Cuprins

CUPRINS ................................................................................................................................................... 1 LECŢIA 1 .................................................................................................................................................. 5 INIŢIERE ÎN UTILIZAREA CALCULATORULUI.............................................................................................. 5 ACCESAREA INFORMAŢIEI – INTERFAŢA GRAFICĂ IN WINDOWS: ............................................................. 5 APLICAŢII CAD .......................................................................................................................................... 5 INTERFAŢA AUTOCAD............................................................................................................................... 5 ORGANIZAREA SPAŢIULUI DE LUCRU ......................................................................................................... 7 MIJLOACE DE ASISTENŢĂ ........................................................................................................................... 8 COMENZI ŞI VARIABILE DE SISTEM. UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE INTRODUCERE A DATELOR.......... 8 CREAREA UNUI DESEN ................................................................................................................................ 9 DESCHIDEREA DESENELOR ........................................................................................................................ 9 SALVAREA ŞI EXPORTUL DESENELOR ...................................................................................................... 10 REPARAREA, RESTAURAREA ŞI RECUPERAREA DESENELOR ................................................................... 10 FIŞIERE STANDARD ................................................................................................................................... 10 LECŢIA 2 ................................................................................................................................................ 12 CONTROLUL VEDERILOR ÎN DESEN .......................................................................................................... 12 UTILIZAREA MAUSULUI CU ROTIŢĂ ...................................................................................................... 12 COMANDA PAN .................................................................................................................................... 12 Pan Realtime ................................................................................................................................. 12 Pan Point ....................................................................................................................................... 12 COMANDA ZOOM ................................................................................................................................. 12 Zoom Realtime .............................................................................................................................. 12 Zoom Original ............................................................................................................................... 13 Zoom Extents ................................................................................................................................ 13 Zoom All ....................................................................................................................................... 13 Zoom Center ................................................................................................................................. 13 Zoom Previous .............................................................................................................................. 13 Zoom Dynamic.............................................................................................................................. 14 Zoom Scale ................................................................................................................................... 14 Folosirea vederii aeriene ................................................................................................................ 14 SALVAREA ŞI RESTAURAREA VEDERILOR ............................................................................................. 14 LUCRUL CU MAI MULTE VEDERI ÎN ACEEAŞI FEREASTRĂ ...................................................................... 15 COMENZI PENTRU REÎMPROSPĂTAREA IMAGINII ................................................................................... 15 Comanda Redraw .......................................................................................................................... 15 Comanda Regen ............................................................................................................................ 15 Comanda Regen All ...................................................................................................................... 15 LUCRUL CU OBIECTE ÎN AUTOCAD ......................................................................................................... 16 PROPRIETĂŢI ALE OBIECTELOR ............................................................................................................ 16 LUCRUL CU LAYERE ............................................................................................................................. 16 Crearea unui layer ......................................................................................................................... 16 Blocarea layerelor.......................................................................................................................... 17 Controlul vizibilităţii layerelor ....................................................................................................... 17 Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007 ........................................................................... 18 Filtrarea layerelor .......................................................................................................................... 18 Salvarea, restaurarea, exportul şi importul setărilor pentru layere ................................................... 18 LUCRUL CU CULORI.................................................................................................................................. 19 TIPURI DE LINII ......................................................................................................................................... 19 CONTROLUL GROSIMII LINIILOR.............................................................................................................. 20 CONTROLUL AFIŞĂRII OBIECTELOR SUPRAPUSE ..................................................................................... 21
1

LECŢIA 3 ................................................................................................................................................ 22 UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PRECIZIE .......................................................................................... 22 UTILIZAREA COORDONATELOR ŞI A SISTEMELOR DE COORDONATE ...................................................... 22 Comanda ID Point ......................................................................................................................... 22 Introducerea coordonatelor ............................................................................................................ 22 Sisteme de coordonate ................................................................................................................... 23 MODUL DINAMIC DE INTRODUCERE A DATELOR ................................................................................... 24 ADERAREA LA LOCAŢII SITUATE PE OBIECTE (OBJECT SNAP)................................................................ 25 RESTRICŢIONAREA DEPLASĂRII CURSORULUI ....................................................................................... 26 COMENZI DE SELECTARE ŞI ŞTERGERE .................................................................................................... 27 COMENZI DE SELECTARE ...................................................................................................................... 27 CORECTAREA ERORILOR ...................................................................................................................... 29 ŞTERGEREA OBIECTELOR ..................................................................................................................... 31 UTILIZAREA FUNCŢIILOR DE DECUPARE, COPIERE ŞI LIPIRE DIN WINDOWS ........................................... 31 LECŢIA 4 ................................................................................................................................................ 32 DESENAREA OBIECTELOR GEOMETRICE.................................................................................................. 32 DESENAREA LINIILOR .......................................................................................................................... 32 DESENAREA CERCURILOR .................................................................................................................... 32 DESENAREA ARCELOR DE CERC............................................................................................................ 32 DESENAREA POLILINIILOR.................................................................................................................... 33 DESENAREA DREPTUNGHIURILOR ........................................................................................................ 34 DESENAREA POLIGOANELOR REGULATE ............................................................................................... 35 DESENAREA MULTILINIILOR ................................................................................................................. 35 DESENAREA ELIPSELOR........................................................................................................................ 36 DESENAREA CURBELOR SPLINE ............................................................................................................ 37 SCHIŢAREA CU MÂNA LIBERĂ .............................................................................................................. 38 DESENAREA PUNCTELOR DE REFERINŢĂ ŞI A LINIILOR DE CONSTRUCŢIE............................................... 38 Desenarea punctelor ...................................................................................................................... 38 Comanda XLine ............................................................................................................................ 39 Comanda Ray ................................................................................................................................ 39 DESENAREA TORURILOR ...................................................................................................................... 39 CREAREA ŞI COMBINAREA SUPRAFEŢELOR ........................................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region ........................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: ...................................................................... 40 CREAREA NORILOR PENTRU MARCAREA REVIZIILOR ............................................................................ 40 LECŢIA 5 ................................................................................................................................................ 41 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE ................................................................................................... 41 DEPLASAREA, ROTIREA ŞI ALINIEREA OBIECTELOR............................................................................... 41 Comanda Move ............................................................................................................................. 41 Comanda Change Space (AutoCAD 2007)..................................................................................... 41 Comanda Rotate ............................................................................................................................ 41 Comanda Align ............................................................................................................................. 42 OPERAŢII DE COPIERE A OBIECTELOR ................................................................................................... 42 Comanda Copy .............................................................................................................................. 42 Comada Array ............................................................................................................................... 43 Comanda Offset ............................................................................................................................ 44 MODIFICAREA FORMEI ŞI DIMENSIUNII OBIECTELOR ............................................................................. 45 Comanda Trim .............................................................................................................................. 45 Comanda Extend ........................................................................................................................... 46 Comanda Lenghten........................................................................................................................ 46 Comanda Stretch ........................................................................................................................... 47 Comanda Scale .............................................................................................................................. 47
2

ROTUNJIREA, TEŞIREA, ÎNTRERUPEREA SAU ÎMBINAREA OBIECTELOR ................................................... 47 Comanda Fillet .............................................................................................................................. 47 Comanda Break ............................................................................................................................. 48 Comanda Join ................................................................................................................................ 48 LECŢIA 6 ................................................................................................................................................ 50 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE (CONTINUARE) .......................................................................... 50 CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR ................................................................................................. 50 Crearea blocurilor .......................................................................................................................... 50 Inserarea blocurilor ........................................................................................................................ 51 Blocuri cu atribute ......................................................................................................................... 52 MODIFICAREA BLOCURILOR ................................................................................................................. 53 DISOCIEREA OBIECTELOR COMPONENTE (EXPLODAREA) ...................................................................... 54 UTILIZAREA GRIPURILOR PENTRU A EDITA OBIECTELE ......................................................................... 54 SPECIFICAREA DE INTERVALE PE OBIECTE ............................................................................................ 54 Comanda Measure ......................................................................................................................... 54 Comanda Divide ............................................................................................................................ 55 EDITAREA UNOR OBIECTE COMPLEXE................................................................................................... 55 Modificarea poliliniilor .................................................................................................................. 55 Editarea curbelor spline ................................................................................................................. 57 LECŢIA 7 ................................................................................................................................................ 59 HAŞURI ..................................................................................................................................................... 59 NOTE ŞI ETICHETE .................................................................................................................................... 60 TEXTE PE O SINGURĂ LINIE .................................................................................................................. 60 TEXTE ORGANIZATE PE MAI MULTE LINII .............................................................................................. 61 TEXTE CU LINIE DE INDICAŢIE .............................................................................................................. 61 IMPORTUL TEXTELOR DIN FIŞIERE EXTERNE ......................................................................................... 62 UTILIZAREA CÂMPURILOR ÎN TEXTE ..................................................................................................... 62 STILURI DE TEXTE ................................................................................................................................ 62 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE ...................................................................................................................... 63 STILURI DE DIMENSIONARE .................................................................................................................. 64 SETAREA SCĂRII PENTRU DIMENSIUNI .................................................................................................. 65 CREAREA DIMENSIUNILOR ................................................................................................................... 65 Dimensiuni liniare ......................................................................................................................... 65 LECŢIA 8 ................................................................................................................................................ 68 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE (CONTINUARE) ............................................................................................. 68 Dimensiuni radiale ........................................................................................................................ 68 Dimensiuni unghiulare................................................................................................................... 69 Dimensiunile pe coordonate........................................................................................................... 69 Dimensionarea lungimii arcurilor................................................................................................... 69 MODIFICAREA DIMENSIUNILOR EXISTENTE .......................................................................................... 70 ADĂUGAREA TOLERANŢELOR GEOMETRICE ......................................................................................... 70 TABELE ..................................................................................................................................................... 71 PLOTAREA DESENELOR ............................................................................................................................ 72 PREGĂTIREA DESENELOR PENTRU PLOTARE ......................................................................................... 72 PLOTAREA DESENELOR ........................................................................................................................ 74 Stiluri de plotare ............................................................................................................................ 74 SELECTAREA UNUI PROCES ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LUCRUL ÎN AUTOCAD .............................................. 75 CREAREA DESENELOR CU O SINGURĂ VEDERE (ÎN MODEL SPACE) ........................................................ 75 CREAREA DESENELOR CU VEDERI MULTIPLE ........................................................................................ 75
3

4 .

şabloane. etc. CD-ROM.). flash memory.Geometrical tolerancing Tolerances of form. Pentru ca AutoCAD este o aplicaţie multidocument. ea permite deschiderea si afişarea simultană a mai multor desene. extensia are un rol in recunoaşterea fişierului de către aplicaţia care urmează să-l deschidă)  Adresa (partiţia:\calea\nume fişier) o Foldere – structura arborescenta. SolidEdge (Unigrafics). Comenzile pot fi lansate prin intermediul interfeţei programului. liste de materiale. Există standarde si norme specifice:     ISO 1101: 2004 : Geometrical Product Specifications (GPS) .  Denumire (nume.Part 21: Preparation of lines by CAD systems ANSI Y14. Toate operaţiile în AutoCAD sunt generate cu ajutorul comenzilor. SolidWorks (Dassault Systemes).General principles of presentation -. modele 3D. Catia. location and run-out ISO 13567:1998 Technical product documentation -.Organization and naming of layers for CAD ISO 128-21:1997 Technical drawings -. memory stick. orientation. Accesarea informaţiei – interfaţa grafică in Windows: My Computer: o descriere o Windows Explorer (mod de accesare (clic dreapta pe My Comp sau Folders in Bara de instrumente din My Comp) Operaţii cu fişiere si foldere: o Creare fişier nou (CTRL+N) o Copiere (CTRL+C) o Decupare (CTRL+X) o Lipire (CTRL+V) o Ştergere (DELETE) o Anulare (CTRL+Z) o Refacere (CTRL +Y) Aplicaţii CAD Proiectarea asistată de calculator (Computer Aided Design) presupune utilizarea unor aplicaţii specializate pentru întocmirea si organizarea documentaţiilor tehnice (desene. 5 .Lecţia 1 Iniţiere în utilizarea calculatorului   Stocarea şi organizarea informaţiei în calculator: o Stocarea informaţiei :  Hard disk. Inventor(Autodesk). Fereastra aplicaţiei:  Spaţiul de lucru: o o Când nu este nici un fişier deschis. Pro/Engineer Interfaţa AutoCAD In AutoCAD se lucrează cu comenzi si variabile de sistem. În meniul Windows din bara de meniuri există comenzi specifice pentru modul de afişare a acestora. Organizarea logică o Partiţii logice o Fişierele – unitatea elementară de memorare a informaţiei. spaţiul de lucru este ocupat de ferestrele acestora.extensie.5 Aplicaţii CAD: AutoCAD. Floppy-disk. este absolut gol Când există desene deschise care sa nu fie minimizate.

cu butonul stâng al mausului menţinut apăsat. Fiecare layout are continut. moment in care comanda respectivă va fi lansată.) sunt complet independente de cele din spaţiul model. Dacă sunt afişate simultan mai multe desene in fereastra principala a aplicaţiei. Comenzile pot fi şterse. Se pot adăuga comenzi noi:    o prin selectarea unor elemente din spaţiul de lucru si tragerea acestora in subpagina activa a paletei de instrumente. Se deplasează mausul in acest mod pe imaginea butonului dorit din bara fly-out afişata. redenumi. Acesta poate fi recunoscut prin caracteristicile accentuate ale barei de titlu din fereastra proprie. Acestea sunt afişate atunci când cursorul de maus se poziţionează pe butonul respectiv. Comutarea intre model space si paper space se face in mai multe moduri:     o o Prin tab-uri Dând clic în bara de stare. Poate fi afişataă permanent. (demonstraţie)   Paleta Proprietăţi: afişează proprietăţile elementelor selectate in spaţiul de lucru. sau atunci când utilizatorul selectează un element din spaţiul de lucru cu clic dublu. texte. Indiferent de cate desene sunt afişate simultan. in caseta pe care scrie MODEL/PAPER Clic dublu intr-un viewport in paper space. cu ajutorul comenzii Customize Palettes din meniul contextual. mai puţin pe butoanele din partea dreaptă a barei de titlu. minimizarea si închiderea ferestrei principale a aplicaţiei. (demonstraţie) prin selectarea unor elemente din paleta Design Center si tragerea acestora in subpagina activă a paletei de instrumente. Conţin butoane prin acţionarea cărora se pot lansa comenzi. In paper space pot exista mai multe pagini (layouts) cu continut diferit dar care sunt create pe baza continutului din model space. In poziţie verticală casetele de selecţie nu sunt afişate.   Bara de meniuri: conţine comenzile cele mai importante grupate pe meniuri după criterii tematice. Se recomandă ca barele de instrumente care conţin casete de selecţie sa fie afişate in poziţie orizontală. Butoanele pentru redimensionarea. etc. setari si nume propriu. se dimensionează si se adaugă note. Obiectele din spaţiul hârtie (linii. cote. exporta sau importa palete. Barele de instrumente: Pot fi ancorate de jur împrejurul spaţiului de lucru sau pot fi dispuse in orice poziţie pe suprafaţa spaţiului de lucru. Paleta Design Center: reprezintă un instrument deosebit de puternic pentru utilizatorii AutoCAD. Butoanele care determină afişarea unor bare fly-out au un triunghi negru in coltul din dreapta jos. copiate sau decupate si lipite pe alte subpagini. Paletele: pot fi organizate de către utilizator după nevoile proprii si pot fi amplasate si redimensionate după dorinţă. Fereastra desenului – elemente: o o Spaţiul model (model space) este un spaţiu virtual tridimensional în care obiectele sunt desenate la scara 1:1. Permite accesul la conţinutul oricărui desen din calculator. şterge. care poate fi modificat de către utilizator după dorinţa. o Paletele de instrumente sunt grupate într-o singură fereastră organizată in subpagini. Fiecare subpagină reprezintă o paletă si conţine un grup de comenzi. doar unul va fi activ. Fly-out bars sunt bare de instrumente incluse in alte bare de instrumente. Comutarea de la o fereastră la alta se face dând clic oriunde in fereastra ce se doreşte a fi activata. redenumite. reţea sau internet si 6 o . titlul fiecăruia va apărea in bara de titlu a ferestrei proprii. apoi se eliberează butonul mausului. Aici se plasează de regulă chenarul (title block). sau fly-out bars. (demonstraţie) cu comanda Customize Comands din meniul contextual. se creează ferestrele pentru vederi (viewport). Bara de titlu: Afişează numele aplicaţiei urmat de numele si adresa fişierului activ in fereastră. Spaţiul hârtie (paper space) este un spaţiu exclusiv bidimensional reprezentând oglinda viitorului document pe suport de hârtie. cu ajutorul meniului contextual (clic dreapta). etc. Se pot adăuga.

amplasarea si componenţa barelor şi paletelor de instrumente. 7   . din punct de vedere al poziţiei. în pagina Display se pot modifica elemente caracteristice ale ferestrei desenului si liniei de comanda. Observaţie: O bună cunoaştere şi organizare a spaţiului de lucru este neapărat necesară pentru asigurarea unei productivităţi mărite in lucrul cu AutoCAD. deasupra barei de stare. In meniul View exista comanda Toolbars. In plus.) si introducerea lor in desenul curent. etc. Afişarea sau ascunderea ei se face cu ajutorul comenzii Command Line din meniul Tools sau cu combinaţia de taste CTRL+9. Modificările se fac fie cu ajutorul mausului. layere. sau se deschide fereastra Customize Interface in cere se pot face modificări la bara de meniuri. barele de instrumente si combinatiile de taste. in care puteţi face selecţiile adecvate. se va deschide un meniu contextual.. componenţa barei de meniuri.  Fereastra text: este afişată la solicitarea utilizatorului. haşuri. Prin ascunderea liniei de comanda acestea nu mai sunt accesibile.extragerea anumitor elemente din acesta (blocuri. Exista comenzi si variabile de sistem care afiseaza valori si optiuni in linia de comandă. fie cu comanda Options din meniul Tools. o o Paleta Dashboard: apare in AutoCAD 2007 si grupează sub forma unor panouri de control . comenzile uzuale. Elementele unui set de desene sunt pagini (layout) din paper space ale unui grup de fişiere dwg. indicaţii privind comanda deasupra căreia se afla poziţionat cursorul (apar la câteva secunde după poziţionarea cursorului) fereastra coordonatelor o serie de butoane ce activează moduri de lucru specifice in AutoCAD un buton pentru legături internet (Comunication Center) un buton de blocare/deblocare a poziţiei barelor de instrumente si ferestrelor. poziţia ferestrelor (Proprietăţi.). Este de regulă ancorată in partea inferioară a ferestrei principale a aplicaţiei. fonturi). text. culori. in functie de versiunea de AutoCAD. Aceasta. Pentru linia de comandă se pot modifica pozitia. afişarea. Se accesează pagina User Preferences din caseta de dialog deschisă şi la Windows Standard Behavior se apasă butonul Right Click Customization. un buton de maximizare a ferestrei (clean screen)  Bara de stare: o o o o o o  Linia de comandă: În linia de comandă se introduc comenzi si parametri de la tastatură. etc. Meniurile contextuale apar atunci când se apasă butonul drept al mausului. la pagina Display. cu ajutorul tastei F2 si are funcţii similare ferestrei de comandă. stiluri de linii. Cu clic dreapta in orice zonă destinată barelor de instrumente. dimensiuni. delimitate prin linii separatoare.  Toate aceste elemente se pot modifica după caz. deschide o fereastră în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afisate (versiunile mai vechi). în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afişate sau ascunse. Ele sunt afişate în dreptul mausului şi conţinutul lor diferă in funcţie de selecţia activă sau de comanda în curs (dacă există). aspectului sau conţinutului. Va apărea o nouă fereastră de dialog. aceasta listeaza in ordine cronologica toate comenzile lansate in sesiunea de lucru curenta. Prin accesarea comenzii Options din meniul Tools. Metode de organizare:   In meniul Tools din bara de meniuri există un submeniu numit Customize care conţine comenzi pentru organizarea spaţiului de lucru. respectând sintaxa. numarul de linii afisate. caracteristicile liniei de comandă. culoarea si fontul textului. Paleta Sheet Set: Cu ajutorul acestei palete se pot crea şi organiza desenele dintr-un set de desene. Modul in care apar meniurile contextuale se poate modifica cu ajutorul comenzii Opţiuni din meniul Tools. Design Center. Organizarea spaţiului de lucru Se referă la modul in care arată fereastra aplicaţiei (dimensiuni.

sau se dă clic în desen în locul unde va fi centrul cercului. Ex: CTRL+C pentru copiere. sau închid sesiunea de lucru. De asemenea există o serie de comenzi care pot fi apelate cu combinaţii de taste. Întreruperea execuţiei unei comenzi se poate face în cazul în care urmează să se utilizeze o altă comandă în mod transparent. apoi se dă clic pe controlul asupra căruia se solicită explicaţii sau se dă clic pe butonul Help. desenează. După scrierea numelui unei comenzi în linia de comandă se apasă tasta ENTER sau SPACEBAR). (Descrierea pentru manualul de asistenţă) Tasta F1 deschide manualul de asistenţă existent in PC. etc. in dreptul acestuia va apărea o fereastră care va afişa pe scurt numele sau funcţia elementului respectiv. Acestea sunt combinaţii de caractere uşor de reţinut . Spacebar. elemente de meniu. Comenzile care se pot folosi transparent sunt în general cele ce schimbă setările desenului (grid) sau cele legate de vizualizare (pan şi zoom). dialog) sau element de meniu. Cu ajutorul mausului. dacă acesta există. La lansarea unei comenzi programul răspunde adesea cu un set de opţiuni. text. radius)]: În acest exemplu. dar utilizatorul îşi poate defini şi salva spaţii de lucru în funcţie de diversele sarcini pe care le are de îndeplinit.). CTRL+Y pentru refacere. Meniul Help – cuprinde o serie de comenzi ce lansează diverse instrumente de asistentă. dacă se doreşte construcţia cercului de centru dat. Ex: Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan. prin tragere. după care utilizatorului i se va cere să introducă variabilele. În casetele de dialog se acţionează butonul cu semnul ?. CTRL+S pentru salvare. dialog) sau element de meniu. Observaţie: Este bine sa se afişeze doar barele de instrumente. Mijloace de asistenţă Tool tips – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. CTRL+N pentru document nou. Nu se pot folosi transparent comenzile care selectează obiecte. apelează comanda respectivă. Indicaţii in bara de stare – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. Comanda HELP tastată in linia de comandă deschide manualul de asistenţă existent in PC. casete (combo. Comenzi şi variabile de sistem. care prin tastare în linia de comandă determină lansarea unei anumite comenzi. ce sunt specifice marii majorităţi a programelor din Windows şi îşi menţin valabilitatea şi în AutoCAD. etc. 8 . Blocarea se realizează cu ajutorul butonului de blocare situat in partea dreaptă a barei de stare. CTRL+Z pentru anulare. se introduc coordonatele de la tastatură. Utilizarea dispozitivelor de introducere a datelor Comenzile pot fi accesate cu ajutorul elementelor de interfaţă ale programului (butoane. care prin tastare în linia de comandă. în dreptul fiecărei comenzi pentru care există o asemenea combinaţie. se introduce de la tastatură prescurtarea dintre paranteze pentru opţiunea dorită. Combinaţiile de taste sunt afişate în bara de meniuri. Bara de instrumente Workspace permite salvarea unui spaţiu de lucru nou şi comutarea între diversele spaţii de lucru existente. Dacă se alege altă opţiune de construcţie. L alias pentru LINE. comanda HELP deschide manualul de asistenţă existent in PC. Barele afişate in mod inutil încarcă spaţiul de lucru si solicită memoria video a calculatorului. Repetarea ultimei comenzi se face prin apăsarea din nou a tastelor Enter. Unele comenzi uzuale au alias-uri. CTRL+X pentru decupare. in bara de stare va apărea un text explicativ pentru elementul respectiv. CTRL+V pentru lipire . Din aceste comenzi. AutoCAD are 2 spaţii de lucru predefinite (AutoCAD classic şi 3D Modeling). bare de instrumente şi palete cu care utilizatorul lucrează într-un anumit context. Z alias pentru ZOOM. În AutoCAD noţiunea de spaţiu de lucru (Workspace) defineşte un set de meniuri. paletele si ferestrele care se utilizează in sesiunea de lucru respectivă. Ex: CP alias pentru COPY. CTRL+O pentru deschidere document. text. afişate între paranteze pătrate. Fiecare comandă are un nume. etc. localizate in computer sau pe Internet. tan. casete (combo. paletelor de instrumente si ferestrelor daca acestea nu sunt blocate. se poate modifica poziţia barelor.

Utilizatorii îşi pot crea şabloane proprii ce conţin de regulă setări pentru unităţile de măsură şi precizia acestora. sau cu ajutorul combinaţiei de taste CTRL+N – va fi selectat un şablon furnizat odată cu programul AutoCAD sau salvat anterior de către utilizator . cu combinaţia de taste CTRL+O cu clic dublu pe fişier din afara aplicaţiei prin tragerea cu cursorul mausului din afara ferestrei în fereastra principală a aplicaţiei din paleta Design Center Atunci când se lucrează în desene mari este utilă deschiderea parţială a desenelor. etc. doar că după selectarea desenului în fereastra deschisă. Pentru aceasta va trebui ca în fereastra deschisă cu comanda Options. fie se tastează STARTUP în linia de comandă şi se aplică valoarea 1. Deschiderea desenelor Un desen creat anterior se poate deschide cu comanda OPEN din meniul File sau tastată în linia de comandă. haşuri. Un şablon este un fişier cu extensia dwt ce conţine un set de setări standard. în funcţie de valorile care li se atribuie. După execuţia acestei comenzi. se apasă săgeata       9 . Dacă se doreşte renunţarea la execuţia unei comenzi lansate deja. Variabilele de sistem sunt parametri care. tipuri de linii. sensul de măsurare a unghiurilor. Unele pot fi modificate de către utilizator. Crearea unui desen Există trei metode de începere a unui desen nou: Utilizarea unui expert – Pentru a putea accesa expertul.Pentru a folosi o comandă în mod transparent. se apasă tasta ESC. logo-uri. cu butonul Open din bara de instrumente principală. Pentru crearea rapidă a unui fişier se accesează butonul Qnew din bara de instrumente principală sau se tastează în linia de comandă QNEW. influenţează mediul de lucru. Şablonul se creează ca un desen obişnuit iar fişierul respectiv se salvează cu extensia dwt. Lista completă a tuturor variabilelor de sistem este afişată cu comanda SETVAR. programul va reveni la execuţia comenzii întrerupte anterior. după care s-a revenit la execuţia comenzii anterioare. (demonstraţie) Crearea pe baza unui şablon se face prin selectarea comenzii NEW din Meniul File sau tastată în linia de comandă. setări ale mediului de lucru. Utilizatorul îşi poate realiza combinaţii între tastele SHIFT. Variabilele de sistem pot fi modificate:    Prin tastarea numelui lor în linia de comandă Prin setări specifice în casete de dialog deschise cu diverse comenzi Prin accesarea unor butoane (cele din bara de stare) Utilizatorul îşi poate crea propriile combinaţii de taste pentru a lansarea rapidă a unor comenzi uzuale. altele nu.000>: 1 Resuming LINE command Specify first point: În exemplul de mai sus s-a întrerupt execuţia comenzii de desenare LINE pentru a se seta reţeaua de puncte de ajutor prin spaţiere la un punct. Acest lucru se realizează în versiunile de AutoCAD 2006 şi superioare în fereastra deschisă cu comanda Tools  Customize. Programul va afişa următorul simbol ">>" în faţa liniei de comandă pentru a cere parametrii de execuţie a comenzii lansate în mod transparent. Ex: Command: line Specify first point: 'grid >>Specify grid spacing (X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0. stiluri de text. de dimensiuni. Acest lucru se realizează cu comanda Open.direcţia de plecare pentru măsurarea unghiurilor. se scrie în faţa sa în linia de comandă un apostrof „'” sau se alege pur şi simplu dintr-un meniu. limitele suprafeţei de desenare. Acest lucru se realizează cu comanda Tools  Customize  Keyboard Shortcuts (în AutoCAD versiuni până la max 2005) sau cu comanda Tools  Customize pentru versiuni de AutoCAD 2006 şi superioare. Creare rapidă – Va fi creat un desen nou pe baza şablonului uzual. chenare. Pentru aceasta fie este activată opţiunea „Show startup dialog box” pe pagina System a ferestrei de dialog ce se deschide cu comanda Options din meniul Tools. SHIFT+CTRL şi butoanele mausului pentru crearea unor aliasuri ale comenzilor des utilizate. precizia de afişare. va trebui ca variabila de sistem STARTUP sa aibă valoarea 1. CTRL. Cu ajutorul expertului se definesc unităţile de măsură utilizate pentru lungimi şi unghiuri. la pagina File în nodul Template Settings  Default Template File for Qnew să fie selectat şablonul uzual.

