Cuprins

CUPRINS ................................................................................................................................................... 1 LECŢIA 1 .................................................................................................................................................. 5 INIŢIERE ÎN UTILIZAREA CALCULATORULUI.............................................................................................. 5 ACCESAREA INFORMAŢIEI – INTERFAŢA GRAFICĂ IN WINDOWS: ............................................................. 5 APLICAŢII CAD .......................................................................................................................................... 5 INTERFAŢA AUTOCAD............................................................................................................................... 5 ORGANIZAREA SPAŢIULUI DE LUCRU ......................................................................................................... 7 MIJLOACE DE ASISTENŢĂ ........................................................................................................................... 8 COMENZI ŞI VARIABILE DE SISTEM. UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE INTRODUCERE A DATELOR.......... 8 CREAREA UNUI DESEN ................................................................................................................................ 9 DESCHIDEREA DESENELOR ........................................................................................................................ 9 SALVAREA ŞI EXPORTUL DESENELOR ...................................................................................................... 10 REPARAREA, RESTAURAREA ŞI RECUPERAREA DESENELOR ................................................................... 10 FIŞIERE STANDARD ................................................................................................................................... 10 LECŢIA 2 ................................................................................................................................................ 12 CONTROLUL VEDERILOR ÎN DESEN .......................................................................................................... 12 UTILIZAREA MAUSULUI CU ROTIŢĂ ...................................................................................................... 12 COMANDA PAN .................................................................................................................................... 12 Pan Realtime ................................................................................................................................. 12 Pan Point ....................................................................................................................................... 12 COMANDA ZOOM ................................................................................................................................. 12 Zoom Realtime .............................................................................................................................. 12 Zoom Original ............................................................................................................................... 13 Zoom Extents ................................................................................................................................ 13 Zoom All ....................................................................................................................................... 13 Zoom Center ................................................................................................................................. 13 Zoom Previous .............................................................................................................................. 13 Zoom Dynamic.............................................................................................................................. 14 Zoom Scale ................................................................................................................................... 14 Folosirea vederii aeriene ................................................................................................................ 14 SALVAREA ŞI RESTAURAREA VEDERILOR ............................................................................................. 14 LUCRUL CU MAI MULTE VEDERI ÎN ACEEAŞI FEREASTRĂ ...................................................................... 15 COMENZI PENTRU REÎMPROSPĂTAREA IMAGINII ................................................................................... 15 Comanda Redraw .......................................................................................................................... 15 Comanda Regen ............................................................................................................................ 15 Comanda Regen All ...................................................................................................................... 15 LUCRUL CU OBIECTE ÎN AUTOCAD ......................................................................................................... 16 PROPRIETĂŢI ALE OBIECTELOR ............................................................................................................ 16 LUCRUL CU LAYERE ............................................................................................................................. 16 Crearea unui layer ......................................................................................................................... 16 Blocarea layerelor.......................................................................................................................... 17 Controlul vizibilităţii layerelor ....................................................................................................... 17 Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007 ........................................................................... 18 Filtrarea layerelor .......................................................................................................................... 18 Salvarea, restaurarea, exportul şi importul setărilor pentru layere ................................................... 18 LUCRUL CU CULORI.................................................................................................................................. 19 TIPURI DE LINII ......................................................................................................................................... 19 CONTROLUL GROSIMII LINIILOR.............................................................................................................. 20 CONTROLUL AFIŞĂRII OBIECTELOR SUPRAPUSE ..................................................................................... 21
1

LECŢIA 3 ................................................................................................................................................ 22 UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PRECIZIE .......................................................................................... 22 UTILIZAREA COORDONATELOR ŞI A SISTEMELOR DE COORDONATE ...................................................... 22 Comanda ID Point ......................................................................................................................... 22 Introducerea coordonatelor ............................................................................................................ 22 Sisteme de coordonate ................................................................................................................... 23 MODUL DINAMIC DE INTRODUCERE A DATELOR ................................................................................... 24 ADERAREA LA LOCAŢII SITUATE PE OBIECTE (OBJECT SNAP)................................................................ 25 RESTRICŢIONAREA DEPLASĂRII CURSORULUI ....................................................................................... 26 COMENZI DE SELECTARE ŞI ŞTERGERE .................................................................................................... 27 COMENZI DE SELECTARE ...................................................................................................................... 27 CORECTAREA ERORILOR ...................................................................................................................... 29 ŞTERGEREA OBIECTELOR ..................................................................................................................... 31 UTILIZAREA FUNCŢIILOR DE DECUPARE, COPIERE ŞI LIPIRE DIN WINDOWS ........................................... 31 LECŢIA 4 ................................................................................................................................................ 32 DESENAREA OBIECTELOR GEOMETRICE.................................................................................................. 32 DESENAREA LINIILOR .......................................................................................................................... 32 DESENAREA CERCURILOR .................................................................................................................... 32 DESENAREA ARCELOR DE CERC............................................................................................................ 32 DESENAREA POLILINIILOR.................................................................................................................... 33 DESENAREA DREPTUNGHIURILOR ........................................................................................................ 34 DESENAREA POLIGOANELOR REGULATE ............................................................................................... 35 DESENAREA MULTILINIILOR ................................................................................................................. 35 DESENAREA ELIPSELOR........................................................................................................................ 36 DESENAREA CURBELOR SPLINE ............................................................................................................ 37 SCHIŢAREA CU MÂNA LIBERĂ .............................................................................................................. 38 DESENAREA PUNCTELOR DE REFERINŢĂ ŞI A LINIILOR DE CONSTRUCŢIE............................................... 38 Desenarea punctelor ...................................................................................................................... 38 Comanda XLine ............................................................................................................................ 39 Comanda Ray ................................................................................................................................ 39 DESENAREA TORURILOR ...................................................................................................................... 39 CREAREA ŞI COMBINAREA SUPRAFEŢELOR ........................................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region ........................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: ...................................................................... 40 CREAREA NORILOR PENTRU MARCAREA REVIZIILOR ............................................................................ 40 LECŢIA 5 ................................................................................................................................................ 41 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE ................................................................................................... 41 DEPLASAREA, ROTIREA ŞI ALINIEREA OBIECTELOR............................................................................... 41 Comanda Move ............................................................................................................................. 41 Comanda Change Space (AutoCAD 2007)..................................................................................... 41 Comanda Rotate ............................................................................................................................ 41 Comanda Align ............................................................................................................................. 42 OPERAŢII DE COPIERE A OBIECTELOR ................................................................................................... 42 Comanda Copy .............................................................................................................................. 42 Comada Array ............................................................................................................................... 43 Comanda Offset ............................................................................................................................ 44 MODIFICAREA FORMEI ŞI DIMENSIUNII OBIECTELOR ............................................................................. 45 Comanda Trim .............................................................................................................................. 45 Comanda Extend ........................................................................................................................... 46 Comanda Lenghten........................................................................................................................ 46 Comanda Stretch ........................................................................................................................... 47 Comanda Scale .............................................................................................................................. 47
2

ROTUNJIREA, TEŞIREA, ÎNTRERUPEREA SAU ÎMBINAREA OBIECTELOR ................................................... 47 Comanda Fillet .............................................................................................................................. 47 Comanda Break ............................................................................................................................. 48 Comanda Join ................................................................................................................................ 48 LECŢIA 6 ................................................................................................................................................ 50 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE (CONTINUARE) .......................................................................... 50 CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR ................................................................................................. 50 Crearea blocurilor .......................................................................................................................... 50 Inserarea blocurilor ........................................................................................................................ 51 Blocuri cu atribute ......................................................................................................................... 52 MODIFICAREA BLOCURILOR ................................................................................................................. 53 DISOCIEREA OBIECTELOR COMPONENTE (EXPLODAREA) ...................................................................... 54 UTILIZAREA GRIPURILOR PENTRU A EDITA OBIECTELE ......................................................................... 54 SPECIFICAREA DE INTERVALE PE OBIECTE ............................................................................................ 54 Comanda Measure ......................................................................................................................... 54 Comanda Divide ............................................................................................................................ 55 EDITAREA UNOR OBIECTE COMPLEXE................................................................................................... 55 Modificarea poliliniilor .................................................................................................................. 55 Editarea curbelor spline ................................................................................................................. 57 LECŢIA 7 ................................................................................................................................................ 59 HAŞURI ..................................................................................................................................................... 59 NOTE ŞI ETICHETE .................................................................................................................................... 60 TEXTE PE O SINGURĂ LINIE .................................................................................................................. 60 TEXTE ORGANIZATE PE MAI MULTE LINII .............................................................................................. 61 TEXTE CU LINIE DE INDICAŢIE .............................................................................................................. 61 IMPORTUL TEXTELOR DIN FIŞIERE EXTERNE ......................................................................................... 62 UTILIZAREA CÂMPURILOR ÎN TEXTE ..................................................................................................... 62 STILURI DE TEXTE ................................................................................................................................ 62 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE ...................................................................................................................... 63 STILURI DE DIMENSIONARE .................................................................................................................. 64 SETAREA SCĂRII PENTRU DIMENSIUNI .................................................................................................. 65 CREAREA DIMENSIUNILOR ................................................................................................................... 65 Dimensiuni liniare ......................................................................................................................... 65 LECŢIA 8 ................................................................................................................................................ 68 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE (CONTINUARE) ............................................................................................. 68 Dimensiuni radiale ........................................................................................................................ 68 Dimensiuni unghiulare................................................................................................................... 69 Dimensiunile pe coordonate........................................................................................................... 69 Dimensionarea lungimii arcurilor................................................................................................... 69 MODIFICAREA DIMENSIUNILOR EXISTENTE .......................................................................................... 70 ADĂUGAREA TOLERANŢELOR GEOMETRICE ......................................................................................... 70 TABELE ..................................................................................................................................................... 71 PLOTAREA DESENELOR ............................................................................................................................ 72 PREGĂTIREA DESENELOR PENTRU PLOTARE ......................................................................................... 72 PLOTAREA DESENELOR ........................................................................................................................ 74 Stiluri de plotare ............................................................................................................................ 74 SELECTAREA UNUI PROCES ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LUCRUL ÎN AUTOCAD .............................................. 75 CREAREA DESENELOR CU O SINGURĂ VEDERE (ÎN MODEL SPACE) ........................................................ 75 CREAREA DESENELOR CU VEDERI MULTIPLE ........................................................................................ 75
3

4 .

Comenzile pot fi lansate prin intermediul interfeţei programului. ea permite deschiderea si afişarea simultană a mai multor desene. CD-ROM.5 Aplicaţii CAD: AutoCAD. 5 . Floppy-disk.Lecţia 1 Iniţiere în utilizarea calculatorului   Stocarea şi organizarea informaţiei în calculator: o Stocarea informaţiei :  Hard disk. şabloane. Fereastra aplicaţiei:  Spaţiul de lucru: o o Când nu este nici un fişier deschis. În meniul Windows din bara de meniuri există comenzi specifice pentru modul de afişare a acestora. memory stick. extensia are un rol in recunoaşterea fişierului de către aplicaţia care urmează să-l deschidă)  Adresa (partiţia:\calea\nume fişier) o Foldere – structura arborescenta.Organization and naming of layers for CAD ISO 128-21:1997 Technical drawings -. Inventor(Autodesk). etc. SolidEdge (Unigrafics).extensie. spaţiul de lucru este ocupat de ferestrele acestora. este absolut gol Când există desene deschise care sa nu fie minimizate.Part 21: Preparation of lines by CAD systems ANSI Y14. location and run-out ISO 13567:1998 Technical product documentation -. Pro/Engineer Interfaţa AutoCAD In AutoCAD se lucrează cu comenzi si variabile de sistem. Există standarde si norme specifice:     ISO 1101: 2004 : Geometrical Product Specifications (GPS) . flash memory.General principles of presentation -. Accesarea informaţiei – interfaţa grafică in Windows: My Computer: o descriere o Windows Explorer (mod de accesare (clic dreapta pe My Comp sau Folders in Bara de instrumente din My Comp) Operaţii cu fişiere si foldere: o Creare fişier nou (CTRL+N) o Copiere (CTRL+C) o Decupare (CTRL+X) o Lipire (CTRL+V) o Ştergere (DELETE) o Anulare (CTRL+Z) o Refacere (CTRL +Y) Aplicaţii CAD Proiectarea asistată de calculator (Computer Aided Design) presupune utilizarea unor aplicaţii specializate pentru întocmirea si organizarea documentaţiilor tehnice (desene.). modele 3D. Pentru ca AutoCAD este o aplicaţie multidocument. SolidWorks (Dassault Systemes). Organizarea logică o Partiţii logice o Fişierele – unitatea elementară de memorare a informaţiei.Geometrical tolerancing Tolerances of form. liste de materiale. orientation. Toate operaţiile în AutoCAD sunt generate cu ajutorul comenzilor. Catia.  Denumire (nume.

