P. 1
Steaua 1-2 2009

Steaua 1-2 2009

|Views: 302|Likes:
Published by DIMihail

More info:

Published by: DIMihail on Oct 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/19/2013

pdf

text

original

Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

Popovici se stingea la numai 50 de ani. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului. La cãpãtîiul lui D. a stalinismului triumfal. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. în 6 decembrie 1952. din fericire. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. . savantul însetat de adevãruri eterne. care i-a mãcinat sãnãtatea. stud. Popovici. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”. pentru cã... Popovici. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. Boala nemiloasã. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând. în momentul când. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã. conferenþiar la Pedagogie. Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã. cât ºi în afarã de catedrã.. Popovici nu a mai apucat-o. cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. an. integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu. universitatea se clãtina din temelii. profesorul D. aici. dactilografiatã. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru.. De la dânsul am învãþat sã studiem profund. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. Ion Gheþie. îi vom cinsti memoria. a oraþiilor funebre. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã. l-a lovit mai puternic ca niciodatã. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. marcatã thanatic. Ioan ªerdeanu. Nicolae Pârvu. Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor. O lume pe care. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului. Elogiul demnitãþii profesorului. pentru a aduce un ultim omagiu. Acum. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. a unei lumi care se sfîrºea. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii. rostite la catafalcul profesorului. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. spiritul sãu de jertfã. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti. D. sã cercetãm atent. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat.Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. continuîndu-ºi carierele universitare. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. Le restituim. va pleca la Timiºoara. 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn. În schimb. credincios muncii întregii vieþi.

I. a iniþiat cercetãtori tineri. Nãscut la 25 octombrie 1902. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. care venea din caracterul sãu statuar. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre. se cade. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. Dar profesorul D. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. ajutând pe toþi. cãutãtor perseverent al adevãrului. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. prins apoi într-o bogatã sintezã. Din 1930 pânã în 1934. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. pe tãrâmul ideilor. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. care. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. înþelegându-ºi menirea. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. Ca un mare savant. Iatã de ce l-am respectat. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. În Dumitru Popovici. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. Iubitor al poporului românesc. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. Pânã când. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. într-o zi încã atât de aproape de noi. ca ºi cei de mai târziu. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. cum rar a produs poporul nostru. prin cultura sa adâncã ºi diversã. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. Profesorul D. în comuna Dãneasa. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. Din marea sa experienþã de savant. ce întrec interesul personal. care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. A fost un dascãl luminat. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. profesorul D. de câte ori am lucrat împreunã. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. de devotament nemãrginit faþã de culturã. În deosebi în faza aceasta de început. A scris lucrãri de o soliditate 5 . abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. profesorul D. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. profesorul D. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o. cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. Popovici lasã în urma sa un gol imens. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. la semnul care nu iartã. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã. judeþul Olt. Astãzi. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui.Profesorul D. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. un stil. de nesuplinit. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. Om de ºtiinþã. strãlucitul profesor de Istoria literaturii române.

printre cele dintâi. lovit de-o crudã boalã. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre.ºtiinþificã impresionantã. Ca produse ale unei îndelungate istorii. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific.. cu o putere de muncã neînfrântã. bine cumpãnitã ºi sistematicã. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu. dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii.. cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. Îl regretãm cu toþii. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã.. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte. Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi. prin gândirea sa clarã ºi ordonatã. sã vinã în ajutorul studenþilor... Dar. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. Popovici. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu. pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui.. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija. despre tragicul ei sfârºit. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie. distinsului profesor. Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit. S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane. dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor. puse toate în slujba luminãrii studenþilor. N-au trecut decât trei zile de-atunci. noi suntem în prefacere ca istoria.. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult. Aduc aci.. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre. ultimul salut. Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D. prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale.. Spirit de umanist. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni.. ci de toate aspectele vieþii universitare. Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare. I. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului.. Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã. pe care nici boala nu a putut-o doborî.. din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”. Vrednic ºi mândru .

prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. cu îndrumãrile sale preþioase. depunem cununa lacrimilor noastre de durere. Vechi luptãtor democrat. cu sfatul sãu. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. Mircea Zaciu 7 . Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D. stud. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. încã dintr-o epocã de tristã amintire. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. a muncit neobosit. D. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. Dumitru Popovici. oriunde ºi oricând. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. Munca dârzã ºi sârguincioasã. pilda nemuritoare a geniului eminescian. an. opunând unei literaturi formaliste. cu gând curat. cãtre literatura de idei. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã. în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. la seminarii. se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. zi de zi. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului. golite de conþinut. la orele de consultaþii. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu.dascãl. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite. cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. El n-a murit. Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare.

trebuie sã plece dintre oameni subit.. într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. aranjamentul nereuºind. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. Dar. invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu. ce-i aparþin (toate. În ea. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. cu un complot al ei. e Numele tãu. dar. IX. ºi astfel ei sã se recunoascã. pe un peron. nu multe. închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii. Apoi aceste patru versuri. accident rutier. Dacã nu mã înºel.. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. care se vor dovedi urmãritoare. sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. interziºi. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. spre o urcare a sufletului la cer. pe sub nori cu zãpadã.sã fi fost pe la ora. la al cãrui început noi doi ne întâlnim. urmând publicãrii. îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici. între doi «tineri poeþi». pentru vreo zi. ce nu va mai fi întreruptã. fãrã rimã. cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul. în apãrarea vieþii lui. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin). 69». mamã”. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã.. despre care sã te tot întrebi. la distanþe de ani. ca-n tragicii greci la un semn de destin. Cãci. o reparcurg. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”.30. pe paginile de gardã. îndatã dupã prefaþã. care în prealabil vor mai fi comunicat. fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. Un noian de ani. în aceastã iarnã. în vreun fel. consideratã adevãratul debut. prin mai mulþi ani. în garã. din 1964. Spunând de o lacrimã. intitulat Izvorul ºi clipa. din 1981.dorul lui Grig. O lacrimã. Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. 1982. pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. Numele cãrþuliei amintite. în litere de tipar. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. de aceea în formularea: “. în oraºul fost românesc. pe când autorul unei poezii Legãmânt. care-i ºi prin naþional. “La steaua”. semnatã de Marin Sorescu. vreo trei. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. finale. cum o stare de comã. fãrã plete. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. Dorul. în gând . ªi când. pe la 1. puþin limbaj esopic . ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã. de încifrãri. Se fãcea cã. pentru o bãtãlie a medicilor. “O. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). în Bucureºti. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere. tipãritã în 1968. Iar datarea. fãrã nici o pãsuire. în schimb. presupun cã pentru întâia oarã. cu încãrcãturi de simbol. Totul în formula unei tehnici de notaþie. poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. pe aceste versuri.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. poezia aceasta. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. craniu. Lacrimã. cum. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”.parcã din istoria revistei Steaua. ochii îþi cad. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. mi se putuse intermedia telefonic. cum s-ar ascunde un cifru. în urma unui trist. se instalase. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”. o întâlnire de acest gen. Doamne. cu frunte . torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. de înfiorãri. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã. cu «poeme». tipãrit în Bucureºti. Aurel Rãu Grigore Vieru. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”.. în Moldova lor. dar toate de suflet. de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. cãci data e «5. a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii.

îi place mult. Iar poemul. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. în visul viaþã. a erosului. mama «naturalizatã. inclusiv la Cluj. femeia ca «tainã în taina naturii. formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. sub stele de ideal. a visului. din judeþul Bistriþa-Nãsãud.dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. una în 1974 ºi alta în 1977. «Ierbile miºcã». Încât sã lase. într-un interes oarecare.. când. o parantezã. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. dupã cum. îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului . figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). «Nu am. cum ºi de bunãtate ºi dragoste. de înalt. . de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. graþios. distribuit în trei cicluri. ªi cînd îl ºi gãzduiesc. la o judecatã a urmaºilor.. taina ei. Sunt. natura va fi maternizatã». pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. umanã. ºtiu bine. Nu ºtiu un altfel de plâns. cu suflet nu numai moldovean. visãtoreºti.dintr-odatã. O efigie. prin începutul deceniului 10. întreagã poezia Dar iatã printre crengi. simþul metaforicului. în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. dupã o prelungitã cinã. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi. stãpânã a Marelui stãpân . o prefaþã scrisã de Ion Druþã. / De-ar spune ºi cuvinte /.Dorul». pe de alta de sprintãri. cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. brutale. // Sunt doina. de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian.. ºi învinge. fiindcã mijloceºte. în 1991. mama «concretã. mai târziu. împreunã cu soþia lui Raisa. de frumuseþi ale verbului. totuºi. unde îi este consacrat un substanþial capitol. dincolo de Prut. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. Aproape. doar o respiraþie caldã.boltitã ºi niºte ochi mari. Privitor la aceastã transcriere. în peniþã. dedicatã. dureroase. cînd el e drumeþ în Ardeal. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie. când mã aflu eu în casa lui. care a erupt printr-un friguros genar. doar pe un alt volum al sãu. apropiatã. Cu excepþia. ca în strofa: «Uºoarã. / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi.. ca o deputãþie. aºa numindu-se pentru el limba lui. latine. inventive. în acelaºi sens. s-a spus. / El de-o vecie izvorãºte. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). nici s-o sperii. de mesaj unionist.. O risipã de frumuseþi. Grig . Într-un vers din douã cuvinte. spre un sfârºit de ev. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã. de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. o noapte. vibrant. ºi cu etern românesc. cu care el înfruntã. vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor.cu tine nimic». ca eroii literaturii lui de copii. o valoare spiritualã de excepþie. din care primul se numeºte Cântece pentru mama. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt». în care «erbile» vor redeveni «ierbile». în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã».. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». iar ºi iar: Grigore Vieru. tipãrit în 1974. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate. din poveºti. deci situatã la mijloc. De efigie. cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. în acelaºi an 1976. desigur. cumva bipatrid. / Îl suge de-o vecie marea. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. în care «jocul» presupune «imaginaþie. prin care lumea culturii e mai bogatã. în ceea ce va urma. episod dintr-un drum. de opus unei realitãþi din lumea realã. Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia. apare în 1988. din realitatea mai mare. / Ea le-ar lua. semnat Grigore Vieru. fie ea ºi trufaºã. primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile». maicã uºoarã. (continuare în pag. Muma în genere». Avarie în legãturã cu care stã.15) 9 . motivul copilãriei. parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni. cu litere de mânã. Dar înzidirile pot fi multe altele. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». ºi al fmiliaritãþii lucrurilor». «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã». câteva ilustraþii fine. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. la o Sãrbãtoarea limbii române. ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine. moarte. de grad fiinþial. prin opera distructivã a timpului. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. pe de o parte de har. în raport cu o altã întrevedere. realã». modelatoare de conºtiinþe. o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii. când el îmi transcrie.Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. prin ultimu-i vers. rotunjeºte un profil de scriitor mare. a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. scrise. / Din limba sfântã-a noastrã». la zãri de mit. iar textul e în alfabet cirilic.

1999). e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. Marian Papahagi îndemna la speranþã. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. ca oameni ai secolului XX. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta.“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model. în încercarea de a ne fructifica.“ Profesorul Papahagi. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene. sã spere (. mi-am isprãvit alergarea.)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998. în amurgul vieþii noastre. Astfel. ci cald ºi apropiat. ar trebui sã ºtim. critic literar. perseverenþa ºi . cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. an întunecat al perioadei comuniste. pentru a lãsa aceastã lume. iar onestitatea. Cã tinerii sunt peste tot la fel. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. spiritualiceºte. însã. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj.. Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi. fiecare în propriai viaþã. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. Iatã de exemplu un interviu din 1988. condiþia ºi sã construim. care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã. scorþos ori infatuat. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu. continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. sã ne asumãm.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999). de fin de siècle. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai. al celui care. traducãtor. apãrut postum. De asemenea. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. re-întemeietor al ªcolii române de la Roma. profetic. cu pasionatã smerenie. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. este „a construi“.. Primul – „speranþã“. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas. nimic. profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj. învãþând ºi/sau predând. nu era deloc Mesagerul al spatiului . sub egida Ambasadei Italiei în România. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. editor. sã studieze. 7). darurile primite. lexicograf. împotriva oricãrui sentiment crepuscular. un astfel de gest pare aproape de neînþeles. legat de primul. fãrã patetism. dar în care. cu luciditate. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum. italienist de valoare internaþionalã. ce ºi cât putem construi. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã.

ºi spre Valea Jiului. . zilnic. În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii.000 de florini.000. Sîrbu. dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau. o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale. Iosif Rotter. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. Kubaszek Iancu. zilnic. în consecinþã. Numãrul profesorilor creºte ºi. Intemeietorii voiau „ca acest început. Munteanu Nicolae. a donat suma de 10. 50-60 vagoane de cãrbuni). elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3. de 1. ªandru Aurel. la Petroºani.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. Raþiu Eugen. suma s-a ridicat la 3. între 250 ºi 300 de vagoane. sã devinã. încã de la înfiinþarea lui. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau. Joja Nicolae. Homescu Ioan. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului. gimnaziul devine public ºi poate asigura. a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere. Maros D. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate. sub conducerea energicului director Andreics. Mihail. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite.1902. minieri.000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. prin diferite fundaþii. Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) . drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor. în epocã. Golgoþiu Sabin. integral.000 de coroane anual. din pãcate. acum. Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea. ºi-a închis porþile. În anul 1900. Acest modest gimnaziu a avut. s-a dezvoltat Liceul de bãieþi. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. Statul acordã gimnaziului un ajutor. din anul ºcolar 1901. la început. leafa profesorilor. Mayer Zoltan.” Budapesta etatizeazã institutul dar face. Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului. dupã trei ani de existenþã. Comitetul ºcolar. Poenar Ioan. . directorul minelor din Jiul superior. Stanciu Petru. de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. anual. consideratã.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe. la Petroºani.1939. ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere. ulterior. În anul 1886 a luat fiinþã. Numãrul funcþionarilor de stat. Moldovan Victor. Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4. intenþioneazã sã adune. ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. un gimnaziu particular german care. un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe. tãiat în stâncile defileului. în acelaºi timp. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului. cu vremea. din toatã Valea Jiului.Ion D. Drumul.

la începutul lunii noiembrie 1918. de multã moderaþie ºi tact când nu . La începutul secolului XX. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. la 6 octombrie 1904. În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români). În acel moment. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. În plus.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea.000 coroane în contul comitetului ºcolar. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. Prin urmare. În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. 4 sãli de clasã. etatizarea institutului. ceva inevitabil. acest om îl pierde pe fiul sãu. salã de gimnasticã ºi desen. direcþiunii liceului sã se predea. Din cei 84 de elevi maghiari. Bacalaureatul. din perspectiva timpului. numãrul elevilor scade. Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. prim-pretorul din localitate. Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. în anul ºcolar 1908.54.1909. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an. s-au refugiat. Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani). Reprezentanþa comunei Petroºani decide. printr-un memoriu. în 1919. Dupã etatizare. ba chiar prea energice. Pius. în ziua de 8 iulie 1906. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta. În anul ºcolar 19101911. în acea vreme. recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. Guvernul ordonã. lichidarea situaþiei materiale a institutului. iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor. ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale. în acest sens. În faþa unei asemenea generozitãþi. în frunte cu directorul.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani. În decembrie 1904. În anul ºcolar viitor. „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor.” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza. Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25. în doi ani.târziu. în anul ºcolar urmãtor. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a. Maghiari erau 84 iar români. misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. ca obiect obligatoriu de studiu. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. în principiu. Casierul Comitetului ºcolar prezintã. definitiv. definitiv. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. gimnaziul s-a mutat. Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani. s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30.” Din nefericire. trecut timpuriu la cele veºnice. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909. în noul sãu sediu. La 1 septembrie 1917. Ianza fixeazã o bursã de 1. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. Direcþiunea era convinsã cã „aici. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte. În amintirea lui Pius. iar un numãr de 600 de pãrinþi cer. Lucrurile se clarificã. dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”. Corpul profesoral. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. gimnaziul devine Liceu.

sã-i punã capãt. Semper fidelis Dr. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care. Gavril Precup. Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia. cu orice preþ. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. au colectat 20. în mod expres. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”. În Petroºani. În februarie 1919. Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas. Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi.000 coroane.956 lei. s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului. Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. a deschis.000 lei iar. Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care.solicitã. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie. delegatul directoratului. a þinut. Colonelul Corijescu. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10. Directorul învãþãmântului secundar. comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919. Romulus Miocu. În faþa evidenþei. dã o petrecere în folosul cãminului. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea).” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat. însã. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. cu acel prilej. pe cât posibil. prin donarea a 50. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari). lãmuritã odatã pentru totdeauna. Acesta a fost „provocat”. A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut. major fiind. paroh protopop. Ideea era sã se evite. ing. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. în douã rânduri.000 coroane. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. s-a decis. Pãrintele protopop Romulus Miocu. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã.” Inspector general al minelor. aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei. cu o pricepere rarã. au trecut la rezolvarea treburilor curente. dupã multe 13 . Iosif Iancu. Ioan Winklehner. Irina. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919. suma colectatã ajunge la 50.” Cei aflaþi la conducerea liceului. devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã. la finele anului ºcolar 1920-1921. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. Pentru început. începând cu ziua de 1 septembrie 1919. într-un fel sau altul. prin ordin. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr.

Liga Naþionalã a Femeilor Române. Primãria comunei Lupeni-2.000 lei.000 lei. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D. pe lângã funcþia didacticã. 500 lei. dr. Cassa de Pãstrare Petroºani6. odatã primitã. În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni. Unul era cazat gratuit.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. existenþa cãminului. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare.921 lei proveniþi din donaþii. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. dr. Ceea ce trebuie subliniat. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100. în calitate de pedagog. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. neînregistrânduse nici un caz mai grav. Banca Naþionalã a României. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului.500 lei. Numãrul elevilor a fost. a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup.000 lei. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã. Ioan Niciu . zi de zi. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. Romulus Miocu. preot romanocatolic. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei. în total 1. Religia era predatã de Ioan Duma. ªcoala medie din Lupeni-200 lei.000 lei. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5.000 lei. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare. dirigent. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea. de dr. de la bun început. Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. de Bela Ganya. iar cinci cu reducere. d. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”.” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. Uzina electricã Petroºani-1200 lei. Albina din Sibiu oferã 200 lei. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã.308 lei. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. Ioan Winkleh-ner dã. Dr. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. ca de fiecare datã. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni. Coloman Fulop era directorul liceului. Fabrica de piele Petroºani.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti. de asemenea. de doar 22. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu. Profesorii aparþineau. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã. dr. paroh-protopop greco-catalic. Vasile Niþar. în concepþia celor care l-au înãlþat. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2.alergãri ºi intervenþii. Ei deþineau. Ajutor i-a fost prof. de Dominic Varga. în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. prof. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor. prof. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei. preot reformat ºi de Antoniu Muller. în data de 15 octombrie 1921. prim-rabin izraelit din Petroºani. la început. secretarul Casinoului Român. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. ministrul Petru Groza. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. va asigura pentru totdeauna.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi. membru în Comitetul ºcolar. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei. 1.000 lei. Casa ªcoalelor Bucureºti.10. „un institut de regenerare. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. preot paroh ortodox.000 lei. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare.000 lei. Peste ani. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii. personal.500 lei.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani. Imediat dupã Unire. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea. Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39. „care pe lângã sprijinul moral.000 care sumã. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1. secþia Gorj14 5. Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25.500 lei.

o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului.” Din fericire. Ionel Moga a fãcut. Dintr-un bocet doar mângâiri. 15 . «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». Wilhelm Metz a intrat. care a devenit studiu facultativ. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . La etaj era spitalul. Brâncuºi. prof. dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea. Dr. d. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. în timpul ocupaþiei româneºti. Szekely nu (urmare din pag. ori testamentar. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj. a ospitat orele d-lor profesori. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã.gurã de leu. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca. însã. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. din parcã o presimþire. iar Oscar Mar. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani. secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. trupele române au intrat în Petroºani. aºtern umbra / pe masã. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic.) Doar de pe acest «plai» de grai. Antoniu Toth. Din pãcate. viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. A. La Petroºani. Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”. liceul nu a suferit pagube. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. însã. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. în fiecare clasã. Mobilierul a fost coborât în curte. într-un an. Doctore. 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. A rãmas. aflãm. director regional al învãþãmântului din Timiºoara. 1922. prin vreo patru decenii. la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor. / curatã ºi rãcoroasã».era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. În octombrie. de altfel. poate. prof. Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. prof.” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921. dupã douã sãptãmâni de activitate. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb». Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. care aºteaptã o revenire. ºi în fine. dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. chimie ºi gimnasticã. prof. aplecându-se. În 28 august 1916. custodele colecþiunii de naturale. custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã. trei inspecþii sanitare. Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. s-a retras la pensie. cuvintele: «Sunt iarbã. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». iatã cum mã simt. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. cum s-ar juca. pe care el le-a scris.22 (Petroºeni.

Cartea. în timpul nostru. personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea. acel ceva care „nu e în ordine”. Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. sã intre în conflict cu „legea”.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. Experienþa dramaticã a interogatoriilor. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei.. Ioan Gheorghiu din Iaºi. un perete abstract. o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. gesturile repetitive. luminatorul. imposibil de publicat înainte de 1989. 1923 – 25 oct. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. neodihna. sovietizate) comite un delict de opinie. în limba rusã.. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. . prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan). ci se executã. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura. astfel încât. totuºi. nepriceperea ºi prejudecãþile. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi. din pãcate.. pentru cã presupune conflictul cu sine. împotriva lumii rusificate. literar. hârdãul. mir – pace/ lume. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. Antimir este condamnat în mod abuziv. ridicatã la rang de artã.. indiferent unde ºi când ar funcþiona.. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr. Darie Magheru (25 oct. deºi vizeazã clar comunismul. temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi. sã renunþe la opinia personalã. În esenþã. abandonarea libertãþii de gândire. prostie – ºi îl denunþã ca atare. încã prea puþin cunoscut publicului cititor. preþul ei este însã foarte mare. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964. realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. Foarte dens ºi. a unei vieþi trãite intens. aparþine „literaturii de sertar” de calitate. dar tipãrit abia în 1995. groparul – fost preot). în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”. prin aceasta. mai „deschis” decât toate celelalte). devine o problemã de conºtiinþã. fricã. justiþia e o instituþie absentã. impostura). hainele de postav aspru. fãrã sã fie anchetat. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. starea de confuzie. astfel. în componentele specifice – prejudecãþi. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã.. prostia. pe de altã parte pentru cã. de altfel. bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. sã retracteze ºi. Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului. Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri. cât a trãit. ca urmare. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã. Antimir este o conºtiinþã tragicã. în seria postumelor publicate la editura Arania. prostia. de timpuriu. iniþial coerente. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã. de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. confort sporit!). Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. aºadar. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. devenit familiar ºi. a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. – ai garsonierei sau ai carcerei). la infinit. oboseala ºi alienarea. în text. În roman. pe care el îl vede. de angoasã. decât o carcerã. de nervozitate. strict circumscrise prezentului istoric. în aceste condiþii. Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. prozator ºi dramaturg braºovean. Scriitorul a fost marginalizat. 1983) este. respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica. tot ar fi meritat sã capete.

. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici. chiar pe pijama sau pe pled. se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind..Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea ... se luminase bine de ziuã. uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – .. cu el tot care-ºi 17 .. din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã... deci – gândea antimir. ºi þigãrile acelea aruncate. ivitã aºa. e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!... la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete.... sau. mascatura. ºi-a aprins þigara.. era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta.. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator.. câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol... ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul. n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui. dar cumva forþat. a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã.de-afarã... în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum. cu grijã.. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã. þigãrile erau acolo. uºa care dãdea în hol. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?. da.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor. rãzbãteau foºnete.. apoi ºi-a tras perna mai sus. ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat. ºi.cealaltã.. ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!. chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum.... a înþeles cã nu mai înþelege nimic! . „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el. din pãrculeþ. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!.. aºa. dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii. la-ntâmplare – deci astãzi.. mai rãu! direct pe pled. pânã mai ieri. aici.. îºi amintea cum.. ºi fãrã ºireturi? [. trecându-ºi privirea prin camerã. apoi a râs.. de scrumierã nu mai avea nevoie. cu buze care-i tremurau înfiorãtor. era rãsturnatã pe covor. în pijamaua asta. se înfurie antimir.....de-aici mi se trage. ºi. foindu-se în aºternut. era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor. ridicândo.. improvizatã.. oarecum uimit. când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios. ºi-a aprins þigara. din ce în ce mai bine!....... în camerã?. ºi-a zis antimir. ce-o fi având?.. ºase-ºapte... bâjbâind pe pled.. ºi a scuturat scrumul. fir-ar al dracului!. ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu. ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând. cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã.. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni.. ºi. ºi un fel de ciripit vioi. da – ºi-a zis antimir – .. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru . de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir. bricheta peste cutie.. (fragmente) IV.. dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã...

] V. foindu-se iarã în aºternut. la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie.. ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent. antimir a sãrit în picioare. ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi..... ºi antimir a tras adânc. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri....... mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor. n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [. la oricare dintre ei s-ar fi oprit. ajuns aici. îi spunea cã nu totul e în ordine.. simþea încã un fel de obosealã! […] VI.. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi. sã-l arunci în afara societãþii.. dar – undeva. ºi pantofi cu ºireturi. când respiraþia îi revenise la normal. sã se scoale din pat!. îºi amintea el glasul tovarãºului.. mult mai mult decât astenie!. sau din pod. îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete.. ºi. deci. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri. ºi.. un hârdãu în loc de baie ºi w. ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine. ºi – mai cu seamã – din prostie!. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi.... judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos. nesãbuit.. al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!. a deschis ochii din nou – sau. dar auzea clar. ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã. ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã. distinct.” ºi.. pe podea – zgâriind-o sonor.. ºi pereþii. ºi....... când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi. în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci.. nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori. aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi. ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei. cu sete. o ficþiune împuþitã!. rãguºit. în pat. s-ar fi dus pânã la hârdãu. sau al mamei. ni l-am clãdit din fricã.. sau din baie. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar... nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã. din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul.. dupã care.c. ºi îºi strângea capul. da’ parcã nu chiar acuma. e mai mult decât astenie.. când. al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!.. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!.. ºi antimir a tras iar din þigarã ºi. pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor..... ºi nu s-a clintit!... cineva.. sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri. cu inflexiunile lui.. pe pat.ºi. deci. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate.. sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. sau al ... în cerc demenþial. de-abia mai târziu. sau al prietenului. o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte. cu palma umedã de transpiraþie..þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „.. cu ºi fãrã ghilimele asupra lor. din þigara tare... cu accentul lui. singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut. îl soma: „.tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã.. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine. fix pânã mai adineauri: nuuu!.. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur... „oricine – îºi amintea antimir acuma. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!. înlãuntrul lui – ceva.. cu timbrul lui. dar sã treacã numa’ ziua asta... ºi-a zis antimir. se luminase de ziuã.. n-a mai înþeles nimic!... ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii. ºi-a zis el. din nepricepere. pe eºafod – deci! ºi. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui. pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui.. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse.. numãrându-i la nesfârºit. ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã. sau poate lumina inversã. aºa cum ºi le dorise modest. uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe.. ºi le aºezase cu un gust modest. de vreme ce îºi stabilise.

. ºi noptiera... apoi îºi zise. ºi.. se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!. dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã. ºi pereþii! . ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare. cum le numesc franþujii. bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit. în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara. puþin sãltatã. cu nimb. ºi se foi un timp în aºternut. al patrulea! 19 . ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir. privirea lui sãlta de la un colþ la altul.. dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!.. sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav.. încet. oricine poate greºi... ºi. numai la desen. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã. în ºoaptã aproape – de fapt.. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!.. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi. privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen. recunoºti – ºi basta!... ºi calul sãu.. în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!.. de data asta cu un început de nervozitate... pieton-microcefal. da. fãrã nimb... ºi pledul.. ºi lustra.fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela. ºi covorul.. ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf... toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã. cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã..

iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã. apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. toatã lumea a reacþionat cumva. alþii au fost iritaþi. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii. despre texte ºi contexte. în final. ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri. fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). fãrã tabu-uri generaþioniste. Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. a revistelor Steaua ºi Tribuna.ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri). Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008). în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. fie pro. Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani . nemulþumiri. rostim. Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12. conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. 2008). aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. Aurel Codoban. ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona.: unii s-au amuzat. frustrãri etc. nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii. refuzând o aniversare canonicã. nici luãrile de cuvânt incisive. un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor.

cât ºi pentru noi. mult prea tânãr dispãrut. dacã îl vãd pe Bebe. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. cãci el este greu de urmat. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. are importanþã numai faptul cã mori. acesta nu poate fi decât: „pensionar”. ideile înseamnã senzualitate. interlocutorul sau iubirea de o zi. cogito. e creºtinesc aºa. ergo sum.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. rãmânând un însingurat. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. …da!… Îþi aminteºti bãtrâne. El iubeºte cu patimã femeile. Nãscut din coasta lui Dionysos. Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat. atunci când oltenii se duc la piaþã. ale muncii tale. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. aici în Düsseldorf. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul. Dar la ora ºase în dimineaþã. ºi Taºcu redevine teoreticianul. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. deodatã. frig… Se vor fi gãsit colegi. sã te petreacã în vorbã. Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. oameni de culturã. la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. rãspund pentru el: NICICÂND. E bine. iar ideile zglobii ca balerinele. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi. ºi ideile.S. Am mai publicat un singur recviem. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. Prietenia o scrie cu literã mare. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. aºa cum îl cunoaºte breasla. tristeþile înseamnã senzualitate. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. acum mai bine de 31 de ani. ergo cogito. ºi paharele. de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. el cocheteazã pe furiº cu Apollo. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito. Recviem 21 . nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. de orele acelea „indescriptibile”. analistul de fineþe ºi infailibilitate. cãci e sincerã. Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. S-a fãcut. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!. Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. zgomot. pentru Toma Caragiu. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat.

cum ar fi “stridenþele. apoi director al mai multor efemeride el însuºi. Aron Cotruº. prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. în atâtea privinþe o “mirare”. Familia. cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. de la Poemele luminii la Lauda somnului. Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã. prin slovã tipãritã. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire. cu cuantumul lor de “revoluþionar”. Dupã cum. arghezian. “foarte modern de la început”. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi . sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. cuvântul: En masse”. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. 1923). aurorali. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic.o vocabulã predilectã. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. inclusiv în planul expresiei. Ilea . Revista Fundaþiilor Regale. “materia plângând”. adevãratã emblemã. iveºte. uneori chiar nedibãciile versului lui”. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. un Ion Vinea. numai aparent derutante. o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. prin pagini de reviste. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. un Adrian Maniu. Lucian Blaga. cãci. de atelier sau debut. primeºte cu nemiluita voci. e drept Aurel Rãu Ion Th. respinge. între care pictorul Ion Vlasiu. îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii. de pe Someº. “sub semnul notaþiei”. Gloata. Bistriþa. între altele. în Ardeal mutaþia în magic. prevestirile. din social. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. la o alãturare cu altele. în Societatea de Mâine. configurãri. poezie “sãracã în vocabular”. . un îndrãgit. cu anvergura cunoscutã. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. Peste munþi ºi în Bucureºti. dinspre uman. O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general. ºi despre care atât de puþine ºtim. între care Eu ºi Europa. urmat. “utilizând cliºee”. 1928 ºi Printre oameni în mers. Mediaº. evident. Poeþi tineri ardeleni. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. anii 1930. între care Azi. ºi magnetul incendiar. a oraºului cu statuia regelui Matei. fizionomii noi. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. prin diverse alte oraºe. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie. care va fi ºi de hotar. ºi un . de caligrafii hieratice ori cãutate. triazã.considerate vremelnice . în Clujul universitar de dupã Întregire. în publicaþii din Timiºoara. valideazã. ºi acest catren. distinct început de drum. Sau mai propriu. pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”. ºi ironia. Eugen Ionescu. O devenire numai revenire. ale criticii. a Jocului secund barbian. un boem ºi un temerar. nu mai puþin. psihoza bacovianã. intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. Un debut. într-un cor de cumpeni ale apelor. ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. Cuvinte mari. în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. Noua liricã ardeleanã. Abecedar. la un an. de pânã la cotitura Blaga. mãrturie. de înfãþiºarea într-o proprie carte. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. verbul cu visurile lui de “creste”. În ziarul Patria. în arenã. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. din perspectiva dominantei principale a liricii zonei. în Viaþa literarã.un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. de sintetizant Ermetism. Cuvântul liber. are loc tot aici o altfel de intrare. o primã culegere. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) . Când limba românã. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. mai mult de boemã. în sfârºit acesta un centru. Hyperion. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. ªi totodatã cu un rãsunet. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei.O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. de o cãrare .nedreptãþi. “poezia însãºi în stare nativã”.

care le comandã./: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. miºcãri. “Iubire. cu accentul ei într-o cuprindere mai largã. Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã. în rãspãr. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi. cum o ivire din element pur mineral. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri. o alegorie. cum ºtim. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi. Sau. un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen. se aflã într-o sãrire de etape . rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”. Noroc bun fiecãruia îi spun. cu vremea o micã mitologie... cum imaginile. ºi sã-l arate.. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract. umblând spre o omologare în întreg românesc. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã. Poezia. într-un fel. în 1940.. unde poetul nostru îºi câºtigã. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat. din atari semne de peisaj dobândit. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. pomenitã mai sus. sau incoerenþã. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut.. de o concentrare surprinzãtoare. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /.în special Societatea de Mâine. ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. “strungar în fier”3 : “Mamã. Nu inventariind: inovând.... însã completatã începând din 1929 cu frecventarea. “Prin livezi. expresiile. durã./ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. de oniric diurn.. Se ridicã stea. virtuozitãþi. dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume. învaþã . în din prime încercãri cât ºi în Gloata. iar alta a opþiunii. fâºii de viaþã mizerã.. “Când voi izbi odatã eu cu barda. ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan.. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii. în receptarea operelor literare. de o visãtorie ºi un rafinament. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. în modernism. “Notez: 10 septembrie. atâtea ataºante schiþe.de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi.. de o pregnanþã. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926. apã cer .trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. de ludic. împins probabil de nostalgia satului transilvan. / resfirând prin unde un ritmic ison”. fost./ se-apropie pãmântul de cer”.. “printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste. “Iubito. de rãscruci de tâlcuri. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. sau emblemã. un rost în lunile scrise-n calendar. / bãtuþi de ploi. scenete.”. desigur stimabile. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. contrastant: “Fum înalþã cartierul. autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã. Sau. timp de vreo patru ani. / tolãnitã pe-un car cu patru boi. de cronicã jurnalisticã. de a nu se depãrta de el”2 ). conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic. “. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe. “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii. prin sporul asociaþiilor.. ca pe-o pâine”. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie. cu sine nimeni nimic nu ia. la o zvâcnire 23 . / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”. de profil tehnic ºi comercial. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”. ori filmice. viziuni. raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani. o enigmã. gesturi. ca sub amintirea despre un menit. “Plouã apele. Cel puþin. de evlavii. N-am boi plãvani. de un conversativ ataºant. oricum a unei voinþe de stil./ . E. Ambele. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda. nu numai ale vãzului. iar pe alta. n-a lãsat nici un ecou. “brazdã”. respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel.în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. // Someºul o urmeazã-n curs monoton.. în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare . în primii ani de dupã marea Unire. / O crâºmã deapãnãntâmplãri./ Zori albi rup stavili puse”. de un sãrbãtoresc al percepþiei. toamna trece pe la noi. un gând / mã poartã pe cãi vechi . este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui. cu o iubitã. O suitã de chemãri... geografie la prima vedere oarecare.. dar pulberea amintirii e luatã de vânt. de comedie umanã. pentru urgisita. am boi de foc. pe care Ion Th. cosaºii taie / fire verzi de mãtase”. compoziþii de gen. De aceastã curgere. ºi o instrucþie medie. sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu. cu atât mai surprinzãtor. / în trecere.. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”. tropii de un iconografic oriental. în etapa ei de la Cluj. / având / în gând / pe draga mea”. miniaturi..”. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”. Satul meu e lumea-ntreagã.stã ºi þese foi / de plop. chiriaºã rea”. de o tandreþe. versuri care sã-l scoatã din flancuri. una a purcederii la oraº.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. “funcþie socialã” a literaturii. parcã dezinteresate de sens. pentru care experienþa Gândirii.nevrând”. un convârstean ºi un afin.

Poetul la cheremul vieþii. ca un indiciu al autenticitãþii. cunoscute. lemnul prelucrat. ani ºi ani. miez de noapte ºi de zi. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus. ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei. în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial. sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum. ori în ecuaþie. parcã într-o proprie configurare. pentru un mers la þinã.de fulger. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. care va fi peste douãzeci de ani.va reþine. la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”.. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. de amnar în cremeni. astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse. care se construieºte pe sine. Prefaþatorul Gloatei. Vasile Fabian Bob. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. a unor crãpãri sau stingeri de zi. produsul industrial finit al micii industrii. de peste imediat. de nu toatã viaþa. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj. lângã humã de brad ºi fierãstrãu. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat. desigur nu îndestulãtor. o poeticã “mocãniþã”).. a unui mai vârstnic. lui Emil Isac tânãr simbolist. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). ca într-o altã accepþie Al. ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri. “Distrugãtor ciocan. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. ca la o întoarcere. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. de-un spiriduº. viforos /.o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”. piedici din ambiant. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. a feþei din Apus în Rãsãrit. pietros. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. ar fi numai propria biografie. transfigurându-le”. prin începutul de veac XX. Elev. survenitã parcã dintr-o conlucrare. o plantã migrantã. protectoare. ºi “sã fi rãmas la coasã”. sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. mesajul extraliterar e doar pretext. povocare superbã. ºi odatã acest fapt instituit. inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”. în care subiectul. apoi. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“.. în templul preajmei.”. în Paris. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului. când nu orgolii de vechi cetãþi. Cãtunul ºi Minerii din Anina. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. pentru toþi. din judeþul Bistriþa Nãsãud . e normal sã-i vinã sub condei. într-o emancipare. îndiferent de materialele de care s-ar folsi. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative. are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat. autorul Rinocerilor. dramaturgul creator de epocã. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. pentru forþa lor de expresie. în fine.amãnunt de istorie literarculturalã localã. “ciomege tari de ulmi”. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene. ritualic. ºi la altele. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. Consideraþii. din cer contemporan. în fluxul imaginaþiei. Noapte blestematã ºi Început. O fãcãturã. din Rãscoala lui. în amintire. în popor)./ pentru cei sãraci. lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru. care prin asta îºi pierde caracterul social”. dar ºi un spontan. Trebuind. un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. cu care volumul de debut se încheia. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã. dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. Macedonski un nasture. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. cã “nu existã subiecte anestetice”.. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. / o sorã”. rostire subteranã de forþe din iraþional. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. desigur Aron Cotruº. / loveºte-n edificiul uman /…/!”. din mica bijutierie În grãdinã. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. sã crezi: aruncat din lunã. sau. Din poemul Horia. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale.. tu ai acasã un frate. Dar. “convingeri pe crengi de suflete obidite”. semnalarea. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928). autorul lor. pacificate rele duhuri. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. pentru cantitatea lui de deschidere în uman. din “Atlantic” în “Ural”...”. de- . sau internaþional. ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie. în poemul introductiv Povestea mea. trimis în strãini . pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã..

într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. / ºtiu marginile foamei. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. în volumul antologic Ani vii. Astfel. le face sã vibreze. în creaþia autorilor lor. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. patosul. ºi cã. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale. o anumitã romanþare. decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã. în 1967.) din amintire. la intervale. parcã ar rãmâne pe loc. ºi poemul Rãspântie. de sub Cãlimani. exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. o întoarcere la elemente. cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar. n. poezia Rãvaº.. un atentat la integritatea þãrii. Amândouã. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. ca de stins cãrbuni. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. “ca artist”. între ele 1 Mai. notaþia. poezia aceasta (din Gloata. metaforã ºi sugestie. unele publicate încã prin anii 1932-34. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare./ cunosc tainele cãrþilor. autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc.). cum satul sãu natal. în ciuda unei frustitãþi. o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. de neignorat: “atunci. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. la ai sãi. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã.o pildã. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. de mod clasicizant. între altele la zi. O remarcã nu incriminantã. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal. cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”. Poeziile rãmase prin reviste. Paralele. într-o tãcere de mai bine de 8 ani. treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang. multe ocazionale. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. amintit. pânã la volumul Întoarcere. dupã alþi cinci ani. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate). atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare. din trecut spre viitor”. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. la fel. de foc spiritual”. ºi vor umple retroactiv un gol. cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”. un titul de ciclu. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã. gen: “Hiiiioofffhs!. vor fi încluse. dupã versurile “Mamã /. ca sub habsburgi un salvonduct. puse sã acþioneze în subconºtient.. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. de asemenea marcãri de o re-vigorare. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei.. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. ca un curent electric. de transpus integral.. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. din Cluj. cedarea Ardealului de Nord. prozodicã. / Maºini întorc / strãzile din mers”. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. prin Dictatul de la Viena. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”. imprecaþia. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. Între acestea sã pomenim volumele. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el. care vor mijloci. Totul ducând la o atare concluzie. n. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. ºi în ultimã instanþã o potenþare. desigur. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 . sã ardã”. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre. regeneratoare-nfloriri. / dragostea celor mari. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. inclusiv al valorii. din acest. intrã. poetul “nu evolueazã”. Strigãt pentru mâine. în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. dar ºi la fiinþa proprie. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. pe tot restul anilor. dar nici nu sunt de ignorat. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. cum nu se poate mai încurajator. prin 1935 ºi 1936. din varii motive. “ºi le aprinde. editorial vorbind. situare în naþional. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. se supravehgeazã. Rânduri pentru prietena moartã. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. Nu se susþine însã. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei. de tomnatice. printre ºi prin cuvintele sãrace. ar putea da singur seamã de un întreg. (adesea în delict de neaoºism. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. De o menþiune bucurându-se. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. altele ulterior. Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure. “neintergându-se în substanþa ei”.

asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”. locurile natale. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp. / ºi buzele cireºe pentru sete”. asumat. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. din epocã. cu mama: “odatã. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. În sat. * Dar. e mistificatã. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. aºteptate. punerii unui capãt “dorului”. “am ctitorit bisericã în mine”. în “sfinþiri cu foc”. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. Din tot acest frãmânt însuºit. riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. distihul cu dezacordul. vechi cliºee ale datinei. focurile lor de artificii. din autobiografic. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. în vederea unei în existenþial. schimbãri. mesajul social. nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. cu nostalgia copilãriei pierdute. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. “încercuirii”. Simfonia uzinei . Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. a unui agitator în faþa unei mulþimi. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri. urcând ºi la nivel de semnificaþie. / iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. personificatã. ca întro teamã de o cenzurã. Cosmosul. fãcând sã te gândeºti. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. mãsura le-o dau . în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. multe. printre smârcuri de veac înrãit. în punctarea aceasta încã o datã. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat.ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. În locul preluat de la semnificat. fie pentru duioase împletituri. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor. / pentru vieþile cari cad. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. din real. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. “sã trecem graniþele clipelor”. cãruia Ideia nu ie se refuzã. la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. satul. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. învãluitã. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. sã ne ºtie. / de mult mã uit spre garã în zadar”. într-un spaþiu întreg de exorcizãri. limpezite. cu floral de artã naivã. Târziu. de semnificant. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. nici el eschivându-se de la o participare. salvatã” în poezie5 . o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. “o pãrãsim domeniului”. ªi totuºi. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. din prefaþa la Gloata. de pildã Sat bãnãþean. obidei. îmbrãcând hainã de poeta vates. / Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”. poet al evenimentului. Era o tainã încuiatã-n ele. al Refugiului. jucând ºi un rol de limbaj. Printr-un joc al sorþii. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. sublimãri ale unui recurs la memorie. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. nu are nimic de-mpãrþit. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. unde un “grai pãduratic”. ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. / cu aurul holdelor în mâini. ca-n atâtea alte vorbiri. componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. într-un plan general. la care nu se renunþã. sub semn de Destin. Aproximãri. încãrcãri cu funcþii noi. “inima vrerilor”. brazdei. ai tânjalei. eseninian. la o întreagã pletorã de veleitari provinciali. Evident. Minerii din Anina. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. cã aceasta “nu poate fi justificatã. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. mamã. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. . e de cele mai multe ori unul implicit. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. neologismneaoºism. / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. bivalenþa. explicabile în strategia autoimpusã. / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. cu care poetul acesta. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare.iar munþii au îngenunchiat aproape. eºti secerã în grâu»”. revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. Dupã cum cuvântul dor. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. încã în vuietul prim. “þarina opãcitã-n devenire”. decupãri din geografic.faptele de alchimism poetic avizat.

Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. un cuvânt reabilitat. ºi Spovedania unui învins). Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . a “binelui. îl vrea. tot mai mult. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ). voinicismele. surugiu numai la cuvinte. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor. ideologizantã. a vremii. pe ºantiere de construcþii. 1946. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”. cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. nu-l vrea. cu impetuozitãþi.. de înþeles. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . în lucrul sãu “proletar”. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei. pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie. sã iubeascã “mândra aºezare”. whitmanian. Dar sã-l mai privim o clipã. iluminându-se în capcane de proprii vedenii. e drept. va rãmâne. de o identificare deplinã. en Roumanie. dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. chiar dacã prin înfruntãri de iad. cu pasajele: “-Te cautã un om. persevereazã în maºina de modelat minþi./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton. Soldat fãrã soldã ieri.) la volumul care va urma. pe entuziastul întors la o artã angajatã. strigã cineva”. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. uºor nostalgice. scrisul unor þãri din Rãsãrit. sindicale. cu dobândirile pe care i le ºtim. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. proclamãrile.produs numai al vieþii. ca oamenii.toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. Democraþia în mers). în fabrici. cum altfel? imediat. în izbiri de nori. vreun sanatoriu unde e pacient. despre o pauperizantã traversare. pe nepusã masã. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv. pe la case de odihnã. Dupã regula: “À partir de 1945. instanþã . din pod? ªi imaginile. eventuale. “Omul era într-adevãr un om. pumnii strigãtelor. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . nu mai întorc þara pe dos. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã. la armele basmului. la o rãsfoire fugitivã. Un iureº care nu se mai potoleºte. care vor fi vegetãrile. din 1957. printre aranjamente de culise ori subterane. de import rãsãitean. o ilustrare a unicului mod în care poezia. ori de “creaþie”. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii.. izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. poate fi. clamând. din interior.. cãlãtorii documentare. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . cãlãtorie de chin sprea ea însãºi.. dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice. stabilit de ursitori. parcã dedusã. cu sârg. sub emoþie. cum e ºi firesc. unele 27 .avem anul de hotar. utopia Gloatei. ca document. ºi-a pãcii”. ºi unui alt accident. ºi din auirea. de regãsiri. “capetele nãpârcilor”. Pasul meu peste ani. în vreun umil sanctuar bahic. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. pe care o cântã. ºi ele sub vremi. modernizând ºi proletarizând”. comandament de timp. în valul victoriei cauzei acum. cu eforii ºi improvizaþii de atelier. Ion Th. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. sub surprizã. într-o realizare strict personalã. iar foarte curând. Cartea care-i dã lui Ion Th. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. de agitator la o manifestaþie. În apãrare la tribunale din viitor. în exemplul Cotruº. în localitãþi miniere. pentru poezia lui de “confesiuni directe. ºi cu câte un popas regenerator. de aceleaºi regãsiri în evolutiv. la zorii unei lumi mai bune. ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. a unei întregi literaturi deviate din specific. cum sã nu recurgã. o altã înflãcãrare. unde se aflã. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial. încât sã avem un alt atestat. într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea.catã sã-i rãspundã. amintit. e de presupus.

regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. pun la cale. între care Cu ce sunt de vinã. ºi altele. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. militant. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. Însã într-o limitã: demersuri. o reîmbãiere în începuturi de lumi. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. simple sau debordante stãri de spirit. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. “Devreme rãzvrãtit /. nu odatã cu vibraþiile simple.. atestând. “cerbi ºi . Cu din prime. comportând virtuþi de ritualic. trei volume de mai târziu. mai amplu ultimele douã. Conspiraþie albã. în aceleaºi tutuiri. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. Se poate spune cã o premeditare. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului. despre un pustiu. tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”. rãtãcitul. ca de nou avatar. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. la semne de vârstã. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. imaginaþiei. la sat. o abilitate. “Ochi în ochi cu universul”. pe o pojghiþã foarte subþire. cu ceva ºi de penitenþã. pentru regãsirea unui firesc. singurãtãþi. trãirilor. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. Spleen . din conjunctural. de eu singur printre lucruri.în mai multe avântãri detensionate. exultãrile ca sub apa unor cascade.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. sau ilustra. ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”. Frãmântãri. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. sau priviri din urmã . omeneºti ºi sincere. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. Cu puþine excepþii. orfic. care cedeazã unor cutezãri în mai mult. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. de familie. mai posibile. întro frazare de o tãieturã modernã. dezvãluind. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”. dar ºi altele. Se va preamãri munca. a unei normalitãþi în planul expresiei.. a unui cerc. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. ºi Avânt crepuscular din a doua. cum ar fi Evocare. ca Peisaj. dupã o prestaþie mai potolitã. o celebrare. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit. alegerea unui decor adecvat. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt. Eu. ajutã. o trudã. verbele. În care scop. o trecere.hilaritãþi.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. publicat în 1981. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”../ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. din exultãri cuminþite. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. Fir de trandafir. inerþii. Dar ºi informaþii de gradul doi. cu etalãri de eternitãþi. perindãri de recrudescenþe de limbaj. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. din memorie: “Noroc. ªi anume o sihãstrire programatic. “poeni înverzite. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. ca de pildã “unicul Tot”. Tribulaþii. cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. “cum e mai bine. Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. împliniri. de peste intenþional. / neþinând seama de ele”. pe o coardã de optimism. parcã îndoialã. prestaþii. Încât deopotrivã. între care poemul Plopul. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. nici exorcismele nu lipsesc. o secãtuire. ca o închidere. un artificiu regizoral. reflecþiilor. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. Descripþiile. sisific. uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. pe poetul numai poet. Ion Th. de vietãþi. / urc. Coasta de drac. ale unui Narcis. Drum solitar. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). de munþi. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant. Pentru întreagã aceastã ofensivã. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. din prima din aceste douã cãrþi. numele de forme de relief.. în peisaj. / Au cãzut boierii. aceastã reluare a unui sens ascensiv. legitimã. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. Matinalã). umane. între solilocviu ºi dialog. la umor ºi ludic. comparaþiile. printr-un întreg obsedant deceniu.sã-l ai din nou dinainte. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe. în stil prozastic de articol de ziar. Zvon de primãvarã. “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”. “Binele din întuneric la zi îl scot”. Încordãri. colocutor regãsit. spre finele etapei Ani vii. poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . cu izbutiri felurite. Pentru ca totuºi. provocãri. nu cobor./ calde. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume. frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”. din Inventar rural. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. în relaþie cu un crez manifestat. dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. Vedenie.

alternativã însã singurã. sfidare aruncatã morþii. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. Ilea ºi poezia lui. mai mare decât neteama de un târziu.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. punând într-un chenar de zãri. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. într-un ceas de rele presimþiri. parte într-un întreg de desluºiri. nu doar de cãutãri. în Historie des littératures. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. izvoare. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. odatã. într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim.ºtie multe. Moment când sã-þi aminteºti. comu-nicativitate. în epoca internetului. Emil Manu. Anii vii. cãreia sã-i contrapui. 1957 7 V. în peisaj nocturn. cu care. dar care va fi sfârºitul?”. ºi la alegorizãri. stea cea mai de sus. referiri. transilvãnean. gravitate. la Gând românesc. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . “aurora vãgãunilor”. II. * ªi încãlecat pe-o ºa. E interesant cum într-o angajare de actant. mistreþi. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui. “capcane ceºi ciulesc urechile”. printr-o crizã. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. lui Ion Chinezu. venind sã-l viziteze. op. Ovidiu Papadima. are o intuþie criticã la obiect. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase. în câmp de nostalgii dacice. de a tranºa pe sub zodii. “primãvãrând” ierni. în acelaºi scop. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. Se recurge uneori. “Toamna stârneºte-nþelesuri . Bacovia). / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. din Cluj. Insinuare. numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. pripoare. capitolul Littérature roumaine. Editura pentru Literaturã. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori. însã. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. înzestrat cu naturaleþe. suficientã sieºi. Ursoaica. în volumul Ion Th. înflorat. / gârbovitã de bãtrâneþe. / nu uitã nici anii”.cit. a relaþiei scriitor-cititor. veveriþe care “muºcã ecouri”. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. “fãrã nici o emfazã”. atât cât este ea realitate ºi iluzie. Printre întrebãri. o voie bunã ºi o undã de fantastic. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. 1967 2 Ovidiu Papadima. de vânt. “urlet de lup”. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. Voiculescu 8 G. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. “un urs þâfnos”. cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. “E tânãr începutul. Poezii. dupã exprimarea unui alt. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. într-un veac altul decât al sãu. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns. Ion Th. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. vãi. care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. Ilea. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa.însetat / beau un trãscãu afurisit. molifþi. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970. 1972 5 Eugen Ionescu. un farmec. un loc. mic sau mare”. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. Un critic din care am mai citat. ºi aceastã tiflã. acest profil de poet./ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. aceste douã cãrþi. vol. “vulpi deºuchiate”. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. cântec de lebãdã. o bijutierie de artã graficã. “stânci dezgolite”. mai mare. o energie în conºtiinþa vremii lui. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. Planeta. pãstrãvi. “câinii pândari de stânã”.

vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. ºi ca univers imaginar. fãrã. „Luceafãrul”. a. Poemenserate (1990). „nãlucile”. „tainã a stelelor”.. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. ºi ca limbaj.. Teofil Rãchiþeanu (n. / Prin pustiuri m-alungarã. instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. a pãrinþilor.. Un ciclu semnificativ de poeme. melopeea orficã. unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. Dimpotrivã. de spaþiul ancestral. Între asemenea repere date ºi datate. „policromii de vis”. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu. un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. Un „poet dintr-o altã lume”. modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm. candele. a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers. castele. în starea de reverie permanentizatã. Planete de melancolie (1986). mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. prin pustietãþi marine. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate.. Elegii sub stele (1969). dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. profilul unui domnitor pribeag. sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”. care deschide volumul din 2002. sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate. „vânt înturnat din nou spre începuturi”. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. Ora singurãtãþii (1998) º. salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. de . multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. anunþa un poet neotradiþionalist. Multe dintre versuri. cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti. cum ºi declara într-un poem. sã-i spunem. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. din jur. amintind de doine. nori lunecãtori. turnuri. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. / Pe Golgotha mã suirã”. clasice în formã. în substanþã „eminescianã”. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice.„Efulguratiile“ lui . iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã. numeroasei familii de mocani. „întors în satul (sãu)”. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). timp care „coboarã limpede din mit”. „Moartea e. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre. / Prin streini mã streinirã. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar. unde orfismul se transferã peisajului local. însã. Doamne. gravã. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis. Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). Versul sunã melodios ºi nostalgic. A optat. fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. Subþirea sa carte de debut. rãmas fãrã þarã. de cliºee precum: „peisaj de mit”. începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate. fie mai libere. „abis de poveste”. Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. corn melancolic de vânãtoare. aºadar. ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice.