Pentru ca un desen să poată fi identificat mai uşor în vederea deschiderii. sau în alte scopuri. Fişiere standard Când se lucrează în colective de proiectare se doreşte păstrarea unei anumite unităţi în întocmirea desenelor. Pentru desene extensia este dwg. prin schimbarea extensiei în .bak. Un desen salvat anterior dacă va fi salvat cu comanda SAVE va suprascrie veriunea salvată anterior. Pentru comunicarea cu alte aplicaţii se poate opta pentru salvarea în format dxf. la redeschiderea acesteia va fi afişată o listă de desene care erau deschise în momentul închiderii aplicaţiei în sesiunea anterioară. Pentru salvarea unui desen ca şablon se foloseşte extensia dwt. acesta rămâne şi poate fi utilizat. Desenatorul poate crea standarde pentru chenare. cunoscută din alte aplicaţii Windows.dws. Uneori un fişier corupt. în care există posibilitatea alegerii unei alte adrese şi a unui alt nume pentru fişier. se crează în acelaşi folder cu fişierul salvat. se stabileşte numele fişierului şi se alege extensia.din dreptul butonului Open şi se alege Partialy open. Această opţiune se setează la pagina Open and Save din fereastra Opţiunui. care sunt şterse la ieşirea normală din program. Un desen poate fi salvat automat în timpul lucrului la intervale de timp ce pot fi modificate de utilizator. Încărcarea se face cu comanda Partial Load din meniul File. Dacă un desen este deschis parţial. stiluri de dimensionare sau text. În fereastra deschisă se aleg vederea şi elementele geometrice dorite. Împreună cu acestea vor fi afişate şi fişierele bakup. se revine la penultima versiune salvată. stl pentru prelucrarea desenelor cu ajutorul altor programe (in cazul modelelor 3D) Pentru această operaţie se utilizează comanda Export din meniul File.sv$. wmf pentru înglobarea desenelor in documente Office bmp – imagine sat. Vederea obişnuită este EXTENTS. Un desen se poate salva în versiunea curentă de AutoCAD sau într-una anterioară. Restaurarea unei versiuni anterioare a unui fişier se poate face dacă în caseta de dialog Opţiuni la pagina Open and Save este selectată opţiunea creării de fişiere backup la fiecare salvare. restaurarea şi recuperarea desenelor Un fişier care conţine erori poate fi reparat cu ajutorul comenzii File menu » Drawing Utilities » Recover. dws şi dwt. La instalare AutoCAD-ul este setat să verifice autenticitatea desenului deschis. Salvarea şi exportul desenelor Salvarea manuală a unui desen se face cu comanda SAVE care deschide caseta de dialog pentru salvare. Pentru salvarea unui desen se alege calea. La selectarea unui fişier din grupul respectiv. În acest scop se crează fişiere standard. cu clic dreapta se afişează un meniu contextual ce permite deschiderea acestui fişier sau ştergerea sa. Dacă se închide această fereastră fişierele nu se vor pierde ci pot fi afişate din nou cu comanda File  Drawing Utilities  Drawind Recovery Manager. Dacă a avut loc o închidere neaşteptată a aplicaţiei.dwg.bak. Repararea se poate face total sau parţial în funcţie de erorile conţinute de fişier. In acest caz. numite şi fişiere de salvare automată. Se pot exporta desene pentru a fi înglobate în documente generate cu alte aplicaţii:     dwf (pentru publicarea pe Internet). Repararea. Această procedură măreşte timpul de deschidere a unui desen Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când un desen este deschis. După deschidere acesta se salvează. Prin simpla înlocuire a extensiei bak cu extensia originală a desenului. Spre deosebire de fişierele . cu extensia . Dacă se folosesc backup-uri automate se poate salva versiunea anterioară a desenului într-un fişier cu extensia . la fiecare salvare a desenului. dacă conţine erori minore se poate repara prin simpla deschidere. Desenul este salvat automat într-un fişier cu extensia . dacă acestea există. se pot adăuga informaţii prin accesarea comenzii Properties din meniul File. Dacă se alege însă comanda Save As din meniul File se va deschide fereastra de dialog pentru salvare. 10 . în care stabileşte obiectele ce vor fi verificate şi proprietăţile acestora. se anulează opţiunea Display digital signature information în pagina Open and Save din fereastra Opţiuni. Fişierele sv$ se creează doar dacă este selectată opţiunea de salvare automată în caseta Opţiuni. ori de câte ori are loc salvarea normală a desenului. Acest lucru este valabil pentru fişierele cu extensia dwg. Standardele servesc la o înţelegere mai bună şi mai uşoară a desenelor. un fişier cu acelaşi nume şi extensia . precum si fişiere cu extensia sv$. tipuri de linii. se pot încărca în timpul lucrului elemente geometrice care n-au fost încărcate la deschiderea desenului.sv$.

Spre exemplu.Pentru asocierea de fişiere standard la desenul curent se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Configure sau comanda Configure din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează STANDARDS în linia de comandă. Pentru verificarea conformităţii desenului cu un anumit standard. împreună cu sugestii de remediere. Se poate alege între remedierea neconformităţilor şi ignorarea acestora. se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Check sau comanda Check din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează CHECKSTANDARDS în linia de comandă. Odată asociat un desen cu un set de standarde. Denumirea unui obiect din desen este similară cu cea din standard. să fie verificat periodic pentru conformitate cu standardele respective. toate entităţile din layerul nestandardizat se vor regăsi în layerul standardizat. Toate entităţile asociate cu obiectele nestandardizate vor fi transferate unor obiecte standard înlocuitoare. acestea vor fi eliminate din desen. Programul va verifica compatibilitatea setărilor. La AutoCAD se pot ataşa plugin-uri cu standarde. dacă un layer nestandardizat este înlocuit cu altul standardizat. Standardele nu acoperă două aspecte:   Existenţa în desenul verificat a unor obiecte cu denumiri nestandard. În cazul depistării unor neconformităţi. acestea vor fi afişate. create de Autodesk sau de alte companii. Când se repară probleme legate de obiecte cu nume nestandardizate. dar proprietăţile lor nu coincid. 11 . este bine ca pe măsură ce se lucrează la el. specificate de utilizator.

Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. Fereastra pentru vederi aeriene: Accesarea comenzii: View  Aerial View Acţiune: Prin manipularea cursorului de maus în această fereastră se va realiza deplasarea şi modificarea scării de vizibilitate a desenului în fereastra principală a aplicaţiei. se tastează ENTER fără a selecta nimic) View  Zoom  Realtime Zoom Realtime în bara de instrumente principală 12 . DOWN.Lecţia 2 Controlul vederilor în desen Pentru controlul vederilor în desen utilizatorul are la dispoziţie două grupe de comenzi: PAN şi ZOOM. Aceasta aplică o mărire sau reducere a scării de vizibilitate a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. Aceasta asigură o deplasare a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. Comanda Zoom Zoom Realtime Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. În mod normal aceasta este setată la 10% dar utilizatorul o poate modifica după dorinţă. LEFT. Cu ajutorul grupului de comenzi PAN se poate realiza deplasarea suprafeţei din desen care este vizibilă în fereastra aplicaţiei în direcţia dorită. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. Cu ajutorul grupului de comenzi ZOOM se poate realiza mărirea scării de vizibilitate a unei zone din desen. Utilizarea mausului cu rotiţă Rotirea liberă a rotiţei mausului va activa o funcţie din AutoCAD numită INTELLIZOOM. RIGHT: deplasare în direcţia respectivă. Coordonatele se pot introduce de la tastatură sau prin indicare cu mausul în spaţiul de lucru. Comanda Pan Pan Realtime Accesarea comenzii:    PAN în linia de comandă View  Pan  Realtime Pan Realtime în bara de instrumente principală Acţiune: Va realiza deplasarea parţii vizibile a desenului în fereastră în direcţia de tragere a mausului. Pan Point   -PAN în linia de comandă View  Pan  Point Acţiune: Va cere introducerea coordonatelor pentru două puncte: punctul de plecare şi noua poziţie a punctului de plecare. PAN UP. în funcţie de direcţia de tragere. tastând ZOOMFACTOR în linia de comandă şi aplicând o nouă valoare.(demonstraţie) Pasul de mărire a scării de vizibilitate este controlat de variabila se sistem ZOOMFACTOR. în funcţie de sensul de rotire. Prin deplasarea mausului cu rotiţa apăsată se activează o funcţie din AutoCAD numită INTELLIPAN.

în dreapta-sus pentru mărire sau în stânga-jos pentru micşorare. Zoom Original Se restabileşte vederea anterioară în timpul operaţiilor de Zoom Realtime sau Pan Realtime. apoi va trebui introdusă după caz. (demonstraţie) Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Zoom Extents Se permite o rezoluţie maximă astfel încât să poată fi vizibile în fereastră toate obiectele din desen. asigurând totodată şi zoom-ul dorit. astfel încât limitele lui să coincidă cu limitele ferestrei.Acţiune: Comanda Zoom Realtime asigură modificarea rezoluţiei desenului prin tragerea cu butonul stâng al mouse-ului apăsat. Accesarea comenzii: Clic creapta  Zoom Original ZOOM WINDOW: permite modificarea rezoluţiei astfel încât o anumită parte din desen să poată fi văzută mai bine prin mărire la dimensiunea ferestrei. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează A şi ENTER) View  Zoom  All Zoom All în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi cuprinsă în fereastră zona acoperită de reţeaua de puncte sau dacă există obiecte desenate în afara ei vor fi incluse şi acestea. iar prin introducerea unei înălţimi mai mici. Zoom Previous Se restabileşte vederea anterioară ultimei operaţii de zoom. se tastează C şi ENTER) View  Zoom  Center Zoom Center în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: se cere indicarea punctului ce va fi adus în centrul ferestrei. Zoom All Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. vederea va fi mărită. se tastează P şi ENTER) View  Zoom  Previous 13 . Prin introducerea unei înălţimi mai mari decât cea indicată vederea va fi micşorată. Accesarea comenzii:   ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează E şi ENTER) View  Zoom  Extents Zoom Extents în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi afişat în fereastră desenul în întregime. prin specificarea colţurilor opuse pe una din diagonale. sau înălţimea. prin introducerea factorului de mărire de la linia de comandă. se tastează w şi ENTER) View  Zoom  Window Zoom Window în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Aplicaţia va cere indicarea dreptunghiului de încadrare pentru zona ce se doreşte a fi mărită. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. În linia de comandă este afişată înălţimea curentă. factorul de multiplicare a rezoluţiei. Zoom Center Se aduce un punct din desen în centrul ferestrei.

se dă clic dublu până apare o săgeată şi se trage mouse-ul în direcţia dorită. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Cadrul verde are aceleaşi dimensiuni cu cadrul alb şi dă informaţii asupra elementelor ce vor fi vizibile în fereastră dacă dimensiunea cadrului alb nu va fi modificată de către utilizator şi acesta va fi suprapus peste cadrul verde. după care se apasă ENTER. redenumi. Salvarea şi restaurarea vederilor Pentru a reutiliza o vedere într-o sesiune de lucru ulterioară. Accesarea comenzii:   View sau V în linia de comandă View  Named Views Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog View Manager. Zoom Previous în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Zoom Dynamic Se utilizează un cadru ce reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. Dacă se doreşte modificarea rezoluţiei. Dacă se doreşte translatarea desenului se dă clic în Aerial View până apare un X şi se repoziţionează dreptunghiul de încadrare. după care se apasă ENTER. dreptunghiul reprezentat cu linie groasă marchează limitele vederii în fereastra aplicaţiei. Accesarea comenzii:      ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. sau i se pot modifica dimensiunile. Acesta poate fi deplasat în fereastră şi redimensionat după dorinţă de către utilizator. În fereastra Aerial View. şi şterge vederile identificate cu un nume. modifica. se tastează D şi ENTER) View  Zoom  Dynamic Zoom Dynamic în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Cadrul alb reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. se tastează S şi ENTER) View  Zoom  Scale Zoom Scale în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente Acţiune: Programul solicită introducerea factorului de scalare a vederii în linia de comandă. ea trebuie salvată. Salvarea se face deschizând în meniul View caseta de dialog Named Views. Acesta poate fi deplasat pe suprafaţa ferestrei. Modificarea dimensiunilor sau poziţiei dreptunghiului din fereastra Aerial View determină modificări similare în fereastra aplicaţiei. seta. după care se apasă ENTER. în care este afişată o listă cu toate vederile disponibile. Folosirea vederii aeriene Prin selectarea comenzii View  Aerial View sau tastând DSVIEWER în linia de comandă permite operaţiuni de translaţie şi redimensionare rapidă a vederii în timpul lucrului. 14 . fără a se modifica poziţia centrului vederii. Dacă se doreşte ca în vedere să apară toate obiectele din desen se alege opţiunea Global în fereastra Aerial View. Acţiune: Vor apărea în fereastră trei cadre:  Zoom Scale Se permite modificarea rezoluţiei prin introducerea factorului de multiplicare de la tastatură. Cadrul albastru reprezintă limitele vederii după executarea comenzii. În această casetă se pot crea.

după care se selectează zonele adiacente ce vor fi reunite. aceasta poate fi divizată la rândul ei conform procedurii de mai sus. În spaţiul model se poate salva o anumită dispunere a zonelor de vizualizare selectând comanda în meniul View  Viewports  New Viewports. Dând clic în orice zonă de vizualizare. Cu ajutorul comenzii REDRAW aceste semne sunt îndepărtate din viewport-ul curent. fereastra aplicaţiei se poate împărţi în mai multe spaţii. Mod de accesare a comenzii REDRAWALL:  REDRAWALL în linia de comandă Comanda Regen Această comandă are ca efect regenerarea întregului desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din viewport-ul curent. până se activează vederea dorită. În timpul lucrului nu se poate opera decât într-o singură zonă de vizualizare. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. Pentru a restaura într-un moment ulterior o dispunere salvată. În fereastra deschisă se dă un nume dispunerii actuale a vederilor şi se salvează. sau se activează regenerarea automată (REGENAUTO = ON) 15 Comanda REGENAUTO solicită introducerea unui parametru. . Mod de accesare:     View  Regen All REGENALL în linia de comandă ON – Regenerarea are loc automat de fiecare dată când se execută o comandă care solicită regenerare. OFF – Regenerarea va fi blocată până când se lansează una din comenzile REGEN sau REGENALL. atunci când se specifică un punct sau se execută o selecţie. Zonele de vizualizare se creează în spaţiul model accesând meniul View  Viewports de unde se alege numărul de zone de vizualizare dorit. Pentru a restaura o singură zonă de vizualizare în fereastră se alege comanda 1 View din meniul View  Viewports. sau se tastează succesiv CTRL +R. Mod de accesare a comenzii REDRAW:    View  Redraw Se dă clic pe butonul Redraw în bara de instrumente principală REDRAW în linia de comandă Comanda REDRAWALL îndepărtează semnele în toate viewporturile din desen. Pentru a schimba vederea se dă clic în vederea în care se doreşte să se lucreze. numite zone de vizualizare (viewports). se selectează View  Viewports  Named Viewports. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. Mod de accesare:   View  Regen Se tastează REGEN în linia de comandă Comanda Regen All Comanda REGENALL regenerează întregul desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din toate viewporturile. iar de la tastatură se introduce opţiunea de dispunere în fereastră a acestora. care vor conţine diferitele vederi cu care urmează să se lucreze.Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră Pentru a lucra în model space cu mai multe vederi simultan. în fereastra desenului vor apărea nişte mici semne. Acesta poate avea valoarea ON sau OFF. Comenzi pentru reîmprospătarea imaginii Comanda Redraw Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. Dispunerea zonelor de vizualizare se poate salva pentru a mai fi folosită ulterior. Pentru reunirea a două zone de vizualizare într-una singură se alege comanda Join din meniul View.

ca de altfel ale oricărui layer din listă. La apăsarea butonului New Layer. obiectul destinaţie va prelua de la obiectul sursă valorile proprietăţilor comune. Bara de instrumente Properties permite afişrea şi editarea culorii. se procedează în unul din următoarele moduri:     se selectează obiectul şi se dă clic dublu cu obiectul selectat se lansează comanda Modify  Properties cu obiectul selectat se accesează butonul Properties din bara principală cu obiectul selectat se tastează CTRL+1 (1 din partea stângă a tastaturii. fiecare înglobând un anumit tip de informaţie. Dacă există o selecţie activă în momentul lansării comenzii. el ia proprietăţile layerului în care este desenat. Pentru a vizualiza proprietăţile unui obiect din desen. nu de la microtastatură) Se va deschide paleta Properties care conţine o listă a proprietăţilor selecţiei active. va apărea un layer nou în listă. se pot modifica dând clic pe pictogramele din dreptul fiecărui layer. programul va oferi posibilitatea de a selecta obiectul destinaţie sau de a stabili ce proprietăţi vor fi copiate între obiecte (Opţiunea Settings) după care se poate alege obiectul destinaţie. Proprietăţile unui layer sunt:      culoarea stilul de linie grosimea liniei stilul de plotare vizibilitatea la plotare Crearea unui layer Comanda:   Meniul Format  Layer Se dă clic pe butonul Layer Properties Manager în bara de instrumente Layers Acţiune: Se deschide fereastra Layer Properties Manager. tipului de linie. 16 . structurată pe criterii specifice.Lucrul cu obiecte în AutoCAD Proprietăţi ale obiectelor Orice obiect desenat se caracterizează printr-un set de proprietăţi. Proprietăţile layerului nou creat. Ele pot fi asociate intuitiv cu nişte straturi suprapuse. O mare parte din proprietăţile cu caracter general ale obiectelor le sunt atribuite acestora fie direct. culoare) altele au caracter specific (printre proprietăţile unui cerc se numără raza şi suprafaţa. Mod de accesare:    se tastează MATCHPROP în linia de comandă se lansează comanda Modify  Match Properties se actionează butonul Match Properties din bara de instrumente principală. fie prin intermediul layerelor cărora le aparţin (BYLAYER). Lucrul cu layere Layer-ele reprezintă cel mai important mod de a organiza informaţia într-un desen. Dacă în momentul lansării comenzii nu există o selecţie activă. Această denumire poate fi modificată. În cazul în care nu se fac setări particulare. Şi în acest caz se pot seta proprietăţile ce urmează a fi copiate. conform cu opţiunea utilizatorului. Atunci când un obiect este desenat. etc). a grosimii liniei şi a stilului de plotare pentru selecţia curentă. denumit Layer1. Unele dintre acestea au caracter general (layer. În această fereastră se pot vizualiza şi edita proprietăţile obiectelor. programul va cere selectarea pe rând a obiectului sursă apoi a obiectului destinaţie. Dacă aceste proprietăţi se modifică manual de către utilizator valoarea dată de acesta va înlocui valoarea împrumutată din layer. stil de linie. o linie se caracterizează prin lungime şi unghi. Proprieţăţile se pot copia de la un obiect la altul cu comanda Match Properties.

se alege layerul în care urmează să fie mutate. prin îngheţare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. Obiectele conţinute într-un layer pot fi mutate în alt layer astfel:   se selectează obiectele respective şi în caseta de selecţie din bara Layers. iar în viewport-ul în care doreşte să efectuieze operaţia să fie deja activat model space). Blocarea layerelor Pentru a preveni modificarea obiectelor conţinute într-un layer. care nu poate fi şters sau redenumit şi căruia îi sunt asociate culoarea 7 (alb sau negru) linia continuă de grosime 0. se foloseşte comanda Layer Previous de pe bara de formatare. etc. Dezgheţarea se face dând clic în caseta de selecţie 17 . utilizatorul va putea alege tipul de setare dorit: pentru blocuri sau pentru viewporturi.  În AutoCAD 2007: În paper space apar opţiuni noi. obiecte care se află într-o zonă încărcată a desenului în care dorim să edităm. în dreptul layerului respectiv. Se poate alege nivelul de adâncime al selecţiei: bloc. care va restabili proprietăţile anterioare ale layerului respectiv. Layerele 0.25 şi stilul normal pentru imprimare la plotter.Ştergerea unui layer neutilizat: În fereastra Layer Properties Manager. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un bec. Layerele ce conţin obiecte nu pot fi şterse. (pentru această operaţie trebuie ca utilizatorul să se afle în prealabil în paper space. Defpoints şi layerul curent nu pot fi şterse. Controlul vizibilităţii layerelor Este util în cazul în care dorim ca unele obiecte din desen să nu fie vizibile în anumite situaţii (liniile de referinţă la plotare. Dacă se doreşte revenirea la setările anterioare.va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv doar în viewport-ul curent. acesta poate fi blocat. sau efectuarea de setări. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un soare. Comanda:    Meniul Format  Layer Tools  Layer Freeze LAYFRZ în linia de comandă Se dă clic pe butonul Layer Freeze în bara Layers II Acţiune: Se solicită selectarea unui obiect din layerul ce va fi îngheţat. dând clic pe pictograma ce reprezintă un lacăt din dreptul layerului respectiv. (În AutoCAD 2007) Se lansează comanda Format  Layer Tools  Layer Match. elemente de dimensionare. Se poate realiza în două moduri:  prin dezactivare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. O altă cale de blocare este în fereastra Layer Properties Manager. se selectează obiectele ce vor fi mutate apoi se selectează un obiect din layerul destinaţie. Dacă utilizatorul se află în spaţiul hârtie va putea alege între următoarele opţiuni: o o Freeze – va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv în toate viewporturile Vpfreeze . Dacă există mai multe viewporturi se poate opta pentru îngheţarea sau dezactivarea unui layer în toate viewporturile sau doar în viewport-ul curent. La revenire din starea de dezactivare desenul este regenerat. Dacă se alege a doua opţiune.   Pentru blocuri: se afişează setările disponibile pentru blocuri. apoi se dă clic pe pictograma de blocare.). entitate sau nimic. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. Comutarea are loc mai lent. Pot fi create layere separate pentru linii de construcţie. decât dacă aceste obiecte sunt mutate în alte layere. în dreptul layerului respectiv. etc. Operaţia de blocare se poate realiza în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. apoi se apasă butonul Delete Layer. elemente de text. Se selectează layerul care se va bloca. se selectează layerul ce trebuie şters. La revenire din starea de dezactivare nu are loc regenerarea desenului. denumit "0". În orice desen nou creat există un layer predefinit. Pentru viewporturi: se afişează setările disponibile pentru viewporturi. Comutarea are loc rapid. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. Layere-le neutilizate se pot elimina din desen cu comanda File » Drawing Utilities » Purge.

Salvarea.din bara de instrumente Layer sau în Layer Properties Manager.În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Group Filter. iar din meniul contextual se alege comanda Remove from Group Filter. Revenirea la starea dinaintea operaţiei de izolare se realizează cu comanda:     Format menu » Layer Tools » Layer Unisolate. Afişarea unui layer în timp ce toate celelalte sunt îngheţate:  Format menu » Layer Tools » Layer Isolate. În partea stângă a ferestrei. denumit GROUP FILTER1. Filtrare după grupuri . Va apărea caseta de dialog Layer Filter Properties. Această stare a layerelor salvată poate fi ulterior restaurată. Pe rândul următor se trece a doua valoare ce va fi inclusă în filtru pentru proprietatea respectivă. apoi a unui obiect din layerul în care se copie. acestea vor fi afişate permanent indiferent de filtrul de selecţie. Pentru salvare se procedează astfel: În 18 . exportul şi importul setărilor pentru layere Salvarea setărilor pentru layere se poate face în desen. Pentru a selecta mai multe valori pentru o proprietate. Nu se va putea acţiona în acest mod asupra layerelor îngheţate într-un anumit viewport. şi deplasarea obiectului copiat prin selectarea a două puncte. Cu ajutorul tastei CTRL se pot face selectii multiple. Se pot aplica filtre de selecţie a layerelor prin tastarea unor cuvinte cheie în caseta text. Pentru eliminarea unui layer din filtru se dă clic dreapta pe layerul respectiv. Format » Layer Tools » Isolate Layer to Current Viewport Format menu » Layer Tools » Turn All Layers On Format menu » Layer Tools » Copy Objects to New Layer Afişarea unui layer într-un viewport în timp ce în toate celelalte este îngheţat: Activarea simultană a tuturor layerelor: Copierea unui obiect într-un layer nou: Acţiune: Se solicită selectarea obiectului ce va fi copiat. şi ordinea lor de afişare. şi poartă numele de stare denumită a layerelor. Dezgheţarea simultană a tuturor layerelor se face cu comanda Format » Layer Tools » Thaw All Layers. Se dă apoi clic pe Apply sau OK. Un filtru de layere limitează afişarea numelor acestora în Layer Properties Manager şi în bara de instrumente Layers. Tot înaceastă fereastră se pot purja layer-ele neutilizate. Filtrarea layerelor Utilizatorul poate controla care layere vor fi afişate în Layer Properties Manager. unde este afişată lista filtrelor. Există două moduri de filtrare pentru layere:  Pe baza proprietăţilor layerelor – În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Property Filter. se dă clic dreapta în rândul de definire a filtrului şi se selectează comanda Duplicate Row. apoi din lista acestora se selectează cele care urmează să fie incluse în filtru şi se trag în dreptul numelui filtrului din partea stângă a ferestrei. Acţiune: Aplicaţia va cere selectarea unui obiect din layerul ce trebuie să rămână vizibil. va apărea un filtru nou. pe pictograma Curent Viewport Freeze. restaurarea.  Partea stângă a ferestrei Layer Properties Manager afişează trei filtre definite de program şi toate filtrele salvate de utilizator în desenul curent. Se selectează filtrul All pentru afişarea tuturor layerelor. unul de plecare şi altul destinaţie. Caseta de selecţie din bara de instrumente Layers va afişa doar layerele incluse în filtrul activ. Dacă se dă clic dublu în Layer Walk în dreptul unui layer sau grup de layere. Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007    Meniul Format  Layer Tools  Layer Walk Layer Walk în bara de instrumente Layers II LAYWALK în linia de comandă Acţiune: Va apărea caseta de dialog Layer Walk în care utilizatorul poate comuta rapid între layere. în care se setează numele noului filtru şi criteriile de filtrare.

