Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre. Le restituim. pentru a aduce un ultim omagiu. care i-a mãcinat sãnãtatea. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. Ioan ªerdeanu. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj. universitatea se clãtina din temelii.. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. cât ºi în afarã de catedrã. continuîndu-ºi carierele universitare. Boala nemiloasã. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat. va pleca la Timiºoara. din fericire. a stalinismului triumfal. În schimb. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului. O lume pe care. Ion Gheþie. dactilografiatã. aici. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. îi vom cinsti memoria. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. rostite la catafalcul profesorului. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti.. a oraþiilor funebre. 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn. stud.Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. an. conferenþiar la Pedagogie. Elogiul demnitãþii profesorului. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã. Acum. l-a lovit mai puternic ca niciodatã. în 6 decembrie 1952. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu. în momentul când. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. Nicolae Pârvu. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul. marcatã thanatic. spiritul sãu de jertfã. a unei lumi care se sfîrºea. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. D. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. Popovici nu a mai apucat-o. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. sã cercetãm atent. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi. profesorul D. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. Popovici. De la dânsul am învãþat sã studiem profund. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. La cãpãtîiul lui D. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã. credincios muncii întregii vieþi. Popovici. pentru cã. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”.. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului.. Popovici se stingea la numai 50 de ani. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi. savantul însetat de adevãruri eterne. IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. . Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei.

Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. de nesuplinit. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte. Ca un mare savant. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. Popovici lasã în urma sa un gol imens. Din marea sa experienþã de savant. Iatã de ce l-am respectat. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. profesorul D. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. se cade. la semnul care nu iartã. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. ce întrec interesul personal. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. de devotament nemãrginit faþã de culturã. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. Iubitor al poporului românesc. Profesorul D. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã.Profesorul D. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. strãlucitul profesor de Istoria literaturii române. prin cultura sa adâncã ºi diversã. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. înþelegându-ºi menirea. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui. Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. într-o zi încã atât de aproape de noi. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. Din 1930 pânã în 1934. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. Astãzi. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. Dar profesorul D. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. cum rar a produs poporul nostru. sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. A scris lucrãri de o soliditate 5 . În deosebi în faza aceasta de început. pe tãrâmul ideilor. ajutând pe toþi. Pânã când. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. I. A fost un dascãl luminat. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. judeþul Olt. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. ca ºi cei de mai târziu. Om de ºtiinþã. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. Nãscut la 25 octombrie 1902. prins apoi într-o bogatã sintezã. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. un stil. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. care venea din caracterul sãu statuar. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. care. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. în comuna Dãneasa. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. profesorul D. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. a iniþiat cercetãtori tineri. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. cãutãtor perseverent al adevãrului. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. de câte ori am lucrat împreunã. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. profesorul D. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. În Dumitru Popovici. aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut.

Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie.. distinsului profesor. printre cele dintâi. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. ci de toate aspectele vieþii universitare. Ca produse ale unei îndelungate istorii. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor.. Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii. Aduc aci.. Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit... din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”.ºtiinþificã impresionantã. Vrednic ºi mândru . cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut.. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija. puse toate în slujba luminãrii studenþilor. bine cumpãnitã ºi sistematicã.. despre tragicul ei sfârºit. Spirit de umanist. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre. Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre. cu o putere de muncã neînfrântã. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante. N-au trecut decât trei zile de-atunci. lovit de-o crudã boalã.. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste. prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã. sã vinã în ajutorul studenþilor. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult. Îl regretãm cu toþii. noi suntem în prefacere ca istoria... Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane. ultimul salut. dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita. prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale. Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii. Popovici. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni. Dar. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D.. pe care nici boala nu a putut-o doborî. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã.. prin gândirea sa clarã ºi ordonatã. I. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific.

dascãl. D. Munca dârzã ºi sârguincioasã. în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. la seminarii. încã dintr-o epocã de tristã amintire. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. golite de conþinut. se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. oriunde ºi oricând. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã. pilda nemuritoare a geniului eminescian. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. cu sfatul sãu. cu îndrumãrile sale preþioase. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii. Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului. cu gând curat. stud. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. El n-a murit. opunând unei literaturi formaliste. Mircea Zaciu 7 . an. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. Vechi luptãtor democrat. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã. Dumitru Popovici. A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei. zi de zi. depunem cununa lacrimilor noastre de durere. cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. cãtre literatura de idei. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. a muncit neobosit. la orele de consultaþii. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite. Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului.

ce-i aparþin (toate. în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã. la al cãrui început noi doi ne întâlnim. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. care se vor dovedi urmãritoare. tipãritã în 1968. în apãrarea vieþii lui. 69». puþin limbaj esopic . cum. de aceea în formularea: “. de încifrãri.parcã din istoria revistei Steaua. din 1964.dorul lui Grig.30. care-i ºi prin naþional. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin). la distanþe de ani. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã.. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. care în prealabil vor mai fi comunicat. O lacrimã. dar toate de suflet. de înfiorãri. presupun cã pentru întâia oarã. cu un complot al ei. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. cum o stare de comã. accident rutier. Iar datarea. pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii. Un noian de ani. fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. tipãrit în Bucureºti. fãrã nici o pãsuire. pe paginile de gardã. Spunând de o lacrimã. în Bucureºti. în gând . între doi «tineri poeþi». invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii. în schimb. de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. în Moldova lor. ca-n tragicii greci la un semn de destin. sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. nu multe.sã fi fost pe la ora. semnatã de Marin Sorescu. e Numele tãu. vreo trei. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”.. în aceastã iarnã. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici. ªi când. cu frunte . cu «poeme». închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii.. pe sub nori cu zãpadã. urmând publicãrii. o întâlnire de acest gen. poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. pentru vreo zi. spre o urcare a sufletului la cer. pe aceste versuri. fãrã plete. când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. fãrã rimã. pe la 1. cum s-ar ascunde un cifru. Dar. pe un peron. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. din 1981. aranjamentul nereuºind. interziºi. “La steaua”. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”. Cãci. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. În ea. în urma unui trist. Se fãcea cã. Lacrimã. cu încãrcãturi de simbol. ce nu va mai fi întreruptã. într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. Aurel Rãu Grigore Vieru. Dorul. Apoi aceste patru versuri. IX. în vreun fel. finale. îndatã dupã prefaþã. în oraºul fost românesc. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. pentru o bãtãlie a medicilor. Numele cãrþuliei amintite. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). mi se putuse intermedia telefonic. trebuie sã plece dintre oameni subit. în litere de tipar. cãci data e «5. Doamne. consideratã adevãratul debut. “O. mamã”. poezia aceasta. craniu. Dacã nu mã înºel. Totul în formula unei tehnici de notaþie.. pe când autorul unei poezii Legãmânt. se instalase. cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul. 1982. prin mai mulþi ani. ºi astfel ei sã se recunoascã. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. o reparcurg. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. despre care sã te tot întrebi. în garã. ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. dar. ochii îþi cad. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”. intitulat Izvorul ºi clipa.

o parantezã. o noapte. Sunt. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. cu suflet nu numai moldovean. fie ea ºi trufaºã. o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii. ca eroii literaturii lui de copii. vibrant. câteva ilustraþii fine. De efigie. Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia...dintr-odatã. Nu ºtiu un altfel de plâns. nici s-o sperii. împreunã cu soþia lui Raisa.boltitã ºi niºte ochi mari. scrise. în ceea ce va urma. Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. femeia ca «tainã în taina naturii. prin începutul deceniului 10. Avarie în legãturã cu care stã. dupã cum. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate. / De-ar spune ºi cuvinte /. sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. ºi cu etern românesc. s-a spus. prin opera distructivã a timpului. cum ºi de bunãtate ºi dragoste. natura va fi maternizatã». primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile».Dorul». care a erupt printr-un friguros genar. maicã uºoarã. modelatoare de conºtiinþe. cumva bipatrid. la zãri de mit. umanã. una în 1974 ºi alta în 1977. de înalt. moarte. cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». episod dintr-un drum. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise. spre un sfârºit de ev. în peniþã. cu litere de mânã. ºi învinge. când. la o judecatã a urmaºilor. brutale. de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. de mesaj unionist. de grad fiinþial. dureroase.15) 9 . în acelaºi an 1976. apropiatã. de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. în care «jocul» presupune «imaginaþie. în 1991. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi. în acelaºi sens. / Din limba sfântã-a noastrã».Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. întreagã poezia Dar iatã printre crengi. tipãrit în 1974. semnat Grigore Vieru. dincolo de Prut. a visului. din care primul se numeºte Cântece pentru mama. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. sub stele de ideal. O efigie. rotunjeºte un profil de scriitor mare. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». Cu excepþia. Iar poemul. a erosului. doar o respiraþie caldã. cînd el e drumeþ în Ardeal.. vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor. fiindcã mijloceºte.. aºa numindu-se pentru el limba lui. // Sunt doina. din realitatea mai mare. dupã o prelungitã cinã. de frumuseþi ale verbului. taina ei. Grig . ca în strofa: «Uºoarã. latine. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt». ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine. «Ierbile miºcã». mama «naturalizatã. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). în raport cu o altã întrevedere. mama «concretã.. în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. pe de alta de sprintãri. realã». cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. la o Sãrbãtoarea limbii române. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. totuºi. prin ultimu-i vers. Dar înzidirile pot fi multe altele. mai târziu. parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. în visul viaþã. pe de o parte de har. / Îl suge de-o vecie marea. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. / Ea le-ar lua. din poveºti. ca o deputãþie. îi place mult. Privitor la aceastã transcriere. Muma în genere». ºtiu bine. (continuare în pag. îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului . când mã aflu eu în casa lui. «Nu am. prin care lumea culturii e mai bogatã. motivul copilãriei. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. apare în 1988. ªi cînd îl ºi gãzduiesc. graþios. ºi al fmiliaritãþii lucrurilor». Încât sã lase. deci situatã la mijloc.dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. . / El de-o vecie izvorãºte. O risipã de frumuseþi. când el îmi transcrie. distribuit în trei cicluri. unde îi este consacrat un substanþial capitol. dedicatã. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». doar pe un alt volum al sãu.. iar textul e în alfabet cirilic. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. desigur. de opus unei realitãþi din lumea realã.cu tine nimic». din judeþul Bistriþa-Nãsãud. Într-un vers din douã cuvinte. Aproape. inventive. de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian. în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã». o valoare spiritualã de excepþie. cu care el înfruntã. o prefaþã scrisã de Ion Druþã. visãtoreºti. inclusiv la Cluj. într-un interes oarecare. a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. stãpânã a Marelui stãpân . în care «erbile» vor redeveni «ierbile». simþul metaforicului. iar ºi iar: Grigore Vieru. «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã».

Cã tinerii sunt peste tot la fel. ci cald ºi apropiat. care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã. 1999). continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. sã studieze. în încercarea de a ne fructifica. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. critic literar. este „a construi“. în amurgul vieþii noastre. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. fãrã patetism. editor. re-întemeietor al ªcolii române de la Roma.)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998. însã. de fin de siècle. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf. traducãtor. Marian Papahagi îndemna la speranþã. nimic. sub egida Ambasadei Italiei în România. legat de primul. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. perseverenþa ºi .MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999). profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi.“ Profesorul Papahagi. un astfel de gest pare aproape de neînþeles. apãrut postum. 7). mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. ce ºi cât putem construi. sã ne asumãm. Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie. spiritualiceºte. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. al celui care. sã spere (. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai. dar în care. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum. învãþând ºi/sau predând. este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune. De asemenea. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia. darurile primite. nu era deloc Mesagerul al spatiului . fiecare în propriai viaþã. cu pasionatã smerenie. iar onestitatea. e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. Iatã de exemplu un interviu din 1988. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta. condiþia ºi sã construim. pentru a lãsa aceastã lume. lexicograf. ca oameni ai secolului XX. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã. cu luciditate. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas.. an întunecat al perioadei comuniste.. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. împotriva oricãrui sentiment crepuscular.“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model. Primul – „speranþã“. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. ar trebui sã ºtim. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace. Astfel. cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. profetic. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. italienist de valoare internaþionalã. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. scorþos ori infatuat. mi-am isprãvit alergarea.

în consecinþã. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate. Moldovan Victor. Maros D. cu vremea. Homescu Ioan. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români. În anul 1900. Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului. ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. Poenar Ioan. Stanciu Petru.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor. suma s-a ridicat la 3. Kubaszek Iancu. încã de la înfiinþarea lui. la Petroºani. ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe. leafa profesorilor. acum. Numãrul funcþionarilor de stat. la început. ºi-a închis porþile.000. În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10.000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. în acelaºi timp. ºi spre Valea Jiului. un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. Munteanu Nicolae. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului. Comitetul ºcolar. Mihail. din pãcate. intenþioneazã sã adune. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. zilnic. drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului. la Petroºani. Joja Nicolae. . dupã trei ani de existenþã.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4. anual. Raþiu Eugen.1939. Golgoþiu Sabin. Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea. o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale. în epocã.000 de florini. a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj. ulterior. dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau. Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului.000 de coroane anual. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. a donat suma de 10. Intemeietorii voiau „ca acest început. tãiat în stâncile defileului. Mayer Zoltan. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe.1902. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX. din toatã Valea Jiului. 50-60 vagoane de cãrbuni). ªandru Aurel. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5. minieri. Numãrul profesorilor creºte ºi. sub conducerea energicului director Andreics. gimnaziul devine public ºi poate asigura. un gimnaziu particular german care. sã devinã. Statul acordã gimnaziului un ajutor. În anul 1886 a luat fiinþã. de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. . de 1. Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) . s-a dezvoltat Liceul de bãieþi. directorul minelor din Jiul superior. integral. Iosif Rotter.” Budapesta etatizeazã institutul dar face. consideratã. prin diferite fundaþii. zilnic.Ion D. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3. Sîrbu. Acest modest gimnaziu a avut. din anul ºcolar 1901. între 250 ºi 300 de vagoane. Drumul. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite.

în 1919. definitiv. ceva inevitabil. recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. Dupã etatizare. Direcþiunea era convinsã cã „aici. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. Lucrurile se clarificã. Casierul Comitetului ºcolar prezintã. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. 4 sãli de clasã. în doi ani. iar un numãr de 600 de pãrinþi cer. în anul ºcolar urmãtor. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb. În anul ºcolar 19101911. prim-pretorul din localitate. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi. la 6 octombrie 1904.000 coroane în contul comitetului ºcolar. În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani). În faþa unei asemenea generozitãþi. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. Guvernul ordonã. Corpul profesoral. dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”. trecut timpuriu la cele veºnice. ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. În amintirea lui Pius. Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor. misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. printr-un memoriu. Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea. În anul ºcolar viitor. în acest sens. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români). Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25.1909. salã de gimnasticã ºi desen. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a. Din cei 84 de elevi maghiari. din perspectiva timpului. Ianza fixeazã o bursã de 1. definitiv.54. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. ba chiar prea energice. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30. iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. Prin urmare. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani. ca obiect obligatoriu de studiu. etatizarea institutului. gimnaziul devine Liceu. în acea vreme. „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor. Reprezentanþa comunei Petroºani decide. Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi. s-au refugiat. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. în noul sãu sediu. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. În decembrie 1904.” Din nefericire. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. Bacalaureatul.târziu.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii. În plus. lichidarea situaþiei materiale a institutului. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale. direcþiunii liceului sã se predea. gimnaziul s-a mutat. acest om îl pierde pe fiul sãu. Maghiari erau 84 iar români. în ziua de 8 iulie 1906. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an. în anul ºcolar 1908. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. în principiu. La 1 septembrie 1917. de multã moderaþie ºi tact când nu . Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. În acel moment. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. în frunte cu directorul. Pius. La începutul secolului XX.” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza. la începutul lunii noiembrie 1918.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani. numãrul elevilor scade.

suma colectatã ajunge la 50.” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. Ioan Winklehner. prin donarea a 50. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti. cu o pricepere rarã. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. în douã rânduri. comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919. s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari). Irina. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care.” Inspector general al minelor. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”. În faþa evidenþei. În Petroºani. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani.000 lei iar. pe cât posibil. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat.solicitã. au colectat 20. Directorul învãþãmântului secundar. În februarie 1919. paroh protopop. prin ordin. sã-i punã capãt. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919.000 coroane. major fiind. dupã multe 13 . dã o petrecere în folosul cãminului. cu orice preþ. A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut. Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. au trecut la rezolvarea treburilor curente. Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care.000 coroane. delegatul directoratului. începând cu ziua de 1 septembrie 1919. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie. De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr. Acesta a fost „provocat”. Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas. a þinut. Ideea era sã se evite.” Cei aflaþi la conducerea liceului. aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma. lãmuritã odatã pentru totdeauna. în mod expres. a deschis. Romulus Miocu. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. ing. Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi. la finele anului ºcolar 1920-1921. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. însã. într-un fel sau altul. devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã.956 lei. cu acel prilej. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã. Pentru început. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. Pãrintele protopop Romulus Miocu. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea). Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia. Semper fidelis Dr. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. Iosif Iancu. s-a decis. Colonelul Corijescu. Gavril Precup.

la început. Casa ªcoalelor Bucureºti. Unul era cazat gratuit. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. de dr.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit. Uzina electricã Petroºani-1200 lei. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D. Romulus Miocu.500 lei. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã. secretarul Casinoului Român. „care pe lângã sprijinul moral. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei. secþia Gorj14 5.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi. preot reformat ºi de Antoniu Muller. iar cinci cu reducere. personal. Coloman Fulop era directorul liceului. Ioan Winkleh-ner dã.000 lei.000 lei. de asemenea. a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic. Peste ani.000 lei. dr. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10. odatã primitã. „un institut de regenerare. Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. neînregistrânduse nici un caz mai grav. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi.000 lei. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. de Dominic Varga. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. Ajutor i-a fost prof. Primãria comunei Lupeni-2. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii. Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar. prim-rabin izraelit din Petroºani. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. 1. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu.500 lei. membru în Comitetul ºcolar. Ei deþineau. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. ªcoala medie din Lupeni-200 lei. În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni.000 lei.10.921 lei proveniþi din donaþii. Vasile Niþar. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei. de doar 22. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea. Albina din Sibiu oferã 200 lei. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”. Numãrul elevilor a fost.” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. prof. prof. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii.alergãri ºi intervenþii. dr. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. Cassa de Pãstrare Petroºani6. Fabrica de piele Petroºani. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor.308 lei. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil. de la bun început. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei. în concepþia celor care l-au înãlþat. Imediat dupã Unire. de Bela Ganya. pe lângã funcþia didacticã. în data de 15 octombrie 1921. în calitate de pedagog.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti. Banca Naþionalã a României. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice. ca de fiecare datã. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare. zi de zi. paroh-protopop greco-catalic.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã. în total 1. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25. Ioan Niciu . Religia era predatã de Ioan Duma. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului. d. ministrul Petru Groza. preot paroh ortodox. preot romanocatolic. Dr.000 lei. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100. dr.000 care sumã. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului.500 lei. Ceea ce trebuie subliniat. Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani. 500 lei. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. Liga Naþionalã a Femeilor Române. Profesorii aparþineau. va asigura pentru totdeauna. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea.000 lei. existenþa cãminului. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã. dirigent.000 lei. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei.

care aºteaptã o revenire. / curatã ºi rãcoroasã». conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. prof. În 28 august 1916. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». Ionel Moga a fãcut. în timpul ocupaþiei româneºti. În octombrie. care a devenit studiu facultativ. chimie ºi gimnasticã. La Petroºani. pe care el le-a scris. custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã.) Doar de pe acest «plai» de grai. cum s-ar juca. A. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. La etaj era spitalul. Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb». prof.gurã de leu. Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. trupele române au intrat în Petroºani. o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor. prof. secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. prof. 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. iar Oscar Mar. Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. A rãmas. Brâncuºi. viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. liceul nu a suferit pagube. dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. ºi în fine. Szekely nu (urmare din pag. Dintr-un bocet doar mângâiri. prin vreo patru decenii. însã. aplecându-se. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. aflãm. de altfel. dupã douã sãptãmâni de activitate. ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. din parcã o presimþire. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. Mobilierul a fost coborât în curte. «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea. aºtern umbra / pe masã. s-a retras la pensie.era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. Dr. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. trei inspecþii sanitare. 1922. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj. 15 .22 (Petroºeni. d. ori testamentar. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca. director regional al învãþãmântului din Timiºoara. Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. Antoniu Toth. poate. a ospitat orele d-lor profesori. în fiecare clasã. Doctore. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului. însã. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. custodele colecþiunii de naturale.” Din fericire. iatã cum mã simt. cuvintele: «Sunt iarbã. Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”. Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic. Wilhelm Metz a intrat. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã.” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. într-un an. Din pãcate.

în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. imposibil de publicat înainte de 1989. iniþial coerente. cât a trãit. sã renunþe la opinia personalã. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o. sã retracteze ºi. . – ai garsonierei sau ai carcerei). În esenþã. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã. mir – pace/ lume. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. luminatorul. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. neodihna. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. Cartea. în text. prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan). prostie – ºi îl denunþã ca atare. de altfel. la infinit. starea de confuzie. Foarte dens ºi. un perete abstract. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. dar tipãrit abia în 1995. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr. totuºi. mai „deschis” decât toate celelalte).. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã. Scriitorul a fost marginalizat. din pãcate.. indiferent unde ºi când ar funcþiona. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. 1923 – 25 oct. respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica. Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. oboseala ºi alienarea. a unei vieþi trãite intens. sã intre în conflict cu „legea”. impostura). sovietizate) comite un delict de opinie. hainele de postav aspru. încã prea puþin cunoscut publicului cititor. gesturile repetitive. astfel încât. pe care el îl vede. literar. preþul ei este însã foarte mare. prozator ºi dramaturg braºovean. temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi. o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. groparul – fost preot). personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. de nervozitate. Antimir este condamnat în mod abuziv. de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. în limba rusã. pe de altã parte pentru cã. împotriva lumii rusificate. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. În roman. prostia. 1983) este. astfel. deºi vizeazã clar comunismul. anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri. realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. devenit familiar ºi. fãrã sã fie anchetat. fricã. Antimir este o conºtiinþã tragicã. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir. aºadar. de timpuriu. pentru cã presupune conflictul cu sine. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã. în aceste condiþii. ca urmare. hârdãul. abandonarea libertãþii de gândire. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964. în componentele specifice – prejudecãþi. ridicatã la rang de artã.. acel ceva care „nu e în ordine”. bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. tot ar fi meritat sã capete. Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic. de angoasã. în timpul nostru. justiþia e o instituþie absentã. strict circumscrise prezentului istoric. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. aparþine „literaturii de sertar” de calitate. sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea. Ioan Gheorghiu din Iaºi. confort sporit!). în seria postumelor publicate la editura Arania. tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. prin aceasta. prostia... a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. decât o carcerã. ci se executã. Experienþa dramaticã a interogatoriilor.. devine o problemã de conºtiinþã. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. nepriceperea ºi prejudecãþile. Darie Magheru (25 oct. Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului.

... ºi-a aprins þigara.. þigãrile erau acolo. câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol. ridicândo.de-afarã. (fragmente) IV.. se luminase bine de ziuã. cu el tot care-ºi 17 .. ºi. ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu. bricheta peste cutie.. improvizatã. cu buze care-i tremurau înfiorãtor.... era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor. ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat.de-aici mi se trage. dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã.. ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul. fir-ar al dracului!. ºi-a zis antimir. apoi a râs.. da. îºi amintea cum. ivitã aºa. ce-o fi având?. aºa.. era rãsturnatã pe covor. se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind.. în camerã?. trecându-ºi privirea prin camerã. bâjbâind pe pled. apoi ºi-a tras perna mai sus.. ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!. uºa care dãdea în hol. ºi un fel de ciripit vioi. foindu-se în aºternut. ºi a scuturat scrumul. ºi fãrã ºireturi? [... chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum.. ºi.. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor.. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã.. în pijamaua asta. e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!. deci – gândea antimir. dar cumva forþat.. „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el. da – ºi-a zis antimir – . în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum.Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea . chiar pe pijama sau pe pled..... se înfurie antimir. mascatura.. ºi þigãrile acelea aruncate.cealaltã. aici.... de scrumierã nu mai avea nevoie. dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii.. din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!... a înþeles cã nu mai înþelege nimic! . la-ntâmplare – deci astãzi. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni. ºi. din ce în ce mai bine!.. la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete.. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator. a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã.. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici. cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã.. ºi-a aprins þigara. pânã mai ieri. ºase-ºapte. era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã.. n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui. de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir.. rãzbãteau foºnete. cu grijã......... mai rãu! direct pe pled. sau... din pãrculeþ. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?. oarecum uimit. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru .. ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând... când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios.. uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – ..

ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine. pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor.. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur. în cerc demenþial. ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei.. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!. ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã. ajuns aici. ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã. ºi antimir a tras adânc. când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi..... din nepricepere.. distinct..þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „. o ficþiune împuþitã!. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui.. ºi – mai cu seamã – din prostie!. la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie... sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri. singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate. ºi nu s-a clintit!. când. deci....ºi. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!. un hârdãu în loc de baie ºi w. ºi-a zis antimir.tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã. ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent.... ºi antimir a tras iar din þigarã ºi. din þigara tare. când respiraþia îi revenise la normal. mult mai mult decât astenie!.] V..... cu timbrul lui. îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete.. îi spunea cã nu totul e în ordine. foindu-se iarã în aºternut. antimir a sãrit în picioare. de vreme ce îºi stabilise. nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant.... simþea încã un fel de obosealã! […] VI. numãrându-i la nesfârºit. sã se scoale din pat!.... aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi. n-a mai înþeles nimic!.... mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor. sau al . ºi îºi strângea capul. sau din baie.c. ºi.. sau din pod. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri. pe pat.... dar auzea clar. dupã care.. cu inflexiunile lui. ºi. din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul. judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos. „oricine – îºi amintea antimir acuma. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse... la oricare dintre ei s-ar fi oprit. se luminase de ziuã. pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui.. fix pânã mai adineauri: nuuu!.. s-ar fi dus pânã la hârdãu.. n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [. da’ parcã nu chiar acuma..... aºa cum ºi le dorise modest. sau poate lumina inversã. dar – undeva. sau al prietenului. e mai mult decât astenie. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri. ºi le aºezase cu un gust modest. sã-l arunci în afara societãþii.... a deschis ochii din nou – sau.. de-abia mai târziu. deci. ºi-a zis el.” ºi.. pe eºafod – deci! ºi. dar sã treacã numa’ ziua asta. o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte. în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci. cu palma umedã de transpiraþie. ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii.. în pat. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine.. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori.... cu accentul lui. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã.. cu sete... sau al mamei. sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. nesãbuit. înlãuntrul lui – ceva. ni l-am clãdit din fricã. uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe. cu ºi fãrã ghilimele asupra lor. cineva. pe podea – zgâriind-o sonor.. ºi pantofi cu ºireturi. ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit.. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi.. nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã. îl soma: „. îºi amintea el glasul tovarãºului.. ºi pereþii.. ºi. al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!. rãguºit. ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi... al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar.

se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!. puþin sãltatã. dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã.. ºi noptiera. ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga. ºi se foi un timp în aºternut.fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela.. ºi. în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!. pieton-microcefal. ºi lustra. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã.. ºi covorul... ºi pereþii! . cum le numesc franþujii. cu nimb. ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare. ºi calul sãu... fãrã nimb.. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi.. ºi... privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?. ºi pledul. oricine poate greºi. toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!. recunoºti – ºi basta!.. de data asta cu un început de nervozitate... cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã. sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe. în ºoaptã aproape – de fapt... în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara. dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!. ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf. apoi îºi zise. privirea lui sãlta de la un colþ la altul... da. al patrulea! 19 . bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit.. încet.. numai la desen.....

despre texte ºi contexte. nemulþumiri. 2008). conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. nici luãrile de cuvânt incisive. toatã lumea a reacþionat cumva. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii. Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani .ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). refuzând o aniversare canonicã.: unii s-au amuzat. Aurel Codoban. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. fie pro. un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. alþii au fost iritaþi. Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri). iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã. aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008). fãrã tabu-uri generaþioniste. a revistelor Steaua ºi Tribuna. în final. nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii. Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12. rostim. în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri. Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona. frustrãri etc. a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent.

scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului. zgomot. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. ergo sum. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. rãspund pentru el: NICICÂND. Am mai publicat un singur recviem. Recviem 21 .S. aºa cum îl cunoaºte breasla. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. cât ºi pentru noi. ºi ideile. Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. ºi paharele. E bine. rãmânând un însingurat. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. dacã îl vãd pe Bebe. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. Dar la ora ºase în dimineaþã. cãci el este greu de urmat. El iubeºte cu patimã femeile. ale muncii tale. cogito. atunci când oltenii se duc la piaþã. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. oameni de culturã. Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. Nãscut din coasta lui Dionysos. deodatã. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat. acum mai bine de 31 de ani. frig… Se vor fi gãsit colegi. …da!… Îþi aminteºti bãtrâne. ideile înseamnã senzualitate. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi. are importanþã numai faptul cã mori. mult prea tânãr dispãrut. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. el cocheteazã pe furiº cu Apollo. aici în Düsseldorf. analistul de fineþe ºi infailibilitate. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã. la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. ºi Taºcu redevine teoreticianul. Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. acesta nu poate fi decât: „pensionar”. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. pentru Toma Caragiu. ergo cogito. Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. cãci e sincerã. tristeþile înseamnã senzualitate. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. e creºtinesc aºa. iar ideile zglobii ca balerinele. S-a fãcut. de orele acelea „indescriptibile”. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. interlocutorul sau iubirea de o zi. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. sã te petreacã în vorbã. Prietenia o scrie cu literã mare. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito.

cu anvergura cunoscutã. de sintetizant Ermetism. “poezia însãºi în stare nativã”. Cuvinte mari. distinct început de drum. într-un cor de cumpeni ale apelor. Sau mai propriu. din social. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . 1928 ºi Printre oameni în mers. are loc tot aici o altfel de intrare. numai aparent derutante. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. fizionomii noi. configurãri. Bistriþa. . urmat. prin pagini de reviste. Noua liricã ardeleanã. ºi ironia. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) .O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. un Adrian Maniu. iveºte. Mediaº. în Clujul universitar de dupã Întregire. sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare. apoi director al mai multor efemeride el însuºi. Abecedar. la un an. de la Poemele luminii la Lauda somnului. prevestirile. Ilea . ale criticii. ºi un . “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. în Viaþa literarã. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public.nedreptãþi. cuvântul: En masse”. pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”. a oraºului cu statuia regelui Matei. de o cãrare . Peste munþi ºi în Bucureºti. Când limba românã. la o alãturare cu altele. anii 1930. în atâtea privinþe o “mirare”. nu mai puþin. cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. Revista Fundaþiilor Regale. un boem ºi un temerar. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. un îndrãgit. Hyperion. mãrturie. verbul cu visurile lui de “creste”.un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. ºi magnetul incendiar. de atelier sau debut. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic. aurorali. ªi totodatã cu un rãsunet. din perspectiva dominantei principale a liricii zonei.o vocabulã predilectã. prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. Lucian Blaga. în sfârºit acesta un centru. “materia plângând”. cãci. triazã. de pe Someº. în Societatea de Mâine. 1923). primeºte cu nemiluita voci. între care pictorul Ion Vlasiu. dinspre uman. uneori chiar nedibãciile versului lui”. respinge. în publicaþii din Timiºoara. un Ion Vinea. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. poezie “sãracã în vocabular”. psihoza bacovianã. adevãratã emblemã.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. Familia. Poeþi tineri ardeleni. “utilizând cliºee”. ºi despre care atât de puþine ºtim. de pânã la cotitura Blaga. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. în arenã. între care Eu ºi Europa. de înfãþiºarea într-o proprie carte. O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general. Aron Cotruº. evident. mai mult de boemã. intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. între care Azi. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. Cuvântul liber. Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã. care va fi ºi de hotar. ºi acest catren. prin diverse alte oraºe. e drept Aurel Rãu Ion Th. sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. Un debut. inclusiv în planul expresiei. arghezian. “foarte modern de la început”. o primã culegere. Gloata. între altele. Eugen Ionescu. ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie. în Ardeal mutaþia în magic. îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire. În ziarul Patria. cu cuantumul lor de “revoluþionar”.considerate vremelnice . a Jocului secund barbian. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. O devenire numai revenire. o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi . în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. valideazã. “sub semnul notaþiei”. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. prin slovã tipãritã. Dupã cum. de caligrafii hieratice ori cãutate. cum ar fi “stridenþele.

miºcãri. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. însã completatã începând din 1929 cu frecventarea. E. virtuozitãþi. De aceastã curgere. raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani. Poezia. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /. “. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. durã. “Notez: 10 septembrie. am boi de foc. cum imaginile. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare ... autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã. oricum a unei voinþe de stil. pe care Ion Th. conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic. de a nu se depãrta de el”2 ). “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”. cu accentul ei într-o cuprindere mai largã. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic.. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat. pomenitã mai sus.stã ºi þese foi / de plop. sau incoerenþã. sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. / tolãnitã pe-un car cu patru boi.. un gând / mã poartã pe cãi vechi . parcã dezinteresate de sens. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã. sau emblemã. este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui. respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel.. de o visãtorie ºi un rafinament. umblând spre o omologare în întreg românesc. // Someºul o urmeazã-n curs monoton. se aflã într-o sãrire de etape . de o concentrare surprinzãtoare.. Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã.. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt.. cum ºtim. ori filmice./ Zori albi rup stavili puse”. în primii ani de dupã marea Unire. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. cum o ivire din element pur mineral... dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume. Sau. o enigmã. împins probabil de nostalgia satului transilvan. chiriaºã rea”. dar pulberea amintirii e luatã de vânt. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi.de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc.în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”. timp de vreo patru ani. Cel puþin. fost. atâtea ataºante schiþe. de profil tehnic ºi comercial. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut. cu atât mai surprinzãtor. cu o iubitã.în special Societatea de Mâine./: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe. o alegorie. fâºii de viaþã mizerã.. la o zvâcnire 23 . Nu inventariind: inovând. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926. într-un fel. în rãspãr.. de comedie umanã. “strungar în fier”3 : “Mamã. un convârstean ºi un afin. n-a lãsat nici un ecou. “Prin livezi. prin sporul asociaþiilor.. în receptarea operelor literare. cu sine nimeni nimic nu ia. un rost în lunile scrise-n calendar. apã cer . “Iubire. gesturi. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi.. în 1940.. de ludic... tropii de un iconografic oriental.. / O crâºmã deapãnãntâmplãri. desigur stimabile. care le comandã. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda. de cronicã jurnalisticã. în modernism. pentru care experienþa Gândirii./ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. de un conversativ ataºant. O suitã de chemãri. de evlavii. iar pe alta.”.. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /. ca sub amintirea despre un menit. cosaºii taie / fire verzi de mãtase”. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”. “brazdã”./ se-apropie pãmântul de cer”. ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi. ca pe-o pâine”. nu numai ale vãzului. N-am boi plãvani.”. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”. Se ridicã stea. ºi sã-l arate. ºi o instrucþie medie. de oniric diurn. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri. în etapa ei de la Cluj. / resfirând prin unde un ritmic ison”. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. cu vremea o micã mitologie. de rãscruci de tâlcuri. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”. în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. una a purcederii la oraº. “Când voi izbi odatã eu cu barda. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract. “printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste. toamna trece pe la noi. Sau.. “funcþie socialã” a literaturii. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. scenete. “Plouã apele. miniaturi. unde poetul nostru îºi câºtigã. / bãtuþi de ploi. compoziþii de gen. din atari semne de peisaj dobândit. de o tandreþe./ . / având / în gând / pe draga mea”. de un sãrbãtoresc al percepþiei. expresiile. geografie la prima vedere oarecare. iar alta a opþiunii. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte. pentru urgisita. ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan. versuri care sã-l scoatã din flancuri.nevrând”. / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”. un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie.trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii. de o pregnanþã. “Iubito. viziuni. în din prime încercãri cât ºi în Gloata. Ambele. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi. Noroc bun fiecãruia îi spun. Satul meu e lumea-ntreagã. învaþã . contrastant: “Fum înalþã cartierul. / în trecere.

o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. ca un indiciu al autenticitãþii. cu care volumul de debut se încheia. ar fi numai propria biografie. din “Atlantic” în “Ural”. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã. în care subiectul. sau internaþional. Elev. ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie.”. în amintire. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat. din Rãscoala lui. “ciomege tari de ulmi”. pentru cantitatea lui de deschidere în uman. are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. dar ºi un spontan. trimis în strãini . / o sorã”. sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum.. Trebuind. din judeþul Bistriþa Nãsãud . e normal sã-i vinã sub condei. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. îndiferent de materialele de care s-ar folsi. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. Prefaþatorul Gloatei. în poemul introductiv Povestea mea. în Paris.”. piedici din ambiant. care se construieºte pe sine.amãnunt de istorie literarculturalã localã. semnalarea. sau. care va fi peste douãzeci de ani. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. în fluxul imaginaþiei. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj. pietros. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene. pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã. nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. pacificate rele duhuri. cã “nu existã subiecte anestetice”. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. desigur nu îndestulãtor. tu ai acasã un frate. Noapte blestematã ºi Început. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. în templul preajmei. pentru toþi. de- . Macedonski un nasture. un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei. o poeticã “mocãniþã”). O fãcãturã. apoi. ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. Vasile Fabian Bob. de peste imediat. a unor crãpãri sau stingeri de zi. povocare superbã. câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. / loveºte-n edificiul uman /…/!”. când nu orgolii de vechi cetãþi. a feþei din Apus în Rãsãrit. în popor). astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse. autorul Rinocerilor. la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier. Consideraþii. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. sã crezi: aruncat din lunã.va reþine. inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus. sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. ºi la altele. dramaturgul creator de epocã. a unui mai vârstnic. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. viforos /. transfigurându-le”. în fine.. prin începutul de veac XX. rostire subteranã de forþe din iraþional.. “Distrugãtor ciocan. “convingeri pe crengi de suflete obidite”.. cunoscute.de fulger. care prin asta îºi pierde caracterul social”. lemnul prelucrat. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”. din mica bijutierie În grãdinã. din cer contemporan. de-un spiriduº. Dar. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928). survenitã parcã dintr-o conlucrare. lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru. Poetul la cheremul vieþii. de nu toatã viaþa. miez de noapte ºi de zi. ca într-o altã accepþie Al. desigur Aron Cotruº. parcã într-o proprie configurare./ pentru cei sãraci. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. pentru un mers la þinã. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”.. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic. Din poemul Horia. ca la o întoarcere. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. o plantã migrantã. mesajul extraliterar e doar pretext. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele. ori în ecuaþie. autorul lor. a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”. de amnar în cremeni. într-o emancipare. ani ºi ani. protectoare. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial. produsul industrial finit al micii industrii. ritualic. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului.... ºi “sã fi rãmas la coasã”. ºi odatã acest fapt instituit. lui Emil Isac tânãr simbolist. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. lângã humã de brad ºi fierãstrãu. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). pentru forþa lor de expresie. Cãtunul ºi Minerii din Anina.

treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang. / dragostea celor mari. de foc spiritual”. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. puse sã acþioneze în subconºtient. sã ardã”. într-o tãcere de mai bine de 8 ani. ºi în ultimã instanþã o potenþare. multe ocazionale. ca un curent electric. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. Nu se susþine însã. Amândouã. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal.. desigur. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. în volumul antologic Ani vii. n../ cunosc tainele cãrþilor. cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”.) din amintire. patosul. editorial vorbind. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. în 1967. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 . autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . la ai sãi. de sub Cãlimani. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. gen: “Hiiiioofffhs!. / ºtiu marginile foamei. ºi cã.. unele publicate încã prin anii 1932-34. de mod clasicizant. intrã. ca de stins cãrbuni. ca sub habsburgi un salvonduct. inclusiv al valorii. prozodicã. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. Între acestea sã pomenim volumele. “ca artist”. o întoarcere la elemente. notaþia. ar putea da singur seamã de un întreg. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. n. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei. un atentat la integritatea þãrii. Strigãt pentru mâine. regeneratoare-nfloriri. vor fi încluse. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. poezia aceasta (din Gloata.). din varii motive. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate). / Maºini întorc / strãzile din mers”. în creaþia autorilor lor. de transpus integral. din Cluj. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. cum nu se poate mai încurajator. cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. prin Dictatul de la Viena. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã. metaforã ºi sugestie. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri. între ele 1 Mai. “neintergându-se în substanþa ei”. prin 1935 ºi 1936. Poeziile rãmase prin reviste. de asemenea marcãri de o re-vigorare. dar ºi la fiinþa proprie. o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. Totul ducând la o atare concluzie. printre ºi prin cuvintele sãrace. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. ºi vor umple retroactiv un gol. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. cedarea Ardealului de Nord. Paralele.. dar nici nu sunt de ignorat. din acest. poezia Rãvaº. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale. atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare. de tomnatice. decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei. la intervale. pe tot restul anilor. (adesea în delict de neaoºism. altele ulterior. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. cum satul sãu natal. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. ºi poemul Rãspântie. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. care vor mijloci. dupã alþi cinci ani. de neignorat: “atunci. într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. Astfel.o pildã. cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar. “ºi le aprinde. exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru. De o menþiune bucurându-se. cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”. situare în naþional. la fel. Rânduri pentru prietena moartã. O remarcã nu incriminantã. din trecut spre viitor”. poetul “nu evolueazã”. imprecaþia. între altele la zi. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar. dupã versurile “Mamã /. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. amintit. pânã la volumul Întoarcere. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre. le face sã vibreze. parcã ar rãmâne pe loc. o anumitã romanþare. se supravehgeazã. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare. în ciuda unei frustitãþi. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. un titul de ciclu. Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure.

ai tânjalei. Târziu. ca întro teamã de o cenzurã. Dupã cum cuvântul dor. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii. la care nu se renunþã. fie pentru duioase împletituri. Aproximãri. personificatã. “sã trecem graniþele clipelor”. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. într-un plan general. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. Minerii din Anina. al Refugiului. locurile natale. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. / cu aurul holdelor în mâini. cãruia Ideia nu ie se refuzã. multe. o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. mesajul social. într-un spaþiu întreg de exorcizãri. “încercuirii”. asumat. Era o tainã încuiatã-n ele. încã în vuietul prim. . nici el eschivându-se de la o participare. de semnificant. Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat. ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. jucând ºi un rol de limbaj. / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru. salvatã” în poezie5 . felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. din prefaþa la Gloata. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare. / ºi buzele cireºe pentru sete”. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. neologismneaoºism. Din tot acest frãmânt însuºit. “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. sã ne ºtie. învãluitã. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. Printr-un joc al sorþii. cu mama: “odatã. Evident. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. printre smârcuri de veac înrãit. semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. din real. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. fãcând sã te gândeºti. eºti secerã în grâu»”. în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. * Dar. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. / Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”. În locul preluat de la semnificat. cu floral de artã naivã. / iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. decupãri din geografic. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp.faptele de alchimism poetic avizat. cu nostalgia copilãriei pierdute. în vederea unei în existenþial. mãsura le-o dau . riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. unde un “grai pãduratic”. poet al evenimentului. la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. Simfonia uzinei . distihul cu dezacordul. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. În sat. satul. schimbãri. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi. din autobiografic. vechi cliºee ale datinei.iar munþii au îngenunchiat aproape. limpezite. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. urcând ºi la nivel de semnificaþie. cã aceasta “nu poate fi justificatã. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. cu care poetul acesta. explicabile în strategia autoimpusã. obidei. la o întreagã pletorã de veleitari provinciali. / de mult mã uit spre garã în zadar”. a unui agitator în faþa unei mulþimi. bivalenþa. sub semn de Destin. “þarina opãcitã-n devenire”. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. mamã. nu are nimic de-mpãrþit. revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. în “sfinþiri cu foc”. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. din epocã. aºteptate. “o pãrãsim domeniului”. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. focurile lor de artificii. Cosmosul. punerii unui capãt “dorului”. brazdei. ªi totuºi. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. în punctarea aceasta încã o datã. “am ctitorit bisericã în mine”. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat. e mistificatã. ca-n atâtea alte vorbiri. încãrcãri cu funcþii noi.ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. îmbrãcând hainã de poeta vates. / pentru vieþile cari cad. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. de pildã Sat bãnãþean. sublimãri ale unui recurs la memorie. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. eseninian. e de cele mai multe ori unul implicit. / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. “inima vrerilor”. asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”.

ºi ele sub vremi. la o rãsfoire fugitivã. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ). de înþeles. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. Soldat fãrã soldã ieri. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie. ºi-a pãcii”. dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. cu eforii ºi improvizaþii de atelier. un cuvânt reabilitat. e drept. care vor fi vegetãrile./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. strigã cineva”. o altã înflãcãrare. într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea. cu impetuozitãþi. pe entuziastul întors la o artã angajatã. persevereazã în maºina de modelat minþi. din interior. sub surprizã.) la volumul care va urma. din 1957. chiar dacã prin înfruntãri de iad. în valul victoriei cauzei acum. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”. cu pasajele: “-Te cautã un om. printre aranjamente de culise ori subterane. de o identificare deplinã. instanþã . 1946. unele 27 . încât sã avem un alt atestat. sã iubeascã “mândra aºezare”. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. În apãrare la tribunale din viitor. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei.. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. scrisul unor þãri din Rãsãrit. pe care o cântã. iar foarte curând. surugiu numai la cuvinte. eventuale. în fabrici.. cum sã nu recurgã. sindicale. îl vrea. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . pe ºantiere de construcþii. pumnii strigãtelor. ca document. pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie. pe nepusã masã. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor. Dupã regula: “À partir de 1945. nu mai întorc þara pe dos. whitmanian. sub emoþie. proclamãrile. a unei întregi literaturi deviate din specific. în localitãþi miniere. “capetele nãpârcilor”. parcã dedusã. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii. iluminându-se în capcane de proprii vedenii. utopia Gloatei. în exemplul Cotruº. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . e de presupus. cãlãtorie de chin sprea ea însãºi. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om. ºi din auirea. acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. vreun sanatoriu unde e pacient. va rãmâne. uºor nostalgice. de agitator la o manifestaþie. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton. ºi cu câte un popas regenerator. ca oamenii. în lucrul sãu “proletar”. a vremii. o ilustrare a unicului mod în care poezia. unde se aflã. tot mai mult. en Roumanie.. cãlãtorii documentare. voinicismele. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . de import rãsãitean. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. cum altfel? imediat. Cartea care-i dã lui Ion Th. Ion Th. cum e ºi firesc. cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. despre o pauperizantã traversare. Pasul meu peste ani.produs numai al vieþii. a “binelui. pentru poezia lui de “confesiuni directe. Un iureº care nu se mai potoleºte. cu dobândirile pe care i le ºtim. la armele basmului. în izbiri de nori. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. la zorii unei lumi mai bune. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã. pe la case de odihnã. poate fi. comandament de timp.avem anul de hotar. “Omul era într-adevãr un om. ideologizantã. modernizând ºi proletarizând”. / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni. Democraþia în mers). de regãsiri. Dar sã-l mai privim o clipã. izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. în vreun umil sanctuar bahic. de aceleaºi regãsiri în evolutiv.toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. nu-l vrea. cu sârg. stabilit de ursitori. într-o realizare strict personalã. din pod? ªi imaginile. Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. clamând.. Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. ori de “creaþie”. dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. ºi Spovedania unui învins). amintit. ºi unui alt accident.catã sã-i rãspundã. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv.

cu ceva ºi de penitenþã. regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. umane. întro frazare de o tãieturã modernã.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. între care Cu ce sunt de vinã. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit. Ion Th. ºi altele. pe o pojghiþã foarte subþire. ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”. dupã o prestaþie mai potolitã. militant. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant. ajutã. un artificiu regizoral. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului. o trudã. provocãri. de familie. Coasta de drac. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial. de munþi. din Inventar rural. orfic. ªi anume o sihãstrire programatic. o secãtuire. Eu. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. Matinalã). unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. trei volume de mai târziu. Cu din prime. la sat. în stil prozastic de articol de ziar. printr-un întreg obsedant deceniu. de peste intenþional./ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. sau ilustra. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. În care scop. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. Însã într-o limitã: demersuri. legitimã. Se poate spune cã o premeditare. sau priviri din urmã .. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. în aceleaºi tutuiri. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. ca de nou avatar. verbele. pentru regãsirea unui firesc. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. imaginaþiei. colocutor regãsit. “Devreme rãzvrãtit /. o trecere.în mai multe avântãri detensionate. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. prestaþii. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri. tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”.. Spleen . pe poetul numai poet. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. Vedenie. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. Zvon de primãvarã. mai posibile. atestând. publicat în 1981. comportând virtuþi de ritualic. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. reflecþiilor. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret. trãirilor. Tribulaþii. cu izbutiri felurite. împliniri. pun la cale. între solilocviu ºi dialog. Drum solitar. cum ar fi Evocare. despre un pustiu. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. / Au cãzut boierii. de eu singur printre lucruri.hilaritãþi. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. Pentru întreagã aceastã ofensivã. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ. exultãrile ca sub apa unor cascade. la umor ºi ludic. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. alegerea unui decor adecvat. o abilitate. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. simple sau debordante stãri de spirit. numele de forme de relief. omeneºti ºi sincere. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). parcã îndoialã. ale unui Narcis. o celebrare. rãtãcitul. în relaþie cu un crez manifestat. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”. în peisaj. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. comparaþiile.. care cedeazã unor cutezãri în mai mult. din memorie: “Noroc. perindãri de recrudescenþe de limbaj. Fir de trandafir. / urc. ca Peisaj. “cerbi ºi . poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . Se va preamãri munca. din prima din aceste douã cãrþi.. Frãmântãri. sisific. a unui cerc. “Binele din întuneric la zi îl scot”.sã-l ai din nou dinainte. spre finele etapei Ani vii. Descripþiile. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. ºi Avânt crepuscular din a doua. dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. nici exorcismele nu lipsesc. Dar ºi informaþii de gradul doi. aceastã reluare a unui sens ascensiv. singurãtãþi. o reîmbãiere în începuturi de lumi. ca o închidere. pe o coardã de optimism. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe. “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”./ calde. între care poemul Plopul. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. Încordãri. Cu puþine excepþii. cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. “Ochi în ochi cu universul”. dezvãluind. / neþinând seama de ele”. dar ºi altele. nu cobor. Încât deopotrivã. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. mai amplu ultimele douã. “poeni înverzite. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. cu etalãri de eternitãþi. la semne de vârstã.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. din conjunctural. a unei normalitãþi în planul expresiei. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri. din exultãri cuminþite. Conspiraþie albã. Pentru ca totuºi. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. “cum e mai bine. ca de pildã “unicul Tot”. de vietãþi. inerþii. nu odatã cu vibraþiile simple.

cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns. vol. în câmp de nostalgii dacice. însã. Emil Manu. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. Anii vii. parte într-un întreg de desluºiri. cântec de lebãdã. transilvãnean. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. printr-o crizã. Ion Th. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . la Gând românesc. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. Un critic din care am mai citat. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . 1957 7 V. “fãrã nici o emfazã”. atât cât este ea realitate ºi iluzie. care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. “urlet de lup”. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. de a tranºa pe sub zodii. Poezii. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui. mistreþi. “aurora vãgãunilor”. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. / gârbovitã de bãtrâneþe. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. Se recurge uneori. “vulpi deºuchiate”. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. a relaþiei scriitor-cititor. Moment când sã-þi aminteºti. Ilea ºi poezia lui. o bijutierie de artã graficã. o energie în conºtiinþa vremii lui. izvoare. “E tânãr începutul. Bacovia). pãstrãvi. în acelaºi scop. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. venind sã-l viziteze. mai mare. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. într-un veac altul decât al sãu. acest profil de poet. molifþi.cit. Ursoaica. op. numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. Ovidiu Papadima. într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. Editura pentru Literaturã. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. punând într-un chenar de zãri. “primãvãrând” ierni. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. / nu uitã nici anii”. dupã exprimarea unui alt. / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. Printre întrebãri. 1972 5 Eugen Ionescu. capitolul Littérature roumaine. aceste douã cãrþi. într-un ceas de rele presimþiri. înzestrat cu naturaleþe. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. referiri. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. * ªi încãlecat pe-o ºa. stea cea mai de sus. un loc. pripoare. vãi. în Historie des littératures. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori. 1967 2 Ovidiu Papadima. suficientã sieºi. are o intuþie criticã la obiect. Insinuare. ºi aceastã tiflã. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim. gravitate.ºtie multe. sfidare aruncatã morþii. lui Ion Chinezu. II. Voiculescu 8 G. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. dar care va fi sfârºitul?”. cu care. cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. veveriþe care “muºcã ecouri”. în peisaj nocturn. Ilea. înflorat. “Toamna stârneºte-nþelesuri . comu-nicativitate. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. de vânt. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase./ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. odatã. mai mare decât neteama de un târziu. un farmec. dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da. “stânci dezgolite”. mic sau mare”. Planeta. E interesant cum într-o angajare de actant. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. din Cluj. în volumul Ion Th. “un urs þâfnos”. “câinii pândari de stânã”. nu doar de cãutãri. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. în epoca internetului. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. o voie bunã ºi o undã de fantastic. alternativã însã singurã.însetat / beau un trãscãu afurisit.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa. “capcane ceºi ciulesc urechile”. ºi la alegorizãri. cãreia sã-i contrapui.

de spaþiul ancestral. modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm. Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . numeroasei familii de mocani. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. amintind de doine. clasice în formã. dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive. nori lunecãtori. „tainã a stelelor”. din jur. salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. / Pe Golgotha mã suirã”. castele. începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. „nãlucile”. mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). gravã. sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate. sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”. sã-i spunem. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. rãmas fãrã þarã. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice. a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers. fãrã. prin pustietãþi marine.. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. Dimpotrivã. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii.„Efulguratiile“ lui . melopeea orficã. ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice. Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. de cliºee precum: „peisaj de mit”. zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci.. Un „poet dintr-o altã lume”. de . unde orfismul se transferã peisajului local. Teofil Rãchiþeanu (n. Un ciclu semnificativ de poeme. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis. ºi ca univers imaginar. corn melancolic de vânãtoare. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. / Prin pustiuri m-alungarã. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate. cum ºi declara într-un poem. Subþirea sa carte de debut. Elegii sub stele (1969). timp care „coboarã limpede din mit”. care deschide volumul din 2002. Doamne. anunþa un poet neotradiþionalist. vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic. Poemenserate (1990). însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. „Moartea e. se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar. fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. Ora singurãtãþii (1998) º. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. candele. însã. a.. un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. în substanþã „eminescianã”. Multe dintre versuri. „Luceafãrul”. „policromii de vis”. pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. profilul unui domnitor pribeag. în starea de reverie permanentizatã. fie mai libere. A optat. Planete de melancolie (1986). „vânt înturnat din nou spre începuturi”. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate.. ºi ca limbaj. instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. a pãrinþilor. turnuri. „abis de poveste”. „întors în satul (sãu)”. cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti. aºadar. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu. iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã. Între asemenea repere date ºi datate. / Prin streini mã streinirã. Versul sunã melodios ºi nostalgic. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre.

de data asta în nume propriu. fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului. ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor. // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”. cu ierni în care „ninge suav”. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã. de bocete. Discursul poetic. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna. în lumi depãrtate. ºi în Poeme-nserate. / Din pãr curge / Ca un plâns.. ªi în Patimile dupã Iancu. / Sã fie cum aº adormi în fân. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie. 31 . resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã. / De plângerea vântului. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt.. / Dalbã zânã / Dochianã. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. „Linu-i lin. / Aur stâns”. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã.. Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii.. rostite în peisaj montan. lin. în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. / Aur numai.. Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. din ce în ce mai gravã. / O palã de pe câmp cu miros sfânt.colinde. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. undeva. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins. / De pustiul vetrelor”. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului. Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant. / De nesomnul gândului. suflete. cu toamne ningând cu aur.. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva. // Sã vie dinspre munþi o adiere. // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând. într-un evantai diversificat de formule prozodice. încât. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul. cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite. / În cea poianã. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”. / Cã n-ai stare nici alin. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire. schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar. Armonia muzicalã e mereu vizatã. ies adesea biruitoare sonoritãþile. / De tãcerea pietrelor. „Sus mai sus. de datã mai recentã. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii.

apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat. Supravieþuiesc însã. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. Suspectez cã nimic. de imaginativ. discret. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. impozite ºi timbre. timpi morþi. Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. în afarã de crima despre care deja am scris. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. relaxare. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. Nu am nici o zi liberã. indiferent la tot ce reprezint. de zece ani.Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. Nu existã de fapt eu ºi tu. ce este cu adevãrat de coºmar. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. îi simt inima precipitânduse. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. scriu chitanþe. Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. Acum. Dupã ce. la ghiºeul ghilotinã. îi simt în ceafã privirea. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. pauze. ca torsul unui motan uriaº. dacã ar fi deºtept. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. nu suntem decât niºte produse de serie. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. Când mi se adreseazã. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui. În cazul meu. Asta e deviza mea. mi-am dat seama cã. respiro. o piatrã mai mare. este imens. o fac uitându-mã în altã parte. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. Suntem aidoma. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. Când stau la ghiºeu. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. Când am mai crescut visam prãbuºiri. în programul meu nu existã excepþii. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei. Nu sunt un tip extraordinar . Jurnal de functionar . toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. La început încerc sã rezist. nu. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. înãuntru ºi afarã. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. Mã aflu în apã. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã. sortez documente. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. credeam în mine ºi în puterile mele. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. Dar eu nu pentru asta îl detest. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. da. Cât despre el. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. sã-mi þin respiraþia. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul. ar putea citi lucirea unui cuþit. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. în spatele ghiºeului zdrenþuit. inclusiv zilele astea douã. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. în faþa teancului de hârþoage. Din mou îmi ridic privirile. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. însã. o luciditate de naturã demonicã. visare. lui îi arunc o privire umilã în care. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. În copilãrie visam cã zbor. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. lenevealã. coºmar. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei. deºi aºa poate sã parã. Înainte eram infatuat. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. E atât de lucios. Numãr bancnote. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie. Mã supravegheazã. Este gras. aºezat pe scaunul meu negru. dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. ruperi de ritm. un miriapod cu miliarde de excrescenþe. încercând sã-mi gãseascã greºeli. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. sã-ºi cumpere. epuizat. stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. nu mai visez decât cã mã sufoc. Suntem acelaºi. Acolo devin mineral.

E doar vina mea. Înþeleagã-mã cine poate. chipurile. pe care mi le doresc atât de mult. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. Momentele de liniºte. Cred cu tãrie cã nu sunt vii. Zilele de serviciu. m-au blestemat. nu ar mai face nimic din toate astea. ar evita sã mã mai jigneascã. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. ah. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. ªi totul din cauza laºitãþii. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. pe jos. Oricum. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. atunci când vorbesc o fac repezit. ar deveni mai atent cu mine. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 . O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. un funcþionar model. fãrã îndoialã. fãrã sã-mi las timp de greºeli. noapte de noapte. fãrã iluzii. Din cauza asta. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. Nu e vina pãrinþilor mei. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen. în care vin acasã epuizat. Oh. Dar nu mã miºc. Nu sunt bâlbâit. din greºealã. Nu am de ales. Încerc însã sã nu-i urãsc. Un gândac prins într-o cursã. Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd. asta sunt. asta m-ar mulþumi. Nu am curaj sã fac nimic. ce scârbos. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. Nu vreau decât sã adorm mai repede. cu vatã. Nici o zbatere din partea mea. nu e vina ºefilor ºi a colegilor. atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. în vis. îºi suge mãselele.care îi detest fãrã rest. Nu. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. o scoate prea mult în afarã. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. oricât de palidã. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. Nu am nici o îndoialã. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. cu o voluptate desãvârºitã. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. Dar când sunt liber. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. fãrã speranþã. Asta sunt. Într-un fel. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. sã mã tracaseze împingându-mi. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. ratat. Ratat. cu toatã fiinþa mea. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. de parcã ar fi cuprins de somn. sunt morþi care se miºcã. prinse într-un carusel nevrotic. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. e zadarnic. Da. Îl cãsãpesc deci. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. dar nici nu mã pot exprima. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. ca o ºopârla uriaºã. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. niºte automate goale pe dinãuntru. Îmi ratez viaþa desãvârºit. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. cum a fost aceasta. îi sorb groaza. anesteziat de obosealã ºi tracasare. nu am norocul ãsta. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. Ce m-aº face fãrã visele astea. probabil cã apã. Pãrinþii mei au fost funcþionari. ei. hârtiile proaspãt aranjate. destrãmat. pe de altã parte îi dispreþuiesc. este el. Singurul care pare însã plin. pe ºeful meu. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. de trei ori ratat. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. Dar nu. nici o încercare. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg. aºa mã vãd. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. sunt mult mai suportabile.

sã trec peste melancolii ºi cãderi. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. Trebuie sã scap de el. Acum. Acum pare sã se mai fi liniºtit. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. e insuportabilã. câte o imagine banalã. pe dinãuntru. Trebuie sã dorm însã. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. pentru cã mi se întâmplã foarte des. E o chestie de gust. pur ºi simplu. cu sufletul anesteziat. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. ea cade. aºa cum unora nu le plac pisicile. Nu am cum sã o evit. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. Dar nu-mi plac oamenii. Mi-am luat sã citesc o carte. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. dar era deja întuneric iar frigul. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. Nu existã frunzã. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea. Ideea era sã beau din ea. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. existã doar lumina care coboarã mereu. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. Cãderea ei continuã. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur. altminteri ajung la ºtreang. Iluzia nu a durat însã prea mult. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. Dupa aceea îmi revin. Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. face parte din fluxul cotidian obiºnuit. Nu-s deloc genul prietenos. despre ieºirile la bere sau la vreun film. în mintea mea este o frunzã în cãdere. coboarã lin ca într-un vis. ºi sã hibernez pânã a doua zi. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. La început nu o sesizez. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. Mã aºez. Acum pluteºte. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. îmi frec obrajii ºi ochii. Filamentele devin fotoni sau invers. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. Bine cã am supravieþuit. în partea dreaptã. Mergeam pe malul mãrii. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã.râzând superior. ori el. O sãrbãtoare este însã prea mult. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. nimicuri atât de dureroase însã. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. aici . încet. Uneori mi se lipeºte de ochi. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. mã uit la peretele din faþa mea. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. trebuie sã dau ochii cu ea. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. Azi am fost desigur la birou. Raza o mângâie. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. La birou mã prefac indiferent. trãiesc niºte stãri ciudate. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. Adicã nu aspectul ei. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. El este doar paratrãznetul ei. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. Azi am ieºit un pic prin oraº. de exemplu. Sunt disperat. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. Am pus sã-mi fierb un ceai. ªi tot aºa. Aº vrea sã zac în pat. Când mã doare astfel capul. Mã ridic în picioare. intram în apã ºi mã scufundam. de douã ori disperat. pur ºi simplu. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe.

Cei care mã iau peste picior. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. Îmi doresc sã ies dar nu o fac. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. ªi sunt lucioºi. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. cu privirea în jos. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. Nu prea ies din casã. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. Mânecile îmi sunt prea lungi. Apoi am urmarit-o pe furiº. pentru cã sunt detestabil. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. nu mã atrage în nici un fel. Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. Desigur. Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. cu pãrul anapoda. Dar nu de asta i-am refuzat. Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. cei care mã dispreþuiesc. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. Incredibil de lungi. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. repetând ca un automat miºcãrile alea. Pe stradã mã simt stingher. cu puloverul destrãmat.chiar nu mai este nimic de povestit. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. acolo m-aº simþi mai relaxat. Am un pãr ciudat. poze cu nasul meu borcãnat. aproape cenuºiu. e de preferat oricãrei companii. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. toþi au dreptate. asta da invenþie. Singurãtatea camerei mele. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. cã trec aproape neobservat. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte. Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. Mã detest. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. masculine ori feminine. Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. Cât despre bãuturã. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. Negre ca ºi ochii. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. E-adevãrat cã nu prea am bani. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. fãrã culoare. incapabil sã gândesc. sã reacþionez într-un fel omenesc. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. 35 . Azi am fost la cumpãrãturi. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer.

Nu mã încântã prefixarea cu post-. Spaime scrise. de exemplu). tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. prefeþe. În felul acesta. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. Congruenþã cu substanþa poeticã. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. panicat. de tip efigie. Editura Muzeul literaturii române. · Andrei Peniuc. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. 3. Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. negru-maron. discret religioasã. e înscris pe o copertã neagrã. 1992 · Mariela Rotaru. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea . o voce ºi numai una. demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. fotografia trunchiului unui copac triramificat. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului. pulsatilã. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. Provocarea. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. Editura Pontica. scrijelitoare”. Peniuc poetizeazã febril. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã. în reþea. Poezii comprimate. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. însã. Actualmente. cu zãbrele la gurã.2000 ºi post-2000 Paratext. Editura Ziua. Aparenþa este austerã. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. 2. firul pãrului colectiv. fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. Editura Vinea. Mic manual de terorism. somptuozitatea tonului ºi a stilului. s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. Copertã galbenã ºi desen minuscul. Sincere oglinzi necunoscute. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. titlu ºi intertitluri sau cicluri. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. Galeria de singurãtate. „generaþia 2000+”. Cicluri: Monolog. 6. Copeertã mohorâtã. cicluri si obsesii . pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR. Atac de panicã. Mai nou. 1995 · Daniela ªonticã. Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. convex deformat. Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. Anunþã tehnica urmanovianã. Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. mai mult sau mai puþin valoroase. Pe coperta a patra. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. O torturã a inocenþei. 2002 · Gelu Vlaºin. cu o scriiturã dinamicã. amprentã femininã. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. sugereazã distanþa de discursul autenticist. elaborarea migãloasã. Multe cu gloanþe oarbe. diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. sã ne conectãm. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. de la 6:17 la 0:00. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. . 4. Nu spectaculos. Editura Vinea. . Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã. arþãgoase. prefete. postfete. Titlul. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. Persistã însã ºi poezia manieristã. Pe copertã. 5. anexã (despre eminem). Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. mascã de cauciuc. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. Titlul.

Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. centralã. dense ºi figurative.Ivãnescu. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. Retorism ºi pozã. Nota bene. Boris Pilniak etc. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. O carte româneascã a plãcerii. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. În prefaþã. 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. ediþia a doua. Editura Vinea. începutul de statuie. Pe coperta a patra. respectiv goia. Creaþia lui Constantin Vicã. am intrat în corpul iubitului meu. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. separate de un mare spaþiu alb. sã citeascã mai departe. Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. Poezie cel mai adesea masivã. portretul lui isambar kingdom brumel. Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. Un suprarealism expresionist. Claudiu Komartin ºi. Sau. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. deºi modernã ca aspect. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. Poezie puternic metaforizatã. Editura Vinea. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. oarecum. Puþin interesantã. cu decolare din cotidianul burlesc adesea. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. voit prozaice. Dedicaþie pentru Mariana Marin. Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. ci mesaje fraterne adresate cititorului. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. Un postmodernism poznaº ºi livresc. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. Copertã maronie cu portret. Copertã neagrã cu patã albã. Parodie ºi artã poeticã din belºug. Editura Vinea. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. Pe copertele întâi ºi patru. un decor industrial realizat în sepia. de Dan Sociu. Sigur de forþa mesajului sãu. cu o palmã uriaºã pe lateral. pânã la ghiduºii textuale. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. 3. saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. Pe coperta a patra. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. fãrã înflorituri stilistice. Editura Vinea. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. psihologice creeazã o poezie bizarã. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. cu Radu Vancu. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. Culoare gri. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. de Aurel GheorghiuCogealac. compoziþie 2. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. Epicul diaristic. înguste. 2004 · Mihai Vakulovski. Pufos ºi mecanic. Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. atmosferã gloomy. În spatele ei. dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. Montaj Constantin Vicã. Cicluri: 1. cum s-ar diagnostica el însuºi. Urmanov nu recurge la recomandãri critice. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. citez: „mondrian. o femeie în cizme. patos ºi compãtimire. Poeme lungi. inspiraþia hibridã a poetului. 2. Editura Vinea. N. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. Editura Vinea. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. În prefaþã. · Denisa Mirena Piºcu. iar nu înfrãþiþi. Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. de 37 . Poeme scurte. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. Coperta anunþã un spectacol absent. 1929. dar încãrcate de semnificaþie. cineva a greºit scara. pe alocuri. fotografie. Poeme cu muniþie biograficã. aºadar. ºi howlet. anuleazã lirismul. Coperte Art-Nouveau. Odada. O. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. Editura Vinea. Motouri luate din Biblie. Editura Vinea. În volum. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. surprinzãtoare. Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. gen The Simpsons. Imagisticã ultra-încãrcatã. curãþate de figuri de stil. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). Jonathan Swift. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. Decuble. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. reflectând.

feminitatea. Pe coperta a parta. Minimalismul transformat în surprizã. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. · Diana Geacãr – bunã. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. doar cã mai bine strunit. · Cosmin Perþa – Santinela de lut. autorul simte deja nevoia antologãrii. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. într-adevãr. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. Cadavre exquis. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”. obositã. altele lente. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. 2005 · Andra Rotaru. pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. mai puþin carnavalesc. Pe copertã. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. La sfârºit. Jucãria mortului. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. . · Dan Coman – Ghinga. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. Copertã cu autorul ºezând. Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. · Diana Iepure . Scriiturã alertã. Editura Vinea. Într-un pat sub cearºaful alb. · Ruxandra Novac – Ecograffiti. Editura Vinea. · Tudor Creþu – Obiectele oranj. Perilous Night de Jasper Johns. Editura Vinea. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. Poeme locvace. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. cu secvenþe memorabile. Editura Vinea. bani pentru încã o sãptãmânã. Autoarea. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin. Ordinea încearcã sã mascheze haosul. Editura Vinea. moarte. Editura Vinea. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele. anunþând înclinaþia orficã a autorului. ºuvoi lexical. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. Poezii foarte scurte. · Constantin Acosmei. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse.. Poeme de categorie semi-grea despre durere. chiar dacã literalã. A. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. Texte cu semnificaþie pulverizatã. dar sugerând maternitatea. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. Totodatã. când cãznit-gravã.. suferinþã. neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. în timp. ediþia a doua. Titlul reprodus cu litere oranj. pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. basarabeancã stabilitã în România. O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. Exemplu de scriiturã programaticã. Postfaþã de A. Poeme fãrã titlu. când plictisitoare.Liliuþa. Impresie de mister terifiant. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. deci mai expresiv. Live în bucãtãrie. Editura Vinea. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. Citadin ameninþãtor. cu complimentele de rigoare. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo. De uºã atârnã un sutien negru. Urmanov. naughty. Multã poeticitate. nedeterminat. Editura Vinea. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. aceastã carte mi-o dedic mie”. generând acþiuni stranii. Editura Vinea. cu chiloþii roºii traºi între genunchi. Imagini abstracte ºi hibride.notaþie rapidã. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. complicate. Pe copertã. Nimigean la volumul borcane bine legate. Este reprodusã ºi postfaþa lui O.. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. Editura Vinea. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo. În postfaþã. Poemele sunt. dirty. Pe copertã. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. Poezie îmbibatã de feminitate. dezumanizat. Copertã albã cu un contur lateral gri. Un expresionism sedat.c.

· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. Titlu ludic. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. albastru-maron. vestind chill-out-ul citadin. Poezie cu retoricã spasmodicã. de imaginar compensatoriu. fotografia full-size a chipului poetei. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. Nimigean. Pe coperta a patra. sã ne bage în ceaþã. O copertã jazz. · Adrian Urmanov – Sushi. ce se lumineazã chiar în centru. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. Editura Cartea româneascã. rafinatã în neglijenþa ei. reverberantã. Interlocutor liric: Demian. Aºadar. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. studiatã. Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate. totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. desculþ. fiinþã de jurnal. Pe coperta a patra. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. O înþelepciune amuzatã. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. Corect ºi complet. Poeme de strânsoare clasicã. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. Notaþie rapidã. De la boschetari la lecturi sofisticate. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. Copertã albastrã. Poezie maturã. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. 39 . · Eugen Suman – Arcuri electrice. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. Formele care ne cuprind. Editura Cartea româneascã. · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. Editura Vinea. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. Formele de sub piele. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. Pe copertã. Editura Vinea. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. apocalipsã. Editura Cartea româneascã. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. Ultimul cântec al majordomului. Susþine imagistic titlul. adesea terminate în poantã. revalorificând cotidianul. Noaptea sângelui. Pe coperta a patra. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. tehnica accelerãrii imaginilor clare. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. probând mariajul calculat cu lumea literarã. nepretenþioºi. execuþie Egon Schiele. explodeazã poezia ingenuitãþii. Violenþa se descarcã în vibraþie. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. disperãri ºi sentimente. frici. În prefaþã. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. Editura Vinea. Editura Vinea. disperat ºi pretins dezabuzat. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. · Cristina Ispas – fetiþa. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. Nimic agresiv literar sau demonstrativ. Excelentã reflectare a conþinutului. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. no surprise). Tobele fricii. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. Un puzzle gen Miró. Pe copertã. Importante mi se par. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. Poeme de o discursivitate simpaticã. fotografia autorului aºezat. când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. mixaj pe vinil. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. Destul de adevãrat. dorind. În prefaþa elaboratã. Editura Vinea. aºa cum va face ºi Decuble. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. însã. Poezie de elongaþie medie. Editura Vinea. Patos de garsonierã. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. Editura Cartea româneascã. ºi rezemat de un perete de faianþã. o prezentare cu mulþi giranþi. ediþia a doua. Poeme când discursiv-biografice. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. gen Billy Collins. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut. probabil. Pentru unii o artã demodatã. neîmplinitã. Reverse Cycle. cu ochi mari. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. contemplativvagantã. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere. derutantã. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. lejerã. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi. în care niciun vers nu este superfluu.

Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã. fãrã patimã. maronii. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. moartea. spectaculosul patetic al formulãrilor. mult mai înneguratã. uneori. Imagine aerisitã. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. Copertã azurie. de cele mai multe ori. Artã simpaticã. elegantã. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. Cartea româneascã de poezie. Pe copertã un montaj gri. Al. repetiþii ºi declaraþii. de „dramã live”. Brumar experimenteazã ºi ea. însã. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. . Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. adresare nemijlocitã cãtre cititor. puþin prea afectatã în imaginile propuse. de penitenciar. strunitã înainte sã devinã revoltã. ca artefact. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. Marin – aºa cum a fost. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. Mã întreb. oricum. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. totuºi. însã. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. cu menghine verzi pe un fond alb. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. Adjectivãrile nu plictisesc. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. singurãtatea. portocaliu. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. mi se pare. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. O tristeþe fãrã crispãri. Impresie inexplicabilã de sinceritate. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. Deºi o editurã micã. Propriu-zis. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. poeta publicã la Brumar cartea micã. destinate bibliofililor. cu funcþie precisã. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. Editura Vinea. Coperte negre. intenþie de persuasiune. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. În acelaºi timp. shase etc. Copertã albã. În acelaºi an. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. Editura Cartea româneascã. albastre ºi negre. Poeticã a negaþiei. cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin. Editura Vinea. resemnat distinsã. În prefaþã. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. deºi afectatã în jocul de scenã. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. Economia de cuvinte ºi. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. rezultând apariþii pitoreºti. Scriiturã adesea limpede. Mai sunt ºi laudele vulcanice. În prefaþã. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. Editura Vinea.Editura Vinea. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. totuºi. Distincþie fãrã destin. · Aida Hancer – Eva nimãnui. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. eu cu moartea mea pe bancheta din spate. Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. roºcate. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. limitatã. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. poetei îi plac subiectele adânci: religia. conferã forþã. Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. · Daniel D. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. reeditându-le. Titlul. e scris sub forma unui P. aerisitã. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã. Imagistica este acum. Titluri dominate de sh: sushi. Nu e vorba doar de atât. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. deºi fragila Ofelia. O anumitã fineþe a notaþiilor. creeazã confuzie. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. cu fereastrã zãbrelitã. Introspecþie sâcâitoare. Chiar ºi aºa. Editura Vinea.

„Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. am zice cã ele o vor îndruma. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. proceselor integratoare alimentate de factori economici.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. impusã de monopolul otoman. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional. pe câmpia de lângã Blaj. fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. Deºi nu le-au înþeles deplin. an dupã an. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. însã divizatã de împrejurãri neprielnice. de la o realitate constatativã. dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. un poet german clama. O generaþie de vizionari. La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. inspirat. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. a poporului. mai bine pregãtiþi politic. mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. de la conturarea lor zonalã. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. port pe Isus al vremii de acum”. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. strãveche. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. Moldova ºi Þara Româneascã. Sunt cadrele ce se vor numi. ºi nu chiar fãrã temei). muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. ideea de unitate a poporului. în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. Prematurã. încã nenumite nici pe departe astfel. lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. Ca un nou sfânt Christofor. „O întâlnire cu Destinul”. timp de un mileniu. nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. El a cedat locul. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. de presiuni externe. întâlnit aproape peste tot în Europa. Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. treptat. în apusul continentului european. Printre mulþi alþii. state naþionale. din toate naþiile. politici ºi de conºtiinþã colectivã. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. penetrând încorsetarea de secole. ºi ca atare eroicã. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie. Pe calea unei „preglobalizãri”. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. pe drumul ce l-am putea defini. dupã . Aceste idei erau: originea comunã. privite în medie. în Munþii Apuseni. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. din vremuri de demult. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. În evoluþia poporului nostru. în unitãþi statale separate: Transilvania.

o Doamne.] Fii. Cu toate piedicile. a scris inspirat.. dar. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . a aceluiaºi domn. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre. fii. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional. fie arta ºi “cultura” (adicã. fii Domn cetãþean..”. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor. noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou... mai sincere sau mai calculate. Interese. curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. uneori brutale. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice). fie massmedia (aniversãri. Mihai Viteazul sau Mircea). pentru speranþele poporului. Fii simplu. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. Desigur. douã locuri dupã Ion Antonescu. Pe de altã parte. precum Dacii. fãþiºe ori insidioase. Mãria Ta. omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. prin simþãmintele Tale patriotice. filmele istorice ispiratoare. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). în Occident. nu altfel decât: „România”. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. jubilee. trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. Fã. cu meritatã adresã. uneori perfide. dintre Carpaþi ºi Dunãre. O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit. izvodite de trei mari puteri vecine. al ambelor þãri. iar tu. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. George Cãlinescu.. Era Alexandru Ioan Cuza. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie.. au apropiat Franþa ºi statele italiene. Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat. dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu. fã ca legea sã fie tare. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun . istoria nu poate fi evitatã În 2006.favorabile. Ca ºi dânsul. însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni. ca domn. întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. În acest context. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt. „Ape vor seca în albie . spre exemplu. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn. dar. Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze. ele însele în curs de unificare politicã. Erau speranþele ce luminau. fii bun. probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. Mãria Ta. acum o sutã ºi cincizeci de ani. fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã. El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. ca prin dreptatea Europei. sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre. [. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice. zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. personaj înþelepþeºte ales. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. de cauza naþionalã românã.

statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc. În egalã mãsurã. la competiþia amintitã). este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. care. este menit sã susþinã construcþia. Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã.de vreun cetãþean). din anii 1940. mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale. Atributele poporului român. O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. anul 1918. punând bazele României 43 . care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental. Prin aceastã exegezã istoricã.. sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. Manualul marcheazã trecerea. în pofida duratei ei scurte. fie ºi ea parþialã. Din aceastã cauzã. de Dumitru Almaº. fiinþa sa naþionalã. Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. Panaitescu.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice. a permis aplicarea. Teritoriul.. care l-a rândul sãu atrage dupã sine. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice. Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. Deja Petre P. fie de unul democratic. ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. cauzatã de condiþii interne ºi externe. par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. al unei mari istorisiri naþionale. unitatea statalã. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist. în funcþie de interpretarea doritã. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr. De aceea. care trebuia împlinit. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. el. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. Mihail Roller (1908-1958). Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. fie de unul care sã le combine pe ambele. Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente. de la limbã la tradiþii. în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În aceste condiþii. “Viitorul naþional”. a programului revoluþionar de la 1848. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. locul 7. La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. Manual pentru clasa a XI-a.). ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã). Mircea Eliade. Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. ci în cadrul unui complex naþional. la discursul naþionalist. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric. Acesta transmite astfel idei (ideologii). pe moment.

Pe scurt. însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. catedrala ortodoxã. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. . rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. dacã a pierdut-o. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice. ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. Imediat dupã ªtefan cel Mare. Pe de altã parte. de la putere. cei doi fac primul pas spre independenþã. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. Pentru prima datã. ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. ea a fost interpretatã în mod diferit. În România naþionalismului lui Ceauºescu. ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu). Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. pe locul doi în clasamentul general. ºi-a pãstrat.moderne. Într-o oarecare mãsurã. În 1999. De aceastã datã însã. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. De exemplu. antecamerã a socialismului ºi comunismului.P. La Cluj. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. o imagine pozitivã. Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918. dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii. care au contribuit la modernizarea României. Tot în acest manual. dincolo de toate conjuncturile politice. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. În Istoria Românilor. Panaitescu. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. În decursul istoriei. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. la ridicarea ºi luminarea poporului român. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. reformele sale. spre monumentul eroilor de rãzboi. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. în România. în jurul lui Cuza. Într-o anumitã mãsurã. deºi. interpretarea este menþinutã oficial. sunt prezentate. se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. în 1966. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. la eroziunea politicã. la rândul sãu. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. În România stalinist-internaþionalistã. ªi dupã 1989. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. Astfel. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. par sã imite nu doar optic. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). spre exemplu. Astfel. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. În acest context. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. dupã 1989. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. mai mult sau mai puþin de bunã voie. Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. Împreunã. textele predecesorilor. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. ci ºi prin conþinut. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei. Dar nu trebuie sã ne facem griji. independente ºi bine definite etnic. adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. în manual apare. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. evenimentele din 1859. În funcþie de conjunctura politicã. La Roller. care. ideea cã un conducãtor poate pleca.

cât sub raport procentual. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. dar în epocã a fost real. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. Imaginea sa acoperã încã un detaliu. A fost exagerat ulterior. ei au atins majoritatea relativã. dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor).150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. de vreau transmisã de vremea lui Cuza. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie. la limita paradoxului. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. Blestemat. Pe de altã parte. ca gest politic simbolic de compromis. Existã o idee clarã. ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. scurtã (pânã la 1867). în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). practicatã ºi impusã. este dacã Cuza a acceptat ungerea. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. dar intensã. Pe de o parte. deschisã tot la Sibiu (1863). O perioadã. În bunã mãsurã. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. ci la sfârºitul lui 1864. În 1864. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. Întrebarea care se pune. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . la modul cel mai tradiþional. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. se deschide calea spre România Mare. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. Cuza ar fi primul suveran modern al României. La noua Dietã a Transilvaniei. ca eliberator ori reformator. ca mason sau apostat. “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. Gestul ar pãrea superfluu. de liberalism i-a luat locul. Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. cu douã componente însã. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859. O întrebare. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena. în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. ºi slãvit. mai ales dupã decenii ºi scrieri. date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. iar apoi ºi în raport cu þara. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). prima datã în raport cu Europa. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. inclusiv în raport cu timpurile revolute. nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. pentru mijloacele unei epoci. Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. se pune astfel. A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. La câteva luni de la unirea din ianuarie. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit.

„Monumentalul”. Dincolo de problema naturii personale. Cuza a fost. fie ele picturi. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. Aºadar. A fost însã un gest de independenþã. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. medalii. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj. regizorii. în urmã cu câþiva ani. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. Sculptorul Ilarion Voinea. încã o datã.. miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate. Cuza. Ca aproape oricare conducãtor român. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. au fost puse în 1852. aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. fireºte.. rememora. încã din acest moment. cu tentã autocraticã. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. aºadar. În perioada maniei statuare funariste. ºi nu lipsiþi de putere. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. imaginea publicã a Unirii. Cuza pe care îl omagiem. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci. justificarea. Unirea s-a fãcut prin Cuza. ci a încrederii ºi a iubirii populare.. A personalizat procesul politic de unificare.. Sã ne reamintim aici cã. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. Cuza ºi-a depãºit condiþia. sã-l personalizeze”. proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi. Cuza nu a fãcut unirea. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate. nu a contribuit la supravieþuirea sa. pe undeva. încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. trebuie sã armonizeze spaþiul. la modul brutal adesea. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate.. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. Marele Maestru al Marelui Orient. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii. de pânã atunci sau de dupã el. pe de altã parte. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean. un simbol. în care Franþa ºi Anglia. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza. aproape o certitudine europeanã. Contextul extern o fãcea deja problematicã. iar. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment. Lojile Marelui Orient Francez. spunea Voinea. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã. „nu e legat de dimensiune. ºi. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã. doar un loc în panteonul naþional. ºi-a constituit propria sa camarilã. fie ºi numai din punct de vedere emoþional. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii. sub conducerea prinþului Lucien Murat. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. în fiecare an. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European. într-un interviu recent. Proiectul de unire al celor douã Principate era. documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. sculpturi. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã.. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. mai mult decât orice. În 1856. de învingãtor nu prin puterea armelor. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. mai echilibratã. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. se pare. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. cãutãrile sale de la Viena. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. încã din 1850. ar fi rãmas domn. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. Pentru unii. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. foarte probabil el a fost doar o marionetã. Oricum. de cãtre înºiºi regizorii acestuia.

ºarmant ºi apreciat de femei. iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. dealtfel. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. Cuza era. 47 .Toate evenimentele care au urmat. ºi care. Cuza era. necunoscut. Sire. Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean.000. aºadar. Walewski primeºte aºadar. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. în primul rând. dealtfel. în pofida faptului cã s-au gãsit. «„Vino. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit.000. precaut. un împrumut de 6. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene. Cuza este. ca noi toþi”.. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. În final. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”. în mod evident. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental. Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor. apoi Banatul. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. de asemenea. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã. A doua zi. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate. El a continuat sã rãmânã un simbol. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9. la momentul potrivit. încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost.„Vedeþi. mai ales. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. Cuza era popular pentru cã era tânãr.000 de franci. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”. Christian Tell. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. a libertãþii ºi a egalitãþii lor.» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii.000 de Români.000. în plus.:partidei naþionale]. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor. de multã vreme iniþiat în masonerie. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi. chipeº ºi. audienþa la Napoleon al III-lea.. a fost. Alecsandri solicitã. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie. Transilvania. Oferta sa este de 12. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. conformitatea de caracter. În 1857. trimis în misiune diplomaticã în Franþa. la Paris. Prima sa vizitã. Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. moldovean. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii. asta nu putea fi totul. îmi zise Maiestatea Sa. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. Fireºte. ministrul de externe al Franþei. Pe lângã toate cele amintite mai sus. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. însã. Aproape dojenitor. Trebuia deci indentificat un principe român.000. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. cât e de întinsã adevãrata Românie. iar Cuza a fost printre cei dintâi. cu siguranþã. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. la fel ca noi. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei. Prima audienþã: la contele Walewski.N. în Italia. din partea masonului Alecsandri. Sire. Aceste lucruri fiind lãmurite. în februarie 1859. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. contestatari ai mitului sãu. înlocuit. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum.

cu siguranþã. ulterior. teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. 3. civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care. . care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care. Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. în decursul a mai puþin de patru decenii. datoritã faptului cã Parisul . Joseph Kriehuber. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. de altfel. tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. 2. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. Anonim.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . care. Grigore IV Ghica Fig. urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. La începutul secolului al XIXlea. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. în special pe cel de tip francez). a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale. datoritã faptului cã Fig. a ºi avut loc. Anonim. Alexandru D. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã. 4. mai apoi. ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. 1. Grigore Alexandru Ghica Fig. încã de la începutul secolului XVIII. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã. cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. care a funcþionat Fig. Cu excepþia Transilvaniei. nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice). Teodor Aman. obiceiurile.

ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. politic. texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. anume aceea de a avea o þarã modernã. 6).). iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. Barbu Iscovescu.devenea tot mai mult capitala lumii. cum ar fi. va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. 3 –. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. Avram Iancu. 4) Desigur. Mihai ªuþu. care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode. Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. Carol Popp de Szatmary. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor. reprezintã. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. cu siguranþã. Alexandru Ioan Cuza. Alfieri º. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului. occidental. schimbarea este uimitoare. 1819 Fig. Aceluiaºi model. 6. în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). inclusiv din punct de vedere imagistic. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. iar acestea conduc. cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. traducerea unor texte italiene de epocã. 1860 Fig. În aceeaºi epocã. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. domnitor între 1822-1828 – Fig. întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã. o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. Fig.a. în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. 2). acest model cultural de Renaºtere greceascã.8. în cele din urmã la progres. 1). August Strixner. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. poate chiar rus. nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. În numai douã decenii de la acest prim moment. de origine francezã-apuseanã. Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. 7. Astfel. reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. de exemplu. Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. 5. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. Lemercier. 5). în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor. Bunãoarã. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade. fratele lui Grigore IV Ghica. 1849 Fig.

au început însã cele mai serioase intervenþii. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã. un militar de carierã. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. cuprinse în diploma andreianã. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. având la îndemânã un regim sever. care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). . motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. desigur. În primul rând. lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei.românilor. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale. Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. dar a existat. Dacã faimoasele privilegii. cu siguranþã. la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei. Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. ci ºi. sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. au reprezentat o realã provocare. Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei. indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. 8). legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. modern. acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. ºi aceasta din mai multe motive. de modelul propus de revoluþiile din 1848. Este vorba. ) ) ) ) ) ) Loránd L. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. o schimbare pe linie ierarhicã. corespunzãtoare vremii. Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului. membru al Casei imperiale. Pe scurt. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. având de asemenea prerogative sporite. însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 .Fig. având prerogative sporite. toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. în fapt. în mare majoritate maghiare. de la domn spre supus. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg.

51 . s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei. care funcþiona ca o veritabilã Dietã. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. reprezentanþii autoritãþilor. în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. În acest sens. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. aduºi în Transilvania. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia. am putea spune. Universitatea sãseascã. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic. Astfel. prin mãsurile deceniului neoabsolutist. A fost vorba de egalã îndreptãþire. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. edificiul politic al saºilor ardeleni. vechi de 700 de ani. De aici a pornit apoi. ale timpului. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. acþionând aici în sens stimulator. Nobilimea maghiarã. a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850. În noile condiþii. Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . nu avea acum nici o influenþã. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. putem spune cã întradevãr. care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. pe saºii ardeleni. în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. cu toate cã în deceniul neoabsolutist. însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. Reformele politice ºi sociale. Acum. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. dupã 150 de ani. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine.

Doamne. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. Eu sunt cel ce vã sperie! a spus. ªi furia zãrilor. ca o apã înaltã m-am prelins.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare. Dar buzele nu i se miºcau. Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor. deosebite de ale morþii.. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept.Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne. Dar numai puþin. ca o sticlã adormitoare. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei.. am trãit-o eu. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu. ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged. Povestea-i complicatã. ca o apã înaltã m-am prelins. Apoi se scaldã în valuri moi. ca o sticlã adormitoare. ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles.. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 .. mâinile în cãuº. Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” . TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici. insuportabilã ºi celestã.

prietenul lui Montale. corupt. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. tot sãpate. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . tradus în mai multe limbi. bombastic. al poetului amintit. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au. golfuri. traduº i . versurile celui nãscut aici. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. Aici am încercat o versiune în limba românã. inclusiv în româneºte. culturale. Semn de iubire totalã a Golfului. susþinãtor. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. devenit extrem de popular. în aceste dialoguri. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. Giorgio Caproni. recent.. o replicã amabilã pentru poet. Santa Margherita Ligure. dar locuiesc la Genova“. colegii de scris au mereu un surâs. constituie miezul unui amplu poem. între care cel numit al Paradisului. admirativ. Atâtea semne de preþuire. te duc cu gândul. la Bogliasco. la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp. sau ale familiei Spinola. cum spunea Carlo Bo. vicios. se ºtie. unde se stinge Montale. unele mai puþin cunoscute de cititorul român. vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. au vocea lor distinctã. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. fireascã .„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. autorul unui poem „Tsunami“. ai spune. Bruno Rombi. celebrul „Oase de sepie“. dupa Dino Campana . de la început. inevitabil. o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant. pânã sus. unde palatele amiralului Andrea Doria. ambele versiuni valoroase. o familiaritate dar ºi un subînþeles respect. case construite pe terasele muntelui.. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. printre alþii. mai atrasi de propria fugã. pentru literaturã. un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. versiune retipãritã. þi le aratã orice copil. într-un interviu. codul. în vârf. la Monterosso. ale cãrui cuceritoare versuri. pentru construcþia durabilã. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. între Nervi ºi Camogli. un respect pentru civilizaþie. a þãrmului pietros al regiunii ligurice. conþine sãpate cu dalta. Vãzutã. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. Într-o garã de provincie. dar ºi al altor nume. de la Pisa la Milano. 53 . cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. de la noi. insensibil la armonia regnurilor. „am domiciliul la Roma. spontan inchegate. dar ºi locurile cu care se identificã. iar ca urmare a acestei nepãsãri. prezentaþi de italienistul ªtefan Damian. omagiat la centenarul naºterii sale. cel care. dupã unele reuºite ale altora. Genova este un oraº bogat. mai tânãr. una esenþializatã ºi asprã. pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. în mai multe rânduri. cel care spusese. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. Camillo Sbarbaro. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. cu multã pasiune. superficial. în fond. Nimic monden. dar cãutând „secretul“. cu puþine plaje de nisip . de Marian Papahagi. ca ºi a unui volum. cu bucurie. Aici. stâncãrie. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei. un Intercity plus. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. anterior tradus. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. un atrium. temerarul Columb ne descoperise. de unde începe alt golf mirabil.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. artiºtii. prietenos.. antologaþi. este un semicerc stâncos la nord. localnicii. unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. Dar vreau sã remarc ºi altceva. etc. cu note critice ºi comentarii. fidel. Dar ce sã mai zici de alt poet. o placã de marmurã pe faþada gãrii. vegetaþie cultivatã cu tenacitate. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice. apoi. în 1966. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii. cel de la Portofino. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. Toposuri predilecte ale poetului. a forfotei citadine. unicitatea poetului orasului Genova. de municipalitate. unde librarii. la Genova. sau Montale. Caproni este.. faptul cã Montale. pentru valorile artistice. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. de la vechiul port la intortocheatele „vico“. în 1996. aici. revolta naturii profanate. dar ce provincie. pe-atunci. întemeiat de Leo Biaggi. respectiv de peisaj. dimpotrivã. Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. Specificul þãrmului liguric. sard de origine. o lume nouã. care va lua „Nobelul“. ghidul meu. Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni.

doctore. dragoste. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU .Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea. Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. sã fim veseli. fãrã stupoare. E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza. religie de-acum sunt la destinaþie. Te concediez. ºi doctrina d-voastrã retoricã. Pajiºtea. Cu voi am fost vesel de la plecare. Locul de transfer nu-l ºtiu. Lãsaþi-mã. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. Sã nu abuzãm. Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. scuzaþi-mã. A forþa marºul . ºi vã sunt foarte-ndatorat. înþelepciune. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. te concediez. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic. Te eliberez. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. Totuºi de trebuie s-o port.. vã rog. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni. ºi opriþi doar din amabilitate. Sã înãlþãm deci paharul. militare. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine. cã eu va trebui degrabã sã vã las. Sã pãlãvrãgim. Ce ºtim noi toþi . mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. Vã rog. 54 uºoarã. te concediez. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip. e primitoare mai mult decât altundeva. Dar ce conteazã. ºi sã închinãm. una dupã alta. mã simt mai liber.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. mulþumesc pentru excelenta companie. Adio. va las cu-adevãrat. Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. Am avut ceva dispute. Cobor. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. chiar aflaþi la strâmtoare. schimbându-ne þigãrile). Dar fie. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri. ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. Drum bun!. prieteni. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. (Scuzaþi. singur. în noul sediu. o. uºoare. sã trec iatã. Vã concediez pe d-voastrã. vã doresc. Avem sacii. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. Fie cum e. roºul disc al gãrii mele. n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. a înainta iar. sã nu ne târâm în van. credeþi-mã. De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. fetiþo gracilã. aici pe platou. Te concediez pe tine. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea. Noi toþi ºtim etapele. atenþie. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. o mirare. pentru excelenta companie. Ne oprim. Dar. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. Acum cã e pe culoar. sigure semne-mi spun.. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât. Am mers. a cãrei culoare blândã s-a stins. liniºtiþi. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu. Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate.

vã rog. Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu. Locuiam la Livorno. care n-are pe nimeni. v-o zic. cã la nimic nu-i bunã. pot ºi sã mai greºesc. Un poet popular. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. un vânt profund înãlbea pieþele. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea. Aceeaºi discreþie nobilã. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. aici. simple. nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. trebue sã mã duc sã vãd. în obscuritate. sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. Cu cât sunt mai negri arborii. la colþuri. la Roma. în aceastã toamnã. candide. Ieºeam rareori. pasãre sau alt agent care-ar fi . La naiba deci cu frica. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte. Înainte de a ne-aventura. sau în altceva. în ciuda tonului de glumã. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. sentimentul morþii care se apropie implacabil. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. prind a vedea bine. gura? Prieteni. îmi tremurã. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . fãrã vreun motiv. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco. dupã a mea pãrere. Nu altceva. mai mult decât josnic. mascând drama. Asta am vrut sã vã zic. Eu. Vedeþi. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva. în lume. Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. la mare. Vacarm. Fiecare chemare în pãdure insolita. Mai degrabã (vom vorbi despre asta. am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. aºadar. sau mã-nºel. marea „cãlãtorie“ care se terminã. se pierde timpul. Oralitatea. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet. Dar voi. de bãieþoi stârniþi . Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu. Aceasta-i o lege sigurã. aici în cui. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã. datoritã stilului aparent cantabil. Pe stradã. iar. n. accesibil. Livorno. iar staþi sã mã priviþi . gândindu-te la Moarte. ornat cu niºte rime ludice. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. dar aceasta oricum. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. colocvialitatea lejerã. este negreºit poetul Genovei. m.. ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. nu mã pot dispensa de ea. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate. Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida. sã ies un pic. (scuzaþi. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea. îmi amintesc.Totusi. puºca) e un lucru. de precisa mea îndatorire.despre ce ne-aºteaptã dincolo. ºtiþi cum se umplea acel vânt. voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. acelaºi tragism subînþeles. prin grindina falsã. ºi ce fetiºcane treceau. Agãþaþi-mi. în felul acela.1921.1992. se amãgeºte mult. Voci. transparent. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. parcã precum unul care suspectezã ceva. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. E prea deasã ceaþa. doar de ea-ºi apropie paharul. Lãsaþi-mã. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. prea stupid.

Între timp. ºi . continuã criticile vituperante la adresa lui N. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare.vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. Noica a moºtenit de la mama sa.. acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu. acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei. Crainic. Clemenþa. În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. Dupã cum va milita Garda de Fier. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. T.Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . Ca liceean. I. se credea purtãtorul unei ordini divine. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica. Ironic. Arghezi. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. Cãlinescu: „. soþie de arendaº. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar. Noica. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. Autorul volumului: Sorin Lavric. în antibolºevism. ªovãielnicã este soarta umanã. deosebit de afectuoasã. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica. Orice student modern era la acea vreme legionar. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. locul în care a început extremismul. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. figura paternã a României la acea datã. dualitatea acestei firi semirealiste. Cu toate acestea. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. Minulescu. Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E. ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 . România era a românilor. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. ca de altfel întreaga sa generaþie.. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris.. Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi. a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor. adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. Barbu.” 2 . Ceva din stilul lui E. Ionescu sau Noica. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând. al studenþilor. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare. Codreanu în schimb. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive.. în Legiunea sa. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. mai puþin de literat. spirit polemic.

Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. ºi anume. Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere. Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social. În plus. de a exclude tinerii din viaþa politicã. Noica înfiinþeazã împreunã cu P. liberal ºi þãrãnist. El criticã. Pentru a fi cu un pas înainte. douã mari figuri politice. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . corupþia ºi democraþia. pe 10 februarie 1938. Z. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. fugind la data aceea 57 . La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. acesta temându-se cã traseul lui C. Polihroniade. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. regele anuleazã constituþia. Tot în aceeaºi perioadã. Politica se arãta timidã la capãt de drum. În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie. începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu. la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu.P. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica. La Universitatea din Bucureºti. În 1929. În anii imediat urmãtori. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . Codreanu i-o trimite lui N. cãci. inclusiv Codreanu. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America. atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. Noica. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã. primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. de asemenea. Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. Z. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. Madgearu. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. tactica partidelor democrate. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu. S. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare. În anii treizeci. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. N. Noica preferã cursurile lui P. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . I. Între 1934 – 1938. Jianu ºi M. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. Spiritul românesc în cumpãtul vremii.Comarnescu. decât prin intermediul filozofiei. cea a lui Antonescu.mai ales creºtin. la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. retras la Sinaia. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România. Negulescu. care ulterior le va fi fatalã. fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze. Iorga ºi V. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. dezideratul Gãrzii de Fier. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. dar de data aceasta militarã. Rostirea filosoficã româneascã. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. A scãpat totuºi din vedere un aspect important. publicã ºase lucrãri de filozofie. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului.

pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. Noica. chiar a crezut.. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. ea a voit sã fie altã Românie. idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc. potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. fire care le-a adus numai necazuri în istorie. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii. experimentalistã. Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . A avut succes pentru o vreme.. din camera sa de lucru visa o altã lume. Lavric. Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. trãiristã. care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier. Lavric. considerate obsesii în opera lui Noica. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. cinci la numãr. La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. sunteþi sub har” 13 . dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã. Noica. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului.. prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã.. nu legea. în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940. insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar. a capacitãþii omului. nu de gândirea ei. mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã.” 8 . care i se pare fireascã lui Noica. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. dupã cum bine ºtim.. necesar durã pentru . Transpare foarte clar în publicistica sa. haiduceascã. De fapt. Dupã pãrerea lui S. de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin. poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar.” 12 . în scopul eliminãrii democraþiei corupte. Veac al omului viu 11 . o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. în necesitatea acesteia. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. la fel ca ºi Eliade. Poate tocmai în aceastã etapã. Legiunea exista pentru binele poporului. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista. De la abordarea sa raþionalã. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã. al optãrii pentru raþiunea faptelor. dar care. de a cunoaºte ºi de a ºti totul. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire. este vorba de trãirea filozofiei. ci sã fie altã lume”. ºi anume. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. la cel al interogãrii colective. care reprezintã doar o adiacentã. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume. Legionarul are drept ghid instinctiv harul. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism. Schimbarea la faþã a României. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice. Noica traverseazã traseul de la singurãtate. ºi anume de la filozofia de salon. culmea. ce. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”.dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. intelectualul. scrie S.. ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia.

39 3 S. apud Ibidem 13 C. p. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. p. Lavric. latinã. Zece ani va petrece aici. 179 10 Ibidem. publicat pe 15 septembrie 1940. p. op. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958. matematicã. primordial fiind rãcnetul spiritual. adicã la aspectele sale spiritualiste. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. Lavric. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem. 2007. p. p. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. 155 9 Ibidem. 107 6 S. Fiþi înfricoºãtor de buni!. Scrisoare unui european. 201 12 C.. cit. englezã. an I. 60 4 Ibidem. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. Fronda copiilor. Sunteþi sub har! apud Ibidem. Veac al omului viu. 144 8 Ibidem. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii. Noica ºi Miºcarea legionarã. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. op. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. dând lecþii de francezã. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. 3. dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. op. 105 5 C. 185 11 C. nr. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. 119 7 Ibidem. cit. în Viaþa literarã. p. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. Noica. Noica. venise rândul Infernului. 235 1 59 . Bucureºti. Noica. 11 2 G. p. împãciuitor. în Axa. Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. p. p. spre mirarea lui Cioran. Cãlinescu. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel. Editura Humanitas. apud S. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat.a reforma structural metehnele româneºti. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. metafizice chiar. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. mai mult publicisticã decât politicã. Noica va ieºi în libertate transformat. Noica. S.. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara. Lavric. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã. p.. Lavric. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. cit. spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. nu biologicã. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. fiind chiar unul dintre cei care. ignorând crima. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar. p. p.

deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut.Aici ar fi poate prea multe de spus. . o zonã totuºi restrânsã. iar de aproape douã decenii. din dorinþa lui. ca noi toþi. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne. Florin Mihãilescu . de cãtre vechiul regim. în înaltul sãu umanism. fiind singur la pãrinþi. Din 1981. în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. un fapt de viaþã. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! . care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie. pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . Mã simt aºadar bine acolo.. nu mã prea simt în apele mele. Pentru cã altfel. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei. pe mai multe paliere istorice. încât pentru perioada . univ. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale. ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. E ºi acesta un destin.. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”. Spun asta. de nici o enigmã. pe scurt. Din toate cele întâmplate pânã atunci. A scãpat centrul vechi al oraºului. nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã. . publice. pe care eu. de câte ori am prilejul. le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei. probabil. sintagma: „crescut de tatãl sãu”. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã. în diferite etape ºi vârste. Am în schimb. de aceastã ºansã? Necunoscute. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. trãiþi. cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie. pornind aceastã discuþie. pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale. cum ar spune Leibniz. Dacã ele ar putea sã devinã. vã mãrturisesc cã. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. însã. de vorbã cu prof. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã.Nu e vorba. v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. istoria în care. Nãscut fiind în 1937. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici.Priviri spre lumea de ieri si de azi .Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie. pentru a lãmuri. cu plãcere ºi cu nostalgie. În sfârºit. . Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã. rude apropiate ºi bune. cu ironia de rigoare. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut. apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. stimate coleg.Mai treceþi prin Slatina. lipsiþi. la Slatina. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. dar.Mã întorc desigur. de când s-a stins.Domnule Profesor. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic. iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. printre „ai mei”. în timp. având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. vã plasaþi. de astã datã. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa. astfel. spre nedreapta lor nefericire.

care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? . a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile. mai cu seamã în anii ‘60. asupra întregii omeniri. am scris articole în diverse reviste. dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. educate în regimul totalitar. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã. Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. ºi nu jurist? Dar. la canalul Dunãre-Marea Neagrã.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? . mai cu seamã cã am 61 . sau mai precis Université de Provence. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. adicã spre democraþie. manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. preludate totuºi de câteva mai timide. indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. În fine. Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. acest sistem cel mai rãu dintre toate. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. din ce în ce mai evident. veritabilã ºi deplinã normalitate. Cât despre tineri. mai cu seamã. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. prin nostalgie. având în vedere duritatea ripostei sovietice. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. . cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. pe care l-a fãcut. pe mãsura iluziei. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. iar dezamãgirea a fost inevitabil. din ultimii ani de liceu. am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. . nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. dar pozitivã ca sens. un inimaginabil miracol. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. încã din anii anteriori. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic. ca pentru orice român dornic de libertate. Schimbãrii intervenite. istoria ºi teoria literarã. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. ci un om matur ºi pe deplin format. încã dinainte de 22 decembrie 1989. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. spre normalitate. cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. în chip de pedeapsã „administrativã”. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc.de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. cum se ºtie. s-au manifestat fie prin nenþelegere. am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi. ori pe cale de culturã. Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele. inclusiv sub aspect cultural. spre a nu zice vorba mare. fãrã nici o judecatã. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale. Am fost de mic un lacom cititor.Din 1979 pânã în 1985. într-un stil aºazicând „imperialist”. animat de o extremã curiozitate. am început o evoluþie. iar generaþiile de dupã rãzboi.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. horribile dictu. când am avut naivitatea sã cred. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. tot amânând. prin inerþie ºi chiar. . dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. Dupã 1989. Semnele de crizã au apãrut însã. În biografia mea. ca o epidemie. dureroasã prin avatarurile ei. devenite din ce în ce mai acaparante. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. pânã astãzi. M-am convins atunci concret. cu excepþia celorlalte.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine. pentru literaturã. cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã. m-am trezit în braþele. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. ale altei preocupãri.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã. din noiembrie 1987. ca atât de multã lume.Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. Aix-Marseille I. de la Aventurile submarinului Dox. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. ci dupã 1980. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. dupã atâþia ani de stabilitate. iubirea. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie.

Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. cãci eram tineri.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. la catedrã. geniul unui autentic scriitor. ca teoretician ºi critic literar? . cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare. cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale. profesorul ªerban Cioculescu. de care. se întorsese. în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale. Crohmãlniceanu. cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã. cu o tezã despre E. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. Grigore Brâncuº. formaþi în majoritate înainte de rãzboi. Alexandru Piru. dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. Ca Maiorescu la vremea lui. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. ca ºi pentru alþii.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat. Dintre cei din urmã. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. Vera Cãlin. Istoria literaturii române a celuilalt. Alexandru Niculescu. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. în persoana. Lovinescu. mai ales. printre care în primul rând doctoratul. cu diferite ocazii.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. scrisul. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. aþi prins o perioadã deloc fastã. la începutul anilor ‘60. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei. al scriitorilor români. Ne-am regãsit în poeziile lui. privitoare la E. în acei ani. un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. Lovinescu. s-a tot vorbit. cu superficialitate. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o. a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult. mai târziu. Dumitru Micu etc. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte. Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. cu formidabila lui autoritate. prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. întorcându-mã la profesorii din facultate. totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate. reprezentând ºi pentru mine. în timp. Boris Cazacu. am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv. Era a treia tezã despre Lovinescu. Ovid S. de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. . Alexandru Rosetti. Iancu Fischer. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. . Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. Silvian Iosifescu. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . Nicolescu. reintegrat la Catedrã. cum îl calificã unii astãzi. Savin Bratu.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. mã ºi ne interesa mai puþin. când. dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. entuziaºti ºi plini de speranþe. . pentru tinerii din jurul sãu. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã.. socialã ºi economicã. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. politicã. Dar. Paul Cornea. începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate. cât ºi în facultate.Era. Dimitrie Macrea. apãrutã în 1972 la Editura Minerva. atât în liceu. dar îi pândeam conferinþele din oraº. al acribiei filologice. M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. pe care o conducea. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. G. mai ales. a contat lupta sa cu inerþia. cum spunea el însuºi. a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici. Dupã terminarea facultãþii. Alexandru Graur. ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. Pentru unii. Pentru noi. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante. M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. invitat de George Ivaºcu. aceasta a însemnat lectura. din nefericre postum. Fascina imbatabil pe oricine. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. admirabilã în multiple privinþe. precum Iorgu Iordan. Edgar Papu. Ambianþa generalã. C. Dimitrie Pãcurariu. Jacques Byck. acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu.

Dupã 1989. iar notarea se întindea de la 1 la 20. nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani. în sfârºit. Marsilia. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. fãrã concurs de admitere. Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. fireºte. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta. aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? . ce aþi avea azi de spus despre climatul social. s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”. deºi gratuit. aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare.).Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie.Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani. la Universitatea Provence (Aix-Marseille). de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi. care schimonosesc ºi deformeazã ideile. al doilea avea sã fie. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã. în opinia mea. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii. Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . cã fac oarecum parte din.v. alãturi de elevul sãu. cãderea regimului comunist din decembrie 1989. deloc în ultimul rând.Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi. care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –. pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã. a fi cunoscut lumea occidentalã. .. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). aparþinând totuºi.E. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi. Erau cãrþi oficialmente interzise. familie. el era foarte diferit pe atunci de cel românesc. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. dar în toate þãrile U. dupã cum fusesem învãþat. precum se ºtie. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã. Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. care dãdeau fiecare anumite drepturi.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. care mi-a dat sentimentul plãcut. mai ales din al doilea volum al Conceptului. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale. În învãþãmântul universitar. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi. desigur. Paris. . contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. Tudor Vianu. cãreia îi spuneam „nãnica”. ºi de pretutindeni. . ca pentru aproape toatã lumea. însã de vreo câþiva ani. ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu. într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã. constituie. cu oricât de puþine resurse. A mã fi aflat în Franþa. cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã. atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care.asupra formaþiei mele spirituale. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi. bineînþeles.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”. între 1979 ºi 1985.c. Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi. a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence.Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 .ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. existau niºte trepte. stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã.. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. Altfel. a fi putut beneficia. a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale.

critica este.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. care vorbesc singure în acest sens. În acelaºi timp însã.Spuneaþi. de pe urma unor asemenea dileme. mai spre sfârºitul veacului trecut. de cele mai multe ori. deasupra unor prea înguste interese de grup? . care vin totuºi din domenii adiacente. Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. cel puþin. aveaþi speranþa cã. sau situaþia economico-financiarã. un fel de judecatã fãrã sfârºit. care este Uniunea Europeanã. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. . nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. ca de niºte unelte auxiliare. Politica poate 64 fi o artã. azi. n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. ci prin forþa. Nu existã artã de partid. impuse de niºte instanþe dictatoriale. Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã. interesul de lecturã al publicului. ªi. Cu o singurã condiþie.noºtri occidentali. chiar ºi de ieri. critica româneascã n-ar mai avea motive. dar nu se confundã cu ele. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . care se serveºte ºi de una. mai mult decât atât. redobândit dupã 1989. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”. Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. de inteligenþa. de fapt. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. Sunt deja destule semne. Oricum. . întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare.Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi. precum piaþa de carte. mai ales. Ele þin de calitãþile criticului. ci o facultate specialã a spiritului nostru. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã. fireºti? . în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. Arta e o expresie a umanitãþii. ºi de alta. pentru a lua exemplul extrem. prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. . dar ca profesionist el este cetãþean al lumii. mi se par foarte elocvente. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse. de care vorbea Maiorescu. prin natura ei. critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate. cultura ºi obiectivitatea lui. n-am avea decât de profitat. spre a-ºi promova ideile.Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. chiar politologul. mai ales acum. fãrã prea mare întârziere. De altminteri. Dar. din care se desprind.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. pânã în clipa de faþã. în esenþa ei. dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare.Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile. „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. ºi mie. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice. mai precis de valabilitatea lor individualã. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale. Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare. care influenþeazã ºi. Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice. au ºi reuºit. Aº zice . Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. dincolo de orice fracturi contingente. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. La mijloc. unele însã destul de „originale”. Am crezut întotdeauna cã. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. Pe de altã parte. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã.

problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul. sunt în majoritate manieriºti. Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue. experimentaliºti sau postmoderni. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. comercial. mai direct. Puzderia. nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei. în orice caz. mai personal. care astãzi. ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. care instituie în ce le priveºte. în ansamblul ei. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. posibile. . adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. stãruitor sãrbãtorite. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. Prozatorii moderni ºi contemporani. nu are încredere în ziua de mâine.Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii.Care ar fi ºansele culturii ºi. Cãlinescu „divinul critic”. nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. Din fericire. . de campanii publicitare deºãnþate. ori cu un termen mai pretenþios. dacã nu al publicului mare ºi anonim. care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? . cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului.numai. încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii. în mãsura în care. de la Joyce sau Kafka încoace. spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. Critica însãºi. Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. prin creaþii ample. tocmai pentru cã. obþinutã prin mijloacele. mai ales pentru publicul est-european. fireºte în accepþia ei specialã. de care nu degeaba se ferea Arghezi. în momentul de faþã. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism. epopeice ºi tulburãtoare. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi. dacã nu ºtiam. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. pare a fi mai pe gustul. evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente.Situaþia este oarecum inevitabilã. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. astãzi. omeneºte vorbind. facil ºi popular. . ale literaturii române de azi. lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. Iar acesta cere rãbdare. un fel de statut de „noli me tangere”. 65 . ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. totuºi. cu prisosinþã. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor.Realismul constituie cazul unui curent literar. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic. care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. o meritã ele ºi o meritãm noi. Viaþa e scurtã. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma. ori chiar de blocaj al spiritului artistic.Domnule Profesor. cã „les extreme se touchent”. a „iluziei referenþiale”. o rãbdare pe care mulþi. Din pãcate. câteodatã. în fond. care mobilizeazã mai puternic. a propriei lui „opere”. destule voci libere. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. cum au spus structuraliºtii foarte bine. cel narativ. condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi. din imediata actualitate. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . ar fi anacronicã. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie. pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. sau. Marile valori trebuie. spre cinstea lor. în cadrele sale. recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. evident. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. nu o au. cu toate speciile sale.

comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea. dar posibilitãþi – mai puþine. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna.d. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã.Sunt. lirism. deopotrivã ieftinã ºi superficialã. ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã.. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani. Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. dacã se va produce. dar ºi realism pragmatic. imperialiste.Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau.a. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. Ei sunt. Cã dupã o sutã. monografii critice ºi de istorie literarã etc. . E o fatalitate. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. De aceea. Democraþia avanseazã. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale. expansioniste º. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. ori cu atât mai puþin anula. colonialiste. cu atât mai mult cele pozitive. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã. pentru cã vreau sã cred. n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi. de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã. Cultura se creeazã prin efort spiritual. cum zicea ºi Eminescu. lucrurile apar la fel de complicate. mai bine ºi mai exact contribuþia proprie. va învinge. sã sperãm cã esenþialul. inteligenþã activã. totuºi. Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate. aproape niciodatã depãºi.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? . contribuie la alienarea lui? . am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. ori mai puþin . sau mãcar legatarul sãi universal. Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. pe deasupra multor contrarietãþi. De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. un spirit mai curând optimist. sau cel puþin meliorist. Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. deloc mai restrânsã. Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. humor sãnãtos. ci ca o entitate culturalã globalã. hegemoniste. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea. dar o atare evoluþie aparþine.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi. în aceastã privinþã. dar continuu sã cred. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. Mai e nevoie ºi de altceva. în interiorul familiei continentale din care facem parte. O vigilenþã permanentã se impune. Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. decât o simplã ºi amãgitoare butaforie. dicþionare. mai degrabã. Dar. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã. este nevoie de traduceri.ªanse avem. Nici din pãcate ºi nici din fericire. Sub aspect politic. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. etc. „nervum rerum gerendarum”. cum mai cred unii. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale. introduceri. originalã. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat.m. de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. Cu toate acestea. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã.Integrarea în Europa presupune. literare ºi culturale în general.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. . . cã pânã la urmã raþiunea umanã. Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile. ospitalitate. lexicoane. pacifism congenital etc. iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. fiind – iatã! – vorba de omenie.Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase. dar se promoveazã prin efort material. toleranþã. . Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. din lecþiile istoriei.

moare oricum.. se înþelege de ce am devenit mai precaut. se ºtie bine. fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. ultima. toate mai mult sau mai puþin inavuabile.importantã. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. mai rezervat. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit. spre uºurarea mea. ªi. spero. Pentru cã. imprevizibilitatea lor. dobândite ºi conjuncturale.La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? . într-un fel de avanpremierã. din purã curiozitate. un spirit propriu-zis superstiþios.Nu sunt. de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!). din câteva experienþe mai vechi. Pânã atunci. la urma urmelor. În definitv. nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. T. mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat. speranþa. aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. Oricum. Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu. Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro. stimate domnule Tihan. ªi totuºi am observat. Tihan 67 . vorba franþuzului: Passons! . mai reticent. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr. Încât. Mai ales cã ea. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor..

în existenþa sensului. Ed. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri. susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi. devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. De altfel. de fapt de vreo cîteva decenii încoace.Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele. Mai mult. Geoffrey Hartman. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil. George Eliot alias Mary Ann Evans. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”. pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. a. spre a ºi permite totul. autorul ne apare din capul locului îndatorat. privindu-i pe Kant. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. am numi o percepþie” (Diseminarea. reprezentat de Paul De Man. p.8). deºi relaþia lor nu este nici simetricã. Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”. Univers Enciclopedic. personaje ºi cititor (p. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. deocamdatã încã netradus la noi. narator. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia. mai de curînd. implicînd patru perspective. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. subtilitatea. nici armonioasã. Hillis Miller (Editura Art.26). chiar dacã acea narare. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. d. a comentariului ºi. privitoare la autor. Anthony Trollope. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu.67). ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. cum sã citeºt ‘ilizibilul’. 2007. prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul. Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. pentru a spune totul despre sine. Hillis Miller. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. Henry James ºi Walter Benjamin. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu. . Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate. pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. precum cel de la finele secolului XIX. Etica lecturii de J. . Paul De Man. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . 1997. a “momentului etic”. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii. chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. în prefaþa lui densã. Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. nu în ultimul rînd. nu însã de naturã sensibilã. parcã. Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. pornind de la Kant. la nimic din ceea ce. primului venit. greu de ocolit. m. chiar dacã destul de sumare. împreunã cu adepþii lui. ea este pur ºi simplu conjuratã. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale. Harold Bloom ºi J. într-un fel sau altul. Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. legate de diversitatea. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri.33). fãrã a-l cita. ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii. adevãratul “papã” al acestei orientãri. în mod riguros. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii.

modelul dominant de abordare. pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. cititori exemplari. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. pe care o numim istorie” (p. pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii. Retorica ar putea interveni aici. ele sã se valorifice probabil ºi la noi. conceputã ca “un act etic. al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. Asemenea pasaje. Sã-l citim aºadar pe J. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. 69 . Intervine. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi. care echivaleazã cu acel “trebuie”. surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene. Nu e însã deloc exclus ca. Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. ‘interpersonale’. încît “lectura nu este una a textului ca atare. Ea este un rãspuns la un imperativ categoric. parte din conduita noastrã în viaþã. Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. de o manierã cu adevãrat performantã. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . Autorii sînt însã. citatã de noi mai sus. Nu se evidenþiazã aici. Hillis Miller. nici mãcar expresia legii. “Textul nu este legea. cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist. care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. deschizãtoare de drumuri. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. 169-170). o atitudine. prestigios.76). Pentru critica noastrã de azi. Pînã atunci. cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã. ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii. pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu. funcþioneazã o lege. paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. fãrã îndoialã. pe cît posibil.asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului. cu obiºnuita româneascã întîrziere. dacã nu exclusiv. ci la materia. poate chiar de sine. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului. sînt aºadar. într-un fel sau altul. sociale. dar ºi liberã. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. rezonabilã ºi determinatã legic. în cea socialã ºi în cea politicã” (p. precum rescrierea. un act cognitiv. În orice caz. care îºi ascunde legea. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. În text. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. fãgaºuri mai adecvate. atît pentru deconstrucþioniºti. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. dãtãtoare de viaþã. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã. pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem.24). din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe. directiva principialã. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic. în scrisul meu. dar mai cu seamã incitant. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit. exemplare pentru problema eticii lecturii” (p. pe mãsurã ce moda va trece. lucrul sau forþa lui interioarã.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. o performare. “tot atît cît îl ºi relevã”. productivã.169). În realitate. imperativul moral care “este ºi un act productiv. prin prisma propriului sãu imperativ moral. nici o metodã. pe cale de consecinþã. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. Critica este ºi ea performativã.146). Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. nici pe altele. Revederea este ºi o rescriere. Or. tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã. cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p.86). fie ºi în linii mari. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar.170). Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele.75-76). materia sau lucrul.171). dar se afirmã un program. instituþionale. o facere. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze.35). Reluînd mai departe ideea lui Derrida. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente.

îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. singur. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. pur ºi simplu. se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. al magaziei ºi. dureroasã incapacitate de a uita. tigrata a dispãrut. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. Nimic nu arãta a-i tulbura. plângând. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. a grãdinii ºi livezii. timp de douã sãptãmâni. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. dupã plecarea noastrã. se spune. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. pânã mai ieri-alaltãieri. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. Fãrã succes. luptând cu urâtul ºi singurãtatea. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. ani mulþi. ca. dimineaþa ieºeau. A trebuit sã pornesc motorul. l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. Privindu-l. aþi apãrut. Am urcat dealul. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. e rarã printre pisici. prieteni. cu o blanã albã. din momentul întoarcerii noastre. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. ca întotdeauna. îndeaproape de Spirt. la întoarcerea din cãlãtorie. oarecum pe neaºteptate. la mijlocul toamnei trecute. Pe scurt. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. dar plinã de necunoscute. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie. totuºi. pentru prima datã. totodatã. Provine dintr-o familie numeroasã. Îi fãcusem. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. o imensã. dar nu ºi-a pãrãsit locul. desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile. Apoi. sã ambalez puternic de câteva ori. primeau mâncarea. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. cred. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. repede adoptat. însoþit. deoarece. altfel spus. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. mai ales. Fusesem. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. Întâi. Dar. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. (eu uitasem deja. probabil. de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. când mã uit la televizor. se jucau. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. pânã cu puþin timp în urmã. Sau. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. Cert e cã Spirt a rãmas singur. în Elada ºi insulele ei. nici teamã de singurãtate. chiar în clipa în care scriu. mieunând. oricum nu pe cele mai bune mâini. ne-a aºteptat zi ºi noapte. douã sãptãmâni. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. Se pare cã. E. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. când. un timp s-au descurcat bine. ca din pãmânt. oare. dar. strãlucitoare. sã salute ? . îndemnându-l sã iasã. De ce-o fi uitat. Inclusiv fenomenala lui memorie. dar a crescut în casa noastrã. improvizat. tresãrind ºi. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. cât am lipsit noi.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. Spirt. cândva. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. dupã douã sãptãmâni. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. în sfârºit. S-a întâmplat însã. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. nici a-i abate de la acest nou comportament. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. Era slab ºi speriat. alãturi de o veriºoarã tigratã. o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. Fidelitatea. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. Am coborât. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. Spirt a apãrut. chiar dacã destul de confortabil. al plecãrii în cãlãtorie.

Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 . Giuvaerul. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi. în jurul unei stãri de fapt. De altfel. în pure accese de egoism livresc. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei. când observat (Alter).. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”. individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. comparativ cu Genji monogatari. Foarte rar. autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic).” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. ºi. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia. dupã legile lor ascunse /. adunând eseurile cu dimensiune eticã. Pânã ºi aici. în textele de aceastã facturã. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice. precum frazarea ei. un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake). statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. justificat de discursul comparativ al imagologiei. cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). a unui risc aproape paradigmatic. autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. Aºezat în prima parte. convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului). Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. urmãrit pânã aici. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. În acest punct trebuie salutatã depãºirea. respectiv. Deloc întâmplãtor. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã./. De la bun început. Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. iniþiate de observaþii asupra literaturii. al doamnei Murasaki Shikibu. De aici. considerat primul roman nipon. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. cu minimã inerþie. dedicat universului erotico-estetic. din secolul XI. sã se ordoneze pentru el. academic. semnalând cã. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective. Prezentatã ca o Institutul European. în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007). concluzia mutã. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian. partiturã muzicalã. în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”). „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. instituþional. cartea 2008 creºte în contrapunct. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. prin urmare. de ceramica japonezã ºi de multe altele. ci numai a unei Japonii. Ciocoii vechi ºi noi. citite ori locuite pur ºi simplu (v. în artele marþiale.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. mai exact. despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. pe altã voce. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române.. ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate. problematizarea în zona raporturilor interindividuale. autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. prin care obiectul se propune vederii. Spre deosebire de filosofiile occidentale. Oglinda. celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”.

se aºazã pe un scaun nevãzut. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. ignoranþa. buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume. Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. sã-mi saþieze aceastã plãcere. Textele sale sînt schiþe ºi momente. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. al evenimentului minor. cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. chiar dacã. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. într-o mãsurã considerabilã. a ciobanului ºmecher cu celular etc. dar practica o Polirom. Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. iar nu tîlcul. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic.L. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. problematizarea iubirii etc. compoziþia ºi construcþia romanescã. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc.. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate. o armonie colectivã. Existã. volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. de aer. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori. rãutatea prost disimulatã ºi incultura . Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. Binenþeles. mimeazã cã stã deja pe un scaun. atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes. cu accidentul sãu individual. dar arareori cu TRISTE plãcere. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori. multã acþiune povestitã. în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. grupate tematic. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja. într-unul dintre eseurile cãrþii. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. Caragiale. a reuºit. co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. precum ºi. pentru a nu inoportuna. dar o prezenþã delicatã. ale decorului particular al acþiunii. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. credulitatea imbecilizatã. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment. se rotesc în jurul cotidianului. Dar. devenit interesant printr-o poantã.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. E greu de spus de ce. cu mirare. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã. descrieri lapidare. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor. bineînþeles. în spatele povestitorului cu ton simplu.2 pagini pentru un titlu). Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. 2008 probeazã din plin. îi face plãcere sã le expunã prostia. Mult dialog. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. Subiectele sale. Mai mult.

când nu ocultatã de-a dreptul. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist. momente. Oricum. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). nu toate sînt însã ºi bune. Astfel. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie. curente. mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. SUA ºi Ungaria. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. Blaga. într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. deºi neintenþionat. ba chiar ºi de monografii substanþiale. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. cum se crede îndeobºte. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. cîteva texte mai puþin izbutite. mai mult decât atât. în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. România. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. antiarta. ceea ce întârzie încã. 2008 men. neavând. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. s-ar restitui mai fãþiº ºi. Aºa. Polonia. Ion Barbu) – . Avangarda. nu se ºtie pânã când. un fenomen marginal al actualitãþii artistice. de selecþia operatã de autor. nu cu apusul. la noi. un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. indicând. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. Se pot face ºi reproºuri. social-protestatarã. tematic sau metodologic. mai puþin rãbdarea. H. ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. sã zicem. Risoprint. faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. este abordarea avangardei (personalitãþi. pe de altã parte. pânã la urmã. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. Acum cîþiva ani. un dialog veridic ºi bine orchestrat. Camil Petrescu. totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. Totuºi. poate pe alocuri. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. Acest lucru se petrece chiar acum. cu o altã atenþie. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. 2007. aspectul 73 . ar fi fost un volum superb. pe de o parte. În NOI STUDII ultima vreme. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã. Majoritatea sînt minore. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã. Ed. romanului românesc modern (Rebreanu. 152 p. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. mai «uºurele». a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. în ultimii ani. 35 de texte. cred eu.). Din nou. Gheo are stil. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. Din acest punct de vedere. conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. un vocabular extrem de bine ales.neasumatã. în manifestãrile ei româneºti. de acum înainte. Asemeni ilustrului înaintaº. asemeni lui Caragiale. trag în jos impresia de ansamblu. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. Dacã ar fi rãmas doar. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. iar pe de alta. gradare. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã. mai punctuale. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. Mai existã. Muzeul de Artã ClujNapoca. mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. opere. Cel mai important þine. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj. ludicã ºi poate. de o bunã presã.

cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. Saºa Panã º. Sbiera (1967). în Europa ca ºi la noi. Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971). Geo Bogza. G. prilej de îmbogãþire exegeticã. radical criticã. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. în parte. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. e ca ºi cum ai încerca. Benjamin Fundoianu. Desigur. cultivat recurent. Cu toate acestea. Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ. strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . în aceeaºi paradigmã. s-ar recupera în acest fel spiritul. cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970). Activitatea de folclorist a lui I. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. La urma urmei. serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei. S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. Doina – poezie a destinului (1987). poate fi lesne subsumatã avangardismului. obiceiurile agrare ºi pastorale). nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. ºi nu teoretice sau pragmatice.a. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie. doinã. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale. ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. iar conþinutul abordând probleme „serioase”. dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã.M. Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. colinde). Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. Lucrând pe vaste întinderi. singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. salutarã. Existã. în principiu. sã înþelegi ca marþian ideea de umor. se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº. încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980). studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973). mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). fragmentarã. Cântecele cununii (1989). naþionaliste. Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). ortodoxiste dominante – care urma. Sbiera. atitudini. De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980). La o primã privire. cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. deci. iar opera lui.). într-o lume care devenea.lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. ºi ele. Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului. fulgurantã. tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. G. expertul numãrul unu. cu aproximativ un secol. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei. însã nu ºi litera. Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. Subiectul meritã tot interesul. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate. deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967). Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie.

al familiei. riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. 119). În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. Nicolae Bot alege poziþia contrarã. „se bazeazã pe principiile magiei” (p. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. melodie ºi tematicã a textelor. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. mitologiile agrare. ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului. „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. cu repertoriul sãu arhaic. în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori. consideraþii similare la pp. se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor.” (p. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni. cu înþelepciune ºi cumpãtare. Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã. practicatã cu alte ocazii” (p. cele agrare. vitelor. În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor. Densusianu. colindãtorii. a cãror origine N. înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare.” (pp. ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. casa colindatã ºi pe gospodar” (p. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri. o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum.obiceiurilor. 164-165. Cele mai importante funcþii ale colindatului. fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. 108. riturile semnificative pentru funcþiile sale. În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”). Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. 176). riturile magice de sporire a rodului. 143). 22). dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. 170). Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea. 75 . Magia intervine ºi cu privire la colinde. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p. înzestratã cu harul frumosului. etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. albinelor. 162-163. privilegiazã. Obiceiurile. Când vorbeºte de pãstorie. Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului. Nicolae Bot. anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã. cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri. 183). fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. 219). vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. pãstoritul în detrimentul agriculturii. moºteniri romane sau chiar preromane. Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei.” (p. practicile. Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm. care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. p. 115). 118).

ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. de la efriþi. în al treilea rând. care va fi definitivatã ºi încheiatã. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. În noua suitã de poveºti. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este. Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale. fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. O iniþiativã înruditã (dar. ºeici. poveºti persane. fie în registru fantastic. plãcute. blânde. corãbieri. beduini. Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. pentru a alunga plictisul. deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. omfalos . Precum în cazul textului consacrat. negustori. povestirile. chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. genii. dulci în prospeþimea lor. însã. cãmilari.UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. spleenul etc. în care personaje diverse. vrãjitori. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. de fapt. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. picaros. Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. nespus de dulci. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. la eunuci. imitând suita clasicã. ca sã fie vãzute de toþi. interrelaþioneazã sau. cultural. pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). califi. iar restul au fost scrise individual. La nivel mimetic. în cadrul atelierului de prozã. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. fireºte. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. nu ªeherezada este personajul central. cu toate volumele ei. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. etnic. social. Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu. mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. persan. mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite. strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. arab). fie într-unul realist. . Cartea. politic. viziri. sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. numitã O mie ºi una de zile. Actualmente. mângâietoare. ºi. dezvoltând personaje “paralizate” epic. lume interlopã etc. dimpotrivã. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã.

aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. austerã. dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. Sã le iau la rând. izvorul harurilor etc. apoi. iniþial. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. unic împlinitor. întrucât poveºtile nu provin de acolo. unealtã. la graurul mut. mozaicatã uman. lucrurile sunt evidente. care implicã. pe de o parte. dezmierd. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. religiilor etc. ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. marcate de o umanitate stridentã. considerat prin excelenþã pitoresc. care sunt de obicei bãtrâni. Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. hanul lui Aby-Mansur. cortul îndurãrii. iepuraºul fãrã urechi. trimiterile sunt la Africa neagrã. naraþiunile fantastice. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. afrodisiac. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. tineri ºi frumoºi. dar pot fi ºi tineri ori maturi). dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. pestriþã. Atenþie. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. Fireºte. tãioase. a ºeicilor înþelepþi. totuºi. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã. chiar zgârieturi. din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. Pentru graniþele de jos. precum vulvã. trupul fiind. în timpul zilei. Existã. Ruptura existã. sãrut. fie ºi numai simpli cãmilari. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. malefici). însã. Sunt. specific spaþiului arab. busuiocul podurilor.. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. ºi cea ruralã. ºi moravurile lejere. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. uneori. fundamentalistã. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. ciupituri. În speþã.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. pãrintele luminii. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. dar numai la nivel teoretic. zebb. povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. pe de o parte. sunt. Existã apoi referinþe destule. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. exacþi. vizirilor (care. ci au o educaþie minimalã în sens epic). (nu lipsesc. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. pe mare. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo. nici termenii tehnici. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. la vremea când. zbenguialã. provenitã din felurite spaþii adiacente. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii. sexuali. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. muºcãturã. nu sunt analfabeþi. totuºi. demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. Ierusalimul este amintit mai rar. seara. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. crãpãturã. însã. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. întrucât practic. de la minaret. alcãtuit din musulmani. apoi. În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. de asemenea. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. flaut. califilor. pânã la împreunarea propriu-zisã. rãsucire. sculã. concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. iar desfrânarea (în sens paradisiac. exclusiviste. evrei ºi creºtini. între populaþia urbanã care apare în poveºti. chiar dacã uneori foarte concise. Exclamaþiile orgiastice (Yuh. Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. joacã. susanul descojit. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). mângâiere.

oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. ci abuziv. apoi machiajul insidios. dar existã ºi fãpturi fantastice. pui fripþi. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. la brãþãri. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal. ºi a lui Ali-Nur. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. iamã. jad. argint. perfect acceptabile (Ia-mã. O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. santal ºi abanos. dimpotrivã. harbuji. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. nu poartã o vinã. adicã adulterin. stofe de mãtase ºi catifea. Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. cu felii de lãmâie. dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. smarald. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. se arde tãmâie. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. cercei. Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. þintuieºte-mã în poala ta!). indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. rodii. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. voal. efriþii. plãcinte. topaz. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. piersici de Oman. anemone ori narcise. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. nuferi sau înconjurate de mirt. Mã opresc. chiupuri cu flori exotice. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. nard. sarmale cu lãmâie. chiar dacã nu sunt în prim plan. cornalinã). Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. smochine. divane. cingãtoare. Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. Patiseria orientalã este fabuloasã. Pentru cã în spaþiul arab. pilaf cu stafide. frunze de bananier. Femeile. despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. Lesbianismul ºi homosexualitatea. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. de pildã. în chestiunea voluptãþii corporale. toate oferite pe paturi de iasomie. plãcinte cu lãmâie dulce. atunci când apar amintite sau sugerate. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. are lecturi de . curmalele. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. un climax general acceptat ºi validat ca atare. La banchet se beau ºase soiuri de vin. Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. Pe de altã parte. dar pentru virtuþile ei diafane. aici. dovleci umpluþi. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. mosc. mai cu seamã. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. coapse ºi cur de iasomie. lãmâi de Egipt. Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. scot sonoritãþile excitante. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. fiindcã lumea este a tuturor. respectiv dur ºi grotesc. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. de aceea. lumea care o locuieºte. de pildã. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. rubin. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. Anis AlDjalis. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. diamant. sã spunem.inclusiv cosmic. însã. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. stafide ºi nucºoare. încrustate fiind (mãrgãritar. ci o culme. exclamaþiile afrodisiace fiind. aur. gutui osmani. smirnã. curmale. erotismul nu este o culpã. Povestea vizirului Nureddin. tocãturi. uºi din aloe. de trandafiri). pepeni. migdale.

încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente. ca sã zic aºa. chiar dacã mai rar.bazã. existã în O mie ºi una de nopþi. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile. Cu alt prilej. drept care îl sancþioneazã decisiv. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. impotenþi. actori secundari în naraþiuni. fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule. prin grotesc ºi batjocurã. Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã. ºi alþi oameni simpli. dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. limbajul grotesc. cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal. unde paradisul este tangibil. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. handicapaþi. au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin. 79 . punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului). El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. Aºijderea. Coranul în primul rând. i se spune.

pe divan.. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul. detergenþii alunecând pe parbriz. dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti. balul anual supravegheat de profesoare.... sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre.... din pãrinþi sãraci.. alãturi de batistã. te grãbeºti sã deschizi.. Toc.. cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun... tapete. O muscã bâzâie prin casã. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”. aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã. Pe peretele din dreapta. cu parcuri ºi castele fabuloase. are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri. Joi. cafetiera. bibliotecã pe patru pereþi. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe.. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. Peste drum cineva îºi spalã maºina. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj.. el . îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos. tu râzi.. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi.. foºnetul evantaielor.. înspre coridor o uºã.. în sfârºit. atomii de parfum. Nu uiþi nici de prãjiturã. catâr amoros. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã... medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã. dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã...MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit. nici o îndoialã. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe. în spate.. toc. se menþioneazã în a treia. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu. te afli tot în spatele perdelei. învãluit în somnolenþã. primul kilometru de drum asfaltat.... Nãscutã la Cavarna. aranjatã fir cu fir... Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt. dar acum e un moment solemn. dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii. portierele deschise. italienii veniþi sã facã tunele. cei mici vor face pipi prin preajma lor.. primite de la doamna Marghit. meºa. cunoaºte ºi trateazã personalitãþi.. sã zboare o pasãre.. În ultimul timp totuºi s-angrãºat. E medic primar... rochia verde cu gulerul rãsfrânt.. de os. parcul. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. scrie în a doua. E iarãºi liniºte pe stradã. balans de fire de pãianjen. pelicula de ruj. dacã nu. suflet singuratec. cerceii.... dupã masã. dulceþuri.... prin almanahuri. Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina. vin negreºit partenerii de canastã.. Trece Cadâna pãºind continental. se precizeazã în a patra. Pe urmã. toaleta.. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat.. departe. o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa. iubita clandestinã a câtorva actori. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie.. nici un dubiu. jocul firelor de praf. supranumit ºi Þucu. cinematograful cu nume grecesc. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol.. se vor sparge cu metodã lemne. întinzi ciucurii cu pieptenele alb.. pustiit. ai vrea s-ajungi bãtãtorul. se adaugã în a cincea.. solfegiile.. În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil. plimbãrile cu barca. paharul de vin pe jumãtate bãut.. Perechea distinsã se înclinã. mamã a unui fiu dispãrut. publicate sub pseudonim..... pe etajerã. o discuþie din care sã mai prinzi un zvon. portretul unei domniºoare.. umbre de amiazã. 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese. coama vopsitã îi joacã pe umeri.. pudre. “Doamne. autoare a unor delicate poezii. dictoanele latine învãþate în liceu. eºarfa de mãtase cu buline mov. o comodã ºi câteva sertare. sã cadã o frunzã. Adela susþine cã-l iubeºte.. conduce maºina cu mãnuºi. o urmãreºti cu privirea. parfum de toalete. tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot.. ºi sus. se vor sãdi arbori ºi flori.. se spune în prima biografie. În fiecare dimineaþã. liebesromanele. ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie. Aºtepþi sã treacã cineva. pretutindeni bine vãzut. De acasã pornesc cu taxiul. fãrã diplome de studii. aproape nu-þi mai scrie. Radu.. aºtepþi o miºcare. asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert. înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul.. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte. spectacol de îndemânare ºi pedanterie.. În buzunarul capotului... cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol. te aºezi la fereastrã.... confidentã a pictorului Da Messina. feliile de tort cu glazurã. se vor tãia balcanic raþe ºi gãini.. stratul de pudrã. un uliu sau o barzã. încãrcat de sacoºe ºi plase. pe stradã. pe urmã ceasornice oprite. cãci trece languroasa Cadânã. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã.. cercetezi vitrina cu lupa de Jena.. Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute. o întretãiere de glasuri.. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai. þi le aminteºti pe toate. se aude-n uþã.

Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi. o ceaºcã de ceai sau cafea. ficatul. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. printre coralii barierelor australiene. Cartofii se curãþã aproape singuri. de duritatea granitului. cam odatã la cincizeci de ani. de sus. pe jos nici o scamã. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã. dimpotrivã l-a ajutat cu bani.. dantelele. stomacul sunt prevãzute cu circuite.. orologiile exacte. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. doct. digestia bunã. sã fiu atent la farfurii. sã mai facem o partidã. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine. Pendula bate ora zece. Un om ca el apare rar. Are un mers al lui. detectând otrava din ciuperci.. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii. În partea dreaptã dicþionarele. douã sãptãmâni.. taxele cãtre stat parþial achitate. Statuarã în fotoliu. cu predilecþie. râsete. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini.. se plimbã prin sufragerie. nici un rest de mâncare. slãbiciunile. se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera. Mergeam grãbiþi. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia.. E mereu preocupat de experienþe. deºi poate se credea. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori. la tacâmuri. Târgoveþii. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial. cedeazã la preþuri. perdelele au uºoare-nfiorãri. în aburul sângelui ce aleargã prin vene.) Semaforul e verde. luând pulsul gãinilor. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb. La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir. în pulsaþiile animalelor de abis. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. Când cerneala din stilou s-a terminat. Repet. Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul. prize. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu. patul fãcut... florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii. parcã pe un alt tãrâm. uºa deschisã. întinzi mâinile. ploile plãcute. Bãrbia lui se miºcã repede. mai încolo vitrina. numai goluri. În partea stângã. imensa ignoranþã. sã nu pãtez nimic în jur. în bronhiile peºtilor. Coloneii securitãþii n-au speriat-o.. dar au ºi plecat?”. de undeva. mi-a fost un sprijin moral permanent. nimic. comutatoare. Mãtuºa stã atunci retrasã. e când uleioasã. vâneazã cu peria fire infime de praf. simt în privirea lui ceva încremenit. vânzãtorii. în himerele paleo-geologice. acum din nou atât de apropiat de mine. sârba. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. oprindu-se. spunându-ºi pe numele mic.. plutind în linii discret rubensiene. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã.. Se plimbã un timp prin India. Într-un fulgarin alb. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. un þãcãnit mecanic al pantofilor. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. ea mai scundã. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. îi auzi glumind. aparte.. cerceii reci îþi joacã în urechi... soþia lui Gheorghe Ionescu.. rãsuci gâturi ºi membre. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”. Rinichii. schimbam din când în când vorbe îngheþate.. când fierbinte. Informatoare n-a dorit sã fie. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. dacã se poate deloc. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate. copiii reuºiþi. unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã. prãjituri. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei.. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii. goluri. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane. de ceapã. balerina.. nu se poate. totul. O ia pe drumul cel mai lung. A locuit la noi ani mulþi. 100) 81 . desenul macrameului.. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel.înalt. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit. aranjeazã geamantanele. În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã. conduºi de instincte fãrã greº.. peste planetã e rãcoare. vesela nichelatã strãluceºte. voci amestecate.. coafura ei se lasã în valuri pe spate. înroºi obraze. Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã. imaculat. Îl vãd.. Nu era nici înaltã cât un turn. piciorul mesei.. bat pe toate fronturile în retragere. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. ºerveþele. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani.. trupul sãu fiind un laborator... morcovii mi se (continuare în pag... reuºeºte. un institut al preciziei. în tremurul genelor. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun. nici mãruntã ca o gâzã. ca sã evite cunoscuþii.. pisica se arcuieºte. Supa alunecã pe gât. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani. Eram atunci un maimuþoi necrescut. sare peste zaþul din cafele. cu ochelari. E foarte puternic. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce... e un ins foarte puternic. lumina se retrage treptat.. de fapt. se aude un scârþâit de vioarã. bibelourile.. altera prãjituri ºi iubiri. zâmbitoare. Dumineca dimineaþa. “Doamne... sã nu mã scobesc în dinþi. Poate paraliza memorii. dupã duº ºi inspiraþii. grafice. un fluture s-a lipit de lampã. pisica adormitã. de ridichi. unchiul pãrea un explorator polar. o dungã impecabilã la pantaloni. maghiara..

Khora. Corpul cãrþii. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. asumatã de autorul acestui volum. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. spre unul profund. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. Craiova. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. cu un termen al lui Croce. 2008). Prin urmare. dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. Piteºti. evident bilingvã ºi ea. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. începuturile poemului”. urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. cu o nuanþã evident heideggerianã. Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. admirabilã cum. cu titlul Facerea poemului. Teoriile estetice ale poetului francez. Din motivaþiile de la început.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) . Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul. . conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora. autognozã ºi mai departe. de pildã). autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. Deºi numãrul paginilor este de 169. nu este problematizatã în volumul de faþã. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. însã. e adevãrat. inspiraþie. este probatã elocvent în Tânãra Parcã. Trakl sau ªtefan George. 1998) a volumului lui Derrida. de altfel. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. Pentru acest al doilea nivel. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. în principiu. cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. Poe. Geneza operei literare. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. apãrut într-o primã formã în 1985. Teoria despre poiesis a lui Valéry. un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american. vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. se trece prin aºteptare. serios în referinþele critice. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. mai puþin. invenþie. autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. Piteºti 2008). iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. “poeticã empiricã”. aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã. iar pe de alta. drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. nu doar academicianul. sprijinindu-se totodatã. Baudelaire ºi Mallarme. O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte.

prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. ci despre punerea în diferenþã. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement. aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. ancorat în contextualizare necesarã. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. autorul lasã însã loc unor confuzii. la problema transgresãrii discursului. Una dintre ele este aceea cã. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. dar revine constant. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. metafizice. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. pentru pãstrarea claritãþii. ºi anume. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. este sugerat. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. Vinul cel bun însã este lãsat la final. Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. este vorba. ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“.)”. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea. nu rãmâne decât sã aflaþi singuri. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. când autorul cãrþii Geneza operei literare. dar. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã. este menþionatã abia spre sfârºit. ci de a-i identifica mecanismul. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. amintind de “suplement”.necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. 83 . Repere spre o poieticã. bazatã pe principii predeterminate. este o confirmare a acestei încercãri. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale. tari. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia. ºi sensibil ºi inteligibil etc. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. de asemenea. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. în acelaºi timp. Despre Khora. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. ignoranþei.

P. sperãm. Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului. Haºeganu este la Braºov. Auger. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. Dintre cei vechi. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. Forþe mai puþine. Acum se aflã mai bine. de la toamnã. mult. cel puþin pentru cinci ani. Giuglea: “22. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. Au trecut atâþia ani ºi multe. veþi primi desigur o . Cluj Scumpã Doamnã Serra. GIUGLEA Scrisoare de mânã. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. poate ºi Dvs. Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie. Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. Aºa sper: speranþã mai existã. s’a dus pentru totdeauna. Fiorenza este profesoarã de englezã. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale. Anca . Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi. când aþi venit 84 în România.ªtefan Damian G. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. Calde salutãri de la noi. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) .III. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. Bezdechi. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele. ca ºi francezii. viaþa este grea. de acum trecute. atât de bunã altãdatã. (în româneºte în original). Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. Fiorenza. mai suntem eu. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. doamnei Serra. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. “15 martie 1947. întunecatã de timpul negru care. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni.Marina. eraþi refugiaþi. Academia este la Braºov încã din 1940. acum cu rechiziþiile. Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj. Viorica Lascu . ca ºi noi. G. (Original în italianã). Academia de Înalte Studii Comerciale. sã te bucure. Goangã. Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. Vã dorim Dvs. Dacã vii aici. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. când s’a refugiat. Paul Sadeanu. Anca Marina. locuinþele. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii. Noi suntem relativ bine. În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã. am putea reîncepe activitatea filologicã.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. puþin. Am auzit cã Dvs. toþi cinci. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. care te aºteaptã. Maria ºi Giorgio Giuglea. 1947 Iubite Serra. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre.S. chioar dacã am scris-o cu toatã inima. Giuglea. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi.

vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg. 4. la Cagliari.G. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. 28 ianuarie 1958. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp. mai bunã ca a noastrã de aici. pe hîrtie fãrã antet. Scrie: G. Rosetti. Distinse Domn ºi dragã confrate.remuneraþie ºi de statul vostru. Pentru Comitetul de iniþiativã. cele mai distinse salutãri. Profesorul Iorgu Iordan. ce va avea loc Sâmbãtã. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. Domnule. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. Cu bine ºi auguri. îl recomandã numai pe Alessio. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj. (Acad. ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el. Text în francezã. pânã la 1 ianuarie anul viitor. Ferrero. distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg. cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. “D. eºti d-ta. la 30 septembrie 1958. ss. membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari.” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. D. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. vã rugãm sã primiþi. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. ss. Astãzi viu eu la Serra. sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia. al ºaptezecelea an de viaþã. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. pe Dr. situaþia financiarã ar fi mai bunã. ROSETTI Scrisoare la maºinã. Rosetti. În numele Comitetului de iniþiativã. Rosetti). Iubite amice. precum ale noastre trec adesea mãrile.” * Al. decoraþiile spiritului. Expeditor: Sextil Puºcariu. în apartamentele lor din Str. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. G. dupã o întâlnire cu Ortiz. Expeditor: (Sextil Puºcariu). la orele 20. Rosetti. iar nu decanul (care este acum. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune.I. spada ironiei /. în volumul care este în pregãtire. Procopovici. Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs. Vuolo. am preferit sã-þi scriu eu în particular. care are o pãrere bunã despre Alessio. “Bucureºti. În aºteptarea rãspunsului Dvs. Al. L. Expeditor: A. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire. Cu acest prilej. Spre a avea mai mare libertate. A. în 15 Ianuarie.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. Prof.1940. care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj. Azi e duminicã. Serra. care a luat ºi avizul Ministerului. Merlo. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti. e pentru G. dar apoi. G. “Cluj. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii. va sãrbãtori. Expeditor: A. 85 .. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul. deci tot un Muzeist). De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. (Original în italianã).: Bucureºti. Bartoli. ca sã ajungã la d-ta. redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor. Elisabeta 23. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. Al.).” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. Astfel. În aºteptarea rãspunsului dvs. expresia sentimentelor noastre cele alese. vã rog sã primiþi.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

M. în stilul caietelor leonardeºti). desen din 1938. Eupalinos. încã mai mult ca Vitruviu. suferinþa educã – quae nocent.” Asistãm la o iradiere între noþiuni.M. fie ale duratei.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul. Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi. atât de fascinat de modelul vitruvian. Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”.Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul.M. nr. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. G. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean. pânã într-un punct. se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. titlul eseului de G. pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. vous dis-je. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser. (…) . G. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda. pune problema în sine”. unde Valéry deseneazã în marginea foilor. Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934). point d’histoire. G. quand nous méritons de le sentir. cu modelul protagoreic.M.M. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit. docent. Hr. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry). pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G. al unei condiþii conþinãtoare. Cantacuzino. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). Concluzia cantacuzinã. “Mai întotdeauna.M. devenit independent de obiectul sãu. matematic.” G. dans.. Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo. Mais nous sentons. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo. G. Cantacuzino. et pour lequel notre vie observable.M. atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G. pentru poet ºi arhitect. În eseul din Simetria.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895).. prins de o febrã a lucrurilor concrete. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards.M. Pentru un gânditor ca G. însã. Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. feritã de abisuri. Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria. spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã.M. universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). Aºadar. divulgând-ºi propria metodã discursivã.M. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate. un timp abstract. ce Moi universel qui n’a point de nom. afirmaþia lui G. În eseul din 1946. “Nous. exponentul unei tipologii identice. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry. pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î.. Cu toate astea. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. “Dacã se poate concepe un spaþiu. “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo. pe aceea de construcþie. nous sentons ce Moi universel. ºi totodatã Degas.

Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu.Astfel cuprins în operã. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. supus legii gravitaþiei. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului. concluzioneazã G. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor. trupul este cel care se bucurã mai întâi. la perspective des eaux.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã.M. ci printr-o alegere teoreticã. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero. “le grand Claude Lorrain. Cantacuzino. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea. cei doi având în comun o anume raportare la moralã.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului. G. Ferrero existã în raport cu Valéry.M.M. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale. a fost surprins de moarte. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus. les profils de la terre. “Il faut tenter de vivre”. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor.M.] de filosofie”. dans le style le plus noble. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare. în 1946. Marseille ou Naples transfigurés. de Leonardo ºi filosofii.M.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G. Pentru G. Cantacuzino. aºezând lucrurile în veºnica actualitate. obsesiv ºi pentru G. 91 . deºi. arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n. Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã.M. chanter. vara. probabil. G. miroir grossissant de l’Europe.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G. qui. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. Cãci opera nu cedeazã niciodatã. Inspirat. catolic fervent. din 1929. Ea se împotriveºte. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes.n. „Trecând prin Mexic în drum spre China. un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry. l’architecture du décor.M. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique.

mitologizat. cu precãdere al Statelor Unite. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest. acolo unde apare. metaforizat ºi demetaforizat. reemergent. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant). într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. Extrapolând chiar. aria tematicã a liricii româneºti. al oraºului. Demersul. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. care îi dau acel aspect de neterminat. înþelegând. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. aºadar. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. bine dozatã ºi inteligent scrisã. ciclic. „Live” are. Cu toate acestea. a autenticului ºi ineditului „neregizat”. autoarea este departe de a fi o rebelã. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. spus dintr-o suflare ºi suspendat. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã. de multe ori. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. de multe ori deficitar înþeles. cliºeatice. aºadar. Amis. în anii 60 româneºti. cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. dimpotrivã. în gãri de metrou. meritul (probabil paradoxal. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate. când angoasant. În mod surprinzãtor. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. Acolo unde „tu”-ul lipseºte. în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. riscantã. a trãitului sau a trãibilului. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate./Ne cunoaºtem în copilãrie. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. alte extaze) . în acelaºi timp. Expectanþele sunt. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. a produsului pe care îl denumeºte. molipsitor ºi. dar. din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. „live” poate califica ceva neºlefuit. în ventrele mastodontului. al prieteniei. Bine documentatã. totodatã. De ce. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. subtextual. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. ca anti-live prin excelenþã. care au ajuns. Aproape cuminte. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. oarecum. Termenul. cu precãdere. Alte strãluciri ne vor reda lumii. tardiv. în timp real. obþinute incomplet. aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare. ºi riscând. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. în scriitura ei. a celei feminine. totuºi. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã. nici unul excesiv interpretativ. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. când ironicã sau jucãuºã. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. în grãdini/englezeºti. histrionicã. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã. producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. adecvat sau. cu accente gotice chiar. indispensabil. întotdeauna în backgroundul ambiguu. presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc. când vital. în ambivalenþa lui semanticã. o suprainterpretare. dezbãtut. orientate într-o zonã. în conºtiinþa publicului românesc. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. fiind mereu supus modificãrilor. nu se vrea unul exhaustiv. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate. coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant.

dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. Cãci tu eºti protagonistul.L. E un roman segmentat. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. fost judecator. contorsionat. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute. celui care tu i-ai rãpit libertatea. Incest. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei. generat de somnul celui care aproape nu are chip. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar. bizar. Este o figurã care transcendã timpului liniar. de asemenea. Borges. indiferent la mãruntaie putride. adulter. douãzeci de ani mai târziu.SUA” are. la început. ca de pildã cel despre revolta hippie. Sunt remarcabile. spectaculos. ermetic. eclectism ºi liberalizare. Totuºi. Conºtiinþa personajelor. o demonstreazã. care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. este compensatã de pasaje. care este însãºi existenþa lor. vede în ceaþã. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. într-o încercare experimentalã de brainstorming. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. nu poate distinge. iubire patimaºã. posedaþi chiar. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit. depresie. care este un fragment de J. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. ci numai coºmaruri. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente. dar ºi a mini-studiilor culturale. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. este Olimpia. incomod de descifrat sau de digerat. actual arhivar ºef ºi oglintolog.. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta. neajunsul unui discurs prea egal cu sine. te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta. totuºi. care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. la sala de culturã. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. de prezenþa ei stupefiantã. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . apare sub influenþa halucinogenã. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile». coºmar ºi o lume închipuitã. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. probabil. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. nevrozã. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. trimiterile intertextuale. nu are identitate. Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. peste care acesta nu are nicio influenþã. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. sacadeazã în direcþii opuse. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar. ea este pãpuºarul care trage sforile. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon.. nepoetizãrii. în unul fibrilant. incitant. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã. Te duci la film. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. carenþa neimplicãrii. îþi cauþi locul. deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. pierdutã de mult. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. semnat Ovidiu Pecican. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. intrigã. Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice. În orice caz. dar care se contopesc în presupusul cotidian. de altfel. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. Romanul previne încã din Motto. pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. Precum Cutia Pandorei. predictibilã. unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale. Olga ªtefan Dan Floriþa . Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã.

este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã. mai ales a vacilor). Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. Gherþa Mare. Negreºti. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia.Rituri magice din Þara Oaºului. 12). în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie. Viorel Rogoz). „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. ca o carte de literaturã de bunã calitate. Cluj-Napoca. Unde bea curcubeul apã. culese începând din 1958. Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã. În prima secþiune. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. Moiºeni. trace.. dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. 2008. Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. orbalþ). celtice” sau „Marea Ortodoxie”. Unde bea curcubeul apã. „Eros” ºi „Iatros”. ªtefan Borbély.. în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. ci ºi în lume. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. „Farmacie. romane. muºcãturã de ºarpe. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare. Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor). Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni. Napoca Star. În cea de-a doua secþiune. de mai multe generaþii de etnografi. Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. De altfel. descântecele de spãlare de urã etc. Am enumerat localitãþile explorate. sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar. include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã. scrântit. 1. iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. efervescent în sine. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. Certeze. pp. cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). junghi. unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor. riturile de aflare a ursitului/ursitei. dupã un model moºtenit de la A. viaþa. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. 12-14). din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor). brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu. Cãlineºti.”).). Cãci opera. 1. vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC). „interferenþele indoeuropene. Nu numai la noi. Turþ. albeaþã. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. face parte dintr-un proiect vast. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an. zgaibã. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. Eleonora Sava alege. ba chiar beletristic.Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. „preromânitate”. Racºa. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic. românilor.

Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. Brâncu. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 . erou al legendelor celtice. Lista e lungã. Eric Shanes. Sidney Geist. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân.” Cum stã bine unui eseist informat. astfel.. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. ºtiinþificã ºi socialã. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. Rousseau Vameºul.” Apoi apar divagaþiile.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. Brancasi etc. branch. Ea începe cu Bartolomeu Anania. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã. istoriograf. Tudor Arghezi. executor testamentar spiritual al sculptorului. apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã. ordinea nu e aleatorie. Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã. Brancassy. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”.G. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã. existenþã. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului. „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi. pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. Paleolog. V. scriitori. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. Aflãm cã în Singapore. Barbu Brezianu. autoritãþile locale. Branco. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”. Paleolog. ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã. Brancaccio. filosofi. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea. fiul luminii. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. de Laura Dobrescu. exeget. Ezra Pound. James Joyce. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. Pavel ªuºarã. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. derivatã din greacã.. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân. Branchos – puterea mâinii. Guvernul României. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. Radu Bogdan.G.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. branche. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã.

devine o afacere (“se vinde cu tva”). sunt evidenþiate. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. condiþia sacerdotalã a artistului. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. De aici. Astfel. Mai apoi. dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. supusã canoanelor. sub aspectul dispozitivului biografic. confesionalul . tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. de a se raporta la aceasta. se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. la o primã vedere. subversiunea prin imaginea religioasã. Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. ipostaziatã prin literaturã. De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. mai ales. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. culturale ºi religioase. ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. Prezentarea evolutivã a artei. pe de altã parte. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã. fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. politice. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. imagine-viziune. vizibilinvizibil. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. cãci. cultura. tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent. În plan stilistic se remarcã. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism. raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. iar nu dogmatic. atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. tehnica imperfecþiunii. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. Astfel.îl simbolizeazã. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. al manifestãrilor spirituale. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. un joc de atitudini ºi de intuiþii. altfel spus.

ca legitate a logosului. Cultura ºi civilizaþia elenã. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. articole publicate în revista Cronica. regresia temporalã. Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. III. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine. structura “vânt. VI. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii. fãrã reguli ºi fãrã limite. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. a unei gândiri rebele. Studii. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci.de facturã mai mult istoricã. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã. poezia volumului Vânt. altfel spus. Relaþii ºi evenimente culturale. “medeea”. comentarii. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate. Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. tutun ºi alcool”. poemul alb. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). o modalitate de gândire ºi investigare. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. Nota dominantã e datã de tonul ironic. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie.Recenzii. Pe de altã parte.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. Traduceri ºi creaþii literare. la un moment dat. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. poezii. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate. A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”. tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”.V. de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura. adevãrate arte poetice. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv. sã se alieze cu literatura. totul fiind un acelaºi timp. de ordin valoric ºi cultural: I. Interviuri. eseuri. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. al efemerului. dezestetizat. IV. acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate. Prin ansamblul ei. prezentãri de cãrþi. articole. la o restructurare. trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. eseuri. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. spre a deschide minþile mai multor oameni. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã.lipsit de patos sau retorism. cultura. Note de cãlãtorie ºi VII. Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. II. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. Tocmai de aceea. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. 2008) care adunã un numãr mare de studii. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. comentarii. Însã. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã. Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu . chiar maliþios. în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. jocul de cuvinte.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. al cãror rol e amnezicul. Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii. “ZEVS”). dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã. miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. îi ºtie istoria. ºi opere lirice de cea mai mare valoare. Personalitãþi ale elenismului.

Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. pe înþelesul centaurilor. În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. unul dintre personaje. uneori de un umor cvasi-tragic. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. de spirite neîmblânzite. dar personajele sunt departe de the American dream. manuscris al Uniunii Scriitorilor”.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. o considerã plictisitoare. Seamãnã destul de bine cu un film. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. pãrãsirea. modalitãþi ºi efecte. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. prietenia cu Alex ºi droguri. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos. mai precis un underground deja polemizat. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. o exorcizare a filosofiei. invers. Tabloul problematic începe cu Alex. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. Regia continuã cu Anda. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile.s-au speriat de filosofie. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. cu patologie. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat. doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. studentã la Litere. genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. asemeni cursorului lui Alex. doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini. Petru din podea”. sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. Anda si Alin). Deopotrivã actor. dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime. admirabil pusã la punct de cãtre autor. nu te lasã în pace pânã nu o termini. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. literaþi cu apucãturi speculative. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. Cioran ºi Nietzsche. Cele mai frumoase creiere. dar nu va fi uºor. rãzvrãtitã ºi ambiguã. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. prozator. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. nu se cred în stare sã-i facã faþã. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. ceea ce insinueaza ºi Alex. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. 2008). poet si muzician. autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. Cãci . dar . ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. avortul.

pe atât de terifiantã. În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii.//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. este improbabilã (rost). Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt). dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. dintr-un oarecare altruism. 2007) . viitorul ca o amintire. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite. lãsând echivoc drumul pe care îl duce. Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor. 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente. Editura Brumar. Pentru restul. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. în poezie de exemplu.” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. 99 Povestiri din cartierul de vest . al doctrinelor sau al vremii. ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood. încântaþi de Wilma ºi Dino”. nãrile dilatate. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã. povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului. sãrãcãcioase ºi în degradare. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. ºi multã./ mai uºori!” Condiþia poetului. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri. cu motto-urile aferente. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei. chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie.”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel). Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. de alter egouri. poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. mai precis pe personajul Posturelei. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism./ tonifierea buzelor” (Experiment)./ aºa veþi scrie. Editura Vinea. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. monotone. Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã.tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”. poate. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. multã joacã. Mai mult decât atât. având ca supratemã condiþia umanã. de visare. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). idei./adulmecând extazul. în fond./ ca sloiuri lungi de gheaþã. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el. Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului. uneori ca un banc ceva mai lung. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. plus imaginea unor gãini la mare. Deºi “cartiere alchimice”. acesta. evanescent. E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare. rãutãcioase. ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea. aparent variate.

încerc sã fug. adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri. pe lângã urechile mele. A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume. fãrã a le putea raporta. îþi pot stârni interesul.. Cristina Sãveanu (urmare din pag. motive comune. îmi spune. dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede.. el rãmâne încremenit ca o stâncã. ploi. unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada).. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã.Extrapolând. fie el unul care provoacã angoase. înmormântãri. Deºi teme... cititorul se simte constrâns a nu interpreta. A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu. boteze. Clanþ.. s-au ofilit 100 sâni. mã împiedic în propriile-mi picioare. etc. Deodatã.... paradoxuri etern acceptate... adolescentin ºi pur epistolar. 81) lipesc de bãrbie. prin pasaje. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent. cu o pereche de foarfece în mânã... Au trecut atâtea nunþi. a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile. În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa. Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit. Clanþ. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”. râde în hohote. întorc mereu capul. sãrut-mâna.. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã.. EL. Îmi ridic mâinile sã mã apãr. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”. Cineva râde.. apãrut de nu ºtiu unde.. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii. La plecare mã înclin. în sfârºit. dispar printre semafoare. zãpezi. Aerul vibreazã. “Nu te speria”.. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei. trec prin intersecþii. 2008). propriilor interpretãri. se constatã un soi de spleen al scriitorului care. ... viziuni. ºi anume patetic.

ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã. care sublinia cã “ªtefan. Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44). Karamzin ºi I.A. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. însã cehizat. se întind pe 16 pagini. cel mai amplu ºi mai consistent. care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A. istoricul ºi scriitorul rus N. fiind moldovean. în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907). în 1868.Balotã.Kramazin. precum ºi cu ceilalþi slavi. Jirecek. dupã noi. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”. având numeroase relaþii cu ucrainenii. În acest sens. Un alt specialist ucrainean. care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este. A. 2007. Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P. la Viena.P. De fapt. Prietenul lui B. dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204). Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole.P. Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B. începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. Limbã ºi limbaj (205-236). însã notele. cunoºteau aceastã limbã. dar ºi în trecut. a cântecului. printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar.Potebnia. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980). Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297). Caraman pe întreg spaþiul slav.M. care cu siguranþã a fost Vlahoslav. cã domnitorii moldoveni. L. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”. ajunge la aceleaºi concluzii. însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. Ideile afirmate ºi vehiculate de A.M. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã. deºi în multe privinþe îl criticã pe A. meritã sã fie citit cu atenþie în întregime. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”. care. am intrat în posesia unui excelent volum de studii. Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand. Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29). mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. de altfel apropiatã de cehã. stilistic ºi cel al simbolicii populare. au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus. cã textul este la origine ucrainean. Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N. La începutul veacului al douãzecilea. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21).Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O. Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia. La finele anului 2007. Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”.M. 297 p. un ilustru profesor.Balotã nu sunt acceptate de P. Vinþeler În prezent. de altfel binecunoscut. Culturã ºi civilizaþie (237-268). 104 la numãr. Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. Ivan Franko. a fost Kovalškyj (1856). Iaºi. Rãdulescu (95110). Ultima lucrare pe care o analizeazã P. Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. aflându-mã în Iaºi. cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii. Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean.Hasdeu. intitulat: Studii de slavisticã. la origine. H.Hasdeu. deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor.Potebnia.Caraman. apãrutã în 1958. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean. versificaþiei. de sud. Hasdeu.

ca început sau continuare a descoperirii universului. Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202).Rasputin. scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva. Îngerul focului de V. Bulatoviæ . Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F. D. . devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). cu comparaþii din alte literaturi. în douã volume. prieteni. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului . dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul. 1925. viaþa se roteºte asemenea ruletei. Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”. A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. însufleþirea oamenilor.Agârbiceanu.S. datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). Paviæºi alþii.S. New York. despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. opus dezordinii. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei. Nuvela lui Turgheniev. M. insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori. în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea. s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112). Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M.Puºkin. Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. înclinaþia poetei spre mitologizarea individului.Popescu etc. „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei. “Proza.Garcia Marquez. Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului. amândoi au ilustrat în creaþia lor. Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã. informului. pironind privirile jucãtorilor de ocazie. 1883) ºi Filonov (n. Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã. Prozã aleasã. tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov. ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor. – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei. Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii. tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ . “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). firescului în gesturi ºi obiceiuri. din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie. Hlebnikov (n.Dostoievski) (45-51). ºi.R. fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã. precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. Blaga.M. subliniazã Brodski. Zemliak. Este vorba de Sorina Bãlãnescu. ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168).1881) au fost contemporani. Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã. Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). lipsei de formã. Sadoveanu. drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu.Goga. „Motivul hazardului. Ivo Andriæ M. Cercetarea lui L. Cunoaºterea de sine. toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul. Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu.Faulkner. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). V. I. cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale. Din alte literaturi V. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. 1939. iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). L. Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc. Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. Bãnulescu. Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. Faust. St. G. Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic.Briusov. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului. O. Astfel. Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166). rusã ºi comparatã. unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. dar prin alte mijloace” (284).Turgheniev (195-204). deci. Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63). W. Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei. În articolul. În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148). 1979.despre Occident. poetul tinereþei sale” (167). Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite.

Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. a arat. Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. printre care ºi Vl. fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207). din pãrinþi intelectuali. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori. Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224).unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor. Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. Cea de a treia doamnã. a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. criticii literari ºi alþi oameni de culturã. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat. originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. Încã în 1910. Sineavski. ci în Duºambe. Nataºa Manole. Voinovici. capitala Tadjikistanului. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. Vl. la fabricã. a lucrat în construcþii. la fel ca ºi precedentele volume. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. apãrutã în 1914. V. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik. De altfel. Liudmila Bejenaru. Scriitorii. unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. reputatul lingvist ºi om de culturã. 103 . Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. N.Toporov. se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã. au fost ºi ei marginalizaþi. A debutat ca poet. în 1987. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). Deºi nãscut în 1932. În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). Voinovici. patru ani a slujit în armatã. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). Daniel ºi A. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin. Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). Peste aproape trei sferturi de veac.

/Din somnul somnului. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. labirintice. În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. Cele trei etape ale rodirii seminþei. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice. supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului. înscrisã într-un textualism eficient. rodirea ºi coacerea. un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice. la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem). etnografice ºi etnice mai întâi. cu o dezvoltare gradatã. în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. spre a se feri de „poema stearpã”. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. Titlul. etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor./Ca o copitã fragedã de miel. poemul I. sãmânþa. Regresiunea în timp. la fel ca Adam ºi Eva. urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt. apoi a uneia culturale. la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri. poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”. de la Nichifor Crainic. cât ºi mai direct. produs muncit. noi vedem în succesiunea poemelor sale. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat. în ciclul Poarta gunoiului. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. De la fixarea temei prin poezia Pârgã.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator. nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. de la moºistrãmoºi. Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. un eºafodaj trilogic. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã. însãmânþarea. rãstignit ºi flagelat. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. spre suprema fiinþare prin cuvânt. Spre a da roadã. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot.Voiculescu. ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic). „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. în care primejdia se naºte din starea pe loc. de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. folosit înainte ºi de V. primenirea ºi ventilaþia lor. alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . din cartea I. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). cum îi place lui sã-l numeascã. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. un spaþiu al imaginarului. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii. În concepþia sa. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. a Domeniului întemeietor. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã.

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

Ea mã asculta. era o zânã. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. poate. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. fãrã nici un efort. din care voiam sã o scot. Într-o zi. E aºa de frumos ce-mi spui. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna. chiar lucrurile cele mai mizerabile. Am luat-o de mânã. dar oricum. – „Soy argentina”. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. nu-mi mai spuneau nimic. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. Soþul ei era în Argentina. ªi mã faci sã sufãr. Într-o formã mai aluzivã. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã. ar spune tot aºa unei femei.. acolo. Dar nu este drept. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. Sunt egoistã. Ea s-a fãcut palidã. M-am recules din loviturã. între ei. Dacã soþul meu în Argentina. moale. atât era de purã. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. ori de câte ori venea vorba de acest argument. care purifica totul. ªi tot ce era în jur. mã identificam. preferase sã plece întro lume necunoscutã. dar niciodatã nu se pãteazã. Cã la vederea ei numai. iar ea. Atunci. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. rãspundea ea. cã probabil într-o altã viaþã. Am repetat cu mai multã insistenþã. i-am mângâiat faþa. nu mã mai atrãgeau. ºi ea ºi-a lãsat. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. în barul acela ordinar. bogatã. femeile frumoase. de care afarã. ea mi-a spus cã era mãritatã. – Nu e greu de simþit. i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. Þinând-o de mânã. eu stând la bar ºi servind. cãci rãmâne luminã din luminã. Ea s-a fãcut albã. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. de bolovani aruncaþi. Atunci ºi-a mai revenit. caldã. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã. ar fi murit. nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. zicea ea. ªi ea simþea. Dar simþeam cã mã iubeºte. cãci era ca lumina. era de neconceput. vreau totul pentru mine. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice. Pânã într-o bunã zi.. se apãra ea. ºi eu îi vedeam direct sufletul. eu sunt mãritatã. ªi nu mai îmi trebuia altceva. pãrul mãtãsos. înalt ºi cu aspect distins. Lumea din jurul ei. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. care lumineazã totul. ºi îmi place. O conduceam acasã. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. se izbeau marinari irlandezi beþi. în întuneric. nu o mai cunoºtea nimeni. mai fragedã. era. Voiam sã ies . Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. mi-a spus ea. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. Ea. etern purã. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. la atins. nu putea trãi altfel. soþul ei. mai discretã. decât mizerie. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. dupã ea. rãtãcitã. în prãvãlia cu obloanele trase. de care ea niciodatã nu se putea pãta. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. în România. gândurile. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. pânã la nunta de diamant. Dar sã nu sar. în acel bar din West End. am hotãrât sã o iau de soþie. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. mâna. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. Ea nu avea nici o vinã. în vestmântul alb de mireasã. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. unde sãracã. fastul ceremoniei. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. în America. iar soþul ei. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. Care? Întrebam eu. sau de 75. Atunci. tinere. zicea ea. am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. am rãmas uimit.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. chiar dacã poate nu-l stima. un bãrbat tânãr. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa. palidã. eu am fost. îmi pãrea un diamant care strãlucea. înstãritã. peste câteva luni. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât.

Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. Aº fi dispãrut cu Portoricanul. iar restul omenirii era un produs de serie. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea. nu mã interesa. ªi aº fi mers fericit acolo. câteva mii de dolari. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. La proces am fost condamnat la un an închisoare..... vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii. sentimentul în care m-am închistat? Sau. la est ºi la vest.. ªi toate femeile erau amorfe. ªi auzeam hohotul de râs.. Prin înºelãciune ºi constrângere. Aº fi muºcat gratiile. o mascaradã. Curs practic de eliberare de durere. ºi se regãsea pe sine însuºi. cãci Portoricanul. auzeam rãspunsurile boddhisattvei. viaþa este durere. pe care mi le fãcusem.din mediul acela rãu famat. când hoinãream pe stradã fãrã þintã.. ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. închipuindu-mi cã uitasem. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese. Ramira.. în subteran. cã.. Eu nu am avut niciodatã presimþiri. realizare. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike. ceea ce de fapt venisem sã fac.. aºteptându-mã... ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu.. la fel ca ºi o voluptate a morþii. cu Ramira. nici un protest... Totul este durere. acolo. Pânã când într-o searã. Au trecut ca un vis. în locul lui. ºi nu exista nici un paradis.. era un unicat. ªi apa ei inundase viaþa. Acum dispãruse cu toþi banii. Eram curios. Nu.. N-am fãcut nici o opoziþie. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. Dar era prea târziu. vedeam chipul de luminã. Naºterea ºi moartea sunt durere.. atunci am aflat. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele. victima unui criminal.. într-o bunã zi. ca ºi visurile despre libertate. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã. am fost închis preventiv pânã la proces. lumina dinlãuntru. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican. cãrnuri fãrã har ºi suflet. în bezna din mine. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia. ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea. lucrând câþiva ani departe de soare. A durat ºase luni. în puþurile petrolifere. încet. Dar sã explic cum trãiam.. Acum. cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã. în Alaska. Dupã mult timp.. în afara iluziei. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos. am început sã o caut. Marele vehicul. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul. fulgera un gând. pentru angajare în Alaska. Într-una din zile. auzii. ªi auzeam vocea. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva. vedeam ochii Ramirei. le-am zis.. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie. ce altceva puteam sã fac. Documentele vorbeau. Au trecut câteva luni. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare. Mi-au fost confiscate toate economiile. Deci ºi bucuria? Mã întrebam. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri... dar prezentau viaþa într-o luminã nouã. ca o umbrã. Iar eu rãmãsesem. ce aveam în bancã. Abia eliberat.. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii. e. sau. în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic. Fãcusem ºase luni. cãci ne conduce în mod egal la moarte. cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara. Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul. Era atroce. Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului. purã. Dar era inutil. este amor propriu. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea. Eliberarea de durere? Dar era absurd. Ramira. constrânsã sã se prostitueze. Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri. când am venit sã deschid barul ca de obicei.. sã o scot pe Ramira de acolo. Trãisem pentru plãcere. sã plãtesc totul. Mã trezii cugetând: este iubire. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni. sau este milã. Era îngrozitor. cu Ramira. totul era un bal mascat. cã mai existã viitorul. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare. Cãci punctul de observaþie era complet diferit.. cuprinzând totul.. Dar ce erau libertatea.... Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. îmi mai rãmãseserã alte ºase. în clipa aceea am surâs. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. ca proprietar. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat. Pânã când. „Sic cogito” a lui Hasdeu. Dar ce sã fac. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie. asociatul meu. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni. eram iremediabil singur. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. de aproape un an de zile. escortat de doi agenþi... care nu erau clienþi. un grup de câþiva oameni.. Dacã într-o bunã dimineaþã.. eu vedeam cã ea.... Dar acum murise.. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic. nu mã mai interesa nimic.. Apoi. Atunci. mã urmãrea pretutindeni. perversiune? Un sadism contra mea însumi. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie. voi îi cereþi pâinea 109 . Siluitã. fãrã ea. Cãci dacã aº fi avut. ªi nimic altceva nu exista. cât pentru.. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante. Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. o voluptate a durerii. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei. ªi încet. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira. Dar nu mã durea pentru bani. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã. Intrarea gratuitã”. optica mea se schimba. Cãci. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. pierdutã. în jurul meu..

condiþionatã de tot. un imens lanþ de durere. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. european. Dar cãile care ajung la El. am cugetat. era dorinþa care genera însãºi viaþa. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele. Totul este construit de mintea omului. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. originea suferinþei universale.. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. care era neîncetat. rosti scurt. mã rugam în parcul înzãpezit. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. limbile omeneºti. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea. Cãci ori de unde se pleca. dobândisem mântuirea. în Central Park. Era sumbru. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri. cãci totul trece. Asta e experienþa mea de viaþã. care mã condusese acolo.. Ilie. dar era ºi adevãrat. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol. întrun cuvânt „skandha”.cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora. la început au stârnit reflexie. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. mã înspãimântase atâta. (fragment din romanul Meºterul Manole) . nu s-ar fi cãscat în mine golul. încheie. construcþiile psihice ºi gândurile. ºi fãrã sã ºtie. aºa cum existã o birocraþie a religiilor. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului. Eram mântuit. dorinþa? Cum putea exista fericirea. sau se schimba. Victor. ea e rezultatul neºtiinþei. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate.. Fusesem contrabandist. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. Ramira fusese doar treapta. de legile fizice. ªi totul era iluzie. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde. mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº. calea robilor. ca un navigator pe o calotã de gheaþã. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei. tremurat. ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. asemeni unui Univers gol. s-a redeºteptat deodatã în mine. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri. ªi cu el alãturi. a þâºnit ca o scânteie.. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte. ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. sau fãrã sã ºi-o spunã.. De ce? i-am întrebat eu. am fost suspendat din seminar. purificat. nu se descria. îmi pãrurã fãrã sens. prin traducere în alte limbi. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. de tatãl meu. care determinau în noi senzaþiile. din adânc. târând toate creaturile una dupã alta. ªi atunci golul acela.. din mine.. datoritã Ramirei.... aºa cum orbii au nevoie de un baston. de cald. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. a vieþii ºi a morþii. Cãci existã o birocraþie a minþii. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe. în rest nu aveam nimic. de frig. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper. Durerea nu existã. ªi acum. Este calea iubirii. din robie. ºi care pe mine. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. aºa cum e ºi dorinþa. Durerea aceasta era nouã. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. ªi atunci. simplu. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel. Dar nu mai era durerea de la început. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. ajuns la acest punct. Era disperare. ªi tot universul era. pe cerul acela depãrtat. golul imens. – Ai dreptate. dacã nu secând însuºi izvorul ei... aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri. îs diferite. din care nu se putea ieºi. Dumnezeu este pretutindeni. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. Am început sã învãþ la teologie.. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. nenea Ilie. de un stâlp sau de o margine de trotuar. ºi au început sã se intereseze de religii orientale. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie. seara. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat. Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu.. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã... de aparenþele lucrurilor materiale. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul. dacã. calea strãbunilor de acasã. zicea Boddhisattva. zise Victor. nimic nu este. iar nu realizarea dorinþelor... zicea Boddhisattva. M-am înscris la teologie. de la orice religie. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. care se ascundea în spatele ei. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia. sub pomii desfrunziþi. dar calea este tot aceeaºi. percepþiile.. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii. punând capãt discuþiei noastre. drumul. mereu la locul lor. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea. Sau o birocraþie a sentimentelor. iar nu în eliberarea de durere.. Singurul ziditor este destinul. – Dumnezeu sã te audã. – Da. Cãci Dumnezeu se simþea. repetam înfiorat. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã. mântuirea. Dar în realitate. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã. cunoscusem viaþa sub toate aspectele. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. Cãci durerea sfinþeºte viaþa. zise Ilie. iartã-ne nouã greºelile noastre. ªi poate.

minune. Pânã n-am aruncat mâncare în apã. omizi. Ghidul meu este Erwin. mari. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: . A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel. Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. e mai bine aºa. abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. Ca sã faci liceul. mai trãieºte doar câteva ore. când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. nu poþi bate nici mãcar un cui. veniþi la ciugulit argilã. fie plantã. ce-i aduce. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. Arborele-de-fier în care eram 111 . Drept pedeapsã. pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. trebuie sã ai rude la oraº. cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi.Nu sunt greieri. bogat în apã rapidã ºi noroioasã. huacapu1 . o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. “canapeaua” intermediarã ºi. Dar banii se fac greu. am vãzut de aproape furnica-glonte. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii. interveni Erwin. Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“. numai la lumina lunii. De regulã. ca larvã. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. sec. la lumina lan-ternei. Arborele elefant are rãdãcinile etalate. unde stau singur tot timpul anului. Am dormit protejat de douã rânduri de plase. deºi.. chiar ºi în sezonul ploios. sã se împreuneze ºi sã moarã. apoi. Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui.. minuscule ca dimensiune. îl apãrã de orice duºman – fie animal. lanseazã. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu. cu toate acestea. ca sã provocãm vânzolealã. iar privirea gânditã: . în câteva zeci de minute. sã mai pun câte ceva deoparte. aici. prelungite cu niºte vene de lut. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri.. prietenii.. greu de tot. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. De-asta sunt aici.. frumos la chip. pânã la cãderea serii. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. vãzusem cuiburile. care au mânuit corzile.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. Am vãzut arborele-defier. un lac format prin închiderea unui cot al râului. Privisem. bunã ca… pansament gastric. ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. chiar s-a fãcut bine. . în freamãtul viu al junglei. era impetuos. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe. Se gangrenase. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi. al arborilor-giganþi. râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea.Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. Curând dupã aceea. mingi de biliard. pe care lam tot strãbãtut. în lemnul cãruia. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. Mã reped atunci la oraº. Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. N-am fost la spital. de jos. datoritã drumului lung. apoi.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado. “indigen”. de termite. simt cã trãiesc. cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. în goana ºalupei. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei. ca un geamãt. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. a spus Erwin. regiunea Madre de Dios (Peru). am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. i-au pus totuºi piciorul în ghips. Familiºtii. sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare. am ajuns la râul Tambopata. îmi vãd pãrinþii. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. lãcuste. dupã ce iese afarã. L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. care. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice. tata a fãcut apendicitã. dupã câteva ore de drum argilos. broaºte – sunt ucigaºe). Deºi avea o fracturã deschisã. Urmau sã-i taie piciorul. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña.. Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna. mai degrabã urlet. pe o razã de un metru. în care se auzeau parcã ciocnindu-se. Peste câteva zile urla de durere. uriaºã. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. parcã. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant.În copilãrie mi-am rupt piciorul. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: . Dorinþa mea e sã ajung profesor. odatã tãiat. Torente ºi bãlþi pretutindeni. avide de luminã. toate vietãþile – viermi. Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. maiestuos. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã). pe catalige. îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare.

Lupta pentru existenþã – am zice noi. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. iar cerul senin. se cultivã “la munte”. Cu ani în urmã. Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã.“smochinul constrictor”3 . Priveliºtea era jalnicã. care s-a slujit de primul precum o lianã. poate un restaurant. Ochroma pyramidal. ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. dupã ani. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi. stai ºi suferi. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie. pentru cã se aflã în adâncul junglei. Pãdurea tropicalã dispãruse de mult. Tocmai asta cere ºi ºamanul. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. cãci m-am întâlnit cu mine însumi. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa.. Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. la vremea respectivã vroiam sã le uit. porumb. totuºi. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. fãrã-ndoialã. Erau albi în lumina reflectorului. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an.. oricum.Cred cã n-o sã ajung dascãl. reveni Erwin la gândurile lui dintâi. Bertholletia excelsa. ceva se schimba: pãtura verde se subþia. solul e vlãguit.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã. fasole veritabilã. 4 Brazil Nut. cumva. ananas. de jos pânã sus. Dupã doi ani. cu universul. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. Trãiesc în grupuri. se duc spre alte meleaguri.. e mai bine plãtit. ce se nimereºte: avocado. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând. Apoi. În timp. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 . monotonã. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. 5 Ice Cream Bean. bananier. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. banyans. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti. îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. pãrinþii. Cãutãtorii de aur. Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi. sãrãcia lucie. Din nou cu barca pe râu. care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine. dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie. ceea ce înseamnã 1000 m. Apoi. sã mã mut la oraº o vreme. Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani.. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã. 6 Balsa. ele devin atât de puternice. . Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie. dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. tristeþe sau spaimã. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer. faimoasa fierturã de ciupercã. Erau arbori balsa6 . straturile. acestea au ajuns la pãmânt. Treptat. Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman.. Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . restul exploatãrii forestiere. ºi duci o existenþã de martir. ziua lenevesc. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc.. Mi-am vãzut fraþii. Era plinã. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei. o bãcãnie. sortitã ºi ea pieirii. sunt sigur. . Am profitat. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. Minquartia guianensis Aubl. Din pãcate. dar goi pe dinãuntru. manioc. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã. 40 de hectare. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. Socratea exorrhiza. Þãranul primise “cu titlu”. e rândul lui sã bea din licoare. Pe mal se miºcau alene capybara. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin .. Apoi se planteazã în jur. dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare. Va trebui. fericire... mi se explicã. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag). uneori. Te apuci sã vinzi lemnul. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. sã iniþiez un comerþ. Cândva. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. aligatorii locului. Mi-au revenit lucruri pe care. cele mai mari rozãtoare.. Sãmânþa a dat rãdãcini. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. 2 Walking Palm. În schimb. Lima. de aceste întâlniri. Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei. dupã cum spun ei. Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. Se estimeaza ca 20%. încât îl sufocã. 17 septembrie 2008 1 Huacapu .Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. mai poþi întâlni fermieri. Ficus benghalensis.. ba. cum dã Domnul. iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice. ºamanul îþi poate prezice viitorul. . 3 Strangler Fig . Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã. În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu. Cam zece la sutã erau destinate culturii. care. papaya. Inga edulis. Abia dacã mai produce ceva. au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca.

în cea austriacã ºi. Giovanni Magliocco. Leonardo Masi etc. traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto. S-a discutat despre poezia berlinezã. Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei). Marco Prandoni. cu douã romane. Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. Gabrielle Zanello. Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia. Cristian Bãdiliþã 113 . Cinzia Mozzato. Noi. Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino. Maria Isola. Ruben Van Gogh (Olanda). gallegã. Andrea Gullotta. de diferite naþionalitãþi). Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . friulanã. Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. Neira Mercep. fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). în cea italianã. un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!). Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. poeþii români. Ciao).Raluca Lazarovici. fireºte. Fugarul ºi Arrivederci. Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). Amore. Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni. Borja Gomez. în stil performance. în cea polonezã. sârbã ºi bosniacã. în cea croatã.

ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. în parteneriat cu Teatrul „L. în 1955. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc. Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe. cu o salã de . a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon. Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008. În logica ºi în adevãrul personajelor. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). din ce în ce mai sufocantã”. soþul gelos -. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru. vom trata doar spectacolele invitate. cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci.TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008). zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. departe. În cele ce urmeazã. Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. la Théâtre de Babylone. care creºte în „progresie geometricã”.S. chiar dacã nu mai avea spaþiu. pînã la sufocarea completã. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti. Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. stînjenind prin prezenþã imediatã. cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. E fãrã ieºire ºi. Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate. Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. din inox ºi sticlã. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului. ªi în aceastã contradicþie. Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). care. Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). Cuplul Amedeu – Madeleine. este imaginea jalnicã a unor victime resemnate. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. Interiorul de casã burghezã oarecare. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg. o clãdire modernã. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. victimã a lui Amadeu organizatorul. neliniºtitor. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). în realitate. rutinat. în regia lui Jean-Marie Serreau. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. totul ar fi trebuit sã continue nedefinit. chiar dacã le era imposibil. fãrã alte manifestãri.

Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei. Înlãuntrul inimii. doi italieni plecaþi în America. o scarã. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. un monolog de o intensitate specialã a trãirii. printr-un ingenios schimb de costume. practicã un teatru declarat politic. pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. a violenþei. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. a discriminãrii. a morþii. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. se va rãci în colþul mesei. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. Simplu joc al hazardului. vorbesc ºi se plimbã. declara directorul teatrului. o rîºniþã de cafea etc. Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. se plimbã ºi vorbesc. în discursul inaugural. al treilea invitat al festivalului. compasiunea. cochetã. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei.aproximativ o sutã de locuri. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. Tompa Gábor. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena. iau chipul întemniþaþilor. Ella de Herbert Achternbauch. Iar cafeaua. cîntînd în canon un imn al libertãþii. Cei doi. Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia). iubirea pentru aproapele. cînd de alta a fileului. acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia. care pentru a putea suporta privarea de libertate. În textul scris ºi . Emiliano Brioschi 115 . în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. aburindã. dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. devenind doi roboþi. Cei trei actori – Simona Malato. Un spectacol rãscolitor.. a lui Salvadore ºi a Laurei. ca la final. cei sugeratã simplu. prin „maltratarea” pernei. secondat de Margarida Mauperrin. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. O scenã (aproape) goalã – douã scaune. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani. care acum s-a împlinit.. plonjînd în valurile unui ocean imaginar. de la Teatro da Rainha din Portugalia. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide.

fiecare personaj avînd o linie fermã. Gobbo). Franþa. preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese). podiumurile rabatabile sînt. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. dar ºi o infinitã poezie. 116 . Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga.ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. promontorii pentru gondolierii veneþieni. în regia lui Alexandru Darie). regia: José Luis Gómez. iar la final. cu partituri conduse de o mînã de maestro. Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate. apoi cea într-un lagãr nazist. consum de droguri. amant al versatului Antonio. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). (Goran Šušljik). prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). la început. douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. nu iubeºte. la fel ºi servitorul lui Shylock. Personajul central al piesei. în regia lui Egon Savin. o femeie. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia. În faþã. vivace. Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. într-o închisoare de drept comun. Un spectacol modern. Portia. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. regia: Jacques Bourgaux). de fapt. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). care a construit un spectacol agreabil. o pasiune rãscolitoare. etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. Evadarea în imaginar este posibilã. Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar.

fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. subiacent. când. aproape în fiecare searã. vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate. la modã. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie. Concepþia. artist cu un palmares 117 . de pildã. Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. expresie a misticii dostoievkiene. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. viu. Vlad Logigan) acþionând sincron. pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. ci în faþa întregii suferinþe umane”). remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. umilinþa. cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. pentru aceastã perioadã. urmând chiar firul acestora. Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. a se rupe. Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. O convenþie curajoasã. nãscut în Belgia. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. oraºul a devenit. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. Deºi Raskolnikovi. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. Cu un termen gazetãresc uzitat. ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. scena crimei (numai una). în comparaþie cu succesiunea lor din roman. De fapt. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav. la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). greu de acceptat uneori. între cutezanþã ºi renunþare. Un spectacol complex. Aliona. cu o mare cruzime. clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. una din capitalele stimate ale teatrului european. Spectatorului i se serveºte abrupt. felii consistente de teatru european. în detrimentul firului cronologic. Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. între vinã ºi ispãºire). versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. Richard Bovnoczki. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. inocenþa rãnitã.

credinciosul sãu servitor. într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. Autori: Matthias Langhoff. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. mimeazã. Un text dens. strategiile iubirii ºi dorinþei. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. În ansamblu.didactic ºi scenic impresionant. invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. cred eu. cu trufaºã plãcere. scris pentru doi actori buni”. ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. Cvartet 118 . cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. Dimpotrivã. Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. Oricât ar pãrea de bizar. sare dintr-o parte în alta a scenei. uºor parodic. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. un discurs teatral atrãgãtor. Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. Elveþia. puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. De fapt. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005. A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. În loc de patul cu baldachin (clujean). Acesta acapareazã de la bun început atenþia. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. agreabilã. Pierre Meine. În comparaþie cu montarea clujeanã. cât de jucat este în Europa dramaturgul german. trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. Julio Cortázar. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. dacã mai era cazul. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. France) a reuºit sã ne convingã. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã. aflat în mare formã. de prestidigitator exersat. Spectacolul reprezintã. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi. Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. Jovial ºi agil. Privind în ograda noastrã. Michel Coquet. Ei deconspirã. îmbrãcat în haine subþiri. dar ºi comice uneori. gesturi ºi cuvinte. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. cântã. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. accesibil.

Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . a unei fiinþe pline de vitalitate. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. care cu fiecare cuvânt. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. de forþã. acum mândrã. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. o prea prefãcutã fiinþã. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã. Indiferent unde am cunoscut-o. înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului. de fiecare datã când a urcat pe scenã. o fire invidioasã. Bineînþeles ea se considerã puternicã. nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic. Moartea. în josnicia ei îºi face de cap. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. nu ºtie sã danseze. crede cã a câºtigat. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. pe care îl reduce la tãcere. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. Nu ºtie sã cânte. Atunci moartea impune absenþe. se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. Atunci moartea. o combinaþie unicã de bucurie purã. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. o frustratã fatã bãtrânã. vrea sã adune roadele din durerea. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. Aºa este moartea. Moartea. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã. anume o implacabilã absenþã. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. ci ºi impresia unei fiinþe vii. Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. Vocea e veselã. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase. Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz. Din depãrtare se aude o voce.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã.

cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul. Mereu compact. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii. ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului. Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. iubirea cea farã prihanã. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia. cu strãluciri de nestematã. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. crispãri ºi neliniºti. cursiv.Pictorul expresivitatilor . întemeitorul voievodatului moldav. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste.furnizor de referenþial argument spiritual. la consolãri ºi reculegeri. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate. multe consumându-se dramatic. Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant. coerent. vitalã. cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii. tandreþea. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã.

caricatura DORU AXINTE 121 .

Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum. între piese. quasi-intimiste. capacitate de comunicare realã. la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian. organizatã de construcþiei ºi al echilibrului. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. ce nu ºi-au economisit elogiile. a chitareibas). dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã. unde José reprezenta Portugalia. în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri .. care aduce un maturitate creatoare. Miles Davis.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. pianistul Petre Andrei. pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare. a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). Asimilarea are loc la modul organic. deja emblematice. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. Toots Thielemans ºi alþi clasici). fie în aceea mai propice erei computerelor. apoi a propriilor compoziþii. de artã colectivã. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar. exploziv ºi dards (Cole Porter. fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia. Formaþia în cauzã persoanã. trecem apoi la Vlad Popescu. amiciþie. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. Mai mult: comunicarea cu publicul. Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. relativ scurtã. din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. generozitate. a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare.. spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. Perioada de timp. Antônio Carlos Jobim. editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. în fine. ci ºi de nuanþe profunde. jovialitate. reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. jovial ºi jocular. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã). Principala reuºitã constã. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane. când e cazul. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. un baterist de cursã lungã. Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere. în aceeaºi fiinþã. iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt. iar eu România).

Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. Noua MPB se vrea combativã. jazz. muncitori. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti). Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall. João Gilberto. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. Menescal. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York. dl. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”). editor al revistei O Brasileirinho. În fapt. Frank Sinatra ºi Elvis Presley.M. Stan Getz. contopind elemente de samba cu swing. anglo-portugheze. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. The Rolling Stones. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate. fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. Stilul se generalizeazã.filojazzistice. Gerry Mulligan sau Bill Evans. cãci giganþi precum Miles Davis. Ricardo Castro. asemenea altor jazz-fani. Astrud Gilberto (pe atunci. Oscar Castro Neves. dl. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. Lyra. Un gen emi-namente brazilian. Danislav Jeraj… Cu toþii. Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. tocmai când B. þãrani. Zeljko Vukosav. soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei. ) ) ) ) ) ) ) V. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA. ambasadorul Croaþiei în Portugalia. criticul literar Fernando Couto e Santos. coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. antropologul Daniel Silva Perdigão. participativã. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. În 1964 – pe când Brazilia. în 1962. Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova.N. la acea datã. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. Stanislas Myck. Jaime Saraiva. Chico Buarque. Tom Jobim. depãºind muzicieni precum The Beatles. fascinaþi de Bossa Nova. precum dl. consulul României la Lisabona. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. reorientatã spre favele. bebop ºi batuque afro. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. comentând elogios spectacolul la care au asistat. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. pescari. Maria João Coutinho. d-na Elzi Martin. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. politizatã. Din perspectiva actualã pare neplauzibil. Multã lume bunã – dl. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. 123 . dupã o perioadã de haos politicoeconomic. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. expandeazã spre toate azimuturile. În mod bizar.

CREÞU. Ion Agârbiceanu . CÃPUªAN. COUTHINO. ªTEFAN. Batista Fridei. Istoria secretã a literaturii române. LIVIA. O melancolie de “sori brumaþi”.B. 5-6. de Akira Kurosava. Scepticul sociabilizat. 8-9. nr. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. 7. MARIUS.. BULAT.. nr. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. Portret de familie cu doisprezece poeþi. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. Aicea. FERNANDO. MARIA JOAO. BOJOGA. nr. RAUL. Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã.1 CRISTEA. nr. 2-3. nr. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga. 8-9. Despre verbul întrupat în destin. DIANA. Douãmiismul. nr. nr. IANCU. SIMION DORU. HAÞIEGAN. nr. Lumea ca notã de subsol. RUXANDRA. o gãselniþã criticã. nr. 5-6. nr. nr. nr. Vise. nr. 8-9. nr. 2-3. RODICA. În concediu (din caietul roz monocromo). MANILICI. 2-3. printre ardeleni. MAN. Monica Lovinescu. O capodoperã uitatã?. 7. 8-9. nr. D. FRENÞIU. BALOTESCU. 11-12. nr. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. CUBLEªAN. MAGLIOCCO. 10. nr. 2-3. 7. nr. BALOTESCU. 10. nr. nr. nr. JUCA. BUICIUC. CODRUÞA. Românii ºi 124 documentarul. 5-6. nr. 30 de ani de la întronare.. nr. MARIA. 7. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. OLEG. ªTEFAN. ANCA. Nu întîmplãtor. dupã douãzeci de ani. CONSTANTIN. Spirite critice ºi europene. 8-9. Un poet al entropiei. Dupã-amiaza unui Batman. 2-3. ANDREEA. Literatura românã la poarta globalizãrii. 2-3. FLORINA. nr. Latenþe. MIHAI. PETRE. nr. 8-9. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). GEORGESCU. RUXANDRA. nr. poezie. nr 11-12. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. Tur(n) Babel românesc în librãrii. 10. nr. MARIA DE ROSARIO. 5-6. 8-9. Poarta spre sufletul omenesc. AL. Cãrþi nescrise. nr. 11-12. BARBU. 5-6. Traduceri performante în limba spaniolã. LEO. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã. nr. Viaþã. nr. MAREª. MANASIA. Inventînd. Zãpada mieilor. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. FÃTU-TUTOVEANU. CORDOª SANDA. nr. 8-9. nr.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. CONSTANTIN. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. écriture ºi ce nu este literatura. 7. ANDREI ALEXANDRU. 8-9. Corespondenþa unui pedagog blãjean. Femininul japonez între mit ºi realitate. Bacovia ºi dispozitivul Young. 2-3. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. nr. BRAGA. nr. Scriitura în serpentinã. 5-6. ION. Obscenitatea publicã. BUTNARU. 10. nr. Combinaþiile lui Woland. NORMAN. 8-9. 4. 5-6. nr. nr. 11-12. Exilul ca formã de supravieþuire.1 DAMIAN. BOGDAN. 1. 8-9. nr. GARAZ. I. SIMINA. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. 5-6. 1. ANDRADA. Din toate . nr. nr. EUGENIA. MANEA. 7. 11-12. DRÃGOI. Vocea arhetipalã a Europei libere. Freud ºi cocaina. 7. 5-6. Gan (Gâsca sãlbaticã). nr. 11-12. 2-3. fotbal. 11-12. Traumã ºi istorie.. Papa Ioan Paul al II-lea. Imaginea celuilalt. nr. 2-3. 1. nr. recuperînd. NICOLAE. Despre dor la Lucian Blaga. nr. nr 11-12. Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. 2-3. Scrisori deschise. 8-9. 11-12. Sîrbu. Nae Antonescu. nr. DAN. 5-6. CONKAN. 8-9. Haute couture. 7.în descendenþa ªcolii Ardelene. CESEREANU. VICTOR. CÃLIN. BÃCIOIU. ESEURI. HÃULICÃ. VLADIMIR. BURLACU. PORTRETE ACHIM. 5-6. DORU GEORGE. IRINA. Maxim Dumitraº. DIACONESCU. 11-12. nr. nr. 10. nr. Argoul deþinuþilor. Mori Ôgai. nr. Izbirea de poezie. nr. Terorism literar.4. ZORIN. FLORIN. Introducere în postsuprarealism. Glose la o perifrazã. Marcel Munteanu. nr. GIOVANNI. MICHEL. nr. BULARCA. HULUBAN. 5-6. 2-3. O istorie a intelectualului român în secolul XX. nr. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. IACOB. DRAGU. LETIÞIA. nr. MARTIN. IULIA. nr. Lucian Blaga diplomatul. nr. nr. Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. nr. IGNA. STUDII. nr. COUTO E SANTOS. 8-9. nr. Domeniile domnului Cotuþiu. nr. BOBÃILÃ. nr. Pedagogica Conferinþelor. 2-3 . VASILE. 2-3. 11-12. Ion D. nr. 8-9. 4. nr. nr. Prima tezã de doctorat. CORIN. ADAMEK. nr. BUZAªI. ANCA. nr. 5-6. nr. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. CÃMPAN. nr. Neodihnita iubire. nr. nr. GEORGE. Libertatea de a trãi vieþi captive.

Interferenþe literare. 2-3. 5-6. 4. nr. TURCAN. GELU. OVIDIU. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult). nr. nr. MUªLEA. MUREªANU. nr. nr. 5-6. Din toate direcþiile ºi panoramic.100. 2-3. NICOLAE. Geo Bogza sau însemnele realului. îngerii ºi amurgul vieþii. nr. ALEXANDRU. NEAMÞU. Irina Petraº sau bucuria lecturii. 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. 4. POPESCU. nr. Germanistica ºi comparatistica. TEODOR. 8-9. nr. 2-3. 7. 1. nr. Microbi pe pieliþa politicii. Noi cãrþi pe masã. SALVAN. nr. 1. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. 5-6. nr. Scrisul. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. nr. nr. Norman Manea: o lecturã dialogicã. nr. nr. nr. cãrþi ºi oameni. 2-3. MIHAIU. 7. 5-6. MITRICIOAIE. 2-3. nr. 10. Soluþia sintezei. 7. MIRCEA. 10. ROGOJINÃ. 10. 11-12. 5-6. nr. LAVINIA. ANDREI. 11-12. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. POPESCU. nr. BOGDAN. nr. Poetul de foarte departe. Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni. nr. 7. nr. nr. nr. 7. 2-3. Litera de argint. 8-9. nr. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia. NENCIULESCU.1. CAMIL.direcþiile ºi panoramic. 7. nr. IOAN. HORIA. 11-12. nr. nr. nr. 8-9. EMIL PETRU. nr. SIMONA-MARIA.4. Poezia lui Dimitrie Stelaru. 2-3. nr. nr 7. Editura Fabulator. TÃUT. 23. 5-6. SCARLAT. De la nonsens la definiþie a omului. 2-3. nr. Vieþi în limba românã. nr. nr. 8-9. 89. IOAN. MIHÃILESCU. 8-9. ELEONORA. 10. Literatura românã contemporanã . Geo Bogza. 89. nr. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. nr. Ianuarie. SAVA. FELIX. Catedrale. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. O ediþie din obsedantul deceniu. TITU. SIMUÞ. nr. Traian ªtef în micul teatru al lumii. Dacã ar fi sã potrivesc. Un clasicizant: Vasile Sav. Un festin cultural. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. MUDURE. ÞION.4. nr. MIRCEA. nr. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. 2-3. 7. Eugen Simion într-un Jurnal parizian. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. 2-3. nr. nr. 7. anomalii ºi doftorii. nr. 10. Glose la poezia lui Ion Vãdan. nr. 2008. nr. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. 4. nr.4. Desai la puterea a doua. NICOLAU. nr. 5-6. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). 8-9. 11-12. Nimic nou sub Apollo. Dosarul procesului lemenian. nr. Salonul de carte de la Paris. 4. ADRIAN. În dulcele stil al lui Dan Brown. FLORIN. nr. nr. ZSUZSA. nr. Manifest sau nu (I). nr.nr. 8-9. nr. nr. MIHAELA. VIDRUÞIU. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. nr. 8-9. Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. Profesorul Nicolae Lascu. nr.7. nr. Elegii comunicate. nr. ADRIAN. nr. TANCO. 8-9. POP. 1 VASILIU.nr. “Contraatacul necesar”. 5-6. nr. nr. MARIUS. nr. Introducere în postsuprarealism. 5-6. La despãrþire. nr. RAÞIU. Alexandr Soljeniþîn in memoriam. 11-12. nr. 2-3. nr. nr. Cioran între Cervantes ºi Caragiale. 11-12.simptome. “Formele vii” ale teatrului. reporter în Þara de piatrã. Generaþia 2000 . nr. MIHAELA. nr. POP. 7. Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu. PORUMB. 1. Studiu de patologie argoticã. nr. RÃU. 1. TÃMAª. MUNTEAN. O disculpare care nu disculpã. Cum simt scriitorii. Scriitorul pe divan. 1. De la istorii la microistorii ºi mituri. ANA-MARIA. Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. Nicolae Manolescu. 2-3. nr. nr. Monica Lovinescu: trei gînduri. nr. Interbelicul din Terebeºti. 4. nr. nr. nr. nr. CARMEN. 11-12. Nichita la Veneþia. nr. Portugalia în «La curþile dorului». Restituirile zaciene. MONICA.pãcate ºi virtuþi. SELYEM. O enciclopedie ca un roman. 1112. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu). 10. LUIZA.4. nr. LAURA. 8-9. AUREL. Literatura de vitrinã. 8-9. nr. FLORIN. DORU. 5-6. Anotimpul din colivia poemului. Geo Bogza .4. SILVIA. 56. Lumina de august. VIRGIL. nr. ODÃGESCU. nr. 10. OLGA. 5-6. Ipoteºti. Poezia lui Horia Bãdescu. nr. Critica ºi feþele poeziei. “Oraºul cu o sutã de turnuri”. ªTEFAN. nr. Fierberi ºi învolburãri blãjene. ROGNEANU. 8-9. nr. Suferinþa la Cioran. nr 11-12. PECICAN. Singurãtatea criticului. Eminescu. POP-CURªEU. URSA. 7.10.1. Colecþia de cãrþi de vizitã. 5-6. 125 . GRIGORE. Motanul ºi dictatorul. nr. 2-3. 7. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”. nr. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie. nr. CRISTINA. nr. Manifest sau nu (II). Soarta cãrþilor. nr 11-12. NICOLAE. OPRIÞÃ. ION. 11-12. Muºtele din budincã. POPA. POP. De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. Urîtul ºi estetica.

DORU. ZOTTA ALEXANDRU. nr. 5-6. nr. Gustul aromat al începutului. BOARIU. 4. O publicaþie. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. 2-3. nr. un concept împotriva locurilor comune. RUXANDRA.o perspectivã postmodernã. Însinguraþi în tãcere. IOAN. Filosofia în pijama.5-6. nr. VALENTIN. Existenþã ºi percepþie. E. ALEXANDRA. nr. Poezia lui ªtefan Manasia. MAN. Eclecticism ºi manierism. nr. Zarurile contelui Sebastian. nr. nr. nr. Canada proprie. Noi geografii culturale. De la bucãtãrie la bibliotecã. nr. nr. ALEXANDRU. 5-6. DORU. 4. ELA. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. IOAN. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. Ultima generaþie. nr. Relansare economicã prin literaturã . ADRIAN. 8-9. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. nr. nr. 5-6. CUBLEªAN. Oameni obosiþi. MARIUS. CONSTANTIN. 8-9. nr. Lucian Blaga Homo Europaeus. nr. MARIAMAGDALENA. 8-9. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. nr. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. 4. nr. Teroarea literarã. ANA-MARIA. DIACONU. 10. 1. nr. Un curs universitar de retoricã. VINÞELER. 1. 2-3. O nouã esteticã. 1. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri. 2-3. 4. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. 5-6. T. Omul negru. 8-9. BUICIUC. DANIEL.. nr. OLGA. nr. nr. nr. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului. 1. ALEX. 2-3. 5-6. 1112. nr. CESEREANU. Presse-Papiers. 8-9. nr. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. 5-6. VÃLIMÃREANU. VICTOR. Un Babel îmblînzit. Bun simþ. LAVINIA. nr. 2-3. nr. ONUFRIE. 10. nr. nr. 11-12. CONKAN. 11-12. 2-3. Generaþia Ozone din literatura românã. nr. nr. RECENZII ***. nr. În afara scriiturii. VIORICA. 2-3. Manual de recunoaºtere a spaimei. 11-12. nr. nr. 5-6. BULARCA. nr. 10. 5-6. Izvoarele rãscoalei lui Horea. Flaubert pe Someº. Volumul reîntoarcerii. nr. nr. TODERICI. nr. “Scriitorii tineri. 10. Sebastian pe înþelesul tuturor. BOGDAN. VIRASTÃU. Frosa ºi lumea ei. VIRGILIU. nr. nr. 7. 8-9. Un editor de notat. 1. 4. ALEX. ROGOJINÃ. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. PETRU. nr. nr. Ambiþie ºi provocare. 2-3.. PECICAN. CREÞU. Un volum atipic de poezie. 11-12. nr. Simbolistica privirii. VIDRUÞIU. VOIA. nr. Patru eseuri despre putere. nr.mãrturii. 11-12. SUZANA. Eminescu ºi conservatorismul. Între douã zãri. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. nr. 5-6. nr. Devis Grebu. 8-9. nr. nr. Mãtuºa Julia ºi condeierul. SONIA-DORIS. nr. nr. nr. nr. nr. FLOREA. 2-3. nr. Despre moarte ºi alþi demoni. FLORINA. Capetele curcubeului. Norman Manea la Cluj. MILOª. nr. 8-9. Salatã literarã . ANISIE. nr. CRISTINA. nr. HiFi poetry. Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali. 5-6. Abisurile oglindirii. nr. MARIA. nr. nr. Obsesiv ºi contradictoriu. Fasciculul 4. nr. nr. De la proza poematicã la proza fantasticã. Cînd îþi cîrpeºti destinul. Ultima melancolizare kaki. OVIDIU. nr. 2-3. nr. 1. nr. nr. 4. 8-9. Riscul în culturã. nr. BOGDAN. 11-12. istoria unei partituri literare. 5-6. nr. 4. nr. nr. POP. BUZAªI. Metafizicã detectivã. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900.7. nr. nr. nr. 8-9. nr. ÞION. 8-9. “Eseuri monografice”. Romanul care literaturizeazã realitatea. 4. CRISTINA. 2-3. Un buildungsroman contemporan. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. POANTÃ. 2-3. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. POP-CURªEU. 5-6. nr. 126 JUCA. 10. 15 noiembrie 1987 . POP. 10. Germanitatea ºi Literele române. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. nr. nr. Argumentul lui Patapievici. 1112. 10. ION. Un poet al expresiei concentrate. 2-3. R. nr. Thomas Mann.mod de abordare. Lectura inversã. 8-9. resursele romanului ardelenesc. nr. Mãtuºa Julia ºi condeierul. Amintiri din epoca de gheaþã. documente. Despre A. nr. MINIATURI. nr. BÃLTEANU. ªTEFAN. nr. 5-6. JURCAN. România externalizatã. 5-6. REDACÞIA. 4. Ospiciile lui Nichita Danilov. 2-3. nr. nr. VASILE. 1. TÃUT. Canþonierul transilvan. 7. VIGHI. 5-6. 1. RUXANDRA. Jocul de ºah cu moartea. 11-12. 5-6. ALEXANDRU. ANDRAª. 11-12. TAªCU. Textualismul (ne)ortodox. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. GOLDIª. Despre teatrul dada. 2-3. 11-12. MARIAN. nr. POP-CURªEU. 7. Cultul eroilor. 4. al doilea val. RADU. nr. 5-6. studii. 5-6. ODÃGESCU. O dreaptã apreciere. SEMNALÃRI. . 1. LUNGU. Epicul fascinant al criticii. 11-12. 8-9. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. nr. Scene din viaþa unui roman. Nãstruºnice speculaþii.

Poeme inedite. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt. traducere de Aurel Rãu. MERRILL. nr. Fericirile. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. 11-12. Ex-voto în stil spaniol. nr. 1. 10. Gorman. Cum grano salis. GIOVANNI. IOLANDA. nr. Rococojaponez. ªi: Parcã desprinzându-se. nr. nr. Inscripþie. MIHAIU. 8-9. durerea. nr. nr. PAUL. 8-9. licorna. Noi ºi pãmântul. TRISTAN. nr. doar pânã la clãtinare. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. 5-6. BOB. Destul de tãrziu. Niciodatã pânã la istovire. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. PETRUªCÃ. DRÃGAN. Mélancolie. traducere Aurel Rãu. 4. Drumul spre Emaus. FLORE. 5-6. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. Coda. PIERRE. Mes primeiro poema para voce. nr. Brise Atlantique. SPIRIDON. eterne. GUY MARICA. YVES. 2-3. Semne. nr. VICTOR. ªi boteaz-o cu moarte. nr. STUART. Jurnal portughez. MICHEL. nr. CHIRA. nr. GUSTAVE. nr. 127 . nr. Golem. Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup.. LUCIAN. NAMUR. O casã mare. HUYSMANS. Rody . nr. De ce are omul dinþi. nr. nr. AGOSTINHO. Mielul Cuvântului promis. Andante. NISTOR. 5-6. 2-3. Cântecel. MARIUS. 7. noaptea. nr. nr. Prin visul grãdinii. Decembrie. HOREA. nr. ANNA. ca aventurã continuã.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. MATHIEU. ANGELA. RADU. MARCEL. nr. 5-6. À une passante. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. 2-3. traducere de Aurel Rãu. Aveþi dreptul. 10.. Poeme. Ouã roºii. Un simplu schimb de luminã. Iubitul Toarem. RAUL. Jop pe oct. Vindecare.. Supravieþuire. nr. Douãzeci ºi ceva de garduri. 4. dascãl ºi cãlugãr). VASILE. BUCUR. nr. pilda bunului frate. LEO. 5-6. nr. Teodora de la Sihla. 10. VIRGIL. 10. 8-9. nr. De te fabula narratur. OLIMPIU. Viaþa. traducere de Aurel Rãu. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. nr. MINERVA. Nume. Acuarelã. GRIGORE. POP. 1112. IOLANDA. RADU. nr. Aplecânduse cãtre dalii. Poeme în prozã. ROXANA. nu te umbri. MIHAELA. Flori de alun. 2-3. 4. IONESCU. RÃU. Magi ºi stea. traducere de Maria João Coutinho.. nr. nr. Carele rãsturnându-se. PAVNOTESCU. traducere de Aurel Rãu. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). Dor de sud. 2-3. nr. 5-6. QUILLARD. cronicile inorogului. 5-6. Côte du soleil. Fluviu. Înaltã e liniºtea. NICOLAE. Autoportret. Gorunul. mestre e monje (Matelot. nr. LIVIA. Marujo. 1. CONKAN. Eu nu pot. Ranã. Lovitura mea sã fiu. tataie. nr. MUREªEANU. dincolo de dincolo. RÃCHIÞEANU. În aºteptarea prietenului. JURCAN. Avatarurile politichiei. MARIANGELA. AUREL. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. Mielul primãverii. leac de ipocrizie. TEOFIL. nr. 11-12. RÃU. Sînt ameþitoare. HULUBAN. FURTUNÃ. nr. nr. 5-6. Poem pentru Laura. nr. nr. picãturi de ploaie. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate. traducere de Leo Butnaru. 8-9. DA SILVA. Le petit prince. traducere de Aurel Rãu. BOGDAN. AUREL. nr. nr. 7. ALEXANDRAEMILIA. gunoiºtea din afara oraºului. 7. nr. Deformãri terestre.Mesaj într-o sticlã. nr. 5-6. joi. NICOLAE. 8-9. nr. poruncã. AIDA. 10. JORIS-KARL. ODÃGESCU. 8-9. nr. The big issue. nr. nr. HANCER. DRAGAN. 5-6. BLAGA. nr. DE NOAILLES. 1. nr. traducere de Simona-Grazia Dima. nr. traducere de Aurel Rãu. nr. IOVANOVIC DANILOV. De la capãt. Suitã de romanþe (VI). 5-6. 5-6. CÂRNECI. Estoril.. Zilnicãrii: Ea. MARTIN. Rãsãrit în munþi de soare. MAGLIOCCO. nr. 5-6. EUGENIU.. 11-12. 11-12. Poeme. Cãþeluºa moartã. 8-9. TUDOR. Extaz. 8-9. FELEA. nr. CASSIAN MARIA. 5-6. 5-6. Împotriva materiei. traducere de Martha Izsak.. nr. nr. DE MARIA. TZONE. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. Semn. traducere de Rodica Baconsky. MIRCEA IOAN. Nu se aratã. Poeme. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. Navigatorul singuratic. Rondel. nr. Mare. 1. ESPRIU.. PAUL. Pasãrea. MAREª. traducere de Ioan Radin Peianov. 5-6. ION.. 7. KAHN. Ploaia. 11-12. 2-3. BUTNARU. nu te pierde. Mai frumoasã eºti. Crépuscule marine. 11-12. CASIMCEA. traducere de Aurel Rãu. duc o viaþã sinistrã. SALVADOR. Visul. 1. Coarda îngerilor. IGNA. nr. ALEXANDRU. NUªFELEAN. DAN. 4. URSA. CLAUDEL. La o absentã. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. 8-9. GHENNADI. nr. VIORICA. 1. Rama. traducere de Simona-Grazia Dima. ªTEFAN. CORBIERE. Rigor mortis. PORUMB. Vom lenevi pe terasele cafenelelor. SCARLAT. Ce ierburi fi-vom. Început de april. Un artist al lecturii.

2006. Cehov. 8-9. TIHAN. nr. 2-3. nr. EMIL.mai în formã ca oricînd. CORESPONDENÞE LASCU. 11-12. TUDOR. 4. HOREA. FLAVIA. G. nr. Regele Lear. CÃLÃTORIE CESEREANU. 4. FRANZ. FELIX. 11-12. POPESCU. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea. nr. 10. 4. univ. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). nr. 5-6. CRONICÃ DE TEATRU. nr. RÃU. Drumul spre luminã. nr. Gruiþã. “Kronos quartet”. I. EUGENIA. 5-6. CESEREANU. nr 8-9. De vorbã cu prof.Jurnal din Capadocia. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor. 1. nr. nr. Festival Chiºinãu. PAGINI DE JURNAL. omul lui Dumnezeu?”. FILM ªI MUZICÃ BREAZ. AUREL. TITU. PERDIGÃO. GOZZANO. Parma dintotdeauna. Caricatura de presã. 11-12. nr. nr. 89. nr. Elixirul tinereþii. nr. DAN. VICTOR. premiul Nobel ºi caractere. DOINA. nr. 4. nr. 2-3. ANCHETE. nr. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 . 5-6. nr. MIHAI. nr. Jurnal (1987-1988). ªORBAN. DAN/ RÃCÃTÃIANU. nr. CRISTIAN.R. 5-6. ROSTAª. Din vina soarelui. Tunelul timpului. dr. 2-3. Dialog cu Marta Petreu. Dialog cu Monica Lovinescu. nr. O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. cultura româneascã în vizor (o recapitulare). DAIKO. Caricaturi. nr. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. CHIHANÃ. nr. 5-6. 7. nr. “Ai mîncat. 2-3. Sub umbrela meditaþiei. nr. CIOSU.NICOLAU. De vorbã cu prof. Sever Pop Giandomenica Serra. WERFEL. nr. ADRIAN. 11-12. traducere de Dan Floriþa-Seracin. Viena ºi Stockholm. VIORICA/ DAMIAN. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. PLASTICÃ BRATU. VASILE. 7. nr. nr. Rosita. nr. Coflei. T. nr. PROZÃ TRADUSÃ COUTO. FLORINA. nr. 5-6. D. MESE ROTUNDE. Ion ªeuleanu. nr. MARCU. 8-9. 8-9. interviu cu acad. nr. 8-9. nr. univ. 7. 11-12. nr. MIA. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II). nr. DOINA. 10. 11-12. 10. nr. nr. JELA. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. Ciorovãialã pentru arta modernã. nr. 11-12 PORUMB. RUXANDRA. nr. Etno Jazz. DOINA. FELEA. ADRIAN. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. 11-12. nr 11-12. 5-6. nr. pe teme lippatiene. 8-9. De vorbã cu prof. HOTEA-FERNEZAN. Legenda lui Namaroi. 7. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). TEOC. SARVARI. nr. BARBU. Caricaturi. Totó merù. Despre literatura românã. FLORIAN DORU. RUªTI. RUXANDRA. 7. În veci amin. Pãmîntul frumoºilor cai . 11-12. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). VOICA. O Poveste de iarnã în plinã varã. Gabriel ªtrempel. DANIEL SILVA. 11-12. Desene. nr. ÞION. Prins între douã lumi ºi douã istorii. VARIA. 10. Experimentînd jazz-poetry. nr. nr. nr. pb.C. VIRGIL. ADRIAN. nr. 1. GABRIELA. nr. 2-3. Unchiul Vanea de A. Jurnal italian într-un picior.. nr. 7. nr. 8-9. Interviu cu Norman Manea. CETEA. Miriam Cuibus. 8-9. 11-12. Caricaturi. nr. 8-9. 2-3. MÃRTURII. Jurnal de tinereþe (1941-1942). P. Învingãtorul. DAMASCHIN. nr. nr. nr. Societatea de vînãtoare. CONSTANTIN. 1. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. ÎnceputulL’inizio. nr. IONESCU. 2-3. 7. ÞION. O disputã familialã. nr. Un studiu vizual al dialecticii privirii. Festivalul de muzicã veche. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. nr. 4. ªTEFAN. Ahmad Jamal la Lisabona . 2007. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. HOREA. nr. Mircea Bârsan.1. Cornel Rãileanu. 8-9. Jurnal cu Elada moartã ºi vie. GABRIEL. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. traducere de ªtefan Damian. Interviu cu Norman Manea. 2-3. RAÞIU. Scrisoarea lui Radu. Avînt jazzistic la I. 11-12. nr. ATTILA. MIHAIU. 2-3. PORUMB. INTERVIURI ***. GUIDO. ELENA MARIA.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful