Om politic, general si scriitor latin. Fiu al lui C.

Iulius
Caesar, praetor apoi guvernator al provinciei Asia, nepot
al lui Caius Marius ; casatorit in 84i.e.n cu Cornelia,
fiica lui Cinna, Caesar este gratiat in 82, dupa victoria
optimatior, de catre Sulla. Anii urmatori (81-78) si-i
petrece in diverse misiuni in Orient ; revine la Roma
dupa moartea lui Sulla, facandu-si debutul ca orator in
procesele impotriva lui Cn.Cornelius Dolabella (77) si
C. Antonius(76). Dupa anul 70 i.e.n., Caesar se
indeparteaza de pozitiile aristocratiei senatoriale si se
apropie de tabara popularilor, combatand, alaturi de
acestia, politica optimatilor. Quaestor(68) , Pontifex
Mximus(63), Praetor(62), apoi guvernator al
Hispaniei. Ulterior(61-60), Caesar incearca sa
colaboreze cu M. Licinius Crassus(65-63) si il sprijina in
anii 67,66,63-62 pe Cn. Pompeius Magnus. Revenit in
iunie 60 la Roma, reuseste, gratie abilitatii sale
diplomatice, sa atenueze temporar rivalitatea dintre
Crassus si Pompei si profita de opozitia inversunata a
senatului fata de ratificarea masu rilor adoptate in anii
64-63 de Pompei in Orient, pentru a incheia primul
triumvirat.
Conspiratio inter tres civitatis principes, cum numeste
Titus Livius intelegerea secreta dintre cei trei influenti
oameni politici, viza acordarea unui sprijin reciproc in
lup- ta impotriva aristocratiei senatoriale. Ales consul,
Caesar adopta in 59, in ciuda opozi- tiei senatoriale, o
serie de legi favorabile intereselor triumvirilor.In calitate
de proconsul obtine in 58 guvernarea, pentru o perioada
de 5 ani, a Galliei Cisalpine,a Galliei Transalpine si a
Illyricumului. Casatoria in 59 a fiicei sale Iulia cu
Pompei contribuie la intarirea legaturilor dintre cei doi
oameni politici. Intrevederea de la Lucca(Etruria) dintre
Caesar, Pompei si Crassus se incheie n aprilie 56 prin
reinnoirea trimviratului si estom- parea tensiunii
reinstalate intre Crassus si Pompei. Se decide ca acestia
doi sa ocupe in
55 consulatul, iar lui Caesar sa-i fie prelungita cu 5 ani
autoritatea in provinciile sale.
Influenta de care se bucurau triumvirii la Roma face ca,
in ciuda opozitiei senatoriale inversunate, planul de la
Lucca sa fie transpus aidoma in practica. In 55 lui
Pompei i se acorda pentru 5 ani guvernarea provinciilor
din Spania, iar lui Crassus, Siria. In 58, in calitate de
guvernator al Galliei Narbonensis, Caesar profita de
apelul lansat de galii amenintati de suebii lui Ariovist,
care este obligat sa se refugieze peste Rin in G ermania.
In 57 cucereste N si NV Galliei, reprima in anul urmator
o rascoala a venetilor si morinilor, apoi anexeaza
Aquitania. Cele doua expeditii organizate in 55 si 54 in
Brita- nnia, precum si traversarea Rinului in 55 si 53,
cand intrerupe primele incursiuni roma- ne in Germania,
desi nu aduc castiguri teritoriale, starnesc un puternic
ecou la Roma sporindu-i popularitatea. Marea rascoala
din 52 a galilor, sub conducerea arvernului
Vercingetorix, pune in pericol intreaga
cucerire,dar,gratie geniului militar a lui Caesar, fortele
rasculatilor sunt infrante la Alesia. In 51 sunt reprimate
ultimele rezistente, realizandu-se astfel cucerirea intregii
Gallii, iar Caesar incheie redactarea celor 7 carti ale
lucrarii sale « Commentarii de bello Gallico ».
Moartea lui Crassus la Carrhae(53), intensificarea
framantarilor sociale si politice la Roma, soldate cu
cvasi-neintrerupte lpte de strada intre populari si
optimati si cu apropierea lui Pompei de pozitiile
aristocratiei senatoriale, care solicita rechemarea lui
Caesar din Gallia, duc, indeosebi dupa desemnarea lui
Pompei in calitate de « consul sine collega »(52), la
instrainarea de Cesar si la creearea unei stari de
incordare intre cei doi oameni politici. Incercarile lui
Cicero, din 50, de aplanare a conflictului care se profila,
esueaza. Printr-un senatus consultum ultimum, Caesar
este demis la 7 ianuarie 48 din functiile sale,iar Pompei
este insarcinat cu puteri dictatoriale in vederea apararii
republicii. Trei zile mai tarziu, in noaptea de 10 ianuarie,
Caesar traverseaza cu legiunile sale Rubiconul, hotarul
dintre provincie si metropola(« Alea iacta est
»),declansand razboiul civil care va dura peste 4 ani.
Surprins de rapiditatea inaintarii lui Caesar, Pompei este
obligat sa se refugieze la 17 martie 49 de la
Brundisium in Grecia, unde incepe concentrarea de
forte in vederea recuceririi Italiei. Pentru a-si asigura
spatele, Caesar se indreapa intai impotriva concentrarii
de forte pompeiene din Spania (7legi- uni) pe care le
infrange la 2 august 49 in batalia de la Ilerda. Debarcat
apoi, la 5 ian. 48, in Epir, este antrenat intr-un adevarat
razboi de pozitii la Dyrrachium ; dupa strapungerea
incercuirii lui Caesar are loc in Tesalia, la Pharsalos,
batalia decisiva (9 aug. 48) ; infrant, Pompei se
refugiaza in Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie
din ordinul regelui Ptolemeu XIII. Caesar, care-l
urmarise pe Pompei in Egipt, ocupa Alexandria si
intervine in conflictul dinastic sprijinind-o pe Cleopatra
VII impotriva fratelui ei Ptolemeu XIII. In iarna ailor
48/47, Caesar este asediat impreuna cu Cleopatra, in
citadela Alexandriei de partizanii lui Ptolemeu si numai
sosirea unor intariri din Asia Mica ii permite sa obtina
victoria in batalia de pe Nil (27 martie 47).

Revenit in Asia Mica, unde Farnace II, fiul lui Mitrade

VI, incerca sa recucereasca fostul regat al tatalui sau, il
infrange pe acesta la Zela ; « veni, vidi, vici »,
raporteaza el senatului. In octombrie 47 soseste la
Roma, la 28 decembrie debarca deja in Africa de Nord,
unde pompeienii concentrasera o puternica armata, pe
care Caesar o infrange la 6 aprilie 46 in batalia de
laThapsus. Caesar ramane unicul stapan al statului
roman. Dupa ocuparea Italiei in primavara anului 49,
Caesar este desemnat dictator, in anii 48,46,45,44 este
ales consul, in 48 dictator pe timp de un an, in 46
dictator pe 10 ani, pentru ca in februarie 44 sa fie
numit « dictator perpetuus ».

La Idele lui martie(15 martie 44), in preajma inceperii

unei campa nii impotriva partilor, Caesar este asasinat
intr-o intrunire a senatului din Roma de o conjuratie de
circa 60 de senatori in frunte cu C. Cassius Longinus
si M. Iunius Brutus.