Odată cu alegerea tipului de linie se poate seta şi scara modelului liniei. Se selectează tipul de linie ce va fi descărcat si se dă clic pe Delete. Pentru a descărca tipurile de linie neutilizate:   Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. Se dă clic pe butonul Restore. Pentru a atribui o anumită culoare tuturor obiectelor ce urmează a fi desenate. În fereastra Layer States Manager se dă clic pe butonul Import. pentru a controla dimensiunea segmentelor şi a spaţiilor dintre acestea. Unui obiect i se poate atribui o culoare fie prin intermediul layerului în care este inclus. Aici se va selecta nodul Linetypes.lin. iar pentru sistemul de unităţi anglo-saxon se utilizează fişierul acad. care va derula lista cu toate tipurile de linii care pot fi şterse. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. pe caseta Linetype. sau pe NU pentru a o adăuga în Layer States Manager. pentru o mai bună organizare a desenului. apoi se închide fereastra. iar blocurile vor lua culoarea layerului.fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Restaurarea setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Dacă se alege o culoare diferită.lin. Se va selecta fisierul dorit. La începutul unui proiect se încarcă tipurile de linii necesare. De aici se selectează tipurile de linii dorite şi se dă clic pe OK. Pentru ca toate obiectele ce urmează a fi desenate sa ia culoarea layeru-lui. se va alege opţiunea BYLAYER. se ţine apăsată tasta SHIFT. Dacă se alege opţiunea BYBLOCK. Pentru lucrul în sistem metric se utilizează fişierul acadiso. spaţiu. Pentru a selecta mai multe tipuri de linii odată se ţine apăsată tasta CTRL. Pentru a importa setările pentru layere: din alt desen. apoi se dă clic pe butonul Yes pentru a restaura imediat starea denumită a layerelor. în fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Exportul se va face sub forma unui fişier cu extensia las. în timp ce se selectează prima şi ultima linie din grup. In caseta New Layer State to Save se introduce numele dorit după care se dă clic pe OK. independent de layer. punct. fie prin specificare explicită. Pentru vizualiza toate tipurile de linii încărcate în desenul curent se dă clic în bara de instrumente Properties. Atribuirea culorilor pe baza layerului face mai uşor de identificat fiecare layer în desen. Se va deschide caseta de dialog Layer States Manager în care se apasă butonul New. Lucrul cu culori Folosirea culorilor într-un desen reprezintă un mijloc de a grupa vizual obiectele desenate. În caseta de dialog Load or Reload Linetypes se da clic pe butonul File pentru a selecta fişierul cu extensia lin pe care utilizatorul doreşte sa-l vizualizeze. obiectele vor căpăta această culoare. Aceeaşi operaţie se poate realiza în paleta Properties. independent de layer. Tipurile de linii BYLAYER. Unui obiect i se poate atribui un tip de linie fie prin intermediul layerului în care este inclus. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. Tipuri de linii Un tip de linie reprezintă un model generat de succesiunea linie. Cu comanda File  Drawing Utilities Purge se deschide caseta de dialog Purge. Tipul de linie atribuit unui obiect se poate schimba în unul din următoarele moduri:  Prin mutarea obiectului în alt layer 19 . În această fereastră se dă clic pe butonul Load. Culorile mai sunt utilizate ca mod de a indica grosimea de linie in plotarea dependentă de culoare. (un fişier cu extensia las). apoi se selectează setările ce urmează a fi restaurate. apoi se dă clic pe butonul Export. se selectează culoarea dorită. în caseta de selecţie a culorii din bara Properties. fie prin specificare explicită. BYBLOCK şi CONTINUOUS nu pot fi şterse. Exportul setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Încărcarea unui tip de linie se face astfel: Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. Din această listă se selectează tipurile de linii pe care utilizatorul doreşte să le şteargă apoi se dă clic pe butonul Purge. fără a o restaura. obiectele vor căpăta culoarea 7 (alb/negru) dacă nu sunt grupate într-un bloc. pentru a putea fi rapid disponibile în vederea utilizării. iar pentru selecţia simultană unui grup de tipuri de linii consecutive. În rubrica Linetype definitions sunt listate toate tipurile de linii definite în fişierul selectat.

Se deschide Linetype Manager. În mod curent. Pentru segmentele scurte reprezentate cu tipuri de linii discontinui.  Cu obiectul selectat. numărul de repetiţii ale modelului pe unitatea de lungime din desen este mai mare. În paper space.   Dacă se selectează BYLAYER. în paleta Properties. dacă se dă clic pe butonul Show Details. Liniile sunt reprezentate cu grosimea setată doar dacă este activat butonul LWT în bara de stare. Lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din spaţiul în care liniile sunt desenate (model space sau paper space). În acest caz. care poate lua următoarele valori:  0 – Nu se face o modificare specială a scării tipului de linie. În fereastra Linetype Manager.  PLINEGEN=1 – Polilinia este generată continuu de la un capăt la altul Modul de generare al unei anumite polilinii poate fi modificat în fereastra Properties prin editarea proprietăţii Linetype Generation. se selctează tipul de linie dorit apoi se dă clic pe butonul Current. de la un capăt la altul al acesteia. se poate modifica scara tipurilor de linii în viewporturi diferite cu ajutorul variabilei de sistem PSLTSCALE. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele deja desenate. Valoarea Enabled corespunde modului de generare unitar al poliliniei. 3. Controlul grosimii liniilor Grosimea liniilor se utilizează pentru a deosebi tipuri de linii cu rol diferenţiat în desen. atât global cât şi individual. Cu cât scara este mai mică. Factorul de scară global este controlat de variabila de sistem LTSCALE. astfel încât să fie vizibilă discontinuitatea liniei. lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din paper space. O scară de redare mai mare va mări durata de regenerare a desenului pe sistemele mai puţin performante. Exemplu: O linie desenată cu CELTSCALE = 2 într-un desen cu LTSCALE = 0. Setarea tipului de linie pentru toate obiectele ce urmează a fi desenate se face cu comanda Format  Linetype.5 va arăta identic cu o linie creată cu CELTSCALE = 1 într-un desen cu LTSCALE = 1. Dacă variabila de sistem TILEMODE = 0. Se vor utiliza comenzile REGEN sau REGENALL pentru a actualiza scara tipurilor de linii în fiecare viewport. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie atribuit layerului curent. obiectele din viewporturi nu sunt regenerate automat cu noua scară pentru tipuri de linii. prin schimbarea globală a scării tipului de linie. În cazul poliliniilor. Valoarea Desabled corespunde modului de generare al poliliniei. cu repetarea modelului între vârfurile adiacente. Factorul de scară curent pentru obiecte este controlat de variabila de sistem CELTSCALE. La schimbarea valorii pentru variabila de sistem PSLTSCALE sau la utilizarea unor comenzi cum ar fi zoom cu PSLTSCALE=1.  Observaţii: 1. 2. viewporturile pot avea zoom-uri diferite. 1 – Factorul de scară al viewport-ului guvernează factorul de scară al tipului de linie. Acelaşi tip de linie se poate utiliza la scări diferite. sub tabelul cu tipurile de linii vor fi afişate Factorul de scară global şi Factorul de scară curent pentru obiecte. sau individual pentru fiecare obiect. Scara la care este reprezentat un tip de linie este dată de produsul dintre valoarea CELTSCALE şi valoarea LTSCALE. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. chiar şi pentru obiectele desenate în model space. Scara de redare a grosimii liniilor în spaţiul model se poate modifica cu comanda Format  Lineweight. variabila de sistem PLINEGEN controlează modul în care este generată linia pentru toate liniile ce urmează a fi desenate:  PLINEGEN=0 – Modelul poliliniei începe şi se termină cu un segment la fiecare vârf . este 1. apoi se va seta tipul de linie dorit. până când vor fi reunite într-un bloc. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele ce urmează a fi desenate.0. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. scara pentru tipurile de linii. se dă clic pe rândul Linetype. se va utiliza o altă scară a tipului de linie. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. în bara de instrumente Object Properties se alege tipul de linie dorit în caseta Linetype. Dacă se selectează BYBLOCK. Din acest motiv nu este 20 . cât şi pentru cele ce urmează a fi desenate. Cu obiectul selectat. Când blocul este inserat într-un desen. cu toate acestea tipurile de linii vor fi afişate identic. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie curent.

se va marca opţiunea Display Lineweight. se recomandă ca acestea să fie desenate ca polilinii cu grosime. se dă clic pe rândul aferent grosimii de linie si din meniul afişat se va selecta grosimea dorită. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie curentă. Controlul afişării obiectelor suprapuse În general obiectele care apar suprapuse în desen. Prin editare în paleta Properties: Fără a avea o selecţie activă. Aceasta este afişată în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. Setarea grosimii curente de linie se poate face:  Cu comanda Format  Lineweight. indiferent dacă afişarea grosimii tipului de linie este activată. vor fi afişate în ordinea în care au fost create. Dacă totuşi se doreşte afişarea grosimii unor linii în spaţiul model. până când o altă grosime de linie devine curentă. obiectele nou create acoperind pe cele existente. În model space o linie de grosime 0 apare cu lăţimea de 1 pixel. La inserarea blocului într-un desen. până când vor fi reunite într-un bloc. Liniile vor fi plotate cu grosimea lor reală.   Dacă se selectează BYLAYER. Suprapunerea obiectelor nu poate fi controlată decât în cadrul aceluiaşi mediu de lucru (model sau paper space) Pentru a schimba ordinea afişării obiectelor: în meniul Tools se accesează comanda potrivită din submeniul Draw Order în bara de instrumente Draw Order se dă clic pe butonul aferent comenzii dorite 21 . Grosimea de linie curentă este grosimea de linie utilizată pentru desenarea oricărui obiect. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie atribuită layerului curent. Se va deschide caseta de dialog Lineweight Settings în care se selectează grosimea de linie curentă. Pentru a afişa grosimile liniilor la valoarea lor curentă. pe când în paper space liniile apar la grosimea la care vor fi plotate. indiferent de nivelul de zoom sau tipul de linie. Prin selectare în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. Dacă se selectează BYBLOCK.necesară sau recomandată setarea grosimii liniilor în spaţiul model. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent.

Acest mod este disponibil atunci când se desenează obiecte care presupun introducerea a cel puţin două puncte. Introducerea coordonatelor Introducerea coordonatelor carteziene absolute:  Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat.Lecţia 3 Utilizarea instrumentelor de precizie Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate Pentru indicarea coordonatelor plane în AutoCAD se folosesc sistemele de coordonate cartezian. În meniul contextual afişat se alege modul dorit. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #x. Se modifică valoarea variabilei de sistem COORD. respectiv polar. Metode de introducere a coordonatelor:    Indicarea unui punct in spaţiul de lucru cu ajutorul cursorului Introducerea valorii coordonatelor în linia de comandă Introducerea valorii coordonatelor în caseta din dreptul cursorului. Poziţia curentă a cursorului este indicată în prima fereastră din partea stângă a barei de stare. va fi activat unul din cele trei moduri de afişare a coordonatelor. Afişarea se poate face în trei moduri diferite:    Static: conţinutul ferestrei se actualizează doar la specificarea unui punct Dinamic: conţinutul ferestrei se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului Afişarea unghiului si distanţei: se face sub forma (distanţă < unghi) şi se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului. 22 . reprezentând poziţia exactă a punctului. In linia de comandă vor fi afişate valorile coordonatelor punctului. în spaţiul desenului va apărea un mic semn. Accesarea comenzii:    Tools  Inquiry  ID Point Butonul ID Point în bara de stare Inquiry ID în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea în spaţiul desenului a locaţiei punctului. Localizarea vizuală a unui punct în spaţiul desenului se face tot cu ajutorul comenzii ID Point.y. Se dă clic în fereastra de afişare a coordonatelor. La fiecare nou clic. Coordonatele punctului solicitat se vor introduce în linia de comandă. Aceasta poate lua una din următoarele valori: o o o 0 pentru afişare statică 1 pentru afişare dinamică 2 pentru afişarea unghiului şi distanţei Schimbarea modului de afişare a coordonatelor în bara de stare:    Comanda ID Point Afişarea valorilor pentru coordonatele unui punct din desen se face cu comanda ID Point. Se dă clic dreapta în fereastra de afişare a coordonatelor. dacă este activat modul dinamic de introducere a datelor Se pot introduce coordonatele absolute ale punctelor (raportate la origine) sau coordonate relative (raportate la poziţia ultimului punct specificat). Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1.

iar axa X va fi dată de direcţia liniei ce uneşte originea cu punctul în care a fost selectat obiectul. În vederile 2D axa X este orizontală. iar axa X va fi coincidentă sau tangentă cu obiectul. Alinierea UCS-ului la un obiect din desen: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Object În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Object UCS în linia de comandă. Toate obiectele dintr-un fişier dwg sunt definite în funcţie de WCS. axa Y verticală iar originea se află la intersecţia axelor X şi Y. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  World sau Meniul Tools  Named UCS. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #distanţă<unghi.y atât în modul dinamic de introducere a datelor. Într-un desen nou creat aceste două sisteme de coordonate coincid. Restaurarea UCS-ului pentru a fi coincident cu WCS. Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea unghiului de rotire a axelor. Sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS) este mobil. Introducerea directă a distanţelor se face prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită şi introducerea distanţei faţă de ultimul punct introdus. Introducerea coordonatelor carteziene relative se face cu sintaxa @x. cât şi în linia de comandă. Introducerea coordonatelor polare absolute:   Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Originea se va situa la capătul cel mai apropiat al obiectului. Acţiune: Se va selecta obiectul la care se aliniază UCS-ul. Se aplică parametrul Z. Se aplică parametrul O. Sisteme de coordonate În orice desen sunt definite două sisteme de coordonate: Sistemul de coordonate universal (WCS) este fix. Toate operaţiile de editare în desen fac referinţă la UCS-ul curent. 23 .y. Definirea originii unui nou UCS: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Origin În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Origin UCS în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea coordonatelor pentru noul punct de origine. În fereastra deschisă se selectează World. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. un cerc sau o elipsă. cât şi în linia de comandă. Introducerea coordonatelor polare relative se face cu sintaxa @distanţă<unghi atât în modul dinamic de introducere a datelor. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: distanţă<unghi. Dacă obiectul este un arc. originea va fi situată în centrul obiectului. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: x. Schimbarea unghiului de rotire al UCS-ului în 2D: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Z În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Z UCS în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current.

Există operaţii care pot fi completate doar în linia de comandă. Atunci când o comandă este activă. informaţia afişată în dreptul cursorului se actualizează în funcţie de deplasarea cursorului. apoi se introduce numele pentru UCS-ul nou creat. Aplicarea unui UCS în alte viewporturi: În bara de instrumente se dă clic pe butonul Apply Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent într-un alt viewport se dă clic în viewport-ul căruia urmează să i se aplice UCS-ul. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Delete. Se poate realiza o dezactivare temporară prin apăsarea continuă a tastei F12. apoi se dă clic pe butoul Set Current. 24 . caseta din dreptul cursorului asigură spaţiu pentru introducerea datelor de către utilizator. apoi se dă clic pe butoul Set Current. iar poziţia cursorului este limitată de valoarea introdusă. În fereastra deschisă se selectează Unnamed. După tastarea unei valori în câmpul de introducere a datelor urmată de apăsarea tastei TAB. Modul în care este afişată pictograma UCS-ului este controlat de comenzile din meniul View  Display  UCS Icon sau prin tastarea comenzii UCSICON în linia de comandă. Modul dinamic de introducere a datelor Acest mod de lucru asigură o interfaţă de introducere a comenzilor în dreptul cursorului. Activarea şi dezactivarea modului dinamic de introducere a datelor se face dând clic pe butonul DYN din bara de stare sau apăsând tasta F12. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Rename.  În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul World UCS în linia de comandă. Se aplică parametrul P. Se aplică parametrul W. pentru a ajuta utilizatorul să se concentreze pe spaţiul de desenare. Utilizatorul poate în acest moment să introducă o valoare în al doilea câmp. UCSMAN în linia de comandă. În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul UCS Previous UCS în linia de comandă. Modul dinamic de introducere a datelor nu este conceput să înlocuiască linia de comandă. Dacă se apasă ENTER fără a introduce a doua valoare. Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent în toate celelalte viewporturi se introduce parametrul a în linia de comandă. În fereastra deschisă se selectează Previous. Atunci când modul dinamic de introducere a datelor este activat. În acest mod suprafaţa de desenare devine mai mare. Revenirea la UCS-ul anterior: Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  Previous sau Meniul Tools  Named UCS. în dreptul acestui câmp va apărea pictograma unui lacăt. În fereastra deschisă se selectează UCS-ul ce urmează a fi şters. Un mod convenabil de organizare a spaţiului ar consta în deblocarea ferestrei de comandă şi activarea proprietăţii acesteia de auto-ascundere. aplicaţia va interpreta prima valoare ca pe o distanţă introdusă direct. Paşii necesari pentru finalizarea unei comenzi sunt similari celor urmaţi atunci când se tastează comanda în linia de comandă. În fereastra deschisă se selectează numele UCS-ului salvat de utilizator pe care acesta doreşte să-l restaureze. UCSMAN în linia de comandă Restaurarea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. Ştergerea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. UCSMAN în linia de comandă .   Salvarea unui nou UCS: După definirea acestuia se lansează comanda Named UCS:   Meniul Tools  Named UCS.

      Lungimea originală O lungime ce se actualizează pe măsură ce se deplasează manipulatorul Diferenţa de lungime Unghiul Diferenţa unghiulară Raza în cazul arcelor Mărimile unghiulare în cazul editării obiectelor cu ajutorul manipulatorilor vor avea valori de maxim 180°. Se alege din meniul afişat opţiunea adecvată şi apoi se selectează obiectul la care se aplică proprietatea respectivă. Când este necesară introducerea unui punct. câmpurile de lângă cursor pot afişa următoarele informaţii. ELLIPSE. nu şi pentru cele din layerele dezactivate. Va apărea o casetă de dialog în care se pot face setările necesare pentru toate cele trei moduri de lucru. după care apasă tasta ENTER. se recomandă ca setările în cazul introducerii dimensionale a datelor să se facă astfel încât să fie afişate doar informaţiile dorite de utilizator. Mod de activare a funcţiei AutoSnap:  Meniul Tools  Drafting Settings 25 . în locul liniei de comandă. Dacă funcţia AutoSnap este activă. Atunci când se editează un obiect cu ajutorul manipulatorilor (eng. Culoarea roşie pe care o capătă un câmp de introducere dinamică a datelor semnifică o valoare eronată. şi o comandă este în curs. Modul de lucru Object Snap funcţionează doar pentru obiectele vizibile în desen la momentul respectiv. Utilizatorul poate utiliza interfaţa din dreptul cursorului pentru a răspunde la solicitările aplicaţiei. Pentru a introduce coordonate absolute în raport cu UCS se tastează prefixul #. Observaţii: Pentru a nu încărca inutil imaginea. Dacă în câmpul din dreptul cursorului este vizibilă o pictogramă reprezentând o săgeată. se apasă tasta SHIFT şi clic dreapta. Introducerea dimensională a datelor: Când această componentă este activă şi o comandă în curs solicită un al doilea punct. Pentru modificarea setărilor privind modul de introducere a datelor se dă clic dreapta pe butonul DYN din bara de stare şi se alege opţiunea Settings din meniul contextual afişat. şi PLINE. În acest caz nu este necesară tastarea prefixului @. după prima valoare se tastează virgula (. Pentru a defini un punct pe baza unei anumite proprietăţi geometrice a unui obiect vizibil în desen. Comutarea între câmpurile de introducere a datelor se face cu tasta TAB.Există trei componente ale modului dinamic de introducere a datelor: Introducerea datelor la cursor (eng. se apasă tasta direcţională DOWN ARROW. ca alternativă la linia de comandă. introducerea prefixelor se poate face şi din meniul contextual. În acest sens se utilizează opţiunea Object Snap. Dacă în locul coordonatelor polare se doreşte introducerea de coordonate carteziene. Aceste valori sunt actualizate pe măsură ce poziţia cursorului se schimbă. punctul va fi selectat automat la apropierea cursorului de obiectul respectiv. prompt-urile sunt afişate într-un câmp. Corectarea acesteia se face prin suprascriere. Prompt-uri dinamice: Când acest mod de lucru este activat. Pentru a vizualiza şi selecta opţiunile oferite de comandă. grips). Pointer input): Când această componentă este activă. LINE. Utilizatorul va apăsa succesiv tasta DOWN ARROW până când în dreptul opţiunii pe care acesta urmează să o aleagă apare un punct. Pentru punctul al doilea şi următoarele programul este setat să primească coordonate polare relative. înseamnă că sunt disponibile opţiuni pentru comanda în curs. Introducerea dimensională a datelor se poate utiliza cu comenzile ARC. în dreptul cursorului.). valorile coordonatelor acestuia se pot tasta în câmpurile din dreptul cursorului. Când ambele moduri de lucru sunt activate. introducerea dimensională a datelor are prioritate. În acest mod de lucru. Aderarea la locaţii situate pe obiecte (Object Snap) Adesea în AutoCAD este utilă definirea unor puncte pe baza proprietăţilor geometrice ale diverselor obiecte reprezentate în desen. lângă cursor sunt afişate valorile pentru distanţă şi unghi. iar pentru a introduce coordonate absolute în raport cu WCS se tastează prefixul *. Pentru a accesa una din valorile introduse recent se apasă tasta UP ARROW. poziţia cursorului este afişată sub formă de coordonate în dreptul acestuia. CIRCLE.

Pentru a dezactiva temporar funcţia AutoSnap. care permit aderarea cursorului. Se va deschide fereastra Options. modul de construcţie a reţelei (rectangular. cursorul va adera la cel mai apropiat punct al reţelei în timpul deplasării. La intersecţia lor apar marcaje în formă de cruce. Dacă în Drating Settings au fost setate mai multe proprietăţi geometrice sesizabile. Se poate seta dimensiunea şi culoarea acestui simbol. iar la pagina Drafting se pot face toate setările necesare. sau din bara de instrumente Object Snap. cu tasta TAB se pot activa pe rând aceste opţiuni. se apasă tasta F11 sau se tastează la linia de comandă OTRACK. Aceasta se deschide în unul din următoarele moduri:           meniul Tools  Drafting Settings clic dreapta pe unul din butoanele SNAP sau GRID din bara de stare cu alegerea opţiunii Settings. Dacă opţiunea Snap este activă.Simbolul grafic îşi modifică forma în funcţie de tipul de snap pe care îl recunoaşte. Configurarea setărilor pentru funcţia AutoSnap se poate realiza cu comanda Options din meniul Tools. Aceste puncte nu se vor plota şi au rolul de a ghida mişcarea cursorului şi a uşura aprecierea distanţelor în planul desenului.   Modurile Object Snap se pot accesa uşor dând clic dreapta cu tasta SHIFT apăsată (dacă utilizatorul nu a configurat altfel butoanele mausului). În fereastra desenului aceste direcţii sunt vizibile sub forma unor linii infinite de culoare albă punctate. distanţa între puncte. relativ la obiectele din proximitatea cursorului. unde se pot activa sau dezactiva modurile Object Snap şi Object Snap Tracking şi se selectează proprietăţile geometrice ale locaţiilor care vor fi sesizate la apropierea cursorului de un obiect vizibil. Se pot seta: Reţeaua de puncte poate fi făcută vizibilă: Funcţia Snap se activează: Modul de lucru ortogonal restricţionează deplasarea cursorului pe direcţiile orizontală şi verticală. se poate afişa o reţea de puncte pe suprafaţa de desenare. ale căror proprietăţi geometrice pot fi detectate cu funcţia AutoSnap activată. se introduce în linia de comandă variabila de sistem OSOPTIONS. Proprietăţile reţelei de puncte ajutătoare se configurează în caseta de dialog Drafting Settings. Se poate opta pentru afişarea sau nu a deschiderii şi pentru modificarea dimensiunii acesteia. dacă se dă clic pe butonul GRID din bara de stare din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid cu tasta F7 din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid dând clic pe butonul SNAP din bara de stare. Pentru ca funcţia Object Snap să ignore liniile de haşură din desen. Deschiderea (Aperture box) delimitează spaţiul din jurul cursorului în interiorul căruia opţiunile Object snap sunt evaluate în raport cu obiectele peste care trece cursorul. Funcţia Object Snap Tracking permite deplasarea cursorului pe direcţii generate prin recunoaşterea de locaţii aflate pe acelaşi obiect sau pe obiecte diferite. la pagina Snap and Grid. În bara de instrumente Object Snap se dă clic pe butonul OSnap Settings . se apasă butonul OSNAP din bara de stare. 26 . Magnet atrage şi blochează cursorul în punctul cel mai apropiat evidenţiat de un snap. izometric sau polar).  În bara de stare se dă clic dreapta pe butonul OSNAP şi se selectează opţiunea Settings Se va deschide caseta de dialog Drafting Settings la pagina Object Snap.  Marker activează afişarea simbolului grafic la recunoaşterea locaţiilor detectabile cu Object Snap. Restricţionarea deplasării cursorului Modurile de lucru Snap şi Grid: Pentru a facilita lucrul în AutoCAD. limitele reţelei. conform UCS-ului curent. Pentru a dezactiva temporar funcţia Object Snap Tracking se apasă butonul OTRACK din bara de stare. căreia i se atribuie valoarea 1. se apasă tasta F3 sau se tastează la linia de comandă OSNAP.

Modul de lucru Polar Tracking poate fi asociat cu modul Polar Snapping. la pagina Polar Tracking. în setul de selecţie vor fi incluse toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră. Introducerea directă a distanţei este utilă în trasarea liniilor atunci când se cunoaşte direcţia acestora. pentru a defini fereastra de selecţie. Se introduce primul punct. Prin trasarea ferestrei de la dreapta spre stânga. atunci când se cer coordonatele punctului următor. iar cu SPACEBAR. Sintaxă: SELECT Acţiune: Cursorul va lua forma specifică operaţiilor de selecţie. dificil de indicat. Deplasarea cursorului va fi astfel restricţionată la dreapta definită de primul punct şi unghiul introdus. În cazul unor obiecte foarte apropiate. vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră. precum şi afişarea semnificaţiei lor. Se apasă tasta F8 Modul de lucru Polar Tracking presupune trasarea automată. se va comuta între obiectele respective. deşi nu apare întotdeauna în mod explicit. într-o casetă în dreptul cursorului. care se setează în meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap & Grid. iar în linia de comandă va apărea solicitarea de selectare a obiectelor. Pentru a vizualiza toate opţiunile comenzii se va tasta ? (semnul întrebării) în linia de comandă. de către aplicaţie. până va fi evidenţiat obiectul ce trebuie selectat după care se apasă tasta ENTER. pentru selectare se va menţine tasta SHIFT apăsată. se trasează direcţia cu ajutorul modului AutoTracking şi se introduce distanţa de la tastatură. Fereastra se defineşte indicând două puncte reprezentând două colţuri diagonal opuse ale acesteia. Pentru a elimina un obiect din selecţie. a unor linii ajutătoare ce marchează anumite unghiuri cu valoare fixă. Activarea modului de lucru Polar Tracking se poate face:    din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Polar Tracking dând clic pe butonul POLAR din bara de stare cu tasta F10 Modul ortogonal nu poate fi folosit în acelaşi timp cu modul de lucru Polar Tracking. Restricţionarea mişcării cursorului la o dreaptă care face un anumit unghi cu orizontala este aplicabilă în cazul comenzilor care cer introducerea succesivă a mai mult de un singur punct. Metode de selecţie:  individual. prin trasarea unei ferestre în spaţiul desenului.Activare:    Se dă clic pe butonul ORTHO din bara de stare Se menţine apăsată tasta SHIFT în timpul editării (activare temporară). indicând cu ajutorul cursorului fiecare obiect. Last – va fi selectat ultimul obiect creat 27     Parametrii comenzii: . Window – se va defini o fereastră de selecţie. Prin introducerea de coordonate în linia de comandă. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. se tastează la linia de comandă semnul < urmat de valoarea unghiului definit de cele două puncte. în mod temporar. Unghiurile se definesc în raport cu UCS-ul curent şi cu convenţiile privind măşurarea unghiurilor incluse în desen. După introducerea primului punct. Dacă fereastra se trasează de la stânga la dreapta. Observaţie: Modul Object Snap are prioritate faţă de acest mod de editare. acesta va fi indicat cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. Comenzi de selectare şi ştergere Comenzi de selectare Comanda de selectare a obiectelor este cel mai des utilizată în AutoCAD. prin apăsare repetată. Utilizatorul poate configura unghiurile pentru modul Polar Tracking în meniul Tools  Drafting Settings.

Auto – comută pe modul de selecţie automat aplicabil fără lansarea comenzii SELECT de la tastatură. culoare. în care se poate defini un filtru de selecţie. Lista conţine tipuri de obiecte ce se pot filtra şi operatori logici. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. Previous – selectează cel mai recent set de selecţie. corespunzător dacă se comută imediat lucrul în alt spaţiu. Y. 28 . fără alt parametru. Comanda funcţionează similar modului de selecţie prin indicarea ferestrei de selecţie. Z permit definirea de filtre dependente de proprietăţile obiectelor (valori ale coordonatelor. prin indicare cu mausul. CPoligon – se va defini un poligon de selecţie. Group – Vor fi selectate toate obiectele dintr-un grup de selecţie. care se poate autointersecta. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în poligon. şi sunt ignorate.se va defini o fereastră de selecţie. Grupurile de selecţie se creează cu comanda FILTER introdusă in linia de comandă. în linia de comandă nu va mai apărea promptul pentru selectarea altor obiecte. Add – reprezintă modul curent de selecţie. Se va introduce în linia de comandă numele grupului. Comanda Quick Select Accesarea comenzii:     Meniul Tools  Quick Select Se dă clic dreapta în spaţiul de desenare fără a avea nici un obiect selectat şi din meniul contextual se selectează comanda Quick Select Se tastează QSELECT în linia de comandă. Obiectele nou selectate vor fi adăugate la selecţia existentă.    Crossing . Acţiune: Se va deschide caseta de dialog pentru selectare rapidă. Box – se va defini o fereastră de selecţie. etc. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele complet sau parţial incluse în poligon. Remove – se pot elimina din setul de selecţie obiecte prin indicarea cu mausul.         Pentru selectarea multiplă a obiectelor pe baza proprietăţilor acestora sau după tipuri de obiecte. Comanda Filter Accesarea comenzii: Se tastează FILTER în linia de comandă Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Filter pentru selecţia obiectelor (Object Selection Filters) care conţine următoarele rubrici:    Filter Property List – afişează o listă de criterii pe baza cărora s-a constituit filtrul curent (cel selectat în caseta de selecţie Current) Select Filter – adaugă criterii la filtrul curent. Aplicaţia solicită utilizatorului să definească bariera sub forma unei linii poligonale deschise. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. Single – va permite selecţia unui singur obiect. WPoligon – se va defini un poligon de selecţie. Acest set este anulat de operaţiile de ştergere a obiectelor de pe desen. se utilizează comenzile Quick Select respectiv Filter. AutoCAD memorează dacă selecţiile au fost făcute în spaţiul model sau spaţiul hârtie.). Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. All – vor fi selectate toate obiectele aparţinând layerelor vizibile. Parametrii X. O alternativă la această opţiune o reprezintă indicarea obiectelor cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. Fence – vor fi selectate toate obiectele ce traversează o barieră de selecţie. Se dă clic pe pictograma Quick Select din paleta Properties. După selectarea acestui obiect.

Delete – Şterge un criteriu din lista de criterii Clear List – Şterge toate criteriile din lista de criterii a filtrului curent Named Filters – În acest spaţiu se afişează. grupurile reprezintă un mod convenabil de organizare. numele va fi scris cu majuscule. este anularea operaţiei respective. Include Unnamed – specifică dacă vor fi afişate în listă şi grupurile nedenumite. Selectable – specifică dacă grupul este sau nu selectabil. grupul va rămâne în continuare definit. Substitute – Inlocuieşte un criteriu din lista de criterii cu criteriul de filtrare nou creat. Vor fi selectate doar obiectele incluse total sau parţial în fereastră.        Add to List – Adaugă criteriul de filtrare nou creat la lista de criterii. identifica. Pentru a utiliza această opţiune trebuie dezactivată opţiunea Selectable. salvează şi şterg filtre. Group Name – în această rubrică se introduce numele unui nou grup sau apare numele grupului selectat în lista grupurilor existente. Grupurilor nedenumite li se atribuie automat un nume de forma *An unde n reprezintă un contor ce se modifică la adăugarea fiecărui nou grup nedenumit. Unnamed – Indică faptul că grupul nou creat nu are nume. Numele unui grup va avea maximum 31 caractere. Selecţia se va face cu fereastră de la dreapta la stânga. 29 . Comanda GROUP lansată din linia de comandă deschide caseta de dialog Object Grouping. prin selecţia unui singur obiect din grup va fi selectat tot grupul. Acest lucru se realizează cu comanda Undo. Group Description – în această rubrică se introduce o descriere a grupurilor nou create (opţional) şi se afişează descrierea grupurilor selectate. Grupurile sunt seturi salvate de obiecte ce pot fi selectate şi editate împreună sau separat. Apply – Caseta de dialog este închisă. Corectarea erorilor Cea mai uzuală cale de a corecta o operaţie eronat executată. Dacă un grup este selectabil. Chiar dacă se elimină toate obiectele dintr-un grup. Pentru obiectele din desen ce trebuie manipulate ca o unitate. Remove – elimină obiecte din grupul selectat. Create Group – Specifică proprietăţile pentru grupurile nou create. Aici se pot afişa. Selectable – specifică dacă un grup este sau nu selectabil. Rubrici: Group Name – afişează numele grupurilor existente. Aplicaţia va solicita selectarea unui obiect. Descrierea poate avea maxim 64 caractere. fără spaţii între ele. Filtrul curent va fi utilizat în selecţiile viitoare. Edit Item – Mută un criteriu din lista de criterii în spaţiul de selecţie a criteriilor pentru editare. utilizând numele şi descrierea introduse în casetele Group Name şi Description. New – creează un grup nou din obiectele selectate. Add – Adaugă obiecte la grupul selectat. Add Selected Object – Adaugă la filtru un obiect ce va fi selectat din desen. În lista grupurilor existente. crea şi modifica grupurile de obiecte. care se încadrează în filtrul de selecţie. Description – actualizează descrierea grupului selectat. Highlight – evidenţiază în spaţiul desenului obiectele componente ale grupului selectat. Change Group – Modifică grupurile existente. Selectable – specifică dacă noul grup va fi sau nu selectabil. Group Identification – afişează numele şi descrierea (dacă există) grupului selectat în lista Group Name. Re-Order – Afişează caseta de dialog Order Group în care poate fi schimbată ordinea obiectelor în cadrul grupului. Rename – Redenumeşte grupul selectat cu numele introdus în caseta Group Name din rubrica Group Identification. Foarte multe comenzi de editare din AutoCAD au la rândul lor opţiuni de refacere a unor paşi intermediari. Fiind Name – afişează numele grupului căruia îi aparţine un obiect. Explode – Şterge definiţia grupului selectat.

toate acţiunile ce urmează devin parte a acestui set. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie anulate. Accesarea comenzii U:     Meniul Edit  Undo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. Se dă clic pe butonul Redo în bara de instrumente principală.Accesarea comenzii Undo:    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Undo în bara de instrumente principală. De regulă această opţiune este activată. se va anula întregul grup de operaţii care a fost necesar pentru finalizarea comenzii respective. iar din meniul contextual afişat se va selecta Redo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi anulate. Opţiunea Back elimină câte un marcaj la fiecare utilizare. Mark. Se pot face oricâte marcaje. End – grupează o succesiune de acţiuni într-un set. se lansează comanda Mredo imediat după finalizarea comenzii Undo.    Comanda U permite anularea ultimei operaţii finalizate. Operaţiile efectuate în afara desenului curent. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Se tastează UNDO în linia de comandă Acţiune: Când comanda Undo se lansează din meniul Edit sau cu combinaţia de taste CTRL + Z. iar din meniul contextual afişat se va selecta Undo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi. La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. Acţiune: Va fi anulată ultima operaţie. până la utilizarea opţiunii End. La lansarea comenzii din linia de comandă utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate.    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Redo Se tastează MREDO în linia de comandă Se tastează CTRL +Y 30 în bara de instrumente principală. Control – limitează sau dezactivează comanda Undo Begin. Fiecare lansare a comenzii U va duce la anularea pe rând a câte unei operaţii. sau poate alege dintr-o serie de parametri:  Auto – când această opţiune este activată toate etapele unei comenzi sunt grupate. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Opţiunea Back anulează toate operaţiile până la acest marcaj. Efectul comenzii Undo poate fi anulat dacă se lansează imediat comanda Redo. Se dă clic pe butonul Undo Se tastează U în linia de comandă Se tastează CTRL + Z în bara de instrumente principală. va fi afişată lista ultimelor comenzi executate. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei. Pentru a reface mai multe operaţii anulate cu comanda Undo. Back – pune un marcaj în informaţia memorată pentru comanda Undo. Accesarea comenzii Redo:     Meniul Edit  Redo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. astfel încât prin lansarea comenzii Undo. Se tastează REDO în linia de comandă Acţiune: Va fi refăcută ultima operaţie anulată. cum ar fi salvările. plotarea sau scrierile în fişiere nu pot fi refăcute. Acţiune: . va fi anulată ultima comandă finalizată. După introducerea opţiunii Begin.

Accesarea comenzii Cut:    Meniul Edit  Cut sau din meniul contextual CUTCLIP în linia de comandă CTRL+X de la tastatură Prin copiere. Last – va fi refăcută doar ultima acţiune. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei Redo. Comanda OOPS se poate lansa cu sintaxa OOPS din linia de comandă şi anulează o operaţie de ştergere. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie refăcute. Utilizarea funcţiilor de decupare. O comandă de ştergere se poate anula cu una din comenzile Undo sau OOPS. Accesarea comenzii Copy:       Meniul Edit  Copy sau din meniul contextual COPYCLIP în linia de comandă CTRL+C de la tastatură Meniul Edit  Paste sau din meniul contextual PASTECLIP în linia de comandă CTRL+V de la tastatură Lipirea obiectelor din Clipboard în alte documente AutoCAD se face prin oricare din următoarele metode: 31 . copiere şi lipire din Windows Prin operaţia de decupare obiectele sunt eliminate din desen şi depozitate în Clipboard. utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. informaţia privind obiectele supuse acestei operaţii este depozitată în Clipboard sub formă vectorială (format WMF). ceea ce permite păstrarea rezoluţiei maxime. Ştergerea obiectelor Se pot şterge obiecte desenate prin oricare din următoarele metode:      Prin selectarea acestora şi apăsarea tastei DELETE sau a combinaţiei CTRL+X Cu ajutorul comenzii Erase Meniul Modify  Erase Clic pe butonul din bara de instrumente Modify Mod de accesare a comenzii Erase: Se tastează ERASE în linia de comandă. sau poate alege dintr-o serie de parametri: All – vor fi refăcute toate acţiunile anulate. de unde pot fi lipite în alte documente compatibile cu Windows. va fi afişată lista ultimelor comenzi anulate. La lansarea comenzii din linia de comandă sau cu combinaţia de taste CTRL+Y.La lansarea comenzii din bara de instrumente principală.

Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea centrului cercului. Pentru a introduce diametrul în locul razei se alege opţiunea d (diameter). 2P (Two Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea capetelor unui diametru. arcul va fi desenat cu punctul de start coincident cu punctul de capăt al ultimului obiect desenat. sau selecţia dintr-un set de opţiuni: Desenarea arcelor de cerc Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Arc Se dă clic pe butonul Arc din bara de instrumente Draw Se tastează ARC sau A în linia de comandă Start Point – se va specifica punctul de start al arcului. Aplicaţia va oferi un set nou de opţiuni: o o Second Point – va fi desenat un arc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. aplicaţia va oferi suplimentar opţiunea Close. După desenarea unei linii. După introducerea celui de-al doilea punct. comanda este reluată automat. care permite conectarea următoarei linii cu primul capăt al primei linii. Primul capăt al noii linii va coincide cu cel de-al doilea capăt al liniei precedente. Dacă au fost desenate deja două linii consecutive. ce urmează a fi specificat. Radius) – va fi desenat un cerc cu raza specificată de utilizator. Tangent. Primul şi al treilea punct reprezintă capetele arcului. Desenarea cercurilor Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Circle Se dă clic pe butonul Circle din bara de instrumente Draw Se tastează CIRCLE sau C în linia de comandă Center Point – va fi desenat un cerc cu centrul şi raza specificate de utilizator.Lecţia 4 Desenarea obiectelor geometrice Desenarea liniilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Line Se dă clic pe butonul din bara de instrumente Draw Se tastează LINE sau L în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia cere introducerea primului punct de capăt apoi a celui de-al doilea. TTR (Tangent. tangent la două obiecte selectate de acesta. 32 Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau a centrului arcului: . Center – se indică centrul cercului din care face parte arcul şi se oferă un set nou de opţiuni:  End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. comanda se finalizează prin apăsarea tastei ENTER. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. Dacă se apasă ENTER fără a introduce acest punct. 3P (Three Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. cu centrul şi punctul de start specificate deja.

Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. Dacă unghiul este negativ. arcul va fi desenat în sens orar. cu centrul şi punctul de start specificate deja. va fi desenat arcul minor. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. Polilinia oferă posibilităţi suplimentare de editare faţă de liniile şi arcele înlănţuite. Arc. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. Desenarea poliliniilor Polilinia este un obiect format dintr-o înlănţuire de linii şi/sau arce de cerc în ordinea stabilită de utilizator. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. atunci segmentul de închidere va fi tot rectiliniu. o Center Point – va fi desenat un arc în sens antiorar cu punctul de start specificat deja. Dacă se introduce o coardă negativă. Dacă se introduce o coardă negativă. în sens antiorar. Dacă raza este negativă. o o o  Center – utilizatorul va specifica centrul cercului căruia îi aparţine arcul. Dacă penultimul element component al poliliniei a fost un segment de dreaptă şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Arc. o o  Tangent to Last Line. Dacă se introduce o coardă pozitivă. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. va fi desenat arcul major. ce urmează a fi specificat. In continuare se va specifica celălalt capăt al arcului. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. va fi desenat arcul major. tangent în punctul de start la direcţia introdusă de utilizator. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Arc – vor fi adăugate arce de cerc la polilinie Close – va fi desenat un segment având primul capăt coincident cu al doilea capăt al ultimului element desenat. prin faptul că este tratată de aplicaţie ca un singur obiect. o End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. în sens antiorar. or Polyline – va fi desenat un arc tangent la ultimul obiect desenat (arc. Radius – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. având raza specificată de utilizator. arcul va fi desenat în sens orar. arcul va fi desenat în sens orar. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polyline Se dă clic pe butonul Polyline din bara de instrumente Draw Se tastează PLINE sau PL în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:    Next Point – va fi desenat un segment de dreaptă după care va fi repetat proptul anterior. cu centrul şi punctul de start specificate deja. desenate ca entităţi independente. care va avea al doilea capăt pe o rază imaginară trasată din centru spre al doilea punct specificat. Dacă se introduce o coardă pozitivă. Dacă unghiul este negativ. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Direction – va fi desenat un arc cu capetele specificate. Dacă unghiul este negativ. iar al doilea capăt coincident cu primul capăt al primului element component al poliliniei. cu centrul şi punctul de start specificate deja.   End – utilizatorul va specifica al doilea capăt al cercului după care i se va oferi un set nou de opţiuni. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Dacă penultimul 33 . în sens antiorar. va fi desenat arcul major. în sens antiorar. va fi desenat arcul minor. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. după care i se va oferi un set nou de opţiuni. linie sau polilinie) după ce utilizatorul apasă ENTER la primul prompt.

La construirea noului set pentru contur. Island Detection (Detectarea insulelor) – această opţiune stabileşte dacă funcţia BOUNDARY detectează contururile închise interne. Width – Specifică lăţimea noului segment (Fig.   Se pot crea polilinii care să urmărească conturul unui obiect sau al unei selecţii. atunci segmentul de închidere va fi tot un arc. Boundary Set (Setul pentru chenar) – Defineşte setul de obiecte care este analizat în cadrul comenzii BOUNDARY la definirea unui chenar pe baza unui punct specificat. noul segment de dreată va fi desenat tangent la acel arc. Dacă segmentul anterior a fost un arc. va rezulta un segment de grosime variabilă. aplicaţia va lua în considerare doar obiectele ce pot fi utilizate pentru a crea o regiune sau o polilinie închisă. Aplicaţia va cere o lăţime de pornire şi una de finalizare a segmentului.   Current Viewport – setul pentru contur va fi definit pe baza tuturor obiectelor vizibile în viewport-ul curent New – îi solicită utilizatorului selectarea manuală a obiectelor ce definesc setul pentru contur. În continuare se solicită al doilea colţ al dreptunghiului şi se oferă ca alternativă un set nou de opţiuni: 34 . RECTANGLE sau REC în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea primului colţ al dreptunghiului sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:  First Corner Point – se solicită introducerea primului colţ al dreptunghiului. Object Type (Tipul obiectului) – controlează ce tip de obiect va fi creat cu comanda BOUNDARY.  Halfwidth – se specifică jumătatea lăţimii unui segment al poliliniei (Fig. Undo – anulează ultimul segment adăugat la polilinie. 1). utilizatorul are acces la spaţiul desenului. Fig.element component al poliliniei a fost un arc şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Line. 2). Desenarea dreptunghiurilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Rectancle Se dă clic pe butonul Rectancle din bara de instrumente Draw Se tastează RECTANG. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Boundary Creation ce conţine următoarele elemente: Pick Points (Selecţia punctelor) – Prin apăsarea acestui buton. 2  Lenght – va fi desenat un segment sub acelaşi unghi cu anteriorul şi având lungimea pe care o va indica utilizatorul. Prin introducerea unor lăţimi diferite. Conturul poate fi creat ca polilinie sau ca regiune. unde poate determina un chenar pe baza obiectelor existente ce formează o suprafaţă închisă în jurul unui punct specificat. 1 Fig. Acest lucru se realizează cu comanda Boundary. numite insule.

Justification) şi scara. Dacă se schimbă scara multiliniei. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Multiline Se tastează MLINE sau ML în linia de comandă Start Point – se indică punctul de start al multiliniei. Thickness – Se stabileşte grosimea dreptunghiului. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. va fi desenat poligonul. după care aplicaţia va cere următorul punct. după care se stabileşte dacă poligonul este înscris sau circumscris unui cerc a cărui rază urmează să se indice. după care aplicaţia solicită indicarea centrului poligonului sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  Center of Polygon Se specifică centrul poligonului. Justification – se stabileşte modul în care este desenată polilinia între punctele indicate. Desenarea poligoanelor regulate Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polygon Se dă clic pe butonul Polygon din bara de instrumente Draw Se tastează POLYGON în linia de comandă Acţiune: Se solicită numărul de laturi al poligonului. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. va fi disponibilă si opţiunea Close. Edge – poligonul va fi definit prin indicarea capetelor primei muchii. ce permite crearea unei multilinii închise. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. sau un stil creat anterior de utilizator. Zero – multilinia va fi desenată cu originea centrată pe cursor. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Elevation – se stabileşte distanţa între planul XY şi coordonata Z a dreptunghiului. Rotation – se creează un dreptunghi având laturile rotite faţă de axe sub unghiul introdus de utilizator.  Desenarea multiliniilor Multiliniile sunt compuse din 1 până la 16 linii paralele. Chamfer – se stabilesc dimensiunile de teşire pentru colţurile dreptunghiului. astfel încât linia cea mai de sus va trece prin punctele specificate. Area – va fi creat un dreptunghi pe baza ariei acestuia şi a uneia din dimensiuni (lungime sau lăţime). 35 Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea punctului de start al multiliniei sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  . compus din două elemente. este posibil să fie necesare setări ale scării tipurilor de linii pentru a asigura o proporţionalitate a reprezentării acestora. Scara multiliniei nu afectează scara tipului de linie. După ce se specifică raza. direcţia razei va determina şi unghiul de rotire al poligonului. Width – se specifică lăţimea poliliniei cu care va fi desenat dreptunghiul. o o o Top – multilinia va fi desenată sub cursor. Bottom – multilinia va fi desenată deasupra cursorului. Fillet – se stabileşte raza de rotunjire pentru colţurile dreptunghiului. astfel încât linia cea mai de jos va trece prin punctele specificate. Dimensions – se creează un dreptunghi pe baza lungimii şi lăţimii introduse de utilizator. La desenarea unei multilinii se poate utiliza stilul STANDARD.o o o o      Other Corner Point – va fi creat un dreptunghi având două colţuri diagonal opuse în punctele introduse de utilizator. numite elemente. Dacă raza este indicată in desen cu ajutorul mausului. Se pot stabili de asemenea alinierea faţă de cursor (eng. Dacă se desenează o multilinie cu mai mult de un singur segment.

stilul curent. în care se pot aduce modificări stilului de multilinie selectat. specificând capetele sale. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Rotation – va fi creată o elipsă prin rotirea aparentă a unui cerc în jurul primei axe.  Pentru a crea. Dacă utilizatorul specifică un fişier MLN care există deja. Style – va fi specificat stilul multiliniei. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Numele curent al fişierului-bibliotecă de multilinii este acad. Description – afişează o descriere a stilului de multilinie selectat. Set Current – stabileşte stilul de multilinie selectat ca stil curent pentru toate multiliniile ce vor fi create ulterior. Unghiul primei axe determină unghiul elipsei. Opţiuni: o o Distance to Other Axis – se defineşte a doua axă pe baza distanţei de la mijlocul primei axe până la capătul celei de-a doua axe. Stilul STANDARD redenumit. Styles – afişează o listă a tuturor stilurilor de multilinii încărcate în desen. nu poate fi Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Multiline Style. şi cu lăţimea în raport faţă de definiţia stilului egală cu valoarea absolută a factorului de scalare. Scale – controlează lăţimea multiliniei. în care se pot încărca stilurile de multilinii conţinute într-un fişier MLN. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. edita şi organiza stiluri de multilinii se utilizează comanda Multiline Style. Accesarea comenzii:          Meniul Format  Multiline Style Se tastează MLSTYLE în linia de comandă Current Multiline Style – afişează numele stilului curent de multilinie. Desenarea elipselor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Ellipse Se dă clic pe butonul Ellipse din bara de instrumente Draw. Rename – permite redenumirea stilului de multilinie selectat. Opţiuni: o o Style Name – se indică numele unui stil ce a fost deja încărcat sau care este definit în biblioteca de multilinii creată de utilizator (un fisier cu extensia MLN). Save – salvează sau copie un stil de multilinie într-un fişier-bibliotecă de multilinii (MLN). fără ca definiţiile conţinute iniţial de acesta să fie şterse. Un factor de scalare negativ produce o multilinie cu ordinea elementelor răsturnată. noua definiţie de stil este adăugată la fişier. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Preview Of – afişează numele şi imaginea stilului de multilinie selectat. Modify – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Stilul nu va fi şters şi din fişierul MLN. Factorul de scalare 2 va produce o multilinie de două ori mai lată faţă de definiţia stilului. Se tastează ELLIPSE în linia de comandă. ?—List Styles – afişează stilurile de multilinii încărcate în desen.mln. în care se poate crea un stil de multilinie nou. Factorul de scalare 0 va avea ca efect contopirea elementelor multiliniei într-unul singur. 36 . Nu pot fi modificate stilul STANDARD. conţinând următoarele elemente:     Delete – elimină stilul de multilinie selectat din lista de stiluri. Load – afişează caseta de dialog Load Multiline Styles. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start pentru una din axele elipsei sau posibilitatea alegerii dintr-un set de opţiuni:  Axis Endpoint – se defineşte prima axă. Factorul de scalare se bazează pe lăţimea stabilită în definiţia stilului multiliniei.

. PELLIPSE poate lua două valori:   0 – se creează o elipsă adevărată 1 – se creează o polilinie ce urmează conturul elipsei Desenarea curbelor spline O splină este o curbă determinată de un set de puncte prin care aceasta trece sau de care se apropie. Center – arcul eliptic va fi creat pe baza centrului specificat de utilizator Distance to Other Axis: se defineşte a doua axă ca distanţă din centrul arcului eliptic. Unghiul primei axe determină unghiul arcului eliptic. o Start Parameter – se va specifica o valoare sau un punct. iar a şi b sunt axele majoră şi minoră ale acesteia. specificat de utilizator. După introducerea primului se va cere introducerea punctului următor. cu respectarea formulelor matematice pentru NURB. Arc – va fi creat un arc eliptic . Opţiuni:   Start Angle – această opţiune permite comutarea între modul parametric şi cel unghiular. Variabila de sistem PELLIPSE controlează modul în care este construită o elipsă. Începând cu al treilea punct sunt valabile următoarele opţiuni: Dacă se tastează ENTER fără a introduce alt punct. Precizia cu care curba se apropie de puncte poate fi setată. astfel încât capetele lor să fie coincidente şi tangente. Cu cât toleranţa este mai redusă. o o o o Axis Endpoint – se defineşte prima axă. După introducerea setului de puncte pentru construcţia splinei. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. cu atât mai bine se apropie splina de setul de puncte. Comanda SPLINE creează un tip particular de spline. Aceste două moduri controlează generarea elipsei. pe baza unghiului de rotire aparentă a unui cerc în jurul primei axe. o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. Center – va fi creată o elipsă pornind de la centrul acesteia. urmat de distanţa din centrul elipsei până la a doua axă. Se pot introduce oricâte puncte. Accesarea comenzii SPLINE:     Meniul Draw  Spline Se dă clic pe butonul Spline din bara de instrumente Draw Se tastează SPLINE sau SPL în linia de comandă First Point – va fi creată o splină pe baza punctelor specificate de utilizator. apoi pentru al doilea. Parameter – Solicită aceleaşi date de intrare ca Start Angle. sau se poate selecta opţiunea Angle. dar va fi creat un arc eliptic pe baza următoarei ecuaţii vectoriale: pu   c  a  cos u  b  sin u . Included Angle – se defineşte unghiul inclus pornind de la unghiul de start. sau de selectarea opţiunii Rotation. sau mijlocul primei axe până la punctul specificat de utilizator. Cu comanda transparentă Undo se poate anula ultimul punct introdus. aplicaţia solicită indicarea tangentei pentru primul capăt al splinei. unde c este centrul elipsei. şi se oferă opţiunea Object ca alternativă. Se pot crea spline prin specificarea punctelor prin care acestea trec sau de care se apropie. Toleranţa descrie gradul de apropiere a splinei de punctele specificate. Se va introduce apoi capătul primei axe. denumite Spline B raţionale neuniforme (NURB). End Parameter – se va specifica un punct sau o valoare. specificând capetele sale. Rotation – Este definit raportul între axa majoră şi cea minoră a elipsei din care face parte arcul. Splinele pot fi închise. sau se poate selecta una din opţiunile: o o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. utilizatorul poate selecta una din următoarele opţiuni: 37 Acţiune: se solicită introducerea primului punct.

se va introduce un punct sau se vor utiliza modurile Tangent Snap sau Perpendicular Snap faţă de obiectele existente. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Point  Single Point Se dă clic pe butonul Point din bara de instrumente Draw Se tastează POINT în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită poziţia punctului ce va fi desenat. Polilinia iniţială va fi ştearsă. Record – Înregistrează liniile temporare ca linii permanente şi raportează numărul de linii. Exit – înregistrează şi raportează numărul de linii temporare schiţate şi finalizează comanda. Erase – Şterge orice porţiune dintr-o linie temporară şi ridică dispozitivul de schiţare. Setarea acestor variabile se poate realiza comod cu comanda Point Style. Schiţarea cu mâna liberă Pentru a desena contururi sau linii cu profil neregulat se poate utiliza comanda Sketch. splina va trece prin punctele de control. Pentru a specifica vectorul de tangenţă. desenează o linie dreaptă din capătul ultimei linii schiţate până la locaţia curentă a cursorului şi ridică din nou dispozitivul de schiţare. Pentru a desena puncte se utilizează comanda Point. . astfel încât să atingă punctele de control conform noii toleranţe. sau accepta cea deja setată. dacă acesta este coborât.o Close – splina va fi închisă prin definirea ultimului punct ca fiind coincident cu primul şi ajustarea celui de-al doilea capăt astfel încât să fie tangent cu primul. una în continuarea celeilalte. după care următorul clic de maus în spaţiul desenului semnifică „coborârea” dispozitivului pentru schiţare pe suprafaţa de desenare. Variabila de sistem SKPOLY setează modul în care este generată linia schiţată. 0 – linia schiţată va fi generată sub formă de linii separate Desenarea punctelor de referinţă şi a liniilor de construcţie Desenarea punctelor Punctele sunt utile ca elemente geometrice de referinţă pentru utilizarea funcţiei Object Snap. Connect – Coboară dispozitivul de schiţare pe suprafaţa de desenare şi continuă schiţarea din capătul ultimei linii schiţate. Acţiune: Aplicaţia va solicita lungimea segmentelor (Record increment). Variabila SKPOLY poate lua următoarele valori:   1 – linia schiţată va fi generată ca polilinie. (Punct) – Coboară dispozitivul de schiţare. având lungimea setată de utilizator şi direcţia ghidată de deplasarea cursorului în spaţiul desenului. Quit – anulează toate liniile temporare schiţate de la lansarea comenzii SKETCH sau de la ultima utilizare a opţiunii Record şi incheie comanda. opţiunea Spline. Opţiunile pe care le oferă comanda sunt următoarele:        Pen – coboară şi ridică dispozitivul de schiţare de pe suprafaţa de desenare. 38 . Pentru ca polilinia să poată fi convertită în splină cu ajutorul comenzii SPLINE. Accesarea comenzii:  Se tastează SKETCH în linia de comandă. sau de la ultima ştergere. Cu ajutorul acestei comenzi va fi creată o serie de linii. Pentru o valoare pozitivă a toleranţei splina va atinge punctele de control în limita toleranţei introduse. după care va fi afişat un set de opţiuni. Fit Tolerance – permite schimbarea toleranţei splinei. Reprezentarea punctelor în desen este controlată de două variabile: PDMODE şi PDSIZE. trebuie să fi fost în prealabil editată cu comanda PEDIT. o  Object – aplicaţia va converti în splină o polilinie 2D sau 3D ce poate fi exprimată printr-o funcţie de gradul 2 sau 3. Dacă toleranţa este 0. Splina va fi redefinită. Se poate introduce lungimea segmentelor.

