Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

în 6 decembrie 1952. care i-a mãcinat sãnãtatea. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului. din fericire. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã.. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului. Popovici. Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. Le restituim. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. La cãpãtîiul lui D. Acum. aici. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj. l-a lovit mai puternic ca niciodatã. sã cercetãm atent. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna. cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. dactilografiatã. continuîndu-ºi carierele universitare. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi. Nicolae Pârvu. va pleca la Timiºoara. a stalinismului triumfal.. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru. 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn. marcatã thanatic. integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”. Boala nemiloasã. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. spiritul sãu de jertfã. a oraþiilor funebre. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor. universitatea se clãtina din temelii. D. O lume pe care. an. Elogiul demnitãþii profesorului. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei. stud. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. rostite la catafalcul profesorului. în momentul când. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã. credincios muncii întregii vieþi. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. Popovici nu a mai apucat-o.Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. Popovici se stingea la numai 50 de ani.. profesorul D.. . cât ºi în afarã de catedrã. În schimb. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu. Popovici. savantul însetat de adevãruri eterne. Ion Gheþie. a unei lumi care se sfîrºea. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã. Ioan ªerdeanu. De la dânsul am învãþat sã studiem profund. conferenþiar la Pedagogie. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii. pentru cã. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi. îi vom cinsti memoria. pentru a aduce un ultim omagiu.

care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. Din 1930 pânã în 1934. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã. Pânã când. profesorul D. Om de ºtiinþã. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. În Dumitru Popovici. Profesorul D. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. cum rar a produs poporul nostru. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre. judeþul Olt. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. ca ºi cei de mai târziu. A fost un dascãl luminat. Ca un mare savant. sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. Iatã de ce l-am respectat. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. Astãzi. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. pe tãrâmul ideilor. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. de devotament nemãrginit faþã de culturã. Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. ajutând pe toþi. de nesuplinit. Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. Dar profesorul D. un stil. mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. în comuna Dãneasa. A scris lucrãri de o soliditate 5 . cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. În deosebi în faza aceasta de început. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã. aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. profesorul D. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. se cade. prin cultura sa adâncã ºi diversã. I. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. care venea din caracterul sãu statuar. ce întrec interesul personal. Popovici lasã în urma sa un gol imens. înþelegându-ºi menirea. a iniþiat cercetãtori tineri. la semnul care nu iartã. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. Din marea sa experienþã de savant. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. Iubitor al poporului românesc. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental. Nãscut la 25 octombrie 1902. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. care. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. cãutãtor perseverent al adevãrului. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. profesorul D. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. într-o zi încã atât de aproape de noi. strãlucitul profesor de Istoria literaturii române. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. prins apoi într-o bogatã sintezã. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. de câte ori am lucrat împreunã. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o.Profesorul D. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã.

despre tragicul ei sfârºit. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija. distinsului profesor. Dar. cu o putere de muncã neînfrântã.. dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor.. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre.. Ca produse ale unei îndelungate istorii. printre cele dintâi. Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. Îl regretãm cu toþii. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane.. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor. Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare. I. lovit de-o crudã boalã. dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre. noi suntem în prefacere ca istoria... prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific. cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. pe care nici boala nu a putut-o doborî. S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu. din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã.ºtiinþificã impresionantã. Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni.. Spirit de umanist. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã. Aduc aci. prin gândirea sa clarã ºi ordonatã. Popovici. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu.. ultimul salut. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. ci de toate aspectele vieþii universitare. Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã. N-au trecut decât trei zile de-atunci. Vrednic ºi mândru . Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii.. pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui. bine cumpãnitã ºi sistematicã... Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit.. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului. puse toate în slujba luminãrii studenþilor. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie. sã vinã în ajutorul studenþilor. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult.

la seminarii. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite. oriunde ºi oricând. jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. încã dintr-o epocã de tristã amintire. cu sfatul sãu. El n-a murit. zi de zi. la orele de consultaþii. cãtre literatura de idei. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii. golite de conþinut. opunând unei literaturi formaliste. se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. cu îndrumãrile sale preþioase. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. pilda nemuritoare a geniului eminescian. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. an. el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu. a muncit neobosit. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. Mircea Zaciu 7 . Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. Munca dârzã ºi sârguincioasã. Vechi luptãtor democrat. D. cu gând curat. cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. stud. prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. depunem cununa lacrimilor noastre de durere. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã.dascãl. A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei. Dumitru Popovici. Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D.

fãrã nici o pãsuire. intitulat Izvorul ºi clipa. ce-i aparþin (toate. care-i ºi prin naþional. aranjamentul nereuºind. în vreun fel. dar. invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu.. ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. În ea. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. Dorul. dar toate de suflet. urmând publicãrii. pe când autorul unei poezii Legãmânt. închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã. din 1964. Numele cãrþuliei amintite. în aceastã iarnã. Doamne. interziºi. a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii. în litere de tipar. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. în oraºul fost românesc. ªi când. presupun cã pentru întâia oarã. e Numele tãu. în Bucureºti. tipãritã în 1968.. pentru o bãtãlie a medicilor.30. finale. vreo trei. de încifrãri.. în urma unui trist. de aceea în formularea: “. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”. se instalase. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. “La steaua”. Cãci. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii. accident rutier.parcã din istoria revistei Steaua. tipãrit în Bucureºti. la al cãrui început noi doi ne întâlnim. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. la distanþe de ani. Dacã nu mã înºel. pe la 1. îndatã dupã prefaþã. spre o urcare a sufletului la cer. Spunând de o lacrimã. semnatã de Marin Sorescu. cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul. Lacrimã. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici. craniu. de înfiorãri. consideratã adevãratul debut. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. pe sub nori cu zãpadã. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”.dorul lui Grig. pentru vreo zi. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. în apãrarea vieþii lui. cu un complot al ei. poezia aceasta. trebuie sã plece dintre oameni subit. despre care sã te tot întrebi. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”. cãci data e «5. ca-n tragicii greci la un semn de destin. pe un peron. mi se putuse intermedia telefonic. cu «poeme». Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. care în prealabil vor mai fi comunicat. cum s-ar ascunde un cifru. O lacrimã. IX. ºi astfel ei sã se recunoascã. când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. nu multe. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. în garã. îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere. Totul în formula unei tehnici de notaþie. în gând . sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. din 1981. care se vor dovedi urmãritoare. o întâlnire de acest gen. sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. mamã”. cu încãrcãturi de simbol. 69». ochii îþi cad. Iar datarea. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”. pe paginile de gardã.. puþin limbaj esopic . Un noian de ani. Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. fãrã rimã. prin mai mulþi ani. “O.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin). poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. cum. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. între doi «tineri poeþi». Apoi aceste patru versuri. Dar. pe aceste versuri.sã fi fost pe la ora. cu frunte . Se fãcea cã. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. cum o stare de comã. Aurel Rãu Grigore Vieru. în Moldova lor. prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri. o reparcurg. de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. fãrã plete. 1982. în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã. fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. în schimb. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã. ce nu va mai fi întreruptã.

ªi cînd îl ºi gãzduiesc. o noapte. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie. îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului . din poveºti. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». ºi cu etern românesc. devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. ca o deputãþie. pe de o parte de har. «Ierbile miºcã». la o Sãrbãtoarea limbii române. prin care lumea culturii e mai bogatã. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. semnat Grigore Vieru. Grig . prin opera distructivã a timpului. ºtiu bine. într-un interes oarecare. din realitatea mai mare. Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. dupã cum. doar o respiraþie caldã... prin ultimu-i vers. ºi învinge. tipãrit în 1974. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt». unde îi este consacrat un substanþial capitol. dincolo de Prut. în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. cum ºi de bunãtate ºi dragoste. nici s-o sperii. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. mama «naturalizatã. care a erupt printr-un friguros genar. visãtoreºti. stãpânã a Marelui stãpân . cumva bipatrid. spre un sfârºit de ev. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. s-a spus.. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». apropiatã. episod dintr-un drum. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise. dedicatã.boltitã ºi niºte ochi mari. mai târziu. la zãri de mit. inclusiv la Cluj. din care primul se numeºte Cântece pentru mama. scrise. . natura va fi maternizatã». vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor. de mesaj unionist. dureroase. iar textul e în alfabet cirilic.dintr-odatã. din judeþul Bistriþa-Nãsãud. inventive. în visul viaþã.Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. graþios. cu suflet nu numai moldovean. câteva ilustraþii fine. Într-un vers din douã cuvinte. în peniþã. (continuare în pag. O efigie. când mã aflu eu în casa lui. apare în 1988. Dar înzidirile pot fi multe altele. umanã. Avarie în legãturã cu care stã. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni.cu tine nimic». Nu ºtiu un altfel de plâns. când. modelatoare de conºtiinþe. Iar poemul. femeia ca «tainã în taina naturii. în acelaºi sens. Privitor la aceastã transcriere. mama «concretã. îi place mult. fie ea ºi trufaºã. O risipã de frumuseþi. de grad fiinþial. iar ºi iar: Grigore Vieru. maicã uºoarã. dupã o prelungitã cinã. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. fiindcã mijloceºte. moarte. / El de-o vecie izvorãºte. la o judecatã a urmaºilor. primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile». sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. / Ghimpatã sârmã îl rãneºte. ºi al fmiliaritãþii lucrurilor». cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». cu care el înfruntã. simþul metaforicului. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. în raport cu o altã întrevedere. împreunã cu soþia lui Raisa. când el îmi transcrie. pe de alta de sprintãri. figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii. sub stele de ideal.. / De-ar spune ºi cuvinte /. aºa numindu-se pentru el limba lui. cu litere de mânã.Dorul». brutale. De efigie. a visului..15) 9 . latine. Cu excepþia. o parantezã. formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. Sunt. Muma în genere». desigur. o valoare spiritualã de excepþie. doar pe un alt volum al sãu. motivul copilãriei. / Ea le-ar lua. în 1991. în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã». Aproape.dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. de opus unei realitãþi din lumea realã. ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine. în care «erbile» vor redeveni «ierbile». / Din limba sfântã-a noastrã». de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. cînd el e drumeþ în Ardeal. ca eroii literaturii lui de copii. în ceea ce va urma. una în 1974 ºi alta în 1977. Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia. Încât sã lase. o prefaþã scrisã de Ion Druþã. în acelaºi an 1976. taina ei. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. ca în strofa: «Uºoarã. de frumuseþi ale verbului. de înalt. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian. «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã». vibrant. // Sunt doina. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã. a erosului. realã». întreagã poezia Dar iatã printre crengi.. / Îl suge de-o vecie marea. deci situatã la mijloc. rotunjeºte un profil de scriitor mare. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate. prin începutul deceniului 10. «Nu am. distribuit în trei cicluri. pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. în care «jocul» presupune «imaginaþie. parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. totuºi.

“ Profesorul Papahagi. fiecare în propriai viaþã. cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. de fin de siècle. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. fãrã patetism. însã. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta. Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie. Marian Papahagi îndemna la speranþã. sã studieze. nu era deloc Mesagerul al spatiului . pentru a lãsa aceastã lume.“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. ci cald ºi apropiat. darurile primite. ce ºi cât putem construi. legat de primul. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. critic literar. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. iar onestitatea. cu luciditate. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. Astfel. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. an întunecat al perioadei comuniste. 7). cu pasionatã smerenie. profetic. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj. dar în care. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf. lexicograf. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. sub egida Ambasadei Italiei în România. învãþând ºi/sau predând. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. în încercarea de a ne fructifica. sã ne asumãm. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. perseverenþa ºi . apãrut postum. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. este „a construi“. Iatã de exemplu un interviu din 1988. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas. De asemenea. italienist de valoare internaþionalã. al celui care. re-întemeietor al ªcolii române de la Roma. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune. profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj. un astfel de gest pare aproape de neînþeles. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia. în amurgul vieþii noastre. editor. continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene.. scorþos ori infatuat.)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998. mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. Cã tinerii sunt peste tot la fel. împotriva oricãrui sentiment crepuscular. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum. traducãtor. 1999). Primul – „speranþã“. ca oameni ai secolului XX. e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. spiritualiceºte. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale. nimic.. ar trebui sã ºtim. sã spere (.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999). mi-am isprãvit alergarea. condiþia ºi sã construim. care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã.

Intemeietorii voiau „ca acest început. Raþiu Eugen. un gimnaziu particular german care. Maros D. Poenar Ioan. consideratã. minieri. intenþioneazã sã adune. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. În anul 1886 a luat fiinþã. elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938.1939.1902. Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea. de 1. drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa. din pãcate. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere. ºi spre Valea Jiului. prin diferite fundaþii. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. ªandru Aurel.Ion D. Sîrbu. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX. sã devinã. ºi-a închis porþile. tãiat în stâncile defileului. Mihail.000 de coroane anual. Stanciu Petru. În anul 1900. În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10. directorul minelor din Jiul superior. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei. a donat suma de 10. zilnic. acum. Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) . dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau. Mayer Zoltan. Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului.” Budapesta etatizeazã institutul dar face.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români. ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. Kubaszek Iancu. suma s-a ridicat la 3.000 de florini. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau. Iosif Rotter. cu vremea. Homescu Ioan. de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. s-a dezvoltat Liceul de bãieþi.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4. în consecinþã. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului. . un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care.000. Munteanu Nicolae. în acelaºi timp. Numãrul funcþionarilor de stat. Acest modest gimnaziu a avut. gimnaziul devine public ºi poate asigura. anual. la Petroºani. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. Golgoþiu Sabin. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe. leafa profesorilor. zilnic. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului. în epocã. Statul acordã gimnaziului un ajutor. sub conducerea energicului director Andreics. la început. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. încã de la înfiinþarea lui. Numãrul profesorilor creºte ºi. Comitetul ºcolar. Joja Nicolae. 50-60 vagoane de cãrbuni). Drumul. la Petroºani. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor. .000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. ulterior. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere. o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale. integral. între 250 ºi 300 de vagoane. dupã trei ani de existenþã. din toatã Valea Jiului. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite. ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. din anul ºcolar 1901. Moldovan Victor.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5.

recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. în doi ani. numãrul elevilor scade. Casierul Comitetului ºcolar prezintã. salã de gimnasticã ºi desen.1909. La începutul secolului XX. dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”. Reprezentanþa comunei Petroºani decide.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea. La 1 septembrie 1917. misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. de multã moderaþie ºi tact când nu .târziu. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. ca obiect obligatoriu de studiu. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909. acest om îl pierde pe fiul sãu. în anul ºcolar urmãtor. definitiv. Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. prim-pretorul din localitate. Bacalaureatul.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani.” Din nefericire. Prin urmare. În anul ºcolar viitor. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi. trecut timpuriu la cele veºnice. în frunte cu directorul. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale. Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta. În decembrie 1904. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. în 1919. Dupã etatizare. direcþiunii liceului sã se predea. definitiv. iar un numãr de 600 de pãrinþi cer. gimnaziul s-a mutat. În anul ºcolar 19101911. s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30. Pius. Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220.000 coroane în contul comitetului ºcolar. Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25. Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. Lucrurile se clarificã. gimnaziul devine Liceu. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. etatizarea institutului. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. ba chiar prea energice. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an. în anul ºcolar 1908.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. În amintirea lui Pius. Direcþiunea era convinsã cã „aici. din perspectiva timpului. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. Maghiari erau 84 iar români.” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza. În acel moment. Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor. la începutul lunii noiembrie 1918. 4 sãli de clasã. ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani). În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români). În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. în acest sens. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an. în noul sãu sediu. În plus. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte. ceva inevitabil.54. Guvernul ordonã. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. în ziua de 8 iulie 1906. lichidarea situaþiei materiale a institutului. Ianza fixeazã o bursã de 1. în acea vreme. Din cei 84 de elevi maghiari. iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. În faþa unei asemenea generozitãþi. la 6 octombrie 1904. printr-un memoriu. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a. Corpul profesoral. în principiu. s-au refugiat.

Ideea era sã se evite.” Inspector general al minelor. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. însã. dã o petrecere în folosul cãminului. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. într-un fel sau altul. prin ordin.000 lei iar. De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. Irina. Iosif Iancu. cu acel prilej. A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut.” Cei aflaþi la conducerea liceului. au colectat 20.solicitã. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã. dupã multe 13 . în mod expres. comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. s-a decis. prin donarea a 50. Acesta a fost „provocat”. Directorul învãþãmântului secundar. Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas. Pãrintele protopop Romulus Miocu. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. cu orice preþ. pe cât posibil. În faþa evidenþei. au trecut la rezolvarea treburilor curente. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care. devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã. a þinut. sã-i punã capãt. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919. aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti. lãmuritã odatã pentru totdeauna. Gavril Precup. major fiind. Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia. Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care. paroh protopop.956 lei. Ioan Winklehner. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. Pentru început. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea). ing. suma colectatã ajunge la 50.000 coroane. cu o pricepere rarã. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. începând cu ziua de 1 septembrie 1919. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”. În Petroºani. în douã rânduri. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10.” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. Semper fidelis Dr. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. a deschis. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari). Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani. Colonelul Corijescu. Romulus Miocu. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. În februarie 1919. s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului.000 coroane. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei. la finele anului ºcolar 1920-1921. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr. delegatul directoratului.

dr.000 care sumã. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii. 1. Ajutor i-a fost prof. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei.000 lei. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39. de Dominic Varga. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului. Albina din Sibiu oferã 200 lei. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã. dr.000 lei. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit. Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice. Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. „un institut de regenerare. secþia Gorj14 5. prof. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare. ªcoala medie din Lupeni-200 lei. dr. preot paroh ortodox. În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni. de Bela Ganya. la început.000 lei. în total 1. Numãrul elevilor a fost. în concepþia celor care l-au înãlþat.” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan. de asemenea. ca de fiecare datã. pe lângã funcþia didacticã. în calitate de pedagog.alergãri ºi intervenþii.921 lei proveniþi din donaþii. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor.000 lei. „care pe lângã sprijinul moral. iar cinci cu reducere. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã. preot reformat ºi de Antoniu Muller. Liga Naþionalã a Femeilor Române.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei. Cassa de Pãstrare Petroºani6. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei. zi de zi. paroh-protopop greco-catalic.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei. membru în Comitetul ºcolar. Religia era predatã de Ioan Duma.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi. a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup.000 lei. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre. ministrul Petru Groza. Ioan Niciu . Ioan Winkleh-ner dã. Dr. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu.000 lei. secretarul Casinoului Român. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil.500 lei. neînregistrânduse nici un caz mai grav. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni. Casa ªcoalelor Bucureºti. Unul era cazat gratuit. Ceea ce trebuie subliniat. d. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei. odatã primitã. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei.308 lei.000 lei. prim-rabin izraelit din Petroºani. Coloman Fulop era directorul liceului. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi. prof. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. Ei deþineau. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic. Primãria comunei Lupeni-2. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. de la bun început. Peste ani.500 lei. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. Imediat dupã Unire. Vasile Niþar. personal. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice. Uzina electricã Petroºani-1200 lei. va asigura pentru totdeauna.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. Banca Naþionalã a României. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor. existenþa cãminului. de dr.10. Fabrica de piele Petroºani. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului. dirigent. în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului. 500 lei. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã.000 lei. Romulus Miocu. de doar 22. Profesorii aparþineau. preot romanocatolic. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani.500 lei. în data de 15 octombrie 1921.

dupã douã sãptãmâni de activitate. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã. Antoniu Toth. prof. o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. director regional al învãþãmântului din Timiºoara. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca.” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921. Szekely nu (urmare din pag. aflãm. / curatã ºi rãcoroasã». 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. poate. Doctore. 15 . Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. a ospitat orele d-lor profesori. în timpul ocupaþiei româneºti. liceul nu a suferit pagube. În 28 august 1916. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». d. Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. prof. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . care aºteaptã o revenire. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. ori testamentar.” Din fericire. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic.) Doar de pe acest «plai» de grai. Din pãcate. La Petroºani. În octombrie. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. trei inspecþii sanitare. La etaj era spitalul. ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. chimie ºi gimnasticã. Dintr-un bocet doar mângâiri. pe care el le-a scris. aplecându-se. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. iar Oscar Mar. A. secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. însã. în fiecare clasã. Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb». ºi în fine. cuvintele: «Sunt iarbã. viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. trupele române au intrat în Petroºani. cum s-ar juca. dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. Brâncuºi. din parcã o presimþire. la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. însã. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. iatã cum mã simt. prof. Dr. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor. de altfel.22 (Petroºeni. într-un an. Ionel Moga a fãcut. Mobilierul a fost coborât în curte. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului. custodele colecþiunii de naturale. A rãmas. Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”.era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». prin vreo patru decenii. Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. prof. dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea. Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. s-a retras la pensie. 1922. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. Wilhelm Metz a intrat. custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj. aºtern umbra / pe masã. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani. care a devenit studiu facultativ.gurã de leu.

devine o problemã de conºtiinþã. de nervozitate. în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”. încã prea puþin cunoscut publicului cititor. preþul ei este însã foarte mare.. oboseala ºi alienarea. groparul – fost preot). cât a trãit. neodihna.. din pãcate. prin aceasta. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. În roman. de altfel. în timpul nostru. prostia.. Ioan Gheorghiu din Iaºi. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. în text.. bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura. deºi vizeazã clar comunismul. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. literar. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o.. un perete abstract. anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. imposibil de publicat înainte de 1989. Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. iniþial coerente. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã. ci se executã. Antimir este o conºtiinþã tragicã. mir – pace/ lume. în aceste condiþii. abandonarea libertãþii de gândire. Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri. totuºi. pentru cã presupune conflictul cu sine. pe de altã parte pentru cã. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. sã renunþe la opinia personalã. de timpuriu. indiferent unde ºi când ar funcþiona. prostia. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr. Darie Magheru (25 oct. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. în componentele specifice – prejudecãþi. aºadar. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã. de angoasã. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi. impostura). confort sporit!). Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic. acel ceva care „nu e în ordine”. astfel încât. în seria postumelor publicate la editura Arania. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. astfel. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica. o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. hainele de postav aspru. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. ridicatã la rang de artã. personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. Scriitorul a fost marginalizat. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. pe care el îl vede. în limba rusã. Antimir este condamnat în mod abuziv. fricã. hârdãul. de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. a unei vieþi trãite intens. luminatorul. gesturile repetitive. justiþia e o instituþie absentã. 1923 – 25 oct. – ai garsonierei sau ai carcerei). . temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi. sovietizate) comite un delict de opinie. Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. împotriva lumii rusificate. Experienþa dramaticã a interogatoriilor. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. prozator ºi dramaturg braºovean. sã retracteze ºi. starea de confuzie. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir. decât o carcerã. tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. 1983) este. aparþine „literaturii de sertar” de calitate. Foarte dens ºi.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. nepriceperea ºi prejudecãþile. prostie – ºi îl denunþã ca atare. la infinit. Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã. strict circumscrise prezentului istoric. realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. ca urmare. tot ar fi meritat sã capete. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. dar tipãrit abia în 1995. sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei.. mai „deschis” decât toate celelalte). fãrã sã fie anchetat. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea. Cartea. sã intre în conflict cu „legea”. devenit familiar ºi. În esenþã. prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan).

.. ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu.. foindu-se în aºternut. ridicândo.. era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor. sau.... se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind. cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã... în pijamaua asta. dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã... (fragmente) IV. se înfurie antimir.. chiar pe pijama sau pe pled. apoi ºi-a tras perna mai sus.. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor. ºi-a aprins þigara.. ivitã aºa.. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru . dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii. ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat.... ce-o fi având?. era rãsturnatã pe covor. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni.. chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum.... îºi amintea cum.. apoi a râs.. ºi-a zis antimir... cu buze care-i tremurau înfiorãtor. oarecum uimit. în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum. bâjbâind pe pled. „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el.. ºi þigãrile acelea aruncate. a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã. ºi a scuturat scrumul. ºi-a aprins þigara......de-aici mi se trage. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã. mascatura. ºi un fel de ciripit vioi. ºi fãrã ºireturi? [. ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!. uºa care dãdea în hol. de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir. rãzbãteau foºnete. fir-ar al dracului!. cu el tot care-ºi 17 .. ºase-ºapte. din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã. se luminase bine de ziuã. n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui....Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea . dar cumva forþat. a înþeles cã nu mai înþelege nimic! .. când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios. de scrumierã nu mai avea nevoie. la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete. era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta.. din pãrculeþ. ºi. bricheta peste cutie. deci – gândea antimir. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator.. e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!.. câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol. în camerã?. improvizatã. þigãrile erau acolo. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici. din ce în ce mai bine!.cealaltã. ºi.. ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul. mai rãu! direct pe pled. da. ºi. ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!... trecându-ºi privirea prin camerã. la-ntâmplare – deci astãzi.de-afarã. cu grijã........ uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – . aici.. aºa.. pânã mai ieri.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?. da – ºi-a zis antimir – ...

. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri. din þigara tare. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur.. pe podea – zgâriind-o sonor.. cineva. ajuns aici.ºi. dar auzea clar... sã-l arunci în afara societãþii. îºi amintea el glasul tovarãºului.. dar sã treacã numa’ ziua asta.þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „. foindu-se iarã în aºternut. distinct.. ºi îºi strângea capul.. cu inflexiunile lui. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse. ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã. s-ar fi dus pânã la hârdãu. ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent.. ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã.. numãrându-i la nesfârºit. cu sete. ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii.. uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe.. sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. dupã care. ºi. „oricine – îºi amintea antimir acuma.. aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi. îi spunea cã nu totul e în ordine. ºi pereþii. a deschis ochii din nou – sau.c.... ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit. ºi pantofi cu ºireturi. ºi-a zis antimir. ºi le aºezase cu un gust modest. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!... n-a mai înþeles nimic!. aºa cum ºi le dorise modest. de-abia mai târziu. sau al mamei. mult mai mult decât astenie!. al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!..... îl soma: „.. deci.] V. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã. ºi antimir a tras adânc... pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor.. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri.. când... ºi-a zis el... ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei. nesãbuit. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori. simþea încã un fel de obosealã! […] VI. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar.. în pat.. antimir a sãrit în picioare. în cerc demenþial. la oricare dintre ei s-ar fi oprit. sau al prietenului.. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate..... ni l-am clãdit din fricã.. sã se scoale din pat!.. la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie. rãguºit. când respiraþia îi revenise la normal. sau poate lumina inversã. îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi.. sau al ... înlãuntrul lui – ceva. n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [. nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã.. cu accentul lui. judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos.. ºi antimir a tras iar din þigarã ºi.. deci.. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui... din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul... în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci.. sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri. sau din baie. al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!. când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi... din nepricepere. e mai mult decât astenie. fix pânã mai adineauri: nuuu!. mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor.. pe pat. ºi – mai cu seamã – din prostie!. da’ parcã nu chiar acuma. o ficþiune împuþitã!. nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant.. sau din pod. cu timbrul lui. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!.. pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui....” ºi.. ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine. un hârdãu în loc de baie ºi w. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi..tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã. cu ºi fãrã ghilimele asupra lor.. cu palma umedã de transpiraþie. ºi. ºi. ºi nu s-a clintit!. pe eºafod – deci! ºi. de vreme ce îºi stabilise. o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte. dar – undeva... se luminase de ziuã. ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi. singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut.

puþin sãltatã. ºi.. dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã...... în ºoaptã aproape – de fapt. încet. bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit.. de data asta cu un început de nervozitate.. în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara. ºi calul sãu. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?.. privirea lui sãlta de la un colþ la altul... cum le numesc franþujii. oricine poate greºi.. ºi noptiera.. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi. ºi lustra... ºi covorul. toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã.. ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir. ºi pereþii! . pieton-microcefal. ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare. ºi. cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã.. cu nimb. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga. în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!. al patrulea! 19 .. dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe. ºi pledul. apoi îºi zise... ºi se foi un timp în aºternut... recunoºti – ºi basta!.. sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav. fãrã nimb. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!. ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf. da.. numai la desen. se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!.fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela. privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen.

ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent. nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii. un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. refuzând o aniversare canonicã. în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani . Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12. toatã lumea a reacþionat cumva. fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). în final. nemulþumiri. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri. aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. rostim. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. despre texte ºi contexte. Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri). iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã. fãrã tabu-uri generaþioniste. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor.ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. frustrãri etc. alþii au fost iritaþi. Aurel Codoban. fie pro. Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. 2008). a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona.: unii s-au amuzat. a revistelor Steaua ºi Tribuna. apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. nici luãrile de cuvânt incisive. Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008).

Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. Am mai publicat un singur recviem. E bine. ergo sum. frig… Se vor fi gãsit colegi. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat. scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. iar ideile zglobii ca balerinele. are importanþã numai faptul cã mori. analistul de fineþe ºi infailibilitate. de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. mult prea tânãr dispãrut. acum mai bine de 31 de ani. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. aºa cum îl cunoaºte breasla. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. e creºtinesc aºa. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. acesta nu poate fi decât: „pensionar”. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. sã te petreacã în vorbã. nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã. el cocheteazã pe furiº cu Apollo.S. cãci el este greu de urmat. ºi ideile.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. ºi paharele. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. deodatã. Nãscut din coasta lui Dionysos. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. Recviem 21 . pentru Toma Caragiu. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito. ideile înseamnã senzualitate. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!. aici în Düsseldorf. ºi Taºcu redevine teoreticianul. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului. cât ºi pentru noi. la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. de orele acelea „indescriptibile”. dacã îl vãd pe Bebe. interlocutorul sau iubirea de o zi. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. tristeþile înseamnã senzualitate. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. oameni de culturã. …da!… Îþi aminteºti bãtrâne. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. cãci e sincerã. Prietenia o scrie cu literã mare. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. El iubeºte cu patimã femeile. rãspund pentru el: NICICÂND. Dar la ora ºase în dimineaþã. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. atunci când oltenii se duc la piaþã. cogito. rãmânând un însingurat. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul. ergo cogito. zgomot. ale muncii tale. S-a fãcut.

O devenire numai revenire. uneori chiar nedibãciile versului lui”. evident.o vocabulã predilectã. care va fi ºi de hotar. 1923). a Jocului secund barbian. de la Poemele luminii la Lauda somnului. Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã. ªi totodatã cu un rãsunet. O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general. îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. Lucian Blaga. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) . ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie. de pânã la cotitura Blaga. arghezian. de înfãþiºarea într-o proprie carte. în Societatea de Mâine. la o alãturare cu altele. între care Azi. cu anvergura cunoscutã. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. anii 1930. ºi acest catren. iveºte. de pe Someº. în Ardeal mutaþia în magic. poezie “sãracã în vocabular”. “materia plângând”. pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”. de caligrafii hieratice ori cãutate. o primã culegere. a oraºului cu statuia regelui Matei. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. . de sintetizant Ermetism. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare. “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. în Viaþa literarã. ºi magnetul incendiar. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public. Peste munþi ºi în Bucureºti. primeºte cu nemiluita voci. prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. de o cãrare . cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. prin slovã tipãritã. Revista Fundaþiilor Regale. Bistriþa. Un debut. prin pagini de reviste. “sub semnul notaþiei”. fizionomii noi. cum ar fi “stridenþele. nu mai puþin. în publicaþii din Timiºoara. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire. Cuvinte mari. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei. psihoza bacovianã. verbul cu visurile lui de “creste”.considerate vremelnice . îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii. “utilizând cliºee”. Când limba românã. inclusiv în planul expresiei. ºi ironia. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. în sfârºit acesta un centru. Ilea . “poezia însãºi în stare nativã”.O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. Noua liricã ardeleanã. de atelier sau debut. Cuvântul liber. la un an. Poeþi tineri ardeleni. ale criticii. triazã. Dupã cum. prin diverse alte oraºe. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. Abecedar. În ziarul Patria. adevãratã emblemã. Familia.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi . intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. între care Eu ºi Europa. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. între care pictorul Ion Vlasiu. Hyperion. distinct început de drum. un Adrian Maniu. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. valideazã.nedreptãþi. Eugen Ionescu. apoi director al mai multor efemeride el însuºi. e drept Aurel Rãu Ion Th. Gloata. Aron Cotruº.un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. 1928 ºi Printre oameni în mers. într-un cor de cumpeni ale apelor. ºi un . Mediaº. o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. în Clujul universitar de dupã Întregire. din social. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. cãci. mãrturie. un boem ºi un temerar. cuvântul: En masse”. urmat. în atâtea privinþe o “mirare”. din perspectiva dominantei principale a liricii zonei. între altele. în arenã. un Ion Vinea. mai mult de boemã. prevestirile. dinspre uman. numai aparent derutante. un îndrãgit. respinge. sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. ºi despre care atât de puþine ºtim. cu cuantumul lor de “revoluþionar”. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. aurorali. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. configurãri. “foarte modern de la început”. Sau mai propriu. are loc tot aici o altfel de intrare.

“printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste. de o tandreþe. autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã. un gând / mã poartã pe cãi vechi . unde poetul nostru îºi câºtigã. iar pe alta. fost. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”. o alegorie. de comedie umanã. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã. Poezia.de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc. ca pe-o pâine”./ se-apropie pãmântul de cer”. O suitã de chemãri. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /. / în trecere. rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut. timp de vreo patru ani. un convârstean ºi un afin.. în 1940. durã./ Zori albi rup stavili puse”. în rãspãr. sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu. un rost în lunile scrise-n calendar. atâtea ataºante schiþe. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”.. ori filmice. cu o iubitã. într-un fel.în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel. în modernism. împins probabil de nostalgia satului transilvan. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /. iar alta a opþiunii. pentru care experienþa Gândirii.”. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare . raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani./: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. “funcþie socialã” a literaturii. Nu inventariind: inovând. de rãscruci de tâlcuri. expresiile. Cel puþin. cu atât mai surprinzãtor. învaþã . am boi de foc. tropii de un iconografic oriental. “strungar în fier”3 : “Mamã. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie. “Plouã apele. n-a lãsat nici un ecou.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. cum ºtim. fâºii de viaþã mizerã. dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume. de a nu se depãrta de el”2 ). este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui. scenete. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe.. “Prin livezi. “brazdã”. din atari semne de peisaj dobândit. de profil tehnic ºi comercial.. “Iubire. parcã dezinteresate de sens. “. miniaturi... cu vremea o micã mitologie. De aceastã curgere. “Când voi izbi odatã eu cu barda. nu numai ale vãzului. umblând spre o omologare în întreg românesc. conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic.. contrastant: “Fum înalþã cartierul. “Iubito. cu sine nimeni nimic nu ia. în receptarea operelor literare. “Notez: 10 septembrie. cu accentul ei într-o cuprindere mai largã.. geografie la prima vedere oarecare. de cronicã jurnalisticã. de evlavii. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. chiriaºã rea”. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda.trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. pe care Ion Th. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. pentru urgisita. virtuozitãþi. pomenitã mai sus. însã completatã începând din 1929 cu frecventarea.. Ambele.. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. de o pregnanþã. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. care le comandã. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri. viziuni. Noroc bun fiecãruia îi spun. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii. prin sporul asociaþiilor. sau incoerenþã. în etapa ei de la Cluj. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi. una a purcederii la oraº. ºi o instrucþie medie. gesturi.. de un sãrbãtoresc al percepþiei. / O crâºmã deapãnãntâmplãri. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat.stã ºi þese foi / de plop. / resfirând prin unde un ritmic ison”. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. desigur stimabile.în special Societatea de Mâine. // Someºul o urmeazã-n curs monoton. în primii ani de dupã marea Unire. de oniric diurn. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii. de o concentrare surprinzãtoare. ºi sã-l arate.. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. Sau. “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”. cum imaginile. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”.. apã cer . ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi. de ludic. dar pulberea amintirii e luatã de vânt. / având / în gând / pe draga mea”. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract. de o visãtorie ºi un rafinament.. cosaºii taie / fire verzi de mãtase”. ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan.. sau emblemã. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt. ca sub amintirea despre un menit. în din prime încercãri cât ºi în Gloata..nevrând”... versuri care sã-l scoatã din flancuri. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic. de un conversativ ataºant./ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã. un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen. N-am boi plãvani. compoziþii de gen. E.. cum o ivire din element pur mineral. toamna trece pe la noi. / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”. Sau. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. la o zvâcnire 23 ./ .”. oricum a unei voinþe de stil. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi. / tolãnitã pe-un car cu patru boi. Satul meu e lumea-ntreagã. se aflã într-o sãrire de etape . miºcãri. / bãtuþi de ploi.. o enigmã. Se ridicã stea.

îndiferent de materialele de care s-ar folsi. ca într-o altã accepþie Al.va reþine. care se construieºte pe sine. Vasile Fabian Bob. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene. Macedonski un nasture.de fulger. are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. desigur nu îndestulãtor. ritualic. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”. pacificate rele duhuri. Noapte blestematã ºi Început. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. a unui mai vârstnic. sau. de- . nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus. un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. o plantã migrantã.. în popor). din judeþul Bistriþa Nãsãud . la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier. pentru toþi. astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse. din “Atlantic” în “Ural”. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. dramaturgul creator de epocã.. lemnul prelucrat. / o sorã”. mesajul extraliterar e doar pretext. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. ca un indiciu al autenticitãþii. dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. care va fi peste douãzeci de ani. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. povocare superbã. lângã humã de brad ºi fierãstrãu./ pentru cei sãraci. pentru cantitatea lui de deschidere în uman. dar ºi un spontan. în fluxul imaginaþiei. “convingeri pe crengi de suflete obidite”. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. de amnar în cremeni. Poetul la cheremul vieþii. ca la o întoarcere. lui Emil Isac tânãr simbolist. apoi. Prefaþatorul Gloatei. transfigurându-le”. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. Trebuind. cu care volumul de debut se încheia. “Distrugãtor ciocan. Cãtunul ºi Minerii din Anina. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului. piedici din ambiant. într-o emancipare. pentru forþa lor de expresie. sau internaþional. lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru. desigur Aron Cotruº.amãnunt de istorie literarculturalã localã. din cer contemporan.o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. autorul lor. în poemul introductiv Povestea mea. în care subiectul. a feþei din Apus în Rãsãrit. protectoare. / loveºte-n edificiul uman /…/!”. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“. în fine. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. din mica bijutierie În grãdinã. sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum. în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial. survenitã parcã dintr-o conlucrare.. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. pentru un mers la þinã. sã crezi: aruncat din lunã. ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri. “ciomege tari de ulmi”. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat. care prin asta îºi pierde caracterul social”.”. de nu toatã viaþa. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale. cã “nu existã subiecte anestetice”.. ºi “sã fi rãmas la coasã”.. miez de noapte ºi de zi. semnalarea. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. produsul industrial finit al micii industrii. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. Din poemul Horia. inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). o poeticã “mocãniþã”). parcã într-o proprie configurare. ori în ecuaþie. în Paris. ani ºi ani. ºi la altele. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative. pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã. de-un spiriduº. rostire subteranã de forþe din iraþional. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. prin începutul de veac XX. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate. Elev. autorul Rinocerilor. câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. când nu orgolii de vechi cetãþi. ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj.”. de peste imediat. trimis în strãini . cunoscute. în amintire. Dar. în templul preajmei. a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”. viforos /.. Consideraþii. sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic. ºi odatã acest fapt instituit. a unor crãpãri sau stingeri de zi. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928). din Rãscoala lui. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. O fãcãturã. e normal sã-i vinã sub condei. ar fi numai propria biografie... pietros. ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele. tu ai acasã un frate.

care vor mijloci. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. cum satul sãu natal. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”. De o menþiune bucurându-se. “neintergându-se în substanþa ei”. Astfel. în 1967. prozodicã. n. de transpus integral. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. ca sub habsburgi un salvonduct. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar.. poetul “nu evolueazã”. se supravehgeazã. editorial vorbind. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. / Maºini întorc / strãzile din mers”. pânã la volumul Întoarcere. le face sã vibreze. într-o tãcere de mai bine de 8 ani. pe tot restul anilor. altele ulterior. dar nici nu sunt de ignorat. patosul. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale. dupã alþi cinci ani. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. Totul ducând la o atare concluzie. Poeziile rãmase prin reviste. prin Dictatul de la Viena. din trecut spre viitor”. O remarcã nu incriminantã. notaþia. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei.). Paralele. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã. unele publicate încã prin anii 1932-34. în ciuda unei frustitãþi. “ºi le aprinde. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept. la fel. de foc spiritual”. cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar.. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. o întoarcere la elemente. poezia aceasta (din Gloata. situare în naþional. prin 1935 ºi 1936. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri./ cunosc tainele cãrþilor. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate). în creaþia autorilor lor. sã ardã”. de neignorat: “atunci. de mod clasicizant. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure. în volumul antologic Ani vii. parcã ar rãmâne pe loc. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. între altele la zi. “ca artist”. într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre. / ºtiu marginile foamei. regeneratoare-nfloriri. decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã. la intervale. Rânduri pentru prietena moartã. la ai sãi. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal. / dragostea celor mari. poezia Rãvaº. cum nu se poate mai încurajator. o anumitã romanþare. multe ocazionale. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. amintit. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. ar putea da singur seamã de un întreg. un atentat la integritatea þãrii. ca de stins cãrbuni.. între ele 1 Mai. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã. dupã versurile “Mamã /. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. inclusiv al valorii. cedarea Ardealului de Nord. Între acestea sã pomenim volumele. ºi poemul Rãspântie. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. vor fi încluse. de asemenea marcãri de o re-vigorare. n. printre ºi prin cuvintele sãrace.) din amintire. exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. metaforã ºi sugestie. cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. din varii motive. imprecaþia. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. ºi vor umple retroactiv un gol. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. de sub Cãlimani. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. desigur. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru. din acest. din Cluj. cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”. ºi cã.. intrã. gen: “Hiiiioofffhs!. Amândouã. un titul de ciclu.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. Nu se susþine însã. Strigãt pentru mâine. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang. de tomnatice. ca un curent electric. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 .o pildã. o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. dar ºi la fiinþa proprie. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el. ºi în ultimã instanþã o potenþare. puse sã acþioneze în subconºtient. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . (adesea în delict de neaoºism.

eºti secerã în grâu»”. / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. al Refugiului. eseninian. Dupã cum cuvântul dor. locurile natale. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. cu nostalgia copilãriei pierdute. într-un plan general. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. din autobiografic. unde un “grai pãduratic”. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare. distihul cu dezacordul. / Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. vechi cliºee ale datinei. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. încãrcãri cu funcþii noi. “inima vrerilor”. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. cu mama: “odatã. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. din epocã. satul. Aproximãri. fãcând sã te gândeºti. asumat. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. Din tot acest frãmânt însuºit. sublimãri ale unui recurs la memorie. la care nu se renunþã. asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”. “þarina opãcitã-n devenire”. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. în “sfinþiri cu foc”. ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. obidei. salvatã” în poezie5 . mãsura le-o dau . componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. ªi totuºi. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. jucând ºi un rol de limbaj. bivalenþa. învãluitã. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. . Minerii din Anina. cu care poetul acesta. limpezite. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. * Dar. în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. explicabile în strategia autoimpusã. multe. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii. Era o tainã încuiatã-n ele. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare.ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. “încercuirii”. fie pentru duioase împletituri. în vederea unei în existenþial. poet al evenimentului. cãruia Ideia nu ie se refuzã. în punctarea aceasta încã o datã. brazdei. neologismneaoºism. cã aceasta “nu poate fi justificatã. mamã. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. e de cele mai multe ori unul implicit. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor. nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi. / de mult mã uit spre garã în zadar”. sub semn de Destin. printre smârcuri de veac înrãit. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri. sã ne ºtie. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”. schimbãri. Cosmosul. felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. decupãri din geografic. / cu aurul holdelor în mâini. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru.iar munþii au îngenunchiat aproape. ca întro teamã de o cenzurã. mesajul social. “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. / iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. Simfonia uzinei . / ºi buzele cireºe pentru sete”. într-un spaþiu întreg de exorcizãri.faptele de alchimism poetic avizat. din prefaþa la Gloata. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. încã în vuietul prim. personificatã. nici el eschivându-se de la o participare. / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. În sat. revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. În locul preluat de la semnificat. din real. “am ctitorit bisericã în mine”. Târziu. Printr-un joc al sorþii. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. “sã trecem graniþele clipelor”. de semnificant. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. urcând ºi la nivel de semnificaþie. e mistificatã. Evident. ai tânjalei. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. focurile lor de artificii. punerii unui capãt “dorului”. “o pãrãsim domeniului”. / pentru vieþile cari cad. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. nu are nimic de-mpãrþit. de pildã Sat bãnãþean. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp. a unui agitator în faþa unei mulþimi. la o întreagã pletorã de veleitari provinciali. îmbrãcând hainã de poeta vates. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. ca-n atâtea alte vorbiri. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. aºteptate. cu floral de artã naivã. Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat.

ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. ºi-a pãcii”. pumnii strigãtelor. scrisul unor þãri din Rãsãrit. 1946. ori de “creaþie”. utopia Gloatei. pe nepusã masã. voinicismele. amintit. sindicale. de o identificare deplinã. whitmanian. sub surprizã. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . pe ºantiere de construcþii. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om.. ºi din auirea. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ). într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea. instanþã . pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. iluminându-se în capcane de proprii vedenii. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. în vreun umil sanctuar bahic. din interior. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor. proclamãrile. poate fi. Pasul meu peste ani. surugiu numai la cuvinte. unde se aflã. în lucrul sãu “proletar”. comandament de timp. pe care o cântã. de import rãsãitean. Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. uºor nostalgice. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei. despre o pauperizantã traversare. cu dobândirile pe care i le ºtim. cu pasajele: “-Te cautã un om. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. cãlãtorii documentare. ºi cu câte un popas regenerator. a vremii. stabilit de ursitori. en Roumanie. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”... Dupã regula: “À partir de 1945. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. o ilustrare a unicului mod în care poezia. o altã înflãcãrare. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã. persevereazã în maºina de modelat minþi. care vor fi vegetãrile. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice. cu impetuozitãþi. din pod? ªi imaginile. cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. îl vrea. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . nu mai întorc þara pe dos. ideologizantã. e drept. Democraþia în mers). sub emoþie.toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. de regãsiri. la o rãsfoire fugitivã. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . cãlãtorie de chin sprea ea însãºi. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei. de înþeles. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii. “Omul era într-adevãr un om.catã sã-i rãspundã. ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv. într-o realizare strict personalã. în fabrici. cum sã nu recurgã. ºi unui alt accident. Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. cu eforii ºi improvizaþii de atelier.produs numai al vieþii. Cartea care-i dã lui Ion Th. un cuvânt reabilitat. ºi Spovedania unui învins). ca document. de aceleaºi regãsiri în evolutiv. printre aranjamente de culise ori subterane. “capetele nãpârcilor”. cu sârg. e de presupus. iar foarte curând.. în valul victoriei cauzei acum. tot mai mult. Un iureº care nu se mai potoleºte. Ion Th. cum altfel? imediat.avem anul de hotar. la armele basmului. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. va rãmâne. a unei întregi literaturi deviate din specific. în exemplul Cotruº. a “binelui. pe la case de odihnã. în localitãþi miniere. modernizând ºi proletarizând”. de agitator la o manifestaþie. ca oamenii. parcã dedusã. vreun sanatoriu unde e pacient. eventuale. chiar dacã prin înfruntãri de iad. Dar sã-l mai privim o clipã. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. încât sã avem un alt atestat. sã iubeascã “mândra aºezare”. / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni. pe entuziastul întors la o artã angajatã. ºi ele sub vremi. strigã cineva”.) la volumul care va urma. cum e ºi firesc. În apãrare la tribunale din viitor. acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. din 1957. izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. nu-l vrea. în izbiri de nori. clamând. pentru poezia lui de “confesiuni directe. la zorii unei lumi mai bune. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. Soldat fãrã soldã ieri. unele 27 .

Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. la semne de vârstã. din Inventar rural. nu odatã cu vibraþiile simple. nici exorcismele nu lipsesc. imaginaþiei. pe o pojghiþã foarte subþire. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. pe o coardã de optimism. pentru regãsirea unui firesc. inerþii.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. un artificiu regizoral. care cedeazã unor cutezãri în mai mult. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. o celebrare. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ. numele de forme de relief. Însã într-o limitã: demersuri. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. împliniri. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . din memorie: “Noroc. trãirilor. de vietãþi. Cu din prime. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. spre finele etapei Ani vii. Vedenie. Dar ºi informaþii de gradul doi. cu izbutiri felurite. ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”. “Ochi în ochi cu universul”. Se poate spune cã o premeditare. publicat în 1981. regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. ºi Avânt crepuscular din a doua. o reîmbãiere în începuturi de lumi. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial. “cerbi ºi . Ion Th. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. o secãtuire. unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. ca Peisaj. tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”. Descripþiile. la umor ºi ludic. “Binele din întuneric la zi îl scot”. Eu. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt. dupã o prestaþie mai potolitã. a unei normalitãþi în planul expresiei. sau ilustra. mai amplu ultimele douã. Conspiraþie albã. comportând virtuþi de ritualic. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit. o abilitate. nu cobor. atestând. ca de nou avatar. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. Pentru ca totuºi. din exultãri cuminþite. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. ªi anume o sihãstrire programatic. Tribulaþii. Frãmântãri. de peste intenþional. ca de pildã “unicul Tot”. sau priviri din urmã . Se va preamãri munca. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. ale unui Narcis. Spleen . Drum solitar. printr-un întreg obsedant deceniu. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri. omeneºti ºi sincere. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. Încordãri. “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”.în mai multe avântãri detensionate. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. alegerea unui decor adecvat. între solilocviu ºi dialog. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. reflecþiilor. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. ajutã.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. / urc. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). despre un pustiu.sã-l ai din nou dinainte. rãtãcitul. În care scop. singurãtãþi. uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”. sisific. cu ceva ºi de penitenþã. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. din prima din aceste douã cãrþi. Cu puþine excepþii. colocutor regãsit. Matinalã). “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi. o trudã. de eu singur printre lucruri. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. mai posibile. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. Încât deopotrivã. dar ºi altele.. între care poemul Plopul. comparaþiile. la sat. o trecere. a unui cerc. simple sau debordante stãri de spirit. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului. militant. / Au cãzut boierii.hilaritãþi. Pentru întreagã aceastã ofensivã. ºi altele... în stil prozastic de articol de ziar. legitimã. Zvon de primãvarã. provocãri./ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. ca o închidere. umane. trei volume de mai târziu. “poeni înverzite. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. verbele. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”.. de familie. dezvãluind. Coasta de drac. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. în peisaj. de munþi. pe poetul numai poet. în aceleaºi tutuiri./ calde. frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”. parcã îndoialã. “cum e mai bine. între care Cu ce sunt de vinã. orfic. / neþinând seama de ele”. “Devreme rãzvrãtit /. din conjunctural. aceastã reluare a unui sens ascensiv. în relaþie cu un crez manifestat. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. cum ar fi Evocare. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. cu etalãri de eternitãþi. exultãrile ca sub apa unor cascade. prestaþii. întro frazare de o tãieturã modernã. pun la cale. Fir de trandafir. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”. perindãri de recrudescenþe de limbaj.

înzestrat cu naturaleþe. Ion Th. în volumul Ion Th. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. o voie bunã ºi o undã de fantastic. cãreia sã-i contrapui. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. * ªi încãlecat pe-o ºa. “câinii pândari de stânã”. aceste douã cãrþi. cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970. cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. “fãrã nici o emfazã”. are o intuþie criticã la obiect. capitolul Littérature roumaine. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. izvoare. în epoca internetului. Printre întrebãri. Un critic din care am mai citat. Emil Manu. “primãvãrând” ierni. un loc. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. la Gând românesc. ºi aceastã tiflã.însetat / beau un trãscãu afurisit. într-un ceas de rele presimþiri. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. E interesant cum într-o angajare de actant. în Historie des littératures. spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. “vulpi deºuchiate”. “urlet de lup”. în câmp de nostalgii dacice. referiri. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. comu-nicativitate. a relaþiei scriitor-cititor. nu doar de cãutãri. mai mare decât neteama de un târziu. transilvãnean. lui Ion Chinezu. Editura pentru Literaturã. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase. Se recurge uneori. Ursoaica. punând într-un chenar de zãri. dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da. de a tranºa pe sub zodii. parte într-un întreg de desluºiri. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. 1967 2 Ovidiu Papadima. odatã. în peisaj nocturn. pãstrãvi. stea cea mai de sus. în acelaºi scop. Ovidiu Papadima. Anii vii. “Toamna stârneºte-nþelesuri . cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns. un farmec.ºtie multe. / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. “aurora vãgãunilor”.cit. de vânt. veveriþe care “muºcã ecouri”. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . “stânci dezgolite”. într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. 1972 5 Eugen Ionescu. Poezii. Moment când sã-þi aminteºti. ºi la alegorizãri. cântec de lebãdã. / nu uitã nici anii”. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim. din Cluj. suficientã sieºi. “un urs þâfnos”. mistreþi.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. Ilea. Bacovia). înflorat. Insinuare. cu care. gravitate. pripoare./ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. molifþi. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. o bijutierie de artã graficã. mic sau mare”. atât cât este ea realitate ºi iluzie. vol. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . într-un veac altul decât al sãu. mai mare.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. însã. “E tânãr începutul. vãi. 1957 7 V. acest profil de poet. op. Voiculescu 8 G. Planeta. dupã exprimarea unui alt. sfidare aruncatã morþii. “capcane ceºi ciulesc urechile”. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori. dar care va fi sfârºitul?”. alternativã însã singurã. Ilea ºi poezia lui. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. II. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. / gârbovitã de bãtrâneþe. venind sã-l viziteze. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. printr-o crizã. o energie în conºtiinþa vremii lui. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui.

modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm. Multe dintre versuri. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. a. cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti.. „tainã a stelelor”. de spaþiul ancestral. „nãlucile”. instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. timp care „coboarã limpede din mit”. sã-i spunem.. în substanþã „eminescianã”. din jur. unde orfismul se transferã peisajului local. „policromii de vis”. începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. de . Teofil Rãchiþeanu (n. ºi ca limbaj.„Efulguratiile“ lui . Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. A optat. nori lunecãtori. cum ºi declara într-un poem. clasice în formã. fãrã. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate. multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. fie mai libere. Elegii sub stele (1969). se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. numeroasei familii de mocani. Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate.. rãmas fãrã þarã. candele. Ora singurãtãþii (1998) º. melopeea orficã. în starea de reverie permanentizatã. „Moartea e. Planete de melancolie (1986). Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . de cliºee precum: „peisaj de mit”. ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice. anunþa un poet neotradiþionalist. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic. Poemenserate (1990). pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate. iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã. Un „poet dintr-o altã lume”. fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. „vânt înturnat din nou spre începuturi”. „întors în satul (sãu)”. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. Versul sunã melodios ºi nostalgic. corn melancolic de vânãtoare. Între asemenea repere date ºi datate. amintind de doine. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice. profilul unui domnitor pribeag. zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. / Prin pustiuri m-alungarã. Doamne. însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. / Prin streini mã streinirã. Subþirea sa carte de debut. ºi ca univers imaginar. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis. castele. sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate.. Dimpotrivã. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci. prin pustietãþi marine. unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers. care deschide volumul din 2002. Un ciclu semnificativ de poeme. turnuri. aºadar. gravã. „abis de poveste”. un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. / Pe Golgotha mã suirã”. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”. „Luceafãrul”. însã. a pãrinþilor. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii.

în lumi depãrtate. Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii. / De nesomnul gândului. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. / De pustiul vetrelor”. Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. „Sus mai sus. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva. ºi în Poeme-nserate. / O palã de pe câmp cu miros sfânt. schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar. / Sã fie cum aº adormi în fân. / Aur numai. / De tãcerea pietrelor. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna. cu toamne ningând cu aur.. // Sã vie dinspre munþi o adiere. suflete.. lin. „Linu-i lin. Discursul poetic. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. / În cea poianã. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. / De plângerea vântului. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã.. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt. 31 . cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite. ies adesea biruitoare sonoritãþile. cu ierni în care „ninge suav”. de bocete. / Dalbã zânã / Dochianã. ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. rostite în peisaj montan. / Cã n-ai stare nici alin..colinde. de datã mai recentã. în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. / Din pãr curge / Ca un plâns. undeva. din ce în ce mai gravã. resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã. într-un evantai diversificat de formule prozodice. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic. Armonia muzicalã e mereu vizatã. // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. / Aur stâns”.. ªi în Patimile dupã Iancu. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire.. încât. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins. // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”. fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului. de data asta în nume propriu. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii. Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant.

Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. discret. Nu sunt un tip extraordinar . pauze. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. o piatrã mai mare. Nu existã de fapt eu ºi tu. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. în spatele ghiºeului zdrenþuit. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. Jurnal de functionar . dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. ce este cu adevãrat de coºmar. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. da. Din mou îmi ridic privirile. impozite ºi timbre. îi simt în ceafã privirea. Supravieþuiesc însã. o luciditate de naturã demonicã. respiro. relaxare. la ghiºeul ghilotinã. visare. E atât de lucios. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. în faþa teancului de hârþoage. Suntem aidoma. Nu am nici o zi liberã. Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. Când mi se adreseazã. Suspectez cã nimic. epuizat. În cazul meu. dacã ar fi deºtept. Când stau la ghiºeu. o fac uitându-mã în altã parte. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. este imens. Mã aflu în apã. deºi aºa poate sã parã. sã-ºi cumpere. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei.Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. Suntem acelaºi. timpi morþi. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. nu suntem decât niºte produse de serie. credeam în mine ºi în puterile mele. lui îi arunc o privire umilã în care. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. indiferent la tot ce reprezint. Înainte eram infatuat. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. îi simt inima precipitânduse. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. Mã supravegheazã. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie. în programul meu nu existã excepþii. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. Acum. În copilãrie visam cã zbor. înãuntru ºi afarã. mi-am dat seama cã. Dar eu nu pentru asta îl detest. apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat. Este gras. însã. scriu chitanþe. aºezat pe scaunul meu negru. coºmar. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. Cât despre el. în afarã de crima despre care deja am scris. Asta e deviza mea. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. încercând sã-mi gãseascã greºeli. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. ruperi de ritm. Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. Numãr bancnote. La început încerc sã rezist. ar putea citi lucirea unui cuþit. sortez documente. Dupã ce. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. sã-mi þin respiraþia. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc. Când am mai crescut visam prãbuºiri. nu mai visez decât cã mã sufoc. inclusiv zilele astea douã. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. Acolo devin mineral. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. lenevealã. toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. de zece ani. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. de imaginativ. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. un miriapod cu miliarde de excrescenþe. nu. ca torsul unui motan uriaº. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei.

Ratat. Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd.care îi detest fãrã rest. cu o voluptate desãvârºitã. Un gândac prins într-o cursã. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. fãrã iluzii. îºi suge mãselele. e zadarnic. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. aºa mã vãd. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. în vis. dar nici nu mã pot exprima. de parcã ar fi cuprins de somn. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. Oh. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. fãrã îndoialã. ªi totul din cauza laºitãþii. anesteziat de obosealã ºi tracasare. O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. nu ar mai face nimic din toate astea. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. Cred cu tãrie cã nu sunt vii. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul. nici o încercare. pe ºeful meu. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. Nu am de ales. probabil cã apã. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. Din cauza asta. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. ar deveni mai atent cu mine. noapte de noapte. ce scârbos. Nu am nici o îndoialã. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 . în care vin acasã epuizat. destrãmat. nu am norocul ãsta. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. asta sunt. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. hârtiile proaspãt aranjate. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. fãrã sã-mi las timp de greºeli. Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu. Zilele de serviciu. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. pe jos. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. sã mã tracaseze împingându-mi. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. Nu e vina pãrinþilor mei. Nu am curaj sã fac nimic. fãrã speranþã. ca o ºopârla uriaºã. Oricum. oricât de palidã. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. Singurul care pare însã plin. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. Pãrinþii mei au fost funcþionari. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. sunt mult mai suportabile. este el. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. sunt morþi care se miºcã. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. Da. pe care mi le doresc atât de mult. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. ah. Îmi ratez viaþa desãvârºit. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. Nici o zbatere din partea mea. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. ar evita sã mã mai jigneascã. de trei ori ratat. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen. Ce m-aº face fãrã visele astea. prinse într-un carusel nevrotic. asta m-ar mulþumi. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. Asta sunt. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. cu vatã. Nu. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. din greºealã. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. Înþeleagã-mã cine poate. Dar nu. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. Într-un fel. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. Momentele de liniºte. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. cu toatã fiinþa mea. îi sorb groaza. Nu vreau decât sã adorm mai repede. niºte automate goale pe dinãuntru. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. o scoate prea mult în afarã. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. Dar nu mã miºc. atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. nu e vina ºefilor ºi a colegilor. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie. Încerc însã sã nu-i urãsc. Îl cãsãpesc deci. m-au blestemat. chipurile. Nu sunt bâlbâit. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. pe de altã parte îi dispreþuiesc. Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. cum a fost aceasta. un funcþionar model. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. atunci când vorbesc o fac repezit. Dar când sunt liber. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. E doar vina mea. ei. ratat. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg.

Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. în mintea mea este o frunzã în cãdere. intram în apã ºi mã scufundam. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. Am pus sã-mi fierb un ceai. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. Azi am ieºit un pic prin oraº. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. trebuie sã dau ochii cu ea. pentru cã mi se întâmplã foarte des. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. câte o imagine banalã. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere. nimicuri atât de dureroase însã. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit. El este doar paratrãznetul ei. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. O sãrbãtoare este însã prea mult. ea cade. de exemplu. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. încet. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. La început nu o sesizez. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. mã uit la peretele din faþa mea. îmi frec obrajii ºi ochii. Filamentele devin fotoni sau invers. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. ºi sã hibernez pânã a doua zi.râzând superior. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. Trebuie sã scap de el. Cãderea ei continuã. coboarã lin ca într-un vis. Ideea era sã beau din ea. dar era deja întuneric iar frigul. în partea dreaptã. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. Nu-s deloc genul prietenos. de douã ori disperat. ªi tot aºa. Mã aºez. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. pur ºi simplu. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea. Bine cã am supravieþuit. Mi-am luat sã citesc o carte. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. pe dinãuntru. lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. E o chestie de gust. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. Nu existã frunzã. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. existã doar lumina care coboarã mereu. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. Mã ridic în picioare. pur ºi simplu. Acum. despre ieºirile la bere sau la vreun film. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. Uneori mi se lipeºte de ochi. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. La birou mã prefac indiferent. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. Acum pare sã se mai fi liniºtit. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. altminteri ajung la ºtreang. Trebuie sã dorm însã. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. aici . Nu am cum sã o evit. Azi am fost desigur la birou. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura. Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. cu sufletul anesteziat. face parte din fluxul cotidian obiºnuit. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã. Raza o mângâie. sã trec peste melancolii ºi cãderi. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. Când mã doare astfel capul. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. Dar nu-mi plac oamenii. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. Sunt disperat. Mergeam pe malul mãrii. Dupa aceea îmi revin. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. aºa cum unora nu le plac pisicile. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. trãiesc niºte stãri ciudate. Iluzia nu a durat însã prea mult. ori el. Acum pluteºte. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. Adicã nu aspectul ei. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. Aº vrea sã zac în pat. e insuportabilã. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme.

Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. acolo m-aº simþi mai relaxat. cã trec aproape neobservat. sã reacþionez într-un fel omenesc. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã.chiar nu mai este nimic de povestit. M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. toþi au dreptate. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. Apoi am urmarit-o pe furiº. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. 35 . Nu prea ies din casã. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi. ªi sunt lucioºi. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. Cei care mã iau peste picior. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. poze cu nasul meu borcãnat. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. Pe stradã mã simt stingher. cu puloverul destrãmat. E-adevãrat cã nu prea am bani. Îmi doresc sã ies dar nu o fac. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. Am un pãr ciudat. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. Mânecile îmi sunt prea lungi. cei care mã dispreþuiesc. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. Singurãtatea camerei mele. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã. cu pãrul anapoda. e de preferat oricãrei companii. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. cu privirea în jos. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. pentru cã sunt detestabil. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. aproape cenuºiu. asta da invenþie. incapabil sã gândesc. Desigur. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. fãrã culoare. Mã detest. Negre ca ºi ochii. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. nu mã atrage în nici un fel. Incredibil de lungi. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. Cât despre bãuturã. masculine ori feminine. Dar nu de asta i-am refuzat. Azi am fost la cumpãrãturi. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. repetând ca un automat miºcãrile alea. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar.

demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. Editura Ziua. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. Atac de panicã. 4. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. Cicluri: Monolog. Copeertã mohorâtã. Mai nou. 1992 · Mariela Rotaru. în reþea. 6. mai mult sau mai puþin valoroase. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. scrijelitoare”. pulsatilã. Galeria de singurãtate. prefeþe. Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. Pe coperta a patra. somptuozitatea tonului ºi a stilului. cu o scriiturã dinamicã. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea . discret religioasã. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. Actualmente. mascã de cauciuc. sugereazã distanþa de discursul autenticist. 2002 · Gelu Vlaºin. fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. cu zãbrele la gurã. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului. „generaþia 2000+”. Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. 1995 · Daniela ªonticã. fotografia trunchiului unui copac triramificat. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. În felul acesta. Persistã însã ºi poezia manieristã. Copertã galbenã ºi desen minuscul. · Andrei Peniuc. pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR. titlu ºi intertitluri sau cicluri. Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. anexã (despre eminem). prefete. Editura Muzeul literaturii române. e înscris pe o copertã neagrã. . Mic manual de terorism. sã ne conectãm. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã.2000 ºi post-2000 Paratext. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. Peniuc poetizeazã febril. 2. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. Anunþã tehnica urmanovianã. Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. 3. Provocarea. însã. s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã. Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. panicat. . de exemplu). 5. Congruenþã cu substanþa poeticã. Pe copertã. Aparenþa este austerã. tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. Poezii comprimate. Editura Pontica. O torturã a inocenþei. convex deformat. de tip efigie. Titlul. Nu mã încântã prefixarea cu post-. elaborarea migãloasã. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. o voce ºi numai una. postfete. postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. Multe cu gloanþe oarbe. amprentã femininã. Sincere oglinzi necunoscute. Editura Vinea. cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. arþãgoase. de la 6:17 la 0:00. Nu spectaculos. Editura Vinea. diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. cicluri si obsesii . Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. negru-maron. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. Spaime scrise. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. Titlul. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor. firul pãrului colectiv. Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã.

Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. pânã la ghiduºii textuale. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. patos ºi compãtimire. Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. Editura Vinea. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. cu Radu Vancu.Ivãnescu. iar nu înfrãþiþi. Editura Vinea. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. Odada. Editura Vinea. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. Cicluri: 1. separate de un mare spaþiu alb. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. Puþin interesantã. fotografie. Culoare gri. de Aurel GheorghiuCogealac. Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã. 2004 · Mihai Vakulovski. Pufos ºi mecanic. un decor industrial realizat în sepia. Creaþia lui Constantin Vicã. Editura Vinea. Dedicaþie pentru Mariana Marin. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). de Dan Sociu. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. Parodie ºi artã poeticã din belºug. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii. respectiv goia. Editura Vinea. am intrat în corpul iubitului meu. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. ci mesaje fraterne adresate cititorului. Pe copertele întâi ºi patru. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. oarecum. pe alocuri. anuleazã lirismul. înguste. dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. Copertã maronie cu portret. Un suprarealism expresionist. Pe coperta a patra. fãrã înflorituri stilistice. Poeme cu muniþie biograficã. Claudiu Komartin ºi. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. Retorism ºi pozã. Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. citez: „mondrian. în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. Coperta anunþã un spectacol absent. sã citeascã mai departe. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. Motouri luate din Biblie. Poezie cel mai adesea masivã. N. Boris Pilniak etc. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). curãþate de figuri de stil. Nota bene. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. dar încãrcate de semnificaþie. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. Editura Vinea. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. de 37 . Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. În prefaþã. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. · Denisa Mirena Piºcu. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. aºadar. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. gen The Simpsons. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. psihologice creeazã o poezie bizarã. ºi howlet. Coperte Art-Nouveau. Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. compoziþie 2. Un postmodernism poznaº ºi livresc. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. Urmanov nu recurge la recomandãri critice. Pe coperta a patra. atmosferã gloomy. În volum. Imagisticã ultra-încãrcatã. Copertã neagrã cu patã albã. Poeme lungi. dense ºi figurative. Poeme scurte. voit prozaice. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. Sigur de forþa mesajului sãu. Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. Sau. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. Poezie puternic metaforizatã. începutul de statuie. centralã. 1929. Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. În prefaþã. Montaj Constantin Vicã. inspiraþia hibridã a poetului. 2. saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. În spatele ei. cu o palmã uriaºã pe lateral. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. Jonathan Swift. 3. Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. Decuble. reflectând. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. portretul lui isambar kingdom brumel. deºi modernã ca aspect. o femeie în cizme. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. cum s-ar diagnostica el însuºi. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. cineva a greºit scara. ediþia a doua. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. Editura Vinea. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. Epicul diaristic. cu decolare din cotidianul burlesc adesea. surprinzãtoare. O. O carte româneascã a plãcerii. Editura Vinea.

Autoarea. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. A. Poeme locvace. Pe copertã. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. În postfaþã. ediþia a doua. Editura Vinea. complicate. Pe copertã. aceastã carte mi-o dedic mie”. dirty. când cãznit-gravã. bani pentru încã o sãptãmânã. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. · Cosmin Perþa – Santinela de lut.. generând acþiuni stranii. · Dan Coman – Ghinga. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin. suferinþã. Este reprodusã ºi postfaþa lui O. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo. Un expresionism sedat. dar sugerând maternitatea. Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. · Diana Iepure . pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. Texte cu semnificaþie pulverizatã. Pe coperta a parta.notaþie rapidã. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. Editura Vinea. Poezie îmbibatã de feminitate. nedeterminat. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. autorul simte deja nevoia antologãrii. ºuvoi lexical. Ordinea încearcã sã mascheze haosul. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. Pe copertã. Urmanov. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. Postfaþã de A. cu secvenþe memorabile. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice. Copertã cu autorul ºezând. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. Perilous Night de Jasper Johns. Poemele sunt. Imagini abstracte ºi hibride. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. Editura Vinea. O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. Editura Vinea. Într-un pat sub cearºaful alb. cu chiloþii roºii traºi între genunchi. când plictisitoare. Scriiturã alertã. Copertã albã cu un contur lateral gri. 2005 · Andra Rotaru. obositã. Editura Vinea. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. Editura Vinea. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. moarte. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. în timp. deci mai expresiv. Multã poeticitate. mai puþin carnavalesc.Liliuþa. chiar dacã literalã. La sfârºit. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. Impresie de mister terifiant. cu complimentele de rigoare. notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. naughty. Nimigean la volumul borcane bine legate. doar cã mai bine strunit. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo. De uºã atârnã un sutien negru. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. Editura Vinea. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele.. · Tudor Creþu – Obiectele oranj. Live în bucãtãrie. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. · Diana Geacãr – bunã. .c. Editura Vinea. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. Exemplu de scriiturã programaticã.. Poezii foarte scurte. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate. Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. într-adevãr. Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. Jucãria mortului. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. Minimalismul transformat în surprizã. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. basarabeancã stabilitã în România. feminitatea. Editura Vinea. Poeme de categorie semi-grea despre durere. dezumanizat. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. Titlul reprodus cu litere oranj. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. Editura Vinea. Poeme fãrã titlu. · Ruxandra Novac – Ecograffiti. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. anunþând înclinaþia orficã a autorului. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. Citadin ameninþãtor. Totodatã. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. altele lente. Cadavre exquis. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã. · Constantin Acosmei. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare.

frici. Editura Vinea. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut. derutantã. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. aºa cum va face ºi Decuble. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. Editura Vinea. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). Poeme de strânsoare clasicã. cu ochi mari. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. sã ne bage în ceaþã. apocalipsã. Editura Vinea. disperat ºi pretins dezabuzat. Poeme de o discursivitate simpaticã. Editura Cartea româneascã. Pe copertã. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. ºi rezemat de un perete de faianþã. Poezie de elongaþie medie. Titlu ludic. disperãri ºi sentimente. albastru-maron. Formele de sub piele. Un puzzle gen Miró. probând mariajul calculat cu lumea literarã. O înþelepciune amuzatã. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. mixaj pe vinil. Editura Cartea româneascã. Nimigean. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. probabil. fotografia autorului aºezat. reverberantã. nepretenþioºi. explodeazã poezia ingenuitãþii. Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii.· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi. Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. vestind chill-out-ul citadin. Excelentã reflectare a conþinutului. Corect ºi complet. totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. O copertã jazz. contemplativvagantã. · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. 39 . Importante mi se par. însã. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O. · Eugen Suman – Arcuri electrice. studiatã. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. execuþie Egon Schiele. Tobele fricii. Ultimul cântec al majordomului. Pentru unii o artã demodatã. Editura Vinea. · Adrian Urmanov – Sushi. gen Billy Collins. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. Violenþa se descarcã în vibraþie. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. Interlocutor liric: Demian. Notaþie rapidã. în care niciun vers nu este superfluu. Nimic agresiv literar sau demonstrativ. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. Destul de adevãrat. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. neîmplinitã. o prezentare cu mulþi giranþi. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. Pe coperta a patra. · Cristina Ispas – fetiþa. Formele care ne cuprind. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. Pe coperta a patra. Editura Cartea româneascã. fotografia full-size a chipului poetei. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. Susþine imagistic titlul. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. ce se lumineazã chiar în centru. no surprise). Copertã albastrã. rafinatã în neglijenþa ei. dorind. În prefaþã. Patos de garsonierã. de imaginar compensatoriu. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. fiinþã de jurnal. Pe coperta a patra. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. Reverse Cycle. desculþ. revalorificând cotidianul. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. Aºadar. adesea terminate în poantã. Poeme când discursiv-biografice. tehnica accelerãrii imaginilor clare. Poezie maturã. Noaptea sângelui. Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. lejerã. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Editura Vinea. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. Editura Cartea româneascã. Pe copertã. Poezie cu retoricã spasmodicã. ediþia a doua. când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. De la boschetari la lecturi sofisticate. Editura Vinea. În prefaþa elaboratã.

Titluri dominate de sh: sushi. · Aida Hancer – Eva nimãnui. totuºi. mi se pare. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. Artã simpaticã. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. mult mai înneguratã. Pe copertã un montaj gri. Introspecþie sâcâitoare. repetiþii ºi declaraþii. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. Editura Vinea. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. Coperte negre. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. Nu e vorba doar de atât. cu funcþie precisã. de penitenciar. e scris sub forma unui P. maronii. Al. Economia de cuvinte ºi. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. conferã forþã. Distincþie fãrã destin. însã. Scriiturã adesea limpede. elegantã. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. puþin prea afectatã în imaginile propuse. cu fereastrã zãbrelitã. destinate bibliofililor. · Daniel D. Imagistica este acum. Adjectivãrile nu plictisesc. Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. O anumitã fineþe a notaþiilor. rezultând apariþii pitoreºti. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. Marin – aºa cum a fost. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. Deºi o editurã micã. cu menghine verzi pe un fond alb. Copertã albã. Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. Editura Vinea. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. spectaculosul patetic al formulãrilor. Cartea româneascã de poezie. Poeticã a negaþiei. shase etc. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. fãrã patimã. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”. Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. O tristeþe fãrã crispãri. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. Chiar ºi aºa. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. uneori. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. Impresie inexplicabilã de sinceritate. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. strunitã înainte sã devinã revoltã. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã. oricum. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã. ca artefact. poetei îi plac subiectele adânci: religia. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. reeditându-le. deºi afectatã în jocul de scenã. Imagine aerisitã. Editura Cartea româneascã. resemnat distinsã. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. de „dramã live”. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. totuºi. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. moartea. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. Editura Vinea. În prefaþã. Propriu-zis. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. . Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. albastre ºi negre. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. În prefaþã. poeta publicã la Brumar cartea micã. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. intenþie de persuasiune. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. Brumar experimenteazã ºi ea. deºi fragila Ofelia. limitatã. Copertã azurie. eu cu moartea mea pe bancheta din spate. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. de cele mai multe ori. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. adresare nemijlocitã cãtre cititor. creeazã confuzie. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. însã. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. Titlul. Mai sunt ºi laudele vulcanice. cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin.Editura Vinea. Mã întreb. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. În acelaºi timp. portocaliu. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. singurãtatea. roºcate. aerisitã. În acelaºi an. Editura Vinea.

La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. ºi nu chiar fãrã temei). din vremuri de demult. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. a poporului. pe câmpia de lângã Blaj. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. inspirat. El a cedat locul. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. strãveche. politici ºi de conºtiinþã colectivã. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. încã nenumite nici pe departe astfel. Printre mulþi alþii. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. Ca un nou sfânt Christofor. pe drumul ce l-am putea defini. de presiuni externe. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. O generaþie de vizionari. Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. Sunt cadrele ce se vor numi. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie. Prematurã. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. „Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. treptat. Aceste idei erau: originea comunã. Moldova ºi Þara Româneascã. penetrând încorsetarea de secole. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã. Pe calea unei „preglobalizãri”. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. „O întâlnire cu Destinul”. de la o realitate constatativã. vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. dupã . mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. ideea de unitate a poporului. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. întâlnit aproape peste tot în Europa. însã divizatã de împrejurãri neprielnice. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. impusã de monopolul otoman. Deºi nu le-au înþeles deplin. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. din toate naþiile. în apusul continentului european. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional. mai bine pregãtiþi politic. privite în medie.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. în Munþii Apuseni. în unitãþi statale separate: Transilvania. timp de un mileniu. port pe Isus al vremii de acum”. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. proceselor integratoare alimentate de factori economici. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. an dupã an. un poet german clama. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. În evoluþia poporului nostru. Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. ºi ca atare eroicã. de la conturarea lor zonalã. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. state naþionale. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. am zice cã ele o vor îndruma. fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii.

O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit. mai sincere sau mai calculate.”. Cu toate piedicile. nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze. filmele istorice ispiratoare. prin simþãmintele Tale patriotice. fie arta ºi “cultura” (adicã.. de cauza naþionalã românã. nu altfel decât: „România”. fii. Pe de altã parte. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun .. În acest context. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. fie massmedia (aniversãri. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . uneori brutale. Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn.. probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. al ambelor þãri. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. Desigur. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu. iar tu. a aceluiaºi domn. ele însele în curs de unificare politicã. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice). Fã. „Ape vor seca în albie . jubilee. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. fii Domn cetãþean. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. istoria nu poate fi evitatã În 2006. trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. pentru speranþele poporului.. izvodite de trei mari puteri vecine. spre exemplu. o Doamne. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre. fii bun. Mãria Ta. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional. Ca ºi dânsul. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie. personaj înþelepþeºte ales. dar. fã ca legea sã fie tare. noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou. precum Dacii. omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor. Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat. George Cãlinescu. acum o sutã ºi cincizeci de ani. ca prin dreptatea Europei. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. a scris inspirat. Fii simplu. curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele. dintre Carpaþi ºi Dunãre. în Occident. Era Alexandru Ioan Cuza. Erau speranþele ce luminau.. Mãria Ta. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. [. cu meritatã adresã. fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi.favorabile. Interese. uneori perfide.. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt. au apropiat Franþa ºi statele italiene. douã locuri dupã Ion Antonescu. dar. El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare.] Fii. însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. ca domn. a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. Mihai Viteazul sau Mircea). fãþiºe ori insidioase.

). în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. care trebuia împlinit. la competiþia amintitã). Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr. punând bazele României 43 . La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti. Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. Manual pentru clasa a XI-a. Panaitescu.de vreun cetãþean). O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. Acesta transmite astfel idei (ideologii). ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. locul 7. fiinþa sa naþionalã. fie de unul care sã le combine pe ambele. care l-a rândul sãu atrage dupã sine. el. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. fie ºi ea parþialã. ci în cadrul unui complex naþional. statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc. ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. Deja Petre P. Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice. aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. cauzatã de condiþii interne ºi externe. Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. de Dumitru Almaº. mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale. Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. pe moment. de la limbã la tradiþii. anul 1918. În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente. care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. Din aceastã cauzã.. Mircea Eliade. a programului revoluþionar de la 1848. În aceste condiþii. Atributele poporului român. Mihail Roller (1908-1958). în pofida duratei ei scurte. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. fie de unul democratic. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. la discursul naþionalist. Teritoriul. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. Prin aceastã exegezã istoricã. a permis aplicarea. Manualul marcheazã trecerea. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã). “Viitorul naþional”. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice. În egalã mãsurã. este menit sã susþinã construcþia. al unei mari istorisiri naþionale. De aceea. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate. care.. Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric. din anii 1940. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. unitatea statalã.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. în funcþie de interpretarea doritã.

ºi-a pãstrat. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. sunt prezentate. adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. Panaitescu. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu). în manual apare. Într-o oarecare mãsurã. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. dincolo de toate conjuncturile politice. în jurul lui Cuza. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic.moderne. cei doi fac primul pas spre independenþã. mai mult sau mai puþin de bunã voie. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. În acest context. spre monumentul eroilor de rãzboi. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. Astfel. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. De exemplu. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. care au contribuit la modernizarea României. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii. pe locul doi în clasamentul general. evenimentele din 1859. de la putere. Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. dupã 1989. se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. La Cluj. ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. dacã a pierdut-o. Împreunã. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. deºi. Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. în 1966. ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). la eroziunea politicã. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. o imagine pozitivã. independente ºi bine definite etnic. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. Tot în acest manual. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. la ridicarea ºi luminarea poporului român. Pe de altã parte. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. În Istoria Românilor. Pentru prima datã. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. . în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. În România naþionalismului lui Ceauºescu. interpretarea este menþinutã oficial. în România. În 1999. Dar nu trebuie sã ne facem griji. catedrala ortodoxã. Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. textele predecesorilor. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). În funcþie de conjunctura politicã. În România stalinist-internaþionalistã. Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. În decursul istoriei. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. ci ºi prin conþinut. Astfel. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. Pe scurt. ªi dupã 1989. reformele sale. par sã imite nu doar optic. care. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. la rândul sãu. La Roller. ideea cã un conducãtor poate pleca. antecamerã a socialismului ºi comunismului. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele. spre exemplu. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. ea a fost interpretatã în mod diferit. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. De aceastã datã însã. Imediat dupã ªtefan cel Mare. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. Într-o anumitã mãsurã.P. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari.

locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. Cuza ar fi primul suveran modern al României. dar intensã. A fost exagerat ulterior. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. pentru mijloacele unei epoci. Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. prima datã în raport cu Europa. este dacã Cuza a acceptat ungerea. deschisã tot la Sibiu (1863). se deschide calea spre România Mare. nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. cât sub raport procentual. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. Existã o idee clarã. vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. la limita paradoxului. ca mason sau apostat. ci la sfârºitul lui 1864. Pe de altã parte. scurtã (pânã la 1867). Întrebarea care se pune. La noua Dietã a Transilvaniei. ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. se pune astfel. cu douã componente însã. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. Gestul ar pãrea superfluu. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. La câteva luni de la unirea din ianuarie. Imaginea sa acoperã încã un detaliu. inclusiv în raport cu timpurile revolute. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. În 1864. s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. de liberalism i-a luat locul. “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern. dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. la modul cel mai tradiþional. Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie. de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. ºi slãvit. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. Pe de o parte. dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. Blestemat. O perioadã. practicatã ºi impusã. iar apoi ºi în raport cu þara. În bunã mãsurã. dar în epocã a fost real. O întrebare. ca gest politic simbolic de compromis. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. ca eliberator ori reformator. ei au atins majoritatea relativã. mai ales dupã decenii ºi scrieri. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. de vreau transmisã de vremea lui Cuza. Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor).

Proiectul de unire al celor douã Principate era. doar un loc în panteonul naþional. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii. se pare. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã. Marele Maestru al Marelui Orient. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. Sculptorul Ilarion Voinea. Cuza ºi-a depãºit condiþia. sub conducerea prinþului Lucien Murat. de pânã atunci sau de dupã el. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã. rememora. „Monumentalul”. proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. Aºadar. au fost puse în 1852. în fiecare an. sculpturi. A fost însã un gest de independenþã. În perioada maniei statuare funariste. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. Ca aproape oricare conducãtor român. încã o datã. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. de cãtre înºiºi regizorii acestuia.. Contextul extern o fãcea deja problematicã.. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. ar fi rãmas domn. Cuza a fost. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie. foarte probabil el a fost doar o marionetã.. un simbol. pe de altã parte. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate. în care Franþa ºi Anglia.. la modul brutal adesea. Cuza. iar. mai echilibratã. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã. Cuza pe care îl omagiem. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment. aºadar. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. Cuza nu a fãcut unirea.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci. într-un interviu recent. Lojile Marelui Orient Francez. ºi. încã din acest moment. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã. regizorii. mai mult decât orice. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. ºi-a constituit propria sa camarilã. încã din 1850. justificarea. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. fie ºi numai din punct de vedere emoþional. În 1856. nu a contribuit la supravieþuirea sa. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii. medalii.. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii. ºi nu lipsiþi de putere. în urmã cu câþiva ani. sã-l personalizeze”. imaginea publicã a Unirii. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. spunea Voinea. A personalizat procesul politic de unificare. trebuie sã armonizeze spaþiul. Sã ne reamintim aici cã. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. cãutãrile sale de la Viena. aproape o certitudine europeanã. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. „nu e legat de dimensiune. încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. Unirea s-a fãcut prin Cuza. fireºte. Oricum. fie ele picturi. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. Pentru unii. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi. în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi. cu tentã autocraticã.. de învingãtor nu prin puterea armelor. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean. pe undeva. documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. ci a încrederii ºi a iubirii populare. Dincolo de problema naturii personale.

000. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. îmi zise Maiestatea Sa. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi. înlocuit. iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. chipeº ºi. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. moldovean. 47 .:partidei naþionale]. Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut. în pofida faptului cã s-au gãsit. Walewski primeºte aºadar. în februarie 1859. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii. aºadar. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare. un împrumut de 6. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern. dealtfel.000. la Paris. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. de multã vreme iniþiat în masonerie. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã.„Vedeþi. în mod evident. cu siguranþã. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. la fel ca noi. conformitatea de caracter. A doua zi. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. trimis în misiune diplomaticã în Franþa. «„Vino. ºarmant ºi apreciat de femei. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”. Pe lângã toate cele amintite mai sus.000 de Români. În final. În 1857. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. Prima audienþã: la contele Walewski. în Italia.000 de franci. Transilvania. Cuza era. Trebuia deci indentificat un principe român. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor.Toate evenimentele care au urmat. Cuza era. însã. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit. Oferta sa este de 12. mai ales. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei.000. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei. dealtfel. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. la momentul potrivit. a libertãþii ºi a egalitãþii lor. Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9.. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. precaut. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. apoi Banatul. necunoscut. ca noi toþi”. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere. iar Cuza a fost printre cei dintâi. audienþa la Napoleon al III-lea.» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”. din partea masonului Alecsandri. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra. Aceste lucruri fiind lãmurite. ºi care. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã. contestatari ai mitului sãu. a fost. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. Sire. Aproape dojenitor. de asemenea. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi.N. Cuza era popular pentru cã era tânãr. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie. Alecsandri solicitã. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum. Christian Tell. Cuza este.. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite. ministrul de externe al Franþei. în primul rând.000. Prima sa vizitã. Fireºte. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene. El a continuat sã rãmânã un simbol. cât e de întinsã adevãrata Românie. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”. Sire. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. în plus. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean. asta nu putea fi totul. încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost.

1. Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. Cu excepþia Transilvaniei. Grigore IV Ghica Fig. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. a ºi avut loc. cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. Alexandru D. 2. Anonim. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. Teodor Aman. mai apoi. Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care. Joseph Kriehuber. ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã. de altfel. . a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. datoritã faptului cã Fig. care. datoritã faptului cã Parisul . în decursul a mai puþin de patru decenii. La începutul secolului al XIXlea. iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã. 4. tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. Anonim. 3. Grigore Alexandru Ghica Fig. care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. cu siguranþã. nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice). care a funcþionat Fig. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. în special pe cel de tip francez). încã de la începutul secolului XVIII. obiceiurile. Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti. ulterior. civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care.

fratele lui Grigore IV Ghica. schimbarea este uimitoare. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. Fig. Carol Popp de Szatmary. va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. reprezintã.devenea tot mai mult capitala lumii. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. 1860 Fig. 7. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. În numai douã decenii de la acest prim moment. Astfel. Alexandru Ioan Cuza. 1849 Fig. anume aceea de a avea o þarã modernã. traducerea unor texte italiene de epocã. iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor. Barbu Iscovescu. iar acestea conduc. Aceluiaºi model. în cele din urmã la progres. În aceeaºi epocã. Alfieri º. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade. 2). reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. politic.8. acest model cultural de Renaºtere greceascã. care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode.). August Strixner. 3 –. texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. 6.a. Mihai ªuþu. 6). Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului. 1819 Fig. cum ar fi. precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. Avram Iancu. Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . inclusiv din punct de vedere imagistic. Lemercier. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. occidental. ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. Bunãoarã. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor. de origine francezã-apuseanã. cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare. domnitor între 1822-1828 – Fig. 5). 5. în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). 4) Desigur. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. poate chiar rus. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. de exemplu. 1). cu siguranþã. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã.

lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei. cuprinse în diploma andreianã. având prerogative sporite. un militar de carierã. indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. Pe scurt. modern. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. ci ºi. În primul rând. . o schimbare pe linie ierarhicã. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman.românilor. la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. corespunzãtoare vremii. Este vorba. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg. în fapt. Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat. Dacã faimoasele privilegii. însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. membru al Casei imperiale. care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). având la îndemânã un regim sever. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. în mare majoritate maghiare. de modelul propus de revoluþiile din 1848. toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. au început însã cele mai serioase intervenþii. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. având de asemenea prerogative sporite. sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 . acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã. 8). noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. dar a existat. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. ) ) ) ) ) ) Loránd L. de la domn spre supus. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . cu siguranþã.Fig. Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. desigur. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. au reprezentat o realã provocare. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme. ºi aceasta din mai multe motive.

în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. Universitatea sãseascã. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. aduºi în Transilvania. Nobilimea maghiarã. a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. În acest sens. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. A fost vorba de egalã îndreptãþire. s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. vechi de 700 de ani. edificiul politic al saºilor ardeleni. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. Astfel. care funcþiona ca o veritabilã Dietã. putem spune cã întradevãr. prin mãsurile deceniului neoabsolutist. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. 51 . De aici a pornit apoi. Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . ale timpului. în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat. Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire. Acum. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. În noile condiþii. nu avea acum nici o influenþã. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic. dupã 150 de ani.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine. cu toate cã în deceniul neoabsolutist. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850. pe saºii ardeleni. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. Reformele politice ºi sociale. am putea spune. a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. acþionând aici în sens stimulator. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. reprezentanþii autoritãþilor.

Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei. Doamne. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 . am trãit-o eu. mâinile în cãuº. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. Dar buzele nu i se miºcau. Povestea-i complicatã.. ca o sticlã adormitoare. ªi furia zãrilor.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept. insuportabilã ºi celestã. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã.. ca o apã înaltã m-am prelins. deosebite de ale morþii. ca o apã înaltã m-am prelins. Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor. TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici. Apoi se scaldã în valuri moi. Dar numai puþin.Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne. ca o sticlã adormitoare. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” . ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin.. Eu sunt cel ce vã sperie! a spus. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu..

respectiv de peisaj. una esenþializatã ºi asprã. de la Pisa la Milano. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. Aici am încercat o versiune în limba românã. la Genova.. o lume nouã. inclusiv în româneºte. Într-o garã de provincie. mai atrasi de propria fugã. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. al poetului amintit. devenit extrem de popular. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. sau Montale. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. un Intercity plus. se ºtie. dimpotrivã. între care cel numit al Paradisului. apoi. unde palatele amiralului Andrea Doria. întemeiat de Leo Biaggi. o familiaritate dar ºi un subînþeles respect. la Monterosso. „am domiciliul la Roma. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. într-un interviu. Dar ce sã mai zici de alt poet. cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. tradus în mai multe limbi. Camillo Sbarbaro. Specificul þãrmului liguric. artiºtii. de la noi..„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. sard de origine. prezentaþi de italienistul ªtefan Damian. un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. Atâtea semne de preþuire. este un semicerc stâncos la nord. fireascã . a forfotei citadine. de Marian Papahagi.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. în 1996. ghidul meu. vicios. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. mai tânãr. dupã unele reuºite ale altora. la Bogliasco. recent. faptul cã Montale. cu note critice ºi comentarii. unele mai puþin cunoscute de cititorul român. Nimic monden. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. de la vechiul port la intortocheatele „vico“. pentru construcþia durabilã. cu puþine plaje de nisip . pânã sus. în fond. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei. Caproni este. localnicii. iar ca urmare a acestei nepãsãri. ca ºi a unui volum. dupa Dino Campana . a þãrmului pietros al regiunii ligurice. Semn de iubire totalã a Golfului. revolta naturii profanate. cu multã pasiune. celebrul „Oase de sepie“. constituie miezul unui amplu poem. pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. te duc cu gândul. la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp. bombastic. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. spontan inchegate. au vocea lor distinctã. dar ce provincie. cel care spusese. culturale. Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni.. o placã de marmurã pe faþada gãrii. în mai multe rânduri. dar locuiesc la Genova“. conþine sãpate cu dalta. Santa Margherita Ligure. autorul unui poem „Tsunami“. ai spune. dar cãutând „secretul“. între Nervi ºi Camogli. antologaþi. stâncãrie. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii.. ambele versiuni valoroase. sau ale familiei Spinola. admirativ. printre alþii. în vârf. pe-atunci. un respect pentru civilizaþie. Bruno Rombi. cum spunea Carlo Bo. prietenos. unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. omagiat la centenarul naºterii sale. pentru literaturã. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . dar ºi locurile cu care se identificã. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. Vãzutã. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice. colegii de scris au mereu un surâs. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. cel de la Portofino. Toposuri predilecte ale poetului. pentru valorile artistice. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. Giorgio Caproni. versurile celui nãscut aici. fidel. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei. cel care. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. dar ºi al altor nume. tot sãpate. în 1966. cu bucurie. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. traduº i . vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. inevitabil. temerarul Columb ne descoperise. de municipalitate. 53 . vegetaþie cultivatã cu tenacitate. case construite pe terasele muntelui. codul. susþinãtor. o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant. Aici. insensibil la armonia regnurilor. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. în aceste dialoguri. ale cãrui cuceritoare versuri. de la început. Genova este un oraº bogat. o replicã amabilã pentru poet. etc. þi le aratã orice copil. unicitatea poetului orasului Genova. versiune retipãritã. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. corupt. un atrium. golfuri. aici. Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. Dar vreau sã remarc ºi altceva. de unde începe alt golf mirabil. unde librarii. anterior tradus. unde se stinge Montale. superficial. prietenul lui Montale. care va lua „Nobelul“.

Acum cã e pe culoar. scuzaþi-mã. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. Ne oprim. sigure semne-mi spun. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza.Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea. Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. Avem sacii.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. religie de-acum sunt la destinaþie. Am mers. De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. Sã înãlþãm deci paharul. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. va las cu-adevãrat. doctore. Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. Sã pãlãvrãgim. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã. Cobor. Fie cum e. Dar. cã eu va trebui degrabã sã vã las. atenþie. o mirare. Sã nu abuzãm. a înainta iar. Te concediez. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. vã rog. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza. uºoare. mã simt mai liber. Dar fie. Adio. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic. fetiþo gracilã. Ce ºtim noi toþi . Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. Drum bun!.. credeþi-mã. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni. sã nu ne târâm în van. ºi sã închinãm. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU . te concediez. mulþumesc pentru excelenta companie. a cãrei culoare blândã s-a stins. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. Pajiºtea. Cu voi am fost vesel de la plecare. aici pe platou. Te eliberez. fãrã stupoare. Locul de transfer nu-l ºtiu. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. Vã rog. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. Dar ce conteazã. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. sã trec iatã. Te concediez pe tine. Totuºi de trebuie s-o port. Lãsaþi-mã. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât. 54 uºoarã. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. prieteni. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu. chiar aflaþi la strâmtoare. vã doresc. A forþa marºul . una dupã alta. Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea. ºi doctrina d-voastrã retoricã. schimbându-ne þigãrile). E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. te concediez. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. militare. roºul disc al gãrii mele. o. Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. ºi vã sunt foarte-ndatorat. înþelepciune. Noi toþi ºtim etapele. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. pentru excelenta companie. (Scuzaþi. dragoste. liniºtiþi. Vã concediez pe d-voastrã.. n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. ºi opriþi doar din amabilitate. sã fim veseli. în noul sediu. Am avut ceva dispute. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine. singur. e primitoare mai mult decât altundeva.

este negreºit poetul Genovei. Livorno. sau mã-nºel. trebue sã mã duc sã vãd. la mare. vã rog. în felul acela. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea. La naiba deci cu frica. Vedeþi. se amãgeºte mult. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã. candide. v-o zic. îmi tremurã. Mai degrabã (vom vorbi despre asta. Agãþaþi-mi. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. în obscuritate.Totusi. aºadar. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva.despre ce ne-aºteaptã dincolo. Fiecare chemare în pãdure insolita. Lãsaþi-mã. la Roma. ºtiþi cum se umplea acel vânt. Eu. pot ºi sã mai greºesc. simple. am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. gura? Prieteni. un vânt profund înãlbea pieþele. mascând drama. prin grindina falsã.. Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. doar de ea-ºi apropie paharul. sã ies un pic.1921. aici în cui. nu mã pot dispensa de ea. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. Ieºeam rareori. Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . cã la nimic nu-i bunã. la colþuri. ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. prea stupid. Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu. în lume. care n-are pe nimeni. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. fãrã vreun motiv. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. Dar voi. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. ºi ce fetiºcane treceau. aici. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. prind a vedea bine. Aceasta-i o lege sigurã. Nu altceva. Voci. nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. dar aceasta oricum. m. E prea deasã ceaþa. iar staþi sã mã priviþi . e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida. dupã a mea pãrere. acelaºi tragism subînþeles. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. îmi amintesc. de bãieþoi stârniþi . ornat cu niºte rime ludice. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. Asta am vrut sã vã zic. sau în altceva. se pierde timpul. Cu cât sunt mai negri arborii. Un poet popular. n. voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. pasãre sau alt agent care-ar fi . Oralitatea. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. Aceeaºi discreþie nobilã.1992. mai mult decât josnic. Vacarm. de precisa mea îndatorire. sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. gândindu-te la Moarte. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte. parcã precum unul care suspectezã ceva. în aceastã toamnã. Înainte de a ne-aventura. iar. accesibil. marea „cãlãtorie“ care se terminã. sentimentul morþii care se apropie implacabil. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. transparent. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco. e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. (scuzaþi. datoritã stilului aparent cantabil. în ciuda tonului de glumã. Pe stradã. Locuiam la Livorno. colocvialitatea lejerã. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. puºca) e un lucru.

Orice student modern era la acea vreme legionar. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris. Autorul volumului: Sorin Lavric. soþie de arendaº. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. România era a românilor. Arghezi. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã. a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor.. ªovãielnicã este soarta umanã. Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E. Dupã cum va milita Garda de Fier. al studenþilor. dualitatea acestei firi semirealiste. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar. I. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. în Legiunea sa.. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. Cãlinescu: „. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative.. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române. De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica. continuã criticile vituperante la adresa lui N. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. Codreanu în schimb. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica. locul în care a început extremismul. spirit polemic. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare. acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei. Noica a moºtenit de la mama sa. Clemenþa. În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. Barbu. ºi . Între timp. ca de altfel întreaga sa generaþie. mai puþin de literat. ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 . Minulescu. T.vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. Ironic. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. deosebit de afectuoasã. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. Ionescu sau Noica.. Cu toate acestea. Crainic. Noica. se credea purtãtorul unei ordini divine.Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . Ca liceean.” 2 . acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu. în antibolºevism. Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. Ceva din stilul lui E. adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând. figura paternã a României la acea datã.

era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America. cãci. fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. Polihroniade. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. A scãpat totuºi din vedere un aspect important. Codreanu i-o trimite lui N. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. Politica se arãta timidã la capãt de drum. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. fugind la data aceea 57 . Noica. Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. cea a lui Antonescu. la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. de asemenea.Comarnescu. inclusiv Codreanu.P. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. publicã ºase lucrãri de filozofie. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã. Tot în aceeaºi perioadã. I. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. douã mari figuri politice. În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. retras la Sinaia. Jianu ºi M. Z. În anii imediat urmãtori. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. dar de data aceasta militarã. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. regele anuleazã constituþia. Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie. pe 10 februarie 1938. Z. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu. Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. liberal ºi þãrãnist. Noica înfiinþeazã împreunã cu P. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu. care ulterior le va fi fatalã. dezideratul Gãrzii de Fier. Spiritul românesc în cumpãtul vremii. Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. tactica partidelor democrate. El criticã. Rostirea filosoficã româneascã. La Universitatea din Bucureºti. de a exclude tinerii din viaþa politicã. Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. Iorga ºi V. Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia. atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului. În anii treizeci. Madgearu. corupþia ºi democraþia.mai ales creºtin. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. Pentru a fi cu un pas înainte. S. N. Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. În 1929. decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare. ºi anume. decât prin intermediul filozofiei. Între 1934 – 1938. începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. Noica preferã cursurile lui P. În plus. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . Negulescu. acesta temându-se cã traseul lui C. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România.

. a capacitãþii omului. nu legea. Dupã pãrerea lui S. care reprezintã doar o adiacentã. dar care. haiduceascã. La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier. din camera sa de lucru visa o altã lume. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. care i se pare fireascã lui Noica. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. Schimbarea la faþã a României.. o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. experimentalistã. adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. A avut succes pentru o vreme. Poate tocmai în aceastã etapã. Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. fire care le-a adus numai necazuri în istorie. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. al optãrii pentru raþiunea faptelor. Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . cinci la numãr. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. sunteþi sub har” 13 . Noica. culmea. necesar durã pentru . ci sã fie altã lume”.. la fel ca ºi Eliade. poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului. adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul. trãiristã. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã. considerate obsesii în opera lui Noica. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã. „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . chiar a crezut. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. ce.” 8 . în scopul eliminãrii democraþiei corupte. Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar.” 12 . ea a voit sã fie altã Românie. mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã. potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism. De fapt. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin. De la abordarea sa raþionalã. care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier. intelectualul. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. Noica. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista. de a cunoaºte ºi de a ºti totul. ºi anume. Lavric. dupã cum bine ºtim. în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940. este vorba de trãirea filozofiei.. Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”. Noica traverseazã traseul de la singurãtate. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii. de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. scrie S. în necesitatea acesteia. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940.. Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. Legionarul are drept ghid instinctiv harul. nu de gândirea ei. Lavric. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor. Transpare foarte clar în publicistica sa.dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. Veac al omului viu 11 . ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia. A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii.. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume. ºi anume de la filozofia de salon. Legiunea exista pentru binele poporului. la cel al interogãrii colective.

dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. englezã. mai mult publicisticã decât politicã. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. cit. apud Ibidem 13 C. Noica va ieºi în libertate transformat. 2007. 107 6 S. 119 7 Ibidem. 235 1 59 . Veac al omului viu. Sunteþi sub har! apud Ibidem. Lavric. Zece ani va petrece aici. Lavric. cit. 144 8 Ibidem. 179 10 Ibidem. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. p. S. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã.a reforma structural metehnele româneºti. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat. 105 5 C. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. p. op. p. Scrisoare unui european. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958. adicã la aspectele sale spiritualiste. publicat pe 15 septembrie 1940.. p.. Fronda copiilor. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. Noica. cit. primordial fiind rãcnetul spiritual. venise rândul Infernului. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara. an I. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã. 60 4 Ibidem. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. p. latinã. Bucureºti. 11 2 G. spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. nu biologicã. Fiþi înfricoºãtor de buni!. nr. în Viaþa literarã. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. în Axa. p. spre mirarea lui Cioran. Lavric. 3. matematicã. Cãlinescu. Noica ºi Miºcarea legionarã. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei. împãciuitor. 39 3 S. ignorând crima. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. p. op. Noica.. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. 155 9 Ibidem. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. Noica. op. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. p. 201 12 C. p. 185 11 C. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. apud S. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel. p. p. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte. Lavric. metafizice chiar. Noica. dând lecþii de francezã. fiind chiar unul dintre cei care. p. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. Editura Humanitas. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem.

cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei. v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. un fapt de viaþã. Florin Mihãilescu . Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios. Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. de când s-a stins. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie. fiind singur la pãrinþi. Spun asta. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã. ca noi toþi. astfel. Nãscut fiind în 1937. o zonã totuºi restrânsã. în timp. în diferite etape ºi vârste. trãiþi. pentru a lãmuri. cu ironia de rigoare.Mai treceþi prin Slatina. de câte ori am prilejul. publice. rude apropiate ºi bune. printre „ai mei”. probabil. sintagma: „crescut de tatãl sãu”. Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! . ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. de nici o enigmã. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”.. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. Mã simt aºadar bine acolo. fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale. . de astã datã.. stimate coleg. pe care eu. apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale. care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie. pe mai multe paliere istorice. însã. pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. Din toate cele întâmplate pânã atunci. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. de aceastã ºansã? Necunoscute.Aici ar fi poate prea multe de spus. nu mã prea simt în apele mele. încât pentru perioada . .Mã întorc desigur. În sfârºit. pe scurt. Dacã ele ar putea sã devinã. A scãpat centrul vechi al oraºului.Priviri spre lumea de ieri si de azi . de vorbã cu prof. Pentru cã altfel. cum ar spune Leibniz.Nu e vorba. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut. univ. nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã. deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. în înaltul sãu umanism. vã plasaþi. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut. E ºi acesta un destin. la Slatina. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne.Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . lipsiþi. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu. iar de aproape douã decenii. dar. pornind aceastã discuþie. vã mãrturisesc cã. cu plãcere ºi cu nostalgie. Am în schimb. de cãtre vechiul regim. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã. spre nedreapta lor nefericire. Din 1981. . istoria în care. din dorinþa lui.Domnule Profesor.

Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic. a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile. din ultimii ani de liceu. tot amânând. spre a nu zice vorba mare.Din 1979 pânã în 1985. Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã. un inimaginabil miracol. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. . ca o epidemie. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. mai cu seamã în anii ‘60. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã. cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. din ce în ce mai evident. dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat. ci un om matur ºi pe deplin format. la canalul Dunãre-Marea Neagrã. M-am convins atunci concret. acest sistem cel mai rãu dintre toate. ale altei preocupãri. dureroasã prin avatarurile ei. devenite din ce în ce mai acaparante. sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie. ca atât de multã lume. istoria ºi teoria literarã. pentru literaturã. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc. care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. preludate totuºi de câteva mai timide. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. educate în regimul totalitar. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi. inclusiv sub aspect cultural. ca pentru orice român dornic de libertate.Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã. Dupã 1989. fãrã nici o judecatã. iar dezamãgirea a fost inevitabil. am început o evoluþie. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. pe care l-a fãcut. veritabilã ºi deplinã normalitate. prin nostalgie. În biografia mea. când am avut naivitatea sã cred. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent. mai cu seamã cã am 61 . Semnele de crizã au apãrut însã. asupra întregii omeniri. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. În fine. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. iubirea. prin inerþie ºi chiar.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. Cât despre tineri. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. sau mai precis Université de Provence. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. pe mãsura iluziei. manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. Am fost de mic un lacom cititor. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere. cu excepþia celorlalte. dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. de la Aventurile submarinului Dox. am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. . încã dinainte de 22 decembrie 1989. adicã spre democraþie. Schimbãrii intervenite. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. cum se ºtie. Aix-Marseille I. indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. din noiembrie 1987. ori pe cale de culturã. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. animat de o extremã curiozitate. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. s-au manifestat fie prin nenþelegere.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? . dupã atâþia ani de stabilitate.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. având în vedere duritatea ripostei sovietice. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale.de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. mai cu seamã. dar pozitivã ca sens. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. pânã astãzi. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. ºi nu jurist? Dar. iar generaþiile de dupã rãzboi. horribile dictu. care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? . în chip de pedeapsã „administrativã”. ci dupã 1980. cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. m-am trezit în braþele. încã din anii anteriori. într-un stil aºazicând „imperialist”. spre normalitate. am scris articole în diverse reviste. . Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele.

Ambianþa generalã. privitoare la E. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. al scriitorilor români. Alexandru Piru. mai ales. acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu. mã ºi ne interesa mai puþin. Dimitrie Macrea. Fascina imbatabil pe oricine. Istoria literaturii române a celuilalt. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. Dumitru Micu etc. Lovinescu. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. admirabilã în multiple privinþe. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . Grigore Brâncuº. Ca Maiorescu la vremea lui. dar îi pândeam conferinþele din oraº. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri. ca ºi pentru alþii. Dupã terminarea facultãþii. socialã ºi economicã. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. geniul unui autentic scriitor. din nefericre postum. pe care o conducea. profesorul ªerban Cioculescu. Edgar Papu. precum Iorgu Iordan. Silvian Iosifescu. M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. a contat lupta sa cu inerþia. . cãci eram tineri. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte. dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. Pentru noi. formaþi în majoritate înainte de rãzboi. cât ºi în facultate. apãrutã în 1972 la Editura Minerva.Era. Vera Cãlin. mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale. Savin Bratu. politicã. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. cu formidabila lui autoritate. cu o tezã despre E. M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult. Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . cum îl calificã unii astãzi. cum spunea el însuºi. cu superficialitate. Lovinescu. un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. Crohmãlniceanu.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. pentru tinerii din jurul sãu. Dar. C. entuziaºti ºi plini de speranþe. invitat de George Ivaºcu. se întorsese. Era a treia tezã despre Lovinescu. cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale. reprezentând ºi pentru mine. începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. scrisul. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. Ovid S. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. Alexandru Rosetti. de care. cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. aþi prins o perioadã deloc fastã. cu diferite ocazii. Jacques Byck. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . Alexandru Graur. Paul Cornea. dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. aceasta a însemnat lectura. printre care în primul rând doctoratul. Pentru unii. . am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv. totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante. al acribiei filologice. Iancu Fischer. Ne-am regãsit în poeziile lui. reintegrat la Catedrã. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei. mai târziu. ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o. s-a tot vorbit. Nicolescu. Dintre cei din urmã. de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. la catedrã. prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi.. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº. întorcându-mã la profesorii din facultate. în acei ani.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. în persoana. . atât în liceu. ca teoretician ºi critic literar? . Alexandru Niculescu.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate. la începutul anilor ‘60.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. în timp. mai ales. când. Boris Cazacu. Dimitrie Pãcurariu. G. a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici.

Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 . . atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã. nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani. Paris. Altfel. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie.v. bineînþeles. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta. cãderea regimului comunist din decembrie 1989. într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã. . aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? .c. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã. a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence. Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã. deloc în ultimul rând. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani. care schimonosesc ºi deformeazã ideile. . el era foarte diferit pe atunci de cel românesc. Marsilia. cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã. deºi gratuit. în sfârºit. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase. desigur. cãreia îi spuneam „nãnica”. ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã. ºi de pretutindeni. Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . ce aþi avea azi de spus despre climatul social. constituie. mai ales din al doilea volum al Conceptului. care mi-a dat sentimentul plãcut. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi. de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum. aparþinând totuºi.Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. fireºte. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. între 1979 ºi 1985. de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). existau niºte trepte. alãturi de elevul sãu. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. Dupã 1989. a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar. al doilea avea sã fie. în opinia mea. ca pentru aproape toatã lumea.. politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. În învãþãmântul universitar. iar notarea se întindea de la 1 la 20. într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã. fãrã concurs de admitere. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi.asupra formaþiei mele spirituale. culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. precum se ºtie. de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. dar în toate þãrile U. la Universitatea Provence (Aix-Marseille). contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent. a fi cunoscut lumea occidentalã. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare. din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu.Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi. a fi putut beneficia.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea.ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi. cã fac oarecum parte din. Erau cãrþi oficialmente interzise. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”. Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . Tudor Vianu.. A mã fi aflat în Franþa. care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –. dupã cum fusesem învãþat. cu oricât de puþine resurse.E. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã. însã de vreo câþiva ani.Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. familie.). care dãdeau fiecare anumite drepturi.

în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. dincolo de orice fracturi contingente. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã. de care vorbea Maiorescu. un fel de judecatã fãrã sfârºit. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã. La mijloc. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. impuse de niºte instanþe dictatoriale. aveaþi speranþa cã. în esenþa ei. aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. mai precis de valabilitatea lor individualã. Arta e o expresie a umanitãþii. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. ªi. pentru a lua exemplul extrem. care vin totuºi din domenii adiacente.Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. sau situaþia economico-financiarã. „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. au ºi reuºit. critica româneascã n-ar mai avea motive. Politica poate 64 fi o artã. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”. Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. Pe de altã parte. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. unele însã destul de „originale”. În acelaºi timp însã. ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare. de cele mai multe ori. interesul de lecturã al publicului. Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi. Sunt deja destule semne. mai spre sfârºitul veacului trecut. de fapt.Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. mai mult decât atât. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. . fireºti? . Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. cel puþin. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. cultura ºi obiectivitatea lui. mi se par foarte elocvente. prin natura ei. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice.Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. ºi de alta. Cu o singurã condiþie.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze. mai ales. se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. ci prin forþa. de inteligenþa. pânã în clipa de faþã. dar nu se confundã cu ele. Aº zice . De altminteri. n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. spre a-ºi promova ideile. Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã. deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare. . Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale. chiar politologul. Nu existã artã de partid. care este Uniunea Europeanã. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. ºi mie. dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . . dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã. critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. chiar ºi de ieri. dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate. O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice. prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. Am crezut întotdeauna cã. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. critica este. n-am avea decât de profitat. care vorbesc singure în acest sens. Oricum. dar ca profesionist el este cetãþean al lumii. mai ales acum. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. Ele þin de calitãþile criticului. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. azi. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. de pe urma unor asemenea dileme. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare. care influenþeazã ºi. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. deasupra unor prea înguste interese de grup? . Dar. dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. din care se desprind. ci o facultate specialã a spiritului nostru. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane.Spuneaþi. ca de niºte unelte auxiliare. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. care se serveºte ºi de una. Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã. precum piaþa de carte. fãrã prea mare întârziere. redobândit dupã 1989. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile.noºtri occidentali.

de la Joyce sau Kafka încoace. . comercial. Puzderia. sau. spre cinstea lor. cã „les extreme se touchent”. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism. lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi. astãzi. cu toate speciile sale. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. Marile valori trebuie.Realismul constituie cazul unui curent literar. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. Viaþa e scurtã.Care ar fi ºansele culturii ºi. de care nu degeaba se ferea Arghezi. mai ales pentru publicul est-european. care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . Din fericire. mai direct. evident. ale literaturii române de azi. pare a fi mai pe gustul. pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi.Domnule Profesor. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. de campanii publicitare deºãnþate. care instituie în ce le priveºte. destule voci libere. mai personal. prin creaþii ample. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen.Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. stãruitor sãrbãtorite. o meritã ele ºi o meritãm noi. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie. dacã nu al publicului mare ºi anonim. recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. nu o au. nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei. în ansamblul ei. din imediata actualitate. problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei. care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. 65 . în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma. dacã nu ºtiam. totuºi. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. Din pãcate. cu prisosinþã. ori chiar de blocaj al spiritului artistic. Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue. fireºte în accepþia ei specialã. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. cel narativ. experimentaliºti sau postmoderni. un fel de statut de „noli me tangere”. facil ºi popular. o rãbdare pe care mulþi. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul. adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. obþinutã prin mijloacele. în orice caz. tocmai pentru cã. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic. spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. a propriei lui „opere”.Situaþia este oarecum inevitabilã. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. nu are încredere în ziua de mâine. Iar acesta cere rãbdare. în fond. cum au spus structuraliºtii foarte bine. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. . evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente. Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. epopeice ºi tulburãtoare. posibile. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? . iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii. în momentul de faþã. ar fi anacronicã. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. în mãsura în care.numai. ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. care astãzi. omeneºte vorbind. în cadrele sale. a „iluziei referenþiale”. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor. nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. câteodatã. încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii. ori cu un termen mai pretenþios. A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. Cãlinescu „divinul critic”. care mobilizeazã mai puternic. Critica însãºi. . Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. Prozatorii moderni ºi contemporani. sunt în majoritate manieriºti.

expansioniste º. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. decât o simplã ºi amãgitoare butaforie. deopotrivã ieftinã ºi superficialã. lirism. Cã dupã o sutã. originalã. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã. Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. va învinge. sau mãcar legatarul sãi universal. Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. Democraþia avanseazã. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea. dacã se va produce. cã pânã la urmã raþiunea umanã. pe deasupra multor contrarietãþi.Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. ori mai puþin . de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã. ci ca o entitate culturalã globalã.Integrarea în Europa presupune. aproape niciodatã depãºi.m. am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine. Mai e nevoie ºi de altceva. Cultura se creeazã prin efort spiritual. mai bine ºi mai exact contribuþia proprie. dar se promoveazã prin efort material. ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. Ei sunt. Cu toate acestea.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi. sau cel puþin meliorist. inteligenþã activã. Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului. monografii critice ºi de istorie literarã etc. colonialiste. din lecþiile istoriei. . n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi. cu atât mai mult cele pozitive. ori cu atât mai puþin anula. iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. hegemoniste. contribuie la alienarea lui? . etc. în interiorul familiei continentale din care facem parte. literare ºi culturale în general. lucrurile apar la fel de complicate. lexicoane. fiind – iatã! – vorba de omenie. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor. .Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã. E o fatalitate. Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã. dar continuu sã cred. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna. Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. . Dar. . Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile.a. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea. deloc mai restrânsã.. imperialiste. toleranþã. sã sperãm cã esenþialul. mai degrabã.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? . Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. dar o atare evoluþie aparþine. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea. de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. „nervum rerum gerendarum”.ªanse avem. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale. Sub aspect politic. De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. Nici din pãcate ºi nici din fericire. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã. De aceea. dar posibilitãþi – mai puþine. totuºi. ospitalitate. cum zicea ºi Eminescu. Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic. cum mai cred unii. un spirit mai curând optimist.d. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã. O vigilenþã permanentã se impune. introduceri. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. pacifism congenital etc.Sunt. este nevoie de traduceri.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. pentru cã vreau sã cred. în aceastã privinþã. humor sãnãtos. dicþionare. dar ºi realism pragmatic.

fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit. într-un fel de avanpremierã. Tihan 67 . dobândite ºi conjuncturale.. Mai ales cã ea. spero. din purã curiozitate. din câteva experienþe mai vechi. speranþa. Pânã atunci. ªi.importantã. În definitv. se ºtie bine. Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu. Încât. se înþelege de ce am devenit mai precaut. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat. un spirit propriu-zis superstiþios. spre uºurarea mea. aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã. Pentru cã. mai rezervat. vorba franþuzului: Passons! . mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în.La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? .Nu sunt. ultima. nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. imprevizibilitatea lor. moare oricum. stimate domnule Tihan. Oricum. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!). toate mai mult sau mai puþin inavuabile. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor. Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro. ªi totuºi am observat.. T. la urma urmelor. mai reticent.

Hillis Miller. Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”. Univers Enciclopedic. ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. De altfel. de fapt de vreo cîteva decenii încoace. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu. cum sã citeºt ‘ilizibilul’. chiar dacã acea narare. în prefaþa lui densã. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”. Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. subtilitatea. primului venit. Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. am numi o percepþie” (Diseminarea. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. personaje ºi cititor (p. chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’.8). Paul De Man.26). ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii. a comentariului ºi. Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul. George Eliot alias Mary Ann Evans. deocamdatã încã netradus la noi. a “momentului etic”. privitoare la autor. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii. Ed. Etica lecturii de J.33). între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. chiar dacã destul de sumare. a. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate. într-un fel sau altul. ea este pur ºi simplu conjuratã. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. autorul ne apare din capul locului îndatorat. pornind de la Kant. p. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. spre a ºi permite totul. . prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. Harold Bloom ºi J. Anthony Trollope. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi. greu de ocolit. 2007. m. fãrã a-l cita. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene.67). pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. mai de curînd. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. reprezentat de Paul De Man. d. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. deºi relaþia lor nu este nici simetricã. legate de diversitatea. nici armonioasã. nu în ultimul rînd. pentru a spune totul despre sine. adevãratul “papã” al acestei orientãri. Mai mult. la nimic din ceea ce. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. privindu-i pe Kant. Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. împreunã cu adepþii lui. poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri. precum cel de la finele secolului XIX. 1997. Henry James ºi Walter Benjamin. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. nu însã de naturã sensibilã. Hillis Miller (Editura Art. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii. Geoffrey Hartman. devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). implicînd patru perspective. . în existenþa sensului. în mod riguros. narator. parcã.Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele.

conceputã ca “un act etic. “Textul nu este legea. dar se afirmã un program. surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii. Asemenea pasaje. directiva principialã. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului. Intervine. dar ºi liberã. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi. aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. nici o metodã. În text. o atitudine. pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem. precum rescrierea. Ea este un rãspuns la un imperativ categoric. Autorii sînt însã. funcþioneazã o lege. ele sã se valorifice probabil ºi la noi. Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit.35). În realitate. Revederea este ºi o rescriere. de o manierã cu adevãrat performantã. exemplare pentru problema eticii lecturii” (p. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. care îºi ascunde legea. În orice caz. materia sau lucrul. cu obiºnuita româneascã întîrziere. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. nici mãcar expresia legii. Critica este ºi ea performativã. prin prisma propriului sãu imperativ moral.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. lucrul sau forþa lui interioarã. paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. cititori exemplari. pe cît posibil. fãrã îndoialã. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. care echivaleazã cu acel “trebuie”. poate chiar de sine. Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. în cea socialã ºi în cea politicã” (p. sînt aºadar. al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu. modelul dominant de abordare. dãtãtoare de viaþã.171). într-un fel sau altul. parte din conduita noastrã în viaþã.169). înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar. acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p. pe care o numim istorie” (p. care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. dar mai cu seamã incitant. Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. încît “lectura nu este una a textului ca atare. ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii.170). 69 .146). o facere. cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. productivã. citatã de noi mai sus. Hillis Miller. Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã. Nu e însã deloc exclus ca.86). cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p. “tot atît cît îl ºi relevã”. tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã. fãgaºuri mai adecvate. 169-170). Retorica ar putea interveni aici.24). ci la materia. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. atît pentru deconstrucþioniºti. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . Reluînd mai departe ideea lui Derrida. cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist. în scrisul meu. o performare.76). fie ºi în linii mari. pe mãsurã ce moda va trece.asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine. instituþionale. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente. pe cale de consecinþã. deschizãtoare de drumuri. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe. sociale. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. Or. Pînã atunci. pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu. rezonabilã ºi determinatã legic. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului. un act cognitiv. dacã nu exclusiv. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. ‘interpersonale’. Nu se evidenþiazã aici. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. Pentru critica noastrã de azi. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic. imperativul moral care “este ºi un act productiv. prestigios. Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele. Sã-l citim aºadar pe J.75-76). nici pe altele. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol.

singur. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. pânã cu puþin timp în urmã. Inclusiv fenomenala lui memorie. plângând. sã ambalez puternic de câteva ori. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. din momentul întoarcerii noastre. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. chiar dacã destul de confortabil. Îi fãcusem. ca.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. a grãdinii ºi livezii. se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. când. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. Sau. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. Nimic nu arãta a-i tulbura. Se pare cã. l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. improvizat. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. (eu uitasem deja. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. la întoarcerea din cãlãtorie. altfel spus. dar nu ºi-a pãrãsit locul. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. un timp s-au descurcat bine. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan. alãturi de o veriºoarã tigratã. Fusesem. pur ºi simplu. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. Cert e cã Spirt a rãmas singur. pânã mai ieri-alaltãieri. sã salute ? . oarecum pe neaºteptate. Era slab ºi speriat. strãlucitoare. desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. nici teamã de singurãtate. al magaziei ºi. Am urcat dealul. Fãrã succes. E. ne-a aºteptat zi ºi noapte. la mijlocul toamnei trecute. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. dupã douã sãptãmâni. pentru prima datã. îndemnându-l sã iasã. îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. chiar în clipa în care scriu. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. îndeaproape de Spirt. e rarã printre pisici. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. primeau mâncarea. mai ales. Spirt. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. Apoi. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele. ca întotdeauna. totodatã. îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. deoarece. cu o blanã albã. Dar. de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. Pe scurt. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. cred. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. însoþit. dar plinã de necunoscute. totuºi. Spirt a apãrut. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. tresãrind ºi. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie. Privindu-l. în sfârºit. Întâi. oricum nu pe cele mai bune mâini. De ce-o fi uitat. dar. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. cândva. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. o imensã. în Elada ºi insulele ei. tigrata a dispãrut. dimineaþa ieºeau. S-a întâmplat însã. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. Am coborât. luptând cu urâtul ºi singurãtatea. se jucau. repede adoptat. când mã uit la televizor. Fidelitatea. dureroasã incapacitate de a uita. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. timp de douã sãptãmâni. ca din pãmânt. douã sãptãmâni. mieunând. aþi apãrut. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. A trebuit sã pornesc motorul. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. ani mulþi. probabil. cât am lipsit noi. se spune. un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). al plecãrii în cãlãtorie. dupã plecarea noastrã. oare. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. prieteni. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. dar a crescut în casa noastrã. Provine dintr-o familie numeroasã. nici a-i abate de la acest nou comportament.

concluzia mutã. în artele marþiale. în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. academic. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i. iniþiate de observaþii asupra literaturii. partiturã muzicalã. a unui risc aproape paradigmatic. Deloc întâmplãtor. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”). autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. Foarte rar. Pânã ºi aici. autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. Prezentatã ca o Institutul European. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române. semnalând cã. Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia. prin urmare. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”. comparativ cu Genji monogatari. justificat de discursul comparativ al imagologiei. dupã legile lor ascunse /. celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. de ceramica japonezã ºi de multe altele. ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului. convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. în jurul unei stãri de fapt.” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. problematizarea în zona raporturilor interindividuale. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. instituþional. Giuvaerul. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei. statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia. reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake). pe altã voce. în textele de aceastã facturã. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic). când observat (Alter). autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. Oglinda. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului). individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. precum frazarea ei. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. dedicat universului erotico-estetic. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. De aici. „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. Ciocoii vechi ºi noi.. din secolul XI. respectiv. în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. sã se ordoneze pentru el. mai exact. al doamnei Murasaki Shikibu. considerat primul roman nipon. judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. De la bun început. Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. ci numai a unei Japonii. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. citite ori locuite pur ºi simplu (v. cu minimã inerþie. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). Spre deosebire de filosofiile occidentale. ºi. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective./. în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007).. în pure accese de egoism livresc. cartea 2008 creºte în contrapunct. De altfel. Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã. prin care obiectul se propune vederii. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”. În acest punct trebuie salutatã depãºirea. urmãrit pânã aici. un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii. adunând eseurile cu dimensiune eticã. Aºezat în prima parte. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 .

volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. iar nu tîlcul. într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian. într-o mãsurã considerabilã. grupate tematic. rãutatea prost disimulatã ºi incultura . atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes. mimeazã cã stã deja pe un scaun. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. Existã. problematizarea iubirii etc. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. bineînþeles. Binenþeles. co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. Subiectele sale. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume.L. Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. în spatele povestitorului cu ton simplu. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. Textele sale sînt schiþe ºi momente. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. cu accidentul sãu individual. Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. îi face plãcere sã le expunã prostia. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc. credulitatea imbecilizatã.2 pagini pentru un titlu). ignoranþa. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. multã acþiune povestitã. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. se aºazã pe un scaun nevãzut. dar arareori cu TRISTE plãcere. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan. compoziþia ºi construcþia romanescã. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor. cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. într-unul dintre eseurile cãrþii. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. Mai mult.. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate. 2008 probeazã din plin. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic. a reuºit. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori. Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. ale decorului particular al acþiunii. sã-mi saþieze aceastã plãcere. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja. dar o prezenþã delicatã. dar practica o Polirom. chiar dacã. devenit interesant printr-o poantã. cu mirare. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori. în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. descrieri lapidare. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. Mult dialog. al evenimentului minor. Dar.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. Caragiale. a ciobanului ºmecher cu celular etc. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. pentru a nu inoportuna. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. precum ºi. Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã. buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile. E greu de spus de ce. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie. o armonie colectivã. se rotesc în jurul cotidianului. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. de aer.

mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. 2008 men. de o bunã presã. în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. când nu ocultatã de-a dreptul. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. cu o altã atenþie. conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. Mai existã. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj. Muzeul de Artã ClujNapoca. Aºa. Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. pânã la urmã. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie. Din nou. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. ar fi fost un volum superb. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. iar pe de alta. nu se ºtie pânã când. Camil Petrescu. la noi. Totuºi. de selecþia operatã de autor. tematic sau metodologic. ba chiar ºi de monografii substanþiale. ceea ce întârzie încã. faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. 2007. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. Majoritatea sînt minore. Din acest punct de vedere. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. gradare. Avangarda. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. este abordarea avangardei (personalitãþi. Se pot face ºi reproºuri. romanului românesc modern (Rebreanu. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã. sã zicem. 152 p. neavând.). într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. Cel mai important þine. Ed. un vocabular extrem de bine ales. mai puþin rãbdarea. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. România. curente. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. cred eu. pe de altã parte. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. opere. momente. aspectul 73 . Blaga. În NOI STUDII ultima vreme. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. un fenomen marginal al actualitãþii artistice. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. Ion Barbu) – . SUA ºi Ungaria. nu toate sînt însã ºi bune. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. ludicã ºi poate. nu cu apusul. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. Asemeni ilustrului înaintaº. s-ar restitui mai fãþiº ºi. trag în jos impresia de ansamblu. 35 de texte. mai punctuale. mai «uºurele». pe de o parte. asemeni lui Caragiale. H. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. Gheo are stil. în manifestãrile ei româneºti. în ultimii ani. mai mult decât atât. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie.neasumatã. poate pe alocuri. social-protestatarã. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. Astfel. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». Acum cîþiva ani. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. cum se crede îndeobºte. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei. Acest lucru se petrece chiar acum. a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. Dacã ar fi rãmas doar. a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. un dialog veridic ºi bine orchestrat. Polonia. antiarta. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. Risoprint. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã. indicând. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. Oricum. cîteva texte mai puþin izbutite. deºi neintenþionat. de acum înainte.

ortodoxiste dominante – care urma. Saºa Panã º. Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980). singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. într-o lume care devenea. dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã. dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ. Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. radical criticã. strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale. studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). Subiectul meritã tot interesul. Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului. obiceiurile agrare ºi pastorale). poate fi lesne subsumatã avangardismului.). se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº. doinã. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970). Doina – poezie a destinului (1987). G. Geo Bogza. însã nu ºi litera. Existã. iar conþinutul abordând probleme „serioase”. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). La o primã privire. fragmentarã. naþionaliste. La urma urmei. cu aproximativ un secol.a. ºi nu teoretice sau pragmatice. Desigur. prilej de îmbogãþire exegeticã. fulgurantã. în parte. cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. salutarã. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. atitudini. Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. Sbiera. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie. Benjamin Fundoianu. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei.M. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967).lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. sã înþelegi ca marþian ideea de umor. pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980). ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. s-ar recupera în acest fel spiritul. nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. Lucrând pe vaste întinderi. Cântecele cununii (1989). o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. Cu toate acestea. iar opera lui. nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. expertul numãrul unu. Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. G. deci. Sbiera (1967). în Europa ca ºi la noi. serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei. Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973). Activitatea de folclorist a lui I. cultivat recurent. în principiu. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. ºi ele. Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971). colinde). Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie. De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. e ca ºi cum ai încerca. în aceeaºi paradigmã. S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate.

etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. 143). p. Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri. 176). ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni. În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti. Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã. înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare. 170). Nicolae Bot. o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum. 183). „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. moºteniri romane sau chiar preromane. 164-165. Magia intervine ºi cu privire la colinde. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri. 118). casa colindatã ºi pe gospodar” (p. vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi.” (pp. în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori. pãstoritul în detrimentul agriculturii. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor. cu repertoriul sãu arhaic. Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. a cãror origine N. Densusianu. cu înþelepciune ºi cumpãtare. dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea. practicatã cu alte ocazii” (p. melodie ºi tematicã a textelor. al familiei. vitelor. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. 115). fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. mitologiile agrare. Când vorbeºte de pãstorie. 108. privilegiazã. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului.” (p. 22). permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm. o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p. Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei. Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. consideraþii similare la pp. colindãtorii. 162-163. În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”). înzestratã cu harul frumosului. riturile semnificative pentru funcþiile sale. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului. cele agrare. Cele mai importante funcþii ale colindatului. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. „se bazeazã pe principiile magiei” (p.” (p. fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. Obiceiurile. practicile. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor.obiceiurilor. Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. albinelor. 75 . care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. 119). Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã. Nicolae Bot alege poziþia contrarã. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. 219). riturile magice de sporire a rodului.

nespus de dulci. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. ca sã fie vãzute de toþi. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). interrelaþioneazã sau. intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. La nivel mimetic. deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. persan. genii. doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). pentru a alunga plictisul. picaros. iar restul au fost scrise individual. mângâietoare. chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. de fapt. numitã O mie ºi una de zile. fireºte. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este. corãbieri. pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite. ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). O iniþiativã înruditã (dar. califi. politic. Actualmente. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. însã. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. blânde. Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale. Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. cu toate volumele ei.UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. viziri. în care personaje diverse. ºi. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008. povestirile. vrãjitori. spleenul etc. poveºti persane. în al treilea rând. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. social. arab). Cartea. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. . cultural. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã. omfalos . lume interlopã etc. fie în registru fantastic. fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. cãmilari. Precum în cazul textului consacrat. etnic. dezvoltând personaje “paralizate” epic. plãcute. beduini. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. nu ªeherezada este personajul central. Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu. la eunuci. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. fie într-unul realist. imitând suita clasicã. în cadrul atelierului de prozã. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. de la efriþi. care va fi definitivatã ºi încheiatã. dulci în prospeþimea lor. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. ºeici. dimpotrivã. Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. În noua suitã de poveºti. negustori.

ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. ºi moravurile lejere. la graurul mut. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor. hanul lui Aby-Mansur. fundamentalistã. demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. însã. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. unealtã. apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). Exclamaþiile orgiastice (Yuh. când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. Fireºte. specific spaþiului arab. cortul îndurãrii. concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. crãpãturã. muºcãturã. ciupituri. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo. tãioase. trupul fiind. rãsucire. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. Sunt. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. sexuali. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. pânã la împreunarea propriu-zisã. dar pot fi ºi tineri ori maturi). Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. chiar zgârieturi. mângâiere. susanul descojit. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. care implicã. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. mozaicatã uman. apoi. mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. zbenguialã. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã.. Ierusalimul este amintit mai rar. aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. izvorul harurilor etc. în timpul zilei. apoi. uneori. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. unic împlinitor. nu sunt analfabeþi. pe de o parte. între populaþia urbanã care apare în poveºti. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. ºi cea ruralã. dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. exclusiviste. precum vulvã. În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. fie ºi numai simpli cãmilari. la vremea când. seara. Existã. afrodisiac. de asemenea. povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. întrucât practic. lucrurile sunt evidente. a ºeicilor înþelepþi. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. evrei ºi creºtini. Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. iar desfrânarea (în sens paradisiac. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. tineri ºi frumoºi. sunt. alcãtuit din musulmani. pãrintele luminii. califilor. (nu lipsesc. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. considerat prin excelenþã pitoresc.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. malefici). Sã le iau la rând. naraþiunile fantastice. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. nici termenii tehnici. Existã apoi referinþe destule. zebb. întrucât poveºtile nu provin de acolo. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. În speþã. austerã. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii. busuiocul podurilor. vizirilor (care. exacþi. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). marcate de o umanitate stridentã. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. totuºi. chiar dacã uneori foarte concise. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. provenitã din felurite spaþii adiacente. Ruptura existã. joacã. pe mare. sãrut. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . însã. care sunt de obicei bãtrâni. din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). Pentru graniþele de jos. sculã. Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. trimiterile sunt la Africa neagrã. religiilor etc. pe de o parte. dar numai la nivel teoretic. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. totuºi. ci au o educaþie minimalã în sens epic). iepuraºul fãrã urechi. de la minaret. Atenþie. dezmierd. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. pestriþã. iniþial. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. flaut.

anemone ori narcise. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. gutui osmani. sarmale cu lãmâie. curmale. Pentru cã în spaþiul arab. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. dar pentru virtuþile ei diafane. dovleci umpluþi. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. plãcinte cu lãmâie dulce. ci o culme. frunze de bananier. curmalele. lãmâi de Egipt. exclamaþiile afrodisiace fiind. stafide ºi nucºoare. deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. erotismul nu este o culpã. aici. stofe de mãtase ºi catifea. toate oferite pe paturi de iasomie. voal. Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. argint. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. pilaf cu stafide. Povestea vizirului Nureddin. rodii. de trandafiri). Patiseria orientalã este fabuloasã. þintuieºte-mã în poala ta!). Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. ci abuziv. oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. diamant. cu felii de lãmâie. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. cornalinã). aur. migdale. sã spunem. cingãtoare. tocãturi. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. coapse ºi cur de iasomie. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. santal ºi abanos. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. dar existã ºi fãpturi fantastice. lumea care o locuieºte. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. La banchet se beau ºase soiuri de vin. de pildã. rubin. smochine. scot sonoritãþile excitante. nuferi sau înconjurate de mirt. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul. de aceea. la brãþãri. despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. dimpotrivã. respectiv dur ºi grotesc. smirnã. însã. încrustate fiind (mãrgãritar. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. Anis AlDjalis. Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. apoi machiajul insidios. O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. piersici de Oman. cercei. atunci când apar amintite sau sugerate. smarald. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. iamã. dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. Lesbianismul ºi homosexualitatea. jad. nard. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. un climax general acceptat ºi validat ca atare. indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. perfect acceptabile (Ia-mã. divane. pepeni. plãcinte. topaz. mai cu seamã. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. chiar dacã nu sunt în prim plan. efriþii. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. Mã opresc. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). chiupuri cu flori exotice. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. mosc. adicã adulterin. în chestiunea voluptãþii corporale. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. pui fripþi. ºi a lui Ali-Nur. de pildã. uºi din aloe. fiindcã lumea este a tuturor. Pe de altã parte. se arde tãmâie. harbuji. are lecturi de . nu poartã o vinã.inclusiv cosmic. Femeile.

handicapaþi. ca sã zic aºa. chiar dacã mai rar. au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. ºi alþi oameni simpli. încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal. 79 . Cu alt prilej. prin grotesc ºi batjocurã. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. drept care îl sancþioneazã decisiv. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului). unde paradisul este tangibil. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. Coranul în primul rând. limbajul grotesc. Aºijderea. existã în O mie ºi una de nopþi. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. actori secundari în naraþiuni. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin. Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. i se spune.bazã. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile. impotenþi. dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic.

o urmãreºti cu privirea. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. publicate sub pseudonim. pustiit. el .. încãrcat de sacoºe ºi plase.. cerceii. se menþioneazã în a treia. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot.. Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute. Perechea distinsã se înclinã... Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt.. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul. Adela susþine cã-l iubeºte. vin negreºit partenerii de canastã. pe etajerã. cafetiera.. cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol.. detergenþii alunecând pe parbriz. înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul. se vor tãia balcanic raþe ºi gãini. fãrã diplome de studii.. Nãscutã la Cavarna. aproape nu-þi mai scrie. balans de fire de pãianjen. Nu uiþi nici de prãjiturã. feliile de tort cu glazurã. tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”. Pe peretele din dreapta... confidentã a pictorului Da Messina. foºnetul evantaielor. autoare a unor delicate poezii. dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii. E medic primar. rochia verde cu gulerul rãsfrânt. tapete. Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina... Radu.. învãluit în somnolenþã.. meºa. aºtepþi o miºcare.MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit. o discuþie din care sã mai prinzi un zvon... cãci trece languroasa Cadânã.. jocul firelor de praf. tu râzi. Pe urmã. sã zboare o pasãre...... se vor sparge cu metodã lemne. dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu. în sfârºit. un uliu sau o barzã. În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil. umbre de amiazã. În ultimul timp totuºi s-angrãºat. nici un dubiu. În buzunarul capotului. se precizeazã în a patra. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare. înspre coridor o uºã.. prin almanahuri. þi le aminteºti pe toate.... Joi. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai. primite de la doamna Marghit.. stratul de pudrã. “Doamne. ºi sus. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe. ai vrea s-ajungi bãtãtorul. pretutindeni bine vãzut.. Peste drum cineva îºi spalã maºina. îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos.. pe divan. toc.. are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri. cercetezi vitrina cu lupa de Jena.. dictoanele latine învãþate în liceu.. aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã. nici o îndoialã. 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese. te aºezi la fereastrã.. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte.. coama vopsitã îi joacã pe umeri. ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie.. pelicula de ruj. se adaugã în a cincea.. balul anual supravegheat de profesoare. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu.. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã. cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti. departe. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj. Toc. o comodã ºi câteva sertare. catâr amoros.. italienii veniþi sã facã tunele.. iubita clandestinã a câtorva actori. portierele deschise.. se spune în prima biografie. se aude-n uþã.. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol.. În fiecare dimineaþã.. solfegiile. asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert.. parfum de toalete. se vor sãdi arbori ºi flori.. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe. mamã a unui fiu dispãrut.. bibliotecã pe patru pereþi. liebesromanele. E iarãºi liniºte pe stradã..... o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa..... aranjatã fir cu fir. Trece Cadâna pãºind continental. suflet singuratec.. cu parcuri ºi castele fabuloase.. atomii de parfum. pe stradã. dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã.. Aºtepþi sã treacã cineva.. spectacol de îndemânare ºi pedanterie.. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre. portretul unei domniºoare. întinzi ciucurii cu pieptenele alb. dacã nu. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã.. scrie în a doua. medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard.. de os. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi.. o întretãiere de glasuri.. primul kilometru de drum asfaltat. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat. sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu. cinematograful cu nume grecesc. dulceþuri. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã. cei mici vor face pipi prin preajma lor. supranumit ºi Þucu. toaleta. parcul. sã cadã o frunzã... pudre. cunoaºte ºi trateazã personalitãþi. te grãbeºti sã deschizi. pe urmã ceasornice oprite. dupã masã. eºarfa de mãtase cu buline mov. din pãrinþi sãraci. De acasã pornesc cu taxiul.. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier.. conduce maºina cu mãnuºi.. plimbãrile cu barca. te afli tot în spatele perdelei. în spate.. alãturi de batistã. O muscã bâzâie prin casã. dar acum e un moment solemn. paharul de vin pe jumãtate bãut.

luând pulsul gãinilor. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. goluri. dar au ºi plecat?”. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini.) Semaforul e verde. nici un rest de mâncare. rãsuci gâturi ºi membre... unchiul pãrea un explorator polar. în tremurul genelor. sã nu mã scobesc în dinþi. se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera. sare peste zaþul din cafele. A locuit la noi ani mulþi. un þãcãnit mecanic al pantofilor.. orologiile exacte.. vâneazã cu peria fire infime de praf. o ceaºcã de ceai sau cafea. simt în privirea lui ceva încremenit. cam odatã la cincizeci de ani. Repet. reuºeºte. Informatoare n-a dorit sã fie.. aranjeazã geamantanele. printre coralii barierelor australiene. mai încolo vitrina. grafice. numai goluri. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. o dungã impecabilã la pantaloni. pisica se arcuieºte. de fapt. vesela nichelatã strãluceºte. florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii. La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir. Îl vãd. prize. zâmbitoare. O ia pe drumul cel mai lung... voci amestecate. Când cerneala din stilou s-a terminat. sârba. Pendula bate ora zece.. totul. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii. spunându-ºi pe numele mic.. Statuarã în fotoliu.. cerceii reci îþi joacã în urechi.. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial. e când uleioasã. vânzãtorii. taxele cãtre stat parþial achitate. în pulsaþiile animalelor de abis. întinzi mâinile. În partea stângã. comutatoare. Poate paraliza memorii. la tacâmuri. ficatul. desenul macrameului. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. de ridichi. coafura ei se lasã în valuri pe spate. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. cu ochelari. prãjituri.. cu predilecþie. ºerveþele. nimic. de duritatea granitului. conduºi de instincte fãrã greº. în aburul sângelui ce aleargã prin vene. deºi poate se credea.. se aude un scârþâit de vioarã. soþia lui Gheorghe Ionescu. ca sã evite cunoscuþii. piciorul mesei. balerina. ploile plãcute. altera prãjituri ºi iubiri. E mereu preocupat de experienþe. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun.. un institut al preciziei. mi-a fost un sprijin moral permanent. Supa alunecã pe gât. Bãrbia lui se miºcã repede. Cartofii se curãþã aproape singuri. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. îi auzi glumind. Dumineca dimineaþa.. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori. bibelourile. e un ins foarte puternic. uºa deschisã. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. dimpotrivã l-a ajutat cu bani. doct. Rinichii. aparte. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel. acum din nou atât de apropiat de mine. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb... nu se poate. imaculat. un fluture s-a lipit de lampã. copiii reuºiþi. dantelele. râsete. oprindu-se. Nu era nici înaltã cât un turn. În partea dreaptã dicþionarele. sã nu pãtez nimic în jur. peste planetã e rãcoare.. Un om ca el apare rar. trupul sãu fiind un laborator.. în bronhiile peºtilor. Se plimbã un timp prin India. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii. Mergeam grãbiþi.. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani. bat pe toate fronturile în retragere.. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane. ea mai scundã. E foarte puternic. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. lumina se retrage treptat. schimbam din când în când vorbe îngheþate. de undeva... perdelele au uºoare-nfiorãri. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. detectând otrava din ciuperci. Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit.. cedeazã la preþuri. de sus. pisica adormitã. parcã pe un alt tãrâm. unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. stomacul sunt prevãzute cu circuite. maghiara. înroºi obraze. dupã duº ºi inspiraþii... Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã. morcovii mi se (continuare în pag.. Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã.. Eram atunci un maimuþoi necrescut. în himerele paleo-geologice.. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã. nici mãruntã ca o gâzã. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate. 100) 81 . În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu.. sã mai facem o partidã. Târgoveþii. patul fãcut. Are un mers al lui. de ceapã. imensa ignoranþã. Într-un fulgarin alb. când fierbinte... Mãtuºa stã atunci retrasã. pe jos nici o scamã.. slãbiciunile.. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani.. plutind în linii discret rubensiene. douã sãptãmâni. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce. Coloneii securitãþii n-au speriat-o. sã fiu atent la farfurii. se plimbã prin sufragerie. dacã se poate deloc. digestia bunã..înalt. “Doamne.

“poeticã empiricã”. urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. cu titlul Facerea poemului. 1998) a volumului lui Derrida. Baudelaire ºi Mallarme. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. Din motivaþiile de la început. Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. sprijinindu-se totodatã. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. în principiu. cu un termen al lui Croce. asumatã de autorul acestui volum. iar pe de alta. autognozã ºi mai departe. 2008). Teoriile estetice ale poetului francez. Deºi numãrul paginilor este de 169. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. începuturile poemului”. este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. de altfel. O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem. inspiraþie. conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora. Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. serios în referinþele critice. de pildã). Poe. invenþie. Pentru acest al doilea nivel. Corpul cãrþii. Piteºti 2008). e adevãrat. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. evident bilingvã ºi ea. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. Craiova. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest. iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. Piteºti. Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul. Teoria despre poiesis a lui Valéry. cu o nuanþã evident heideggerianã. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. spre unul profund. Trakl sau ªtefan George. admirabilã cum. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. este probatã elocvent în Tânãra Parcã. al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. Khora. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) . traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. Geneza operei literare. nu este problematizatã în volumul de faþã. însã. se trece prin aºteptare. Prin urmare. . stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. nu doar academicianul. mai puþin. apãrut într-o primã formã în 1985.

Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea.necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. autorul lasã însã loc unor confuzii. Repere spre o poieticã. ci de a-i identifica mecanismul. ºi anume. este sugerat. când autorul cãrþii Geneza operei literare. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. amintind de “suplement”. este o confirmare a acestei încercãri. ignoranþei. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. Despre Khora. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã. ºi sensibil ºi inteligibil etc. bazatã pe principii predeterminate. metafizice.)”. pentru pãstrarea claritãþii. Vinul cel bun însã este lãsat la final. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. Una dintre ele este aceea cã. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia. ci despre punerea în diferenþã. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. este vorba. prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. în acelaºi timp. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere. este menþionatã abia spre sfârºit. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. tari. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. dar. 83 . de asemenea. dar revine constant. nu rãmâne decât sã aflaþi singuri. ancorat în contextualizare necesarã. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. la problema transgresãrii discursului. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale.

care te aºteaptã. Maria ºi Giorgio Giuglea. Giuglea. mai suntem eu. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. viaþa este grea. puþin. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã. În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã.III.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) . Vã dorim Dvs. când aþi venit 84 în România. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie. Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. GIUGLEA Scrisoare de mânã. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale. Anca Marina. s’a dus pentru totdeauna. Aºa sper: speranþã mai existã. Paul Sadeanu. sã te bucure. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. Calde salutãri de la noi. de acum trecute. întunecatã de timpul negru care. Goangã. locuinþele. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. doamnei Serra. Academia de Înalte Studii Comerciale.Marina. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. Viorica Lascu . Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii. Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. Au trecut atâþia ani ºi multe. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile. (Original în italianã). de la toamnã. P. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. cel puþin pentru cinci ani. atât de bunã altãdatã. poate ºi Dvs. Fiorenza este profesoarã de englezã. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului. sperãm. þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. am putea reîncepe activitatea filologicã. Bezdechi. Noi suntem relativ bine. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. Academia este la Braºov încã din 1940. acum cu rechiziþiile. Am auzit cã Dvs. “15 martie 1947. Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G. toþi cinci. Anca . Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. ca ºi noi. veþi primi desigur o . când s’a refugiat. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. Dintre cei vechi. Forþe mai puþine. Auger. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. Dacã vii aici. Giuglea: “22. 1947 Iubite Serra. Haºeganu este la Braºov. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. Cluj Scumpã Doamnã Serra. ca ºi francezii. (în româneºte în original). G. eraþi refugiaþi. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor. mult.S. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi. Fiorenza.ªtefan Damian G. chioar dacã am scris-o cu toatã inima. Acum se aflã mai bine. Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni.

cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. care a luat ºi avizul Ministerului. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav.” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune. care are o pãrere bunã despre Alessio. Expeditor: Sextil Puºcariu. Rosetti. A. “D.” * Al. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire. Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs. ss. Cu acest prilej. ca sã ajungã la d-ta. vã rugãm sã primiþi. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. expresia sentimentelor noastre cele alese. 4.G. spada ironiei /.. Astfel.I. Spre a avea mai mare libertate. e pentru G.: Bucureºti. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. decoraþiile spiritului. G. vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani.remuneraþie ºi de statul vostru. Rosetti. Pentru Comitetul de iniþiativã. “Bucureºti.1940. Merlo. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. Al. (Acad. dar apoi. Text în francezã. Azi e duminicã. vã rog sã primiþi. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari.” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. iar nu decanul (care este acum. Vuolo. dupã o întâlnire cu Ortiz. Domnule. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu. în 15 Ianuarie. Serra. ss. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. Rosetti). ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti. va sãrbãtori. Expeditor: (Sextil Puºcariu). cele mai distinse salutãri. Al. Astãzi viu eu la Serra. ce va avea loc Sâmbãtã.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. Rosetti. Expeditor: A. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. la orele 20. la Cagliari. mai bunã ca a noastrã de aici. în apartamentele lor din Str. D. sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia. “Cluj. eºti d-ta. situaþia financiarã ar fi mai bunã. îl recomandã numai pe Alessio. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul. 28 ianuarie 1958. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu. Cu bine ºi auguri. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. În numele Comitetului de iniþiativã. în volumul care este în pregãtire. Prof. la 30 septembrie 1958. Bartoli. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. pe Dr. deci tot un Muzeist). Procopovici. pânã la 1 ianuarie anul viitor. Distinse Domn ºi dragã confrate. Profesorul Iorgu Iordan. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. Elisabeta 23. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz. 85 . Ferrero. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi. ROSETTI Scrisoare la maºinã. În aºteptarea rãspunsului dvs. L.). redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. (Original în italianã). al ºaptezecelea an de viaþã. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. pe hîrtie fãrã antet. precum ale noastre trec adesea mãrile. Iubite amice. Scrie: G. Expeditor: A. cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. În aºteptarea rãspunsului Dvs. De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi. am preferit sã-þi scriu eu în particular. care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj. G. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

nous sentons ce Moi universel. “Dacã se poate concepe un spaþiu. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo.. afirmaþia lui G.” G. un timp abstract. docent. G. (…) . Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi. pentru poet ºi arhitect. point d’histoire. G. Concluzia cantacuzinã. dans. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean. pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”.M. pânã într-un punct. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”. exponentul unei tipologii identice. “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda. “Nous. Aºadar. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. pune problema în sine”. Hr. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. unde Valéry deseneazã în marginea foilor. pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. quand nous méritons de le sentir. Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”. În eseul din 1946. în stilul caietelor leonardeºti). Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor. ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934). titlul eseului de G.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895).. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry. ºi totodatã Degas. atât de fascinat de modelul vitruvian. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. matematic. Eupalinos.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul.M. desen din 1938.M. Pentru un gânditor ca G. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G. încã mai mult ca Vitruviu. devenit independent de obiectul sãu. G. et pour lequel notre vie observable. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry). se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo.” Asistãm la o iradiere între noþiuni. cu modelul protagoreic. G. Cu toate astea. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã.M. “Mai întotdeauna. Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã. prins de o febrã a lucrurilor concrete. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã.M. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. Mais nous sentons.M. pe aceea de construcþie.Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul. ce Moi universel qui n’a point de nom. al unei condiþii conþinãtoare. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). În eseul din Simetria. Cantacuzino. feritã de abisuri. suferinþa educã – quae nocent. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei. Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. însã. Cantacuzino..M.M.M. nr. divulgând-ºi propria metodã discursivã. Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii. fie ale duratei. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit.M. atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G. vous dis-je.

arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. miroir grossissant de l’Europe. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. Cãci opera nu cedeazã niciodatã. în 1946. vara. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. Marseille ou Naples transfigurés. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero. G.] de filosofie”. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor. qui. un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry. “le grand Claude Lorrain.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). catolic fervent. de Leonardo ºi filosofii.M. G. Ea se împotriveºte.M. trupul este cel care se bucurã mai întâi. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea. în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G. Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului.Astfel cuprins în operã. probabil. chanter. drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale. “Il faut tenter de vivre”. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului. 91 . dans le style le plus noble. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori. „Trecând prin Mexic în drum spre China. Cantacuzino. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare. Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes. aºezând lucrurile în veºnica actualitate. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique. les profils de la terre.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G. obsesiv ºi pentru G.M. cei doi având în comun o anume raportare la moralã. Ferrero existã în raport cu Valéry. supus legii gravitaþiei.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain. Inspirat.M. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului. a fost surprins de moarte. la perspective des eaux. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. l’architecture du décor. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n.M. deºi. Cantacuzino.n. concluzioneazã G. Pentru G. ci printr-o alegere teoreticã.M. din 1929.M.

aºadar./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant). Termenul. producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. aºadar. al oraºului. aria tematicã a liricii româneºti. meritul (probabil paradoxal. Expectanþele sunt. metaforizat ºi demetaforizat. cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. în timp real. totodatã. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. De ce. alte extaze) . în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. Demersul. spus dintr-o suflare ºi suspendat. a autenticului ºi ineditului „neregizat”. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc. nu se vrea unul exhaustiv. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic. cu precãdere al Statelor Unite. ºi riscând. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare. coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant./Ne cunoaºtem în copilãrie. „live” poate califica ceva neºlefuit. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. care îi dau acel aspect de neterminat. Alte strãluciri ne vor reda lumii. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate. tardiv. mitologizat. histrionicã. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. de multe ori. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. a celei feminine. în ventrele mastodontului. din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. al prieteniei. dimpotrivã. indispensabil. în scriitura ei. oarecum. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. riscantã. autoarea este departe de a fi o rebelã. într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. molipsitor ºi. în anii 60 româneºti. Cu toate acestea. orientate într-o zonã. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . cu precãdere. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. în grãdini/englezeºti. întotdeauna în backgroundul ambiguu. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. bine dozatã ºi inteligent scrisã. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. în acelaºi timp. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. ca anti-live prin excelenþã. Acolo unde „tu”-ul lipseºte. când ironicã sau jucãuºã. a trãitului sau a trãibilului. subtextual. de multe ori deficitar înþeles. a produsului pe care îl denumeºte. reemergent. presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã. dar. Bine documentatã. înþelegând. În mod surprinzãtor. care au ajuns. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri. când angoasant. adecvat sau. obþinute incomplet. o suprainterpretare. Aproape cuminte. Amis. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. în gãri de metrou. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. în ambivalenþa lui semanticã. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã. nici unul excesiv interpretativ. cliºeatice. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. dezbãtut. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60. cu accente gotice chiar. acolo unde apare. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. totuºi. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. Extrapolând chiar. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. „Live” are. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. în conºtiinþa publicului românesc. fiind mereu supus modificãrilor. ciclic. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. când vital.

În orice caz. contorsionat.SUA” are. coºmar ºi o lume închipuitã. apare sub influenþa halucinogenã. Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. semnat Ovidiu Pecican. într-o încercare experimentalã de brainstorming.. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare. bizar. E un roman segmentat. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. ea este pãpuºarul care trage sforile. peste care acesta nu are nicio influenþã. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. eclectism ºi liberalizare. Te duci la film. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã. fost judecator. Totuºi. te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta. este compensatã de pasaje. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. douãzeci de ani mai târziu. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. incitant. de altfel. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic. actual arhivar ºef ºi oglintolog. generat de somnul celui care aproape nu are chip. celui care tu i-ai rãpit libertatea. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. nevrozã. Este o figurã care transcendã timpului liniar. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta.. dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu. probabil. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. în unul fibrilant. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei. totuºi. la sala de culturã. adulter. Incest. ca de pildã cel despre revolta hippie. indiferent la mãruntaie putride. iubire patimaºã. o demonstreazã. îþi cauþi locul. de prezenþa ei stupefiantã. dar ºi a mini-studiilor culturale. incomod de descifrat sau de digerat. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã. predictibilã. care este însãºi existenþa lor. ermetic.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . Conºtiinþa personajelor. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente. depresie. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. Precum Cutia Pandorei. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. care este un fragment de J. Romanul previne încã din Motto. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar. sacadeazã în direcþii opuse. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice. nu are identitate. tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. intrigã. spectaculos. nepoetizãrii. vede în ceaþã. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. Cãci tu eºti protagonistul.L. nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. posedaþi chiar. ci numai coºmaruri. trimiterile intertextuale. deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . neajunsul unui discurs prea egal cu sine. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. Sunt remarcabile. unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale. este Olimpia. Olga ªtefan Dan Floriþa . Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. carenþa neimplicãrii. Borges. de asemenea. dar care se contopesc în presupusul cotidian. pierdutã de mult.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile». la început. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon. nu poate distinge.

Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. orbalþ). ba chiar beletristic. Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã. În cea de-a doua secþiune. „preromânitate”. efervescent în sine. Napoca Star. vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC). ci ºi în lume. descântecele de spãlare de urã etc. junghi. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. De altfel. face parte dintr-un proiect vast. din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. Viorel Rogoz). în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. zgaibã..). cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. Am enumerat localitãþile explorate. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. romane. ca o carte de literaturã de bunã calitate. Turþ.Rituri magice din Þara Oaºului. Nu numai la noi. dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. „interferenþele indoeuropene. Negreºti. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot. 12). Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). scrântit.”). culese începând din 1958. 2008. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni. mai ales a vacilor). Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte. 12-14). brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu. Cluj-Napoca. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor). pp. celtice” sau „Marea Ortodoxie”. Eleonora Sava alege. sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. „Farmacie. Racºa. albeaþã. „Eros” ºi „Iatros”. Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. Gherþa Mare.Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. 1. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. ªtefan Borbély. Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . de mai multe generaþii de etnografi. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. Moiºeni. Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor).. Certeze. „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. 1. este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã. viaþa. În prima secþiune. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. Cãci opera. de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad. în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. Unde bea curcubeul apã. include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. Unde bea curcubeul apã. riturile de aflare a ursitului/ursitei. trace. dupã un model moºtenit de la A. muºcãturã de ºarpe. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare. Cãlineºti. românilor. unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an.

ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. existenþã.G. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân. James Joyce. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei. filosofi. fiul luminii. Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. Brâncu. Ezra Pound. Brancaccio. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea. Ea începe cu Bartolomeu Anania. istoriograf. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. executor testamentar spiritual al sculptorului. pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu. erou al legendelor celtice. Branchos – puterea mâinii. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã. Lista e lungã. Paleolog. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”. exeget. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei. Brancasi etc. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova.. scriitori.” Cum stã bine unui eseist informat. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. ordinea nu e aleatorie. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa. Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea. Eric Shanes. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. Sidney Geist. astfel. branche.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi. Guvernul României.” Apoi apar divagaþiile. V. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã.. Radu Bogdan. derivatã din greacã. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 . apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã. Brancassy. Rousseau Vameºul. Tudor Arghezi. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. branch. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã. Barbu Brezianu. Aflãm cã în Singapore. Branco. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã.G. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. ºtiinþificã ºi socialã. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. de Laura Dobrescu. Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”. autoritãþile locale. Pavel ªuºarã. Paleolog.

Mai apoi. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. iar nu dogmatic. Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. altfel spus. De aici. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. de a se raporta la aceasta. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. vizibilinvizibil. se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. cãci. confesionalul . cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism. politice. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. În plan stilistic se remarcã. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale. atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. subversiunea prin imaginea religioasã. al manifestãrilor spirituale. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. tehnica imperfecþiunii. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. imagine-viziune. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. condiþia sacerdotalã a artistului. cultura. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic. la o primã vedere. pe de altã parte. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. mai ales. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. devine o afacere (“se vinde cu tva”). supusã canoanelor. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. ipostaziatã prin literaturã. culturale ºi religioase. cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã. Astfel. tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent.îl simbolizeazã. Astfel. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. sunt evidenþiate. sub aspectul dispozitivului biografic. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii. Prezentarea evolutivã a artei. ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. un joc de atitudini ºi de intuiþii. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune.

în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. eseuri. poezii. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate. prezentãri de cãrþi. Nota dominantã e datã de tonul ironic. Tocmai de aceea. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. o modalitate de gândire ºi investigare. Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. îi ºtie istoria. “ZEVS”). sã se alieze cu literatura. Traduceri ºi creaþii literare. totul fiind un acelaºi timp. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. de ordin valoric ºi cultural: I. la un moment dat. tutun ºi alcool”. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. Prin ansamblul ei. eseuri. tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”. Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu . al cãror rol e amnezicul. miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. “medeea”. trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate. Relaþii ºi evenimente culturale.de facturã mai mult istoricã.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii.lipsit de patos sau retorism. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. IV. Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. poemul alb. cultura. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. Cultura ºi civilizaþia elenã. comentarii. 2008) care adunã un numãr mare de studii. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. III. Note de cãlãtorie ºi VII. ca legitate a logosului. dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci.Recenzii. comentarii. la o restructurare. articole publicate în revista Cronica. adevãrate arte poetice. Personalitãþi ale elenismului. Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii. regresia temporalã. II.V. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. dezestetizat. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. Studii. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã. articole. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã. poezia volumului Vânt. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. ºi opere lirice de cea mai mare valoare. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). al efemerului. Interviuri.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. structura “vânt. a unei gândiri rebele. fãrã reguli ºi fãrã limite. chiar maliþios. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. Însã. A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. altfel spus. jocul de cuvinte. spre a deschide minþile mai multor oameni. Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura. acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate. Pe de altã parte. VI.

s-au speriat de filosofie.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. rãzvrãtitã ºi ambiguã. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. asemeni cursorului lui Alex. dar personajele sunt departe de the American dream. autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. invers. avortul. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. ceea ce insinueaza ºi Alex. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. unul dintre personaje. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. poet si muzician. studentã la Litere. 2008). pe înþelesul centaurilor. Regia continuã cu Anda. ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. prozator. literaþi cu apucãturi speculative. În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. nu se cred în stare sã-i facã faþã. uneori de un umor cvasi-tragic. cu patologie. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. o considerã plictisitoare. chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini. mai precis un underground deja polemizat. de spirite neîmblânzite. un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof. dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. Petru din podea”. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. prietenia cu Alex ºi droguri. genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. pãrãsirea. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin. Deopotrivã actor. dar nu va fi uºor. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. o exorcizare a filosofiei. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. manuscris al Uniunii Scriitorilor”. aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. Anda si Alin). dar . modalitãþi ºi efecte. aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. Cele mai frumoase creiere. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. Cioran ºi Nietzsche. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. Cãci . sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. Seamãnã destul de bine cu un film. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. nu te lasã în pace pânã nu o termini. admirabil pusã la punct de cãtre autor. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile. Tabloul problematic începe cu Alex.

/adulmecând extazul./ aºa veþi scrie. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. evanescent. Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã. Pentru restul. Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath. aparent variate. mai precis pe personajul Posturelei./ tonifierea buzelor” (Experiment). 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente. ºi multã. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. monotone. 99 Povestiri din cartierul de vest . E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios.tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. al doctrinelor sau al vremii. Mai mult decât atât. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. acesta. lãsând echivoc drumul pe care îl duce. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare. asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite./ mai uºori!” Condiþia poetului. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. dintr-un oarecare altruism. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism. Deºi “cartiere alchimice”. Editura Brumar. cu motto-urile aferente. rãutãcioase. Editura Vinea. Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt). (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. în fond. povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului./ ca sloiuri lungi de gheaþã. viitorul ca o amintire. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi.//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. plus imaginea unor gãini la mare. uneori ca un banc ceva mai lung. nãrile dilatate. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei.” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. având ca supratemã condiþia umanã. ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. sãrãcãcioase ºi în degradare. de visare. de alter egouri. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor. nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. în poezie de exemplu. Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”. 2007) . idei. pe atât de terifiantã. multã joacã. poate. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului.”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel). Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el. este improbabilã (rost). ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune. În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare. încântaþi de Wilma ºi Dino”. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie.

Extrapolând. fãrã a le putea raporta. îþi pot stârni interesul.. “Nu te speria”. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada).. viziuni. boteze. a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile. întorc mereu capul.. se constatã un soi de spleen al scriitorului care.. mã împiedic în propriile-mi picioare. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei. Cristina Sãveanu (urmare din pag. etc. Clanþ. cu o pereche de foarfece în mânã. propriilor interpretãri. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume. A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu. sãrut-mâna. motive comune. paradoxuri etern acceptate. Deodatã.... A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume. fie el unul care provoacã angoase.. În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa.. el rãmâne încremenit ca o stâncã. s-au ofilit 100 sâni. La plecare mã înclin. Îmi ridic mâinile sã mã apãr. dispar printre semafoare... adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri... încerc sã fug. înmormântãri. .. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii. Deºi teme. ºi anume patetic. râde în hohote.. Clanþ. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã.. prin pasaje. 2008). unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen. dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede. îmi spune.. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã.. în sfârºit. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent. Au trecut atâtea nunþi. trec prin intersecþii. EL. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”.. ploi.. 81) lipesc de bãrbie. pe lângã urechile mele. apãrut de nu ºtiu unde. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã. Aerul vibreazã. cititorul se simte constrâns a nu interpreta. adolescentin ºi pur epistolar. zãpezi. Cineva râde. Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit.

însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. însã notele. a fost Kovalškyj (1856). care sublinia cã “ªtefan. cã domnitorii moldoveni. dupã noi.Balotã. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21). începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã. Limbã ºi limbaj (205-236). la Viena. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. Iaºi. 297 p. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”. Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297). printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar. fiind moldovean. meritã sã fie citit cu atenþie în întregime. de altfel binecunoscut. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). de altfel apropiatã de cehã. L. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj.A. în 1868. un ilustru profesor.M.Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A. La finele anului 2007.Potebnia. 104 la numãr.M. Vinþeler În prezent. istoricul ºi scriitorul rus N. Culturã ºi civilizaþie (237-268). Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor. Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite. Prietenul lui B. a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”. Caraman pe întreg spaþiul slav. cã textul este la origine ucrainean. a cântecului. Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste. Rãdulescu (95110). A. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean. Hasdeu. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980). intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N.Hasdeu.P. deºi în multe privinþe îl criticã pe A. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”. precum ºi cu ceilalþi slavi. În acest sens. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B. stilistic ºi cel al simbolicii populare. am intrat în posesia unui excelent volum de studii. Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. cunoºteau aceastã limbã. aflându-mã în Iaºi. la origine. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. cel mai amplu ºi mai consistent. apãrutã în 1958. dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204). Jirecek.P. Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P.Caraman. dar ºi în trecut. Ultima lucrare pe care o analizeazã P. Karamzin ºi I. intitulat: Studii de slavisticã. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. 2007. ajunge la aceleaºi concluzii. în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907). au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus. deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac.Balotã nu sunt acceptate de P. care.Potebnia. Ideile afirmate ºi vehiculate de A. cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii. De fapt. care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. se întind pe 16 pagini. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean. Ivan Franko. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29). de sud. Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia. Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N.M. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. care cu siguranþã a fost Vlahoslav. La începutul veacului al douãzecilea. având numeroase relaþii cu ucrainenii.Hasdeu. mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este. însã cehizat. Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand. Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare.Kramazin. Un alt specialist ucrainean. ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã. H. Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44). versificaþiei.

1883) ºi Filonov (n.S. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). informului. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ . înclinaþia poetei spre mitologizarea individului. Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). Cercetarea lui L. Blaga. “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). lipsei de formã. V. Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M. drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu.despre Occident. ca început sau continuare a descoperirii universului. O. Bãnulescu. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului.Agârbiceanu. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63). din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie.Garcia Marquez. unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. Îngerul focului de V. Nuvela lui Turgheniev. Hlebnikov (n.Rasputin. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori. Faust. New York. deci. subliniazã Brodski. . Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu.1881) au fost contemporani. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã. Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. 1939. dar prin alte mijloace” (284). ºi. I. Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei.S. Astfel. pironind privirile jucãtorilor de ocazie. L. Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”. despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. însufleþirea oamenilor. firescului în gesturi ºi obiceiuri. Cunoaºterea de sine.Briusov. Ivo Andriæ M. tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov. – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei. precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. Bulatoviæ . 1925.R. Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul. A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. 1979. Paviæºi alþii. Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului . fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian. Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202). “Proza. Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul. Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite.Turgheniev (195-204). rusã ºi comparatã. Prozã aleasã. Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166). Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F. scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva. ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168). prieteni. ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor. opus dezordinii. s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112). în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea.M.Goga. toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã. poetul tinereþei sale” (167). Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã.Dostoievski) (45-51). În articolul. Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. Sadoveanu. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). viaþa se roteºte asemenea ruletei. G. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic. Din alte literaturi V. amândoi au ilustrat în creaþia lor. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei. cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale. „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã. cu comparaþii din alte literaturi. Zemliak. Este vorba de Sorina Bãlãnescu. D. În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148).Puºkin. Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului. Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc. în douã volume. St. W. Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX. Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii.Faulkner.Popescu etc. „Motivul hazardului. M. Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã.

se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). la fel ca ºi precedentele volume. În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). Liudmila Bejenaru. Nataºa Manole. apãrutã în 1914. Scriitorii. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori. Deºi nãscut în 1932. Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. N. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor. din pãrinþi intelectuali. Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. 103 . Încã în 1910. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik. Vl. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. patru ani a slujit în armatã. Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. V. fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. Voinovici. Voinovici. la fabricã. capitala Tadjikistanului. Peste aproape trei sferturi de veac. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224).Toporov. Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. Cea de a treia doamnã. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. reputatul lingvist ºi om de culturã.unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. au fost ºi ei marginalizaþi. printre care ºi Vl. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207). originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. De altfel. a lucrat în construcþii. A debutat ca poet. unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. în 1987. a arat. Daniel ºi A. ci în Duºambe. Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. Sineavski. criticii literari ºi alþi oameni de culturã.

de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. înscrisã într-un textualism eficient. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. rodirea ºi coacerea. ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii.Voiculescu. urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt. Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). din cartea I. a Domeniului întemeietor. De la fixarea temei prin poezia Pârgã. un eºafodaj trilogic. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). însãmânþarea. de la Nichifor Crainic. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic). rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. cât ºi mai direct. Cele trei etape ale rodirii seminþei. etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. un spaþiu al imaginarului. produs muncit. primenirea ºi ventilaþia lor. spre suprema fiinþare prin cuvânt./Ca o copitã fragedã de miel. apoi a uneia culturale. în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice. o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). folosit înainte ºi de V. la fel ca Adam ºi Eva. cu o dezvoltare gradatã. supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. Spre a da roadã. etnografice ºi etnice mai întâi. labirintice. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei. de la moºistrãmoºi. spre a se feri de „poema stearpã”. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot./Din somnul somnului. În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã. poemul I. la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem). cum îi place lui sã-l numeascã. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat. În concepþia sa. sãmânþa. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri. în care primejdia se naºte din starea pe loc. nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor. rãstignit ºi flagelat. noi vedem în succesiunea poemelor sale. în ciclul Poarta gunoiului. poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice. totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator. Titlul. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã. alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . Regresiunea în timp. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii.

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

ªi nu mai îmi trebuia altceva. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. M-am recules din loviturã. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. Atunci. înalt ºi cu aspect distins. am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. ar spune tot aºa unei femei. Ea mã asculta. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. E aºa de frumos ce-mi spui. de bolovani aruncaþi. sau de 75. rãtãcitã. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. ori de câte ori venea vorba de acest argument. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. în vestmântul alb de mireasã. Lumea din jurul ei. chiar lucrurile cele mai mizerabile. Dar nu este drept. fãrã nici un efort. Ea s-a fãcut albã. mâna. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. un bãrbat tânãr. eu am fost. era. Ea nu avea nici o vinã. fastul ceremoniei. i-am mângâiat faþa. tinere. care purifica totul. în America. zicea ea. Cã la vederea ei numai. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea. dar niciodatã nu se pãteazã. atât era de purã. înstãritã. caldã. ºi eu îi vedeam direct sufletul. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. mai fragedã. în România.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. rãspundea ea. mai discretã. îmi pãrea un diamant care strãlucea. Dar sã nu sar. i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. Care? Întrebam eu. era de neconceput. de care ea niciodatã nu se putea pãta. pânã la nunta de diamant. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. ªi tot ce era în jur. în acel bar din West End. care lumineazã totul. Am repetat cu mai multã insistenþã. etern purã. mã identificam. soþul ei. pãrul mãtãsos. eu sunt mãritatã. – „Soy argentina”.. chiar dacã poate nu-l stima. cãci era ca lumina. ar fi murit. la atins. în barul acela ordinar. era o zânã. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. nu mã mai atrãgeau. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. între ei. ea mi-a spus cã era mãritatã. se apãra ea. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã. zicea ea. acolo. am rãmas uimit. Ea s-a fãcut palidã. mi-a spus ea. cãci rãmâne luminã din luminã. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. ªi ea simþea. Sunt egoistã. din care voiam sã o scot. Într-o formã mai aluzivã. cã probabil într-o altã viaþã. Pânã într-o bunã zi. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. gândurile. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã. Dar simþeam cã mã iubeºte. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. Dacã soþul meu în Argentina. Am luat-o de mânã. decât mizerie. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. iar ea. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. Atunci. Atunci ºi-a mai revenit. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât. iar soþul ei. Soþul ei era în Argentina. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. în întuneric. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat. nu putea trãi altfel. de care afarã. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. ºi ea ºi-a lãsat. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. ºi îmi place. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. moale. se izbeau marinari irlandezi beþi. eu stând la bar ºi servind. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani. Þinând-o de mânã. unde sãracã. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. poate. am hotãrât sã o iau de soþie. – Nu e greu de simþit. vreau totul pentru mine. Într-o zi. nu o mai cunoºtea nimeni. peste câteva luni. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. bogatã. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. O conduceam acasã. palidã. femeile frumoase. Ea. Voiam sã ies . adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. dar oricum. în prãvãlia cu obloanele trase.. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. dupã ea. nu-mi mai spuneau nimic. ªi mã faci sã sufãr. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. preferase sã plece întro lume necunoscutã. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna.

. Iar eu rãmãsesem. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. la est ºi la vest... în locul lui. în clipa aceea am surâs. fãrã ea.. îmi mai rãmãseserã alte ºase. iar restul omenirii era un produs de serie. am fost închis preventiv pânã la proces. ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. Abia eliberat. ªi toate femeile erau amorfe. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese. La proces am fost condamnat la un an închisoare.. Dar nu mã durea pentru bani. nu mã mai interesa nimic. cuprinzând totul... cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã. Într-una din zile... Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului. victima unui criminal.. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie. ªi apa ei inundase viaþa. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele. sau este milã. le-am zis. mã urmãrea pretutindeni. Era îngrozitor.. Dar ce sã fac. pe care mi le fãcusem. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare. sau. la fel ca ºi o voluptate a morþii. ceea ce de fapt venisem sã fac.. în subteran... Pânã când într-o searã. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat. în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic. Dar era prea târziu.. lucrând câþiva ani departe de soare. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele. ªi încet. vedeam chipul de luminã. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike.. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia.. sã plãtesc totul. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã.. când am venit sã deschid barul ca de obicei. Prin înºelãciune ºi constrângere. am început sã o caut. Apoi. eram iremediabil singur. ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea. Ramira. Ramira. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea.. asociatul meu. nici un protest. în bezna din mine. cã mai existã viitorul. Dupã mult timp. ºi nu exista nici un paradis.. cãrnuri fãrã har ºi suflet. Dar acum murise. închipuindu-mi cã uitasem.. Deci ºi bucuria? Mã întrebam.. vedeam ochii Ramirei. în Alaska. aºteptându-mã. este amor propriu..din mediul acela rãu famat. Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul. „Sic cogito” a lui Hasdeu. Dar era inutil. auzeam rãspunsurile boddhisattvei.. Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul. de aproape un an de zile. Cãci punctul de observaþie era complet diferit. Totul este durere. sentimentul în care m-am închistat? Sau. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. ce aveam în bancã. Dacã într-o bunã dimineaþã.. purã. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante. Acum dispãruse cu toþi banii. sã o scot pe Ramira de acolo.. Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. ªi aº fi mers fericit acolo. perversiune? Un sadism contra mea însumi. Mi-au fost confiscate toate economiile. o voluptate a durerii. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea. Trãisem pentru plãcere. cât pentru. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira. ªi nimic altceva nu exista. realizare. Curs practic de eliberare de durere. ca proprietar.. cãci ne conduce în mod egal la moarte. cu Ramira. Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei.. Cãci dacã aº fi avut. voi îi cereþi pâinea 109 . cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara.. eu vedeam cã ea. Dar ce erau libertatea. Eliberarea de durere? Dar era absurd. Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri. e. într-o bunã zi... ca o umbrã.. încet. Documentele vorbeau. în jurul meu. o mascaradã. atunci am aflat. viaþa este durere. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº. când hoinãream pe stradã fãrã þintã. Eu nu am avut niciodatã presimþiri. escortat de doi agenþi.. cã. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii. fulgera un gând. Cãci. dar prezentau viaþa într-o luminã nouã. vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. Siluitã. Acum. în puþurile petrolifere. ªi auzeam hohotul de râs. lumina dinlãuntru. N-am fãcut nici o opoziþie.. în afara iluziei.. un grup de câþiva oameni. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. ªi auzeam vocea. nu mã interesa. Fãcusem ºase luni. câteva mii de dolari.. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare. acolo. totul era un bal mascat. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie. ce altceva puteam sã fac. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã. Atunci. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva. ºi se regãsea pe sine însuºi. Au trecut ca un vis. pierdutã. ca ºi visurile despre libertate. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. cu Ramira. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican. care nu erau clienþi.. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. Mã trezii cugetând: este iubire. Eram curios.. Intrarea gratuitã”. auzii. Nu. Au trecut câteva luni. Dar sã explic cum trãiam. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie.. Aº fi dispãrut cu Portoricanul. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni. optica mea se schimba.. pentru angajare în Alaska. cãci Portoricanul. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos. Marele vehicul. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. A durat ºase luni.. Naºterea ºi moartea sunt durere. ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu. Era atroce. constrânsã sã se prostitueze. Aº fi muºcat gratiile. era un unicat.. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie. Pânã când.

. ºi fãrã sã ºtie.. prin traducere în alte limbi. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. de tatãl meu. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel.. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. Era disperare. nu se descria. Totul este construit de mintea omului. – Da. Era sumbru. percepþiile. originea suferinþei universale. Durerea nu existã. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. care se ascundea în spatele ei. cãci totul trece. ªi tot universul era. mã înspãimântase atâta. nu s-ar fi cãscat în mine golul. Fusesem contrabandist.. – Ai dreptate. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº. dobândisem mântuirea. zicea Boddhisattva. Sau o birocraþie a sentimentelor. ªi poate. condiþionatã de tot. asemeni unui Univers gol. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol. purificat. Am început sã învãþ la teologie. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea.. De ce? i-am întrebat eu. ªi acum. – Dumnezeu sã te audã. târând toate creaturile una dupã alta. a þâºnit ca o scânteie. construcþiile psihice ºi gândurile. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe. în rest nu aveam nimic. drumul. european. ªi cu el alãturi. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã. aºa cum orbii au nevoie de un baston. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. de aparenþele lucrurilor materiale. mereu la locul lor.. Dumnezeu este pretutindeni. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri. zise Victor. din care nu se putea ieºi.. (fragment din romanul Meºterul Manole) . datoritã Ramirei. la început au stârnit reflexie. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. din robie.. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. Cãci Dumnezeu se simþea.. ªi totul era iluzie. limbile omeneºti. Dar în realitate.. calea strãbunilor de acasã. tremurat. era dorinþa care genera însãºi viaþa. Cãci durerea sfinþeºte viaþa. Cãci ori de unde se pleca. punând capãt discuþiei noastre. Dar cãile care ajung la El. aºa cum e ºi dorinþa. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele. sub pomii desfrunziþi. aºa cum existã o birocraþie a religiilor. Ramira fusese doar treapta. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. am cugetat. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea.. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia. dorinþa? Cum putea exista fericirea. zicea Boddhisattva.. ea e rezultatul neºtiinþei. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. de cald. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate. de legile fizice. care mã condusese acolo. din adânc. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri. care era neîncetat. Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. Singurul ziditor este destinul. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor. s-a redeºteptat deodatã în mine. calea robilor. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci. sau fãrã sã ºi-o spunã. dacã nu secând însuºi izvorul ei. întrun cuvânt „skandha”. Ilie. golul imens. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. iar nu în eliberarea de durere. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. Dar nu mai era durerea de la început. un imens lanþ de durere. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu. ªi atunci golul acela. îmi pãrurã fãrã sens. dar calea este tot aceeaºi. simplu. de un stâlp sau de o margine de trotuar. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei. de la orice religie. nimic nu este. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. pe cerul acela depãrtat. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. încheie. Eram mântuit. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva.. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul. din mine.. Asta e experienþa mea de viaþã. îs diferite. nenea Ilie. am fost suspendat din seminar. Cãci existã o birocraþie a minþii.. rosti scurt. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde. mã rugam în parcul înzãpezit.. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului.cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora. ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. Durerea aceasta era nouã.. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. de frig. seara. a vieþii ºi a morþii. dar era ºi adevãrat. sau se schimba. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. iar nu realizarea dorinþelor. iartã-ne nouã greºelile noastre. Este calea iubirii. dacã. care determinau în noi senzaþiile. ºi care pe mine. ajuns la acest punct. M-am înscris la teologie. ºi au început sã se intereseze de religii orientale.. ca un navigator pe o calotã de gheaþã. mântuirea. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie. cunoscusem viaþa sub toate aspectele. Victor. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat. zise Ilie. repetam înfiorat. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. în Central Park. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte.. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã.. ªi atunci.

Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. Arborele elefant are rãdãcinile etalate.Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete. prelungite cu niºte vene de lut. dupã câteva ore de drum argilos. Am vãzut arborele-defier. minuscule ca dimensiune. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare. mingi de biliard. simt cã trãiesc. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. veniþi la ciugulit argilã. Deºi avea o fracturã deschisã. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. De-asta sunt aici. am vãzut de aproape furnica-glonte. în goana ºalupei. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea. e mai bine aºa. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. sec. Ca sã faci liceul.. greu de tot. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant. minune. iar privirea gânditã: . am ajuns la râul Tambopata. la lumina lan-ternei. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. ca un geamãt. broaºte – sunt ucigaºe). când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. Ghidul meu este Erwin. odatã tãiat.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado. Privisem. ca larvã. nu poþi bate nici mãcar un cui. ce-i aduce. Curând dupã aceea.Nu sunt greieri. a spus Erwin. prietenii. sã mai pun câte ceva deoparte. N-am fost la spital. în care se auzeau parcã ciocnindu-se. Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. Arborele-de-fier în care eram 111 . cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi. toate vietãþile – viermi. Se gangrenase. apoi. bogat în apã rapidã ºi noroioasã. mai trãieºte doar câteva ore. “canapeaua” intermediarã ºi. îl apãrã de orice duºman – fie animal. A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. chiar ºi în sezonul ploios. Pânã n-am aruncat mâncare în apã. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: . vãzusem cuiburile. De regulã. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: .. care au mânuit corzile. în câteva zeci de minute. pe care lam tot strãbãtut. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. al arborilor-giganþi. omizi. în lemnul cãruia. râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi.. . Peste câteva zile urla de durere. echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. un lac format prin închiderea unui cot al râului. “indigen”. în freamãtul viu al junglei. parcã. nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña. aici. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. unde stau singur tot timpul anului. îmi vãd pãrinþii. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice. era impetuos. trebuie sã ai rude la oraº. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi. mari.. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. apoi. pe catalige. bunã ca… pansament gastric. deºi. dupã ce iese afarã. Drept pedeapsã. datoritã drumului lung. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. i-au pus totuºi piciorul în ghips. Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui. numai la lumina lunii. am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. tata a fãcut apendicitã. lãcuste. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu. interveni Erwin. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. avide de luminã. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. Dorinþa mea e sã ajung profesor. Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. mai degrabã urlet. Familiºtii. pe o razã de un metru. frumos la chip. Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“. femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac. abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. uriaºã.În copilãrie mi-am rupt piciorul. Am dormit protejat de douã rânduri de plase. chiar s-a fãcut bine. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel. pânã la cãderea serii. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri. sã se împreuneze ºi sã moarã. ca sã provocãm vânzolealã. fie plantã. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. Mã reped atunci la oraº. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã).. regiunea Madre de Dios (Peru). de jos. Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii. care. huacapu1 .. Torente ºi bãlþi pretutindeni. maiestuos. sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare. Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna. L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. lanseazã. de termite.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã. cu toate acestea. cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. Dar banii se fac greu. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. Urmau sã-i taie piciorul.

17 septembrie 2008 1 Huacapu . au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. Erau arbori balsa6 . Sãmânþa a dat rãdãcini. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc. dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. cumva. . dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi. ce se nimereºte: avocado. Socratea exorrhiza. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an. Inga edulis. Ochroma pyramidal... Lima. Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman. ceva se schimba: pãtura verde se subþia. Am profitat. straturile. Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. faimoasa fierturã de ciupercã. mi se explicã. 2 Walking Palm. În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu. Apoi. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa. ziua lenevesc. Abia dacã mai produce ceva. se duc spre alte meleaguri. de jos pânã sus. care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. Cu ani în urmã. În timp. sortitã ºi ea pieirii. 6 Balsa.. 4 Brazil Nut. cele mai mari rozãtoare. ºamanul îþi poate prezice viitorul. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. Mi-au revenit lucruri pe care. acestea au ajuns la pãmânt. fericire. cu universul.. Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi. care. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. Cam zece la sutã erau destinate culturii. Mi-am vãzut fraþii. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi. Priveliºtea era jalnicã. se cultivã “la munte”. e mai bine plãtit. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 . Erau albi în lumina reflectorului. 5 Ice Cream Bean. Din nou cu barca pe râu. încât îl sufocã. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã. îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin . bananier. Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare. Va trebui.“smochinul constrictor”3 . aligatorii locului.Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. care s-a slujit de primul precum o lianã. .. fasole veritabilã. stai ºi suferi. Dupã doi ani. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. cãci m-am întâlnit cu mine însumi. Bertholletia excelsa. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag). manioc.. porumb. ceea ce înseamnã 1000 m. ananas. o bãcãnie. ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. reveni Erwin la gândurile lui dintâi. . la vremea respectivã vroiam sã le uit. Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc. totuºi. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie. oricum. poate un restaurant. papaya. 3 Strangler Fig . iar cerul senin. Treptat. Trãiesc în grupuri. Cãutãtorii de aur. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. uneori. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. Þãranul primise “cu titlu”. sãrãcia lucie. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. Ficus benghalensis. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti. Se estimeaza ca 20%. solul e vlãguit. ba. dupã ani. Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. Tocmai asta cere ºi ºamanul.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate. tristeþe sau spaimã. dupã cum spun ei. În schimb. ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani. Pe mal se miºcau alene capybara. 40 de hectare. Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire. sã iniþiez un comerþ. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. Minquartia guianensis Aubl. de aceste întâlniri. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. sunt sigur. fãrã-ndoialã. sã mã mut la oraº o vreme. Lupta pentru existenþã – am zice noi.. Te apuci sã vinzi lemnul. pãrinþii. cum dã Domnul. Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei. e rândul lui sã bea din licoare. Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. mai poþi întâlni fermieri. restul exploatãrii forestiere. ele devin atât de puternice.. ºi duci o existenþã de martir. Din pãcate. monotonã. dar goi pe dinãuntru.. Era plinã. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. banyans. Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui..Cred cã n-o sã ajung dascãl. Pãdurea tropicalã dispãruse de mult. Cândva. pentru cã se aflã în adâncul junglei. Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . Apoi se planteazã în jur. Apoi. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie.. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã.

în cea italianã. friulanã. Fugarul ºi Arrivederci. Maria Isola. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni. traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino. Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. Ciao). S-a discutat despre poezia berlinezã. Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. Noi. Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . cu douã romane. de diferite naþionalitãþi). Marco Prandoni. Amore. un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!). Andrea Gullotta. Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). în stil performance. s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia. am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. fireºte. Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. Ruben Van Gogh (Olanda). Leonardo Masi etc. Giovanni Magliocco. în cea croatã. Neira Mercep. în cea polonezã. Cristian Bãdiliþã 113 . Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. Gabrielle Zanello. sârbã ºi bosniacã. Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. în cea austriacã ºi. Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). Borja Gomez. poeþii români. Cinzia Mozzato. spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei).Raluca Lazarovici. gallegã.

rutinat. fãrã alte manifestãri. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti. totul ar fi trebuit sã continue nedefinit. E fãrã ieºire ºi. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. chiar dacã le era imposibil. cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci. victimã a lui Amadeu organizatorul. În cele ce urmeazã. din inox ºi sticlã. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului. Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. în realitate. o clãdire modernã. în 1955. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc. chiar dacã nu mai avea spaþiu. a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon. în parteneriat cu Teatrul „L. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. în regia lui Jean-Marie Serreau. Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. În logica ºi în adevãrul personajelor. neliniºtitor. la Théâtre de Babylone. este imaginea jalnicã a unor victime resemnate. vom trata doar spectacolele invitate. cu o salã de . Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate.S. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. care creºte în „progresie geometricã”. zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru. soþul gelos -. pînã la sufocarea completã. care. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. Interiorul de casã burghezã oarecare. din ce în ce mai sufocantã”. cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). Cuplul Amedeu – Madeleine. ªi în aceastã contradicþie. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg.TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008). departe. Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe. Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). stînjenind prin prezenþã imediatã.

. practicã un teatru declarat politic. a morþii. Emiliano Brioschi 115 . devenind doi roboþi. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. Simplu joc al hazardului. cochetã. Cei doi. doi italieni plecaþi în America. Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. aburindã. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei.. Ella de Herbert Achternbauch. un monolog de o intensitate specialã a trãirii. cei sugeratã simplu. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena. dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. cînd de alta a fileului. plonjînd în valurile unui ocean imaginar.aproximativ o sutã de locuri. ca la final. în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. se va rãci în colþul mesei. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. Iar cafeaua. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. a discriminãrii. în discursul inaugural. cîntînd în canon un imn al libertãþii. secondat de Margarida Mauperrin. vorbesc ºi se plimbã. Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia). Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. care pentru a putea suporta privarea de libertate. acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric. care acum s-a împlinit. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. o scarã. al treilea invitat al festivalului. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. de la Teatro da Rainha din Portugalia. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. printr-un ingenios schimb de costume. Înlãuntrul inimii. Tompa Gábor. pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. Cei trei actori – Simona Malato. În textul scris ºi . compasiunea. prin „maltratarea” pernei. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. iubirea pentru aproapele. dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide. Un spectacol rãscolitor. a violenþei. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã. o rîºniþã de cafea etc. a lui Salvadore ºi a Laurei. declara directorul teatrului. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei. iau chipul întemniþaþilor. O scenã (aproape) goalã – douã scaune. se plimbã ºi vorbesc.

Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. la fel ºi servitorul lui Shylock. Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate. într-o închisoare de drept comun. este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). apoi cea într-un lagãr nazist. etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. promontorii pentru gondolierii veneþieni. Portia. nu iubeºte. Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia.ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. Personajul central al piesei. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. regia: Jacques Bourgaux). cu partituri conduse de o mînã de maestro. prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. amant al versatului Antonio. iar la final. în regia lui Egon Savin. Gobbo). la început. o femeie. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar. 116 . Franþa. douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. consum de droguri. pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. Un spectacol modern. Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. podiumurile rabatabile sînt. care a construit un spectacol agreabil. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. (Goran Šušljik). Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). vivace. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. o pasiune rãscolitoare. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. fiecare personaj avînd o linie fermã. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. în regia lui Alexandru Darie). Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate. Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). regia: José Luis Gómez. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. de fapt. Evadarea în imaginar este posibilã. dar ºi o infinitã poezie. În faþã. preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese).

dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. expresie a misticii dostoievkiene. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. artist cu un palmares 117 . prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. ci în faþa întregii suferinþe umane”). Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. între cutezanþã ºi renunþare. viu. la modã. Cu un termen gazetãresc uzitat. felii consistente de teatru european. clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. umilinþa. la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. subiacent. Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. Deºi Raskolnikovi. a se rupe. de pildã. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. Richard Bovnoczki. oraºul a devenit. cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). una din capitalele stimate ale teatrului european. Un spectacol complex. mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. Aliona. ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. între vinã ºi ispãºire). fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. pentru aceastã perioadã. în detrimentul firului cronologic. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. cu o mare cruzime. nãscut în Belgia. urmând chiar firul acestora. aproape în fiecare searã. inocenþa rãnitã.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. De fapt. care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie. în comparaþie cu succesiunea lor din roman. O convenþie curajoasã. Vlad Logigan) acþionând sincron. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei. când. Concepþia. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav. greu de acceptat uneori. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. scena crimei (numai una). Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. Spectatorului i se serveºte abrupt.

accesibil. Pierre Meine. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. Spectacolul reprezintã. Privind în ograda noastrã. Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. Jovial ºi agil. Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. scris pentru doi actori buni”. de prestidigitator exersat. cu trufaºã plãcere. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. De fapt. France) a reuºit sã ne convingã. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi. dar ºi comice uneori. uºor parodic. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. aflat în mare formã. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului. cât de jucat este în Europa dramaturgul german. îmbrãcat în haine subþiri. Acesta acapareazã de la bun început atenþia. Ei deconspirã. ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. sare dintr-o parte în alta a scenei. cântã. trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. gesturi ºi cuvinte. Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. Dimpotrivã. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. Un text dens. cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. Cvartet 118 . scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. cred eu. credinciosul sãu servitor. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. În loc de patul cu baldachin (clujean). Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. agreabilã. invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. Julio Cortázar. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. dacã mai era cazul. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. În comparaþie cu montarea clujeanã. cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit. În ansamblu.didactic ºi scenic impresionant. mimeazã. puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. strategiile iubirii ºi dorinþei. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. Oricât ar pãrea de bizar. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). Autori: Matthias Langhoff. un discurs teatral atrãgãtor. Michel Coquet. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005. A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. Elveþia. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã.

acum mândrã. Nu ºtie sã cânte. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. ci ºi impresia unei fiinþe vii. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. Bineînþeles ea se considerã puternicã. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. care cu fiecare cuvânt. înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. Moartea. Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare. Vocea e veselã. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. Atunci moartea impune absenþe. Din depãrtare se aude o voce. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz. Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. anume o implacabilã absenþã. o combinaþie unicã de bucurie purã. Moartea. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea. de fiecare datã când a urcat pe scenã. De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. vrea sã adune roadele din durerea. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic. Indiferent unde am cunoscut-o. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. a unei fiinþe pline de vitalitate. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei. în josnicia ei îºi face de cap. Atunci moartea. se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã. de forþã. crede cã a câºtigat. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. nu ºtie sã danseze. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. o prea prefãcutã fiinþã. Aºa este moartea. o frustratã fatã bãtrânã. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. pe care îl reduce la tãcere. o fire invidioasã.

Mereu compact. la consolãri ºi reculegeri. îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii. întemeitorul voievodatului moldav. vitalã. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii. tandreþea. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii.furnizor de referenþial argument spiritual. Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant.Pictorul expresivitatilor . iubirea cea farã prihanã. ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . multe consumându-se dramatic. cursiv. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. coerent. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. cu strãluciri de nestematã. cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul. crispãri ºi neliniºti. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia.

caricatura DORU AXINTE 121 .

a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare. Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane. spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. capacitate de comunicare realã. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. Antônio Carlos Jobim. Mai mult: comunicarea cu publicul. iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt. un baterist de cursã lungã. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum. fie în aceea mai propice erei computerelor. Asimilarea are loc la modul organic. John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). între piese. când e cazul. din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. unde José reprezenta Portugalia. quasi-intimiste. pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare.. Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri . ci ºi de nuanþe profunde. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. jovialitate. care aduce un maturitate creatoare. fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia. Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. Miles Davis. a chitareibas). Principala reuºitã constã.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. jovial ºi jocular. Perioada de timp. ce nu ºi-au economisit elogiile. fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. în fine. generozitate. pianistul Petre Andrei. editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. trecem apoi la Vlad Popescu. Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere. Formaþia în cauzã persoanã. ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. în aceeaºi fiinþã. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. deja emblematice. a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). relativ scurtã. dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. apoi a propriilor compoziþii. cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar. la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian. organizatã de construcþiei ºi al echilibrului. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã). amiciþie.. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã. iar eu România). exploziv ºi dards (Cole Porter. Toots Thielemans ºi alþi clasici). de artã colectivã.

Multã lume bunã – dl.N. contopind elemente de samba cu swing. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti). þãrani. piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei. fascinaþi de Bossa Nova. Chico Buarque. Ricardo Castro. Noua MPB se vrea combativã. editor al revistei O Brasileirinho. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate. d-na Elzi Martin. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. Danislav Jeraj… Cu toþii. Jaime Saraiva. bebop ºi batuque afro. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. precum dl. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. João Gilberto. Tom Jobim. participativã. Frank Sinatra ºi Elvis Presley. Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova. în 1962. Din perspectiva actualã pare neplauzibil. dupã o perioadã de haos politicoeconomic. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. consulul României la Lisabona. depãºind muzicieni precum The Beatles. Stilul se generalizeazã. ) ) ) ) ) ) ) V. anglo-portugheze. Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. dl. Un gen emi-namente brazilian. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. dl. The Rolling Stones. jazz. politizatã. cãci giganþi precum Miles Davis. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”). coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. antropologul Daniel Silva Perdigão. Stanislas Myck. Lyra. În 1964 – pe când Brazilia. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. Astrud Gilberto (pe atunci. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA.filojazzistice. Stan Getz. pescari. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. Menescal. expandeazã spre toate azimuturile. tocmai când B. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York. reorientatã spre favele. În mod bizar. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. comentând elogios spectacolul la care au asistat. Gerry Mulligan sau Bill Evans. Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii. Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. Oscar Castro Neves. la acea datã. 123 . În fapt. Maria João Coutinho. fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. Zeljko Vukosav. muncitori. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. criticul literar Fernando Couto e Santos.M. ambasadorul Croaþiei în Portugalia. asemenea altor jazz-fani.

nr. MAN. nr. Din toate . CREÞU. Domeniile domnului Cotuþiu. 5-6. Izbirea de poezie. nr. Prima tezã de doctorat. ZORIN. VLADIMIR. JUCA. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). GEORGESCU. ESEURI. PORTRETE ACHIM. 7. CESEREANU. printre ardeleni.4. nr. NORMAN.. ANCA. SIMINA. Poarta spre sufletul omenesc. 8-9. D. GEORGE. nr. Introducere în postsuprarealism. Pedagogica Conferinþelor. Spirite critice ºi europene. écriture ºi ce nu este literatura. ADAMEK. AL. Mori Ôgai. MANASIA. RUXANDRA. Latenþe. Neodihnita iubire. nr. DRAGU. Nae Antonescu.B. Imaginea celuilalt. nr. Lucian Blaga diplomatul. BULAT. Monica Lovinescu. nr. 7. 2-3. Scrisori deschise. În concediu (din caietul roz monocromo). IANCU. Românii ºi 124 documentarul.. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur. 8-9. BARBU. 1. 5-6. OLEG. nr. 30 de ani de la întronare.în descendenþa ªcolii Ardelene. CONSTANTIN. nr 11-12. 2-3. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. I. BURLACU. MARIUS. MARIA DE ROSARIO. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. nr. nr. O istorie a intelectualului român în secolul XX. nr. DIANA. nr. nr. 8-9. ANDREI ALEXANDRU. 5-6. Dupã-amiaza unui Batman. 2-3.1 DAMIAN. Libertatea de a trãi vieþi captive. nr. GIOVANNI. CUBLEªAN. BALOTESCU. 5-6. ANDREEA. CÃLIN. Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã. nr. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. BRAGA. IACOB. fotbal. 11-12. MAREª. nr. nr. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. Cãrþi nescrise. Haute couture. Literatura românã la poarta globalizãrii. nr. O melancolie de “sori brumaþi”. Ion Agârbiceanu . 2-3. nr. MAGLIOCCO. 8-9. nr. Freud ºi cocaina. nr. nr. 2-3. ªTEFAN. Vocea arhetipalã a Europei libere. DAN. FLORIN. O capodoperã uitatã?. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. nr. nr. nr 11-12. 11-12. nr. 1. Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga. 5-6. 4. ªTEFAN. 2-3. nr. DIACONESCU. nr. nr. Scepticul sociabilizat. nr. nr. Despre dor la Lucian Blaga. Lumea ca notã de subsol. HÃULICÃ. STUDII. nr. 2-3. Obscenitatea publicã. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. nr. VASILE. 7. nr. nr. BÃCIOIU. Exilul ca formã de supravieþuire. Maxim Dumitraº. CÃPUªAN. nr. 11-12.1 CRISTEA. nr. nr. LETIÞIA. MIHAI. 4. o gãselniþã criticã. Femininul japonez între mit ºi realitate. nr. MANEA. Combinaþiile lui Woland.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. nr. nr. 5-6. CORIN. nr. Argoul deþinuþilor. 2-3. nr. Ion D. nr. FERNANDO. 2-3 . Glose la o perifrazã. 5-6. nr. Douãmiismul.. 11-12. ANCA. BOBÃILÃ. Marcel Munteanu. ANDRADA. 2-3. nr. 5-6. nr. nr. BOGDAN. BALOTESCU. nr. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. Sîrbu. CÃMPAN. HULUBAN. 8-9. nr. nr. Papa Ioan Paul al II-lea. CORDOª SANDA. VICTOR. nr. 2-3. CONSTANTIN. MARIA JOAO. 8-9. 10. 7. BULARCA. MARIA. HAÞIEGAN. Batista Fridei. 8-9. FLORINA. 7. Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. IRINA. 10. Gan (Gâsca sãlbaticã). 10. nr. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. 10. 11-12. 5-6. 7. nr. Terorism literar. RUXANDRA. 8-9. nr. nr. 11-12. NICOLAE. 7. DORU GEORGE. 8-9. FÃTU-TUTOVEANU. 2-3. nr. nr. 7. COUTO E SANTOS. Bacovia ºi dispozitivul Young. nr. nr. 2-3. 8-9. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. 1. ION. BOJOGA. Nu întîmplãtor. 8-9. 5-6. CONKAN. 11-12. nr. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã. Traumã ºi istorie. nr. nr. Scriitura în serpentinã. Viaþã. 10. DRÃGOI. nr. MANILICI. PETRE. nr. BUTNARU. 5-6. Inventînd. BUZAªI.. Despre verbul întrupat în destin. 8-9. Aicea. recuperînd. nr. LIVIA. Corespondenþa unui pedagog blãjean. MICHEL. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. Istoria secretã a literaturii române. nr. 8-9. Portret de familie cu doisprezece poeþi. FRENÞIU. MARTIN. BUICIUC. LEO. nr. RAUL. dupã douãzeci de ani. Zãpada mieilor. 5-6. 5-6. IULIA. nr. IGNA. Tur(n) Babel românesc în librãrii. 11-12. Un poet al entropiei. 8-9. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. poezie. nr. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. 11-12. EUGENIA. CODRUÞA. 8-9. Traduceri performante în limba spaniolã. RODICA. COUTHINO. GARAZ. Vise. nr. de Akira Kurosava. SIMION DORU.

nr. 1. Geo Bogza . 8-9. Nimic nou sub Apollo. nr. BOGDAN. nr. Un festin cultural. 7. 11-12. 7. 1.7. nr. nr. SCARLAT. nr. nr. nr. TITU. “Contraatacul necesar”. Generaþia 2000 . 5-6. Glose la poezia lui Ion Vãdan. SAVA. Editura Fabulator. Traian ªtef în micul teatru al lumii. nr. Scrisul. nr. ION. Nichita la Veneþia. nr. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. Dacã ar fi sã potrivesc. 2-3. 2-3. nr. nr. 7. Manifest sau nu (II). TEODOR. nr. nr.nr. MIHÃILESCU. MUREªANU. MIHAELA. 10. nr. TÃUT. Interferenþe literare. nr. TURCAN. nr. NENCIULESCU. LUIZA. POP-CURªEU. 5-6. nr. 4. nr. Irina Petraº sau bucuria lecturii. SALVAN. Lumina de august. LAURA. nr.4. nr. POP. PORUMB. nr. 5-6. 5-6.nr. Portugalia în «La curþile dorului». Alexandr Soljeniþîn in memoriam. NICOLAE. nr. MUªLEA. Fierberi ºi învolburãri blãjene. HORIA. Desai la puterea a doua. 2-3. 1. nr. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. 11-12. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. nr. 10. Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. GELU. Soarta cãrþilor. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia. “Oraºul cu o sutã de turnuri”. nr. Eugen Simion într-un Jurnal parizian. NICOLAU. O enciclopedie ca un roman. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. Poezia lui Dimitrie Stelaru. Litera de argint. 7. nr. SIMONA-MARIA.4. 11-12. 11-12. 5-6.4. Dosarul procesului lemenian. nr. nr. Manifest sau nu (I). 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. RÃU. Catedrale. 2-3. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. ZSUZSA. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. POP. nr. Vieþi în limba românã. De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor. nr. 7. 7. OLGA. MIRCEA. 8-9. 7. ÞION. Monica Lovinescu: trei gînduri. TÃMAª. 7. nr. MIHAELA. POP. 2-3. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”. Geo Bogza. OPRIÞÃ. nr. POPESCU. Studiu de patologie argoticã. nr. POPA. NICOLAE. URSA. IOAN. 8-9. MUDURE. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu). Colecþia de cãrþi de vizitã. 5-6. Noi cãrþi pe masã. Critica ºi feþele poeziei. Elegii comunicate. Germanistica ºi comparatistica. ANA-MARIA.100. nr 11-12. nr. 11-12. LAVINIA. Poetul de foarte departe. Urîtul ºi estetica. ANDREI. O disculpare care nu disculpã. nr. DORU. nr. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. nr. nr. IOAN. MARIUS. nr. 11-12. AUREL. ODÃGESCU. Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu. nr. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult). 10. ADRIAN. nr. Un clasicizant: Vasile Sav. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. FLORIN. O ediþie din obsedantul deceniu. nr. nr. nr. 5-6.simptome. nr. SILVIA. nr. 10. La despãrþire. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. nr. nr. 7. Geo Bogza sau însemnele realului. nr. ªTEFAN. 1112. Cum simt scriitorii. nr. 1 VASILIU. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene.10. nr. nr. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie. Profesorul Nicolae Lascu. nr. 2-3.4. nr. îngerii ºi amurgul vieþii. FELIX. 4. 2-3.4. nr. MIRCEA. 7. nr. ROGNEANU. Salonul de carte de la Paris. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. 8-9. VIRGIL. nr. 125 . 8-9. cãrþi ºi oameni. 2-3. CRISTINA. nr. EMIL PETRU. nr. În dulcele stil al lui Dan Brown. 89.direcþiile ºi panoramic. nr. CAMIL. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. 89. 11-12. 8-9. nr. 1. anomalii ºi doftorii. ADRIAN. ALEXANDRU. nr. 56. 23. nr. OVIDIU. RAÞIU. Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni. 2-3. nr. 5-6. nr. De la nonsens la definiþie a omului. nr. nr. nr 11-12. Literatura românã contemporanã . 8-9. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. Din toate direcþiile ºi panoramic. Motanul ºi dictatorul. Microbi pe pieliþa politicii. 10. 5-6. Literatura de vitrinã. NEAMÞU. nr. nr. Anotimpul din colivia poemului. 8-9. VIDRUÞIU. MONICA. Suferinþa la Cioran. nr. GRIGORE. 4. ROGOJINÃ. MIHAIU. MITRICIOAIE. 1. MUNTEAN. Nicolae Manolescu. nr.1. Muºtele din budincã. Soluþia sintezei. nr. “Formele vii” ale teatrului. 8-9. 8-9.pãcate ºi virtuþi. POPESCU. 7. nr. nr. Singurãtatea criticului. 2-3. Poezia lui Horia Bãdescu. nr 7. 2-3. nr.1. FLORIN. SELYEM. 8-9. nr. 8-9. Norman Manea: o lecturã dialogicã. nr. 11-12. Ianuarie. 2-3. 10. TANCO. 10. nr. Cioran între Cervantes ºi Caragiale. nr. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. De la istorii la microistorii ºi mituri. nr. nr. Scriitorul pe divan. nr. nr. Introducere în postsuprarealism. nr. nr. 2-3. reporter în Þara de piatrã. 5-6. 5-6. 4. CARMEN. 2008. SIMUÞ. 4. PECICAN. ELEONORA. Restituirile zaciene. Eminescu. 5-6. Ipoteºti. Interbelicul din Terebeºti.

7. MILOª. Norman Manea la Cluj. FLOREA. 5-6. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. Presse-Papiers. 5-6. 4. 5-6. ANA-MARIA. Mãtuºa Julia ºi condeierul. 2-3. 5-6. Mãtuºa Julia ºi condeierul. Eclecticism ºi manierism. CONSTANTIN. 2-3. T. OLGA. nr. ION. nr. nr. Canada proprie. 1. Relansare economicã prin literaturã . ZOTTA ALEXANDRU. 2-3. nr. Patru eseuri despre putere. 1112. Metafizicã detectivã. 5-6. Un editor de notat. nr. HiFi poetry. TAªCU. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. 8-9. În afara scriiturii. VOIA. 5-6. BUZAªI. 1. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. Germanitatea ºi Literele române. BOARIU. Obsesiv ºi contradictoriu. 2-3. 5-6. nr. 4. nr. 8-9. nr. nr. 1. 8-9. 11-12. nr. 4. 5-6. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. documente. Între douã zãri. Romanul care literaturizeazã realitatea. nr. nr. Un Babel îmblînzit. CREÞU. 2-3. nr. 8-9. Un poet al expresiei concentrate. Un volum atipic de poezie. Manual de recunoaºtere a spaimei. LAVINIA. DANIEL. DORU. FLORINA. O publicaþie. nr. 2-3. SUZANA. VASILE. PETRU. 4. ANDRAª. Abisurile oglindirii. nr. TODERICI.7. nr. nr. nr. 5-6. CUBLEªAN. Un buildungsroman contemporan. Volumul reîntoarcerii. JURCAN. CONKAN. POP-CURªEU. “Scriitorii tineri. Omul negru. BULARCA. RECENZII ***. nr. 8-9. De la bucãtãrie la bibliotecã. 1. CRISTINA. nr. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali.o perspectivã postmodernã. nr. 4. 5-6.mãrturii. nr. MINIATURI. 4. Oameni obosiþi. ADRIAN. nr. Ultima generaþie. nr. Epicul fascinant al criticii. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900. VIDRUÞIU. 1. 10. 8-9. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. “Eseuri monografice”. nr. 8-9. nr. Textualismul (ne)ortodox. MARIA. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. nr. ELA. Ultima melancolizare kaki. nr. 8-9. 2-3. SEMNALÃRI. nr. nr. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. Generaþia Ozone din literatura românã. nr. nr. Amintiri din epoca de gheaþã. nr. 5-6. 2-3. De la proza poematicã la proza fantasticã. Teroarea literarã. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. Simbolistica privirii. 126 JUCA. ALEX. nr. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri. 2-3. MAN. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. al doilea val. nr. Jocul de ºah cu moartea. nr. Despre A. Canþonierul transilvan. Însinguraþi în tãcere. 10. nr. nr. nr. un concept împotriva locurilor comune. resursele romanului ardelenesc. nr. 10. 5-6. nr. nr. RUXANDRA. nr. nr. nr. nr. ONUFRIE. Zarurile contelui Sebastian. Thomas Mann. Cînd îþi cîrpeºti destinul. 11-12. nr. Despre moarte ºi alþi demoni. POP-CURªEU. Bun simþ. Sebastian pe înþelesul tuturor. Lucian Blaga Homo Europaeus. CRISTINA. 5-6. 8-9. Eminescu ºi conservatorismul. nr. 1. Poezia lui ªtefan Manasia. nr. 10. BOGDAN. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului. 4. Argumentul lui Patapievici. 11-12. 11-12. nr. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. VIORICA. nr. REDACÞIA. ÞION. nr. nr. 2-3. nr. 1. nr. 5-6. RUXANDRA. VICTOR. 5-6. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. E. 11-12. MARIAMAGDALENA. nr. nr. SONIA-DORIS. studii. 7. BÃLTEANU. 10. 4. ALEXANDRU. nr. POP. Capetele curcubeului. 11-12. nr. ALEXANDRU. Ospiciile lui Nichita Danilov. Riscul în culturã. Flaubert pe Someº. nr. 2-3. nr. 8-9. VIRASTÃU. ALEXANDRA. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. nr. VALENTIN. Ambiþie ºi provocare. Salatã literarã . nr. TÃUT. nr. nr. 11-12. ODÃGESCU. MARIAN. 10. 4. 11-12. GOLDIª. DORU. nr.. OVIDIU. nr. BOGDAN. 8-9. VIRGILIU. 8-9. RADU. POP. 5-6. . 2-3. CESEREANU. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. nr. 2-3. DIACONU. Un curs universitar de retoricã. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. nr. Nãstruºnice speculaþii. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. nr. nr. BUICIUC. nr. Izvoarele rãscoalei lui Horea. IOAN. Despre teatrul dada. nr. ANISIE. O nouã esteticã. 15 noiembrie 1987 . ROGOJINÃ. VINÞELER. Existenþã ºi percepþie. R. ALEX. ªTEFAN. PECICAN. nr. nr. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. 1112..mod de abordare. LUNGU. Gustul aromat al începutului. 5-6. 5-6. 8-9. România externalizatã. Cultul eroilor.5-6. nr. Filosofia în pijama. Noi geografii culturale. VÃLIMÃREANU. 1. O dreaptã apreciere. 11-12. nr. Frosa ºi lumea ei. Fasciculul 4. 10. 11-12. 2-3. nr. nr. 7. IOAN. nr. Devis Grebu. nr. 4. 1. nr. nr. nr. POANTÃ. nr. nr. istoria unei partituri literare. VIGHI. Lectura inversã. nr. Scene din viaþa unui roman. 2-3. MARIUS. nr.

nr. Navigatorul singuratic. Crépuscule marine. În aºteptarea prietenului. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt. 10. 2-3. mestre e monje (Matelot. Un artist al lecturii. ALEXANDRU. nr. GUY MARICA. nr. DE NOAILLES. noaptea. 4. 2-3. nr. URSA. VIRGIL. Eu nu pot. 1. nr. nr. 8-9. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. Început de april. Jurnal portughez. Dor de sud. CHIRA. Nu se aratã. nr. 127 . Poem pentru Laura. FLORE. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. ªi boteaz-o cu moarte. Mes primeiro poema para voce. LUCIAN. Poeme. TEOFIL. NISTOR. NICOLAE. MIHAIU. HULUBAN. VASILE. 4. 7. nr. nr. DRAGAN. Înaltã e liniºtea. 5-6. RADU. GIOVANNI. 8-9. 10. dascãl ºi cãlugãr). nr. NAMUR. ODÃGESCU. Rondel. ªi: Parcã desprinzându-se. 1. nr. nr. BOGDAN. Mielul Cuvântului promis. PORUMB. Douãzeci ºi ceva de garduri. AIDA. DAN. PAVNOTESCU. DA SILVA. TUDOR. Visul. Niciodatã pânã la istovire.. POP. MERRILL. STUART. RADU. 11-12. nr. MARCEL. Supravieþuire. Côte du soleil.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. 11-12. nr. leac de ipocrizie. JURCAN. CONKAN. Un simplu schimb de luminã. Ouã roºii. De ce are omul dinþi. Flori de alun. 1. Extaz. AGOSTINHO. 1. nr. nr. nr. Jop pe oct. MIHAELA. nr. CLAUDEL. 11-12. licorna. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. Ex-voto în stil spaniol. CORBIERE. nr. MINERVA. 5-6. nr. nr. VIORICA. TRISTAN. 5-6. Pasãrea. nr. GRIGORE. 5-6. traducere de Aurel Rãu. DRÃGAN. 5-6. nr. FURTUNÃ. nr. ANGELA. traducere de Aurel Rãu. 7. Semne. Cum grano salis. 8-9. Zilnicãrii: Ea. 8-9. traducere de Maria João Coutinho. Poeme inedite. Vom lenevi pe terasele cafenelelor. ION. 1. traducere de Simona-Grazia Dima. PAUL. Golem. Mare. Rody . nr. AUREL. KAHN. nr. Brise Atlantique. Nume. nr. PIERRE. MARIUS. MIRCEA IOAN. nr. CASSIAN MARIA.. Rococojaponez. traducere de Aurel Rãu. IOVANOVIC DANILOV. nr. ANNA. DE MARIA. nr. Prin visul grãdinii. Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup. Deformãri terestre. ca aventurã continuã. QUILLARD.. nr. doar pânã la clãtinare. 7. ªTEFAN. 5-6. The big issue. 2-3. nr. MAGLIOCCO. IGNA. gunoiºtea din afara oraºului. NICOLAE. TZONE.. La o absentã. 10. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. Cântecel. nr. Gorunul. Rãsãrit în munþi de soare. Noi ºi pãmântul. ESPRIU. MATHIEU. Viaþa.. 11-12. nr. Autoportret. Destul de tãrziu. BUCUR. nu te umbri. 4. MUREªEANU. Împotriva materiei. 10. FELEA. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. pilda bunului frate. Ranã. Mélancolie. Ploaia. CASIMCEA. poruncã. GUSTAVE. Le petit prince. HUYSMANS. NUªFELEAN. Decembrie.. GHENNADI. 8-9. Rama. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. RÃU. IOLANDA. nr. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. MAREª. Drumul spre Emaus. nr. nr. 5-6. nr. ROXANA. nr. Teodora de la Sihla. 8-9. nr. dincolo de dincolo. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). Iubitul Toarem. RÃU. Magi ºi stea. Marujo. HOREA. Avatarurile politichiei. 2-3. nr. nr. nr. nr. Mai frumoasã eºti. Vindecare. Suitã de romanþe (VI). traducere de Aurel Rãu. EUGENIU. 7.. nu te pierde. CÂRNECI. Estoril. traducere de Simona-Grazia Dima. Acuarelã. LEO. Rigor mortis. 8-9. durerea. Poeme în prozã. MARIANGELA. Ce ierburi fi-vom. Aveþi dreptul. nr. 5-6. MICHEL. IONESCU. traducere de Aurel Rãu. Andante.. 8-9. BLAGA. nr. 5-6. traducere Aurel Rãu. traducere de Rodica Baconsky. duc o viaþã sinistrã. traducere de Leo Butnaru. Sînt ameþitoare. Coarda îngerilor. nr. Fericirile. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. nr. LIVIA. À une passante. ALEXANDRAEMILIA. Mielul primãverii. tataie. 2-3. 8-9. 4. 5-6. 1. 5-6. 5-6. IOLANDA. 11-12. nr. nr. 5-6. Fluviu. PAUL. MARTIN. Aplecânduse cãtre dalii. 10. Coda. Carele rãsturnându-se. 2-3. nr. VICTOR. O casã mare. Lovitura mea sã fiu. Poeme. nr. Inscripþie. nr. 11-12. AUREL. traducere de Aurel Rãu. SALVADOR. RAUL. HANCER. SCARLAT. 5-6. traducere de Martha Izsak. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. nr. Poeme. nr.Mesaj într-o sticlã. Gorman. eterne. nr. YVES. Semn. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. OLIMPIU. 5-6. traducere de Aurel Rãu. RÃCHIÞEANU. BOB. De te fabula narratur. traducere de Ioan Radin Peianov. 1112. Cãþeluºa moartã. nr. JORIS-KARL. 5-6. De la capãt. BUTNARU. picãturi de ploaie. cronicile inorogului. SPIRIDON. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate.. joi. PETRUªCÃ.

7. În veci amin. nr. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). FLAVIA. RUXANDRA. nr. univ. nr. Un studiu vizual al dialecticii privirii.NICOLAU. 7. Caricaturi. FLORINA. ATTILA. Ion ªeuleanu. nr. nr. nr. nr. DOINA. Despre literatura românã. dr. nr 8-9. DOINA. nr. nr. nr. 2006. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. 2-3. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). RUXANDRA. CONSTANTIN. TUDOR. Miriam Cuibus. Avînt jazzistic la I. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea. INTERVIURI ***. Elixirul tinereþii. nr. nr.1. 5-6. GABRIELA. 2-3. nr. DAN/ RÃCÃTÃIANU. CÃLÃTORIE CESEREANU. Pãmîntul frumoºilor cai . nr. Experimentînd jazz-poetry. 8-9. Rosita. 8-9. PLASTICÃ BRATU. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. T. ADRIAN. nr. traducere de ªtefan Damian. Caricatura de presã. interviu cu acad. Jurnal (1987-1988). Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). I. 5-6. VASILE. nr. 10. Interviu cu Norman Manea. nr. 5-6. nr. ÞION. 10. Legenda lui Namaroi. nr. DANIEL SILVA. pe teme lippatiene. FELEA. Desene. 7. FRANZ. nr. IONESCU. Coflei. De vorbã cu prof. 5-6. CRONICÃ DE TEATRU. 4. EUGENIA. “Kronos quartet”. 4. Gruiþã. DAMASCHIN. AUREL. nr. 11-12. BARBU. 11-12. ELENA MARIA. MÃRTURII. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II). traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. 10. 11-12. FLORIAN DORU. PAGINI DE JURNAL. Prins între douã lumi ºi douã istorii. DOINA. EMIL. MIHAI. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. nr. 2-3. 4. “Ai mîncat. POPESCU. GABRIEL.Jurnal din Capadocia. CETEA. RAÞIU. Învingãtorul. Jurnal italian într-un picior. 11-12. nr. nr. De vorbã cu prof.C. univ. ROSTAª. D. Festivalul de muzicã veche. nr. TIHAN. 2007. VOICA. Totó merù. G. 2-3. 5-6. Din vina soarelui. nr. Unchiul Vanea de A. nr. CESEREANU. Dialog cu Marta Petreu. 7. Parma dintotdeauna. nr. 8-9. FILM ªI MUZICÃ BREAZ. 8-9. 10. nr. nr. HOTEA-FERNEZAN. nr. WERFEL. 8-9. 2-3. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 . nr. VIORICA/ DAMIAN. PERDIGÃO. nr.R. nr. Interviu cu Norman Manea. CRISTIAN. 11-12. ªTEFAN. nr. SARVARI. CHIHANÃ. Drumul spre luminã. 11-12. nr. CORESPONDENÞE LASCU. nr. MESE ROTUNDE. 5-6. Scrisoarea lui Radu. 11-12. nr. MIA. ADRIAN. 8-9. RÃU. DAN. Festival Chiºinãu. pb.mai în formã ca oricînd. CIOSU. nr. Societatea de vînãtoare. nr. 1. nr. nr. TEOC.. 2-3. O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. O Poveste de iarnã în plinã varã. 2-3. GUIDO. Dialog cu Monica Lovinescu. 8-9. nr. 11-12. VARIA. 2-3. nr. P. 2-3. Etno Jazz. VICTOR. ADRIAN. nr. nr 11-12. Tunelul timpului. nr. VIRGIL. 7. Ahmad Jamal la Lisabona . Cornel Rãileanu. ANCHETE. TITU. nr. 4. PORUMB. ÎnceputulL’inizio. nr. De vorbã cu prof. nr. Sever Pop Giandomenica Serra. Mircea Bârsan. 4. Sub umbrela meditaþiei. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. nr. 11-12. HOREA. nr. MIHAIU. 89. nr. nr. ªORBAN. nr. HOREA. 11-12 PORUMB. 7. 1. Regele Lear. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Viena ºi Stockholm. DAIKO. RUªTI. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. 8-9. JELA. ÞION. premiul Nobel ºi caractere. GOZZANO. MARCU. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor. nr. nr. cultura româneascã în vizor (o recapitulare). traducere de Dan Floriþa-Seracin. Jurnal de tinereþe (1941-1942). Ciorovãialã pentru arta modernã. nr. 1. 8-9. 11-12. omul lui Dumnezeu?”. Caricaturi. O disputã familialã. 5-6. nr. 11-12. 7. PROZÃ TRADUSÃ COUTO. Caricaturi. Gabriel ªtrempel. Cehov. FELIX. Jurnal cu Elada moartã ºi vie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful