Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE MEDICINA
“VICTOR PAPILIAN”
SIBIU
2009-2010
STUDIU COMPARATIV AL EFICACITĂŢII ŞI TOLERABILITĂŢII
OLANZAPINEI VERSUS HALOPERIDOL ÎN SCHIZOFRENIA ACUTĂ
Introducere
Foarte multe studii existente la ora actuală încearcă compararea antipsihoticelor de generaţia a
doua cu cele convenţionale, concentrându-se mai ales asupra tratamentului schizofreniei acute(Jibson,
Tandon, 1998, Gomez, Crawford 2001, Kupfer, Sartorius, 2002).
Studiul de faţă îşi propune să studieze comparativ eficacitatea Olanzapinei şi a Haloperidolului asupra
simptomelor pozitive, negative, al aspectului clinic global al pacientului şi al efectelor secundare de tip
extrapiramidal, la pacienţi aflaţi în fază acută de schizofrenie.
Material şi metodă
Studiul s-a desfăşurat la Clinica Psihiatrie II Cluj, în perioada martie 2002-martie 2003 pe un
lot caz de 30 de pacienţi cu schizofrenie acută trataţi cu antipsihotic atipic–Olanzapină şi pe un lot
martor de 30 de pacienţi cu schizofrenie acută trataţi cu antipsihotic tipic–Haloperidol. Pacienţii au
fost observaţi pe o perioadă de 4 săptămâni, în total acumulându-se 5 evaluări, una fiind făcută la
internare.
Metodele de evaluare folosite sunt: CGI(Clinical Global Impresion), PANSS (Positive and
Negative Scale) şi scala pentru evaluarea simptomelor extrapiramidale SAS (Simpson – Angus Scale).
Criterii de includere: vârsta între 18–60 ani; simptome psihotice apărute înaintea vârstei de 40 de ani;
diagnostic de schizofrenie conform cu DSM-IV-R şi ICD-10; cel puţin două episoade de fază acută
documentate sau doi ani de simptome psihotice ce nu remit; simptome psihotice cel puţin o lună dar
nu mai mult de 60 de luni; PANSS > 40 sau PANSS= 40; CGI > 4 sau CGI = 4; necesită tratament cu
antipsihotice; internare cel puţin 4 săptămâni.
Pacienţii trataţi cu Olanzapină(fig.1) au primit doze cuprinse între 10–20 mg/zi, cu o medie de
10 mg/zi; pacienţii trataţi cu Haloperidol(fig.2) au avut doze cuprinse între 10–20 mg/zi cu o medie de
15 mg/zi.
Pentru prelucrarea statistică s-a utilizat programul EPIINFO 6; datele s-au prelucrat cu testele
ANOVA, Testul Student, Testul Hi-pătrat şi Testul Kruskal-Wallis.
Figura 1. Figura 2.
2
Rezultate
În lotul tratat cu Haloperidol 18 pacienţi (60%) provin din mediul urban, comparativ cu cei 20
de pacienţi (66,6%) din mediul urban ai lotului tratat cu Olanzapină.
Din punct de vedere al statutului marital, 14 (46%) pacienţi din lotul tratat cu Haloperidol sunt
căsătoriţi, spre deosebire de 19 (63%) pacienţi trataţi cu Olanzapină .
În lotul martor majoritatea pacienţilor au o şcolarizare medie (8 clase sau mai mult) şi doar 4
au liceul sau facultatea; în lotul caz doar 2 pacienţi au studii superioare, în rest pacienţii sunt impărţiţi
egal în cei care au studii elementare şi medii.
Din punct de vedere al statutului economic se remarcă faptul că în lotul pacienţilor trataţi cu
Olanzapină, cei mai mulţi (17) au un venit mediu comparativ cu lotul pacienţilor trataţi cu
Haloperidol, unde numai 10 pacienţi au un venit mediu.
Repartitia pe sexe
Masculin Feminin
40,00%
60,00% 3
Figura 4 – Repartitia pe sexe si nivel economic
La momentul de început al studiului diferenţele între scorurile la scala CGI între cele două
loturi nu sunt semnificative statistic, ceea ce sugerează că loturile sunt omogene şi între ele nu există
diferenţe. În momentul internării, scorul mediu al pacienţilor care fac parte din lotul tratat cu
Olanzapină, este de 4,852 spre deosebire de lotul martor care are un scor mediu de 5,033 (p=0,457).
După o săptămână de tratament lotul caz are un scor de 3,259, iar lotul martor de 4,400
(p=0,002). Astfel se observă că după o săptămână de internare diferenţele dintre cele două loturi devin
semnificative statistic, în favoarea netă a lotului tratat cu Olanzapină.
Cea de-a treia evaluare a fost făcută după două săptămâni de internare, iar diferenţele dintre
cele două loturi rămân în continuare semnificative statistic (p=0,00139). Media scorului lotului martor
este de 3,367, iar a lotului caz de 2,593.
După 3 săptămâni de internare, deşi se observă o scădere a scorurilor la ambele loturi, din
punct de vedere statistic diferenţa dintre ele este semnificativă, p=0,0048, în favoarea lotului caz (scor
mediu=1,556), lotul martor având un scor mediu de 2,167.
La ultima evaluare, care s-a făcut la externarea pacientului şi la aproximativ o săptămâna după
ultima evaluare, diferenţa dintre loturi rămâne semnificativă statistic, dar se reduce (p=0,0051). Scorul
mediu al lotului martor este de 2,039 iar a lotului caz este de 1,437.
Comparând media scorurilor celor două loturi atât la început cât şi la sfârşitul evaluărilor s-a constat că
scorul mediu al lotului tratat cu Olanzapină scade cu 70% în vreme ce scorul mediu al lotului tratat cu
Haloperidol scade cu 59,5%.
La internare, între cele două loturi nu există diferenţe statistice (p=0,193). Scorul mediu al
lotului tratat cu Haloperidol este mai mic (4,133) decât al lotului tratat cu Olanzapină (4,407).
4
Astfel scorul lotului caz este de 3,222, înregistrând o scădere de 26,9% iar scorul lotului martor este de
3,400, înregistrând o scădere de 18,74% faţă de prima evaluare.
La a treia evaluare, diferenţa devine semnificativă statistic (p=0,044), în care scorul mediu al
lotului caz este de 1,800, iar al lotului martor este de 2,96. Această diferenţă este în favoarea lotului
pacienţilor trataţi cu Olanzapină, a căror scor a scăzut de la ultima evaluare cu 44,1%, spre deosebire
de scorul lotului tratat cu Haloperidol care a scăzut numai cu 14%.
La a patra evaluare, efectuată după trei săptămâni de tratament, diferenţa dintre cele două
loturi este semnificativă statistic în favoarea lotului tratat cu Olanzapină, a cărui scor mediu este de
1,37, spre deosebire de 1,60 care este scorul lotului martor (p=0,05).
La ultima evaluare diferenţa dintre cele două loturi nu mai este semnificativă (p=0,515), lotul
caz având un scor mediu de 0,815 (scăzând cu 27%), iar lotul martor având un scor mediu de 1,167
(scăzând cu 27%).
Comparând scorurile celor două loturi atât la internare cât şi la externare se constată că lotul
tratat cu Olanzapină a avut o scădere cu 77,4% a scorului pe parcursul internării. Lotul tratat cu
Haloperidol a înregistrat o scădere de 71,8% a scorului pe parcursul internării.
La începutul studiului, pacienţii celor două loturi prezentau scorurile medii de 2,837 pentru cei
trataţi cu Olanzapină şi de 3 pentru cei trataţi cu Haloperidol, neexistând o diferenţă semnificativă
statistic între cele două loturi (p=0,091).
După o săptămână de tratament se constată o scădere a scorului mediu al pacienţilor din lotul
caz de până la 1,333 (53,1% scădere). Scorul mediu al lotului martor era de 2,467, înregistrând o
scădere de 18%. Se observă o diferenţă semnificativă statistic între cele două loturi (p=0,0007).
La a treia evaluare, efectuată după trei săptămâni de tratament, diferenţele dintre cele două
loturi rămân semnificative statistic (p=0,001). Scorul mediu al lotului martor fiind de 2,553 iar a
lotului caz de 1,222. Se constată o creştere uşoară a scorului mediu al pacienţilor trataţi cu Haloperidol
(2,67%) şi o scădere a scorului mediu al pacienţilor trataţi cu Olanzapină (8%).
După trei săptămâni de tratament scorurile medii sunt după cum urmează: 0,963 pentru lotul
caz (21,7% mai scăzut), 2,200 pentru lotul martor (13,2% mai scăzut), cu o diferenţă semnificativă
statistic între cele două loturi (p=0,001).
Evaluarea finală, care a avut loc la o săptămână după ultima evaluare a indicat că între cele
două loturi rămâne semnificativă statistic diferenţa, deşi scorurile medii ale loturilor scad per
ansamblu, astfel: 0,852 pentru lotul caz (11,6% mai scăzut), 2,010 pentru lotul martor (8,6%)
(p=0,001).
La începutul studiului, între cele două loturi nu exista o diferenţă semnificativă (p=0,113),
scorurile medii înregistrate fiind de 0,519 pentru lotul caz şi 0,800 pentru lotul martor.
Interpretarea rezultatelor
La începutul studiului putem afirma că cele două loturi luate în discuţie erau omogene în ceea
ce priveşte vârsta, sexul şi mediul de provenienţă. Din punct de vedere al statutului marital, al
nivelului de educaţie şi al nivelului economic nu erau omogene. Desigur că există anumite excepţii, în
ceea ce îi priveşte pe cei cu şcolarizare medie, care se regăsesc în proporţii relativ egale în ambele
loturi, cât şi în ceea ce îi priveşte pe cei cu mijloace economice peste medie.
Iniţial între cele două loturi nu există nici o diferenţă de scor, deci putem spune că loturile sunt
omogene.Ulterior, la toate celãlalte evaluări exista o diferenţã semnificativă statistic în favoarea
pacienţilor trataţi cu olanzapină.
Pe parcursul studiului nu s-a înregistrat o diferenţă semnificativă statistic între pacienţii trataţi
cu olanzapină şi cei trataţi cu haloperidol, dar este de remarcat faptul că întotdeauna pacienţii din lotul
caz au avut un scor mediu mai mic decât cei din lotul martor.
La evaluarea iniţială între cele două loturi de pacienţi nu au existat diferenţe de scor, la această
subscală.La următoarele patru evaluări, în schimb, există o diferenţă semnificativă statistic în favoarea
lotului de pacienţi trataţi cu antipsihotic atipic. Astfel, scorul mediu înregistrat de pacienţii din lotul
caz este net mai mic decât al celor din lotul martor.
Pe parcursul întregului studiu există o diferenţă semnificativă statistic între pacienţii trataţi cu
Haloperidol şi cei trataţi cu Olanzapină, în favoarea celor trataţi cu Olanzapină.
Concluzii
6
Bibliografie
1.Azorin, J. M., 2000 – Acute phase of schizophrenia, Int. Clin. Psychopharmacology, 15, suppl.4, 5-9.
2.Goldstein, J.M., 2000 – The new generation of antipsychotic drugs: how atypical are they? Int. J. of
Neuropsychopharmacology, 3, 339-349.
3.Gomez, J-C., Crawford, AMK., 2001 – Superior Efficacy of Olanzapine over Haloperidol: Analysis of Patients
with Schizophrenia from a Multicenter International Trial, J. Clin. Psychiatry, 62, suppl.2, 6-12.
4.Hawley, C.J, Fineberg, N., Roberts, A.G., 2003 – Use of Simpson Angus Scale for the assessment of
movements disorders, Int. J. of Psychiatry in Clinical Practice, 7, 4, 249-259.
5.Jibson, M.D., Tandon, R., 1998 – New atypical antipsychotic medications, J. of Psychiatric Research, 32,215-
228.
6.Kupfer, D. J., Sartorius, N.,WPA Task Force, 2002 – The usefulness and Use of Second Generation
Antipsychotic Medications, Current Opinion in Psychiatry, 15, suppl.1, 1-51.
--------------------------------------------------------------------------------