere de Ioan Radin Peianov. ªTEFAN. 5-6. Rody . QUILLARD. GUY MARICA. traducere de Rodica Baconsky. Mai frumoasã eºti. MINERVA. 5-6. LIVIA. ANGELA. Magi ºi stea. 2-3. Suitã de romanþe (VI). 8-9. IONESCU. Iubitul Toarem. 5-6. nr. BUTNARU. duc o viaþã sinistrã. BUCUR. Andante. nr. nr. Prin visul grãdinii. Deformãri terestre. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. 7. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt.. MAGLIOCCO. 8-9.

2-3. VOICA. TUDOR. O disputã familialã. Ahmad Jamal la Lisabona . GUIDO. 1. nr. DAN/ RÃCÃTÃIANU. nr. 11-12. 2-3. 4. nr. Caricaturi. PORUMB. 11-12. O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. MIA. nr. nr. CORESPONDENÞE LASCU. nr. 5-6. MESE ROTUNDE. CÃLÃTORIE CESEREANU. TIHAN. 2-3. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). nr. nr. 8-9. traducere de ªtefan Damian. GOZZANO. Jurnal (1987-1988). nr. 4. nr.C. nr. nr. CRISTIAN. 8-9. 7. 2007. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. De vorbã cu prof. 11-12.Jurnal din Capadocia. nr. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 . 2-3. univ. Etno Jazz. VASILE. Ion ªeuleanu. nr. nr. MÃRTURII. Din vina soarelui. CRONICÃ DE TEATRU. DAIKO. traducere de Dan Floriþa-Seracin. 2-3. 7. nr. premiul Nobel ºi caractere. DAMASCHIN. pe teme lippatiene. ADRIAN. MIHAIU. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). PERDIGÃO. Un studiu vizual al dialecticii privirii. nr. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. CETEA. PLASTICÃ BRATU. nr. nr.1. GABRIELA. Despre literatura românã. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor. Caricatura de presã. ANCHETE. “Kronos quartet”. GABRIEL. 8-9. 11-12. univ. Dialog cu Marta Petreu. 8-9. Mircea Bârsan. Pãmîntul frumoºilor cai . Caricaturi. Gabriel ªtrempel. Jurnal de tinereþe (1941-1942). FILM ªI MUZICÃ BREAZ. Caricaturi. 8-9. O Poveste de iarnã în plinã varã. ÞION. nr 8-9. traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. FLORIAN DORU. nr. 2006. 2-3. RUXANDRA. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. Ciorovãialã pentru arta modernã. nr. nr. CESEREANU. 11-12. 8-9. FRANZ. JELA. Interviu cu Norman Manea. omul lui Dumnezeu?”. nr. RAÞIU. DOINA. FLAVIA. P. SARVARI. nr. 1. FLORINA. DANIEL SILVA. EMIL. nr. MIHAI. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. nr. De vorbã cu prof. ÎnceputulL’inizio. 5-6. 5-6.mai în formã ca oricînd. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. nr. Parma dintotdeauna. nr. RÃU. În veci amin. nr. De vorbã cu prof. Tunelul timpului. 2-3. nr. “Ai mîncat. 1. CONSTANTIN. DOINA. nr. FELIX. EUGENIA. pb. Societatea de vînãtoare. VICTOR. Jurnal italian într-un picior. 8-9. VARIA. Totó merù. ADRIAN. ADRIAN. nr. 10. WERFEL. Desene. nr. 5-6. 11-12. TEOC. ÞION. I. AUREL. ELENA MARIA. nr. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). 2-3. nr. Sever Pop Giandomenica Serra. nr. INTERVIURI ***. nr. nr. RUªTI. T. nr. nr. nr. 11-12. nr. CHIHANÃ. Elixirul tinereþii. Experimentînd jazz-poetry. 7. Miriam Cuibus. nr. Unchiul Vanea de A. nr. Festivalul de muzicã veche. 4. Viena ºi Stockholm. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II). 89. Rosita.R. 11-12. 10. Coflei. nr. 11-12. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Cehov. Scrisoarea lui Radu. Gruiþã. nr. Drumul spre luminã. nr. HOREA. nr. nr. HOREA. ROSTAª. nr. 7. 4. 5-6. 11-12. FELEA. cultura româneascã în vizor (o recapitulare).NICOLAU. POPESCU. nr. dr. Interviu cu Norman Manea. VIORICA/ DAMIAN. nr. IONESCU. Învingãtorul. 5-6. 4. 5-6. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea. Legenda lui Namaroi. PROZÃ TRADUSÃ COUTO. nr. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. Cornel Rãileanu. ªORBAN. 8-9. 2-3. TITU. 8-9. Regele Lear. BARBU. Dialog cu Monica Lovinescu. MARCU. PAGINI DE JURNAL. ATTILA. 11-12. nr 11-12. nr. nr. nr. 7. D. Prins între douã lumi ºi douã istorii. Sub umbrela meditaþiei. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. interviu cu acad. nr. DAN. HOTEA-FERNEZAN. RUXANDRA. Jurnal cu Elada moartã ºi vie. 11-12 PORUMB.. 10. CIOSU. Festival Chiºinãu. Avînt jazzistic la I. VIRGIL. nr. ªTEFAN. 7. 7. 10. G. DOINA.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful