UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

CURSURI POST UNIVERSITARE

FINALITĂŢI EDUCAŢIONALE

DATA: 19.01.2008
APLICANTUL: TURIAC (BRÎNZAN) Daniela-Luminiţa
DISCIPLINA: FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI
PROPUNĂTOR: PROF. UNIV. Vali ILIE

-2008-

1
 Finalităţi educaţionale

Din perspectiva acţională educaţia are un caracter finalist. Ea este produsul

acţiunii oamenilor şi în consecinţă poate fi explicată şi abordată prin prisma
intenţiilor urmărite şi rezultatelor obţinute. În alţi termeni, acţiunea educaţională
este un ”fapt uman”, instituit şi organizat în vederea dobândirii unor finalităţi. Pe
de altă parte, ea presupune anticiparea pe plan teoretic şi mintal a rezultatelor pe
care le are în vedere, iar pe de altă parte întreaga ei desfăşurare este dirijată din
interior de această proiecţie ideală, conştientizata şi transpusă în practică de către
agent. Finalitatea se înscrie astfel ca o dimensiune definitorie a educaţiei prin care
se delimitează tranşant de ansamblul influenţelor pe care le generează diferite
medii educaţionale în care individul se află în ipostaza sa de membru al societăţii.
Sensul finalist desemnează astfel faptul că în orice moment educaţia este
orientată şi dirijată în funcţie de finalităţile pe care le urmăreşte. La rândul lor,
aceste finalităţi nu sunt simple dorinţe sau intenţii ale agentului acţiunii
educaţionale, ele sunt generate de contextul social în care respectiva acţiune se
desfăşoară, de potenţialităţile interne ale receptorului acţiunii, toate fiind
conştientizate de către cel care declanşează şi conduce acţiunea.
Finalităţile educaţionale circumscriu modelul de personalitate pe care
educaţia urmează să-l formeze. Ele se diferenţiază şi integrează într-un tot unitar,
în funcţie de cerinţele sociale şi cunoaşterea mecanismelor psihologice ale învăţării
umane.
Aceste finalităţi îmbracă forma idealului educaţional scopurilor şi
obiectivelor educaţionale. Ele se constituie într-un sistem cu o funcţionalitate
internă, călăuzind întreaga organizare şi desfăşurare a acţiunii educaţionale.
Ca ”fapt uman” (social) educaţia include, deci, în structura sa idealuri,
aspiraţii şi scopuri pe care oamenii le formulează în mod conştient.
Din perspectiva derulării ei, educaţia este o ”acţiune umană”.
În esenţă, acţiunea este definită ca ”realizare a unui scop de către un agent
într-o situţie”.1 Desprindem astfel ideea că educaţia este un ”produs” al omului, un
rezultat al anticipării sale, o creaţie a sa.
Finalităţile acţiunii educaţionale sunt sistematizate în trei categorii
principale: idealul educaţional, scopurile şi obiectivele educaţionale. Ele se
constituie într-un sistem cu o funcţionalitate internă, conferindu-i astfel acţiunii
educaţionale un sens şi imprimându-i un caracter conştient şi organizat.
Definiţie:
Finalitatea 2 este caracteristica esenţială a aducaţiei, exprimând sensul
său teleologic 3; în acest context ea reflectă tendinţele,
intenţionalitatea şi proiecţiile privind rezultatele educaţiei, care se
exprimă prin idealul educativ şi obiectivele educaţiei.

1
- T. Parsons
2
- lat. ” finalis” = ceea ce indică (semnalează) scopul (idealul), finalitatea
3
- gr. ” telos” , eos (teleos) = scop, ideal
2
1. Idealul educativ 4

Definiţie:
Idealul educativ reprezintă un model proiectiv, o anticipare relaţia
perfectă, în anumite condiţii un imperativ ce se cer îndeplinite ca
rezultat, ca finalitate a acţiunii educative complexe şi îndelungate.
Idealul educativ ocupă un loc central în teoria şi acţiunea pedagogică. El
presupune o concepţie şi anumite idei clare privind dimensiunile ce trebuie să le
includă personalitatea în dezvoltarea sa ca finalitate a acţiunii educative.
Idealul educativ conferă acţiunii educative un caracter conştient, activ,
creator şi prospectiv formarea şi dezvoltarea personalităţii sub raport intelectual,
socio-moral, profesional, estetic, fizic etc. Fără ideal, în general, fără ideal
educativ, în special, nici individul, nici societatea n-ar fi progresat. Lipsa de ideal
ar fi însemnat (şi ar însemna şi azi) stagnare, plafonare, rezultate minime, atât în
dezvoltarea individului cât şi a societăţii. Idealul, în general, idealul educativ, în
special, au dat şi vor da omului optimism, dinamism, încredere în puterea
educaţiei, în depăţirea greutăţilor, în atingerea performanţelor şi obţinerea
succesului.
Idealul educativ în societatea democratică trebuie să conceapă un model de
dezvoltare şi manifestare deplină a personalităţii, o personalitate complexă,
integrală, multidimensională, armonioasă care să ofere posibilitatea unei game
largi de calităţi de ordin intelectual, moral, profesional, estetic şi fizic, care să se
adapteze la schimbări, mutaţii şi creativitate – cerute de progresul social,
stiinţifico-tehnic cultural şi etic contemporan.
2. Scopul este un obiectiv fundamental, cu grade diferite de generalizare,
care desemnează schimbări observabile şi măsurabile la nivelul sistemului şi al
procesului de învăţământ. Scopul reprezintă o anticipare pe plan mintal a
rezultatului ce urmează să-l obţinem în cadrul acţiunii educaţionale, asociate cu
tendinţa de înfăptuire a acelei acţiuni. Scopul acoperă o zonă largă de fenomene,
are un caracter general şi se referă la un şir de acţiuni educaţionale.
Din punct de vedere structural el se prezintă ca unitate dialectică a două
laturi, una ideală, de imaginare a unui rezultat mai îndepărtat, iar cealată,
inteţionează, de declanşare a acţiunii în vederea realizării sale.
Prin conţinutul său scopul subordonează o gamă de obiective, vizând
finalităţi care urmează să se producă după un interval mai lung de timp, după
derularea mai multor secvenţe educaţională.
Spre deosebire de ideal care vizează finalitatea acţiunii educaţionale în
ansamblul său, ca o componentă a sistemului macrosocial, scopul zizează
finalitatea unui complex de acţiuni educaţionale determinate. În timp ce idealul
este specific unei perioade sau epoci istorice, scopurile educative ce-i corespund
sunt multiple şi variate, în funcţie de diversitatea acţiunilor educaţionale concrete.

3. Obiectivele educaţionale sunt proiectări anticipate, relativ restrânse ca

extindere, ale idealului educativ, sub formă de elemente sau sarcini educaţionale,
4
- lat. idealis – perfecţiune spre care aspirăm, ideal.
3
care prin reuniunea şi integrarea lor într-un ansamblu unitar, definesc sau conduc
la realizarea idealului educativ.
Obiectivul desemnează modificarea ce urmează să fie indusă în mod
intenţionat în structura personalităţii celui educat. Această modificare poate afecta
toate componentele personalităţii (conţinutul, procese şi însuşiri psihice, calităţi şi
abilităţi ale intelectului uman, aptitudini, stări afective, motivaţii etc.)
Toate aceste modificări îmbracă forma achiziţiilor sau performaţelor ce se
produc în cadrul personalităţii umane.
Scopul şi obiectivul educaţional sunt două aspecte complementare.
Unui scop îi corespunde un şir de obiective. Scopul este deci cu bătaie mai
lungă, vizând în acelaşi timp finalizate mai generale. Urmează ca el să fie detaliat
printr-un şir de obiective, fiecare dintre acestea anticipând o performanţă care la
încheierea acţiunii va putea fi observată şi evaluată.
Clasificarea obiectivelor :
a) sub raport stadial :
a1) – obiective generale ;
a2) – obiective intermedire ;
a3) - obiective secvenţiale ;
a4) – obiective operaţionale.

b) sub raport psihopedagogic :

b1) – obiective cognitive (de cunoaştere sau intelectuale) ;
b2) – obiective psihomotorii (acţionale sau practice), de aplicare şi de
creaţie ;
b3) – obiective afective - care dezvoltă emoţii şi sentimente morale şi
criterii de valorizare (acceptare şi opţiune) formarea conştiinţei etice
şi formarea conduitei etice;
b4) – obiective voliţionale şi caracteriale – formarea trăsăturilor de
viaţă şi caracter.
În proiectarea curriculară şi în procesul de predare – învăţare – evaluare,
obiectivele au o importanţă deosebită, întrucât îndeplinesc mai multe funcţii.
• funcţia de anticipare a rezultatelor procesului de predare – învăţare,
întrucât obiectivele pedagogice precizează performanţele la care
urmează să ajungă elevii, precum şi capacităţile ce trebuie să şi le
formeze. Cunoscând încă de la începutul activităţilor didactice sau
educative rezultatele urmărite, elevii vor sesiza mai uşor esenţialul din
lecţii, concentrându-şi atenţia asupra modalităţilor de a ajunge cât mai
repede la obiectivele propuse de profesori ;
• funcţia de organizare şi dirijare a procesului de instruire. Stabilind de
la începutul obiectivelor pedagogice, profesorul îşi poate organiza
metodic lecţiile şi celelalte activităţi didactice. Pe baza obiectivelor şi
a conţinutului îşi alege metodele, mijloacele şi materialul didactic,
precum şi formele de grupare a elevilor. Obiectivele constituie deci un
reper foarte important în proiectarea şi desfăşurarea procesului de
predare – învăţare – evaluare;
4
 • funcţia de evaluare a rezultatelor. Odată cu proiectarea scopului şi a
obiectivelor, profesorul, în raport de obiective, stabileşte şi tehnicile
de evaluare continuă sau formativă, raportând rezultatele la obiective;
• funcţia de reglare metodologică a procesului de predare – învăţare,
în raport de rezultatele obţinute, prin feed–back.

Clasificarea obiectivelor pedagogice

pe domenii şi clase comportamentale

Domeniul Nivel de competenţă Performanţe necesare

Cognitiv Elevul trebuie să ştie:
(D. Bloom) I. Cunoaştere: -să enumere, să definească, să identifice.
II. Înţelegere: -să explice, să demonstreze, să
generalizeze, să modeleze, să transforme.
III. Aplicare: -să aplice, să extindă, să rezolve, să
clasifice, să utilizeze, să ordoneze.
IV. Analiză şi -să analizeze, să compare, să deducă, să
sinteză aplice, să stabilească relaţii şi principii de
organizare, să restructureze, să
sintetizeze, să transforme.
V. Evaluare -să judece critic, să interpreteze, să
formuleze judecăţi de valoare, să
extrapoleze, să redescopere, să ia decizii,
să formuleze probleme şi ipoteze de
rezolvare a lor, să inoveze.
Afectiv (D. Sentimente receptarea şi conştientizarea valorilor, a
Krathwohl) Motivaţii fenomenelor, activităţilor şi evaluarea
Convingeri acestora;
Atitudini reacţia prin asentiment, satisfacţie;
valorizarea prin acceptare, preferinţe,
angajare, organizare, conceptualizare şi
sedimentarea valorilor, caracterizarea,
când sistemul de valori sedimentat se
exprimă în personalitate.
Psihomotor Deprinderi perceperea deprinderii; dispoziţia sau
(simpson) Conduite motrice starea de pregătire; reacţia dirijată prin
Operaţii manuale imitaţie; încercare, automatismul şi
adaptarea prin modificarea rapidă a
deprinderii.

4. Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale A operaţionaliza un

obiectiv pedagogic înseamnă a transpune rezultatele aşteptate de la elevi în urma
unei instruiri, în termeni de operaţii şi acţiuni, sau alte manifestări observabile şi
5
masurabile, adică specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi ce
vor fi capabili elevii să facă la încheierea unui proces de predare-învăţare. Ca
urmare, fiecare obiectiv stabilit de profesor va trebui să desemneze un rezultat
aşteptat al instruirii în termeni de operaţii sau acţiuni pe care le aşteaptă din partea
elevilor.
În procesul operaţionalizării fiecare obiectiv, în raport de conţinutul
instruirii, profesorul va parcurge în linii generale următoarele etape şi concluzii:
• Stabileşte, mai întâi acţiunea sau operaţiunea pe baza conţinutului de
predat. Exemplu: elevii să definească, să identifice, să demonstreze, să
rezolve, să interpreteze.;
• Precizează, apoi, obiectul acţiunii, adică ce anume să definească, să
identifice sau să rezolve elevii în raport de conţinutul instruirii;
• Descrie condiţiile situaţiei didactice, spre exemplu, dându-se
textul... ... să se identifice predicatele, sau: fiind dat un corpde masă
cunoscută şi un ansamblu de forţe care acţionează asupra sa, elevii să
calculeze acceleraţia imprimată acestuia ;
• Precizează criteriul de evaluare a rezultatelor acţiunii, stabilind
condiţiile în care se va admite stingerea obiectivului.
În elaborarea obiectivelor unei lecţii, sau ale unui sistem de lecţii, profesorul
va respecta principiul accesibilităţii, formulând performanţele cerute elevilor în
mod gradat, de la uşor la greu şi de la simplu la complex. În această activitate el se
poate ghida după clasificarea obiectivelor pedagogice pe domenii şi niveluri de
competenţe (cognitive, afective şi psihomotrice).

Bibliografie :

6
 - ”Ion BONTAŞ” - ”Pedagogie”, Eg. All, pag. 66-68
- Constantin CUCOS şi colaboratorii – ”Psihopedagogie” Ed. Polirom,
1998,
- Marin STOICA, ”Pedagogie şi Psihologie”, Ed. Gh. Al, 2002, pag. 81, 82,
83.