în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul. încât. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva. Discursul poetic. cu toamne ningând cu aur. // Sã vie dinspre munþi o adiere. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt. / Cã n-ai stare nici alin. „Sus mai sus. / De nesomnul gândului. resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã. / De tãcerea pietrelor. / De pustiul vetrelor”. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã. „Linu-i lin. Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins. / O palã de pe câmp cu miros sfânt. ies adesea biruitoare sonoritãþile. de datã mai recentã. de bocete. fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului. lin. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã. Armonia muzicalã e mereu vizatã. / De plângerea vântului.. / Sã fie cum aº adormi în fân. într-un evantai diversificat de formule prozodice. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. / Aur stâns”. rostite în peisaj montan. / Din pãr curge / Ca un plâns. din ce în ce mai gravã. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii. ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie.. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic.. / În cea poianã. schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar. cu ierni în care „ninge suav”... // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând. suflete. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. / Dalbã zânã / Dochianã. Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant. ªi în Patimile dupã Iancu. / Aur numai. undeva. în lumi depãrtate. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor. ºi în Poeme-nserate. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna.. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire. 31 . Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”. de data asta în nume propriu.colinde. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”.

un miriapod cu miliarde de excrescenþe. sã-ºi cumpere. relaxare. nu suntem decât niºte produse de serie. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. în programul meu nu existã excepþii. Când am mai crescut visam prãbuºiri. Acum. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. Suntem acelaºi. ar putea citi lucirea unui cuþit. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. Jurnal de functionar . E atât de lucios. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. deºi aºa poate sã parã. timpi morþi. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. în faþa teancului de hârþoage. în afarã de crima despre care deja am scris. coºmar. nu. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. Nu sunt un tip extraordinar . sortez documente. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. Numãr bancnote. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. impozite ºi timbre. Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. Când stau la ghiºeu. Dupã ce. Mã supravegheazã. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. inclusiv zilele astea douã. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. o piatrã mai mare. ce este cu adevãrat de coºmar. lui îi arunc o privire umilã în care. aºezat pe scaunul meu negru. ca torsul unui motan uriaº. Supravieþuiesc însã. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie. încercând sã-mi gãseascã greºeli. îi simt în ceafã privirea. da. mi-am dat seama cã. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe.Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. credeam în mine ºi în puterile mele. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. îi simt inima precipitânduse. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. În copilãrie visam cã zbor. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei. dacã ar fi deºtept. de zece ani. stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. discret. Suspectez cã nimic. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. sã-mi þin respiraþia. La început încerc sã rezist. visare. toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. Suntem aidoma. de imaginativ. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. În cazul meu. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. Când mi se adreseazã. apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat. Dar eu nu pentru asta îl detest. epuizat. înãuntru ºi afarã. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. în spatele ghiºeului zdrenþuit. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã. nu mai visez decât cã mã sufoc. respiro. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. Acolo devin mineral. scriu chitanþe. Nu existã de fapt eu ºi tu. lenevealã. ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. la ghiºeul ghilotinã. Din mou îmi ridic privirile. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. Mã aflu în apã. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. Cât despre el. pauze. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. Înainte eram infatuat. Este gras. Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. o luciditate de naturã demonicã. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. este imens. Nu am nici o zi liberã. o fac uitându-mã în altã parte. indiferent la tot ce reprezint. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. Asta e deviza mea. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. ruperi de ritm. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. însã. dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui.

ªi totul din cauza laºitãþii. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. pe care mi le doresc atât de mult. Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. ratat. cu toatã fiinþa mea. pe jos. m-au blestemat. Nu am nici o îndoialã. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 . Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu. nu e vina ºefilor ºi a colegilor. Oh. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. Nu am de ales. Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd. Cred cu tãrie cã nu sunt vii. Nu. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. fãrã speranþã. cum a fost aceasta. Singurul care pare însã plin. Îl cãsãpesc deci. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. este el. ei. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. Ce m-aº face fãrã visele astea. Pãrinþii mei au fost funcþionari. sã mã tracaseze împingându-mi. ar deveni mai atent cu mine. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. Nu am curaj sã fac nimic. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. din greºealã. dar nici nu mã pot exprima. pe ºeful meu. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. fãrã îndoialã. aºa mã vãd. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. e zadarnic. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. sunt mult mai suportabile. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. asta m-ar mulþumi. nici o încercare. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. Zilele de serviciu. Nu e vina pãrinþilor mei. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. hârtiile proaspãt aranjate. nu ar mai face nimic din toate astea.care îi detest fãrã rest. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. ca o ºopârla uriaºã. Nici o zbatere din partea mea. nu am norocul ãsta. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. Oricum. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. cu vatã. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. Da. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. Momentele de liniºte. O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. cu o voluptate desãvârºitã. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. fãrã sã-mi las timp de greºeli. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. Asta sunt. probabil cã apã. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. de parcã ar fi cuprins de somn. îºi suge mãselele. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. în care vin acasã epuizat. atunci când vorbesc o fac repezit. în vis. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. Un gândac prins într-o cursã. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. Din cauza asta. ce scârbos. destrãmat. ar evita sã mã mai jigneascã. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. chipurile. Ratat. sunt morþi care se miºcã. Dar când sunt liber. Într-un fel. Nu vreau decât sã adorm mai repede. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. anesteziat de obosealã ºi tracasare. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. de trei ori ratat. fãrã iluzii. îi sorb groaza. Înþeleagã-mã cine poate. un funcþionar model. asta sunt. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. oricât de palidã. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. Nu sunt bâlbâit. Încerc însã sã nu-i urãsc. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. o scoate prea mult în afarã. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg. prinse într-un carusel nevrotic. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. niºte automate goale pe dinãuntru. Dar nu. noapte de noapte. ah. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. Dar nu mã miºc. Îmi ratez viaþa desãvârºit. pe de altã parte îi dispreþuiesc. E doar vina mea. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie.

nimicuri atât de dureroase însã. Ideea era sã beau din ea. încet. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. Filamentele devin fotoni sau invers. Am pus sã-mi fierb un ceai. Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. pentru cã mi se întâmplã foarte des. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. coboarã lin ca într-un vis. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. Acum. Nu existã frunzã. trãiesc niºte stãri ciudate. Raza o mângâie. Azi am fost desigur la birou. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere. pe dinãuntru. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. Iluzia nu a durat însã prea mult. La birou mã prefac indiferent. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. câte o imagine banalã. aici . ªi tot aºa. Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. mã uit la peretele din faþa mea. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. Când mã doare astfel capul. trebuie sã dau ochii cu ea. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. în partea dreaptã. Dar nu-mi plac oamenii. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. O sãrbãtoare este însã prea mult. îmi frec obrajii ºi ochii. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit. ori el. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. Mã ridic în picioare. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. Acum pluteºte.râzând superior. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. Nu-s deloc genul prietenos. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. Trebuie sã scap de el. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. Bine cã am supravieþuit. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. Mã aºez. ºi sã hibernez pânã a doua zi. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. Aº vrea sã zac în pat. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. e insuportabilã. sã trec peste melancolii ºi cãderi. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. Dupa aceea îmi revin. Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. dar era deja întuneric iar frigul. Cãderea ei continuã. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. cu sufletul anesteziat. despre ieºirile la bere sau la vreun film. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. Azi am ieºit un pic prin oraº. pur ºi simplu. Acum pare sã se mai fi liniºtit. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. de douã ori disperat. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. Mi-am luat sã citesc o carte. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. face parte din fluxul cotidian obiºnuit. intram în apã ºi mã scufundam. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. Uneori mi se lipeºte de ochi. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. Nu am cum sã o evit. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. El este doar paratrãznetul ei. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã. altminteri ajung la ºtreang. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme. Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. de exemplu. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. aºa cum unora nu le plac pisicile. Trebuie sã dorm însã. ea cade. pur ºi simplu. în mintea mea este o frunzã în cãdere. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. existã doar lumina care coboarã mereu. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. Mergeam pe malul mãrii. E o chestie de gust. lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. Sunt disperat. Adicã nu aspectul ei. La început nu o sesizez. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura.

Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. e de preferat oricãrei companii. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte. cu puloverul destrãmat. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer. acolo m-aº simþi mai relaxat. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã. sã reacþionez într-un fel omenesc. Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar. Am un pãr ciudat. nu mã atrage în nici un fel. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi. Pe stradã mã simt stingher. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. E-adevãrat cã nu prea am bani. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. repetând ca un automat miºcãrile alea. cã trec aproape neobservat. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. Desigur. Mânecile îmi sunt prea lungi. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. masculine ori feminine. poze cu nasul meu borcãnat. cu pãrul anapoda. Apoi am urmarit-o pe furiº. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. asta da invenþie. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. ªi sunt lucioºi. Nu prea ies din casã. Mã detest. aproape cenuºiu.chiar nu mai este nimic de povestit. Cei care mã iau peste picior. toþi au dreptate. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. fãrã culoare. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. Cât despre bãuturã. 35 . Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. cu privirea în jos. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. Dar nu de asta i-am refuzat. Incredibil de lungi. Negre ca ºi ochii. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. incapabil sã gândesc. Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. Îmi doresc sã ies dar nu o fac. pentru cã sunt detestabil. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. Singurãtatea camerei mele. cei care mã dispreþuiesc. Azi am fost la cumpãrãturi. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate.

s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. 5. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. 6. Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. Editura Muzeul literaturii române. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. Actualmente. O torturã a inocenþei. negru-maron. sã ne conectãm. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. Provocarea. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. cu zãbrele la gurã. · Andrei Peniuc. Pe coperta a patra. Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. Peniuc poetizeazã febril. scrijelitoare”. mai mult sau mai puþin valoroase. 1992 · Mariela Rotaru. Persistã însã ºi poezia manieristã. Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. 2002 · Gelu Vlaºin. fotografia trunchiului unui copac triramificat. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. Cicluri: Monolog. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. de exemplu). discret religioasã. Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. . Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea . somptuozitatea tonului ºi a stilului. Multe cu gloanþe oarbe. elaborarea migãloasã. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. Galeria de singurãtate. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. Copeertã mohorâtã. Mai nou. în reþea. pulsatilã. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. arþãgoase. de la 6:17 la 0:00. fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. însã. de tip efigie. prefete. Spaime scrise. 1995 · Daniela ªonticã. În felul acesta. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. 2. Congruenþã cu substanþa poeticã. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã.2000 ºi post-2000 Paratext. Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. Titlul. Mic manual de terorism. Editura Ziua. Copertã galbenã ºi desen minuscul. o voce ºi numai una. postfete. Titlul. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. . postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. Editura Vinea. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. sugereazã distanþa de discursul autenticist. cicluri si obsesii . anexã (despre eminem). Nu mã încântã prefixarea cu post-. Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. amprentã femininã. prefeþe. demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. „generaþia 2000+”. Pe copertã. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã. Poezii comprimate. Nu spectaculos. cu o scriiturã dinamicã. Editura Vinea. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. Atac de panicã. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. Editura Pontica. e înscris pe o copertã neagrã. titlu ºi intertitluri sau cicluri. 4. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. 3. convex deformat. mascã de cauciuc. Sincere oglinzi necunoscute. panicat. Aparenþa este austerã. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. Anunþã tehnica urmanovianã. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. firul pãrului colectiv. pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR.

iar nu înfrãþiþi. Copertã neagrã cu patã albã. Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. 2004 · Mihai Vakulovski. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. fotografie. centralã. Pe coperta a patra. cu o palmã uriaºã pe lateral. curãþate de figuri de stil. Odada. cineva a greºit scara. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. 1929. Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. · Denisa Mirena Piºcu.Ivãnescu. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. Culoare gri. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. Copertã maronie cu portret. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. Poezie puternic metaforizatã. Poeme cu muniþie biograficã. Motouri luate din Biblie. Editura Vinea. Nota bene. Dedicaþie pentru Mariana Marin. În prefaþã. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. ci mesaje fraterne adresate cititorului. Coperta anunþã un spectacol absent. anuleazã lirismul. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. dense ºi figurative. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. Poeme scurte. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. cu decolare din cotidianul burlesc adesea. începutul de statuie. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. O. citez: „mondrian. Editura Vinea. Jonathan Swift. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. Un suprarealism expresionist. Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. deºi modernã ca aspect. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. Editura Vinea. Sigur de forþa mesajului sãu. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. Urmanov nu recurge la recomandãri critice. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. portretul lui isambar kingdom brumel. Pe copertele întâi ºi patru. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. de Dan Sociu. reflectând. de 37 . saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. o femeie în cizme. oarecum. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. Boris Pilniak etc. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. sã citeascã mai departe. 2. Un postmodernism poznaº ºi livresc. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. O carte româneascã a plãcerii. Epicul diaristic. am intrat în corpul iubitului meu. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. cu Radu Vancu. gen The Simpsons. Parodie ºi artã poeticã din belºug. Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. atmosferã gloomy. Editura Vinea. aºadar. Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. Poezie cel mai adesea masivã. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. înguste. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. cum s-ar diagnostica el însuºi. ediþia a doua. Creaþia lui Constantin Vicã. surprinzãtoare. În volum. separate de un mare spaþiu alb. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. Pe coperta a patra. Editura Vinea. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. Pufos ºi mecanic. Imagisticã ultra-încãrcatã. Sau. Editura Vinea. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã. Decuble. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. În prefaþã. Editura Vinea. 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. Montaj Constantin Vicã. un decor industrial realizat în sepia. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii. ºi howlet. psihologice creeazã o poezie bizarã. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. respectiv goia. Claudiu Komartin ºi. Coperte Art-Nouveau. fãrã înflorituri stilistice. pe alocuri. dar încãrcate de semnificaþie. Poeme lungi. de Aurel GheorghiuCogealac. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. patos ºi compãtimire. 3. Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. Cicluri: 1. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. Retorism ºi pozã. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. În spatele ei. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. inspiraþia hibridã a poetului. Puþin interesantã. compoziþie 2. pânã la ghiduºii textuale. N. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. Editura Vinea. voit prozaice.

Autoarea. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. dirty. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare.. suferinþã. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. Copertã cu autorul ºezând. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. Este reprodusã ºi postfaþa lui O.Liliuþa. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. doar cã mai bine strunit. · Cosmin Perþa – Santinela de lut. cu complimentele de rigoare. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. dar sugerând maternitatea. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. Ordinea încearcã sã mascheze haosul. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. Impresie de mister terifiant. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. Editura Vinea. O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. Scriiturã alertã. Live în bucãtãrie. cu secvenþe memorabile. Citadin ameninþãtor. Postfaþã de A. ediþia a doua.. feminitatea. cu chiloþii roºii traºi între genunchi. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. Un expresionism sedat. Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. basarabeancã stabilitã în România. bani pentru încã o sãptãmânã. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. Multã poeticitate. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. · Diana Iepure .c. Pe coperta a parta. Editura Vinea. · Constantin Acosmei. pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. în timp. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”. naughty. De uºã atârnã un sutien negru. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo. La sfârºit. Jucãria mortului. autorul simte deja nevoia antologãrii. chiar dacã literalã. În postfaþã. nedeterminat. deci mai expresiv. Editura Vinea. Poemele sunt. Poezii foarte scurte. Copertã albã cu un contur lateral gri. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse. ºuvoi lexical. Exemplu de scriiturã programaticã. Poezie îmbibatã de feminitate. Editura Vinea. Pe copertã. Poeme locvace. Pe copertã. neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. într-adevãr. Cadavre exquis. Poeme de categorie semi-grea despre durere. · Diana Geacãr – bunã. Titlul reprodus cu litere oranj. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. Editura Vinea. Editura Vinea. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. când cãznit-gravã. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. aceastã carte mi-o dedic mie”. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. mai puþin carnavalesc. Într-un pat sub cearºaful alb.. pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. Editura Vinea. Imagini abstracte ºi hibride. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. Perilous Night de Jasper Johns. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. Pe copertã. Urmanov. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. Editura Vinea. · Dan Coman – Ghinga. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. Minimalismul transformat în surprizã. altele lente. Poeme fãrã titlu. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. A. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. · Ruxandra Novac – Ecograffiti. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo.notaþie rapidã. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. Nimigean la volumul borcane bine legate. Texte cu semnificaþie pulverizatã. Editura Vinea. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. 2005 · Andra Rotaru. Totodatã. . complicate. anunþând înclinaþia orficã a autorului. notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. dezumanizat. generând acþiuni stranii. Editura Vinea. moarte. obositã. · Tudor Creþu – Obiectele oranj. când plictisitoare.

de imaginar compensatoriu. vestind chill-out-ul citadin. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. 39 . Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. Notaþie rapidã. Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. Editura Cartea româneascã. mixaj pe vinil. derutantã. Formele de sub piele. Titlu ludic. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Pe coperta a patra. Formele care ne cuprind. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. Poeme de o discursivitate simpaticã. Editura Vinea. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. Pe coperta a patra. însã. disperãri ºi sentimente. Interlocutor liric: Demian. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. albastru-maron. ediþia a doua. reverberantã. Noaptea sângelui. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. Tobele fricii. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere. Importante mi se par. ce se lumineazã chiar în centru. disperat ºi pretins dezabuzat. Susþine imagistic titlul. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. De la boschetari la lecturi sofisticate. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. desculþ. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. Un puzzle gen Miró. adesea terminate în poantã. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut. ºi rezemat de un perete de faianþã. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. studiatã. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate. o prezentare cu mulþi giranþi. Editura Cartea româneascã. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. · Cristina Ispas – fetiþa. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. fotografia autorului aºezat. Corect ºi complet. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. · Adrian Urmanov – Sushi. Aºadar. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. Poezie maturã. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. probabil. Destul de adevãrat. Copertã albastrã. Ultimul cântec al majordomului. fiinþã de jurnal. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. no surprise). Nimic agresiv literar sau demonstrativ. O înþelepciune amuzatã. tehnica accelerãrii imaginilor clare. execuþie Egon Schiele. Poezie de elongaþie medie. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. aºa cum va face ºi Decuble. Poeme de strânsoare clasicã. neîmplinitã. gen Billy Collins. Patos de garsonierã. Poezie cu retoricã spasmodicã. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii. probând mariajul calculat cu lumea literarã. totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. Pe copertã. Editura Vinea. Editura Vinea. apocalipsã. Editura Cartea româneascã. Excelentã reflectare a conþinutului. În prefaþa elaboratã. Editura Vinea. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O.· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. frici. Violenþa se descarcã în vibraþie. nepretenþioºi. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. În prefaþã. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. Editura Vinea. revalorificând cotidianul. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. Editura Cartea româneascã. Pe copertã. Pe coperta a patra. Reverse Cycle. Pentru unii o artã demodatã. · Eugen Suman – Arcuri electrice. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. Nimigean. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. în care niciun vers nu este superfluu. cu ochi mari. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. dorind. contemplativvagantã. sã ne bage în ceaþã. fotografia full-size a chipului poetei. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. O copertã jazz. Poeme când discursiv-biografice. explodeazã poezia ingenuitãþii. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. lejerã. Editura Vinea. când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. rafinatã în neglijenþa ei. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi.

totuºi. Copertã albã. cu funcþie precisã. Nu e vorba doar de atât. Pe copertã un montaj gri. O anumitã fineþe a notaþiilor. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. cu menghine verzi pe un fond alb. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. Chiar ºi aºa. shase etc. cu fereastrã zãbrelitã. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. maronii. În prefaþã. Titluri dominate de sh: sushi. Brumar experimenteazã ºi ea. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. mi se pare. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. de penitenciar. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. repetiþii ºi declaraþii. roºcate. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. Al. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. Mai sunt ºi laudele vulcanice. poetei îi plac subiectele adânci: religia. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. În acelaºi timp. resemnat distinsã. moartea. Impresie inexplicabilã de sinceritate. însã. de cele mai multe ori. oricum. Deºi o editurã micã. Imagine aerisitã. Introspecþie sâcâitoare. destinate bibliofililor. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. de „dramã live”. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. Artã simpaticã. Copertã azurie. Scriiturã adesea limpede. aerisitã. Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. Marin – aºa cum a fost. cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. totuºi. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. · Aida Hancer – Eva nimãnui. strunitã înainte sã devinã revoltã. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. Editura Vinea. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. eu cu moartea mea pe bancheta din spate. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. Editura Vinea. poeta publicã la Brumar cartea micã. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. Economia de cuvinte ºi. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. reeditându-le. deºi fragila Ofelia. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. Titlul. Imagistica este acum. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. Coperte negre. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. Editura Cartea româneascã. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. Distincþie fãrã destin. fãrã patimã.Editura Vinea. intenþie de persuasiune. elegantã. mult mai înneguratã. deºi afectatã în jocul de scenã. Poeticã a negaþiei. Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. adresare nemijlocitã cãtre cititor. ca artefact. . rezultând apariþii pitoreºti. Cartea româneascã de poezie. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. În prefaþã. albastre ºi negre. singurãtatea. puþin prea afectatã în imaginile propuse. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. portocaliu. Mã întreb. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”. creeazã confuzie. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. limitatã. conferã forþã. O tristeþe fãrã crispãri. Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. În acelaºi an. e scris sub forma unui P. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. Editura Vinea. uneori. Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. Editura Vinea. Adjectivãrile nu plictisesc. spectaculosul patetic al formulãrilor. · Daniel D. Propriu-zis. însã. Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã.

fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. Pe calea unei „preglobalizãri”. mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. în unitãþi statale separate: Transilvania. Aceste idei erau: originea comunã. privite în medie. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. de la conturarea lor zonalã. întâlnit aproape peste tot în Europa. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor. Moldova ºi Þara Româneascã. inspirat. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. însã divizatã de împrejurãri neprielnice. În evoluþia poporului nostru. port pe Isus al vremii de acum”. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. de la o realitate constatativã. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. am zice cã ele o vor îndruma. din vremuri de demult. în apusul continentului european. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. Printre mulþi alþii. O generaþie de vizionari. în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. proceselor integratoare alimentate de factori economici. Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. an dupã an. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii. Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. pe câmpia de lângã Blaj. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. „Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. state naþionale. ideea de unitate a poporului. ºi nu chiar fãrã temei). Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. mai bine pregãtiþi politic. treptat. nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. Ca un nou sfânt Christofor. ºi ca atare eroicã. în Munþii Apuseni. strãveche. El a cedat locul. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. un poet german clama. a poporului. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. de presiuni externe. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. timp de un mileniu. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. penetrând încorsetarea de secole. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. impusã de monopolul otoman. încã nenumite nici pe departe astfel. politici ºi de conºtiinþã colectivã. dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. pe drumul ce l-am putea defini. Deºi nu le-au înþeles deplin. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional. muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. Prematurã. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. Sunt cadrele ce se vor numi. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. dupã . din toate naþiile. „O întâlnire cu Destinul”.

spre exemplu. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele. Pe de altã parte. al ambelor þãri. Fii simplu.. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice. Desigur. fã ca legea sã fie tare. Interese. Erau speranþele ce luminau. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. uneori brutale.. dintre Carpaþi ºi Dunãre. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã. a aceluiaºi domn.”. sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre. personaj înþelepþeºte ales. dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu. Era Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. cu meritatã adresã. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. ele însele în curs de unificare politicã. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. iar tu. acum o sutã ºi cincizeci de ani. mai sincere sau mai calculate. nu altfel decât: „România”. „Ape vor seca în albie . a scris inspirat. ca prin dreptatea Europei. Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat. întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor. ca domn. jubilee. pentru speranþele poporului. fii. Mãria Ta. au apropiat Franþa ºi statele italiene. fii Domn cetãþean. filmele istorice ispiratoare. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou. fãþiºe ori insidioase. zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. [. fie arta ºi “cultura” (adicã. Cu toate piedicile. O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit. omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. precum Dacii. fii bun. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice).. Mihai Viteazul sau Mircea). o Doamne. fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. Mãria Ta. George Cãlinescu. dar. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre. de cauza naþionalã românã. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare. douã locuri dupã Ion Antonescu. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze.... însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni.favorabile. istoria nu poate fi evitatã În 2006. prin simþãmintele Tale patriotice. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun . trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. izvodite de trei mari puteri vecine. nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). în Occident. Fã. fie massmedia (aniversãri.] Fii. În acest context. dar. Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn. Ca ºi dânsul. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie. uneori perfide. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional.

Mihail Roller (1908-1958). este menit sã susþinã construcþia. La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. fie de unul democratic. Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. fie ºi ea parþialã. Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. În egalã mãsurã. la discursul naþionalist. Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. pe moment. în funcþie de interpretarea doritã. Mircea Eliade. este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist. de Dumitru Almaº. anul 1918. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei.. punând bazele României 43 . Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti. Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente.de vreun cetãþean). Manual pentru clasa a XI-a. în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. de la limbã la tradiþii. al unei mari istorisiri naþionale. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. care trebuia împlinit. Acesta transmite astfel idei (ideologii). par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental. Panaitescu. ci în cadrul unui complex naþional. statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc. Teritoriul. Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. unitatea statalã. care. în pofida duratei ei scurte. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. el. ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. În aceste condiþii. De aceea. Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. a permis aplicarea. care l-a rândul sãu atrage dupã sine. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar. Atributele poporului român. Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr.. aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã). locul 7. fie de unul care sã le combine pe ambele. Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã.). poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. a programului revoluþionar de la 1848. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice. “Viitorul naþional”. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. Prin aceastã exegezã istoricã. Manualul marcheazã trecerea. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. fiinþa sa naþionalã. Deja Petre P. Din aceastã cauzã. mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale. din anii 1940. la competiþia amintitã). cauzatã de condiþii interne ºi externe.

În 1999. ideea cã un conducãtor poate pleca. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. Tot în acest manual. Astfel. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. în 1966. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. par sã imite nu doar optic. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. la ridicarea ºi luminarea poporului român. Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. Într-o oarecare mãsurã. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice. În funcþie de conjunctura politicã. ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. Panaitescu. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. În decursul istoriei. la rândul sãu. textele predecesorilor. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. În România stalinist-internaþionalistã. evenimentele din 1859. Pe de altã parte. De aceastã datã însã. în jurul lui Cuza. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. spre monumentul eroilor de rãzboi. o imagine pozitivã. Pentru prima datã. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. deºi. De exemplu. La Cluj. spre exemplu. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. Împreunã. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. reformele sale. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. în manual apare. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele.moderne. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. ci ºi prin conþinut. Imediat dupã ªtefan cel Mare. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. antecamerã a socialismului ºi comunismului. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. Într-o anumitã mãsurã. În România naþionalismului lui Ceauºescu. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. dacã a pierdut-o. În Istoria Românilor. ºi-a pãstrat. ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu).P. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. pe locul doi în clasamentul general. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. la eroziunea politicã. adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. care. dincolo de toate conjuncturile politice. Dar nu trebuie sã ne facem griji. catedrala ortodoxã. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918. cei doi fac primul pas spre independenþã. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. ea a fost interpretatã în mod diferit. Astfel. se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. independente ºi bine definite etnic. de la putere. Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. . interpretarea este menþinutã oficial. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. ªi dupã 1989. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). Pe scurt. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. La Roller. sunt prezentate. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei. însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. în România. În acest context. dupã 1989. dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii. rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. care au contribuit la modernizarea României. mai mult sau mai puþin de bunã voie.

Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. Existã o idee clarã. O perioadã. ei au atins majoritatea relativã. mai ales dupã decenii ºi scrieri.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor). Gestul ar pãrea superfluu. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. Imaginea sa acoperã încã un detaliu. ºi slãvit. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena. A fost exagerat ulterior. “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. iar apoi ºi în raport cu þara. dar intensã. O întrebare. deschisã tot la Sibiu (1863). dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859. Pe de o parte. Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. ca gest politic simbolic de compromis. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). practicatã ºi impusã. la modul cel mai tradiþional. ca mason sau apostat. ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. La noua Dietã a Transilvaniei. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. ci la sfârºitul lui 1864. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. ca eliberator ori reformator. scurtã (pânã la 1867). Blestemat. de vreau transmisã de vremea lui Cuza. dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. În bunã mãsurã. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. este dacã Cuza a acceptat ungerea. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. dar în epocã a fost real. de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie. de liberalism i-a luat locul. Întrebarea care se pune. la limita paradoxului. În 1864. în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. se deschide calea spre România Mare. entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. prima datã în raport cu Europa. inclusiv în raport cu timpurile revolute. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit. locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). cât sub raport procentual. pentru mijloacele unei epoci. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. Pe de altã parte. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. cu douã componente însã. Cuza ar fi primul suveran modern al României. vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. La câteva luni de la unirea din ianuarie. se pune astfel.

de cãtre înºiºi regizorii acestuia. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. imaginea publicã a Unirii. justificarea. Unirea s-a fãcut prin Cuza. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. În 1856. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. într-un interviu recent. încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. Cuza pe care îl omagiem. în care Franþa ºi Anglia. în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi. Aºadar. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. Marele Maestru al Marelui Orient. ar fi rãmas domn. încã o datã. trebuie sã armonizeze spaþiul. aºadar. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. fie ele picturi. de învingãtor nu prin puterea armelor. foarte probabil el a fost doar o marionetã. au fost puse în 1852. de pânã atunci sau de dupã el. medalii. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. sculpturi. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“.. spunea Voinea. A fost însã un gest de independenþã. ºi-a constituit propria sa camarilã. fireºte. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã. Cuza a fost. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. nu a contribuit la supravieþuirea sa. încã din acest moment. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. Cuza. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã. proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi.. Dincolo de problema naturii personale.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. Sã ne reamintim aici cã. cu tentã autocraticã. ci a încrederii ºi a iubirii populare. A personalizat procesul politic de unificare. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. Pentru unii. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii. încã din 1850. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi. sã-l personalizeze”. Sculptorul Ilarion Voinea. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean... miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate. „Monumentalul”. pe undeva. Ca aproape oricare conducãtor român. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã. Cuza nu a fãcut unirea. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. Cuza ºi-a depãºit condiþia. fie ºi numai din punct de vedere emoþional. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate. rememora. sub conducerea prinþului Lucien Murat. la modul brutal adesea. mai mult decât orice. cãutãrile sale de la Viena. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. Proiectul de unire al celor douã Principate era. în fiecare an. se pare. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. regizorii. În perioada maniei statuare funariste. Lojile Marelui Orient Francez. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã. aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. „nu e legat de dimensiune. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . doar un loc în panteonul naþional. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. ºi nu lipsiþi de putere. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj.. mai echilibratã. un simbol. pe de altã parte. aproape o certitudine europeanã. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. ºi. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European.. în urmã cu câþiva ani. documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. iar. Oricum. Contextul extern o fãcea deja problematicã. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment.