Opţiuni: o o Offset Distance – se specifică distanţa dintre linia de construcţie ce va fi creată şi obiectul selectat. Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Construction Line Se dă clic pe butonul Construction Line Se tastează XLINE în linia de comandă Point – se specifică locaţia liniei infinite prin indicarea a două puncte ale acesteia. Reference – Unghiul va fi specificat în raport cu o linie de referinţă. Primul punct va fi punctul de pornire al razei. Through – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator şi trecând printr-un punct pe care acesta îl va indica. numite raze. Aceste linii sunt ignorate de comanda Zoom Extents. Hor – va fi creată o linie orizontală trecând printr-un punct indicat de utilizator. Mod de accesare:  Meniul Draw  Donut 39 . Este util ca liniile de construcţie să fie desenate într-un layer special creat pentru acest scop. Unghiul va fi măsurat în sens antiorar. iar al doilea punct îi va defini direcţia.  Comanda Ray Cu comanda RAY pot fi create linii de construcţie infinite. de formă circulară. cu grosime. extinse într-o direcţie (raze) sau ambele. în care se poate stabili modul de reprezentare a punctului şi dimensiunea simbolului. Comanda XLine În AutoCAD se pot desena linii de lungime infinită.Accesarea comenzii:   Meniul Format  Point Style Se tastează DDPTYPE în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Point Style. care pot fi utilizate ca linii de referinţă pentru crearea unor obiecte. Liniile de construcţie se desenează cu comanda XLINE. extinse la un singur capăt. Ver – va fi creată o linie verticală trecând printr-un punct indicat de utilizator. Opţiuni: o o  Angle of Xline – linia va trece prin punctul indicat anterior şi va face cu axa X unghiul pe care îl va introduce utilizatorul. pornind de la linia respectivă. Ang – va fi creată o linie infinită sub un unghi indicat de utilizator. care să poată fi îngheţat sau dezactivat înainte de plotare. şi poate fi desenat cu comanda Donut. un punct situat pe prima latură a unghiului şi un punct situat pe cea dea doua latură. Desenarea torurilor Torul este o polilinie închisă. Utilizatorul va introduce pe rând locaţia vârfului unghiului. Offset – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator. din bara de instrumente Draw Acţiune: Se solicită introducerea unui punct sau alegerea dintr-un set de opţiuni: Bisect – va fi creată o linie de construcţie ce trece prin vârful unghiului selectat şi îl împarte în două unghiuri egale. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Ray Se tastează RAY în linia de comandă Acţiune: Raza va fi construită pe baza a două puncte introduse de utilizator. ce va fi selectată de utilizator.

Toate elementele care se intersectează sau autointersectează vor fi respinse. arce. polilinii. Se pot crea nori de revizie prin schiţare directă. Acţiune: Se vor specifica pe rând diametrul interior. Acţiune: Aplicaţia solicită utilizatorului selectarea obiectelor pe baza cărora va fi creată regiunea. Comanda REGION şterge obiectele iniţiale. Pentru crearea norilor de revizie se utilizează comanda Revision Cloud. Style – se specifică stilul norului de revizie. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Boundary Creation în care se vor face setările necesare pentru definirea noii regiuni. se poate seta variabila de sistem DELOBJ = 0. După introducerea acestor informaţii se deplasează cursorul pe traiectoria ce va descrie conturul norului de revizie. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă. Stilul caligrafic va avea ca rezultat desenarea unui nor de revizie cu grosime variabilă a liniei. ca şi cum ar fi fost desenat cu o peniţă. se poate indica centrului pentru un nou tor. Se poate opta pentru schimbarea orientării arcelor poliliniei. arce eliptice şi spline. cercuri. Regiunile prezintă utilitate în aplicarea haşurilor sau analizarea proprietăţilor cum ar fi aria sau centrul de greutate. sau se apasă ENTER pentru a finaliza comanda. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Region Se dă clic pe butonul Region din bara de instrumente Draw Se tastează REGION în linia de comandă. diferenţa sau intersecţia regiunilor. cu diferenţa că la tipul conturului se va selecta opţiunea Region. Dacă raza interioară are valoarea ). şi fiecare colţ va putea fi partajat doar de două elemente ale conturului. Dacă nu se doreşte acest lucru. Se procedează la fel ca la construcţia contururilor închise de tip polilinie. care sunt înlocuite de conturul regiunii. sau prin convertirea unor obiecte. Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Revision Cloud Se dă clic pe butonul Revision Cloud din bara de instrumente Draw Se tastează REVCLOUD în linia de comandă. Contururile pot fi combinaţii de linii. care poate fi normal sau caligrafic. Obiectul va fi înlocuit cu o polilinie de forma norului de revizie. Acţiune: Aplicaţia va solicita indicarea punctului de start. sau selectarea unei opţiuni:   40 . va fi creat un cerc plin. elipse. După crearea torului. Acestea trebuie să formeze un contur închis. şi au rolul de a atrage atenţia asupra părţilor revizuite ale unui desen. Object – se specifică un obiect ce va fi convertit în nor de revizie. Se tastează DONUT în linia de comandă. Conturul regiunii va fi compus din linii drepte şi curbe. diametrul exterior şi centrul torului. Crearea şi combinarea suprafeţelor Regiunile sunt suprafeţe create pe baza unor obiecte ce formează contururi închise. Se pot crea regiuni compozite prin combinarea. Crearea norilor pentru marcarea reviziilor Norii pentru marcarea reviziilor sunt polilinii închise compuse din arce succesive. Arc Length – se specifică lungimea minimă şi cea maximă a arcelor ce compun norul de revizie.

Dacă nu este activă nici o selecţie. 41 Acţiune: Vor fi afişate mai întâi setările pentru baza şi direcţia de măsurare a unghiurilor în desenul curent. cu obiectele ce trebuie deplasate. sau prin introducerea coordonatelor de la tastatură. Dacă nu este activă nici o selecţie. Comanda Rotate Rotirea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Rotate. după care se apasă tasta ENTER. . Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Accesarea comenzii:        Meniul Modify Rotate Comanda Rotate din meniul contextual. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Accesarea comenzii:   Meniul Modify Change Space Se tastează CHSPACE în linia de comandă. fără a se mai introduce simbolul @. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi rotite. Se dă clic pe butonul Rotate din bara de instrumente Modify Se tastează ROTATE în linia de comandă. Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea obiectelor selectate sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. Acţiune: Se vor selecta obiectele ce urmează să fie transferate. Se va specifica punctul de bază (centrul de rotaţie). Se dă clic pe butonul Move din bara de instrumente Modify Se tastează MOVE sau M în linia de comandă. Se va indica cu ajutorul mausului în spaţiul desenului. sau se alege opţiunea Displacement: o o Punctul de bază reprezintă originea vectorului deplasării. selectate în prealabil. cu obiectele ce trebuie deplasate. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Move Comanda Move din meniul contextual.Lecţia 5 Modificarea obiectelor desenate Deplasarea. Comanda Change Space (AutoCAD 2007) Pentru a deplasa obiectele din Paper Space în Model Space se utilizează comanda Change Space. apoi se va selecta viewportul de referinţă. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. Se va specifica unghiul de rotire sau se alege una din opţiunile Copy sau Reference. Acestea vor fi considerate relative. Se va specifica punctul de bază al deplasării. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi deplasate. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. selectate în prealabil. rotirea şi alinierea obiectelor Comanda Move Deplasarea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Move.

Se va specifica punctul de bază al deplasării copiei faţă de obiectul sursă. Se poate introduce al treilea se de puncte pentru alinierea obiectelor în spaţiul 3D. Acestea vor fi considerate relative. Distanţa între primul punct de destinaţie şi al doilea va constitui lungimea de referinţă pentru scalarea obiectelor. cu parametrii introduşi de utilizator. dar pot fi şi scalate. Unghiul va fi specificat prin introducerea valorii în linia de comandă sau prin specificarea a două puncte. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. După introducerea celui de-al doilea set de puncte. situat faţă de acesta la distanţa specificată de utilizator. plecând de la un unghi de referinţă. Copy – prin operaţia de rotire va rezulta o copie rotită a obiectelor selectate. Acţiune:  Operaţii de copiere a obiectelor Comanda Copy Cu ajutorul comenzii Copy se obţine un obiect identic cu cel selectat. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi copiate. Cele două puncte reprezintă axa de referinţă pentru masurarea unghiului de rotaţie. Se dă clic pe butonul Copy din bara de instrumente Modify Se tastează COPY în linia de comandă. obiectele selectate vor fi deplasate şi rotite. Dacă se introduc două seturi de puncte. fără a se mai introduce simbolul @. obiectele selectate vor fi deplasate pe direcţia vectorului determinat de cele două puncte.o o o Rotation Angle – se introduce unghiul cu care vor fi rotite obiectele selectate în planul desenului. în raport cu UCS-ul curent şi centrul de rotaţie selectat. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. Dacă nu este activă nici o selecţie. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. sau se alege opţiunea Displacement: o Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Primul set de puncte serveşte la stabilirea direcţiei de deplasare si a punctului de bază pentru aliniere. specificat de utilizator. 42 . Comanda Align Alinierea obiectelor în 2D are ca rezultat deplasarea şi rotirea acestora în funcţie de seturi de puncte de referinţă. Al doilea set de puncte serveşte la stabilirea unghiului de rotire pentru obiectele selectate. cu obiectele ce trebuie copiate. Reference – rotirea obiectelor selectate. Dacă utilizatorul tastează ENTER după primul set de puncte introdus. Se solicită primul punct sursă şi primul punct destinaţie. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Copy Comanda Copy din meniul contextual. utilizând ca repere punctele indicate. selectate în prealabil. Accesarea comenzii:       Meniul Modify 3D Operations  Align Se tastează ALIGN în linia de comandă. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi aliniate. Dacă nu este activă nici o selecţie. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. utilizatorul va decide dacă obiectele selectate vor fi scalate sau nu.

Angle to Fill – se stabilesc dimensiunile dispunerii prin definirea unghiului dintre punctele de bază ale primului şi ultimului obiect. cu vârful în punctul de centru al dispunerii. Pick Both Offsets – caseta de dialog va fi temporar închisă. Angle Between Items – se stabileşte unghiul format între punctele de bază a două obiecte adiacente din dispunere. o Row Offset – distanţa (în unităţi) între rânduri.După realizarea primei copii utilizatorul poate introduce coordonatele pentru o nouă copie a obiectelor selectate. în spaţiul de desenare. prin indicarea diagonalei unui dreptunghi. Cu ajutorul butoanelor Pick Row Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între rânduri cu ajutorul mausului. Opţiuni:  Rectangular Array – va fi creată o dispunere pe rânduri şi coloane a copiilor selecţiei de obiecte. În mod normal acest unghi este zero. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Array Se dă clic pe butonul Array din bara de instrumente Modify Se tastează ARRAY în linia de comandă. Pick Row Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. astfel încât utilizatorul poate selecta punctul de centru cu ajutorul mausului. în spaţiul de desenare. Pentru a adăuga rânduri în direcţia opusă. sau se poate indica punctul cu mausul. 43 o . Column Offset – distanţa (în unităţi) între coloane. Se pot introduce coordonatele acestui punct în caseta de dialog. Total Number of Items – se stabileşte numărul total de obiecte ce vor apărea în dispunere. în care se vor face setările necesare pentru finalizarea comenzii. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între coloane şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. Pick Center Point – caseta de dialog va fi temporar închisă. se introduce o valoare negativă. Pentru a adăuga coloane în direcţia opusă. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Array. Offset Distance and Direction – permite introducerea distanţelor şi direcţiilor pentru construcţia reţelei de rânduri şi coloane. o o o o o  Polar Array – va fi creată o dispunere circulară a copiilor. Angle of Array – se specifică unghiul de rotire. sau poate finaliza comanda apăsa tasta ENTER pentru a finaliza comanda. Cu ajutorul butoanelor Pick Column Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între coloane cu ajutorul mausului. o o o Method – se selectează metoda ce va fi utilizată pentru poziţionarea obiectelor. va trebui intrusă mai mult de o coloană. se introduce o valoare negativă. Pick Column Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Center Point – se specifică punctul de centru al dispunerii circulare. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi coloane. Dacă se introduce 1 rând. astfel încât rândurile şi coloanele sunt ortogonale în raport cu UCS-ul curent. Comada Array Se pot realiza copii multiple ale unei selecţii de obiecte cu ajutorul comenzii Array. Dacă se introduce 1 coloană. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. dacă se apasă butonul Pick Center Point. iar o valoare negativă va corespunde unei dispuneri în sens orar. o o  Method and Values – se selectează metoda şi valorile ce vor fi utilizate pentru poziţionarea obiectelor în dispunerea polară. O valoare pozitivă va avea ca rezultat o dispunere în sens antiorar. Columns – se introduce numărul de coloane. va trebui intrus mai mult de 1 rând. o o  Rows – se introduce numărul de rânduri.

linie. Preview Area – fereastra în care se poate vizualiza în avans modul în care va fi construită dispunerea. sau să aleagă dintr-un set de parametri:  Offset Distance – va fi creat un obiect la distanţa specificată faţă obiectul sursă. dreptunghi – primul colţ Tor. cerc. Object Base Point – se stabileşte un punct nou de referinţă (bază) pentru obiectele selectate. pe baza setărilor făcute în caseta de dialog. Select Objects – la apăsarea acestui buton i se permite utilizatorului să selecteze în spaţiul desenului cu mausul. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Offset Se dă clic pe butonul Offset din bara de instrumente Modify Se tastează OFFSET în linia de comandă. More/Less – Activează în caseta de dialog opţiuni suplimentare. Base Point – va fi stabilit un nou punct de referinţă pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. Distanţa între punctul de referinţă şi centrul dispunerii va fi aceeaşi pentru toate obiectele din dispunere. o o o Rotate Items as Copied – obiectele din dispunere vor fi rotite. Preview – Caseta de dialog Array va fi închisă temporar pentru a permite vizualizarea dispunerii în spaţiul de desenare. Etape: o o o Se introduce distanţa de offset Se selectează obiectul sursă pentru offset Se specifică partea pe care urmează să fie creat noul obiect în raport cu obiectul sursă sau se alege o opţiune:     Exit – anulează execuţia comenzii Multiple – permite repetarea operaţiei de offset în cadrul aceleiaşi comenzi cu distanţa de offset curentă. obiectele ce vor face parte din dispunere. polilinie. Comanda Offset Această comandă este utilizată pentru crearea unui obiect al cărui contur este paralel cu conturul obiectului selectat. elipsă –centrul Poligon. Se poate apăsa unul din cele două butoane: o o Accept – dispunerea va fi construită cu setările curente Modify – este afişată caseta de dialog Array. Acţiune: Vor fi afişate setările curente ale parametrilor comenzii. după care se solicită utilizatorului să introducă distanţa de offset. Undo – anulează operaţia de offset anterioară Through – va fi creat un obiect ce trece prin punctul specificat de utilizator 44 . după cum se arată în spaţiul de previzualizare.       o o    Arc. text – punctul de inserţie Linii de construcţie – mijlocul liniei Regiune – grip Punctele de referinţă stabilite automat de aplicaţie pentru obiectele desenate sunt următoarele: Set to Object's Default – Va fi utilizat punctul de referinţă stabilit de aplicaţie pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. şi se pot face modificările necesare. splină – punctul de start Bloc. rază.Se pot utiliza butoanele Pick Angle to Fill şi Pick Angle Between Items pentru a stabili direct în spaţiul desenului. cu mausul valoarea celor două unghiuri.

Acţiune: Pentru cazurile în care printre obiectele selectate pentru oglindire există şi text. Shift-Select to Extend – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Comanda Trim Accesarea comenzii:             Meniul Modify Trim Se dă clic pe butonul Trim din bara de instrumente Modify Se tastează TRIM în linia de comandă. în raport cu o axă de simetrie. Utilizatorul selectează contururile tăietoare. acesta va fi oglindit sau nu. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. va fi oglindit indiferent de valoarea variabilei MIRRTEXT. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de scurtare în 3D. Această operaţie se execută cu comanda Mirror.o o   Se selectează obiectul sursă pentru offset Se indică punctul prin care va trece obiectul nou creat sau se poate selecta una din opţiunile Exit. Modificarea formei şi dimensiunii obiectelor Comenzile Trim şi Extends se utilizează pentru scurtarea respectiv prelungirea obiectelor până la limita altor obiecte. Se va selecta obiectul sursă. Layer – Se stabileşte dacă obiectul nou creat va fi inclus în layerul curent sau în layerul obiectului sursă. Prin operaţia de oglindire. O tehnică eficientă de desenare constă în utilizarea comenzii offset. în funcţie de valoarea variabilei de sistem MIRRTEXT:   Pentru MIRRTEXT = 0 textul nu va fi oglindit Pentru MIRRTEXT = 1 textul va fi oglindit În cazul în care textul este inclus într-un bloc. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. se creează un obiect care reprezintă imaginea simetrică a obiectului sursă. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). Object to Trim – vor fi selectate obiectele ce urmează a fi scurtate. după care apasă tasta ENTER. în locul unei operaţii de scurtare. Se introduc pe rând două puncte ce definesc linia de oglindire. Multiple sau Undo. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Mirror Se dă clic pe butonul Mirror din bara de instrumente Modify Se tastează MIRROR sau MI în linia de comandă. 45 Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi scurtate sau poate alege dintr-un set de opţiuni: . Utilizatorul va decide dacă păstrează obiectul sursă sau îl şterge. va avea loc lungirea obiectelor selectate. Erase – Obiectul sursă va fi şters după realizarea operaţiei de offset. urmată de trim sau extend. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Trim. După selectarea obiectelor se apasă ENTER.

până se apasă tasta ENTER. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Trim. Obiectele cu contururi închise nu vor fi afectate de această comandă. o o o o o o Delta Length – lungimea obiectului va fi modificată cu valoarea introdusă. Delta – se va modifica lungimea obiectului cu o valoare introdusă de utilizator. Angle – va fi modificat unghiul inclus a arcului selectat cu valoarea introdusă de utilizator. Shift-Select to Trim – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. arce sau polilinii deschise) li se poate modifica lungimea. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. Comanda Extend Accesarea comenzii:              Meniul Modify Extend Se dă clic pe butonul Extend din bara de instrumente Modify Se tastează EXTEND în linia de comandă. Vor fi afişate mai întâi setările curente. va avea loc scurtarea obiectelor selectate. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de extensie în 3D. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. Total Length – modificarea obiectului selectat se va face până la o valoare reprezentând lungimea totală a obiectului modificat. Modificarea se poate repeta succesiv. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Extend. Acţiune: Se va selecta obiectul ce urmează fi modificat sau se alege dintr-un set de opţiuni: 46 . în locul unei operaţii de extindere. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Extend. obiectelor având contururi deschise (linii. Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi extinse sau poate alege dintr-un set de opţiuni: Comanda Lenghten Cu ajutorul comenzii Lenghten. Utilizatorul selectează contururile limită pentru extensie. Accesarea comenzii:     Meniul Modify Lenghten Se tastează LENGHTEN în linia de comandă. iar valorile negative îl scurtează. Object to Extend – se vor selecta obiectele ce urmează a fi extinse. Lungimea obiectului selectat va fi modificată prin tragerea unui capăt cu butonul stâng al mausului apăsat. Modificarea se va face la capătul cel mai apropiat de punctul de selecţie. Angle – se introduce unghiul inclus al arcului modificat Dynamic – este activat modul de modificare dinamic. după care apasă tasta ENTER. Valorile pozitive extind obiectul selectat. Object Selection – va fi afişată lungimea obiectului selectat şi în situaţii specifice si unghiul inclus. Percent – lungimea obiectului selectat va fi modificată cu o valoare procentuală din lungimea sa totală. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D).

Se specifică noua lungime. sau se introduc două puncte pentru definirea acestei lungimi. Y sau pe ambele. Se va indica punctul de bază pentru scalare. Obiectele incluse parţial în fereastra de selecţie vor fi deformate. obiectul va fi mărit. Displacement – se introduc coordonatele vectorului deplasării. Acţiune: o o Rotunjirea. întreruperea sau îmbinarea obiectelor Comanda Fillet Prin intermediul comenzii Fillet două obiecte pot fi conectate printr-un arc de cerc care este tangent la cele două obiecte şi are raza specificată de utilizator. Comanda Scale Cu comanda Scale un obiect poate fi modificat cu păstrarea proporţionalităţii pe axa X. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Scale Se dă clic pe butonul Scale din bara de instrumente Modify Se tastează SCALE în linia de comandă. sau poate alege dintr-un set de opţiuni: 47 .   Se specifică lungimea de plecare pentru operaţia de scalare. Acţiune: Sunt afişate setările curente ale comenzii. Dacă factorul de scalare este supraunitar.Comanda Stretch Cu ajutorul comenzii Stretch se pot modifica distanţele între capetele obiectelor incluse parţial sau complet într-o fereastră de selecţie. Reference – Obiectele selectate vor fi scalate pe baza unei lungimi de referinţă. şi a specificării unei noi lungimi. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Stretch Se dă clic pe butonul Stretch din bara de instrumente Modify Se tastează STRETCH în linia de comandă. Acţiune: Cu ajutorul comenzii Stretch vor fi deplasate doar colţurile din interiorul selecţiei. Se va specifica factorul de scalare sau se va alege o opţiune: o Scale Factor – Dimensiunile obiectului selectat vor fi multiplicate cu valoarea introdusă. apoi al doilea punct al deplasării. Se va trasa fereastra de selecţie de la dreapta spre stânga apoi se specifica punctul de bază sau deplasarea:   Base Point – Se introduce mai întâi punctul de bază. Se solicită selectarea obiectelor ce vor fi scalate. iar pentru un factor subunitar obiectul va fi redus. după care utilizatorul poate selecta obiectele ce vor fi modificate. Copy – va fi realizată o copie a obiectului selectat pentru scalare. iar cele incluse complet vor fi deplasate. Cele aflate în afara acesteia îşi vor păstra poziţiile. teşirea. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Fillet Se dă clic pe butonul Fillet din bara de instrumente Modify Se tastează FILLET în linia de comandă.

Comanda Break Cu ajutorul comenzii Break obiectele desenate pot fi întrerupte cu sau fără spaţiu între capete. Dacă se doreşte eliminarea unui capăt al obiectului selectat (dacă are contur deschis) al doilea punct de întrerupere va fi pe capăt. comanda Fillet va înlocui arcul cu un arc de racordare având raza curentă de rotunjire.0 în linia de comandă. First Point – se introduce o altă locaţie pentru primul punct.       Multiple – permite repetarea operaţiei de rotunjire pe un nou set de obiecte ce va fi selectat de utilizator. fără a relansa comanda. Se dă clic pe butonul Break at point din bara de instrumente Modify  Comanda Join Accesarea comenzii:    Meniul Modify Join Se dă clic pe butonul Join din bara de instrumente Modify Se tastează JOIN în linia de comandă. Edge şi Chain sunt opţiuni specifice modului de lucru 3D. Rotunjirile anterioare nu sunt afectate. Această rază va deveni curentă pentru toate rotunjirile ce se execută începând din momentul setării. Dacă se doreşte întreruperea unui obiect într-un singur punct:  la promptul pentru introducerea celui de-al doilea punct se va tasta @ sau @0. Trim – controlează modul în care sunt tratate capetele obiectelor de comanda Fillet: o o Trim – obiectele vor fi scurtate sau prelungite astfel încât capetele lor să coincidă cu capetele arcului de rotunjire. La aplicarea comenzii pe seturi de obiecte compuse dintr-un arc şi o linie. Acţiune: În funcţie de obiectul sursă selectat. raza curentă de rotunjire este înlocuită cu valoarea 0. va apărea unul din următoarele prompturi: 48 . aplicaţia va considera punctul în care a fost selectat obiectul ca prim punct al întreruperii. există mai multe posibilităţi de rotunjire. Dacă se ţine apăsată tasta SHIFT în timp ce sunt selectate obiectele. First object – se va selecta primul obiect ce va fi supus operaţiei de rotunjire. apoi al doilea obiect. va fi considerat ca punct de întrerupere punctul de pe obiect cel mai apropiat de punctul selectat. Dacă al doilea punct nu se află pe obiectul selectat. Polyline – vor fi rotunjite toate colţurile poliliniei în care se întâlnesc linii drepte. La următorul prompt va fi specificat al doilea punct al întreruperii. Porţiunea de obiect dintre cele două puncte va fi eliminată. Dacă un arc se află între două linii drepte care converg pe măsură ce se apropie de arc. Dacă obiectul ce urmează a fi modificat a fost selectat cu ajutorul mausului. Undo – anulează ultima operaţie. două arce sau două cercuri. apoi se va apăsa tasta ENTER. No trim – obiectele ce se rotunjesc nu vor fi modificate. Radius – se stabileşte raza de rotunjire. În acest caz punctul de pe obiect care s-a indicat în momentul în care s-a făcut selecţia decide modul de rotunjire. Acţiune: Promptul afişat depinde de modul în care este făcută selecţia. sau se poate introduce o altă locaţie pentru primul punct:   Second Break Point – se specifică al doilea punct de întrerupere. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Break Se dă clic pe butonul Break din bara de instrumente Modify Se tastează BREAK în linia de comandă.

Cele două obiecte trebuie să fie coincidente în capătul în care se vor îmbina. polilinii sau arce. începând cu obiectul sursă. Polilinie – pot fi selectate linii. Arc eliptic – se va selecta tot un arc care să se afle pe aceeaşi elipsă cu arcul sursă. 49 . Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Capetele liniilor pot fi distanţate între ele. Arc – se va selecta tot un arc care să se afle pe acelaşi cerc cu arcul sursă. Obiectele nu pot fi distanţate între ele şi trebuie să se afle în acelaşi plan. Arcele circulare şi eliptice vor fi îmbinate în sens antiorar. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente.     Linie – se va selecta tot o linie. obligatoriu coliniară cu prima. Splină – se va selecta tot o splină.

tip de linie. Retain – După crearea blocului. 50 Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. toate referinţele vor fi actualizate automat. Accesarea comenzii:      Meniul Draw  Block  Make Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. Se pot realiza biblioteci de simboluri standardizate  reducerea dimensiunilor fişierului. Unui bloc creat i se pot ataşa diferite informaţii. etc. Numele blocului şi definiţia sunt salvate în desenul curent. culoare. Ea poate fi modificată de utilizator prin înscrierea valorilor în casetele pentru coordonate. şi felul în care vor fi tratate după crearea blocului. cu următorul conţinut:  o o o o o .). creat din unul sau mai multe obiecte ce pot avea proprietăţi diferite (layer.0. Copierea unor obiecte creează noi obiecte care trebuie memorate în fişier  realizarea unui bloc din mai multe obiecte creează un singur obiect. Când se introduce un bloc într-un desen. Delete – obiectele incluse vor fi şterse din desen după crearea acestuia. Acest tabel conţine definiţiile tuturor blocurilor din desen. programul actualizează toate simbolurile bazate pe acel bloc  capacitatea de a ataşa informaţii. de fapt se introduce referinţa la blocul respectiv. După terminarea operaţiei de selectare se va apăsa tasta ENTER. ci va fi stabilită o legătură între referinţa la bloc şi definiţia blocului. Objects Selected – afişează numărul de obiecte selectate. Orice desen conţine o zonă de date nevizibilă pentru utilizator. Avantajele utilizării blocurilor posibilitatea de a folosi blocurile în comun. sau prin indicarea locaţiei în spaţiul de desenare (dacă se apasă butonul Pick Insertion Base Point).0. Înserarea acestui nou obiect nu conduce decât la memorarea punctelor de inserare a acestui bloc şi a numelui blocului  modificare uşoară a blocului. Poziţia pe care o introduce aplicaţia din oficiu este 0. Quick Select – va fi afişată caseta de dialog Quick Select. Objects – Sunt specificate obiectele ce vor face parte din bloc. dacă se modifică definiţia unui bloc. în care se poate defini un set de selecţie. În acest mod. Name – În această casetă text se introduce numele blocului. o copie a blocurilor putând fi stocată pe disc pentru a putea fi utilizată la alte desene. care pot fi extrase şi utilizate în alte programe. Aceste informaţii se numesc atribute. numită tabel de definire a blocurilor. obiectele incluse în acesta rămân ca entităţi distincte în desen. Convert to Block – obiectele incluse vor fi convertite într-un exemplar al blocului după crearea acestuia.Lecţia 6 Modificarea obiectelor desenate (continuare) Crearea şi utilizarea blocurilor Un bloc este un obiect complex. Dacă un bloc este actualizat şi/sau modificat într-un desen. cu alte cuvinte toată informaţia asociată fiecărui bloc în parte. Informaţia nu este copiată pur şi simplu din tabelul de definire a blocurilor în spaţiul de desenare. Base Point – Se va indica punctul de inserţie al blocului. o Select Objects – Caseta de dialog Block Definition va fi închisă temporar pentru a permite utilizatorului să selecteze obiectele ce vor face parte din bloc.  Crearea blocurilor Se pot crea blocuri cu ajutorul comenzii Make Block.

Se pot crea mai multe blocuri în acelaşi desen care să fie utilizate ulterior în alte desene. Mod de accesare:     Meniul Insert  Block Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Draw. cu ajutorul mausului. iar culoarea. tipul şi grosimea de linie la valoarea BYBLOCK. Z – se introduc valorile coordonatelor punctului de inserţie Scale – se specifică scara pentru blocul inserat. o Specify On-Screen – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen cu ajutorul mausului. iar culoarea. Se pot crea desene cu un singur bloc definit în ele. dacă li s-au stabilit culoarea. tipul şi grosimea de linie nu trebuie stabilite la una din valorile BYLAYER sau BYBLOCK. Indiferent de layerul în care au fost create obiectele. Pentru ca obiectele componente ale blocului să-şi păstreze la inserarea referinţei proprietăţile originale. Aceste desene se pot grupa tematic în foldere şi pot fi incluse în alte desene sub formă de blocuri sau ca referinţe externe. Se tastează INSERT în linia de comandă. ori de câte ori este nevoie. Path – conţine adresa blocului Preview – conţine o imagine a blocului ce va fi inserat. Sunt posibile trei moduri de comportament ale obiectelor componente ale unui bloc:  Pentru ca obiectele componente ale unui bloc să preia la inserare proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. Settings – conţine setările pentru bloc: o o o o o o Block Unit – unitatea de măsură considerată la inserarea unei referinţe a blocului în desen. şi este necesar ca această modificare să fie reflectată într-un desen ce conţine o referinţă a blocului respectiv. 51  . Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert. ele vor îngloba mai întâi proprietăţile specifice. Se pot utiliza paletele de instrumente pentru organizarea blocurilor uzuale. cu următoarele rubrici:  Insertion Point – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen. o Specify On-Screen – se specifică scara la care va fi inserată referinţa blocului. Acest desen se salvează şi reprezintă o bibliotecă de blocuri. se lansează comanda Insert Block. Name – se specifică numele blocului sau a unui fişier ce va fi inserat o o o Browse – deschide caseta de dialog pentru selectarea unui fişier din computer. pentru blocul inserat. Y. Odată create. Description – Se introduce o descriere a blocului (opţional) Hiperlink – permite asocierea unui hiperlink la definiţia blocului. apoi proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. blocurile pot fi inserate în palete de instrumente.   Se pot crea blocuri complexe care să conţină la rândul lor alte blocuri. Open in Block Editor – Se va deschide fereastra Block Editor la apăsarea tastei OK. trebuie să fie desenate în layerul 0. de unde vor putea fi introduse ulterior în orice desen. Inserarea blocurilor Pentru a insera un bloc creat în desenul curent. Allow Exploding – specifică dacă se permite explodarea referinţei la bloc. Dacă este posibil ca desenul în care a fost creat blocul să se modifice. ele trebuie să fie create în alt layer decât 0. Pictograma de forma unui fulger din colţul din dreapta jos indică faptul că este vorba de un bloc dinamic. Scale Uniformly – specifică dacă se permite sau nu scalarea neuniformă a referinţei la bloc. este mai convenabil ca desenul ce conţine blocul să fie introdus ca referinţă externă. o X. tipul şi grosimea de linie trebuie stabilite la valoarea BYLAYER.

52 . Mode – setează opţiuni aplicabile pentru valoarea atributului la inserarea referinţei în desen: o o o o  Invisible – valoarea atributului nu va fi afişată sau printată. se creează mai întâi definiţia atributului. Align Below Previous Attribute Definition – numele atributului va fi plasat exact sub atributul definit anterior. etc) în locul valorii. Rotation – se specifică unghiul de rotaţie pentru blocul inserat fată de UCS-ul curent. formatarea textului. calculat pe baza unităţii de măsură a blocului şi a unităţii de măsură din desen. promptul va apărea. X. Specify On-Screen – permite indicarea cu mausul în desen a punctului de inserţie. promptul care se afişează la inserarea blocului. Value – se introduce valoarea iniţială a atributului. Pentru a crea un atribut. o o  Explode – Blocul este explodat şi sunt inserate elementele individuale ale blocului. locaţia şi eventualele moduri opţionale (invizibil. Z – se introduc valorile scărilor pe fiecare axă în parte. Dacă nu se indică un prompt. rămân în acel layer. Factor – afişează factorul de scalare a unităţii de măsură. Dacă se setează modul Constant. Lock Position in Block – se blochează poziţia atributului în bloc. Obiectele având culoarea BYBLOCK rămân albe. înălţimea şi unghiul de rotaţie al textului atributului. oră. ce stabileşte caracteristicile acestuia: numele atributului (tag). Obiectele desenate cu tipul de linie BYBLOCK vor fi reprezentate după explodare cu tipul de linie CONTINUOUS (linie continuă). Unit – afişează unitatea de măsură cu care a fost definit blocul inserat. stilul de text. constant. Z – se specifică coordonatele punctului de inserţie al atributului. Uniform Scale – se specifică o scară unică pe toate direcţiile. Obiectele componente ale unui bloc desenat în layerul 0. o o o o  Insertion Point – se specifică locaţia atributului. Y. Constant – valoarea atributului este constantă Verify – se solicită verificarea atributului la inserarea blocului Preset – atributul va fi setat la valoarea sa prestabilită. Specify On-Screen – se specifică unghiul de rotaţie cu ajutorul mausului pentru blocul inserat. Y. sau a unei părţi din aceasta. Butonul Insert Field – va fi afişată caseta de dialog Field care permite introducerea unui câmp (dată. va fi utilizat numele atributului ca prompt. se poate specifica doar un factor de scalare uniform. valoarea. autor. cu următoarele rubrici: Attribute – se introduc datele specifice atributului.o o  X. Pentru a crea definiţia unui atribut se accesează comanda Define Attributes. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Attribute Definition. Blocuri cu atribute Blocurilor li se poate ataşa informaţie care să poată fi folosită ulterior pentru a crea liste de materiale sau alte tipuri de rapoarte. Angle – se introduce valoarea unghiului de rotaţie pentru blocul inserat. Aceste informaţii sunt ataşate sub formă de atribute. o o    Text Options – se stabilesc alinierea. Tag – numele atributului (se ortografiază cu majuscule. de verificat sau prestabilit). fără spaţii) Prompt – se introduce promptul ce va fi afişat la inserarea unui bloc ce conţine această definiţie de atribut. Dacă nu există atribute definite anterior. opţiunea nu este valabilă. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Block Define Attributes Se tastează ATTDEF în linia de comandă. pagină. o o  Block Unit – afişează informaţii despre unităţile de măsură. Dacă este selectată opţiunea Explode.

Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object Attribute  Block Attribute Manager. După ce se vor opera toate modificările necesare. În acest mod se pot crea liste de materiale direct din datele conţinute în desen. este utilă crearea unei liste cu numele atributelor. Modificarea blocurilor Orice bloc poate fi modificat după crearea sa. Acţiune: Se deschide caseta de dialog Attribute Extraction ce conţine instrucţiuni pentru extragerea informaţiei din atributele blocurilor incluse în desenul curent sau în alte desene. Se dă clic pe butonul Yes. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  Attribute Extraction. Pentru a modifica un bloc în desenul curent se lansează comanda în unul din următoarele moduri: Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Block Description Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă.Pentru a edita definiţia unui atribut înainte de a fi asociată unui bloc. În lista cu numele blocurilor înregistrate în desen se va selecta numele blocului ce urmează a fi editat. Va apărea o avertizare că blocul este creat deja şi se cere confirmarea redefinirii acestuia. Odată atributele definite şi desenul salvat. şi salvării acesteia într-un tabel sau într-un fişier extern. Pentru a utiliza mai multe atribute odată. Se dă clic pe butonul Block Attribute Manager Se tastează BATTMAN în linia de comandă. După crearea definiţiei atributului. 53 . având blocul selectat.  Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Modify II. sau se va selecta atributul respectiv. Va fi afişată caseta de dialog Edit Attribute în care urmeză a se face modificările atributelor. Informaţia extrasă poate fi inserată într-un tabel din desenul curent sau poate fi salvată într-un fişier extern. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. DXF. Se creează mai întâi un fişier şablon în format text pentru a defini structura fişierului ce va conţine informaţia extrasă din atribute. SDF (datele delimitate prin spaţii). se accesează comanda Modify  Object  Text. Va apărea caseta de dialog Edit Attribute Definition în care se pot edita numele. promptul şi valoarea iniţială a atributului. Se pot crea atribute fără a fi necesară ataşarea lor la vreun bloc. În lista atributelor se dă dublu clic pe atributul ce trebuie editat.  Se tastează EATTEXT în linia de comandă. apare promptul pentru introducerea valorii atributelor. Pentru a extrage atributele blocurilor într-un tabel sau fişier. Dacă se intenţionează extragerea informaţiei din atribute pentru a fi inclusă într-o listă de materiale. atributul va fi selectat ca orice alt obiect. acestea se definesc separat şi se includ în acelaşi bloc. Atributele unui bloc se pot modifica în caseta de dialog Block Attribute Manager. va fi afişat promptul atributului. Dacă se utilizează blocuri cu atribute ataşate. după care se va apăsa tasta Edit. se poate extrage informaţia din atribute utilizând unul din următoarele formate de fişier: CDF (datele delimitate prin virgule). După crearea fişierului şablon. Utilizatorul poate introduce în linia de comandă valoarea dorită pentru atributul respectiv. se lansează comanda Attribute Extraction. când se defineşte blocul în care acesta va fi introdus. Se selectează apoi atributul ce urmează a se modifica. la inserarea acestuia în alt desen. se va da clic pe butonul OK. din bara de instrumente Modify II Acţiune: În caseta de dialog Block Attribute Manager se va selecta numele blocului cu atribute ce urmează a fi editate. atunci desenele ce conţin aceste blocuri pot fi interogate în vederea extragerii informaţiei conţinute de atribute. Această valoare se poate modifica în paleta Proprietăţi. La inserarea unei referinţe a blocului respectiv.

 Pentru obiectele de tip linie. punctul de începere a măsurării se află în punctul de start al poliliniei. este necesară activarea acestui mod. corespunzător punctului de inserţie. atunci când acestea sunt selectate. cu ajutorul acestuia nu se poate face o operaţie de Stretch. Obiectele selectate pentru operaţia de disociere pot fi:  polilinii fără grosime – în cazul poliliniilor cu grosime. fie cu blocuri. Selectarea operaţiei se face prin apăsarea repetată a tastelor ENTER sau SPACEBAR. din meniul Tools şi în caseta de dialog deschisă. rămânând doar definiţiile atributelor. Comanda Measure Această comandă se utilizează pentru marcarea unor intervale având lungimi egale cu o valoare introdusă de utilizator. Selecţia se face cu menţinerea tastei SHIFT apăsate. la selectarea blocurilor vor fi afişate şi gripurile obiectelor componente. elipse. Acţiune: Funcţia nu are parametri. se activează opţiunea Enable Grips Within Blocks (Activarea gripurilor în blocuri). arc şi polilinie deschisă. pentru operaţiile ce implică distanţe. în timp ce obiectul sursă va rămâne la forma şi poziţia iniţială în spaţiul de desenare. Dacă în cursul operaţiilor Stretch. arce sau spline. Scale sau Mirror. Se va selecta comanda Options.Disocierea obiectelor componente (Explodarea) Prin operaţia de explodare un obiect complex poate fi descompus în elementele sale componente. acestea se măsoară din centrul cercului sau al elipsei.  linii de indicaţie  text pe mai multe linii. Se dă clic pe butonul Explode din bara de instrumente Modify. Se tastează EXPLODE în linia de comandă. după care se va selecta operaţia la care va fi supus obiectul. Dacă se activează gripul din centrul unui cerc. în urma operaţiei de explodare. nu din grip. valorile acestora se pierd. Utilizarea gripurilor pentru a edita obiectele Gripurile sunt mici pătrate reprezentate în punctele strategice pe obiecte. În schimb obiectul va fi mutat la deplasarea gripului. De regulă. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Explode. În cazul gripurilor ce marchează quadranturile cercurilor şi elipselor.  Referinţe la blocuri – dacă acestea au atribute editabile. numit grip de bază. Specificarea de intervale pe obiecte Uneori este necesară crearea unor puncte sau inserarea unor simboluri (blocuri) la anumite intervale pe un obiect. arc sau al unei linii. Atunci când sunt selectate mai multe gripuri. Marcarea se va face fie cu puncte. Pentru a utiliza acest mod de lucru. Move sau Rotate se menţine tasta CTRL apăsată. punctul de începere a măsurării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. se va selecta un grip. 54 . Se pot selecta mai multe gripuri simultan ca gripuri de bază. Sunt posibile operaţiile Stretch. Dacă în caseta de dialog Options. Va rezulta de fiecare dată un obiect modificat. Rotate. Pentru realizarea acestei operaţii în AutoCAD există comenzile Measure şi Divide.  arce şi cercuri. liniile şi arcele componente vor fi plasate pe axa de simetrie a elementelor cu grosime. atunci când intră în componenţa unor blocuri scalate neuniform  multilinii – vor fi disociate în linii şi arce  regiuni – vor fi disociate în linii. forma obiectului nu se modifică în spaţiul dintre acestea. la pagina Selection. Pentru a putea edita un obiect în modul grip. Gripurile permit editarea obiectelor direct şi rapid. la selecţia unui bloc va fi afişat un singur grip. va putea fi realizată o copiere multiplă simultan cu operaţia respectivă. O referinţă la un bloc poate fi explodată doar dacă la definirea blocului respectiv s-a marcat opţiunea Allow exploding. sau prin selectarea din meniul contextual (clic dreapta cu gripurile activate). Move.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. la pagina Selection se activează opţiunea Enable Grips.

utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. Prompturile următoare depind de selecţia făcută. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă lungimea segmentului de partiţionare a obiectului. fie cu blocuri. Dacă se alege opţiunea Block. Acţiune: Dacă nu a fost selectată în prealabil o polilinie. promptul anterior nu mai apare. va fi eliminat segmentul de închidere al poliliniei închise. punctul de începere a divizării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie.  Close – Dacă polilinia selectată este deschisă. Dacă obiectul selectat este o linie sau un arc aplicaţia avertizează că acesta nu este o polilinie şi oferă posibilitatea transformării acestuia în polilinie. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. arc şi polilinie deschisă.  Pentru obiectele de tip linie. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între intervale. Se tastează MEASURE în linia de comandă. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă numărul de intervale în care se împarte obiectul. Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a măsurării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. cu excepţia cazului în care a fost 55 . este disponibilă opţiunea Open. Dacă variabila de sistem PEDITACCEPT are valoarea 1. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. iar obiectele selectate sunt convertite automat într-o polilinie. punctul de începere a divizării se află în punctul de start al poliliniei. Această operaţie este utilă la unirea liniilor şi arcelor în polilinii. Se dă clic pe butonul Edit Polilyne din bara de instrumente Modify II. Marcarea se va face fie cu puncte. pentru a le face uşor vizibile. În urma selectării acestei opţiuni. Dacă a fost selectată o polilinie. Editarea unor obiecte complexe Modificarea poliliniilor Editarea poliliniilor se poate realiza cu comanda Polyline Edit. în promptul de comandă se solicită selectarea unei polilinii. Se tastează PEDIT în linia de comandă. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Point  Measure. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri.  Join – are ca efect adăugarea de arce sau linii la un capăt al poliliniei. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. Obiectele care se unesc cu o polilinie trebuie să aibă un capăt coincident cu capătul acesteia. se poate selecta una din următoarele opţiuni:  Open – Dacă polilinia selectată este închisă. Dacă se alege opţiunea Block. în locul opţiunii Open apare opţiunea Close şi va avea ca efect închiderea poliliniei. Comanda Divide Atunci când se doreşte divizarea unui obiect în segmente egale se utilizează comanda Divide. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între segmentele măsurate. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Polilyne. Accesarea comenzii:  Meniul Draw  Point  Divide  Se tastează measure în linia de comandă.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. sau se poate introduce parametrul Multiple. La alegerea acestui parametru se permite o selecţie multiplă. pentru a le face uşor vizibile.  Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a divizării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent.

sau dacă se specifică doar un vârf şi acesta coincide cu un capăt al poliliniei.  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. o Extend – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor până la atingerea punctului de intersecţie. o Regen – Are ca efect regenerarea poliliniei. o Both – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor dacă este posibil. Dacă la crearea poliliniei s-a stabilit pentru acest vârf şi o direcţie. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. în caz contrar se adaugă un segment între capete. chiar dacă este o polilinie închisă.  Jointype – apare ca alternativă la opţiunea de introducere a distanţei de fuzionare şi permite stabilirea metodei de unire a obiectelor. o Straighten –Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. o Break – Are ca efect întreruperea unei polilinii. Trebuie regenerată polilinia pentru a afişa noua lăţime.Dacă se doreşte eliminarea unui arc situat între două linii ale unei polilinii şi apoi extinderea liniilor până la intersecţia lor. chiar dacă este o polilinie închisă. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul.selectată în prealabil opţiunea Multiple. chiar dacă este o polilinie închisă. În acest caz se pot uni polilinii care nu au capetele coincidente. o Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. chiar dacă este o polilinie închisă. o Insert – Are ca efect inserarea unui vârf suplimentar după vârful marcat. Se revine la modul Edit Vertex.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior.  Edit Vertex – va fi marcat primul vârf al poliliniei cu un X. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. dacă distanţa de fuzionare se stabileşte la o valoare suficient de cuprinzătoare pentru a include capetele. Opţiunea de stabilire a distanţei de fuzionare este oferită imediat după ce s-a ales opţiunea Join.  Width – se poate stabili o grosime uniformă pentru toată polilinia.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate. o Add – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin adăugarea unei linii între capetele apropiate. Width – se modifică lăţimile de început şi sfârşit pentru segmentul ce urmează după marcaj. Opţiunile disponibile sunt următoarele: o Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. Este valabil următorul set de opţiuni:  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. va fi desenată şi o săgeată în direcţia respectivă.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate şi înlocuite cu o linie dreaptă ce uneşte vârfurile marcate. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. 56 . Se revine la modul Edit Vertex. va fi marcat următorul vârf. nu se poate utiliza opţiunea Break. va rezulta o polilinie trunchiată. Dacă ambele vârfuri specificate se află la capetele poliliniei. Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. Dacă unul din vârfurile specificate se află la capătul poliliniei. Dacă va fi specificat un singur vârf după care se alege opţiunea Go şi după acest vârf urmează un arc. acesta va înlocut cu o linie ale cărei capete coincid cu ale arcului. o Move – Varful marcat va fi deplasat în punctul indicat de utilizator. chiar dacă este o polilinie închisă. Dacă se apasă tasta ENTER fără a se alege o opţiune. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. chiar dacă este o polilinie închisă. o o Tangent – va fi ataşată o direcţie de tangenţă la vârful marcat pentru a fi utilizată ulterior ajustarea curburii.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. Locaţia acestui vârf este indicată de către utilizator.

. Dacă polilinia originală conţine arce. înlocuieşte toate arcele cu linii. Accesarea comenzii:     Meniul Modify  Object  Spline. Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. Offset va genera o polilinie doar pe baza curbei spline. Odată efectuată operaţia. reţine informaţiile legate de tangenţa în vârfuri pentru utilizarea în cazul unor operaţii ulterioare de ajustare la curbe. Editarea curbelor spline Comanda Edit Spline se utilizează pentru editarea curbelor spline şi a poliliniilor ajustate ca spline. ele vor fi înlocuite cu linii atunci când se formează cadrul pentru splină. dar nu le atinge în mod obligatoriu. Se dă clic pe butonul Edit Spline din bara de instrumente Modify II. Fit Data – Se pot edita datele de ajustare pe baza următoarelor opţiuni: o o Add – Curbei spline i se vor adăuga puncte de ajustare. la fel şi în cazul curbei obţinute cu opţiunea Fit. prin vârfurile acesteia. Odată operaţia Join finalizată. nu şi la cadru. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. splina rezultantă îşi modifică lăţimea continuu. Rotate şi Scale operează asupra curbei spline cât şi a cadrului. ce trece prin capetele poliliniei. Valoarea iniţială pentru SPLFRAME este 0. nu se va putea utiliza asupra ei opţiunea Decurve. Dacă acest cadru are lăţime. după ce se aplică operaţia asupra acesteia. cadrul va fi afişat cu tipul de linie CONTINUOUS.   Decurve – elimină vârfurile suplimentare inserate de opţiunea Spline. se poate aplica din nou opţiunea Spline asupra poliliniei nou formate. Opţiunea Join a comenzii Edit Poliline transformă splina într-o succesiune de linii drepte şi elimină informaţia privind polilinia iniţială şi orice alte polilinii adăugate. de la lăţimea primului vârf până la cea a ultimului vârf. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Curba trece prin toate vârfurile poliliniei.  Ltype Gen – va fi generat tipul de linie al poliliniei în mod continuu de la un capăt la altul. Break şi Trim generează o polilinie doar pe baza curbei spline ajustate. cu excepţia cazului în care aceasta este închisă. ignorând lăţimile intermediare.  Spline – Va fi creată o curbă numită polilinie ajustată ca splină. Majoritatea operaţiilor de editare se aplică la fel pentru poliliniile ajustate ca spline ca şi pentru curbele obţinute cu operaţia Fit. Explode elimină cadrul şi generează linii care aproximează polilinia ajustată ca splină. compusă din elemente curbe permanente. cadrul pentru splină este memorat de aplicaţie. Se tastează SPLINEDIT în linia de comandă. Curba se apropie de vârfurile poliliniei. 57 Acţiune: Se solicită selectarea unei spline sau indicarea uneia din opţiunile oferite. Extend modifică forma cadrului prin adăugarea unui vârf în punctul în care linia finală a cadrului intersectează elementul geometric definit ca limită. Pentru afişarea cadrului trebuie ca variabila de sistem SPLFRAME să aibă valoarea 1. Când se foloseşte opţiunea Spline. astfel încât să se poată fi apelat la aplicarea ulterioară a opţiunii Decurve. Dacă o polilinie ajustată ca splină va fost editată cu una din comenzile Break sau Trim. Stretch reajustează splina la cadrul întins.  Fit – Polilinia va fi transformată într-o curbă compusă din arce având capetele în vârfurile poliliniei.o Exit – Se iese din modul Edit Vertex. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Copy. Erase. chiar dacă acesta nu este vizibil. Object Snap permite aderarea doar la curba splină.        Comenzile Move. şi utilizează orice direcţie tangentă specificată anterior.  Undo – reface pe rând operaţiile până la în etapa lansării comenzii Edit Poliline. Mirror.

Tangents – Se permite editarea tangentelor la capetele splinei. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. este afişat promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. Dacă se introduce o valoare mai mare decât cea curentă. o o o  Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. aceasta fiind reajustată în funcţie de punctele de control rămase. După purjarea datelor de ajustare ale curbei. Ordinul maxim de elevare este 26. Tolerance – splina va fi reajustată la punctele de control existente. manual.o o o Delete – Vor fi eliminate puncte de ajustare de pe traseul curbei. Exit – se revine la promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. Refine – permite ajustarea în detaliu a curbei spline. Move Vertex – Punctele de control ale splinei pot fi repoziţionate cu ajutorul acestei opţiuni. cu o nouă valoare a toleranţei. Reverse – Se schimbă direcţia splinei. Utilizatorului i se va cere să introducă un nou ordin de elevare. Purge – Datele privind ajustarea curbei sunt eliminate din baza de date a desenului. Opţiuni suplimentare: o o Add Control Point – se adaugă manual puncte de control. Elevate Order – se majorează numărul de puncte de control ale splinei în mod uniform pe parcursul acesteia. numărul de puncte de control va creşte. Move – Punctele de control pot fi mutate în noi locaţii. 58 . Această opţiune are implicaţie asupra aplicaţiilor externe ce prelucrează splinele create în AutoCAD.     Weight – cu ajutorul acestei opţiuni se poate regla apropierea splinei de fiecare punct de control în parte.

trebuie aliniate la un punct de pe conturul haşurii. Scale – acest parametru extinde sau comprimă modelul de haşură. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Hatch and Gradient cu paginile Hatch şi Gradient. În rubrica Type and Patern se stabilesc tipul şi modelul haşurii:  Type – se stabileşte tipul de model: o o o      Predefinit – modelele predefinite se găsesc în fişierele acad. Editat – un model editat este un model definit într-un fişier cu extensia pat altul decât cele două specificate mai sus. În rubrica Angle and Scale se specifică un unghi şi o scară pentru modelul de haşură selectat. Definit de utilizator – aceste modele sunt definite pe baza tipului de linie curent din desen. 59 . ce sunt actualizate odată cu modificarea conturului zonei de haşurat. se poate seta variabila de sistem HPGAPTOL la o valoare mai mare decât lungimea deschiderii din contur. Spacing – Se defineşte distanţa dintre linii într-un model definit de utilizator. Astfel haşurile vor fi reprezentate la o scară adecvată faţă de restul elementelor din viewport. Relative to Paper Space – Modelul haşurii va fi scalat la unităţile din Paper Space. Dacă se dă clic în fereastră va fi afişată paleta cu modele de haşuri. Opţiunea este valabilă doar pentru tipurile predefinit şi editat. Un contur pentru haşurare poate fi creat pe baza oricărei combinaţii de obiecte ce formează o suprafaţă închisă.Lecţia 7 Haşuri Pentru realizarea operaţiilor de haşurare în AutoCAD se pot utiliza modele de haşuri predefinite. Accesarea comenzii Hatch:    Meniul Draw  Hatch. Se dă clic pe butonul Hatch din bara de instrumente Draw. ISO Pen Width – scalează un model ISO predefinit pe baza lăţimii de peniţă selectate.pat şi acadiso. Double – pentru modelele definite de utilizator va fi desenat un al doilea set de linii orientat la 90° faţă de setul de linii original. în care se pot vedea toate imaginile haşurilor predefinite. Obiectele pot fi haşurate doar dacă sunt incluse complet într-un plan paralel cu UCS-ul curent. De regulă originile tuturor haşurilor coincid cu originea UCS-ului curent. Se tastează HATCH în linia de comandă. În mod curent comanda HATCH creează haşuri asociative. Butonul […] – afişează paleta cu modele de haşuri. generând o grilă. Angle – specifică unghiul modelului haşurii relativ la axa X a UCS-ului curent. Butonul […] – afişează afişată paleta cu modele de haşuri în care se pot vedea ansamblul tuturor modelelor editate. Primele şase cele mai utilizate modele se află în fruntea listei. Custom Pattern – afişează modelele de haşuri editate. Dacă se doreşte haşurarea unei zone care nu este complet închisă. Pentru realizarea operaţiei de haşurare se utilizează comanda HATCH. cum ar fi cele care simulează cărămizile.pat. se pot crea modele personalizate.       În rubrica Hatch Origin se stabilesc parametrii ce controlează locaţia de pornire a generării haşurii. se poate colora conturul ce include zona de haşurat cu o culoare sau o combinaţie de culori. Anumite modele de haşuri. Această opţiune este disponibilă doar în Paper Space. Pattern – conţine lista modelelor predefinite disponibile. Swatch – afişează o imagine a modelului selectat. Se poate crea o haşură prin selectarea obiectului ce se va haşura sau prin definirea unui contur şi specificarea unui punct în interiorul acestuia.

Modificarea textelor pe o singură linie se poate face în mai multe moduri:   Se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul de text. În linia de text se pot introduce caractere speciale Unicode. Utilizatorului i se va solicita să deseneze un contur închis format exclusiv din linii drepte. Codul %%o va comuta sublinierea textului cu o linie superioară. 0. 60 . fie alegând un punct semnificativ relativ la conturul haşurii. Toate elementele aflate în interiorul conturului devin invizibile. Codul %%u va comuta sublinierea textului cu o linie inferioară. texte organizate pe mai multe linii. Textele se pot introduce sub formă de note pe o singură linie. Style – permite selectarea stilului de text. Ex: \U+00B0 pentru simbolul (°). Codul %%d corespunde simbolului (°). După introducerea punctului de inserţie se solicită introducerea pe rând a înălţimii textului şi a unghiului de rotaţie. \U+00B1 pentru simbolul (±). Se tastează TEXT în linia de comandă. Sublinierea superioară şi inferioară pot fi active concomitent. Note şi etichete Pentru introducerea textelor în desene există mai multe metode ce pot fi utilizate în funcţie de specificul situaţiei. Se pot copia proprietăţile de la o haşură la alta. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Text  Single Line Text. care este de regulă în punctul 0. Dacă se apasă tasta ENTER fără a modifica parametrii de mai sus. Zonele cu umplere completă se pot crea selectând modelul de haşură predefinit SOLID. fie cu ajutorul mausului în desen. După introducerea primei linii de text. se afişează editorul de text în spaţiul de desenare şi promptul adecvat în linia de comandă pentru inserarea unei noi linii de text. Pentru a ascunde anumite zone din desen se poate utiliza comanda Wipeout din meniul Draw. vor rămâne valabile valorile iniţiale ale acestora. Punctul specificat de utilizator poate fi salvat ca origine curentă pentru haşurile ulterioare. Codul %%p corespunde simbolului (±). sau linii de indicaţie.  Use Current Origin – Se va utiliza originea curentă. Acţiune: În linia de comandă vor fi afişate valorile pentru parametrii comenzii şi se va solicita introducerea punctului de inserţie a textului sau selectarea uneia din următoarele opţiuni:   Justify – controlează alinierea textului în funcţie de poziţia cursorului. De asemenea se poate realiza formatarea textului cu ajutorul unor coduri de formatare: Ex: Codul %%nnn (unde nnn reprezintă numărul de ordine al unui caracter în fontul caracteristic stilului STANDARD) va avea ca rezultat introducerea caracterului cu numărul nnn. astfel că la modificarea conturului va fi actualizată şi haşura. În caseta de dialog Hatch and Gradient se poate seta asociativitatea haşurilor cu contururile pe care le umplu. Specified Origin – Se va specifica originea. Se selectează textul şi se editează în paleta de proprietăţi. După terminarea editării textul va apărea la dimensiunea şi poziţia setată în comandă.\U+2205 pentru simbolul ( ). textul va fi afişat în timpul editării în poziţie orizontală şi la o dimensiune comodă din punct de vedere al vizibilităţii. Dacă variabila de sistem DTEXTED are valoarea 2. Texte pe o singură linie Textele pe o singură linie se creează cu comanda Single Line Text.

Se dă clic pe butonul Multi Line Text Se tastează MTEXT în linia de comandă. Linia de indicaţie este asociată textului astfel încât la modificarea poziţiei textului aceasta îşi schimbă forma. o toleranţă sau o referinţă la un bloc iar copia va fi conectată la capătul liniei de indicaţie. se va deplasa şi capătul liniei de indicaţie. În pagina Annotation se configurează opţiunile pentru text şi se stabileşte dacă nota va fi reutilizată. Se tastează QLEADER în linia de comandă. este o linie. Copia este asociată cu linia de indicaţie. Acestea sunt disponibile doar dacă este selectat tipul de notă pe mai multe linii. o o MText – va fi creată o notă pe mai multe linii. distanţa între rânduri.  În rubrica Annotation Reuse se stabileşte dacă nota va fi reutilizată pentru liniile de indicaţie următoare. cu comanda Multiline Text. Pentru a edita un text deja creat se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul. Attachement. În pagina Leader Line & Arrow se configurează forma liniei de indicaţie şi a săgeţii. din bara de instrumente Draw. Tolerance – va fi afişată caseta de dialog pentru crearea toleranţelor.Texte organizate pe mai multe linii Se pot crea în desene texte organizate pe mai multe linii sub formă de paragrafe. Aceste opţiuni se referă la înălţime. unghiul de rotire stilul şi lăţimea textului. astfel încât dacă obiectul copiat va fi deplasat. Acest editor conţine bare de instrumente cu comenzi pentru formatarea textului. la modificarea poziţiei obiectului. Dacă este activată asociativitatea dimensiunilor. o polilinie sau o splină. Accesarea comenzii:   Meniul Dimension  Leader. Copy an Object – va fi copiat un text. Textele cu linie de indicaţie se creează cu ajutorul comenzii Leader. Dacă se alege opţiunea Settings. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Text  Multi Line Text. După indicarea dreptunghiului de încadrare pentru text. ca obiect din AutoCAD. None – va fi creată o linie de indicaţie fără notă. care după inserare va fi asociată cu linia de indicaţie. va apărea un editor de text în spaţiul de desenare. Block Reference – va putea fi inserată o referinţă la un bloc. va fi afişată caseta de dialog Leader Settings cu paginile Annotation. şi linia de indicaţie a fost poziţionată pe un obiect cu ajutorul snapurilor. Frame Text – va fi plasat un cadru în jurul textului. având la un capăt o săgeată iar la celălalt un text multilinie. Texte cu linie de indicaţie O linie de indicaţie. 61 . Leader Line & Arrow. se va modifica şi linia de indicaţie. capătul cu săgeată rămânând ataşat la obiect. aliniere. Always Left Justify – textul va fi aliniat la stânga indiferent de poziţia liniei de indicaţie.  În rubrica Annotation Type se stabileşte tipul de notă şi în funcţie de acesta se modifică promptul comenzii. o o o Prompt for Width – va fi afişat prompt pentru introducerea lăţimii textului. Acţiune: Se solicită indicarea unui dreptunghi de încadrare pentru text sau alegerea dintr-un set de opţiuni. o o o  Rubrica MText Options configurează opţiunile pentru textul pe mai multe linii. Acţiune: Se solicită primul punct al liniei de indicaţie sau se pot modifica setările liniei de indicaţie prin selectarea opţiunii Settings.

Numărul de apariţii al promptului depinde de numărul maxim de puncte configurat în pagina Leader Line & Arrow din caseta de dialog Settings. se va solicita indicarea lăţimii textului prin desenarea unui dreptunghi în spaţiul de desenare sau introducerea unei valori. Dacă a fost selectată opţiunea Block Reference se va solicita numele blocului ce va fi inserat. Hiperlinkurile funcţionează în text în acelaşi mod ca hiperlinkurile ataşate unui obiect. Importul textelor din fişiere externe În desenele din AutoCAD se pot importa texte din fişiere text salvate cu extensiile txt şi rtf. unghiul de înclinare sau orientarea. În continuare. Textele importate din fişierele txt vor fi inserate în desen ca text pe mai multe linii. Se pot importa fişiere de maxim 32KB. Inserarea unui câmp în text se face prin selectarea din meniul contextual al comenzii Insert Field. cu stilul de text curent din desen. Va fi permisă imediat selectarea unui fişier. Dacă în setări s-a ales opţiunea Copy an Object. Când cursorul se poziţionează deasupra textului. lăţimea textului va fi nelimitată. Stiluri de texte Orice text inserat într-un desen are un stil asociat. Atunci când se trage un fişier cu extensia rtf acesta va fi inserat în desen ca obiect OLE (obiectele OLE au proprietatea de a deschide aplicaţia în care au fost create atunci când se încearcă editarea lor în aplicaţia în care au fost importate). Fişierele text pot fi trase în desen cu mausul direct din folderul care le conţine. 62 . Textele importate din fişierele rtf vor fi inserate cu numele stilului de text curent. Stilul de text existent iniţial în AutoCAD este stilul STANDARD. înălţimea. data. se pot edita stilurile existente sau se poate schimba stilul curent. Pentru a importa text dintr-un fişier extern. caseta de dialog Field îşi schimbă rubricile. Pentru a urma hiperlinkul se dă clic cu tasta CTRL apăsată. forma cursorului se schimbă. Dacă a fost selectată opţiunea Tolerance. dar păstrând fontul şi formatul iniţiale. Câmpurile conţin informaţii cum ar fi numărul de pagină. numele autorului. După completarea setărilor utilizatorului i se va solicita să introducă punctele pentru definirea liniei de indicaţie. Mod de accesare:    Meniul Format  Text Style. În caseta de dialog afişată se va selecta câmpul dorit. Această pagină conţine opţiuni legate de alinierea textului. Stilul de text include elemente de formatare cum ar fi fontul. se lansează comanda MText. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Text Style. Utilizarea câmpurilor în texte Un câmp este un text al cărui conţinut se actualizează pe durata utilizării unui desen. Conţinutul acestuia va apărea în fereastra editorului de text. În lista de exemple va fi afişată în formate diferite valoarea actuală a câmpului. Se dă clic pe butonul Text Style din bara de instrumente Text. În fereastra editorului se dă clic dreapta şi din meniul contextual se va selecta comanda Import text. Stilurile de text se creează şi se editează în caseta de dialog Text Style.Pagina Attachement este disponibilă doar dacă s-a selectat în prealabil opţiunea MText în pagina Annotation . etc. şi va fi afişată o casetă conţinând descrierea hiperlinkului. Pentru a afişa caseta de dialog Text Style se lansează comanda Text Style. va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se va construi indicaţia de toleranţă. În funcţie de tipul câmpului. dacă s-au ales în setări opţiunile Mtext şi Prompt for Width. Atunci când se trage un fişier cu extensia txt. utilizatorului i se va solicita selectarea obiectului ce va fi copiat. În această casetă de dialog se pot crea stiluri noi. Acest obiect va fi ataşat la linia de indicaţie. Dacă se introduce valoarea zero. lăţimea textului rezultat este determinată de lungimea maximă de linie din fişierul din care provine. Se tastează STYLE în linia de comandă.

se utilizează comanda Reassociate Dimensions din meniul Dimensions sau se tastează DIMREASSOCIATE în linia de comandă. Proprietatea de asociativitate a dimensiunilor nu se aplică la haşuri. Semnul de centru – este un simbol de forma unei cruci ce marchează centrul unui arc sau al unui cerc. se recomandă ca dimensionarea să se facă în Paper Space. Tipurile de dimensionare de bază sunt:      Liniar Radial (rază sau diametru) Unghiular Pe axe de coordonate Lungimi de arcuri Pentru simplificarea organizării desenelor şi a scalării dimensiunilor. sunt afişate la fiecare capăt al liniei de dimensionare şi pot avea diverse forme. Liniile de extensie – numite şi linii de proiecţie sau linii martor. dar pot fi asociate individual cu comanda Reassociate Dimensions. Se creează un layer special destinat dimensiunilor. Pentru a reface asociativitatea dimensiunilor după operaţii de tip intelipan şi intelizoom. Proprietatea de asociativitate a unei dimensiuni poate fi verificată în paleta Proprietăţi sau cu comanda LIST tastată în linia de comandă. după mai multe orientări. Săgeţile – numite şi simboluri terminale. Dimensiunile asociative îşi modifică locaţia.Dimensiuni şi toleranţe În AutoCAD se pot crea dimensiuni pentru o varietate de tipuri de obiecte. Componentele unei dimensiuni sunt următoarele:       Textul – de obicei indică valoarea măsurată. neasociative sau explodate. Dimensiunile pot fi asociative. Dimensiunile asociate referinţelor la blocuri nu-şi păstrează asociativitatea dacă blocurile se modifică. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 1. orientarea şi valoarea măsurii atunci când obiectul asociat se modifică. Liniile de centru – sunt linii întrerupte ce marchează centrul unui cerc sau arc. 63 . Dimensiunile explodate nu sunt reprezentate unitar. Pentru dimensiunile unghiulare linia de dimensionare este un arc. Dimensiunile create cu ajutorul comenzii Quick Dimension nu sunt asociative. sufixe sau toleranţe Linia de dimensionare – indică direcţia şi extinderea dimensiunii. ci ca o colecţie de obiecte separate. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 2. se comută în modul Paper Space. se selectează un Layout. însoţită eventual de prefixe. multilinii sau obiecte cu grosime diferită de zero. se organizează desenul şi se face dimensionarea. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 0. Dimensiunile neasociative nu se modifică atunci când obiectul măsurat se modifică. fac legătura între obiectul măsurat şi linia de dimensionare.

Se poate modifica distanţa între două linii de dimensionare succesive în cazul dimensionării cu linie de bază. Override – determină afişarea casetei de dialog Override Current Style în care pot fi modificate temporar stilurile de dimensionare. Stilul STANDARD este stilul de dimensionare curent la instalarea AutoCAD. Stilurile de dimensionare pot fi create şi editate de utilizator pentru a asigura conformitatea dimensiunilor cu standardele industriale sau de proiectare. una sau ambele jumătăţi ale liniei. stilul selectat în fereastra Styles devine curent. Se poate suprima linia de dimensionare. sau dacă aceasta înglobează textul. List – controlează modul de afişare a stilurilor în fereastra Styles. Se pot crea sub-stiluri de dimensionare. Description – conţine o descriere a stilului selectat în lista Styles relativ la stilul curent. Orice dimensiune nou creată va respecta stilul de dimensionare curent.Stiluri de dimensionare Se numeşte stil de dimensionare o colecţie de setări ce controlează aspectul dimensiunilor. Accesarea comenzii:      Meniul Format  Dimension Style. Prin apăsarea butonului Modify se deschide fereastra Modify Dimension Style. pentru tipuri specifice de dimensiuni. Current Dimstyle – afişează numele stilului de dimensionare curent. Stilul curent se aplică dimensiunilor ce urmează a fi create. sau ştergerea acestora. 64 . din bara de instrumente Styles sau din bara Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Dimension Style Manager. derivate din stilul de dimensionare curent. Dacă este necesar un stil de dimensionare poate fi modificat temporar. În pagina Lines a acestei casete se pot modifica proprietăţile liniilor de dimensionare şi de extensie:     Culoarea şi grosimea liniei. Modificările temporare sunt afişate în fereastra Styles ca fiind nesalvate. Stilul curent este evidenţiat. Se dă clic pe butonul Dimension Style Dimensions. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Dimension Style în care poate fi definit un nou stil de dimensionare. Nu poate fi şters un stil de dimensionare utilizat deja în desen sau stilul curent. care conţine următoarele elemente:         Proprietăţile geometrice ale dimensiunilor pot fi editate în caseta de dialog Dimension Style Manager. Set Current – prin apăsarea acestui buton. redenumirea stilurilor. Compare – determină afişarea casetei de dialog Compare Dimension Styles în care pot fi comparate două stiluri de dimensionare. Dacă se modifică o setare în stilul de dimensionare curent. Cu ajutorul comenzii Dimension Style se pot crea şi modifica stilurile de dimensionare. Preview – afişează reprezentarea grafică a elementelor caracteristice stilului selectat în fereastra Styles. Styles – în această fereastră sunt listate toate stilurile disponibile în desen. Poate fi controlată distanţa pe care se extind capetele liniei de dimensionare faţă de liniile de extensie în cazul cotării în stil arhitectural (cu linii înclinate în loc de săgeţi). Se tastează DIMSTYLE în linia de comandă. toate dimensiunile din desen create pe baza acestui stil vor fi actualizate. sau se pot lista toate proprietăţile unui stil de dimensionare. Modify – determină afişarea casetei de dialog Modify Dimension Styles în care pot fi modificate stilurile de dimensionare. Cu clic dreapta în această fereastră se accesează un meniu contextual ce permite setarea stilului curent.

DIMSCALE va fi rămâne setat la valoarea 1 şi nu este necesară o scalare suplimentară. se va activa acest mod în pagina Alternate Units. prin marcarea casetei Display Alternate Units. Modul în care sunt afişate valorile numerice ale dimensiunilor se poate configura în caseta de dialog Modify Dimension Style. sau nu este suficient spaţiu. (Ex: Dacă scara de plotare este 1:5. DIMSCALE se va seta la valoarea 4) Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din Paper Space – era metoda preferată pentru desene complexe. cu mai multe vederi.precum şi a unghiului liniei de dimensionare. verticale sau aliniate. Scara de reprezentare a dimensiunilor afectează înălţimea textului. 65 . Pentru a crea dimensiuni ce vor fi scalate automat pentru a fi afişate în Paper Space. iar celelalte layere de dimensiuni vor fi dezactivate. dar nu modifică valoarea lungimilor măsurate. Afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi nu se aplică la dimensiuni unghiulare. utilizată în desenele cu o singură vedere. sau utilizând relaţiile de snap la aceste obiecte. În pagina Tolerances se configurează formatul pentru afişarea toleranţelor dimensionale. Distanţa de la originea liniei de extensie până la capătul acesteia. dacă acestea nu sunt necesare. Dacă afişarea se doreşte întrun singur sistem de unităţi. dimensiunea şi aspectul elementelor de text ale dimensiunilor se pot seta în caseta de dialog Modify Dimension Style. la pagina Symbols and Arrows.   Se pot suprima una sau ambele linii de extensie. Poziţia. Poate fi controlată înălţimea cu care liniile de extensie depăşesc linia de dimensionare. în funcţie de situaţiile specifice din desen. In cazul dimensiunilor aliniate linia de dimensionare este paralelă cu linia (imaginară sau reală) ce uneşte originile liniilor de extensie. în versiuni de AutoCAD anterioare 2002. înălţime şi aspect al elementelor de text. layerul de dimensiuni corespunzator va rămâne activ. Pentru a crea desene ce vor fi scalate corect pentru plotare. Unităţile alternative apar între paranteze pătrate. Sunt trei metode de creare a dimensiunilor într-un desen:  Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din spaţiul model – reprezintă metoda tradiţională. Se poate modifica dimensiunea şi orientarea săgeţilor (spre interior sau exterior). Pentru a preveni ca dimensiunile dintr-un viewport să fie vizibile în alte viewporturi la plotare. Setarea scării pentru dimensiuni Scara de reprezentare a dimensiunilor în raport cu obiectele desenate poate fi configurată de utilizator şi depinde de metoda de organizare şi plotare a desenelor. La crearea dimensiunilor liniare se permite modificarea conţinutului şi orientării textului. se poate suprima afişarea unei săgeţi sau a amândurora. Dimensionarea în layout reprezintă cea mai simplă metodă de dimensionare. se recomandă să se creeze câte un layer de dimensiuni pentru fiecare viewport. la paginile Primary Units. În fiecare din viewporturi. Dacă se doreşte afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi. Dimensiunile liniare orizontale şi verticale se crează cu comanda Linear. se vor face setările specifice în pagina Primary Units. distanţa de la text la linia de dimensionare şi de la capătul liniei de extensie la originea punctului de măsurare. Valorile numerice ale dimensiunilor pot fi afişate într-o singur sistem de unităţi sau în două sisteme. coordonatelor sau toleranţelor. la paginile Text şi Fit. Accesarea comenzii:  Meniul Dimension  Linear.   Crearea dimensiunilor Dimensiuni liniare Dimensiunile liniare pot fi orizontale. Săgeţile de la capetele liniei de dimensionare pot fi configurate în caseta de dialog Modify Dimension Style. se va seta DIMSCALE la valoarea 0. iar în pagina Fit se configurează modul în care aplicaţia va aplica setările legate de poziţia textului. a săgeţilor. Alternate Units şi Tolerances. se va seta variabila de sistem DIMSCALE la valoarea inversă a scării la care se va plota desenul. unghiurilor.   Se pot utiliza diverse forme ale săgeţilor. În pagina Text se pot seta caracteristicile legate de poziţie. Dimensiunile se crează în Paper Space prin selectarea obiectelor din Model Space. Pentru dimensionarea în Paper Space.

Dacă ultima comandă a fost una de dimensionare. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. se va cere poziţia dimensiunii. măsurate de la aceeaşi linie de bază. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate. 66 . ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. Se tastează DIMBASELINE în linia de comandă. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. nu pot fi selectate pentru dimensionare referinţe la blocuri scalate neuniform. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite.      Dimensionarea cu linie de bază presupune introducerea unui set de dimensiuni. Se tastează dimaligned în linia de comandă.  Se dă clic pe butonul Linear din bara de instrumente Dimension. Se dă clic pe butonul Baseline din bara de instrumente Dimension. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Aligned. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Baseline. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. Se dă clic pe butonul Aligned din bara de instrumente Dimension. Se tastează DIMLINEAR în linia de comandă. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. De asemenea. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. pot fi selectate pentru dimensionare doar arce şi segmente individuale. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. În cazul poliliniilor sau a altor obiecte ce pot fi explodate.      Dimensiunile liniare aliniate se creează cu comanda Aligned. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate şi fără a introduce o opţiune. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune.

Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Continue. Se tastează DIMCONTINUE în linia de comandă.Dimensionarea în lanţ are ca rezultat crearea de dimensiuni liniare. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. pornind de la a doua linie de extensie a ultimei dimensiuni create sau a unei dimensiuni selectate. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. Dacă ultima comandă a fost o comandă de dimensionare. 67 . se va cere poziţia dimensiunii. sau de tip coordonate. Se dă clic pe butonul Continue din bara de instrumente Dimension. unghiulare. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare.

din bara de  Meniul Dimension  Jogged. numită locaţie modificată a centrului. Se tastează DIMDIAMETER în linia de comandă. Se poate opta între marcaje de centru şi linii de centru prin specificarea acestei opţiuni în caseta de dialog Dimension Style Manager. Valorile variabilei DIMCEN:    0 <0 >0 – nu se desenează marcaje sau linii de centru – se desenează linii de centru – se desenează marcaje Valoarea absolută reprezintă dimensiunea marcajului sau liniei de centru. se poate modifica decalarea acesteia cu ajutorul gripurilor. Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Diameter. 68 . Se tastează DIMCENTER în linia de comandă. numite şi dimensiuni radiale prescurtate. Punctul de origine al dimensiunii poate fi specificat într-o locaţie convenabilă. Se dă clic pe butonul Diameter din bara de instrumente Dimension. dar nu pot fi editate în versiunile de AutoCAD anterioare versiunii 2006. la rubrica Center Marks. Liniile de centru şi marcajele de centru se creează cu ajutorul comenzii Center mark. Linie de dimensionare Dimensiunile radiale decalate pot fi vizualizate. la pagina Symbols and Arrows. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Radius.Lecţia 8 Dimensiuni şi toleranţe (continuare) Dimensiuni radiale Dimensiunile radiale pot măsura fie raza. Comanda Dimradius serveşte la dimensionarea razelor pentru arce şi cercuri. sau cu comanda STRETCH. Se tastează DIMRADIUS în linia de comandă. Se pot crea dimensiuni radiale decalate. fie diametrul unui obiect. Se dă clic pe butonul Radius instrumente Radius. Se tastează DIMJOGGED în linia de comandă. utile pentru dimensionarea razelor de arce sau cercuri ale căror centre se află în afara desenelor şi nu pot fi afişate în locaţia lor reală. Pentru a crea o dimensiune diametrală se lansează comanda Diameter. sau prin setarea variabilei de sistem DIMCEN. Accesarea comenzii: Unghi de decalare Linie de extensie   Accesarea comenzii:   Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. a paletei de proprietăţi. Odată creată dimensiunea.

dar sunt limitate la 180°. Mtext – va fi afişat editorul de text pe mai multe linii. Xdatum – va fi măsurată coordonata X. Valoarea dimensiunii este afişată între paranteze unghiulare. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Arc Lenght. Pentru a dimensiona unghiul subîntins de un arc se va selecta arcul. se vor utiliza gripurile pentru a modifica locaţia liniei de extensie a unei dimensiuni.  Leader Endpoint – Diferenţa între poziţia caracteristicii de măsurat şi punctul de capăt al liniei de indicaţie este utilizată pentru a determina dacă este vorba de o coordonată X sau Y. Ydatum – va fi măsurată coordonata Y. Se pot crea lanţuri de dimensiuni unghiulare şi seturi de dimensiuni unghiulare cu bază de dimensionare. Este o comandă apărută în AutoCAD 2006 şi perfecţionată în AutoCAD 2007. Acţiune: Aplicaţia solicită specificarea caracteristicii de măsurat. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Angular.Dimensiuni unghiulare Dimensiunile unghiulare măsoară unghiul dintre două linii sau trei puncte. 69 . Se tastează DIMARC în linia de comandă. care permite editarea textului dimensiunii. apoi introducerea punctului de capăt al liniei de indicaţie sau selectarea unei opţiuni dintr-un set oferit. Se dă clic pe butonul Ordinate instrumente Dimension. Pentru a crea o dimensiune unghiulară se utilizează comanda Angular. Va fi măsurată dimensiunea cu coordonata mai mică. Se dă clic pe butonul Angular din bara de instrumente Dimension. Se tastează DIMANGULAR în linia de comandă. În practica curentă este bine ca înainte de începerea dimensionării pe coordonate să se mute UCS-ul în punctul ales ca origine pentru măsurare. Textul dimensiunii se aliniază la linia de indicaţie. Pentru a dimensiona unghiul dintre două raze ale unui cerc se va selecta cercul.      Dimensionarea lungimii arcurilor Pentru a măsura lungimea arcurilor se utilizează comanda Arc Lenght. Dimensiunile pe coordonate se prezintă sub forma unei valori măsurată după axa X sau Y. Pentru a le aplica la unghiuri mai mari de 180°. apoi se va specifica locaţia dimensiunii. Angle – permite schimbarea unghiului pentru textul dimensiunii. Pentru a crea dimensiuni pe coordonate se lansează comanda Ordinate. din bara de Se tastează DIMORDINATE în linia de comandă. indiferent de stilul de dimensionare curent. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Ordinate. Dimensiunile pe coordonate Dimensiunile pe coordonate măsoară distanţele pe axele de coordonate de la punctul de origine până la punctul de măsurare. Programul utilizează ca origine a măsurării poziţia UCS-ului curent. după care se vor indica pe cerc 2 puncte aparţinând laturilor unghiului. Text – textul dimensiunii poate fi editat din linia de comandă. Se dă clic pe butonul Arc Lenght din bara de instrumente Dimension (în AutoCAD 2007). şi ataşată la o linie de indicaţie.

Aceasta este mai 70 . precum şi gripurile.    M corespunde toleranţei maxime de material. Se dă clic pe butonul Dimension Update din bara de instrumente Dimension. secundare şi terţiare Simbol opţional pentru diametru Caracteristica geometrică Condiţiile de material ale bazelor de referinţă Valorile toleranţelor în cadrul de control sunt urmate de maxim trei litere reprezentând baze de referinţă. Mod de accesare:   Meniul Dimension  Update. o axă sau un plan în funcţie de care se fac măsurătorile şi se verifică dimensiunile. Prima toleranţă se referă la o dispunere de elemente măsurate. Condiţiile de material ale toleranţelor se aplică caracteristicilor ale căror dimensiuni pot varia. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul maxim. acesta se va seta ca stil curent în caseta de dialog Dimension Style Manager apoi se va lansa comanda Dimension Update. iar un arbore diametrul maxim. Prima casetă din cadru conţine un simbol ce reprezintă caracteristica geometrică asupra căreia se aplică toleranţa. care are cerinţe diferite faţă de bazele de referinţă. iar a doua toleranţă se referă la fiecare element din dispunere. Toleranţele geometrice pot fi create cu sau fără linii de indicaţie. Spre deosebire de dimensiuni şi linii de indicaţie. Aceste cadre conţin toată informaţia privind toleranţele pentru o singură dimensiune. Un cadru de control conţine două sau mai multe componente. Pentru a particulariza mai exact toleranţele se foloseşte noţiunea de toleranţă proiectată. Acţiune: Utilizatorului i se solicită sa selecteze dimensiunile ce vor fi actualizate cu stilul curent. Valoarea toleranţei Condiţii de toleranţă pentru material Referinţe literale ale bazelor primare. iar un arbore diametrul minim. L corespunde toleranţei minime de material. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul minim. Spre exemplu. O bază de referinţă este un punct teoretic exact. care specifică zona minimă de toleranţă proiectată. Înălţimea zonei de toleranţă proiectată şi simbolul apar într-o casetă sub cadrul de control. Simbolul pentru toleranţa proiectată este ( ) precedat de o valoare a înălţimii. toleranţele nu pot fi asociate cu obiecte geometrice. Pentru editarea cadrelor de control se pot utiliza majoritatea comenzilor de editare din AutoCAD. în funcţie de modul în care au fost create (cu comanda TOLERANCE sau cu comanda LEADER). Toleranţele compuse specifică două toleranţe pentru aceeaşi caracteristică geometrică a unui element măsurat. toleranţele proiectate controlează zona de toleranţă la perpendicularitate pentru o piesă introdusă într-un locaş. Adăugarea toleranţelor geometrice Toleranţele geometrice se ataşează la dimensiuni în cadre de control. S înseamnă că respectiva caracteristică poate avea orice valoare în limitele prescrise.Modificarea dimensiunilor existente Pentru a aplica un stil nou unei dimensiuni existente.

după care caseta se va închide şi utilizatorului i se va cere să introducă locaţia toleranţei. o Text Height – Afişează înălţimea textului în stilul de tabel curent. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. Se tastează TOLERANCE în linia de comandă. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Tolerance. Desenul de mai jos mai jos exemplifică acest mod de înscriere a tolerannscriere a toleraţei. Se tastează TABLE în linia de comandă. Se dă clic pe butonul Table din bara de instrumente Dimension. după care se completează cu conţinutul celulelor. Dacă stilul de tabel presupune sensul de citire de jos în sus. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se vor face toate setările necesare.  Column & Row Settings – Se stabilesc numărul şi dimensiunile rândurilor şi coloanelor. se creează mai întâi un tabel gol. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. Mod de accesare:     Meniul Draw  Table. Insertion Behavior – Se specifică poziţia tabelului. Tabele Un tabel este un obiect ce conţine date dispuse pe linii şi coloane. ca şi lăţimea coloanelor şi înălţimea rândurilor depind de dimensiunile ferestrei şi setările pentru rânduri şi coloane. o Specify Insertion Point – Se specifică poziţia pentru colţul din stânga sus al tabelului. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert Table.restrictivă decât prima. punctul de inserţie se află în colţul din stânga jos al tabelului. Pentru a crea un tabel se utilizează comanda Table. Stilul iniţial este STANDARD. Dacă se utilizează această opţiune. o Specify Window – Se specifică dimensiunea şi locaţia tabelului. cu următoarele rubrici:   Preview – Afişează un exemplu al stilului curent de text. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Table Style Settings – Setează aspectul tabelului o Table Style Name – Specifică stilul de tabel. Pentru a realiza un tabel. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Se dă clic pe butonul Tolerance din bara de instrumente Dimension. 71 . Pentru a crea toleranţe geometrice se utilizează comanda Tolerance. numărul de rânduri şi coloane.

pentru a continua editarea formulei. Un desen plotat conţine elemente ce se desenează în Paper Space şi sunt proprii layoutului în care au fost create. un tabel poate fi modificat în paleta de proprietăţi sau cu ajutorul gripurilor. Atunci când se adaugă un tabel la o paletă de instrumente. Copierea formulelor dintr-o celulă în alta se face cu ajutorul meniului contextual. combinarea de celule adiacente. celulele sunt identificate după litera coloanei şi numărul de rând. situate între coloanele A şi C inclusiv). Atunci când se inserează un bloc într-o celulă se pot modifica fie dimensiunile blocului pentru a se adapta la dimensiunile celulei. Vor apărea gripurile pe chenarul celulei cu ajutorul cărora se va modifica celula. pentru a se adapta la dimensiunile blocului. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Table Style. Plotarea desenelor Pregătirea desenelor pentru plotare Pregătirea unui desen pentru plotare începe cu setarea formatului. odată cu rândul sau coloana din care face parte. modificare şi ştergere a stilurilor de tabel. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. În formule. rândurile şi coloanele se modifică proporţional. proprietăţile tabelului şi modificările făcute celulelor sunt salvate odată cu definiţia acestuia. Odată cu modificarea lăţimii sau înălţimii tabelului. editorul de text se redeschide. Pentru a vedea într-un layout obiectele desenate în Model Space. dând clic pe o etichetă Layout din partea de jos a spaţiului de lucru. dacă se introduce $A10. Înălţimea rândului în care se editează se va modifica. Se tastează TABLESTYLE în linia de comandă. dar conţinutul acestuia şi formatarea caracterelor sunt ignorate. O linie întreruptă indică spaţiul vizibil la plotare pentru dimensiunile hârtiei şi imprimanta curentă. sau manual. Pentru a păstra lăţimea tabelului în timp ce se modifică o coloană cu ajutorul gripurilor. Pentru a defini sau modifica un stil de tabel se utilizează comanda Table Style. La scrierea formulelor se va utiliza opţiunea Cell din meniul contextual pentru a face referinţă la o altă celulă din alt tabel situat în acelaşi desen. Meniul contextual conţine în acest caz comenzi pentru inserarea şi ştergerea de rânduri sau coloane. ce asigură mijloacele de creare. modificându-se doar rândul. Mod de accesare:    Meniul Format  Table Style. pentru a se adapta la text. La crearea layoutului se vor specifica un plotter sau o imprimantă. separate de două puncte (Ex: A5:C10 conţine celulele din rândurile de la 5 la 10. va fi evidenţiată prima celulă şi va fi afişat editorul de text. După finalizarea desenului în Model Space. Pentru a modifica o celulă se indică un punct în interiorul acesteia.După ce a fost creat. Atunci când este creat un tabel. atât rândul cât şi coloana vor rămâne neschimbate. se va menţine apăsată tasta CTRL. Se poate naviga de la o celulă la alta cu ajutorul tastei TAB au a tastelor direcţionale. Se pot insera formule într-o celulă selectată cu ajutorul meniului contextual. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. este necesară crearea de viewporturi. se poate începe crearea unui layout. cu ajutorul editorului de text. De regulă orice layout nou creat are un format de pagină asociat. şi altele. Unele celule pot conţine formule pentru realizarea de calcule pe baza datelor din alte celule ale tabelului. Mod de accesare:   Meniul File  Page Setup Manager. Cu ajutorul comenzii Page Setup se pot modifica setările formatului de pagină pentru un layout. Astfel de elemente sunt chenarele cu cartuş sau notele. Dacă nu se doreşte schimbarea celulei adresate atunci când se copie o formulă se va adăuga semnul ($) înaintea rândului sau coloanei adresate. fie dimensiunile celulei. Spre exemplu. 72 . Un interval de celule se defineşte cu ajutorul identificatorului primei şi ultimei celule. Un layout reprezintă o pagină ce se poate plota. coloana rămâne aceeaşi. Culoarea fondului se poate modifica pentru celulele tabelului cu ajutorul meniului contextual. Se pot selecta mai multe celule odată prin selecţie cu ajutorul tastei SHIFT apăsate sau deplasând mausul cu butonul stâng apăsat. Datele pot fi introduse în tabele sub formă de text sau blocuri. Dacă se introduce $A$10. După selectarea celulei. după caz.

 

Se tastează PAGESETUP în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe eticheta unui layout, şi din meniul contextual se lansează comanda Page Setup Manager. Current Layout – indică layout-ul curent căruia i se va aplica setarea formatului de pagină. Page Setups – în această rubrică se afişează formatul de pagină curent, se poate alege un alt format, se poate crea un format de pagină nou, se poate modifica un format existent sau se pot importa formate din alte desene. Selected Page Setup Details – afişează informaţii despre formatul de pagină selectat: o Numele plotterului sau imprimantei asociate formatului de pagină curent, o Tipul de dispozitiv de plotare specificat pentru formatul de pagină curent, o Dimensiunile formatului şi orientarea, o Locaţia fizică a plotterului,

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Page Setup Manager cu următoarele rubrici:  

Display When Creating a New Layout – activarea acestei opţiuni va avea ca rezultat deschiderea automată a casetei de dialog Page Setup Manager la crearea unui layout nou. Această opţiune se poate seta şi din Caseta de dialog Opţiuni, pagina Display.

Atunci când se creează un format de pagină nou sau se editează unul existent va fi afişată caseta de dialog Page Setup. Această casetă conţine rubrici pentru setarea imprimantei sau plotterului, dimensiunilor hârtiei precum şi alte opţiuni de formatare. Caseta de dialog Page Setup conţine următoarele rubrici:   Page Setup – Afişează numele formatului de pagină curent. Printer/Plotter – Se specifică un dispozitiv de plotare. o Name – Conţine lista dispozitivelor de plotare disponibile. Pictograma din faţa numelui acestora face deosebirea între plottere şi imprimante. o Properties – Este afişată caseta de dialog Plotter Configuration Editor în care se poate configura dispozitivul de imprimare sau plotare şi porturile de imprimare. o Plotter – Afişează numele imprimantei sau plotterului curent. o Where – Afişează locaţia imprimantei sau plotterului curent. o Partial Preview – Arată o reprezentare a suprafeţei efective de plotare în raport cu dimensiunile hârtiei. Indicaţia din dreptul cursorului conţine dimensiunile hârtiei şi dimensiunile zonei de imprimat.   Dimensiunile hârtiei – conţine o listă cu dimensiunile de hârtie disponibile pentru dispozitivul de plotare selectat. Suprafaţa de plotare – specifică suprafaţa desenului ce va fi plotat. Sub eticheta What to plot se poate selecta zona din desen ce va fi plotată. o Layout – Atunci când se plotează un layout, se va plota tot conţinutul zonei de plotare, cu originea calculată în punctul 0,0 din layout. Când se plotează din Model Space, va fi plotată în întregime zona desenului definită de limitele reţelei de puncte. o Extents – Se plotează zona din desen ocupată de obiecte. Toate obiectele din desen vor apărea la plotare. o Display – Va fi plotată vederea din viewportul curent în Model Space, sau vederea curentă în Paper Space. o View – Se poate plota o vedere salvată anterior. Dacă nu există vederi salvate în desen, această opţiune nu este disponibilă. o Window – Se poate plota orice zonă din desen specificată de utilizator. Butonul Window devine disponibil. Când se dă clic pe acest buton, utilizatorului i se permite să indice zona de plotare.  Plot Offset – Se specifică o corecţie a poziţiei suprafeţei ce se va plota în raport cu colţul din stânga-jos al zonei printabile, sau cu colţul hârtiei, în funcţie de modul în care s-a setat opţiunea Specify Plot Offset Relative To în caseta de dialog Options, la pagina Plot and Publish. Modul în care este setată această opţiune este indicat în paranteze rotunde, în dreptul titlului rubricii. 73

Plot Scale – Controlează raportul între unităţile de desenare şi unităţile de plotare. Dacă în Plot Area este selectată opţiunea Layout, plotarea layout-ului se face la scara 1:1, indiferent de setarea scării. o Fit to Paper – Zona ce se va plota este scalată pentru a ocupa întreaga suprafaţă de plotare. o Scale – Defineşte o scară exactă de plotare. Custom desemnează o scară definită de utilizator. o Scale Lineweights – La activarea acestei opţiuni, grosimile de linii sunt scalate proporţional cu scara de plotare.

Plot Style Table (Pen Assignments) – Permite setarea tabelului cu stiluri de plotare, editarea acestuia, sau crearea unuia nou. o Name (Unlabeled) – afişează o listă cu tabelele de stiluri de plotare disponibile. o Edit – Acest buton determină afişarea casetei de dialog Plot Style Table Editor în care se pot vizualiza şi edita stilurile de plotare asociate tabelului cu stiluri de plotare curent.

 

Shaded Viewport Options – Specifică modul în care sunt plotate vederile cu umbrire sau renderizare. Plot Options – Aici se specifică opţiunile pentru grosimi de linii, stiluri de plotare, plotări cu umbrire şi ordinea în care sunt plotate obiectele. o Plot Object Lineweights – Se specifică dacă grosimile de linii atribuite obiectelor se plotează. Această opţiune nu este disponibilă dacă s-a selectat plotarea cu stiluri de plotare (Plot with Plot Styles). o Plot with Plot Styles – Se specifică dacă stilurile de plotare aplicate obiectelor şi layerelor sunt plotate. La selectarea acestei opţiuni, va fi activată automat şi opţiunea Plot Object Lineweights. o Plot Paperspace Last – La activarea acestei opţiuni se vor plota mai întâi obiectele din model space. De regulă se plotează întâi obiectele din Paper Space. o Hide Paperspace Objects – Se specifică dacă operaţia de ascundere (HIDE) se aplică obiectelor din Paper space. Această opţiune este valabilă doar în Paper Space, iar efectul este vizibil doar în vizualizarea înainte de plotare, nu şi în layout.

Drawing Orientation – Se specifică orientarea desenului: o Portrait – orientează şi plotează desenul astfel încât latura scurta să fie cea orizontală. o Landscape –orientează şi plotează desenul astfel încât latura lungă să fie cea orizontală. o Plot Upside-Down – orientează şi plotează desenul de sus în jos.

Plotarea desenelor
Plotarea unui desen se face cu comanda Plot. Mod de accesare:     Meniul File  Plot. Se dă clic pe butonul Plot din bara de instrumente Standard.

Se tastează PLOT în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Layout sau Model şi se selectează Plot din meniul contextual afişat.

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Plot. În această casetă se vor putea stabili condiţiile de plotare.

Stiluri de plotare
Stilul de plotare este o proprietate a obiectelor din desen, similară tipului de linie sau culorii. Un stil de plotare poate fi atribuit unui obiect sau unui layer şi determină modul de plotare al obiectelor din desen. Prin intermediul stilului de plotare se poate controla modul în care apar în pagină grosimile de linii, culorile, tipurile de linii, îmbinarea liniilor, capetele liniilor, etc. Tabelele de stiluri de plotare colectează grupurile de stiluri de plotare. În caseta de dialog Plot Style Manager apar toate tabelele cu stiluri de plotare disponibile. 74

În Plot Style Manager pot fi adăugate, şterse, redenumite, copiate, şi editate tabele cu stiluri de plotare. Există două tipuri de stiluri de plotare: stiluri dependente de culoare şi stiluri denumite. Un desen poate utiliza un singur tabel cu stiluri de plotare. Odată setat, acesta poate fi modificat sau schimbat cu altul. În cazul tabelelor cu stiluri de plotare dependente de culoare, culoarea obiectului determină modul în care acesta va fi plotat. Stilurile de plotare nu se pot atribui direct obiectelor, în schimb obiectelor li se poate schimba culoarea pentru a fi imprimate conform dorinţei utilizatorului. Tabelele cu stiluri de plotare denumite utilizează stiluri de plotare atribuite direct obiectelor şi layerelor. Utilizarea acestora permite plotarea diferită a fiecărui obiect din desen, independent de culoarea sa.

Selectarea unui proces înainte de a începe lucrul în AutoCAD
Crearea desenelor cu o singură vedere (în Model Space)
Dacă se intenţionează crearea unui desen 2D cu o singură vedere, acesta se poate realiza integral în Model Space. Plotarea se poate face tot din model space . Acesta este modul clasic de realizare a unui desen. Metoda este simplă dar are câteva limitări:    Se poate utiliza doar în cazul desenelor 2D Nu suportă vederi multiple şi setări ale layerelor dependente de vedere Scalarea adnotărilor şi chenarelor necesită efectuarea de calcule.

Prin această metodă obiectele geometrice vor fi desenate întotdeauna la scara 1:1, iar textele, dimensiunile şi alte note, la o scară ce va apărea la dimensiunea corectă în desenul plotat. În acest caz procesul de realizare a desenului cuprinde următoarele etape:   Determinarea unităţii de măsură: În această etapă utilizatorul decide ce reprezintă fiecare unitate din spaţiul model (1’’, 1mm, 1km, etc.) Setarea stilului de afişare a unităţilor din desen: Se tastează în linia de comandă UNITS sau se accesează comanda Units din meniul Format. Stilul uzual pentru unităţile de măsură este „decimal”. Setarea scării pentru adnotări şi blocuri: Înainte de începerea procesului de desenare, utilizatorul ar trebui sa seteze scara pentru dimensiuni, adnotări şi blocuri. Această operaţie oferă garanţia că dimensiunile, adnotările şi blocurile vor avea mărimea corectă la plotare. Este necesară setarea scării pentru:   Text: Mod de accesare: STYLE în linia de comandă sau comanda Text Style din meniul Format. Se va deschide o casetă de dialog în care se va seta înălţimea caracterului. Dimensiuni: Se va seta variabila de sistem DIMSCALE. Aceasta stabileşte raportul între mărimile elementelor componente ale dimensiunii (săgeţi, distanţa de la text la linia de dimensiune, înălţimea textului) Stiluri de linii: Se va seta scara pentru tipurile de linii discontinui cu ajutorul variabilelor de sistem CELTSCALE şi LTSCALE. Haşuri: Se va seta scara pentru modelele de haşuri în caseta de dialog Hatch and Gradient sau cu ajutorul variabilei de sistem HPSCALE. Blocuri: Scara de inserare pentru blocuri se stabileşte în caseta de dialog Insert

   

Determinarea factorului de scară pentru plotare: Pentru plotarea din Model Space se calculează factorul exact de scalare transformând scara desenului într-un raport de forma 1:n. Acest raport compară unităţile plotate cu unităţile din desen. Ex: scara de plotare pentru raportul 1cm = 1m este 100.

Crearea desenelor cu vederi multiple
Paper Space este un mediu de lucru în care pot fi specificate dimensiunile formatului, se poate adăuga un chenar cu cartuş, se pot afişa vederi multiple ale modelului desenat, şi se pot crea dimensiuni şi note. Desenarea se va face în Model Space, iar plotarea se va face într-un layout, în Paper Space. De regulă un desen nou include la creare două pagini layout, numite Layout1 şi Layout2. Există mai multe metode pentru a crea layouturi noi: 75

redenumirea sau ştergerea layouturilor. Într-un layout pot fi active maxim 64 viewporturi. Importarea unui layout dintr-un şablon (un fişier cu extensia DWT) sau din alt desen (fişier cu extensia DWT). Off – Dezactivează viewportul selectat.  76 . On – Activează viewportul selectat. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. Atunci când se crează un layout cu ajutorul expertului utilizatorului i se va cere să introducă pe rând setările pentru layout:        Numele layoutului Imprimanta asociată layoutului Dimensiunile hârtiei pe care se va imprima conţinutul layoutului Orientarea desenului pe hârtie Un chenar Informaţii pentru setarea viewporturilor O locaţie pentru dispunerea viewporturilor în desen. Odată create. mutarea. Se introduce comanda MVIEW în linia de comandă. sau pe butonul Layout from Template din bara de Se introduce comanda LAYOUT în linia de comandă. Este important ca viewporturile să fie create într-un layout separat.    Adăugarea unui layout nou fără setări şi specificarea ulterioară a setărilor în Page Setup Manager. Acţiune: Va fi solicitată introducerea primului colţ al unui viewport sau alegerea unei opţiuni dintr-un set. Utilizarea expertului de creare a layouturilor (Create Layout Wizard) pentru a crea un layout şi a-i stabili setările. Viewporturile inactive nu afişează nimic. Pentru a activa un alt viewport atunci când sunt deja active 64 viewporturi se va dezactiva un viewport activ cu opţiunea OFF. apoi cel de-al doilea colţ pe diagonală cu primul. Copierea unui layout împreună cu setările sale din desenul curent. la fel ca la orice obiect desenat. Acestea pot avea dimensiuni forme şi aranjamente diverse. Corner of Viewport – se specifică primul colţ al unui viewport rectangular. Setările făcute cu ajutorul expertului se pot modifica ulterior în caseta de dialog Page Setup. Într-un layout se poate crea un singur viewport sau mai multe. Pentru crearea viewporturilor într-un layout se utilizează una din comenzile MVIEW sau VPORTS. Acest layer se poate dezactiva astfel încât chenarele viewporturilor să nu apară la plotare. Mod de accesare al comenzii MVIEW:      Meniul View  Viewports  1 Viewport. Se pot utiliza comenzile COPY şi ARRAY pentru multiplica viewporturile într-un layout. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Model sau Layout şi se selectează din meniul contextual una din comenzile New Layout sau From Template Meniul contextual amintit mai sus conţine de asemenea comenzi pentru copierea. în funcţie de modul de setare al variabilei de sistem MAXACTVP. Pentru a redimensiona un viewport se utilizează gripurile. pot fi scalate sau mutate. Pentru a accesa comanda Layout se procedează în unul din următoarele moduri:     Meniul Insert  Layout  New Layout sau Layout from Template… sau Create Layout Wizard Se dă clic pe butonul New Layout instrumente Layouts. Un viewport activ afişează obiectele desenate în Model Space. viewporturilor li se pot modifica dimensiunile şi proprietăţile.

Se dezactivează layerul ce conţine viewporturile. Meniul View  Viewports  New Viewports. Se adaugă dimensiuni şi note în layout dacă este necesar. la fel ca şi în Model Space. 3 sau 4 viewporturi. suprafaţa ce se va plota. Se stabilesc setările paginii în layout: plotterul sau imprimanta. Fit – Va fi creat un viewport ce umple un layout până la marginea suprafeţei maxime de printare. scara de plotare şi orientarea desenului. Această operaţie este utilă atunci când se introduc note şi dimensiuni în layout şi se doreşte păstrarea dimensiunilor şi distanţelor relative în raport cu obiectele din Model Space. Se creează viewporturile şi se poziţionează în layout. salvată cu ajutorul comenzii VPORTS. permiţând o 77 . se recomandă fie comutarea în pagina Model Space. Atunci când se utilizează un layout pentru plotare este necesară urmarea unei serii de paşi în procesul de realizare a desenului:     Se creează desenul în Model Space. Va fi afişată caseta de dialog Viewports. chenarul se putea selecta din faza de creare a layoutului. Atunci când fonful hârtiei şi afişarea suprafeţei de printare sunt dezactivate. Shadeplot – specifică modul de plotare al viewporturilor (aşa cum este afişat. fie maximizarea viewportului cu comanda VPMAX. Se poate comuta între viewporturi în modul Model Space dacă se dă clic dublu în alt viewport sau se foloseşte combinaţia de taste CTRL+R. Dacă layoutul a fost creat cu ajutorul comenzii Insert  Layout  Create Layout Wizard. Se inserează un chenar în layout. În acest caz viewportul va ocupa întreaga fereastră a aplicaţiei.          Mod de accesare al comenzii VPORTS: Se introduce comanda VPORTS în linia de comandă. sau se doreşte prevenirea unor modificări accidentale ale factorului de scalare a vederii. Restore – Restaurează configuraţia viewporturilor. Se creează un layer nou pentru viewporturile din layout. Lock – Împiedică aplicarea comenzilor Pan şi Zoom atunci când se lucrează în layout în Model Space. Poligonal – Se va crea o formă neregulată ce va deveni conturul unui nou viewport. În această casetă. Se plotează layoutul. viewportul umple fereastra aplicaţiei.       Într-un layout se poate comuta între modurile Model Space şi Paper Space printr-una din următoarele metode:    Dacă utilizatorul lucrează în Paper Space poate trece în Model Space în viewportul respectiv dacă dă clic dublu într-un viewport din layout. scara şi vizibilitatea fiecărei vederi în fiecare viewport din layout. sau dând clic pe butonul din bara de stare. 2. în care se poate selecta numărul şi aranjamentul noilor viewporturi. Se dă clic pe pagina unui Layout. se poate salva dispunerea curentă a viewporturilor şi restaura ulterior.3. Blocarea vieportului nu împiedică editarea obiectelor în Model Space din layout Object – Se va selecta o polilinie închisă ce va deveni conturul unui nou viewport. Se stabilesc orientarea. cu stiluri vizuale sau cu setări de renderizare). cu excepţia cazului în care s-a început desenul cu un şablon ce are deja un chenar.4 – suprafaţa specificată de utilizator va fi divizată în 2. dimensiunile hârtiei. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. Atunci când se fac schimbări semnificative într-un viewport din Layout în Model Space. Dacă utilizatorul lucrează în Model Space poate trece în Paper Space dacă dă clic dublu în afara viewportului.

astfel încât se pot vedea obiecte diferite în viewporturi diferite. fie se creează un şablon din desenul care conţine layoutul salvat şi se utilizează pentru crearea de noi desene. Layoturile se salvează odată cu desenele în care au fost create şi pot fi reutilizate la o dată ulterioară.editare uşoară. Pentru revenirea la nivelul de vizibilitate anterior. Cu ajutorul comenzii MVSETUP introdusă în linia de comandă se pot alinia vederile în viewporturi diferite sau se pot roti vederile în viewporturi. se dă clic pe butonul sau se lansează comanda VPMIN în linia de comandă. fie se inserează layoutul salvat într-un anumit desen cu ajutorul paletei Design Center. având activat modul Model Space în viewportul curent. Operaţia de îngheţare selectivă a layerelor se face în caseta de dialog Layer Manager. 78 . din bara de stare Un beneficiu major în lucrul cu viewporturi multiple în layouturi constă în faptul că layerele se pot îngheţa separat în fiecare viewport. Pentru a utiliza un layout salvat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful