Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS

52 52 53 54

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Adrian Popescu LOCURI LIGURE Giorgio Caproni VERSURI Mara Magda Maftei DESTINUL LUI NOICA RAPORTAT LA FENOMENUL MIªCÃRII LEGIONARE T. Tihan DE VORBÃ CU PROF. UNIV. FLORIN MIHÃILESCU

anul LX * nr.1-2 723-724) * ianuarie-februarie 2008
Adrian Popescu UNIREA DINAINTEA UNIRII Ioana Bot FOTOGRAFIE DE GRUP PE MARGINEA PRÃPASTIEI 4 3

56

60

Aurel Rãu NE/DESPÃRÞIRE DE GRIGORE VIERU Andrei Goþia MESAGER AL SPAÞIULUI. MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Mihai Barbu ION D. SÂRBU, ELEV LA LICEUL DE STAT PENTRU BÃIEÞI DIN PETROªANI Mihaela Malea Stroe IN MEMORIAM DARIE MAGHERU Darie Magheru NEMURITORUL ÎN SOLITUDINE ªI DUREREA Redacþia ANIVERSARE ECHINOX – 40 DE ANI Vladimir Brânduº RECVIEM 21

8 10 11 16 17 20

Florin Mihãilescu CRITICÃ ªI DECONSTRUCÞIE 68 Vasile Igna SPIRT 70 71 72 73 74 76 80 82

cronica literarã

Mihaela Ursa JAPONIA AUTORULUI BICEFAL Victor Cubleºan ÎN NUMELE MIERLEI Ovidiu Pecican AVANGARDA, A TREIA CALE Ioan Pop-Curºeu PORTRET DE ETNOLOG TRANSILVÃNEAN

Ruxandra Cesereanu PRACTICI CULTURALE ÎN O MIE ªI UNA DE NOPÞI Mircea Pora ECOURI DIN BÃTRÂNUL SALON; ECOURI DIN LANUL DE UMBRE Cristina Miloº POETICÃ ªI POIETICÃ Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALI ROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CU GIANDOMENICO SERRA (II)

84 90

Aurel Rãu ION TH. ILEA – ÎNTRE VIAÞÃ ªI CUVÂNT Ion Pop „EFULGURAÞIILE“ LUI TEOFIL RÃCHIÞEANU Bogdan Papacostea JURNAL DE FUNCÞIONAR Felix Nicolau PARATEXT, PREFEÞE, POSTFEÞE, CICLLURI ªI OBSESII Acad. Camil Mureºanu UN NUME NOU ÎN ISTORIA LUMII: ROMÂNIA 41 Florian Kührer ISTORIILE AU NEVOIE DE EROII LOR 42 Alexandru Simon DRUMURI SIMBOLICE DE LA CONSTANTINOPOL LA VIENA 45 Tudor Sãlãgean CUZA CA SIMBOL 46 Sandro Damian DE LA CUªMÃ LA CHIPIU ªI CAPUL DEZGOLIT 48 Loránd Mádly O OPÞIUNE SAU O COTITURÃ ISTORICÃ? 50

22 30 32 36

Lucia Roman EFECTUL VALERY

Olga ªtefan DESPRE PRIETENI ªI ORAªE; , FASCINANÞII ANI 60; Alexandra Jijie AMURGUL TIMPURIU AL RECENTULUI; CUTIA PANDOREI; Ioan Pop-Curºeu POEZIE ªI MAGIE; Adrian Þion INCURSIUNE ÎN SANCTUARUL BRÂNCUªIAN; Anamaria Lupan DINSPRE IMAGINE SPRE CREDINÞÃ; PE ARIPI DE POEZIE; Cristina Dãnescu CULTURA ªI CIVILIZAÞIA ELENÃ, UN MIRACOL; FILOZOFIA PE ÎNÞELESUL CENTAURILOR; Alina Gaga O FRESCÃ DE PE STRÃZILE BUCUREªTIULUI; POVESTINÞE; Cristina Sãveanu ÎN BUCÃTÃRIA SYLVIEI PLATH; POVESTIRI DIN CARTIERUL DE VEST; SÃRUT NELOCUIT 92-100 O. Vinþeler STUDII CONTRASTIVE DE LITERATURÃ Mircea Popa OCTAVIAN DOCLIN SAU METAMORFOZELE POEMULUI 101 104 1

Constantin Buiciuc ªUVOIUL ARMONIZATOR AL RÂULUI 106 Ion Buzaºi UN ROMAN POSTUM AL LUI ION GAVRILÃ OGORANU Emil Raþiu RAMIRA Horea Porumb LA AMAZON Ruxandra Cesereanu DESPRE ªI CU POEZIE LA PADOVA Eugenia Sarvari CLUJUL ÎN FESTIVAL Adrian Þion FELII DE TEATRU EUROPEAN 107 108 111 113 114 117

Ana-Maria Tãut MIDNIGHT PRAYER

119

Negoiþã Lãptoiu PICTORUL EXPRESIVITÃÞILOR DÃINUITOAREl Doru Axinte CARICATURI

120 121

Virgil Mihaiu ÎNTÂIUL TRIO DE „JAZZ ROMÂNESC“ CU ACCENT BRAZILIAN; BOSSA NOVA (III) 122 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 124

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gavril Gavrilaº

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu. Secretar general de redacþie: Octavian Bour. Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan; redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu, Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Nicolae ªarambei, Ion Vlad E-mail: steauacj@gmail.com Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturii din Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382 Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, Piaþa Presei Libere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149 Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã. Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. Tiparul: C.N.I. „Coresi“ S.A. ISSN 0039 - 0852 2

EDITORIAL

Unirea dinaintea Unirii
Adrian Popescu
Cã Unirea din decembrie 1918 nu a fost un eveniment istoric produs întâmplãtor o demonstreazã nu doar oamenii de ºtiinþã, cu argumente incontestabile, dar ºi conºtiinþa popularã, unde ideile corifeilor ªcolii Ardelene despre originea noastrã romanã, despre drepturile noastre de vechi locuitori ai pãmîntului Transilvaniei, despre caracterul latin al limbii au devenit bun comun, unanim acceptat.Un volum apãrut la editura clujeanã „Clusium“, recent, „Aspecte din viaþa Blajului“ semnat de poetul Radu Brateº, autor a cãrui lucrare literarã este restituitã publicului ºi printr-o carte de poezii „În împãrãþia lutului“ ne reaminteºte rolul Blajului în pregãtirea marelui act de la 1918. Aici, în modestul oraº de la confluenþa Târnavelor, s-a afirmat prima datã spiritul românesc modern, prin oamenii sãi eminenþi, de la întemeietorul Inochentie Micu Klein, la cel care va deschide primele „fîntâni ale darurilor“, Petru Pavel Aron, vestitele ºcoli confesionale ºi civile, de unde vor ieºi generaþii de preoþi, învãþãtori, scriitori, pedagogi. Format în aceastã provincie cu vocaþie europeanã, într-un mediu deloc izolat de pulsul european, prin profesorii ºi teologii Blajului, intelectuali de prima mânã, cu doctorate la marile universitãþi, Radu Brateº scrie despre figurile de seamã ale oraºului care-l entuziasmase pe Eminescu, sau pe Cãlinescu, urbe descrisã de un Cezar Petrescu, sau de Agârbiceanu, ori de Pavel Dan, ambii stând, cum ºtim, mai mulþi ani aici, pregãtindu-ºi viitoare pagini epice din observaþiile directe ale mediului specific ardelenesc. Radu Brateº, poet cu o formulã clasicã, bine surprinsã de un cuvânt introductiv al lui Valentin Taºcu, vezi ediþia din 1974, la volumul „Cântece de pe coline“, de la editura Dacia, prefaþã reluatã apoi în culgerea amintitã mai sus, din 2008, are sensibilitatea artisticã necesarã pentru a da concreteþe umanã unor idei sau evenimente din spaþiul blãjean. „Aspectele“ exceleazã în arta portretizãrii marilor fãuritori ai conºtiinþei unitãþii românilor de dincolo ºi de dincoace de munþi, a descrierilor adunãrilor populare transilvane, a solidaritãþii intelectualilor, oameni cu spirit de sacrificiu, toate acestea pregãtind treptat actul de la 1 Decembrie 1918. Astfel, autorul ne reaminteºte cã au existat momente de avânt patriotic coagulant, înaintea Marii Uniri, de pildã în 1842, protestul Consistoriului din Blaj, împotriva introduceri unei limbi strãine, alta decât latina, în biserica ºi în ºcolile blãjene, protest în care energia lui Simion Bãrnuþiu a fost determinantã, cã marea Adunare din 3\15 1848 este rodul conjugat al teologilor blãjeni, al revoluþionarilor, al gazetarilor, Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, George Bariþ, Al. Papiu Ilarian. 1868 e un moment de seamã, puncteazã Radu Brateº, pentru pregãtirea marii Uniri, atunci se publicã „Pronunciamentul“, unde se cere clar autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine.O istorie a serbãrilor de la 3\15 mai, la Blaj arãta rolul acestui oraº „în unificarea conºtiinþelor“, susþine pe bunã dreptate autorul. Acestor evocãri pline de talent narativ, plecând de la, cum menþionam, memoriile din epocã, li se adaugã paginile despre perioada primului rãzboi mondial, de pildã scandalul, apoi procesul, finalmente pedeapsa cu detenþia, totul declanºat de poezia „Noi vrem Ardealul“, gãsitã în raniþa unui soldat, elev la ªcoala normalã din Blaj. Cercetãrile duc la Radu Cosmin, încorporat de armata chesarocrãiascã ºi aflat pe frontul galiþian. De la soldat, ancheta ajunge la foºtii lui colegi, iar de aici, dupã percheziþii, autoritãþile militare gãsesc vinovaþi, pentru tipãrirea ºi difuzarea textului pe Simion Rãhãianu ºi pe Augustin Gruiþã, ultimul tipograf, primul funcþionar particular, ºi pe tânãra Maria Puia, absolventã a gimnaziului de fete. Adolescenta moare în închisoare, nu înainte de scrie o epistolã mamei sale, cu ultimele dorinþe. Printre acestea, cea de a fi înmormîntatã „cu tricolor în pãr“. Tot Blajul, „pe linia luptelor din trecut“, avându-l drept strateg pe mitropolitul unit Vasile Suciu, plãnuieºte, cu câteva sãptãmâni „înainte de istorica adunare þinutã la Alba Iulia“ unirea cu Þara, iar Consiliul naþional din Blaj transformã ziarul „Unirea“ în cotidian, organ de luptã pentru Marea Unire. „În aceastã atmosferã soseºte de la Arad, Iuliu Maniu“, adaugã autorul. Dacã vom citi apoi portetele unor Ion Bianu, G. Bogdan-Duicã („Maiorescu Ardealului“, cum ne amintea Cornel Ungureanu cã îl caracterizase succint Ion Breazu) sau Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Pavel Dan etc. din capitolul „Oameni din Ardeal“ vom constata capacitatea lui Radu Brateº de a fixa esenþialul unui om din aceastã categorie. O carte care nu trebuie uitatã, pentru a nu uita cursul învolburat al istoriei noaste, pe artizanii Unirii, a celei de la 1700 ºi a celei de la 1918, vãzute în conexiune, carte de folos tinerilor, mai ales, o ediþie alcãtuitã de Voichiþa Ionescu ºi Liana Biriº, ruda poetului. Sã mai spunem cã spiritul Blajului, implicit spiritul Albei Iulii a Unirii, se va prelungi la scriitorii contemporani porniþi din aceste locuri, de la Ion Brad, Ion Horea, Aurel Gurghianu, Aurel Martin, Dumitru Mircea la Cornel Nistea, sau Aurel Pantea, Ion Buzaºi. 3

integritatea ºi fermitatea caracterului sãu sunt elemente care au influenþat deosebit de mult asupra educaþiei ºi pregãtirii noastre. moartea a venit sã rupã legãtura strânsã care a fundamentat destinele sale cu acelea ale culturii româneºti ºi ale ºtiinþei. Boala nemiloasã. În schimb.Fotografie de grup pe marginea prapastiei tecii Judeþene „O. rostite la catafalcul profesorului. iar bunãvoinþa cu care dãdea îndrumãrile sale atât de preþioase nu va putea fi uitatã nicicând. universitatea se clãtina din temelii. iar drept adio îi rostim tradiþionalul „Sã-i fie þãrâna uºoarã!” Dumitraºcu Pompiliu. muncind cu aceeaºi perseverenþã cu care ºi dânsul a muncit. vizibile ºi ele – drept semnele retorice ale unei „lumi noi”. îi vom cinsti memoria. Arhiva familiei (actualmente în posesia BiblioCluj. conferenþiar la Pedagogie. an. smulgându-l dintre noi prin acest atât de trist ºi fulgerãtor sfârºit. Popovici. iar momentele de reculegere pe care le-am pãstrat au constituit ultimul salut adus celui ce ne-a fost cel mai bun îndrumãtor. dar ºi despre o lume care se nãruie: în 1948 începuse reforma (comunistã) a învãþãmîntului.. sã analizãm critic ºi sã iubim întotdeauna adevãrul.. 8 Decembrie 1952 Îndureratã asistenþã! vlãstare ale noii limbi de lemn.. cîþiva dintre cei care l-au celebrat aici aveau sã îndure – din 1953 încolo – persecuþiile noii puteri: Ion Negoiþescu. IV * Ne-am oprit în faþa Universitãþii. Elogiul demnitãþii profesorului. lumea normalitãþii academice dintr-o þarã liberã. dincolo de figurile retorice obligate ale circumstanþei. . a oraþiilor funebre. îl asigurãm cã vom pãºi încrezãtori pe drumul care ni l-a indicat. marcatã thanatic. D. a stalinismului triumfal. De la dânsul am învãþat sã studiem profund. a opþiunilor acestuia pentru raþiunea dominantã. Popovici. cât ºi în afarã de catedrã. savantul însetat de adevãruri eterne. pentru profesionism ºi solidaritate umanã trebuie citite – ca ºi primele ) ) ) ) ) Profesor de literaturã românã al Literelor clujene. profesorul D. credincios muncii întregii vieþi. Popovici se stingea la numai 50 de ani. va pleca la Timiºoara. când în aceastã mohorâtã zi de Decembrie ne despãrþim de povãþuitorul nostru pentru totdeauna. sã cercetãm atent. pentru cã.. textele vorbesc (fireºte) despre violenþa unei pierderi tragice. De la dânsul am 4 învãþat sã preþuim valorile culturale ale trecutului nostru. În profesorul Popovici am gãsit întotdeauna un sprijin de nepreþuit în activitatea noastrã ºtiinþificã. La cãpãtîiul lui D. Ele nu se vor ºterge din inima noastrã niciodatã. spiritul sãu de jertfã. intelectualii erau deja hãituiþi de noua putere. acelui ce a fost îndrumãtorul neobosit al elanului nostru cãtre ºtiinþã. Ion Gheþie. Popovici nu a mai apucat-o. Acum. Le restituim. care i-a mãcinat sãnãtatea. Nicolae Pârvu. În plinã activitate ºi neobositã nãzuinþã spre ºtiinþã ºi culturã. Ioana Bot Nimeni nu s-ar fi gândit miercuri seara cã participarea profesorului Popovici la ºedinþa Cercului Literar avea sã fie ultima întâlnire dintre dânsul ºi studenþii sãi. se afla la datoria pe care a împlinit-o statornic ºi cu conºtiinciozitate. Munca sa grandioasã ºi perseverentã depusã în domeniul ºtiinþei. a unei lumi care se sfîrºea. sã apreciem pe luptãtorii pentru libertatea ºi emanciparea poporului. l-a lovit mai puternic ca niciodatã. Oratorii stãpînesc deja strategiile „vorbitului pe dedesubt” ºi ale oportunismului de paradã. ei alcãtuiesc o ultimã „fotografie de grup”. în 6 decembrie 1952. pornit din adâncul recunoºtinþei obºteºti. Pompiliu Dumitraºcu ºi Mircea Zaciu vor rãmîne la Cluj. O lume pe care. Sunt îndrumãri pe care regretatul nostru profesor ni le-a dat atât de la catedrã. Ioan ªerdeanu. pentru a aduce un ultim omagiu. Vestea încetãrii din viaþã a iubitului nostru profesor ne-a cutremurat pe toþi. în momentul când. continuîndu-ºi carierele universitare. din fericire. vãlul negru al durerii a pus stãpânire pe noi. stud. dactilografiatã. aici. Goga” din Cluj) pãstreazã între documente ºi mica broºurã.

sã ne plecãm genunchii ºi sã-i închidem imaginea luminoasã ºi nepieritoare în adâncul sufletelor. un neobosit cãutãtor al dreptãþii. ºi-au sacrificat cu dezinteres cele mai bune calitãþi ºi nãzuinþe pentru înaintarea ºi ridicarea neamului lor ºi a ºtiinþei. profesorul D. nu numai dirijând activitatea unei întregi instituþii. A adunat un material imens pentru studiul literaturii noastre. în faþa omului ce a fost ºi a operei ce a creat-o. Popovici ºi-a înscris numele în cartea de aur a oamenilor aleºi. Fineþea ºi distincþia cu care ºtia sã conducã îl fãceau nu numai iubit. întovãrãºind-o de adânca noastrã recunoºtinþã ºi aducere aminte. atent oricând la greutãþile inerente oricãrui început de activitate ºtiinþificã. aplecat – dacã era nevoie – pe o fiºã de bibliotecã. A fãcut din aceastã catedrã un focar de ºtiinþã înaltã. Om de ºtiinþã. Popovici a fost conducãtorul de nepreþuit al nãzuinþelor noastre spre ºtiinþã. el a devenit la 1 Noiembrie 1936 profesor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Universitãþii din Cluj. când în faþa Universitãþii pe care profesorul D. A fost un luptãtor consecvent pentru binele ºi progresul neamului. la semnul care nu iartã. Din 1930 pânã în 1934. la o vârstã când opera îºi rotunjeºte ºi substanþializeazã limitele. dar sporise împrejurul sãu acea frumoasã undã de respect ce asigurã ierarhia creatoare a unei instituþii de culturã. Ca un mare savant. al cãrui dezinteresat slujitor a fost. din linia dreaptã a vieþii lui interioare ºi toate acestea dãdeau colaborãrii cu el un farmec rar ºi o importanþã care îþi impunea chiar ºi în domeniul personal de activitate. A fost un dascãl luminat. se cade. În Dumitru Popovici. A scris lucrãri de o soliditate 5 . Popovici lasã în urma sa un gol imens. cercetãtor neobosit al patrimoniului spiritual al neamului. care. iatã de ce l-am iubit ºi iatã de ce amintirea lui ne va lãsa în inimi o dârã de luminã prinsã în amarul regretului de a-l fi pierdut mult prea curând. Privind retrospectiv munca întregii sale vieþi. Îndrumãtor dezinteresat al studenþilor. cãutând sã surprindem sensul ºi structura voinþei sale admirabile. Mai bine de un an l-am vãzut zi de zi în mijlocul nostru. mândra lui staturã avea sã se surpe brusc. cum rar a produs poporul nostru. cãutãtor perseverent al adevãrului. aducem ultimul omagiu ilustrului dispãrut. de devotament nemãrginit faþã de culturã. de nesuplinit. ºi strãduindu-se sã limpezeascã situaþiile mai greu de rezolvat. I se citea pe faþã ºi în gest o reþinere înaltã. un stil. lector de limba românã la Facultatea de Litere din Paris ºi la ªcoala Naþionalã de limbi orientale de acolo. pe tãrâmul ideilor. a iniþiat cercetãtori tineri. spre care a nãzuit în fiecare clipã a vieþii lui. prin inteligenþa sa atât de cuprinzãtoare. Nãscut la 25 octombrie 1902. Iatã de ce l-am respectat. Toate aceste aspecte ale activitãþii sale au fost umplute din plin de sufletul sãu generos ºi plin de umanitate. Popovici nu s-a limitat la activitatea teoreticã. când Biblioteca trebuia pe încetul sã-ºi defineascã rolul sãu hotãrât în viaþa spiritualã a acestui oraº vechi. de organizare de premize ale evoluþiei ulterioare. judeþul Olt. putem afirma cu profundã recunoºtinþã: mare a fost partea sa. Biblioteca îºi gãsise un îndrumãtor extraordinar de preþios. era nevoie de mintea sa armonioasã ºi de încordarea sa disciplinatã. Popovici a fãcut parte din grupul restrâns al oamenilor aleºi care. care venea din caracterul sãu statuar. Profesorul D. Pânã când. considerând activitatea desfãºuratã în toate sectoarele pentru progresul culturii româneºti. Din marea sa experienþã de savant. el aducea aici o aplicaþie rarã a amãnuntului luminos. strãlucitul profesor de Istoria literaturii române. Noi ºtiam cã o boalã necruþãtoare îl ameninþã ºi admiram capacitatea lui de muncã. E o loviturã neaºteptatã ºi deosebit de grea. Popovici n’a concentrat în complexul fiinþei sale numai calitãþile unui excepþional om de ºtiinþã. Era omul care dãdea nu numai personalitãþii sale dar ºi instituþiei unde lucra. Dumitru Popovici a studiat la Universitatea din Bucureºti ºi la Paris ºi anii de studenþie. lãsând la o parte orice vanitate ºi interes personal. Dar profesorul D. Gheþie * Biblioteca Academiei a avut marele nenoroc sã-ºi piardã pe iubitul ºi respectatul ei director. dar în acelaºi timp transmite generaþiilor urmãtoare strãlucirea unui nume imaculat ºi a unei opere excepþionale. prin cultura sa adâncã ºi diversã. cât ºi a unei provincii cu puternice tradiþii culturale. ce întrec interesul personal. a coborât în mijlocul poporului care l-a generat ºi a rãspândit în mijlocul sãu luminã ºi strãlucire nebãnuitã. Popovici a ilustrat-o prin activitatea sa ºi a ridicat-o la culmi nebãnuite prin personalitatea sa. sã-i fundamenteze existenþa ºi sã-i consolideze importanþa. de câte ori am lucrat împreunã. I. urmãrindu-l în explicaþii ºi directive. nu au fost decât un timp de uriaºã muncã. Aºa l-am vãzut ºi l-am simþit. înþelegându-ºi menirea. ce pretindea sã devinã un modest ºi în acelaºi timp mult util colaborator în efortul general al cercetãrii ºtiinþifice. Iubitor al poporului românesc. ca ºi cei de mai târziu. care prin înaltul sãu prestigiu ºtiinþific. care a dat întotdeauna cãldurã ºi luminã fiecãrui gest al sãu. într-o zi încã atât de aproape de noi. profesorul D. acea rigoare ºi acea probitate excepþionalã. în comuna Dãneasa.Profesorul D. profesorul D. Astãzi. ajutând pe toþi. abnegaþia minunatã cu care se dãruia unor rosturi superioare. În deosebi în faza aceasta de început. prins apoi într-o bogatã sintezã. dar interesat de lucrul fiecãruia în parte. care prin munca lor neostenitã au ridicat prestigiul ºi nivelul întregii culturi româneºti. pe care au slujit-o cu abnegaþie pânã în ultimele lor clipe. care au fãcut din opera sa de istorie literarã un masiv închegat care se profila spre monumental.

printre cele dintâi. Ca produse ale unei îndelungate istorii. din partea conducerii Universitãþii „Victor Babeº”. ultimul salut. Ca istoric ºi critic literar a dat cercetãrii literare un caracter ºtiinþific. prin gândirea sa clarã ºi ordonatã. De la catedra de Istoria literaturii române împãrtãºea studenþilor cu o dragoste nemãrginitã cunoºtinþele sale bogate. prin sobrietatea ºi eleganþa lucrului sãu.ºtiinþificã impresionantã. prin excepþionala sa vocaþie ºtiinþificã. Valoarea noastrã însã se determinã dupã fapta ºi gândul nostru: dupã mãsura în care gândind ºi fãcând am adus luminã ºi schimbare în jurul nostru. Aºteptam cu nerãbdare ziua cursului. dupã o luptã pentru o culturã progresistã legatã de popor. Negoiþescu * Universitatea „Victor Babeº” pierde prin încetarea din viaþã a profesorului Dumitru Popovici un eminent om de ºtiinþã ºi un dascãl de mare valoare. prin multiplicarea cursurilor pe care le-a þinut. Mã gândeam la lecþiile despre Bãlcescu pe care ni le va preda la începutul sãptãmânii. Aceastã operã îºi are un loc bine stabilit în istoria culturii noastre.. Abia venit la Cluj ca profesor a avut grija. rãmân de la profesorul Popovici 24 de lucrãri de istorie ºi criticã literarã... Fruntea-i era scãldatã de luminã ºi din ochi i s-au furiºat douã lacrimi.. A condus severa ºi importanta publicaþie periodicã „Studii literare” ºi a scos ediþii comentate ale clasicilor noºtri. Vrednic ºi mândru . noi suntem în prefacere ca istoria. O veste fulgerãtoare s-a rãspândit peste tot – lacrimi ºi doliu – : iubitul nostru profesor D. Niciodatã nu era mulþumit de cât preda: vroia tot mai mult. Ani de-a rândul a fãcut parte din comisia examenului de capacitate pentru limba ºi literatura românã. Aduc aci. cu o putere de muncã neînfrântã. ridicând prin conºtiinciozitatea de care a dat dovadã întotdeauna prestigiul acestei competiþiuni. Spirit de umanist.. de aceea suntem siguri cã durerea de acum va fi înlocuitã în gândurile noastre de mai târziu prin numele lui. A cerut cu insistenþã sã-i dãm voie sã prezideze ºedinþa comemorativã a centenarului lui Nicolae Bãlcescu. Dar.. bine cumpãnitã ºi sistematicã. Rãmân începute dar neterminate 4 lucrãri de valoare deosebitã. urmãrind cu deosebitã perspicacitate circulaþia ideilor sociale în cultura româneascã. dintre care e destul sã amintim studiul sãu despre literatura românã în epoca luminilor. pentru o culturã care sã ridice poporul ºi sã-l ducã la triumful mai binelui. În afarã de studii mai mãrunte ºi recenzii publicate în reviste.. distinsului profesor. N-au trecut decât trei zile de-atunci. Cât de frumos ºi cât de cãlduros ne-a vorbit despre viaþa eroicã a acestui luptãtor pentru drepturile poporului ºi pentru democraþie. I. pe care nici boala nu a putut-o doborî. sã vinã în ajutorul studenþilor. Nicolae Pârvu activitatea lui artisticã ineditã: a scris piese de teatru. cum e aceea a operelor lui Heliade Rãdulescu. prin cinstea exemplarã a atitudinii sale umane.. profesori ºi studenþi ºi nu-l vom uita. despre tragicul ei sfârºit. Era oare o presimþire? A dat mâna cu noi ºi ne-am despãrþit. lovit de-o crudã boalã. Îl regretãm cu toþii. Puþini cunosc Popovici ni-l prezintã ca atare: o minte deosebit de cuprinzãtoare. ci de toate aspectele vieþii universitare... puse toate în slujba luminãrii studenþilor. Popovici. S-a ridicat prin forþe proprii ºi a pãºit în Universitate printr-o probã grea ce i-a sporit consideraþia în ochii tuturor celor care l-au cunoscut. Opera scrisã ºi exemplul personal în viaþa de 6 toate zilele ºi la catedrã ale profesorului Dumitru * Sunt numai trei zile de când l-am vãzut la ºedinþa Cercului Literar. prin generozitatea ºi temeinicia opiniilor sale. dupã mari ºi zdrobitoare suferinþe ºi-a dat sfârºitul! Dupã o muncã bogatã ºi rodnicã depusã pe ogorul culturii.. S-a interesat nu numai de bunul mers al facultãþii din care fãcea parte. Dumitru Popovici a fost o podoabã a culturii noastre. ºi moartea l-a surprins pe când traducea în versuri „Divina Comedie” a lui Dante..

cu îndrumãrile sale preþioase. le dãdea îndrumãri asupra metodelor de muncã îi încuraja în cercetãri. Vechi luptãtor democrat. A stat oricând la dispoziþia studenþilor ºi a membrilor catedrei. cãtre scriitorii care ºi-au pus opera în slujba unui ideal social înalt. Munca dârzã ºi sârguincioasã. încã dintr-o epocã de tristã amintire. jertfa persoanei pentru înflorirea culturii poporului. Studiile sale literare au adus o bogatã contribuþie la cunoaºterea culturii ardelene moderne ºi a pãtrunderii ideilor socialismului utopic în cultura românã. ci trãieºte ºi va trãi prin operele scrise. golite de conþinut. Cu câtã dragoste vorbea cu studenþii la cursuri. El n-a murit. A iubit mai presus de orice munca ºi a murit la datorie ca vrednic slujitor al culturii. a muncit neobosit. zi de zi. Într-o perioadã de înflorire a culturii putrede burgheze profesorul D. în cercetãrile sale ºi mai ales în cursurile universitare. Mircea Zaciu 7 . se simþea adânc pãtruns de datoria ºi rãspunderea ce o are în faþa poporului: de a pregãti cât mai temeinic noua generaþie pentru ca seminþele de luminare aruncate sã dea roade bogate pe ogoarele viitorului. D. le împãrtãºea – cu sufletul larg deschis – din bogata sa experienþã. oriunde ºi oricând. el a reîmprospãtat amintirea lui Eminescu. cu gând curat. Popovici a dus o neobositã muncã de cercetãtor în domeniul ºtiinþei literaturii. Posedând o culturã bogatã ºi o informaþie neîntrecutã în domeniul istoriei noastre literare. depunem cununa lacrimilor noastre de durere. la orele de consultaþii. opunând unei literaturi formaliste. II * S-a stins în noaptea de 5 Decembrie unul din cei mai buni profesori ai Facultãþii noastre: prof. Popovici ºi-a îndreptat atenþia. pilda nemuritoare a geniului eminescian. cu doruri ºi nãdejdi îi vom urma pilda ºi nu-l vom uita niciodatã! A fost un adevãrat ºi vrednic dascãl! Ioan ªerdeanu. la catedrã ºi la filiala Academiei RPR fãrã sã þinã socotealã de greaua boalã care-l mãcina. cãtre literatura de idei. stud. Vrednicul dascãl s-a stins în plinã muncã de luminare. când universitatea era dominatã de spiritul ºovin ºi guvernatã de pontifii culturali ai fascismului. la seminarii. prin nãzuinþele ºi idealurile semãnate în inimile generaþiilor ce s-au împãrtãºit de la flacãra inimii lui. Atunci când operele marilor noºtri clasici erau nesocotite.dascãl. ne vor fi pilde vii în lupta ºi munca ce ne aºteaptã! Ca un prinos de recunoºtinþã. an. cu sfatul sãu. Dâra de luminã rãmasã însã în urmã nu se va stinge niciodatã. Dumitru Popovici.

la distanþe de ani. o tãieturã modernã ºi esenþilaizare. îndatã dupã prefaþã. prin care eu fug prin vreo 40 de ani de amintiri.Ne/Despartire de Grigore Vieru ) ) ) ) ) . în care eu mã aflu la un drum de-ntoarcere spre casã. aranjamentul nereuºind. de aceea în formularea: “. despre care sã te tot întrebi. presupun cã pentru întâia oarã. în vreun fel. în gând . accident rutier. o întâlnire de acest gen. pe paginile de gardã. un prieten de douã ori ca un frate ºi un poet înãscut. din Ipoteºti: “ªtiu: cîndva la miez de noapte / Ori la rãsãrit de soare / Stinge-mi-s-ar ochii mie / Tot deasupra cãrþii Sale”. “O. Totul în formula unei tehnici de notaþie. prin mai mulþi ani. ochii îþi cad. pe aceste versuri. din 1964. pe la 1. Lacrimã. fatalmente sub un dor din Hora Unirii de Alecsandri cum ºi într-o credinþã în dreptul la existenþã a cuvântului o vreme încãtuºat. trimis întreg pe lacrima acestui izvor”. care în prealabil vor mai fi comunicat. Aurel Rãu Grigore Vieru.sã fi fost pe la ora. între doi «tineri poeþi». în litere de tipar. o reparcurg. Doamne. în urma unui trist. Iar datarea. aflându-mã într-un program scriitoricesc în oraºul capitalã a lagãrului unei lumi. interziºi. sã lupþi iatã cu o lacrimã numai sub scut literar. Numele cãrþuliei amintite. dar. pentru autor: “Plecu-mi fruntea spre ele: / Dulci vetre! / Cu ochii în rouã / Un verde ne vede”. în aceastã iarnã. închinate de cãtre Grigore marelui sãrbãtorit anual prin ianuarii. de înfiorãri. semnatã de Marin Sorescu. invocatã? A fost numai cu vreo 90 de minute mai târziu. în Moldova lor. cu un complot al ei. deci cu muzica din “Mai am un singur dor”. cu câte o dedicaþie scrisã de mânã). ªi când. se instalase. ca-n tragicii greci la un semn de destin. într-un interval de vreo doar cinci-zece minute cât îi e dat unui tren Moscova-România. pe un peron.. tipãrit în Bucureºti. pe sub nori cu zãpadã. În ea. îmi arãtasem dorinþa de a opri la întoarcere. Începe cu versurile: “Cineva / a trecut prin pãdure: / Ea? Nenumitul? / Frunza tresare”. poezia de deschidere îmi e de asemenea dedicatã. în apãrarea vieþii lui. 1982.. cãci data e «5. pentru o rugãciune a ta la ore de liturghii.dorul lui Grig. când cerul e (“Duminicã sã fii”) deschis. se întoarce de la o festivitate unde îl evocase pe Eminescu la 159 de ani de la naºtere. e Numele tãu.. de un interval în care un avion plecat din România la Chiºinãu sã-l poatã aduce. Dorul. iar cunoºtinþa e în acel moment ºi stinsã. Spunând de o lacrimã. Apoi aceste patru versuri. poezia aceasta. fãrã plete. torace ºi abdomien – ºi în felul acesta e prinsã prima zi de duminicã dupã un vuiet de cãderi de pietre. IX. craniu. Cãci. dar toate de suflet. în oraºul fost românesc. în legãturã cu care medicii sunt “rezervaþi”. sã staþioneze în capitala republicii «surori» socialiste moldoveneºti. Grig cum îi spuneam câteodatã ºi eu. de încifrãri.parcã din istoria revistei Steaua. ce-i aparþin (toate.. cum s-ar ascunde un cifru. nu multe. urmând publicãrii. cum. Are o fotografie cu un Grigore Vieru tânãr. amãnuntul este fixat de o altã dedicaþie de mânã (pe care de asemenea o deþin). ce nu va mai fi întreruptã. cu încãrcãturi de simbol. ºi astfel ei sã se recunoascã. ca ºtiindu-se poate numai din scrisori. cu «poeme». care-i ºi prin naþional. în puterea unor atari legi! Accidentul se petrece matematic noaptea. trebuie sã plece dintre oameni subit. cuvântul îl iau din respiraþia lui de cândva: dintr-o dedicaþie pe care mi-o face pe o misivã cu volumul. consideratã adevãratul debut. 69». pentru o bãtãlie a medicilor. în schimb. care se vor dovedi urmãritoare. finale. a câtorva bine primite de criticã ºi cititori 8 cãrþi de literaturã pentru copii. pe când autorul unei poezii Legãmânt. Nu i se dã nici rãgazul cel mai zgârcit. intitulat Izvorul ºi clipa. pe o cãrþulie îngustã ca un telefon de azi celular. de la conducere la conducere de «uniuni»din republici. vreo trei. “La steaua”. spre o urcare a sufletului la cer. mamã”. din 1981. în colecþia “Cele mai frumoase poezii”. în întâlnirile noastre faþã cãtre faþã. Dacã nu mã înºel. puþin limbaj esopic . în garã. Se fãcea cã. fãrã rimã.30. ori noi sã înþelegem din ºtiri trunchiate mas-media situaþia realã a centrelor vitale afectate din trupul sãu slãbit – creer ºi inimã. O lacrimã. tipãritã în 1968. cum o stare de comã. Dar. Un noian de ani. fãrã nici o pãsuire. deschizând la nimerealã cãrþi de prin rafturi. cu frunte . mi se putuse intermedia telefonic. pentru vreo zi. la al cãrui început noi doi ne întâlnim. în Bucureºti.

O efigie.dintr-odatã. din judeþul Bistriþa-Nãsãud. unde îi este consacrat un substanþial capitol. dincolo de Prut. pe care s-o complineºti prin apelul la o recuperare criticã din cele mai autorizate. desigur. Într-un vers din douã cuvinte. graþios. Avarie în legãturã cu care stã. formulare în sprijinul cãreia e citatã poezia emblematicã. «oracular-mesianicã ºi înverºunat pamfletarã». scrise. prin opera distructivã a timpului. câteva ilustraþii fine. moarte. prin ultimu-i vers. dupã o prelungitã cinã. pe de o parte de har. dupã cum. / Din limba sfântã-a noastrã». prin care lumea culturii e mai bogatã.. latine. cu încheerea: «Sunt Prutul singur ºi istoric. visãtoreºti. cu suflet nu numai moldovean. aºa numindu-se pentru el limba lui. când mã aflu eu în casa lui. la o judecatã a urmaºilor. cum trebuie sã accepþi povestea cu omul numai de cuvinte. episod dintr-un drum. de când pâlpâie în verbul sãu o luminã. ºi «poezia de inspiraþie naþionalã ºi socialã pe linia tradiþionalã Eminescu-AlecsandriCoºbuc-Mateevici-Goga». îi place mult. nici s-o sperii. o informaþie pe care o iau de pe Internet: cã primul text post-belic cu litere latine în Republica Moldova. criticul condus de idee care-i academicianul Mihai Cimpoi. de grad fiinþial. doar pe un alt volum al sãu. de înalt. distribuit în trei cicluri. O risipã de frumuseþi. / C-ai putea sã mergi cãlcând / Pe seminþele ce zboarã / Între ceruri ºi pãmânt». în 1990 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. pe de alta de sprintãri.Noian de ani în care lucrarea scrisului sãu. mama «concretã. împreunã cu soþia lui Raisa. o prefaþã scrisã de Ion Druþã. mai târziu. pe care îl poþi reduce la aceste patru circumscrieri: o accepþie. ca în strofa: «Uºoarã. o eternã temã a mamei ºi a maternitãþii. a erosului. în visul viaþã. simþul metaforicului. tipãrit în 1974. în 1991. totuºi. femeia ca «tainã în taina naturii. rotunjeºte un profil de scriitor mare. locuind când la Chiºinãu când la Bucureºti. în care «erbile» vor redeveni «ierbile». de la noi – decât ca pe un om din cuvintele. «Nu am. Cartea cu titlul O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia. De efigie. în peniþã. Nu ºtiu un altfel de plâns. Grig . din poveºti. una în 1974 ºi alta în 1977. Între datele biografice ale tot mai cunoscutului îndrãgostit de limba românã. deci situatã la mijloc. o noapte.. umanã. doar o respiraþie caldã. la o Sãrbãtoarea limbii române. sã spui: dintr-un scenariu al eternei lupte dintre clasici ºi moderni. iar ºi iar: Grigore Vieru. Muma în genere».. Încât sã lase. inclusiv la Cluj. cînd el e drumeþ în Ardeal. prin începutul deceniului 10.. când el îmi transcrie. ca o deputãþie. o valoare spiritualã de excepþie. îmi apare printr-o ceaþã ºi oaspete în locuinþa mea de la etajul unei case de pe malul Someºului .dacã nu ºi în casa pãrinþilor mei. / El de-o vecie izvorãºte. pe care / Nu poþi s-o nãbuºi. în ceea ce va urma. parcã doar vrãºmaºe neguri de istorie. cu care el înfruntã. în acelaºi an 1976.. Dar înzidirile pot fi multe altele. o parantezã. a visului. mama «naturalizatã. Sunt. apare în 1988. vibrant. maicã uºoarã. ºi al fmiliaritãþii lucrurilor». cum ºi de bunãtate ºi dragoste. realã». sau sonurile: «Pe ramul verde cântã /O pasãre mãiastrã /. // Sunt doina. în care poetul cautã ºi gãseºte «o semnificaþie miticã». într-un interes oarecare. acesta peste un pod care era numit pe atunci de flori. cu numele întreg ºi menþiunea: «Chiºinãu» ºi «30 sepembrie 1976». din realitatea mai mare. devenitã «Mama Naturii ºi Cosmosului. ºi învinge. apropiatã. / Chiar dacã-ar fi acoperitã / Cu-o mie una de Siberii». stãpânã a Marelui stãpân . de care dispui mulþumitã unui autor de istorie literarã în sobrã cunoºtinþã de lãsãmântul inspirat cãlinescian. Dar scris gãsesesc un semn de dialog între noi. ªi cînd îl ºi gãzduiesc. ªi nu-l mai disting bine pe Grig – care devine. întreagã poezia Dar iatã printre crengi. iar textul e în alfabet cirilic. . ca eroii literaturii lui de copii. dedicatã. formativã prin specificul unui crez literar cu miza pe permanenþe din etnic ºi etic. ºtiu bine. spre un sfârºit de ev. natura va fi maternizatã». din care primul se numeºte Cântece pentru mama. / Ghimpatã sârmã îl rãneºte.Dorul». Cu excepþia. / Ea le-ar lua. la zãri de mit. Aproape. brutale. figureazã ºi douã referiri la douã cãlãtorii întreprinse în România ca invitat al Uniunii Scriitorilor de aici («eu viaþa întreagã am vrut sã trec Prutul»). fie ea ºi trufaºã. Privitor la aceastã transcriere. (continuare în pag. motivul copilãriei. de frumuseþi ale verbului. când. taina ei. pentru recuperarea unor rãmâneri în urmã. «Ierbile miºcã». / De-ar spune ºi cuvinte /. de opus unei realitãþi din lumea realã. ºi cu etern românesc. dureroase. semnat Grigore Vieru. cumva bipatrid. scutitã de eventuale distanþãri teziste ori vederi închise. cu toate cã survin ºi niºte evenimente de breaslã. care a erupt printr-un friguros genar. / Îl suge de-o vecie marea. un chiar titlu de nou volum (Un verde ne vede!). vreo trei Adunãri sau Conferinþe ale Uniunii Scriitorilor. fiindcã mijloceºte. în raport cu o altã întrevedere. în acelaºi sens. în care «jocul» presupune «imaginaþie.. de mesaj unionist. cu litere de mânã. a încã unei întrevederi: în actuala locuinþã a mea. inventive.boltitã ºi niºte ochi mari. Iar poemul. în preajmã numai cu cãrþi ale lui. sub stele de ideal. modelatoare de conºtiinþe.cu tine nimic». s-a spus.15) 9 . primul cuvânt debuteazã fãrã «i»: «Erbile».

fãrã patetism. Cã tinerii sunt peste tot la fel. editor. cu luciditate. darurile primite. iar onestitatea. ci cald ºi apropiat. patronat de Institutul de Culturã ºi Centrul Cultural Italian Cluj. Celor care doresc sã-l cunoascã pe Marian Papahagi mai îndeaproape le stã la îndemânã ultimul sãu volum. Marian Papahagi putea spune la capãtul prea scurtei sale vieþi împreunã cu Sf. cã avem o ºansã numai în mãsura în care mai izbutim sã gãsim în noi ºi în afara noastrã resurse pentru speranþã. de fin de siècle. mã leagã ºi de unii ºi de alþii o profundã afecþiune.“ Profesorul Papahagi. an întunecat al perioadei comuniste. cu pasionatã smerenie. 7). ca oameni ai secolului XX. Un mod de a perpetua memoria italienistului de anvergurã europeanã este ºi aceastã râvnitã distincþie. profesorul a condiþionat acceptarea numirii de permisiunea de a continua sã-ºi þinã cursurile la Facultatea de litere din Cluj. sã studieze. critic literar. condiþia ºi sã construim. pentru a lãsa aceastã lume. Acum este rândul nostru sã-i continuãm cu tenacitate ºi modestie lupta. instituirea unui prestigios premiu Marian Papahagi. împotriva oricãrui sentiment crepuscular. intitulat Raþiuni de a fi (Bucureºti: Atlas. un astfel de gest pare aproape de neînþeles.“ Al doilea cuvânt definitoriu pentru Marian Papahagi. în amurgul vieþii noastre. credinþa am pãzit-o“ (2 Tim 4. sã ne asumãm.. nimic. pentru a aminti doar unele din multiplele sale calitãþi. Marian Papahagi îndemna la speranþã. cinci de ani ºi mai bine nu fac altceva decât sã merg zilnic la ºcoalã. Primul – „speranþã“. ilustru profesor al Facultãþii de litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj. un îndemn care-ºi menþine actualitatea ºi acum: „În ce ne priveºte. italienist de valoare internaþionalã. învãþând ºi/sau predând. în încercarea de a ne fructifica. care-ºi iubea meseria ºi studenþii cu o iubire exigentã.)“ mãrturisea profesorul într-un interviu din 1998. În goana actualã cvasi-generalizatã dupã cãpãtuialã prin orice mijloace.MARIAN PAPAHAGI IN MEMORIAM Andrei Goþia Se împlinesc zilele acestea zece ani de când a trecut la cele veºnice Marian Papahagi (19481999). profetic. continuã mereu sã înveþe ºi astfel sã spere? Marian Papahagi era un adevãrat dascãl. Pavel: „Lupta cea bunã am luptat. în colaborare cu Universitatea Babeº-Bolyai. lexicograf. când a ajuns sã conducã Accademia di Romania din Roma. în ciuda staturii sale intelectuale 10 excepþionale. sub egida Ambasadei Italiei în România. Vorbind despre literatura românã în relaþie cu alte literaturi. perseverenþa ºi . apãrut postum. Iatã de exemplu un interviu din 1988. nu era deloc Mesagerul al spatiului . este menit sã rãsplãteascã eforturile unui artist sau om de ºtiinþã care a contribuit la intensificarea relaþiilor culturale româno-italiene. „Îmi place sã lucrez cu tinerii. ar trebui sã ºtim. acesta spunea în 1985: „Mi se pare important. Care era secretul sãu? Iatã cum rãspunde el însuºi într-un interviu din 1982: „De vreo douãzeci ºi respectul faþã de propria vocaþie – virtuþi de muzeu.“ Oare câþi dascãli astãzi s-ar recunoaºte în acest model. fiecare în propriai viaþã. legat de primul. Era suficient pentru cei care-l cunoºteau sã-l vadã pe coridoarele facultãþii pentru a se molipsi de buna dispoziþie ºi speranþa pe care acesta le iradia. mi-am isprãvit alergarea. De asemenea. însã. al celui care. sã spere (. spiritualiceºte. e o banalitate: aºa este! Dar ceea ce nu ºtiu ºi mã îngrijoreazã este dacã noi izbutim sã le dãm suficientã încredere cã meritã sã lucreze. dar în care. 1999). mai bunã! Evocarea profesorului la Universitatea La Sapienza din Roma ºi comemorarea de la Facultatea de Litere din Cluj au subliniat cu precãdere aceste virtuþi. în spaþiul unei literaturi fãrã de care n-am fi. re-întemeietor al ªcolii române de la Roma. ce ºi cât putem construi. scorþos ori infatuat. Astfel. am încercat sã-i învãþ câte ceva ºi pe copiii ºi pe studenþii mei. este „a construi“. Douã sunt cuvintele care apar mereu în interviurile adunate în acest volum.. traducãtor.

Ion D. Aceºtia datoritã faptului cã erau plãtiþi cu lefuri modeste („mistuite de greutãþile traiului.000 de coroane anual. prin diferite fundaþii. ºi-a închis porþile.000 de coroane iar subvenþia statului se ridicã la 5. într-un þinut unde nu se produc decât cãrbuni”) nu îºi puteau trimite copiii la ºcoli îndepãrtate.” Budapesta etatizeazã institutul dar face. Înainte cu câþiva ani de intrarea în secolul XX. Ministerul de Finanþe emite Ordinul din 16 Martie 1903 prin care cedeazã comunei Petroºani un teren de 3. zilnic. o instituþie puternicã a ideii de stat ºi a culturii naþionale. El a fost coleg cu alþi 15 elevi (Bun Gheorghe. Kubaszek Iancu. Statul acordã gimnaziului un ajutor. Dacã pânã în 1890 nu exista în Vale decât o singurã societatea de exploatare a cãrbunelui (care scotea. un grup de intelectuali din Petroºani pune bazele unui gimnaziu din care. dupã trei ani de existenþã. de 1. În anul 1886 a luat fiinþã. leafa profesorilor. un memoriu Ministerului de Instrucþie de la Budapesta în care se aratã importanþa institutului ºi cere. în epocã.” În primul an de funcþionare a institutului din cei 60 de elevi înscriºi doar 8 erau români. anual. Deschiderea liniei ferate Petroºani-Livezeni-Lupeni a reuºit sã dezvolte ºi vestul Vãii Jiului. ªtefan Octavian ºi Tirea Mihai) veniþi. drept unul din cele mai bogate þinuturi carbonifere din Europa. s-a dezvoltat Liceul de bãieþi.200 mp din proprietatea de douã iugãre ºi douã sute opt stânjeni pãtraþi din terenul destinat pentru grajdurile minelor. Maros D. Întemeierea gimnaziului nu era cu putinþã fãrã implicarea societãþilor miniere. Mihail. E momentul în care se putea publica „concursul de edificare”. În anul 1900. consideratã. Numãrul funcþionarilor de stat. ºi spre Valea Jiului. din anul ºcolar 1901. În anii 80 ai secolului XIX populaþia Vãii Jiului abia atingea cifra de 10. Joja Nicolae. suma s-a ridicat la 3.000 de florini. Comuna Petroºani vine în ajutorul gimnaziului prin împrumuturi ºi subvenþii. Numãrul profesorilor creºte ºi.000 de coroane pentru cheltuielile de început ale clãdirii. din toatã Valea Jiului. Intemeietorii voiau „ca acest început. Stanciu Petru. Datoritã acestui drum cãrbunele pãtrundea în Regat iar bogãþiile ºesului oltenesc se revãrsau. Sîrbu. un caracter particular dar în urma Hotãrârii din 8 martie 1897 a Primãriei comunei Petroºani el devine comunal. Mayer Zoltan. Homescu Ioan. Golgoþiu Sabin. Munteanu Nicolae. cu vremea. Comitetul ºcolar reuºeºte sã adune suma de 25. . acum. fie etatizarea lui fie acordarea unui ajutor de stat pentru a putea funcþiona în condiþii onorabile. Liceul data din 1894 ºi viaþa lui era în strânsã legãturã cu dezvoltarea industrialã a Vãii Jiului. pus la cale cu atâtea osteneli ºi jertfe. sub conducerea energicului director Andreics.000 de coroane iar în anul urmãtor la 4. o sumã suficient de mare ca sã le poatã permite ridicare unei clãdiri noi unde gimnaziul sã se stabileascã definitiv. la Petroºani. la Petroºani. directorul minelor din Jiul superior. Faptul cã directorul minier Ioan Andreics a dat dovadã de mare solicitudine faþã de tânãrul institut „poate fi considerat ca întemeietorul acestei ºcoli” Comitetul ºcolar al gimnaziului trimite. ulterior. la început. în consecinþã. a fãcut legãtura rutierã între comunele Livezeni din Valea Jiului ºi Bumbeºti din Gorj. minieri. gimnaziul devine public ºi poate asigura. 50-60 vagoane de cãrbuni). Noua temelie se pune în toamna anului 1903 iar un an mai 11 ) ) ) . ºi o politicã de maghiarizare forþatã prin faptul cã îndepãrteazã „copiii Românilor bãºtinaºi ºi ai muncitorilor români de la cultivare sau îi constrânge sã cadã jertfe unei culturi strãine. Comitetul ºcolar. dupã 8 ani au luat fiinþã patru noi societãþi miniere care transportau. de cale feratã se ridica la mai multe sute de suflete. Poenar Ioan. a donat suma de 10. Încã din acele vremuri de început primãria a avut intenþia de a etatiza gimnaziul iar comisarul Ministerului ungar al instrucþiei a recomandat realizarea ei. tãiat în stâncile defileului. din pãcate. integral. încã de la înfiinþarea lui.1902.000. Raþiu Eugen.1939.000 de suflete dar în deceniul urmãtor numãrul populaþiei se dublase. ªandru Aurel. în acelaºi timp. Drumul. sã devinã. Acest modest gimnaziu a avut. Datoritã directorului Andreics se schimbã localul iar noul edificiu e mult mai potrivit cu misiunea gimnaziului. elev la Liceul de Stat pentru Baieti din Petrosani Mihai Barbu Au fost 16 Sîrbu Dezideriu a absolvit Liceul de Stat pentru Bãieþi din Petroºani în promoþia 1938. intenþioneazã sã adune. Iosif Rotter. între 250 ºi 300 de vagoane. zilnic. un gimnaziu particular german care. Moldovan Victor. .

recomandat la premiere de cãtre corpul profesoral ºi de cãtre catihetul greco-catolic român. În anul 1909 au luat bacalaureatul 36 dintre candidaþi (din care14 erau români).54. Bacalaureatul. Primãria din Petroºani îºi dã acordul pentru etatizare în ziua de 21 iunie a aceluiaºi an.1909. În acel moment. Lucrurile se clarificã. în principiu. gimnaziul s-a mutat.000 de coroane chiar ºi în cazul etatizãrii sale. În faþa unei asemenea generozitãþi. în ziua de 8 iulie 1906. „limba populaþiunii majoritare” (adicã româna) iar religia sã se predea în limba maternã a elevilor. În amintirea lui Pius. Aceastã operaþie 12 financiarã ar oferi un indiciu despre iminenta etatizare. Doi oameni generoºi: Socol ºi Ianza În anul ºcolar 1904 -1905 se înfiinþeazã un cãmin (pe baza unui contract încheiat cu locuitorul Nicolae Socol din Petroºani). s-a angajat sã plãteascã ºi amortizarea de 470 de coroane cuvenitã dupã împrumutul de 30. iar un numãr de 600 de pãrinþi cer. la începutul lunii noiembrie 1918. În anul ºcolar 19101911. etatizarea institutului. Comitetul ºcolar oferã statului clãdirea ridicatã pentru gimnaziu fãrã a pretinde nimic în schimb.100 de coroane pentru a recom- între Societatea minierã din Petroºani ºi Ministerul de Instrucþie. lichidarea situaþiei materiale a institutului. Corpul profesoral. Pius. În plus. definitiv. ºcoala se reia datoritã unei înþelegeri care o doresc bãrbaþii altruiºti. s-au refugiat. Anul ºcolar 1906 -1907 este anul în care Ministerul de resort hotãrãºte.” Din nefericire. numãrul elevilor scade. în ºedinþa din data de 19 iunie 1909. Acest lucru îl presimþeau ºi cei de la Budapesta. S-au înscris 260 de elevi din care 10 la sutã erau români. în frunte cu directorul. bibliotecã ºi laborator pentru chimie ºi ºtiinþe naturale plus o locuinþã pentru servitor. Ministerul avizeazã favorabil memoriul pãrinþilor petroºeneni ºi. Ministerul prevede în bugetul sãu de venituri ºi cheltuieli ºi pe cele destinate liceului din Petroºani.000 coroane în contul comitetului ºcolar. Numãrul elevilor oscileazã între 180 ºi 220. ceva inevitabil. Dupã etatizare. Intrarea României în rãzboiul pentru reîntregirea neamului îi sileºte pe cei care conduc institutul sã îi închidã porþile pentru un an. În decembrie 1904. din perspectiva timpului. în semn de recunoºtinþã pentru generozitatea antreprenorului Vasile Ianza. La 1 septembrie 1917. acest om îl pierde pe fiul sãu. în 1919. Direcþiunea era convinsã cã „aici. în doi ani. la 6 octombrie 1904. direcþiunii liceului sã se predea. În anul ºcolar viitor. 39 proveneau din alte judeþe ºi ar fi fost aduºi pentru a-ºi asigura majoritatea.000 coroane luat pentru ridicarea clãdirii. Anul ºcolar urmãtor este unul hotãrâtor. la graniþã ºi întrun þinut locuit în majoritate de naþionalitãþi. dornici ºi pãtrunºi de dragoste faþã de cultura na-þionalã”.târziu. trecut timpuriu la cele veºnice. La începutul secolului XX. ba chiar prea energice. în anul ºcolar urmãtor. Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent dã dovadã. în noul sãu sediu. Ministrului Cultelor ºi Instrucþiu-nii Publice sã se permitã ºi deschiderea clasei a V-a.” O colonie din centrul Petroºaniului se numea Ianza. Casierul Comitetului ºcolar prezintã. Maghiari erau 84 iar români. ca obiect obligatoriu de studiu. printr-un memoriu. în acest sens. iar ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 pãrea. dintre care românii sunt între 11 ºi 16 la sutã. Reprezentanþa comunei Petroºani decide. misiunea e aceea pe pensa „un elev cu purtare bunã ºi cu progres foarte bun din clasa a VIII-a. Prin urmare. Guvernul ordonã. „institutul trebuie sã devinã citadela puternicã a culturii naþionale maghiare. gimnaziul din Petroºani era iluminat cu acetilenã. în acea vreme. 4 sãli de clasã. Ministerul de Instrucþiune vireazã încã 25. salã de gimnasticã ºi desen. Liceul intenþiona sã-ºi mãreascã suprafaþa ºi. de la 292 la numai 188 din cauza unui director nou „care ia conducerea în mâinile sale energice. În anul ºcolar 19051906 sunt înscriºi 200 de elevi de 5 naþionalitãþi diferite. se dãdea la Deva ºi era un examen extrem de exigent. Liceul avea 8 clase ºi 292 de elevi (din care 71 erau români). prim-pretorul din localitate. gimnaziul devine Liceu. sã i se dea liceului un ajutor anual de 1. Ianza fixeazã o bursã de 1. în anul ºcolar 1908. Din cei 84 de elevi maghiari. Impunãtoarea clãdire avea 16 încãperi.” Între anii 1911 ºi pânã în 1917 nu se petrec lucruri memorabile în viaþa liceului din Petroºani. de multã moderaþie ºi tact când nu . definitiv.

În februarie 1919. Ioan Winklehner. cu acel prilej. Irina. Resortul de Culte ºi Instrucþiune a plãtit salariile pânã la sfârºitul anului ºcolar (plus cele cuvenite pe timpul vacanþei) ºi. s-a decis. aceastã operaþiune urma sã fie condusã de pãrintele Ion Duma. prin donarea a 50. Procesul verbal de predareprimire a fost înaintat Prefecturii judeþului Hunedoara-Resortul de Culte ºi Instrucþiune publicã în ziua de 14 iulie 1919. o înflãcãratã cuvântare în mai mulþi elevi la liceu iar cel mai prielnic mod de a rezolva aceastã problemã ar fi fost înfiinþarea unui cãmin „unde sãºi gãseascã sãlaº elevii veniþi la noi din depãrtãri mai mari. Iosif Iancu. sã jure fidelitate noii puteri dar a refuzat jurãmântul. prin ordin. în mod expres.000 coroane.” Inspector general al minelor.956 lei. Inaugurarea solemnã a acestui cãmin-internat s-a petrecut în ziua de 8 noiembrie 1921. Romulus Miocu. porþile atâtor ºcoli româneºti dupã Marea Unire ºi a murit la datorie. Coloman Fulop (singurul profesor dintre cei vechi care a jurat fidelitate României Mari). comandantul garnizoanei Petroºani în anul 1919. Ideea era sã se evite. a deschis. Autoritãþile ºcolare superioare au fãcut sã ajungã la urechea direcþiunii faptul cã vor închide liceul dacã numãrul elevilor va fi „prea neînsemnat. a þinut. de la corpul profesoral sã depunã jurãmântul cãtre statul român (deºi acesta devenise obligatoriu pentru toatã lumea). Noua conducere a fost asumatã de doctorul Romulus Miocu care. care a evocat momentele principale „de la început pânã în ziua când cuvântul trup s-a fãcut”. cu o pricepere rarã. delegatul directoratului. ing. sã-i punã capãt. misiunea vechiului corp didactic la liceul din Petroºani s-a considerat ca definitiv terminatã.000 lei iar. ºovinismul care putea exploda în acele momente de cotiturã ale istoriei. Povestea ridicãrii acestui cãmin meritã rezumatã pentru a vedea cât de complicate erau lucrurile când vrei sã faci ceva pentru culturã. Casa pãrinteascã din colonia petrileanã avea o singurã camerã pe care. În Petroºani. Pãrintele protopop Romulus Miocu. în douã rânduri. Situaþia fidelitãþii corpului profesoral de la liceul din Petroºani faþã de statul român trebuia. lãmuritã odatã pentru totdeauna. nu o mai putea împãrþi cu sora sa. Gavril Precup. dupã ce Ardealul s-a unit cu Þara. Vasile Niþaru ºi Petru Turcu. preluarea ºi controlul edificiilor ºi averilor tuturor ºcolilor de stat. major fiind. dupã multe 13 . s-au frãmântat mult sã afle modalitãþile de a atrage cât Directorul Eneea Giuchescu a avut generozitatea sã-l (re)primeascã ºi sã-i ofere un loc în cãminul liceului.000 coroane. A fost o perioadã de umilinþe cãreia Dezideriu Sîrbu a vrut. De repararea clãdirii s-a ocupat directorul general tehnic al societãþii Petroºani. paroh protopop. împreunã cu Teofil Ioaniviciu ºi dr. S-a pus în miºcare „armata elevilor” care în vacanþele Crãciunului ºi a Sfintelor Paºti. Nici un prilej nu a fost ignorat pentru sporirea fondului. au colectat 20. pe cât posibil. încuvinþeazã (re)deschiderea liceului cu condiþia ca Petroºaniul sã contribuie pe mai departe cu ajutorul de 10. În faþa evidenþei. la finele anului ºcolar 1920-1921. devine „un stâlp puternic” pe care se sprijinã comitetul ºcolar de iniþiativã.” Puþinã lume îºi dãdea seama de faptul cã „nu putea fi prea mare numãrul elevilor români într-un colþ de þarã unde ºcoala româneascã din satele din jur nu funcþiona de ani de zile cãci centrele industriale nu erau ale noastre. Delegat permanent al noului resort de culte ºi instrucþiune a fost desemnat doctorul Miocu iar de conducerea efectivã a treburilor din liceu s-a ocupat doctorul Coloman Fulop. cu orice preþ. Directorul învãþãmântului secundar. Acesta a fost „provocat”. au trecut la rezolvarea treburilor curente. într-o zonã în care extragerea cãrbunelui era ocupaþia de bazã a locuitorilor. Elevul Sîrbu a avut un moment de cumpãnã în vara în care tatãl sãu a considerat suficient cât a învãþat în primii ani de liceu ºi l-a dat ucenic la Atelierele Centrale din Petroºani. începând cu ziua de 1 septembrie 1919. Au înscris 202 elevi ºi au completat corpul profesoral cu profesorii Ludovic Viglas.” Cei aflaþi la conducerea liceului. Pentru început. dã o petrecere în folosul cãminului. Colonelul Corijescu. Semper fidelis Dr. însã. suma colectatã ajunge la 50.solicitã. într-un fel sau altul.

” Cãminul în care va locui în anii 30 ºi elevul Sîrbu Dezideriu era. dr. Primãria comunei Petrila face o colectã de 1. Vasile Niþar. Profesorii aparþineau. personal. este faptul cã la Petroºani – o zonã multietnicã încã de la începutul exploatãrii cãrbunelui în zonã – elevii liceului au primit o educaþie religioasã fãrã nici o discriminare. de Bela Ganya. Religia era predatã de Ioan Duma. Oficiul Parohial greco-catolic din Livadia colecteazã 200 lei. de Dominic Varga. preot paroh ortodox. Petru Groza cu suma amintitã mai sus „din beneficiul realizat de fostul resort de alimentare”. de dr. dr. Ioan Winkleh-ner dã. prof.000 lei. ca de fiecare datã. Conducerea cãminului a fost încredinþatã doctorului Enea Giurchescu. Parohia greco-catolicã din Meriºor colecteazã de la enoriaºi 300 lei. 1.500 lei. Enea Giurchescu era custodele colecþiunii geografice. Pentru ceilalþi elevi cãminiºti taxa de întreþinere a fost de 2. s-a reuºit dobândirea unui cãmin la etajul întâi al preceptoratului regional din Petroºani. Fabrica de piele Petroºani. Albina din Sibiu oferã 200 lei. Cassa de Pãstrare Petroºani6. Unul era cazat gratuit. ªcoala medie din Lupeni-200 lei.000 care sumã.000 lei.500 lei.500 lei anual la care se adãuga ºi 10 kg de unturã.000 lei. iar cinci cu reducere. Romulus Miocu era delegatul Directoratului de Instrucþiune din Cluj ºi membru în Comitetul ºcolar. Dr. d-ra Konica Ianca-100 lei iar Societatea „Consum” din Petroºani tot 100 lei. farmacistul Alexandru Pop din Vulcan. de la Societatea minierã „Uricani-Valea Jiului” Lupeni s-a primit un vagon de cãrbuni. Banca Naþionalã a României. prof.000 lei.000 lei.921 lei proveniþi din donaþii. preot reformat ºi de Antoniu Muller. preot romanocatolic. de renaºtere naþionalã culturalã ºi moralã. în total 1. Moldovan-funcþionar tehnic la minele statului de la Lonea. Liga Naþionalã a Femeilor Române. Oficiul special de Siguranþã Petroºani colecteazã 900 lei. „care pe lângã sprijinul moral. Primãria comunei Petroºani (contribuþie anualã)5. Peste ani. Parohia grecocatolicã din Vulcan-100 lei. pãrintele Isidor Saturn din Meriºor a oferit trei saci cu mere ºi un sac de cartofi. neînregistrânduse nici un caz mai grav.613 lei dupã ce „s-au trimis colecte la toate autoritãþile ºi instituþiile din Valea Jiului precum ºi în alte pãrþi. sã se ridice spre ceruri rugãciunile lor smerite ºi cucernice pentru pacea. de asemenea. Numãrul elevilor a fost. Societatea Minierã Petroºani contribuie cu 25. Ei deþineau. dr.” Fiecare leu donat e manã cereascã pentru internat Pãrintele este convins cã „acei copii care vor sãlãºlui în acest locaº vor face ca. Minele statului au dat un vagon de cãrbuni ºi douã care de lemne. Pentru reparaþiile curente s-au cheltuit 39.” Cel mai puternic sprijin financiar a venit. de doar 22. directorul Cãminului Eforiei ºcolare de la Liceul de stat din Petroºani. ne-a pus în vedere ºi un ajutor material de lei 100. membru în Comitetul ºcolar. Coloman Fulop era directorul liceului.000 lei. ºi o seamã de însãrcinãri extraºcolare. ministrul Petru Groza. Editura Casa ªcoalelor îi publicã lui Ion D. Ceea ce trebuie subliniat. În tot acest timp fondul ajunge la respectabila sumã de 80. Reparaþiile generale au fost suportate de minele statului. 500 lei.000 kg de cartofi ºi 500 kg de varzã. Primãria comunei Lupeni-2. Efortul financiar (de 500 lei din 1921) nu a fost inutil. Nicolae Zugrav– canonic din Lupeni oferã 100 lei. din partea societãþii Petroºani ºi de la un om al locului. în concepþia celor care l-au înãlþat.10.000 lei. d. a dat 8 kg carne de viþel ºi patru litri de miere de stup. Casa ªcoalelor Bucureºti. la început. sãnãtatea ºi fericirea binevoitorilor ºi binefãcãtorilor lor. Uzina electricã Petroºani-1200 lei.alergãri ºi intervenþii. pe lângã funcþia didacticã. zi de zi. Starea sanitarã a elevilor a fost mulþumitoare. Parohia greco-catolicã Petroºani colecteazã 200 lei. Sîrbu primul sãu volum postum intitulat Lupul ºi Catedrala. va asigura pentru totdeauna. instructor în Cohorta „Jiu” a cercetaºilor.308 lei. secþia Gorj14 5. paroh-protopop greco-catalic. d-ra Julieta Bãlãnescu a oferit 250 kg de varzã. Din taxele elevilor s-au acoperit cheltuielile cu alimentaþia ºi se plãteau servitorii. prim-rabin izraelit din Petroºani. ci ne vom aduce aminte numai de aceia care au înþeles sã ne ajute în strãduinþele noastre. Ioan Niciu . secretarul Casinoului Român. Cãminul s-a deschis dupã începerea ºcolii. Romulus Miocu. în calitate de pedagog. odatã primitã. dirigent. societatea minierã „Salgo-Tarjan” (prin directorul Ioan Winklehner)-10.500 lei. în comitetul Casinoului român din Petroºani ºi al „Reuniunii de cântãri din Petroºani”. În afarã de bani liceul a mai primit de la Societatea Petroºani un vagon de carbuni. Parohia evanghelicã luteranã Petroºani colecteazã 190 lei. „un institut de regenerare. Ludovic Veglas era ºi custodele bibliotecilor liceului. majoritãþii naþionalitãþilor ce se regãseau în Valea Jiului. Uniunea Evreiascã Petroºani-640 lei. Banca din Vulcan-lunar câte 100 lei. atât corpul profesoral cât ºi catiheþii sunt extrem de diverºi din punct de vedere etnic. de la bun început. colonelul Ilie Marinescu-200 lei. Poliþia de stat din Petroºani face o colectã de 235 lei. existenþa cãminului.” Într-o vreme când fondurile nu veneau de la Bucureºti sau de la bugetul local ar fi interesant de menþionat pe cei care au donat aceste sume pentru a vedea cât de largã ºi de diversã era participarea celor din Valea Jiului pentru propãºirea ºcolii româneºti. Imediat dupã Unire. Ajutor i-a fost prof. Leon Weitzner era custodele colecþiunilor filologice. în data de 15 octombrie 1921.000 lei.” Pãrintele protopop zice cã „nu ne vom aminti de aceia care au crezut cã e bine sã nu ne rãspundã la glasul nostru de chemare.

de altfel. custodele colecþiunii de naturale. însã. Wilhelm Metz a intrat. poate. prof. Andrei Szekely cu specialitatea de ºtiinþe naturalechimie ºi Petru Domanyanczmaestru de desen ºi caligrafie. Lazãr din Bucureºti pentru a o învãþa în mod temeinic. însã. în concediu de boalã aprobat de Directoratul general al Instrucþiei de la Cluj. cum s-ar juca. ori testamentar.” Din fericire. materia dumnealui a fost predatã de un suplinitor. iar Oscar Mar. ºi cãrþile nemþeºti din biblioteca liceului. Fiindcã: «Din fluierul osului meu / Cum cântã întunericul / Din fluier de foc / Al fulgerului alb». secretarul despãrþãmântului „Jiu” al Asociaþiunii Astra. la o evocare a unor cãzuþi pentru o întregire: «O. dintr-un popas în oraºul Râmnicu-Vâlcea. / curatã ºi rãcoroasã». dintr-o comunicare cu doctorii lui în Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. Acesta a „examinat minuþios clãdirea. Tiparul Tipografiei „Jiul Cultural”.era redactor responsabil la „Gazeta Jiului”. În octombrie. În locul celor retraºi de bunã voie au venit prof. cuvintele: «Sunt iarbã. dupã douã sãptãmâni de activitate. o parte din revistele de fizicã ºi chimie au dispãrut ca. care a devenit studiu facultativ. Corpul profesoral a suferit câteva schimbãri însemnate. colecþiunile ºi mersul învãþãmântului. «Trebuie sã veghezi / Sã nu cadã / Din leagãnul de lut». ori dintr-un murmur de iarbã (ºi-ar fi scris pe mormânt. s-a retras la pensie. prin vreo patru decenii. conducãtorul „Societãþii de lecturã Gavril Precup”. 1922. „Inspecþia oficioasã” s-a fãcut în zilele de 14-16 ºi 18 mai de cãtre Ioan Petrovici. Petru Domanyancz era conducãtorul corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. trupele româneºti au pãrãsit oraºul ºi au venit trupele germane. trei inspecþii sanitare. Circulaþia neregulatã a trenurilor a fost cauza multor absenþe a celor din anul întâi. aflãm. prof. aplecându-se. aºtern umbra / pe masã. A rãmas. din parcã o presimþire. Au fost numiþi trei profesori de limba maghiarã. Liceul a plãtit scump ospitalitatea de care a dat dovadã. liceul nu a suferit pagube. Din pãcate. în fiecare clasã. o parte din parter a servit ca grajd iar cealaltã parte servea drept cantonament pentru ofiþeri. care aºteaptã o revenire. Liceul a fost evacuat ºi „întrega clãdire a rãmas în grija Domnului. „Uleirea claselor” s-a introdus în mod succesiv ºi astfel liceul era scutit de praf. Dr. La Petroºani. iatã cum mã simt. / Peste ea o singurã punte: / Acest cântec al meu». ºi în fine. viceconducãtor al corului „Reuniunea de cântãri din Petroºani”. prof. Dintr-un bocet doar mângâiri. mai simplu nu pot fi»): «Strig ºi îmi rãspunde / Primejdia . Doctore. pe o undã vorbind de stele ºi lunã. chimie ºi gimnasticã. La etaj era spitalul. Ubald Boga era comandantul cohortei „Jiu” a cercetaºilor. trupele române au intrat în Petroºani. un rãmas-bun! Reiei fragmente de poezii. custodele bibliotecilor liceului secþia românã ºi francezã.” Textele citate se regãsesc în Anuarul III al Liceului de Stat pentru Bãieþi din Petroºeni pe anul ºcolar 1921. A. Teofil Ioanoviciu era custodele colecþiunii fizicale iar prof. Szekely nu (urmare din pag. într-un an. 9) cunoºtea limba românã ºi a fost detaºat la Liceul Gh. Cu acest trist prilej a dispãrut ºi colecþia numismaticã a liceului. în timpul ocupaþiei româneºti. Morþii: «Morþii sunt / Ca niºte copii». Mobilierul a fost coborât în curte. director regional al învãþãmântului din Timiºoara. pe care el le-a scris.) Doar de pe acest «plai» de grai. 15 . În 28 august 1916. a ospitat orele d-lor profesori. Ionel Moga a fãcut.22 (Petroºeni. Brâncuºi. Starea sanitarã a elevilor era mulþumitoare deºi „a fost tulburatã de influenþa spaniolã” care s-a ivit ºi la Petroºani. e o tãcere / atât de afundã / cã se aud Carpaþii spre searã / cum. d. prof. Antoniu Toth.gurã de leu.

Vina lui Antimir constã în contestarea celui de-al patrulea perete. Criticul ºi istoricul literar Romul Munteanu aprecia cã acest roman „are o semnificaþie deosebitã în întreaga economie a operei autorului. componenta autobiograficã rãmânând semnificativã întrucât Darie Magheru însuºi a fost o conºtiinþã tragicã. indiferent unde ºi când ar funcþiona. – ai garsonierei sau ai carcerei). de asemenea claustrate: în ospiciu sau între pereþii mormântului (spaþiu. împotriva lumii rusificate. bocancii cazoni fãrã ºireturi) sau sã asculte sfaturile „binevoitorilor”. De aici tensiunea pe care o suportã Antimir. încã prea puþin cunoscut publicului cititor. astfel încât. Nu vom analiza aici cauzele (nu atât de ordin estetic. din pãcate. Diferenþa calitativã între cele douã spaþii este minorã. imposibil de publicat înainte de 1989. hârdãul. respectiv identificarea „materialului” din care e construit cu frica. temerea cã „o ia razna” sub presiunea unui termen-limitã („astãzi.. mai ales în romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” (scris între anii 19611964. în limba rusã. Antimir este o conºtiinþã tragicã. tot ar fi meritat sã capete. obsesia numãrãrii pereþilor în cerc. oboseala ºi alienarea. aºadar. sovietizate) comite un delict de opinie. mai „deschis” decât toate celelalte). groparul – fost preot). ca urmare. justiþia e o instituþie absentã. în componentele specifice – prejudecãþi. devine o problemã de conºtiinþã. fricã. starea de confuzie. abandonarea libertãþii de gândire. Cartea. A recunoaºte existenþa celui de-al patrulea perete înseamnã a-l legitima. personajul cunoaºte ºi alte ipostaze (nebunul irecuperabil. sub acuzaþia de colaborare cu organizaþia „subversivã” condusã de dr. nepriceperea ºi prejudecãþile. În roman. cu pãrerea oficialã ridicatã la rang de lege. la unsprezece”) care îl obligã sãºi definitiveze opþiunea ºi convingerea cã toate astea sunt „mai mult decât astenie”. în seria postumelor publicate la editura Arania. „rãstignitã” între contingent ºi transcendent. pe de o parte din pricina firii sale incomode (nu se sfia sã amendeze fãrã menajamente incultura. dar nu în ordinea jurnalelor ºi memoriilor. în text. aparþine „literaturii de sertar” de calitate.. astfel. de nervozitate. deºi vizeazã clar comunismul. literar. prozator ºi dramaturg braºovean. un perete abstract. ale cãrei sentinþe nu se discutã – oficial nu are loc nici un proces –. preþul ei este însã foarte mare. Universul concentraþionar în care el trãieºte presupune spaþiul închis etanº între patru pereþi (alternativ. devenit familiar ºi. mir – pace/ lume. indiferent de „culoarea politicã” pe care ar avea-o. sã poatã locui în continuare între cei patru pereþi ai garsonierei modeste (nimic altceva. Magheru opereazã cu metafora ºi simbolul. totuºi.IN MEMORIAM Darie Magheru Mihaela Malea Stroe Poet. sã suporte consecinþele – adicã detenþia între cei patru pereþi ai carcerei. hainele de postav aspru. dar tipãrit abia în 1995. anchetelor ºi a detenþiei politice se va sublima în creaþia artisticã a lui Magheru. în haos ºi absurd prin obturarea oricãrei deschideri spre „restul lumii”.. 1923 – 25 oct. prin grija scriitorului-editor Daniel Drãgan). Chiar dacã n-ar fi fost ºi alte scrieri.. tocmai de aceea pentru Antimir negarea lui. iniþial coerente. decât o carcerã. În esenþã. strict circumscrise prezentului istoric. prostia. Darie Magheru (25 oct. fãrã sã fie anchetat. Experienþa dramaticã a interogatoriilor. sã renunþe la opinia personalã. în timpul nostru. Are de ales între a susþine cã „al patrulea perete nu existã!” (ºi. ridicatã la rang de artã. prostie – ºi îl denunþã ca atare. pânã la „eliminarea” din ºir a peretelui cu numãrul patru. în aceste condiþii. pe de altã parte pentru cã. gesturile repetitive. luminatorul. prostia. la infinit. sã poarte pijamaua de mãtase ºi pantofii de comandã. sã intre în conflict cu „legea”. confort sporit!). a unei vieþi trãite intens. ci se executã. . Scriitorul a fost marginalizat. are un punct de vedere personal care îl aduce în conflict cu autoritatea. cât a trãit. nu tocmai „confortabil” ca lecturã. cât conjuncturale) ale receptãrii modeste de-a lungul timpului. Personajul Antimir (numele este sugestiv: anti – împotrivã. 1983) este. Foarte dens ºi. a intrat în conflict cu autoritãþile comuniste: în 1950 este deþinut politic la Suceava. sã retracteze ºi. Antimir este condamnat în mod abuziv. pentru cã presupune conflictul cu sine. receptorul sensibil ºi revoltat al transformãrii unei lumi... de timpuriu. Ioan Gheorghiu din Iaºi. neodihna. pe care el îl vede. de altfel. acel ceva care „nu e în ordine”. realizeazã implicit imaginea unui 16 regim totalitar ºi a consecinþelor lui alienante. prin aceasta. impostura). o relevanþã particularã care i se cuvine din plin”. de angoasã. romanul „nemuritorul în solitudine ºi durerea” este expresia sinteticã.

. cu buze care-i tremurau înfiorãtor.. ºi fãrã ºireturi? [.. „o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui” s-a citat el..... ºi-a aprins þigara. ºi. chiar ºi pijamaua îl cam nemulþumea acum. (fragmente) IV.. apoi ºi-a tras perna mai sus. ridicândo.. oarecum uimit....de-aici mi se trage. improvizatã. câte vor mai fi fost – în cutia învelitã în staniol.. dacã asta e voia lui! ºi de ce sã mi se parã cã sunt încãlþat cu bocanci cazoni... ºi. ºi prin asta o adevãratã extravaganþã pentru oraºul sãu de munte!. n-ar fi suportat o scamã sau un fir de praf care sã nu fie la locul lui.cealaltã. ºi de ce chiar luminator? ºi de ce sã numere pereþii? ºi de ce încãlþat cu bocanci cazoni? ºi de ce bocancii sã n-aibã ºireturi? nu. cel care nu existã! […] ºi acuma antimir nu mai avea când ºi cum sã se mire cã ar vrea un luminator.de-afarã. chiar pe pijama sau pe pled. din ce în ce mai bine!.. uºa care dãdea în hol. ºi de ce sã-mi vinã sã dau scrumul pe jos? sau sã-l las sã cadã în voia lui!. ivitã aºa. apoi a râs. ºi de ce sã mã simt ca dezbrãcat. cu mâini care-i tremurau înfiorãtor.... cu el tot care-ºi 17 .. dar mai puþin decât adineauri ºi s-a surprins gândind: cum mai puþin decât adineauri?. de unde îmi tot vine chestia asta cu pereþii? gândea antimir. ºase-ºapte. cu mâna stângã adusã peste creºtet ºi s-a uitat dupã scrumierã. aºa. cu grijã. deci – gândea antimir. dar cumva forþat. ce-o fi având?.. era rãsturnatã pe covor. mascatura.. în camerã?. ºi de ce sã fi fost adineauri nedumerit? s-a auzit el spunând.Darie Magheru nemuritorul în solitudine si durerea ... se „emancipase” de ea – s-a trezit gândind.. ºi a scuturat scrumul. dar nu ºi-a putut continua ideea asta lateralã.. sau. pânã mai ieri.. în lebãda de bronz – dar ºi precipitat oarecum... e din ce în ce mai bine! nu rãmâne decât sã încep sã numãr pereþii! la dracu!.... la unsprezece – se dezbate chestiunea celui de-al patrulea perete.. foindu-se în aºternut. mai rãu! direct pe pled. trecându-ºi privirea prin camerã. se înfurie antimir. de scrumierã nu mai avea nevoie. uºa de la baie-i dincolo – îºi zicea el – . þigãrile erau acolo... din beznã – ºi salvatoare! – pentru cã s-a surprins cãutând cu privirea în colþul de lângã uºã. din pãrculeþ. ºi un fel de ciripit vioi. era prea obosit pentru toate astea! ºi-a cãutat cutia cu þigãri ºi bricheta. da.. când antimir s-a trezit a doua oarã în dimineaþa aceea de iulie neploios. ceasul zãcea tot rãsturnat pe noptierã ºi iarã i-a fost lehamite sã-l întoarcã la loc ºi sã-i vadã cadranul..... în pijamaua asta. îºi amintea cum... bâjbâind pe pled. cãutând prin buzunarele pijamalei sale de mãtase albastrã bricheta clandestinã. ºi nu îl mai irita figura cu bocancii – dar de ce fãrã ºireturi? ºi privirea i-a scãpat iarã de-a lungul pereþilor ºi simþea iarã nevoia sã-i numere cu glas tare ºi groaza cã se va împotmoli la cifra – în cifra! – patru ... la-ntâmplare – deci astãzi. da – ºi-a zis antimir – . ºi þigãrile acelea aruncate. a înþeles cã nu mai înþelege nimic! . era în el o teamã cã – dacã nu se supravegheazã! – ar putea lãsa scrumul sã cadã pe covor.. ºi. ºi de ce sã mi se parã cã ceva nu e în ordine aici. se luminase bine de ziuã... a oftat cu un fel de uºurare ºi i s-a pãrut cã începe sã înþeleagã. bricheta peste cutie... aici... fir-ar al dracului!. ºi-a aprins þigara.] ºi a mai tras o datã din þigara stinsã... ºi-a zis antimir.. dar n-a adunat scrumul ºi nici chiºtoacele risipite pe ºi printre florile verzi ale þesãturii. rãzbãteau foºnete.

ºi nu aºa plictisit cum o fãcea el în momentul de faþã. ºi numai pentru sine ºi – de ce sã n-o recunoascã? – de care fusese destul de mulþumit. n-avea organe cu care sã-l recepteze întâi ºi mai apoi – analizându-l pe acest altceva – sã-l defineascã! [... cu sete.. de oriunde ar fi început numãrãtoarea ºi.. uneori pus capricios pe anume cuvinte cu mai mult de douã silabe.þine minte! trebe sã recunoºti existenþa celui de al patrulea perete!” ºi: „astãzi e ultima încercare ce se mai face cu tine!” ºi: „. ºi nu s-a clintit!.. antimir a sãrit în picioare.. ºi a stins þigara pe brichetã – nu gãsea scrumiera! – ºi a scuturat bricheta direct pe luciul noptierei. de-abia mai târziu.. o ficþiune împuþitã!. sã-l arunci în afara societãþii. se luminase de ziuã. aºa cum ºi le dorise modest.. când respiraþia îi revenise la normal.. e mai mult decât astenie..... ºi. de vreme ce îºi stabilise.. al patrulea perete e o ficþiune 18 împuþitã!. ceasul stãtea mereu rãsturnat pe noptierã ºi lui nici mãcar lehamite nu-i mai era la gândul sã-l ridice ºi sã-i cerceteze cadranul fosforescent. cu palma umedã de transpiraþie. strident! – apoi a zvârlit chiºtocul spre un colþ oarecare! dar. din nepricepere. mai-mai sã ºi-l terciuiascã între podurile palmelor... pe eºafod – deci! ºi. sau al prietenului. deci! – ºi asta nu ºi-ar fi mãrturisit-o fãrã criza de adineauri. sau din pod.. bunã – acuma i se pãrea foarte bunã þigara! – ºi a încercat sã se concentreze la îndatoririle zilei care începuse.. un hârdãu în loc de baie ºi w. simþea încã un fel de obosealã! […] VI.. sau al . dar – undeva. sau poate lumina inversã. pânã la nu ºtiu care din cele douã infinituri.. îºi amintea el glasul tovarãºului. îi era – pur ºi simplu – indiferentã ora ºi absolut indiferentã ziua ºi mai mult decât indiferentã acea ocazie în care el ar fi trebuit sã-ºi apere punctul de vedere în privinþa condiþiei celui de-al patrulea perete. mult mai mult decât astenie!. când. în liant de prostie ºi toate celelalte! ºi antimir a mai tras o datã din þigarã ºi a împins înainte din bocanci.. numãrându-i la nesfârºit.. ºi bâjbâind încã somnoros dupã cutia cu þigãri ºi bricheta austriacã – la care nu putea înþelege de ce þine atât! – oricine.ºi.. îl soma: „.. da’ parcã nu chiar acuma. judecaþi dupã nemiºcarea lor sobrã ºi chiar analizându-i pe rând ºi scrupulos. spunându-ºi cã se va îngriji ºi de sãnãtate. distinct.. ºi.. nu cum auzi vorbele cuiva din pivniþã. dar auzea clar.... sau din bucãtãrie – când uºa respectivã este întredeschisã! – cineva de alãturi. în pat.. pãreau cei mai serioºi pereþi din lume ºi cei mai bine intenþionaþi – unul faþã de altul – pe ideea solidaritãþii în scopul de încãpere trainicã ºi având patru pereþi. din lustrã – ca dintr-un luminator – a început sã curgã întunericul.. în cerc demenþial..” ºi. urlând din ce în ce mai disperat ºi strivindu-ºi din ce în ce tâmplele disperate ºi îndurerate: cãrãmidã cu cãrãmidã! ca sã ne izoleze de restul lumii ºi – îndeosebi – de cei care vor veni dupã noi!. ºi pantofi cu ºireturi. înlãuntrul lui – ceva... singur diagnosticul ºi fãrã nici un fel de menajament! – a dat sã iasã din aºternut. pe podea – zgâriind-o sonor.. dar sã treacã numa’ ziua asta. dupã care. pe care o ºtia de mai bine de zece ani – cu toate la locul lor. rãguºit. o adevãratã bizarerie pentru oraºul sãu de munte... al patrulea perete nu existã! nu! categoric nu!. cineva – ceva – de pe alãturi sau de pe dinlãuntrul lui – cã acuma nu mai era sigur. ºi pereþii.. cu accentul lui. cu inflexiunile lui. ºi n-a mai înþeles nimic din tentaþia de a alerga jurîmprejurul camerei ºi a lipãi pereþii. ni l-am clãdit din fricã.. nesãbuit.. „oricine – îºi amintea antimir acuma. la ceea ce aºteptau de la el în aceastã zi de iulie. din þigara tare.. la oricare dintre ei s-ar fi oprit. îi spunea cã nu totul e în ordine. ºi. ºi – mai cu seamã – din prostie!. deci.c. ºi cu atât mai puþin sã-l consideri abstract – clãdit din cãrãmizi de prejudecatã peste cãrãmizi de prejudecatã.. ºi-a zis el. ca sã poþi avea lustrã de fier forjat ºi brichetã austriacã ºi pijama de mãtase albastrã ºi.. sã se scoale din pat!... ºi antimir a tras iar din þigarã ºi. sau poate altceva pe care el – antimir – pur ºi simplu navea simþuri. cu timbrul lui.. ajuns aici.. ºi le aºezase cu un gust modest. ºi-a zis antimir. sau al mamei. pe aproape de normal! – ºi a privit roatã camera asta a lui.. ºi antimir a tras adânc.. aproape fãrã glas: al patrulea perete nu existã! ºi.. fix pânã mai adineauri: nuuu!. bocanci – în loc de pantofii lui fãcuþi la comandã – ºi încã bocanci cazoni! ºi fãrã ºireturi – auzi? fãrã ºireturi!.. cineva. n-a mai înþeles nimic!. nici din dorinþa absurdã de-a avea un luminator în loc de lustrã. ºi ºi-a astupat cu podul palmelor urechile ºi a urlat de au început sã zãngãne periuþele ºi tubul cu pastã în paharul din baie ºi receptorul alb în furca telefonului ºi bricheta austriacã pe noptierã ºi becul în dulia lui.] V.. ºi îºi strângea capul. s-ar fi dus pânã la hârdãu.. când antimir s-a trezit – a treia oarã – în dimineaþa aceea de iulie neploios ºi. deci. nu-i puteai face ofensa nici unuia din ei sã-l consideri peretele numãrul patru! sã-l etichetezi pe viaþã cu acest calificativ infamant. ºi liniºtindu-se cã de acuma totul este în ordine.... sau din baie.. foindu-se iarã în aºternut. pe pat.... a deschis ochii din nou – sau.. sau – circumspect! – sã renunþe la punctul sãu de vedere – cum fusese sfãtuit în ultima vreme de cãtre binevoitori... cu ºi fãrã ghilimele asupra lor..tremura înfiorãtor ºi – cu ochii închiºi! – a tras din ea cu disperarea celui care fumeazã pentru ultima oarã..

pieton-microcefal.. fãrã nimb.. ºi pledul. dar nu putea în nici un chip sã treacã de coloare! ºi asta încã n-ar fi rãu!.. ºi mai trase o datã din þigarã ºi scuturã scrumul pe cearºaf. ºi. ºi se foi un timp în aºternut.. toþi patru! gândi antimir – ºi mai trase o datã din þigarã.. azvârlind bricheta pe noptierã ºi trãgând adânc din þigarã.. al patrulea! 19 . sau îl lãsã sã cadã – nici el nu ºtia! – ºi asta încã n-ar fi fost grav.fiicei – dacã ar fi avut o fiicã! – oricine se poate înºela. cu nimb. oricine poate greºi.. recunoºti – ºi basta!. ºi... da.. ºi trase din þigarã ºi îºi schimbã poziþia în pat ºi împingând perna spre perete ºi rãsturnându-se pe stânga... în camerã – dupã ce s-a rãsturnat bine pe pernã – toate erau la locul lor!. ºi lustra. în ºoaptã aproape – de fapt. oricine se poate lãsa pãcãlit de aparenþe!. apoi îºi zise. în vreme ce degetele îi tremurau uºor când ridicã iar mâna cu þigara. cum le numesc franþujii. se auzi ºoptind: colþuri sunt opt!. ce sã caut prin colþuri? cã doar n-o sã încep sã le numãr ºi pe. pentru ca sã nu se mai loveascã la ceafã în capul studioului – de unde or fi tot ieºind ºireturile astea?.. încet. ºi covorul.. puþin sãltatã. ºi ºi sfântul gheorghe macrocefal-cãlare. ºi calul sãu. cu mâna dreaptã proptitã sub obraz ºi sprijinit pe cot – mai trase o datã din þigarã... de data asta cu un început de nervozitate... privea desenul covorului – verde pe bej – ºi încerca sã se concentreze la desen.. ai mamã! ai pâine! ai fiicã! ai ºireturi!” la dracu! – îºi zicea antimir.. dupã ce îºi potrivise perna sub omoplaþi. privirea lui sãlta de la un colþ la altul. bineînþeles cã patru! – îºi zise el – cine a vãzut camerã cu trei sau cinci pereþi în maºinile astea de locuit.. dar se simþea tentat sã ridice privirea spre peretele acela din faþã. ºi pereþii! . ºi noptiera... numai la desen..

în sediul Facultãþii de Litere din Cluj. refuzând o aniversare canonicã. conceput ironic ºi ludic de cãtre cei mai tineri echinoxiºti. fie împotriva respectivei sinteze atipice a patruzeci de ani de Echinox ºi echinoxism (oare putem sã ridicãm Echinox-ul la rangul de ism?). nemulþumiri. ce este sigur este cã numãrul cu pricina nu a lãsat pe nimeni indiferent. în final. un binemeritat la mulþi ani adresat Echinoxului ºi echinoxiºtilor! G Eugen Uricaru Ion Pop Ion Pop. ingrediente pitoreºti au fost expoziþia de la Muzeul de artã ºi mai ales lectura liberã de poezie din fosta cafenea Arizona. Deschiderea festivistã propriu-zisã a fost secondatã de o amplã lansare de carte (15 opuri). Corin Braga Redacþia Aurel Codoban Horea Poenar 20 A n i versare Echinox – 40 de ani . aºa cum se cuvine sã fie o aniversarã vie. frustrãri etc. a revistelor Steaua ºi Tribuna. fie pro. fãrã tabu-uri generaþioniste. le propunem cititorilor revistei Steaua un reportaj fotografic al evenimentelor ºi. situatã în apropierea Filialei Uniunii Scriitorilor. Nu au lipsit discursurile omagiale ºi sintezele. 2008). despre texte ºi contexte. nici luãrile de cuvânt incisive.ruparea Echinox ºi revista Echinox au împlinit 40 de ani de la apariþie. Polemicile (majoritatea cordiale) s-au desfãºurat pe parcursul a douã zile (12 ºi 13 decembrie 2008). apoi de o masã rotundã decalatã pe douã zile. Numãrul aniversar din revista Echinox (9-12.: unii s-au amuzat. unde aproximativ cincizeci de foºti ºi actuali echinoxiºti au discutat despre valurile de generaþii. Pentru o mai vie punere în discuþie a acestei aniversãri. a stârnit discuþii aprinse ºi chiar reproºuri. Aurel Codoban. rostim. toatã lumea a reacþionat cumva. alþii au fost iritaþi. iar aniversarea a fost intensã ºi polemicã. nici bãtãliile ideatice între generaþii ºi promoþii.

…da!… Îþi aminteºti bãtrâne. frig… Se vor fi gãsit colegi. rãmânând un însingurat. ergo cogito. Taºcu Bebe!… când te opreºti din arderea ta. Recviem 21 . la acea orã fantastã de dupã noapte ºi de dinaintea somnului. femeia… Poate chiar ºi teoria are pentru Taºcu senzualitatea ei… O jumãtate din el îi ºopteºte îmbietor la ureche carpe diem!.S. zgomot. Prietenia o scrie cu literã mare. Am mai publicat un singur recviem. în vreo cârciumã de birjari ºi artiºti însetaþi. dacã îl vãd pe Bebe. ºi Taºcu redevine teoreticianul. ca sã-þi aduci aminte ºi nu cumva sã uiþi ce-a fost odatã ºi nu mai poate fi: Levantin de neconfundat ºi vest-european de necontestat.Ai murit… Bebe Taºcu! Faptul cã s-a întâmplat atât de devreme în viaþa ta este desigur foarte trist… este tragic – atât pentru tine. Aºa a fost atunci! Mã voi duce azi „la turci”. iar perversitatea lui nu poate fi decât naivã. Când se întâmplã asta are doar însemnãtate personal-psihologicã ºi numai pentru cel care pleacã ºi cei apropiaþi care rãmân. cãci e sincerã. pentru Toma Caragiu. e creºtinesc aºa. interlocutorul sau iubirea de o zi. scris ºi gând pe drumul tãu spre Dincolo aºa cum se cuvine: cu binemeritate aprecieri ale inteligenþei tale. iar ideile zglobii ca balerinele. S-a fãcut. E bine. Bãutor de elevaþie ºi întru revelaþie. cât ºi pentru noi. ºi voi mânca pios o ciorbã de burtã – în amintirea ta. aici în Düsseldorf. Când cade nu-l vede nimeni… abia când se ridicã face tãrãboi. atunci când oltenii se duc la piaþã. oameni de culturã. Eu însã mã consider deajuns de apropiat ca sã-þi rostesc în drumul tãu spre nu ºtim unde cuvinte-nsoþitoare ce s-au nãscut din tinereþea noastrã cea nebunã… dar atât de bunã!… Îþi voi ceti acum din ce am scris odatã despre tine – aºa. Taºcu este câmpul în care antinomiile îºi dau întâlnire întru nemiloasã concurenþã. de „orele fantaste de dupã noapte ºi de dinaintea somnului” în care ne dregeam dulcile pãcate cu ciorbã de burtã? Îþi aminteºti: legendara ciorbã devenise pentru noi ritual – avea ºi ea sfinþenia ei. cãci el este greu de urmat. teatru – viaþa trebuie sã aibã culoare! Culoarea înseamnã senzualitate. deodatã. În tinereþe nebunia poate deveni sfântã. Un al treilea sper sã nu mai trebuiascã sã scriu. Bebe va ieºi la pensie din jobul nebun al vieþii doar odatã cu moartea. care te-ai mai fi cheltuit o vreme întru artã ºi culturã. de orele acelea „indescriptibile”. El iubeºte cu patimã femeile. ergo sum. ºi ideile. el cocheteazã pe furiº cu Apollo. care te-am mai fi dorit o vreme alãturi. Tu ºtii însã bine: filosofic vãzut. Este un cãlãreþ nãzdrãvan pe armãsarii cei neîmblânziþi ai destinului. Dar la ora ºase în dimineaþã. ºi-ºi iubeºte cu sinceritate adâncã paharul. Aceastã însemnãtate ne este nouã acum foarte greu de suportat. acesta nu poate fi decât: „pensionar”. analistul de fineþe ºi infailibilitate. rãspund pentru el: NICICÂND. Cealaltã jumãtate îi ºopteºte ameninþãtor Dubito. la acea orã indescriptibilã când capetele devin grele ca pãcatele. sã te petreacã în vorbã. Ah! Ce spun „în amintirea ta”? – o vom mânca-mpreunã! Nu ai murit… Bebe Taºcu!… Vladimir Brânduº P. Cãci dacã un cuvânt îi este lui Bebe Taºcu absolut strãin. nu pot sã nu-mi amintesc de Panait Istrati ºi de lumea sa apusã. aºa cum îl cunoaºte breasla. ºi chiar sfinþenia are nebunia ei. ideile înseamnã senzualitate. ale neliniºtii constructive care te-a mistuit o viaþã-ntreagã. ºi paharele. ale muncii tale. Nãscut din coasta lui Dionysos. mult prea tânãr dispãrut. acum mai bine de 31 de ani. cogito. când te liniºteºti? Dupã ce am citit ultimele sale trei cãrþi de poezii. Naivitatea lui candidã poate atinge ipostazele perversitãþii. tristeþile înseamnã senzualitate. are importanþã numai faptul cã mori.

O reîntâlnire cu lirica lui Ion Th. fizionomii noi. la o alãturare cu altele. dacã vom invoca imediat ºi moºtenirile de aur Goga. ca-n aceastã Spovedanie: “Strãmoºii viteji salutatã mai mult de colegi de generaþie.un “primitiv de o fermecãtoare ingenuitate”. ºi acest catren. anii 1930. în Ardeal mutaþia în magic. în Clujul universitar de dupã Întregire. în publicaþii din Timiºoara. îºi încuie lumea-n gând ºi-apoi pleacã fluierând”. la un an. vezi versurile: “Nicicând n-am rupt la-ntâmplare / flori de pe cãrare / vagabondând // Ci le-am lãsat / altor drumeþi /mai îndrãzneþi / la rupt ºi la pãstrat”. ºi despre care atât de puþine ºtim. de pânã la cotitura Blaga. adesea în formulãri percutante care doar ºterg orice discordanþã. intitulatã 22 dezinvolt Inventar rural. Eugen Ionescu. psihoza bacovianã. de sintetizant Ermetism. de atelier sau debut. 1923). prezent el însuºi într-o antologie cu poeþi tineri. ale criticii. din perspectiva dominantei principale a liricii zonei. semnat de iconoclastul eseist bucureºtean. cantonãri din Simbolism în spiritualizat Tradiþionalism. apoi director al mai multor efemeride el însuºi. prevestirile. cum ar fi “stridenþele. un îndrãgit. întâi într-o revistã de micã suprafaþã dar prin nume predestinantã unor cutezanþe. arghezian. “poezia însãºi în stare nativã”. are loc tot aici o altfel de intrare. cu un argument în forma cântecului ºi absorbþia socialului în estetic. de înfãþiºarea într-o proprie carte. Ilea . prin slovã tipãritã. O deplasare de pe strict senzorial ºi particular spre concept ºi general. care parcã te-ar întoarce într-un punct de pornire. Abecedar. a Jocului secund barbian. îºi are o prezenþã în nu puþine periodice de circulaþie ale vremii. 1928 ºi Printre oameni în mers. Lucian Blaga. verbul cu visurile lui de “creste”. triazã. o primã culegere. uneori chiar nedibãciile versului lui”. pe care criticul din care am citat o va numi “pasul de la eu spre lume”. Cuvântul liber. Mediaº. Un debut. în Societatea de Mâine. un “cuvânt introductiv” de subtile disocieri teoretice. în tabãra unor tendinþe ºi idei de artã sensibile la comandamente culturale mai largi. “foarte modern de la început”. aurorali. care va fi ºi de hotar. Fiindcã la numai trei ani de la acestã ieºire în librãrii ºi în viaþa literarã. sumar vorbind: în conformitate cu deviza whitmanianã: “proclam cuvântul: Democratic. Hyperion. ºi magnetul incendiar. mai mult de boemã. iveºte. valideazã. “impresia unor filoane metalifere rãmase încã în roca zgrunþuroasã”. un boem ºi un temerar. respinge. Noua liricã ardeleanã. poezie “sãracã în vocabular”. întâi secretar de redacþie la o publicaþie de un anumit succes la public. în arenã. echivalând dintr-odatã un gest anteic ºi indirect o vorbire despre complexitatea ºi – paradoxal – autonomia artei. ºi în antologii ca Antologia poeþilor tineri. prin pagini de reviste. de o cãrare . din social. cu cuantumul lor de “revoluþionar”. nu mai puþin. cuvântul: En masse”. Coºbuc ºi Andrei Mureºanu. Când limba românã. numai aparent derutante. cãci. între altele. în Viaþa literarã. Ileaîntre viata si cuvânt ) ) ) ) ) . adevãratã emblemã. ºi un . O devenire numai revenire. Pe care o ridicã la un rang de eveniment în cãutãrile de sine ale fenomenului poetic îndeobºte. o ochiadã în chiar începuturile poeziei româneºti. prin diverse alte oraºe. un Adrian Maniu. ca flori de minã din aurul Apusenilor (volumele Mâine. “materia plângând”. în sfârºit acesta un centru. de pe Someº. primeºte cu nemiluita voci. în concordanþã cu un context aprins: anul de confruntãri dramatice 1933. Cuvinte mari.e o experienþã interesantã la un ceas de centenar. mãrturie. cu un volum protestatar faþã de stãri de lucruri ºi . de la Poemele luminii la Lauda somnului. evident. e drept Aurel Rãu Ion Th. Aron Cotruº. dinspre uman. urmat. Sau mai propriu. dar ºi Impresiile ºi senzaþiile moderne ale unui Emil Isac. configurãri. În ziarul Patria. cu anvergura cunoscutã. poþi spicui dintr-un cuvânt înainte1 . în atâtea privinþe o “mirare”. distinct început de drum. între care pictorul Ion Vlasiu. Peste munþi ºi în Bucureºti. între care Eu ºi Europa.nedreptãþi. cu deosebire o schimbare de cadru ºi registru. “poezia ºi viaþa” ca “una ºi aceeaºi realitate”. Poeþi tineri ardeleni. un Ion Vinea. “utilizând cliºee”. Bistriþa. a oraºului cu statuia regelui Matei.considerate vremelnice . “sub semnul notaþiei”.o vocabulã predilectã. . Revista Fundaþiilor Regale. sã-l invidiezi: “Cine vrea sã fie mare prin stele-ºi face cãrare. Gloata. inclusiv în planul expresiei. Dupã cum. ºi ironia. de caligrafii hieratice ori cãutate. între care Azi. ªi totodatã cu un rãsunet. dinamitãrile ºi sincronizãrile Avangardei. Familia. într-un cor de cumpeni ale apelor.

nevrând”. un gând / mã poartã pe cãi vechi . expresiile. Sau. nu numai ale vãzului. / Uzina-n bluzã neagrã / nãvalnic clocoteºte-n pieptul zilei /. se aflã într-o sãrire de etape . împins probabil de nostalgia satului transilvan.” – într-o sfântã a sfintelor poeziei la ea acasã. “strungar în fier”3 : “Mamã. chiriaºã rea”. Cei cari mã strigã de-acolo îi aud. cu vremea o micã mitologie. “Notez: 10 septembrie. De aceastã curgere. n-a lãsat nici un ecou. tropii de un iconografic oriental./ se-apropie pãmântul de cer”. cum o ivire din element pur mineral.. de profil tehnic ºi comercial.de regãsit într-un vers de Mihai Beniuc. unele de numai slujitori la frumos îndãtinat. fâºii de viaþã mizerã. cosaºii taie / fire verzi de mãtase”. Sau.în special Societatea de Mâine. O suitã de chemãri.. Ilea le tipãreºte cât este încã un locuitor al Clujului. în totalã absenþã a unui mediu formativ adecvat exigenþelor/tainelor scrisului emancipat (“În anii 19231926. în din prime încercãri cât ºi în Gloata. de ludic. “Jgeaburile fântânilor / ºi-au legat clopoþei de sticlã”. umblând spre o omologare în întreg românesc. gen “Luna a poposit în luncã / zâmbitoare ...”.. / având / în gând / pe draga mea”. / prin cuvinte de flãcãri / voi scrie pe urma plugurilor /. Cel puþin. viziuni... în etapa ei de la Cluj. oricum a unei voinþe de stil. din perspectiva ºi a unei atari aprecieri. / unde turme de oi / ºi ciobani albiþi de vreme / se pierd alene prin poene”.stã ºi þese foi / de plop. iar pe alta.. scenete. în modernism.. ºi o instrucþie medie. “Iubire. Se ridicã stea. un rost în lunile scrise-n calendar. o enigmã. cu atât mai surprinzãtor.. dacã ne-am reîntoarce la primul dintre volume. atâtea ataºante schiþe. din atari semne de peisaj dobândit. “La troiþa din câmpie / un drumeþ se-nclinã”. Dupã cum bucurii ale spunerii vor fi. dacã ar trebui sã vedem în micul poem Prin noapte. cu o iubitã. / O crâºmã deapãnãntâmplãri. de comedie umanã. prin sporul asociaþiilor. într-un fel. Cu aceste douã cãrþi de tinereþe. Poezia. ºi pierzând bine influenþe discrete din înaintaºi anterior pomeniþi. surprinderi de o clipã cu un apart fotografic. “Prin livezi. dar pulberea amintirii e luatã de vânt. ar spune despre ele înºile: “C-un chiot viaþa cuprinde-n / braþe întreaga câmpie”. de o concentrare surprinzãtoare. de evlavii. sau incoerenþã. ori filmice. un convârstean ºi un afin. gesturi. sau emblemã. iar alta a opþiunii. “brazdã”.. / resfirând prin unde un ritmic ison”. miniaturi. “interesul necesar impus de frumuseþea unui act gratuit”.. cum imaginile. durã. în îngânarea “Singur strãbat / drumul ce lasã în valeun sat. versuri care sã-l scoatã din flancuri. “Noaptea o rupe un câine / cu dinþii. toamna trece pe la noi.. autoritãþi care-ºi interfereazã iar ºi iar câmpuri de forþã. un recitativ parcã preocupat numai de jocurile contrapunctice ale cuvintelor mizând pe alogen. în primii ani de dupã marea Unire. cu plãcerea spunerii: “În fier de plug brazda gândului sencoardã. a cursurilor unei Academii de artã dramaticã. // Someºul o urmeazã-n curs monoton. / Strada obositã se leagãnã de cãruþe / povestind cu trecãtorii. “Iubito. care le comandã. pentru urgisita. în rãspãr. nãvãlesc hoarde-n privirea aplecatã pe pãmânt... “Plouã apele. de o tandreþe.. N-am boi plãvani. învaþã . Ambele. / tolãnitã pe-un car cu patru boi. pomenitã mai sus. am boi de foc. Nu inventariind: inovând. însã completatã începând din 1929 cu frecventarea./ Zori albi rup stavili puse”. Noroc bun fiecãruia îi spun. ca sã folosim o metaforã pentru un cerc familial anonim rustic silvan. una a purcederii la oraº. de a nu se depãrta de el”2 ). ca pe-o pâine”. pentru care experienþa Gândirii. Pe o faþã sã-i gravezi liniile din Satul meu: “Sat / aºezat / la poale de munþi. de oniric diurn. de un conversativ ataºant. pe care Ion Th. cu accentul ei într-o cuprindere mai largã. parcã dezinteresate de sens. / în trecere.. “printr-o supãrãtoare întârziere a ideologiei semãnãtoriste. o alegorie. unde se face totodatã dovada unei disponibiltãþi în creºtere pentru neologism ºi cuvântul abstract. de o visãtorie ºi un rafinament./: / Frãþie între toþi / ºi armonie prin dreptate”. “în anii 1926-1927 este elev al ªcolii de contabilitate din Luduº-Turda.trãiesc în mine / precum inimile pietrelor în cascade”. miºcãri. de o pregnanþã. de cronicã jurnalisticã. “. cum ºtim. în 1940. compoziþii de gen. fost. respectiv reproº adus revistei conduse de Ion Clopoþel... Frunziºul coastelor ce ard luminã ascunde o tãrie ce nu se înclinã.”. “Când voi izbi odatã eu cu barda. la o zvâcnire 23 . în receptarea operelor literare./ . desigur stimabile. cu sine nimeni nimic nu ia. o din trãit scoasã ºi meºteºugitã medalie. / bãtuþi de ploi. unde poetul nostru îºi câºtigã. conducând la o altã constituire într-un specific a unui discurs poetic. ca sub amintirea despre un menit. de rãscruci de tâlcuri. raportatate lucrurile ºi la o remarcã din prefaþa Antologiei realizate de Emil Giurgiuca dupã vreo 10 ani. în loc de bici am joardã întinsã pânã în America de Sud. este un poet care ºi-a ºi forjat de-acum o efigie a lui ºi numai a lui. Vântul încet i-aruncã / suveica înainte ºi-napoi”. ºi : “Încing brâul de spini al nãdejdii / ºi ridic pumnul / cu voinþa tuturor / cãtre altã zi. de un sãrbãtoresc al percepþiei. contrastant: “Fum înalþã cartierul.în ªcoala de elevi meseriaºi CFR din Cluj”. despre “atmosfera regionalã” din Ardeal cum cã aici nu se lasã întrevãzut. sigurã de sine ºi singurã pur ºi simplu. rãu înþeleasã ºi propagatã în creaþii minore”. virtuozitãþi.. Satul meu e lumea-ntreagã. timp de vreo patru ani. o pâine din scris: “Pentru lipsa de orientare literarã de care suferea Ardealul /. apã cer ./ sunt vinovate” ºi “cele câteva reviste /. geografie la prima vedere oarecare. “funcþie socialã” a literaturii. E. ºi sã-l arate. dar ºi în poezii ne-preluate un timp “din periodice”.

Din poemul Horia. ºi la altele. pentru toþi. / loveºte-n edificiul uman /…/!”.. pentru forþa lor de expresie. care-i inclusiv izvor versului “sufletul mi-l simt fluier pe buze”). prin începutul de veac XX. sau. semiproletariat în plin mioritic (practicarea ºi aici a meseriei pãstoritului. în fluxul imaginaþiei. / o sorã”. ia cuvântul “gloata” ºi i-l dãruie. a unor crãpãri sau stingeri de zi. transfigurându-le”. din “Atlantic” în “Ural”.. ca un indiciu al autenticitãþii. parcã într-o proprie configurare. de-un spiriduº. Bistriþa-Bârgãului (Bistricioara. ori de ºoapte de tinere fete la prime erotice înfiorãri.”. în popor). în care subiectul. a feþei din Apus în Rãsãrit. O fãcãturã.va reþine. / Au soarele medalie ºi cuvântul amar. rostire subteranã de forþe din iraþional. la ªcoala de meseriaºi de pe lângã Cãile Ferate. din cer contemporan. dramaturgul creator de epocã. ºi “sã fi rãmas la coasã”. produsul industrial finit al micii industrii. miez de noapte ºi de zi. Dupã receptivitatea la un vers ca “În loc de bici am joardã întinsã pânã-n America de Sud”. pe fondul unei alte superbe puneri în absolut. Trebuind. desigur nu îndestulãtor. care începe torenþial cu versurile: “de jos / te-ai ridicat drept. cuvinte de mamã) în vecinãtate cu o fabricã de cherestea unde o bunã parte dintre vieþuitori depind de un salariu. Poetul la cheremul vieþii. Cãtunul ºi Minerii din Anina. în peisaj de sâhle ori de coºuri industriale. “ciomege tari de ulmi”. ºi odatã acest fapt instituit. Prefaþatorul Gloatei. pentru cantitatea lui de deschidere în uman. dupã cum darul l-ar putea face în epocã ºi nãsãudeanul Liviu Rebreanu. sã-ºi petreacã un numãr de zile la sora sa cãsãtoritã cu un preot în satul natal al desþãratului de acum. cã “nu existã subiecte anestetice”. ale unor determinãri: dinspre un cultivator de vers pe la anii 1830 în Iaºul Academiei Mihãilene. povocare superbã. “Distrugãtor ciocan. Macedonski un nasture. de nu toatã viaþa. lui Emil Isac tânãr simbolist. Înfiorare (faþã cu “biserica Craiului Matei” din Cluj. cazuri fericite când “însãºi natura participã la poezia proletarã. Nãscut într-o casã þãrãneascã (“. “convingeri pe crengi de suflete obidite”. la o ºedinþã de cenaclu de la Zburãtorul. în Paris. o poeticã “mocãniþã”). în templul preajmei. care va fi peste douãzeci de ani. “Pajuri cãzute corbii le poartã în cioc”. unde “rãsunã apãsat opt bãtãi”) ºi În rãcoarea dimineþii. lângã humã de brad ºi fierãstrãu. din judeþul Bistriþa Nãsãud . are norocos intuiþia cã o minã pe care ar avea de-o exploatat. inevitabil replicã subiacentã ofurilor “De ce m-aþi dat de lângã voi…?”. pornea spre felurite destinaþii mai mult cu un mic tren de linie îngustã. pentru un mers la þinã. ritualic. ca la o întoarcere. autorul Rinocerilor. cu care volumul de debut se încheia. când nu orgolii de vechi cetãþi. piedici din ambiant. Cimitir ºi Un sinucis vorbeºte cu Dumnezeu. nu e de tot doar o exclamare în consonanþã cu o lecturã din volumele În robia lor (1926) ºi Cãtre þãran (1928). ca-ntr-o reconsiderare a speciei Idilei.o punte pentru trecut cu sorþi de izbândã din patriarhal în temporal ºi neprevãzut o mijloceau astfel chiar munþii imemoriali cu cremeni ºi stâni. lotul de arat ºi de transformat într-un front de lucru. sesizarea aceasta a unui capital de apocaliptic. în poemul introductiv Povestea mea. trimis în strãini . desigur Aron Cotruº. lemnul prelucrat. Consideraþii. Dar. ca într-o altã accepþie Al. rãmas orfan de tatã din 24 fragedã pruncie. tu ai acasã un frate. care prin asta îºi pierde caracterul social”.amãnunt de istorie literarculturalã localã. din Rãscoala lui..”. la schimbarea aceasta de macaz care-i cartea monotematicã tipãritã la editura ªantier. sã crezi: aruncat din lunã. câteva cu minuþie alese exemple de “viziuni de mari miºcãri sau cosmic-simbolice”. de la o vreme de-a dreptul muncit de cuvânt. autorul lor. pacificate rele duhuri.. apoi. survenitã parcã dintr-o conlucrare./ pentru cei sãraci. Vasile Fabian Bob. într-o emancipare. cu toate capcanele unei existenþe într-un veac frãmântat ºi capricios. a uni acces inclusiv la “viziuni de apocalips”. schimb de scrâºniri ale unor desmoºteniþi ai vieþii. de- . mesajul extraliterar e doar pretext. de peste imediat. care se construieºte pe sine. ar fi numai propria biografie. un instict de excelsior gãseºte repede douã bune Sfinte Vineri pe drum în douã traiectorii cu deosebire ilustrative.. Esenin zâmbeºte cuprinzând pãmântul”. Elev. protectoare.. o plantã migrantã. e normal sã-i vinã sub condei. oricât alergic la retorici ºi la înregimentãri – altmiteri acceptând cã “oriºice poate fi motiv de inspiraþie pentru o operã de artã”. a unui mai vârstnic. nu întâmplãtor (din satul pierdut sub niºte stânci. în amintire. îndiferent de materialele de care s-ar folsi. un omgiu nemãrturisit hordouanului care a trecut din Bucureºti munþii în Ardealul austroungar. astfel: “Întind mâna lui Ady peste þãri supuse. în vederea unor sublinieri a ce rãmâne valabil din angajarea aceasta în circumstanþial.. un suport reflecþiilor subþiri în sprijinul autonomiei faptului artistic în genere: “Cãci marea utilitate a poeziei constã tocmai în faptul cã este inutilã”. cunoscute. viforos /. cu condiþia ca inspiraþia socialã sã exprime o “trãire subiectivã” a atitudinii în cauzã ºi “sã rãmânã emoþie”. niciodatã nu se va îndepãrta prea mult de o rãmânere într-un grai cumva strigat. de naturã sã se dea o idee ºi mai în consonanþã cu o aspiraþie. pietros. dar ºi un spontan. ca “vin îngerii de fier cu paloºe întoarse în sus.de fulger. o lãudãroºenie numai de graþie cum este aceasta : “Deslegat / m-am ridicat / în înãlþimi de gând vrãjmaº / legând satul de oraº”. sau internaþional. ori în ecuaþie. Survine ºi un atare sprijin din empireul critic. de amnar în cremeni. semnalarea. din mica bijutierie În grãdinã.. “satul care luminã ochilor þi-a dat”. Noapte blestematã ºi Început. ambele ºi ele de ultimi poeþi ai satului ºi iubiri ºi vrãji. ani ºi ani. ºi “clocotul ºi tensiunea depãºesc ideologia ºi cuvitele. în fine.

patosul. cade de asemenea sub o mohorâtã Graniþã. autor al unor versuri pe care în Istoria literaturii române George Cãlinescu le citeazã ca impunându-i-se lui Eminescu datã asemãnarea din una din Scrisori . O remarcã nu incriminantã. situare în naþional. ca de stins cãrbuni. ºi în ultimã instanþã o potenþare. sã pomenim douã isteþimi ºi frumuseþi: Hai sã trecem Mãgura ºi Vifor transilvan. prin Dictatul de la Viena.). decât uneori sub aspectul unei griji pentru perfecþiune formalã.prin viziuni de sfârºit ºi ele de lumi. ca sub habsburgi un salvonduct. dincolo de prezenþe episodice în unele reviste. exerciþiu de artã aplicatã ºi creativitate. cum o vor face ºi spicuiri mai târzii de prin caiete sau poate ºi cerneli de tipar. cum ºi pentru mãrturia pe care o depun despre o conºtiinþã poeticã ce. cu secvenþe realistice ºi vizionarism profetic. cu întâmplãri la nivel de onomatopeie. de acum parcã doar sã deosebeascã de alte timbruri într-un cântec mai general pentru un colþ de rai natal vitregit. o interiorizare a discursului de comandamente sociale resorbit în aluziv. în 1967. “timpul” pe care Ilea “îl strãbãtuse cu paºii de fulger în poezie. din trecut spre viitor”. care vor mijloci. intrã. ca un curent electric. de sub Cãlimani. metaforã ºi sugestie. * Dupã o astfel de “intrare “în vreme”. editorial vorbind. Dacã s-ar privi mai din aproape de pildã chiar volumul al treilea în ordinea apariþiei. din Cluj. sânt veacuri de blestem ce-l simt ºi morþii când beau veninul zilei ce se duce. unde fac figurã bunã prin împletirea tematic a celor douã filoane care au decis unitatea în diversitate dintru încept. ºi poemul Rãspântie. Cãreia sã-i fie asociatã ca o completare ºi o altã apreciere. care din socialã devine cosmicã ºi apocalipticã se înalþã deodatã cu mai multe trepte ºi îºi capãtã adevãrata sa valoare. dupã alþi cinci ani. între altele la zi. Totul ducând la o atare concluzie. Rânduri pentru prietena moartã. de transpus integral. albe” (un alt atribut ºi el din modernitate). de asemenea marcãri de o re-vigorare. dar ºi la fiinþa proprie. dupã totuºi nu zgârcite reproºuri. între ele 1 Mai. o întoarcere la elemente. poetul “nu evolueazã”. s-ar pune în evidenþã nu neinteresante primeniri. ºi cã. o anumitã romanþare.o pildã. Poeziile rãmase prin reviste. Amândouã. Au pâns cu noi izvoarle-n pãdure 25 . Între acestea sã pomenim volumele. atât de adaptat noilor medii de viaþã ºi tendinþe literare. Paralele. din acest. la intervale. ºi vor umple retroactiv un gol. parcã ar rãmâne pe loc. originar ºi el de pe Valea Bârgãului. / ºi-nþeleg glasul mulþimii”. de asemeni îndreptãþite: “existã o emoþie simplã ºi amplã care circulã. Ele nu vor adãuga schimbãri de registru./ cunosc tainele cãrþilor.. alt cod: “Ne ºtim pe aceeaºi adâncime a sorþii ºi vremea-nþelenitã-n noi rãscruce. la ai sãi. într-un fel ºi acesta parcã mai mult un rãspuns unui eveniment exterior. Adeverind spusa dintr-o scrisoare trimisã de poet acasã. un soi de cedare a iniþiativei unui joc de mimã al substantivelor ºi imperativului. cum nu se poate mai încurajator. poate pãrea inexplicabil cã poetul devenit bucureºtean. prin 1935 ºi 1936. Oraºul pierdut de Mihai Beniuc ºi Dincolo de pãdure de Emil Giurgiuca. în ciuda unei frustitãþi. un titul de ciclu. cum satul sãu natal.. de neignorat: “atunci. “ca artist”. prozodicã. în volumul antologic Ani vii. construit de asemenea în jurul unui centru iradiant: o altã revoltã faþã de o agresiune a istoriei. un recurs mai mult la sugestie ºi încifrare. cedarea Ardealului de Nord. certificãri nouvenitului impetuos tânãr ardelean în prag de alte intuiri. sã ardã”. gen: “Hiiiioofffhs!.. cu versul: “lumina prinde a topi întunericul”. cum ar mai spune cineva din care am mai citat. într-o tãcere de mai bine de 8 ani. de “grãniceri” în defunctul imperiu austro-ungar. poezia aceasta (din Gloata. dupã versurile “Mamã /. cu pasaje ca “s-a întors maºina lumii”. treceri numeroase de la ceea ce au însemnat ieri atuuri de prim rang. o aserþiune cum ar fi aceea cã în volumele care vor urma momentelor editoriale distincte. “neintergându-se în substanþa ei”. se supravehgeazã. n. printre ºi prin cuvintele sãrace. de tomnatice. dar nici nu sunt de ignorat. desigur. / Maºini întorc / strãzile din mers”. / dragostea celor mari. Astfel.. regeneratoare-nfloriri. a cui va scrie în interbelic eseul fulminant Nu. privite lucrurile din interiorul miºcãrii browniene în care sunt antrenate în unitãþi noi cuvintele. imprecaþia. altele ulterior. De o menþiune bucurându-se. Poate ºi un poem ca Au plâns cu noi izvoarele-n pãdure. “luna rãsare la rãsãrit ºi soarele la apus” etc. ai structurãrii Gloatei ca o unitate poematicã. n. din douã entitãþi poetice de referinþã pentru Ardeal. poezia Rãvaº. inclusiv al valorii. ar putea da singur seamã de un întreg. într-un volum numindu-se îndreptãþit Eflorescenþe 4 . Nu se susþine însã. despre emoþie ºi “lirism lãuntric”. izbãvire printr-o forþã a concretului discursului. în creaþia autorilor lor. cu un mãnunchi de energii ºi reliefurile de care s-a luat act. unele publicate încã prin anii 1932-34. amintit. din varii motive. puse sã acþioneze în subconºtient. toate din reprezentãrile unei naturi silvestre.) din amintire. (adesea în delict de neaoºism. pânã la volumul Întoarcere. dupã cum o schimbare de adresare cãtre cititor. / ºtiu marginile foamei. strigãt de sirenã / loveºte frunþi de catedrale. vor fi încluse. “ºi le aprinde. Strigãt pentru mâine. la fel. multe ocazionale. notaþia. cãrora începuse sã le fie o componentã ºi o expresie fireascã ºi el. de foc spiritual”. pot fi în chipuri diferite identificate ºi aici. un atentat la integritatea þãrii. în chiar mijloacele prin care se împlineºte lucrarea lui. pe tot restul anilor. le face sã vibreze. de mod clasicizant.

din real. învãluitã. O infuzie de sentiment îºi gãseºte legitimarea nu mai puþin. de corelãri ºi constituire într-o oglindã de timp. al Refugiului. Din tot acest frãmânt însuºit. neologismneaoºism. nici el eschivându-se de la o participare. / din fiecare floare de pe covorul hotarului întins / am strâns în cãuºul inimii rouã. parcã la o ieºire din mirabilul ºi dialogul care-i rugãciunea Visul Maicii Domnului. eseninian. nu trebuiesc trecute cu vederea ºi fatale preþuri ale schimbãrii de unghi. ªi-n loc / sã-ndrept fluviile pe matca resemnãrii. / ºi buzele cireºe pentru sete”. cu însuºirea aserþiunii cã atunci când “poezia socialã” e mai mult “atitudune socialã”. schimbãri. Cosmosul. . “în sat pe imaº pasc aceleaºi cirezi. sã ºtii c-am sã vin / cu dragoste încinsã de fiu. la porþile duhurilor rele doi drumeþi au bãut sânge din inimile lor. asumat. a unui agitator în faþa unei mulþimi. felurite metaforizãri ori logodne între localism ºi neologism oferindu-ºi serviciile. “sã sfãrâmãm încuietori de aur”. distihul cu dezacordul. nu are nimic de-mpãrþit. Era o tainã încuiatã-n ele. în care strofa: “Fatã ardeleanã cu ceru-n plete / cu primãverilenmugurite-n sâni. ale lui Lucian Blaga ambasador pe o “Coasta soarelui”. Cum s-ar fi þinut seama de un avertisment despre “ideologia versificatã”. focurile lor de artificii. / duceau avânturi pe zãrile de piatrã surã”. o dramã individualã confundându-se cu o dramã colectivã. fie pentru duioase împletituri. / cu aurul holdelor în mâini. de pildã Sat bãnãþean. ca nu demult: “Haiduceºte numãrãm stelele ce cad peste hotare de foc. e firesc sã aspire la un loc sub soare ºi construcþii mai puþin puse sub întrebare. accentul la vedere punându-se numai pe primatul trãirilor. încã în vuietul prim. unde un “grai pãduratic”. limpezite. în urma unei aventuri prin metafizic ºi liric elevat. “cuminecãtura tãriei din grindei þãrãnesc”. * Dar. Evident. cu filosofia ºi volumul cel mai recent de versuri. îmbrãcând hainã de poeta vates. satul. “o pãrãsim domeniului”. poet al evenimentului. am plâns / ºi mamei am scris rãvaº”. “inima vrerilor”. ca-n atâtea alte vorbiri. Simfonia uzinei . sub semn de Destin. jucând ºi un rol de limbaj. la care nu se renunþã. din autobiografic. printre smârcuri de veac înrãit. e de cele mai multe ori unul implicit. la o întreagã pletorã de veleitari provinciali. “încercuirii”. Aproximãri. “Sfinþite în izvoadele / simþirii”. adesea îmbinãri forþate concret-abstract. / de mult mã uit spre garã în zadar”. “tunurile gândului sunt mai tari decât munþii”. obidei. mesajul social. Ori înflorind de aluziv: “Apele mântuirii. bivalenþa. explicabile în strategia autoimpusã. într-un spaþiu întreg de exorcizãri. urcând ºi la nivel de semnificaþie. vechi cliºee ale datinei. una a datoriei împlinite): “roadele / ridicãrii pe culmi azurate”. de semnificant. din prefaþa la Gloata. “sã trecem graniþele clipelor”. sã ne ºtie. “gând supus în slovã” unde “curajul stã la pândã”. “Mama a strâns în doniþa din scândurã de brad / laptele vorbei dulci cu lacrimi amestecat. “am ctitorit bisericã în mine”. În sat. În locul preluat de la semnificat. în punctarea aceasta încã o datã. într-un plan general. ea înceteazã sã mai aparþinã poeziei. dar ea nu mai are nuditatea ºi directitatea de ieri. cu care poetul acesta. lãsând clipele încet sã fure albastrul cerului din fund de ape. riscante ori duioase ca “zãpodia sãrutului din flori”. “mi-a fost pavãzã” pus sã rimeze cu “sã mã creazã”. componenta care marcheazã cum afirmam mai sus o schimbare în constanþa unei poezii de mesaj social. punerii unui capãt “dorului”. semnalate ºi pe seama volumelor anterioare. mamã. mãsura le-o dau . “þarina opãcitã-n devenire”. cu mama: “odatã. aºteptate. Dar ºi lãrgirea unor accepþii ale noþiunilor. Mai jos în clacã dorurile-nchinã cântece oprite pe prispele din sat.ca-n atâtea semnalizãrile pe la care-am trecut. revãrsatã din ochii azurului pe-un nor. în care “rãnit de moarte cerul” adresãrilor directe de ieri “baierele-ºi strânge”. se ºtie numai în “ceasul chemãrilor mari”. personificatã. O chemare e pretutindeni: spre “întoarcere” în meleagul pãrãsit. eºti secerã în grâu»”. ca întro teamã de o cenzurã. pãstrat ºi la reluarea în noi ediþii: “zãrile sau dus departe / doruri multe le desparte”. multe. / ºiapoi cu braþe de titani cuprindem întreaga glie. ce transcend þinta imediatã (vezi ºi Roadele visului vorbind de “bucuria ce se iveºte”. din epocã.faptele de alchimism poetic avizat. / ºi-a scris bãtrâna cum ºtie ea: / «Trup din trupul meu. / pentru vieþile cari cad. / iar cu sãcurea lunii izbim puternic în fruntea balaurilor. Minerii din Anina. decupãri din geografic. / în care inima noastrã bate cãutându-ºi un istoric loc”. e mistificatã. încãrcãri cu funcþii noi. împroprietãrindu-se firesc cu un atribut de parte de þarã. / cu el în altar de vifor mã cunun / ºi din marginile pierzãrii / nuntaºii îi adun / la ospãþ 26 de foc” Acest ton rãspicat ºi loc din nou în fiinþial. în “sfinþiri cu foc”. / Hei! Cum aºtept un cer de suflet senin”. sublimãri ale unui recurs la memorie. fãcând sã te gândeºti. Târziu. Cine ºtie unde-s ochii de luminã în cari gânduri mari s-au sãrutat?”. ai tânjalei.iar munþii au îngenunchiat aproape. majoritãþii poeziilor din acest volum de angajare. locurile natale. cã aceasta “nu poate fi justificatã. cu floral de artã naivã. “stãvarul poienilor cu bânduºi de fiori”. ca-n enunþul: “Dorul meu de azi e-al þãrii. fie numai spre a petrece printr-o undã de sacru. ªi totuºi. în vederea unei în existenþial. cu aceste douã intrãri: “Cerul românesc l-am sfinþit cu foc. asigurându-se ºi cu o “mãreþie de simbol”. salvatã” în poezie5 . Dupã cum cuvântul dor. sã numim o amuletã ca Fata ardeleanã. brazdei. cãruia Ideia nu ie se refuzã. dar ºi în bucãþi cu mai mult descriptiv sau narativ. trimis “îndemnului þãrii” de cãtre o þarã de pãduri. Printr-un joc al sorþii. cu nostalgia copilãriei pierdute.

ºi cu câte un popas regenerator. en Roumanie. Aºa explicânduse pânã la un punct ºi spiritul unei prefeþe pe care i-o va concede Tudor Arghezi (O vorbã mai mult. din pod? ªi imaginile. despre o pauperizantã traversare. de o identificare deplinã. strigã cineva”. unele 27 . / în luptã sirena nedespãrþiþi ne vrea!” ºi “Sa dus timpul fabricanþilor patroni. de-o pildã la posturi de coamandã în instituþiile obºtei ca mulþi alþi confraþi din rândurile stâgii interbelice ori proveniþi din inconformismul Avangardei. ºi-a pãcii”. cum altfel? imediat. a vremii. în mãsurã suficientã pentru a se constitui într-un document literar viabil. surugiu numai la cuvinte./ orânduirea socialistã pãºeºte înainte cu omul ridicat de jos”. putând iatã sã izbeascã “fãþãrnicia-n faþã”.. O clipã insul puþintel la trup considerânduse. ca oamenii. la zorii unei lumi mai bune.) la volumul care va urma. Democraþia în mers). pe nepusã masã. pentru poezia lui de “confesiuni directe. Dupã regula: “À partir de 1945. pumnii strigãtelor. în lucrul sãu “proletar”. într-o realizare strict personalã. sindicale. proclamãrile. dincolo de – o practicã þinând de un nou concept de artã acum – sporadice. amintit. din toate cliºeele care sã ilustreze la un examen destul de edificator. cum sã nu recurgã. vreun sanatoriu unde e pacient. ºi ele sub vremi. whitmanian. acum când nu doar “o fantomã bântuie” prin. cuvinte dintr-un ostracizat 7 . pledând ca în cazul unui Panait Istrati (care va scrie. sã iubeascã “mândra aºezare”. sub surprizã. izbânda aceasta editorialã îºi ia o sinceritate. poate fi. dar ºi prin locurile în care a vãzut lumina zilei. cãlãtorie de chin sprea ea însãºi. sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial. fiindcã într-o înregimentare în ceva instrumentat instituþional. ºi din auirea. la armele basmului. Ilea aceastã nouã Privire în timp furnizeazã retroactiv. cu cota lui de convingere cã pune umãrul. cu pasajele: “-Te cautã un om. sub emoþie. în exemplul Cotruº. Ilea trebuie sã-ºi urmeze datul sãu. cu dobândirile pe care i le ºtim. nu-l vrea. o ilustrare a unicului mod în care poezia. cu sârg.catã sã-i rãspundã. un cuvânt reabilitat. stabilit de ursitori. ºi tot mai numeroase evadãri din azotul uzinelor în ozonul munþilor. în fabrici. instanþã . cãlãtorii documentare. de agitator la o manifestaþie. la littérature sera réaliste-socialiste ou ne sera point”6 . “Omul era într-adevãr un om. a unei întregi literaturi deviate din specific. niþel cam dus pe gânduri ºi cam sigilat”. în vreun umil sanctuar bahic. ideologizantã. de înþeles. în valul victoriei cauzei acum.avem anul de hotar. comandament de timp. din interior. nu mai întorc þara pe dos.. parcã abia ieºit din poemul Þarã de slugi. Soldat fãrã soldã ieri. sub ceva ca “torþa viitorului” ce “munca-n frumuseþe o þine” . care vor fi vegetãrile. în curând mai mult un fãrã relief cartier de blocuri (“umbra mea se adânceºte-n cartiere democrate”8 ).toate proporþiile în dreptul lor! rezistând. e drept un nume nu vehiculat cât te- ai aºtepta de critica oficialã. e drept. ºi unui alt accident. iluminându-se în capcane de proprii vedenii.. pe care o cântã. în izbiri de nori. pe ºantiere de construcþii. ºi o ºtiinþã a înhãmãrii limbajului pentru a se face slujitor unei situaþii de excepþie. chair dacã adusã pe tancurile unui învigãtor militar . persevereazã în maºina de modelat minþi. Un iureº care nu-l absoarbe ºi pe om. utopia Gloatei. îl vrea. Un iureº care nu se mai potoleºte.produs numai al vieþii. e de presupus. uºor nostalgice. eventuale. modernizând ºi proletarizând”. ori de “creaþie”. printre aranjamente de culise ori subterane. clamând. va rãmâne. Orizontul lui de experimente în noua operã socialeconomicã. cu volumul “nou” Simfonia furtunilor. încât sã avem un alt atestat. la o rãsfoire fugitivã. cum e ºi firesc. parcã dedusã. cu semnele unei rãsturnãri a întregului eºafodaj social – propunându-se ca nebuloasã de cetate a soarelui. scrisul unor þãri din Rãsãrit. iar foarte curând. Pasul meu peste ani. de regãsiri. în localitãþi miniere. pe la case de odihnã. chiar dacã prin înfruntãri de iad. a “binelui. într-o Regãsire deplinã: “-Noroc fârtate de trudã grea. ca document. unde se aflã. o altã înflãcãrare. cu eforii ºi improvizaþii de atelier. care nu se chiverniseºte ºi cu o funcþie de mânuitor de pârghii. 1946. voinicismele. “Revoluþionarul” de ieri (care semneazã acum ºi poezia Visul lui Danton. Cartea care-i dã lui Ion Th.. tot mai mult. “capetele nãpârcilor”. de aceleaºi regãsiri în evolutiv. pe entuziastul întors la o artã angajatã. În apãrare la tribunale din viitor. Ion Th. ºi Spovedania unui învins). de import rãsãitean. din 1957. cu impetuozitãþi. Dar sã-l mai privim o clipã. ºabloanele ºi îngustimile de orizont ideatic ºi de expresie ale metodei la ordinea zilei.

aceastã reluare a unui sens ascensiv. simple sau debordante stãri de spirit. Matinalã). “Ochi în ochi cu universul”. nu cobor. “Cencleºtãri ciudate se zbat în spaþiul cosmic?”. Într-un prag ºi de pocãinþi? Cãci atari unduiri. un artificiu regizoral. “Ce zici? 1929 în lupta mare ne-a întãrit. ªi anume o sihãstrire programatic. mai amplu ultimele douã. În teatrul improvizat în care s-ar vrea repus totul în discuþie (“Sã fie în sufletul meu o neliniºte crepuscularã?”). “Nu vreau sã ºtiu de nimeni / cu piscuri masive grãiesc / ºi urc”. “Uragane furioase nu mã vor dovedi”. într-o relaþie de vase comunicante suflet-lume.. de munþi. a unui cerc. alegerea unui decor adecvat. trei volume de mai târziu. verbele. se spunea la ora împlinirii unei vârste de bilanþ.. atestând. probând o ieºire din confecþie ºi un plus de elevaþie. între care poemul Plopul. la sat. reflecþiilor. “Devreme rãzvrãtit /. dar nu s-a 28 insistat pentru evidenþierea unui efort cu atât mai costisitor. o trudã. Nu puþine ar putea fi pasajele de desprins din texte varii. colocutor regãsit. “cum e mai bine. numele de forme de relief. / Sã fii absent în viaþã sau sã te pustieºti în moarte?”. / Au cãzut boierii. despre un pustiu. Vedenie. sau priviri din urmã . Pentru ca totuºi. poezie în adevãratul ºi eternul înþeles al cuvântului”9 . în relaþie cu un crez manifestat. Se poate spune cã o premeditare. Cuvântul în rosturi îl are azi poporul”! în cheia “revoluþionarã” consideratã de autor. echivalând ºi un scenariu de sens schimbat iar. de eu singur printre lucruri. Cu puþine excepþii. Coasta de drac. funcþionând în acelaºi timp cu sens propriu ºi figurat: “Urc printre stânci sterpe. Cu din prime. unei asemenea raþiuni rãspunzând atâtea rãbufniri din ambiant primar ºi etern. umane. prestaþii.sã-l ai din nou dinainte. spre finele etapei Ani vii. dupã o prestaþie mai potolitã. Frãmântãri. care complinesc un discurs având ca un posibil punct de plecare aceste douã versuri. exultãrile ca sub apa unor cascade. adãugând ºi câteva dinamice pasteluri. Descripþiile. în aceleaºi tutuiri. promiþãtoare rezultate încã prin 1966. cu versul “Am împlinit 58 de toamne aspru vremuite”. omeneºti ºi sincere. “Binele din întuneric la zi îl scot”. ca de nou avatar. imaginaþiei. o secãtuire. de vietãþi. ajutã.hilaritãþi. frecvenþa unor proiecþii în imemorial ºi infinit. frumoase ºi printr-o alãturare aleatorie: “În viaþã m-a urmat blestemul aventurii”.în mai multe avântãri detensionate. pentru regãsirea unui firesc. nu odatã cu vibraþiile simple.”Apar dezlãnþuite constelaþii”. / urc. de peste intenþional. Ion Th. dezbateri uneori jucate – cu privire la proprii irosiri. / neþinând seama de ele”. regãsirea hoinarului de altã datã sub masca unui împãtimit alpinist. cu subtitlurile Profunzimile inimii ºi Orizonturi un alt moment cu elemente de contemplativ ºi meditativ sã mai pritoceascã odatã apele ºi sã avem indiciile unei regãsiri a filonului iniþial./ calde. reprezentãri ºi adjudecãri din copilãrie. ca Peisaj. cu cît el implica o rãzboire în primul rând cu proprii himere. pe poetul numai poet. cu etalãri de eternitãþi. singurãtãþi. pe o pojghiþã foarte subþire. provocãri. cu ceva ºi de penitenþã. între solilocviu ºi dialog. dar ºi altele. în consonanþã cu deveniri iar din ambiant. comparaþiile. fiind ilustrative ºi douã titluri de cicluri. Zvon de primãvarã. nici exorcismele nu lipsesc. mai posibile. cât rezistã unei locvacitãþi sã fie ele înºile. “de tranziþie ºi de cãutãri de adaptare a poeziei la noile realitãþi. în peisaj. care cedeazã unor cutezãri în mai mult. S-a observat nu doar ocazional – “ca un elogiu care i se cuvine deplin”. a unei normalitãþi în planul expresiei. Dar ºi informaþii de gradul doi. cum ar fi Evocare. “poeni înverzite.Ilea a izbutit sã scrie ºi versuri /. fiindcã altfel despãrþirea de conjunctural gazetãresc ºi propagandistic neavenit. din exultãri cuminþite. comportând virtuþi de ritualic. din prima din aceste douã cãrþi. În care scop. ºi altele. Drum solitar. cu izbutiri felurite. publicat în 1981. din conjunctural. unii cu semne particulare gen “hectare de nãdejdi” ºi “hei tovarãºe Plan!”. unele compoziþii recurgând la zone de fabulos ºi folcloric. o abilitate. ºi Avânt crepuscular din a doua. pe o pantã de relative liberalizãri din politic. rãtãcitul. în stil prozastic de articol de ziar. sau ilustra. pun la cale. Schimbare pe care o pot pune mai fericit în evidenþã. în care atâþia dintre poeþii noºtri tineri ºi mai vârstnici au sucombat tentaþiei facile a poeziei lozincarde. Spleen . ºi totodatã manifestãri în uman dintrun subconºtient reprimant: “armuri vinete de pini”.. Conspiraþie albã. presupunând din nou reluarea a totul de la capãt. reflectatã amplu în lexic: de la oraº. 60 de ani – cã în aceastã perioadã. legitimã. o celebrare. amintitul Eflorescenþã ºi Viaþa mai departe. o trecere.. din cãinãri ºi juruinþi: “Numai eu ºtiu de câte ori n-am avut glas”. Pentru întreagã aceastã ofensivã. Eu. orfic. ale unui Narcis. uimite privesc / cum nãluca-ndoielii / îmi prelungeºte închipuirea”./ în urmã l-am lãsat pe nevãzutul Dumnezeu”. la umor ºi ludic. perindãri de recrudescenþe de limbaj. dezvãluind. o reîmbãiere în începuturi de lumi. din memorie: “Noroc. întro frazare de o tãieturã modernã. din poezia Destin: “N-am trãit aºa cum aº fi vrut / ca un brad liber pe munte”. între care Cu ce sunt de vinã. inerþii. ca o închidere. Însã într-o limitã: demersuri. reconstrucþia economicã dupã dezastrele rãzboiului. în ciclul Profunzimile inimii (de acolo sã semnalezi Sânt singur ºi privesc. la semne de vârstã. prosperarea componentelor acestui decor echivalând în planul plãsmuirilor. Încât deopotrivã. de familie. trãirilor. din Inventar rural. de nostalgice interiorizãri sau de adâncire în concret. Încordãri. Tribulaþii. tovarãºe de lucru! Producþia creºte însutit”. alãturi de din cei mai debordanþi simulanþi carieriºti ai unui entuziasm. Se va preamãri munca. printr-un întreg obsedant deceniu. cãrora le este inevitabil un tovar㺠de drum. împliniri. ca de pildã “unicul Tot”. sisific. nu vor presupune ºi o renunþare la reziduri din crezul vechi. Fir de trandafir. “cerbi ºi . pe o coardã de optimism. parcã îndoialã. militant.

dupã exprimarea unui alt. ºi aceastã tiflã. o bijutierie de artã graficã. cu care. Ilea.cu notaþia “nu prea m-am împãcat cu simþul mãsurii” echilibru în instabil. molifþi. Un critic din care am mai citat. Anii vii. Editura pentru Literaturã. mai mare. mai mare decât neteama de un târziu. capitolul Littérature roumaine. 1967 2 Ovidiu Papadima. dupã cum ºi un adânc fiinþial: “Da. cum nu s-ar întenþiona nimic altceva decât o proclamare ultimã a esenþei unui talent de expresie vie a vieþii. vol. din folclor: “Sfânta Vineri / descalþã sandalele. / nu uitã nici anii”. un drumeþ care nu rupe la întâmplare flori.ºtie multe. mistreþi. Voiculescu 8 G. 3 Ibidem 4 Editura Cartea Româneascã. întro consecvenþã inclusiv cu un fond baladesc. numãrânduse ºi unele despre un inevitabil sfârºit. cãrora li se asociazã ºi câteva reuºite din volumul festiv din 1970. op. “fãrã nici o emfazã”. gravitate. în acelaºi scop. o voie bunã ºi o undã de fantastic. versul sãu de spontaneitãþi propune ºi un . Se recurge uneori. lui Ion Chinezu. cum i s-a prezentat bistriþeanul acesta tânãr. parte într-un întreg de desluºiri. suficientã sieºi. un loc. stea cea mai de sus. într-o cântare de stihii ºi de tâlcuri. referiri. Bacovia). acest profil de poet. Ilea ºi poezia lui. atât cât este ea realitate ºi iluzie. “E tânãr începutul. într-un ceas de rele presimþiri. opinând cã scrisul sãu pe durata unei vieþi “se identificã cu un fragment. Un cuvânt pe care-l îmbie de asemenea poemul cu care se încheie voluml Viaþa mai departe. se înscriu de asemenea între semne de timp ºi garanþii de viitor. 1957 7 V. ºi într-un lanþ de vreri: “E-ntuneric . aceste douã cãrþi. ci ºi “de istorie a poeziei româneºti” în ansamblul ei. / cumãtrã cu strigoii / numãrã de la începuturi plesnele ploii” ºi “Încearcã sã culeagã mana boilor”. de a tranºa pe sub zodii. de vânt. “un urs þâfnos”. ºi la alegorizãri. cu o bogãþie afectivã ºi solicitat de “gând”. “stânci dezgolite”. transilvãnean. * ªi încãlecat pe-o ºa. a relaþiei scriitor-cititor. punând într-un chenar de zãri. în epoca internetului. Cum s-ar dori cu tot dinadinsul sã corecteze ceva într-o situare din postumitate. “primãvãrând” ierni./ Doresc sã mãmbãt în duºmãnie”. la Gând românesc. înzestrat cu naturaleþe. un farmec.cãprioare sprintene” ce “iau pãdurea-n coarne”. “capcane ceºi ciulesc urechile”. / gârbovitã de bãtrâneþe. nu doar de cãutãri. mic sau mare”. II. care sã dea îndreptãþit sintagma “munþii meditativi”. din Cluj. “ºi-apoi trântindu-mi cuºma de pãmânt / vreau printre lumini sã mã rãcoresc bãrbãteºte / dându-mã de-a dura cu luna” – din poemul Fãrã pãrere de rãu. printr-o crizã. 1972 5 Eugen Ionescu. s-ar chema cã se “închid porþile ºi trag cheile”. “Toamna stârneºte-nþelesuri . are o intuþie criticã la obiect. însã. “scurt ºi ferm”: “Sunt poetul Ilea”. o energie în conºtiinþa vremii lui. Am de predat un mesaj al vremii Cerului Albastru. venind sã-l viziteze. Ursoaica. vãi. Ovidiu Papadima. “câinii pândari de stânã”. Bacovia 9 Ovidiu Papadima 1 29 . în Historie des littératures.cit. în peisaj nocturn. Planeta. E interesant cum într-o angajare de actant. pãstrãvi. Insinuare. Emil Manu. Ion Th. “aurora vãgãunilor”. printr-un murmur de izvoare ori zvon de cetini. Poezii. izvoare. veveriþe care “muºcã ecouri”. într-un veac altul decât al sãu. sfidare aruncatã morþii. cãrora trebuie sã li se dea un rãspuns. spunându-se: “Timpul priveºte-nainte spre nesfârºit”. în volumul Ion Th. Iar într-un vibrant poem din volumul ultim. în câmp de nostalgii dacice. “vulpi deºuchiate”. cântec de lebãdã. cu o bucurie pe care i-o cunoaºtem. cãreia sã-i contrapui.însetat / beau un trãscãu afurisit. Dar cuvântul din urmã e normal sã-i revinã tot modului poeziei lui. ºi uitat când ºi când din statistici nu neorgolioase. “vulturi de pradã” ºi “ºoimii flãmânzi”. ilustratã de Eugen Drãguþescu (sã numim poezii ca Mona Lisa. alternativã însã singurã. odatã. comu-nicativitate. Printre întrebãri. în prefaþa la Gloata 6 Virgil Ierunca. înflorat. “urlet de lup”. Moment când sã-þi aminteºti. Hotãrît zoresc sã nu rãmân în urmã”. pripoare. dar care va fi sfârºitul?”.

„vânt înturnat din nou spre începuturi”. de cliºee precum: „peisaj de mit”. Subþirea sa carte de debut. fie mai libere. aºadar. timp care „coboarã limpede din mit”. Sub zodie eminescianã stã ºi secvenþa Somn de voevod. „tainã a stelelor”. care deschide volumul din 2002. „întors în satul (sãu)”. gravã. Teofil Rãchiþeanu (n. un Ioan Alexandru sau Gheorghe Pituþ. „nãlucile”. anunþa un poet neotradiþionalist. mai noul poet repune pe chip masca marelui romantism solemn ºi vizionar. din jur. salutând masiva culegere rezumativã publicatã în 2002 sub titlul Efulguraþii. ºi ca univers imaginar. prin pustietãþi marine. zimbri ºi cerbi emblematici printre elemente de cadru medieval. 1943) a cultivat de la început o poezie de derivaþie romanticã. fãrã sã-i pese de schimbãrile de parcurs ale poeziei din ultimele decenii. / Prin pustiuri m-alungarã. ªi-a compus ºi un fel de vestimentaþie de haiduc muntean ce coboarã din când în când din Apusenii lui spre Cetatea din vale. candele. cum ºi declara într-un poem. multe dintre ele modelate în tipar tradiþional. reciclându-se instrumentarul romantic – lunã peste codri. clasice în formã. însã fãrã energia vitalistã tensionatã expresionist a acestora. se numeºte Noaptea lui Orfeu (era ºi titlul unei pagini de versuri tipãrite în Echinox de Nicolae Diaconu). începând chiar de pe prima paginã: „Din mãriri mã dãrâmarã. cum îl caracterizeazã confratele Horia Bãdescu.. nori lunecãtori. conºtient pentru formule de inspiraþie folcloricã trecute prin experienþa lirismului romantic. Un „poet dintr-o altã lume”. modulatã în jurul unei ipostaze modelate romantic a subiectului elegiac: „rãtãcind de veacuri pe-nneguratul þãrm.. castele. / Pe Golgotha mã suirã”. Teofil Rãchiþeanu rãmâne fidel temelor sale dintâi de-a lungul celor vreo patru decenii care au urmat primei cãrþi. profilul unui domnitor pribeag. / Pustnic pierdut în neagrã ºi sfântã aiurare”. Câte o undã blagianã pãtrunde în versurile sale: „Apele – sfinte ecouri / Sufletul – greu necuvânt”. „abis de poveste”. corn melancolic de vânãtoare. „Luceafãrul”. fie cu observarea strictã a prozodiei tradiþionale. cu tonalitãþi elegiace în evocarea casei pãrinteºti. în substanþã „eminescianã”. pe care-l cultivã cu insistenþã ºi dexteritate. turnuri. refãcând un soi de muzeu al romantismului de marcã naþionalã – cãci printre reperele simbolice apar Zalmoxis. unde „plânsul lui pe mari arhipelaguri / Va stãrui în aer ca o burã”. dar cu un constant ataºament afectiv faþã de revistã ºi promoþiile ei succesive. Un ciclu semnificativ de poeme. a pãrinþilor. sugestia vreunei distanþãri în raport cu asemenea „exponate”. de . se lasã pãtrunsã de atmosfera cvasireligioasã în care apar.„Efulguratiile“ lui . sunt afectate încã de fomule 30 convenþionalizate. a spaþiului silvestru pãtruns de „duhul strãmoºesc” – cu ecouri ºi din poeþii mai recenþi marcaþi de acelaºi univers.. vocea eului liric se confundã cu a siluetelor evocate. amintind de doine. Versul sunã melodios ºi nostalgic. numeroasei familii de mocani. mireasma / Somnului tãu pe pãmânt”. Dimpotrivã. Ion Pop Prezent sporadic în Echinox. Poemenserate (1990). fãrã. însã. a. pe un parcurs ce înregistreazã titluri precum: Somn de voevod (1980). „policromii de vis”. / Prin streini mã streinirã. Între asemenea repere date ºi datate. Multe dintre versuri. „Moartea e. Registre ale poeziei de secol XIX românesc ºi romantic se intersecteazã iarãºi cu sonuri folclorice. unde orfismul se transferã peisajului local. iar plânsul orfic-eminescian este aici tema principalã.. tipãritã în colecþia tinerilor de atunci. ºi conservând mai toate temele ºi motivele poeziei modelate. Cu tâmplele-n mâini / ªed voevozi ºi plâng lângã izvoare / ªi corn de aur roureazã-n vãi / ªi râuri curg prin el murmurãtoare”. ca dintr-o rezervaþie rãmasã încã proaspãtã ºi contrastând cu spaþiul înscris între altfel de pietre. Elegii pentru restriºtea voevodului – a treia secvenþã a culegerii – prelungeºte aceeaºi atmosferã de evansecenþe piesagistice în care se contureazã în efigii fin desenate. Ora singurãtãþii (1998) º. A optat. instalându-se – ºi rãmânând acolo – în registrele înalte ale dicþiunii lirice. în starea de reverie permanentizatã. Doamne. Planete de melancolie (1986). sub „steaua prin nopþi cea mai amarã”. de spaþiul ancestral. reverie princiarã ce ia înfãþiºãri hieratic-ritualice: „Lin cade el în somn. rãmas fãrã þarã. Teofil Rãchiþeanu se simte în largul lui în acest univers himeric. cu o încredere ce-l face sã persiste în articularea ºi desfãºurarea unor ample decoruri între care rãsunã. sã-i spunem. ºi ca limbaj. Elegii sub stele (1969). ce se confeseazã într-o amplã suitã de lamentaþii lirice. Teofil Rachiteanu ) ) ) ) ) . melopeea orficã.

// Sã vie dinspre munþi o adiere.. Dar e un fel de abandon în aceastã atitudine – motivul polivalent al alunecãrii e recurent – o stare de crepuscul fãrã mai nimic sumbru ºi terifiant. într-o stare de surâzãtoare resemnare în faþa sorþii: „Undeva. / Ora Marilor Liniºti lin bate”. lin. Armonia muzicalã e mereu vizatã. „Înfãºurat în norul (sãu) de melancolie” se înfãþiºeazã poetul. / La a Vavilonului / Plânsei plânsul Domnului. Discursul poetic. undeva. / De plângerea vântului. de data asta în nume propriu. ºi în Poeme-nserate. / O palã de pe câmp cu miros sfânt. resuscitat ºi prelungit în vremea noastrã. fluiditatea cântecului unui însingurat: „La apa Iordanului / Mã lãsai aleanului. cu o deschidere a sufletului spre zãri nelãmurite. „Sus mai sus. de datã mai recentã. 31 . ºi nescutit de cliºeele repuse în circulaþie ale mai vechiului tradiþionalism liric românesc. / De tãcerea pietrelor. în ºtiutul registru de miresme ºi murmure cultivat ºi pânã acum ºi cu o fireascã trimitere la basmul popular: „Când voi muri aº vrea sã fie searã. / Dalbã zânã / Dochianã. în Icoane în lacrimi ori în alte Efulguraþii. rãmân impregnate de aceeaºi melancolie... încât. // Când voi muri aº vrea sã mi se parã / Cã din înalt un ochi vegheazã blând. Starea dominantã e reveria senin-melancolicã. rostite în peisaj montan. / Sã fie cerul nalt cât sã mã doarã / ªi-un râu sã am cu care sã mã-ngân. din ce în ce mai gravã. / Aur numai. / Sã fie cum aº adormi în fân. sentimentul morþii cheamã sonuri eminesciene de Mai am un singur dor. / Din pãr curge / Ca un plâns. // În pustiul muntelui / Plânsei plânsul vântului”. într-un evantai diversificat de formule prozodice. cu ierni în care „ninge suav”. Se va recunoaºte în asemenea versuri deplina asimilare a filonului liric popular. Este în ea mult din supunerea þãranului tradiþional la ritmul naturii.. contemplând amar ruina unei lumi tradiþionale. ies adesea biruitoare sonoritãþile. „Linu-i lin. suflete. / Aur stâns”. / De nesomnul gândului. ªi în Patimile dupã Iancu.. în lumi depãrtate. în ciclul ce reia sumarul cãrþii din 1986: lumea lui Teofil Rãchiþeanu rãmâne aceeaºi „planetã de melancolie”. / Sã sune greierul vrãjit în lunã / ªi eu sã îl aud pe sub pãmânt. însã fãrã nici un fel de „contaminare” de modernitatea recentã. dincolo de vetusteþea voitã-nevoitã a limbajului poetic. cu inevitabile ºi nu puþine denivelãri pe un parcurs aºa de întins.colinde. protejat cumva de tiparul în care a fost modelat de la începuturi ºi în care vrea sã se întoarcã pentru totdeauna. / Cã n-ai stare nici alin. schimbãri notabile de ipostaze ºi stãri nu apar. / Cã sunt un cerb pe care îl vânarã / În roº amurg cu glonþul de argint”. cu toamne ningând cu aur.. / În cea poianã. / De pustiul vetrelor”. în atmosfera de visare solitarã în care subiectul poetic face exerciþii de supravieþuire. de bocete.

de imaginativ. în afarã de crima despre care deja am scris. împresurat de oameni pe 32 Visez destul de rar. Mã întreb ce o fi în mintea colegilor mei. ªtiu cã pare complicat ºi literar ce scriu eu aici. Nu sunt un tip extraordinar . timpi morþi. legat cu un lanþ invizibil de un spaþiu pe care îl urãsc din tot sufletul. simt cã de fapt cel care s-a sufocat ºi a murit nu sunt eu-trupul ci eusufletul. lui îi arunc o privire umilã în care. ci cã aceastã spaimã fãrã nume ºi origine. ci groaza naºte ideea ºi imaginile sufocãrii prin înec. nu mai visez decât cã mã sufoc. îi simt inima precipitânduse.Bogdan Papacostea Cine nu are ºef. Din mou îmi ridic privirile. toate purtate pe braþele aceluiaºi vis. Apoi mã pun în miºcare din inerþie. Suspectez cã nimic. deºi aºa poate sã parã. discret. E atât de lucios. respiro. Când mi se adreseazã. visare. Cãmaºa gri îi este veºnic umedã la subsuori iar mirosul acru îl însoþeºte ca un câine credincios oriunde s-ar duce. dar asta se întâmplã pentru cã v-aþi învãþat cu propoziþii elementare ºi cu exprimarea de precupeþe. dar nu mã pot împiedica sã-mi strig durerea în auzul ºi vãzul tuturor: lucrez inclusiv sâmbãta ºi duminica. coºmar. Dacã nu mi-ar fi lipsit curajul aº fi fãcuto. o luciditate de naturã demonicã. Singura idee care mi-a pãrut pe undeva logicã a fost aceea cã de fapt nu visul îmi provoacã spaimã. prin faþa ochilor mi s-au perindat în toþi anii ãºtia mii de chipuri identice. Când stau la ghiºeu. sã-ºi cumpere. de zece ani. Sunt scufundat pur ºi simplu într-un neant lichid care-mi invadeazã prompt plãmânii. În copilãrie visam cã zbor. impozite ºi timbre. da. Asta e deviza mea. Nu înecul îmi provoacã deci groazã. lenevealã. Pur ºi simplu aº vrea sã-l scap de calvarul propriei sale vieþi. Doar gândul cã ºi ei simt despre mine acelaºi lucru mi-i face o idee mai simpatici. Nu am nici o zi liberã. Nu-mi place sã mã plâng ºi nici acum nu o fac. Reuºeºte performanþa de a transpira chiar ºi pe frigul ãsta. înãuntru ºi afarã. Înainte eram infatuat. de pereþii ei albi ca ai unei rezerve de spital. în faþa teancului de hârþoage. îmi simt creierul negru înecat de sânge ºi ochii gata sã-mi plezneascã. Apoi îl simt cum se apropie ºi îi aud hârâitul respiraþiei. are ceva de cãpcãun în trãsãturi iar privirea îi sclipeºte uneori cu o rãutate care mã sperie. în suflet mi se insinueazã un sentiment de deznãdejde. E prea complicat? Dupã câte o astfel de noapte mã trezesc lac de sudoare. Când am mai crescut visam prãbuºiri. sã-mi þin respiraþia. mã credeam în stare sã fac ceva ieºit din comun. Este gras. Mã supravegheazã. Acolo devin mineral. Uneori îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi sã fug. Numãr bancnote. nu ºtiu care este susul ºi care este josul. Nu existã de fapt eu ºi tu. nu vãd lumina sau un indiciu care sã mã orienteze în vreo direcþie. încerc sã trag aer în piept dar parcã cineva mi-ar fi aºezat pe cap o pungã de plastic. inclusiv zilele astea douã. Motivul nu este ura sau invidia sau altceva din categoria motivelor obiºnuite. stã cu ochii pe mine în fiecare secundã. apoi mã cuprinde panica ºi încep sã mã zbat. aceastã fiicã a neantului este cea care cautã sã se explice prin intermediul imaginilor sufocãrii. la ghiºeul ghilotinã. ci pentru faptul cã existã în modul ãsta obscen. în afara câtorva mici diferenþe lipsite de orice importanþã. Dar libertatea asta mi se pare cu atât mai amarã cu cât la capãtul ei mã aºteaptã iadul. Suntem acelaºi. În cazul meu. pentru trivialitatea pe care o emanã fãpturã lui. relaxare. Iar el mã fixeazã suspicios ºi îi simt accelerarea respiraþiei. În tot timpul verii e un coºmar sã împarþi cu el aerul aceleiaºi camere. este imens. în programul meu nu existã excepþii. Meseria asta mi-a deschis într-un fel ochii ºi m-a fãcut modest. ca torsul unui motan uriaº. indiferent la tot ce reprezint. aºezat pe scaunul meu negru. ce este cu adevãrat de coºmar. în spatele ghiºeului zdrenþuit. de frigul care-mi intrã în oase ºi de mâncarea sãrãcãcioasã de fiecare zi. Cât despre el. Apoi mã cuprinde o amorþealã îngrozitoare ºi. Sunt sãtul de cãmãruþa mea îngustã de acasã. mã prefac preocupat de niscai hârtii împrãºtiate pe birou. Nu am gãsit nici o explicaþie mulþumitoare a coºmarului meu repetat. nu. sortez documente. credeam în mine ºi în puterile mele. Singura mea rezervã de libertate este drumul pe care îl strãbat pe jos pânã la ghiºeu. un miriapod cu miliarde de excrescenþe. încercând sã-mi gãseascã greºeli. eu lucrez aºezat pe scaunul meu negru. încãrcatã de slin ºi transpiraþie. epuizat. Când sunt nevoit sã îi vorbesc. ruperi de ritm. Dupã ce. scriu chitanþe. Supravieþuiesc însã. însã. Jurnal de functionar . nu suntem decât niºte produse de serie. Dar eu nu pentru asta îl detest. Acum. dacã ar fi deºtept. aºteptând sã-mi treacã pe dinainte plãtitorii de taxe. Suntem aidoma. Îmi vine sã vomit de câte ori îmi amintesc figura lui puhavã. mi-am dat seama cã. îi simt în ceafã privirea. Îmi reiau treptat miºcãrile automate care mã poartã pe scaunul funebru. Iar ceea ce ar mai fi putut reprezenta un mugure de fantezie moare ofilit sub oboseala cronicã pe care mi-o provoacã programul încãrcat. o fac uitându-mã în altã parte. La început încerc sã rezist. pauze. rãsãritã în mine ca o imensã plantã devorantã. o piatrã mai mare. Mã aflu în apã. Ce m-aº face fãrã ºefii mei? Cum aº mai putea aprecia dulceaþa vieþii mele de hamster dacã nu aº avea un ºef care sã-mi facã zilele amare pentru contrast? De mai multe ori m-am gândit sã-l omor. ar putea citi lucirea unui cuþit. iarnã dupã iarnã ºi varã dupã varã. De cele mai multe ori refuz sã îl privesc.

Sã demisionez? Ca sã mã duc unde? Sã mã revolt? Cã sã schimb ce? Prostioarele astea mã fac sã râd. Mã las dus pur ºi simplu de un val pe care nu îl înþeleg. sunt morþi care se miºcã. anesteziat de obosealã ºi tracasare. dar cu încrederea cã îmi va fi bine. este el. Încerc sã surprind pe figurile lor urmele unui chin ca al meu. Cel mai rãu moment al zilei este prânzul. Într-un fel. atunci când vorbesc o fac repezit. Nu am nici o îndoialã. Sã-i vãd sângele þâºnind din jugularã. Dacã vreau sã vorbesc ceva nu-mi gãsesc cuvintele. Asta e de altfel una din cauzele pentru care toþi colegii mã considerã un ciudat ºi-un sãlbatic. Am vãzut de foarte multe ori ce li se întâmplã musculiþelor nimerite întro astfel de capcanã lipicioasã: se zbat cu disperare ºi nu reuºesc decât sã se prindã mai rãu acolo. fãrã iluzii. De cele mai multe ori mi se cere sã repet ceea ce tocmai am spus. Încerc însã sã nu-i urãsc. dar nici nu mã pot exprima. κi foloseºte limba într-un fel ciudat când muºcã. Nici o zbatere din partea mea. pe jos. Ratarea îmi pare mai departe ºi deci mai suportabilã în astfel de zile. Din cauza asta. în care vin acasã epuizat. destrãmat. iatã o idee rotundã: sunt un rateur perfect. Momentele de liniºte. Atunci nu mai am chef ºi timp pentru gânduri. sunt mult mai suportabile. hârtiile proaspãt aranjate. ªi m-au aruncat în ea nu doar fãrã regrete. Singurul care pare însã plin. Toatã aceastã situaþie îmi apare mult mai limpede în puþinele zile libere. Oricum. Îmi ratez viaþa desãvârºit. Se opreºte fãrã excepþie lângã mine. sã mã tracaseze împingându-mi. Pãrinþii mei au fost funcþionari. ce scârbos. ratat. chipurile. aº rezista oare în imobilitatea ºi lipsa mea de expresie cotidianã dacã nu mi-aº ucide ºeful noapte de noapte? Sunt un angajat bun. când el se apucã sã-ºi clefãie sandviciurile. Oh. Cred cu tãrie cã nu sunt vii. un mecanism care nu genereazã erori ºi trebuie sã recunosc faptul cã o bunã parte din perfecþiunea mea gãunoasã i se datoreazã cãpcãunului care mã vâneazã în fiecare secundã. Li s-a pãrut cã meseria asta ar fi un fel de plasã de salvare pentru fiul lor cel prostuþ. Nu am curaj sã fac nimic. Când deschid gura mã înroºesc ºi mã fâstâcesc. În fiecare zi îmi cercetez pe furiº colegii. probabil cã apã. cu vatã. ca o ºopârla uriaºã. cu toatã fiinþa mea. Problema este însã cã ºi cel care mã ascultã nu mã poate urmãri. din greºealã. o scoate prea mult în afarã. dacã ar bãnui ei ce se ascunde în spatele figurii mele de ºoarece de bibliotecã. Îl cãsãpesc deci. Tot ce mi se întâmplã mi se datoreazã în exclusivitate. Nu. îmi uit ideea ºi mã fac de râs. Nu e vina pãrinþilor mei. Ce m-aº face fãrã visele astea. în vis. Când mãnâncã îºi þine ochii întredeschiºi. Nu vreau decât sã adorm mai repede. de parcã ar fi cuprins de somn. poate suferinþa fizicã o sã mã ajute sã mã mai trezesc. Colegii mei nu sunt decât niºte bucãþi inerte de carne. Prefer atunci sã tac ºi sã plec. pe care apoi ºi le culege de pe îmbrãcãminte. Un gândac prins într-o cursã. Nu vreau sã mã mai gândesc cât sunt de fricos. nici eu nu ºtiu ce vreau de la ei. Ratat. Nu am de ales. asta sunt. E doar vina mea. Am sã stau aºa cât am sã pot de mult. Ce aº putea face? Sã-mi dau demisia? Dar cum m-aº putea descurca fãrã venituri care ºi-aºa sunt insuficiente?! ªi dacã-mi dau demisia încotro s-o apuc? Cine se uitã la mine. O singurã grimasã mi-ar fi suficientã hranã pentru o zi întreagã. Dar nu mã miºc. Apoi se ºterge satisfãcut la gurã ºi porneºte alene prin încãpere. pe de altã parte îi dispreþuiesc. m-au blestemat. ªi totul din cauza laºitãþii. Nici nu mã gândesc sã scap din ea. Iar noaptea? Noaptea ce credeþi cã visez?! Noaptea visez cum îl cãsãpesc pe el. cum a fost aceasta. La fel de important ºi plin de speranþã ca un gândac. probabil cã aº ajunge s-o sãvârºesc în realitate. fãrã speranþã. fãrã îndoialã. ticãlosul care toarnã zilnic un strop de venin în viaþa mea oricum ratatã. nu ar mai face nimic din toate astea. e zadarnic. ºtie cât de mult mã afecteazã gestul ãsta. Da. cui sã-i atragã atenþia îmbrãcãmintea mea ponositã? Pe cine încerc eu sã pãcãlesc? Nu-s bun decât la încasat bani ºi tãiat chitanþe. Dupã ce terminã de mâncat îºi scoate de sub birou o sticluþã verde din care bea ceva. Dacã el ar ºti ce-i doresc eu din toatã inima. apoi îmi rânjeºte o întrebare de genul: «Ei. ar evita sã mã mai jigneascã. atunci situaþia mi se pare în sfârºit fãrã ieºire. trebuie sã-mi lipesc pe obraz masca fiecãrei zile ºi sã rezist în mijlocul unui vulcan gata de erupþie. ªtiu cã nici imobilitatea nu este o soluþie. Îmi vine sã vomit chiar ºi când mã gândesc la el. de trei ori ratat. aºa mã vãd. ar deveni mai atent cu mine. pe care mi le doresc atât de mult. Dar nu. nu am norocul ãsta. Dacã nu aº visa în fiecare noapte crima perfectã. Mi-a amorþit spatele de când stau culcat în pat. cu o voluptate desãvârºitã. ºi-ar schimba privirea aia trufaºã ºi prosteascã. cu atât mai mult când îl vãd faþã în faþã. probabil cã mi-ar arãta mai mult respect. Stau întins pe patul meu îngust ºi scund. Mã uit cu oroare fascinatã în gura lui strâmbã ºi moale. cu mâinile sub cap ºi privesc tavanul îngãlbenit. Faptul cã îi urmez în vocaþie li se datoreazã. niºte automate goale pe dinãuntru. Zilele de serviciu. noapte de noapte. pe ºeful meu. sunt de fapt cele care îmi fac cel mai rãu. cine sã-mi reþinã figura ºtearsã. dar mi se pare oricum o chestie mai inteligentã decât agitaþia. un funcþionar model. O zbatere în plus sau în minus nu face diferenþa. ei. nimic la pachet astãzi?» ºi pleacã 33 .care îi detest fãrã rest. fãrã sã-mi las timp de greºeli. ah. Înþeleagã-mã cine poate. Nu sunt bâlbâit. asta m-ar mulþumi. îºi suge mãselele. nu e vina ºefilor ºi a colegilor. Pe de o parte mi i-aº dori ca prieteni. Dar când sunt liber. îi sorb groaza. Asta sunt. apoi mestecã înghiþitura cu un fel de lentoare. savurez cu încetinitorul fiecare strop de sânge care-i þâºneºte pe podele. atât de încet încât printre buze apucã sã-i evadeze câteva firimituri. Iar eu în loc sã cad în plasa gânditã de ei am nimerit în cursa unui pãianjen. nici o încercare. prinse într-un carusel nevrotic. oricât de palidã.

Sunt disperat. nimicuri atât de dureroase însã. Când eram mai mic tot ce mã atrãgea era marea. Acum pare sã se mai fi liniºtit. Acolo mã simþeam cu adevãrat singur. În zilele obiºnuite pot sã-mi controlez tristeþile. Iar când vin acasã sunt deja paralizat de tristeþe. Aº vrea sã nu soseascã ziua în care sã cadã trãznetul. Dintr-o fantomã care doar îmi bâzâie deranjant pe la urechi. Trebuie sã dorm însã. în mintea mea este o frunzã în cãdere. Dupã douã înghiþituri am simþit cã mi se face rãu ºi m-am oprit. Raza o mângâie. aºa cã am revenit la melancolia neagrã care mã scosese mai devreme din casã. Îmi dau seama cã nu el îmi provoacã ura.râzând superior. totuºi nu m-am simþit niciodatã plictisit. M-am aºezat înapoi învins ºi am rãmas aºa. Jocurile de pe maidan mã lãsau indiferent. despre ieºirile la bere sau la vreun film. lumina capãtã consistenþa verde a frunzei. aici . Nu-s deloc genul prietenos. Nici în copilãrie nu-mi amintesc sã fi fost altfel. Uneori mi se lipeºte de ochi. M-am trezit de dimineaþã cu o durere îngrozitoare de cap. de douã ori disperat. la birou nu-mi permit nici o clipã de obosealã ori de neatenþie. trãiesc niºte stãri ciudate. nu nisipul sau pietrele ci scufundarea. Filamentele minuscule ale frunzei devin adãposturi ale fotonilor. Nu am cum sã o evit. Cãderea ei continuã. Dacã m-ar vedea cineva ar crede cã am luat-o razna complet. E o chestie de gust. de parcã cineva s-ar fi jucat cu o furculiþã în creierul meu. Abia dacã-mi mai pot descleºta gura ca sã beau niºte apã. aºa cã preferam sã cutreier strãzile de unul singur. Peste senzaþia permanentã veneau valuri de durere incredibilã. Stãteam cu ochii închiºi pânã îmi reveneam ºi-apoi mã scufundam din nou. încet. O sãrbãtoare este însã prea mult. lumina se rãsfrânge graþios de pe suprafaþa ei verde. apoi încep sã mã plimb prin cei câþiva metri pãtraþi ai camerei ca un animal în cuºcã. E ca ºi cum aº fi închis cu un leu într-o cuºcã strâmtã: ori eu. Mintea mi se umple iar cu întuneric ºi urã. sã mã ameþesc ºi în felul ãsta sã mi se parã singurãtatea suportabilã. pentru cã mi se întâmplã foarte des. Când mã doare astfel capul. e insuportabilã. ori el. Azi am ieºit un pic prin oraº. altminteri ajung la ºtreang. Parcã aº fi avut vatã în urechi ºi în suflet. M-am întors plouat ºi dãrâmat ºi cãldura camerei mi-a pãrut o razã de luminã. Am pus sã-mi fierb un ceai. Nu mai ºtiu dacã ce se vede este lumina închegatã sau doar un obiect care se descompune în elementele ultime. sã-i hrãneascã plutirea nesfârºitã. Cât am stat acasã în pat am simþit chiar un sentiment de vinovãþie cã pierd vremea în loc sã fiu eficient la servici. Bine cã am supravieþuit. O frunzuliþã verde care tocmai s-a desprins de pe creangã. ªi tot aºa. Mi se pare ceva de la sine înþeles sã stau foarte prost la capitolul prieteni. La început nu o sesizez. cu ochii lipiþi de formele pe care umezeala le-a desenat pe tavan de-a lungul timpului. rãsuflu ºi-apoi un arc dinãuntru mã face sã mã ridic din nou ºi sã o iau de la capãt. Cu ochii deschiºi sau închiºi vãd acelaºi lucru. mã uit la peretele din faþa mea. coboarã lin ca într-un vis. Reuºesc sã ajungã pânã la mine toate nimicurile lor. Ideea era sã beau din ea. cuprins de o greaþã care nu era doar fizicã. singurãtatea devine brusc o prezenþã vie 34 ºi înspãimântãtoare. O razã de luminã solarã pare sã o susþinã. îmi frec obrajii ºi ochii. sã-mi închid gândurile aºa cum închid ochii. interiorizatã conform unor criterii care îmi sunt necunoscute. Nu existã frunzã. în partea dreaptã. Acum. ploaia ºi vântul m-au convins cã ar fi mai bine sã mã lupt cu singurãtatea în casã decât pe strãzi. Sentimentul cã nu sunt însã decât un prizonier al propriei mele vieþi nu-mi dã pace. Acum pluteºte. Adicã nu e vorba cã aº fi un sãlbatic sau ceva de genul ãsta. câte o imagine banalã. Starea asta m-a hãituit toatã ziua. Trebuie sã scap de el. cu sufletul anesteziat. Mã aºez. Mi-am luat sã citesc o carte. aºa cum unora nu le plac pisicile. ºi sã hibernez pânã a doua zi. pretind cã nu-mi pasã de toate discuþiile despre cadouri ºi întâlniri. pe dinãuntru. existã doar lumina care coboarã mereu. trebuie sã dau ochii cu ea. sã trec peste melancolii ºi cãderi. El este doar paratrãznetul ei. Peste imaginile realitãþii se suprapune imaginea asta. intram în apã ºi mã scufundam. La birou mã prefac indiferent. Dupã aceea începe sã se contureze ºi sã se impunã. ea cade. Ãsta e doar unul din episoadele vieþii mele din birou. Lipsisem ieri ºi trebuia sã recuperez. în vreme ce eu îmi înghit cu greu furia. Dupa aceea îmi revin. Dar nu-mi plac oamenii. Îmi simt sufletul scrâºnind cu o urã neînduplecatã. Aº vrea sã zac în pat. face parte din fluxul cotidian obiºnuit. dar am fost atât de absent încât nici nu am sesizat când a început sã clocoteascã apa. Nu va ajunge niciodatã sã atingã pãmântul. Mã ridic în picioare. Mergeam pe malul mãrii. Adicã nu aspectul ei. Nu au desprins-o vântul puternic sau vreo miºcare violentã. Mã gândesc sã-i pun otravã în sticluþa cu apã. S-a desprins de pe suportul ei aproape cu bunã ºtiinþã. dar zilele astea de sãrbãtoare reuºesc sã mã dãrâme. dar dupã douã pagini am aruncat-o cât colo. sã o las sã mã îmbrãþiºeze ºi sã mã sufoce. de exemplu. Mã scufund cât pot în munca mea de termitã. Cam asta a fost cea mai intensã distracþie a copilãriei mele: singurãtatea adâncimii. pur ºi simplu. Nu-s vreun sentimental sau vreun plângãcios. Cât despre adolescenþã ºi tinereþe. Azi am fost desigur la birou. dar era deja întuneric iar frigul. Filamentele devin fotoni sau invers. dar se pare cã niciodatã suficient de adânc. Apoi am scos din dulãpior o sticlã de vin pe care o þineam de multã vreme. pur ºi simplu. frunzuliþa este prizonierã gingaºã a unui interval care dureazã cât eternitatea. Interesant este cã deºi nu-mi amintesc sã fi fost pasionat vreodatã de ceva. apoi ieºeam cu pãrere de rãu la suprafaþã. Iluzia nu a durat însã prea mult. S-a fãcut atât de târziu ºi tot nu-mi este somn. Nu mai sunt sigur acum dacã esenþa obiectului este lumina sau descinderea. Stãteam sub apã pânã aproape de asfixiere.

Am un pãr ciudat. aproape cenuºiu. Pot sã spun fãrã nici o ºansã de eroare cã sunt suma complexelor mele de inferioritate. Mi-am cumpãrat pâine ºi niºte conserve de peºte. cã trec aproape neobservat. Negre ca ºi ochii. Azi am fost la cumpãrãturi. Mã pot lipsi de ei aºa cum mã pot lipsi de porumbeii care vin sã mãnânce firimiturile de pe trotuar. 35 . Nu am avut deci prieteni ºi nici nu o sã am vreodatã. e de preferat oricãrei companii. ªi sunt lucioºi. E-adevãrat cã nu prea am bani. Apoi am urmarit-o pe furiº. inima a început sã-mi batã cu vitezã ºi am simþit cã rãmân fãrã aer. Incredibil de lungi. Mie îmi este suficient efort sã mã suport pe mine însumi. Chiar nui înþeleg pe cei care se plâng de singurãtate. Cât despre bãuturã. Singurãtatea camerei mele. poze cu nasul meu borcãnat. Pur ºi simplu nu aveam nici un chef ca dupã ce i-am suportat o zi întreagã. cu pãrul anapoda. sã le mai suport prezenþa încã niºte ore la vreo bodegã. Cred cã a durat câteva fracþiuni de secundã pânã am înþeles ºi eu ce se întâmplã. cei care mã ignorã cu bunã ºtiinþã. repetând ca un automat miºcãrile alea. Mã simt penibil pentru cã mã simt penibil. Pantalonii mei au genunchii lor proprii. toþi au dreptate. am senzaþia cã toatã lumea mã priveºte ºi din cauza asta merg grãbit. Mi-am înghiþit cuvintele ºi abia am reuºit sã îngaim un «bunã seara» dupã ce am plãtit. Merit sã fiu tratat în felul ãsta. Îmi doresc sã ies dar nu o fac.chiar nu mai este nimic de povestit. Îmi simþeam obrajii arzând ca focul ºi imaginaþia mi-a fãcut serviciul de a-mi derula poze cu figura mea roºie ºi lucioasã punctatã de coºurile nepermis de întârziatei mele adolescenþe. dar nu mã pot împiedica sã mã comport aºa. pentru cã sunt detestabil. Aº prefera sã merg la plimbare prin junglã. sã reacþionez într-un fel omenesc. masculine ori feminine. cei care mã dispreþuiesc. Desigur. Mânecile îmi sunt prea lungi. aºa îngustã ºi neprimitoare cum este. cu privirea în jos. Cu excepþia drumurilor pe care le fac pânã la birou ºi înapoi. Când mi-a venit rândul eram deja dezarmat. Puloverul îmi stã prea lãbãrþat. ªtiam cã o fac din politeþe ºi nu de plãcere. Dar nu de asta i-am refuzat. S-a mai întâmplat sã fiu invitat de colegii de birou la o bere. Cei care mã iau peste picior. M-am prefãcut cã mã uit în altã parte. Pe stradã mã simt stingher. Când am ajuns la casa de marcat am observat cât de lungi erau genele vânzãtoarei. ªtiu cã de fapt nu mã bagã nimeni în seamã. ªi-a ridicat privirea ºi m-a surprins privind-o. fãrã culoare. Mã detest. acolo m-aº simþi mai relaxat. asta da invenþie. incapabil sã gândesc. Pe mine scrie cu litere mari ºi luminoase: SÃRAC. Mi s-a pãrut foarte tristã ºi obositã. nu am motive sã plec din cãmãruþa mea. dar e incredibil cum faptul ãsta se reflectã în tot ce am ºi în tot ce sunt. Nu prea ies din casã. Stau singur cuc ºi treaba asta nu deranjeazã nici un fel. cu puloverul destrãmat. Mi-am propus sã-i fac un compliment când ajung lângã ea. nu mã atrage în nici un fel. Am plecat de lângã ea cu privirile pironite în vârfurile pantofilor. Pãrul îmi atârnã pe frunte oricât aº încerca sã-l dau într-o parte.

1995 · Daniela ªonticã. postfeþe ºi consideraþii de pe coperta a patra. pe vremea când funcþiona în Sala Oglinzilor de la USR. · Andrei Peniuc. Mic manual de terorism. Nu ºtiu dacã Paul Daian îl acceptã ca nepot. Copeertã mohorâtã. o voce ºi numai una. Eu mã gândisem la alte adjectivãri – generaþia pixelicã sau chill-out. prefeþe. Prin manierism înþeleg conºtiinþa literarã a scrisului. Editura Vinea. demn de commedia dell’arte jucatã în decor romantic. panicat. elaborarea migãloasã. Titlul. Prefaþatorul o aseamãnã corect cu Magda Isanos. 1992 · Mariela Rotaru. titlu ºi intertitluri sau cicluri. Nu mã încântã prefixarea cu post-. precum a volumelor scoase de Editura Universitãþii din Bucureºti. de la 6:17 la 0:00. Mai nou. Deoarece aratã o trecere ºi o escaladare. prefete. s-au mai tras câteva gloanþe ºi cam asta a fost. Intrã în scenã gruparea tare a cenaclului Euridice. scrijelitoare”. Pur ºi simplu ne le-am avut la îndemânã. Aparenþa este austerã. mai mult sau mai puþin valoroase. somptuozitatea tonului ºi a stilului. precum ºi ludicul livresc (în cazul lui Decuble. Persistã însã ºi poezia manieristã. de tip efigie. Galeria de singurãtate. ªi-mi cer scuze cã nu mã voi referi la volumele unor poeþi importanþi. Copertã neagrã cu fotografia din spate a unui bãieþel parcã închis în ghetou. Poezii comprimate. ªi mai e ceva: nu am pretenþia sã fiu exhaustiv sau obedient faþã de clasamentele „canonice”. Copertã galbenã ºi desen minuscul. pentru cã induce ideea de derivare ºi de oxigenare cu un fluid vital comun. sã ne conectãm. ªi apelez la toate aceste volume într-o ordine cronologicã. Provocarea. · Debuteazã Teodor Dunã cu Trenul de treieºunu februarie. mascã de cauciuc. Deºi iniþial nu am agreat sintagma lansatã de Nicolae Þone. Editura Ziua. cu zãbrele la gurã. 2000+ sau pixelicii mi se pare a se fi retras destul de repede în istoria recentã. Editura Pontica. Congruenþã cu substanþa poeticã. Ciclurile poetice indicã o redirecþionare a mesajului poetic cãtre actualitatea antipoeticã ºi obsedatã de comunicare: 1. Epoca apostrofãrii cititorului ºi a adresãrii directe. Autorul manifestului deprimist scrie sacadat. arþãgoase. Pe coperta a patra. Spaime scrise. scurtcircuitat despre activitãþile unei zile. O torturã a inocenþei. pentru cã suntem înfipþi într-o literaturã a influenþelor ºi contaminãrilor. în reþea. Va urma un eseu 36 despre muzele din poezia douãmiistã ºi postdouãmiistã. în vremea din urmã „gãselniþa” mi se pare utilã. Marin Mincu noteazã „înduioºarea receptivã” ºi anunþã apariþia unei noi generaþii. Peste imaginea lui e suprapus conturul în alb al unui chip torturat. Nu spectaculos. convex deformat. Peniuc poetizeazã febril. e înscris pe o copertã neagrã. 2. . Cicluri: Monolog. 6. chit cã o micã parte dintre componenþii lui continuã sã participe la trageri poetice. a cãrei bazã de lansare ar fi fost editura Vinea. fotografia trunchiului unui copac triramificat. Atac de panicã.2000 ºi post-2000 Paratext. Conteazã nervozitatea scriiturii ºi aranjarea în paginã. Sincere oglinzi necunoscute. Arlechini într-o pãdure sãlbaticã. Editura Vinea. 4. cicluri si obsesii . diminuam valorizãrile ºi semnalam o discontinuitate specificã unui nou început. firul pãrului colectiv. negru-maron. Anunþã tehnica urmanovianã. Felix Nicolau Se mai poate scrie un eseu despre generaþia 2000 ºi despre ce a venit dupã ea? Pentru cã mi se pare cã plutonul douãmiist este în mare parte trecut în rezervã. Actualmente. „generaþia 2000+”. Marin Mincu observã satisfãcut concentrarea „crispatã. Faþã de posttextualismul discursiv ºi concentrat asupra realizãrii unei atmosfere simbolice. cu o prefaþã de Gheorghe Istrate. fluxul poetic ºi-a schimbat iarãºi albia. de exemplu). Titlul. Pur ºi simplu apelez la câteva volume reprezentative. postfete. În felul acesta. sugereazã distanþa de discursul autenticist. Multe cu gloanþe oarbe. tinde sã se impunã o poezie a ingenuitãþii: simplã. Eseul de faþã are în vedere ingrediente paratextuale ºi organizatorice: copertã. 2002 · Gelu Vlaºin. pentru a putea vedea cum s-au transformat cãrþile poeþilor tineri pe parcursul a mai mult de un deceniu. Editura Muzeul literaturii române. 3. anexã (despre eminem). Dupã o înºeptitã lansare la Vinea. 5. amprentã femininã. pulsatilã. Pe copertã. . Îl întrebuinþez doar ca roatã dinþatã într-un mecanism care urmeazã a fi proiectat. cu o scriiturã dinamicã. însã. Mã voi apleca asupra lor cu altã ocazie. discret religioasã. Acel + vorbeºte despre valoare superioarã. Prefaþã entuziastã semnatã de Mircea .

2004 · Mihai Vakulovski. · Debuteazã în volum Claudiu Komartin cu Pãpuºarul ºi alte insomnii.Ivãnescu. Un postmodernism poznaº ºi livresc. Desenele voit infantile ale lui ªtefan Baºtovoi consoneazã cu unele poeme ingenue ºi amuzante. o femeie în cizme. Culoare gri. curãþate de figuri de stil. ci mesaje fraterne adresate cititorului. Editura constãnþeanã începe sã realizeze importanþa elementelor paratextuale. Moda track-urilor se va perpetua pânã la Gelu Diaconu. al cãrei „preºedinte” ar fi chiar Sociu. 2003 · Rãzvan Þupa – Fetiº. 1857 – prin montaj s-a aplicat pe acesta chipul poetului dan sociu. Coperta a patra renunþã la abstracþionism în favoarea unei fotografii-colaj: bãrbaþi cu pãlãrii. Simboluri ºi scufundãri obsesive în interiorul biologic. Soviagny evidenþiazã „complexul lui Narcis” de care suferã poetul. separate de un mare spaþiu alb. portretul lui isambar kingdom brumel. O carte româneascã a plãcerii. reflectând. cu Radu Vancu. Editura Vinea. Coperte Art-Nouveau. Coperta anunþã un spectacol absent. Poeme aranjate în paginã pe formula prozei. aºadar. Înregistrarea cotidianului este împletitã cu detalii minimaliste ºi cu amintiri filtrate prin obiecte ºi sentimente. Epicul diaristic. · Mihai Vakulovski – Tatuaje. Boris Pilniak etc. ciorapi cu jartierã ºi chiloþi. construitã pe o semioticã a obsesiei ºi a laitmotivelor. Montaj Constantin Vicã. În spatele ei. · Deschiderile lui Ovia Herbert apar la Editura Pontica. surprinzãtoare. Poezie cel mai adesea masivã. cu decolare din cotidianul burlesc adesea. Dedicaþie pentru Mariana Marin. Pãrtaº la faptã cu eclecticul Gabriel H. dar încãrcate de semnificaþie. Editura Vinea. am intrat în corpul iubitului meu. Pufos ºi mecanic. Un suprarealism expresionist. Claudiu Komartin ºi. Un neoexpresionism al unui poet înrudit cu Cosmin Perþa. În prefaþã. ediþia a doua. Imagisticã ultra-încãrcatã. Editura Vinea. fãrã înflorituri stilistice. gen The Simpsons. care urmeazã sã aparã la Editura Vinea cu Anti-poeme. psihologice creeazã o poezie bizarã. iar nu înfrãþiþi. Urmanov nu recurge la recomandãri critice. cineva a greºit scara. înguste. · Denisa Mirena Piºcu. negativul primei coperte ºi filmul cu pozele autorului în bibliotecã (unde altundeva?). Decuble. imagini capabile sã-mi pãstreze ochii deschiºi. 3. Poeme lungi. fragment de nud feminin ºi o fetiþã mulatrã. 1929. în centru figurând o stauetã fãrã trãsãturi. Cicluri: 1. începutul de statuie. În volum. Editura Vinea. Partea a doua a volumului este alcãtuitã din Bonus tracks. O. · Ediþia a doua din Anul cârtiþei galbene a lui Dan Coman. Ceva din poeziatorpilã a lui Urmanov se mai simte. saturn devorând unul dintre copii (sic!) sãi”. Copertã albã cu ilustraþie pãtratã. plus o maºinã de scris dispusã pe verticalã. Copertã galbenã cu imaginea-afiº a unui actor din Die Another Day. Motouri luate din Biblie. citez: „mondrian. de 37 . dense ºi figurative. patos ºi compãtimire. · Anul apariþiei la Editura Pontica a Poemelor Utilitare de Adrian Urmanov. deºi modernã ca aspect. de Aurel GheorghiuCogealac. ºi howlet. În postfaþa intitulatã Hymenul ºi oglinda. cum s-ar diagnostica el însuºi. Tehnica ºi sinceritatea frustã a intimitãþilor biografice sunt remarcabile. Odada. Poeme scurte. cu o palmã uriaºã pe lateral. Puþin interesantã. inspiraþia hibridã a poetului. atmosferã gloomy. În prefaþã. Sigur de forþa mesajului sãu. sã citeascã mai departe. Sau. Pe coperta întâi o cucoanã pretty spooky. Copertã maronie cu portret. azi toate femeile poartã pulovere roºii ºi 4. de Dan Sociu. ca ºi în repetiþiile maniacale (strategice). Poeme cu muniþie biograficã. Copertã neagrã cu patã albã. 2. Pe copertã: porþiune de piele pe care este scris ROMANIA. Aceeaºi tehnicã intertextualistã cu þintã parodicã. Jonathan Swift. Un recital inteligent de minimalism ºi instantanee erotice delicate. Pe copertele întâi ºi patru. pânã la ghiduºii textuale. alteori persuasiv al manifestului eu sunt poemul utilitar. Textele sunt întrerupte prin intercalarea de reveniri ºi intervenþii ale martorilor de la paginile anterioare. N. Editura Vinea. fãrã conþinut ideatic propriu-zis. anuleazã lirismul. · A doua ediþie a Paginilor Elenei Vlãdãreanu. Pe copertã un desen abstract de Hans Arp. pe alocuri. Violenþa copertei pop este contrazisã de tonul uneori patetic. Parodie ºi artã poeticã din belºug. Þone vorbeºte laudativ despre generaþia naºpa. ilustraþii naiv-satirice de Dan Perjovschi. Copertã-colaj roºie cu peisaj gri. în centrul cãreia se aflã o bulinã roºie. dar invazia barocã ºi secþionãrile introspective. Multe poeme lungi ce relateazã la modul acid o biografie cãminist-intelectualã. Nota bene. Poezie puternic metaforizatã. am scris înrudiþi (la a treia spiþã). Poetul experimenteazã însã diverse formule: de la transcrierea gesturilor simple. · În acelaºi an apare Fratele pãduche. Editura Vinea. Textele nu au titlu ºi sunt grupate în douã strofe pe paginã. voit prozaice. Se repetã obsesiv cã textele din carte nu sunt poeme. respectiv goia. compoziþie 2. Editura Vinea. Nicolae Þone îl declarã pe poet „fiul lui Naum”. Editura Vinea. Pe coperta a patra. un decor industrial realizat în sepia. Drept cã într-un context cam anchilozat: „ordinea nihilocraticã a apocalipticului”. Tot acum criticul introduce categoriile apocalipticului ºi a simulacrului. fotografie. Creaþia lui Constantin Vicã. Vigoarea acestei poezii îºi are sursa în sinceritate. Fiecare poem se terminã cu îndemnul ca cititorul sã întoarcã pagina. Pe coperta a patra. oarecum. centralã. Retorism ºi pozã.

pe lângã claritate ºi un imaginar geometric. Editura Vinea. în timp. · Dumitru Bãdiþã – Unghii foarte lungi ºi cumsecade. Motiv specific ºi lui Teodor Dunã. Unele grupaje de versuri conþin imagini fine ºi surprinzãtoare. ediþia a doua. Poemele sunt. Editura Vinea. Poezie îmbibatã de feminitate. într-adevãr. Pe copertã. autorul simte deja nevoia antologãrii. Editura Vinea. Live în bucãtãrie. Exemplu de scriiturã programaticã. · Cosmin Perþa – Santinela de lut. chiar dacã literalã. naughty. Intenþia revelãrii ºocante a vieþii de budoar este evidentã. Editura Vinea. Expresionismul se accentueazã prin cultivarea apariþiilor pregnante. Cadavre exquis. unde se pomenesc „caratele vocaþiei” ºi se fac apropieri de Villon. doar cã mai bine strunit. Poeme locvace. A. Rimbaud ºi Mihai Ursachi. Este reprodusã ºi postfaþa lui O. Urmanov. Urmanov se minuneazã de naturaleþea scriiturii ºi o adjudecã pe autoare generaþiei douãmii. 2005 · Andra Rotaru. complicate. Copertã cu autorul ºezând. Într-un pat sub cearºaful alb. pictura naiv-alegoricã a lui André Breton ºi Valentine Hugo.. anunþând înclinaþia orficã a autorului. când plictisitoare. Textele au ca laitmotiv o tinereþe apaticã. pe care figureazã o uºã ºi o porþiune de perete pe care este fixat un tablou: adolescentã pe w. Copertã elegantã – combinaþie galben-maron ºi foto cu pat cu baldachin pe malul mãrii. Editura Vinea. Poeme de categorie semi-grea despre durere.notaþie rapidã. suferinþã. moarte. Totodatã. obositã. nevroticã ºi totuºi cu mesaj decis. Texte cu semnificaþie pulverizatã. Copertã neagrã cu chip bleu de copil cu ochii închiºi – realizare a lui leon wahl. Artã a inteligenþei demonstrative ºi a eficienþei. când cãznit-gravã. cu secvenþe memorabile. eu sunt diana ºi sunt colega ta de camerã. care înregistreazã Genealogiile poetei ca fiind o parafrazã la arta Fridei Khalo. cu chiloþii roºii traºi între genunchi. Autoarea. În postfaþã.. Figuraþie absurdã ºi titluri nãstruºnice: Week-end cardiac. bani pentru încã o sãptãmânã. Radu Vancu considerã poezia aceasta „o broderie monomaniacal de migãloasã”. Un fel de dans macabru ºi narcisist între feminin ºi masculin. · Constantin Acosmei. Nimic din violenþa ºi rusismele contondente ale altor tineri scriitori basarabeni. Editura Vinea. Multã poeticitate. 38 scurtcircuitatã de versuri interogativ-apocaliptice. fermecãtordiminutival ºi plin de sevã. Scriiturã alertã. feminitatea. Poezii foarte scurte. Eleganþã nerelevantã pentru poeme. · Ruxandra Novac – Ecograffiti. · Diana Iepure . O dovadã cã se poate scrie profund fãrã cuvinte pompoase sau gesticulaþie pateticã. altele lente. tragicomice ºi cu poantã la final multe dintre ele. Pe coperta a parta. Amuºinarea tabuurilor sexuale ºi cochetãria jucãuºã aduc o respiraþie nouã în poezia tânãrã. dirty. Copertã albã cu mãnuºã de damã din piele. cu atmosferã încãrcatexpresionistã. · Bogdan Perdivarã – kilometri de pivniþã. · Diana Geacãr – bunã. Jucãria mortului. Un expresionism sedat. Pe copertã. aºa cã include poeme din volumul Borcane bine legate. . Satirã ºi introspecþie care urcã rareori pânã la pregnanþã. De uºã atârnã un sutien negru.. La sfârºit.Liliuþa. Editura Vinea. dar sugerând maternitatea.c. generând acþiuni stranii. Ciclul relatãri aduce aminte de poemele în prozã ale lui Baudelaire. Motoul: „fãrã nicio ºovãialã. Postfaþã de A. · Dan Coman – Ghinga. Volumul îºi are originea în programul de creative writing de la mãnãstirea Râºca. Cele mai reuºite poezii sunt cele despre unghii – laitmotivul aduce o oarecare claritate. deci mai expresiv. Poeme fãrã titlu. Coperta de Lavinia Rãican – desen umplut cu nuanþe de portocaliu al unor coloane dorice suprapuse unui fundal haºurat. Firescul dialogat al titlului este susþinut de coperta în nuanþe de verde. neomiþând nici mãcar lecturile în cenacluri ori proiectele scriitoriceºti. nedeterminat. dupã o fotografie de Gottfried Helnwein. Minimalismul transformat în surprizã. Unul dintre cicluri se intituleazã Cântece pentru Linalin. Citadin ameninþãtor. mai puþin carnavalesc. Modernitate neconcludentã pentru conþinut. Impresie de mister terifiant. ilustraþie de Cãtãlin Furtunã: picioare în mers ºi desen tehnicizat. dezumanizat. Mesajul sumbru al copertei nu este în totalitate susþinut de conþinut. Perilous Night de Jasper Johns. Editura Vinea. basarabeancã stabilitã în România. Titlul reprodus cu litere oranj. Perfectã anticipare a poemelor apãsãtoare. Editura Vinea. cu complimentele de rigoare. aduce pe scenã enumerãrile în dulcele limbaj românesc de dincolo de Prut. notaþii rapide ale unor gesturi cu deschidere simbolicmetafizicã. Editura Vinea. Încep lucrãrile la cultul unei personalitãþi ce va funcþiona ca un fetiº printre congeneri. 1982: trei mâini cu pete galben-maronii pe un fundal împãrþit în zone brune cu modele diverse. Imagini abstracte ºi hibride. infuzate de o anxietate deghizatã în lehamite ºi inteligent regizatã. care nu fac decât sã arate câºtigul de personalitate. Un underground înrudit cu cel al lui Leac. notã bio-bibliograficã (deºi ea este consideratã doar biograficã) elaboratã. când inundatã de strategii inteligente ori patetice. 2006 An bogat în apariþii „de succes”. ºuvoi lexical. Pe copertã. · Tudor Creþu – Obiectele oranj. Copertã albã cu un contur lateral gri. Nimigean la volumul borcane bine legate. Ordinea încearcã sã mascheze haosul. aceastã carte mi-o dedic mie”.

Excelentã reflectare a conþinutului. Copertã albã cu un detaliu dintr-o picturã a lui Adrian Sandu. contemplativvagantã. Încadrare picturalcriticã pertinentã a unei poezii dramatizate la modul melancolicbuclucaº. tehnica accelerãrii imaginilor clare. Formele de sub piele. Reverse Cycle. Octavian Soviany vorbeºte despre „introspecþii autiste” ºi despre exorcizarea morþii. Ultimul cântec al majordomului. în timp ce Marius Chivu reþine „senzaþia unei indiscreþii platonice”. Nimic agresiv literar sau demonstrativ. totul inundat caravagesc de un clarobscur indigo. · Lavinia Bãlulescu – Lavinucea. Poezie de elongaþie medie. 2007 · Ioana Bogdan – Anumite femei. Pe copertã. disperat ºi pretins dezabuzat. probabil. Editura intrã în faza copertelor acoperite de pozaportret a autorului. · Eugen Suman – Arcuri electrice. de la care autorul va împrumuta epitetul „ataºant”. Trimitere finã ºi contradictorie la un conþinut poetic melancolic ºi marcat de o feminitate lezatã. 39 . Editura Vinea.· Vasile Leac – Seymour: sonatã pentru cornet de hârtie. O inteligenþã ieºitã din mantaua inteligenþei de tip sociu. Cicluri cu nume expresive: Ochii mei sunt întotdeauna mai mari. Titlu ludic. execuþie Egon Schiele. Poeme când discursiv-biografice. versuri de melodii ºi intertitluri nuanþând tema din titlu (bitter times. Nervozitatea versului ºi jocul antonimic mântuiesc incertitudinea terorizantã a mesajului. Editura Vinea. Coperta întâi: chip de pãpuºã cu ochi mari ºi mânuþã la gurã. apocalipsã. ce se lumineazã chiar în centru. Nici nu era o sarcinã dificilã în cazul de faþã! Coperta a patra e scrisã de Robert ªerban ºi Daniel Vighi. ºi rezemat de un perete de faianþã. Dar volumul mai este însoþit de aprecierile lui O. înþesatã de interogaþii dureroase ºi de metafore hiperbolice. Pe copertã. Patos de garsonierã. Editura Vinea. Rezumatul plastic al conþinutului este precis. Editura Cartea româneascã. Interlocutor liric: Demian. Editura Cartea româneascã. studiatã. · Adrian Urmanov – Sushi. gen Billy Collins. Din nou copertã elegant monocromã (albastru). aºa cum va face ºi Decuble. · Cristina Ispas – fetiþa. no surprise). Florin Lãzãrescu ºi Liviu Antonesei. cu degradeuri ºi o „rupturã cusutã” prin care se vede un text în englezã. ediþia a doua. Denis Mironescu face referire la nouãzeciºti. Un expresionism baroc în care sunt vãrsate senzaþii. Destul de adevãrat. Nicolae Manolescu o considerã o „poezie spiritualã”. O confruntare masculin-feminin având minimã legãturã cu creaþia poetelor congenere. adesea terminate în poantã. Editura Cartea româneascã. mixaj pe vinil. Biografismul de homeless este sprinten dialogat. Nimigean. rafinatã în neglijenþa ei. neîmplinitã. un fragment dintr-o acuarelã a Marianei Codruþ reprezentând chip stilizat. derutantã. Reuºitã întrepãtrundere a elementelor paratextuale cu cele textuale. Copertã albastrã. Susþine imagistic titlul. Notaþie rapidã. o prezentare cu mulþi giranþi. De la boschetari la lecturi sofisticate. Specificul este dat de un titlu: instantanee cu gesturi dezordonate. Moda momentanã pe site-urile literare se concretizeazã în volume: titluri în englezã. probând mariajul calculat cu lumea literarã. Splendidã poezie rapid-nervoasã a copilãriei buclucaºe ºi a adolescenþei ghidate de sfaturile pragmaticdomestice ale mamei. Editura Vinea. Importante mi se par. · Robert Mândroiu – Efectul de peliculã. lejerã. cu o fetiþã îmbrãcatã în roºu ºi galben. O înþelepciune amuzatã. Aºadar. Pe coperta a patra. Titulatura cu conotaþii optice este susþinutã de o copertã bicolorã. înþelepciune ºi „frumoasa poezie”. explodeazã poezia ingenuitãþii. În prefaþã. Poeme de o discursivitate simpaticã. În plãmânii mei ca într-un uter cãlduþ. Editura Vinea. Titlul este autoironic ºi anunþã tematica paternitãþii sinucigaºe ºi pe cea a nou-nãscutului paricid. fotografia full-size a chipului poetei. · Olga ªtefan – Toate ceasurile. Noaptea sângelui. albastru-maron. pentru alþii un exemplu de armonie ºi ironie finã. o acrobatã sexi ºi un contur de Chaplin. sã ne bage în ceaþã. cu ochi mari. Coperta: douã avioane masive ºi paraºute proiectate pe un cer gri. În prefaþa elaboratã. Pe coperta a patra. Editura Vinea. disperãri ºi sentimente. fiinþã de jurnal. a fetiþelor ºi puºtoaicelor. nepretenþioºi. Pe coperta a patra. care recomandã volumul în termeni jucãuºi. dorind. Un puzzle gen Miró. însã. Pentru unii o artã demodatã. revalorificând cotidianul. vestind chill-out-ul citadin. cu grafica pattern a editurii ºi cu o ilustraþie de Mihai Zgoboiu: un cinema vechi. fotografia autorului aºezat. Poezie cu retoricã spasmodicã. epitetele care nu creeazã confuzie ºi constatãrile tragice fãcute într-un limbaj candid. reverberantã. Tobele fricii. O copertã jazz. de imaginar compensatoriu. Formele care ne cuprind. frici. un fragment din Lucrãrile în verde de Simona Popescu. Copertã oranj cu fragment de nud culcat. Editura Cartea româneascã. · Robert ªerban – Cinema la mine-acasã. desculþ. Corect ºi complet. Poeme de strânsoare clasicã. Poezie maturã. când minione ºi mizând pe constatare sau panseu. Dupã introspecþia sociofobã ºi menstrualã douãmiistã. · Vasile Leac – Dicþionar de vise. Violenþa se descarcã în vibraþie. O joacã ce poate obosi prin exces de þopãialã livrescã ºi înºiruire de replici pe alocuri fadã. în care niciun vers nu este superfluu. · ªerban Axinte – Lumea þia ieºit aºa cum ai vrut.

Nicolae Þone peroreazã cu avânt despre „talentul sãu aproape neverosimil”. Coperta a patra este integral acoperitã de fotografia-portret a autoarei. reeditându-le. Editura Cartea româneascã mi se pare a folosi cel mai judicios elementul para-textual. Distincþie fãrã destin. Editura Vinea. În prefaþã. deºi fragila Ofelia. Tranzitivitatea beneficiazã în lumea literarã de la noi doar de o condiþie de tranzit. Propriu-zis. spectaculosul patetic al formulãrilor. cu funcþie precisã. Biografismul nepretenþios se predã treptat în faþa montajelor metafizice ori suprarealiste cu focoase parabolice. creeazã confuzie. Marin – aºa cum a fost. mult mai înneguratã. Imagistica este acum. eu cu moartea mea pe bancheta din spate. shase etc. Marin nu înseamnã o întoarcere cu cincisprezece ani în urmã. Autorii intrã ºi ei în jocul editãrii. Copertã cu chenar negru securizând un dreptunghi alb. cu fereastrã zãbrelitã. Titluri dominate de sh: sushi. Mircea Cãrtãrescu o vede ca pe o nouãzecistã întârziatã. În acelaºi an. intenþie de persuasiune. rezultând apariþii pitoreºti. O tristeþe fãrã crispãri. iar Simona Popescu este încântatã de recuzita aparþinând trecutului comunist. Scriiturã adesea limpede. Adjectivãrile nu plictisesc. Mai sunt ºi laudele vulcanice. portocaliu. Cãrþile de poezie editate aici sunt deja marcã înregistratã. aerisitã. Brumar experimenteazã ºi ea. ºi atmosfera poemelor nu se îmbâcseºte. de cele mai multe ori. Lentoarea relatãrilor nepretenþioase este feliatã de cuþitul unei brevitãþii studiate. Imagine aerisitã. Ce se deduce din aceastã poveste despre cartea de poezie din 1992 pânã astãzi? Editurile au învãþat sã-ºi „ambaleze” mai bine produsele. cu menghine verzi pe un fond alb. Corpul de literã mic ºi înghesuit contribuie la impresia dezolantã. Coperte negre. limitatã. însã. Fostele programe ºi manifeste din deschiderea unor volume au fost înlocuite cu un aparat critic care. Mã întreb. resemnat distinsã. Nu e vorba doar de atât. singurãtatea. poetei îi plac subiectele adânci: religia. puþin prea afectatã în imaginile propuse. de „dramã live”. În acelaºi timp. uneori. Mulþi dintre ei au încercat sã-ºi recupereze cãrþile mai vechi. Deºi o editurã micã. Copertã cu chipul în zoom-in al autoarei. conferã forþã. destinate bibliofililor. de penitenciar. O anumitã fineþe a notaþiilor. deºi afectatã în jocul de scenã. totuºi. Ediþiile de autor au propulsato în fruntea topului. însã. Impresie inexplicabilã de sinceritate. Tot o poezie a ingenuitãþii trucate. Problematicã asemãnãtoare cu cea a Cristinei Ispas. fãrã patimã. Titlul. Cistelecan consemneazã „coerenþa sintaxei biografiste” ºi „stilul minim”. cât tributarã unei 40 retorici à la Komartin. aici au apãrut cãrþi în ediþii luxoase. · Daniel D. Poezia bancului de lucru mizeazã pe un biografism adolescentin cu actori de acum douãzeci de ani. 2008 · Carmen Dominte – tu cu viaþa ta pe bancheta din faþã. e scris sub forma unui P. semn cã generaþia 2000 a ajuns capitol de istorie literarã. Introspecþie sâcâitoare. moartea. mi se pare. Vinea este cea mai cãutatã editurã de poezie. Strategii vechi: tãierea versurilor cu slashuri. Editura Vinea. În prefaþã. Poeticã a negaþiei. maronii. poeta publicã la Brumar cartea micã. Pe copertã un montaj gri. Poetul este obsedat de douã muze: ciudata ºi alunecoasa Oona versus revigoranta. Economia de cuvinte ºi. Mici parabole ingenue cu efecte speciale spre final. elegantã. Copertã albã. Chiar ºi aºa. Artã simpaticã. albastre ºi negre. dacã puritanismul copertei de la volumul lui Daniel D. · Aida Hancer – Eva nimãnui. Critica sau supraliciteazã jargonul tehnicizat sau evidenþiazã doar trãsãturi la modã din dorinþa de a zãmisli generaþii. filtrate printr-o nostalgie muzicalã. · Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã. adresare nemijlocitã cãtre cititor. Persistã deocamdatã prea multã retoricã ºi literaritate. care nu fac decât sã dividã cititorii în devoþi ºi contestatari pãtimaºi. ca artefact. ªi formatul cãrþilor de la Brumar se modificã fãrã încetare. Vinea experimenteazã ºi trece prin diferite faze. cu un pas înaintea poeziei propriu-zise. Ceea ce nu înseamnã cã módele poetice ar fi dispãrut. repetiþii ºi declaraþii. Alexandru Cistelecan o considerã „o a doua fascicolã” a primei cãrþi. Cartea româneascã de poezie. strunitã înainte sã devinã revoltã. . Traumele copilãriei sunt înregistrate cu candoare. totuºi.Editura Vinea. Poeta este originalã prin dispunerea versurilor în tipar de scenariu. roºcate. Al. Concluzia? Cartea de poezie aratã altfel azi. Poeþii încearcã alte metode de promovare a cãrþilor lor ºi nu se mai sudeazã atât de uºor în grupãri. Coperta întâi – litografie de Alexandre Garbel: un abstracþionism naiv executat în tuºe crem. Pontica încearcã sã se descurce cu mijloace modeste ºi face faþã onorabil. Editura Vinea. povestioare de liceu separate prin texte scurte ce valorificã simbolic obiecte triviale. oricum. Editura Cartea româneascã. · Ofelia Prodan – Elefantul din patul meu. Editura Vinea. Copertã azurie. Poezia ei nu este însã atât narcisiacã.

în ambianþa amintitã: „Pe umerii mei puternici ºi largi. în apusul continentului european. Înfãptuirea actelor generatoare ale acestora s-a vãdit. Camil Mureºanu decesul Imperiului Roman de Apus. însã divizatã de împrejurãri neprielnice. uitându-se cã aglutinarea unor mari colectivitãþi în state ºi în aºa-numitele „naþiuni” a fost ºi ea o etapã a unui fel de globalizare zonalã. a poporului. continuitatea vieþuirii pe teritoriul genezei sale. în Munþii Apuseni. Fapt dovedit de avântul maselor în revoluþia de la 1848 – pe strãzile Bucureºtilor. Pe calea unei „preglobalizãri”. Astãzi ea se înfãþiºeazã ca proces supranaþional. an dupã an. va înscrie în conºtiinþa tot mai multora. privite în medie. treptat. Ca un nou sfânt Christofor. Se mai afirma însã ºi o atmosferã de liberalizare. ºi nu chiar fãrã temei). întâlnit aproape peste tot în Europa. timp de un mileniu. dupã . impusã de monopolul otoman. politici ºi de conºtiinþã colectivã. din vremuri de demult. Aceste idei erau: originea comunã. dupã cum sugereazã grabnicul ºi tragicul ei sfârºit. cât al unui „stil” de aºezãmânt politic. din toate naþiile. mai ales în comerþ: intensificarea relaþiilor cu un cerc mai larg de state. în mãsura în care societatea este mai evoluatã. Împrejurul arcului carpatic vieþuia. ºi ca atare eroicã. am zice cã ele o vor îndruma. ideea de unitate a poporului. El a cedat locul. propovedaniile „ªcolii Ardelene” au devenit. port pe Isus al vremii de acum”. lumea s-a îndreptat cãtre structurarea ei în cadre de omogenitate superioare celor lãsate moºtenire de confruntãrile dintre popoarele migratoare (unii prefer sã le spunã „barbare”. încã nenumite nici pe departe astfel. de modernizare în viaþa politicã ºi socialã. în îmbrãþiºarea treptatã a spaþiului central ºi sud-estic al vechii Lumi. o aspiraþie cãtre instaurarea domniei Legii.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Un nume nou în istoria lumii: România Acad. Din apanaj al unor privilegiate elite intelectuale. Prematurã. Deºi nu le-au înþeles deplin. pregãtindu-l spre ascensiunea pe treapta istoricã susþinutã de ambianþa spiritualã a Europei de dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleoniene. Sunt cadrele ce se vor numi. ci îl integreazã fluxului fenomenelor generale de pe plan universal. strãveche. O generaþie de vizionari. de la conturarea lor zonalã. Printre mulþi alþii. în secolele XVII-XVIII cronicarii moldoveni ºi munteni au intuit câteva idei ce vor prezida la configurarea unei noi calitãþi a istoriei noastre. în unitãþi statale separate: Transilvania. proceselor integratoare alimentate de factori economici. „Globalizarea” nu e o invenþie a ultimelor decenii. state naþionale. Într-una din rarele clipe generoase din istoria lor. În evoluþia poporului nostru. cel puþin a segmentelor ei mai avansate. al abilitãþii diplomatice în folosirea unei eventuale conjuncturi internaþionale favorabile intereselor principatelor. pe drumul ce l-am putea defini. un poet german clama. ca valenþa unei necesitãþi ineluctabile. actuale timpului aceluia ºi celui viitor. nu prea depãrtatã ºi încã nu îndeajuns de clarã pentru contemporanii sãi. Nu era semn de vreo particularã incapacitate a creativitãþii de organizare. muntenii ºi moldovenii s-au vãzut beneficiarii unor neaºteptate circumstanþe 41 Evenimentele proprii istoriei fiecãrui popor nu izoleazã pe niciunul. de presiuni externe. ci a constituit o dimensiune progresivã a istoriei omenirii. pe câmpia de lângã Blaj. Moldova ºi Þara Româneascã. crezul unor pãturi din ce în ce mai largi ale poporului întreg. de la o realitate constatativã. fusese acþiunea lui Mihai Viteazul. o entitate istoricã dintru începuturile sale unitar conturatã. inspirat. mai lucizi ºi cu orizont mai întins decât acela de cu un secol înainte. În secolul al XVIII-lea învãþaþii ardeleni au cristalizat acestei idei într-o veritabilã doctrinã a revendicãrii de drepturi politice ºi sociale. Elementele acestei dezvoltãri se întrevedeau în economie. La mijlocul veacului al XIX-lea dezvoltarea poporului nostru atinsese un nivel relativ apropiat celui al societãþii europene. Neîmplinirea temporarã a þelurilor revoluþiilor de la 1848 a accentuat o fazã nouã a luptei politice româneºti pe o cale ce promitea succesul ei. „O întâlnire cu Destinul”. unitatea – evidenþiatã de limba cu rezonanþe latine. hotãrât aduse la ordinea zilei de revoluþiile din 1848. vorbitã pe ambele versante ale Carpaþilor. penetrând încorsetarea de secole. mai bine pregãtiþi politic. Era calea din care se deschideau mai multe drumuri: al întãririi forþelor interne susþinãtoare procesului de modernizare.

nimbatã de aceeaºi aurã: Alegându-te pe tine Domn în þara noastrã. fie arta ºi “cultura” (adicã. Pe de altã parte. au apropiat Franþa ºi statele italiene. s-ar pãrea cã acest clasament mediatic se potriveºte destul de bine mentalului colectiv (dacã acest 42 termen chiar poate descrie o . acum o sutã ºi cincizeci de ani. prin dezvoltarea instituþiunilor noastre. a aceluiaºi domn. de cauza naþionalã românã. ca prin dreptatea Europei. uneori brutale. fie massmedia (aniversãri. dar. o fiinþã politicã nouã pe harta lumii ºi care se va numi – pentru totdeauna în viitor –. Un rãzboi internaþional – numit al Crimeii – a blocat protectoratul opresiv din partea Rusiei þariste ºi a slãbit veleitãþile de amestec al Austriei în spaþiul astfel degajat.. dintre Carpaþi ºi Dunãre. ele însele în curs de unificare politicã. cu ocazia campaniei Mari români (TVR 1). fii bun. în Occident.] Fii. Fii simplu.. Nu uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn. mai sincere sau mai calculate. dar. O influentã „partidã naþionalã” s-a format în ambele Principatele ºi în emigraþie. precum Dacii. [. pentru speranþele poporului. O însemnatã solidaritate a reprezentanþilor în adunãrile elective ce au urmat nemijlocit. al ambelor þãri. militând pentru necesitatea ºi iminenþa unirii celor douã þãri extracarpatice. însã ai sã domneºti peste douã milioane de oameni. Mãria Ta. monumente sau “botezarea” unor instituþii publice). când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împãratului din Bizanþ cã Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ºi sabia sa! În aceste cuvinte ale lui Kogãlniceanu era cuprins tot ce era esenþial pentru viitorul þãrilor. sã mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naþiei noastre. fii Domn cetãþean. Mãria Ta. Nu e de prisos nicicând a evoca momentul alegerii sale ca domn în Moldova. cu meritatã adresã. Mihai Viteazul sau Mircea). personaj înþelepþeºte ales. fii. El a ºtiut asimila ofertele unei instituþii moderne – adunãrile extraordinare. zise divanuri ad hoc – organe consultative prin care s-a exprimat în auzul ºi în respectul Europei voinþa de unire politicã. împacã patimile ºi urile dintre noi ºi reintrodu în mijlocul nostru strãmoºeasca frãþie. fie reperele din imediata vecinãtate (nume de strãzi. Ca ºi dânsul. filmele istorice ispiratoare. prin simþãmintele Tale patriotice. prin discursul rostit atunci de Mihail Kogãlniceanu – o paginã antologicã absolutã a retoricii ºi a zugrãvirii perspectivelor progra-matice fundamentale ale istoriei noastre. spre exemplu. altfel spus tocmai acele elemente de esenþã cronolgicã care configureazã cel mai bine panteonul unei naþiuni). întrucît cumula o anume tradiþie de patriotism nobiliar al familiei sale cu poziþia unui revoluþionar moderat de la 1848 ºi cu acelea a unui protestatar curajos împotriva încercãrilor de denaturare a alegerilor pentru divanurile ad-hoc. fãþiºe ori insidioase.”. Porþi un frumos ºi scump nume: numele lui Alexandru cel Bun . probabil cel mai util mijloc de propagare s-a dovedit manualul ºcolar. fã ca legea sã fie tare. Fã. Cuza ºi Unirea de la 1859: 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Istoriile au nevoie de eroii lor Florian Kührer categorie anume) al românilor. douã locuri dupã Ion Antonescu. chiar dacã elevii se intereseazã puþin de prezentarea puþin interesantã adesea a profesorului (în fapt. Era Alexandru Ioan Cuza. izvodite de trei mari puteri vecine. „Ape vor seca în albie .favorabile. dar totuºi patru locuri mai sus decât Nicolae Ceauºescu. ca domnia Ta sã fie una cu totul de pace ºi de dreptate. curentul înnoitor al opiniei publice din Moldova ºi Muntenia a înlãturat pe rând obstacolele.. Erau speranþele ce luminau. iar tu. Desigur.. Cu toate piedicile.. Alexandru Ioan Cuza s-a clasat pe locul opt. uneori perfide. omul epocii: fã ca legea sã înlocuiascã arbitrarul. jubilee. Cine însã defineºte mãrimea unui “erou naþional”? Cine ºi ce anume îl aºeazã în conºtiinþa oamenilor? Mai mulþi factori par sã ne influenþeze. o Doamne. Urechea ta sã fie pururea deschisã la adevãr ºi închisã la minciunã ºi linguºire. Interese. În acest context. în nici o þarã cu un sistem ºcolar naþional. a izbândit în înãlþarea pe un singur tron. a scris inspirat. istoria nu poate fi evitatã În 2006. nu altfel decât: „România”. fii bun ºi blând: fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. ca domn. George Cãlinescu. noi am voit sã arãtãm Lumii aceea ce toatã þara doreºte: la legi nouã om nou. trebuie sã ne îndoim în mod serios cã aici avem de face cu criterii obiective. „pânã când” – parafrazãm noi – pe acest pãmânt o asemenea paginã se va mai scrie o datã..

în pofida duratei ei scurte. Din aceastã cauzã. În egalã mãsurã. Teritoriul. Astfel personalitãþile nu stau niciodatã singure în cosmos ºi istorie (cf. a subliniat aceastã direcþie la nivelul generaþiei 1848. lui Mihail Kogãlniceanu ºi altor luptãtori pentru unire ºi reforme democratice. cu unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. de la limbã la tradiþii. el. Noi aspecte ºi termeni sunt aºezaþi în relaþie cu unirea de la 1859. La un an dupã preluarea puterii de cãtre Ceauºescu a apãrut Istoria României. unitatea statalã. cauzatã de condiþii interne ºi externe. Raporturi politice moderne sunt proiectate fãrã ocoliºuri asupra secolelor precedente. În aceste condiþii. în a sa Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundarã. Acesta transmite astfel idei (ideologii). ci ºi un mijloc foarte binevenit de control al statului (fie cã este vorba de un regim autoritar. Cele trei Þãri Române îºi fac apariþia. Continuitatea devine cheie istoricã ºi lozincã de luptã politicã. anul 1918. a permis aplicarea. punând bazele României 43 . Ceea ce fusese împins de Roller în plan secundar. a programului revoluþionar de la 1848. Deja Petre P. care trebuia împlinit. care l-a rândul sãu atrage dupã sine. este menit sã susþinã construcþia. Naþionalismul românesc este adus la apogeu ºi trebuie potrivit în formele realismului socialist. de Dumitru Almaº. Panaitescu. Se imagineazã o divizare artificialã a celor trei provincii româneºti. ci în cadrul unui complex naþional. acel teritoriu pe care poporul român s-a format ºi pe care are dreptul sã-l revendice. îl interpreteazã pe Cuza în conformitate deplinã cu teleologia materialismului istoric. care.).de vreun cetãþean). În cazul lui Alexandru Ioan Cuza este în acest sens vorba evident de unirea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei din 1859 ºi de “chipul” ei în manualele ºcolare. începutã deja în ultimii ani ai guvernãrii Dej. al unei mari istorisiri naþionale. care se leagã de un eveniment prezentat ca monumental. “istoricul oficial” ºi redactorul manualelor din acea perioadã. locul 7.. Unirea trebuia astfel sã readucã lucrurile la starea lor primarã (ºi naturalã). statul ºi naþiunea trebuie sã se acopere reciproc. mutaþiile considerate ca fiind relevante ºi fundamentale. Manualele din perioada stalinistã-internaþionalistã a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ies din aceastã schemã. fiinþa sa naþionalã. par sã vinã fãrã modificãri din vremea etnogenezei încheiate încã în antichitate. poporul i-a purtat o frumoasã amintire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Manual pentru clasa a XI-a. fie de unul care sã le combine pe ambele. fie ºi ea parþialã. este tematizatã problematica socialã ºi subliniatã componenta naþionalã. O constantã a structurii semantice construite în jurul figurii lui Cuza ºi a unirii de la 1859 este “indicatorul” spre Marea Unire din 1918. la competiþia amintitã). Gheorghe Georgescu-Buzãu ºi Aron Petric. “Viitorul naþional”. Atributele poporului român. Manualul marcheazã trecerea. Anii domniei lui Cuza sunt definiþi drept luminoºi. Almaº prezintã domnia lui Cuza drept o etapã importantã în dezvoltarea României. Ei continuã ideile anului 1848 ºi programul unionist. Mircea Eliade. educaþia obligatorie nu este doar o binecuvântare pentru populaþie. Mihail Roller (1908-1958). din anii 1940. fie de unul democratic. Manualul a fost reeditat tale quale în 1990 ºi 1991 ºi astfel figureazã deopotrivã la începutul ºi la sfârºitul istoriografiei realsocialiste ºi pedagogice din România. Îmbunãtãþirea socialã ºi emanciparea naþionalã stau de acum umãr la umãr. ca “boier mic” este desprins de “boieri” (“boierii mari”) ºi i se acentueazã legãtura cu burghezia. în funcþie de interpretarea doritã. ai cãrei protagoniºti realizaserã cã unirea tuturor românilor nu se poate realiza încã ºi s-au mulþumit. Îi sunt atribuite interese comerciale datoritã cãrora s-a sprijinit pe elemente ridicate din aceastã pãturã. este readus în prim plan: unirea de la 1859 o prefigureazã pe cea de la 1918. pe moment.“ Manualele din anii 1970 ºi 1980 ne oferã imaginea deplinã a ceea ce începuse în 1966 ca trend. De aceea. aºa cum o formuleazã relativ criptic Roller. Cuza marcheazã trecerea de la ordinea feudalã la cea capitalistã. sunt astfel împinse complet de aceastã “istorie tare” în plan secundar. Prin aceastã exegezã istoricã. la discursul naþionalist..

Cuza s-a dovedit aproape imun la eroziune. unirea ºi urmãrile ei erau semnificate ca paºi de trecere spre capitalism. Epoca modernã ºi contemporanã (1993). El pare sã priveascã mulþumit spre opera sa. se remarcã critic cã dezvoltarea în Apus ºi în România nu a avut loc identic. ªi dupã 1989. s-a încheiat cariera unuia dintre cei mai mari fii ai þãrii. adicã de dupã 1989 ºi dupã reeditarea lui P. ºi asta chiar dacã regele Carol I s-a clasat. trebuie amintit Mihail Kogãlniceanu. dincolo de toate conjuncturile politice. dupã 1989. cel care contribuise atît de mult la înãlþarea ºi întãrirea patriei. Inclusiv Lajos Kossuth primeºte cuvântul în acest manula vizavi de alegerea lui Cuza ºi prezintã entuziasmul provocat de evenimente. ceea ce fãcea din Cuza ultimul erou înainte de “apariþia” lui Ceauºescu). ºi capacitatea sa de a înþelege cã venise timpul sã se retragã. cel mai de aproape sfetnic al lui Cuza. Pentru prima datã. În România stalinist-internaþionalistã. în România. Manualele ºcolare din “a doua generaþie”. mai mult sau mai puþin de bunã voie. Imediat dupã ªtefan cel Mare. În România naþionalismului lui Ceauºescu. aceasta poate fi explicatã prin împletirea dintre lipsa de noi studii ºi o anumitã continuitate a elitelor. exista o anumitã diversitate în istoriografia pedagogicã. spre reforma electoralã ºi agrarã ºi spre viziunea României Mari. Alexandru Ioan Cuza ºi-a pãstrat interpretarea pozitivã a personalitãþii sale dincolo de toate conjuncturile politice ale deceniilor precedente. Panaitescu. În decursul istoriei. Tot în acest manual. spre monumentul eroilor de rãzboi. interpretarea este menþinutã oficial. este subliniat entuziasmul provocat de dubla alegere a lui Cuza peste tot unde trãiau români. rãmâne deschisã problema dacã la (fundarea de la) 1859 se construieºte politc o patrie sau se pun bazele refacerii acesteia. se prezintã acum ºi ideea unei sosiri în Europa liberã. în care au fost prezentate caracteristicile sale personale ºi locul sãu în 44 memoria colectivã româneascã. la rândul sãu. Doar în manualul coordonat de Iulian Cârþânã a primit Cuza unor compartiment special. dezvoltarea unui sistem capitalist a intrat în atribuþiile politicii. Citatul se încheie aºa: Un astfel de spirit este necesar pentru ca un popor sã întemeieze patria sa sau s-o reconstituie. De exemplu. Alãturi de referirea puternicã la viitoarea unitate deplinã de la 1918.moderne. însã ea serveºte ca recipient pentru o altã ideologie. În acest context. se face trimitere directã spre o viitoare Românie Mare. Nu degeaba apare termenul de entuziasm în strânsã legãturã cu dubla sa alegere (alta a fost soarta lui Carol I în epoca realismului socialist. independente ºi bine definite etnic. Astfel. În Istoria Românilor. autorii folosesc 1859 ca indicator pentru ulterioara unitate deplinã. Aceasta este o imagine foarte bine ancoratã prin manualele ºcolare în memoria colectivã. în raport cu Alexandru Ioan Cuza ca primul lui sfetnic ºi cel mai apropiat colaborator. în 1966. ea a fost interpretatã în mod diferit. în jurul lui Cuza. ºi puþin impregnate de mit ºi patos. la ridicarea ºi luminarea poporului român. în manual apare. Mult mai importante sunt acum aspectele naþionale. de Mihai Manea ºi Bogdan Teodorescu. Într-o anumitã mãsurã. . ºi-a pãstrat. Împreunã. spre exemplu. pe locul doi în clasamentul general. o imagine pozitivã. detronarea lui Cuza este pusã în mod constant în legãturã cu plecarea lui Kogãlniceanu: Cuza mai fãcu greºala de a se despãrþi de înþeleptul sãu sfetnic Mihail Kogãlniceanu ºi se înconjurã de alþi miniºtri mai puþini inteligenþi (Panaitescu). reformele sale. Într-o oarecare mãsurã. dorea sã-ºi întãreascã gruparea cu þãranii eliberaþi. La Cluj. Trei puncte sunt subliniate ca merite incontestabile ale lui Cuza: intervenþia sa energicã în favoarea aplicãrii programului unioniºtilor. Soclul de marmurã al bustului a început sã se crape. Pe scurt. au fost permise pentru prima datã aºa-numitele manuale paralele. antecamerã a socialismului ºi comunismului. statuia lui Avram Iancu ºi spre opera naþionalã. De aceastã datã însã. ci ºi prin conþinut. pentru a da urmaºilor sãi posibilitatea de a realiza integral aspiraþiile poporului român: independenþa ºi unitatea deplinã. la teatrul mediatic Mari Români înaintea lui Cuza. Astfel. Personalitatea lui Cuza nu a fost totuºi privitã total necritic. Panaitescu îi reproºa o anume slãbiciune în guvernare. modernizarea este cea mai stabilã constantã a structurii semantice din jurul lui Cuza. La Roller. domnia lui Cuza corespunde debutului capitalismului. par sã imite nu doar optic. deºi. la eroziunea politicã. care au contribuit la modernizarea României. Pe de altã parte. textele predecesorilor. ªi ªtefan Pascu îl desemneazã pe Mihail Kogãlniceau. procesul de modernizare este clar relaþionat cu ºi orientat spre Apus. evenimentele din 1859. care existase deja în gândirea fondatorilor de la 1859. În funcþie de conjunctura politicã.P. Fãrã a relativiza ºi fãrã a aminti o idee orientatã spre realizarea statului unitar din partea românilor transilvãneni în preajma lui 1918. catedrala ortodoxã. de la putere. Mihail Kogãlniceanu apare drept conducãtorul unei grupãrii care ia partea þãrãnimii lipsite de pãmânt pentru cã. În 1999. care. un bust destul de greu de observat al lui Cuza priveºte asupra pieþei româneºti centrale a oraºului. Reducerea dimensiunilor ºi a conþinutului manualelor lasã acum puþin loc pentru stilul monumental practicat. Modernizarea înseamnã în epoca lui Ceauºescu în primul rând dezvoltarea unei naþiuni puternice. Cu moartea lui Alexandru Ioan Cuza în exil. Almaº sublinia cã venirea lui Carol a avut loc împotriva voinþei poporului. dacã a pierdut-o. ca ºi “Lobbyist” pentru industire. cei doi fac primul pas spre independenþã. În timp ce în Apus politica s-a adaptat (a trebuit sã se adapteze) modelului capitalist. în manualul din 2003 al lui Liviu Lazãr. sunt prezentate. ideea cã un conducãtor poate pleca. Dar nu trebuie sã ne facem griji.

la modul cel mai tradiþional. dar în mod foarte evident nu a tuturor sau a majoritãþii. Prin modernizarea unor principate unite contra voinþei multora. de cãtre politicienii români ºi Cuza prin unirea de la 1859 ºi evoluþiile decurgând din ea. se deschide calea spre România Mare. practicatã ºi impusã. a accelerat ascensiunea politicã a românilor. A fost exagerat ulterior. În 1864. date fiind potenþialele probleme cauzate de acesta. prin autonomia modernã cãutatã în raport cu Constantinopolul. sau el credea în esenþã în mirungerea la Constantinopol ºi ºi-a asumat-o ca monarh de drept divin. Reuºita de la 1918 ºi 150 de ani de propagandã au dat valoare de sentinþã acestor douã deschideri ºi rupturi. Cuza a pus capãt hegemoniei funciare a . O întrebare. A fost “timpul frumos” al românilor ardeleni. deschisã tot la Sibiu (1863). ºi care trebuie sã rãmânã deschisã. Cât din acþiunile românilor transilvãneni se mula dupã tiparul unei loialitãþi 45 Alexandru Simon O serie de imagini se ridicã din amalgamul subiectiv ºi obiectiv de date ºi perspective adunate în timp în jurul lui Cuza Vodã. inclusiv în raport cu timpurile revolute. În cazul personalitãþii ºi epocii lui Cuza lucrãm cu un produs finit. locuri comune care acoperã la rândul lor aspecte mai puþin aduse în dezbatere. Blestemat. Prin reforma agrarã ºi secularizarea domeniilor bisericeºti se deschide drumul spre România modernã. ei au atins majoritatea relativã. ca eliberator ori reformator. vorbim în acest sens de o serie de faits accomplis. Gestul ar pãrea superfluu. în Imperiul Habsburgic lua sfârºit epoca neo-absolutistã în urma înfrângerilor suferite ºi a problemelor interne întâmpinate de Viena. “desenând” o prelungire autocraticã în modernitatea autoritarã a vechilor bazilei ºi þari? La 1859. nu atât în termeni de adevãrat sau greºit. marcatã prin conferinþa de la Sibiu (1861). Pe de o parte. cu douã componente însã. O perioadã. pentru mijloacele unei epoci. dar ºi cu patriarhul (în problema secularizãrii. entuziasmul provocat de alegerea lui Cuza între românii transilvãneni a fost real. prima datã în raport cu Europa. Pe de altã parte. Existã o idee clarã. cât sub raport procentual. Pare destul de limpede cã în acei ani soarele românilor era încã departe de a rãsãri la Bucureºti. de el ºi de “echipa sa” formatã la nivel simbolic în primul rând ºi sugestiv. în raport cu imaginea tradiþionalã ºi cu o certã logicã politicã a evitãrii încurcãturilor de legitimitate. din Moº Ion Roatã ºi Mihail Kogãlniceanu. Cuza venise la Constantinopol pentru discuþii cu sultanul (vizavi de statutul principatelor). La câteva luni de la unirea din ianuarie. discuþii care s-au încheiat abia prin convenþia din 1885). La noua Dietã a Transilvaniei. dar ºi pentru cele ale urmaºilor. mai ales dupã decenii ºi scrieri. Este acel tip de politicã a punerii în faþa faptului împlinit. Cuza a fost ultimul domn uns la Constantinopol. În bunã mãsurã. Cuza ar fi primul suveran modern al României.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Drumuri simbolice de la Constantinopol la Viena Bisericii. “Alianþa naþionalã” între greco-catolici ºi ortodocºi. iar apoi ºi în raport cu þara. ci la sfârºitul lui 1864. de vreau transmisã de vremea lui Cuza. s-ar putea spune ºi cã a “politizat” ºi mai mult Biserica. rezultat deopotrivã al voinþei de epocã ºi al voinþei posteritãþii. un Bucureºti interesat (evident) mai mult de a nu provoca ºi mai tare Viena. dar ºi monarh din mila lui Dumnezeu. La fel de adevãrat este ºi cã el s-a stins destul de repede. dar în epocã a fost real. Întrebarea care se pune. ca supus al Porþii ºi credincios al patriarhului ecumenic. dupã secularizarea averilor bisericeºti (1863). ºi slãvit. dar intensã. este dacã Cuza a acceptat ungerea. Este de reþinut ºi cã românii din imperiu pãreau ºi mai puþin pregãtiþi pentru “republicanisme” decât cei din principatele unite. de liberalism i-a luat locul. la limita paradoxului. ca mason sau apostat. scurtã (pânã la 1867). Actul nu a avut loc când viitorul unirii era mai incert decât a fost el oricând. dupã lovitura de stat din mai 1864 ºi înainte de introducerea codului civil ºi penal în decembrie acelaºi an. Imaginea sa acoperã încã un detaliu. precizat în urmã cu câþiva ani de Nicolae ªerban Tanaºoca. se pune astfel. “Adunarea” semnificã trecerea de la medieval la modern. considerându-l astfel lipsit de relevanþã realã. ca gest politic simbolic de compromis. Viena a ºi ridicat episcopatul ortodox de la Sibiu la rang de mitropolie.

Cuza. ar fi rãmas domn. asupra oportunitãþii amplasãrii unei statui a lui Cuza tocmai la Cluj. trebuie sã armonizeze spaþiul. ci cât de 46 important este pentru noi toþi . fie ºi numai din punct de vedere emoþional. Dar întrebarea care trebuie sã fie de fapt pusã este nu cât de importante au fost legãturile nemijlocite ºi directe ale lui Cuza cu oraºul de pe Someº. cu tentã autocraticã. în care Franþa ºi Anglia. Este totuºi dificil de spus cã în cazul în care ar fi urmat o altã linie. o manierã tip Carol I de guvernare ºi conduitã personalã poate cu greu fi privitã ca o soluþie pentru acei ani. încã o datã. încercãrile sale de a se apropia de personalitatea domnitorului Unirii. documentele pe care s-a strãduit sã le consulte. odatã cu crearea Comitetului Central Democratic European. imaginea publicã a Unirii. Cuza pe care îl omagiem. Aceastã deosebire nu este lipsitã de semnificaþii ºi lasã loc. care iniþiaserã un mare numãr de oameni politici ai viitoarei Românii. de cãtre înºiºi regizorii acestuia. rememora. într-un sens mai apropiatã de condiþia sa iniþialã. ci a încrederii ºi a iubirii populare. medalii. Carol avea rang european ºi nu avea legãturi personale cu elita localã. Nu a fost mai rea sau mai bunã decât altele. odatã cu încheierea Rãzboiului Crimeii.. Cuza ºi-a depãºit condiþia.. Pentru unii. „nu e legat de dimensiune. cele douã mari naþiuni occidentale pentru întâia datã aliate. de pânã atunci sau de dupã el. perceput diferit în funcþie de cei afectaþi atunci sau acum. aºadar.. în ce mãsurã Cuza ºi apropiaþii sãi. miºcarea revoluþionarã se orienta cãtre un nou obiectiv: crearea Statelor Unite ale Europei. cãutãrile sale de la Viena. se pare. mai echilibratã. priveau peste munþi spre români altfel decât în termenii unei retorici care atunci nu avea încã utilitatea de mai târziu? Un poate straniu amestec antagonic de interese generale ºi personale subzistã în jurul anului 1859. asemenea contestãri îºi puteau gãsi. Ca aproape oricare conducãtor român. ºi nu lipsiþi de putere. autorul bustului „clujean” al lui Alexandru Ioan Cuza. A personalizat procesul politic de unificare. în urmã cu câþiva ani. al cãrui membru român era Dimitrie Brãtianu. la modul brutal adesea. spunea Voinea. încã din 1850. Dincolo de problema naturii personale. mãrci poºtale sau reprezentãri grafice ºi artistice de orice altã categorie. încã din acest moment. Cuza nu a fãcut unirea. de învingãtor nu prin puterea armelor. la 24 ianuarie este mereu unul ºi acelaºi: actorul principal al marelui moment al Unirii „mici”. Aceste gânduri ale unuia dintre sculptorii clujeni care îºi meritã renumele ne readuc în memorie discuþiile iscate.dinastice relativ sincere ºi cât era rodul pragmatismului inerent ºi acelei epoci. prin voinþa împãratului Napoleon al IIIlea. Proiectul de unire al celor douã Principate era. pe undeva. Lojile Marelui Orient Francez. Un bust precum cel al lui Alexandru Ioan Cuza. deschise încã din perioada de pregãtire a Revoluþiei de la 1848 cãtre naþiunile în afirmare din Centrul ºi Estul Europei. gãsiserã o oportunitate de frânare a expansiunii ruseºti. sculpturi.. sã-l personalizeze”. aureolat prin dubla alegere a locuitorilor celor douã Principate. sub conducerea prinþului Lucien Murat. Contextul extern o fãcea deja problematicã. ci mai degrabã de relaþia dintre pãrþi. El a fost ceea ce astãzi numim „reprezentantul unui grup de interese“. Contextul intern ºi extern nu permiteau pierderea lui româneascã. Unirea s-a fãcut prin Cuza. aproape o certitudine europeanã. au fost puse în 1852. Sã ne reamintim aici cã. nu a contribuit la supravieþuirea sa. Putem observa aceasta prin simpla comparare a tuturor reprezentãrilor sale aniversar-omagiale. pentru identificarea drumurilor care au fãcut ca Principatele Unite sã nu se încheie ca o Republicã de la Ploieºti. A fost însã un gest de independenþã. În 1856. Cuza a fost. un simbol. prinºi în propria lor cursã pentru supravieþuire. ºi. Aºadar.. Iar aceastã imagine a fost aleasã ºi modelatã – se poate imagina oare altceva? – în chiar perioada pregãtirii marelui eveniment. 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR Cuza ca simbol Tudor Sãlãgean simbolul pe care Cuza îl încorporeazã. aflatã sub obedienþa Marelui Orient Francez. foarte probabil el a fost doar o marionetã. justificarea. Pentru cã – ºi asta este în afara oricãrei îndoieli – Cuza este. în fiecare an. fie ele picturi. doar un loc în panteonul naþional. într-un interviu recent. oraº ale cãrui legãturi cu domnitorul Unirii ar fi fost doar simbolice. de felul în care poþi da lucrãrii o anumitã solemnitate. ºi existã voci care afirmã cã unul dintre candidaþii la ºefia noului stat era nimeni altul decît prinþul Murat. regizorii. „Monumentalul”. iar. fireºte. Sculptorul Ilarion Voinea. Imaginea lui Cuza este întotdeauna una ºi aceeaºi: de tânãr principe în uniformã de oºtean. ºi-a constituit propria sa camarilã. Carol a avut o domnie de patruzeci ºi opt de ani ºi un loc în panteonul naþional. În perioada maniei statuare funariste. mai mult decât orice. pe de altã parte. proiectele europene pentru regiunea dunãreanã începeau sã prindã noi contururi. Acelaºi 1856 este anul în care Auguste Carence fondeazã la Bucureºti loja capitularã Steaua Dunãrii. Marele Maestru al Marelui Orient.. Oricum.

iniþiat în francmasonerie în timpul studenþiei sale franceze. Oferta sa este de 12. era simplu soldat în rândurile partidului naþional [N. Indiferent dacã a fost sau nu venerabilul unei loji anonime din Galaþi – una atât de anonimã. de la regrupãrile partidelor interne la injectarea în structurile politice locale a generaþiei de bonjuriºti iniþiaþi în lojile pariziene. mai ales. Cuza era. un împrumut de 6.000. ºi se presupunea cã moldovenii o vor tolera mai bine având pe tron un principe ridicat din mijlocul lor..» Împãratul îl privi pe Alecsandri „cu ochi pãtrunzãtori”. audienþa la Napoleon al III-lea.000. a libertãþii ºi a egalitãþii lor. a fost. Alecsandri solicitã. momentul poate cel mai interesant al celei dintâi audienþe a reprezentantului unei Românii care încã nu existã la cel mai puternic om al Europei. ºi ce Regat important ar constitui cu ale sale 9. Cuza era. necunoscut.. realizatã pe principiile afirmãrii naþiunilor. de asemenea. în mod evident. în aproape fiecare generaþie de istorici care a urmat. Sire. Este momentul în care apare în scenã Alexandru Ioan Cuza. încât cercetãtorii istoriei moderne nu i-au putut detecta prezenþa – Cuza a fost. iar acest lucru a însemnat întotdeauna îndeajuns de mult în politicã. îmi zise Maiestatea Sa. cu siguranþã. pentru Moldova perioada de dupã unire avea sã fie una plinã de insatisfacþii. însã. insista ca în Divanurile ad-hoc sã fie aleºi (sã punem oare cuvântul între ghilimele?) cât mai mulþi deputaþi care primiserã „lumina”. apoi satele româneºti respândite pe malul drept al Dunãrii. ºi în aceastã forþã de a genera un mit care continuã sã fie ºi astãzi unul extrem de popular ºi îndrãgit. 47 . Bucovina ºi Basarabia ce le încunjoarã.Toate evenimentele care au urmat. Iar omul Cuza ºi-a meritat din plin acest statut. O Europã printre ai cãrei arhitecþi Napoleon al III-lea va ocupa întotdeauna unul dintre locurile de onoare. de la care episodul ianuarie 1859 nu reprezenta decât o derogare. Împãratul dãruieºte pentru fiecare soldat din oastea Principatelor câte o puºcã de ultimã generaþie. contestatari ai mitului sãu. trimis în misiune diplomaticã în Franþa. pentru principele strãin care rãmânea o clauzã fermã în proiectul european pentru Principate. Fireºte. Atunci în vreme de un pãtrar de orã debitai un curs întreg de geografie româneascã. «„Vino. Pentru a înþelege care a fost rolul lui Cuza ºi cum s-a fãcut de fapt Unirea este suficient sã recitim memoriile lui Vasile Alecsandri. sã nu aibã o partidã internã proprie pentru a nu prinde rãdãcini prea adânci ºi a lãsa locul liber. Pe lângã toate cele amintite mai sus. un om care nu avea voie sã facã paºi greºiþi. fapt care era avantajos din douã puncte de vedere: mai întâi. adãugând acestui dar ºi douã baterii de artilerie. El a continuat sã rãmânã un simbol. În final. apoi îi dãdu toate indicaþiile necesare pentru a-ºi îndeplini misiunea de la Londra. un domn moldovean avea puþine ºanse de a prinde rãdãcini în capitala dâmboviþeanã. pe care o considerã pentru moment mai importantã decât prezenþa unui prinþ francez în fruntea Principatelor. apoi Banatul. fãrã ca Alecsandri sã fi cerut ceva din toate acestea. În 1857. ci ºi al începuturilor construcþiei Europei moderne. conformitatea de caracter. moldovean. în februarie 1859. de multã vreme iniþiat în masonerie. Franþa pregãteºte însã o altã loviturã împotriva Austriei. Trebuia deci indentificat un principe român. asigurarea pe care o aºtepta: Cuza este un simplu soldat.:partidei naþionale]. la Paris. arãtând cu degetul mai întâi Principatele Unite. care sã fie în aceeaºi mãsurã boier de viþã veche ºi tânãr proeuropean. ministrul de externe al Franþei. cât e de întinsã adevãrata Românie. în plus. un simbol pentru cã el a fost ales pentru aceasta. din partea masonului Alecsandri.000. a fost suficientã astfel o singurã acþiune curajoasã ºi bine promovatã pentru a-i crea o faimã de cavaler al dreptãþii. Prima audienþã: la contele Walewski. Aproape dojenitor. Împãratul primeºte la rândul sãu asigurarea necesarã: noi – spune iniþiatul Alecsandri – am venit aici spre „a primi lumina”.N. Walewski primeºte aºadar. dacã Providenþa ar realiza visul ºi aspirãrile lor”. Aceste lucruri fiind lãmurite. Succesul dublei alegeri din 1859 se poate mãsura. au avut o parte vizibilã dublatã de o parte nevãzutã. Anglia ºi Sardinia (puterile învingãtoare în Rãzboiul Crimeii) pentru a obþine recunoaºterea internaþionalã a dublei alegeri. Cuza a fost ales pentru cã era un bãrbat de încredere. ºi care. în Italia. dealtfel. A doua zi. Christian Tell. El este nu doar un simbol al începuturilor statului român modern. dealtfel. de gusturi ºi idei cu francejii ne îndeamnã a veni de preferinþã în sânul Franþei pentru ca sã primim lumina civilizaþiei. Napoleon îi spune cã suma e insuficientã pentru „nevoile unei naþii care voieºte a renaºte”. Prinþul Cuza a fost unul dintre cei întâi tineri români care au studiat în universitãþile Parisului”. la fel ca noi. precaut. chipeº ºi. aºadar. Walewski: „Domnul actual era ºeful unui partid politic pânã a nu fi ales?” Alecsandri: „Nicidecum. la momentul potrivit. ºarmant ºi apreciat de femei. formala întrevedere diplomaticã capãtã accente de basm oriental.000 de Români. Una dintre primele întrebãri ale Împãratului: este adevãrat cã acest prinþ Cuza a studiat la Paris? Alecsandri: „Adevãrat. în pofida faptului cã s-au gãsit. principiul nostru se aflã în conºtiinþa sa. Cuza este. Prima sa vizitã. de-mi aratã configurarea provinciilor ocupate de români”.„Vedeþi. Walewski: „ªi credeþi cã reprezintã în conºtiinþã principiul pentru care v-aþi luptat cu atâta energie?” Alecsandri: „O credem”. ca noi toþi”. Transilvania.000 de franci.000. asta nu putea fi totul. Cuza era popular pentru cã era tânãr. Sire. în momentul în care „greºalele sale” au început sã atârne în balanþã mai greu decât „faptele cele bune”. în primul rând. asemeni tuturor acelora care ºtiu sã rãspundã unei chemãri ºi care ºtiu sã facã sacrificii pentru a-ºi îndeplini menirea. înlocuit. iar Cuza a fost printre cei dintâi.

ºi în care se prelua ºi continua o tradiþie grecizantã. încã de la începutul secolului XVIII. 4. Moldova se gãsea într-o situaþie politicã asemãnãtoare cu cea a Þãrii Româneºti. cultura ºi vestimentaþia orientalã au putut opune occidental. rezistenþã penetrãrii formelor occidentale. Sandro Damian intrase sub stãpânirea habsburgicã. În rândurile care urmeazã vom încerca sã punem în evidenþã câþiva din paºii „modernizãrii” care. care. cu siguranþã. 2. care a contribuit ºi la deºteptarea sentimentului naþional ºi. . civilizaþia Þãrilor Române a fost influenþatã în principal de douã direcþii: cea de modernizare dupã modelul francez – care. datoritã faptului cã Parisul . Tudor Vladimirescu o bucatã de vreme. care a funcþionat Fig. de altfel. Cu excepþia Transilvaniei. 3. Joseph Kriehuber. teritoriile celor douã þãri româneºti de peste Carpaþi erau încã teritorii în care ideile. Ghica ºi contribuise la formarea ºi adoptarea unei noi mode. obiceiurile. Grigore Alexandru Ghica Fig. La începutul secolului al XIXlea. 1. Alexandru D. au dus de la utilizarea modelului grecesc la aprecierea ºi apoi la prevalenþa celui de tip francez. urmare a influenþei Renaºterii naþionale greceºti.150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR De la cusma la chipiu si capul dezgolit ) ) ) ) ) . nu mai era în sfera influenþelor „turceºti” (adicã 48 balcanice). în special pe cel de tip francez). ulterior. Anonim. tocmai graþie unor domnitori printre care se remarcã în mod deosebit Alexandru Ioan Cuza – ºi o alta. Teodor Aman. Anonim. Grigore IV Ghica Fig. în decursul a mai puþin de patru decenii. datoritã faptului cã Fig. Un prim factor decisiv pentru victoria acestuia din urmã l-a constituit. mai apoi. iar afluxul de populaþie de tip occidental adusese noi idei ºi teorii sociale. a celui rusesc (care imita modelul Elemente de vestimentaþie ºi receptarea modelelor strãine în Þãrile Române Odatã cu apariþia ºi manifestarea ideilor naþionale. la „Renaºterea” naþionalã din Þara Româneascã. a ºi avut loc. chiar dacã din punctul de vedere al receptãrii modelelor culturale avea o lungã tradiþie în preluarea mai întâi a modelului polonez ºi. depolarizarea centrului de interes din direcþia otomanã ºi orientarea înspre cea ruseascã-francezã.

traducerea unor texte italiene de epocã. de origine francezã-apuseanã. va culmina în Þara Româneascã cu reprezentarea lui Tudor Vladimirescu. Alfieri º. 5. Imaginea lui Mihai ªuþu (domnitor între 1819-1821 – Fig. în cele din urmã la progres. de exemplu. 6). Cu alte cuvinte în secolul XIX se asistã nu doar la o schimbare de direcþie în politica ºi istoria 49 . Reprezentãrile lui Cuza – pe lângã mãiestria sau talentul artiºtilor – relevã. în a cãrui reprezentare se descifreazã elemente ale unei portretistici de tip „imperial”). Bunãoarã. Aceluiaºi model. Mihai ªuþu. în Moldova se manifestã un fenomen asemãnãtor. cum ar fi. 1860 Fig. Iar moda nu a însemnat – nici atunci aºa cum nu înseamnã nici azi – doar îmbrãcãminte. 3 –. întrucât Rusia se afirmase – ºi continua sã se afirme – ca o putere ce avea pretenþia de a fi o a treia Romã.8. 1849 Fig. o schimbare de mentalitate ºi nu numai de reprezentare. Barbu Iscovescu. Ghica – domnitor între 1834-1842 – Fig. iar acestea conduc. fratele lui Grigore IV Ghica. Avram Iancu. Dacã reprezentarea lui Mihai ªuþu apare drept o continuare a unei moºteniri greco-bizantine care ar putea fi uºor inclusã între modelele neoclasicismului. occidental. nu poate sã ne ducã cu gândul decât la Orient. Pe plan cultural se asistã într-o primã fazã la o filtrare greceascã-otomanã a modelelor. Acestei imagini i se poate contrapune cea a lui Grigore Alexandru Ghica (domnitor al Moldovei între 18491853 ºi 1854-1856 – Fig. precum cea realizatã de pictorul clujean Carol Popp de Szatmary (Fig. i se subsumeazã ºi reprezentãrile lui Alexandru Ioan Cuza. anume aceea de a avea o þarã modernã. ci de Occidentul care s-a alãturat Turciei pentru zdrobirea Rusiei. 4) Desigur. reprezentarea lui Grigore ofiþer francez. se asistã la o transformare profundã reflectatã în îmbrãcãmintea de curte (Alexandru D. 1819 Fig. Lemercier. o continuatoare creºtinã a Bizanþului care urma sã se contrapunã influenþei otomane. texte care au fost receptate în spaþiile danubiene prin intermediar grecesc (Metastasio. Fig.devenea tot mai mult capitala lumii. cu toate cã au mai persistat modele (reprezentãri) de influenþã greacã (precum Grigore IV Ghica. un tocmai alegerea fãcutã de domnitorul celor douã Þãri Române. 1). 6. 2). Alexandru Ioan Cuza. Figura de ofiþer francez al celui de-al doilea domnitor.). care a întors deja spatele la ceea ce a fost – un trecut în care nu se mai regãsea – ºi care avea curajul de a fi à la mode. August Strixner. 7) ori cea a artistului vienez August Strixner (Fig. în contrast cu imaginea neoclasicã a lui Mihai ªuþu. domnitor între 1822-1828 – Fig. În numai douã decenii de la acest prim moment. schimbarea este uimitoare. Astfel. inclusiv din punct de vedere imagistic. politic. acest model cultural de Renaºtere greceascã. ar putea sã semnifice o “detaºare” de Poartã ºi o apropiere nu neapãrat de Rusia învinsã în timpul rãzboiului Crimeii. iniþiatorul Revoluþiei de la 1821 (Fig. poate chiar rus. Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ghica este cea a omului modern. cu siguranþã. fapt care poate avea ºi alte semnificaþii decât simpla “adecvare” la modelul noii perioade.a. reprezintã. 7. În aceeaºi epocã. reprezentat chiar la momentul înscãunãrii sale. 5). ci înseamnã într-o primã fazã copiere a ideilor ºi a formelor (cu efectele sale negative sau pozitive) iar mai apoi selecþie ºi interpretare. Carol Popp de Szatmary.

care trãiau în mare parte pe pãmântul crãiesc (fundus regius). acum a devenit vizibil faptul cã elementele politico-juridice pe care saºii ardeleni îºi bazau existenþa colectivã nu mai corespundeau cerinþelor timpului. au reprezentat o realã provocare.românilor. modern. lãsând în urmã numeroase devastãri ºi sãrãcirea populaþiei. 8). cu siguranþã. acestea au reprezentat de-a lungul timpului þinta unor limitãri din partea autoritãþilor centrale. în mare majoritate maghiare. aceºtia vãzând în monarh un „împãrat german”. relativa înapoiere economicã ºi socialã întuneca întrucâtva perspectivele unei reaºezãri a provinciei. Intervenþiile sale contra autonomiilor sãseºti au reprezentat primele mãsuri serioase în sensul desfiinþãrii treptate ori parþiale a acestora. Dacã în cea mai dificilã provincie – Ungaria propriu-zisã – a fost desemnat ca ºi guvernator principele Albrecht. Pe scurt. reprezentând însã ºi încercãri de aducere la zi a organizãrii politice a provinciei. desigur. care provenea dintr-o familie foarte însemnatã ºi apropiatã Casei imperiale. Rezolvarea tuturor acestor aspecte în sensul noilor principii de organizare a statului. de modelul propus de revoluþiile din 1848. la cea mai radicalã schimbare în mentalitatea româneascã. Mádly Dupã marele moment de turnurã pe care l-a reprezentat Revoluþia de la 184849 în întreaga Europã. în Transilvania a activat întâi Ludwig von Wohlgemuth. noile autoritãþi ale Imperiului Austriac. au început reorganizarea întregului Imperiu dunãrean pe baza principiului egalei îndreptãþiri a tuturor naþiunilor. Aceasta nu s-a schimbat imediat la nivelul claselor sociale mai joase. care în Transilvania a ridicat tensiunile sociale ºi naþionale la cele mai înalte cote. garantau saºilor un stat în stat dupã principiile dreptului feudal. având de asemenea prerogative sporite. la care se adãuga poziþia perifericã a Transilvaniei. care dorea ca rãmãºiþele feudale sã fie înlãturate din practica politicã. În primul rând. indiferent dacã îºi aveau sediul la Buda ori Viena. . legate mai ales de politica împãratului Iosif al II-lea. corespunzãtoare vremii. de la domn spre supus. însã nici din punct de vedere social ori etnic situaþia nu era mai bunã: populaþia româneascã majoritarã în provincie era în mare parte supusã încã relaþiilor feudale ºi nu era recunoscutã naþional sau religios. dar a existat. prezentã ºi pe stema imperalã din acea vreme. motiv pentru care au fost mobilizate persoane însemnate pentru a coordona aceastã operã. Cea mai interesantã situaþie o prezintã saºii transilvãneni. membru al Casei imperiale. un militar de carierã. la nivelul oricãrui alt principe occidental al epocii. Iar la ’48 în cele douã þãri române extracarpatice nu era necesarã identificarea printr-un specific naþional (aºa cum se întâmpla cu îmbrãcãmintea lui Avram Iancu în portretul lui Barbu Iscovescu realizat în 1849 . sintagmã înscrisã în numeroase acte oficiale ºi simbolizatã cu atât mai mult prin expresia „viribus unitis”. ci era suficientã o opoziþie faþã de modelul otoman. ºi aceasta din mai multe motive. fapt primit de majoritatea saºilor cu mare simpatie. beneficiind de largi privilegii care consacrau numeroase drepturi politice colective încã de la sosirea lor în Transilvania în secolul al XIIlea. o schimbare pe linie ierarhicã. având prerogative sporite. însã deceniul neoabsolutist în aceastã provincie va fi marcat de personalitatea lui Karl zu Schwarzenberg. Este vorba. având la îndemânã un regim sever. Transilvania era consideratã la acea vreme o provincie în orice caz dificilã de cãtre reprezentanþii statului.Fig. Dacã faimoasele privilegii. Pentru îndeplinirea acestei schimbãri a fost utilizatã o imagine care reprezenta un principe luminat. ci ºi. toate aceste aspec50 te reprezentând moºtenirea lungului feudalism marcat de dominaþia nobilimii. Chestiunea saºilor transilvãneni în deceniul neoabsolutist (1849-1860) 150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR O optiune sau o cotitura istorica? . au început însã cele mai serioase intervenþii. iar reformarea acestora risca sã bulverseze viaþa saºilor transilvãneni ca ºi colectivitate. protagonista ridicãrii din anul 1848 sub forma „szabadságharc”-ului (luptã de eliberare) contra stãpânirii austriece. ) ) ) ) ) ) Loránd L. Dupã ce Transilvania a ajuns sub oblãdiurea Imperiului Habsburgic la finele secolului al XVII-lea. în fapt. cuprinse în diploma andreianã.

Latura tragicã a întregii chestiuni a fost cã ºi politicienii saºi aveau dreptate când afirmau cã tocmai privilegiile politice definesc ºi þin împreunã naþiunea sãseascã . care funcþiona ca o veritabilã Dietã. care urmãrea statuarea noii entitãþi teritoriale. în care pentru menþinerea liniºtii în provincie era necesarã o aplicare ad literam a principiului egalei îndreptãþiri – ºi aici trebuie sã ne gândim mai ales la puternicele disensiuni dintre viziunile saºilor ºi românilor privitoare la noua þarã de coroanã – ideea separãrii teritoriale a saºilor ardeleni era în neconcordanþã tocmai cu principiul fundamental amintit. Reformele politice ºi sociale. Universitatea sãseascã. Acum. s-au opus sistematic realizãrii dezideratelor politice sãseºti. sub ale cãrui iniþiative de limitare a privilegiilor politice sãseºti existente pânã atunci. între care cea mai însemnatã era desfiinþarea iobãgiei. acþionând aici în sens stimulator. Astfel. am putea spune. De aici a pornit apoi. cum sublinia însuºi guvernatorul Schwarzenberg. 51 . Faimoasa loialitate a acestora faþã de împãrat. Putem concluziona întreaga evoluþie a chestiunii politice sãseºti ºi prin afirmaþia cã ideile politice ale acestora au cãzut mai degrabã victime ale epocii. blocat însã prin intervenþiile ºi mai radicale ale statului austro-ungar din anul 1876. Nobilimea maghiarã. ale timpului. a fost rãsplãtitã încã în luna decembrie a anului 1848 cu douã acte imperiale care permiteau crearea unei þãri de coroanã sãseºti independente de Transilvania propriu-zisã. pentru ca membrii acestei comunitãþi sã se împrãºtie între celelalte naþiuni transilvãnene. În noile condiþii. Nivelarea politicã a societãþii era însã necesarã pentru punerea în aplicare a setului de reforme care au definit deceniul neoabsolutist în Transilvania. putem spune cã întradevãr. vechi de 700 de ani. în care figurile dominante au devenit jandarmii ºi „galiþienii”. edificiul politic al saºilor ardeleni. nume generic dat funcþionarilor din alte provincii. reprezentanþii autoritãþilor. Întrebãrile esenþiale privind deceniul neoabsolutist se pot pune în funcþie de unghiul din care este privitã situaþia. în ciuda unui reviriment scurt de dupã 1860. nu avea acum nici o influenþã. În acest sens. Aceastã linie a fost dusã mai departe ºi de guvernatorul Schwarzenberg. nu s-a pus problema recunoaºterii politice a naþiunii române. care a reuºit sã blocheze cu 60 de ani înainte reformele iosefine. dar uneori ºi de egalã nedreptãþire. a elaborat inclusiv o constituþie pentru preconizata þarã a coroanei. a primit o loviturã care marca deja traiectoria sa vizibil descendentã.Evenimentele ºi opþiunile fãcute de elita politicã sãseascã în timpul Revoluþiei paºoptiste i-a scos în faþã. Numeroase voci susþineau cã sistemul politic transilvãnean nu mai poate conþine elemente provenind din dreptul feudal. însã se pare cã ºi sistemul politic sãsesc trebuia sacrificat. prin mãsurile deceniului neoabsolutist. s-a reuºit edificarea unei societãþi „nivelate” din punct de vedere politic. aduºi în Transilvania. au oferit românilor transilvãneni ºanse fãrã precedent de afirmare în toate domeniile. cu toate cã în deceniul neoabsolutist. Reformele însã au fost puse în aplicare în mod meticulos iar efectele benefice ale acestora se mai pot observa ºi astãzi. doveditã alãturi de români inclusiv pe câmpul de bãtaie. odatã cu terminarea rãzboiului civil transilvãnean. o activitate politicã deosebit de intensã dar de scurtã duratã. dupã 150 de ani. pe saºii ardeleni. A fost vorba de egalã îndreptãþire. eliminarea acestora determinând destrãmarea acesteia. începând încã cu guvernatorul Wohlgemuth în anul 1850.

ci se acoperã cu o transparenþã de lemn fraged. insuportabilã ºi celestã. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu! Ci venit-a pustnicul cu hainele sfâºiate ºi chipul prins în luminã. Un trup moºtenit de pãrinþi în deplina lor singurãtate ºi ignoranþã. ca o apã înaltã m-am prelins. am trãit-o eu. sub care pieile roz se încrânceneazã puþin. mâinile în cãuº. deosebite de ale morþii. ici-colo strãvezi câte-o umbrã bronzatã la ultragalbenele lunii nepãmântene în spectrale livezi – monstru atlantic eºuat într-o peºterã – prin fâneþele sufletului se perindã dropii potârnichi antilope de ceaþã în fantastica dimineaþã urmãrite de duhuri (pândari) iatã acum un colþ întreg din oraºul nepãmântesc (se iveºte când un colþ al cortinei negre s-a ridicat) cvartal de blocuri din neguri ºi ceaþã un falanster inconsistent în cosmica dimineaþã iar turma aceea astralã rostogolitã peste dale de diamant de smarald ºi topaz jaspis hyacint (fiecare dalã la mijloc cu un filament colorat) peste care se-nalþã suprastructura semivizibilã ca o pozã de spirit ectoplasmatic iar paºii uºori ºi grei plutind dedesubt de alei în aerul dur ºi concret încât ai putea sãpa în inima lui scãri de acces ºi tunele ca eschimoºii în gheaþã iglu ºi totuºi aºa diafan cã nu simþi (dacã þi-ar veni ideea sã zbori) consistenþã sub aripi ºi dacã-ncerci sã respiri nu ai ce trage în piept. ªi se bucurã! Vine peste ei strãlucirea cu un nou înþeles. ªi furia zãrilor. Trebuie sã-l imaginezi cu buricele degetelor. Mieii nu plâng atunci când fratele îi priveºte în ochi pentru a le lua lumina. ca o sticlã adormitoare. felul cum am dat la o parte lucrurile inutile. Dar buzele nu i se miºcau. Doamne.Carmelia Leonte OMAGIUL MELANCOLIEI Doamne. spre chipul calcaros pe care îl credeam al Tãu.. Remus Valeriu Giorgioni DESCRIPTIO URBIS (imagini din oraºul sufletului apãrute mie autorele la „Vederea oraºului Toledo” . Apoi se scaldã în valuri moi.El Greco) în aceastã urbe a sufletului de treci (cetatea cãrnii transfigurate) ziua-n amiaza mare pe strãzi parcã te-ai afla noaptea pe clar de lunã într-un cimitir pustiu ºi totuºi simþi o imensã prezenþã covârºitoare care te-apasã trecând pe sub bolþi de viþã noptatecã pe sub arcadele nopþii suprafireºti în care te-nfunzi progresiv þi se pare cã pâlcuri-pâlcuri ar trece oameni în straie de-o transparenþã uluitoare (pânãntr-atâta cã le-ar transpare le-ar apãrea la vedere filamentul lãuntric ºi tot angrenajul de sub carcasa clarvãzãtoare) celeºti cãlãreþi – ºi caleºti – forfotind ºi dând iama prin noapte la oblânc cu capete retezate de înger (de înger cãzut) luminând ca o cãpãþânã de zahãr candel în lumina lunii iar heralzii cetãþii rar de tot când apar expun lãnci halebarde de flãcãri ultimul tip (automate cu laser) încruciºându-le-n aer solemn la chemarea trompeþilor strãlucitoare.. Povestea-i complicatã. Ca pe un ultim omagiu adus melancoliei.. ca o sticlã adormitoare. în oraºul postat – aflat parcã la pândã aici (în chiar sufletul Liniºtii) pe-un platou sublunar locuiesc iar tainul meu zilnic pe care-l primesc: o felie de lunã pe pâine caºcaval translumesc în fiece zi ca ºarpele pãrãsesc las câte-o piele pe piatra nopþii pojghiþe mate ºi înveliºuri uzate strat dupã strat pânã la entitatea cea mai de jos a conºtiinþei (n-am curajul sã sap mai adânc!) înger sunt cu cap de om la oblânc 52 . Eu sunt cel ce vã sperie! a spus. ca o apã înaltã m-am prelins. TRANSPARENÞà DE LEMN FRAGED Mieii au un trup pe care nu-l poþi ghici. Dar numai puþin..

un liric de talia lui Camillo Sbarbaro. la Monterosso. prietenos. susþinãtor. am constatat-o plimbându-ne prin cartierele vechi ale Genovei. respectiv de peisaj. în cartierul Castelletto ? Versuri care nici nu mai au nevoie de traducere „Quando sar ò deciso di andarci in Paradiso\ ci andrò con l’ascensore di Castelletto»…Montale are o stradã centralã. de la început. pe o placã de marmurã te întâmpinã la intrarea în coridorul care duce spre ascensorul cu care urci sau cobori în partea de sus a Genovei. prietenul lui Montale. sau ale familiei Spinola. de unde începe alt golf mirabil. devenit extrem de popular. artiºtii. ale cãrui cuceritoare versuri. Toposuri predilecte ale poetului. corupt. cel care spusese. pornind de la San Giovanni de Prè la medievala Porta dei Vacca. fidel. ghidul meu. la indiferenþa multora dintre noi pentru tot ceea ce este conceput pe perioade lungi de timp. Vãzutã. se ºtie. în vârf. de unde se deschide apoi mulþimea micilor golfuri. anterior tradus. faptul cã Montale. întemeiat de Leo Biaggi. cel de la Portofino. de la Portuaria la Porta Soprana cu casa lui Columb. de municipalitate. Aici. Dar ºi autorii contemporani ai Liguriei. au vocea lor distinctã. dar ce provincie. unicitatea poetului orasului Genova. a forfotei citadine. a intrat în conºtiinþa oamenilor simpli. culturale. Montale e desigur cel mai faimos dintre aceºti poeþi liguri. în aceste dialoguri. numit Montale…Ruta e ºi ea evocatoare pentru poezia marelui genovez. o lume nouã. o familiaritate dar ºi un subînþeles respect. care va lua „Nobelul“. Bruno Rombi are publicul sãu genovez. O r i c i n e t e p o a t e îndruma spre Villa Montale. prezentaþi de italienistul ªtefan Damian.. pânã sus. dar locuiesc la Genova“. în fond. traduº i . una esenþializatã ºi asprã. versurile celui nãscut aici. tot sãpate. 53 . versiune retipãritã. recent. Viziunea unei naturi rãnite de inconºtienþa vinovatã a omului contemporan. iar ca urmare a acestei nepãsãri. tradus în mai multe limbi. sau Montale. de Marian Papahagi. o placã de marmurã pe faþada gãrii. mai tânãr. pentru valorile artistice. Nimic monden. Într-o garã de provincie. dar e ºi numele unei prestigioase reviste literare. unde palatele amiralului Andrea Doria. de la Pisa la Milano. o replicã amabilã pentru poet. dupã unele reuºite ale altora. o bucurie calmã de a trãi pur ºi simplu frumusþea unui oraº fascinant. plecând tot de aici o altã dimensiune mentalã. Santa Margherita Ligure. mai atrasi de propria fugã. vii ºi mãslini la înãlþimi surprinzãtoare. Linia liguricã în poezia secolului trecut are . te duc cu gândul. Giorgio Caproni. Atâtea semne de preþuire. Tradus în româneºte de Ilie Constantin. vicios. constituie miezul unui amplu poem. Dar ce sã mai zici de alt poet. printre alþii. propriu þãrilor cu o consolidatã democraþie. cum vezi la Florenþa terþinele danteºti. al poetului amintit. inevitabil. Dar vreau sã remarc ºi altceva. omagiat la centenarul naºterii sale. scris ca o previziune uluitoare ( poetul-seismograf al vremii sale ) a devastatoarei catastrofe naturale de acum câþiva ani. se regãseºte ºi în specificul acestei lirici. pentru construcþia durabilã. dar ºi al altor nume. þi le aratã orice copil. ambele versiuni valoroase. temerarul Columb ne descoperise. stâncãrie. Specificul þãrmului liguric. ca ºi a unui volum. Camillo Sbarbaro. Genova este un oraº bogat. insensibil la armonia regnurilor. dar ele nu au nimic din vulgaritatea arivismului. a þãrmului pietros al regiunii ligurice. aici. de la vechiul port la intortocheatele „vico“.„La riviera ligure“ nu e doar numele acestei regiuni unde muntele ºi marea sunt incredibil de apropiate. cu puþine plaje de nisip . unele mai puþin cunoscute de cititorul român. bombastic. sard de origine. cu note critice ºi comentarii. cu ochiul încântat ºi pur al unui copil. colegii de scris au mereu un surâs. ai spune. dupa Dino Campana . unde marele poet Montale îºi are nu doar zona inspiraþiei primului sãu volum. Bruno Rombi m-a dus în locurile poeziei lui Caproni. superficial.. cu multã pasiune. la Genova.Locuri ligure Adrian Popescu Golful Genovei. pe-atunci. Caproni este. cel care. în 1966. Aici am încercat o versiune în limba românã. fireascã . „am domiciliul la Roma. un atrium. la Bogliasco. este un semicerc stâncos la nord. Bruno Rombi. revolta naturii profanate. în mai multe rânduri. între care cel numit al Paradisului. cu bucurie. admirativ. celebrul „Oase de sepie“. un respect pentru civilizaþie. cum spunea Carlo Bo. Semn de iubire totalã a Golfului. apoi. dar cãutând „secretul“. De la medievala Commenda di Prè plecaserã cruciaþii. antologaþi. Intre aceste deschideri generoase de timp transformat in duratã este programul Fundaþiei Centrului liguric pentru arte ºi litere. de la noi. inclusiv în româneºte. vegetaþie cultivatã cu tenacitate. unde librarii. case construite pe terasele muntelui. conþine sãpate cu dalta. în 1996. dimpotrivã. dar ºi locurile cu care se identificã. Dar poþi cãlãtori cu un tren supraelegant. spontan inchegate. codul. etc. într-un interviu. iar între ei un fiu adoptat de cetatea maritimã a Genovei.. un Intercity plus. pentru literaturã. localnicii. între Nervi ºi Camogli. unde se stinge Montale. autorul unui poem „Tsunami“. se poate numi cu adevãrat evocatorul capitalei ligurice.. golfuri. iar faptul se datoreazã respectului pe care-l au.

. Chiar de nu ºtiu bine-acum ora sosirii. ºi de ce ajutor îmi va fi mai târziu când o voi avea cu mine. uºoare. dragoste. Ne oprim.Giorgio Caproni ÎNTR-O NOAPTE DIN GEROSUL 17 DECEMBRIE …omul care noaptea. mã-ntorc sã vã spun ºi din inimã. ºi toata povestea aceea despre noi (acea invenþie facilã. mulþumesc pentru excelenta companie. dimpreunã cu uºoara-þi boare de vatrã ºi de pajiºte de pe chip. ºi vã sunt foarte-ndatorat. Vã rog. ªi pe d-voastrã preot care m-a-ntrebat dacã eu (glumea) am avut ca zestre credinþa-n adevãratul Dumnezeu.) Ziceam cã era plãcut sã stãm împreunã. sigure semne-mi spun. nu fac decât sã-mi urmez obiceiul. ochiul poate deja sã se desfãºoare suficient. E o valizã grea chiar dacã nu conþine mare lucru încât mã-ntreb de ce am luat-o. cred c-ar fi mai bine pentru mine a-ncepe sã-mi pregãtesc valiza. Dar ce conteazã.. pentru acel gest de a ne putea acum aºeza. aºezaþi faþã-n faþã : ne confundam chipurile (fumând. ºi doctrina d-voastrã retoricã. Fie cum e. doctore. Sã pãlãvrãgim. e primitoare mai mult decât altundeva. A forþa marºul . n-am îndrãznit nicio clipã mãcar (din greºealã) s-avem încredere. chiar aflaþi la strâmtoare. în „gerosul decembrie“ împinge poarta ºi reintrã – singur – în suspinele lui FÃRà TITLU . atenþie. ºi sã închinãm. Adio. Acolo întunericul e atât de întuneric încât nu mai existã obscuritate. Te concediez. Se ºtie cã la o anumitã înãlþime – e fatal – genunchiul se dedã uºor oboselii. sã trec iatã. 54 uºoarã. Noi toþi ºtim etapele. Îmi veþi ierta micul deranj ce vi-l fac. Te concediez pe tine. pentru excelenta companie. Simt totuºi cã va trebui sã mi-l amintesc des. va las cu-adevãrat. aici pe platou. a cãrei culoare blândã s-a stins. sã nu ne târâm în van. vã rog. Era aºa de plãcut sã discutãm împreunã. Aº mai vrea sã vorbesc pe-ndelete cu voi. Locul de transfer nu-l ºtiu. o. omul care pleacã ºi nu se-ntoarce: care ºtie cã-i are pe cei mai mulþi de-acum dincolo decât pe cei de-aici… CONCEDIEREA CÃLÃTORULUI CEREMONIOS Prieteni. vã doresc. o mirare. ºi nici nu ºtiu ce gãri o preced pe-a mea. fetiþo gracilã. Ce ºtim noi toþi . roºul disc al gãrii mele. (Scuzaþi. dincolo de fumul umed al ceþii care ne-nvãluie. sã fim veseli. idealã mai mult (la jumate de preþ: înainte ca mintea sã fie goalã de tot) pentru a ne trage suflarea. te concediez. fãrã stupoare. Vã cer sã mã treceþi în concediu fãrã a vã putea ascunde. Totuºi de trebuie s-o port. Cu voi am fost vesel de la plecare. Dar fie. prieteni. Avem sacii. scuzaþi-mã. Cobor. Sã nu abuzãm. a înainta iar. în vreme ce ochiul meu deja vede din fereastrã. Dar. credeþi-mã. singur. Drum bun!. e mai mult decât înþelepciune mã gândesc c-ar putea fi un semn pentru noi toþi de prostie. militare. Am mers. Te eliberez. religie de-acum sunt la destinaþie. din câte mi-au ajuns la urechi despre aceste locuri. te concediez. Vã concediez pe d-voastrã. Dar ºi – sã nu uitãm – datoria faþã de ºansã. în noul sediu. e normal Suntem gata-e firesc ºi acest lucru-urâþi mai mult decât un pic. liniºtiþi. Acum cã e pe culoar. Sã înãlþãm deci paharul. Acum când simt mai tare cum scârþãie frânele. cã eu va trebui degrabã sã vã las. De asta-s sigur: eu am ajuns la disperarea calmã. PRUDENÞA GHIDULUI Aici unde-am ajuns. înþelepciune. LANTERNA Nu voi purta nici mãcar lanterna. spusã altora) pânã la a putea mãrturisi cât. Putem vedea de aici un versant întreg: avem aºadar o certitudine. schimbându-ne þigãrile). una dupã alta. (o marinare! Pe uscat precum în cer ºi pe mare) de pace ºi de rãzboaie. ºi opriþi doar din amabilitate. mã simt mai liber. Pajiºtea. Am avut ceva dispute. Lãsaþi-mã.

sã-mi torn încã un pahar – ultimu-i acesta În vin. Eu (puteþi sã continaþi sã beþi ºi pentru mine) cunosc. Agãþaþi-mi. voi pentru cã eu sunt acum pregãtit ºi inima mi-a devenit uºoarã. Oricum (aici sunt cãrþile de joc) terminaþi voi partida. cel care-n fiece noapte-ºi închide de douã ori poarta. de precisa mea îndatorire. Oralitatea. îmi tremurã. Bursier norocos al Fundaþiei pentru litere ºi arte Bogliasco. e nevoie cu frigul ce m-aºteaptã) lãsaþi-mã. Vacarm. doar de ea-ºi apropie paharul. dar aceasta oricum. pot ºi sã mai greºesc. în ciuda tonului de glumã. fãrã vreun motiv. circula un aer care te înspãimânta prin singurãtate.1921. Voci. în felul acela. Nu altceva. iar ca soarte cizme galbene ºi scurtã verde pentru a nu zice altceva. Italianul are o înrudire vizibilã în acest volum de maturitate târzie cu poezia ultimului Sorescu. odatã trãiam Adrian Popescu 55 . este negreºit poetul Genovei. mai mult decât josnic. Livorno. pasãre sau alt agent care-ar fi . vã rog. parcã precum unul care suspectezã ceva. prea stupid. decât pentru ce-l ce se duce sã rãspundã la un fluierat. E prea deasã ceaþa. gura? Prieteni.Totusi. ornat cu niºte rime ludice. iar staþi sã mã priviþi . Mai degrabã (vom vorbi despre asta. puºca ºi cartuºiera mea Între timp. colocvialitatea lejerã. când voi reveni) sã vã intre bine-n cap la ce încã vã zic: la ce bun sã te temi de duºmanul de afarã. Trebuie mãcar sã ºtiþi cã atunci când ai o panã la pãlãrie . trebue sã mã duc sã vãd. nu mã pot dispensa de ea. transparent. Traduceri si culegere: Giorgio Caproni. sã ne bucurãm deci împreunã de insolita siguranþã. Lãsaþi-mã. m. simple. nu-i vreun risc mai mare pentru cel ce rãmâne. ºtiþi cum se umplea acel vânt. dupã ce-am trecut creasta? Exista murmure diverse. dupã a mea pãrere. puºca) e un lucru. care se pierdeau de prea mare iubire-n insulte. Puneþi-mi ºi cartuºele ºi-ntoarceþi-vã sã beþi. îmi amintesc. e o datã pentru totdeauna: a te teme în afarã de inamic (vã repet. în lume. acelaºi tragism subînþeles. Locuiam la Livorno. v-o zic. sau în altceva. am putut traduce versurile dupã ce m-am plimbat prin locurile Genovei lui Caproni. cã la nimic nu-i bunã. chiar dacã n-o spune? Vã vãd. Cu cât sunt mai negri arborii. Asta am vrut sã vã zic. Un poet popular. aici în cui. gândindu-te la Moarte. Aceeaºi discreþie nobilã. (scuzaþi.1992. sã ies un pic. La naiba deci cu frica. ºi ce fetiºcane treceau. Vedeþi. se amãgeºte mult. în obscuritate. la colþuri.. un vânt profund înãlbea pieþele.despre ce ne-aºteaptã dincolo. Atât în noi toþi nu rãmâne decât – singurã – certitudinea de un timp lucrând în mine: cel care-ºi face o cetate în juru-i. candide. Nu ºtiu dacã voi credeþi în Dumnezeu. Eu. în aceastã toamnã. la Roma. când el e de-acum înãuntru Paznicul vâneazã sau e vânat. FLUIERATUL (vorbeºte paznicul de vânãtoare) Nu cred ca e acesta fluieratul braconierului. sau viaþa „concediindu-ºi“ cãlãtorul îi apropie. se aflã cunoaºterea – se aflã iluminarea. datoritã stilului aparent cantabil. în vreme ce vibra în pantece sirena maritimã a vapoarelor. ºuvoi Trageþi concluzia care vã place. Ieºeam rareori. sentimentul morþii care se apropie implacabil. mascând drama. care n-are pe nimeni. marea „cãlãtorie“ care se terminã. la mare. n. aici. prind a vedea bine. Fiecare chemare în pãdure insolita. se pierde timpul. aºadar. Înainte de a ne-aventura. de bãieþoi stârniþi . Dar voi. Aceasta-i o lege sigurã. prin grindina falsã. iar. Pe stradã. Din punctul meu – ochii mari! soba fumeazã ºi va poate-nnegri hârtia innegrind odaia – totul are o importanþã relativã. accesibil. sau mã-nºel. Ce oraº! Din Forno Mascagni pânã la Quattro Mori. PAHARUL …omul care-ntuneric e singur ca sã bea.

În ceea ce priveºte adevãrata religiozitate a lui Noica. soþie de arendaº. ºi . acesta va parcurge traseul de la magia inofensivã a rugãciunilor din copilãrie la forþa recuperatoare a credinþei. stilul: cel al unui filozof cu veleitãþi de istoric. în majoritate evrei de la Universitatea din Iaºi. Vocea pãmântului nu striga deloc pentru Noica. Cum era viaþa româneascã în acel timp? O ºtim deja: morbul luptei pentru cauza naþionalã nu crea decât haos în rândul democraþilor. dualitatea acestei firi semirealiste. Gustul lecturilor filozofice i-a fost inculcat de cãtre mama sa. De pretenþiile sale de bun matematician îl va vindeca ulterior I. Minulescu. Autorul volumului: Sorin Lavric.” 2 . Codreanu în schimb. care (cacofonia este inevitabilã) face ºi versuri. deosebit de afectuoasã. Ca liceean. viaþa este aºadar „risipitã cel mai adesea în improvizaþii trecãtoare ºi în ºovãieli sufleteºti. Mara Magda Maftei Noica ºi Miºcarea legionarã. idee verificatã prin amploarea numãrului studenþilor basarabeni. care îºi împãrþea viaþa între gospodãrie ºi înclinaþii meditative. Între timp. figura paternã a României la acea datã.. Aceastã miºcare s-a nãscut în rândul tinerilor lipsiþi de avantajele sociale ale „bãtrânilor”. Ironic. a unei Românii în derivã din cauza politicianismului roditor. în antibolºevism. departe fiind de înclinaþiile tatãlui sãu spre administrare ºi muncã nor56 matã. Cum Arghezi nu va renunþa însã la poezie în ciuda atacurilor lui E.. dar extremismul de dreapta în România a plecat de la niºte fiinþe aparent inofensive.vreau sã vãd un poem bun de dl Noica. în antisemitism din moment ce evreii ocupau atunci cele mai importante poziþii financiare. ca de altfel întreaga sa generaþie. Noica. Ceva din stilul lui E. de la studenþii care credeau cu înverºunare în corupþia partidelor democrate. Clemenþa. acesta din urmã va renunþa cu siguranþã la a scrie versuri în urma perdafului lui Cãlinescu. el avea înclinaþii spre poezie ºi filozofie. forþã descoperitã dupã timpul petrecut în închisoare.. mai puþin de literat. Dupã cum va milita Garda de Fier. spirit polemic. ea nu izbuteºte decât arareori sã capete o direcþie al cãrei sens sã poatã trece peste silnicia întâmplãrilor ºi peste ruptura accidentelor”1 . Orice student modern era la acea vreme legionar. Cele spre poezie vor fi repede anulate prin critica durã a lui G. Noica a moºtenit de la mama sa.. locul în care a început extremismul. introducerea în viaþa ºi opera lui Noica începe cu o judecatã despre destinul uman în genere. fiecare nou venit trebuia sã treacã printr-un stadiu de trei ani pânã la cãpãtarea numelui ºi statului propriu-zis de legionar. De o astfel de combinaþie a avut parte Noica. Barbu. al evreilor ºi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naþiunii române. Ionescu sau Noica. Constituþia din 1923 nu putea fi acceptatã de cãtre omul de rând. adesea foarte înfiptã în realitãþi cotidiene minuscule sau bruscant de idealistã. Arghezi. Mediul în care creºtea Noica nu era tocmai prietenos. Cãlinescu: „. vis care nu s-a împlinit în cele din urmã. se credea purtãtorul unei ordini divine. ªovãielnicã este soarta umanã. propice unui utilizator de forþã al cuvântului scris. T. procesul realizãrii la propriu al acesteia dupã 1918. continuã criticile vituperante la adresa lui N. Cu toate acestea. Crainic. România era a românilor. I. Perioada interbelicã vlãguieºte material familia arendaºului Grigore Noica. iatã numele unei cãrþi despre destinul filozofului român care a trãit cu visul întemeierii unei ºcoli de filozofie româneascã.Destinul lui Noica raportat la fenomenul Miscarii legionare ) ) ) ) ) . al studenþilor. în Legiunea sa. Ionescu din Nu apare ºi la tânãrul Noica.

decât prin intermediul filozofiei. de a exclude tinerii din viaþa politicã. Madgearu. În anii imediat urmãtori. care îi vor asasina din rãzbunare pe Armand Cãlinescu. Moartea celui socotit a fi trimis pe pãmânt pentru a împãca România cu Dumnezeu a declanºat furia legionarilor. Moartea lui Moþa în Spania trezeºte în Noica sentimentul cã jertfa pentru o cauzã colectivã este mult mai importantã decât izolarea filozoficã pentru o împlinire individualã. majoriatea ºefilor Miºcãrii legionare sunt arestaþi. cea a lui Antonescu. Iorga ºi V. Noica. N. Celebra scrisoare incriminatoare pe care C. din ordinul ministrului de interne Armand Cãlinescu. fãrã de care peisajul politic român începe sã se destabilizeze. Noica voia la început doar sã devinã filozof ºi sã-l studieze pe Kant. retras la Sinaia. Noica nu concepea demersurile de cunoaºtere ale spiritului României. fugind la data aceea 57 . În anii treizeci. din punctul lui de vedere: „îºi avea sursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaþionalismului iudaic” 6 . nu fãcea decât sã-i dezveþe ºi de puþinul pe care îl dobândiserã” 3 . Lavric scrie: „teza lui Noica este cã pârghia sufleteascã prin care se poate declanºa o revoluþie spiritualã în fiecare om este sentimentul de vinã” 7 . atunci când va realiza modelul ontologic al fiinþei româneºti în lucrãri precum Sentimentul românesc al fiinþei. Z. În noaptea dinspre 16 spre 17 aprilie. de acest aspect se va ocupa mai târziu Noica.Comarnescu. care „în loc sã-i înveþe ceva pe tineri. S. În 1929. inclusiv Codreanu. douã mari figuri politice. Iorga reprezintã pretextul aºteptat de cãtre autoritãþi pentru a acþiona împotriva acestuia.P. pe 10 februarie 1938. colaboreazã amândoi la Axa ºi Dreapta. Eternul naþionalist Noica nu va agrea niciodatã democraþia. Tocmai acest sentiment îl va împinge pe filzof spre înregimentare publicisticã în Miºcarea legionarã ºi spre anii de puºcãrie. tactica partidelor democrate. lipsa de susþinere din partea lui Hitler. Z. Definitorie pentru aceastã etapã a vieþii sale rãmâne fraza pe care o scrisese în Axa în 1932: „Pentru cã nu m-a întrebat nimeni. Negulescu. Noica preferã cursurile lui P. omul cãruia i-a lipsit timpul necesar pentru a dezvolta un sistem filosofic despre fiinþa româneascã ºi dimensiunea ei în lume. Noica se prãvãleºte în gazetãrie cu articole care atacã expansiunea evreiascã în România. Numai cã schimbul de replici prietenos al lui Nae va adãuga la sistemul filozofic al lui Noica comprehensiunea ºi plasticitatea de care avea nevoie. Tot în aceeaºi perioadã. Noica pune schimbãrile fundamentale din viaþa unui om pe seama voinþei. fiind cu toþii ulterior asasinaþi în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie. la 12 aprilie 1930 exact anul în care Carol al II-lea vine pe tron. ºi anume. de asemenea. va ajunge student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie în 1928. Codreanu spre funcþia de primministru devine cât se poate de clar. decât jocurile aristocratice de cuvinte ale lui Nae Ionescu. Pentru a fi cu un pas înainte. Panica lui Carol al IIlea ia amploare. I. El criticã. A scãpat totuºi din vedere un aspect important. Polihroniade. publicã ºase lucrãri de filozofie. Voinþa ºi certitudinea pe care anumite evenimente o induc la un anumit moment. începe glisarea întregii generaþii de la spiritual spre politic. regele anuleazã constituþia. În plus. Hitler îi considera „niºte exaltaþi mistici pe a cãror conduitã nu te puteai baza în momente-cheie” 4 . Garda de Fier este înfiinþatã de cãtre Codreanu. oportunitate pe care le-o va oferi Garda de Fier! Democraþia era echivalentã cu corupþia. la un an dupã moartea regelui Ferdinand ºi a lui Ionel Brãtianu. La realizarea sa filozoficã a contribuit ºi întâlnirea cu Vulcãnescu. se întâlnesc cu ocazia conferinþelor Criterionului. Garda de Fier s-a prevalat de elementul sãu mistic pentru a ajunge la putere. cãci. corupþia ºi democraþia. Spiritul românesc în cumpãtul vremii. Polihroniade revista Acþiune ºi reacþiune. combinaþie de succes spre extremismul de stânga importat din Rusia vecinã. care ulterior le va fi fatalã. De la data la care regele îl trimite pe Nae Ionescu drept spion în interiorul Miºcãrii legionare. Între 1934 – 1938. de aceea rãspund: voi fi la dreapta. acesta temându-se cã traseul lui C. la dreapta spiritualã a colectivitãþii româneºti” 5 . Noica înfiinþeazã împreunã cu P. primul din „tânãra generaþie” care sa înregimentat politic. Un alt bun prieten al lui Noica a fost M. Decizia juvenilã a acestui rege va împinge România în braþele altei dictaturi. Noica plecase la Paris în 1938 cu o bursã de studii. Jianu ºi M. Generaþia ºi timpurile erau efervescente cultural ºi social. La Universitatea din Bucureºti. dar de data aceasta militarã. suspendã partidele politice ºi instaureazã dictatura regalã. Codreanu i-o trimite lui N. Politica se arãta timidã la capãt de drum. liberal ºi þãrãnist. La alegerile din 1937 Partidul Totul pentru þarã devine al treilea partid la guvernare dupã liberali ºi þãrãniºti. era o manifestare absolut localã a clasei politice care zdrenþuia conceptul aplicabil doar în America. Nu se apropie de politicã pentru cã îi lipseºte certitudinea necesarã care încã nu crescuse în el. dezideratul Gãrzii de Fier. Rostirea filosoficã româneascã.mai ales creºtin. un partid care cerºeºte voturile alegãtorilor nu poate decât construi utopia democraþiei.

care nu se cobora la mizeriile ºi crimele Gãrzii de Fier. trãiristã. dar care.dintr-o þarã „în care Mihail Polihroniade era închis în lagãrul de la Râmnicu-Sãrat. potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „nu sunteþi sub lege. experimentalistã. Legiunea exista pentru binele poporului. Legionarii trebuie sã fie înfricoºãtori de buni pentru a-i determina pe români sã-i urmeze ºi sã realizeze împreunã o nouã schimbare la faþã a României. de la raþionalismul cartezian la revolta metafizicã. Legionarii au misiunea de a estompa firea cãlduþã a românilor. dupã cum bine ºtim. Veac al omului viu 11 . poate ºi a fost complet ignoratã de misionarismul legionar.” 8 . insomniac în faþa conºtientizãrii statului sãu larvar. considerate obsesii în opera lui Noica.. o lume unde individul este respectat în primul rând datoritã naturii sale umane! Noica voia o altã Românie. în necesitatea acesteia. cere implicare afectivã pentru gãsirea unor soluþii care salveazã implicit individul prin somaþia interioarã pe care ºi-o impune. în revoluþia spiritualã pe care Legiunea ºi-o asumase. De la abordarea sa raþionalã. de a cunoaºte ºi de a ºti totul. prin necesitatea de a rezolva o dilemã colectivã. haiduceascã. Naþionalismul devenise o modã în România dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi culmea moda a continuat ºi dupã 1944! S. de la izolarea unui filozof care nu poate participa decât spiritual în salvarea destinului þãrii sale. exemplificând prin cãutarea condiþiilor ce au fãcut posibil fenomenul Miºcãrii legionare. din camera sa de lucru visa o altã lume. care reprezintã doar o adiacentã. Legionarul are drept ghid instinctiv harul. ºi anume. Ce putem citi în revista Adsum pe care Noica o tipãreºte în 8 august 1940. Suferind de neîmplinirile naþiei sale pânã la fanatism. sunteþi sub har” 13 . mai ales în rândul tinerilor datoritã nedreptãþilor sociale de care aceºtia sufereau în epocã. Noica. ci sã fie altã lume”. culmea. Cu dulcea moleºealã mioroticã a românilor se lupta ºi Cioran în publicistica sa sau în Judecata de apoi a românismului. aceeaºi idee o regãsim ºi în articolul din Buna Vestire. chiar a crezut. încrâncenat în problema reformãrii neamului de cãtre Garda de Fier. Omul trãieºte într-o lume vizibilã. Noica scrie: „idealul oricãrei elite conºtiente nu e sã facã o lume.” 12 . pe cont propriu? În cel de-al treilea articol. Noica este de-a dreptul maniacal în articolele sale legionare. este vorba de trãirea filozofiei. Fiþi înfricoºãtor de buni!: „Legiunea n-a voit sã facã altã Românie. ce. care i se pare fireascã lui Noica. împreunã cu Codreanu ºi cu ºefii din Statul Major al Legiunii. ºi care definesc implicit filozofia politicã a acestuia.. nu de gândirea ei. Dupã pãrerea lui S. Noica a putut sã-ºi scrie cãrþile de filozofie româneascã în perioada comunistã pentru cã a plecat de la libertatea pe care el a gãsit-o în naþionalism încã din perioada interbelicã. Lavric. Noica. De fapt. fire care le-a adus numai necazuri în istorie. A avut succes pentru o vreme. Noica va trece treptat din 1938 pânã spre sfârºitul lui 1940 la o abordare de tip creºtin. Cea de a doua presupoziþie þine de optica apriorismului kantian. în împãcarea naþiunii române cu Dumnezeu. El parcurge un traseu impresionant pentru o fiinþã umanã. dar dincolo 58 de aceasta se afla inteligibilul. a capacitãþii omului. Lavric porneºte de la anumite presupoziþii. „Filozoful a fost un raþionalist îndârjit pânã la moartea lui Moþa ºi a devenit un „spiritualist” dupã aceea” 9 . adicã al gândirii individuaþiei prin trãiri personale. dacã am omite oarecum contextul politic ºi social al timpului. Noica laudã starea ºi desconsiderã miº-carea”10 . cinci la numãr. adicã puterea naþionalismului de a-i conferi soluþia împlinirii sale ca destin personal.. La întoarcerea în þarã nu poate rãmâne pasiv. Schimbarea la faþã a României. intelectualul. Între fenomen ºi producerea lui existã o legãturã? Unde trebuie cãutatã sursa acestei legãturi? Totodatã. ºi anume de la filozofia de salon. Noica scrie despre aventura legionarã ca despre o aventurã în spirit. al optãrii pentru raþiunea faptelor.. în sacrificiul Legiunii pentru binele poporului! În articolul Sunteþi sub har! din 4 octombrie 1940. necesar durã pentru . scrie S. Transpare foarte clar în publicistica sa. dar numai elitele puteau înþelege misiunea esenþialã. A patra presupoziþie vehiculeazã ideea conform cãreia eºuarea unui proces porneºte de la neînþelegerea cauzelor sale. în scopul eliminãrii democraþiei corupte. Lavric. la cel al interogãrii colective. care mântuie sufletul prin instrumente mai puþin raþionale. prin plierea gândirii filozofice în funcþie de necesitãþile cotidiene. Noica se apropie tot mai mult de modelul naeionescian al gândirii problemelor filozofice.. Gãseºte cã filozofia nu mai are doar o funcþie teoreticã. A treia presupoziþie este „dihotomia stare/miºcare. Garda de Fier ºi-a asumat o misiune care nu exista.. Poate tocmai în aceastã etapã. Noica traverseazã traseul de la singurãtate. nu legea. la fel ca ºi Eliade. ea a voit sã fie altã Românie. o þarã în care Nae Ionescu ºi Mircea Eliade erau închiºi la Miercurea-Ciuc. A cincea presupoziþie este „încrederea în posibilitatea instituirii unei mathesis universalis”. idealismul lui Noica a constat ºi în cãutarea misiunii religioase a Miºcãrii legionare ºi credinþa cã aceasta poate împlini destinul neamului românesc.

spre deosebire de Eliade ºi mai ales Cioran. 60 4 Ibidem. p. Noica. Noica va ieºi în libertate transformat. în Axa. p. 27 noiembrie 1932 în Ibidem. Lavric. în Viaþa literarã. Rãmâne dupã supliciul comunist chiar credincios. O generaþie care s-a îndrãgostit de delirul vorbelor! Noica nu s-a dezis niciodatã de legionarismul sau antidemocratismul sãu. ºi relaxându-se cu întâlniri filozofice. Revoluþia din Ungaria din 1956 panicheazã au- toritãþile de la Bucureºti care se tem de izbucnirea unei manifestãri similare în þarã. tinereþea conferitã de credinþa necesitãþii suferinþei pentru a purifica doctrinar þara. 201 12 C. cit. Seminariile de filozofie ale lui Noica devin suspecte. matematicã. Lavric.. cit. ura împotriva unui sistem opresiv din punct de vedere al libertãþii pe care o propovãduia. latinã. dovadã a febrilitãþii cu care acesta credea în reforma legionarã! Noica cere în 1946 Tribunalului Poporului sã fie judecat pentru articolele sale legionare scrise în lunile septembrie – octombrie 1940. Bucureºti. Cãlinescu. p. p. îi va gãsi tot timpul justificare lui Nae Ionescu pentru ideologia sa legionarã. Noica ºi Miºcarea legionarã. 3. englezã. op. primordial fiind rãcnetul spiritual. Editura Humanitas. dând lecþii de francezã. p. venise rândul Infernului. deºi Noica se apãrã în articolul Ce înseamnã biruinþa. nr. apud S. nu biologicã. an I. Lavric. aºadar la o zi dupã ce România devine stat-naþional legionar. 119 7 Ibidem. p. Noica. Elita trebuia sã fie neapãrat ºi tânãrã. Marea majoritate a membrilor generaþiei vor rãmâne de fapt la suprafaþa legionarismului. 155 9 Ibidem. poate pentru cã ideea de naþionalism în toate formele lui i-a pãrut mai edificatoare pentru realitãþile româneºti decât cea democraticã. a celor roºi de foame ºi ambiþii sociale. adicã la aspectele sale spiritualiste. dar pe care nu o putea oferi decât pentru cei foarte puþini. apud Ibidem 13 C. Zece ani va petrece aici. op. spre mirarea lui Cioran. 235 1 59 . p. Va fi ridicat în martie 1949 ºi dus la Câmpulung-Muscel. Multe dintre articolele lui Noica pe tema legionarismului se încheie cu semnul exclamãrii. 185 11 C. publicat pe 15 septembrie 1940. 2007. fiind chiar unul dintre cei care. Scrisoare unui european. 105 5 C. sau fiind de acord cu ea doar la nivelul cuvintelor bine aranjate pe hârtie. cit. p. un loc unde moºierii vechiului regim aveau domiciliul forþat.a reforma structural metehnele româneºti. p. scriind cã tinereþea membrilor ºi simpatizanþilor Gãrzii de Fier este de fapt una spiritualã. 144 8 Ibidem. op.. 2-16 februarie 1929 apud Ibidem. 39 3 S. Lavric. p. S. Veac al omului viu. 11 2 G. p. mai mult publicisticã decât politicã. Noica. Fronda copiilor.. metafizice chiar. Tãcerea lui vizavi de aceste aspecte a reprezentat modul lui de a rezolva problema româneascã a fiinþei. 107 6 S. Filozoful a gãsit puterea de a rezista regimului comunist. ignorând crima. A refuzat sã fugã din þarã sau sã ofere amãnunte despre perioada extremismelor de dreapta ºi de stânga la care a fost martor activ. p. 179 10 Ibidem. E arestat în noaptea de 11 decembrie 1958. Privarea de libertate modificã structural fiinþa umanã. Dupã ce trecuse prin Purgatoriu. Noica. Realitatea o cunoaºtem: legionarii au avut succes în rândul tinerilor mai ales. Sunteþi sub har! apud Ibidem. Fiþi înfricoºãtor de buni!. împãciuitor.

spre nedreapta lor nefericire. Mã simt aºadar bine acolo. care i-ar fi adus o mare bucurie ºi o extraordinarã satisfacþie.Prin datele proprii existenþei dumneavoastrã. vã mãrturisesc cã. de aceastã ºansã? Necunoscute. A scãpat centrul vechi al oraºului. în „cea mai bunã dintre lumile posibile”. ce apare în fiºa ce v-a fost întocmitã aici. pe scurt.Priviri spre lumea de ieri si de azi . Am în schimb. v-aþi circumscris? Nu mai simþiþi azi în nãri mãcar o boare din parfumul acelor ani? Încercaþi sã rememoraþi ceea ce consideraþi cã a fost cu adevãrat semnificativ în propriul Dumneavoastrã trecut. unde v-aþi petrecut copilãria ºi adolescenþa? ªi cu ce sentimente? . publice. de vorbã cu prof. am trãit aºadar câþiva ani în intervalul interbelic. care pãstreazã acea patinã inefabilã a provinciei noastre interbelice. dar. amintirea lui mã urmãreºte mereu ºi mã doare cumplit cã nu i-a fost dat sã trãiascã momentul 22 decembrie 1989. univ.Aici ar fi poate prea multe de spus. de cãtre vechiul regim. rude apropiate ºi bune. . vã plasaþi. În sfârºit. apoi alþi câþiva în timpul rãzboiului. probabil.. cu plãcere ºi cu nostalgie. modelate de o istorie care îºi avea ºi ea legendele ei.Domnule Profesor. Nãscut fiind în 1937. Din toate cele întâmplate pânã atunci. Florin Mihãilescu . deºi acesta ar fi avut nevoie ºi de oarecari întregiri. care mã gãzduiesc de fiecare datã cu sentimente fraterne. în înaltul sãu umanism. nu mã prea simt în apele mele. înconjuratã ºi ea din pãcate de construcþiile care i-au mutilat contururile autentice. Pentru cã altfel.. v-aº ruga sã aduceþi clarificãrile pe care le reclamã acest aspect deloc lipsit de semnificaþie din biografia Dumneavoastrã. de când s-a stins. iar de aproape douã decenii. Pãrinþii mei sau despãrþit când eu aveam vreo 5-6 ani ºi hotãrârea de divorþ ma încredinþat lui taicã-meu. stimate coleg. cu ironia de rigoare. însã.Nu e vorba. . iar el m-a educat în spiritul unei morale oarecum severe. Nu mai am casa în care mi-am petrecut adolescenþa. casa construitã de taicã-meu prin 1946 ºi demolatã.Mã întorc desigur. astfel. Dacã ele ar putea sã devinã. sã reveniþi decât în solitudinea unor clipe de reverie. în diferite etape ºi vârste. Dar câþi alþii ca el nau dispãrut. sintagma: „crescut de tatãl sãu”. la Slatina. pe care Dicþionarul General al Literaturii Române se mulþumeºte doar sã-l constate. încât pentru perioada . din dorinþa lui. cu toate cã oraºul s-a schimbat mult prin apariþia pãdurilor de blocuri noi ºi fãrã personalitate. în acest oraº de pe malul muntenesc al Oltului. om cum era al altei vremi ºi al cu totul altor convingeri. ºtiind cã este posibil sã trezesc în sufletul Dumneavoastrã ºi amintiri asupra cãrora n-aþi vrea. ale cãrei constrângeri m-am strãduit sã nu 60 le abandonez niciodatã. Spun asta. istoria în care. cum ar spune Leibniz. pãstrez fatalmente amintiri relativ puþine ºi mai ales disparate. în timp. Agresiunea sistematizãrilor ceauºiste a vãduvit multe localitãþi din þarã de frumuseþea ºi de interesul mãrturiilor unui trecut adeseori prestigios.Mai treceþi prin Slatina. de nici o enigmã. trãiþi. Odatã cu ºcoala ºi cu înaintarea în vârstã. de astã datã. v-aº ruga sã aduceþi atunci ºi explicaþiile pe care le consideraþi necesare. în pofida tuturor asigurãrilor (ipocrite!) cã nu va intra în planul de sistematizare. fiind singur la pãrinþi. printre „ai mei”. e de ajuns sã spun cã la tatãl meu am þinut întotdeauna enorm. . pe mai multe paliere istorice. foarte complicate ºi uneori contradictorii sunt cãile acelor întâmplãri din viaþã pe care le numim destin! . Dacã n-am intrat cumva pe un teritoriu interzis. lipsiþi. adicã în lumea româneascã de dupã aºa-zisa noastrã Revoluþie. pornind aceastã discuþie. având în vedere cã aparþineþi puþin ºi perioadei interbelice ºi perioadei postbelice. E ºi acesta un destin. a sporit ºi conºtiinþa aventurii existenþiale. nu face decât sã vã învãluie într-o provocatoare enigmã. pentru a lãmuri. un fapt de viaþã. iar în 1944 am intrat în ºcoala primarã. de câte ori am prilejul. ca noi toþi. pe care eu. o zonã totuºi restrânsã. Cum aþi fi tentat sã vã definiþi în una ºi alta dintre aceste perioade? ªi cum aþi caracteriza. le-am pus întotdeauna pe seama verilor mei. Din 1981. fãcându-mã dominat pentru toatã viaþa de o pasiune a dialecticii intelectuale. Se înþelege cã influenþa pe care el a avut-o asupra mea a lãsat urme adânci în constituirea profilului meu omenesc.

am avut nesperata ºansã de a fi lector de limbã. ori pe cale de culturã. anul 1954 a fost începutul studiilor universitare ºi al primelor manifestãri intelectuale. încã din anii anteriori. acest sistem cel mai rãu dintre toate. într-un stil aºazicând „imperialist”. prin nostalgie. literaturã ºi civilizaþie româneascã la una dintre cele mai ilustre universitãþi din Franþa. de la Aventurile submarinului Dox. Aix-Marseille I. inclusiv sub aspect cultural. cu atât mai mult cu cât începusem a ne acomoda. ca o epidemie. Perioada 1960-1979 a fost una fecundã pentru mine: am publicat cãrþi. pentru singura vinã de a fi fost magistrat pânã în 1947. Contactul cu lumea occidentalã ºi cu mentalitatea ei liberã ºi emancipatã. pe care l-a fãcut. aceºtia au fost ºi sunt cea dintâi generaþie cu adevãrat liberã. care au fost motivele care vã îndreptãþeau sã îmbrãþiºaþi profesia de dascãl într-ale limbii ºi literaturii române? . Procesul istoric nu a mai putut fi oprit. ca atât de multã lume. mai cu seamã în anii ‘60. Confundam fireºte declaraþiile de intenþie ale unor oficialitãþi fariseice cu realitãþile de fiecare zi. pe care le-am presupus întotdeauna ºi în þarã. Semnele de crizã au apãrut însã. dupã atâþia ani de stabilitate. ale altei preocupãri. dar în funcþie ºi de influenþele primite în familie. anul în care sindicatul polonez „Solidaritatea” a obligat guvernul comunist sã se aºeze la masa tratativelor. . asupra întregii omeniri. nu dupã 1956 ºi nici dupã 1968. În biografia mea. cu ideea cã din regimul comunist nu numai cã nu vom ieºi niciodatã. În fine. dar pozitivã ca sens. animat de o extremã curiozitate. Cât despre tineri. cãci n-am acceptat niciodatã pretenþia de superioritate a comunismului asupra modului de viaþã occidental. spre a nu zice vorba mare. care mãcar din punctul de vedere al mentalitãþii lor trãiesc realmente într-o stare de fireascã. chiar dacã tentaþia genuinã nu m-a pãrãsit. fie printr-o adaptare fãrã dificultãþi. Vreau sã spun cã n-am avut niciodatã tendinþa de a mã extinde. sau ca un fel de ocol subsidiar: critica. horribile dictu. adicã spre democraþie. am început o evoluþie. ca pentru orice român dornic de libertate. manifestându-mi în genere o anumitã fidelitate faþã de cei care au crezut în mine. indiscutabil ºi definitiv de superioritatea civilizaþiei vesteuropene ºi a sistemului sãu politic. a demonstrat premonitor cã schimbarea sau chiar cotitura încep sã devinã posibile.Ce au însemnat pentru Dumneavoastrã evenimentele din decembrie 1989 ? . educate în regimul totalitar. Dupã 1989. iar generaþiile de dupã rãzboi. am scris articole în diverse reviste. iar dezamãgirea a fost inevitabil. s-au manifestat fie prin nenþelegere. cu tot regretul lui de a nu-i fi îmbrãþiºat profesia de jurist. pânã astãzi. având în vedere duritatea ripostei sovietice. sau mai precis Université de Provence. dar ºi suficient de mobil pentru a recepþiona ºi valorifica orice influenþã pozitivã. ai aºa-zisului regim burghezomoºieresc.Ce alte fapte ºi întâmplãri aþi mai reþine din acei ani? . M-am convins atunci concret.Decembrie 1989 s-a dovedit a fi întâi de toate ºi pentru mine.de pânã la terminarea liceului am bineînþeles o imagine mult mai bogatã ºi mai coerentã. iar în România revolta muncitorilor de la Braºov. Interesant mi se pare faptul cã ataºamentul literar m-a împins spre criticã din dorinþa de a stãpâni mai bine domeniul ºi a mã orienta spre cãrþile cu adevãrat importante. am ezitat cu obstinaþie sã încerc a le publica ºi. pentru literaturã. cu singura ºi scurta excepþie a unui moment. .Cum a fost întâmpinatã în familie dorinþa Dumneavoastrã de a deveni literat. din ce în ce mai evident. pe mãsura iluziei. Am fost de mic un lacom cititor. ci un om matur ºi pe deplin format. noul curs amorsat de Gorbaciov dupã 1985 a umplut paharul aºteptãrilor ºi a sporit speranþele. ci dupã 1980. încã dinainte de 22 decembrie 1989. dar acesta se va extinde treptat ºi ireversibil. lucrurile ar putea fi fãcute sã evolueze spre niºte orizonturi mai bune. cu excepþia celorlalte. care m-a fãcut sã trec prin toate genurile de lecturã. Prezenþa în aceastã arie profesionalã mi-a rãmas constantã. Schimbãrii intervenite. cum atât de inspirat l-a definit Churchill. din ultimii ani de liceu. din noiembrie 1987. istoria ºi teoria literarã. fãrã nici o judecatã.Din 1979 pânã în 1985. la canalul Dunãre-Marea Neagrã. mulþi dintre cei mai în vârstã i s-au readaptat pe o oarecare bazã aperceptivã. mai cu seamã cã am 61 . Dar literatura ºi mai ales poezia au constituit obiectul principal ºi constant al pasiunii mele. cu cultura ºi dezbaterile sale de idei a fost decisiv. Mã prenumãr cu siguranþã printre aceºtia. cum se ºtie. în chip de pedeapsã „administrativã”. când am avut naivitatea sã cred. ºi nu jurist? Dar. deºi la acea datã nu mai eram tânãr. din lipsa oricãrei adeziuni la ideologia partidului unic. Deºi am scris versuri masiv ºi insistent. preludate totuºi de câteva mai timide. dureroasã prin avatarurile ei. iubirea. dincolo de cele câteva publicaþii ºi edituri cu care am colaborat. Evenimentul cel mai impresionant ºi mai dureros pentru mine a fost arestarea lui taicã-meu ºi absenþa lui timp de un an ºi jumãtate. spre normalitate. mai cu seamã. Explicaþia alegerii mele e simplã ºi uºor de bãnuit: interesul. un inimaginabil miracol.N-am întâmpinat din partea pãrintelui meu nici o rezistenþã pentru a-mi urma calea aleasã. Ei sunt viitorul în care putem avea încredere. tot amânând. m-am trezit în braþele. prin inerþie ºi chiar. devenite din ce în ce mai acaparante. cã situaþia noastrã ar putea fi amelioratã din interior ºi cã. . sau mai apoi romanele lui Jules Verne pânã la povestirile lui Sadoveanu ºi de la ºtiinþele oculte pânã la filosofie. concepute mai întâi ca un fel de substituþie temporarã. veritabilã ºi deplinã normalitate.

Silvian Iosifescu. Lovinescu. Grigore Brâncuº. George Cãlinescu? Va fost profesor Tudor Vianu? Dar alte mari figuri universitare. acela care a avut totdeauna asupra noastrã o influenþã germinativã considerabilã a fost Tudor Vianu. dacã avem în vedere cã ea face parte din acel „obsedant deceniu”. ce sau ilustrat la Filologia bucureºteanã încã dintre cele douã rãzboaie mondiale? . privitoare la E. aþi prins o perioadã deloc fastã. în timp. admirabilã în multiple privinþe. M-a onorat ºi pe mine în repetate rânduri cu simpatia ºi încrederea lui. cum îl calificã unii astãzi. cu diferite ocazii. Paul Cornea. Era a treia tezã despre Lovinescu. dacã Labiº n-ar fi murit la numai 21 de ani. Ca Maiorescu la vremea lui. ºi aveam sã-i frecventez mai târziu ºi unele cursuri. cu o imaginaþie debordantã ºi o virtuozitate expresivã incomparabilã. printre care în primul rând doctoratul. mai ales. Dumitru Micu etc. Care era atmosfera intelectualã a anilor Dumneavoastrã de studenþie? ªi pe care dintre foºtii Dumneavoastrã profesori i-aþi vorbi ºi astãzi de bine? . a „ultimului mohican” din marea generaþie de critici interbelici. reintegrat la Catedrã. politicã. apãrutã în 1972 la Editura Minerva. . cãci pentru noi mai mult decât primele lui iubiri. socialã ºi economicã. Alexandru Rosetti. Lovinescu.Cine a fost conducãtorul tezei Dumneavoastrã de doctorat? Dar. când evenimentele extraordinarte din Ungaria ne-au determinat sã înþelegem cã nu existãm pe o insulã. întorcându-mã la profesorii din facultate. A þinut cu un grup restrâns dintre noi un seminar special care ne-a apropiat ºi mai mult. Crohmãlniceanu. Jacques Byck. Iancu Fischer. prin seminarii ºi prin relaþiile de prietenie cu nenumãraþi colegi. al acribiei filologice. G. Alexandru Niculescu.Ca student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti. la catedrã. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. Dupã terminarea facultãþii. dar îi pândeam conferinþele din oraº. obiectivitate ºi impunãtoare demnitate personalã. Edgar Papu. aºa cum sunt deja cu totul remarcabile în ultimul sãu volum. criticul „Sburãtorului” a fost la rândul sãu un factor de adâncã influenþã beneficã ºi roditoare . dar preferinþa mea stilisticã ºi intelectualã a mers ºi merge ºi astãzi cãtre autorul Esteticii ºi al Artei prozatorilor români. Dar. Savin Bratu. s-a tot vorbit. rezultatele clarificãrii lui interioare ºi-ar fi vãdit efectele 62 literare cele mai impresionante. am intrat cu toþii în viaþã marcaþi de un anumit entuziasm constructiv.Era. Ovid S. mai exact pânã ce am intrat în învãþãmântul superior ºi a trebuit sã-mi consacru timpul cercetãrilor de specialitate ºi obligaþiilor profesionale. Boris Cazacu. Dezmeticirea din naivele confuzii ale adolescenþei. cunoaºterea ºi dialogurile intelectuale. ca ºi pentru alþii. cu formidabila lui autoritate. al scriitorilor români. ca teoretician ºi critic literar? . formaþi în majoritate înainte de rãzboi. începuse deja sã se manifeste destul de limpede ºi de categoric ºi. care ne-a fost mereu contrazis de experienþele ulterioare ºi ne-a îndemnat totuºi sã cãutãm ºi sã ne consolidãm o soluþie de salvare. Dimitrie Macrea. C. profesorul ªerban Cioculescu. cât ºi în facultate. geniul unui autentic scriitor. de care. cum spunea el însuºi. atât în liceu. Ostilitatea împotriva regimului totalitar ºi represiv s-a accentuat atunci ºi nu va mai dispãrea niciodatã. Fascina imbatabil pe oricine.Atmosfera anilor de studenþie mi-a lãsat o amintire frumoasã numai prin cursuri. . Nicolescu. Pe Cãlinescu nu l-am avut profesor. pe care o conducea.Am avut din fericire parte de profesori excepþionali. Alexandru Graur. reprezentând ºi pentru mine. mã ºi ne interesa mai puþin. cãci eram tineri. în acei ani. A fost incontestabil satisfãcut ºi de subiectul tezei mele. Ambianþa generalã. Pe lângã acþiunea directã a lui Vianu ºi mai apoi Cioculescu. . Alexandru Piru. Dimitrie Pãcurariu. Istoria literaturii române a celuilalt. nu pot sã nu-i menþionez cu admiraþie ºi recunoºtinþã pe atâþia alþii. de a cãrui deosebit de onorantã apreciere m-am bucurat de asemenea. se întorsese. în spiritul rigorii ºi al disciplinei intelectuale. a contat lupta sa cu inerþia. Pentru unii. cu superficialitate. cu o tezã despre E. Vera Cãlin. precum Iorgu Iordan.. a cãror înrâurire conjugatã s-a adãugat celei exercitate de marile modele pe care ni le-am ales instinctiv fiecare dintre noi. invitat de George Ivaºcu. ce a însemnat subiectul ales pentru evoluþia pe care aþi avut-o. Dintre cei din urmã. el n-a fost câtuºi de puþin poetul comunist. mai târziu. entuziaºti ºi plini de speranþe. când. Pentru noi. ci exponentul unei aspiraþii sincere ºi copleºitoare spre puritatea moralã ºi spre o totalã autenticitate a condiþiei umane. M-a invitat chiar ºi acasã ºi mi-a împrumutat cãrþi. cãci dupã pãrerea mea geniul sãu a fost mai presus de orice unul de tip artistic. din nefericre postum.început eu însumi a scrie versuri ºi am continuat s-o fac mulþi ani dupã aceea. mai ales. aceasta a însemnat lectura. la începutul anilor ‘60. totul într-o relaþie de cãldurã sufleteascã bine temperatã de sobrietate. pentru tinerii din jurul sãu. De la Tudor Vianu am învãþat cu adevãrat carte.Altã mare ºansã pentru mine a constituit-o conducãtorul tezei de doctorat. ªocul a venit totuºi în octombrie 1956. un mare roman al creativitãþii naþionale ºi. ºi Vianu a însemnat pentru noi un model de personalitate. în persoana. scrisul. mai cu seamã cã i-a purtat întotdeauna o amintire vie ºi plinã de o consideraþie fãrã egal. promovat sub conducerea lui ªerban Cioculescu. Ne-am regãsit în poeziile lui. Socotesc necesar ºi important sã precizez un lucru: am fost generaþia lui Nicolae Labiº.

a fi frecventat universul mirific al librãriilor din Aix-en-Provence. la Universitatea Provence (Aix-Marseille). din momentul primelor sale limpeziri teoretice pânã în pragul acestui nou veac ºi mileniu. Fetiþa noastrã urmând acolo primele cinci clase. în sfârºit. Altfel. constituie. pentru a se putea situa astfel pe picior de egalitate cu el. de Conceptul de criticã literarã în România (în douã impozante volume). politic ºi cultural propriu Franþei din acei ani? Cum aþi fost privit ca mesager al unei þãri din Est? Ce apropieri ºi ce diferenþieri existau pe atunci între învãþãmântul superior francez ºi cel românesc? Care este situaþia azi. dupã cum fusesem învãþat. Cât priveºte sistemul francez de învãþãmânt. aveam s-a vizitez frecvent pe vãduva criticului. prin care profesorii se manifestau faþã de micuþii lor elevi. al doilea avea sã fie.ªi v-aº mai întreba dacã intelectualul român n-ar trebui sã se scuture de complexele pe care le mai are încã faþã de intelectualul occidental. într-o ambianþã generalã de specificã ospitalitate meridionalã. în condiþiile de amarã ironie ale unei aºa-zise „epoci de aur”.v. Aºa se ºi explicã de ce în timpul facultãþii. nerecomandabile ºi quasi-intruvabile în acei ani. desigur. ceea ce ne-a determinat sã întreþinem numeroase ºi calde legãturi personale. ºi care mi-a dãruit multe volume de criticã. împreunã cu soþia ºi fetiþa noastrã de 6 pânã la 12 ani. iar notarea se întindea de la 1 la 20. s-au introdus ºi la noi câteva noutãþi de aceastã naturã. Tudor Vianu. dar în toate þãrile U. care dãdeau fiecare anumite drepturi. care trateazã translaþia disciplinei De la proletcultism la postmodernism –. ºi de pretutindeni. programul Bologna a modificat principiile ºi organizarea cadrului educaþional nu numai la noi. cãreia îi spuneam „nãnica”. existau niºte trepte. care mi-a dat sentimentul plãcut. aceleiaºi arii de preocupãri critice ºi literare.E. cãlãtorind în vacanþe prin cele mai importante þãri din zonã.Anii petrecuþi în Franþa rãmân primul mare miracol din existenþa mea. a fi cunoscut efervescenþa dezbaterilor de idei din Hexagon ºi. a fi putut beneficia. aºa cum pregãtirea ºi tradiþiile proprii culturii sale l-ar îndreptãþi? . mai ales din al doilea volum al Conceptului. Sentimentul acesta de încântare ºi deplinã satisfacþie a fost amplificat ºi de solicitudinea cu care am fost întâmpinaþi de colegii francezi. A mã fi aflat în Franþa.Dacã ar fi sã rememoraþi timpul pe care l-aþi petrecut. de belºugul atât de specific oricãrei autentice societãþi de consum. între 1979 ºi 1985. ca de altminteri ºi pe cea despre Lovinescu. apoi se puteau obþine niºte diplome de însemnãtate ºi dificultate crescândã. .Douã dintre lucrãrile pe care le-aþi publicat în urmã cu ani – e vorba.) ºi a unor „unitãþi de cont” (u. dintre care unele de sincerã ºi trainicã prietenie. în opinia mea. Paris.). familie. cã fac oarecum parte din. Copiii se simþeau la ºcoalã la fel de bine ca ºi acasã ºi puteau petrece acolo cea mai mare parte din zi. care schimonosesc ºi deformeazã ideile. Dintr-o asemenea conjuncturã de împrejurãri. într-un moment în care România se izola ºi se adâncea în marasm spiritual ºi mizerie materialã. bineînþeles.Singurul motiv pentru care aº relua aceste lucrãri.asupra formaþiei mele spirituale.. s-a nãscut ºi s-a maturizat hotãrârea mea de a-mi dedica teza de doctorat acestui mare înaintaº. fireºte. ca pentru aproape toatã lumea. doamna Ecaterina Bãlãcioiu. fãrã concurs de admitere. alãturi de elevul sãu. Marsilia. contactul cu Lovinescu a intervenit hotãrâtor ºi interesul pentru opera lui m-a însoþit permanent. inclusiv înscrierea la facultate pe bazã de bacalaureat. precum ºi de o lucrare ceva mai recentã. deºi gratuit. a fost al doilea mare reper intelectual pe întreg parcursul evoluþiei mele profesionale. .Sunt ºi eu categoric de pãrere cã nu trebuie sã ne asumãm nici un complex de inferioritate în raport cu colegii 63 . culminând cu prestigiosul ”doctorat d‘ etat”. . ºi cele mai serioase radiografii ale stãrilor de spirit prin care a trecut critica literarã la noi. Nu vã simþiþi tentat sã reluaþi aceste volume ºi sã le daþi turnura unei istorii în care spiritul critic românesc sã poatã sã-ºi recunoascã oricând avatarele? . Promovarea se fãcea pe baza unor „unitãþi de valoare” (u. stimulat de altfel ºi de o înrudire prin alianþã. însã de vreo câþiva ani.. a fi cunoscut lumea occidentalã. aparþinând totuºi. precum se ºtie. deloc în ultimul rând. Erau cãrþi oficialmente interzise. din cele rãmase dupã moartea lui Lovinescu ºi încã neoferite de acesta. încãrcatã de o realã apropiere sufleteascã. el era foarte diferit pe atunci de cel românesc. Dupã lecturile de licean din Maiorescu ºi Gherea. în care puþinii turiºti români care treceau prin Franþa ºi vedeau cu ochii lor o neînchipuitã abundenþã izbucneau pur ºi simplu în lacrimi. a fi trãit sentimentul evadatului dintr-o închisoare ºi de a mã fi putut bucura de un climat de libertate ºi de toleranþã. atât de nedreptãþit multã vreme dupã rãzboi ºi care. Dupã 1989. cãderea regimului comunist din decembrie 1989. dacã aveþi informaþia necesarã sub acest aspect? . Aº nuanþa desigur ºi unele consideraþii. am putut constata atmosfera extrem de agreabilã în care se desfãºurau lecþiile ºi atitudinea deosebit de umanã ºi de înþelegãtoare. intenþiile mele din acest moment sunt orientate în alte direcþii. ar fi dorinþa chinuitoare de a îndepãrta calamitatea greºelilor de tipar.c. În învãþãmântul universitar. cu oricât de puþine resurse. ce aþi avea azi de spus despre climatul social. de iniþiativã ºi de permisivitate – iatã tot atâtea motive de a fi socotit cei câþiva ani petrecuþi astfel drept perioada cea mai fericitã a vieþii noastre de pânã atunci. ca lector de limbã ºi civilizaþie româneascã.

La mijloc. care influenþeazã ºi. ci prin forþa. nu mi s-ar pãrea corect a nu semnala superioritatea condiþiilor de documentaþie ºi de dialog intelectual de care au dispus întotdeauna ºi dispun ºi azi partenerii noºtri occidentali din patria comunã mai mare. de care vorbea Maiorescu.Spuneaþi. timpul curge în favoarea þãrilor din Est ºi nu e nevoie de cine ºtie ce perspicacitate pentru a afirma cã. impuse de niºte instanþe dictatoriale.Ce pãrere aveþi despre modul în care se implicã intelectualul român în politicã? ªi n-ar trebui ca el sã se situeze. n-aº vrea ºi probabil cã nici n-aº putea sã intru deocamdatã. Sunt desigur niºte mecanisme ale vieþii sociale. care vorbesc singure în acest sens. ºi mie. Aº zice . chiar politologul. aveaþi speranþa cã. critica româneascã n-ar mai avea motive. dar el este moralmente obligat sã-ºi declare „sistemul de lecturã”. de inteligenþa. Arta e o expresie a umanitãþii. Încât complexul de care vorbim nu e câtuºi de puþin unul al inteligenþei ºi al creativitãþii noastre naþionale. ci o facultate specialã a spiritului nostru. fireºti? . de la Maiorescu citire: a nu confunda sferele. Intelectualul ca om este cetãþean al þãrii sale. cultura ºi obiectivitatea lui. care se serveºte ºi de una. de fapt. în esenþa ei. necum interesul „de a se lãsa copleºitã de dilemele tranziþiei cu care ne confruntãm”.Când spuneam cã „ nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. nu doar scriitorul este chemat sã pãstreze distanþa faþã de politicã în activitatea sa de creaþie. pentru a nu fi adusã în situaþia de a se abate de la rosturile ei primordiale. De altminteri. spre a-ºi promova ideile.Dreptul intelectualului la atitudine civicã este inalienabil. n-am avea decât de profitat. dat fiind cã inteligenþa nu e monopolul nimãnui. Dificultãþile actuale pe care le întâmpinã ºi le va mai întâmpina întotdeauna actul critic sunt naturale ºi inevitabile. de probitate moralã ºi de mortificare a eului empiric cu neutralitatea omului de ºtiinþã. cel puþin. . au ºi reuºit. Intervenþiile sale politice bine o r ientate sunt necesare ºi profitabile. Dar. de pe urma unor asemenea dileme. Ar mai fi poate ºi alte dificultãþi de astãzi. care este Uniunea Europeanã. interesul de lecturã al publicului. Vã mai menþineþi ºi în clipa de faþã aceastã încredere? Oare. Decalajul acesta tinde a se diminua în prezent. mai mult decât atât. întrucât nu numai arta cere acea dezinteresare seninã. pentru a lua exemplul extrem. dar arta nu poate fi sau mai cu seamã nu trebuie sã fie politicã. fãrã prea mare întârziere. ºi de alta. Politica poate 64 fi o artã. În acelaºi timp însã. dar normele sale trebuie deprinse ºi aplicate. pentru a fi ea însãºi în anii ce vin? ªi.noºtri occidentali. critica nu este nici o artã ºi nici o ºtiinþã. dar ºi cercetãtorul din domeniul ºtiinþelor umane. deasupra unor prea înguste interese de grup? . mai ales. dincolo de orice fracturi contingente. sau situaþia economico-financiarã. Mai ales cea din urmã este consecvent contestatã de o parte a profesioniºtilor cronicii literare. în viitorul strãlucit al criticii noastre literare”. mã gândeam fireºte în primul rând la climatul de libertate. dar este totuºi unul care þine de dotarea ºi de logistica activitãþilor de cercetare ºi de valorificare a producþiei spirituale. Oricum. unele însã destul de „originale”. Criticul nu se poate niciodatã priva de niºte criterii ºi de niºte principii. mi se par foarte elocvente.Cum priviþi recenta noastrã integrare în comunitatea europeanã? Am ºtiut. deoarece funcþia ei principalã ºi definitorie este evaluarea sau judecata de valoare. dar ºi ºtiinþa implicã o condiþie de maximã impersonalitate. prezenþa României va fi luatã temeinic în considerare. . se aflã însã de obicei confuzia necesarei atitudini de dezinteresare. E foarte util pentru un critic sã scrie ºi frumos. Cu o singurã condiþie. ªi. Numai în funcþie de acesta va fi apreciatã obiectivitatea lui. perturbã imparþialitatea ºi continuitatea activitãþii critice. precum piaþa de carte. de cele mai multe ori. De aici ºi convingerea Dumneavoastrã cã „Putem sã credem. Nu existã artã de partid. Dar libertatea criticii nu înseamnã automat ºi infailibilitatea ei. la faptul cã actul exegetic nu se mai supune acum unor criterii ideologice. dar numai implicit cu sacrificiul condiþiei sale estetice. mai precis de valabilitatea lor individualã. un fel de judecatã fãrã sfârºit. „Nimic nu i se mai opune azi” criticii literare. dar a scrie oricât de frumos nu presupune neapãrat a ºi avea dreptate. azi. care vin totuºi din domenii adiacente. prin autoritatea ºi prin evidenþa cu care reuºeºte sã-ºi persuadeze cititorii. în aceastã problematicã amestecatã ºi complexã. sã exploatãm ºi în favoarea României prezenþa pe care o avem în una sau alta dintre forurile de decizie ale noii Europe Unite? . dar din pãcate este încã departe de a fi lichidat. un for (democratic!) de discuþii ºi de controverse. aºa cum erau cele ale defunctului regim comunist. Sunt deja destule semne. pânã în clipa de faþã. ca de niºte unelte auxiliare. dar ca profesionist el este cetãþean al lumii. chiar ºi de ieri. mai ales acum. Am crezut întotdeauna cã. Pe de altã parte. redobândit dupã 1989. Ele þin de calitãþile criticului. O adevãratã personalitate criticã nu se mãsoarã prin darurile sale artistice. prin natura ei. Numai Lenin ºi complicii lui au încercat sã o transforme în ideologie ºi. – nu vã sunã straniu aceste cuvinte? – cã. iar nu neapãrat retoricile cele mai cuceritoare. din care se desprind. ºi încã de o manierã ºi mai categoricã. mai spre sfârºitul veacului trecut. Tineretul nostru de azi va avea cu certitudine o soartã mai bunã. chiar fãcând parte dintr-un partid politic. ies la lumina ºi triumfã argumentele cele mai convingãtoare. dar nu se confundã cu ele.Re-integrarea noastrã europeanã este un proces plin de promisiuni. . critica este.

condeiele critice se orienteazã spre subiecte mai noi. care a suferit pe propria piele consecinþele devastatoare ale unor asemenea evenimente. Critica însãºi. nu are încredere în ziua de mâine. de campanii publicitare deºãnþate. cum au spus structuraliºtii foarte bine. Iar acesta cere rãbdare. Aºa s-ar putea explica atracþia unei proze realmente viguroase. mai ales pentru publicul est-european. lumea se grãbeºte ºi fiecare vrea succesul cât mai curând. cel puþin al scriitorilor ºi al elitelor intelectuale. Ceea ce face sã trãiascã ºi sã reîntinereascã marile valori – adevãr ce ar trebui sã fie o simplã banalitate – este întotdeauna spiritul critic ºi. care au respins presiunea contextului cultural ºi implicit pe aceea a propagandei de partid. cum a ºi fãcut-o insistent în anii comunismului. Din pãcate. care astãzi. nu o au. Ce ar trebui sã li se spunã chiar ºi celor mai sceptici despre realism. cu prisosinþã. în momentul de faþã. ajunsese a fi privitã cu mefienþã ºi ostilitate. tocmai pentru cã. în ansamblul ei. dacã nu ºtiam.numai. Cãlinescu „divinul critic”. a „iluziei referenþiale”. omeneºte vorbind. problematica realismului a stat prea mult în atenþia criticii ºi teoriei literare pentru a nu lãsa impresia cã o eventualã reluare a ei. de la cel erotic la cel poliþist ºi de la cel melodramatic la cel oribilist. experimentaliºti sau postmoderni. de a se afirma în plan european? ªi ce mãsuri ar trebui întreprinse în acest sens? Vã pun aceste întrebãri. care a supravieþuit pe temeiul specificului de gen. facil ºi popular. . sau.Care ar fi ºansele culturii ºi. care mobilizeazã mai puternic. nu în ultimã instanþã plierea ostentativã ºi obedientã pe oscilaþiile capricioase ale modei de pe tot mapamondul ºi multe alte fenomene asemãnãtoare existã bineînþeles ºi temporar riscã sã falsifice destul de serios imaginea vieþii literare ºi reala ierarhie a valorilor din cuprinsul ei. iar realismul se caracterizeazã tocmai prin convenþia esteticã a obiectivitãþii. astãzi. a propriei lui „opere”. în fond. spre a nu da decît aceste exemple din mai multe. Dar formula realistã a fost substanþial zdruncinatã încã din secolul trecut. în orice caz.Situaþia este oarecum inevitabilã. evocãri credibile ale unor evenimente capitale ale istoriei recente. dacã nu al publicului mare ºi anonim.Realismul constituie cazul unui curent literar. în genul aceleia practicate de compatrioþi de-ai noºtri ca Petru Dumitriu ºi Paul Goma. prin creaþii ample. recenzarea de serviciu pe criterii de amiciþie sau colegialitate. de la Joyce sau Kafka încoace. încât despre ei nu era recomandabil sã se scrie decât în spiritul celei mai „patriotice” adulaþii. stãruitor sãrbãtorite.Domnule Profesor. . obþinutã prin mijloacele. Pericolul sau mãcar riscul festivismului consistã în altceva ºi anume în îmbãlsãmarea ºi mumificarea lor. fireºte în accepþia ei specialã. nu aveþi impresia cã despre marile valori ale literaturii române se vorbeºte mai mult la modul festiv decât la modul critic. sau de ruºi precum Aleksandr Soljeniþîn ºi Anatol Rîbakov. epopeice ºi tulburãtoare. o meritã ele ºi o meritãm noi. pe calea ºi în limitele mimesisului aristotelic. iar astãzi nu mai este practicat decât în romanul de consum. Puzderia. Viaþa e scurtã. sunt în majoritate manieriºti. câteodatã. un fel de statut de „noli me tangere”.Dupã cum aþi remarcat în una dintre cãrþile pe care le-aþi publicat în ultimii ani. cã ea mã intereseazã mai puþin decât realitatea interioarã a procesului spiritual care conduce în final la actul judecãþii de valoare. destule voci libere. care instituie în ce le priveºte. nu toatã lumea s-a lãsat manipulatã ºi au existat. Protocronismul a exacerbat aceastã stare de lucruri ºi astfel s-a creat o atmosferã de relativã inhibiþie. A rãspunde adulaþiei prin demolare este însã a actualiza cunoscutul proverb francez care ne atrage atenþia ºi ne învaþã. cu toate speciile sale. evident. despre clasici scriindu-se mai mult de-a lungul timpului. cel narativ. Eminescu a devenit „poetul nepereche”. posibile. în înþelesul dat de Curtius ºi Hocke. aºa cum s-ar cuveni într-o culturã cu tradiþie? . ale literaturii române de azi. Din fericire. Dar nu e prea greu de admis cã a da viaþã unei formule fatalmente îmbãtrânite solicitã o capacitate creatoare cu mult mai energicã decât a cultiva o reþetã inovatoare en vogue. adicã de fapt – pentru a pune degetul pe ranã – în rezistenþa ºi validitatea propriului sãu scris. Ar mai putea totuºi stârni interes realismul. de apariþii editoriale pe bazã de finanþãri sau sponsorizãri dubioase ºi interesate. pare a fi mai pe gustul. Influenþele ambientale îi forjeazã ºi modeleazã în sensul lor mai ales pe cei angajaþi în serviciul popriului lor carierism ºi oportunism cultural. din imediata actualitate. spre cinstea lor. totuºi. în cadrele sale. nimeni n-a inventat – în absenþa unor eforturi critice concertate – un remediu mai eficient ºi mai judicios decât acela clasic: timpul. cã „les extreme se touchent”. Asemenea mari romane ar mai putea concura încã experimentalismul artistic atât de la moda în epoca noastrã. ori chiar de blocaj al spiritului artistic. ori cu un termen mai pretenþios. o rãbdare pe care mulþi. Epicul presupune o poveste despre oameni ºi întâmplãri. Realismul clasic devenise plicticos ºi redundant. Marile valori trebuie. chiar ºi acela al unei contestaþii bine temperate. ori mai bine spus epidemia veritabilã de „lansãri” cu surle ºi trâmbiþe. Prozatorii moderni ºi contemporani. . 65 . mai personal. în mãsura în care. de care nu degeaba se ferea Arghezi. mai direct. ar fi anacronicã. pentru a le schimba opinia ºi a le reda astfel încrederea în virtuþile proprii esteticii sale de creaþie? . comercial.

etc. Literatura românã trebuie prezentatã ºi fãcutã cunoscutã pe cât posibil nu prin autori disparaþi. în pofida propagandei pompieristice a regimului sãu. sã sperãm cã esenþialul. pacifism congenital etc. decât o simplã ºi amãgitoare butaforie. colonialiste. . inteligenþã activã. mai degrabã. reprezentativã ºi complementarã în orizontul european. Paranteza istoricã dintre 1944 ºi 1989 ne-a înstrãinat mai mult decât orice altã etapã din trecut. Încep sã cred cã ecologiºtii au dreptate. dar se promoveazã prin efort material. cum zicea ºi Eminescu. Naþionalismul s-a dovedit în mod paradoxal copilul natural al comunismului. aproape niciodatã depãºi. E o fatalitate. prin dominaþia modelului sovietic ºi prin ruptura continuitãþii cu adevãratele noastre tradiþii naþionale. introduceri. deloc mai restrânsã. dar ºi realism pragmatic. . Sub aspect politic. totuºi. toleranþã. menitã a-i întreþine ºi consolida popularitatea. douã sute sau cinci sute de ani vom vorbi aceeaºi limbã.ªanse avem. de o atât de mare evidenþã încât aproape ne scuteºte de a o mai menþiona ºi comenta: disponibilitatea financiarã. Lista lor ne aºeazã într-o luminã bineînþeles favorabilã. dacã la lista lor am înºira-o ºi pe cea. Riscul de a repeta catastrofele pare a se fi diminuat. Omenirea a învãþat totuºi câte ceva. numai cã le punem accente ºi le revelãm nuanþe care ne sunt proprii. sau cel puþin meliorist. mai bine ºi mai exact contribuþia proprie.Nu prea e loc în aceastã privinþã de cine ºtie ce originalitãþi pretenþioase. un spirit mai curând optimist. n-aº putea accepta o prognozã severã care ar preconiza cã ne îndreptãm spre o lume mai rea decât cea de azi. dacã se va produce. ªi mai este bineînþeles o condiþie extrem de importantã ºi oarecum indispensabilã. Cã dupã o sutã. ºi renunþarea la specificul propriu identitãþii noastre naþionale? 66 . . lexicoane. . am fost fãrã întrerupere în plin proces de integrare continentalã ºi n-am încetat nici un moment sã fim noi înºine. lirism. cu identitatea ei etnospiritualã inconfundabilã. originalã. humor sãnãtos.Cum vi se pare lumea de azi? Este ea prielnicã dezvoltãrii omului sau.. Democraþia avanseazã. monografii critice ºi de istorie literarã etc. Nici din pãcate ºi nici din fericire.Integrarea în Europa presupune. De atunci ºi pânã la ultimul rãzboi mondial. adicã – mai pe scurt ºi mai direct spus – banii. Le împãrþim foarte probabil cu toate celelalte naþiuni europene. pentru cã vreau sã cred. Ei sunt. din lecþiile istoriei. sau mãcar legatarul sãi universal. comunismul lui Ceauºescu nefiind niciodatã. deopotrivã ieftinã ºi superficialã. expansioniste º. este nevoie de traduceri. Asemenea calitãþi ºi-ar stabili însã dimensiunile reale.d. necesitãþii istorice ºi nicidecum unor manifestãri de agresivitate externã. contribuie la alienarea lui? . Conflictele globale se acutizeazã ºi pe plan religios între spiritul toleranþei ºi fundamentalismul de toate culorile. Iatã o ecuaþie ce nu se poate. dar posibilitãþi – mai puþine. cum mai cred unii. Interogaþia pe aceastã temã e veche ºi începe mãcar cu Dacia literarã. dicþionare. în aceastã privinþã. ori mai puþin . de difuzarea lor ºi mai cu seamã – am spus-o de mai multe ori ºi persist în aceastã convingere – este nevoie de popularizarea lor prin instrumente critice adecvate: enciclopedii. putere de muncã ºi spirit întreprinzãtor.Sunt. fiind – iatã! – vorba de omenie. Valorile noastre majore decurg dintr-o spiritualitate istoricã ºi se constituie într-o vocaþie etno-culturalã. dar nici înclinaþia totalitarã nu dã semnele aºteptate ale dispariþiei sale totale ºi definitive. Integrarea europeanã cultivã diferenþele ºi nu le prejudiciazã nici pe una nici pe cealaltã.tocmai pentru cã am convingerea cã dispunem de forþa de creaþie necesarã pentru a ne mãsura cu alte culturi. cã pânã la urmã raþiunea umanã. va învinge. Ne confruntãm deja cu o situaþie planetarã destul de gravã spre a mai afiºa o indiferenþã iresponsabilã. nimic nu este câºtigat odatã pentru totdeauna. pentru ca ele sã pãtrundã în circuitul internaþional. imperialiste. ci ca o entitate culturalã globalã. tot atâtea întreprinderi cãrturãreºti care aparþin domeniului specific al exegezei estetice ºi al cercetãrii istorice. lucrurile apar la fel de complicate. iar spiritualitatea etnicã ni se va cufunda în cea generaleuropeanã – este desigur o ipotezã plauzibilã. „nervum rerum gerendarum”. în interiorul familiei continentale din care facem parte. pe deasupra multor contrarietãþi. Nu încape îndoialã cã nenumãrate valori româneºti sunt absolut competitive cu cele strãine. dar o atare evoluþie aparþine. ospitalitate. ori cu atât mai puþin anula. Dar. Un cititor strãin (ºi nu numai) nu va cumpãra din librãrie un volum despre al cãrui autor nu ºtie nimic. literare ºi culturale în general. Cultura se creeazã prin efort spiritual. dar continuu sã cred. Mai e nevoie ºi de altceva. Valorile pe care ar trebui sã le apãrãm ºi sã le promovãm nu sunt nici ele monopolul nostru absolut. cu atât mai mult cele pozitive. hegemoniste. O vigilenþã permanentã se impune. Identitatea unei naþiuni se sprijinã pe douã coloane solide: limba ºi spiritualitatea. Îmi dau seama cât de incerte ºi de riscante sunt în aceastã discuþie ipotezele. Cu toate acestea.m. Abia prezenþa noastrã în Europa ne va înlesni sã ne recunoaºtem mai uºor. Ne consolãm doar cu gândul cã reciproca nu este adevãratã: nu totul se poate face cu bani.Câtuºi de puþin nu cred cã reinserþia noastrã europeanã ne va afecta în sens negativ identitatea naþionalã. De aceea.Ce valori are de apãrat lumea româneascã în momentul de faþã pentru a se putea înscrie cu demnitate în sfera civilizaþiei moderne? .a.

dobândite ºi conjuncturale. Pentru cã.. la urma urmelor. vorba franþuzului: Passons! . aº putea spune doar cã eventualele mele preocupãri viitoare vor confirma ºi vor accentua niºte tendinþe pe care s-ar pãrea cã le-am ilustrat ºi pânã acum: înclinaþia teoreticã ºi voinþa de sintezã. Oricum. ªi totuºi am observat. moare oricum.La ce lucraþi în prezent ºi ce gânduri de viitor aveþi? . se înþelege de ce am devenit mai precaut. spre uºurarea mea. ce lucrãri are de gând sã comitã un autor? Poate sau sigur. ultima. Tihan 67 .Nu sunt. se ºtie bine.. Dar pe acestea nu mi le-aþi solicitat. speranþa.importantã. Încât. Dacã acestea se vor întrupa însã în realizãri pe mãsura autenticitãþii lor. mai reticent. un spirit propriu-zis superstiþios. din purã curiozitate. T. toate mai mult sau mai puþin inavuabile. din câteva experienþe mai vechi. chiar dacã ar fi sã luãm aceastã declaraþie cum grano salis. ªi. cã de câte ori mi-am deconspirat un proiect nu l-am mai realizat. într-un fel de avanpremierã. mult mai importante sunt cãrþile ºi de aceea singura atitudine recomandabilã e sã avem „puþinticã rãbdare” ºi sã le aºteptãm în. de ce i-ar interesa pe cititorii noºtri sã afle cu un ceas mai devreme (vorba vine!). imprevizibilitatea lor. Sã sperãm cã momentul în chestiune va veni cât de cât mai devreme decât prea târziu. În definitv. ceea ce fireºte ar fi poate mai aproape de adevãr. mai rezervat. Mai ales cã ea. Pânã atunci. se va putea constata efectiv ºi irevocabil numai la momentul potrivit. nu-i aºa? ºi speranþa conteazã puþin. fie ºi în dublul sens al ambiguitãþii adverbiale. a defectelor de caracter ºi a atâtor neajunsuri ancestrale. spero. Sã ne mângâiem aºadar cu vechea vorbã a strãbunilor noºtri latini: dum spiro. stimate domnule Tihan.

Nici o miºcare criticã mai nouã nu ilustreazã mai bine acest fenomen decît deconstrucþionismul. în mod riguros. De altfel. Decît sã reducem totuºi o realitate complexã la o schemã inexpresivã ºi oricum insuficientã. între eticã ºi naraþiune: “legea moralã dã naºtere narãrii printr-o necesitate intrinsecã. Bogãþia ºi complexitatea creaþiei artistice deschid într-adevãr perspective mai mult decît generoase în albia exegezei. transpunere în idiomul nostru autohton de Dinu Luca). nu însã de naturã sensibilã. reprezentat de Paul De Man. cãrora li s-a asociat ºi francezul Jacques Derrida. m. . chiar dacã destul de sumare. Geoffrey Hartman. personaje ºi cititor (p. d. nici armonioasã. caracterul paradoxal ºi extrem de complicat de cele mai multe ori. . greu de ocolit. poate servi incontestabil ca un bun ºi potrivit exemplu al modului în care deconstrucþia lucreazã în cîmpul abordãrilor ei literare. subtilitatea. a “momentului etic”. primului venit. Recenta traducere româneascã a volumului unuia dintre cei numiþi. care neglijeazã aspecte fundamentale din examenul filosofic. legea compoziþiei sale ºi regula jocului sãu. p. pertinentã ºi cu 68 deosebire utilã: “Cum sã dai seama despre un fenomen intelectual care se manifestã prin neîncredere în stabilitatea semnului. a celor mai neaºteptate ºi mai originale speculaþii. într-un fel sau altul. ea este pur ºi simplu conjuratã. Încercarea de a da o imagine iniþialã mai generalã a teoriei sau a metodologiei deconstrucþioniste se izbeºte aproape insurmontabil de multiple dificultãþi. la nimic din ceea ce. Legea ºi regula nu sãlãºluiesc în inaccesibilul unui secret. susþin cã e ‘neconceptualizabil’? Cum sã prezinþi convingãtor ‘indecidabilul’. implicînd patru perspective. pur ºi simplu ele nu se oferã niciodatã în prezent. în sfîrºit adevãratã culme dilematicã în faþa spiritului critic: “Cum sã reconstruieºti sau chiar sã deconstruieºti texte care se deconstruiesc singure?” (p. Etica ºi naraþiunea nu pot fi separate. Are perfectã dreptate în acest sens Mircea Martin sã exclame. autorul ne apare din capul locului îndatorat. 2007. nu în ultimul rînd. Anthony Trollope. privitoare la autor. de fapt de vreo cîteva decenii încoace. unde acesta spune: “Un text nu este un text decît dacã ascunde primei priviri. semnificaþia absenþei în relaþia dintre scriere ºi vorbire º. în prefaþa lui densã. Univers Enciclopedic. Nu ezitãm a spune cã lectura textelor deconstrucþioniste ne determinã adeseori sã socotim orientarea în cauzã drept un soi de impresionism. sã ne concentrãm mai de grabã asupra exemplului îndeajuns de concludent pe care-l constituie cartea lui Hillis Miller. Etica lecturii se strãduieºte sã edifice ideea titlului prin intermediul a ºase eseuri. a. ce caracterizeazã inseparabil toate demersurile protagoniºtilor. parcã. George Eliot alias Mary Ann Evans. legate de diversitatea. Sã reamintim doar cã atitudinea deconstrucþionistã sa ivit ºi s-a precizat ca o criticã la adresa logocentrismului ºi fonocentrismului din cultura occidentalã ºi a ceea ce Derrida numeºte ºi considerã a fi o “metafizicã a prezenþei”. pînã la ulterioara concurenþã a lui Paul De Man. prin promovarea lui de cãtre grupul de profesori ai Universitãþii Yale. Hillis Miller (Editura Art. în existenþa sensului. am numi o percepþie” (Diseminarea. cum sã citeºt ‘ilizibilul’. spre a ºi permite totul. Interesantã este legãtura pe care o face Hillis Miller. tocmai din pricina numeroaselor poziþii ºi afirmaþii contradictorii. Mai mult. fãrã a-l cita. Ed. deºi relaþia lor nu este nici simetricã. care apar în discursul mai tuturor adepþilor orientãrii ºi al fiecãruia dintre ei în parte. deocamdatã încã netradus la noi. chiar ºi ceea ce eventual putea ascunde. încã în curs de expansiune pe meleagurile europene. împreunã cu adepþii lui. Paul De Man. un text rãmîne întotdeauna imperceptibil. Hillis Miller. ªi totuºi opacitatea textului nu infirmã existenþa legii. mai de curînd. privindu-i pe Kant. Însã discuþia ar lua fireºte un spaþiu mult prea extins spre a fi dusã la termen ºi ar comporta niºte incongruenþe fatale. pune sub semnul întrebãrii sau submineazã legea moralã. Harold Bloom ºi J.33). Henry James ºi Walter Benjamin. chiar dacã acea narare. precum cel de la finele secolului XIX. narator.Critica si deconstructie Florin Mihãilescu Dupã ce opera literarã a fost întoarsã pe toate feþele. Prefaþatorul ne oferã totuºi cîteva repere esenþiale. dar nu mai puþin subiectiv decît predecesorul sãu. ca de pildã rolul metaforei în procesul de elaborare a gîndirii. ci de o naturã accentuat intelectualã ºi speculativã. pentru a spune totul despre sine. Etica lecturii de J. 1997. poveºtile pe care le suscitã confruntarea ) ) ) ) ) . pentru care coincidenþa între semn ºi sens nu e decît o purã iluzie logocentricã? Cum sã defineºti un concept despre care inventatorul acestuia.8). devenit mai întîi foarte en vogue în Statele Unite. lui Derrida din “Farmacia lui Platon”. adevãratul “papã” al acestei orientãri.67). pornind de la Kant.26). Calificînd lectura drept “o muncã extraordinar de dificilã” (p. a comentariului ºi. cum sã analizezi ‘inanalizabilul’”? ªi.

69 . nici mãcar expresia legii. fie ºi în linii mari. pe care-l ilustreazã ºi ei în chipul cel mai fidel ºi mai accentuat. Va fi cu siguranþã ºi o probã a validitãþii sale. productivã. fãrã îndoialã. cãreia fiecare critic ar trebui sã-i gãseascã o întrupare corespunzãtoare cît mai plauzibilã ºi mai convingãtoare. în scrisul meu. Hillis Miller. pentru a ajunge finalmente la teza centralã a lecturii. al cãror beneficiu este tot aºa de bineînþeles incontestabil. directiva principialã. mai ales cã lectura e consideratã de Paul De Man o argumentaþie (p. ci un exemplu al forþei creatoare a legii” (p. Nu le-am inventariat ºi nu le-am trecut în revistã nici pe unele. încît etica lecturii reprezintã în concepþia profesorului american “acel aspect al actului lecturii în care existã o reacþie la text care este atît necesarã în sensul cã este o reacþie la o cerinþã irezistibililã. Nu se evidenþiazã aici. dacã nu exclusiv. nu trebuie fãcutã abstracþie de asumarea unei atitudini. sociale. pentru cã am încercat în primul rînd sã înþelegem. Reluînd mai departe ideea lui Derrida. funcþioneazã o lege. Nu e însã deloc exclus ca. fãcînd totodatã efortul de a corespunde cît de cît imperativului fixat de un preopinent atît de autoritar. “tot atît cît îl ºi relevã”. Or. Ea este un rãspuns la un imperativ categoric. paradoxuri gratuite sau pur ºi simplu ipoteze prezumþioase ºi inutilizabile. “Textul nu este legea. Hillis Miller susþine ºi el condiþia de ilizibilitate a textului. atît pentru deconstrucþioniºti. ci lucrului care este latent ºi concentrat în el ca forþã de a determina în mine o revedere a ceea ce a fost legea latentã a textului pe care l-am citit.35). în cea socialã ºi în cea politicã” (p. prestigios. din care nu lipsesc desigur ºi numeroase lumini mai mult sau mai puþin oarbe. imperativul moral care “este ºi un act productiv. o performare. Lectura mea face sã se întîmple ceva în sfera interpersonalã. cînd acel act ia forma predãrii sau a unui comentar: publicat asupra unui text dat” (pp. încît “lectura nu este una a textului ca atare. Critica este ºi ea performativã. sugestiile deconstructiviste rãmîn deocamdatã impracticabile. o cerinþã care croieºte noi fãgaºuri. cititori exemplari. parte din conduita noastrã în viaþã. de o manierã cu adevãrat performantã. pentru forþa latentã ºi concentratã cãreia îi rãspund prin lucrarea pe care o citesc” (pp. un act cognitiv. Hillis Miller purcede la o analizã amãnunþitã. în sensul cã trebuie sã îmi asum rãspunderea pentru reacþia mea ºi pentru efectele ulterioare. pe mãsurã ce moda va trece. ci la materia. rezonabilã ºi determinatã legic. pe cale de consecinþã. nici o metodã. Ar rezulta de aici ºi caracterul etic al actului critic: “Critica. o facere. precum rescrierea. Revederea este ºi o rescriere. acea formã de scriere pe care o numim criticã sau predare” (p.146). tocmai aceasta trebuie mai mult decît orice respectatã. Hillis Miller recunoaºte cã lectura poate fi consideratã mai ales. Intervine.asupra acelor locuri unde putem observa un autor citindu-se pe sine. care echivaleazã cu acel “trebuie”. o atitudine. În realitate. sînt aºadar. Dupã ce respinge atacurile contra deconstrucþionismului. pe cît posibil. surprinzãtor ºi peste toate fertilizator. o putere care condiþioneazã etica scrierii ºi apoi a lecturii. prin prisma propriului sãu imperativ moral. este cu adevãrat eticã ºi afirmativã. cartea lui Hillis Miller se impune mai curînd ca un spectacol. cu convingerea cã el nu presupune “nici mai mult nici mai puþin decît o bunã lecturã ca atare” (p. politice sau istorice ale actului meu de lecturã ca de exemplu. problema care ne ºi intereseazã mai presus de toate a modalitãþii de manifestare a oficiului critic. ‘interpersonale’. dãtãtoare de viaþã. cu atît mai mult cu cît nici nu abordeazã deschis problematica esteticã. deschizãtoare de drumuri.171). nici pe altele. dar mai cu seamã incitant. În text. care þine de comprehensiunea textualã corectã (p. printr-o soluþie deopotrivã validã ºi originalã. totul se lasã determinat în ultimã instanþã de interpretare. cu propriile ei efecte mãsurabile ºi cu rãspunderile aferente. Autorii sînt însã. înarmat cu premisa întemeiatã pe autoritatea ideii kantiene.cu legea moralã sînt exact versiuni ale acelui tip de naraþiune teleologicã. materia sau lucrul. instituþionale. citatã de noi mai sus. Pentru critica noastrã de azi. ele sã se valorifice probabil ºi la noi.75-76). fãgaºuri mai adecvate. lucrul sau forþa lui interioarã. într-un fel sau altul.76). pe lîngã bineînþeles o multitudine de strãlucite ºi pãtrunzãtoare observaþii de detaliu. dar ºi liberã. În orice caz. pe care o numim istorie” (p. Pînã atunci. iar valoarea ei depinde de felul cum accede nu la sensul textului. la o interpretare eminamente speculativã ºi nu o datã extrem de sofisticatã a celor cîþiva autori selectaþi ºi din a cãror operã desprinde fragmente în care aceºtia se citesc sau recitesc pe ei înºiºi. Mi-am concentrat atenþia – declarã eseistul – pe o singurã zonã din acest domeniu . cu obiºnuita româneascã întîrziere. aºa cum am pretins tot timpul în mod implicit. poate chiar de sine.24). Retorica ar putea interveni aici. ce reprezintã în optica lui Hillis Miller aceastã eticã a lecturii. exemplare pentru problema eticii lecturii” (p.169).170). Sã-l citim aºadar pe J. Asemenea pasaje. conceputã ca “un act etic. dar se afirmã un program. Nu este prin urmare la îndemîna oricui sã realizeze. 169-170). modelul dominant de abordare. care îºi ascunde legea. care face la rîndu-i ca alte lucruri sã fie fãcute. cît ºi pentru cea mai mare parte a spiritului postmodernist.86).

se aºeazã pe birou când eu mã instalez la computer. deºi exemplul lui Spirt infirmã regula. când mã uit la televizor. oare.OGLINDA RETROVIZOARE Spirt Vasile Igna Mi-ar fi. dureroasã incapacitate de a uita. Simþise cã-l pãrãsim? Cu siguranþã cã da. Spirt e un motan de opt luni (aºadar. un tânãr ce a fãcut de curând pasul decisiv spre maturitate ). Fãrã succes. timp de douã sãptãmâni. Sau. al plecãrii în cãlãtorie. altfel spus. sã plecãm în cãlãtoria de care aminteam ºi sã fim nevoiþi sã lãsãm pe cei doi nu chiar de izbeliºte. prieteni. aþi apãrut. Spirt nu mã mai pãrãseºte nici o clipã ? Vine în preajma mea oriunde mã aflu. urcând la gardul de la stradã la auzul fiecãrui zgomot de motor care ar fi putut fi al maºinii noastre. douã sãptãmâni. totuºi. pânã mai ieri-alaltãieri. o uriaºã capacitate de a-þi aduce aminte. Toate acestea i le povesteam deunãzi unui cunoscut ce. nu prididea cu cãutarea prilejurilor prin care sã-mi arate cât de mult mã preþuieºte ºi cât de multe îmi datoreazã. Privindu-l. sã ambalez puternic de câteva ori. I-am þinut pe amândoi în braþe ºi m-am jucat cu ei de când nu erau mai mari decât pumnul. îmi urmãreºte ca o umbrã toate miºcãrile. îndemnându-l sã iasã. mieunând. din momentul întoarcerii noastre. Adãpostinduse pe timpul nopþii în culcuºul aranjat în magazie. se jucau. Cert e cã Spirt a rãmas singur. S-a întâmplat însã. arãtând cât se bucurã ºi voind parcã a spune: “bine cã. strãlucitoare. ce desparte casa de strada pe care era parcatã maºina. îndeaproape de Spirt. e rarã printre pisici. a grãdinii ºi livezii. Iatã de ce n-am dat o importanþã prea mare întâmplãrii petrecute în momentul despãrþirii. Îi fãcusem. oarecum pe neaºteptate. pentru ca acesta sã se sperie ºi sã pãrãseascã ascunzãtoarea. dimineaþa ieºeau. pânã cu puþin timp în urmã. deoarece. Întâi. tigrata a dispãrut. chiar dacã destul de confortabil. spaima cã l-aº putea din nou pãrãsi e mai mare ºi decât foamea ºi decât irepresibila lui dorinþã de joc. pur ºi simplu. improvizat. repede adoptat. ani mulþi. la întoarcerea din cãlãtorie. desfãºuratã pe durata a patru sau cinci zile. nici teamã de singurãtate. Pe scurt. pãrând a ignora atât ticãitul inegal al tastaturii computerului cât ºi bãtaia ploii pe acoperiºul de tablã al sãlii de cinematograf din vecinãtate. l-am vãzut pe Spirt plecând de lângã noi ºi intrând sub maºinã. Fusesem. Cãci fidelitatea nu e nici dependenþã de stãpân. Dar. A trebuit sã pornesc motorul. luptând cu urâtul ºi singurãtatea. ca din pãmânt. un timp s-au descurcat bine. singur. oricum nu pe cele mai bune mâini. E. Era slab ºi speriat. Am coborât. Cum altfel mi-aº putea explica faptul cã. sã înlocuiascã prezenþa noastrã proteguitoare cu cea largã. cutreierând ziua prin grãdinile apropiate. fie el ºi cel al minunatului meu pisoi. dupã plecarea noastrã. Nimic nu arãta a-i tulbura. dupã douã sãptãmâni. primeau mâncarea. alãturi de o veriºoarã tigratã. mai ales. cum doarme încovrigat pe sofaua din camera mea de lucru. al magaziei ºi. însoþit. (eu uitasem deja. dar nu ºi-a pãrãsit locul. Tentativa noastrã de a-i obiºnui cu viitoarea lor viaþã. nici recunoºtinþã pentru o farfurie de hranã. Am deschis portiera ºi m-am pregãtit sã mã aºez la volan. cei doi au fost nevoiþi sã se descurce 70 singuri. Dovezile ataºamentului sãu sunt de-a dreptul înduioºãtoare. se spune. se întinde pe covorul din faþã-mi sau pe fotoliul de alãturi. de o incredibilã drãgãlãºenie ºi ingeniozitate. Fidelitatea. mã conving cã am fãcut alegerea cea bunã. o imensã. nici a-i abate de la acest nou comportament. tresãrind ºi. cândva. probabil. De ce-o fi uitat. Apoi. nu se ºtie când ºi în ce împrejurãri. întreruptã din când în când de mici ºi inegale pete gãlbui-maronii. ne-a aºteptat zi ºi noapte. fãceau lungi expediþii prin livada noastrã ºi grãdinile vecine. ca întotdeauna. în sfârºit. la mijlocul toamnei trecute. plângând. cred. cu o blanã albã. ca. Se pare cã. mi-a adus el însuºi aminte!) un mare bine. dar plinã de necunoscute. pentru prima datã. în Elada ºi insulele ei. totodatã. dar. îi apreciam indiscutabilele calitãþi ºi talente. nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã aþi mai fi întârziat!”. cã au trebuit sã schimbe brusc adãpostul securizant al casei de la þarã cu cel. dar a crescut în casa noastrã. pãru a da rezultatele scontate: cei doi dormeau în magazie. decât sã mã strãduiesc sã rememorez comportamentul unui motan. sã salute ? . de îndatã ce am deschis poarta de la intrare. Vânatã de vreun câine vagabond sau de vreun animal sãlbatic din pãdurea apropiatã ? Luatã de cine ºtie ce binevoitor ? Greu de ºtiut. unicul punct de sprijin cert fiind cel al hranei ce li se împãrþea de douã ori pe zi. cât am lipsit noi. Spirt a apãrut. frecânduºi blãniþa de picioarele mele. Provine dintr-o familie numeroasã. încercând sã-l scot de acolo cu ajutorul unei nuiele. când. Am urcat dealul. Inclusiv fenomenala lui memorie. Spirt. Companioana ºi prietena lui de joacã dispãruse. mult mai uºor sã vorbesc despre cãlãtoria pe care am fãcut-o. chiar în clipa în care scriu.

Autoironia ºi umorul sarcastic devin tehnici ale unei 71 . reprezentat de doctoratul lui Cãtãlin Ghiþã dedicat lui William Blake). al doamnei Murasaki Shikibu. convinºi cã oferã „adevãrul” menit sã înlocuiascã periculoase preconcepþii despre subiect ºi despre „cum este el” de fapt. în jurul unei stãri de fapt. studiul vizeazã spiritul insidios care a fãcut posibilã./. considerat primul roman nipon. în pure accese de egoism livresc. autorul dã naºtere unei sarcastice ºi demitizante analize a romanului lui Nicolae Filimon. cercetãtori serioºi îºi asumã bãtãlii prometeice.CRONICA LITERARà Japonia autorului bicefal Mihaela Ursa Darurile zeiþei Amaterasu (Bucureºti. precum frazarea ei. ºi. autorul lasã lucrurile sã vinã spre el. prin urmare. Deloc întâmplãtor. pe altã voce. în loc sã adopte non-problematic ºi snob schimbarea imediatã. cartea 2008 creºte în contrapunct. când observat (Alter). O piesã de rezistenþã a acestui capitol este savurosul comentariu despre începuturile romanului în Japonia ºi în þãrile Române. supraimpusã alternativ oricãrei idei pre-existente de Japonia. urmãrit pânã aici. în decursul celor patru ani de experienþã japonezã (20032007). statutul lipsit de urgenþã ºi de necesitate al volumului de faþã – („am scris. Darurile zeiþei Amaterasu este un volum de analizã culturalã construit prin metoda eºantionãrii subiective. în textele de aceastã facturã. un studiu de mentalitate prilejuit anecdotic de o structurã lingvisticã al cãrei reflex se regãseºte în educarea geniului manipulãrii. cu minimã inerþie. face fotografii (care ilustreazã volumul) ºi scrie la rându-i. ºocul cultural sunt parcurse cu minimã rezistenþã ºi. iniþiate de observaþii asupra literaturii. În loc sã se opunã modificãrii de lume care i se propune. a unui risc aproape paradigmatic. dedicat universului erotico-estetic. „înfrângerea adversarului fãrã slobozirea sãgeþii din arc”. Pânã ºi aici. Poate cel mai bun dintre eseurile din volum sau. dar ºi asupra individului socio-cultural cotidian. Foarte rar. de cãtre Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã. cel mai uºor de aºezat ca emblemã a cãrþii este cel intitulat Fuji-san ga mieru („muntele Fuji se lasã vãzut”). justificat de discursul comparativ al imagologiei. respectiv. De la bun început. concluzia mutã. Prezentatã ca o Institutul European. comparativ cu Genji monogatari. De altfel. autorul se aflã în aºteptarea aºezãrii lucrurilor în aºa fel încât sã poatã fi contemplate. celãlalt se intereseazã în detaliu de ceremonia ceaiului. individul devine substituibil sau chiar dispensabil în favoarea comunitãþii: „japonezul se retrage într-o pasivitate contemplativã care permite lucrurilor sã se întâmple. Întrebându-se cum începe romanul în Japonia ºi cum începe el la noi. autorul bicefal al acestui volum – în care proprietatea textelor nu este marcatã nominal. problematizarea în zona raporturilor interindividuale. adunând eseurile cu dimensiune eticã. despre trecerea de la homo religiosus la homo ethicus. cuprinzând analize imagologice în care lumea niponã este când observator (Identic). Spre deosebire de filosofiile occidentale.. din secolul XI. judecata japonezã asupra lumii se organizeazã. Dacã unul dintre autori lucreazã la doctorat ºi la aceastã carte. dintr-o „scriiturã ambiguã ºi implicatã emoþional”. de vreme ce acþiunea de a contempla sau de a descoperi este întreprinsã de oricine. ºi motto-ul cãrþii despre întâmpinarea bizarului ºi despre transformarea neobiºnuitului în normalitate. instituþional. academic. În acest punct trebuie salutatã depãºirea. 2008) se anunþã ca „o struþocãmilã”. intervine o lecþie orientalã: stranietatea alteritãþii. prin strãpungerea „imaginarului cultural al lui celãlalt”). în pereche alternativã cu o alta (aflãm din mãrturisiri fulgurante despre celãlalt proiect. partiturã muzicalã. citite ori locuite pur ºi simplu (v. autorii scapã nevãtãmaþi de ispita corecþiei: lucrând cu prejudecãþile care însoþesc imaginea unui spaþiu prea puþin familiar. numai despre fenomenele care ne intereseazã pe noi doi”) – contribuie la succesul ei. cunoscând momentul în care liniile de forþã se aranjeazã astfel încât sã îi acorde supremaþia. De aici. ci numai a unei Japonii. Aºezat în prima parte. Giuvaerul. de percepþia occidentalã a lumii drept organizatã în jurul subiectului (precum gramaticile occidentale se concentreazã în jurul subiectului).. deºi pe copertã apar ambele nume – nu îºi fixeazã drept mizã recompunerea „adevãratei Japonii”. dupã legile lor ascunse /. prin care obiectul se propune vederii.” A doua parte a volumului este dedicatã unor eseuri despre imaginarul feminin ºi erotic. ROXANA ªI Editura Institutul EuroCÃTÃLIN GHIÞà pean. Ciocoii vechi ºi noi. sã se ordoneze pentru el. Darurile legendare devin pretextul subîntinderii textului între trei poli fundamentali: Sabia. Oglinda. mai exact. printre notaþii despre mania muncii ºi mania legii. semnalând cã. în acest mod de a privi ºi de a scrie spaþiul ºi timpul nipon. de ceramica japonezã ºi de multe altele. mai exact DARURILE ca o carte „scrisã la patru ZEIÞEI mâini” de cãtre Roxana ºi AMATERASU Cãtãlin Ghiþã. în artele marþiale. imagologia constituie câmpul specific acestui tip de analizã a cãrei mizã este proiectarea unei imagini a Celuilalt prin prisma Identicului.

Autorul bãnãþean a fost în ultimii ani o prezenþã constantã în paginile presei literare. pentru a nu inoportuna. Radu Pavel Gheo cu Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste. în spatele autorului transpus cîteodatã în text în pielea unui personaj uºor credul ºi uºor neajutorat. ignoranþa. iar nu tîlcul. credulitatea imbecilizatã. Existã. de aer. o armonie colectivã. a prietenului care se decide sã apere printre multe alte cauze nobile ºi pe cea a berbecilor gay. Ceea ce poate fi ºi bine ºi rãu. la momentul analizei am fost silit sã îmi mai temperez entuziasmul. o scenã emblematicã pentru transformarea neobiºnuitului în normalitate: o femeie. dar o prezenþã delicatã. Textele sale sînt schiþe ºi momente. Panoramarea superficialã a tuturor poveºtilor pare sã fie un rezumat al ºtirilor de la vreo televiziune comercialã aflatã în panã de senzaþionalisme. ale decorului particular al acþiunii. într-o mãsurã considerabilã.L. compoziþia ºi construcþia romanescã. grupate tematic. co-autor sau traducãtor) a reuºit totodatã sã contureze cu claritate un profil de scriitor. Mai mult. iar acþiunea este exclusiv centratã în jurul unui singur eveniment. încadrabile strict în necesitãþile tehnice ale fundalului. a românilor pãcãliþi la schimbul valutar în Budapesta. Subiectele sale. descrieri lapidare. în spatele povestitorului cu ton simplu. într-un demers comparatist care semnaleazã retardul romanului modern european faþã de romanul japonez din perioada Heian.. se rotesc în jurul cotidianului. Volumul Numele mierlei: 50 de clipuri vesele ºi triste reuneºte (evident) 50 de texte denumite generic de cãtre autor « povestiri » ºi apãrute într-o bunã mãsurã de-a lungul vremii prin paginile revistelor. dar practica o Polirom. în cea mai curatã manierã clasicã pe care o pot imagina. a reuºit. Caragiale. care devin construcþie palpabilã ºi vizibilã. al evenimentului minor. chiar dacã. mimeazã cã stã deja pe un scaun. a ciobanului ºmecher cu celular etc. fãrã agresivitatea care a impus (prin scandal sau ridicãri de ton) alte nume. cu accidentul sãu individual. bineînþeles. Radu Pavel Gheo fiind în acest moment o voce uºor de recunoscut ºi greu de confundat. Pur ºi simplu existã atîta încrîncenare în dorinþa de a plãcea. se aºazã pe un scaun nevãzut. cunoscuta recuzitã nouãzecistdouãmiistã. alegîndu-i pe cei care am crezut cã îmi vor satisface plãcerea de cititor înainte de a furniza material criticului literar. Volumul mare al textelor (inclusiv cel al volumelor la care apare 72 ca autor. E greu de spus de ce.interpretãri textuale care pune în balanþã realizarea poeticã. mi se pare cã scena reprezintã vizual chiar reuºita acestei cãrþi duble: dinaintea ochilor noºtri. problematizarea iubirii etc. prozatorii MIERLEI: 50 români tineri se citesc cu DE CLIPURI interes. Ar fi fost rãu dacã Radu Pavel Gheo le-ar fi tratat asemeni profesioniºtilor noºtri din audio-vizual : adicã luînd în serios acþiunea. Mai sînt notabile ºi cîteva urme de Groºan ºi poate de Bãieºu. 2008 probeazã din plin. Gheo reuºeºte cu acest volum o surprinzãtor de acuratã descriere a românului contemporan. Primul pas pe care mã simt tentat sã îl fac scriind despre acest volum este cel de a-l plasa într-o anumitã descendenþã. În numele mierlei Victor Cubleºan Cred cã am spus-o de foarte multe ori. Stupoarea observatorului occidental este desfiinþatã în momentul în care femeia începe sã converseze firesc. Mult dialog. Graniþele textelor arareori depãºesc cîteva pagini (o medie aritmeticã indicã 5. încît deseori totul se rezumã la o pozã plinã de falsitate. atît ca întemeietor în literatura noastrã a unui anumit tip literar pe care foarte mulþi au încercat sã îl imite ºi pe care foarte puþini au reuºit sã îl abordeze cu succes. Aceasta este varianta «integralã ºi definitivã» a lor. cu satisfacþii de orgoliu VESELE ªI intelectual. Radu Pavel Gheo nu are povestiri în sensul teoretic ºi canonic. devenit interesant printr-o poantã. patru picioare de lemn vopsite în gri întunecat”. Avem astfel povestea comisãresei europene venitã într-un sat românesc tipic. Am încercat sistematic sã evit genul acesta de autori. rãutatea prost disimulatã ºi incultura .2 pagini pentru un titlu). volumul Roxanei ºi al lui Cãtãlin Ghiþã reificã o irealitate. dar arareori cu TRISTE plãcere. îi face plãcere sã le expunã prostia. cu mirare. RADU PAVEL GHEO oarecum mã ruºinez chiar sã încep iar cu aceeaºi NUMELE observaþie. un conþinut de aer ºi o anume atmosferã. în vreme ce sub ea se întrupeazã „în fiinþã. multã acþiune povestitã. întârziind sã se aºeze la masa la care locurile se ocupaserã deja. cea a celor doi prieteni flecãrind la bere ºi indiferenþi chiar la sfîrºitul lumii. într-unul dintre eseurile cãrþii. se ascunde un spirit lucid ºi ludic. cu personaje introduse brusc ºi dezvoltate doar pentru necesarul acþiunii acoperite. dar ar fi mizat pe umor ca punct de greutate ºi dacã ar fi fost convins cã toþi oamenii sînt egali. sã-mi saþieze aceastã plãcere. Existã o suitã de elemente care aproape cã te obligã sã evoci Momentele ºi schiþele lui I. Dar. Dincolo de metaforizarea modului japonez de a fi în lume. Prozatorului îi face plãcere sã se joace cu personajele sale. dar ºi ca autor care a încercat ºi a izbutit sã se apropie cu succes de ceea ce s-ar putea numi fiziologia poporului român. Binenþeles. precum ºi. buni ºi pur ºi simplu urmãriþi de o soartã crudã care îi mînã în toate încurcãturile.

mereu mai izolat odatã cu a doua decadã dintre rãzboaie. Dacã toate textele sînt amuzante sau cu subiect incitant. un receptor al minunatei lumi murdare în care trãim. Se pot face ºi reproºuri. la noi. mai punctuale. mai «uºurele». ludicã ºi poate. Din acest punct de vedere. romanului românesc modern (Rebreanu. Nu se poate vorbi de rãutate sau de intenþii ascunse în cazul lui Radu Pavel Gheo. pe de altã parte. într-un cadru de discuþii nelimitat conceptual. a avangardei ca expresie a unui ethos fie ºi numai parþial evreiesc din spaþiul României ºi al Europei de Sud-Est. ceea ce continuã sã cantoneze discuþia într-o zonã a esteticului ºi artei de unde însãºi intenþia promotorilor curentelor respective ar trebui sã o scoatã. Acum cîþiva ani. Toate aceste secvenþe de viaþã pe care orice cititor român le va identifica rapid ºi fãrã ezitãri propriului univers cotidian sînt o plonjare plinã de umor (ºi. cred eu. un fenomen marginal al actualitãþii artistice. Un paradox cum sunt multe în viaþa de zi cu zi ºi în istorie face însã ca toate textele sã fie semnate de oameni cu un statut „burghez” consolidat. PapadatBengescu) ºi cu afirmarea celei mai strãlucite pleiade de poeþi a secolului trecut (Arghezi. nu cu apusul. curente. cum se crede îndeobºte. cîteva texte mai puþin izbutite. în rãspãr cu naþionalismul triumfalist ºi cam limitat democratic din primul deceniu interbelic. atingerea unui grad mai mare de acuitate a interesului pentru fenoRizoprint. Dacã ar fi rãmas doar. poate pe alocuri. Aceastã vogã relativã ar putea camufla eficient. când nu ocultatã de-a dreptul. 2008 men. în ultimii ani. asemeni lui Caragiale. putea fi omis în cadrul unui volum «integral ºi definitiv». neavând. istoricizarea lui ºi detaºarea criticã sporitã faþã de acesta. social-protestatarã. conflicte ºi fuziuni) ca manifestare în spaþiul cultural a unei critici radicale la adresa alcãtuirii societãþii româneºti dinainte ºi de dupã 1918. aspectul 73 . faptul istoriceºte adevãrat cã avangarda a fost. ceea ce întârzie încã. un volum foarte bun al unui autor care demonstreazã cã trebuie urmãrit. Radu Pavel Gheo nu este chiar un clasic în viaþã. ci numai dupã restaurarea democraþiei la noi (1989) ºi mai ales odatã cu erodarea forþelor politice actuale ce exprimau atitudini excesive. Un mãnunchi de atare texte adunã Cãlin Stegerean. Blaga. În aºteptarea unor altfel de contribuþii lãmuritoare ºi asupra uneia dintre laturile fundamentale ale tendinþei ambigue care a animat spiritul avangardist sunt de salutat însã ºi aporturile mai puþin ambiþioase. de acum înainte. Risoprint. deºi neintenþionat. în manifestãrile ei româneºti. Ceea ce se permitea ºi era chiar amuzant în paginile unei reviste. La acest prim simpozion dedicat problematicii avangardei artistice au participat invitaþi din Belgia. H. trag în jos impresia de ansamblu. Muzeul de Artã ClujNapoca. un dialog veridic ºi bine orchestrat. Acest lucru se petrece chiar acum. ºi chiar dacã fenomenul este departe de a fi curãþat scena publicã de intoleranþã ºi de urme de antisemitism. antiarta. În NOI STUDII ultima vreme. coordonatorul volumului Noi studii ale avangardei (Consiliul Judeþean Cluj.neasumatã. Asemeni ilustrului înaintaº. pe de o parte. s-ar restitui mai fãþiº ºi. ar fi fost un volum superb. totul concurã pentru a crea o scriiturã maturã ºi plãcutã. pânã la urmã. cea a exceselor brune ºi a intoleranþei. Din nou. Construcþia în miniaturã a textelor este fãrã nici un fel de minusuri tehnice : suspans. cu o altã atenþie. SUA ºi Ungaria. de rãsturnat o tradiþie vetustã ºi opresivã. un vocabular extrem de bine ales. opere. de o bunã presã. bãnãþeanul este un hipersenzitiv. Cel mai important þine. Gheo are stil. Camil Petrescu. care pune la dispoziþia publicului lucrãrile simpozionului internaþional desfãºurat în Palatul Bánfy din oraºul de pe Someº între 9-10 noiembrie 2006. scriam despre prozator cã ar avea toate calitãþile unui stilist. Mai existã. în linia unor nostalgii totalitariste de extremã dreaptã. 152 p. Aºa. gradare. ne aflãm totuºi dupã publicarea raportului Wiesel ºi dupã denunþarea comunismului ca sistem opresiv ºi întemeiat pe supravegherea unei poliþii politice (raportul Tismãneanu). de selecþia operatã de autor. centralã în preocupãrile acestora fiind antiliteratura. Asemenea discuþie nu se putea purta oricând. este abordarea avangardei (personalitãþi. Volumul de faþã dovedeºte cã a reuºit sã o obþinã ºi pe aceasta. ci afirmându-se ca opþiune alternativã. 35 de texte. tematic sau metodologic. nu toate sînt însã ºi bune. 2007. mai mult decât atât. a treia cale Ovidiu Pecican Avangarda artisticã se bucurã de ani ºi chiar *** de decenii. iar pe de alta. subiectul lor fiind mai demn de o glumiþã decît de o schiþã. Ed. Totuºi. Astfel. cã survenea într-o culturã ce era departe de a-ºi fi epuizat alexandrin resursele tradiþionale – într-o coincidenþã temporalã cu naºterea. Majoritatea sînt minore.). România. ba chiar ºi de monografii substanþiale. Oricum. dupã cum nu se poate vorbi de acestea în cazul lui Caragiale. puþinã amãrãciune) în tipicul României contemporane. mai cinstit ºi latura evocatã mereu cu surdinã. mai puþin rãbdarea. destulã timiditate în a restitui critic activitatea avangardiºtilor din România în perioada stalinistã ºi comunistã. indicând. sã zicem. nu se ºtie pânã când. momente. ele chiar ºiALE au înteþit ritmul de apariAVANGARDEI þie. Ion Barbu) – . Polonia. Avangarda.

tot mai mult polarizatã între extrema stângã ºi cea dreaptã? Ezitarea tânãrului E. salutarã. sã înþelegi ca marþian ideea de umor. poate fi lesne subsumatã avangardismului. 74 Colocviile pe tema avangardei s-ar cuveni reluate. în aceeaºi paradigmã. La o primã privire. în parte. Contribuþii la cunoaºterea funcþiei colindelor (1971-1973). s-ar recupera în acest fel spiritul. cu mijloacele consacrate ale exegezei – fac parte din lumea de reguli ºi convenþii pe care avangarda o repudia. doinã. colinde). Existã. cultivat recurent. Cioran între admiraþia faþã de Lenin ºi cea în raport cu liderii fascismului ºi nazismului traduce bine aceastã tentaþie. Cântecele cununii (1989). Nedumerirea mea majorã se leagã de mijloacele prin care încercãm abordarea avangardei. pune în legãturã dreptul cutumiar cu folclorul . strânse laolaltã de Ileana Benga ºi Ioana Bot. Încercarea de a descifra avangardismul ca o pãrãsire a opþiunii tradiþionaliste. ortodoxiste dominante – care urma. De unde s-ar pãrea cã rezultã necesitatea de a îmbina înþelegerea cu performarea în manierã avangardistã. e ca ºi cum ai încerca. prilej de îmbogãþire exegeticã. Benjamin Fundoianu. într-o lume care devenea. culegãtor bucovinean de basme ºi colinde în secolul al XIX-lea). cu aproximativ un secol. Sbiera (1967). Saºa Panã º. ce alte posibilitãþi mai rãmân? Poate cea mai apropiatã de natura avangardismului ar fi crearea de evenimente izvorâte din acelaºi tip de sensibilitate ºi de opþiuni atitudinale. naþionaliste. Activitatea de folclorist a lui I. G. Cânepa în credinþele ºi practicile magice româneºti (1968-1970).M. singura pentru care se pot gãsi finanþãri la birocraþii ce gestioneazã fondurile. în absenþa cuiva care sã o exemplifice din interiorul convenþiei în cadrul cãreia ea funcþioneazã. La urma urmei. S-a gândit cineva cã aceastã constelaþie de gesturi. Desigur. însã nu ºi litera. iar opera lui. G. nu în cel al caracterului revoluþionar al ideilor sale ºi la nivelul manifestãrii libertãþilor individuale ar putea fi o pistã ce meritã sã fie exploratã. obiceiurile agrare ºi pastorale). Rãmâne de înþeles dacã o astfel de interogaþie. atitudini. o „a treia cale” exprimatã cu mijlaoce prin excelenþã artistice. curente ºi personalitãþi puteau reprezenta. deoarece per2008 mite cititorului sã urmãreascã în succesiune cronologicã mai bine de douãzeci de ani din evoluþia intelectualã a eminentului cercetãtor clujean. în principiu. radical în sensul statalismului ºi unipartidismului autocratic. NICOLAE BOT sub semnãtura profesorului Nicoale Bot (Studii de etnologie). deoarece – aºa cum se vede din titluri – abordeazã fiecare tematici diferite: ªezãtoarea în zona Nãsãudului (1967). Nicoale Bot studiazã obiceiurile (ºezãtoarea. fragmentarã. Sbiera. Obiceiuri agrare ºi pastorale în zona Codrilor Sãtmarului (1980).a. Geo Bogza.lor fiind deplin omologat din punct de vedere ºtiinþific. ºi ele. Contribuþii la studiul cântecelor de seceriº (1971).). ºi nu teoretice sau pragmatice. Funcþiile agrare ale colindatului (1977). se intereseazã de anumite specii folclorice (cântece de seceriº. linii interpretative insuficient exploatate în ce priveºte înþelegerea complexului fenomen al avangardei. iar conþinutul abordând probleme „serioase”. cu meandrele ºi redefinirile ei inerente. Iniþiativa este Casa Cãrþii de ªtiinþã. Mircea Petean – editorul ce intenþiona sã ofere regalul operei omnia a lui Benjamin Fondane. Subiectul meritã tot interesul. cuprinSTUDII de zece texte apãrute în DE diverse publicaþii de ETNOLOGIE specialitate între anii 1967-1989. Textele adunate de Cãlin Stegerean în Noile studii ale avangardei – de ce „ale” ºi nu „despre”? – sunt interesante ºi delimiteazã un teritoriu care. în Europa ca ºi la noi. Cele ºtiinþifice consacrate – abordarea raþionalã. fulgurantã. realizeazã o cercetare de istoria folcloristicii în spirit aproape pozitivist (despre I. Dreptul cutumiar ºi folclorul obiceiurilor (1980). încã ºtim prea puþine despre începutul secolului trecut. Doina – poezie a destinului (1987). sã alunece spre excesele deceniului al patrulea – ºi o alternativã la comunismul cu tentã birocratizantã. Lucrând pe vaste întinderi. ar putea da roade similare celor din volumele editate de Societatea „Lucian Blaga” în fiecare an. dincolo de litera sa? Presupunând cã rãspunsul la aceastã chestiune ar fi negativ. studiile strânse între coperþile prezentului volum (cãruia îi va mai urma cel puþin unul) par sã aibã legãturi foarte laxe unele cu altele. expertul numãrul unu. Cu toate acestea. Corin Braga – editorul lui Urmuz etc. mai cu seamã cã la Cluj existã un nucleu consistent de oameni care se intereseazã de fenomen (Ion Pop. radical criticã. nimeni nu pare sã îl includã pe insomniacul rãºinãrean în pleiada care i-a cuprins – sau generat – pe Tristan Tzara. dând dovadã de multã dãruire ºi perseverenþã. Portret de etnolog transilvanean ) ) Ioan Pop-Curºeu Volumul tipãrit recent la Casa Cãrþii de ªtiinþã. deci. Putem deci crede cã abordarea descriptiv-analiticã este deci adecvatã în înþelegerea spiritului fenomenului. serveºte sau saboteazã înþelegerea adecvatã a avangardei.

Prin aceastã privilegiere a Transilvaniei. 183). care considerã interiorul arcului carpatic drept vatrã culturalã fundamentalã a poporului român. riturile magice de sporire a rodului. ªi cred cã sunt în asentimentul tuturor când spun cã volumul despre obiceiurile funerare (urmarea seriei de autor la Casa Cãrþii de ªtiinþã) este aºteptat cu nerãbdare. Unitatea prezentului volum vine în al doilea rând ºi din faptul cã. Cele mai importante funcþii ale colindatului. Un al treilea factor de unitate a Studiilor de etnologie þine de domeniul leitmotivului. cele agrare. vede în formele complexe ale culturii populare supravieþuiri din vremuri strãvechi. cu credinþa nestrãmutatã în puterea omului de a pãtrunde tainele adânci ale lumii ºi de a le domina prin gest ºi cuvânt. riturile semnificative pentru funcþiile sale. Însã liantul cel mai puternic al celor zece studii survolate aici este unul de ordin ideatic (mã feresc sã spun „ideologic”). moºteniri romane sau chiar preromane. ci ºi în cel despre ºezãtoare unde numeroase pagini (22-39 ºi passim) trateazã despre „magia practicatã [de fete] în scopul de a-i determina [pe feciori] sã vinã într-o anume ºezãtoare ºi implicit de a-i împiedeca sã meargã la alte ºezãtori”. Pentru fiecare din diversele probleme pe care ºi le pune. Strãinã oricãrei închistãri ºi receptivã la înnoirile fireºti izvorâte din etapele istorice parcurse. 22). o lecturã aprofundatã poate sã descopere totuºi cât de unitar e prezentul volum. practicile. 75 . cum e vizibil în radiografia obiceiurilor din comuna Hurezu-Mare (Codrii Sãtmarului): „Un numãr însemnat de rituri. dupã un model moºtenit de la veacul al XIX-lea (Mioriþa) ºi de la Ov. 118). înnoiri pe care le-a topit în vechile tipare. dintre aceste soluþii reþinând cu precãdere atenþia acelea relative la funcþiile agrare ale colindatului. practici ºi obiceiuri se leagã de creºterea vitelor ºi de pãstorit. practicatã cu alte ocazii” (p. Nicolae Bot se concentreazã cu precãdere pe Transilvania. înzestratã cu harul frumosului. În foarte interesantul paralelism între dreptul cutumiar (legile versificate din lumea veche) ºi folclorul obiceiurilor. 108. cu repertoriul sãu arhaic.obiceiurilor. etnologul trebuie sã gãseascã soluþii originale. o face numai în ecou la consideraþii relative la agriculturã. fie cã urmãrim în el devenirea liniilor de coerenþã ale unei activitãþi ºtiinþifice exemplare. cu înþelepciune ºi cumpãtare. format la ºcoala marilor folcloriºti militanþi transilvãneni.” (p. Despre magia popularã nu este vorba doar în studiul despre cânepã. 164-165. în cultivarea ei de o populaþie veche ºi statornicã de agricultori ºi de pãstori. ocupaþii strâns legate de agriculturã din cele mai vechi timpuri.” (p. Arhaicitatea îl atrage pe cercetãtor cu forþa unui magnet ºi substantivul acesta este declinat în cele mai fascinante moduri. volumul profesorului Nicolae Bot este mai mult decât o restituire obligatorie: o lecturã captivantã care ne cufundã într-o lume stranie ºi familiarã în acelaºi timp. „unde cercetãri riguroase au constatat convingãtor cã se pãstreazã un repertoriu folcloric mai arhaic în cele mai numeroase genuri” (p. Când vorbeºte de pãstorie. fãrã a ignora celelalte provincii româneºti. melodie ºi tematicã a textelor. Nicolae Bot alege poziþia contrarã. care „are un caracter de concurenþã” ºi „se apropie în grad înalt de magia pentru ghicirea ºi aducerea ursitului. 115). colindãtorii. casa colindatã ºi pe gospodar” (p. p. albinelor. În ciuda seducãtoarei varietãþi a temelor ºi a soluþiilor. repertoriul de cântece performat la muncile câmpului etc. al familiei. anumite problematici sunt reluate la câþiva ani distanþã. consideraþii similare la pp. cultura noastrã popularã a conservat forme arhetipale din stratul culturii populare a antichitãþii care a constituit temelia culturii clasice. Densusianu. privilegiazã. de înrudirea cu cântecul de leagãn ºi cu alte specii folclorice. 219). 176). 170). permiþându-ne accesul la o arhaicitate pe care avem prea des tendinþa s-o uitãm. Temele circulã de fapt de la un studiu la altul. Fie cã îl citim în varietatea sa cuceritoare. Nicolae Bot se înscrie printre o sumã de etnologi contemporani cu el. se ursesc destinele lumii pentru anul urmãtor. Obiceiurile. Bot crede cã o poate explica „prin concepþia de naturã magicã a eficienþei cuvântului în anume împrejurãri” (p. Dacã mulþi etnologi români (ca sã nu zic majoritatea). 119). ceea ce le conferã ºi o valoare documentarã ieºitã din comun. riturile ºi textele asupra cãrora se opreºte îi apar etnologului drept semnele cele mai vizibile ale continuitãþii etnice: „Dãinuirea acestei culturi [de tip folcloric] cu semnificaþii atât de bogate poate fi cãutatã cu folos în marea ei vechime. sau la doinã ca „poezie a destinului” (calificatã ca atare de etimologie ºi semanticã. se ocupã de credinþele ºi practicile magice legate de cânepã. 162-163. a cãror origine N. Nicolae Bot. 143). Sãrbãtorile îi apar etnologului încãrcate de putere magicã: „În noaptea de Crãciun au loc numeroase vrãji ºi farmece pentru cele mai variate scopuri. Magia intervine ºi cu privire la colinde. În dimineaþa zilei de Crãciun se desfãºoarã practici magice gospodãreºti în legãturã cu bunul mers al treburilor câmpeneºti.” (pp. mitologiile agrare. vitelor. pãstoritul în detrimentul agriculturii. „se bazeazã pe principiile magiei” (p. Nicolae Bot recurge la exemple care-i sunt foarte familiare ºi care au fost abordate deja în studii anterioare: cântecele de seceriº sau „colindele care descriu colindatul. Îl intereseazã cu precãdere agricultura ºi practicile concrete legate de ea.

ºi. Ruxandra Cesereanu Ce conexiuni culturale din fresca O mie ºi una de nopþi sunt detectabile în secolul XXI? Existã un statut flotant al textului literar în funcþie de adaptabilitatea în timp a receptorului (cititorului)? Eseul meu este. Precum în cazul textului consacrat. deºi multe dintre poveºtile francezului erau pur ºi simplu adaptate dupã cele consacrate. picaros. chiar dacã scrise în timpuri diferite ºi provenind din trei spaþii distincte (indian. ci ne vom întâlni doar o datã pe sãptâmânã. fireºte. politic. neam propus ca povestirile scrise sã acopere trei scopuri explicite: acþiunea sã menþinã curiozitatea cititorului. povestirile. iar restul au fost scrise individual. O iniþiativã înruditã (dar. spleenul etc. fie într-unul realist. Pentru a lãmuri chestiunea practicilor culturale. arab).UNGHIURI ªI ANTINOMII Practici culturale în O mie si una de nopti . mângâietoare. de fapt. cu excepþia vacanþelor ºi a perioadelor de sesiune de examene). care va fi definitivatã ºi încheiatã. în cadrul atelierului 1001 de zile ºi de nopþi. Scopul atelierului este redactarea unor povestiri întru totul înrudite cu cele din O mie ºi una de nopþi. viziri. fãrã sã fi fost prilejuitã de vreun atelier de scriere creatoare) a existat din partea orientalistului francez Pétis de la Croix care. numitã O mie ºi una de zile. Cel mai vizibil este spaþiul islamic ºi oraºulnucleu Bagdad. cãmilari. imitând suita clasicã. omfalos . vrãjitori. Actualmente. doar în secolul al cincisprezecelea (cel puþin acestea sunt datele care apar în Enciclopedia Britanicã). persan. Convenþia narativã este conservatã identic: se porneºte de la o primã povestire-uter sau povestire-scorburã. La nivel mimetic. În noua suitã de poveºti. ele s-ar constitui în învãþãturi pentru cititorul plin de luare aminte ºi ar alcãtui un temei de reculegere pentru cei ce cugetã. în al treilea rând. dimpotrivã. însã. în care personaje diverse. deja existente în textul consacrat al suitei de poveºti. genii. înþelepþi) vor gãsi chiar o expresie aparte întru lauda poveºtilor narate: ni se spune astfel cã dacã aceste poveºti ar fi scrise cu acul pe colþul lãuntric al ochiului. fie în registru fantastic. Atelierul se numeºte 1001 de zile ºi de nopþi. cu treisprezece studenþi de la secþia de Literaturã universalã ºi comparatã. califi. calificând istorisirile ca fiind gingaºe. Dupã cum s-a acceptat de cãtre cercetãtorii în domeniu. pentru a alunga plictisul. . etnic. beduini. interrelaþioneazã sau. cultural. nespus de dulci. dezvoltând personaje “paralizate” epic. între 1710-1712 a izbutit o carte în cinci volume. Dar ele sunt ºi povestiri de satisfãcut curiozitatea sau de mãsurat iscusinþa. trei dintre ele au fost scrise la patru mâini (adicã au doi autori). mult mai puþine fiind cele inventate propriu-zis. are alura unui uriaº suk (bazar) religios. în cadrul atelierului de prozã. pentru a asuma ºi o laturã ludicã a respectivului atelier. plãcute. intrã în coliziune ºi polemizeazã violent. poveºti persane. va dura exact 1001 de zile (chiar dacã nu vom scrie continuu. ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ ºi în acelaºi timp ascultãtoarele de performanþã. ca sã fie vãzute de toþi. matrice pentru urmãtoarele povestiri care vor avea nevoie de lianturi ºi punþi tematice. la eunuci. astfel încât trecerea de la una la alta sã curgã firesc între ele. lume interlopã etc. Cartea. nu ªeherezada este personajul central. social. dulci în prospeþimea lor. ºi noile povestiri din cadrul atelierului clujean iniþiat în 2008 au fost concepute cu acelaºi scop mãrturisit: rostul lor este acela de a fi istorisiri de trecut noaptea. negustori. au fost scrise 76 ºaptesprezece povestiri: câteva dintre ele au fost redactate colectiv. Spaþiul de desfãºurare al poveºtilor narate este extrem de ofertant ºi de nuanþat. ci sora sa Doniazada ºi una din sclavele acesteia. Alþi ascultãtori primari sau secundari care vor interveni pe parcursul suitei de poveºti (ºeici bãtrâni. ºeici. corãbieri. ajung doar în secolul al nouãlea sã fie cunoscute parþial ºi sã sã alcãtuiascã o suitã propriuzisã. cu toate volumele ei. stilul de redactare ºi atmosfera sã respecte cutumele arabe. Aºa se explicã laudele prime pe care le aduce Doniazada cãtre sora sa. blânde. strict legatã de atelierul de scriere creatoare în prozã pe care lam început în februarie 2008. de la efriþi. sã funcþioneze în mod obligatoriu o moralã de fabulã. mai întâi se cuvine sã pornim de la contextualizarea spaþiului ºi a vremurilor în care aceste poveºti sunt rostite.

apoi. pe de o parte. ci au o educaþie minimalã în sens epic). care implicã. exclusiviste. povestitori urbani rãtãcitori prin cafenele. mângâiere. mai cu seamã datoritã amestecului religios constrastant. malefici). ºi cea ruralã. A doua importanþã religioasã ºi neguþãtoreascã o au oraºele Damasc. exacþi. dar el funcþioneazã de asemenea ca muzã ºi dimensiune pitoreascã. într-o luxurianþã senzorialã nemaivãzutã. hanul lui Aby-Mansur. califilor. zbenguialã. acest erotism sublim (fiindcã este râvnit a fi sublim) este consumabil doar de cãtre cei tineri. sãrut. În speþã. sculã. nu exclud un oarecare carnavalesc ºi un carusel al claselor sociale ºi al raselor. iniþial. tineri ºi frumoºi. flaut. o flacãra mea!) nu sunt deloc lãsate de-o parte. a ºeicilor înþelepþi. pestriþã. suita de poveºti este redactatã ºi lansatã pe piaþa culturalã). în timpul zilei. zebb. În opoziþie cu aceastã austeritate funcþioneazã precum un corn al abundenþei. apoi. Referinþele la lumea creºtinã dincolo de Mediterana sunt vagi ºi rare. când arºiþa se potolea în chenarul geografiei arabe. dar nu este exclusã nici lumea adolescenþilor bãieþi înainte sã devinã bãrbaþi. religiilor etc. din acest punct de vedere neexistând vreo ruºine sau culpã lingvisticã). Cea mai importantã practicã culturalã din suita O mie ºi una de nopþi este aceea a antitezelor aspre. dimensiunea unei corporalitãþi ridicatã la rang absolut. Bogãþia metaforelor sexuale depãºeºte cu mult calificativele prin care lumea credincioºilor ar putea fi caracterizatã. rãsucire. existã chiar o clasificare insidioarã în cadrul O mie ºi una de nopþi. austerã. aceastã corporalitate afrodisiacã este un dat al lumii femeilor. trupul fiind. întrucât poveºtile nu provin de acolo. iepuraºul fãrã urechi. întrucât practic. uneori. Sunt. de la minaret. specific spaþiului arab. considerat prin excelenþã pitoresc.. pe de o parte. ciupituri. unealtã. Una din ipotezele pe marginea originii povestirilor din suita O mie ºi una de nopþi este aceea cã naraþiunile provin din folclorul meddah-ilor. Apoi erotismul se desfãºoarã numai dupã un ritual nuanþat. Alte povestiri provin din folclorul prizat în spaþiul bazarului. Ruptura existã. joacã. indiferent cã este vorba despre ºeici înþelepþi ori despre asceþi care trebuie sã exorcizeze un pãcat de odinioarã. ºi cei nevolnici ºi zãbavnici la pat. personajele masculine (ºi nu cele feminine) sunt marcate de o credincioºie asprã. Dar mai ales antiteza definitorie a suitei de poveºti este aceea între fundamentalismul religios ºi credinþa asceticã. totuºi. vizirilor (care. cu prilejul unor oficiale descãrcãri psihice ale maselor antrenate în poveºtile cu pricina. pe de altã parte existã lumea celor mai puþini ºcoliþi ºi munciþi livresc (deºi chiar ºi aceºtia. ºi nuclee epice dependente de spaþiile portuare. Ierusalimul este amintit mai rar. Al treilea oraº-cheie în suita O mie ºi una de nopþi este Cairo. apoi Bassra (la buza Golfului Persic) ºi Mekka (pe margine asprã a Mãrii Roºii). alcãtuit din musulmani. pânã la împreunarea propriu-zisã. evrei ºi creºtini. sexuali. nu sunt analfabeþi. dar pot fi ºi tineri ori maturi). afrodisiac. iar desfrânarea (în sens paradisiac. trimiterile sunt la Africa neagrã. dar numai la nivel teoretic.narativ dominat de figura califului Harun Al-Raºid. Sã le iau la rând. la spaþiile din Caucaz ºi la Bizanþ. (nu lipsesc. pe mare. provenite din medii extremorientale ºi calchiate pe temele proprii toposului din O mie ºi una de nopþi. totuºi. nici termenii tehnici. De la Bassra erau iniþiate cãlãtoriile spre India ºi China. aceasta în ceea ce priveºte geografia unui Nord limitativ pentru spaþiul narativ matricial. seara. sunt. lucrurile sunt evidente. Pentru graniþele de jos. pãrintele luminii. prin care sunt definite douã tipuri de bãrbaþi – cei viguroºi. precum vulvã. Existã apoi referinþe destule. de unde provin majoritatea sclavilor-actanþi în suita de poveºti. Pe de o parte funcþioneazã lumea livrescã a cãrturarilor ºi erudiþilor. între populaþia urbanã care apare în poveºti. fundamentalistã. cei aflaþi la senectute sunt excluºi (de altfel. lumea cu pricina fiind consideratã una prea puþin rafinatã faþã de extravaganþa voluptuoasã a lumii arabe. însã. la graurul mut. Lumea din spaþiul arab este stratificatã în ierarhii limpezi care. tãioase. Existã. Din interiorul continentului erau iniþiate cãlãtoriile spre spaþiile orientale mai apropiate legate de actualul Afganistan ºi Pakistan etc. Fiind un spaþiu prin excelenþã musulman (chiar dacã îngãduitor faþã de celelalte religii. ºi moravurile lejere. izvorul harurilor etc. lascivitatea ºi senzualitatea opulentã practicatã de personajele care apar în poveºti. busuiocul podurilor. unic împlinitor. la vremea când. provenitã din felurite spaþii adiacente. naraþiunile fantastice. fie ºi numai simpli cãmilari. muºcãturã. mozaicatã uman. însã. chiar dacã uneori foarte concise. dezmierd. cortul îndurãrii. chiar zgârieturi. de plãcere rafinatã) este acceptatã ca o treaptã esenþialã a ceremoniei erotice pe care se mizeazã pentru un final orgasmatic ºi împlinitor 77 . marcate de o umanitate stridentã. crãpãturã. care sunt de obicei bãtrâni. Exclamaþiile orgiastice (Yuh. de asemenea. Fireºte. demonstraþia care urmeazã este anevoioasã. concentrate ºi adunate datoritã schimbului performant de mãrfuri. din când în când împrospãtat prin masaj ºi parfumare. susanul descojit. Atenþie.

la brãþãri. topaz. cercei. uºi din aloe. adicã adulterin. curmalele. migdale. þintuieºte-mã în poala ta!). deºi sunã simplu: împletituri din zahãr cu unt. care fluctueazã în funcþie de tematica povestirilor. perfect acceptabile (Ia-mã. unde banchetul ºi ospeþia alcãtuiesc una din cutumele lumii arabe. pedepsele sunt drastice ºi demonstrativ-teatrale: unui bãrbat care comite adulter i se ciopârþesc buzele cu care a 78 sãrutat femeia altui bãrbat ºi i taie mãdularul. respectiv dur ºi grotesc. un climax general acceptat ºi validat ca atare. Din pricina cã lumea arabã este prin excelenþã una cultã ºi rafinatã. chiupuri cu flori exotice. apoi machiajul insidios. scot sonoritãþile excitante. Povestea vizirului Nureddin. lumea care o locuieºte. Mã opresc. mai cu seamã. dar existã ºi fãpturi fantastice. Lesbianismul ºi homosexualitatea. efriþii. despre care se spune cã sunt crânceni la împreunare. ºi a lui Ali-Nur. frunze de bananier. smarald. le sunt contrapuse veºminte de o luxurianþã provocatoare ºi decoruri sofisticate. întrucât sunt considerate ca fãcând parte dintre acþiunile voluptuoase ale trupului. ar putea fi scrise pagini întregi în care ºi numai vestimentaþia ar stârni exclamaþii de extaz. tocãturi. mizându-se pe asemãnarea lor cu niºte fructe falice. rodii. pietrele ºi metalele preþioase sunt nelipsite. Întrucât atunci când cuplurile de tineri ajung la apogeu. plãcinte cu lãmâie dulce. paste catifelate parfumate cu mosc ºi cu umpluturã. are lecturi de . Pentru cã în spaþiul arab. pui fripþi. Înveºmântarea unei fecioare ori femei frumoase alcãtuieºte un întreg ritual afrodisiac: de la rochia brodatã la ºiragul de la gât. Gemetele de plãcere nu au nici ele o mizã descalificatoare. mai cu seamã naratorul imediat ºi auditoriul sãu. dar ºi adolescenþii sunt pasionant de frumoºi. nelipsit din acest ceremonial (vopsirea ochilor cu kohl ºi înmiresmarea în straturi) ori coafura pretenþioasã (pãrul prins în mãtase ºi agrafe excentrice) etc. încrustate fiind (mãrgãritar. Este limpede cã toatã aceastã opulenþã funcþioneazã numai întrucât paradisul este considerat a fi aici ºi acum. ci exact invers: pluseazã pe deliciile lumii terestre. dulceaþã de chitrã cu zahãr aromat. aur.inclusiv cosmic. pepeni. se arde tãmâie. de pildã. La banchet se beau ºase soiuri de vin. gutui osmani. cingãtoare. toate oferite pe paturi de iasomie. Cât despre felul în care se gãteºte o fecioarã sau femeie în O mie ºi una de nopþi. lãmâi de Egipt. plãcinte. Sã vedem decorul mai întâi: covoare excesive. diamant. voal. Cât despre ºeicii deºertului ºi alþi pustnici care mediteazã aprig exclusiv într-ale spiritului ºi moralei. oaspeþii se spalã cu mai multe ape (de portocale. atunci când apar amintite sau sugerate. gogoºile numite îmbucãturile cadiului etc. curmale. dulceaþã de morcovi cu nuci aromate. anemone ori narcise. Peºtele se serveºte întotdeauna pe frunze de bananier. Tot de antiteza tranºantã ºi demonstrativã între lumea asceticã ºi aceea a opulenþei senzoriale þine apetitul culinar al personajelor din O mie ºi una de nopþi. Varietatea fructelor încununeazã ospãþul. sã spunem. exclamaþiile afrodisiace fiind. piersici de Oman. Vestimentaþia ºi decorul este la fel de demonstrativ încãrcat în O mie ºi una de nopþi ºi face parte tot din uriaºa construcþie de tip carpe diem existentã în cel puþin jumãtate din suita de povestiri. în chestiunea voluptãþii corporale. erotismul nu este o culpã. jad. dovleci umpluþi. Anis AlDjalis. santal ºi abanos. cornalinã). de trandafiri). ci abuziv. Dulceþurile ºi jeleurile nu sunt de prisos nici ele: jeleu de caise. este adevãrat cã atunci când erotismul nu este legal. dulceaþã de petale de trandafiri ºi flori de portocal. zaharicalele numite muºabac (adicã desfãtãrile gâtlejului). sarmale cu lãmâie. dar pentru virtuþile ei diafane. Hainelor simple ale slujitorilor pe viaþã ai lui Allah. nard. de pildã. ªi asceþii sunt niºte incluºi ai lumii arabe. Patiseria orientalã este fabuloasã. harbuji. nuferi sau înconjurate de mirt. indiferent cã este vorba despre aristocraþi sau oameni de rând. pentru a nu fi impuri în faþa deliciilor culinare ºi pentru a-ºi împrospãta papilele gustative. coapse ºi cur de iasomie. nu poartã o vinã. iamã. dimpotrivã. Despre perfecþiunea trupurilor tinere gãsim cele mai multe nuanþe în douã povestiri. divane. pilaf cu stafide. ci o culme. rubin. smirnã. mosc. de aceea. cu felii de lãmâie. însã. Clãdirile (palate sau vile) au întotdeauna grãdini cu havuz. printr-o întreagã geografie aromatã: mere de Siria. Arabii nu prin erotism percep cãderea din paradis. stafide ºi nucºoare. Frumuseþea fizicã este un ideal al acestei lumi neviciate de vreo moralã: fecioarele au carne de hurie. smochine. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin ºi în Povestea dulcei prietene. O altã antitezã evidentã este legatã de limbajul preþios ºi dulce. dânºii sunt niºte sfinte obstacole pentru a face ca viaþa sã fie preþuitã în bogãþia ei. stofe de mãtase ºi catifea. dulceaþã de curmale umplute cu migdale ºi cuiºoare. întreaga lume a poveºtilor se bucurã ºi se desfatã. Deliciile culinare sunt fãþiºe: miel umplut cu migdale. Pe de altã parte. chiar dacã nu sunt în prim plan. Între unii ºi alþii existã doar retoric o graniþã. Existã apoi o serie întreagã de ritualuri de aþâþare a simþurilor ºi de încãlcare a tabu-urilor sexuale europene. fiindcã lumea este a tuturor. Femeile. argint. aici.

au citit cãrþile de cãpetenie ale lumii arabe. El este aplicat pe ºi rostit cãtre cei urâþi. iar unele istorisiri sunt considerate a fi într-atât de suculente. actori secundari în naraþiuni. unui alt dizgraþiat i se strigã astfel: Fecior de târfã! Rod amestecat al tuturor ouãlor putrede ale nelegiuiþilor! Astfel de scene sunt rare. chiar dacã mai rar. sau au învãþat ºtiinþa stelelor ºi a zodiacelor. dar ele existã totuºi ºi funcþionarea lor este consideratã a fi fireascã: cei dizgraþioºi fizic nu au ce cãuta în lumea perfectã a frumuseþii arabe. Cocoºatul din Povestea vizirului Nureddin. Cu acest exemplu voi ºi încheia acest eseu axat pe demonstraþia legatã de o singurã practicã culturalã decisivã în suita O mie ºi una de nopþi: aceea a antitezei tãioase. Scena este durã ºi implicã o umilire decisivã (sexualã. drept care îl sancþioneazã decisiv. impotenþi. handicapaþi. Cei care povestesc se îmbie ºi se aþâþã la povestit dupã formule ceremonioase de o politeþe minunatã. umplându-l de dejecþii ºi ameninþându-l cã îl va face sã îºi mãnânce scârna ori cã îl va azvârli în groapa cu excremente. umanã) a cocoºatului redus la condiþia de avorton. Abia dacã eºti cât zebbul frumosului nostru stãpân. Aºijderea. Aceºti dizgraþioºi fac parte dintr-un infern pe care desãvârºiþii corporal ºi supraveghetorii acestora refuzã sã îl accepte. Cu alt prilej. fiindcã râvneºte la frumuseþea desãvârºitã ºi virginalã a lui Seth El-Hosn: Maimuþoiule.bazã. i se spune. încât vor fi scrise cu aur ºi pãstrate cu sfinþenie în arhivarium. existã în O mie ºi una de nopþi. limbajul grotesc. Inclusiv hamalul din Povestea hamalului ºi a celor trei fecioare mãrturiseºte cã a citit cãrþile poeþilor ºi a studiat cronicile. În paralel cu aceastã lume a politeþii ºi rafinamentului lingvistic. Efritul ajunge chiar sã îl scatologizeze pe ghebos. unde paradisul este tangibil. cãci lumea arabã sancþioneazã urâþenia fizicã în principal. 79 . Coranul în primul rând. punându-l sã stea toatã noaptea cu creºtetul în gaura umblãtoarei (closetului). ca sã zic aºa. prin grotesc ºi batjocurã. ºi alþi oameni simpli. a fratelui sãu vizirul ªamseddin ºi a frumosului Hassan Badreddin este tratat ca o fãpturã excremenþialã.

cunoaºte ºi trateazã personalitãþi.... se vor tãia balcanic raþe ºi gãini. violonistul capel-maistru se va plimba în bustul gol în propria-i curte. sã cadã o frunzã. Cu câteva ore înainte de sosirea lor perii covorul. dacã nu. 80 poveºti cu prinþi ºi prinþese.. ºi sus. vin negreºit partenerii de canastã. parcul. toaleta.. se vor sãdi arbori ºi flori. iubita clandestinã a câtorva actori. se menþioneazã în a treia. fãrã diplome de studii.. tragi puþin perdeaua ºi minute întregi priveºti afarã. sã moarã un fluture sau un peºte în acvariu.. plimbãrile cu barca. departe.. Radu. în spate. atomii de parfum. tu râzi. se precizeazã în a patra. în sfârºit. Pe peretele din dreapta.. dulceþuri. solfegiile. îºi continuã drumul cu tramvaiul ºi finalmente ajung pe jos.. de mici cutii neînsemnate ºi tuburi de ruj. o comodã ºi câteva sertare. primul kilometru de drum asfaltat. coama vopsitã îi joacã pe umeri.. pustiit. E medic primar. pudre. În fiecare dimineaþã... Alexandru cel mai palid copil pe care îl cunoºti va bate mingea câteva minute.. aºtepþi o miºcare. cu parcuri ºi castele fabuloase. confidentã a pictorului Da Messina. ai gustat din kekul cu rahat ºi nuci peste care Melany presãrase scorþiºoarã ºi praf de vanilie. primite de la doamna Marghit.. Toc. toc.. În buzunarul capotului. o urmãreºti cu privirea. ai cãrþile ce le înºiri în nesfârºite pasienþe.. Mâine tânãrul va reveni sã-ºi spele maºina. liebesromanele... feliile de tort cu glazurã. sã nu se observe vreo fãrâmã de mâncare sau vreun fir de praf”. se spune în prima biografie.. învãluit în somnolenþã.. rochia verde cu gulerul rãsfrânt. pe urmã ceasornice oprite.. balans de fire de pãianjen... din pãrinþi sãraci. sã zboare o pasãre.. care la rândul ei le are de la o doamnã greu de identificat. o supraveghezi prin mica fereastrã a cuptorului înþepând-o cu un ac sã-i simþi consistenþa.. te grãbeºti sã deschizi. pe divan... dupã masã..... Pe urmã. scrie în a doua.. bibliotecã pe patru pereþi.. pretutindeni bine vãzut. cu îmbrãþiºãri ºi sãrutãri ce se prelungesc din capitol în capitol... dar nu atât de ea cât de soþul mititel ºi grijuliu. propoziþiile lui elegante ai început sã le uiþi. Aºtepþi sã treacã cineva. cãci trece languroasa Cadânã. balul anual supravegheat de profesoare. þi le aminteºti pe toate.. asfaltul semãnând cu nisipul încremenit al unui deºert. pe stradã. te afli tot în spatele perdelei. supranumit ºi Þucu. portierele deschise. aproape nu-þi mai scrie.. În dupã-amiaza aceea dansaseºi cu Pamfil. Trece Cadâna pãºind continental.. doamna Weiss îºi va scoate la plimbare motanul cu coada scurtatã. stratul de pudrã. În ultimul timp totuºi s-angrãºat. nici o îndoialã. publicate sub pseudonim. eºarfa de mãtase cu buline mov.. portretul unei domniºoare. pelicula de ruj. mamã a unui fiu dispãrut. lãnþiºorul de argint cu inima bãtutã-n pietre. De acasã pornesc cu taxiul. spectacol de îndemânare ºi pedanterie. prin almanahuri.... nici un dubiu... de os.. pe etajerã. s-a-nvãluit în puf ºi perniþe. Joi. o întretãiere de glasuri. încãrcat de sacoºe ºi plase. meºa. suflet singuratec. Te încearcã un zâmbet fin ca o boare de vânt. foºnetul evantaielor. dar tu simþi prin torentul de vorbe adierea otravitã a minciunii. medicul de vis-à-vis va lucra iarãºi la gard... înspre coridor o uºã. Nu uiþi nici de prãjiturã.... dictoanele latine învãþate în liceu. italienii veniþi sã facã tunele. cinematograful cu nume grecesc. dupã ce te scoli ºi înghiþi câteva linguriþe de ceai..MIRCEA PORA Pe peretele din stânga o naturã moartã încadratã într-o ramã de bronz aurit. pe lateral gobelinuri ºi fotolii ºi peste tot. O umbrã pluteºte peste salcâmii încinºi de cãldurã... aºternându-þi pe faþã zâmbetul de circumstanþã. jocul firelor de praf. te-ai amuzat de decolteul doamnei Tarhopol. paharul de vin pe jumãtate bãut. E iarãºi liniºte pe stradã. cu ciorapi ºi ghete în pomul de Crãciun.... detergenþii alunecând pe parbriz.. el . un uliu sau o barzã. te aºezi la fereastrã. catâr amoros. umbre de amiazã. tapete. s-a obiºnuit cu concertele sinistre ºi poezia modernã. sta tolãnit motanul pe care-n realitate nu-l iubeºti. ai vrea s-ajungi bãtãtorul. se vor sparge cu metodã lemne.. Pe scaunele tapisate alunecã vagi raze de soare. luptãtoare pentru decolteuri ºi costume sumare de baie. conduce maºina cu mãnuºi. Renunþi cu un oftat sã mai pãºeºti. are casã cu scãri de marmorã ºi douã intrãri. “Doamne.. o discuþie din care sã mai prinzi un zvon. îndepãrtându-se de prototipul Maurice Chevalier.. Perechea distinsã se înclinã. Adela susþine cã-l iubeºte. dar acum e un moment solemn. În ochii ei verzi nu te-ai încrezut niciodatã. cafetiera. Peste drum cineva îºi spalã maºina.. O muscã bâzâie prin casã.. alãturi de batistã. jetul de apã þâºnind din vârful unui furtun cãrãmiziu. dar genunchii aproape înþepeniþi nu te lasã. aranjatã fir cu fir. se adaugã în a cincea. se aude-n uþã... autoare a unor delicate poezii..... înfãþiºând Mediterana ºi Pacificul. Nãscutã la Cavarna. întinzi ciucurii cu pieptenele alb.. cerceii. cei mici vor face pipi prin preajma lor. cercetezi vitrina cu lupa de Jena. parfum de toalete.

la tacâmuri.. schimbam din când în când vorbe îngheþate. când fierbinte... în bronhiile peºtilor. Când cerneala din stilou s-a terminat. balerina. În bucãtãria lui o ordine desãvârºitã.. trupul sãu fiind un laborator. sã mai facem o partidã. foile de indigo ºi culegerea de adagii latine.. fotografia omului cu care-ai stat douãzeci de ani. Statuarã în fotoliu. rãsuci gâturi ºi membre. doct... perdelele au uºoare-nfiorãri.. se aude un scârþâit de vioarã. uºa deschisã.. În partea dreaptã dicþionarele. Mi-e teamã cã nu m-am purtat întotdeauna faþã de ea aºa cum ar fi trebuit. slãbiciunile. o ceaºcã de ceai sau cafea. de sus. dar au ºi plecat?”. aparte. nimic. Îl vãd.. Cartofii se curãþã aproape singuri. luând pulsul gãinilor. deºi poate se credea. douã sãptãmâni. plutind în linii discret rubensiene. pe jos nici o scamã. vânzãtorii... un þãcãnit mecanic al pantofilor.. întinzi mâinile. L-au cãutat amândoi cu specialiºti ºi aparate.. La masa de scris stã zece-douãsprezece ore în ºir. aranjeazã geamantanele. În politeþea ei nu era niciodatã nimic artificial. coafura ei se lasã în valuri pe spate. nu se poate. zâmbitoare. goluri. râsete. Pendula bate ora zece. fotografia din perete a omului cu care-ai stat douãzeci de ani... nici un rest de mâncare. lumina se retrage treptat.. mai încolo vitrina. Eram atunci un maimuþoi necrescut. Nu a divorþat de soþ în timp ce acesta se afla în munþi. Odatã un ºoricel s-a strecurat printre persane. Eram într-o clasã micã de liceu când m-a luat pentru prima datã în oraº. Mãtuºa stã atunci retrasã. altera prãjituri ºi iubiri. patul fãcut.. o dungã impecabilã la pantaloni. Avea în gesturi ceva ce amintea de plutirea pufului de pãpãdie. ªi-o pune ca pe un colier în jurul gâtului ºi începe sã rãsfoiascã albume de artã. dintr-un turn al oraºului sau de-a dreptul din nori. în pulsaþiile animalelor de abis. de ceapã. Plãmânul stâng e format din plãci de irridium ºi cobalt. Dumineca dimineaþa. sã nu pãtez nimic în jur. oprindu-se. sare peste zaþul din cafele. Când gãteºte – se mai întâmplã ºi asta – îºi încinge mijlocul cu un ºorþ alb. stomacul sunt prevãzute cu circuite. Cânta biniºor la pian ºi vorbea cu uºurinþã germana. În partea stângã.. digestia bunã. E mereu preocupat de experienþe.. E foarte puternic.... unchiul se îmbracã ºi pleacã la piaþã. sã fiu atent la farfurii. de fapt. florile din vazã învãluie înserarea în petale sângerii. bibelourile. ca sã evite cunoscuþii. cerceii reci îþi joacã în urechi. friptura se învãluie în tonuri potolite de brun. zarzavaturile dispar în bulboanele supei. cercetând cu ochi expert legãturile de pãtrunjel.. soþia lui Gheorghe Ionescu. pe urmã se retrage cu acelaºi vârf ascuþit al peniþei. Rinichii. conduºi de instincte fãrã greº.. prize. dacã se poate deloc. Cu ochiul drept strãpunge dincolo de gheþuri ºi nori. Când iese pe stradã lumea resimte un salt violent al tensiunii.) Semaforul e verde. ploile plãcute. vesela nichelatã strãluceºte. ea mai scundã. maghiara. A locuit la noi ani mulþi. Mergeam grãbiþi.înalt. de duritatea granitului. piºcotul ºi ºpiþul în care arde o jumãtate de þigarã. orologiile exacte... înroºi obraze. dantelele. nici mãruntã ca o gâzã. Stau într-un scaun ca întro cãldare cu pãianjeni ºi spini. printre coralii barierelor australiene. sârba.. preocupat doar de imensitatea gheþurilor din sufletul sãu. în tremurul genelor. prãjituri. cam odatã la cincizeci de ani. de undeva. 100) 81 . bat pe toate fronturile în retragere. cu ochelari. Le-a ghicit repede cozilor de topor cu grade prostia. Repet. se plimbã prin sufragerie. “Doamne. În timp ce ne aºezãm îmi spune sã vorbesc puþin. prin deºerturi unde totul e îndepãrtat ºi iluzoriu. numai goluri. Cine-i vede chipul nu i-l mai uitã niciodatã. Un om ca el apare rar. Informatoare n-a dorit sã fie. pisica adormitã. Are un mers al lui. de ridichi. Bãrbia lui se miºcã repede. se ridicã de la masã ºi din coºuleþul cu mânere scoate vipera. în aburul sângelui ce aleargã prin vene.. imaculat. dupã duº ºi inspiraþii.. cedeazã la preþuri. sã nu mã scobesc în dinþi. ºerveþele. Într-un fulgarin alb. comutatoare.. cu predilecþie. pot liniºtit sã vorbesc despre unchiul. un fluture s-a lipit de lampã. imensa ignoranþã. îi auzi glumind. gãsindu-l în cele din urmã ascuns într-o coardã de vioarã. peste planetã e rãcoare. Prin aerul vibrant îi vezi aranjându-ºi formaþiile. mi-a fost un sprijin moral permanent. parcuri ºi pieþe rãmâneau în urmã. un institut al preciziei. taxele cãtre stat parþial achitate. parcã pe un alt tãrâm. Târgoveþii. spunându-ºi pe numele mic. desenul macrameului. morcovii mi se (continuare în pag. Coloneii securitãþii n-au speriat-o. Credea în Dumnezeu fãrã exagerare ºi oricând îþi putea spune adevãrul în faþã.. totul. Intram în restaurantul unde are întotdeauna o masã rezervatã. simt în privirea lui ceva încremenit. e când uleioasã. voci amestecate. copiii reuºiþi. Poate paraliza memorii. la pânzele lui Rembrandt ºi Rubens. reuºeºte. O ia pe drumul cel mai lung. Nu era nici înaltã cât un turn.. dimpotrivã l-a ajutat cu bani. Supa alunecã pe gât. vâneazã cu peria fire infime de praf. în himerele paleo-geologice. Rãmasã vãduvã nu s-a mai recãsãtorit deºi cererile n-au lipsit. grafice. (Nu a fost o frumuseþe “Tuºa Leli”. unchiul pãrea un explorator polar. detectând otrava din ciuperci. în loc de inimã are un motoraº ce funcþioneazã cu praf de piatrã-ponce.. piciorul mesei. cu ochiul stâng pãtrunde-n porii pielii... ficatul. e un ins foarte puternic. Se plimbã un timp prin India. acum din nou atât de apropiat de mine. pisica se arcuieºte.

Aici gãsim secvenþa cea mai punctualã a demonstraþiei. invenþie. 2008). Din motivaþiile de la început. 1998) a volumului lui Derrida. un cvasistudiu despre fenomenul generat de gândirea lui Derrida în câmpul cultural european ºi american. aºa cum avea sã arate amplu Hegel în estetica sa. în principiu. cu un termen al lui Croce. Iniþiativa de a oferi atenþie într-un volum tematicii generoase a poiesis-ului rãmâne. spre unul profund. al speculaþiei ºi poieticii gândite pe “un temei al Fiinþei“. admirabilã cum. Un al doilea pilon al edificiului speculativ îl constituie fenomenologia “rostului poetic” preluatã din cartea lui Mihai ªora. Baudelaire ºi Mallarme. Teoriile estetice ale poetului francez. dar revenind permanent la autorul Tinerei Parce. este de apreciat ºi apropierea de nivelul profund al unei poetici ontologice. titlul cãrþii preconizeazã geneza operei literare ca produs artistic în general ºi nu doar cu trimitere vectorialã la poezie ca formã particularã de expresie artisticã. Bun cunoscãtor al operei lui Paul Valéry. cu titlul Facerea poemului. se trece prin aºteptare. Khora. De la gradul 0 enunþat în capitolul cu titlul “Poezie ºi stare poeticã.Poetica si poietica ) ) ) ) ) ) ) ) . divizat în cele douã secþiuni “Geneza operei literare” ºi “Cãrãri cãtre o po(i)eticã în temeiul fiinþei” este sincron cu ideea naºterii graduale a poemului. aceasta putând fi luatã chiar ca porþiune de sine stãtãtoare a cãrþii. Miza cãrþii este atinsã de autorul ei fãrã rest. asumatã de autorul acestui volum. nu doar academicianul. Piteºti 2008). evident bilingvã ºi ea. pânã la modalitatea de înfiinþare pentru care depune mãrturie poiesisul. apãrut într-o primã formã în 1985. cu o nuanþã evident heideggerianã. Repere spre o poieticã (editura Paralela 45. autorul oferã o demonstraþie limpede în dezvoltarea cãreia partea teoreticã este întotdeauna susþinutã de exemple relevante. Pornind de la termenul lui Valéry de poiesis. începuturile poemului”. este extensia unui studiu dedicat operei lui Paul Valéry. Prin urmare. Deºi autorul reuºeºte sã atingã ceea ce ºi-a propus în Argument. de la poemul cu primele gesturi de a se face prezent se ajunge la Poem. O omisiune care ridicã un semn de întrebare asupra acestei duble reducþii: pe de-o parte. nu este problematizatã în volumul de faþã. Geneza operei literare. Deºi numãrul paginilor este de 169. cea dintre genezã ºi viziunea lui Paul Valéry asupra ei. sprijinindu-se totodatã. iar perspectiva abordãrii pleacã de la un prim nivel numit. pe alte teorii derivate din scrierile lui Valéry ºi care aparþin cu precãdere grupului “Tel Quel” ºi experienþei estetice ºi hermeneutice a lui Hans Robert Jauss. traducerea ºi Cuvântul înainte fiind realizate de însuºi autorul postfeþei. drumul cãtre originea operei literare ia direcþia liricii moderne staþionând din când în când la Novalis. Sarea pãmântului în tandem cu un poem al lui Lucian Blaga în care va gãsi o corporalizare a acestui rost 82 poetic. “poeticã empiricã”. Corpul cãrþii. Poe. urmând o ordine asemãnãtoare cu cea pe care o gãsim în lectura lui Heidegger aplicatã poemelor lui Holderlin. Teoria despre poiesis a lui Valéry. însã. Relevant mai ales pentru înþelegerea filozofiei lui! Studiul este de fapt o postfaþã care însoþeºte versiunea tradusã în românã (la editura Scrisul Românesc. de pildã). inspiraþie. autorul ºi-l ia drept cãlãuzã pe nimeni altul decât Heidegger cu ajutorul cãruia va trece poiesis-ul prin gândirea greceascã ºi filozofia limbii. Distincþia între formele de miºcare ºi exteriorizare ale spiritului (din care face parte ºi romanul. vizând analiza procesului de creaþie ºi receptarea lui devin pentru Marius Ghica lentila prin care va indica originea operei literare sui generis. egalitatea dintre opera literarã ºi poezie. mai puþin. e adevãrat. Asta ca sã avem o perspectivã de ansamblu ºi asupra a ceea ce a fost Derrida omul. stabilitã prin folosirea “cu largheþe“ a unui “curriculum v i t a e ” º i a u ne i b i b l i o g r a fii realizate de Geoffrey Bennington. Craiova. “Derrida sau a gândi altfel” Tot Marius Ghica a publicat Derrida sau a gândi altfel (editura Paralela 45. în ciuda meritului mare al acestuia ca fondator al unei noi “ºtiinþe” a poeticii cu reverberaþii majore asupra posteritãþii. Piteºti. Pentru acest al doilea nivel. balans poetic între sunet ºi sens pânã la a identifica valoarea lui de construcþie a sinelui. . este probatã elocvent în Tânãra Parcã. cititorul gãsind în continuare o variantã în francezã ºi o cronologie. Trakl sau ªtefan George. autognozã ºi mai departe. iar pe de alta. de altfel. serios în referinþele critice. Cristina Miloº Titlul cãrþii lui Marius Ghica. conþinutul studiului propriu-zis se rezumã la o micã parte din suma acestora.

ci cã este tocmai o exploatare a moºtenirii tradiþionale. Repere spre o poieticã. dar. autorul lasã însã loc unor confuzii. la problema transgresãrii discursului. Este un truc derutant folosit pentru a preciza miºcarea de “punere în diferenþã” a termenilor opoziþiei clasice “trecerea de la disjuncþia negativã (nici-nici) la forma identitãþii în diferenþã (ºiºi: limbajul este ºi vorbire ºi scriere. este sugerat. metafizice. conºtientizeazã dificultatea de a da “cheag” unui discurs care propovãduieºte tocmai diseminarea. iar faptul cã autorul face o sintezã a gândirii lui Derrida ºi nu se opreºte exclusiv asupra volumului însoþit. mult prea evaziv ca sã lãmureascã într-o privinþã sau alta. este o confirmare a acestei încercãri. tari. nu mai numim ceea ce deja a fost numit ! O altã confuzie se creeazã prin folosirea unui joc de cuvinte care constã în ataºarea unui prefix la mult cunoscuta “diferenþã” din lexicul gânditorului. Un traseu al acestei sinteze poate fi urmãrit lesne pentru cã autorul aminteºte în treacãt toþi termenii (cu unele excepþii) fundamentali ai gândirii lui Derrida. dar nelipsitã de o piatrã de încercare. 83 . aceea cã deconstructivismul lui Derrida ar fi nihilist. Vinul cel bun însã este lãsat la final. Nu despre o punere într-un ethos al indiferenþei. În aceastã nouã luminã este ridicatã crearea înºelãtoare a sensului generat de discurs. prefix plasat în sintagma “ethos al indiferenþei”. cã raportul lui Derrida cu trecutul metafizic nu este unul de tip nihilist. cititorul are nevoie sã fie lãmurit asupra “dimensiunilor aventurii deconstructivismului”. de asemenea. Dintr-o prea puternicã dorinþã de atingere a nodurilor esenþiale. ignoranþei. bazatã pe principii predeterminate. ºi anume.necesitatea unui astfel de text de gardã este aproape imperativã. Ceea ce este bine subliniat pe o porþiune destul de extinsã a prefeþei este capcana în care se poate cãdea în lectura acestei opere. Problema nu cred însã cã este de pus în termenii aceºtia. Una dintre ele este aceea cã. Provocarea nu cred cã este de a “da cheag unei experienþe a scriiturii care cultivã deliberat pulverizarea discursului ºi a scriiturii”. Despre Khora. pentru pãstrarea claritãþii. ºi sensibil ºi inteligibil etc. Este o formulã care nu vine în sprijinul înþelegerii ºi lãmuririi. când autorul cãrþii Geneza operei literare. pentru cã problema speculaþiei interpretative pornitã din acest cuvânt de origine greacã. ci deconstruieºte pentru “a reinventa un alt mod de a fi ºi de a gândi“. Pentru cã Derrida este puþin tradus în românã. Deºi Marius Ghica vorbeºte despre transgresarea discursului ºi refuzul gândirii de tip formal. este menþionatã abia spre sfârºit. Or termenul îi aparþine fãrã dubii acestuia din urmã. ci despre punerea în diferenþã. citeºte ºi interpreteazã în experienþa scriiturii lui Derrida. dar revine constant. încearcã sã explice noþiunea precizând “numim suplement” ºi urmeazã mai apoi o parafrazare a ceea ce Derrida însuºi numea suplement. cu corecþia cã acesta nu “sporeºte Fiinþa”. în acelaºi timp. ci de a-i identifica mecanismul. îºi apropie idiosincraziile cãrora le dã corp solid în acest titlu de întruchiparea omului poietic în profilul celui care gândeºte. amintind de “suplement”. este vorba.)”. ancorat în contextualizare necesarã. nu rãmâne decât sã aflaþi singuri.

Dacã vii aici.ªtefan Damian G. care te aºteaptã. puþin. Goangã. Dragomir iar Panaitescu este la Roma ºi îl aºteptãm sã revie. Poate va reveni la Cluj în anul viitor. se gãsesc cu foarte mari dificultãþi. Fiorenza s-a cãsãtorit în august 1945 cu un inginer ºi are o fetiþã de nouã luni. de acum trecute. Adaog cã voi profesorii de misiuni strãine. Calde salutãri de la noi. Voiu arãta scrisoarea ta ºi celorlalþi colegi. În vechiul local funcþioneazã acum Universitatea de limbã maghiarã. s’a dus pentru totdeauna. când s’a refugiat. poate ºi Dvs. Fiorenza este profesoarã de englezã. ca ºi noi. ca ºi francezii. Giuglea. (în româneºte în original). Vã dorim Dvs. Cluj Scumpã Doamnã Serra. (Original în italianã). atât de bunã altãdatã. G. ºi Dlui profesor de aici încolo o vieaþã liniºtitã ºi seninã care sã vã odihneascã de suferinþe fizice ºi morale. mai suntem eu. Forþe mai puþine. Adresa þi se va trimite peste douãtrei zile. Am auzit cã Dvs.III. Bezdechi. doamnei Serra. Eu aº vrea sã vii la Cluj pentru a imprima cu autoritatea ta incontestabilã. Eu cred cã o schimbare de atmosferã. “15 martie 1947. Acum se aflã mai bine. Fin’allora – un affettuosissimo abbraccio… ºi sãrbãtori fericite þie ºi carissimei noastre. þi-ar crea ºi þie ºi doamnei Serra o stare sufleteascã sãnãtoasã. când aþi venit 84 în România. Academia este la Braºov încã din 1940. P. Maria ºi Giorgio Giuglea. Dintre cei vechi. 1947 Iubite Serra.” În acelaºi plic se gãsesc ºi urmãtoarele rânduri scrise de G.Scrisori inedite Intelectuali români în corespondenta cu Giandomenico Serra (II) ) ) ) ) ) . Ne vei procura la toþi o deosebitã satisfacþie. sã te bucure. Dar sã sperãm cã anul viitor va fi mai bine. veþi primi desigur o . cel puþin pentru cinci ani. întunecatã de timpul negru care. Doamnã aþi fost bolnavã dar cã din fericire acum sunteþi bine. chioar dacã am scris-o cu toatã inima. Acum cã totul a trecut ºi sperãm cã cu timpul toate vor fi uitate. O vedere dea noastrã s-a întors de la Cagliari în timpul rãzboiului. Scrisoarea aceasta va ajunge la voi în zilele Paºtilor. eraþi refugiaþi. Scrisoarea soþiei mele a fost începutã încã în luna Ianuarie! Am tot aºteptat sã aflãm exact unde sunteþi. Aºa sper: speranþã mai existã. Fiorenza. Cu altã ocazie îþi voiu mai scrie ºi alte detalii. Soþia lui a fost grav bolnavã de nervi. multe suferinþe de când nu ne-am mai scris. alimentele foarte scampe în comparaþie cu veniturile profesorilor. Auger. Au trecut atâþia ani ºi multe. caracterul de veche valoare a culturii ºi limbii italiene. Îþi dau o ºtire care aº dori mult. Academia de Înalte Studii Comerciale. am putea reîncepe activitatea filologicã. ne gândim sã reluãm corespondenþa cu dragii prieteni de diparte. acum cu rechiziþiile. GIUGLEA Scrisoare de mânã.Marina. Într’un consiliu al Facultãþii am propus eu ºi toþi membri au aprobat sã fii invitat a relua catedra de Italianã. Universitatea din Cluj «Regele Ferdinand» Cluj. Astãzi am primit epistola ta ºi am avut o zi fericitã. Anca . Anca Marina. Tot la fel ca ºi dupã celãlalt rãzboi. sperãm. toþi cinci. Îmi pare bine cã ai primit cãrþile mele. de la toamnã. suplinitoare la liceul “Regina Maria” care funcþioneazã – sãrmanul – într-un local de ºcoalã elementarã. Haºeganu este la Braºov. Viorica Lascu . locuinþele. Plic cu antet: Seminarul de Filologie Romanicã. Paul Sadeanu. Ce fericiþi am fi sã ne revedem la Cluj! Dacã este adevãrat cã este posibil sã vã întoarceþi! Scusaci-mi foarte mult tot mai sãrmana mea italianã. mult. Giuglea: “22. De acum înainte ne vom scrie mai des ºi probabil cu mai multã seninãtate. viaþa este grea. Noi suntem relativ bine.S.

Vã rugãm sã trimiteþi contribuþia Dvs. Al. Contribuþiile nu vor trebui sã depãºeascã douãzeci de pagini. în volumul care este în pregãtire. Rosetti. care pe lângã judecarea operei candidaþilor ºtii ºi ce ne trebuie în deosebi la Cluj. Expeditor: (Sextil Puºcariu). ce va avea loc Sâmbãtã.. Þinutã de rigoare pentru Dracomani / veºmântul bunei dispoziþii.I. la 30 septembrie 1958. dar apoi. G. Cu acest prilej. Te rog dar sãmi scrii opinia d-tale. cele mai distinse salutãri. Bartoli. Cu sãrutãri de mâni pentru d-na Serra ºi cu veche prietenie al d-tale devotat (Semnat): Sextil Puºcariu. ss. Spre a avea mai mare libertate.” * În acelaºi plic se aflã o schiþã de rãspuns scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Facoltà di Lettere e Filosofia. dupã pierderea mult regretatului coleg Drãganu. “Bucureºti. Vuolo. ca sã ajungã la d-ta.). Domnule. mai bunã ca a noastrã de aici. Expeditor: A. Azi e duminicã. D. De obicei pe vremea aceasta venea Serra la mine. cine ar putea înlocui pe Serra la catedrã. la Cagliari. ROSETTI Scrisoare scrisã la maºinã pe hârtie cu antet: Academia Românã Bucureºti.1940. situaþia financiarã ar fi mai bunã. Rosetti. vã rugãm sã primiþi. A. “Cluj. Iubite amice. Profesorul Iorgu Iordan.” * Scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. eºti d-ta. pânã la 1 ianuarie anul viitor. Muzeu ºi Dna Limba Românã au onoarea a vã invita la repetiþia gene r a l ã a naºterii fetiþei lor Dacoromania. Dupã cum þi-am spus înainte de despãrþire. G. expresia sentimentelor noastre cele alese. Chiar pânã la Septembrie ar fi timp. Ferrero. decoraþiile spiritului. (Original în italianã). Expeditor: Sextil Puºcariu. Bertoni îl recomandã de asemenea numai pe el. articolul nu ar trebui sã depãºeascã 20 pagini tipãrite în octav. Astfel. Distinse Domn ºi dragã confrate. pe Dr. profesor titular de filologie romanicã la universitatea din Bucureºti. deci tot un Muzeist). membru al Academiei Republicii Populare Române ºi în prezent Rector al sus-amintiteti Universitãþi. ss. sã-i spun ce mi-au scris din Italia cei cãrora le cerusem sfatul. Am fi cu toþi amicii d-tale bucuroºi sã ne scrii cum te simþi în noul d-tale post ºi dacã gândurile þi se mai abat uneori la Cluj. 85 . vã rog sã primiþi. va sãrbãtori. L.: Bucureºti. Prof.Toþi sunt de acord cã va fi greu sã gãsim pe cineva care sã fie în acelaºi timp linguist. Data trimiterii lor a fost amînatã de la 1 ianuarie la 15 martie 1958. Procopovici. Merlo. redacþia noastrã se va ocupa de corectura ºpalturilor. Serra. Ai timp pânã la Iunie sã faci toate calculele. îl recomandã numai pe Alessio. Astãzi viu eu la Serra.remuneraþie ºi de statul vostru. În numele Comitetului de iniþiativã. adãugând cã aceasta e ºi pãrerea lui Vidossi. al ºaptezecelea an de viaþã. cel care ne poate da în deplinã cunoºtinþã de cauzã cel mai bun sfat. În aºteptarea rãspunsului dvs. Scrie: G. care i-a fost elev ºi pe care singur ni-l recomandã Ortiz. la orele 20. am preferit sã-þi scriu eu în particular. dupã o întâlnire cu Ortiz. precum ale noastre trec adesea mãrile. 4. Cu bine ºi auguri.G. pe hîrtie fãrã antet. Pentru Comitetul de iniþiativã. vã invitãm din nou sã colaboraþi la volumul «Mélanges Iordan» care îi va fi oferit cu ocazia împlinirii a ºaptezeci de ani. Rosetti. spada ironiei /. care a luat ºi avizul Ministerului. distinse Dle professor ºi Ilustru Coleg. în apartamentele lor din Str. “D. (Acad. Rosetti). 28 ianuarie 1958.” * SEXTIL PUªCARIU O invitaþie scrisã la maºinã pe hârtie fãrã antet. prietenii ºi foºtii discipoli s-au gândit sã-i ofere un volum miscellaneu. ROSETTI Scrisoare la maºinã. literator ºi un reprezentant atât de multilateral ºi profund al culturii italiene ca cel pe care ni l-a furat Universitatea din Cagliari. în 15 Ianuarie. care are o pãrere bunã despre Alessio. Suntem fericiþi sã publicãm contribuþia Dvs. Comunicãrile pentru “Dracomania” se trimit în scris pânã Sâmbãtã dimineaþa la orele 10. Elisabeta 23. Considerând cã scrisoarea noastrã din luna iulie nu v-a parvenit. 25 iunie 1957 Distinse professor ºi ilustru Coleg. Expeditor: A.” * Al. iar nu decanul (care este acum. În aºteptarea rãspunsului Dvs. e pentru G. sã-mi spunã ce-l preocupã ºi sã-mi arate scrisori primite din Italia. Întrebându-i în special de Alessio – pe care l-am cunoscut personal la Cernãuþi ºi care mi-a fãcut o bunã impresie – am primit referinþe bune. deºi ei îl gãsesc ceva cam grãbit ºi prea cutezãtor în etimologiile pe care le dã. pe care sã o pot împãrtãºi ºi colegilor. Date fiind condiþiile tehnice ale tipãririi ºi cu scopul de a preîntâmpina orice întârziere. Text în francezã. Al.

“Cagliari, 27 Martie 1940. Prea Stimate ºi Iubite Amice ºi Coleg, ca întregire la scrisoarea mea adresatã Domnului Puºcariu ºi ca rãspuns la scrisoarea foarte amabilã pe care aþi binevoit sã-mi trimiteþi însãrcinîndu-mã cu exprimarea pãrerii mele despre candidaþii la catedra de limba ºi literatura italianã la Universitatea Voastrã ºi oarecum ºi întotdeauna încã a mea – cel puþin pentru drepturile câºtigate ale inimei – Vã spun: Domnul Carlo Dionisotti s-a hotãrât definitiv de a primi propunerea din partea Dlui Bartoli, a Dlui Vidossi ºi a mea la candidatura Dsale la catedra sus numitã. Pot sã afirm cã numirea lui ar fi un câºtig fie pentru catedrã fie pentru Universitate, fiind Dl Dionisotti temeinic pregãtit în domeniul istoriei literaturii italiene, încercat de o lungã ºi variatã experimentare în învãþãmântul fie secundar fie universitar, foarte corect, foarte conºtiincios ºi de o rarã amabilitate. Ca o simplã sugestie – despre care Dvoastrã ºi Colegii vor þine seama pe care (o) cred de cuviinþã – aº propune de a cere direct sau indirect de la candidaþi o amãnunþitã expunere a activitãþii lor urmatã de prezentarea lucrãrilor ºi titlurilor de studii. Facultatea ar avea astfel prilejul de a se informa ºi hotãrî singurã într’o chestie atât de delicatã ºi atât de grea. Din “curriculum vitae” al fiecãrui candidat ºi din lucrãrile lor vor eºi la ivealã în lumina judecãþii Voastre însuºirile ºi cunoºtinþele candidaþilor, aºa cã veþi putea alege fãrã ca nimeni sã se poatã supãra de dreapta cerere ºi de drepturile Dlor Voastre într’o chestie care singuri Vã priveºte (sic!) ºi în care Voi singuri veþi putea alege soluþia cea mai potrivitã pentru Catedrã ºi pentru Facultate. Rãmân cu cea mai desã86 vârºitã afecþiune, cu cel mai

sincer devotament amical ºi colegial al Dvoastre.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Sextil Puºcariu. “Bran, 19 Iulie 1940. Iubite Amice, Nu-þi pot spune cât bine miau fãcut rândurile trimise. Toatã generozitatea d-tale ºi toatã dragostea sincerã pe care o pãstrezi poporului românesc ºi prietenilor pe care i-ai lãsat la Cluj izbucneºte din aceastã spontanã revoltã sufleteascã pentru nedreptatea ce ne-a lovit atât de crud. În clipe grele se cunosc prietenii adevãraþi! În Cernãuþii invadaþi de haosul asiatic am petrecut doisprezece ani fericiþi ai vieþii ºi tinereþii mele; în Basarabia a rãmas mama colegului Giuglea; dincolo de Prut a rãmas o parte din inima ºi trupul nostru. Dar bun e Dumnezeu ºi nu va rãbda ca sã þinã mult o nedreptate strigãtoare la cer. Nãdejdea noastrã se îndreaptã spre voi, fraþii noºtri mai mari, care ne veþi ajuta sã punem hotarele Europei estice acolo unde rãsunã cele mai rãsãritene sonoritãþi latine. Dorind din tot sufletul o înaintare victorioasã armatelor voastre, îþi strâng mîna cu veche prietenie – ºi te rog sã comunici dnei Serra omagiile mele. Sextil Puºcariu.” * Scrisoare la maºinã pe hârtie cu antet: Rumanisches Institut in Deutschland. Berlin – Charlottenburg 9. Expeditor: Sextil Puºcariu. “28 Februarie 1942. Dragã Serra, Prin Dl. Ion Guþia am primit ieri scrisoarea D-tale scrisã la 5 decembrie 1941. Ea a deºteptat în sufletul meu atâtea amintiri scumpe încât

þin sã-þi rãspund imediat ºi sã-þi mulþumesc pentru cuvintele de adevãratã prietenie pe care mi le-ai trimis. De când ai pãrãsit Clujul s-au întâmplat atât de multe lucruri, încât pare cã au trecut decenii ºi nu abia câþiva ani. Pe mine soarta ºi dorinþa de a fi util þãrii mele m-au împins la Berlin, unde am întemeiat un Institut de Culturã Român ºi unde fac cursuri de limba românã la Universitate. La vârsta mea – ºi împrejurãrile prin care am trecut n-au contribuit ca sã întineresc – munca continuã ºi grea pe care trebuie s-o prestez începe sã fie apãsãtoare ºi de multe ori mã apucã dorul de Muzeul Limbei Române ºi de prietenii pe care i-am lãsat în þarã sau care au ajuns, ca D-ta, în þara lor de obârºie... Nu ºtiu dacã ai primit dela Sibiu volumul I din “Limba românã” apãrut dupã plecarea D-tale. Dl. Guþia îmi scrie cã la îndemnul lui Schiaffini s-a apucat el împreunã cu un domn Popescu, sã-l traducã în italieneºte ºi crede cã va fi publicat de un editor italian. Nu ºtiu dacã în baza vechii prietenii care ne leagã pot sã te rog sã citeºti traducerea lor, fie în manuscris sau în întâia corecturã de tipar? Îmi dau seama de timpul preþios pe care l-ai pierde cu lectura acestei traduceri, dar cartea mea poate þi-ar evoca multe din problemele care ne-au preocupat în ºedinþele dela Muzeul Limbei Române ºi din conversaþiile particulare de naturã linguisticã. Din partea mea aºi fi sigur cã revãzutã de D-ta traducerea ar câºtiga enorm de mult ºi cã în unele locuri ar putea fi omise chiar unele greºeli strecurate în textul românesc. Profesorul Kuen din Erlangen a tradus-o de curând în limba germanã ºi cu ocazia aceasta m-am convins cã unele lucruri puteau sã fie spuse mai clar sau mai just în cartea mea. Când ºi dacã voiu mai ajunge sã scriu ºi celelalte trei volume menite sã dea o sintezã

asupra limbii române, e o chestiune care nu mai depinde de voinþa mea. Din partea soþiei mele ºi din partea Liei, care momentan face pe lectoriþa de limba românã la Berlin, primeºte te rog cele mai bune gânduri. Radu, care s-a mutat la Braºov, este acum chirurg întrun spital de campanie pe frontul de Est. Pentru D-na Serra cele mai alese sentimente dela toþi ai mei ºi dela prietenul D-tale devotat, (De mânã): Sextil Puºcariu.” * THEODOR NAUM Scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Facultatea de Filosofie ºi Litere Cluj-Sibiu. Cabinetul Decanului. Expeditor: Theodor Naum. “Cluj, 31 Martie 1947. Scumpe Domnule Coleg, Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere din Cluj, discutând, în una din ºedinþele sale, chestiunea catedrei de Limba ºi Literatura Italianã dela aceastã facultate, ºi-a exprimat, în unanimitate, dorinþa ca D-voastrã sã reveniþi în þara noastrã, spre a ocupa din nou susamintita catedrã, pe care aþi ilustrat-o ani de a rândul înainte de rãzboiu. Consiliul a însãrcinat Decanatul sã intervinã în acest sens pe lângã Dv. Mã grãbesc dar a mã face interpretul dorinþei unanime a Consiliului, rugându-vã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã interesele ºi împrejurãrile vã permit a reveni printre noi ºi dacã acceptaþi a ocupa din nou catedra de Limba ºi Literatura Italianã dela Facultatea noastrã. Am dori ca rãspunsul sã ni-l comunicaþi fãrã prea multã întârziere, spre a putea lua din timp mãsurile necesare cu privire la soarta acestei catedre, la care am fi cu toþii fericiþi sã vã vedem întors. În aºteptarea rãspunsului Dv., adaug la salutãrile cor-

diale ale colegilor expresiunea propriilor mele sentimente de veche afecþiune ºi amiciþie. Prodecan, ss. (Th. Naum), ªtampilã. * În acelaºi plic se gãseºte o scrisoare dactilografiatã pe hârtie cu antet: Università degli Studi. Facoltà di Lettere e Filosofia Cagliari. Il Preside. Scrie: G. D. Serra. “La Maddalena di Fossano (Cuneo), 22. VII. 1947. Scumpe Naum ºi scumpilor Colegi, Întârzierea rãspunsului meu la chemarea D-lor Voastre ar avea rostul de a Vã însemna cât de mare a fost bucuria mea dovedindu-se câtã încredere se pãstreazã din partea D-lor Voastre în munca colegului ºi prieten întrucât întârzierea, cum era firesc, însemna atârnarea hotãrârii mele de decisiile Ministerului în privinþa condiþiilor în cari aº fi pus fie pentru drum de plecare ºi întoarcere fie pentru ajutorul în susþinerea vieþii mele la Cluj. Am primit ºtirea oficialã cã cererea mea de la Ministerul Instrucþiunii Publice a fost trimisã la timp Ministerului Afacerilor Streine, adicã vechiului Subsecretariat Direcþiunea Italiani all’Estero de unde pânã acum nici un fel de rãspuns mi s’a dat. Un prieten m’a telegrafiat de la Roma sã prezint cererea la Direzione relazioni Culturali Estero la care astãzi am ºi scris, dar n’am nici o speranþã cã domnii d’acolo se vor grãbi. În orice caz, aº primi de a pleca la Cluj numai pentru câteva luni, pentru un semestru ºcolar, ne intenþionând de a renunþa la catedra mea din Cagliari, întrucât simt datoria de a desvolta de acum înainte acea activitate stiinþificã pe care rãzboiul o împiedicase pânã acum. Vârsta înaintatã, neputinþa de a pãrãsi pentru mult timp scumpa mea nevastã sau de a o sili la un drum astãzi aºa

de greu, dorinþa supremã de a lucra în domeniul cercetãrilor mele ºi nemãrginitului material recoltat pânã acum mã fac sã renunþ de a reocupa pentru ani de zile catedra de limba ºi literatura italianã. Aº primi numai pentru câteva luni, pentru un semestru, pentru un an ºcolar cel mai mult, adus la aceastã hotãtâre numai de dorul de a revedea reîntors în mâna Românilor Ardealul ºi Clujul ºi de a îmbrãþiºa pe fraþii scumpi cu cari am trãit zile ºi ani de a rândul, cei mai frumoºi din viaþa mea. Dar ºi pentru o astfel de hotãrâre mi’ar trebui sprijinul Ministerului nostru care la alte poate cã trebuie sã se gândeascã în zilele negre de astãzi. De aceea Vã rog de a nu þine seama de dorinþele mele ºi de a Vã relua libertatea Voastrã în cât priveºte soarta catedrei vacante de limba ºi literatura italianã. Credincioºi în geniul nemuritor al culturii ºi ginþii Voastre, sunt sigur cã Voi reamintind jertfa ºi munca cinstitã pe care am depus în îndeplinirea datoriei mele la Voi, veþi hotãrî hotãrârea cea mai promiþãtoare de bine pentru toþi, fie pentru astãzi, fie pentru mâine. Sunteþi poporul ales al Europei pentru cele mai grele suferinþe cari ar sdruncina orice alt popor din Europa, dar din aluatul fermecat al Vostru istoriei Voastre în care Orientul ºi Occidentul îºi contopeazã zi pe zi ce trece mai mult se va ridica un viitor mai bun mai frumos pentru Voi pentru toþi. Am scris româneºte ca un barbar! Iertaþi-mã! Peste greºeli de limbã aº dori sã se deschidã în lumina ochilor Voºtri floarea recunoºtiinþei, iubirii ºi devotamentului meu total faþã de Voi, faþã de þara Voastrã glorioasã, faþã de viitorul Vostru care va fi mãreþ ºi ca rãsplatã demnã a tragediilor din cari V’aþi ridicat triumfãtori pe jertfa eroilor Voºtri.” 87

* N. BÃNESCU Scrisoare dactilografitã pe hârtie cu antet: Universitatea din Bucureºti. Seminarul de Bizantinologie. Expeditor: N. Bãnescu. “16 febr. 1940. Bucureºti. Scumpe Domnule Serra, Plecarea d-tale dintre noi – cu toate cã eu nu mai eram acum în Cluj – mi-a produs, þi-o spun sincer, un sentiment de adâncã tristeþã. Ai fost alãturi de noi toþi, 15 ani, în capitala Ardealului, ºi ai pus toatã munca sufletului dtale ales, ca sã clãdim acolo o temelie stiinþei româneºti, ºi nu cred cã e unul acolo care sã nu regrete din inimã aceastã plecare. Toþi te-au iubit ºi te-au preþuit, pentru marile d-tale însuºiri. Eu, printre cei d’intîi, poate ºi pentru potrivirea temperamentelor noastre, rebele la nedreptate ºi fãrã de legi. Am aflat târziu cã ai pãrãsit pãmântul Þãrii noastre, altfel te-ar fi însoþit încã de aici cuvântul meu de mulþumire ºi de urare cordialã pentru misiunea cu care ai fost onorat în patrie, ºi pe care o vei purta cu aceeaºi hãrnicie ca ºi pe aceea de la noi. Oameni ca dumneata, care sã ia viaþa în serios, sunt, din nefericire, azi tot mai puþini. Prietenia adevãratã, cu care te-ai apropiat de noi, ºi pe care nici odatã n-ai dezminþit-o, în toate împrejurãrile, ne-a fãcut sã te socotim ca pe-un frate. De aceea sufletul meu s’a întristat la vestea plecãrii d-tale ca la plecarea, departe, pe alte tãrâmuri, a unui frate iubit. Distanþa care ne desparte nu e prea mare, cu mijloacele tehnicei aiurite de azi. Împrejurãrile însã, nebunia ce suflã acum asupra lumii, bietei lumi purtate ca o turmã, din urmã, de cãtre câþiva paranoici, fac ca aceastã distanþã dintre noi sã-mi parã enormã. 88 Ceea ce mã mângâie, e cã

te voi regãsi în peregrinãrile mele prin splendida d-tale patrie, unde eram fericit, înaintea nebuniei de azi, sã colind þinuturile scãldate de soare, sã admir urmele trecutului grandios ºi sã cercetez imensele arhive ce închid o mare parte a acestui trecut, ce mã pasioneazã, ca ºi pe dumneata. Când Dumnezeu s’o îndura de creatura sa, ºi va face sã se ridice iarãºi dreptatea asupra oamenilor sãlbãtãciþi, îmi voi relua toiagul de pelerin – dacã nu va fi prea târziu pentru mine (cãci trec fulgerãtor anii) – ºi, ºtiindu-te în insula care atâta intereseazã ºi Bizanþul meu, voi trece, poate, la Cagliari, fericit sã cunosc de aproape romanticul þinut ºi sã te salut în persoanã. Poziþia – dupã câte vãd din splendida d-tale c. p. – e mãreaþã. ªi câte amintiri s’au cuibãrit în insula aceea, care a înfruntat vijelia mãrii ºi a oamenilor atâtea veacuri pe rând! Îþi expediez o comunicare fãcutã recent la Academia Românã – Maurocastrum – Mo(n)castro – Cetatea Albã. Ea închide în bunã parte amintiri genoveze, ºi te va interesa. Aici te supãrã lumea cu cerinþele ei – prezenþe la adunãri, conferinþe ce þi se cer mereu ºi alte prostii: nu mai e timp de lucru, cum aveam la Cluj. Apoi, biblioteca de Seminar nu are aici nimic, nici mãcar autorii bizantini (nici unul!), necum vreo carte strãinã etc. Sunt complet desarmat, nici la Academie nu mai e nimic, cãci Grecul care m’a precedat era un prost ºi nu avea habar de Bizanþ. Mã gândesc sã mã întorc la Genova, sã termin documentele ce am început ºi sã le tipãresc. Când? Dumnezeu ºtie. Încheind aceste rînduri, te rog, scumpe domnule Serra, sã esprimi d-nei Serra expresia celor mai devotate sentimente. Nu uita de a-mi mai da câte odatã veºti despre

d-voastrã. Al d-tale, N. Bãnescu. Bulev. Take Ionescu, 22.” * EUGEN TÃNASE Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase. “Cluj la 5.IV. 1957. Stimate Domnule Profesor, Neaºteptatele Domniei Voastre rânduri, pe care aþi binevoit a mi le adresa cu data de 14 ian. cor., mi-au fãcut o deosebit de mare bucurie. Ele m-au dus cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, într-o salã unde trãiau în frãþie cele aproape patru limbi romanice. Câte evenimente nu s-au petrecut de atunci, din care cel mai groaznic rãzboiul! Eu, cum ºtiþi, am plecat la Montpellier, unde dupã mai bine de patru ani mi-am trecut doctoratul de stat. Am prezentat o lucrare despre Modul Subjonctiv în limba francezã (335 p.) ºi o traducere criticã în limba românã a epopeii medievale La Chanson de Roland. Am fost apoi numit acolo lector. M-am întors în 1943 în þarã, unde mi-am continuat cercetãrile. Actualmente sînt asistent la catedra de limba francezã ºi filologie romanicã; în aceastã situaþie, lucrez pe amândouã liniile: de curînd am tradus pentru studenþii romîni Latina vulgarã a lui Grandgent. E cam veche, dar n-am cunoscut o alta mai nouã. Abia de vreo douã sãptãmîni am aflat cã ºi C. Battisti ar fi dat o asemenea lucrare. Aº fi vrut nespus de mult sã-l pot avea la îndemînã. dar... e greu. Aº putea îndrãzni sã Vã rog pe Domnia Voastrã sã-mi spuneþi pe scurt care e economia cãrþii lui Battisti? Este tot o lucrare fãcutã dupã planul celei a lui Grandgeant, sau e cu totul altceva? ªi ce pãrere aveþi despre tipãrirea în limba romînã a gramaticii lui Grangent? – care e cam veche, dar care nu a fost,

totuºi, înlocuitã, dupã cîte ºtiu, de altceva mai bun. Vã cer iertare, Stimate Domnule Profesor, pentru îndrãzneala luatã... Nu aº face-o dacã nu v’aº cunoaºte bunãvoinþa pe care aþi arãtat-o întotdeauna elevilor DVoastre, printre care îmi permiteþi sã mã socotesc ºi eu. Cu sentimentele cele mai alese, ºi cu aducerile aminte cele mai frumoase, al DomnieiVoastre, Eugen Tãnase. Str. 6 Martie 38, Cluj.” * Scrisoare olografã pe hârtie fãrã antet. Expeditor: Eugen Tãnase, str. 6 Martie 38 Cluj (Romînia).

“Cluj, 4.III.1958. Stimatã Doamnã profesoarã, Am aflat, cu deosebitã durere, nenorocirea care V-a încercat pe Dumneavoastrã, întîi, apoi pe noi, foºtii elevi ai nepreþuitului profesor Gian Domenico Serra. ªtiam cã Directorul Institutului de Lingvisticã din Neapole urma sã fie sãrbãtorit pentru lunga ºi rodnica sa activitate; ºi în loc, aflãm trista veste a dispariþiei sale. Am fost cu toþii rãscoliþi de trista veste, pentru cã soþul Dumneavoastrã nu ne-a fost, nouã elevilor sãi, numai un bun profesor, ci ºi un adevãrat pãrinte spiritual, gata sã încurajeze orice iniþiativã, oriunde o întâlnea.

Dupã atîþia ani de la despãrþire aveam speranþa sã ne mai putem revedea odatã, aici sau la Dumneavoastrã. Oricum, puntea pe care pãºeau speranþele noastre s-a rupt... ªi cu toate acestea, profesorul Giandomenico Serra rãmîne printre noi: prin pilda vieþii sale oneste, prin ataºamentul faþã de cei care-i erau încredinþaþi spre iniþiere. În faþa studenþilor de azi, ne vom aminti mereu de dragostea profesorului G. Serra faþã de noi, studenþii de ieri. Primiþi, stimatã Doamnã, odatã cu tristele noastre condoleanþe, întreaga noastrã afecþiune. Eugen Tãnase, lector la Univ. din Cluj.”

89

fie ale duratei. “Din aceastã lungã convieþuire cu Leonardo. Dar “Valéry se fereºte de a defini arhitectura”. pune problema în sine”. docent.M. Eupalinos.M. “Nous. pe aceea de construcþie. afirmaþia lui G. noþiunii cãreia îi este propice ºi faþã de care funcþioneazã temporar ca portant. et pour lequel notre vie observable. un timp abstract.Efectul Valéry Lucia Roman Valéry sau arhitectul. unde Valéry deseneazã în marginea foilor. ci rãspuns la mãrturisirea abisalã a lui Valéry – “M-am rãtãcit atât de rãu prin Leonardo” – similarã în spirit cu textul rãscolitor. În eseul din 1946. titlul eseului de G. spiritul lui Valéry iese mai aprig constructor ca niciodatã. Cantacuzino la Eupalinos) ºi “construcþie” (mise-enabyme din metoda lui Leonardo). nous sentons ce Moi universel. car (entre nous) que de choses en nous semblent avoir été tirées au sort. divulgând-ºi propria metodã discursivã.M.M. fie ale spaþiului ºi discursul lui împrumutã adesea termenii dialogurilor franceze (Sufletul ºi dansul. Cantacuzino.M.M. G. nr. pãtrunzi într-o noþiune printr-o imagine” declarã G. “Dacã se poate concepe un spaþiu.” Asistãm la o iradiere între noþiuni. ce Moi universel qui n’a point de nom. feritã de abisuri. suferinþa educã – quae nocent.M. în stilul caietelor leonardeºti). G. notre vie reçue et conduite ou subie par nous n’est que l’une des vies innombrables que ce moi identique eût pu épouser.” G. pentru a da termenului construcþie o accepþiune mai concretã. pânã într-un punct. pe care o pune însã pe seama lui Leonardo. cu modelul protagoreic. atât de fascinat de modelul vitruvian. pentru poet ºi arhitect. Concluzia cantacuzinã. ce Moi universel din Inspirations méditerranéennes (1934). G.M. se preteazã scoaterii din context în ideea obþinerii noþiunii. “În arhitecturã naºterea operei îi pare deosebit de lucidã.” Valéry este noþiunea coagulatã în jurul verbului a construi – verbul Introducerii la metoda lui Leonardo da Vinci (1895). Mais nous sentons. pânã ce aceasta se desprinde într-o formã independentã. obþinut prin metoda ºi în termenii acestuia: adicã abstragerea unui model mediteranean. În eseul din Simetria. “Mai întotdeauna. Cantacuzino descoperã în Valéry un atribut desprins. Dar în ceea ce-l priveºte pe Leonardo.7) reprezintã o pastiºã a numelui unui dialog socratic scris de Valéry la începutul anilor 1920 intitulat Eupalinos sau arhitectul. Cantacuzino îl are necontenit în vedere pe Valéry de câte ori vorbeºte despre proporþii.. Cantacuzino dezvãluie un efect purtând numele lui Valéry.M. (…) . matematic.. Cantacuzino publicat în 1946 (în revista Simetria. Cantacuzino exploateazã toate valenþele scurtei prezentãri pe care o face autorul francez ºi contamineazã noþiunea Leonardo cu modelul vitruvian ºi. Cantacuzino nu este consecinþa exegezei operei. point d’histoire. prins de o febrã a lucrurilor concrete. apare neaºteptatã ºi surprinzãtoare în contextul coabitãrii constitutive dintre Valéry (conceptul cantacuzin) ºi modelul Leonardo (ideea lui Paul Valéry). “Arhitectura devenind pentru el [pentru Valéry] o temã a gândirii ºi un joc al spiritului care îl ajutã sã îºi precizeze metoda.. Aºadar. Cantacuzino încearcã sã precizeze rolul arhitecturii în formaþia lui Valéry. numai limitarea lor în raport cu trupul nostru are însemnãtate. Pentru un gânditor ca G. atare identitãþi (devenite noþiuni sau mãsuri în sensul protagoreic) rãspund exact preocupãrilor sale: Valéry sau arhi90 tectul este o disertaþie despre modelul Valéry – un efect de intersecþie între postulatul “nu e suflet fãrã trup” (concluzia lui G. universul preocupãrilor punctuale ale lui Leonardo da Vinci este în lucrarea lui Valéry prea puþin semnificativ (pentru cã Valéry desprinde cu mare lejeritate modelul de personajul istoric). desen din 1938. Hr. Cantacuzino. ºi totodatã Degas. încã mai mult ca Vitruviu. ºi anume “certitudinea în poezie ºi arhitecturã cã nu e suflet fãrã trup”. pus de Leonardo în marginea unui caiet ºi citat atât de frumos de Valéry: “Lionardo mio che tanto penate”. pentru cã despre el se ºtiu foarte puþine: un inginer grec din secolul al 6-lea î. eseistul român þine sã explice ce trebuie sã fi înþeles Valéry din arhitectura mediteraneanã: o tensiune seninã ºi raþionalã.M. Valéry extrage noþiunea în baza încãlcãrii expectanþelor referenþiale ale cititorului care aºteaptã o exegezã a operei de artã. qui n’est point notre personne accidentelle déterminée par la coïncidence d’une quantité infinie de conditions et de hasards. deci un fundal fãrã orizont de aºteptare bine definit. Aceastã imagine este un mediu ºi corespunde. dans. quand nous méritons de le sentir. însã. vous dis-je. G. devenit independent de obiectul sãu. Cu toate astea. exponentul unei tipologii identice. al unei condiþii conþinãtoare.

les profils de la terre. Cantacuzino.M. obsesiv ºi pentru G. probabil. Ferrero existã în raport cu Valéry.M. drama edificãrii se joacã în spirit cu îndoielile ºi împotrivirile sale. Inspirat. un text încheiat cu câteva luni în urma eseului despre Valéry. 91 .Astfel cuprins în operã. iar urmãrirea acestui proiect se face meticulos: Pierre Louÿs. (…) Ei pun principiul frumuseþii ca postulatul pe care se reazemã geometria lor.M. Dupã cuprinderea omului de cãtre operã. în 1946. sã ajungã la exacta corespondenþã între voinþa ºi posibilitatea arhitectului.” Valéry moare la câteva sãptãmâni dupã terminarea rãzboiului. deºi. André Gide ºi Mallarmé îi sunt aproape în plus.M.M.M. aºezând lucrurile în veºnica actualitate. supus legii gravitaþiei.” Pentru cã noþiunea de construcþie a lui Valéry are în spate un model antic (foarte departe de Proust). Pentru G. Marseille ou Naples transfigurés. qui. dans le style le plus noble. G. Pe Valéry îl preocupa la momentul respectiv problema raportului dintre eticã ºi esteticã.] de filosofie”. concluzioneazã G.” Proiectul lui Valéry nu este deci prezent în scrierile lui G. din 1929. chanter. “Il faut tenter de vivre”. ci printr-o alegere teoreticã. l’architecture du décor. în care se stabilesc simetrii între eticã ºi esteticã. G. trupul este cel care se bucurã mai întâi.” Recunoaºtem neîndoielnic în aceastã cãutare pe G. a fost surprins de moarte. Cãci opera nu cedeazã niciodatã. se reazemã pe aceastã împotrivire cum se reazemã templul pe terasele sale. catolic fervent. vara. în “þinutul îndepãrtat al imperiului spiritului mediteranean”. Textul la care ne referim este o cronicã la Amérique. scrisoarea lui Paul Valéry cãtre Léo Ferrero. cei doi având în comun o anume raportare la moralã. Cantacuzino “Nici Leonardo nici Valéry nu sunt visãtori. (…) El vrea sã fie în centrul lucrurilor ºi nu la limita lor. Cantacuzino din Introducerea la Vitruviu. Cantacuzino dintr-o afinitate temperamentalã. exalte l´ordre et la splendeur idéale des grands ports de la Méditerranée: Gênes. Apasã greu asupra lumii pentru a învinge mai bine constrângerile sale. miroir grossissant de l’Europe. Cantacuzino face portretul lui Valéry ca “tânãr gânditor care se ferea încã de poezie ºi de pe atunci [1895 n. ºi printr-o pãtrunzãtoare sforþare.n.M. “Dar de ce templul? (…) De ce Valéry nu vorbeºte de catedrale? (…) catedrala e la hotarele posibilului. Cantacuzino se întoarce cu vãditã plãcere la subiectul templului.” Acesta este un portret al lui Valéry foarte precis: el cautã arhitectul în structura cetãþii mediteraneene vãzutã în lumina lucidã a pânzelor lui Claude Lorrain. se composant comme la scène d’un théâtre où ne viendrait agir. de Leonardo ºi filosofii. Ea se împotriveºte. „Trecând prin Mexic în drum spre China. (…) Toate acestea au fost scrise mult înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. la perspective des eaux. Cantacuzino. mourir parfois qu’un seul personnage: LA LUMIÈRE. arhitectul român scrie despre Leo Ferrero deopotrivã. “le grand Claude Lorrain. Ferrero preþuieºte credinþa cum glorificã Valéry raþiunea.

coerentizat de un discurs pe alocuri ezitant. dezbãtut. meritul (probabil paradoxal. la limita dintre meditativ-patetic ºi frust-sarcastic. despre care ºtim (sau ne place sã credem) cã a fost suficient exploatat. mult mai familiare ochiului din experienþele livreºti ale ultimului deceniu. în anii 60 româneºti. obþinute incomplet. cartea lui Adrian Dohotaru îºi propune sã ofere o viziune coerentã. dar ºi cei mai agitaþi ani ai occidentului. a produsului pe care îl denumeºte. mitologizat. nu întotdeauna blamabile sau negativ valorizate./Ne cunoaºtem în copilãrie. cu precãdere al Statelor Unite. oarecum. aria tematicã a liricii româneºti.CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI Despre prieteni ºi oraºe Anumite prejudecãþi de receptare. aºadar. care au ajuns. dar. în timp real. metaforizat ºi demetaforizat. o dezinhibare a publicului needucat în sensul asumãrii exercitãrii dreptului de a lupta pentru drepturile sale. într-un context al redescoperirii deliciilor experimentale. cu accente gotice chiar./veºti triste vã dau/din imperiul decãzut al/ miasmelor/din înmiite pricinipoem pentru tineri lupi. „Live” are. în mod evident axat pe pretenþia de popularizare a câtorva miºcãri mai puþin cunoscute. dimpotrivã. cartea lui Adrian Dohotaru ar putea fi cititã ºi ca un ghid de tehnici de protest. paradoxal? Într-o grilã ataºatã valorilor scrisului. ca anti-live prin excelenþã. întotdeauna în backgroundul ambiguu. când angoasant. subtextual. oarecum strãini de spiritul care ia consacrat drept cei mai frumoºi. în locurile interzicerii/ ºi ale bucuriei. pãstreazã anumite naivitãþi survenite pe fondul detaºãrii de „eu” prin intermediul construcþiei de imagini de facturã suprarealistã. Ne cunoaºtem în clipe de tandreþe/ indicibilã ºi în clipe de mânie. producând mutaþii la nivel formal) de a împrospãta. vocea preferã varianta „soft” a unei meditaþii „în oglindã”. Alte strãluciri ne vor reda lumii. alãturi de cele care au fãcut o realã carierã. tardiv. alte extaze) . a autenticului ºi ineditului „neregizat”. când vital. fiind mereu supus modificãrilor. riscantã. molipsitor ºi. acolo unde apare. de multe ori. înþelegând. presupune ºi o anumitã dimensiune comercialã. determinã o privire scepticã asupra potenþialului expresiv al unui volum care stã sub semnul „live”-ului. în ce mãsurã mai poate fi intrigant. „Anii 60: miºcãri contestatare în Olga ªtefan . al prieteniei. pasibile de canonizare într-o istorie a miºcãrilor de protest de ieri ºi de azi. indispensabil. ciclic. Aproape cuminte. În mod surprinzãtor. în scriitura ei. Demersul. perceput numai la nivelul superficial al datelor externe. bine dozatã ºi inteligent scrisã. aºadar. cronotop asumat ºi valorificat ca atare (Prieteni. ocolind (cu graþia subtilã a unei inteligenþe lirice care compenseazã. orientate într-o zonã. erosul nu ocupã un rol principal în economia poemelor. Bine documentatã. filtrate de multiple canale ºi grile de lecturã. ºtiut este/cã ne cunoaºtem în cafenele sordide/în biblioteci publice. Fascinanþii ani 60 Apariþie ineditã ºi insolitã în peisajul non-ficþional românesc. Cu toate acestea. Amis. afirmãrii unei feminitãþi exacerbate. al oraºului. cliºeatice. histrionicã. „live” poate califica ceva neºlefuit. Deºi suficient de aerisitã ºi echilibratã. care îi dau acel aspect de neterminat. „Anii 60: miºcãri contestatare în SUA”. reemergent. nici unul excesiv interpretativ. parte integrantã ºi definitorie a spiritului nostalgizant. aparent lipsit de o mizã supra-textualã. ºi riscând. temperatã doar vag bântuitã de fantasmele cãrnii (feminitatea învinsã ºi pradã senzaþiilor fertile corpul meu fluid din duminicile de iunie. Expectanþele sunt. soluþie nu tocmai optimã pentru obþinerea efectului scontat de autor: acela de restaurare a unor amintiri trunchiate. totuºi. în grãdini/englezeºti. în gãri de metrou. a trãitului sau a trãibilului. în/interminabilele ascensiuni ale melancoliei/Într-o limbã strãinã. o suprainterpretare. în acelaºi timp. Discursul se articuleazã pe ideea popularizãrii acestor miºcãri. când ironicã sau jucãuºã. spus dintr-o suflare ºi suspendat. nu se vrea unul exhaustiv. cu încercarea de adecvare a soluþiilor pe care mizau acestea la contextul social românesc. în conºtiinþa publicului românesc. un titlu atât de concis ºi de „dezinhibat” ca „live”? Ce mai poate sã spunã. aceasta în cazul în care operãm o decontextualizare. Termenul. Acolo unde „tu”-ul lipseºte. de multe ori deficitar înþeles. în ventrele mastodontului. autoarea este departe de a fi o rebelã. cu amãrãciunea inefabilului sau cu amuzamentul lansãrii de provocãri. Extrapolând chiar. Este ºi senzaþia pe care o lasã lectura celui de-al doilea volum al Luminþei Urs. stângãciile stilistice) tentaþia de 92 a epata. adecvat sau. nedesãvârºit: un avantaj ºi o carenþã. în ambivalenþa lui semanticã. construit ca o auto-interogaþie când sumbrã. a celei feminine. bine articulatã ºi bine documentatã asupra miºcãrilor de protest ale anilor 60./ Nimic nu ne apropie însã cu adevãrat/ dacã nu solitudinea acestui oraº pervers/ deºirant). din contrã: aceasta s-ar putea plasa pe câteva coordonate descriptive frizând cliºeul. totodatã. fiind surclasat de un discurs echilibrat ºi bine dozat. De ce. cu precãdere.

Olimpia este generatorul rãului omniprezent în acest univers finit. douãzeci de ani mai târziu. eclectism ºi liberalizare.. contorsionat. colorat în culori stridente ºi populat de personaje excentrice. tot tu eºti operatorul care proiecteazã ºi în cele din urmã tot tu eºti cel care plãteºte biletul la film. peste care acesta nu are nicio influenþã. vede în ceaþã. dar care prind expresie în persoana lui Vincenþiu Licuriceanu.L. celui care tu i-ai rãpit libertatea. Cãci tu eºti protagonistul. Incest. predictibilã. indiferent la mãruntaie putride. de asemenea. generat de somnul celui care aproape nu are chip. într-o încercare experimentalã de brainstorming. anii 60 înseamnã multe elemente disparate. Olga ªtefan Dan Floriþa . nu primeºte decât frânturi insuficiente pentru a da contur puzzle-ului. spectaculos. trimiterile intertextuale. îþi cauþi locul. iubire patimaºã. nepoetizãrii. care învârte manivela pentru ca muzica sã înceapã. dar care se contopesc în presupusul cotidian. la sala de culturã. cea mai simptomaticã pentru necesitatea acestei cãrþi fiind cea de-a treia: ancheta privind anii 60 din perspectiva studenþilor clujeni. intrigã. Totuºi. Cele trei anexe de la finalul volumului prezintã trei optici diferite asupra perioadei. pierdutã de mult. bizar. în care realitatea se înfruptã cu neruºinare din nãlucile nopþii. nevrozã.] i-a redus la starea de simple reflectãri servile». Experienþa lecturii acestui roman presupune acceptul inconºtient de a te lãsa înghiþit de un univers al utopiei care îmbracã formã de lege ºi al demenþei care se cameleonizeazã în conventie ratatã. la început.Seracin a publicat în 2007 romanul Amurg timpuriu . probabil. te aºezi ºi aºtepþi cãci în apropierea orizontului tãu de fiinþã finitã va rula farsa ta. unei oglinzi care înghite fiecare moleculã de realitate în coordonatele ei convenþionale. riscantã ºi anevoioasã cruciadã împotriva realitãþii» ! Alexandra Jijie 93 . este compensatã de pasaje. mãrturii ºi statistici ºocante astãzi. o demonstreazã. apare sub influenþa halucinogenã. Este o figurã care transcendã timpului liniar. neajunsul unui discurs prea egal cu sine. E un roman segmentat. dupã cum textul cvasi-diaristic de întâmpinare. care pot fi înghiþite de oglinzi ferecate în fildeº sau care trãiesc sub sceptrul maladiv al coºmarului. de prezenþa ei stupefiantã. Personajul criptic care uneºte cele douã spaþii incongruente. nu poate distinge. se pregãteºte pentru o întâlnire cu un roman mefistofelic. depresie. nu are identitate. necomestibile pentru gusturile lor de burghezo-intelectuali. ca o apoteozã a activitãþii sale didactice care se încheie în acelaºi an. Ubicua Olimpia este omphalosul din care þâºneºte ca un gheizer rãul veºnic. carenþa neimplicãrii. de altfel. incitant. incomod de descifrat sau de digerat. coºmar ºi o lume închipuitã. semnat Ovidiu Pecican. Cititorul care îºi propune aceastã lecturã trepidantã. ca de pildã cel despre revolta hippie. Sunt remarcabile. este Olimpia. deprindere survenitã pe fondul lecturilor de ficþiune. precum ºi întocmirea unor rezumate încorporate textului mare vizavi de conflicte. ea este pãpuºarul care trage sforile.. În orice caz. Sugestia unei condimentãri a bagajului impresionant ºi concis redat de informaþii vine. actual arhivar ºef ºi oglintolog. care Amurgul timpuriu al recentului crispeazã. prea profund tributar regulilor impersonalitãþii jurnalistice. Romanul previne încã din Motto. adulter. pentru ca din scurt sã schimbe ritmul. menite devotamentului faþã de cãmin sau a atitudinilor din culisele miºcãrii hippie. cã pedeapsa care survine este aceea «de a repeta ca într-un vis toate actele oamenilor [. din optica acestui roman strãfulgerã un cotidian absurd. cu scopul ultim de a-ºi tria cititorii. în mãsura în care aceasta are dreptul de a se manifesta. Borges. Existenþa acestuia este decorticatã ºi expusã publicului placid. pentru a reveni ca iubitã ºi ca eliberatoare a fiului promis. fost judecator. posedaþi chiar. Ea apare ca amantã a tatãlui într-un bordel din Berlin. care este un fragment de J. Romanul în cauzã este unul duplicitar care se deschide în faþa cititorului fãrã mari expectative. Precum Cutia Pandorei. Conºtiinþa personajelor. pe fundalul unei apetenþe pentru extraordinar.SUA” are. unde convenþiile cotidiene ca presupuºi piloni de susþinere a existenþei umane sunt parodiate cu dezinvolturã avangardistã. care este însãºi existenþa lor. Te duci la film. ca de pildã prezenþa în revistele ataºate colegiilor americane a unor texte care îndemnau la renunþarea la studii a tinerelor femei. grupãri sau personalitãþi mai puþin cunoscute. Evenimentele se succed secþionat în douã dimensiuni temporale diferite. Astfel miza propusã este viaþa în spatele unui coºmar. dar ºi a mini-studiilor culturale. ermetic. ci numai coºmaruri. sursa demonicului care însoþeºte realitatea damnatã împreunã cu protagoniºtii ei în aceeaºi mãsurã infectaþi. Ceea ce ar putea fi o actiune liniarã. totuºi. ambrozia care hrãneºte ignoranþii estropiaþi ai acestei realitãþi. în unul fibrilant. sacadeazã în direcþii opuse. Alexandra Jijie Cutia Pandorei Irimia Bãlescu publicã în 2008 romanul Motanul Prinþesei de Kapuerdia nu mai rãspunde la telefon. Prin urmare de ce ar trebui sã deschideþi acest roman?! Pentru a simþi experienþa personajelor «convocate la instructaj pentru o nouã.

scrântit. Cãci opera.).Rituri magice din Þara Oaºului. Cu atât mai mult sarcina elaborãrii de proiecte întru glorificarea sculptorului nãscut la Hobiþa ne revine nouã. Nu numai la noi. Etnobotanicã ºi etnoiatrie” (rubricã destinatã remediilor empirice la care fãceau apel þãranii din Oaº pentru a spori eficacitatea descântecelor). zgaibã. De altfel. Cluj-Napoca. mai cuprinde o bibliografie solidã ºi indice de informatori ºi de cercetãtori (printre aceºtia din urmã se gãsesc nume bine cunoscute: Nicolae Bot. Unde bea curcubeul apã e o carte realizatã cu maximã rigoare ºtiinþificã: în afara corpusului de texte. ci ºi în lume. Moiºeni. Raportându-ne la magnitudinea creaþiei sale. descântecele de spãlare de urã etc. Racºa. cum demonstreazã o credinþã din Oaº: dacã cineva merge „în coate ºi-n gerunþe” pânã unde bea curcubeul apã îºi poate transforma sexul devenind din fatã fecior ºi reciproc (credinþã comentatã de Eleonora Sava. alcãtuindu-se astfel un fel de micromonografii etnofolclorice. iar legãtura organicã pe care o întreþin cu materialul pe care-l structureazã le dã un soi de valabilitate aproape universalã. trace. pp. „Medicinã veterinarã” (credinþe ºi rituri legate de „mana” animalelor. 2008.Poezie ºi magie Volumul alcãtuit de Eleonora Sava. pe lângã douã introduceri cu consideraþii metodologice ºi tematice utile. „Pediatrie” (formule terapeutice 94 folosite pentru beteºugurile copiilor). Gorovei ºi de la alþi folcloriºti precedenþi: deochi. vizând publicarea documentelor stocate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj (ACFC). mai ales a vacilor). în mai multe rubrici: „Medicinã generalã” (descântece pentru diferite boli. Nu întâmplãtor bibliografia brâncuºianã e un sector eseistic ºi documentar. albeaþã. ceea ce îi permite sã evite ambiguitãþile din alte volume similare. dar fãrã ca lectura sã fie îngreuiatã de abundenþa de semne fonetice convenþionale. junghi. Negreºti.. ca o carte de literaturã de bunã calitate. unde ar fi mereu evidentã legãtura dintre poezie ºi contextul magico-ritual care-i dã naºtere în majoritatea culturilor. orbalþ). Napoca Star. ªtefan Borbély. Alcãtuitoarea volumului împarte – în cazul fiecãrei localitãþi – materialul riturilor magice în douã mari secþiuni. 12). volumul realizat de Eleonora Sava se citeºte cu plãcere. Ioan Pop-Curºeu Orice carte despre geniul lui Constantin Brâncuºi este binevenitã. „Eros” ºi „Iatros”. deoarece – înainte de a fi ordonate pe teme ºi tipuri – informaþiile sunt grupate dupã criteriul topologic. Cercetãtoarea a pãrut conºtientã de acest aspect alegând titlul volumului. cu trimitere la un Autoportret celebru al lui Blaga („El cautã apa din care bea curcubeul. în aºa fel încât pot fi recomandate fãrã ºovãialã întreprinderilor ulterioare de acelaºi tip. 12-14). Întemeiat în 1955 pe lângã Facultatea de Filologie. Categoriile cu care opereazã Eleonora Sava sunt profund logice. de mai multe generaþii de etnografi. Centrul deþine un numãr impresionant de documente (aproximativ 12 mii). este inclus tot ceea ce þine de terapeutica popularã.. Transcrierea textelor a fost fãcutã cu acurateþe ºi supleþe: s-au pãstrat particularitãþi definitorii ale graiului din Þara Oaºului. Certeze. În prima secþiune. Aºa încât studiul sãu despre Brâncuºi poartã un titlu cât se poate de adecvat conþinutului: Dincolo de Brâncuºi. riturile de aflare a ursitului/ursitei. dar ºi transcenderea nucleului originar de simboluri din care a þâºnit precum Mãiastra cântecul sãu dãltuit în piatrã. Graþie – sau în ciuda – rigorii ºtiinþifice. sã se opreascã asupra rezultatelor obþinute în anii 1974-1976 pe teren. mi se pare cã niciodatã nu facem destul pentru a-i pune în valoare mãreþia. ba chiar beletristic. romane. Unde bea curcubeul apã. Cartea lui Horia Muntenus Dincolo de Brâncuºi are o Incursiune în sanctuarul brâncuºian . de echipele care s-au deplasat în mai multe sate din Þara Oaºului: Bixad. muºcãturã de ºarpe. face parte dintr-un proiect vast. Aceastã a doua ediþie a apãrut la Editura Gedo. dar ºi pe cititorii preocupaþi doar de „frumuseþea desãvârºitã” a textelor transcrise (p. dupã un model moºtenit de la A. Unde bea curcubeul apã. culese începând din 1958. izvoarele documentare sunt praguri de pãtrundere spre tãrâmuri oculte din „civilizaþiile antice”. Cãlineºti. Viorel Rogoz). „Farmacie. unde textele ºi informaþiile sunt publicate fãrã criterii satisfãcãtoare.Rituri magice din Þara Oaºului e o carte care-i mulþumeºte deplin ºi pe savanþii iubitori de precizie. românilor. 2008 ºi e prefaþatã de o autoritate în materie.”). include tot ceea ce þine de vrãjile ºi descântecele de dragoste (farmecele realizate cu mãtrãgunã. efervescent în sine. din masa de texte ºi înregistrãri avute la dispoziþie. brâncuºiologul clujean Constantin Zãrnescu. Am enumerat localitãþile explorate. Turþ. viaþa. ce se dezvoltã ºi se întregeºte an de an. Eleonora Sava alege. Autorul Marii treceri pare sã fi preluat la rândul sãu o metaforã cu circulaþie în folclor. Horia Muntenus este unul dintre cei care au înþeles cã apropierea de omul truditor ºi de lumea operelor sale presupune nu numai o inspiratã exegezã personalã bazatã pe o solidã documentare. „interferenþele indoeuropene. 1. celtice” sau „Marea Ortodoxie”. 1. Situatã la graniþa ambiguã dintre magie ºi poezie. „preromânitate”. În cea de-a doua secþiune. Gherþa Mare.

pentru a porni spre „limpezirea lucrurilor profunde. Brâncu. derivatã din greacã. Ezra Pound. apãrut în 2008 la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã. Prietenia sculptorului cu James Joyce (care l-a numit „un pãstor de pe coline”) îi oferã autorului ocazia de a intra în mythosul celtic pentru a întreprinde un lung excurs etimologico-semantic ce porneºte de la Enciclopedia Britanicã unde apare numele Brân. Barbu Brezianu. Totodatã el încorporeazã referenþial în tabloul expozeului textele unor brâncuºiologi de marcã. Lista e lungã. Brancassy. fiul luminii. Radu Bogdan. istoriograf.G. Aflãm cã în Singapore.. Cu supleþe în interpretare ºi logicã în demonstraþie.structurã conformã cu firea pasionalã a cercetãtorului (poet entuziast în esenþã. Rousseau Vameºul. Sidney Geist. Pe marginea unui binecunoscut cod al simplitãþii în care ºi-a incifrat creaþia. conduse cu entuziasm lãmuritor spre conotaþii nu lipsite de interes: Branchos Pelasgul – fiul lui Apollo. Ideea centralã pe care se dezvoltã studiul este aceea cã imaginea oferã o mai mare putere de expresie contextului pe care 95 .” Cum stã bine unui eseist informat. existenþã. dublat de un cercetãtor meticulos ºi pasionat de itinerariul aventuros întreprins în spaþiul sacerdotal brâncuºian (cu care poetul Horia Muntenus concureazã la tot pasul) textul sãu beneficiazã de o scriiturã elegantã ºi extrem de aplicatã. Eric Shanes. autoarea îºi propune a investi cu o nouã valoare planul religios al creaþiei argheziene.G. lista personalului care a lucrat în ºantierul Coloanei. Lucian Blaga ºi sfârºeºte cu Henri Moore. dar ºi de la sensul corb al aceluiaºi cuvânt în irlandezã. Povestea vieþii lui Brâncuºi este precedatã de 20 de pagini de citate despre personalitatea sculptorului oglinditã în conºtiinþa celor care l-au cunoscut sau doar s-au împãrtãºit spiritual din mesajul operei. Ca o explicaþie a acestui parcurs ideatic ce porneºte din sat (fiinþã) ºi ajunge la Marea Artã vine constatarea fireascã a autorului: „Sculptura lui Constantin Brâncuºi parcã e modelatã de apã”. James Joyce. Coloana fãrã s f â r º i t este model pentru „Turnurile infinite” aflate în construcþie ºi ca ultimã preocupare în domeniu. erou al legendelor celtice. mai greu accesibile” tãinuite în „perfecþiunea simplitãþii”. Horia Muntenus reitereazã propunerea de a-l vedea pe Brâncuºi ca pe „un adevãrat oficiant al unui ritual ancestral”. V. Tudor Arghezi. scriitori. Utilizând o conjugare a metodelor de cercetare literarã.” Apoi apar divagaþiile. Paleolog. Speculaþiile onomastice privind etimologia antroponimului Brâncuºi sunt extrase ºi detaliate din textele lui V. Branco. Înflãcãrarea autorului de a pãtrunde în profunzimea acestui mythos tulburãtor e evidentã. Pavel ªuºarã. branche. Adrian Þion Dinspre imagine spre credinþã Multidimensionalitatea. ordinea nu e aleatorie. autorul subliniazã „energia miticã” a neamului din care s-a desprins fãrã a se rupe vreodatã. Decodificã înþelesul cuvântului sat din sanscritã care înseamnã fiinþã. de Laura Dobrescu. înþeleasã ca o virtute a spaþiului de desfãºurare culturalã. branch. Aceste extrase din presã dau o imagine concludentã asupra dezbaterii din jurul fenomenului restaurãrii. Din 1991 încoace paginile se deschid spre problemele „fãrã sfârºit” ale restaurãrii Coloanei fãrã sfârºit în care sunt implicaþi Radu Varia. Guvernul României. situând sintagma Moºului Ideatic (Brâncuºi) în miezul misteric al unui univers artistic ce trebuie descifrat apelând la sistemul de semne conþinut în etimologia unor cuvinte-cheie din inventarul artistic al sculptorului. Paleolog. se ramarcã faptul cã dimensiunea religioasã este abordatã din direcþia încãrcãturii imagistice cu deschideri spre dogmaticã sau istoria vârstelor literare. „arhitecþii români se gândesc la un Turn Brâncuºi la Bucureºti”. unde sanscritul kºa înseamnã þarã) Þara Corbului. ºtiinþificã ºi socialã. Brân se întâlneºte ºi sub forma Vrân. executor testamentar spiritual al sculptorului. exeget. Ea începe cu Bartolomeu Anania. ceea ce subliniazã caracterul compozit al discursului sãu din acest volum închinat „infinitului Brâncuºi”. „Uluitoarea denumire a Þãrii Vrancei defineºte (Vran-cºa. Se gãsesc nu mai puþin de 14 sensuri pentru originea indoeuropeanã a cuvintelor derivate branca. iradiind complementar ºi generos spre o multitudine de trimiteri cu valoare de consolidare a demonstraþiei. Cronologia vieþii (ºi a operei moºtenite) este adusã pânã în zilele noastre.” Astfel aflãm cã „radãcina acestui onomastic se gãseºte la mai toate popoarele de limbã neolatinã: Branca. Începând cu secvenþa a treia a cãrþii – Transcendenþa – Horia Muntenus intrã în problematica propriu-zisã. „prieten de tinereþe al lui Constantin Brâncuºi. Nu puþine sunt referirile la tribulaþiile sentimentale ale absolventului ªcolii de Arte ºi Meserii din Craiova. Ion Caramitru în posturã de ministru al Culturii. proiecteazã dintru început o luminã favorabilã asupra studiului “Erminia unui iconoclast modern”. Brancaccio. Brancasi etc. Sunt citate intervenþiile unor intelectuali ºi specialiºti români ºi strãini ca Barbu Brezianu. deci expansiv) care vrea sã acapareze dintru început atenþia cititorului. cãrora autorul le acordã importanþã în formarea ºi devenirea lui ulterioarã. Autorul pune semnul egalitãþii între preoþii asceþi Branchizi ºi Brâncuºi având în vedere mai ales rostirea francezilor. echipã coordonatã de inginerul Virgil Cãlea. filosofi. astfel. autoritãþile locale.. Branchos – puterea mâinii.

ci ºi-a lãsat simþitã atitudinea subversivã. Explicaþia acestui fapt se aflã în atitudinea subversivã manifestatã de Arghezi faþã de climatul artistic contemporan lui. imagine-viziune. ico-noclasmul Reformei ºi “moar-tea lui Dumnezeu” – deziderat nietzschean –. cãutând prin înnodarea cu tradiþia primitivismul de extracþie iconograficã bizantinã ºi arta naivã ca frondã faþã de academism. reprezintã ºi deþine o mai mare autonomie în raport cu alte forme de reprezentare artisticã. ca o primã formã subversivã se evidenþiazã grotescul asociat degradãrii comunitãþii ecleziastice. culturale ºi religioase. imaginea este cea care se impune ca figurã tutelarã în câmpul de forþe propus de cuplurile dialectice imaginalimaginar. relaþia lor fiind transpusã prin raportul victimã-cãlãu. cãci ritmul utilizat aparþine unui mod ironic. poeziile prezintã rolul poetului ºi al artei în prezent. oferã avantajul unei mai bune înþelegeri asupra momentului Arghezi din cultura româneascaã. fiind o absenþã ce se cere recuperatã. Acest volum tra- duce o schimbare a esteticului vizibilã prin noua înþelegere a frumosului ºi se individualizeazã printr-o structurare ce se lasã dedusã. la o primã vedere. politice. estetica urâtului ºi arta caricaturalã sau cea a pamfletului. iar nu dogmatic. Astfel. Prezentarea evolutivã a artei. se fac simþite pregnant matricea politicã – mai ales sub forma curentelor politice autoritare cum ar fi comunismul ºi nazismul – precum ºi planul literaturii.îl simbolizeazã. de a se raporta la aceasta. Astfel e evidenþiatã schimbarea de para96 digme culturale cu punctele lor de convergenþã sau tensiune. sub aspectul dispozitivului biografic. evenimente ce explicã noile poziþionãri ale individului creator în raport cu arta. În plan stilistic se remarcã. un joc de atitudini ºi de intuiþii. confesionalul . devine o afacere (“se vinde cu tva”). De menþionat e faptul cã discursul arghezian în ansamblul lui nu a urmãrit o evoluþie rectilinie. pe de altã parte. secolul XIX fiind cel în care dimensiunea religioasã e restrânsã în subiectivitatea individului. altfel spus. De aici va decurge ºi importanþa acordatã privirii. viziunea religioasã va fi un amestec de uman ºi divin. precum ºi absenþa muzelor substituite prin locuri comune. mutând cursorul ce-l desemna implacabil pe Arghezi drept poet al “credinþei ºi tãgadei” pe un alt plan. raporturi ce se prezintã la nivelul configurativ al literei creatoare ca elemente catalizatoare prin aceea cã propun o confruntare de aºteptãri ºi tãceri reciproce între creator ºi cititor. o altã modalitate de subversiune e propusã prin vocabula religioasã pusã sã desemneze situaþii contrare simþului religios comun ºi. tematica volumului apare sub forma unei conjugãri de motive ºi de elemente ce asigurã o înglobare de sensuri ºi de semnificaþii specifice “vârstei de aur” a atotputernicului prezent. Aceasta apare la Arghezi ca un joc de cuvinte ºi imagini. atât din perspectiva operei ºi a creatorului – contemplare creativã ce poate duce la deformarea viziunii –. rolul minor al poetului – “meserie de dobitoc”– . Aºa se explicã modalitãþile numeroase de a postula în negativ anumite dimensiuni ale universului descris. Legate între ele prin aceste coordonate esenþiale. e ipostaza vechii cronici ce apare tradusã prin vârsta postmodernismului. Un alt punct forte al lucrãrii e prezentarea cronicii picturale a poetului. Aceastã remarcã nu vrea sã sugereze faptul cã întregul conþinut al expresiei poetice ar fi umplut cu decupaje de cotidian – sub forma realismului obsedat de contururi –. adicã problematica ontologicã care avea în centru existenþa sau nonexistenþa lui Dumnezeu este abandonatã în favoarea jocului corespondenþelor între vizualul icografic al memoriei ºi reprezentãrii subiective ºi imaginarul revelaþiei. condiþia sacerdotalã a artistului. Imagologia ca modalitate de a recepta arta arghezianã apare ca un factor de noutate. se prezintã sub forma unui citat din interiorul unui discurs. cât ºi din perspectiva receptãrii – forþa vizionarã. vizibilinvizibil. prezenþa artei în muzeu sau în spatele ramei. cãci patul procustian politic tortureazã ºi mutileazã poezia pânã acolo unde aceasta îºi pierde identitatea ºi se transformã în contrariul a ceea ce ar trebui sã fie. Astfel. acolo unde spectatorii nici nu mai pot privi. Anamaria Lupan Pe aripi de poezie Poezia e noua istorie. tehnica imperfecþiunii. se evidenþiazã un puzzle imaginar ce înglobeazã – ca un film mut ºi chiar strident colorat – viaþa actualã sub toate dimensiunile ei: sociale. fapt ilustrat ºi de volumul de poezii Vânt. viaþa fiind transpusã prin grila absurdului ºi a incongruenþei ludice ºi indiferente. subversivitate ce se cere înþeleasã estetic. dar ºi modalitãþile potenþialului receptor de a interacþiona cu literatura. tutun ºi alcool apãrut în 2008 la editura Brumar – aparþinând poetului Nicolae Coande. scopul ºi principiile artei se inter-secteazã cu religia ºi. aºezarea lui în orizontul revelaþiei prin trudã ºi inspiraþie. Mai apoi. cãci. atât picturale cât ºi religioase ºi literare. sunt evidenþiate. tehnicile ino-vatoare argheziene vor fi exemplificate ºi explicate ca modalitãþi de a rãspunde la memoria culturalã: apar ca evidenþe. cãci aºa sunt revelate princiipile majore ale viziunii creatorului asupra artei: pe de o parte. Reþinând cele douã evenimente cu impact asupra artei creºtine. subversiunea prin imaginea religioasã. ºi politica sunt desemnate ca protagoniste ale volumului în cauzã. De aici. mai ales. al manifestãrilor spirituale. supusã canoanelor. ipostaziatã prin literaturã. cultura. asupra cãruia se suprapune matricea mai sus amintitã. prin ironie ºi indiferenþã cãutatã.

fãrã reguli ºi fãrã limite. cultura. dezestetizat. Nota dominantã e datã de tonul ironic. unei filosofii repliate în veºmintele sale puritane încheiate la gât. o ofrandã adusã pentru cultura greceascã ºi cea româneascã. îl apropie de versurile lui ªerban Foarþã.Recenzii. structura “vânt. comentarii. totul fiind un acelaºi timp.V. ca legitate a logosului. Oamenii pur ºi simplu 97 Anamaria Lupan Cristina Dãnescu . Spiritul elen-Sinteze europene reprezintã nu în ultimul rând un memoriu. îi ºtie istoria. poetul vizeazã unele afinitãþi cu poezia lui Emil Brumaru. comentarii. al efemerului. acum Ciprian Vãlcan a avut curajul prin “Filosofia pe înþelesul centaurilor” (2008) sã anunþe cititorul cã aceasta este pe terminate. “ZEVS”). trece printr-o dramã ºi e într-o decãdere continuã. Lãudabil este faptul cã autorii au reuºit sã introducã în aceastã antologie. privitã din perspectiva valorii metaforice ce o desemneazã. jocul de cuvinte. IV. articole. III. de ordin valoric ºi cultural: I. dar ºi prin universalul domestic pe care îl creeazã.”omul despre care este imposibil sã spui cât este grec ºi cât român”. prezentãri de cãrþi. Andreas Rodos ºi Valeriu Mardare au reuºit sã structureze numeroase materiale pe diverse secþiuni. al cãror rol e amnezicul. A doua soluþie constã în reuºita conexiunii cu literatura. poemul alb. E ca ºi cum cele douã tematici ar deveni zei ce guverneazã panteonul a cãrui devizã poate fi sintetizatã tocmai prin sintagma “vânt. altfel spus. tutun ºi alcool”. Note de cãlãtorie ºi VII. elemente ale transparenþei cu valoare narcoticã. Interviuri. La textele cuprinse în aceastã carte au participat laolaltã eleniºti greci ºi români. ”Aceastã poezie îºi înfige rãdãcinile adânci în pãmântul elen. “Literatura e tocmai paradigma ereticã care începe sã-i lipseascã unei filosofii construite pe modelul eminamente abstract al raþionalitãþii. ºi opere lirice de cea mai mare valoare. Studii. Din aceastã antologie cunoaºtem dinamica receptãrii elenismului ºi vocaþia lui Andreas Rodos. Coerenþa ansamblului poetic transpare din accentul pus pe cele douã elemente coordonatoare ale volumului – politicul ºi literatura – care pot fi identificate sub mãºti diferite în fiecare poem. II. Pe de altã parte. eseuri. Însã. Traduceri ºi creaþii literare. de aceea este nevoie de o alianþã cu literatura. poezii. sã se alieze cu literatura. Prin tonul ironic ºi prin modul parodic de a se raporta la realitãþi grave. cu un trecut glorios ºi cu un prezent aparent contradictoriu”( Andreas Rodos). Filozofia pe înþelesul centaurilor Dacã filosofia reprezenta la început o disciplinã autonomã a culturii având ca obiect cunoaºterea formelor ºi proceselor gândirii. o modalitate de gândire ºi investigare. în aºa fel încât virtuþilor filosofiei sã li se adauge vitalitatea ºi înfinita capacitate a atenþiei impuse de specificitatea literaturii. de a turna întreaga complexitate a trãirii în formele unei gândiri aflate mereu la graniþa dintre domenii. Tocmai de aceea. topica uºor modificatã spre a produce ambiguitate. pentru cã în cele din urmã fiecare din noi ne simþim þara extrem de aproape. chiar maliþios. tutun ºi alcool” poate fi definitã ca emblemã liricã. Prin ansamblul ei. notaþie a evenimentelor transpuse în senzitiv. la o restructurare. eseuri. într-o algebrã conceptualã care contribuie la obþinerea controlului total asupra societãþii. dupã cum îl definea Vasile Constantinescu. Cultura ºi civilizaþia elenã. Reuºita în aceastã operaþie pe care Peter Sloterdijk o numeºte ”geniul centauresc” se poate pune în practicã atât în idiomul sever al ºtiinþei cât ºi în limbajul particular al literaturii. originalitatea poetului e evidentã ºi se manifestã mai ales prin modalitatea în care se raporteazã la artã. regresia temporalã. Personalitãþi ale elenismului.” (Ciprian Vãlcan) Acestei crize în care se aflã filosofia i se poate pune capãt în douã feluri: mai înzâi putem continua ºi accelera actualele tendinþe care încearcã sã o transforme într-un performant instrument tehnologic. tutun ºi alcool apare ca un apel la un nou “anunþ meteo”. spre a deschide minþile mai multor oameni. articole publicate în revista Cronica. Filosofia a ajuns la stadiul de a fi înþeleasã doar de filosofi. VI. aceastã modalitate este prezentatã în detalii amãnunþite în cartea lui Ciprian Vãlcan. poezia volumului Vânt. volumul fiind o rãscruce de ipostaze latente ce aºteaptã a fi confirmate ºi afirmate.de facturã mai mult istoricã. la un moment dat.lipsit de patos sau retorism. a unei gândiri rebele. acest lucru fiind necesar deoarece fiecare naþionalitate îºi cunoaºte propria þarã cel mai bine. Dar dacã totuºi mai existã o posibilitate prin care filosofia poate sa renascã. adevãrate arte poetice. 2008) care adunã un numãr mare de studii. iar claritatea ºi rigoarea stilurilor în care sunt scrise textele sunt parcã moºtenite sau preluate de la greci. ce evocã trecutul alãturi de prezent ºi viitor. încercãrile de a crea un dialog cultural peste timpi se fac simþite prin elemente ale intertextualitãþii – prezenþa versurilor ce trimit la poezia eminescianã (“ca nouri lungi pe ºesuri” sau “nu credeam sã apuc ziua…”) sau a unor elemente ce amintesc de marile mituri ce structureazã civilizaþia în evoluþia ei (mitul lui Iona – “în burta chitului – sau evocarea figurilor mitice: “euridice”. miturile ºi o înþelege altfel decât un strãin. “medeea”. un miracol Andreas Rodos sau”omul cu douã patrii” împreunã cu tânãrul elenist Valeriu Mardare au realizat o sintezã de 600 de pagini Spiritul elen-Sinteze europene (Editura Cronica. Relaþii ºi evenimente culturale.

2008). dar e incitant de observat psihologia lor ºi culoarea nouã provenitã din acea mixturã de oameni damnaþi ai societãþii ºi individualizarea fiecãruia prin profunzime. Potrivit lui Ciprian Vãlcan. manuscris al Uniunii Scriitorilor”. de spirite neîmblânzite. astfel va trece ºi cititorul peste toate cele ce i-ar aduce întristare. nu te lasã în pace pânã nu o termini. Ironia ºi ludicul din Alex se vãdesc în denumiri precum “Sf. Aceastã îmbinare nu e uºor de realizat. rãzvrãtitã ºi ambiguã. Seamãnã destul de bine cu un film. o considerã plictisitoare. Anda si Alin). o filosofie plinã de fiinþe fabuloase. Tabloul problematic începe cu Alex. confuzã ºi cu excese de sentimentalism. prietenia cu Alex ºi droguri. care e pseudonimul pentru ascunzãtoarea de droguri. prozator. dar personajele sunt departe de the American dream. unde aceeaºi problemã e redatã printr-o exegezã de imagini. iar despre Cele mai frumoase creiere el însuºi precizeazã cã iniþial romanul se voia o satirã la adresa literaturii române tinere. aceastã alianþã între filosofie ºi literaturã trebuie sã fie una fãrã prejudecãþi. doar astfel filosofia ar putea sã redobândeascã încrederea oamenilor. admirabil pusã la punct de cãtre autor. E ºi dealer ºi rezolvã pe oricine cu o astfel de problemã de naturã chimicã. Deopotrivã actor. un tânãr care detaºat îºi prezintã autobiografia ºi care într-un an de graþie s-a apucat de droguri. Ea completeazã fresca de underground prin reiterarea unui tipic feminin occidental aflat undeva între evenimente precum prima iubire. doar cã itinerarul Cristina Dãnescu O frescã de pe strãzile Bucureºtiului Proza lui Silviu Gherman. Regia continuã cu Anda. În aparenþã idei ºi personaje deja familiare. Petru din podea”. autorul a mai publicat în 2004 o carte de nuvele – Scurta ºi plictisitoarea viaþa a lui Kjus. nu se cred în stare sã-i facã faþã.” Trebuie sã ne axãm pe faptul cã avem nevoie de o filosofie atemporalã. uneori de un umor cvasi-tragic. Iar centaurii la care Ciprian Vãlcan se referã în aceastã carte sunt trei: Sloterdijk. fãcutã în aºa fel încât conceptelor filosofice clare sã li se adauge supleþea ºi nuanþele specifice discursului literar. ceea ce insinueaza ºi Alex. exponent al tânãrului intelectual bântuit de gânduri mai ales de ordin religios. cãci altfel confuzia atâtor legi de credinþã îi devine cale spre pierzanie. de aceea ea trebuie sã reînvie într-o nouã ipostazã. pe înþelesul centaurilor. e aproape absurd sã-i ceri unui filosof sã-ºi schimbe gândirea. elixirul intrãrii în transã e identificat în “Calea de mijloc” ºi devine soluþionar pentru orice conflict mai ales interior ºi reiterat. studentã la Litere. care printr-o manierã regizoralã se prezintã pe sine ºi îºi povestesc întâmplãrile. Antagonicul primelor personaje e codat în Alin. ”Doar astfel filosofia poate sã supravieþuiascã propriei sale morþi anunþate de sute ºi sute de pieze rele. asemeni cursorului lui Alex. Cele mai frumoase creiere. Senzaþiile extatice aduc aminte de unele secvenþe din filmul Requiem for a dream. poet si muzician. S-a spus cã povestea celor trei seamãnã cu un episod reuºit din South Park. chiar dacã literatura aduce o datã cu ea eliminarea cenzurii din texte ºi a constrângerilor. Cãci . dar mai ales de trupul prins în efectul dependenþei de droguri ºi al dorinþelor inconºtiente. Cartea aduce aceeaºi senzaþie halucinantã de naturã chimicã ºi care. În esenþã cartea e clãditã pe paradigma relaþiilor chimice anatomice date atât de thymos ºi logos. Vocea narativã e o întrepãtrundere succesivã de tonuri ale celor trei personaje (Alex. unul dintre personaje. a apãrut la editura Cartea româneascã în 2008 ºi a fost 98 onoratã cu “Premiul pentru plãnuit s-a îndepãrtat de la scopul prim ºi personajele au devenit mai independente decât ar fi crezut. unde supremaþia o reprezintã idealul sever al ºtiinþificãrii ºi rigorii. pãrãsirea. sã fie pe înþelesul oamenilor ”normali”. o exorcizare a filosofiei. dar nu va fi uºor. Alina Gaga Povestinþe În Aut Caesar. Ofsaid Nihil – povestinþe oarecum vesele (editura Napoca Star. cu patologie. atunci când afirmã cã problema omului e de naturã chimicã. aºa cum personajele au o inimã uºoarã ºi mult optimism. expunând o lume autenticã de pe strãzile Bucureºtiului. pãtrunzând în lumea lui Alex ºi Anda. genul de autori despre care nu prea ºtii bine sã spui dacã au fost filozofi cu înclinaþie literarã sau. Drama lui existenþialã vine din necesitatea unei dovezi din partea divinitãþii. mai precis un underground deja polemizat. avortul. modalitãþi ºi efecte. Cornel Udrea a adunat scurte povestioare amuzante. Prin Alex avem parte de o culturã a drogurilor. literaþi cu apucãturi speculative. invers. Descifrarea eliberãrii lui se va concretiza în a gândi la nivel anatomic. Aºa cum centaurul e o fiinþã hibridã al cãrei întreg e alcãtuit din douã jumãtãþi diferite – jumãtate cal ºi jumãtate om – tot aºa gânditorul modern trebuie sã întruchipeze ipostaza corcitã a unei duble naturi spirituale: scriitor ºi filozof.s-au speriat de filosofie. Cioran ºi Nietzsche. regizoral redactate prin transpunerea pe viu în personaj. dar .

lãsând echivoc drumul pe care îl duce. Forþa acelui ”nu“ trãdeazã însã o alcãtuire sincerã care în dorinþa sa de a-ºi conserva întregul. nu renunþã la sarcasm dar recunoaºte cã pentru eliberarea spiritului este necesar mai întâi sã-þi permitã contingentul a te elibera: ”sã vã donaþi câte o mânã în urnã. Cu exuberanþã îºi expune sieºi ºi cititorului tezele sale amoroase: ”Teren minat e trupul tãu/ în calea incitãrii mele/ în iriºii tãi m-am înscris perfect” (Punct ºi de la capãt). ca un doctor în lingvisticã – ludicul propoziþiilor e fermecãtor de fapt în toatã cartea./ tonifierea buzelor” (Experiment). dintr-un oarecare altruism. Indira Spãtaru vieþuieºte nu într-un turn de fildeº cu înãlþimi exuberante. E amuzant sã îl audiezi pe Simion vorbind pretenþios. povestinþã oarecum mai tristã pentru satira ce-o îndreaptã spre societate în ceea ce priveºte condiþia vârstnicilor sub egida statului. plus imaginea unor gãini la mare. (Doar de Crãciun se întâmplã minunile. pe atât de terifiantã. Editura Vinea. în povestioare care cel puþin în prima parte pot fi citite anapoda. de alter egouri. nãrile dilatate. în poezie de exemplu. monotone. toate puse pe teza cã “un pic nu-i bine ºi iar e rãu”. cu protecþia consumatorului ºi a animalelor. Bineînþeles nu lipsesc “Iunaitãdsteit” si tot ce aduce direcþia Hollywood. Discursul sãu ar putea fi întrecut de întâmplarea cu Moº Crãciun blocat în trafic. de muze alcãtuitoare a spiritualitãþii sale: ”Unele lucruri aº vrea/ sã rãmânã în inima mea/ sã pot deschide dupã plac /toracele/sã mã desfãt privind la ele/ miniaturale piese de teatru imobil. rãutãcioase. mai precis pe personajul Posturelei. în fond. cu motto-urile aferente. viitorul ca o amintire. este improbabilã (rost). ºi multã. evanescent. mãrturiseºte cã Milan Kundera o stîrneºte în a fi un spirit liber ºi femeie. al doctrinelor sau al vremii.//Alte lucruri aº vrea/ sã se piardã lent. 2007) ./ aºa veþi scrie. Acestea ar fi doar câteva povestinþe de bãgat în buzunar ºi scos la ivealã în cinstea amuzamentului sau acordului tacit dintre autor ºi cititor. multã joacã. încântaþi de Wilma ºi Dino”. poartã în sine latent ºi posibil cu revenire orice e necesar pentru practicarea eului actual. Prin Crãciun trecem la speranþã în “Un azil numit speranþã”.tocmai asta e ideea – a vedea comicul în tragic! (nu asta voia ºi Molière?) Împãartiþã în douã capitole ºi anume “Capitolul unu – Insectarul cu flori” succedat de “Capitolul doi – Sãrutãri la doamnã de mâini”. dar care se descurcã “româneºte” cu poliþia si finanþele. uneori ca un banc ceva mai lung. este adesea relevatã în poezii precum Urbanism. Interesantã este modalitatea în care cititorului i se imprimã construcþia habitatului Indirei Spãtaru: ”Când oraºul mi-jeºte ochii/ tramvaie tâºnesc în obraz/ grãbit poetul pleacã la serviciu“. Cu degajare ºi neimpus pleacã sau revine la generaþia beatleºilor cu ale lor veºnice “strawbery fields”. aparent variate. îºi însuºeºte spiritualitatea celor a cãror posibilitate de evadare. acesta. Ion Maria afirmã o egalitate în toate cele surghiunite de nefastul timpului. ea îºi asumã cotidianul nu ca fiind unul ancorat într-o actualitate tranºantã (în spirit de negaþie dadaist) ci ºi unul alcãtuit din amintiri mai mult sau mai puþin productive fiinþei ei. sãrãcãcioase ºi în degradare. Editura Brumar. Mai mult decât atât. 99 Povestiri din cartierul de vest . idei. gospodinã neîmplinitã ºi sentimentalã ce-ºi gãseºte visul în colonelul Vasile Sandu (sau mai precis în pensia acestuia). asumându-ºi-le pe cele care au produs mutaþii: ”În noaptea asta/NU/voi mai asculta povestea despre fata moartã/ de cancer/ ce þi-a fost sorã. De subliniat jocul de cuvinte ºi umorul stârnit de el. chiar ºi o culturã a sforãitului mai complicatã decât o lecþie de anatomie./ mai uºori!” Condiþia poetului. lecturã placutã! Alina Gaga În bucãtãria Sylviei Plath Indira Spãtaru (În bucãtãria Sylviei Plath. nu?) Jocul între imaginaþie ºi parodie cucereºte. Capitolul doi se cere citit în ordine ºi se concentreazã pe o familie pe cât de amuzantã. ci în “castelul” ei “interior” regãsit la nivelul vieþii comune. Despre ce e vorba? Despre întâmplãri inedite cu oameni inediþi construiþi ca o parodie la adresa societãþii ºi cu un limbaj plin de umor ºi ironie. 2008) percepe modernismul netrecut prin filtrãrile altor curente./ nu vom mai privi ca doi frãþiori/ la Fred ºi Barnei. de unde are capacitatea de a-ºi extrage necesarul de lucruri./adulmecând extazul. de visare. cartea istoriseºte despre trestiile gânditoare ce sunt oamenii.”sunt zile negre/ când aº vrea/ blocul meu sã fie/ un castel medieval/ de piatrã/ sã aibã tot ce trebuie/ pentru apãrare”(în castel). Pentru restul. În Refuz neagã propriuzis niºte paradoxuri cândva binevenite. Poeta se raporteazã la pasiunile sale asimilându-ºi imagini ºi forme ale încãperii minþii sale: ”Într-un imens acvariu te urmãresc:/ îþi vãd muºchii încordaþi. având ca supratemã condiþia umanã.” Cristina Sãveanu Deºi sesizabilã tendinþa de a se refugia a poetului Ion Maria (Povestiri din cartierul de est. poate. Deºi “cartiere alchimice”. hotãrâtã sã-ºi lega- lizeze romanþa târzie ºi sã-ºi punã în aplicare planul original de asasinat. E o perspectivã interesantã cum moartea cu coasa apare precum o umbrã pozitivã de data aceasta ºi care umil bate la uºa bãtrânelului. acestea îºi alcãtuiesc trupul înglobând oameni ºi gunoaie într-o sferã unicã. În ceea ce priveºte abordarea lumii exterioare./ ca sloiuri lungi de gheaþã.

. întorc mereu capul. s-au ofilit 100 sâni. cu o pereche de foarfece în mânã. zãpezi.. Cineva râde. Remarcabila împletire de angoasã ºi speranþã e reluatã în numeroase poezii. îl modeleazã conform “vieþii târgurilor de provincie” simboliste: ”privitã de sus/ strada unde/ trãiesc eu/ pare doar/ o dârã de sânge/ pe faþa de copil trist/ ºi bãtrân/ a oraºului” (strada). Clanþ.. La plecare mã înclin. EL. adolescentin ºi pur epistolar. Îmi ridic mâinile sã mã apãr.. Deodatã.. unul care nu iartã sensibilitãþi de acest gen. /Tu þi-ai înãbuºit frigul/ Cu trupul meu”.. Aerul vibreazã. 81) lipesc de bãrbie. ploi... În viziunea ºi abordãrile poeziei lui Ioan Adrian Popa. trec prin intersecþii. Cristina Sãveanu (urmare din pag.. viziuni. se constatã un soi de spleen al scriitorului care.. “Nu te speria”. în sfârºit. el rãmâne încremenit ca o stâncã. dispar printre semafoare. Au trecut atâtea nunþi.. propriilor interpretãri.. Cristina Sãveanu Sãrut nelocuit Se constatã cã subiectivismul exacerbat nu face decât a îndepãrta mirajul unei puneri în problemã la modul general în poezia lui Ioan Adrian Popa (Sãrut nelocuit.. etc. ºi anume patetic. pe lângã urechile mele. A-þi pãstra identitatea ca model singular în faþa sorþii este vital în împãcarea sinelui cu sinele:”Pânã la urmã/ Ne suprapuserãm perfect:// Eu mi-am tras pe oase/ Trupul tãu. a nu generaliza ci a-i înþelege întocmai expunerile. aceasta te face a te refuza actualitãþii ºi sterpului contingent... dupã al nu ºtiu câtelea colþ fulgarinul alb nu se mai vede. autorul încercând sã depãºeascã convenþionalul ºi sã-ºi asume condiþia de damnat la nivel social ca pe una purificatoare: “chiar dacã trãiesc/ într-un cartier muncitoresc/ plin de gunoaie/ nu mã simt/ în þara nimãnui/ iubesc acest pãmânt/ nisipos ºi murdar/ ce ºi-a îngropat iarba/ sub blocuri/ pãmântul acesta/ îl simt/ al meu/ când îl strãbat/ liniºtit sau în grabã/ cel de sus/ nu mi l-a dat / sã-mi fie doar/ aripile mele/ de înger/ mai aproape/ de trup”. în ideea faptului cã însuºi poetul în naivitatea sa le abordeazã. îmi spune. cititorul se simte constrâns a nu interpreta. râde în hohote. mai toþi cunoscuþii s-au mutat în albume. încerc sã fug. fie el unul care provoacã angoase. adulmecând cotidianul ºi recunoscându-i ascunsele fãgaºuri.. prin pasaje. îþi pot stârni interesul. au dispãrut senzuale frumuseþi în negurile humei.. apãrut de nu ºtiu unde. motive comune. fluturi se izbesc de ciºmeaua ruginitã. mã împiedic în propriile-mi picioare. . fãrã a le putea raporta. Deºi teme.. Clanþ. boteze. A numi strict ideile dorite a fi exprimate ciobeºte farmecul unei puritãþi fãrã nume.Extrapolând.. 2008).. paradoxuri etern acceptate. înmormântãri. sãrut-mâna. mã plimb aproape surd prin curtea pietruitã.

Un alt specialist ucrainean. Stefan Tomaºivskyj este de pãrere cã elementele strãine din cântecul în discuþie sunt de origine slovacã ºi nu cehã. a afirmat cã acel cântec este “curat ruteneºte”. ipoteza lui Balotã – dupã care cântecul lui ªtefan Voievod ar fi. cã domnitorii moldoveni. ajunge la aceleaºi concluzii. am intrat în posesia unui excelent volum de studii. poetul ºi cunoscutul om de culturã ucrainean. cehii având legãturi strânse cu ucrainenii transcarpatici. Editura Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza”. a fost Kovalškyj (1856). ªi unul ºi altul sunt dezamãgiþi despre ceea ce au gãsit în Apus. Privire critico-istoricã asupra cercetãrilor despre cântecul lui ªtefan Voievod (9-44). Studiul lui Petru Caraman este un excurs profund ºi bine documentat asupra istoriei ºi rãspândirii cântecului ucrainean despre ªtefan cel Mare. deºi fac cunoºtinþã cu Occidentul la un interval de o jumãtate de veac. Rãdulescu (95110). De fapt. se întind pe 16 pagini. Caraman ºi cuprinde doar 20 de pagini. Secþiunea de literaturã se deschide cu un incitant studiu al reputatului profesor Petru Caraman (1898-1980). cerceteazã textul în discuþie din patru puncte de vedere: al limbii.Caraman. intitulat: Doi cãlãtori în Apus: N. Problema cântecului despre ªtefan cel Mare l-a preocupat ºi pe B. Este vorba despre doi mari scriitori de etnii ºi culturi diferite. începând cu ruºii ºi terminând cu slovenii. istoricul ºi scriitorul rus N. un ilustru profesor. Iaºiul a excelat în domeniul ºtiinþelor umaniste. Studiul de faþã este doar o parte a cercetãrii lui P. Karamazin (1766-1826) ºi scriitorul român ºi omul politic Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872). A.P. meritã sã fie citit cu atenþie în întregime.M. Cântecul despre ªtefan cel Mare este urmãrit de P. creaþia guslarilor sârbi imigraþi în Moldova (…) nu rezistã criticii” (29).M. Blahoslav a trãit între anii 1550 ºi 1670 în Moravia. Nu aº dori sã se înþeleagã prin aceasta cã vreau sã minimalizez rolul celorlalte domenii ale ºtiinþelor. Karamzin ºi I. Ivanov gãseºte o serie de similitudini în Suvenirurile lui Ion Heliade-Rãdulescu ºi Scrisorile cãlãtorului rus de N. ^ idee pe care Petru Caraman o agreeazã.Hasdeu. însã notele. Prietenul lui B. Hasdeu. care. în 1868. care subliniazã: “Integrarea cântecului despre ªtefan Voievod în ceea ce Balotã numeºte «literaturã slavo-românã» din epoca lui ªtefan cel Mare este.Balotã. În acest sens.Balotã nu sunt acceptate de P. La finele anului 2007.Hasdeu. comparativ cu ceea ce ºtiau ei din literatura cititã 101 . dupã cum urmeazã: Literaturã (7-204). Caraman în aceastã parte a cercetãrii sale aparþine românului Anton Balotã ºi se intituleazã: La littérature slavoroumaine à l’époque d’Etienne le Grand. Ideile afirmate ºi vehiculate de A. intitulat: Studii de slavisticã. Un alt studiu constrastiv aparþine lui Leonte Ivanov. a cântecului.Potebnia. fãrã a cunoaºte articolul lui Kovalškyj. care sublinia cã “ªtefan. Ivan Franko. fiind moldovean. dupã noi. dar ºi în trecut. printre care ºi cea privitoare la originea sârbã a baladei: “Aºadar. Recenzii (269-279) ºi Dialog (281-297). deºi în multe privinþe îl criticã pe A. la Viena.P. cel mai amplu ºi mai consistent. Limbã ºi limbaj (205-236). apãrutã în 1958. versificaþiei. Petru Caraman criticã ºi alte afirmaþii ale lui A.M. mai degrabã în ucraineºte decât în orice altã limbã slavã putea sã cânte cu frumoasa lui fatã” (10). Volumul de faþã este secþionat în cinci capitole. Vinþeler În prezent. Culturã ºi civilizaþie (237-268). atestat în Gramatica cehã a lui Blahoslav. aflându-mã în Iaºi. H. L. cunoºteau aceastã limbã. cã textul este la origine ucrainean. în cercetarea sa Studii nad ukrainskimii narodnimi pisnjami (Studii asupra cântecelor populare ucrainene) (1907). care a cunoscut manuscrisul Gramaticii cehe a lui Blahoslav prin intermediul lui J. 297 p. o iluzie a sa fãrã niciun substrat real” (21). 2007. Potebnia este ºi el de pãrere cã respectivul cântec este ucrainean. de altfel apropiatã de cehã.A. Scopul era “de a stabili ce popor slav îºi poate proclama paternitatea asupra lui”. stilistic ºi cel al simbolicii populare. pe Petru Caraman îl intereseazã stabilirea apartenenþei cântecului despre ªtefan cel Mare. însã cehizat. Iaºi. de altfel binecunoscut. La începutul veacului al douãzecilea. Studiul ? lui Petru Caraman este profund ºi cu cea mai vastã informaþie. Ultima lucrare pe care o analizeazã P.Studii contrastive de literatura ) ) ) ) ) O. 104 la numãr. la origine. au în multe privinþe pãreri coincidente despre Apus. însã personal nu dispun de informaþii mai detaliate. Pe aceeaºi linie se menþioneazã ºi faptul. având numeroase relaþii cu ucrainenii.Kramazin. precum ºi cu ceilalþi slavi. care cu siguranþã a fost Vlahoslav. Jirecek.Potebnia. astfel cã a avut posibilitatea sã cunoascã limba ºi cultura slovacã. Caraman pe întreg spaþiul slav. de sud. primul sau printre primii cercetãtori care a stabilit “cã poezia popularã din Gramatica lui Blahoslav este ucraineanã”.

datoratã poetului Boris Kolev (1909-1994) ºi alta a lui Dimitãr Pantelev (1901-1993). din volumul Apele primãverii este strãbãtutã de nostalgie. D. în douã volume. tradusã în sârbã de Adina ºi Kanko Vukoviæ . Un amplu studiu din prezentul volum aparþine clujencei Elena Abrudan. Paviæºi alþii. ilustratã cu pregnanþã de Þvetaeva” (168). toate trei cunoscute ºi apreciate veterane în istoria ºi critica literarã românã. 1939. cu precãdere din pe-rioada secolelor XIX ºi XX. cu o numeroasã þãrãnime ce a jucat un rol important în momentele de cumpãnã ale istoriei lor naþionale. însufleþirea oamenilor. drept pentru care recomand cu cãldurã studierea articolului tradus ºi publicat pentru prima datã la noi de cãtre Marina Vraciu. Cunoaºterea de sine. “Un element esenþial pentru Brodski în aprecierea superlativã a Þvetaevei.Faulkner. Am lãsat mai la urmã studiile a trei doamne. În articolul. iar apetenþa pentrul jocul de ruletã reflectã tocmai aceastã dezordine interioarã” (51). Livia Cotorcea ºi Adriana Nicoarã. Este interesantã concepþia lui Brodski despre prozã ºi poezie în general. Dintre autorii asupra cãrora se opreºte autoarea amintim de la noi: M. care ºi-au prezentat lucrãrile în limba rusã.Goga.M. Nuvela FAUST ºi tema fausticã la I. dezvoltate în þãri cu o economie preponderent agrarã secole de-a rândul.Agârbiceanu. W. Sadoveanu. M.R. Cercetarea lui L. viaþa se roteºte asemenea ruletei. Faust. înclinaþia poetei spre mitologizarea individului. Prima traducere din poezia lui Eminescu este atestatã în bulgarã la 1895. Este vorba de Sorina Bãlãnescu. New York. 1883) ºi Filonov (n. Studiul Sorinei Bãlãnescu se intituleazã: O nekotoryh mifopoetièeskih elementah v romane Dostoevskogo „Igrok” (Unele elemente mitopoetice în romanul „Jucãtorul” de F.Rasputin.Briusov. deci. Zemliak. dar prin alte mijloace” (284). Bulatoviæ . St. Ivo Andriæ M. „Dupã regulile contrastului bine marcat funcþioneazã în text motivul formei. „Motivul hazardului. Astfel. despre care autoarea relateazã: “În literaturile est-europene. scrise de Iosif Brodski la volumul Marinei Þvetaeva. 1925. . unde este vorba despre poezia Ce ºopteºti atât de tainic…. Trebuie subliniat faptul cã Adriana Iseceanu urmãreºte tema faustianã într-un context amplu. Adriana Iseceanu precizeazã cã Faust “este una dintre cele mai semnificative expresii ale depãºirii limitei pe care Creatorul a impus-o creaturii.Garcia Marquez.Popescu etc. se concretizeazã mitopoetic în cuvinte ºi sintagme apropiate semantic. ªi unul ºi altul criticã situaþia din þãrile lor. A se vedea în acest sens Scena din Faust de A. Bãnulescu. Pentru eroul turghenian trecutul devine perpetuu prezent (202). precum ºi a modului în care au rezolvat ei obstacolele apãrute în procesul transpunerii poemului în limba bulgarã. amândoi au ilustrat în creaþia lor. Nuvela lui Turgheniev. Hlebnikov (n. insistându-se asupra greutãþilor întâmpinate de traducãtori. Craioveanca Adriana Uliu ºi bulgarul Ivan Stankov au elaborat un studiu original “Luceafãrul” eminescian în douã versiuni bulgare (153-166). lipsei de formã. Maestrul ºi Margareta de Bulgakov etc.S. ºi. 1979. Din alte literaturi V. Livia Cotorcea este prezentã cu un amplu studiu. Al doilea material este o traducere de Marina Vraciu a unei prefeþe. Blaga. putinþa de a vedea un sens acolo unde acesta nu apare altora constituie o altã trãsãturã profesionalã a poetului. tãlmãcite de Dimitãr Kacemakov. Prozã aleasã.despre Occident. Volumul se încheie cu Eminescu în traducere sârbã. s-a înfiripat de timpuriu o bogatã literaturã ruralã ce ilustreazã evoluþia existenþialã a satului (111-112). Autorii 102 prezentului studiu analizeazã o versiune bulgãreascã a Luceafãrului. cu comparaþii din alte literaturi. pironind privirile jucãtorilor de ocazie.Dostoievski) (45-51). I. Ruºii ar fi dezordonaþi – prin firea lor asiaticã. intitulat: K voprosu o sinkretizme iskusstv v avangarde: Velemir Hlebnikov i Pavel Filonov (Cu privire la sincretismul artelor în avangardã: Velemir Hlebnikov ºi Pavel Filonov) (53-63). opus dezordinii. “Proza. informului.Turgheniev (195-204).Puºkin. poetul tinereþei sale” (167). Elena Abrudan analizeazã cu profunzime curente ºi autori. Autoarea menþioneazã cã tema faustianã a fost resimþitã pe larg în literatura rusã. Structuri mitice în proza est-europeanã (111-151). ca început sau continuare a descoperirii universului. Marina Vraciu este prezentã cu douã materiale în volumul de faþã: primul. Sensului concret ºi direct al miºcãrii în cerc i se ataºeazã folosiri metaforice”. În finalul studiului autoarea concluzioneazã “cã prezenþa mitului în literatura esteuropeanã este unul din mijloacele de discreditare ºi deconstrucþie a literaturii oficiale care nu dispunea de mijloace adecvate pentru ilustra-rea realitãþii moderne a vieþii” (148). Îngerul focului de V. V.S. G. L.1881) au fost contemporani. devine un asalt împotriva lui Dumnezeu (195196). O. Au fost publicate o serie de antologii de poezie româneascã în bulgarã în anii 1923. Ivanov este incitantã ºi meritã sã fie continuatã ºi în privinþa altor oameni de culturi ºi de etnii diferite. firescului în gesturi ºi obiceiuri. – menþioneazã Brodski – a fost pentru Marina Þvetaeva o continuare a poeziei. în care se remarcã faptul cã primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu au apãrut în limba bulgarã încã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi au continuat la începutul veacului al XX-lea. prieteni. Iosif Brodski ºi Marina Þvetaeva (167-172). “… Proza îl poate lua pe cititor de mânã ºi duce acolo unde în caz contrar ar fi trebuit sã fie împins de o poezie” (293). Un volum aparte numai cu poeziile lui Eminescu a apãrut în 1950. subliniazã Brodski. precum ºi într-o serie de lucrãri teoretice cu privire la principiul futurismului . rusã ºi comparatã. fundamental pentru înþelegerea adecvatã a romanului dostoievskian. în care “Brodski se declarã urmaºul Þvetaevei.

din pãrinþi intelectuali. A debutat ca poet. Peste aproape trei sferturi de veac. astfel cã el a intrat marcat în viaþã. Spaþiul nu ne permite sã ne oprim ºi asupra celorlalte studii. a lucrat în construcþii. la fel ca ºi precedentele volume. Daniel ºi A. a arat. criticii literari ºi alþi oameni de culturã. Investigaþiile profesoarei Livia Cotorcea sunt profunde. capitala Tadjikistanului. Sineavski. Cuvinte de origine slavã în limba românã (219-224). De altfel. printre care ºi Vl. Pregãtirea ºi-a fãcut-o la seral. Elena Voloºanca ºi Sofia Paleolog: lupta pentru tronul rus (259-270). Încã în 1910. 103 . Liudmila Bejenaru. patru ani a slujit în armatã. dar aceasta nu înseamnã cã ele sunt lipsite de valoare. Voinovici. Hlebnikov a recunoscut unele apropieri dintre el ºi Filonov. se remarcã printr-o bogatã informaþie ºi o înaltã þinutã ºtiinþificã. Vl. este vorba despre fiica lui ªtefan cel Mare ºi nepoata colateralã a ultimului împãrat bizantin. Scriitorii. Hlebnikov încã în adolescenþã a stabilit apropierea dintre scris ºi picturã. în 1987. Dupã cum se ºtie în 1968 a avut loc procesul intentat scriitorilor I. Nataºa Manole. O apropiere realã între cei doi se observã în ilustraþiile fãcute de Filonov la cartea lui Hlebnikov Izbornik. fiind obligat sã încerce cele mai diferite munci în colhoz pentru a se putea întreþine: a pãscut oile. Domnia Sa este unul dintre traducãtorii în limba românã a operelor lui Vladimir Voinovici. din cauza asprei sale satire la adresa puterii a fost marginalizat. la fabricã. a publicat un original studiu privitor la structurile anagramatice. apãrutã în 1914. V. Adriana Nicoarã este printre primii critici literari de la noi care se opreºte asupra principalelor momente din viaþa ºi creaþia reputatului scriitor. Adriana Nicoarã publicã articolul: Bludnyj syn Vladimira Vojnovièa ili •izn i neobyèajnye prikliuèenija soldata Ivana Èonkina (Fiul rãtãcitor al lui Vladimir Voinovici sau viaþa ºi nemaipomenitele aventuri ale soldatuli Ivan Cionkin) (81-94). originale ºi ar fi meritat ca studiul despre care este vorba sã fi fost publicat în limba românã. Din celelalte secþiuni amintim: Tatiana Tudori. multe dintre versurile sale au fost puse pe note de unii compozitori.unele fenomene despre sincretismul artelor ºi înrudirea acestora. Tatãl lui a fost arestat când Vladimir avea doar trei ani ºi ceva. Voinovici. Cea de a treia doamnã. dupã el un desen poate fi privit ca un echivalent grafic al unei poezii (al unui vers). În concluzie se poate afirma cu toatã certitudinea cã prezentul volum de Studii de slavisticã (al XI-lea). N.Toporov. Presupoziþii realiste ale discrsului ºtiinþific despre lume (207). ci în Duºambe. Situaþii similare au avut loc ºi în cazul lui Boris Pasternak în legãturã cu publicarea romanului Doctor Jivago. care i-au suþinut pe cei doi încriminaþi. pe care l-am cunoscut încã în perioada studenþiei. Deºi nãscut în 1932. unde se reliefeazã cu pregnanþã apropierea tematicã ºi stilisticã dintre cei doi reputaþi artiºti. reputatul lingvist ºi om de culturã. Voinovici nu s-a nãscut în Rusia. au fost ºi ei marginalizaþi.

urmãrind treptele înãlþãrii prin cuvânt. de unde trimiterea la zestrea Vãcãreºtilor. în ciclul Poarta gunoiului. Un nou Georgicon al muncilor campestre este transpus acum într-un ireal câmp al sãmãnãturilor simbolice. asemãnãtoare unei intrãri în bisericã (Secretul). labirintice.Voiculescu. în care sunt invocate celelalte munci ale þãranului pentru pregãtirea recoltei. În concepþia sa. o tendinþã hotãrâtã de construcþie ºi arhitectonicã liricã. Spre a da roadã. Elogiul acestui tãrâm al umbrelor prielnice („cum o insectã ucigaºã/pãtrunde în miezul subteranei/sfidând realitatea detaliilor”) e realizat atît în ciclul Fuiorul (Cuvântul e o toarcere continuã. ca un tribut plãtit pentru accesul la noua stare („Primul Stãpân înconjurat de tinerele cuvinte/dupã ce au fost supuse torturii prin flagelum/cu cununã pe cap din spinum christi”). cum îi place lui sã-l numeascã. sunt transpuse de poet în mod subliniat în cele trei cicluri sau cãrþi ale trilogiei. un eºafodaj trilogic. preocupaþi ºi de crearea unei mitologii locale sui-generis. cu toposuri caracteristice (ValeDoclin-Budnic). la alungarea din rai „goi/sub rodul viþei/re-învie misterul” ºi „cum la liziera morþii/ spada duhului”(Sfârºit de poem). Cele trei etape ale rodirii seminþei. În ciuda avertismentului autorului din fruntea cãrþii. la Ion Pillat Pe Argeº în sus. la fel cum procedeazã ºi Octavian Doclin în mai multe rânduri.Octavian Doclin sau metamorfozele poemului Mircea Popa Poetul reºiþean Octavian Doclin îºi adunã ultimele poeme într-un volum antologic întitulat Pârgã (I-III). rãtãcind prin pãdurea de simboluri sub ameninþarea expierii ne104 prevãzute a unui thanatism ocult. rãstignit ºi flagelat. înscrisã într-un textualism eficient. de la moºistrãmoºi. însãmânþarea. în teritoriile amniotice ale începutului este ºi o regresiune în interioritate. adicã în acel mundus subterraneus care asigurã irigarea ideilor. primenirea ºi ventilaþia lor. de la Nichifor Crainic. în care primejdia se naºte din starea pe loc. totul concurã aici la dezlegarea inefabilului liric creator. spre a se feri de „poema stearpã”. apoi a uneia culturale. supra-eul reprezentat de Scrib plutind în magma informã a Verbului. alternând în mod abil stãrile de revelaþie cu acelea de . „cum o parcelã aºezând strat dupã strat”. un spaþiu al imaginarului. din cartea I. folosit înainte ºi de V. nu poate da roadã fãrã a fi coborâtã în humusul fertilitãþii. a unei spiritualitãþi sempiterne dar ºi la mitul matricial): „numele poemului sãu/ºi chipul mamei sale poemul nãscându-l”. ªi la el întâlnim propensiunea spre configurarea unei geografii reale sau himerice. Încreatul (Bãnuþul) devenind aici Creat. Titlul. cultivat de o serie de poeþi tradiþionaliºti din perioada interbelicã. la fel ca Adam ºi Eva. o rafinare a firului prin torsul întremãtor). Primejdia putrezirii e resimþitã ca o reîntoarcere fecundã la tãrâmul copilãriei ºi al mitului protector al satului ºi al casei natale. cu ªesuri natale ºi Darurile pãmântului. încãrcatã de emergenþa blagianã ºtiutã. Când mut grãieºte”) ºi pentru apãrarea tainelor sale invocã protecþia Paznicului. un punct final al rãtãcirilor interioare prin hãþiºurile pline de semnificaþii ale aspiraþiei dedalice./Din somnul somnului. etapã în care poetul accede la postura de sacerdot ºi ucenic al lui Dumnezeu: „eu sunt numai pacientul lui Dumnezeu”. Ritualul poetic presupune în acelaºi timp ºi o asumare a tradiþiei. etnografice ºi etnice mai întâi. rodirea ºi coacerea. De la fixarea temei prin poezia Pârgã. Adormit ºi el//În somnul care veºnic mã pândeºte. Drama spunerii devine la el o dramã a cunoaºterii. o adevãratã obsesie a clarificãrii relaþiei dintre poet-poem-poemã-Cuvânt ºi Scrib. poemul I. Regresiunea în timp. Ridicarea discursului de pe treapta materialitãþii realului în sfera înaltã a imaginarului sacral ºi sacralizat este þelul suprem al Poetului Sacerdot. unde poetul trece din postura de Scrib în aceea de Isus dãtãtor de viaþã. venind din nobleþea ºi vechimea fãuritorilor de cuvânt. produs muncit. poemul e în acelaºi timp „dragoste ºi cãlãtorie”. cu o dezvoltare gradatã. sãmânþa. a Domeniului întemeietor. se leagã tematic de motivul roadelor ºi al pãmântului. noi vedem în succesiunea poemelor sale. din intrarea în amorþeala somnului („Inelul Mumii./Ca o copitã fragedã de miel. ºi pânã la poemul cu iz de epitaf din final. dar ºi a unei reþele de interferenþe ºi rãsfrângeri ale conºtiinþei artistului în cãutarea textului reprezentativ. spre suprema fiinþare prin cuvânt. cât ºi mai direct.

spaimã ºi prãbuºire, într-un ritm sincopat, de urcuº ºi coborâº. Dacã în prima fazã crisparea ºi acumularea de elemente distorsionate e covârºitoare, în a doua se produce împãcarea ºi retranºarea în interioritate stãrilor dominante, acestora corespunzându-le ºi câteva personaje care dialogheazã cu Poetul, întreþinând atmosfera de vrajã creatoare ºi subliniind evoluþia de la sensul domestic ºi familiar al destinului la cel al morþii ºi învierii prin cuvânt. Ia naºtere astfel un fel de Biblie profanã a genezei, înãlþãrii ºi morþii renãscãtoare, într-o alchimie ciudatã de mituri familiare ºi locale ºi destinul mai larg al creatorului însingurat,

destinat sã lupte cu relele lumii. Ciclul cãutãrilor ºi al suferinþei este menit sã se încheie cu Mersul în rod, cel care ar reprezenta al treilea empireu sau cerc al destinului cucerit de Poetul Sacerdot, când cuvântul trece în starea de testament (Paragraful), marcând ziua când poetul „ºi-a spus toate rugãciunile” ºi a ajuns la „vârsta harului”, ºi când poetul, la Budnic fiind, îºi îngãduie sã se joace cu sensul cuvintelor, trecând în starea ludicã a fiinþei, cea care îl apropie de moarte. Starea coacerii aduce cu sine ºi drumul în jos, spre o nouã reluare a ciclului vital: „potenþa ºi ispita/plecând sã caute fiecare în altã parte/

moarte”, semnul final. Evoluþia de la hãul inform al empireului rodniciei circumscrie, în fapt, evoluþia mito-poeticã a genezei, fascinaþia apocrifã a unui pelerinaj metafizic de la poezia de inspiraþie la poezia de concepþie, de la saltul din relativ în absolut, textul dobândind corporabilitate în ficþiunea paginii prin valorificarea ingenioasã a unui material lexical cu savoarea dialectalã certã (þãst, cãput, poneavã, cãletcã etc.). Construcþia etajatã a poemului atestã preocuparea poetului pentru semnificaþiile simbolice ale textului ºi pentru coerenþa lui interioarã. E rodul cel mai concludent al unui poet ajuns în pârgã.

105

Suvoiul armonizator al Râului
,
Constantin Buiciuc
Poemele lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului (Editura Brumar, Timiºoara, 2007) sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, care ordoneazã lumea. Râul, despre care poetul mãrturiseºte, încã din primele versuri, cã a vorbit neîncetat, este treapta urcãtoare a începutului (“am vorbit despre Râu/ mereu am vorbit despre el în absenþa oricãrui martor graþios/ ºi cu toate metodele folosite de înaltele doamne ce se gândiserã la rozele noastre/ curgãtoare”, p. 5), dar ºi treapta coborâtoare a finalului (“gândesc becher la subsuoara plinã de sudoare înaripatã a/ amantelor lumii/ mireasma lor pare-mi-se seamãnã cu plaiurile transhumanþe/ ale Râului natural/ tonul acestuia l-am învãþat printre frunzele asaltate de/ neghiobii crepusculare”, p. 6). Râul este temelia durã (“un soclu pe forturile cãruia istoria ne mai încânta cu fosile”, p. 7), de pe care urcã sentimentele, slujitoare ale iraþionalului (“Râul pervers/ Râul iubãreþ/ Râul neprevãzut”, p. 8). ªi, ca o încununare, Râul este forma de zbor înaripat al poeþilor spre gloria eternã: “Râul interpelat de mari poeþi asfinþind limbajul lor surprinde/ suave comenzi de bronzuri supreme – “ (p. 9). El este matricea visului poetic, prin forþa sa ducând la amalgamarea teluricului cu celestul, apoi la ascensiune: “sã-mi imaginez tot ce poartã amprenta Râului în visare/ deasupra norilor de 106 platinã/ adicã hai sã vedem vulturul de piatrã decupându-se clar din/ cea mai groaznicã furtunã// sã-mi imaginez cã tot ce se poate gândi în zborul puzzle/ a fost deja aºezat cu strãºnicie în straturile Râului – “ (p. 11). Un poem în prozã, tãind viþa-de-vie, datat “20 aprilie 1981”, construieºte imaginea dureros de clarã, cu tãiºul contururilor îndreptat spre cititor, a unei lumi în care “totul era perfect ºi bine uns la toate încheieturile: trandafiri înfloreau ºi miroseau la comandã fãrã o mireasmã mai mult, meºteºugarii îºi sugeau cu înþelepciune unghiile, preoþii dãdeau sublime lecþii de judo, venerabilii funcþionari aveau vesta încheiatã la toþi nasturii ba ºi bentiþã roz pe umãrul stâng, sportivii fredonau cantate tulburãtoare ºi fãceau în pieþele publice experienþe pe cobai, iubitele se descãlþau foarte repede ºi arogant treceau pe acoperiºuri de unde se vedea mai interesant luna,/ noi bieþii scribi ne iscãleam propriile condamnãri la moarte ºi jubilam cu fermoarul tras disciplinat pânã la gât” (p. 13 - 14). În acest poem al unei absurde lumi suprarealiste (care ne trimite la realitãþi predecembriste) lipseºte ºuvoiul armonizator al Râului. Dar Râul reapare, parcã ivit din subteran, câteva poeme mai încolo, dovedind cã lumea clãditã din cãrãmizile de neînþeles ale unei realitãþi fãrã sens “nu înseamnã nimic pe lângã foºnetul mierlei de pârâu în craniul rãtãcit de la capãtul memoriei – ” (p. 18). Poemele în prozã din secvenþa centralã a volumului, datate 1981 – 1982, traseazã, cu un ton ironic, dezinhibat, conturul lumii procustiene, în care mecanismele bine unse (ºi care dau rateuri, înlocuite rapid cu paliative) nu pot asigura armonia, coerenþa. Totul pare o partidã de ºah dinainte pierdutã. Râul apare, nãvalnic, în alt lung poem, þãrmul râului (poemozie). Acum, cum era de aºteptat, Râul este însuºi Cuvântul: “Iatã Râul umplut de valurile cãrþilor./ Nici o paginã în plus nici o aripã în minus care sã doarã peste pustiul aparent al/ poveºtii”. (p. 27). Iar Poetul, ca un demiurg, ca un nou, chiar dacã lent, fãuritor, înnobileazã lumea care îl conþine: “Ca un melc de formula unu mã îndrept vertiginos înspre sexul nuferilor din plantaþiile/ genezei./ Cerului albastru îi adaug pãmânt albastru mult mai albastru decât privirile voastre/ îndreptate cãtre albastru”. (p. 28). Râul devine oglinda în care poetul îºi contemplã chipul, ca un nou Narcis, dar ºi creaþia: “Cum dintre braþele mele þâºneºte în Râu o vietate aburoasã ilicitã nãscutã în clipele/ hoaþe de la capãtul unei desuete cãrþi”. (p. 30). Contemplarea, însoþitã de meditaþia asupra valorii creaþiei ºi de retrospective, în care sinceritatea dezarmantã ocupã tot mai mult loc, duce la concluzii: “Sã visezi între douã stele ale creierului cosmic ºi cuvinte dizarmonioase sã mã alunge/ pe þãrmul sufletului”. (p. 37). Sau, chiar în finalul poemul ºi al cãrþii: “Fraza ca o lamã de cuþit în trupul neantului þãrmurit” (p. 44). Definind creaþia prin armonizarea contrariilor, poetul dovedeºte cã, dupã ce a încercat, fulgurant, sã surprindã absurdul lumii acesteia, el s-a întors, cu forþe sporite parcã, la acþiunea sa de bazã: numirea propriei identitãþi.

Un roman postum al lui Ion Gavrila Ogoranu
) ) ) ) )
Ion Buzaºi
Numele lui Ion Gavrilã Ogoranu este unul de legendã, pentru cã el simbolizeazã în cel mai convingãtor mod rezistenþa armatã împotriva înstãpânirii tot mai opresive în România a comunismului. În limbajul Securitãþii din anii ’50 ai secolului de curând încheiat, se vorbea de „banda lui Gavrilã” din munþii Fãgãraºului, care a rezistat eroic trupelor de securitate aproape un deceniu ºi a capitulat în 1957, în urma unei trãdãri, aºa cum s-a întâmplat adeseori în istoria românilor. Faptele de epopee ale acestor curajoºi ºi neînfricaþi eroi fãgãrãºeni sunt povestite cu har narativ ºi cu probitate documentarã într-o veritabilã saga româneascã. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în mai multe volume, ca într-un roman fluviu. Ultimul volum, al VIIlea, a apãrut de curând ºi prezintã rezistenþa armatã anticomunistã din Munþii Apuseni, unde au acþionat maiorul Nicolae Dabija, Leon ªuºman, fraþii Macavei º.a. Primele trei volume au un caracter autobiografic, iar la urmãtoarele, într-o formã documentarã, Ion Gavrilã Ogoranu ºi-a asociat câþiva colaboratori. Aºadar dupã 1990 numelui eroului Ogoranu i-a fost adãugat ºi acela al scriitorului Ogoranu. Aºa cã romanul postum Iuda este nu o surprizã, ci o continuare fireascã a ciclului romanesc Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. L-am ascultat pe Ion Gavrilã Ogoranu vorbind despre acest roman, cu ani în urmã, tot în faþa teologilor blãjeni, când mi se pãrea cã e doar un proiect. De fapt romanul era scris din anii aceia de rezistenþã eroicã armatã împotriva prigoanei comuniste. Cartea de cãpãtâi a camarazilor lui Ogoranu din Munþii Fãgãraºului era Biblia, îndeosebi Noul Testament, „aceastã biografie simplã ºi popularã a blîndului Nazarinean” (Eminescu), care era pentru ei un tonic sufletesc. Citirea ºi meditarea îndelungã a Evangheliilor, îndeosebi a Evangheliei dupã Ioan l-a îndemnat sã reflecteze asupra faptei reprobabile a lui Iuda, care a devenit în veci sinonimul vânzãrii de frate, al trãdãrii. Micul roman Iuda este o biografie romanþã a vânzãtorului iscariotean din Cheriot, o parafrazare a momentelor epice din Evanghelie. Aceastã parafrazare este fãcutã cu har narativ ºi acolo unde lipseºte informaþia evanghelicã, faptele ºi întâmplãrile imaginate sunt nu numai verosimile ci ºi într-o logicã înlãnþuire cu desfãºurarea epicã: Iuda copil, orgolios ºi inconºtient, atras de bani ºi de arginþi, apoi nemulþumit de sãrãcia familiei sale ºi de condiþia socialã umilã a tatãlui sãu, nemulþumit mai ales cã nu poate accede în casta arhiereilor ºi a cãrturarilor iudei atât de respectaþi, în fine, ºi acesta este un moment cheie – de fapt intriga romanului – un Iuda care aflã de un proroc puternic ce urmeazã sã instaureze o nouã împãrãþie. κi face ºi de data aceasta un calcul meschin, cã pe lângã un asemenea împãrat ar putea ajunge un demnitar important ºi se alãturã ucenicilor ºi apostolilor ce-l însoþeau pe Isus. Între aceºtia, oameni simpli, pescari ºi pãstori, Iuda se impune prin cunoºtinþele sale ºi prin talentul sãu de finanþist. De aceea i se încredinþeazã vistieria sau cum spune Apostolul Ioan sã „þinã punga“. Dar Iuda este din ce în ce mai mult dezamãgit de propovãduirea lui Isus care vesteºte o „împãrãþie“, pentru el abstractã ºi neînþeleasã. Dezamãgirea se transformã în urã pentru cã a fost crunt înºelat în aºteptãrile sale, ºi aºa se naºte gândul trãdãrii. Ultimele pagini, potenþând dramatismul sobru al Evangheliei dupã Ioan, înfãþiºeazã ceea ce N. Steinhardt, monahul de la Rohia, numeºte „tragedia lui Iuda“. Convingându-se cã „învãþãtorul sãu“ a fost nevinovat, cã dupã ce a primit cei 30 de arginþi – sumã care a devenit de asemenea simbol al trãdãrii, ca ºi „sãrutul lui Iuda“, maimarii iudeilor n-au de gând sã-l primeascã în rândul lor, ci-l ocolesc ºi-l dispreþuiesc, cuprins de tot mai amarnice remuºcãri, sfârºeºte prin a se spânzura. Romanul Iuda a fost scris în anii ’50 ai veacului trecut în condiþii improprii redactãrii unei cãrþi: pe filele unui caiet ºcolar, în bordeie slab luminate, sau în poiene însorite când aveau rãgaz sufletesc din partea celor ce-i hãrþuiau mereu. Caietul a fost confiscat de Securitate ºi recuperat de Ion Gavrilã Ogoranu dupã 1990. A avut mâhnirea sã-l vadã deteriorat ºi cu pagini lipsã, cu rânduri pe care ploaia sau neglijenþa celor care l-au confiscat le-au fãcut ilizibile. ªi atunci s-a hotãrât sã-i rescrie paginile lipsã, aºa cum îºi amintea cã le-a scris cu decenii în urmã. Dar înain-tea acestui romaneseistic, sau me-ditaþie evanghelicã, s-a impus scrierea romanului ciclic: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Când a reluat lucrul la romanul Iuda a fost asaltat de o boalã neiertãtoare ºi astfel se pare cã a transmis testamentar nepoatei sale, Anamaria Ciur, care figureazã pe copertã drept coautoare sã con-tinue, sã redacteze ºi sã publice aceastã carte. Romanul Iuda este ºi un rãspuns ferm la diferite încercãri de disculpare a apostolului trãdãtor: N. Stenhardt vorbeºte de o piesã a lui Paul Raynal, dramaturg francez de talent, care a scris în 1938 A pãtimit sub Pontiu Pillat, jucatã cu succes la Comedia francezã, iar mai aproape de noi apãrutã ºi în traducere româneascã la Editura Humanitas, controversata Evanghelia dupã luda. În fond, romanul Iuda este o scriere pareneticã, pentru cã finalul romanului este ca o învãþãturã sau o moralã dintr-o predicã. 107

în barul acela ordinar. Ea se înroºea ºi-mi rãspundea cã era plinã de defecte. fãrã nici un efort. ªi mã faci sã sufãr. cãci era ca lumina. în America. ea intuia perfect gândurile ºi sentimentele mele. Mã simþeam mic în faþa ei ºi mã întrebam: ce-i pot oferi eu? Nimic. eu sunt mãritatã. nu mã mai atrãgeau. Ea s-a fãcut albã. Între timp voiam sã ies din tovãrãºia cu Portoricanul. tinere. unde sãracã. bogatã. nu-i fac un rãu cu dragostea mea absurdã? Acum. cã de aceea voiam sã o iau sã stea pentru totdeauna cu mine. gândurile. Atunci. rãspundea ea. se apãra ea. o stimam ºi o iubeam mai tare ca înainte. mi-a spus ea. ori de câte ori venea vorba de acest argument. Îmi dãdeam seama cã totuºi îl iubea pe soþul ei. Ea mã asculta. o viaþã lungã ºi fericitã de 50 de ani. nu-mi mai spuneau nimic. mã identificam. – Cum ºtii? Am întrebat-o odatã. Îi promiteam cã nu îi voi mai vorbi de ce simt pentru ea. Am repetat cu mai multã insistenþã. rãtãcitã. Am luat-o de mânã. soþul ei. zicea ea. mâna. pânã la nunta de diamant. zicea ea. Pânã într-o bunã zi. reþinut încã de nu ºtiu ce afaceri ºi trebuia în foarte scurt timp sã emigreze. în acel bar din West End. Ea s-a fãcut palidã. era o zânã. sau de 75. mai fragedã. mai discretã. ar fi murit. în prãvãlia cu obloanele trase. o cunoºteam aºa cum mã cunoºteam numai pe mine. ºi de aceea acum o cunosc atât de bine. Lumea din jurul ei. Mi-am dat seama cã pentru mine o altã femeie nu mai exista ºi nici nu mai putea exista în aceastã viaþã. cum m-aº simþi eu? Zicea ea. chiar dacã mie nu-mi pãrea de loc cã era aºa. Cã la vederea ei numai. am rãmas uimit. M-am recules din loviturã. pãrul mãtãsos. ar spune tot aºa unei femei. adevãrat? Eu am asigurat-o cã nu imediat. ªi ea simþea. i-am spus cã vreau sã mã întorc în þara mea. Soþul ei era în Argentina. înstãritã. eu stând la bar ºi servind. fastul ceremoniei. ªi am apãsat pe cuvântul totdeauna. decât mizerie. înalt ºi cu aspect distins. i-am mângâiat faþa. Mi-a arãtat fotografii de la nunta ei. i-am spus cã ea era fãcutã din luminã. Care? Întrebam eu. chiar lucrurile cele mai mizerabile. atât era de purã. îi lãsasem deja lui întreaga conducere financiarã. am 108 reluat insistenþele pe lângã ea. Lumea îmi pãrea ca o grãmadã de pietre. care purifica totul. iar soþul ei. dupã ce-i ºtiam secretul vieþii. eu încercam o bucurie deosebitã de toate celelalte ºi mai greu de descris ca orice. Atunci ºi-a mai revenit. Dar sã nu sar. pentru cã îmi place sã fiu în centrul atenþiei. palidã. Într-o zi. cãci mã durea sã o vãd cã suferã. de care ea niciodatã nu se putea pãta. aºa cum nu mai iubisem ºi nici nu-mi închipuisem cã aº putea iubi o femeie. de care afarã. preferase sã plece întro lume necunoscutã. care lumineazã totul. Dar nu este drept. Voiam sã ies . nu mi-am putut închipui cã putea fi mult mai finã. Îmi pãrea cã era toatã transparentã. Redusã într-o noapte la sãrãcie completã. ºi mã simþeam una ºi aceeaºi persoanã cu ea. Ea nu avea nici o vinã. era. ªi nu mai îmi trebuia altceva. din care voiam sã o scot. iar ea. Era cãsãtoritã abia de doi sau trei ani. chiar dacã poate nu-l stima. Þinând-o de mânã. îmi pãreau o simplã carne fãrã spirit. ºi eu îi vedeam direct sufletul. Sunt egoistã. nu o mai cunoºtea nimeni. I-am zis cã eram fericit sã-i stau în preajmã ºi sã o privesc ºi-mi ajungea atât. – Nu e greu de simþit. dar niciodatã nu se pãteazã. ea mi-a spus cã era mãritatã. în vestmântul alb de mireasã. soþul ei pierduse toatã averea ei ºi a lui. Dacã soþul meu în Argentina. eu am fost. ºi deºi pielea ei era finã la vedere. se trezeau în mine simþiri adânci ºi greu de exprimat. se izbeau marinari irlandezi beþi. O conduceam acasã. peste câteva luni. Cum de ajunsese tovarãºã de suferinþã ºi mizerie cu mine. chiar dacã el nu ºtie sã vorbeascã aºa. ºi ea ºi-a lãsat. Iar în Argentina nici nu exista divorþul. – „Soy argentina”. ªi tot ce era în jur. Dar era fidelã jurãmântului de credinþã fãcut soþului în faþa altarului. Dar simþeam cã mã iubeºte. de bolovani aruncaþi.EMIIL RAÞIU RAMIRA Pentru a nu o pierde. E aºa de frumos ce-mi spui. frecventat de marinari? Mi-a explicat: într-o afacere imprudentã. moale. ca acelea ale unui pãmânt îngheþat inundat de primãvarã.. poate. femeile frumoase. nu putea trãi altfel. caldã. vreau totul pentru mine. Într-o formã mai aluzivã. cel mai frumos bãrbat pe care-l vãzusem vreodatã. am hotãrât sã o iau de soþie. îmi pãrea un diamant care strãlucea.. în întuneric. cã probabil într-o altã viaþã. etern purã. cãci rãmâne luminã din luminã. dupã ea. ºi pentru câtva timp îmi þineam promisiunea. era de neconceput. arãtau o lume distinsã ºi fãrã nici o îndoialã. la atins. Cu cealaltã mânã i-am atins obrazul. apoi dupã câteva clipe a reuºit sã mã întrebe: – Dar nu acuma. acolo. Atunci. între ei. un bãrbat tânãr. dar oricum. Vã imaginaþi ce fericire înseamnã acest simþãmânt? Îi spuneam. ºi îmi place. Ea. în România.

o voluptate a durerii. Totul este durere. Trãisem pentru plãcere. Am fãcut primele formalitãþi pentru plecare. Siluitã. Atunci. am fost suit într-o maºinã a poliþiei ºi purtat la comisariat. pe care mi le fãcusem. aº fi adunat stare pentru a trãi fericit tot restul vieþii la soare.. Acum dispãruse cu toþi banii. dreptatea? Iluzii pângãrite de oameni. Dar era inutil. la est ºi la vest. în locul unui vânzãtor de meserie care lipsea. Nu îndrãznesc sã-i rostesc numele. Eu nu am avut niciodatã presimþiri. Dar sã explic cum trãiam. cãrnuri fãrã har ºi suflet. eram iremediabil singur. Ramira. Dar dupã puþin timp mã pomenii gândindu-mã la acel afiº. Acum. Ce mai rãmânea atunci? Erau afirmaþii ºocante. auzii.. nu aº fi venit în acea dimineaþã sã deschid barul. mã urmãrea pretutindeni. Apoi... ªi un uriaº hohot de râs rãsuna în celula mea... Au intrat în bar ºi sau pus pe datã sã facã inventarul. totul era un bal mascat. Era numai speranþa de-a o gãsi pe ea pentru a o salva. Era atroce. ce altceva puteam sã fac. ceea ce de fapt venisem sã fac.. care nu erau clienþi. La proces am fost condamnat la un an închisoare. Au trecut ca un vis. Dar ce sã fac.. cãci ne conduce în mod egal la moarte.. asociatul meu. Dar curând mi-am dat seama de zãdãrnicia sforþãrilor mele. nu mã interesa... Nu mai exista pentru mine nici un paradis nicãieri. am fost închis preventiv pânã la proces... în care nu vibra ºi nu strãlucea nimic.. constrânsã sã se prostitueze. mi-a venit ideea sã lucrez în Alaska. în bezna din mine. Aº fi dispãrut cu Portoricanul. Dar dacã? Dacã totuºi Ramira.. O vedeam aievea zicându-mi „soy argentina” ºi o vedeam în acelaºi timp umilitã. Dar ce erau libertatea. când am venit sã deschid barul ca de obicei. Nu. îmi arãta chitanþe false ºi nu mai plãtea nici un creditor. Pânã când într-o searã. Mã trezii cugetând: este iubire. ce mai rãmânea din mine fãrã durere? Am trecut mai departe. la fel ca ºi o voluptate a morþii. cu limpezimea cu care se vãd depãrtãrile în aerul rarefiat al înãlþimilor. zdrobitã în ultimul bun ce-i rãmãsese... Cãci dacã aº fi avut.. eu vedeam cã ea. câteva mii de dolari. Dacã într-o bunã dimineaþã.din mediul acela rãu famat. ªi încet.. este amor propriu. Eliberarea de durere? Dar era absurd. în afara iluziei. Mi-au fost confiscate toate economiile. Dar nu mã durea pentru bani. purã. e.. Intrarea gratuitã”... „Sic cogito” a lui Hasdeu. iar restul omenirii era un produs de serie. Am fost incriminat pentru faliment fraudulos. Dar era prea târziu. nu mã mai interesa nimic. vãd un afiº: „Boddhisattva Mandranaike. într-o bunã zi. Am fost înconjurat ºi somat sã deschid obloanele.. aºteptându-mã. lucrând câþiva ani departe de soare. perversiune? Un sadism contra mea însumi. nu aº fi gãsit în locul asociatului meu portorican. fulgera un gând. Dacã e victima lui? A Portoricanului? ªi o durere atroce mã strãpungea. numai în strãlucirea purã a sufletului Ramirei. cu Ramira.. ªi auzeam hohotul de râs. ºi se regãsea pe sine însuºi.. Durerea era pe aceastã lume verigheta mea de unire pentru totdeauna cu Ramira. cum era posibil într-un ocean de oameni s-o gãsesc eu pe Ramira sau pe Portorican? Era ca ºi cum aº fi cãutat o clipã pierdutã în eternitate sau un grãunte de nisip în Sahara. vedeam chipul de luminã. Toatã lumea se desbrãca atunci de culori ºi chipuri. Ramira.... sã plãtesc totul. Documentele vorbeau. Aº fi muºcat gratiile. pierdutã.. le-am zis. Dar acum murise. ºi gândul continua chiar dacã îl respingeam ca pe o josnicie. Prin înºelãciune ºi constrângere. ªi nimic altceva nu exista.. închipuindu-mi cã uitasem. ºi nu exista nici un paradis. N-am fãcut nici o opoziþie. ca sã o pot întreþine ºi pe ea? Mã frãmântam mereu. în tot ceea ce fusese pânã atunci numai strãlucire ºi luminã. am început sã o caut. încet. cã. auzeam rãspunsurile boddhisattvei. Exista o salvare? Când vã rugaþi tatãlui vostru. voi îi cereþi pâinea 109 .. ªi apa ei inundase viaþa. Pânã când. Lumina era întuneric ºi nu mai exista nimic. cãci altfel aº fi cãzut într-o totalã prostraþie.. în subteran. acolo. cãci sufletul meu se reflecta ca dintr-o oglindã. care ºi-a adunat banii prin comerþ de carne vie. victima unui criminal. cuprinzând totul. în locul lui. Fãcusem ºase luni. ªi aº fi mers fericit acolo. ªi toate femeile erau amorfe.. ca proprietar. Iar eu rãmãsesem. Era îngrozitor. sau. Dupã douã zile am fost însã prezent la cursurile lui Boddhisattva Mandranaike. cãci Portoricanul. Abia eliberat. sau este milã.. realizare. sentimentul în care m-am închistat? Sau. sã o scot pe Ramira de acolo. Au trecut câteva luni. vedeam ochii Ramirei.. viaþa este durere. ªi auzeam vocea. Într-una din zile. în clipa aceea am surâs. Libertatea ca ºi tirania erau în oameni. ca o umbrã. Mi-am dat seama cã spaþiul ne separã asemeni timpului. lumina dinlãuntru. cã mai existã viitorul. cu Ramira.. escortat de doi agenþi. cât pentru. Deci ºi bucuria? Mã întrebam. Eram curios. Dupã mult timp. optica mea se schimba. de aproape un an de zile. nici un protest. Vindeam câteva zile pe sãptãmânã sandwich-uri în Central Park. cãci în fond care e diferenþa între un secol ºi un mormânt sau un om în þara lui ºi un emigrant? Aceasta a fost cea de a doua cãdere. Naºterea ºi moartea sunt durere. în jurul meu. care mã fãcea sã nu uit cã existã timpul. în Alaska. în puþurile petrolifere.. ca ºi visurile despre libertate. Mã þinea legat de viaþã numai suferinþa. Marele vehicul. pentru angajare în Alaska. un grup de câþiva oameni. Aºa au trecut cele 12 luni de detenþie. Cãci.... atunci am aflat. A durat ºase luni. îmi mai rãmãseserã alte ºase. fãrã ea. când hoinãream pe stradã fãrã þintã. Forme exterioare sub care colcãiau vii viermii. dar prezentau viaþa într-o luminã nouã. era un unicat. ªi dat fiind cã nu aveam cu ce plãti toate datoriile. ce aveam în bancã. Cãci punctul de observaþie era complet diferit. plãcerea se transformase într-o fântânã a durerii. o mascaradã.. Curs practic de eliberare de durere.. ªi am înþeles cã nu mai era posibilã pentru mine nici o relaþie cu femeia.

datoritã Ramirei. îngenuncheat la o icoanã a Maicii Domnului pe care o adusese de la Mânãstirea de la Curtea de Argeº. ªi atunci am înþeles cã durerea aceea nu mai era durerea Ramirei. în rest nu aveam nimic. era iarãºi nesfârºitã durere? Se întreba Boddhisattva. Noi credem în botez ca mântuire de pãcat. Este calea iubirii. Era disperare. cãci totul trece. prin traducere în alte limbi.. toþi trei cãtarã în aceeaºi clipã. Dar cum unii au început sã se intereseze de experienþele mele de viaþã. un imens lanþ de durere. originea suferinþei universale. ajuns la acest punct. condiþionatã de tot. nu era oare ºi el o noþiune care se pierdea. de legile fizice. zise Victor.. – Ai dreptate. era numai o imposibilitate de comunicare în cuvinte a acestei simþiri. Aº fi acceptat poate aceastã doctrinã stranie.. Dar acesta era lucrul cel mai preþios ce putusem aduna. iar ceea ce trece nu are existenþã proprie. (fragment din romanul Meºterul Manole) . ªi atunci de ce nu trãiþi aºa precum vã rugaþi? Dorinþa era lucrul cel mai rãu. ºi fãrã sã ºtie. Durerea aceasta era nouã.. ªi atunci. mântuirea. rosti scurt. de frig. aºa cum existã o birocraþie a religiilor. pe cerul acela depãrtat. de un stâlp sau de o margine de trotuar. calea strãbunilor de acasã. Cãci ori de unde se pleca. punând capãt discuþiei noastre. în acea imensã basilicã în formã de sferã goalã. ªi atunci golul acela. Dar cãile care ajung la El. Fusesem contrabandist. Cãci de la dorinþã pasul urmãtor este la faptã. de cald. ºi au început sã se intereseze de religii orientale. Cãci existã o birocraþie a minþii. Durerea nu existã. ªi toatã durerea aþipitã de o filosofie care pentru a vindeca boala ucidea bolnavul. sub pomii desfrunziþi. Era disperare adâncã de a fi rãmas pãrãsit. Am început sã învãþ la teologie. dar calea este tot aceeaºi.. ªi acum. aºa cum calea robilor cãlãuzea de pe cer pe bunii noºtri la casele lor. – Tatãl nostru carele eºti în ceruri. Cãci Dumnezeu se simþea. ca un navigator pe o calotã de gheaþã. din adânc. european. aºa cum eu nu putusem evada din carcera mea ºi nici din durerea mea. a þâºnit ca o scânteie. Este calea inimii care ne cãlãuzeºte. iar a fi despãrþiþi de ceea ce se iubeºte. dacã nu secând însuºi izvorul ei.. încheie. Cãci cum altfel se putea elibera de durere de la sorginte. – Da. limbile omeneºti. de tatãl meu. când terminam ziua mea de lucru cu cãruciorul de sandwich-uri calde. ea e rezultatul neºtiinþei. purificat. Era sumbru. iar nu realizarea dorinþelor. Cãci durerea sfinþeºte viaþa. a vieþii ºi a morþii. la început au stârnit reflexie. Ilie. în Central Park.. Învãþãtura asta era tot ce strânsesem în viaþa mea. ªi poate. Dumnezeu este pretutindeni. M-am înscris la teologie. drumul. Ramira fusese doar treapta. iar nu în eliberarea de durere. dobândisem mântuirea.cea de toate zilele ºi iertarea aºa precum voi iertaþi altora. iartã-ne nouã greºelile noastre. Totul este construit de mintea omului. zicea Boddhisattva. ªi cu el alãturi. am fost suspendat din seminar. mã înspãimântase atâta. ªi tot universul era. ºi cum viaþa mea ieºise cu totul altfel. ªi poate cã de vinã erau tocmai limbile. era dorinþa care genera însãºi viaþa. zicea Boddhisattva.. nenea Ilie. simplu. Adicã cum? Nu este nimic? Mã simþeam cu picioarele tãiate de orice punct de reper.. când a fi uniþi cu ceea ce nu se iubeºte era durere. Dar nu mai era durerea de la început. Pe cerul New-York-ului spuziserã stelele. Victor.. sau se schimba. Cãci numai nebunii 110 îºi fac planuri.. ºi care pe mine. cunoscusem viaþa sub toate aspectele.. seara. tremurat. care determinau în noi senzaþiile. construcþiile psihice ºi gândurile.. ceea ce eu singur nu înþelesesem pânã atunci. sub cerul roºu la orizont pe care zburau croncãnind corbii negri. deasupra siluetelor uriaºe ale Manhattan-ului. din robie. ªi atunci m-am agãþat cu toatã puterea de unica fiinþã vie care exista în acest Univers gol. de la orice religie.. nu s-ar fi cãscat în mine golul.. Cãci de ce le-aº fi cerut lor sã înþeleagã. nu se descria. asemeni unui Univers gol. Asta e experienþa mea de viaþã. îs diferite. care se ascundea în spatele ei.. aºa cum orbii au nevoie de un baston.. cãci cum se putea descrie în cuvinte o simþire a lui Dumnezeu? Iar golul de care vorbeau orientalii. rãstignisem suferinþa ºi împreunã cu ea zãcea acum rãstignit pe o imensã cruce neagrã. de aparenþele lucrurilor materiale. spaima aceea ce simþisem când mergeam la budiºti ºi totul îmi apãruse deodatã gol. întrun cuvânt „skandha”. mãreþia Atotputernicului? Aceste întrebãri. aºa cum e ºi dorinþa. am cugetat. percepþiile. Dar mã obiºnuisem cu felul de a judeca al oamenilor. mânate toate de uriaºa roatã a dorinþei. din care nu se putea ieºi. repetam înfiorat. Cum ar putea sã trãiascã altfel? Iar eu eram de aceea respins. ªi totul era iluzie. dar era ºi adevãrat.. din mine. mereu la locul lor. dacã. De ce? i-am întrebat eu. golul imens. care mã condusese acolo. Sau o birocraþie a sentimentelor. – Dumnezeu sã te audã. mã rugam în parcul înzãpezit. îmi pãrurã fãrã sens. cãci lanþurile erau însãºi persoana noastrã. dând naºtere la contradicþia unei religii fãrã Dumnezeu. eu am simþit mai bine ca oriunde în altã bisericã. când mã speriasem de acel gol? Oamenii au nevoie de siguranþe.. punctul de sosire era totdeauna la Dumnezeu. în numele acelui Dumnezeu care primeºte pe toþi. calea robilor. Eram mântuit. dar care în esenþã îl întruchipa chiar pe Dumnezeu? Cãci de ce bisericile musulmanilor ºi ale evreilor sunt goale? De ce la Sfânta Sofia. nimic nu este. târând toate creaturile una dupã alta.. sau fãrã sã ºi-o spunã. Universul întreg cu lumea lui înºelãtoare de aparenþe. Singurul ziditor este destinul. ªi cugetam deseori la tot ce voisem eu sã clãdesc pe nisip. care era neîncetat. Dar în realitate. ªi pe mãsurã ce studiam ºi cugetam la cele studiate. zise Ilie. vedeam cã toate cãile duc la Dumnezeu. s-a redeºteptat deodatã în mine. dorinþa? Cum putea exista fericirea.

Torente ºi bãlþi pretutindeni. Acesta l-a oblojit cu plante ºi l-a scãpat de amputare. am privit apoi distrat faleza lutoasã unde se profilau papagali gigantici. mi-am pus bagajul pe acoperiºul unui microbus de culoare suspectã. Trebuie spus cã civilizaþiile precolumbiene foloseau ciupercile halucinogene în scopuri medicale ºi religioase. iar bãrbaþii îi folosesc lemnul ca afrodisiac. veniþi la ciugulit argilã. De-asta sunt aici. Drept pedeapsã. Curând dupã aceea. uitând de celelalte ºi deplasându-se în acest fel cu pânã la 20 de centimetri. Dar banii se fac greu. sec. am vãzut de aproape furnica-glonte. apoi. îþi trebuie ºi pentru asta multã rãbdare. aici. bogat în apã rapidã ºi noroioasã. prin care ele circulau nevãzute ºi ajungeau pe pãmânt (termitele. avide de luminã. e mai bine aºa. râul mai avea 2000 km pânã sã întâlneascã Amazonul ºi. chiar s-a fãcut bine. abia dacã îmi rãmân câteva ore de stat acolo. sfâºiat la rãstimpuri de câte un urlet prelung. Mã aflam abia la 250 de metri altitudine. de ce nu-ºi pot lua vacanþã în altã perioadã? Am dreptul la patru zile libere pe lunã. Am vãzut arborele-defier.. De unde atâta apã? Sub cer eram doar noi doi ºi parcã ne simþeam mai apropiaþi: .Oamenii din junglã trãiesc în comunitãþi cam de 400 de suflete. pe catalige. Cu ajutorul licorii preparate din ciuperca halucinogenã Ayahuasca. al arborilor-giganþi. ca un geamãt. Am dorit sã mã caþãr cu Erwin în copacul cel mai înalt ºi am fost ajutaþi de trei cunoscuþi de-ai lui. cel cu ramurile rãsfirate ca niºte eflorescenþe. a spus Erwin. Am dormit protejat de douã rânduri de plase.La Amazon Horea Porumb Am coborât în zori pe pista arsã de soare a aeroportului din Puerto Maldonado. îmi vãd pãrinþii. De acolo se vedeau limpede cele trei straturi ale pãdurii ecuatoriale: cel luxuriant. iar privirea gânditã: . huacapu1 . Mi se face hatârul sã-mi iau câte una pe sãptãmâna. sau de croncãnitul pãsãrii cu guºã mare.În copilãrie mi-am rupt piciorul. în câteva zeci de minute. odatã tãiat. simt cã trãiesc. pentru compostul în care urmau sã cultive ciuperci pentru hranã. femeile pãcãtoase sunt legate de acest copac. Mã reped atunci la oraº. Se auzea în noapte un zgomot de voluptate. cu toate acestea. cine a ajuns sã treacã prin liceu nu se mai întoarce niciodatã în junglã. L-am “furat” din spital ºi l-am dus la ºaman. Familiºtii.. dacã nu lãsa sã i se vadã dinþii cu strungã. prietenii. bunã ca… pansament gastric. apoi. am ajuns la râul Tambopata. Arborelede-foc trãieºte în simbiozã cu niºte furnici roºii.Eu n-am altã casã în afara cabanei din junglã. pe care lam tot strãbãtut. mari. deºi. regiunea Madre de Dios (Peru). maiestuos. omizi. trebuie sã ai rude la oraº. acesta l-a fãcut sã creadã cã a fost deja operat ºi. dupã câteva ore de drum argilos.. lãcuste. ca sã nu paþ ce pãþise fratele meu. dupã ce iese afarã. ca sã provocãm vânzolealã. Insecta asta e simbolul rãbdãrii ºi a zãdãrniciei vieþii în junglã. i-au pus totuºi piciorul în ghips. interveni Erwin. Deºi avea o fracturã deschisã. Urmau sã-i taie piciorul. pentru a-ºi fixa în solul subþire imensitatea trunchiului. atât cât sã-ºi cheme cu disperare perechea. compus parcã din þârâitul a milioane de greieri: . ca larvã. un lac format prin închiderea unui cot al râului. a cãrei muºcãturã e mai otrãvitoare decât cea a cobrei (de altfel. frumos la chip.. pe o razã de un metru. mai degrabã urlet. în lemnul cãruia. când turiºtii sunt foarte rari – mã întreb însã de ce vin. pânã la cãderea serii. un bãiat de vreo douãzeci ºi ceva de ani. minune. vãzusem cuiburile. “canapeaua” intermediarã ºi. atunci când zâmbea – pentru cã zâmbetul îi era trist. broaºte – sunt ucigaºe). sã se împreuneze ºi sã moarã. Dorinþa mea e sã ajung profesor. Arborele elefant are rãdãcinile etalate. Mai întâi stã în pãmânt 16 ani. A fugit ºi el din spital ºi s-a dus tot la ºaman. chiar ºi în sezonul ploios. în care se auzeau parcã ciocnindu-se.. echivalentã cu a unui bloc de opt etaje. cum aduceau furnicile bucãþi de frunze în muºuroi. îl apãrã de orice duºman – fie animal. Fiecare comunitate are ºcoalã primarã. Privisem. pentru obþinerea comuniunii spirituale ºi a clarviziunii. uriaºã.. unde stau singur tot timpul anului. numai la lumina lunii. Am avut curajul sã înfrunt înãlþimea aceea. sã mai pun câte ceva deoparte. în goana ºalupei. parcã. Arborele-de-fier în care eram 111 . ca niºte pungi noroioase atârnate de arbori. în freamãtul viu al junglei. Pânã n-am aruncat mâncare în apã. De regulã. greu de tot. minuscule ca dimensiune. toate vietãþile – viermi. nu poþi bate nici mãcar un cui. Palmierul-cãlcãtor 2 „umblã“.Nu sunt greieri. Ghidul meu este Erwin. fie plantã. Aºa s-a întâmplat ºi cu pãrinþii mei. mai trãieºte doar câteva ore. care. era impetuos. Se gangrenase. mingi de biliard. care au mânuit corzile. Peste câteva zile urla de durere. N-am fost la spital. nu distrug niciodatã arborele în care se instaleazã). lanseazã. “indigen”. Pe trunchiurile pietrificate ce rãsãreau din apã dormitau lilieci cu profiluri simpatice. . A doua zi am strãbãtut cu un catamaran. datoritã drumului lung. Ca sã ajung la facultate îmi trebuie însã bani. ce-i aduce. de termite. la lumina lan-ternei. Ca sã faci liceul. de jos. nu ne-am dat seama cã aceasta gemea de peºti piraña. tata a fãcut apendicitã. Atunci când gãseºte o zonã cu mai multã luminã. o rãdãcinã aerianã în direcþia doritã. Ele continuã sã fie folosite de ºamani chiar ºi-n ziua de azi. prelungite cu niºte vene de lut.

dupã ce rãscolesc fundul râului cu pompele lor. nu avem mereu un ºaman prin preajmã. Era plinã. ananas. iar eu n-am stat niciodatã bine la gramaticã. Dacã þi se întâmplã de trei ori la rând. de jos pânã sus. aligatorii locului. e rândul lui sã bea din licoare. restul exploatãrii forestiere. În ziua plecãrii am fãcut cale întoarsã ºi am vãzut din ºalupã cum pãdurea îºi derula. Sãmânþa a dat rãdãcini. . monotonã. cãci m-am întâlnit cu mine însumi. stai ºi suferi. Pentru asta trebuie sã ºtii sã vorbeºti. Apoi se planteazã în jur. ceva se schimba: pãtura verde se subþia. În schimb. sã iniþiez un comerþ. 17 septembrie 2008 1 Huacapu . Pe culegãtorii de nuci-de-Brazilia4 nui întâlneºti. 7 Se crede ca bazinul amazonian adaposteste 11210 specii de arbori. În timp. straturile.. pãrinþii. Am înþeles cã nu trebuia sã nãdãjduiesc la inginerie ºi cã miera dat sã fiu dascãl. papaya. Erau arbori balsa6 . care. Din nou cu barca pe râu. bananier. sortitã ºi ea pieirii... Am descoperit cã iubesc natura ºi cã mã voi întoarce printre oamenii junglei. Cam zece la sutã erau destinate culturii. Treptat. se duc spre alte meleaguri. Cei avizaþi spun însã altfel: primul arbore a fost sprijinul celui de-al doilea. iar cerul senin. Luna îºi rãsfrângea imaginea în mii de cute pe faþa apei. arborii sunt tãiaþi de la înãlþimea brâului (de ce sã te tot apleci ºi sã oboseºti?) ºi li se dau foc. fasole veritabilã. încât îl sufocã. sã mã mut la oraº o vreme. În spatele fermei se vedea o perdea înaltã de arbori: un bine iluzoriu.“smochinul constrictor”3 . Trãiesc în grupuri.Am avut ºi eu trei experienþe cu ciuperca Ayahuasca. reveni Erwin la gândurile lui dintâi.. Inga edulis.. Dupã cãderea nopþii am ieºit sã vedem caimanii. 5 Ice Cream Bean. Pe mal se miºcau alene capybara. Se estimeaza ca 20%. Am dobândit rãbdarea de care aveam atâta nevoie. 2 Walking Palm. o bãcãnie. au fost colonizaþi pe malul râului þãrani veniþi “din þinuturile înalte” – adicã de la o altitudine de câteva sute de metri (arbustul de coca. Falnicul arbore-defier avea sã putrezeascã ºi sã lase în mijloc o scorburã cilindricã. de ce sã-l blamãm? -Arborele-de-fier este “patriarhul” junglei ºi cu el converseazã ºamanul atunci când îþi cautã leacul. Cãutãtorii de aur. tristeþe sau spaimã. Mi-am vãzut fraþii. mi se explicã. Te apuci sã vinzi lemnul.Mã gândesc cã doar fãcând pe ghidul n-o sã pot strânge destui bani pentru facultate. de aceste întâlniri. simþindu-i unitatea ºi imensa putere. Ficus benghalensis. Orice “consultaþie” începe prin a bea din Ayahuasca. oricum. arborele-cufasole-de-îngheþatã5 .. ceea ce înseamnã 1000 m. la vremea respectivã vroiam sã le uit. acesta ajutându-l sã intuiascã tratamentul de care ai nevoie. sã intre în legãturã cu spiritul arborelui. Dintr-odatã Erwin rupe tãcerea : . Unii vânau cu agilitate – muºte? lilieci? – alþii înotau agale. . Pãdurea tropicalã dispãruse de mult. dar majoritatea stãteau nemiºcaþi. Priveliºtea era jalnicã. Am profitat. dar goi pe dinãuntru. ziua lenevesc. iar spre searã se apucã de ronþãit ierburi ºi plante subacvatice.. sãrãcia lucie. ba. Din pãcate nu cu acelaºi ºaman. E uimitor cum îmi amintesc fiecare amãnunt. Treci rapid prin stãri contradictorii – uimire. fericire. e mai bine plãtit. . Omul despãdureºte7 de zor ºi mã întreb de ce þine sã fie propriul lui duºman. simþi cã-þi dispare sinele ºi te contopeºti.. Dupã doi ani. Tocmai asta cere ºi ºamanul. Mi-au revenit lucruri pe care. porumb. Priveam si ascultam fãrã sã scoatem o vorbã. ce se nimereºte: avocado. manioc. Bertholletia excelsa. în altã luminã ºi m-am împãcat cu viaþa. Nu numai cã te curãþã pe dinãuntru. o pasãre plasase între ramurile lui o sãmânþã de smochin . acestea au ajuns la pãmânt. banyans. uneori. cu coada nespus de lungã ºi tãioasã. Zeci de astfel de rãdãcini împresurau arborele-tutore din toate pãrþile. fãrã-ndoialã. Þãranul primise “cu titlu”. se cultivã “la munte”. dupã ani. poate un restaurant. dintre care 3248 sunt prezente in peste un million de exemplare. mai poþi întâlni fermieri. Socratea exorrhiza. Ochroma pyramidal. faimoasa fierturã de ciupercã.cocoþaþi îºi trãia ultimele clipe (ani? decenii?) din viaþã. Apoi. îþi dezgropi memoria ascunsã ºi sfârºeºti prin a avea revelaþii sau intuiþii surprinzãtoare. Va trebui.. 4 Brazil Nut. Lima. Rãmânea în lipsa lor o vegetaþie efemerã. care ajung sã creascã pânã la ºase metri pe an. 6 Balsa. cumva. Am mers sã vedem o astfel de “fermã”. care vrea sã ºtie cât mai multe lucruri despre tine. Arborii gigantici îºi orientau antenele spre cer. care s-a slujit de primul precum o lianã. solul e vlãguit. Cum se procedeazã? Pe lotul destinat culturilor. Lupta pentru existenþã – am zice noi. Rãdãcinile sunt lãsate pe loc. pana la 33% dintre specii sunt pe cale de dispariþie.. totuºi. Mai interesant este cã descoperi cã te poþi concentra cu mare uºurinþã. arborii cei înalþi se fãceau nevãzuþi. dar te pune faþã în faþã cu tine însuþi. ºamanul îþi poate prezice viitorul. 3 Strangler Fig . ªi voi fi deja trecut de treizeci de ani. cu universul. Apoi. N-am ºtiut cã fructul de papaya se dezvoltã din tulpina copacului (nu e unicul exemplu de acest fel) ºi nici cã bananierul piere dupã prima recoltã. Abia dacã mai produce ceva. iar de 112 oamenii din Anzi n-au auzit decât vag). Cu ani în urmã. sunt sigur. ce s-au prelins pe lângã trunchiul arborelui ºi. Cândva. cum dã Domnul. ºi duci o existenþã de martir.. Din pãcate. pentru cã se aflã în adâncul junglei.Cred cã n-o sã ajung dascãl. 40 de hectare. cele mai mari rozãtoare. ele devin atât de puternice. Erau albi în lumina reflectorului. Minquartia guianensis Aubl. dupã cum spun ei.

Borja Gomez. Fugarul ºi Arrivederci. Ruxandra Cesereanu Despre si cu poezie la Padova . un simpatic cântãreþ taorminezo-suedez!). Cristian Bãdiliþã 113 . Gabrielle Zanello. la un club unde sa cântat Chopin ºi muzicã folkrock italieneascã (Mimi Sterrantino. Cinzia Mozzato. Maria Isola. Simpozionul a fost încheiat prin prezentarea poeziei din România. Ruben Van Gogh (Olanda). Dintre poeþii invitaþi (pe viu) la simpozion am fost prezenþi patru: Laura Liberale (Italia). Andrea Gullotta. s-a f ãcut un amplu excurs în poezia rusã (concluzia fiind poezia s-a sinucis!). în cea polonezã. Cristian Bãdiliþã ºi cu mine am susþinut fiecare câte o conferinþã în faþa studenþilor italieni ce învaþã limba ºi literatura românã. Leonardo Masi etc. Neira Mercep ºi Raluca Lazarovici-Mihalcu. Giovanni Magliocco. am fost prezentaþi ºi traduºi de Giovanni Magliocco (doctorand pe tema Cercului Literar de la Sibiu. în cea austriacã ºi. cu douã romane. Marco Prandoni. Recitalurile de poezie au fost renuanþate nocturn. de diferite naþionalitãþi). fireºte. în cea croatã. Noi. Dintre cele mai gustate eseuri ºi conferinþe prezentate amintesc numele câtora doctoranzi remarcabili: Gabriella Pelloni. olandezã (prin fenomenul aºanumiþilor recitatori-de-pe-podium). fiind evitatã o perspectivã oficialã ºi instituþionalizatã (lucru inedit în contextul unor astfel de simpozioane). S-a discutat despre poezia berlinezã.Raluca Lazarovici. poeþii români. traducãtoare în limba românã a unor romane noir de anvergurã – aº aminti aici doar numele autorului Massimo Carlotto. Ruxandra Cesereanu La sfârºitul anului 2008 a avut loc la Padova un simpozion de douã zile dedicat exclusiv poeziei actuale. Cristian Bãdiliþã ºi semnatara acestor rânduri. Avându-i ca gazde la Universitatea padovanã pe profesorii Roberto Scagno ºi pe Dan Octavian Cepraga. Prezentãrile ºi con-ferinþele au fost susþinute numai de tineri universitari (doctoranzi în Italia. friulanã. Colocviul intitulat Cãlãtorie în poezia contemporanã a fost organizat la Pallazzo Moroni de cãtre patru tineri entuziaºti: Andrea Gullotta. actualmente la universitatea calabrezã din Cosenza) ºi Raluca LazaroviciMihalcu (doctorandã la Padova. sârbã ºi bosniacã. în cea italianã. Neira Mercep. spaniolã (a fost focusat polemic fenomenul rockpoeziei). Amore. gallegã. în stil performance. Ciao).

Picioarele enorme (care invadeazã spaþiul vital al celor doi). care creºte în „progresie geometricã”. a asistat la prima reprezentaþie a lui Planchon. Pe 10 noiembrie s-a inaugurat noua Salã Studio a Teatrului Maghiar. între 2 noiembrie – 21 decembrie 2008.S. ªi în aceastã contradicþie. acaparat de sentimentul culpei uciderii iubirii se încarneazã în acest cadavru. Comedia a avut premiera la 14 aprilie 1954. regizorul ºi actorul Roger Planchon a avut privilegiul de a citi piesa pe mãsurã ce era scrisã de dramaturg. vom trata doar spectacolele invitate. fãrã alte manifestãri. claustrat de bunãvoie (doar Poºtaºul – Patrick Séguillon le trece pragul). care. piesa ar fi trebuit sã se desfãºoare mai Ella: Margarida Araujo banalitatea cotidianului. Aceastã a doua versiune a lui Planchon este construitã cu simplitate. este imaginea jalnicã a unor victime resemnate. departe. soþul gelos -. pînã la sufocarea completã. în regia lui Jean-Marie Serreau. Interiorul de casã burghezã oarecare. iar în camera de alãturi (Roger Planchon). Bulandra” din Bucureºti este Amadeu: Pascal Chantier se aflã cadavrul unui bãrbat ucis cu mulþi ani în urmã – un posibil amant al Madeleinei (Colette Dompiétrini de la Comedia Francezã). rutinat. Mortul din casã explodeazã în viaþa lor. În cele ce urmeazã. Personajele ar fi trebuit sã rãmînã pe loc. al Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. din inox ºi sticlã. cu pereþii tapetaþi în roz este tulburat doar de elementele suprarealiste: din podeaua sufrageriei cresc 114 ciuperci. Contemporan ºi prieten cu Ionesco. Cuplul Amedeu – Madeleine. stînjenind prin prezenþã imediatã. Secþiunea clujeanã a festivalului a debutat cu spectacolul Companiei Roger Planchon din Franþa. Amedeu sau scapi de el cu greu de Eugène Ionesco. în realitate. o clãdire modernã. zborul spre înãlþimi al lui Amedeu. victimã a lui Amadeu organizatorul. din ce în ce mai sufocantã”. cãlare pe globul stelar/pãmîntesc sînt tot atîtea incursiuni într-un univers fantastic. În logica ºi în adevãrul personajelor. Dupã cum mãrturisea însuºi autorul ei: „E o piesã din care n-am putut niciodatã ieºi. chiar dacã le era imposibil. care se desfãºoarã simultan la Cluj ºi Bucureºti. în parteneriat cu Teatrul „L. E fãrã ieºire ºi. chiar dacã nu mai avea spaþiu. ar fi trebuit sã rãmînã fãrã ieºire. în 1955. amintirea iubirii demult trecute – interpretatã de un personaj cu trandafir la butonierã servindu-se de vocea lui Vico Torriani. la Théâtre de Babylone. totul ar fi trebuit sã continue nedefinit.TEATRU Clujul în festival Eugenia Sarvari Proaspãt intrat în rîndul Uniunii Teatrelor Europene (13 aprilie 2008). cu o salã de . neliniºtitor. Cadavrul ar fi trebuit sã creascã mai departe.

Ritualul de pregãtire al cafelei este neobiºnuit de lung ºi anevoios. dreptatea este mingea ce trece cînd de o parte. cînd de alta a fileului. Iar cafeaua. o scarã. Tompa Gábor. acuzaþi de crimã ºi viol ºi condamnaþi la scaunul electric. În jocul ingenios de lumini se decupeazã povestea lui Vito. în încercarea de a sublima durerea mutã a celei þintuite în fotoliu. în discursul inaugural.aproximativ o sutã de locuri. secondat de Margarida Mauperrin. cochetã.. Ea stã cu privirea aþintitã în ecranul televizorului ºi aºteaptã ca bãiatul ei sã prepare cafeaua. Un spectacol rãscolitor. se va rãci în colþul mesei. apar acut probleme foarte „fierbinþi”: a imigraþiei. prin „maltratarea” pernei. iau chipul întemniþaþilor. O scenã (aproape) goalã – douã scaune. Cei doi. Ella de Herbert Achternbauch. iubirea pentru aproapele. Cei trei actori – Simona Malato. Înlãuntrul inimii. Spaþiul concetraþionar este sugerat de o plasã din sîrmã. o pernã – un decor minimalist în care se va desfãºura povestea zguduitoare a celor doi condamnaþi. Lupta femeii cu demonii singurãtãþii ºi ai nedreptãþii este Înãuntrul inimii: Mela dell'Erba Teatro Garibaldi din Palermo (Italia). pus în scenã ºi interpretat de Fernando Mora Ramos. ca la final. Cum neobiºnuitã este continua agitaþie a fiului-îmbrãcatîn-halatul-de-casã-al-mamei – regizat de Giuseppe Massa. care pentru a putea suporta privarea de libertate. compasiunea. Ella este mama unui fiu cu mintea zburãtãcitã – actorul poartã o „diademã” din pene de gãinã. Neguþãtorul din Veneþia: Nenad Petrovic preparat mîncarea. cîntînd în canon un imn al libertãþii. plonjînd în valurile unui ocean imaginar. Este un omagiu adus lui Nicola Sacco ºi Bartolomeo Vanzetti. a violenþei. în partida de tenis pe care judecãtorul ºi procurorul ºi-o paseazã unul altuia. Simplu joc al hazardului. ce delimiteazã locul acþiunii: o platformã uºor înãlþatã – mãrginitã de un covor din boabe de porumb (unde se sfîrºeºte existenþa lipsitã de luminã a lui Joseph) – cu cîteva obiecte din cele trebuitoare într-o bucãtãrie: o oalã. cei sugeratã simplu. se plimbã ºi vorbesc. a discriminãrii. în confruntarea (sau nu) cu sentimente precum remuºcarea. legaþi de acelaºi lanþ ce le limiteazã miºcãrile. care acum s-a împlinit. adãpostul (în coteþul pãsãrilor) oferit de sora Lena. declara directorul teatrului. dar ale cãrei amintiri îl vor ucide. vorbesc ºi se plimbã. ustensile de dedublare a personalitãþii mamei. Emiliano Brioschi 115 . printr-un ingenios schimb de costume. o rîºniþã de cafea etc. cum foarte simplã este ºi trecerea actriþei prin mai multe personaje: „zeiþã” a înþelepciunii ca vestitor / femeie de serviciu într-un hotel de lux / pasãre cu aripile frînte / povestitor ce intrã în pielea a cinci pãpuºi-mecanismeîn-jocul-istoriei. devenind doi roboþi. cu spaþii de repetiþii anexe ºi cabine ale actorilor perfect utilate – „un vis de cincizeci de ani.. aburindã. doi italieni plecaþi în America. Vocea fiului Joseph se face mesager al avatarurilor vieþii mamei: atrocitãþile la care a fost supusã în lagãrele naziste. a morþii. Suferinþa mamei este retrãitã cu o asemenea intensitate de fiu încît acesta nu va rezista presiunii amintirii atroce ºi se va sinucide. a lui Salvadore ºi a Laurei. dupã unsprezece ani de la demararea lucrãrilor”. al treilea invitat al festivalului. Noua salã a gãzduit cel de-al doilea spectacol invitat în festival. practicã un teatru declarat politic. În textul scris ºi . un monolog de o intensitate specialã a trãirii. se aºeazã fiecare pe scaunul lui electric. de la Teatro da Rainha din Portugalia.

Un perete înalt reprezintã imagini dintr-o Veneþie cenuºie ºi ascunde mai multe uºi ce se deschid în adîncime. în regia lui Alexandru Darie). etalarea neruºinatã a bogãþiilor dobîndite illicit. mai apoi se transformã în margine a unei piscine moderne. în regia lui Egon Savin. este un travestit (Dragan Miæ anoviæ Bassanio ). pe care îºi fac sista cei doi fugari: fiica evreului Shylock. Shakespeare al Teatrului Dramatic Iugoslav din Serbia. douã spectacole purtînd semnãtura celebrului Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. Un spectacol modern. preocupãri de un “fin” aristocratism (Portia rãsfoieºte plictisitã o revistã Vogue atunci cînd Prinþul Marocului încearcã sã ghiceascã în care sipet se ascunde portetul viitoarei mirese). care a construit un spectacol agreabil. într-o închisoare de drept comun. Agenda mai conþine: douã spectacole ale Teatrului Bulandra (Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski în regia lui Yuriy Kordonskiy ºi Anatomie. o femeie. consum de droguri. dreptatea împãrþitã de decrepiþi (Dogele Veneþiei nu poate duce judecata pînã la capãt. regia: Jacques Bourgaux). Egon Savin speculeazã ambiguitãþile ºi aduce piesa lui Shakespeare în actualitatea de ultimã orã: homosexualitate. dar ºi o infinitã poezie. apoi cea într-un lagãr nazist. În faþã.ºi Giovanni Prisco – izbutesc sã oglindeascã întreaga istorie cu mult adevãr. (Goran Šušljik). Ceea ce a reunit primele trei spectacole invitate a fost simplitatea de expresie ºi un cîºtig imens în sensuri. Portia. Personajul central al piesei. la început. la fel ºi servitorul lui Shylock. Titus cãderea Romei de Heine r Müller. de fapt. podiumurile rabatabile sînt. regia: José Luis Gómez. Trei faþete ale încãtuºãrii: aceea în cuplu. prin citirea în cheie parodicã a piesei shakespeareene. Franþa) – Cvartet de Heiner Müller ºi Dumnezeu ca pacient dupã Cîntecele lui Maldoror de Comte de Lautréamont ºi Teatro de la Abadia (Spania) cu Pacea perpetuã de Juan Mayorga. Gobbo). o pasiune rãscolitoare. amant al versatului Antonio. Jessica (Tanja Pjevac) ºi infidelul Lorenzo (Srdjan Timarov) sau masa la care are loc judecata – procesul dintre Antonio (Irfan Mensur) ºi Shylock (Predrag Ejdus). 116 . iar la final. ci intrã într-o complicatã încrengãturã de relaþii de o altã naturã. sforãind cu mult înainte ca Portia sã-ºi fi terminat pledoaria). dar este ea ºi mîntuitoare ? Un alt spectacol invitat a fost Neguþãtorul din Veneþia de W. defilãri de modã (Portia pãºeºte împleticit pe podium. Evadarea în imaginar este posibilã. Dar festivalul nu s-a sfîrºit. promontorii pentru gondolierii veneþieni. cu partituri conduse de o mînã de maestro. Don Quijote dupã Cervantes (Compagnie Azar. fiecare personaj avînd o linie fermã. nu iubeºte. vivace. Franþa. Tot atîtea prilejuri de a face o “baie” de teatru de cea mai bunã calitate.

Un spectacol de autor axat pe ceea ce critica a numit deja „autopsia lui Raskolnikov”. viu. remuºcarea ºi în cele din urmã apropierea de spiritul pravoslavnic. Continuã cu episoadele-cheie ºi se terminã cu simplificarea decorului. oraºul a devenit. greu de acceptat uneori. umilinþa. Spectatorului i se serveºte abrupt. o datã intrat în aceastã horã a promotorilor artei scenice. Aliona. scena crimei (numai una). felii consistente de teatru european. De fapt. fenomenul trezind ºi în alte categorii de oameni aceeaºi poftã. în detrimentul firului cronologic. când. scena îngenuncherii lui Raskolnikov în faþa Soniei („Nu îngenunchez în faþa ta. artist cu un palmares 117 . una din capitalele stimate ale teatrului european. Sunt exploatate teatral scenele cu impact în structurarea dezbaterii de idei. cãmãtãreasa care nu e câtuºi de puþin bãtrânã (Rodica Lazãr) ºi Sonia (Anca Androne). la care se adaugã Tatãl Nostru rostit de cei trei în slava veche. regia ºi interpretarea aparþin strãlucitului actor Jacques Bourgaux. propunerea regizorului rus e mai puþin o dramatizare cât o problematizare scenicã extrasã din naraþiunea dostoievskianã. pentru aceastã perioadã. Putem chiar trage îndreptãþita nãdejde ca. a se rupe. la modã. mai exact din 2 noiembrie pânã în 21 decembrie 2008. Seria spectacolelor invitaþilor din luna decembrie a debutat cu participarea Teatrului Bulandra. Deºi Raskolnikovi. în ciuda simplitãþii aparente a limbajului frust. dar exprimând dimensiuni diferite ale personlitãþii personajului. Richard Bovnoczki. vocaþia supraevaluãrii agresive de tip napoleonian. Judecãtorul de instrucþie (Sorin Leoveanu). Dar încadratã în formula teatruluidezbatere ea primeºte coerenþã ºi energie expresivã. versiunea scenicã ºi regia aparþinând lui Yuriy Kordonskiy. Concepþia. se poate spune cã au mâncat teatru pe pâine. cu o mare cruzime. nãscut în Belgia. ci în faþa întregii suferinþe umane”). subiacent. scena interogatoriului prelungit în care exceleazã Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului puþine. între cutezanþã ºi renunþare. dupã cum mi se pare firesc sã fie în aceastã posturã dupã o grea ºi delicatã încercare organizatoricã ºi spectacologicã. Datoritã Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. prins în capcana propriilor obsesii în legãturã cu legitimizarea crimei unui virtual „supraom” avant la lettre. regizorul a apelat la trei interpreþi (Relu Poalelungi. expresie a misticii dostoievkiene. inocenþa rãnitã. Au îngurgitat cu poftã spectacole de calitate. Procedura minimalã a montãrii porneºte de la numãrul personajelor: cei trei Don Quijote Porfiri Petrovici. în comparaþie cu succesiunea lor din roman. O convenþie curajoasã. Pentru exhibarea sfâºierilor de conºtiinþã ale eroului. Multã încântare ºi bunã dispoziþie a adus în rândul spectatorilor din noua salã studio a Teatrului Maghiar reprezentaþia cu Don Quijote a Companiei Azar din Franþa. aproape în fiecare searã. pregãtit anume pentru tinerii actori de la Teatrul Bulandra. urmând chiar firul acestora. sã rãmânã un etalon valoric ºi pe mai departe. clujenii iubitori ai Thaliei au avut la cinã. Onomastica personajului trimite spre aceastã scindare: rascol înseamnã a se împãrþi. Vlad Logigan) acþionând sincron. aproape halucinant esenþa problematicii care vizeazã delirul omului bolnav. Astfel avem ca decor (Tina Louise Jones) camera de un alb izbitor (a lui Raskolnikov.Felii de teatru european Adrian Þion De-a lungul a ºapte sãptãmâni. între vinã ºi ispãºire). Sonia stã de vorbã cu cei trei ca ºi cum ar fi unul singur. Cu un termen gazetãresc uzitat. ele reuºesc sã oglindeascã într-un limbaj convingãtor. de pildã. care a prezentat în regim studio dramatizarea romanului Crimã ºi pedeapsã de Dostoievski. a cãmãtãresei sau chiar spaþiul vizualizat al propriei conºtiinþe în care pãtrund „vocile” sfâºierii eroului între Dumnezeu ºi diavol. desfãºurat la Teatrul Maghiar din Cluj. Un spectacol complex. scena omorârii calului de cãtre niºte beþivi (amintire din copilãria eroului) ºi scena citirii Învierii lui Lazãr din Biblie.

într-o tonalitate simplã ºi comunicativã. cãci un asemenea recital actoricesc nu vezi în fiecare zi.didactic ºi scenic impresionant. largi ºi încãlþat cu mocasini uºori. trece în pielea lui Cervantes însuºi aflat în detenþie. suntem invitaþi sã asistãm la un casting pentru câini (unde personajele sunt chiar patrupedele) în vederea obþinerii unui job în activitatea antiteroristã. Autori: Matthias Langhoff. puncteazã momente din biografia celebrului scriitor. Ei deconspirã. Pierre Meine. uºor parodic. evidenþã ce nu mai trebuie demonstratã. cu conotaþii muºcãtoare la adresa prezentului convertit în hranã suculentã pentru colþii pregãtiþi sã sfâºie necruþãtor. un exemplar one man show ce extrage mãrgãritarele mitului european cu mânã sigurã. Acesta acapareazã de la bun început atenþia. ªocant ºi straniu acest discurs-parabolã intitulat Pacea eternã imaginat de Juan Mayoroga ºi pus în scenã de José Luis Gómez la Teatrul La Abadia din Madrid. pe care spectatorii clujeni sunt gata oricând sã-i aplaude din nou. de fapt e un fel de cinematograf în aer liber pentru maºini (în loc de „o cazematã dupã cel de-al treilea rãzboi mondial”). vãzutã ºi interpretatã prin prisma lor ca „mondo cane” în expansiune vertiginoasã ºi periculoasã totodatã. aflat în mare formã. de prestidigitator exersat. Mai puþin reliefatã iese prezenþa – absenþa celorlaþi doi complici. scris pentru doi actori buni”. Festivalul s-a bucurat de participarea unor nume prestigioase din lumea teatrului european. La concurenþã strânsã cu spectacolul realizat de Tompa Gábor pe scena Teatrului Maghiar din Cluj cu aceeaºi piesã. agreabilã. Un text dens. ci doar continuatã sub forma unor reuniuni teatrale de talia acesteia. France) a reuºit sã ne convingã. Pacea perpetuã deºurubat inspirat din monumentalitatea mitului. În ansamblu. Lupta dintre sexe reprezentatã prin Vicontele de Valmont ºi Marchiza de Merteuil e susþinutã de doi actori redutabili: Muriel Mayette (de la Comedia Francezã) ºi Francois Chattot. cred eu. strategiile iubirii ºi dorinþei. În comparaþie cu montarea clujeanã. mi se pare cã înseamnã reevaluare de tip iconoclast ce nu prejudiciazã substanþei simbolului. Cei trei câini supuºi examenului (José Luis Alcobendas. Langhoff spune despre piesa lui Müller cã „este un text de mare virtuozitate. scena e împãrþitã în douã: o treime impune rigoarea unei sãli clasice de operã cu lojele sale (face legãtura cu „un salon dinaintea revoluþiei franceze”) ºi douã treimi acoperã un fel de maidan unde zace un automobil demodat. SUA ºi a mai fost o datã la Cluj în 2005. Pe un ecran sunt derulate cu repeziciune imagini din istoria umanitãþii. Oricât ar pãrea de bizar. De fapt. Jocul substituirilor este dus cu eleganþã spre dezvãluirea unor adevãruri crude. accesibil. el dialogheazã dezinhibat cu spectatorii. Privind în ograda noastrã. Jovial ºi agil. A ºtiut Tompa Gábor de ce-l invitã. gesturi ºi cuvinte. dupã care descinde printre orãtãniile ºi dobitoacele aflate în curtea þãrãneascã din La Mancha sau printre animalele de pe la hanurile din stepa castilianã. cât de jucat este în Europa dramaturgul german. cu trufaºã plãcere. A mai spune o datã povestea cavalerului tristei figuri. Cvartet de Heiner Müller în regia lui Matthias Langhoff (Compagnie Rumpelpumpel. sare dintr-o parte în alta a scenei. Cvartet 118 . mimeazã. cea a lui Langhoff beneficiazã de un decor compozit. dacã mai era cazul. Julio Cortázar. Fãrã îndoialã cã Don Quijote în viziunea ºi interpretarea sa este un succes de public ce nu poate fi tãgãduit. Michel Coquet. Spectacolul reprezintã. Toate acestea sunt sugerate printr-o cavalcadã de onomatopee ºi grimase. Ceea ce ºi dovedesc interpreþii pe durata întregului spectacol. Elveþia. credinciosul sãu servitor. Cu Don Quijote a colindat prin Franþa. În loc de patul cu baldachin (clujean). invocaþi în dialog: Tourvel ºi Cécile Volanges. un discurs teatral atrãgãtor. Dimpotrivã. îmbrãcat în haine subþiri. dar ºi comice uneori. Israel Elejalde) fac un rechizitoriu extrem de acid (nu lipsit de grotesc) realitãþii lumii. frânturi de replici arhicunoscute ce recompun aventura cavalerului rãtãcitor ºi a lui Sancho Panza. Existã – e drept – ºi reþineri ce nu au acceptat formula excesiv degajatã a limbajului. putem spune cã suntem oricând competitivi pe plan european. un fel de bestiar modern construit eseistic pe marginea dilemelor împrumutate din Kant ºi Pascal este Pacea perpetuã decriptatã scenic într-un spaþiu concentraþionar aproape kafkian de regizorul spectacolului. cântã.

deºi mulþi s-au aplecat asupra ei. înainte ca bunul simþ sã-i fi permis vreo miºcare. pentru cã ºtie cã nu este mai niciodatã binevenitã. în urechile tuturor rãsunã o voce nemijlocitã. Aºa este moartea. Iar acum moartea þanþoºã îºi reclamã meritele hidoase.Midnight Prayer Moartea ca orice moarte ºtie sã facã un singur lucru. din lacrimile ºi din golurile sufletelor care au rãmas în urmã. de forþã. Moartea Ancãi Parghel a fost o defulare nesimþitã. Bineînþeles ea se considerã puternicã. unii ne vom bucura întotdeauna de privilegiul. o încãlcare a regulilor bunului simþ cosmic. Vocea e veselã. Moartea. îmbinate toate nu în ultim rând cu o eleganþã de o naturaleþe neobiºnuitã. Cine suntem noi sã contrazicem aceastã minunatã voce? Ana-Maria Tãut 119 . Eu ºtiu însã un lucru: în urechile mele. e o voce fericitã ºi ne ºopteºte cã moartea e o falsã. cu o pãrere mult prea bunã despre sine. este cel mai plat ºi mai banal lucru posibil. vrea sã adune roadele din durerea. prin intermediul discurilor pãrinþilor noºtri sau poate prin intermediul celor cumpãrate de noi. Din depãrtare se aude o voce. Indiferent unde am cunoscut-o. în josnicia ei îºi face de cap. care cu fiecare cuvânt. De fiecare datã când am vãzut-o pe scenã ºi cred eu. o cântãreaþã ºi o pianistã desãvârºitã. acum mândrã. Atunci moartea. fiecare sunet rostit traverseazã aceastã moarte invizibilã. Nu ºtie sã cânte. o combinaþie unicã de bucurie purã. cã ne-a lovit dincolo de puterea noastra de a riposta. de fiecare datã când a urcat pe scenã. nu ºtie sã îi înveþe pe alþii nimic. Aceste privilegii ne vor lega mereu de ea. o palmã peste faþã din partea morþii însãºi. crede cã a câºtigat. Iar cu toþii putem fii recunoscãtori pentru avantajul deosebit de-a fi cunoscut o minunatã artistã de jazz. Anca Parghel a exprimat mereu prin muzica ei o combinaþie rarã. iar ca sã-ºi demonstreze sieºi propria putere se pune sã le facã oamenilor în ciudã. Anca Parghel a lãsat nu doar impresia unei voci ºi a unei personalitãþi muzicale pline de culoare. o fire invidioasã. o prea prefãcutã fiinþã. care se bagã singurã în seamã atunci când nimeni nu-i acordã atenþie. o frustratã fatã bãtrânã. înainte ca ea sã fi avut vreun drept asupra spiritului. Atunci moartea impune absenþe. de-a fi fãcut cunoºtinþã cu marile piese ale jazzului prin vocea ºi prin personalitatea ei. indiferent de cât de mult va îmbãtrâni lumea. pe care îl reduce la tãcere. bucurie copilãreascã ºi de fermã demnitate. În nedreptatea ei monumentalã vrea sã-ºi etaleze absurda realizarea. a unei fiinþe pline de vitalitate. dacã pe scenã sau acasã în camerele noastre. pentru cã ea ºtie ºi ea poate impune un singur lucru. nu ºtie sã danseze. Moartea. ci ºi impresia unei fiinþe vii. anume o implacabilã absenþã. se pune sã-i împungã cu sãbii ºi ace.

iubirea cea farã prihanã. la consolãri ºi reculegeri. întemeitorul voievodatului moldav. tandreþea. Gavril Gavrilaº (nãscut la 21 aprilie 1939 în satul Piatra din apropierea Nãsãudului) n-a abdicat niciun moment de la exigenþele unor norme profesionale ºi principii morale care l-au pãstrat într-un travaliu constant.Pictorul expresivitatilor . vitalã. determinând izbânda unei energii capabile sã spiritualizeze materia. Caz similar creatorilor hrãniþi din seva obârºiilor care sedimenteazã în om vocea gravã a adâncurilor. ) ) ) ) ) Portretul lui Lucian Blaga . cursiv. O admirabilã forþã a sintezei expresive conduce la o desfãºurare a pasajelor de culoare densã. cu siluete de pãsãri aplatizate care se sting sau se avântã în necontenite convulsii. dainuitoare ) ) ) ) ) Negoiþã Lãptoiu De patru decenii viaþa spiritualã a Clujului a asimilat freamãtul fertil ºi substanþial al unui pictor pãstrãtor ºi furnizor de autentic duh românesc într-un timp al mutaþiilor anihilante de identitate naþionalã. cum se întâmplã ºi-n tulburãtoarele variante pe tema legendei lui Dragoº desãlecãtorul.furnizor de referenþial argument spiritual. coerent. Colorist din stirpea marilor cultivatori de muzicalitate în tonalitãþi rare. aluzii la intempestive cãderi ori îndrãzneþe traiectorii cãtre înalt. Prin explozive verticalizãri ale formelor agitate. multe consumându-se dramatic. crispãri ºi neliniºti. spre raporturi ºi sonoritãþi care asociazã edificator un robust nerv constructiv cu neliniºtile abstracþiei expresioniste. îºi amplificã frenetic zestrea de spirit ascultând chemarea zãrilor ce proteguiesc ºi tezaurizeazã descãtuºãrile ºi ofrandele celor sortiþi sã dãinuiascã în eternitatea vremii. Fiecare imagine se desãvârºeºte dupã îndelungi frãmântãri decantãri ale acordurilor ultime. Mereu compact. Nu lipsesc nici insinuãrile metaforice privind armonia. 120 aspectul formal îºi precizeazã inteligibil ramificaþiile punctând ori sugerând esenþe ale fundamentului uman: de la strigãt. Sentimentul cel mai frecvent vehiculat de pictura lui Gavril Gavrilaº este acela al jertfei ºi sacrificiului. cu strãluciri de nestematã. eternizeazã dispute definitorii pe sinuoasa curbã a vieþii.

caricatura DORU AXINTE 121 .

la ora de faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZ ROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazz românesc cu accent brazilian. unde José reprezenta Portugalia. Formaþia în cauzã persoanã. de artã colectivã. fãrã sã-ºi piardã vreoDecebal Bãdilã datã necesarul simþ al din Portugalia. integrat într’o acþiune de amploare: întâia Toamnã Muzicalã Româneascã Coltrane. editatã de Pawel Brodowski la Varºovia. amiciþie. din sfera sambei sau a bossa novei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pentru trio de jazz cu pian. Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de conciliere. între piese. Cred cã factorul de deja o personalitate bine coeziune îl reprezintã tocmai conturatã. stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi – de reþinut – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã). a fost fãcutã de cãtre basist în limba þãrii (ºi a fostei colonii – cel mai mare stat latin de pe Glob). ªi care ºtie sã se dea sonore de dupã 1989 capabile sã la o parte. Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate. trecem apoi la Vlad Popescu. a chitareibas). în gradul înalt de acceptare narcisism) a talentului individual. petrecutã de Decebal la sursele primare ale oceanului muzical brazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. a supradotãrii artistice cu însuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate. capacitate de comunicare realã. ce nu ºi-au economisit elogiile. în aceeaºi fiinþã. Miles Davis. Asimilarea are loc la modul organic. Dupã ce Richard Oschanitzky realizase prima “aclimatizare” de bossa nova pe pãmânt românesc. Printre ei l-am reîntâlnit pe patriarhul criticii de jazz portugheze. cu strãlucitoare succesiuni ºi schimbãri de direcþie. Mai mult: comunicarea cu publicul. fiecare dintre cei trei trei personalitãþi. spre areprezinte jazzul românesc ca ºi complementa colegii de grup. când e cazul. Un cãtre Institutul Cultural Român pianist pe cât de modest ca din Lisabona. dar ºi a unui hit precum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones – întreg acest patrimoniu – sub semnul solar al brazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prin aceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii. reciprocã pe care îl ating aceste Paradoxal. un baterist de cursã lungã. Perioada de timp. conform sintagmei pe care miam permis s’o trec pe afiºul de debut al acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-a primit identitatea lingvisticã). Discutãm concept inedit pe plaiurile noaaici despre Decebal Bãdilã – stre: transfigurarea unor stan122 muzician înnãscut. ci ºi de nuanþe profunde. Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pe spectatorii veniþi la concert. polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însã integral ustensilei cu corzi groase ce întreþine – alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: contrabasul (fie în varianta sa clasicã. a cãrui ascensiune de la faza de aspirant/student al lui Marius Popp la strãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã pe toatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare. relativ scurtã.JAZZ CONTEXT Întâiul trio de „jazz românesc cu accent brazilian“ expansiv. jovialitate. José Duarte (excolegul meu din redacþia legendarei publicaþii universaliste Jazz Forum.. Au fost prezenþi ºi diplomaþi cu notabile preocupãri . exploziv ºi dards (Cole Porter. quasi-intimiste. în fine. iar eu România). cei trei muzicieni îºi asumã condiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcut din Brazilia primul creuzet alternativ al jazzului periplanetar. în esenþã componenþi ai grupului ºi-a format idiosincratice. pe atât de pregnant ca e una dintre puþinele agregãri exprimare. Antônio Carlos Jobim. John Spre finele anului 2008 s’a produs debutul portughez al trioului Joy of Life. ajunsã la deplina Decebal Bãdilã. Principala reuºitã constã. apoi a propriilor compoziþii. care aduce un maturitate creatoare. fie în aceea mai propice erei computerelor. pianistul Petre Andrei. Toots Thielemans ºi alþi clasici). iar nu ca purã exhibare (adeseori minatã de fapt.. jovial ºi jocular. deja emblematice. organizatã de construcþiei ºi al echilibrului. generozitate.

comentariul corespunde pe deplin ºi mentalitãþii româneºti). Tom Jobim. dupã o perioadã de haos politicoeconomic. fascinaþi de Bossa Nova. criticul literar Fernando Couto e Santos. însã realitatea este cã single-ul The Girl from Ipanema ºi albumul Stan Getz and Jo ão Gilberto au cucerit categoriile de „cel mai bun cântec” ºi „cel mai bun album” ale premiilor Grammy ediþia 1964. Astrud Gilberto (pe atunci. ) ) ) ) ) ) ) V. pescari. Gerry Mulligan sau Bill Evans. Nu mai existã climat pentru o muzicã fragilã ºi subtilã precum Bossa Nova. Danislav Jeraj… Cu toþii. Menescal.M. ataºatul cultural al ambasadei Luxemburgului. jazz. soþia lui João) devine primadonna Bossa Novei. Dupã triumful lor la istoricul ºi haoticul concert de la Carnegie Hall. Ricardo Castro. Tom Jobim ºi Sérgio Mendes se vor stabili la New York. marii jazzmeni americani îi descoperiserã deja farmecul. acasã la ea începe sã fie conAstrud Gilberto testatã. Zeljko Vukosav. În mod bizar. reorientatã spre favele. Lyra. dl. Noua MPB se vrea combativã. Frank Sinatra ºi Elvis Presley. aflaþi pe atunci la apogeul popularitãþii. în consonanþã cu atmosfera de confruntãri politice în care se scufundã þara. la acea datã. piesele ei vor avea adeseori texte bilingve. în 1962. încerca sã-l plaseze pe Petre Andrei undeva la intersecþia dintre Errol Garner. Stanislas Myck. contopind elemente de samba cu swing. Chico Buarque. Virgil Mihaiu Bossa Nova: tânara la 50 de ani (III) A fost necesar ca Bossa Nova sã fie consacratã prin istoricul concert þinut la Carnegie Hall din New York. antropologul Daniel Silva Perdigão. participativã. muncitori. Gilberto Gil pledeazã pentru o muzicã angajatã. tocmai când B. þãrani. d-na Elzi Martin. politizatã. În fapt. consulul României la Lisabona. Stilul se generalizeazã. Carlos Lyra explicã: „Bossa Nova a atins momentul ei culminant prin concertul de la Carnegie Hall.N. 123 . fiindcã Brazilia nu acordã importanþã decât succesului obþinut în afara propriilor frontiere” (din pãcate. Aceasta va fi denunþatã ca sub-jazz. Oscar Peterson ºi McCoy Tyner. Maria João Coutinho. ambasadorul Croaþiei în Portugalia. Oscar Castro Neves. dl. editor al revistei O Brasileirinho. salvatoare a artiºtilor populari marginalizaþi de cãtre Bossa Nova. Un gen emi-namente brazilian. Proxima generaþie a MPB îºi afirmã noii profeþi: Caetano Veloso. anglo-portugheze. se scufundã pentru 21 de ani în tenebrele dictaturii militare – Bossa Nova cunoaºte consacrarea în USA. The Rolling Stones. bebop ºi batuque afro. pentru ca patria sã-i recunoascã pe deplin valoarea. precum dl. Sérgio Mendes au facut ca Bossa Nova sã germineze pe Glob. Arhitectul Manuel Sampaio Taborda. Stan Getz. expandeazã spre toate azimuturile. João Gilberto. dar pânã la urmã a cãzut de acord cu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constã tocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în crearea unei atmosfere proaspete în cadrul unor forme deja consolidate. asemenea altor jazz-fani. Jaime Saraiva. Multã lume bunã – dl. cât fiindcã era printre puþinii din anturaj capabili sã cânte în englezã. Antonio Ramalheira (“doctor jazz de Portugal”). comentând elogios spectacolul la care au asistat.filojazzistice. cãci giganþi precum Miles Davis. depãºind muzicieni precum The Beatles. aflat în serviciul imperialismului cultural american… Numai cã. nu neapãrat datoritã unei înzestrãri vocale ieºite din comun. În 1964 – pe când Brazilia. începuserã sã înregistreze piese din noul repertoriu ºi sã-i invite ca parteneri pe muzicienii brazilieni. coordonator al Asociaþiei Jurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona. Din perspectiva actualã pare neplauzibil.

GEORGE. ADAMEK. Izbirea de poezie. MARIA. CÃPUªAN. 2-3. PETRE. nr. nr. 2-3. nr. Resemnarea sau pioºenia ca virtute. 11-12. nr. IULIA. 5-6. 8-9. nr. HULUBAN. 8-9. Neodihnita iubire. nr. ZORIN. MAN. GIRAO RIBEIRO DOS SANTOS. CONSTANTIN. JUCA. BRAGA. 4. DIANA. 1. Românii ºi 124 documentarul. nr. 8-9. nr. Introducere în postsuprarealism. Scepticul sociabilizat. nr. 2-3. Scriitura în serpentinã. nr. CESEREANU. 2-3. nr. ANCA. nr. printre ardeleni. 7.. LEO.4. 2-3. 11-12.1 DAMIAN. Istoria secretã a literaturii române. DORU GEORGE. ªTEFAN. MARIA DE ROSARIO. ANDRADA.B. nr. 11-12. nr. NICOLAE. BALOTESCU. nr. Combinaþiile lui Woland. nr. 7. nr. nr. nr. Argoul deþinuþilor. nr. Lucian Blaga diplomatul. nr. Imaginea celuilalt. AL. Vise. Sîrbu. 5-6. Macrea ºi ºcoala lingvisticã clujeanã. Literatura românã la poarta globalizãrii. nr. nr 11-12. Un crepuscular uitat: Guida Gozzano. 8-9. O istorie a intelectualului român în secolul XX. 2-3. RAUL. 8-9. Spirite critice ºi europene. nr. Monica Lovinescu. nr. Ion Agârbiceanu ºi Marea Unire. 5-6. Traumã ºi istorie. Latenþe. HÃULICÃ. 11-12. STUDII. 2-3. 7. Femininul japonez între mit ºi realitate. Teixeira de Pascoaes ºi Mircea Eliade. Mori Ôgai. nr. CÃMPAN. RUXANDRA. nr. nr. Tur(n) Babel românesc în librãrii. 11-12. 7. 10. Eugène Ionesco ºi universul teatral pur. DAN. CORDOª SANDA. 30 de ani de la întronare. nr. o gãselniþã criticã. nr. Papa Ioan Paul al II-lea. OLEG. HAÞIEGAN. BOGDAN. MARTIN. MANASIA. nr. Douãmiismul. 8-9. 7. Ambiguitatea la temelia lumii contemporane: Kenzaburo Oe. BUICIUC. Marcel Munteanu. Bacovia ºi dispozitivul Young. MANEA. GARAZ. PORTRETE ACHIM. COUTO E SANTOS. Batista Fridei. FLORIN. MARIA JOAO. nr. 2-3 . CORIN. nr. BUZAªI. IACOB. 11-12. Nu întîmplãtor. 4. RODICA. nr. Inventînd. recuperînd. 10. O melancolie de “sori brumaþi”. DRAGU. Despre nevoia sincreticului în postmodernitatea artisticã.1 CRISTEA. nr. nr. Gan (Gâsca sãlbaticã). LETIÞIA. BOBÃILÃ. CONKAN. FLORINA. nr. Viaþã. Libertatea de a trãi vieþi captive. SIMION DORU. MAREª. nr. 8-9. DIACONESCU. Agostinho da Silva ºi Lucian Blaga. nr. 10. nr. BALOTESCU. MAGLIOCCO. nr. BÃCIOIU. nr. 1.CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2008 ARTICOLE. nr. Despre dor la Lucian Blaga. nr. nr. CODRUÞA. ANDREEA. O privire lusitanã asupra operei lui Lucian Blaga (traducere Roxana Rîpeanu). LIVIA. CUBLEªAN. Poarta spre sufletul omenesc. Cãrþi nescrise. Ion Agârbiceanu . Lucrãri în verde sau lumea din partea poeticã. 8-9. nr. dupã douãzeci de ani. FRENÞIU. nr. Freud ºi cocaina. nr. Maxim Dumitraº. BULAT. Portret de familie cu doisprezece poeþi. CREÞU.. 7. ANDREI ALEXANDRU. 8-9. nr. 11-12. RUXANDRA. Domeniile domnului Cotuþiu. BOJOGA. nr. CONSTANTIN. Teoria baladei ºi politica mitului la Cercul Literar de la Sibiu. nr. Corespondenþa unui pedagog blãjean. nr. 2-3. nr. DRÃGOI. 5-6. nr. nr. 5-6. nr. Lumea ca notã de subsol. Glose la o perifrazã. nr.. nr. 2-3.în descendenþa ªcolii Ardelene. 8-9. Portugalia în orizontul stilistic al lui Lucian Blaga. O capodoperã uitatã?. Exilul ca formã de supravieþuire. I. Minunata poveste a unei pasiuni fatale. 8-9. D. Ne îndreptãm cãtre un “Auschwitz al animalelor?”. 5-6. 10. 2-3. de Akira Kurosava. Obscenitatea publicã. MIHAI. 5-6. FÃTU-TUTOVEANU. nr 11-12. 8-9. nr. nr. MANILICI. Prima tezã de doctorat. VICTOR. Scrisori deschise. Vocea arhetipalã a Europei libere. 1. 8-9. 5-6. 2-3. SIMINA. Simplu crez sau ieºirea din monologul zilnic. GIOVANNI. Despre verbul întrupat în destin. Un poet al entropiei. nr. Dupã-amiaza unui Batman. 5-6. ION.. 10. 2-3. MICHEL. Terorism literar. Haute couture. 11-12. Teoria metaforei blagiene într-o perspectivã lusofonã. 5-6. nr. ªTEFAN. EUGENIA. Din toate . Zãpada mieilor. Proiecþii fantasmatice ºi ideologice în Evul Mediu ºi Renaºtere. nr. 5-6. BURLACU. Nae Antonescu. 8-9. nr. nr. BARBU. VLADIMIR. nr. fotbal. nr. nr. Aicea. IGNA. 11-12. MARIUS. ESEURI. Traduceri performante în limba spaniolã. 7. IANCU. Ion D. BUTNARU. VASILE. GEORGESCU. În concediu (din caietul roz monocromo). nr. BULARCA. poezie. nr. COUTHINO. nr. écriture ºi ce nu este literatura. 5-6. IRINA. 8-9. FERNANDO. CÃLIN. 7. ANCA. 5-6. nr. NORMAN. Pedagogica Conferinþelor.

Modelul Blaga ºi poeþii postblagieni. 5-6. NEAMÞU. 2-3. POP. Scurt popas în trecutul confesional românesc al Transilvaniei. nr. 10. nr 7. nr. nr.nr. Nichita la Veneþia. îngerii ºi amurgul vieþii. MONICA. 7. Cum simt scriitorii. Suferinþa la Cioran. POPA. Jurnalul formãrii conºtiinþei europene. 7. nr 11-12. OLGA. Hiperdemocraþie ºi non-culturã. FLORIN. URSA. 4. Poezia lui Horia Bãdescu. nr. Poezia lui Dimitrie Stelaru. 8-9. 8-9. 8-9. TEODOR. nr. 1. MIHAIU. Elegii comunicate. 7. nr. 2-3. 7. nr. Ianuarie. nr. nr. LAVINIA. 2-3. nr. MUªLEA. 7. FELIX. Cine nu se teme de antologii? O provocare a romanului românesc. nr. 8-9. La despãrþire. Restituirile zaciene. Eugen Simion într-un Jurnal parizian. nr. nr. 5-6. 56. ZSUZSA. Anotimpul din colivia poemului. Harold Bloom ºi sfârºitul Canonului. Colecþia de cãrþi de vizitã. De la istorii la microistorii ºi mituri. De la nonsens la definiþie a omului. nr. 5-6.simptome. Critica ºi feþele poeziei. Un poet “orfic”: Nicolae Diaconu. Geo Bogza. O disculpare care nu disculpã. “Ucigaºii de bãtrâni” sau cum se cuminþeºte o generaþie. NENCIULESCU. TÃUT. Litera de argint. Traian ªtef în micul teatru al lumii. nr. nr. 5-6. ELEONORA. nr. 8-9. MARIUS. 8-9. 2-3. 7. Salonul de carte de la Paris. Cîteva mituri din Nord (în tãlmãcirea lui George Vulturescu).7. Scriitorul pe divan. IOAN. Fierberi ºi învolburãri blãjene. 7. nr. Norman Manea: o lecturã dialogicã. nr. Muºtele din budincã.10. nr. Urîtul ºi estetica.4. Un clasicizant: Vasile Sav. nr. nr. Profesorul Nicolae Lascu. 4. GRIGORE. nr. De la capãtul Apocalipsului în Abisul dumnezeirii. 125 . 10. 11-12. Soarta cãrþilor. cãrþi ºi oameni. nr. nr. nr. ADRIAN. NICOLAE.1. Poetul de foarte departe. GELU. SAVA. 2-3. nr. 2-3. VIDRUÞIU. nr. nr. Alexandr Soljeniþîn in memoriam. 5-6. TÃMAª. FLORIN. 5-6. 11-12. VIRGIL. Dacã ar fi sã potrivesc. 2-3. Glose la poezia lui Ion Vãdan. nr. MIHAELA. nr. Studiu de patologie argoticã. Cioran între Cervantes ºi Caragiale.4. nr. nr. ADRIAN. nr. 10. Eminescu. 10. nr. 8-9. 2-3. 5-6. Poesia Rumana o antologie de Omar Lara. 4. nr. 2-3. O ediþie din obsedantul deceniu. RÃU. nr. nr. POP. Motanul ºi dictatorul. 2-3. nr. Geo Bogza sau însemnele realului. nr. 1. nr.4. 70 de ani de cînd Blaga atingea apogeul carierii diplomatice. Interferenþe literare. 8-9. 1. AUREL. LAURA. Editura Fabulator. Portugalia în «La curþile dorului». SILVIA. nr. 11-12. nr. POP-CURªEU. nr. nr. 2-3. nr. MIHAELA. SALVAN. O ecuaþie cu douã necunoscute Scrierea posibilitãºii în Harmonia Caelestis de Péter Esterházy (traducere de Dóra Rus-Fodor). ANA-MARIA. “Formele vii” ale teatrului. nr. nr. 11-12. 5-6. Soluþia sintezei. 8-9. Catedrale. nr.4. ROGNEANU.4. MUREªANU. O enciclopedie ca un roman. O (carte) document (despre) Blaga în Portugalia. “Autorul hãrãzit supraveghind fiecare cuvânt”. SIMONA-MARIA. Manifest sau nu (II). “Oraºul cu o sutã de turnuri”. Interbelicul din Terebeºti. Monica Lovinescu: trei gînduri. Dosarul procesului lemenian. În dulcele stil al lui Dan Brown. OVIDIU. nr. Irina Petraº sau bucuria lecturii. BOGDAN.pãcate ºi virtuþi. Literatura de vitrinã. Semnificaþiile exilului la Mircea Eliade. nr. Noi cãrþi pe masã. 10.100. Vieþi în limba românã. 10. 11-12. nr. 4. SELYEM. Misiune eºuatã: Eonul marelui desant. 7. 1112. nr. nr. Introducere în postsuprarealism. nr. nr. nr. 5-6. MIRCEA. SIMUÞ. IOAN. Desai la puterea a doua. nr. CAMIL. ALEXANDRU. POPESCU. Nimic nou sub Apollo. POP. 5-6. nr. ROGOJINÃ. De la Planeta mediocrilor la Iepurii nu mor. 2-3. nr. ION. Gellu Naum ºi “experimentul poetic”. “Contraatacul necesar”. PORUMB. Mutaþia valorilor pornografice sau Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã. nr. Scrisul. 8-9. 10. nr.1. 89. nr. TURCAN. Geo Bogza . 4. Singurãtatea criticului.direcþiile ºi panoramic. Lumina de august. MUDURE. nr. MUNTEAN. 8-9. 11-12. MITRICIOAIE. 5-6. NICOLAE. nr. nr. nr. Microbi pe pieliþa politicii. DORU. PECICAN. TITU. nr. “Vedeniile” lui Gheorghe Sãsãrman. nr. 11-12. 2-3. Manifest sau nu (I). nr. nr. 1. Literatura românã contemporanã . 8-9. Din toate direcþiile ºi panoramic. nr. nr. nr. “Strãinãtatea” prin ochii unui intelectual din Est. 1. 5-6. LUIZA. nr. nr. nr. TANCO. anomalii ºi doftorii. Generaþia 2000 . 7. CARMEN. Mentalitatea balcanicã ºi Alexis Zorba. ªTEFAN. Nicolae Manolescu. 11-12. 7. nr 11-12. nr. 89. SCARLAT.nr. POPESCU. nr. Germanistica ºi comparatistica. nr. Discursul autobiografic ºi ficþiunea eului (Trupul ºtie mai mult). nr. Un festin cultural. MIHÃILESCU. nr. CRISTINA. ANDREI. HORIA. RAÞIU. Tãcerile lui Eustaþiu Gregorian. EMIL PETRU. nr. NICOLAU. Ipoteºti. 2008. nr. nr. nr. ÞION. OPRIÞÃ. ODÃGESCU. MIRCEA. 23. Literatura germanã sub lupa lui Nicolae Balotã. reporter în Þara de piatrã. Dupã Portugalia: une descente aux Enfers. nr. 7. 1 VASILIU.

Doi migratori ai scriiturii: Panait Istrati ºi Felicia Mihali. JURCAN. nr. 5-6. 11-12. VICTOR. FLORINA. O reconstituire a identitãþii din cioburi de memorie. nr. VALENTIN. RECENZII ***. Jocul de ºah cu moartea. nr. 11-12. nr. O nouã esteticã. Lectura inversã. 4. 4. Zarurile contelui Sebastian. Flaubert pe Someº. 2-3. Sebastian pe înþelesul tuturor. 2-3. Mãtuºa Julia ºi condeierul. ÞION. nr. ONUFRIE. nr. T. IOAN. Argumentul lui Patapievici. Cum s-a nãscut legenda lui Eminescu pânã la 1900.5-6. 10. ROGOJINÃ. Oameni obosiþi. POANTÃ. 1. nr. nr. Un poet al expresiei concentrate. Reflecþii critice despre unele dicþionare americane. SONIA-DORIS. 11-12.. Îngheþul ºi dezgheþul artistic al comunismului. Ultima melancolizare kaki. CUBLEªAN. 4. VIORICA. Însinguraþi în tãcere. Patru eseuri despre putere.mod de abordare. DANIEL. nr. 2-3. 4. nr. CRISTINA. O publicaþie. 5-6. MILOª. Ambiþie ºi provocare. Unde se duc personajele dupã ce închizi cartea?. ZOTTA ALEXANDRU. 5-6. nr. POP. VIGHI. nr. 2-3. nr. studii. Eminescu ºi conservatorismul. Bun simþ. nr. ANDRAª. BOGDAN. Devis Grebu. nr. ODÃGESCU. nr. ALEX. nr. Amintiri din epoca de gheaþã. 5-6. Metafizicã detectivã. Mãtuºa Julia ºi condeierul. 2-3. 5-6. De la proza poematicã la proza fantasticã. Eclecticism ºi manierism. nr. 5-6. 5-6. Obsesiv ºi contradictoriu. 4. “Scriitorii tineri. nr. IOAN. În afara scriiturii. 7. 5-6. RADU. 126 JUCA. nr. Romanele vieþii lui Radu Aldulescu. 5-6. VOIA. ELA. ANISIE. 2-3. Filosofia în pijama. nr. nr. LUNGU. 8-9. 2-3. MAN. 10. 11-12. 11-12. E. nr. Canþonierul transilvan. 2-3. nr. . Ospiciile lui Nichita Danilov.o perspectivã postmodernã. Textualismul (ne)ortodox. Manual de recunoaºtere a spaimei. Simbolistica privirii. 11-12. Frosa ºi lumea ei. Baconski sau ce urmeazã dupã iarnã. 8-9. nr. nr. SEMNALÃRI. Teroarea literarã. Cochetãrii ºi inovaþii istorice-literare. Norman Manea la Cluj. nr. 10. Germanitatea ºi Literele române. BOARIU. nr. Lupeni 1977: “Cum a fost posibil?”. ALEXANDRU. RUXANDRA. Un Babel îmblînzit. PECICAN. nr. Un editor de notat. nr. 1. CREÞU. Un buildungsroman contemporan. OVIDIU. nr. nr. nr. 5-6. nr. 11-12. nr. RUXANDRA. 1112. Vitalitate ºi pitoresc în poveºtile de la Bologa. Capetele curcubeului. ALEXANDRU. TÃUT. nr. nr. 8-9. VINÞELER. Salatã literarã . MINIATURI. MARIUS. nr. nr. VÃLIMÃREANU. DORU. CONSTANTIN. VIDRUÞIU. Cînd îþi cîrpeºti destinul. Un volum atipic de poezie. POP. un concept împotriva locurilor comune. 2-3. 8-9. 2-3. nr. 1. 4. R. Despre A. ALEXANDRA. SUZANA. Existenþã ºi percepþie. Ultima generaþie. 5-6. Un curs universitar de retoricã. 4. ªTEFAN. VASILE. Canada proprie. nr. 1. 2-3. 2-3. nr. Un meritoriu elogiu adus italienisticii. nr. 5-6. 8-9. nr. MARIAN. 1. Milõs Crnjanski ºi “versul liber”. 1. CESEREANU. “Eseuri monografice”. Relansare economicã prin literaturã . nr. 11-12. Thomas Mann. TAªCU. 5-6.7. 11-12. Fasciculul 4. Despre moarte ºi alþi demoni. nr. Volumul reîntoarcerii. 1. 8-9. 4. nr. nr. Poezia lui ªtefan Manasia. nr. ALEX. 8-9. nr. nr. POP-CURªEU. nr. nr. nr. FLOREA. Riscul în culturã. nr. Doctor Honorius Causa: Matei Cãlinescu ºi Marco Cugno. CRONICÃ LITERARÃ ªI CRITICÃ BARBU. 7. VIRASTÃU. nr. 5-6. nr. 4. nr. România externalizatã. Lucian Blaga Homo Europaeus. nr. LAVINIA. 11-12. nr. Nãstruºnice speculaþii. Despre utilitatea practicã a cãrþilor masive ºi cartonate. 8-9. 5-6. BULARCA. nr. 5-6. Scene din viaþa unui roman. ANA-MARIA. 5-6. nr. Romanul care literaturizeazã realitatea. Omul negru. 8-9. 2-3. nr. TODERICI. BUZAªI. 10. 15 noiembrie 1987 . 7. nr. VIRGILIU. BUICIUC. DIACONU. 8-9. nr. nr. ION. 1. CRISTINA. Gustul aromat al începutului. 1112. nr. MARIA. 10. Despre teatrul dada. PETRU. nr. istoria unei partituri literare. MARIAMAGDALENA. BOGDAN. nr. nr. ADRIAN. Logica feedback-ului ºi eul fãrã însuºiri.. resursele romanului ardelenesc. CONKAN. nr. POP-CURªEU. 1. nr. Între douã zãri. 8-9. REDACÞIA. HiFi poetry. nr. nr. nr. 4. nr. Noi geografii culturale. nr. Jumãtate de om fãrã jumãtate de iepure ºchiop. 2-3. OLGA. Presse-Papiers. nr.mãrturii. nr. Adicã noi?” întreabã Andrei Terian. nr. documente. Epicul fascinant al criticii. nr. nr. Cultul eroilor. GOLDIª. Izvoarele rãscoalei lui Horea. nr. O dreaptã apreciere. De la bucãtãrie la bibliotecã. 2-3. BÃLTEANU. nr. nr. nr. “Eroii lor” versus “eroii noºtri”. Computerele totalitãþii între bricolaj ºi inginerie. Abisurile oglindirii. DORU. 5-6. 8-9. nr. 8-9. al doilea val. Generaþia Ozone din literatura românã. 10. nr. 10.

traducere de Aurel Rãu. AUREL. CHIRA. De te fabula narratur. 8-9. À une passante. LUCIAN. 1. nu te umbri. Jop pe oct. 1. PETRUªCÃ. Mes primeiro poema para voce. Destul de tãrziu. nr. JORIS-KARL. PAUL. poruncã.. picãturi de ploaie. nr. Jurnal portughez. nu te pierde. Mielul primãverii. GUY MARICA. nr. NAMUR. QUILLARD. DE MARIA. traducere de Aurel Rãu. durerea. tataie. nr. CASSIAN MARIA. 10. ªi: Parcã desprinzându-se. nr. 7. VASILE. Mielul Cuvântului promis. Împotriva materiei. Navigatorul singuratic. traducere de Leo Butnaru. DAN. Côte du soleil. 5-6. AGOSTINHO. BOGDAN. 8-9. BLAGA. Fluviu. nr. 127 . nr. 5-6.. Visul. mestre e monje (Matelot. traducere de Aurel Rãu. PORUMB. Deformãri terestre. Vindecare. traducere de Martha Izsak. NUªFELEAN. Extaz. nr. IOLANDA. Autoportret. Un simplu schimb de luminã. BUCUR. FURTUNÃ. nr. Rondel. 5-6. 10. extras din volumul Marchant de marbre (Negustor de marmurã). 5-6. SALVADOR. 10. GUSTAVE. ESPRIU. 10. Estoril. VICTOR. 7. LEO. nr. traducere de Aurel Rãu. 5-6. 10. BOB. IONESCU. 5-6. nr. Semne. Poeme. 2-3. DA SILVA. nr. CÂRNECI. ALEXANDRAEMILIA. licorna. Fericirile. Marujo. 11-12. nr. 4. RÃU. 2-3. Avatarurile politichiei. Gorunul. POEZIE ROMÂNEASCÃ BELDEANU. RAUL. 7. doar pânã la clãtinare. 11-12. 1. 2-3. 8-9. Rococojaponez. 5-6. ODÃGESCU. Doamna Gruºa de lîngã staþia de betoane. IGNA. Drumul spre Emaus. nr. TRISTAN. nr. De la capãt. pietrele negre din marea moartã sunt toate ale mele. AUREL. 1. Rody . 1112. GHENNADI. 5-6. Zilnicãrii: Ea. traducere de Rodica Baconsky. Nu se aratã. nr. Cântecel. 5-6. nr. Brise Atlantique. 8-9. SPIRIDON. Poeme inedite. DRAGAN. URSA. PROZÃ ROMÂNEASCÃ BOB. 8-9. OLIMPIU. HULUBAN. Andante. Eu nu pot. NICOLAE. nr. VIORICA. Viaþa. nr. TZONE. Rãsãrit în munþi de soare. Ranã. CLAUDEL. leac de ipocrizie. nr. 5-6. CORBIERE. Carele rãsturnându-se. Poeme în prozã. Cãþeluºa moartã. Niciodatã pânã la istovire. nr. dincolo de dincolo. 4. HUYSMANS. BUTNARU. Mare. 5-6.. Teodora de la Sihla. nr. nr. YVES.Despre mentalitãþi în orizontul antropologiei culturale. JURCAN. RÃU. Coarda îngerilor. CONKAN. În aºteptarea prietenului. VIRGIL. Decembrie. Mélancolie. IOLANDA. Prin visul grãdinii. nr. nr. 5-6. 5-6. 5-6. GRIGORE. 4.Mesaj într-o sticlã. RÃCHIÞEANU. MARIANGELA. Coda. La o absentã. nr. nr. 2-3. traducere de Aurel Rãu.. nr. când vei pleca în lume sã-þi scrii povestea. SCARLAT. Magi ºi stea. Flori de alun. Ex-voto în stil spaniol. nr. nr. Început de april. nr. Rama. Înaltã e liniºtea. traducere de Aurel Rãu. trup clonat/ cap tãiat ºi vanadiu. Vom lenevi pe terasele cafenelelor. nr. Despre poezie ºi (lipsa ei de) gratuitate. Lovitura mea sã fiu.. MIHAIU. ªi boteaz-o cu moarte. joi. 7. Stihia feminitãþii ºi platitudinea eroismului masculin. Ploaia. nr. nr. MICHEL. MIHAELA. Pasãrea. ca aventurã continuã. DRÃGAN. TEOFIL. Sînt ameþitoare. MARTIN. 1. nr. nr. Un artist al lecturii. nr. LIVIA. MIRCEA IOAN. 11-12. nr. nr. POP. nr. traducere de Aurel Rãu. dascãl ºi cãlugãr). Poeme. The big issue. 2-3. Noi ºi pãmântul.. ALEXANDRU.. Poem pentru Laura. HANCER. nr. nr. Aplecânduse cãtre dalii. RADU. Ce ierburi fi-vom. Poeme. CASIMCEA. NISTOR. NICOLAE. Voi pãrãsi-n curînd acest pãmînt. AIDA. TUDOR. RADU. nr. traducere de Simona-Grazia Dima. 11-12. Ouã roºii. nr. 4. traducere de Maria João Coutinho. O casã mare. Supravieþuire. gunoiºtea din afara oraºului. FELEA. PAVNOTESCU. duc o viaþã sinistrã. nr. Tãcerea aºa tãcutã ºi reginã. 8-9. Cum grano salis. MARCEL. MAREª. eterne. nr. nr. 11-12. ROXANA. Semn. MINERVA. Douãzeci ºi ceva de garduri. pilda bunului frate. 11-12. Inscripþie. 8-9. 8-9. Le petit prince. GIOVANNI. nr. ION. ANGELA. IOVANOVIC DANILOV. nr. traducere de Simona-Grazia Dima. STUART. 5-6. ANNA.. traducere Aurel Rãu. POEZIE TRADUSÃ AYGHI. noaptea. EUGENIU. Autoportret sau arheologie (delirionistã?) a unui trup. 1. nr. Dor de sud. nr. Gorman. 2-3. Aveþi dreptul. MATHIEU. nr. Acuarelã.. DE NOAILLES. MARIUS. 8-9. Nume. PIERRE. HOREA. Rigor mortis. MAGLIOCCO. nr. cronicile inorogului. 5-6. Iubitul Toarem. nr. FLORE. Mai frumoasã eºti. PAUL. MERRILL. Un poem pe care l-au bãut pãsãrile. Crépuscule marine. KAHN. Golem. De ce are omul dinþi. ªTEFAN. MUREªEANU. nr. traducere de Ioan Radin Peianov. Suitã de romanþe (VI). nr. nr.

Viena ºi Stockholm. nr. nr. nr. Cuprins realizat de Marius Conkan ºi Lavinia Rogojinã 128 . nr. Gianni Schicchi de Giacomo Puccini la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Etno Jazz. 8-9. 10. nr. nr. nr. T. univ. CRONICÃ DE TEATRU. Totó merù. Jurnal (1987-1988). FILM ªI MUZICÃ BREAZ. CÃLÃTORIE CESEREANU. D. O Poveste de iarnã în plinã varã. 7.1. CIOSU. nr. 5-6. nr. IONESCU. ªTEFAN. Festivalul de muzicã veche. PERDIGÃO. nr. nr. dr. nr. Festival Chiºinãu. Gruiþã. traducere de ªtefan Damian. ELENA MARIA. Dialog cu Monica Lovinescu. Sub umbrela meditaþiei. AUREL. 2006. ÞION. Miriam Cuibus. 2-3. GABRIEL. nr. MIHAIU. nr. BARBU. nr. 89. MESE ROTUNDE. 7. Beowulf sau din epoca medievalã la tehnologia digitalã. 11-12. nr. ADRIAN. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal II). Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (II).R. nr. Hot-clube de portugal a strîns 60 de primãveri. 2-3. 1. Cornel Rãileanu. RUXANDRA. DOINA. 7. 7. DOINA. CRISTIAN. nr. nr. RÃU. nr. 7. ÎnceputulL’inizio. Gabriel ªtrempel. Gradul zero al întîlnirii Henri Jacquier/ Roland Barthes. 11-12. nr 8-9.C. nr. nr. INTERVIURI ***. 8-9. cultura româneascã în vizor (o recapitulare). nr. WERFEL. TEOC. nr. interviu cu acad. HOREA. nr.Jurnal din Capadocia. DAN/ RÃCÃTÃIANU. VICTOR. VIORICA/ DAMIAN. nr. RUXANDRA. Scrisoarea lui Radu. CETEA. Surorile lui Cehov în varianta Tompa Gábor. nr. Ahmad Jamal la Lisabona . PROZÃ TRADUSÃ COUTO. O disputã familialã. MARCU. nr. CONSTANTIN. Avînt jazzistic la I. P. EMIL. ADRIAN. Din vina soarelui. G. Sever Pop Giandomenica Serra. JELA. VIRGIL. DOINA. Rosita. GUIDO. nr. nr. Jurnal cu Elada moartã ºi vie. 4. GOZZANO. nr. 2-3.. De vorbã cu prof. DAN. 5-6. 5-6. 11-12. Prins între douã lumi ºi douã istorii. SÂRBU într-un dosar de acþiune informativã. HOREA. nr. nr. 7. Interviu cu Norman Manea. Regele Lear. 4. Caricaturi. nr. 2007. Interviu cu Norman Manea. Pãmîntul frumoºilor cai . Cehov. Caricatura de presã. nr. nr. TITU. nr. Mircea Bârsan. 11-12 PORUMB. PAGINI DE JURNAL.NICOLAU. Coflei. ROSTAª. ªORBAN. Dramele prezentului Cenuºa de piatrã. Parma dintotdeauna. nr. GABRIELA. POPESCU. pb. nr. VOICA. RAÞIU. Tunelul timpului. 4. nr. Învingãtorul. FRANZ. 5-6. nr. O fastã întâlnire peste spaþiu ºi timp. nr. 2-3. 4. CORESPONDENÞE LASCU. nr. “Ai mîncat. 8-9. pe teme lippatiene. MIA. 11-12. DAMASCHIN. De vorbã cu prof. nr. univ. nr. Viaþa ca pauzã (Aºchii de jurnal I). Un studiu vizual al dialecticii privirii. Ion ªeuleanu. Tãrãmînul inspiraþiei lui Alexandru Bãlãnescu. nr. nr. 8-9. RUªTI. 5-6. FLORIAN DORU. Intelectuali români în corespondenþã cu Giandomenico Serra. Drumul spre luminã. 11-12. MIHAI. DAIKO. De vorbã cu prof. Bossa Nova: tânãrã la 50 de ani (I). 4. 10. FELIX. 11-12. traducere de Dan Floriþa-Seracin. nr. 8-9. TUDOR. Desene. nr. Dialog cu Marta Petreu. 11-12. FLAVIA. Experimentînd jazz-poetry. traducere de Maria João Coutinho ºi Simion Doru Cristea. 1. 10. Elixirul tinereþii. 11-12. nr. VARIA. nr. 11-12. Caricaturi. Jurnal italian într-un picior. MÃRTURII. nr. 1. EUGENIA. 11-12. 11-12. În veci amin. 2-3. HOTEA-FERNEZAN. 5-6. CESEREANU. 8-9. SARVARI. 5-6. I. nr. Ciorovãialã pentru arta modernã. 7. TIHAN. Legenda lui Namaroi. Unchiul Vanea de A. Despre literatura românã. ADRIAN. Caricaturi. Societatea de vînãtoare. 8-9. ANCHETE. ATTILA. nr. nr. PORUMB. 2-3. omul lui Dumnezeu?”. 8-9. FLORINA. 2-3. traducere din portughezã de Anca Doina MiluVaidesegan. 2-3. 10. nr. premiul Nobel ºi caractere. CHIHANÃ. nr 11-12. ÞION. 8-9. 2-3. Jurnal de tinereþe (1941-1942). nr. PLASTICÃ BRATU. VASILE. nr. “Kronos quartet”. DANIEL SILVA. FELEA.mai în formã ca oricînd.