000 de franci. din partea masonului Alecsandri. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere.. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene. însã. ca noi toþi”. în Italia. Oferta sa este de 12. Pe lângã toate cele amintite mai sus. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. 47 . Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat. la Paris. în primul rând. chipeº ºi. audienþa la Napoleon al III-lea. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean. În 1857.000 de Români. dealtfel. Cuza era. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei. apoi Banatul. A doua zi. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. Prima sa vizitã. asta nu putea fi totul. în pofida faptului cã s-au gãsit. precaut. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie.000. moldovean. de asemenea. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi. El a continuat sã rãmânã un simbol. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi. Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor.. conformitatea de caracter. trimis în misiune diplomaticã în Franþa. ºi care. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. a fost. Fireºte.Toate evenimentele care au urmat. Cuza era popular pentru cã era tânãr. Prima audienþã: la contele Walewski. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite. «„Vino. îmi zise Maiestatea Sa.N. Transilvania. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. la momentul potrivit.:partidei naþionale]. încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost. un împrumut de 6. necunoscut. contestatari ai mitului sãu. iar Cuza a fost printre cei dintâi. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii. Christian Tell. mai ales. Aceste lucruri fiind lãmurite. Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. Alecsandri solicitã. Cuza era. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. Walewski primeºte aºadar. cât e de întinsã adevãrata Românie. Sire.» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. În final. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii. Sire. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. de multã vreme iniþiat în masonerie. dealtfel. în plus. ºarmant ºi apreciat de femei. în mod evident.000. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N.„Vedeþi. Aproape dojenitor. Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”. înlocuit. la fel ca noi. în februarie 1859. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã. a libertãþii ºi a egalitãþii lor.000. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental. aºadar. Trebuia deci indentificat un principe român. Cuza este. cu siguranþã.000. ministrul de externe al Franþei. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate.

. în decursul a mai puþin de patru decenii. a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . Joseph Kriehuber. Grigore IV Ghica Fig. Cu excepþia Transilvaniei. cu siguranþã. civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care. Grigore Alexandru Ghica Fig. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. datoritã faptului cã Fig. datoritã faptului cã Parisul . care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. care. mai apoi. 1. Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. 2. La începutul secolului al XIXlea. 3. Anonim. tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. 4. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã. de altfel. în special pe cel de tip francez). iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. Teodor Aman. ulterior. Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. a ºi avut loc. cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice). încã de la începutul secolului XVIII. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. care a funcþionat Fig. obiceiurile. Anonim. urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti. Alexandru D. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care.

). Alfieri º. În numai douã decenii de la acest prim moment. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. 5. fratele lui Grigore IV Ghica. 1819 Fig. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor. ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. În aceeaºi epocã. reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. Barbu Iscovescu. 1860 Fig. August Strixner. Alexandru Ioan Cuza. o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare.8. cu siguranþã. 3 –. Aceluiaºi model. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. iar acestea conduc. precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. 4) Desigur. 1). va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. politic. Avram Iancu.a. Astfel. Bunãoarã. de exemplu. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. 5). Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . schimbarea este uimitoare. poate chiar rus. Carol Popp de Szatmary. cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. de origine francezã-apuseanã. Fig.devenea tot mai mult capitala lumii. cum ar fi. iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. anume aceea de a avea o þarã modernã. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade. acest model cultural de Renaºtere greceascã. în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. 1849 Fig. Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. reprezintã. inclusiv din punct de vedere imagistic. Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. Mihai ªuþu. domnitor între 1822-1828 – Fig. care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode. traducerea unor texte italiene de epocã. 6. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. în cele din urmã la progres. 6). Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. 7. texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. Lemercier. occidental. 2). întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã. nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului.

Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. Pe scurt. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. cuprinse în diploma andreianã. 8). Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. ci ºi. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg. ) ) ) ) ) ) Loránd L. Dacã faimoasele privilegii. . ºi aceasta din mai multe motive. lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã. indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. modern. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 . sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme. dar a existat. în fapt. toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. în mare majoritate maghiare. Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. În primul rând. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. un militar de carierã. Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului. corespunzãtoare vremii. având la îndemânã un regim sever. de modelul propus de revoluþiile din 1848. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea.Fig. de la domn spre supus. cu siguranþã. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman. o schimbare pe linie ierarhicã. având de asemenea prerogative sporite. Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. desigur.românilor. au reprezentat o realã provocare. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. Este vorba. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. având prerogative sporite. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. membru al Casei imperiale. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei. motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului. au început însã cele mai serioase intervenþii. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei.

cu toate cã în deceniul neoabsolutist. în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. pe saºii ardeleni. Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. nu avea acum nici o influenþã. dupã 150 de ani. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. De aici a pornit apoi. care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. putem spune cã întradevãr.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic. s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire. edificiul politic al saºilor ardeleni. aduºi în Transilvania. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850. însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. prin mãsurile deceniului neoabsolutist. care funcþiona ca o veritabilã Dietã. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã. Astfel. reprezentanþii autoritãþilor. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. Acum. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. ale timpului. vechi de 700 de ani. am putea spune. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. A fost vorba de egalã îndreptãþire. a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. În acest sens. Universitatea sãseascã. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. acþionând aici în sens stimulator. Nobilimea maghiarã. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. 51 . În noile condiþii. în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. Reformele politice ºi sociale.

ca o sticlã adormitoare. ªi furia zãrilor. ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged. Eu sunt cel ce vã sperie! a spus... ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles. insuportabilã ºi celestã. Dar buzele nu i se miºcau. deosebite de ale morþii. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu.. ca o apã înaltã m-am prelins. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei.. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin. am trãit-o eu. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 . mâinile în cãuº. TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici. ca o sticlã adormitoare. Povestea-i complicatã. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” . Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor. Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept.Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. Dar numai puþin. Apoi se scaldã în valuri moi.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare. ca o apã înaltã m-am prelins. Doamne.

pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. unde palatele amiralului Andrea Doria. codul. un respect pentru civilizaþie. versurile celui nãscut aici. un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. a þãrmului pietros al regiunii ligurice. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. dar ºi locurile cu care se identificã. ai spune. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. conþine sãpate cu dalta. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. cel care spusese. mai tânãr. respectiv de peisaj. dar cãutând „secretul“. între care cel numit al Paradisului. etc. colegii de scris au mereu un surâs. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant.. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. de municipalitate. Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni. omagiat la centenarul naºterii sale. cu note critice ºi comentarii. tot sãpate. mai atrasi de propria fugã. revolta naturii profanate. prietenul lui Montale. cum spunea Carlo Bo. în aceste dialoguri.. constituie miezul unui amplu poem. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii. pentru valorile artistice. dar ce provincie. unicitatea poetului orasului Genova. stâncãrie. vegetaþie cultivatã cu tenacitate. antologaþi. în fond. prietenos. golfuri. cu puþine plaje de nisip . o familiaritate dar ºi un subînþeles respect. Toposuri predilecte ale poetului. devenit extrem de popular. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei. se ºtie. sau ale familiei Spinola. Giorgio Caproni. de la noi. sau Montale. case construite pe terasele muntelui. traduº i . autorul unui poem „Tsunami“. Dar vreau sã remarc ºi altceva. ambele versiuni valoroase. inevitabil. superficial. una esenþializatã ºi asprã. ghidul meu. „am domiciliul la Roma. printre alþii. de la vechiul port la intortocheatele „vico“. care va lua „Nobelul“. insensibil la armonia regnurilor. dupa Dino Campana . între Nervi ºi Camogli. la Genova. un atrium. Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. este un semicerc stâncos la nord. apoi. te duc cu gândul.. vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. pe-atunci. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã. de la Pisa la Milano. localnicii. prezentaþi de italienistul ªtefan Damian. în vârf. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice. de Marian Papahagi. anterior tradus. cel de la Portofino. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp. în 1996. Nimic monden. în 1966. sard de origine. fidel. unde se stinge Montale. o replicã amabilã pentru poet. Vãzutã.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. iar ca urmare a acestei nepãsãri. temerarul Columb ne descoperise. o placã de marmurã pe faþada gãrii. o lume nouã. versiune retipãritã. Genova este un oraº bogat. ca ºi a unui volum. dimpotrivã. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. cu multã pasiune. celebrul „Oase de sepie“. cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. la Monterosso. Specificul þãrmului liguric. Atâtea semne de preþuire. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. al poetului amintit. dupã unele reuºite ale altora. Aici am încercat o versiune în limba românã. artiºtii. susþinãtor. Camillo Sbarbaro. cu bucurie. Bruno Rombi. Dar ce sã mai zici de alt poet. într-un interviu.. recent. bombastic. au vocea lor distinctã. þi le aratã orice copil. faptul cã Montale. fireascã . dar locuiesc la Genova“. 53 . unde librarii. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. pentru construcþia durabilã. Aici. corupt. Semn de iubire totalã a Golfului. vicios. unele mai puþin cunoscute de cititorul român. un Intercity plus. pânã sus. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. a forfotei citadine. de unde începe alt golf mirabil. în mai multe rânduri. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. dar ºi al altor nume. Santa Margherita Ligure. unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. tradus în mai multe limbi. spontan inchegate. Într-o garã de provincie. Caproni este. culturale. cel care. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei. de la început.„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. ale cãrui cuceritoare versuri. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. inclusiv în româneºte. aici. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. la Bogliasco. admirativ. întemeiat de Leo Biaggi. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. pentru literaturã.

Sã nu abuzãm. Am mers. Te eliberez. 54 uºoarã. credeþi-mã. Am avut ceva dispute. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. Drum bun!. A forþa marºul . Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate. Pajiºtea. una dupã alta. o. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu. e primitoare mai mult decât altundeva. singur. Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. militare. Dar fie. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic.Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea. ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea. mã simt mai liber. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. uºoare. Noi toþi ºtim etapele. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza. ºi doctrina d-voastrã retoricã. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. te concediez. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât. Avem sacii. va las cu-adevãrat. ºi vã sunt foarte-ndatorat. Cobor. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. aici pe platou. Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine. cã eu va trebui degrabã sã vã las. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. scuzaþi-mã. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni. fetiþo gracilã. Ce ºtim noi toþi . Vã rog. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip.. Sã înãlþãm deci paharul. sigure semne-mi spun. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine. Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. a cãrei culoare blândã s-a stins. sã nu ne târâm în van. doctore. schimbându-ne þigãrile). E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. sã fim veseli. prieteni. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. Lãsaþi-mã. Ne oprim. Dar ce conteazã. în noul sediu. dragoste. vã rog. Acum cã e pe culoar. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã. Locul de transfer nu-l ºtiu. Cu voi am fost vesel de la plecare. Adio. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU . Sã pãlãvrãgim. Dar. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. înþelepciune. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. liniºtiþi. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. ºi sã închinãm. (Scuzaþi. roºul disc al gãrii mele. atenþie. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. vã doresc. pentru excelenta companie. Te concediez. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. te concediez. o mirare.. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. mulþumesc pentru excelenta companie. n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. Totuºi de trebuie s-o port. a înainta iar.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. ºi opriþi doar din amabilitate. Vã concediez pe d-voastrã. fãrã stupoare. chiar aflaþi la strâmtoare. Fie cum e. Te concediez pe tine. religie de-acum sunt la destinaþie. sã trec iatã. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri.

Cu cât sunt mai negri arborii. de precisa mea îndatorire. Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida.despre ce ne-aºteaptã dincolo. sau mã-nºel. Livorno. nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. v-o zic. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco.1921. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. iar. Dar voi. prin grindina falsã. trebue sã mã duc sã vãd. La naiba deci cu frica. mascând drama. accesibil. sentimentul morþii care se apropie implacabil. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte. datoritã stilului aparent cantabil. acelaºi tragism subînþeles. în aceastã toamnã. simple. e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. marea „cãlãtorie“ care se terminã. (scuzaþi. Mai degrabã (vom vorbi despre asta. colocvialitatea lejerã. Voci. am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. iar staþi sã mã priviþi . se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea. un vânt profund înãlbea pieþele. de bãieþoi stârniþi . îmi tremurã. Un poet popular. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . pot ºi sã mai greºesc. candide. Aceasta-i o lege sigurã. voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. Aceeaºi discreþie nobilã. puºca) e un lucru.1992. care n-are pe nimeni. Lãsaþi-mã. m. sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. Nu altceva. dar aceasta oricum. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. în obscuritate. Înainte de a ne-aventura. ºtiþi cum se umplea acel vânt. aici. ºi ce fetiºcane treceau. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã. parcã precum unul care suspectezã ceva. Eu. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. gura? Prieteni. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. la mare. Ieºeam rareori. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. Fiecare chemare în pãdure insolita. la Roma. sã ies un pic. ornat cu niºte rime ludice. Asta am vrut sã vã zic. Oralitatea. e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet. nu mã pot dispensa de ea. Pe stradã. sau în altceva. Agãþaþi-mi. la colþuri. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. fãrã vreun motiv. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. gândindu-te la Moarte. se pierde timpul. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. cã la nimic nu-i bunã. prea stupid. doar de ea-ºi apropie paharul. sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. este negreºit poetul Genovei. transparent. se amãgeºte mult. în lume. E prea deasã ceaþa. îmi amintesc. ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. Vedeþi. aici în cui. aºadar. pasãre sau alt agent care-ar fi . în ciuda tonului de glumã. Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu. Locuiam la Livorno. în felul acela. Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu.Totusi. dupã a mea pãrere. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. prind a vedea bine. vã rog. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. n.. Vacarm. mai mult decât josnic. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate.

Noica. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. ca de altfel întreaga sa generaþie. Ceva din stilul lui E. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând. I. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. România era a românilor. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române..Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. în Legiunea sa. locul în care a început extremismul. continuã criticile vituperante la adresa lui N. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica. Crainic. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative. T.. În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. spirit polemic. Clemenþa. Minulescu. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi. al studenþilor. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare. Ironic. a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor. Ca liceean. mai puþin de literat. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu. Ionescu sau Noica. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris. Codreanu în schimb. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 . Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E. Dupã cum va milita Garda de Fier.vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. soþie de arendaº. adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. Între timp.. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. Arghezi. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. deosebit de afectuoasã. Orice student modern era la acea vreme legionar. ªovãielnicã este soarta umanã. acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei. ºi . Autorul volumului: Sorin Lavric. Cu toate acestea. Cãlinescu: „. dualitatea acestei firi semirealiste.. în antibolºevism. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare. Barbu. se credea purtãtorul unei ordini divine. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. Noica a moºtenit de la mama sa. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. figura paternã a României la acea datã.” 2 .

se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului. Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. Spiritul românesc în cumpãtul vremii. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. Jianu ºi M. În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. corupþia ºi democraþia. tactica partidelor democrate. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. La Universitatea din Bucureºti. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. Noica. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. regele anuleazã constituþia. A scãpat totuºi din vedere un aspect important. Noica înfiinþeazã împreunã cu P. Iorga ºi V. Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. dezideratul Gãrzii de Fier. Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. Madgearu. Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare. ºi anume. În 1929. atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. liberal ºi þãrãnist. inclusiv Codreanu. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. decât prin intermediul filozofiei. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . Politica se arãta timidã la capãt de drum.Comarnescu. retras la Sinaia. acesta temându-se cã traseul lui C. cea a lui Antonescu. S. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. dar de data aceasta militarã. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. Z. douã mari figuri politice. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. I. de a exclude tinerii din viaþa politicã. Între 1934 – 1938. care ulterior le va fi fatalã. În anii imediat urmãtori. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã. fugind la data aceea 57 . Polihroniade. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . În anii treizeci. Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere. Codreanu i-o trimite lui N. pe 10 februarie 1938.mai ales creºtin.P. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. cãci. Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze. Noica preferã cursurile lui P. El criticã. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie. Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . Pentru a fi cu un pas înainte. Tot în aceeaºi perioadã. În plus. Z. primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu. va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. N. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. de asemenea. Negulescu. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu. publicã ºase lucrãri de filozofie. Rostirea filosoficã româneascã. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu.

Lavric. considerate obsesii în opera lui Noica. al optãrii pentru raþiunea faptelor. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. scrie S. în necesitatea acesteia. Transpare foarte clar în publicistica sa. Legionarul are drept ghid instinctiv harul. A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. a capacitãþii omului. ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia.dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. sunteþi sub har” 13 . de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor. Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. Noica traverseazã traseul de la singurãtate. la fel ca ºi Eliade.” 12 . Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire. poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului. dar care. ci sã fie altã lume”. de a cunoaºte ºi de a ºti totul.. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice. Poate tocmai în aceastã etapã.. Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. la cel al interogãrii colective. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã. ºi anume. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”. care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier. nu legea. pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. A avut succes pentru o vreme. trãiristã. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii. Noica. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume. Lavric. dupã cum bine ºtim. este vorba de trãirea filozofiei. care reprezintã doar o adiacentã. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã.. Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . cinci la numãr. mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã. ea a voit sã fie altã Românie. dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul.. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista.. Legiunea exista pentru binele poporului. culmea. haiduceascã. adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. De la abordarea sa raþionalã. prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã. în scopul eliminãrii democraþiei corupte. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier.. ºi anume de la filozofia de salon. chiar a crezut. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. fire care le-a adus numai necazuri în istorie. idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc. din camera sa de lucru visa o altã lume. nu de gândirea ei. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. experimentalistã. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. De fapt. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940. insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar. „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. ce. care i se pare fireascã lui Noica. Noica. Dupã pãrerea lui S. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii.” 8 . în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940. Veac al omului viu 11 . intelectualul. necesar durã pentru . Schimbarea la faþã a României.

fiind chiar unul dintre cei care. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel.. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. apud S. 144 8 Ibidem. matematicã. Editura Humanitas. Lavric. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. nu biologicã. ignorând crima. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. p. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958. p. Noica va ieºi în libertate transformat.. nr. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã. cit. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. op. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat. dând lecþii de francezã. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã. spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. p. Lavric. S. metafizice chiar. Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. mai mult publicisticã decât politicã. primordial fiind rãcnetul spiritual. Bucureºti. Noica. 201 12 C. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã.a reforma structural metehnele româneºti. p. 185 11 C. apud Ibidem 13 C. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. publicat pe 15 septembrie 1940. Fronda copiilor. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. cit. p. 235 1 59 . Scrisoare unui european. op. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. op. Veac al omului viu. 105 5 C. Noica. Lavric. 2007. Zece ani va petrece aici. 119 7 Ibidem. 3. 107 6 S. 11 2 G. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. p. p. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte.. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii. Cãlinescu. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara. în Viaþa literarã. 179 10 Ibidem. împãciuitor. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. englezã. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. în Axa. p. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei. p. p. latinã. an I. Fiþi înfricoºãtor de buni!. 60 4 Ibidem. Sunteþi sub har! apud Ibidem. venise rândul Infernului. Noica. 39 3 S. p. spre mirarea lui Cioran. adicã la aspectele sale spiritualiste. cit. 155 9 Ibidem. Lavric. Noica ºi Miºcarea legionarã. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar. p. Noica.

ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. istoria în care.Mã întorc desigur. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic. Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã. Am în schimb. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. nu mã prea simt în apele mele. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. pornind aceastã discuþie. pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. E ºi acesta un destin. cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. de nici o enigmã. publice. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! .Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. în diferite etape ºi vârste. Din toate cele întâmplate pânã atunci. în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. de astã datã. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie. o zonã totuºi restrânsã. Din 1981. din dorinþa lui. stimate coleg. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne. Florin Mihãilescu . un fapt de viaþã. cum ar spune Leibniz. Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios. univ. Nãscut fiind în 1937. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã. trãiþi. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”. Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis. pe scurt. nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã.Mai treceþi prin Slatina. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici. astfel. fiind singur la pãrinþi. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. la Slatina. probabil. în înaltul sãu umanism. însã. de cãtre vechiul regim. iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei. Mã simt aºadar bine acolo. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale. spre nedreapta lor nefericire. În sfârºit. în timp. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. rude apropiate ºi bune. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu. Spun asta. vã plasaþi. dar. A scãpat centrul vechi al oraºului.Priviri spre lumea de ieri si de azi . de când s-a stins. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut. iar de aproape douã decenii. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie.Aici ar fi poate prea multe de spus. lipsiþi. . având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. pe care eu.. deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. vã mãrturisesc cã. Dacã ele ar putea sã devinã. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. pe mai multe paliere istorice. de câte ori am prilejul. cu plãcere ºi cu nostalgie. cu ironia de rigoare. pentru a lãmuri. ca noi toþi.Nu e vorba. sintagma: „crescut de tatãl sãu”.. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. de vorbã cu prof.Domnule Profesor. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã. Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa. fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale. Pentru cã altfel. pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. încât pentru perioada . de aceastã ºansã? Necunoscute. printre „ai mei”. . .

a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent. în chip de pedeapsã „administrativã”. am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. M-am convins atunci concret. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale. mai cu seamã. tot amânând. dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat. asupra întregii omeniri. dupã atâþia ani de stabilitate. Aix-Marseille I. pentru literaturã. Cât despre tineri. cum se ºtie. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. devenite din ce în ce mai acaparante. ºi nu jurist? Dar. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. ale altei preocupãri. încã dinainte de 22 decembrie 1989. Dupã 1989. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. într-un stil aºazicând „imperialist”. un inimaginabil miracol. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. iar dezamãgirea a fost inevitabil. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. de la Aventurile submarinului Dox. animat de o extremã curiozitate. Semnele de crizã au apãrut însã. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã. iubirea. nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. pe care l-a fãcut. dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. prin inerþie ºi chiar.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? .Din 1979 pânã în 1985. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. Am fost de mic un lacom cititor. am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi. Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã.Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. În biografia mea. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. spre a nu zice vorba mare. mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. . am început o evoluþie. veritabilã ºi deplinã normalitate. pânã astãzi. s-au manifestat fie prin nenþelegere. ci dupã 1980. ci un om matur ºi pe deplin format. din ultimii ani de liceu. din ce în ce mai evident. iar generaþiile de dupã rãzboi. adicã spre democraþie. manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. prin nostalgie. sau mai precis Université de Provence.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. educate în regimul totalitar. Schimbãrii intervenite. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere. spre normalitate. cu excepþia celorlalte. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. încã din anii anteriori. cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. ca o epidemie. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. dar pozitivã ca sens. horribile dictu. Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele. . istoria ºi teoria literarã.de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. când am avut naivitatea sã cred. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã. pe mãsura iluziei. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. . ca atât de multã lume. ca pentru orice român dornic de libertate. ori pe cale de culturã. Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? . În fine. având în vedere duritatea ripostei sovietice. cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. dureroasã prin avatarurile ei. inclusiv sub aspect cultural. am scris articole în diverse reviste. sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. fãrã nici o judecatã.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. la canalul Dunãre-Marea Neagrã. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. acest sistem cel mai rãu dintre toate. indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. mai cu seamã cã am 61 . preludate totuºi de câteva mai timide. m-am trezit în braþele. din noiembrie 1987. mai cu seamã în anii ‘60.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine.

totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate. dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. Dar. reprezentând ºi pentru mine.Era. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã. Alexandru Rosetti. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. admirabilã în multiple privinþe. acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu. Grigore Brâncuº. un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. atât în liceu. cu o tezã despre E. M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. Dupã terminarea facultãþii. Fascina imbatabil pe oricine. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist. în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale. cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã. Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. mai ales.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat. de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. G. la începutul anilor ‘60. a contat lupta sa cu inerþia.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. cu superficialitate. Alexandru Graur. Edgar Papu. Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. Savin Bratu. Pentru unii. Dintre cei din urmã. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult. precum Iorgu Iordan. Iancu Fischer. la catedrã. geniul unui autentic scriitor. a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici. politicã. Paul Cornea. . Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. pentru tinerii din jurul sãu. al scriitorilor români. când. Dimitrie Macrea. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. formaþi în majoritate înainte de rãzboi. ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o. profesorul ªerban Cioculescu. socialã ºi economicã.. dar îi pândeam conferinþele din oraº. cãci eram tineri. prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi. mai târziu. Nicolescu. printre care în primul rând doctoratul. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . Jacques Byck. invitat de George Ivaºcu. Lovinescu. cu diferite ocazii. mã ºi ne interesa mai puþin. din nefericre postum. reintegrat la Catedrã. cât ºi în facultate.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. cu formidabila lui autoritate. s-a tot vorbit. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante. mai ales. Ovid S. Istoria literaturii române a celuilalt. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. entuziaºti ºi plini de speranþe. cum îl calificã unii astãzi. Dumitru Micu etc. . Alexandru Niculescu. privitoare la E. Ambianþa generalã. Crohmãlniceanu. în acei ani. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. Pentru noi. dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. ca teoretician ºi critic literar? . a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. de care. mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. pe care o conducea. Lovinescu. Vera Cãlin. C. cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. ca ºi pentru alþii. aceasta a însemnat lectura. apãrutã în 1972 la Editura Minerva. Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . se întorsese. Alexandru Piru. Dimitrie Pãcurariu. Silvian Iosifescu. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate. al acribiei filologice. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. . aþi prins o perioadã deloc fastã. scrisul. Ne-am regãsit în poeziile lui.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. Ca Maiorescu la vremea lui. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei. am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. întorcându-mã la profesorii din facultate. Boris Cazacu. cum spunea el însuºi. Era a treia tezã despre Lovinescu. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. în persoana. în timp. cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri.

care mi-a dat sentimentul plãcut. Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã.v. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale. . fireºte. între 1979 ºi 1985. familie.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea. la Universitatea Provence (Aix-Marseille). nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani. al doilea avea sã fie. într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã.. cã fac oarecum parte din. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi. cu oricât de puþine resurse. stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã.E. a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale. cãreia îi spuneam „nãnica”. În învãþãmântul universitar. deºi gratuit. în opinia mea. Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. Altfel. constituie. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã. Paris. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum. iar notarea se întindea de la 1 la 20. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . precum se ºtie. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”. însã de vreo câþiva ani. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã. care schimonosesc ºi deformeazã ideile..Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. ca pentru aproape toatã lumea. Dupã 1989. a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence. din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu. s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta. ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –.c. alãturi de elevul sãu. ºi de pretutindeni. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã. fãrã concurs de admitere. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi. contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent. . el era foarte diferit pe atunci de cel românesc. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii. care dãdeau fiecare anumite drepturi. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi. a fi putut beneficia. în sfârºit. . atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care. culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”. existau niºte trepte.Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba. de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare. ce aþi avea azi de spus despre climatul social. dar în toate þãrile U. aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? . politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi.asupra formaþiei mele spirituale. în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase.Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri. a fi cunoscut lumea occidentalã. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi.). desigur. bineînþeles. Marsilia. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. Tudor Vianu. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani.ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã. deloc în ultimul rând. A mã fi aflat în Franþa.Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 . dupã cum fusesem învãþat. de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. aparþinând totuºi. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar. mai ales din al doilea volum al Conceptului. cãderea regimului comunist din decembrie 1989.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. Erau cãrþi oficialmente interzise. într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã.

Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale. În acelaºi timp însã. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. critica este. n-am avea decât de profitat. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. de care vorbea Maiorescu. mai ales. ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”. Politica poate 64 fi o artã. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. din care se desprind. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare. dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã. dar ca profesionist el este cetãþean al lumii.Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. care vorbesc singure în acest sens. nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. impuse de niºte instanþe dictatoriale. Ele þin de calitãþile criticului. Cu o singurã condiþie. dar nu se confundã cu ele. . deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare. Pe de altã parte. de inteligenþa. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. deasupra unor prea înguste interese de grup? . dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. ºi mie. Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. ca de niºte unelte auxiliare. mi se par foarte elocvente. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . de fapt. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. care vin totuºi din domenii adiacente. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane. fireºti? . în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi. Nu existã artã de partid. cel puþin. pentru a lua exemplul extrem. sau situaþia economico-financiarã. prin natura ei. O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice. spre a-ºi promova ideile. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. redobândit dupã 1989. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã. interesul de lecturã al publicului. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi. ºi de alta. aveaþi speranþa cã. pânã în clipa de faþã. care se serveºte ºi de una. n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. precum piaþa de carte. ci prin forþa. La mijloc. chiar politologul. de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele. Dar. Am crezut întotdeauna cã. Oricum. dincolo de orice fracturi contingente. critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. ci o facultate specialã a spiritului nostru. chiar ºi de ieri. în esenþa ei. Arta e o expresie a umanitãþii. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã. un fel de judecatã fãrã sfârºit.Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. de pe urma unor asemenea dileme. De altminteri. Aº zice . dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. unele însã destul de „originale”. mai ales acum. care este Uniunea Europeanã. cultura ºi obiectivitatea lui. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. de cele mai multe ori. mai mult decât atât. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. care influenþeazã ºi. E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã.Spuneaþi. fãrã prea mare întârziere. Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale. critica româneascã n-ar mai avea motive. „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. Sunt deja destule semne. . . Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã. se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. ªi. azi.noºtri occidentali. au ºi reuºit. mai precis de valabilitatea lor individualã. mai spre sfârºitul veacului trecut.

pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. ale literaturii române de azi. sunt în majoritate manieriºti. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. de la Joyce sau Kafka încoace. o meritã ele ºi o meritãm noi. cum au spus structuraliºtii foarte bine. .numai. ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii. a propriei lui „opere”. din imediata actualitate. Prozatorii moderni ºi contemporani. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi. care astãzi. spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism. o rãbdare pe care mulþi. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. în ansamblul ei. de campanii publicitare deºãnþate.Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. dacã nu ºtiam. câteodatã. mai ales pentru publicul est-european. în fond. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie. cã „les extreme se touchent”. tocmai pentru cã. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei. Cãlinescu „divinul critic”. obþinutã prin mijloacele. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor. stãruitor sãrbãtorite. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. epopeice ºi tulburãtoare. Puzderia. Marile valori trebuie. fireºte în accepþia ei specialã. în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma. astãzi. cel narativ. în cadrele sale. de care nu degeaba se ferea Arghezi. cu toate speciile sale. ar fi anacronicã. în mãsura în care. ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. Din pãcate. în orice caz. omeneºte vorbind. facil ºi popular. pare a fi mai pe gustul. totuºi. Iar acesta cere rãbdare. nu o au. 65 .Situaþia este oarecum inevitabilã. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic. a „iluziei referenþiale”. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. care mobilizeazã mai puternic. iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. sau. comercial. spre cinstea lor. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. destule voci libere. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen.Realismul constituie cazul unui curent literar. experimentaliºti sau postmoderni. condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi. Viaþa e scurtã. . mai personal. Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. . recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. posibile. cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului. în momentul de faþã. ori chiar de blocaj al spiritului artistic. prin creaþii ample. care instituie în ce le priveºte. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov.Care ar fi ºansele culturii ºi. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? . evident. mai direct. cu prisosinþã. nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei. Critica însãºi. dacã nu al publicului mare ºi anonim. care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente.Domnule Profesor. Din fericire. un fel de statut de „noli me tangere”. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. nu are încredere în ziua de mâine. Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue. ori cu un termen mai pretenþios.

dar ºi realism pragmatic. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã. Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile. deloc mai restrânsã. hegemoniste. De aceea. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat. totuºi. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. lirism. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi. imperialiste. Cu toate acestea. va învinge. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea.Sunt. O vigilenþã permanentã se impune. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea. din lecþiile istoriei. „nervum rerum gerendarum”. introduceri.Integrarea în Europa presupune. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã. dar continuu sã cred. dar o atare evoluþie aparþine. ori cu atât mai puþin anula. Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate. cum mai cred unii. am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã. în interiorul familiei continentale din care facem parte. Democraþia avanseazã. .Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi.m. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. dar posibilitãþi – mai puþine. sau mãcar legatarul sãi universal. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale..ªanse avem. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. pentru cã vreau sã cred. . Nici din pãcate ºi nici din fericire.Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase. Ei sunt. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. inteligenþã activã. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea. Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. etc. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii. sau cel puþin meliorist. . mai bine ºi mai exact contribuþia proprie. dar se promoveazã prin efort material. aproape niciodatã depãºi. . lexicoane. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. ori mai puþin . Cultura se creeazã prin efort spiritual. toleranþã. Cã dupã o sutã. de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. Sub aspect politic. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani. iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã. comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã. cum zicea ºi Eminescu. Dar. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? . contribuie la alienarea lui? . cã pânã la urmã raþiunea umanã. Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. lucrurile apar la fel de complicate. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã. fiind – iatã! – vorba de omenie. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. cu atât mai mult cele pozitive. de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã. Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. pacifism congenital etc. ospitalitate. pe deasupra multor contrarietãþi. dicþionare. literare ºi culturale în general.a. ci ca o entitate culturalã globalã.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. E o fatalitate. sã sperãm cã esenþialul. mai degrabã. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. expansioniste º. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. decât o simplã ºi amãgitoare butaforie.d. un spirit mai curând optimist. în aceastã privinþã. originalã. Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. deopotrivã ieftinã ºi superficialã. monografii critice ºi de istorie literarã etc. Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale. Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. este nevoie de traduceri. dacã se va produce. Mai e nevoie ºi de altceva. colonialiste. De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. humor sãnãtos. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna.

într-un fel de avanpremierã. fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. din câteva experienþe mai vechi. nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. mai rezervat. mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în. vorba franþuzului: Passons! .. se înþelege de ce am devenit mai precaut. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu. În definitv. aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat.Nu sunt. Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit. ultima. spero. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. moare oricum. Pânã atunci. toate mai mult sau mai puþin inavuabile. speranþa. de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!). spre uºurarea mea.. mai reticent. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr. Încât. Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro. la urma urmelor.La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? . Pentru cã. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. imprevizibilitatea lor. un spirit propriu-zis superstiþios. ªi totuºi am observat. Mai ales cã ea. T.importantã. ªi. stimate domnule Tihan. din purã curiozitate. dobândite ºi conjuncturale. Oricum. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor. se ºtie bine. Tihan 67 .

Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale.Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele. .8). pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia. m. 2007. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. Henry James ºi Walter Benjamin. nu însã de naturã sensibilã. Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. Mai mult.26). chiar dacã destul de sumare. Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. reprezentat de Paul De Man. ea este pur ºi simplu conjuratã. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii. ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii. De altfel. Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul. implicînd patru perspective. poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. pornind de la Kant. nici armonioasã. Univers Enciclopedic. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . Harold Bloom ºi J. narator. greu de ocolit. primului venit. chiar dacã acea narare. a. Hillis Miller. Paul De Man. Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. fãrã a-l cita. 1997. Hillis Miller (Editura Art. d. precum cel de la finele secolului XIX. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu. în prefaþa lui densã. în existenþa sensului. deºi relaþia lor nu este nici simetricã. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil.33). parcã. în mod riguros. spre a ºi permite totul. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri. a comentariului ºi. împreunã cu adepþii lui. la nimic din ceea ce. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”. unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri. a “momentului etic”. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii.67). ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii. pentru a spune totul despre sine. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. de fapt de vreo cîteva decenii încoace. p. pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. autorul ne apare din capul locului îndatorat. cum sã citeºt ‘ilizibilul’. privitoare la autor. susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. mai de curînd. Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. . Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate. Ed. într-un fel sau altul. adevãratul “papã” al acestei orientãri. devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. deocamdatã încã netradus la noi. subtilitatea. Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). privindu-i pe Kant. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. Geoffrey Hartman. am numi o percepþie” (Diseminarea. Anthony Trollope. George Eliot alias Mary Ann Evans. Etica lecturii de J. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. legate de diversitatea. nu în ultimul rînd. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene. personaje ºi cititor (p.

ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului. al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil. Reluînd mai departe ideea lui Derrida. într-un fel sau altul. cu obiºnuita româneascã întîrziere. tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã. dãtãtoare de viaþã. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze. Nu se evidenþiazã aici. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. Critica este ºi ea performativã. precum rescrierea. ‘interpersonale’. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. dar mai cu seamã incitant. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. conceputã ca “un act etic. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. În realitate. ci la materia. dacã nu exclusiv. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu. nici pe altele. în cea socialã ºi în cea politicã” (p. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. sînt aºadar. instituþionale. cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã.24). Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. Retorica ar putea interveni aici. încît “lectura nu este una a textului ca atare. lucrul sau forþa lui interioarã. “tot atît cît îl ºi relevã”. dar ºi liberã. imperativul moral care “este ºi un act productiv. deschizãtoare de drumuri. care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu. care echivaleazã cu acel “trebuie”.75-76). pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem. pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. Pînã atunci. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. Hillis Miller. Autorii sînt însã. funcþioneazã o lege. cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente.170). prin prisma propriului sãu imperativ moral. pe care o numim istorie” (p. Sã-l citim aºadar pe J. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi.35).76). acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. citatã de noi mai sus. în scrisul meu. Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele. fãgaºuri mai adecvate. În orice caz. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol. o performare. înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene. poate chiar de sine. un act cognitiv. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. 169-170). Pentru critica noastrã de azi. nici o metodã. “Textul nu este legea. cititori exemplari. care îºi ascunde legea. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic. 69 . aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. prestigios.86). productivã. În text. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. modelul dominant de abordare. nici mãcar expresia legii. cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p. Asemenea pasaje.146). pe cale de consecinþã.169). directiva principialã. materia sau lucrul. pe mãsurã ce moda va trece. surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. Intervine. de o manierã cu adevãrat performantã. Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. sociale.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit. fie ºi în linii mari. Or. atît pentru deconstrucþioniºti. Nu e însã deloc exclus ca. Revederea este ºi o rescriere. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. rezonabilã ºi determinatã legic.171). fãrã îndoialã. Ea este un rãspuns la un imperativ categoric. exemplare pentru problema eticii lecturii” (p. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. o atitudine. ele sã se valorifice probabil ºi la noi. parte din conduita noastrã în viaþã. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului. Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã. dar se afirmã un program. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã.asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine. o facere. pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii. pe cît posibil.

repede adoptat. nici a-i abate de la acest nou comportament. Apoi. desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. S-a întâmplat însã. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. dar a crescut în casa noastrã. în sfârºit. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. probabil. îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. pentru prima datã. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan. ca din pãmânt. dupã plecarea noastrã. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. oare. ani mulþi. Fusesem. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. tigrata a dispãrut. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. însoþit. cu o blanã albã. Inclusiv fenomenala lui memorie. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. cred. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. douã sãptãmâni. dar. se spune. E. al plecãrii în cãlãtorie. Era slab ºi speriat. la mijlocul toamnei trecute. în Elada ºi insulele ei. plângând. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. Fidelitatea. dureroasã incapacitate de a uita. e rarã printre pisici. sã ambalez puternic de câteva ori. Provine dintr-o familie numeroasã. luptând cu urâtul ºi singurãtatea. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. tresãrind ºi. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. alãturi de o veriºoarã tigratã. din momentul întoarcerii noastre. sã salute ? . l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. mieunând. o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. ca. dimineaþa ieºeau. Cert e cã Spirt a rãmas singur. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. a grãdinii ºi livezii. strãlucitoare. deoarece. un timp s-au descurcat bine. al magaziei ºi. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. primeau mâncarea. A trebuit sã pornesc motorul. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. Sau. Întâi. cât am lipsit noi. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. mai ales. de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. Îi fãcusem. dar plinã de necunoscute. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele. Dar. o imensã.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. nici teamã de singurãtate. Se pare cã. (eu uitasem deja. totodatã. cândva. oricum nu pe cele mai bune mâini. prieteni. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. De ce-o fi uitat. îndeaproape de Spirt. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. Nimic nu arãta a-i tulbura. îndemnându-l sã iasã. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. ne-a aºteptat zi ºi noapte. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. Privindu-l. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. Am urcat dealul. totuºi. chiar dacã destul de confortabil. aþi apãrut. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. chiar în clipa în care scriu. Spirt a apãrut. timp de douã sãptãmâni. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. dar nu ºi-a pãrãsit locul. Spirt. oarecum pe neaºteptate. la întoarcerea din cãlãtorie. improvizat. dupã douã sãptãmâni. Fãrã succes. se jucau. singur. se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). Pe scurt. pânã mai ieri-alaltãieri. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. pânã cu puþin timp în urmã. Am coborât. altfel spus. când mã uit la televizor. ca întotdeauna. pur ºi simplu. când. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie.

celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia. prin care obiectul se propune vederii. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. citite ori locuite pur ºi simplu (v. concluzia mutã. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. în artele marþiale. problematizarea în zona raporturilor interindividuale. din secolul XI. justificat de discursul comparativ al imagologiei. ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate. autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. Deloc întâmplãtor. De la bun început. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i. reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake). individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. ci numai a unei Japonii. în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007). urmãrit pânã aici. a unui risc aproape paradigmatic. statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. pe altã voce. Foarte rar. Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. prin urmare. semnalând cã. autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. în jurul unei stãri de fapt. Giuvaerul. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. De aici. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã. de ceramica japonezã ºi de multe altele. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului). în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. Prezentatã ca o Institutul European. academic.” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 . respectiv. În acest punct trebuie salutatã depãºirea. autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. sã se ordoneze pentru el. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. Oglinda. autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. Aºezat în prima parte. O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române. în pure accese de egoism livresc. Pânã ºi aici. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic). despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. De altfel. cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). Spre deosebire de filosofiile occidentale. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian. instituþional. iniþiate de observaþii asupra literaturii. partiturã muzicalã. în textele de aceastã facturã. în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. comparativ cu Genji monogatari. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. dupã legile lor ascunse /. Ciocoii vechi ºi noi. judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice. precum frazarea ei. al doamnei Murasaki Shikibu. 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”. prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”). ºi. un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii. convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. adunând eseurile cu dimensiune eticã.. dedicat universului erotico-estetic. „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. considerat primul roman nipon. cu minimã inerþie. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective./. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. cartea 2008 creºte în contrapunct. când observat (Alter). mai exact. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului.. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei.

cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. se rotesc în jurul cotidianului. Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. multã acþiune povestitã. al evenimentului minor. Textele sale sînt schiþe ºi momente. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. Subiectele sale. o armonie colectivã. dar practica o Polirom. Existã. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic. a reuºit. într-unul dintre eseurile cãrþii. Dar. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. de aer. Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. precum ºi.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. se aºazã pe un scaun nevãzut. bineînþeles. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã. Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. chiar dacã. problematizarea iubirii etc. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. a ciobanului ºmecher cu celular etc. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. sã-mi saþieze aceastã plãcere. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. Mult dialog. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. devenit interesant printr-o poantã. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. Binenþeles. rãutatea prost disimulatã ºi incultura . compoziþia ºi construcþia romanescã. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan.L. Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã. Mai mult. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian. pentru a nu inoportuna. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja. buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. dar arareori cu TRISTE plãcere. Caragiale. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume. în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. credulitatea imbecilizatã. grupate tematic. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. 2008 probeazã din plin. în spatele povestitorului cu ton simplu. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc. ignoranþa. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. îi face plãcere sã le expunã prostia. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. cu accidentul sãu individual. E greu de spus de ce. ale decorului particular al acþiunii. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. într-o mãsurã considerabilã. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor. dar o prezenþã delicatã. volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. descrieri lapidare. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate.. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. iar nu tîlcul.2 pagini pentru un titlu). mimeazã cã stã deja pe un scaun. cu mirare. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie.

mai puþin rãbdarea. mai mult decât atât. un vocabular extrem de bine ales.). conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei.neasumatã. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. nu se ºtie pânã când. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. este abordarea avangardei (personalitãþi. social-protestatarã. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. la noi. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. de selecþia operatã de autor. mai «uºurele». Asemeni ilustrului înaintaº. totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. de acum înainte. ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. ludicã ºi poate. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. 2008 men. cîteva texte mai puþin izbutite. Polonia. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã. Avangarda. în manifestãrile ei româneºti. curente. poate pe alocuri. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj. Blaga. pe de o parte. Dacã ar fi rãmas doar. H. un dialog veridic ºi bine orchestrat. 35 de texte. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. ceea ce întârzie încã. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. opere. 152 p. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. pe de altã parte. Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. SUA ºi Ungaria. Din nou. Acest lucru se petrece chiar acum. Cel mai important þine. momente. deºi neintenþionat. romanului românesc modern (Rebreanu. antiarta. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. 2007. Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. indicând. cum se crede îndeobºte. gradare. Ion Barbu) – . un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. Oricum. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. sã zicem. Mai existã. Camil Petrescu. ba chiar ºi de monografii substanþiale. un fenomen marginal al actualitãþii artistice. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. mai punctuale. Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. ar fi fost un volum superb. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). În NOI STUDII ultima vreme. iar pe de alta. când nu ocultatã de-a dreptul. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. neavând. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. s-ar restitui mai fãþiº ºi. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. cu o altã atenþie. asemeni lui Caragiale. trag în jos impresia de ansamblu. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. Majoritatea sînt minore. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. Aºa. Totuºi. Din acest punct de vedere. Acum cîþiva ani. cred eu. Astfel. Se pot face ºi reproºuri. în ultimii ani. Risoprint. faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist. într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. tematic sau metodologic. Gheo are stil. pânã la urmã. Ed. România. de o bunã presã. Muzeul de Artã ClujNapoca. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. nu toate sînt însã ºi bune. nu cu apusul. aspectul 73 . mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie.

Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980). Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973).a. Lucrând pe vaste întinderi. La urma urmei. nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. în parte.lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. Sbiera (1967). ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale. ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. Cu toate acestea. sã înþelegi ca marþian ideea de umor. Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. Cântecele cununii (1989). mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. Geo Bogza. se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº. La o primã privire. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie. Sbiera. Benjamin Fundoianu. prilej de îmbogãþire exegeticã. în aceeaºi paradigmã. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei. Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului.). poate fi lesne subsumatã avangardismului. G. ortodoxiste dominante – care urma. Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. Subiectul meritã tot interesul.M. obiceiurile agrare ºi pastorale). cultivat recurent. S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. colinde). Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. într-o lume care devenea. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate. sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). cu aproximativ un secol. dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ. serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei. o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. doinã. singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. ºi nu teoretice sau pragmatice. expertul numãrul unu. încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970). ºi ele. Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie. cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. Existã. atitudini. s-ar recupera în acest fel spiritul. nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. în Europa ca ºi la noi. Desigur. Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980). fragmentarã. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. G. în principiu. Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. fulgurantã. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). Doina – poezie a destinului (1987). realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. radical criticã. însã nu ºi litera. cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. salutarã. e ca ºi cum ai încerca. Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971). pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . Activitatea de folclorist a lui I. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967). strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. iar conþinutul abordând probleme „serioase”. naþionaliste. tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. deci. Saºa Panã º. iar opera lui.

Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. Cele mai importante funcþii ale colindatului. 170). 22). etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. al familiei. colindãtorii. o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi. în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori. Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. riturile semnificative pentru funcþiile sale. Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. Nicolae Bot. Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. 164-165. Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p.” (p. se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor. ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. 108. În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor. 119).obiceiurilor.” (pp. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”). înzestratã cu harul frumosului. Când vorbeºte de pãstorie. cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti. 219). Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm. 75 . privilegiazã. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni. a cãror origine N. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului. Densusianu. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã. pãstoritul în detrimentul agriculturii. practicile. Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã. Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. p. Magia intervine ºi cu privire la colinde. 115). melodie ºi tematicã a textelor. riturile magice de sporire a rodului. o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum. Obiceiurile. 176). Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. casa colindatã ºi pe gospodar” (p. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. cu înþelepciune ºi cumpãtare. cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. vitelor. Nicolae Bot alege poziþia contrarã. „se bazeazã pe principiile magiei” (p.” (p. 118). 143). 183). consideraþii similare la pp. ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. cu repertoriul sãu arhaic. 162-163. Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea. înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare. mitologiile agrare. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. albinelor. moºteniri romane sau chiar preromane. cele agrare. practicatã cu alte ocazii” (p. dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri. fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului.

social. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. însã. persan. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. corãbieri. ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. care va fi definitivatã ºi încheiatã. cãmilari. dezvoltând personaje “paralizate” epic. de fapt. lume interlopã etc. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea. blânde. iar restul au fost scrise individual. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. ca sã fie vãzute de toþi. O iniþiativã înruditã (dar. mângâietoare. arab). imitând suita clasicã. plãcute. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. Precum în cazul textului consacrat. Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã. sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. Actualmente. strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. nu ªeherezada este personajul central. în cadrul atelierului de prozã. cu toate volumele ei. în care personaje diverse. nespus de dulci.UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . negustori. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. La nivel mimetic. pentru a alunga plictisul. dimpotrivã. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este. de la efriþi. chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. politic. Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale. Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. beduini. viziri. numitã O mie ºi una de zile. picaros. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. vrãjitori. cultural. intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. interrelaþioneazã sau. au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. fireºte. genii. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. povestirile. ºeici. . califi. Cartea. fie în registru fantastic. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite. omfalos . dulci în prospeþimea lor. etnic. spleenul etc. fie într-unul realist. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. la eunuci. ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. ºi. în al treilea rând. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. poveºti persane. În noua suitã de poveºti. doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu.

evrei ºi creºtini. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. susanul descojit. nici termenii tehnici. alcãtuit din musulmani. trupul fiind. pe de o parte. vizirilor (care. uneori. În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. lucrurile sunt evidente. dezmierd. afrodisiac. care implicã. Existã apoi referinþe destule. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. ciupituri. mângâiere. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. apoi. la vremea când. ºi moravurile lejere. busuiocul podurilor. povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. precum vulvã. totuºi. Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. însã.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. sunt. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . însã. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. Existã. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. în timpul zilei. apoi. unealtã. rãsucire. Fireºte. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). sculã. exacþi. a ºeicilor înþelepþi. pe de o parte. aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. crãpãturã. marcate de o umanitate stridentã. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. Sã le iau la rând. trimiterile sunt la Africa neagrã. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. fie ºi numai simpli cãmilari. flaut. ci au o educaþie minimalã în sens epic). austerã. de la minaret. seara. Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. dar numai la nivel teoretic. Sunt. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. Atenþie. sexuali. la graurul mut. între populaþia urbanã care apare în poveºti. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. iniþial. din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. chiar zgârieturi. joacã. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. de asemenea. care sunt de obicei bãtrâni. muºcãturã. considerat prin excelenþã pitoresc. În speþã. provenitã din felurite spaþii adiacente. religiilor etc. chiar dacã uneori foarte concise. pânã la împreunarea propriu-zisã. nu sunt analfabeþi. zebb. specific spaþiului arab. tãioase. întrucât poveºtile nu provin de acolo. mozaicatã uman. dar pot fi ºi tineri ori maturi). naraþiunile fantastice. sãrut. fundamentalistã. hanul lui Aby-Mansur. ºi cea ruralã. cortul îndurãrii. Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. pãrintele luminii. întrucât practic. Ruptura existã. califilor. pestriþã.. totuºi. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. pe mare. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. (nu lipsesc. iar desfrânarea (în sens paradisiac. exclusiviste. dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. Ierusalimul este amintit mai rar. ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. izvorul harurilor etc. iepuraºul fãrã urechi. cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. zbenguialã. unic împlinitor. apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). malefici). mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. tineri ºi frumoºi. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. Exclamaþiile orgiastice (Yuh. Pentru graniþele de jos. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo.

Patiseria orientalã este fabuloasã. santal ºi abanos. dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. cingãtoare. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. se arde tãmâie. plãcinte. lãmâi de Egipt. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. ºi a lui Ali-Nur. smirnã. pilaf cu stafide. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. piersici de Oman. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. mosc. O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. nu poartã o vinã. plãcinte cu lãmâie dulce. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul. cu felii de lãmâie. cercei. þintuieºte-mã în poala ta!). ci abuziv. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. are lecturi de . nuferi sau înconjurate de mirt. încrustate fiind (mãrgãritar. rubin. argint. Pe de altã parte. Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. dimpotrivã. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. de pildã. despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. ci o culme. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. Lesbianismul ºi homosexualitatea. Mã opresc. dovleci umpluþi. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. dar pentru virtuþile ei diafane. perfect acceptabile (Ia-mã. însã. curmalele. indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. aici. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. exclamaþiile afrodisiace fiind. pepeni. voal. La banchet se beau ºase soiuri de vin. Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. stofe de mãtase ºi catifea. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. topaz. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. de pildã. la brãþãri. smochine. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. chiupuri cu flori exotice. scot sonoritãþile excitante. respectiv dur ºi grotesc. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. smarald. Femeile. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. apoi machiajul insidios. aur. deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. adicã adulterin. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. jad. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. gutui osmani. toate oferite pe paturi de iasomie. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. erotismul nu este o culpã. pui fripþi. un climax general acceptat ºi validat ca atare. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. sã spunem. atunci când apar amintite sau sugerate. chiar dacã nu sunt în prim plan. Povestea vizirului Nureddin. Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. în chestiunea voluptãþii corporale.inclusiv cosmic. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. nard. mai cu seamã. tocãturi. curmale. de trandafiri). sarmale cu lãmâie. Pentru cã în spaþiul arab. lumea care o locuieºte. de aceea. diamant. Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. iamã. cornalinã). harbuji. uºi din aloe. anemone ori narcise. fiindcã lumea este a tuturor. coapse ºi cur de iasomie. migdale. stafide ºi nucºoare. efriþii. divane. Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. frunze de bananier. dar existã ºi fãpturi fantastice. Anis AlDjalis. care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. rodii. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal.

drept care îl sancþioneazã decisiv. dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic. ca sã zic aºa. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. prin grotesc ºi batjocurã. punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului). au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal. i se spune. impotenþi. unde paradisul este tangibil. El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. existã în O mie ºi una de nopþi. încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin. limbajul grotesc. Coranul în primul rând. 79 . ºi alþi oameni simpli. handicapaþi. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. chiar dacã mai rar. Cu alt prilej. fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule. Aºijderea. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. actori secundari în naraþiuni.bazã. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente.

..... o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa. publicate sub pseudonim. dar acum e un moment solemn. spectacol de îndemânare ºi pedanterie.. toaleta.. se vor tãia balcanic raþe ºi gãini.. balans de fire de pãianjen. dulceþuri. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre... o urmãreºti cu privirea.. De acasã pornesc cu taxiul. te afli tot în spatele perdelei.. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol. aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã.. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã. întinzi ciucurii cu pieptenele alb. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai.. plimbãrile cu barca.. toc. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie. iubita clandestinã a câtorva actori. se menþioneazã în a treia. din pãrinþi sãraci. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu. se precizeazã în a patra. eºarfa de mãtase cu buline mov... portretul unei domniºoare.. E iarãºi liniºte pe stradã.. liebesromanele. dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã.. pretutindeni bine vãzut.. Trece Cadâna pãºind continental. Peste drum cineva îºi spalã maºina. pelicula de ruj. pustiit. fãrã diplome de studii. dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu. îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos. în spate. tapete. “Doamne. cinematograful cu nume grecesc. cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol. înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul.. mamã a unui fiu dispãrut. þi le aminteºti pe toate. pe stradã. bibliotecã pe patru pereþi. pe divan.. primite de la doamna Marghit.. solfegiile. 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte. tu râzi. Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt.. parcul. te aºezi la fereastrã. coama vopsitã îi joacã pe umeri. asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert.. aproape nu-þi mai scrie.. supranumit ºi Þucu. scrie în a doua. în sfârºit. încãrcat de sacoºe ºi plase.... o discuþie din care sã mai prinzi un zvon..... E medic primar.. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã.. meºa. portierele deschise. sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu.. se spune în prima biografie... o comodã ºi câteva sertare. sã zboare o pasãre.. medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard. Perechea distinsã se înclinã.. pe etajerã. Adela susþine cã-l iubeºte. Nãscutã la Cavarna. aºtepþi o miºcare. feliile de tort cu glazurã.. catâr amoros.. înspre coridor o uºã. rochia verde cu gulerul rãsfrânt. pe urmã ceasornice oprite. aranjatã fir cu fir. cunoaºte ºi trateazã personalitãþi. de os. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã...... În fiecare dimineaþã.. paharul de vin pe jumãtate bãut. În buzunarul capotului. ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie. detergenþii alunecând pe parbriz. învãluit în somnolenþã. italienii veniþi sã facã tunele. el . cercetezi vitrina cu lupa de Jena.. se adaugã în a cincea. Pe peretele din dreapta. te grãbeºti sã deschizi.. balul anual supravegheat de profesoare. dictoanele latine învãþate în liceu. suflet singuratec. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj. ai vrea s-ajungi bãtãtorul. cu parcuri ºi castele fabuloase. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul. În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil.. Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat. cerceii.. Joi. atomii de parfum.. prin almanahuri. departe. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot. jocul firelor de praf. un uliu sau o barzã.... tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. dacã nu. dupã masã... umbre de amiazã. Nu uiþi nici de prãjiturã. alãturi de batistã.MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit. are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe... dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii. cei mici vor face pipi prin preajma lor. Radu. primul kilometru de drum asfaltat. confidentã a pictorului Da Messina.. O muscã bâzâie prin casã. se vor sãdi arbori ºi flori. pudre.. vin negreºit partenerii de canastã. autoare a unor delicate poezii. o întretãiere de glasuri. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. se aude-n uþã. nici un dubiu. cafetiera. parfum de toalete. În ultimul timp totuºi s-angrãºat. stratul de pudrã. se vor sparge cu metodã lemne. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. Pe urmã. sã cadã o frunzã...... Toc.. Aºtepþi sã treacã cineva. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare. cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier. nici o îndoialã. foºnetul evantaielor. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”. Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute. cãci trece languroasa Cadânã. conduce maºina cu mãnuºi.. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi. ºi sus.

Un om ca el apare rar. parcã pe un alt tãrâm. cu ochelari. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb. numai goluri.. soþia lui Gheorghe Ionescu.. ca sã evite cunoscuþii. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii. oprindu-se. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. Se plimbã un timp prin India. nu se poate. Târgoveþii. perdelele au uºoare-nfiorãri. ea mai scundã. cam odatã la cincizeci de ani. aranjeazã geamantanele. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu. La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir. Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi. Cartofii se curãþã aproape singuri. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori. spunându-ºi pe numele mic. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. nimic. peste planetã e rãcoare. vâneazã cu peria fire infime de praf. cedeazã la preþuri. ficatul. când fierbinte. e când uleioasã. aparte. Bãrbia lui se miºcã repede. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. de ceapã... Dumineca dimineaþa. sârba.. un fluture s-a lipit de lampã. imensa ignoranþã. mi-a fost un sprijin moral permanent.. acum din nou atât de apropiat de mine. balerina. În partea dreaptã dicþionarele. sã mai facem o partidã. unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã. de duritatea granitului. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. maghiara. Repet.. înroºi obraze. Pendula bate ora zece. de undeva.. o ceaºcã de ceai sau cafea.. Mãtuºa stã atunci retrasã. altera prãjituri ºi iubiri. stomacul sunt prevãzute cu circuite.. ºerveþele. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. taxele cãtre stat parþial achitate.. Nu era nici înaltã cât un turn. 100) 81 .. patul fãcut. pisica se arcuieºte. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel.. Într-un fulgarin alb.. goluri.. simt în privirea lui ceva încremenit. Poate paraliza memorii. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate. piciorul mesei. prize. în aburul sângelui ce aleargã prin vene. douã sãptãmâni.. rãsuci gâturi ºi membre. în bronhiile peºtilor. “Doamne. Coloneii securitãþii n-au speriat-o. e un ins foarte puternic. conduºi de instincte fãrã greº. deºi poate se credea. vesela nichelatã strãluceºte.. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani. luând pulsul gãinilor.. ploile plãcute. În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã. desenul macrameului. nici mãruntã ca o gâzã. bibelourile. În partea stângã. slãbiciunile.. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun.) Semaforul e verde. E foarte puternic. Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã. mai încolo vitrina. în tremurul genelor. sã nu pãtez nimic în jur. grafice. cu predilecþie. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. unchiul pãrea un explorator polar. sã fiu atent la farfurii. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã. trupul sãu fiind un laborator. dantelele. în himerele paleo-geologice. dacã se poate deloc. un institut al preciziei.... morcovii mi se (continuare în pag.. Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie. Informatoare n-a dorit sã fie. reuºeºte. întinzi mâinile. bat pe toate fronturile în retragere. Îl vãd. pisica adormitã. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani... A locuit la noi ani mulþi.. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. nici un rest de mâncare. în pulsaþiile animalelor de abis. E mereu preocupat de experienþe. de fapt. florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii.. un þãcãnit mecanic al pantofilor.. copiii reuºiþi. O ia pe drumul cel mai lung. de sus. sare peste zaþul din cafele. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine. vânzãtorii. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit. lumina se retrage treptat.. voci amestecate.. Rinichii. coafura ei se lasã în valuri pe spate. digestia bunã. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. sã nu mã scobesc în dinþi. o dungã impecabilã la pantaloni.. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã. imaculat. se aude un scârþâit de vioarã. orologiile exacte.înalt. de ridichi.. doct. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial. Statuarã în fotoliu. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane. zâmbitoare. pe jos nici o scamã. Are un mers al lui. Mergeam grãbiþi. Eram atunci un maimuþoi necrescut. se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera.. la tacâmuri. detectând otrava din ciuperci. râsete. uºa deschisã. Când cerneala din stilou s-a terminat.. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã. cerceii reci îþi joacã în urechi.. prãjituri.. schimbam din când în când vorbe îngheþate. totul. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. Supa alunecã pe gât. se plimbã prin sufragerie. plutind în linii discret rubensiene. dimpotrivã l-a ajutat cu bani. dupã duº ºi inspiraþii. îi auzi glumind. printre coralii barierelor australiene. comutatoare. dar au ºi plecat?”.

drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis. 1998) a volumului lui Derrida. Khora. Piteºti. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul. spre unul profund.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) . admirabilã cum. Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. cu titlul Facerea poemului. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. Din motivaþiile de la început. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. . traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. Deºi numãrul paginilor este de 169. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. evident bilingvã ºi ea. inspiraþie. invenþie. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. mai puþin. Baudelaire ºi Mallarme. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest. cu o nuanþã evident heideggerianã. sprijinindu-se totodatã. urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte. nu este problematizatã în volumul de faþã. divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. Geneza operei literare. cu un termen al lui Croce. autognozã ºi mai departe. asumatã de autorul acestui volum. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. se trece prin aºteptare. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. de pildã). cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. e adevãrat. Poe. apãrut într-o primã formã în 1985. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. “poeticã empiricã”. iar pe de alta. Pentru acest al doilea nivel. Teoria despre poiesis a lui Valéry. Trakl sau ªtefan George. Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. de altfel. serios în referinþele critice. conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora. Craiova. autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã. Piteºti 2008). dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. Teoriile estetice ale poetului francez. Prin urmare. balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. 2008). un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american. este probatã elocvent în Tânãra Parcã. Corpul cãrþii. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. însã. nu doar academicianul. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. în principiu. autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. începuturile poemului”. aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem.

ancorat în contextualizare necesarã. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. este sugerat. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere. prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. Repere spre o poieticã. Despre Khora. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea. ºi sensibil ºi inteligibil etc. tari.necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. Una dintre ele este aceea cã. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“. ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. ci de a-i identifica mecanismul. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. bazatã pe principii predeterminate. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. Vinul cel bun însã este lãsat la final. autorul lasã însã loc unor confuzii. nu rãmâne decât sã aflaþi singuri. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. dar revine constant. este o confirmare a acestei încercãri. este menþionatã abia spre sfârºit. 83 .)”. pentru pãstrarea claritãþii. dar. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement. ignoranþei. de asemenea. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs. metafizice. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. la problema transgresãrii discursului. Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. este vorba. ci despre punerea în diferenþã. când autorul cãrþii Geneza operei literare. aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. amintind de “suplement”. ºi anume. în acelaºi timp.

Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. Paul Sadeanu. doamnei Serra. Goangã. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã. Bezdechi. sã te bucure. Au trecut atâþia ani ºi multe. Giuglea. Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. Academia de Înalte Studii Comerciale. (în româneºte în original). de acum trecute. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii. Cluj Scumpã Doamnã Serra. ca ºi francezii. Viorica Lascu . de la toamnã. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. ca ºi noi. mult. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. GIUGLEA Scrisoare de mânã. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj. Anca Marina. Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. veþi primi desigur o .Marina. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. (Original în italianã). mai suntem eu. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. Dintre cei vechi. eraþi refugiaþi. În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. când aþi venit 84 în România. locuinþele. P. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. sperãm. Vã dorim Dvs. Fiorenza este profesoarã de englezã. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile. care te aºteaptã. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. Noi suntem relativ bine. Giuglea: “22.S. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale. Maria ºi Giorgio Giuglea. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele. chioar dacã am scris-o cu toatã inima. 1947 Iubite Serra. toþi cinci. Acum se aflã mai bine. Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. acum cu rechiziþiile.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) . Auger. Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi.III. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. viaþa este grea. poate ºi Dvs. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. întunecatã de timpul negru care. Aºa sper: speranþã mai existã. þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. când s’a refugiat. Dacã vii aici. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre. Anca .ªtefan Damian G. atât de bunã altãdatã. am putea reîncepe activitatea filologicã. puþin. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi. Am auzit cã Dvs. G. cel puþin pentru cinci ani. Haºeganu este la Braºov. Forþe mai puþine. Academia este la Braºov încã din 1940. Fiorenza. “15 martie 1947. s’a dus pentru totdeauna. Calde salutãri de la noi.

În aºteptarea rãspunsului Dvs. dupã o întâlnire cu Ortiz. Profesorul Iorgu Iordan. Rosetti. pe Dr. Al. “Bucureºti. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. Expeditor: Sextil Puºcariu. iar nu decanul (care este acum. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune. la Cagliari. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz. Distinse Domn ºi dragã confrate. Astãzi viu eu la Serra. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari. Rosetti. Expeditor: A. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani.I. va sãrbãtori. îl recomandã numai pe Alessio. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. deci tot un Muzeist). în volumul care este în pregãtire. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire. În aºteptarea rãspunsului dvs. ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti. Text în francezã. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet.G. Expeditor: A. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu. redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor.” * Al. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav. ss. la orele 20. (Acad. ROSETTI Scrisoare la maºinã. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. Iubite amice. D. care a luat ºi avizul Ministerului. (Original în italianã). cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia.: Bucureºti. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. dar apoi. 4. Azi e duminicã. “Cluj.” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi. e pentru G. pânã la 1 ianuarie anul viitor. Vuolo. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. precum ale noastre trec adesea mãrile.1940. ca sã ajungã la d-ta. L. Serra. Elisabeta 23. A. cele mai distinse salutãri. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp. G. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu. Expeditor: (Sextil Puºcariu).remuneraþie ºi de statul vostru.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul. la 30 septembrie 1958. Pentru Comitetul de iniþiativã. 28 ianuarie 1958. distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg. Cu bine ºi auguri. Domnule. Al.). 85 . Prof. Procopovici. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj. “D. al ºaptezecelea an de viaþã. am preferit sã-þi scriu eu în particular. membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi. Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs. Spre a avea mai mare libertate. mai bunã ca a noastrã de aici. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii. pe hîrtie fãrã antet. ss. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. Rosetti). Astfel. De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. care are o pãrere bunã despre Alessio. În numele Comitetului de iniþiativã. decoraþiile spiritului. Rosetti. în 15 Ianuarie. G. expresia sentimentelor noastre cele alese. spada ironiei /. care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj.” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. vã rugãm sã primiþi. Ferrero. Cu acest prilej. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. Merlo. Bartoli.. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el. Scrie: G. ce va avea loc Sâmbãtã. eºti d-ta. situaþia financiarã ar fi mai bunã. în apartamentele lor din Str. vã rog sã primiþi.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G. point d’histoire. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul. quand nous méritons de le sentir. un timp abstract. în stilul caietelor leonardeºti). universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi. vous dis-je.” Asistãm la o iradiere între noþiuni. Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. Hr. prins de o febrã a lucrurilor concrete. G. G. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã. “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda. pune problema în sine”.M.M. desen din 1938.M. Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. Cantacuzino. atât de fascinat de modelul vitruvian.M.. pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. însã. pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). et pour lequel notre vie observable. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry).M. pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry. Cu toate astea. Aºadar. exponentul unei tipologii identice. fie ale duratei. spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei. devenit independent de obiectul sãu.M. docent. ºi totodatã Degas..M. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean. nous sentons ce Moi universel. divulgând-ºi propria metodã discursivã. Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria. Concluzia cantacuzinã. “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo. (…) .M. În eseul din 1946. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii. al unei condiþii conþinãtoare. pe aceea de construcþie. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate. Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895). Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. “Mai întotdeauna. unde Valéry deseneazã în marginea foilor.” G. suferinþa educã – quae nocent. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. cu modelul protagoreic. Eupalinos. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. încã mai mult ca Vitruviu. Pentru un gânditor ca G. matematic. Mais nous sentons.Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul. feritã de abisuri. ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934).. G. ce Moi universel qui n’a point de nom. dans. “Nous. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo. titlul eseului de G. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit. se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. “Dacã se poate concepe un spaþiu. În eseul din Simetria.M. Cantacuzino. pânã într-un punct. afirmaþia lui G. nr. G. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor.M. pentru poet ºi arhitect.

Cãci opera nu cedeazã niciodatã.M. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu. Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). chanter. un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry. de Leonardo ºi filosofii. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor. deºi. “Il faut tenter de vivre”. miroir grossissant de l’Europe. Cantacuzino.] de filosofie”.M. catolic fervent. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori. arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. cei doi având în comun o anume raportare la moralã. drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale. Pentru G. G. a fost surprins de moarte.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului. în 1946. concluzioneazã G.Astfel cuprins în operã. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului. Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. supus legii gravitaþiei. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare. Marseille ou Naples transfigurés. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã. G. probabil. “le grand Claude Lorrain.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes.M.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G. 91 .M. la perspective des eaux. Ferrero existã în raport cu Valéry. Inspirat. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor. obsesiv ºi pentru G. l’architecture du décor. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. ci printr-o alegere teoreticã.M. „Trecând prin Mexic în drum spre China. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial.n. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain. aºezând lucrurile în veºnica actualitate. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n. Ea se împotriveºte. Cantacuzino. les profils de la terre.M. vara. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique. dans le style le plus noble. qui. din 1929. în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. trupul este cel care se bucurã mai întâi.M.

Bine documentatã. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. Alte strãluciri ne vor reda lumii. dimpotrivã. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. în ventrele mastodontului. Termenul. cu accente gotice chiar. a celei feminine. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. mitologizat. Expectanþele sunt. subtextual. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. o suprainterpretare. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. Demersul. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã. oarecum. obþinute incomplet. a autenticului ºi ineditului „neregizat”. fiind mereu supus modificãrilor. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. Acolo unde „tu”-ul lipseºte. adecvat sau. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. întotdeauna în backgroundul ambiguu. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. a trãitului sau a trãibilului. în gãri de metrou. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. riscantã. totodatã. De ce. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. cu precãdere al Statelor Unite. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri. spus dintr-o suflare ºi suspendat. în scriitura ei. în acelaºi timp. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc. aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare. Amis. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. „live” poate califica ceva neºlefuit. „Live” are. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc. Aproape cuminte. nu se vrea unul exhaustiv. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest. ºi riscând. aria tematicã a liricii româneºti. în grãdini/englezeºti. metaforizat ºi demetaforizat. când angoasant. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. în timp real. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. histrionicã. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”. acolo unde apare. cu precãdere. reemergent. în ambivalenþa lui semanticã. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. al prieteniei. autoarea este departe de a fi o rebelã. În mod surprinzãtor. Extrapolând chiar. orientate într-o zonã. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. tardiv. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. alte extaze) . molipsitor ºi.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. indispensabil. când ironicã sau jucãuºã. în anii 60 româneºti. ciclic. meritul (probabil paradoxal. ca anti-live prin excelenþã. bine dozatã ºi inteligent scrisã. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. Cu toate acestea. din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. care au ajuns. înþelegând. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. cliºeatice. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. a produsului pe care îl denumeºte. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. de multe ori. presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã. dar. de multe ori deficitar înþeles. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. aºadar. în conºtiinþa publicului românesc. totuºi. dezbãtut. nici unul excesiv interpretativ./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant)./Ne cunoaºtem în copilãrie. aºadar. nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant. producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. al oraºului. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60. într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. când vital. care îi dau acel aspect de neterminat. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic.

deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. E un roman segmentat. ea este pãpuºarul care trage sforile. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. totuºi. douãzeci de ani mai târziu. Romanul previne încã din Motto. depresie. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. generat de somnul celui care aproape nu are chip. celui care tu i-ai rãpit libertatea. ca de pildã cel despre revolta hippie. care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. care este însãºi existenþa lor. intrigã. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei. Olga ªtefan Dan Floriþa . Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute. în unul fibrilant. este compensatã de pasaje. nevrozã. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta. care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. Sunt remarcabile. neajunsul unui discurs prea egal cu sine. Te duci la film. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. În orice caz. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. Conºtiinþa personajelor. semnat Ovidiu Pecican. nu poate distinge. Incest. posedaþi chiar. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. pierdutã de mult. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. actual arhivar ºef ºi oglintolog. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. Precum Cutia Pandorei. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. probabil. iubire patimaºã. sacadeazã în direcþii opuse. care este un fragment de J. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon. fost judecator. Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. spectaculos. carenþa neimplicãrii. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. Cãci tu eºti protagonistul. tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. peste care acesta nu are nicio influenþã.SUA” are. o demonstreazã. într-o încercare experimentalã de brainstorming. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . apare sub influenþa halucinogenã. te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. ermetic. dar care se contopesc în presupusul cotidian. Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei.. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [. ci numai coºmaruri. coºmar ºi o lume închipuitã. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice. nu are identitate. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar. indiferent la mãruntaie putride. nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. trimiterile intertextuale. Totuºi. bizar. vede în ceaþã. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente.L. de altfel. adulter. nepoetizãrii. Borges.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile».. predictibilã. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. este Olimpia. eclectism ºi liberalizare. îþi cauþi locul. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. incitant. incomod de descifrat sau de digerat. la sala de culturã. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic. Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã. de prezenþa ei stupefiantã. dar ºi a mini-studiilor culturale. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. Este o figurã care transcendã timpului liniar. de asemenea. la început. contorsionat. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare.

iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot.. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. dupã un model moºtenit de la A. brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu.). descântecele de spãlare de urã etc. Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor)..Rituri magice din Þara Oaºului. Unde bea curcubeul apã. Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). Am enumerat localitãþile explorate. Moiºeni. 2008. trace. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare. Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. „Eros” ºi „Iatros”. viaþa. Negreºti. Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte. cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. efervescent în sine. pp.Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia. romane. de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad.”). Viorel Rogoz). orbalþ). face parte dintr-un proiect vast. de mai multe generaþii de etnografi. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. „preromânitate”. Napoca Star. culese începând din 1958. 1. include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare. ci ºi în lume. „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. românilor. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic. ªtefan Borbély. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. În prima secþiune. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor). scrântit. izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie. muºcãturã de ºarpe. cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. Cluj-Napoca. Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã. albeaþã. Racºa. Unde bea curcubeul apã. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an. Gherþa Mare. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni. 1. junghi. sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. Turþ. 12). în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. Cãci opera. Cãlineºti. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã. „Farmacie. Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. riturile de aflare a ursitului/ursitei. 12-14). ba chiar beletristic. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. zgaibã. De altfel.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. Certeze. dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. mai ales a vacilor). În cea de-a doua secþiune. volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã. Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. ca o carte de literaturã de bunã calitate. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã. Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar. Nu numai la noi. vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC). Eleonora Sava alege. celtice” sau „Marea Ortodoxie”. „interferenþele indoeuropene.

. Paleolog. Ea începe cu Bartolomeu Anania. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã. Branco.” Apoi apar divagaþiile. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã. Brancasi etc. Lista e lungã. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã. James Joyce. executor testamentar spiritual al sculptorului.. exeget. branche. ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”.G. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 . „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi. astfel.G. V. Tudor Arghezi. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. Branchos – puterea mâinii. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã. Radu Bogdan. Aflãm cã în Singapore. ordinea nu e aleatorie. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene. Eric Shanes. erou al legendelor celtice. Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa. Rousseau Vameºul. Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. Guvernul României. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân. autoritãþile locale. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu.” Cum stã bine unui eseist informat. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã. Brancaccio. Paleolog. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. Brâncu. ºtiinþificã ºi socialã.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. Sidney Geist. apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã. de Laura Dobrescu. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. filosofi. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei. branch. istoriograf. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã. fiul luminii. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. Ezra Pound. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre. Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”. Pavel ªuºarã. scriitori. Brancassy. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. Barbu Brezianu. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. existenþã. derivatã din greacã. pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde.

sunt evidenþiate. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. Astfel. culturale ºi religioase. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. cãci. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. subversiunea prin imaginea religioasã. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. Mai apoi. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. iar nu dogmatic. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. Prezentarea evolutivã a artei. ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism. cultura. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. Astfel. atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. ipostaziatã prin literaturã. altfel spus. politice. devine o afacere (“se vinde cu tva”). vizibilinvizibil. tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. un joc de atitudini ºi de intuiþii. imagine-viziune. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic.îl simbolizeazã. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune. raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii. supusã canoanelor. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. De aici. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. al manifestãrilor spirituale. condiþia sacerdotalã a artistului. sub aspectul dispozitivului biografic. confesionalul . de a se raporta la aceasta. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. În plan stilistic se remarcã. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. pe de altã parte. Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent. la o primã vedere. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. tehnica imperfecþiunii. Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. mai ales. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte.

miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. adevãrate arte poetice. poemul alb. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. sã se alieze cu literatura. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. Tocmai de aceea. dezestetizat. de ordin valoric ºi cultural: I. Cultura ºi civilizaþia elenã. Pe de altã parte. Note de cãlãtorie ºi VII. Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. chiar maliþios.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. Nota dominantã e datã de tonul ironic. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”. eseuri. totul fiind un acelaºi timp. Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. “ZEVS”). acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate. Studii. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã. IV.de facturã mai mult istoricã. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu . o modalitate de gândire ºi investigare. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate. al efemerului. prezentãri de cãrþi. Relaþii ºi evenimente culturale. comentarii. jocul de cuvinte. în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv. spre a deschide minþile mai multor oameni. articole. Prin ansamblul ei. dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. articole publicate în revista Cronica. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. tutun ºi alcool”. al cãror rol e amnezicul. Interviuri. III.Recenzii. II. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. regresia temporalã. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. cultura. VI. la un moment dat. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate. “medeea”. comentarii. îi ºtie istoria. altfel spus. eseuri. structura “vânt. Personalitãþi ale elenismului. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã. poezii. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii. ºi opere lirice de cea mai mare valoare. Însã. ca legitate a logosului. de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura.lipsit de patos sau retorism. 2008) care adunã un numãr mare de studii. la o restructurare. E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. poezia volumului Vânt. fãrã reguli ºi fãrã limite. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine.V. a unei gândiri rebele. Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. Traduceri ºi creaþii literare. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie.

genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. avortul. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. unul dintre personaje. dar nu va fi uºor. modalitãþi ºi efecte. cu patologie. Cele mai frumoase creiere. poet si muzician. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. o exorcizare a filosofiei. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. invers. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. Regia continuã cu Anda. rãzvrãtitã ºi ambiguã. doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. manuscris al Uniunii Scriitorilor”. Petru din podea”. doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. pãrãsirea. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. 2008). nu te lasã în pace pânã nu o termini. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile. de spirite neîmblânzite. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. asemeni cursorului lui Alex. Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. mai precis un underground deja polemizat. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat. Cãci . un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. Cioran ºi Nietzsche. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. Seamãnã destul de bine cu un film. uneori de un umor cvasi-tragic. dar . Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. studentã la Litere. autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. pe înþelesul centaurilor. sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. Tabloul problematic începe cu Alex. ceea ce insinueaza ºi Alex. E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar. literaþi cu apucãturi speculative. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. dar personajele sunt departe de the American dream. prozator.s-au speriat de filosofie. prietenia cu Alex ºi droguri. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. o considerã plictisitoare. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. admirabil pusã la punct de cãtre autor. ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. Deopotrivã actor. nu se cred în stare sã-i facã faþã. Anda si Alin). În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime.

Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor.”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel). uneori ca un banc ceva mai lung. evanescent./ tonifierea buzelor” (Experiment). este improbabilã (rost).tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri. Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare. multã joacã. 99 Povestiri din cartierul de vest . Pentru restul. în fond. viitorul ca o amintire. Mai mult decât atât. E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios. chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie. încântaþi de Wilma ºi Dino”. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. de alter egouri. povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului./ ca sloiuri lungi de gheaþã. având ca supratemã condiþia umanã. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. Editura Brumar. Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt). nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã.//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. al doctrinelor sau al vremii. mai precis pe personajul Posturelei. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor. cu motto-urile aferente. în poezie de exemplu. monotone. asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. plus imaginea unor gãini la mare. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului. rãutãcioase./ aºa veþi scrie. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. poate. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood.” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”./adulmecând extazul. ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. sãrãcãcioase ºi în degradare. aparent variate. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite. ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune. pe atât de terifiantã. de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã./ mai uºori!” Condiþia poetului. dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. idei. poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda. ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea. de visare. acesta. dintr-un oarecare altruism. 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. lãsând echivoc drumul pe care îl duce. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism. nãrile dilatate. Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. 2007) . Deºi “cartiere alchimice”. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath. Editura Vinea. ºi multã.

. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”. sãrut-mâna. Îmi ridic mâinile sã mã apãr. îmi spune.. A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume.. viziuni. înmormântãri. trec prin intersecþii.. râde în hohote. încerc sã fug. a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei. cu o pereche de foarfece în mânã.. 2008). întorc mereu capul..Extrapolând. EL... Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit. Deodatã.. La plecare mã înclin. fãrã a le putea raporta. îþi pot stârni interesul. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent. propriilor interpretãri. În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa. Cineva râde. în sfârºit. paradoxuri etern acceptate. cititorul se simte constrâns a nu interpreta. s-au ofilit 100 sâni. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã.. Deºi teme. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada).. boteze. ºi anume patetic. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii. dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede. ploi... dispar printre semafoare. Aerul vibreazã. Clanþ. Clanþ. “Nu te speria”... motive comune. Cristina Sãveanu (urmare din pag. fie el unul care provoacã angoase. unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen. se constatã un soi de spleen al scriitorului care. mã împiedic în propriile-mi picioare. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã. adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri. adolescentin ºi pur epistolar. prin pasaje. 81) lipesc de bãrbie. Au trecut atâtea nunþi. zãpezi.. .. A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu.. etc. pe lângã urechile mele. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”. el rãmâne încremenit ca o stâncã... apãrut de nu ºtiu unde. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume.

care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este. intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N. Ideile afirmate ºi vehiculate de A. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44).A. cel mai amplu ºi mai consistent. Caraman pe întreg spaþiul slav. A. începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”. însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. în 1868. dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204). Rãdulescu (95110). 297 p. un ilustru profesor. L. care cu siguranþã a fost Vlahoslav.Potebnia.Hasdeu. istoricul ºi scriitorul rus N. care sublinia cã “ªtefan. apãrutã în 1958. Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). La începutul veacului al douãzecilea. aflându-mã în Iaºi. care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. Prietenul lui B. a fost Kovalškyj (1856). Karamzin ºi I. Culturã ºi civilizaþie (237-268). dupã noi. Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean. Ultima lucrare pe care o analizeazã P.Balotã nu sunt acceptate de P. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”. Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297). Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste. printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar.Balotã.M. ajunge la aceleaºi concluzii. dar ºi în trecut. De fapt. ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã.M. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A. cã textul este la origine ucrainean. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21). Hasdeu. versificaþiei. însã cehizat. Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”. 104 la numãr.Hasdeu. a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”. deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac. de sud. ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. la origine. de altfel apropiatã de cehã. cunoºteau aceastã limbã.Kramazin. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29). Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare. însã notele. cã domnitorii moldoveni. Un alt specialist ucrainean. Jirecek.Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O. Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole. Iaºi. care. H. stilistic ºi cel al simbolicii populare. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980). Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P. având numeroase relaþii cu ucrainenii. în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907). se întind pe 16 pagini. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B.P. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj. de altfel binecunoscut. Vinþeler În prezent. Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. Ivan Franko.Potebnia. Limbã ºi limbaj (205-236). au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus. la Viena. Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite. Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia. am intrat în posesia unui excelent volum de studii. meritã sã fie citit cu atenþie în întregime. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor. 2007.Caraman.P. a cântecului. fiind moldovean. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . La finele anului 2007. precum ºi cu ceilalþi slavi. intitulat: Studii de slavisticã. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean.M. În acest sens. deºi în multe privinþe îl criticã pe A.

din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie. Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166). Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã.Briusov. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. G.Rasputin. Cunoaºterea de sine. Din alte literaturi V. Prozã aleasã.R. Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). 1925. “Proza. scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva.S. Bãnulescu. pironind privirile jucãtorilor de ocazie. însufleþirea oamenilor. devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea. Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite.Puºkin.Garcia Marquez. Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii. Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202). înclinaþia poetei spre mitologizarea individului. Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. opus dezordinii.S. cu comparaþii din alte literaturi. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic. poetul tinereþei sale” (167). datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). M. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). O. În articolul. insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei. Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc. I. Paviæºi alþii.Popescu etc. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX. Blaga. rusã ºi comparatã. iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112). dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul. Ivo Andriæ M. 1883) ºi Filonov (n. Este vorba de Sorina Bãlãnescu. 1939. lipsei de formã. În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148). Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale. Hlebnikov (n.Dostoievski) (45-51). L. informului. subliniazã Brodski. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei. Cercetarea lui L. Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. W. D. Zemliak. ºi. ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor. tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov. Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. Faust. 1979. Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã. Astfel. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul. V. viaþa se roteºte asemenea ruletei.despre Occident. Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu. Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei. unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. în douã volume. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ .Goga. „Motivul hazardului. amândoi au ilustrat în creaþia lor. New York. Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu.M. deci. Îngerul focului de V.Agârbiceanu. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului. ca început sau continuare a descoperirii universului. Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã. St. prieteni. Sadoveanu. toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã.1881) au fost contemporani. Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului. . Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”. dar prin alte mijloace” (284). ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168). precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului . Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. Nuvela lui Turgheniev. Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M. firescului în gesturi ºi obiceiuri. despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei. fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian.Turgheniev (195-204).Faulkner. Bulatoviæ . A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63).

Toporov. N. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. A debutat ca poet. originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. Sineavski. la fabricã. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat. Voinovici. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. ci în Duºambe. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. în 1987. Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor. V. apãrutã în 1914. criticii literari ºi alþi oameni de culturã. Încã în 1910. Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. Deºi nãscut în 1932. Liudmila Bejenaru.unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. Scriitorii. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207). În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). Nataºa Manole. a arat. De altfel. a lucrat în construcþii. dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). Voinovici. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. Peste aproape trei sferturi de veac. Daniel ºi A. Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. la fel ca ºi precedentele volume. au fost ºi ei marginalizaþi. Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). capitala Tadjikistanului. din pãrinþi intelectuali. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). reputatul lingvist ºi om de culturã. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. 103 . se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã. Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224). printre care ºi Vl. Cea de a treia doamnã. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin. Vl. patru ani a slujit în armatã. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik.

în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice. de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. Spre a da roadã. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii. Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã. a Domeniului întemeietor. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor. de la Nichifor Crainic. poemul I. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului. venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. În concepþia sa. În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. Cele trei etape ale rodirii seminþei. Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. un spaþiu al imaginarului. sãmânþa. labirintice. în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice. Regresiunea în timp. urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt. apoi a uneia culturale. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã. Titlul. rãstignit ºi flagelat. produs muncit. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). în care primejdia se naºte din starea pe loc. din cartea I. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã. noi vedem în succesiunea poemelor sale. spre a se feri de „poema stearpã”. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . etnografice ºi etnice mai întâi. cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri. folosit înainte ºi de V. primenirea ºi ventilaþia lor. spre suprema fiinþare prin cuvânt. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). cât ºi mai direct. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii. la fel ca Adam ºi Eva. cum îi place lui sã-l numeascã. însãmânþarea. cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic)./Din somnul somnului. De la fixarea temei prin poezia Pârgã. la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem). totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator. rodirea ºi coacerea. o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. în ciclul Poarta gunoiului./Ca o copitã fragedã de miel. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei.Voiculescu. cu o dezvoltare gradatã. de la moºistrãmoºi. un eºafodaj trilogic. înscrisã într-un textualism eficient. poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”.

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

tinere. nu o mai cunoºtea nimeni.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. eu sunt mãritatã. femeile frumoase. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. dar oricum. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. fãrã nici un efort. ºi eu îi vedeam direct sufletul. gândurile. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. din care voiam sã o scot. Þinând-o de mânã. Am luat-o de mânã. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. era de neconceput. nu mã mai atrãgeau. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. pânã la nunta de diamant. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. pãrul mãtãsos. se apãra ea. Pânã într-o bunã zi. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. la atins. vreau totul pentru mine. Ea mã asculta. cãci rãmâne luminã din luminã. ar spune tot aºa unei femei. Am repetat cu mai multã insistenþã. i-am mângâiat faþa.. am hotãrât sã o iau de soþie. ªi tot ce era în jur. care purifica totul.. soþul ei. de care afarã. eu stând la bar ºi servind. în vestmântul alb de mireasã. în barul acela ordinar. Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. ar fi murit. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat. ori de câte ori venea vorba de acest argument. în America. ea mi-a spus cã era mãritatã. Atunci. preferase sã plece întro lume necunoscutã. era. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea. atât era de purã. în România. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna. era o zânã. adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. decât mizerie. rãtãcitã. acolo. care lumineazã totul. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. peste câteva luni. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. se izbeau marinari irlandezi beþi. fastul ceremoniei. nu putea trãi altfel. moale. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. O conduceam acasã. Soþul ei era în Argentina. mi-a spus ea. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani. ªi nu mai îmi trebuia altceva. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã. – „Soy argentina”. caldã. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât. mai fragedã. Ea s-a fãcut albã. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã. nu-mi mai spuneau nimic. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. cãci era ca lumina. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. chiar lucrurile cele mai mizerabile. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. de bolovani aruncaþi. dupã ea. Dar nu este drept. palidã. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice. i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. zicea ea. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. înstãritã. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. Care? Întrebam eu. înalt ºi cu aspect distins. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. Ea. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. iar ea. iar soþul ei. E aºa de frumos ce-mi spui. – Nu e greu de simþit. poate. între ei. mâna. dar niciodatã nu se pãteazã. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. Ea nu avea nici o vinã. M-am recules din loviturã. cã probabil într-o altã viaþã. Dar sã nu sar. în întuneric. Atunci. mai discretã. în acel bar din West End. ªi ea simþea. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. Ea s-a fãcut palidã. unde sãracã. zicea ea. Voiam sã ies . eu am fost. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. bogatã. în prãvãlia cu obloanele trase. mã identificam. Sunt egoistã. chiar dacã poate nu-l stima. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. etern purã. Dacã soþul meu în Argentina. de care ea niciodatã nu se putea pãta. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. sau de 75. ºi ea ºi-a lãsat. Într-o formã mai aluzivã. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. Lumea din jurul ei. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. Dar simþeam cã mã iubeºte. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. Într-o zi. Atunci ºi-a mai revenit. îmi pãrea un diamant care strãlucea. ºi îmi place. ªi mã faci sã sufãr. am rãmas uimit. rãspundea ea. nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. un bãrbat tânãr. Cã la vederea ei numai. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa.

Era îngrozitor.din mediul acela rãu famat. Intrarea gratuitã”.. mã urmãrea pretutindeni. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos.. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare. Eu nu am avut niciodatã presimþiri. pentru angajare în Alaska. când hoinãream pe stradã fãrã þintã. eu vedeam cã ea. am început sã o caut. Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului. Curs practic de eliberare de durere. Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri.. lumina dinlãuntru. Iar eu rãmãsesem.. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. în bezna din mine. la est ºi la vest. cuprinzând totul. în puþurile petrolifere. Documentele vorbeau. realizare.. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie.. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira. sã plãtesc totul. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. Siluitã.. dar prezentau viaþa într-o luminã nouã. nu mã interesa. perversiune? Un sadism contra mea însumi. Mi-au fost confiscate toate economiile.. Acum. N-am fãcut nici o opoziþie... totul era un bal mascat. Deci ºi bucuria? Mã întrebam.. ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu. cu Ramira. într-o bunã zi. e. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri. Ramira. ªi apa ei inundase viaþa.. ca o umbrã. le-am zis.. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie... fulgera un gând. Nu... Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. Pânã când. ca ºi visurile despre libertate. este amor propriu. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican. Cãci. Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. de aproape un an de zile. A durat ºase luni. în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic. Dar era prea târziu. ºi nu exista nici un paradis. sentimentul în care m-am închistat? Sau. încet. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea. care nu erau clienþi. ce altceva puteam sã fac. Ramira. Cãci punctul de observaþie era complet diferit. în Alaska. Cãci dacã aº fi avut. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni. Dar nu mã durea pentru bani. acolo. ªi auzeam vocea. cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie. nu mã mai interesa nimic.. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike. sã o scot pe Ramira de acolo. ªi auzeam hohotul de râs.. Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. Au trecut ca un vis. escortat de doi agenþi. închipuindu-mi cã uitasem. când am venit sã deschid barul ca de obicei.. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie.. Mã trezii cugetând: este iubire. ªi încet.. ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. câteva mii de dolari. sau.. Atunci. viaþa este durere. vedeam ochii Ramirei. Dacã într-o bunã dimineaþã. optica mea se schimba. Dupã mult timp. vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. Trãisem pentru plãcere. am fost închis preventiv pânã la proces. Apoi. o voluptate a durerii. victima unui criminal.. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. iar restul omenirii era un produs de serie. nici un protest. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii. în locul lui. Eram curios.. pe care mi le fãcusem. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº. ºi se regãsea pe sine însuºi. îmi mai rãmãseserã alte ºase. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea. ca proprietar. Prin înºelãciune ºi constrângere. cât pentru. voi îi cereþi pâinea 109 .. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã. Într-una din zile.. Acum dispãruse cu toþi banii. cã mai existã viitorul. Dar ce sã fac. Dar era inutil. auzii.. o mascaradã. purã.. ceea ce de fapt venisem sã fac. Eliberarea de durere? Dar era absurd. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat.. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante. ªi toate femeile erau amorfe. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele. sau este milã. atunci am aflat. fãrã ea. La proces am fost condamnat la un an închisoare. Aº fi dispãrut cu Portoricanul. aºteptându-mã. Dar acum murise. Au trecut câteva luni.. Dar sã explic cum trãiam. ce aveam în bancã. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. eram iremediabil singur.. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare.. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii.. Pânã când într-o searã. asociatul meu. Abia eliberat. la fel ca ºi o voluptate a morþii. în subteran. auzeam rãspunsurile boddhisattvei.. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã. ªi nimic altceva nu exista. Fãcusem ºase luni. în clipa aceea am surâs. ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea. era un unicat. ªi aº fi mers fericit acolo. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira... Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul. Totul este durere. un grup de câþiva oameni. cu Ramira. în afara iluziei. cãci Portoricanul. Naºterea ºi moartea sunt durere. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei. „Sic cogito” a lui Hasdeu.. în jurul meu. Marele vehicul. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva. cã.. Dar ce erau libertatea. cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã. Era atroce.. constrânsã sã se prostitueze. lucrând câþiva ani departe de soare. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic.. vedeam chipul de luminã. pierdutã. Aº fi muºcat gratiile. cãrnuri fãrã har ºi suflet. cãci ne conduce în mod egal la moarte.. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele.

– Ai dreptate. am fost suspendat din seminar. seara. percepþiile. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. Dumnezeu este pretutindeni.. ca un navigator pe o calotã de gheaþã. construcþiile psihice ºi gândurile. condiþionatã de tot. ªi atunci golul acela. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper. mã rugam în parcul înzãpezit. dar calea este tot aceeaºi.. Eram mântuit. (fragment din romanul Meºterul Manole) . mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. era dorinþa care genera însãºi viaþa. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã. întrun cuvânt „skandha”. sau se schimba. zicea Boddhisattva. originea suferinþei universale. în rest nu aveam nimic. punând capãt discuþiei noastre. nimic nu este. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. care era neîncetat. Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu.. aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor. îs diferite. aºa cum existã o birocraþie a religiilor. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri.. de aparenþele lucrurilor materiale. de legile fizice. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã. Este calea iubirii. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. de la orice religie. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei. purificat. iar nu în eliberarea de durere. ªi cu el alãturi. ºi fãrã sã ºtie.cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora.. ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. calea strãbunilor de acasã. Durerea aceasta era nouã. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. ºi care pe mine. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri... am cugetat. – Da. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii. limbile omeneºti. un imens lanþ de durere. pe cerul acela depãrtat. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia. încheie. din robie. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. zicea Boddhisattva. ea e rezultatul neºtiinþei.. care se ascundea în spatele ei. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu. Era sumbru. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. Cãci durerea sfinþeºte viaþa. prin traducere în alte limbi. nu se descria.. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. de frig.. în Central Park. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie. iar nu realizarea dorinþelor. Durerea nu existã. ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. golul imens. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. a vieþii ºi a morþii. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. din care nu se putea ieºi.. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº... ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate. îmi pãrurã fãrã sens. ªi atunci. datoritã Ramirei. nenea Ilie. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. de tatãl meu. cunoscusem viaþa sub toate aspectele. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. aºa cum e ºi dorinþa. Am început sã învãþ la teologie. de cald. calea robilor. De ce? i-am întrebat eu. de un stâlp sau de o margine de trotuar. ajuns la acest punct. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. din mine. Asta e experienþa mea de viaþã.. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea. s-a redeºteptat deodatã în mine. zise Ilie. dobândisem mântuirea. Cãci existã o birocraþie a minþii.. care determinau în noi senzaþiile. Fusesem contrabandist. dorinþa? Cum putea exista fericirea. rosti scurt.. Dar cãile care ajung la El. Era disperare. repetam înfiorat. simplu. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde.. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. ªi acum. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel. mereu la locul lor. M-am înscris la teologie. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul. sub pomii desfrunziþi. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe. iartã-ne nouã greºelile noastre. Dar nu mai era durerea de la început. asemeni unui Univers gol. dacã. care mã condusese acolo. Victor. târând toate creaturile una dupã alta. Dar în realitate. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat. mã înspãimântase atâta. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol.. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã. sau fãrã sã ºi-o spunã. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. Ilie. – Dumnezeu sã te audã. ªi poate. ªi tot universul era. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte. Sau o birocraþie a sentimentelor. la început au stârnit reflexie. tremurat. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci. ºi au început sã se intereseze de religii orientale. Cãci Dumnezeu se simþea. cãci totul trece. european.. dacã nu secând însuºi izvorul ei. Ramira fusese doar treapta. zise Victor. Totul este construit de mintea omului. nu s-ar fi cãscat în mine golul. Singurul ziditor este destinul. Cãci ori de unde se pleca. din adânc. mântuirea. drumul. a þâºnit ca o scânteie. ªi totul era iluzie. dar era ºi adevãrat.. aºa cum orbii au nevoie de un baston. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele.

“indigen”. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. prietenii. bunã ca… pansament gastric. chiar s-a fãcut bine. am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. vãzusem cuiburile. am vãzut de aproape furnica-glonte. de jos. parcã. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi. în goana ºalupei. ca sã provocãm vânzolealã. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac. Pânã n-am aruncat mâncare în apã. al arborilor-giganþi. râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi.. interveni Erwin. chiar ºi în sezonul ploios. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea. prelungite cu niºte vene de lut. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã). lanseazã. toate vietãþile – viermi. mai degrabã urlet. broaºte – sunt ucigaºe). cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. . pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. cu toate acestea. mai trãieºte doar câteva ore. dupã ce iese afarã. dupã câteva ore de drum argilos. simt cã trãiesc. în care se auzeau parcã ciocnindu-se. sã mai pun câte ceva deoparte. unde stau singur tot timpul anului. A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. îl apãrã de orice duºman – fie animal. Ghidul meu este Erwin. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. ce-i aduce. un lac format prin închiderea unui cot al râului. Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. pe care lam tot strãbãtut. Drept pedeapsã. Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii. frumos la chip. huacapu1 . L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. mari. maiestuos. “canapeaua” intermediarã ºi. aici. atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: . sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare.Nu sunt greieri. ca un geamãt. Dar banii se fac greu. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. pe o razã de un metru.În copilãrie mi-am rupt piciorul. o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. Mã reped atunci la oraº. i-au pus totuºi piciorul în ghips. e mai bine aºa. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant. Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel. a spus Erwin. De-asta sunt aici. cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi. Am vãzut arborele-defier. ca larvã. regiunea Madre de Dios (Peru). Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui. mingi de biliard. echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. greu de tot. Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado. veniþi la ciugulit argilã. omizi. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. Arborele elefant are rãdãcinile etalate. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. Arborele-de-fier în care eram 111 . Ca sã faci liceul. tata a fãcut apendicitã. N-am fost la spital. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. îmi vãd pãrinþii. odatã tãiat. Torente ºi bãlþi pretutindeni.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã. uriaºã. era impetuos. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. iar privirea gânditã: . datoritã drumului lung. la lumina lan-ternei. fie plantã.. minuscule ca dimensiune. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. Am dormit protejat de douã rânduri de plase. abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. în câteva zeci de minute. Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. bogat în apã rapidã ºi noroioasã. Privisem. minune. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. numai la lumina lunii. Curând dupã aceea... nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña. sã se împreuneze ºi sã moarã. am ajuns la râul Tambopata. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe.. Urmau sã-i taie piciorul. de termite. care au mânuit corzile. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei. Familiºtii. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. Peste câteva zile urla de durere. trebuie sã ai rude la oraº. când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. apoi. îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: . avide de luminã. Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. Deºi avea o fracturã deschisã. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri. lãcuste.Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete. sec. pânã la cãderea serii. Dorinþa mea e sã ajung profesor. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. în freamãtul viu al junglei. apoi. în lemnul cãruia. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu. Se gangrenase. pe catalige. deºi.. nu poþi bate nici mãcar un cui. care. De regulã. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice.

solul e vlãguit. dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. Inga edulis. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. 6 Balsa. . Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. bananier. îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. acestea au ajuns la pãmânt. Se estimeaza ca 20%. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. Te apuci sã vinzi lemnul. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. Cu ani în urmã. Mi-au revenit lucruri pe care. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an. se cultivã “la munte”. Am profitat. Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã. Din pãcate.. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer. sunt sigur. Lima.. Din nou cu barca pe râu. dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag). Apoi. cãci m-am întâlnit cu mine însumi. Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu. mi se explicã. Cândva. . la vremea respectivã vroiam sã le uit. poate un restaurant. cu universul. straturile. pentru cã se aflã în adâncul junglei. sortitã ºi ea pieirii. mai poþi întâlni fermieri. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã.. 3 Strangler Fig . manioc. Apoi. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. Lupta pentru existenþã – am zice noi. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc. Bertholletia excelsa.. ceva se schimba: pãtura verde se subþia. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . fericire. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. 40 de hectare. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei. totuºi. faimoasa fierturã de ciupercã.. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin . În timp. dar goi pe dinãuntru.. iar cerul senin. dupã cum spun ei. fasole veritabilã. Minquartia guianensis Aubl. pãrinþii. uneori. Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. ananas. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi. ºi duci o existenþã de martir.. ce se nimereºte: avocado. Ficus benghalensis. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. Priveliºtea era jalnicã. sã mã mut la oraº o vreme. banyans. stai ºi suferi. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui. cumva. ziua lenevesc. reveni Erwin la gândurile lui dintâi. 5 Ice Cream Bean. Cam zece la sutã erau destinate culturii. care s-a slujit de primul precum o lianã. tristeþe sau spaimã. de aceste întâlniri. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa. Cãutãtorii de aur. 4 Brazil Nut. ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. se duc spre alte meleaguri. Þãranul primise “cu titlu”. . Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. cum dã Domnul. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. restul exploatãrii forestiere. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie. Ochroma pyramidal. ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani. e rândul lui sã bea din licoare.. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. Tocmai asta cere ºi ºamanul. Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie.. sã iniþiez un comerþ.Cred cã n-o sã ajung dascãl. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. Va trebui.Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. care. Socratea exorrhiza. oricum. sãrãcia lucie. iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice. Apoi se planteazã în jur. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi.“smochinul constrictor”3 . care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine. ºamanul îþi poate prezice viitorul. încât îl sufocã. e mai bine plãtit. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi. cele mai mari rozãtoare. Erau arbori balsa6 . fãrã-ndoialã.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate.. Erau albi în lumina reflectorului. Dupã doi ani. o bãcãnie. Pe mal se miºcau alene capybara.. Treptat. au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca. Pãdurea tropicalã dispãruse de mult. monotonã. porumb. ceea ce înseamnã 1000 m. Era plinã. papaya. Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile. Sãmânþa a dat rãdãcini. ele devin atât de puternice. 17 septembrie 2008 1 Huacapu . Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 . aligatorii locului. 2 Walking Palm. ba. de jos pânã sus. Mi-am vãzut fraþii. dupã ani. Abia dacã mai produce ceva. Trãiesc în grupuri. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã. Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. În schimb.

în cea croatã. Gabrielle Zanello. gallegã. sârbã ºi bosniacã. Andrea Gullotta. Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei). Cristian Bãdiliþã 113 . Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia. Fugarul ºi Arrivederci. un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!). Giovanni Magliocco. în cea italianã. Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). Cinzia Mozzato. cu douã romane. Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. în cea austriacã ºi. s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). Noi. friulanã. Marco Prandoni. poeþii români. S-a discutat despre poezia berlinezã. Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. fireºte. Leonardo Masi etc. Ciao). Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale.Raluca Lazarovici. am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. Amore. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino. Ruben Van Gogh (Olanda). Borja Gomez. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). în cea polonezã. traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto. de diferite naþionalitãþi). în stil performance. Neira Mercep. Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni. Maria Isola.

o clãdire modernã. între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008. Interiorul de casã burghezã oarecare. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. din ce în ce mai sufocantã”. zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. rutinat. E fãrã ieºire ºi. cu o salã de . ªi în aceastã contradicþie. Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. care creºte în „progresie geometricã”. cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului. În cele ce urmeazã. totul ar fi trebuit sã continue nedefinit. departe. Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc. chiar dacã le era imposibil. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. stînjenind prin prezenþã imediatã. victimã a lui Amadeu organizatorul. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti.TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008). fãrã alte manifestãri. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). care. în regia lui Jean-Marie Serreau. neliniºtitor. vom trata doar spectacolele invitate. în parteneriat cu Teatrul „L. cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. în 1955. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. soþul gelos -. în realitate. chiar dacã nu mai avea spaþiu. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. În logica ºi în adevãrul personajelor. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg.S. la Théâtre de Babylone. Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate. a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon. Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. din inox ºi sticlã. Cuplul Amedeu – Madeleine. pînã la sufocarea completã. este imaginea jalnicã a unor victime resemnate.

. dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. devenind doi roboþi. compasiunea. cochetã. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. care pentru a putea suporta privarea de libertate. o scarã. O scenã (aproape) goalã – douã scaune. ca la final. Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. Iar cafeaua. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. Cei doi.aproximativ o sutã de locuri. aburindã. cîntînd în canon un imn al libertãþii. iubirea pentru aproapele. Un spectacol rãscolitor. în discursul inaugural. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. secondat de Margarida Mauperrin. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei. un monolog de o intensitate specialã a trãirii. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei. Tompa Gábor. se plimbã ºi vorbesc. Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. se va rãci în colþul mesei. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani. al treilea invitat al festivalului. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia. Simplu joc al hazardului. declara directorul teatrului. Înlãuntrul inimii. de la Teatro da Rainha din Portugalia. iau chipul întemniþaþilor. a violenþei. plonjînd în valurile unui ocean imaginar. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena. dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. Cei trei actori – Simona Malato. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. a morþii. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. vorbesc ºi se plimbã. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. prin „maltratarea” pernei. cei sugeratã simplu. printr-un ingenios schimb de costume. pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. o rîºniþã de cafea etc. În textul scris ºi . acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric.. a lui Salvadore ºi a Laurei. cînd de alta a fileului. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. care acum s-a împlinit. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide. Ella de Herbert Achternbauch. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. a discriminãrii. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea. practicã un teatru declarat politic. doi italieni plecaþi în America. Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia). Emiliano Brioschi 115 .

apoi cea într-un lagãr nazist. Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia. douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. În faþã.ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. Franþa. amant al versatului Antonio. Gobbo). este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). 116 . fiecare personaj avînd o linie fermã. prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. podiumurile rabatabile sînt. Personajul central al piesei. iar la final. cu partituri conduse de o mînã de maestro. la început. o femeie. (Goran Šušljik). în regia lui Alexandru Darie). Portia. dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. într-o închisoare de drept comun. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar. de fapt. Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese). pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. nu iubeºte. la fel ºi servitorul lui Shylock. regia: Jacques Bourgaux). care a construit un spectacol agreabil. în regia lui Egon Savin. Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. dar ºi o infinitã poezie. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate. o pasiune rãscolitoare. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). regia: José Luis Gómez. consum de droguri. vivace. Un spectacol modern. Evadarea în imaginar este posibilã. promontorii pentru gondolierii veneþieni.

Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. Vlad Logigan) acþionând sincron. artist cu un palmares 117 . Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). scena crimei (numai una). clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. în detrimentul firului cronologic. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. Cu un termen gazetãresc uzitat. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. între vinã ºi ispãºire). vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. viu. Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. oraºul a devenit. cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate. ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. pentru aceastã perioadã. una din capitalele stimate ale teatrului european. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. nãscut în Belgia. Deºi Raskolnikovi. Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. umilinþa. între cutezanþã ºi renunþare. inocenþa rãnitã. la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. Spectatorului i se serveºte abrupt. aproape în fiecare searã. Aliona. Concepþia. felii consistente de teatru european. Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. Un spectacol complex. O convenþie curajoasã. Richard Bovnoczki. când. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov. expresie a misticii dostoievkiene. la modã. urmând chiar firul acestora. pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. subiacent. Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. de pildã. a se rupe. greu de acceptat uneori. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. în comparaþie cu succesiunea lor din roman. cu o mare cruzime. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. ci în faþa întregii suferinþe umane”). care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski. prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. De fapt.

În loc de patul cu baldachin (clujean). cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit. Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. un discurs teatral atrãgãtor. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. Oricât ar pãrea de bizar. Cvartet 118 . De fapt. A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. Acesta acapareazã de la bun început atenþia. France) a reuºit sã ne convingã. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã. Dimpotrivã. Pierre Meine. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. Ei deconspirã. scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. Privind în ograda noastrã. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. îmbrãcat în haine subþiri. cu trufaºã plãcere. cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. Julio Cortázar. cred eu. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. Elveþia. dar ºi comice uneori. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. În comparaþie cu montarea clujeanã. mimeazã. Un text dens. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. În ansamblu. Michel Coquet. aflat în mare formã. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. gesturi ºi cuvinte. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului. putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. Jovial ºi agil. strategiile iubirii ºi dorinþei. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi. Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. cântã. uºor parodic. vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. accesibil. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. de prestidigitator exersat. agreabilã. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. Spectacolul reprezintã. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. cât de jucat este în Europa dramaturgul german.didactic ºi scenic impresionant. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. Autori: Matthias Langhoff. scris pentru doi actori buni”. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005. sare dintr-o parte în alta a scenei. dacã mai era cazul. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. credinciosul sãu servitor.

De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. Din depãrtare se aude o voce. Atunci moartea impune absenþe. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. Moartea. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. nu ºtie sã danseze. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. pe care îl reduce la tãcere. Aºa este moartea. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase. anume o implacabilã absenþã. Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. vrea sã adune roadele din durerea. Bineînþeles ea se considerã puternicã. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. Moartea. o fire invidioasã. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei. de forþã. de fiecare datã când a urcat pe scenã. înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea. crede cã a câºtigat. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. care cu fiecare cuvânt. Nu ºtie sã cânte. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. o frustratã fatã bãtrânã. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã. acum mândrã. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. a unei fiinþe pline de vitalitate. în josnicia ei îºi face de cap. ci ºi impresia unei fiinþe vii. Vocea e veselã. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. Indiferent unde am cunoscut-o. o prea prefãcutã fiinþã. deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare. o combinaþie unicã de bucurie purã. Atunci moartea.

cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii. iubirea cea farã prihanã. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul. Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste. Mereu compact. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia. cu strãluciri de nestematã. cursiv. coerent. multe consumându-se dramatic. ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant.furnizor de referenþial argument spiritual. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii. vitalã. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate. Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. întemeitorul voievodatului moldav. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. crispãri ºi neliniºti.Pictorul expresivitatilor . Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. la consolãri ºi reculegeri. tandreþea. îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã.

caricatura DORU AXINTE 121 .

din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). Mai mult: comunicarea cu publicul. spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian. ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. între piese. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. Antônio Carlos Jobim. fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã). capacitate de comunicare realã.. jovial ºi jocular. Formaþia în cauzã persoanã. Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri . amiciþie. care aduce un maturitate creatoare. fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia. exploziv ºi dards (Cole Porter. fie în aceea mai propice erei computerelor. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. iar eu România). în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. trecem apoi la Vlad Popescu. apoi a propriilor compoziþii. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. ci ºi de nuanþe profunde. Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere. Asimilarea are loc la modul organic. de artã colectivã. unde José reprezenta Portugalia. deja emblematice. Toots Thielemans ºi alþi clasici). pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare. Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. Perioada de timp. ce nu ºi-au economisit elogiile.. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. quasi-intimiste. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã. a chitareibas). Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. în aceeaºi fiinþã. Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum. în fine. generozitate. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. când e cazul. un baterist de cursã lungã. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. relativ scurtã. jovialitate. Principala reuºitã constã. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. pianistul Petre Andrei. organizatã de construcþiei ºi al echilibrului.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. Miles Davis. a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare. iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt.

Stanislas Myck. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. João Gilberto. coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. Ricardo Castro. þãrani. Zeljko Vukosav. politizatã. The Rolling Stones. tocmai când B. d-na Elzi Martin. dl. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. cãci giganþi precum Miles Davis. jazz. pescari.filojazzistice. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii. fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. asemenea altor jazz-fani. Frank Sinatra ºi Elvis Presley. Noua MPB se vrea combativã. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. la acea datã. fascinaþi de Bossa Nova. Maria João Coutinho. antropologul Daniel Silva Perdigão. Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. consulul României la Lisabona. participativã. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. muncitori. în 1962. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. bebop ºi batuque afro. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. Oscar Castro Neves. reorientatã spre favele. Gerry Mulligan sau Bill Evans. contopind elemente de samba cu swing. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York. Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall. Menescal. Multã lume bunã – dl. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. Danislav Jeraj… Cu toþii. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA. Jaime Saraiva. Lyra. În 1964 – pe când Brazilia. În mod bizar. În fapt. precum dl. depãºind muzicieni precum The Beatles.N.M. dl. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. Stilul se generalizeazã. Tom Jobim. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. 123 . Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova. ) ) ) ) ) ) ) V. dupã o perioadã de haos politicoeconomic. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. Stan Getz. comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti). ambasadorul Croaþiei în Portugalia. Chico Buarque. anglo-portugheze. criticul literar Fernando Couto e Santos. expandeazã spre toate azimuturile. Din perspectiva actualã pare neplauzibil. piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”). Un gen emi-namente brazilian. comentând elogios spectacolul la care au asistat. Astrud Gilberto (pe atunci. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. editor al revistei O Brasileirinho. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate. soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei.

2-3. IULIA.. 2-3. 4. nr. I. FERNANDO. nr. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. 2-3. 7. nr. CORDOª SANDA. Monica Lovinescu. BUZAªI. 2-3. SIMION DORU. nr. 11-12. Gan (Gâsca sãlbaticã). nr. IACOB. 8-9. CONSTANTIN. Ion D. Vise. nr. Mori Ôgai. MARIUS. nr. 11-12. 1. dupã douãzeci de ani. MARIA. DORU GEORGE. MIHAI. Papa Ioan Paul al II-lea.B. Izbirea de poezie. Românii ºi 124 documentarul. Cãrþi nescrise. ANDREI ALEXANDRU. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. o gãselniþã criticã. nr. 5-6. CÃMPAN. STUDII. OLEG. 1. BURLACU. Lucian Blaga diplomatul. Imaginea celuilalt. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur. Despre dor la Lucian Blaga. Freud ºi cocaina. 5-6. poezie. 8-9. Nu întîmplãtor. BALOTESCU. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. LIVIA. ANDRADA. 2-3. nr. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. 5-6. 8-9. RUXANDRA. nr. 8-9. 11-12. CODRUÞA. 7. MANASIA. nr. Scepticul sociabilizat. BOJOGA.în descendenþa ªcolii Ardelene. O istorie a intelectualului român în secolul XX. BÃCIOIU. nr. Argoul deþinuþilor. VICTOR. HULUBAN.1 CRISTEA. Glose la o perifrazã. nr. Exilul ca formã de supravieþuire. MARIA JOAO. nr. 4. MANILICI. BUTNARU. Poarta spre sufletul omenesc. nr. Literatura românã la poarta globalizãrii. nr. 5-6. PORTRETE ACHIM. 2-3. nr. 8-9. MAN. nr. ANDREEA. nr. Viaþã. Spirite critice ºi europene. FRENÞIU. écriture ºi ce nu este literatura. 5-6. nr. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. Istoria secretã a literaturii române. Prima tezã de doctorat. 11-12. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. CÃLIN. 5-6. nr. 2-3. 7. nr. nr. nr. CESEREANU. MARIA DE ROSARIO. nr.. CONKAN. Pedagogica Conferinþelor. fotbal. nr. Douãmiismul. 7. 7. nr. nr. NORMAN. Zãpada mieilor. Nae Antonescu. BRAGA. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. 8-9. 11-12. nr. ADAMEK. CREÞU. 2-3. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. Portret de familie cu doisprezece poeþi. 11-12. Lumea ca notã de subsol. de Akira Kurosava. FLORIN. JUCA. 8-9. 8-9. nr. nr. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. ªTEFAN. Femininul japonez între mit ºi realitate. nr. Bacovia ºi dispozitivul Young. nr. printre ardeleni. D. CUBLEªAN. nr. 8-9. IANCU. 30 de ani de la întronare. 2-3. ANCA. PETRE. Libertatea de a trãi vieþi captive. RUXANDRA. Batista Fridei. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. nr. 11-12. CONSTANTIN. BARBU. nr. 5-6. Vocea arhetipalã a Europei libere.4. Traumã ºi istorie. FÃTU-TUTOVEANU. nr. nr. nr. nr. BULAT. nr. ªTEFAN. DIANA. EUGENIA. nr. DRAGU. ZORIN. 8-9. 7. 10. 2-3. 7. GEORGE. nr. DRÃGOI. nr 11-12. 1. 5-6. nr. Marcel Munteanu. 10. nr. 10. RAUL. LETIÞIA. nr. nr. nr. MICHEL. GIOVANNI. IRINA. Inventînd. DAN. MAREª. nr. BALOTESCU. COUTHINO. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. nr. 2-3. Domeniile domnului Cotuþiu. nr. LEO. 10.1 DAMIAN. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. HAÞIEGAN. Despre verbul întrupat în destin. 8-9. ANCA. Sîrbu.. SIMINA. nr. nr. Terorism literar. 5-6. MARTIN. 11-12. 2-3 . Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. GARAZ.. nr. BUICIUC. O capodoperã uitatã?. 10. Scrisori deschise. nr. COUTO E SANTOS. ESEURI. 8-9. nr. nr 11-12. nr. HÃULICÃ. Corespondenþa unui pedagog blãjean. nr. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã. 5-6. MAGLIOCCO. RODICA. Din toate . Ion Agârbiceanu . VLADIMIR. 11-12. 8-9. IGNA. nr. Latenþe. FLORINA. BULARCA. O melancolie de “sori brumaþi”. 2-3. Obscenitatea publicã. 7. Haute couture. Combinaþiile lui Woland. nr. nr. AL. Un poet al entropiei. VASILE. Dupã-amiaza unui Batman. nr. nr. Maxim Dumitraº. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. Aicea. nr. nr. nr. Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã. BOGDAN. DIACONESCU. BOBÃILÃ. Traduceri performante în limba spaniolã. 8-9. Introducere în postsuprarealism. Scriitura în serpentinã. ION. nr. nr. nr. CORIN. recuperînd. 8-9. MANEA. Tur(n) Babel românesc în librãrii. 5-6. NICOLAE. nr. În concediu (din caietul roz monocromo). GEORGESCU. CÃPUªAN. 5-6. 5-6. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. Neodihnita iubire. nr.

10. ODÃGESCU. LUIZA. cãrþi ºi oameni. anomalii ºi doftorii. SAVA.simptome. 7. Interferenþe literare. 5-6. Poezia lui Horia Bãdescu. Poezia lui Dimitrie Stelaru. HORIA. nr. nr. ADRIAN. Desai la puterea a doua. POPESCU. nr. Salonul de carte de la Paris.100. 11-12. ANDREI. nr. Manifest sau nu (I). nr. BOGDAN. nr. POP. “Oraºul cu o sutã de turnuri”. MIHAIU. nr. nr. Glose la poezia lui Ion Vãdan. nr. NENCIULESCU. 7. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene. 23. MONICA. 5-6. nr. nr. Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni. PECICAN. 8-9. PORUMB. 11-12. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia. 11-12. 10. îngerii ºi amurgul vieþii. Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. GRIGORE. OPRIÞÃ. Scrisul. O disculpare care nu disculpã.4. 7. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. nr. nr. nr. nr. Litera de argint. AUREL. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. nr. nr. 5-6. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. MITRICIOAIE. 8-9. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. 5-6. 4. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. Alexandr Soljeniþîn in memoriam. Manifest sau nu (II). ALEXANDRU. 8-9. 1. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. 2-3. TITU. Lumina de august. 7. nr. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”. 2-3. nr. nr. ROGOJINÃ. IOAN. nr. Geo Bogza. nr. DORU. nr. 2-3. 2-3. NICOLAE. CRISTINA. 10. nr.7. LAVINIA. Portugalia în «La curþile dorului». MUNTEAN. Urîtul ºi estetica. Muºtele din budincã. În dulcele stil al lui Dan Brown. FLORIN. Monica Lovinescu: trei gînduri. Eminescu. 1. ÞION. nr. 5-6. nr. nr. POP. nr. O enciclopedie ca un roman. TANCO. Restituirile zaciene. URSA. Noi cãrþi pe masã. 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. 2-3. nr. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult). nr. 8-9. SCARLAT. nr. 4. Colecþia de cãrþi de vizitã. MUDURE. 5-6. nr. Fierberi ºi învolburãri blãjene.pãcate ºi virtuþi. nr. 10. Vieþi în limba românã. GELU. 2-3. CARMEN. IOAN. 10. Cum simt scriitorii. 2-3. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. nr. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. 4. Norman Manea: o lecturã dialogicã. 125 . nr. nr. Nimic nou sub Apollo. Suferinþa la Cioran. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). OLGA. nr. 4. nr. nr. nr. La despãrþire. 2-3. 11-12. Dosarul procesului lemenian. Soluþia sintezei. Catedrale. nr. 8-9. Soarta cãrþilor. nr. nr. Nicolae Manolescu. 89. 11-12. 4. 2-3. 56. VIDRUÞIU. 2008. nr. Poetul de foarte departe. 5-6. 5-6. NICOLAU. Elegii comunicate. Din toate direcþiile ºi panoramic. Motanul ºi dictatorul. nr. Literatura de vitrinã. POP. Editura Fabulator. 5-6. nr. 5-6.4. “Formele vii” ale teatrului. nr. nr. SIMONA-MARIA. ADRIAN. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. SALVAN. ZSUZSA. nr. nr 7. Critica ºi feþele poeziei. 2-3. MIHAELA. Irina Petraº sau bucuria lecturii. nr. De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor. Introducere în postsuprarealism. Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. POPESCU. Geo Bogza sau însemnele realului. MUREªANU. De la nonsens la definiþie a omului. ION. TÃUT. 5-6. nr. 8-9. MARIUS. MIHAELA. Ipoteºti. Nichita la Veneþia.1. RAÞIU. Geo Bogza . 8-9. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. 2-3. nr. Cioran între Cervantes ºi Caragiale. Studiu de patologie argoticã. 10. 7. nr. 8-9. Un clasicizant: Vasile Sav.nr. LAURA. nr. FELIX. 10. 7. Generaþia 2000 . 7. nr. TÃMAª. RÃU. nr. MIRCEA. ELEONORA. nr 11-12. “Contraatacul necesar”.1. nr. OVIDIU. SIMUÞ. O ediþie din obsedantul deceniu. nr. nr. Scriitorul pe divan. nr. nr. 1. Germanistica ºi comparatistica. ANA-MARIA. 1 VASILIU. Eugen Simion într-un Jurnal parizian. Traian ªtef în micul teatru al lumii. nr. nr. MUªLEA. nr. EMIL PETRU. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie.direcþiile ºi panoramic. nr. nr. nr. ROGNEANU. nr. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu). ªTEFAN.nr. 11-12. nr. Ianuarie. POP-CURªEU. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. 1. Anotimpul din colivia poemului. nr. 7.10. Un festin cultural. nr. TEODOR. 11-12. Microbi pe pieliþa politicii. Literatura românã contemporanã . 7. 1. 8-9. 1112. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. nr. nr. nr. De la istorii la microistorii ºi mituri. 5-6. VIRGIL. Dacã ar fi sã potrivesc. 8-9. FLORIN. 2-3. nr. nr. nr. 7. CAMIL.4. nr. nr 11-12. SELYEM. SILVIA. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. reporter în Þara de piatrã. 2-3. 11-12. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. MIHÃILESCU. nr. NICOLAE. nr. nr. TURCAN. NEAMÞU. Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu. Profesorul Nicolae Lascu.4. nr. nr. 8-9. 7. MIRCEA. Interbelicul din Terebeºti. 8-9. POPA. nr. nr.4. nr. nr. Singurãtatea criticului. 89.

nr. Mãtuºa Julia ºi condeierul. 5-6. ONUFRIE. 8-9. VIGHI. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. RECENZII ***. Scene din viaþa unui roman. nr. nr. 8-9. 5-6. 2-3. nr. Omul negru. 4. nr. 15 noiembrie 1987 . Devis Grebu. nr. POP. nr. 2-3. Între douã zãri. IOAN.. O nouã esteticã. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. BOARIU. 1. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. MARIA. nr. nr. Eclecticism ºi manierism. nr. 5-6. nr. Lucian Blaga Homo Europaeus. ADRIAN. nr. VIDRUÞIU. Relansare economicã prin literaturã . VÃLIMÃREANU. DORU. În afara scriiturii. Existenþã ºi percepþie. Un volum atipic de poezie. 5-6. 1. 8-9. LAVINIA. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. POANTÃ. FLOREA. nr. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. nr. nr. 4. 7. 4. 10. Presse-Papiers. 8-9. Norman Manea la Cluj. 8-9. nr. nr. 7. 4. E. nr. 5-6. nr. 11-12. nr. 4. 1. Un Babel îmblînzit. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. Despre teatrul dada. PECICAN. studii. IOAN. nr. 5-6. 5-6. 8-9. România externalizatã. BUICIUC. TAªCU. BOGDAN. 11-12. HiFi poetry. GOLDIª. nr. Oameni obosiþi. 2-3. RUXANDRA. 8-9. 10. VIRGILIU. Despre moarte ºi alþi demoni. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900. nr. VALENTIN.. 2-3. nr. Cînd îþi cîrpeºti destinul. Volumul reîntoarcerii. BULARCA. ALEX. nr. MARIAMAGDALENA. nr. 11-12. Zarurile contelui Sebastian. 10. nr. POP. Ambiþie ºi provocare. ALEXANDRU. nr. nr. un concept împotriva locurilor comune. OVIDIU. REDACÞIA. T. BUZAªI. VICTOR. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. 11-12. 5-6. Flaubert pe Someº. ANDRAª. nr. Nãstruºnice speculaþii. istoria unei partituri literare. Sebastian pe înþelesul tuturor. R. CREÞU. 4. “Scriitorii tineri. 8-9. 2-3. OLGA. ANA-MARIA. nr. 7. CESEREANU. Izvoarele rãscoalei lui Horea. nr. 5-6. 10. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului. 8-9. nr. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. nr. 10. POP-CURªEU. Amintiri din epoca de gheaþã. SUZANA. Însinguraþi în tãcere. nr. De la proza poematicã la proza fantasticã. Canþonierul transilvan.o perspectivã postmodernã. 11-12. nr. 4. 1. 5-6. Fasciculul 4. 1. 5-6. Poezia lui ªtefan Manasia. 2-3. ODÃGESCU. VOIA. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. nr. Canada proprie. nr. nr. Jocul de ºah cu moartea. DIACONU. nr. Un curs universitar de retoricã. MINIATURI. nr. 1112. RADU. Frosa ºi lumea ei. CONSTANTIN. Obsesiv ºi contradictoriu. Filosofia în pijama. nr. 11-12. 5-6. MAN. 11-12. TÃUT. O publicaþie. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. nr. nr. nr. nr. ANISIE. Un poet al expresiei concentrate. . 11-12. 10. Salatã literarã .7. nr. 1. 4. VASILE. Thomas Mann. LUNGU. nr. CRISTINA. 1112. Despre A. Riscul în culturã. VIRASTÃU. Generaþia Ozone din literatura românã. Un editor de notat. al doilea val. nr. O dreaptã apreciere. BÃLTEANU. nr. nr. nr. Cultul eroilor. nr. nr. RUXANDRA. nr. VIORICA. 8-9. nr. Mãtuºa Julia ºi condeierul. 1. Noi geografii culturale. CUBLEªAN. nr. 5-6. ZOTTA ALEXANDRU. ELA. ÞION. Manual de recunoaºtere a spaimei. 8-9. documente. 11-12. 2-3. 11-12. nr. Gustul aromat al începutului. POP-CURªEU. SONIA-DORIS. ALEX. nr. CRISTINA. nr. 10. nr. FLORINA. nr. VINÞELER. TODERICI.mãrturii. nr. Ospiciile lui Nichita Danilov. 8-9. Argumentul lui Patapievici. BOGDAN. nr. ROGOJINÃ. resursele romanului ardelenesc. 5-6. Epicul fascinant al criticii.mod de abordare. Eminescu ºi conservatorismul. 5-6. PETRU. Lectura inversã. nr. 2-3. 2-3. “Eseuri monografice”. JURCAN. 126 JUCA. Teroarea literarã. CONKAN. Metafizicã detectivã. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. Ultima melancolizare kaki. nr. nr. Simbolistica privirii. DANIEL. Romanul care literaturizeazã realitatea. MARIAN. 4. nr. ION. Bun simþ. nr. 1. nr. 2-3. 2-3. 2-3. Un buildungsroman contemporan. nr. nr. 5-6. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. nr. ALEXANDRU. nr. nr. 2-3. nr. nr. SEMNALÃRI.5-6. 2-3. 4. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. 8-9. ªTEFAN. DORU. Capetele curcubeului. 2-3. ALEXANDRA. nr. nr. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. nr. Abisurile oglindirii. 1. De la bucãtãrie la bibliotecã. nr. nr. Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali. Textualismul (ne)ortodox. nr. nr. Ultima generaþie. nr. nr. MARIUS. MILOª. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. Germanitatea ºi Literele române. nr. 5-6. 5-6. nr. Patru eseuri despre putere.

Rama. 5-6. 8-9. DE NOAILLES. Supravieþuire. nr. PETRUªCÃ. Suitã de romanþe (VI). Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup. 2-3. nr. AUREL. doar pânã la clãtinare. LUCIAN. 8-9. FELEA. Navigatorul singuratic. nr. traducere de Martha Izsak. traducere de Aurel Rãu. Drumul spre Emaus. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate. Rondel. 7. Împotriva materiei. nr. NICOLAE. HANCER. AUREL. AGOSTINHO. Cântecel. mestre e monje (Matelot. leac de ipocrizie. Ex-voto în stil spaniol. traducere de Aurel Rãu. STUART. Mielul primãverii. nr. 10. MIHAELA. ªi: Parcã desprinzându-se. nu te umbri. nr. Zilnicãrii: Ea. nr. nr. VIORICA. nr. 5-6. nu te pierde. NAMUR. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. pilda bunului frate. YVES. RÃU. Jurnal portughez. Destul de tãrziu. MARTIN. Magi ºi stea. RAUL. Dor de sud. nr. Noi ºi pãmântul. nr. nr. traducere de Aurel Rãu. HOREA. JORIS-KARL. CASIMCEA. Mélancolie. picãturi de ploaie. 8-9. FURTUNÃ. 11-12. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. LEO. Eu nu pot. eterne. nr. nr. 8-9. nr. Vom lenevi pe terasele cafenelelor. MUREªEANU. IGNA. Cãþeluºa moartã.Mesaj într-o sticlã. nr. nr. nr. GIOVANNI. Marujo. Ce ierburi fi-vom. 4. NISTOR. MICHEL. nr. Brise Atlantique. Poeme inedite. 8-9. nr. VICTOR. poruncã. 5-6. 11-12. SPIRIDON. 5-6. DE MARIA. nr. BOB. Coarda îngerilor. nr. 5-6. nr. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. JURCAN. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). nr. 10. nr. MINERVA. nr. În aºteptarea prietenului. Lovitura mea sã fiu. Început de april. traducere de Aurel Rãu. Viaþa. Ranã. nr. 2-3. 8-9. traducere de Aurel Rãu. CLAUDEL. Crépuscule marine. GRIGORE. 11-12. RÃCHIÞEANU. traducere de Ioan Radin Peianov. 4. nr. nr. Niciodatã pânã la istovire. RADU. 2-3. Gorman... 5-6. Cum grano salis. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. BOGDAN. nr. Poeme în prozã. 2-3. 5-6. 1. 1. duc o viaþã sinistrã. NUªFELEAN. ALEXANDRU. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. QUILLARD. joi. ªi boteaz-o cu moarte. CHIRA. Jop pe oct. TUDOR. Aveþi dreptul. FLORE. ca aventurã continuã. nr. TRISTAN. Golem.. Acuarelã. 1. DRAGAN. Côte du soleil. Ploaia. Carele rãsturnându-se. nr. 127 . Fericirile. La o absentã. MARCEL. licorna. nr. 1. nr.. MAGLIOCCO. traducere de Simona-Grazia Dima. À une passante. ªTEFAN. The big issue. PAUL. CASSIAN MARIA. Rody . nr. 5-6. Coda. HULUBAN. traducere de Leo Butnaru. nr. 8-9. DA SILVA. Prin visul grãdinii. TEOFIL. CONKAN. Inscripþie. PORUMB. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. MERRILL. nr. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. 5-6. Andante. nr. Visul. BLAGA. 2-3. Ouã roºii. De la capãt. ODÃGESCU.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. CÂRNECI. Mielul Cuvântului promis. LIVIA. Fluviu.. dascãl ºi cãlugãr). nr. nr. 5-6. 5-6. 8-9. MIHAIU. KAHN. 11-12. 5-6. URSA. Un artist al lecturii. ION. ESPRIU. nr. TZONE. Pasãrea. RADU. 11-12. POP. Nu se aratã. Douãzeci ºi ceva de garduri. Estoril. SALVADOR. Iubitul Toarem. nr. IOLANDA. Le petit prince. PAUL. dincolo de dincolo. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. O casã mare. VIRGIL. IOVANOVIC DANILOV. Semn. 8-9. nr. 5-6. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt. 10. Sînt ameþitoare. MARIUS. nr. 7. Aplecânduse cãtre dalii. 7. traducere Aurel Rãu. nr. ANNA. nr. HUYSMANS. 5-6. nr.. nr. noaptea. Mai frumoasã eºti. IOLANDA. traducere de Simona-Grazia Dima. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. Extaz. Teodora de la Sihla. Autoportret. durerea. Deformãri terestre. ANGELA. nr. nr. gunoiºtea din afara oraºului. nr. 1112. GUY MARICA. GUSTAVE. traducere de Aurel Rãu. MARIANGELA. 1. Mes primeiro poema para voce. BUCUR. Decembrie. 2-3. Vindecare. DAN.. NICOLAE. Nume. Semne. VASILE. Gorunul. Flori de alun. Poeme.. 4. Avatarurile politichiei. DRÃGAN. 4. OLIMPIU. MATHIEU. tataie. MAREª. 10. GHENNADI. Poem pentru Laura. De te fabula narratur. Rococojaponez. ROXANA. De ce are omul dinþi. 7. RÃU. nr. 10. PAVNOTESCU. nr. 1. nr. traducere de Maria João Coutinho. EUGENIU. BUTNARU. Poeme. 11-12. Mare.. traducere de Rodica Baconsky. IONESCU. 5-6. MIRCEA IOAN. Poeme. Rigor mortis. CORBIERE. Rãsãrit în munþi de soare. nr. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. traducere de Aurel Rãu. Un simplu schimb de luminã. PIERRE. AIDA. nr. 5-6. SCARLAT. Înaltã e liniºtea. cronicile inorogului. ALEXANDRAEMILIA. nr.

CHIHANÃ. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. 5-6. 4. Legenda lui Namaroi. nr. Ciorovãialã pentru arta modernã. nr. 11-12. 7. Interviu cu Norman Manea. ADRIAN. ROSTAª. 8-9. ªTEFAN. 8-9. 5-6. Dialog cu Marta Petreu. nr. IONESCU. nr. Coflei. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II). EMIL. Ahmad Jamal la Lisabona . DANIEL SILVA. Societatea de vînãtoare. 5-6. ATTILA. nr. nr. Desene. Jurnal (1987-1988). nr. PLASTICÃ BRATU. 10. nr. DAMASCHIN. nr. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. FELEA. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. Etno Jazz. nr. Totó merù. 11-12. omul lui Dumnezeu?”. nr. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. nr. Gruiþã. 8-9. nr. GOZZANO. nr. 7. Caricatura de presã. Experimentînd jazz-poetry. FILM ªI MUZICÃ BREAZ. JELA. Cornel Rãileanu. VIORICA/ DAMIAN. Viena ºi Stockholm. HOREA. Parma dintotdeauna. nr. 5-6. nr. nr. nr. univ. DOINA. 5-6. CONSTANTIN. 2-3. MIHAI. nr. 8-9. VOICA. CÃLÃTORIE CESEREANU. nr. 2-3. ADRIAN. ELENA MARIA. Mircea Bârsan. MESE ROTUNDE. VASILE. Jurnal cu Elada moartã ºi vie. nr. nr. CRISTIAN. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor. VARIA. Caricaturi. RUXANDRA. Jurnal de tinereþe (1941-1942). O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. 2-3. ADRIAN. EUGENIA. 1. nr. Din vina soarelui. CORESPONDENÞE LASCU. Cehov. RÃU. 7. Jurnal italian într-un picior. TITU. HOREA. nr. 8-9. 11-12. 11-12. traducere de ªtefan Damian. nr. nr. nr 8-9. 11-12. GABRIELA. DOINA. 11-12. nr. Unchiul Vanea de A. 10. 2-3. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). Sub umbrela meditaþiei. FLAVIA. pb. HOTEA-FERNEZAN. 7. 2007. Gabriel ªtrempel. ªORBAN. 11-12. Dialog cu Monica Lovinescu. nr. nr. 10. 4. SARVARI. 11-12. P. TEOC. “Kronos quartet”. 2-3. nr. nr. Festivalul de muzicã veche. nr. De vorbã cu prof.. CESEREANU. G. nr 11-12. ÞION. Festival Chiºinãu. nr. nr. nr. nr. interviu cu acad. univ. nr. MARCU. cultura româneascã în vizor (o recapitulare). PORUMB. CRONICÃ DE TEATRU. 7. WERFEL. Miriam Cuibus. nr. 1. 7. RUªTI. I. 7. nr. BARBU.1. ÎnceputulL’inizio. nr. DOINA. De vorbã cu prof. nr. Rosita. Despre literatura românã. DAIKO. Un studiu vizual al dialecticii privirii. Scrisoarea lui Radu. nr. premiul Nobel ºi caractere. traducere de Dan Floriþa-Seracin. FLORINA.NICOLAU. Învingãtorul. nr. POPESCU. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. 11-12. Drumul spre luminã. Avînt jazzistic la I. 2-3. VICTOR. Elixirul tinereþii. RUXANDRA. 2-3. 8-9. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). Pãmîntul frumoºilor cai . Caricaturi. 2-3. PROZÃ TRADUSÃ COUTO. ANCHETE. O disputã familialã. nr. 8-9. În veci amin. Regele Lear. nr. PERDIGÃO. 8-9. AUREL. PAGINI DE JURNAL. 5-6. De vorbã cu prof. nr. 11-12. 11-12 PORUMB. nr. MIHAIU. MIA. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). CIOSU. INTERVIURI ***. nr. nr. ÞION. 2006. 1.R. O Poveste de iarnã în plinã varã. Sever Pop Giandomenica Serra. pe teme lippatiene. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. 5-6.Jurnal din Capadocia. TIHAN. dr. nr.mai în formã ca oricînd. FRANZ. 8-9. nr. nr. 4. RAÞIU. CETEA. DAN. FLORIAN DORU. MÃRTURII. nr. 10. FELIX. 4. DAN/ RÃCÃTÃIANU. VIRGIL. nr. 89. Ion ªeuleanu. TUDOR. 2-3. 4. Prins între douã lumi ºi douã istorii. 11-12. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. nr. Tunelul timpului. GABRIEL. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 .C. “Ai mîncat. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea. Caricaturi. Interviu cu Norman Manea. nr. T. nr. traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. GUIDO. nr. D.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->