Barele de instrumente: Pot fi ancorate de jur împrejurul spaţiului de lucru sau pot fi dispuse in orice poziţie pe suprafaţa spaţiului de lucru. cote. Fiecare subpagină reprezintă o paletă si conţine un grup de comenzi. cu ajutorul comenzii Customize Palettes din meniul contextual. in caseta pe care scrie MODEL/PAPER Clic dublu intr-un viewport in paper space. care poate fi modificat de către utilizator după dorinţa. (demonstraţie)   Paleta Proprietăţi: afişează proprietăţile elementelor selectate in spaţiul de lucru. mai puţin pe butoanele din partea dreaptă a barei de titlu. se dimensionează si se adaugă note. Paletele: pot fi organizate de către utilizator după nevoile proprii si pot fi amplasate si redimensionate după dorinţă. şterge. Spaţiul hârtie (paper space) este un spaţiu exclusiv bidimensional reprezentând oglinda viitorului document pe suport de hârtie.) sunt complet independente de cele din spaţiul model. texte. Se deplasează mausul in acest mod pe imaginea butonului dorit din bara fly-out afişata. etc. Bara de titlu: Afişează numele aplicaţiei urmat de numele si adresa fişierului activ in fereastră. Se pot adăuga comenzi noi:    o prin selectarea unor elemente din spaţiul de lucru si tragerea acestora in subpagina activa a paletei de instrumente. Fiecare layout are continut. doar unul va fi activ. redenumi. copiate sau decupate si lipite pe alte subpagini. moment in care comanda respectivă va fi lansată. Dacă sunt afişate simultan mai multe desene in fereastra principala a aplicaţiei. In paper space pot exista mai multe pagini (layouts) cu continut diferit dar care sunt create pe baza continutului din model space. (demonstraţie) prin selectarea unor elemente din paleta Design Center si tragerea acestora in subpagina activă a paletei de instrumente. se creează ferestrele pentru vederi (viewport). sau atunci când utilizatorul selectează un element din spaţiul de lucru cu clic dublu.   Bara de meniuri: conţine comenzile cele mai importante grupate pe meniuri după criterii tematice. Fly-out bars sunt bare de instrumente incluse in alte bare de instrumente. Fereastra desenului – elemente: o o Spaţiul model (model space) este un spaţiu virtual tridimensional în care obiectele sunt desenate la scara 1:1. minimizarea si închiderea ferestrei principale a aplicaţiei. Acestea sunt afişate atunci când cursorul de maus se poziţionează pe butonul respectiv. reţea sau internet si 6 o . Permite accesul la conţinutul oricărui desen din calculator. exporta sau importa palete. Butoanele care determină afişarea unor bare fly-out au un triunghi negru in coltul din dreapta jos. Acesta poate fi recunoscut prin caracteristicile accentuate ale barei de titlu din fereastra proprie. etc. Obiectele din spaţiul hârtie (linii. cu butonul stâng al mausului menţinut apăsat. Butoanele pentru redimensionarea. Comutarea de la o fereastră la alta se face dând clic oriunde in fereastra ce se doreşte a fi activata. setari si nume propriu. cu ajutorul meniului contextual (clic dreapta). Indiferent de cate desene sunt afişate simultan. Aici se plasează de regulă chenarul (title block). Se pot adăuga. apoi se eliberează butonul mausului. redenumite. Paleta Design Center: reprezintă un instrument deosebit de puternic pentru utilizatorii AutoCAD. titlul fiecăruia va apărea in bara de titlu a ferestrei proprii. In poziţie verticală casetele de selecţie nu sunt afişate. Conţin butoane prin acţionarea cărora se pot lansa comenzi. (demonstraţie) cu comanda Customize Comands din meniul contextual. Se recomandă ca barele de instrumente care conţin casete de selecţie sa fie afişate in poziţie orizontală. sau fly-out bars. Comenzile pot fi şterse. Poate fi afişataă permanent. Comutarea intre model space si paper space se face in mai multe moduri:     o o Prin tab-uri Dând clic în bara de stare. o Paletele de instrumente sunt grupate într-o singură fereastră organizată in subpagini.

Va apărea o nouă fereastră de dialog. Aceasta. aceasta listeaza in ordine cronologica toate comenzile lansate in sesiunea de lucru curenta. comenzile uzuale. barele de instrumente si combinatiile de taste. Modul in care apar meniurile contextuale se poate modifica cu ajutorul comenzii Opţiuni din meniul Tools. se va deschide un meniu contextual.). layere. Prin accesarea comenzii Options din meniul Tools. Paleta Sheet Set: Cu ajutorul acestei palete se pot crea şi organiza desenele dintr-un set de desene. culoarea si fontul textului. in functie de versiunea de AutoCAD. Elementele unui set de desene sunt pagini (layout) din paper space ale unui grup de fişiere dwg. 7   . Este de regulă ancorată in partea inferioară a ferestrei principale a aplicaţiei. afişarea..  Toate aceste elemente se pot modifica după caz.  Fereastra text: este afişată la solicitarea utilizatorului. Observaţie: O bună cunoaştere şi organizare a spaţiului de lucru este neapărat necesară pentru asigurarea unei productivităţi mărite in lucrul cu AutoCAD. culori. Se accesează pagina User Preferences din caseta de dialog deschisă şi la Windows Standard Behavior se apasă butonul Right Click Customization. Design Center. delimitate prin linii separatoare. deschide o fereastră în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afisate (versiunile mai vechi). Pentru linia de comandă se pot modifica pozitia. respectând sintaxa. in care puteţi face selecţiile adecvate. în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afişate sau ascunse. Modificările se fac fie cu ajutorul mausului. In meniul View exista comanda Toolbars. poziţia ferestrelor (Proprietăţi. dimensiuni. Metode de organizare:   In meniul Tools din bara de meniuri există un submeniu numit Customize care conţine comenzi pentru organizarea spaţiului de lucru. indicaţii privind comanda deasupra căreia se afla poziţionat cursorul (apar la câteva secunde după poziţionarea cursorului) fereastra coordonatelor o serie de butoane ce activează moduri de lucru specifice in AutoCAD un buton pentru legături internet (Comunication Center) un buton de blocare/deblocare a poziţiei barelor de instrumente si ferestrelor. Prin ascunderea liniei de comanda acestea nu mai sunt accesibile. componenţa barei de meniuri. aspectului sau conţinutului. Cu clic dreapta in orice zonă destinată barelor de instrumente. cu ajutorul tastei F2 si are funcţii similare ferestrei de comandă. In plus. caracteristicile liniei de comandă. fie cu comanda Options din meniul Tools. Meniurile contextuale apar atunci când se apasă butonul drept al mausului. sau se deschide fereastra Customize Interface in cere se pot face modificări la bara de meniuri. Organizarea spaţiului de lucru Se referă la modul in care arată fereastra aplicaţiei (dimensiuni. fonturi). numarul de linii afisate. haşuri. la pagina Display.extragerea anumitor elemente din acesta (blocuri. Ele sunt afişate în dreptul mausului şi conţinutul lor diferă in funcţie de selecţia activă sau de comanda în curs (dacă există). etc. o o Paleta Dashboard: apare in AutoCAD 2007 si grupează sub forma unor panouri de control . amplasarea si componenţa barelor şi paletelor de instrumente. din punct de vedere al poziţiei. în pagina Display se pot modifica elemente caracteristice ale ferestrei desenului si liniei de comanda. Exista comenzi si variabile de sistem care afiseaza valori si optiuni in linia de comandă. stiluri de linii. text. etc. deasupra barei de stare. Afişarea sau ascunderea ei se face cu ajutorul comenzii Command Line din meniul Tools sau cu combinaţia de taste CTRL+9.) si introducerea lor in desenul curent. un buton de maximizare a ferestrei (clean screen)  Bara de stare: o o o o o o  Linia de comandă: În linia de comandă se introduc comenzi si parametri de la tastatură.

Din aceste comenzi. paletele si ferestrele care se utilizează in sesiunea de lucru respectivă. De asemenea există o serie de comenzi care pot fi apelate cu combinaţii de taste. Bara de instrumente Workspace permite salvarea unui spaţiu de lucru nou şi comutarea între diversele spaţii de lucru existente. CTRL+Z pentru anulare. casete (combo. CTRL+O pentru deschidere document. CTRL+N pentru document nou. Ex: CP alias pentru COPY. Unele comenzi uzuale au alias-uri. După scrierea numelui unei comenzi în linia de comandă se apasă tasta ENTER sau SPACEBAR). L alias pentru LINE. ce sunt specifice marii majorităţi a programelor din Windows şi îşi menţin valabilitatea şi în AutoCAD. comanda HELP deschide manualul de asistenţă existent in PC. Comanda HELP tastată in linia de comandă deschide manualul de asistenţă existent in PC. Ex: Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan. etc. Nu se pot folosi transparent comenzile care selectează obiecte. Cu ajutorul mausului. AutoCAD are 2 spaţii de lucru predefinite (AutoCAD classic şi 3D Modeling). Fiecare comandă are un nume. după care utilizatorului i se va cere să introducă variabilele. Dacă se alege altă opţiune de construcţie. Observaţie: Este bine sa se afişeze doar barele de instrumente. etc. dialog) sau element de meniu. apelează comanda respectivă. prin tragere. în dreptul fiecărei comenzi pentru care există o asemenea combinaţie. Z alias pentru ZOOM. CTRL+S pentru salvare. În casetele de dialog se acţionează butonul cu semnul ?. desenează. Comenzi şi variabile de sistem. Spacebar. Indicaţii in bara de stare – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. se introduc coordonatele de la tastatură. care prin tastare în linia de comandă. se introduce de la tastatură prescurtarea dintre paranteze pentru opţiunea dorită. Meniul Help – cuprinde o serie de comenzi ce lansează diverse instrumente de asistentă. CTRL+V pentru lipire . Combinaţiile de taste sunt afişate în bara de meniuri.). dacă acesta există. dacă se doreşte construcţia cercului de centru dat. Acestea sunt combinaţii de caractere uşor de reţinut . dar utilizatorul îşi poate defini şi salva spaţii de lucru în funcţie de diversele sarcini pe care le are de îndeplinit. Ex: CTRL+C pentru copiere. bare de instrumente şi palete cu care utilizatorul lucrează într-un anumit context. tan. Întreruperea execuţiei unei comenzi se poate face în cazul în care urmează să se utilizeze o altă comandă în mod transparent. in dreptul acestuia va apărea o fereastră care va afişa pe scurt numele sau funcţia elementului respectiv. Utilizarea dispozitivelor de introducere a datelor Comenzile pot fi accesate cu ajutorul elementelor de interfaţă ale programului (butoane. (Descrierea pentru manualul de asistenţă) Tasta F1 deschide manualul de asistenţă existent in PC. in bara de stare va apărea un text explicativ pentru elementul respectiv. afişate între paranteze pătrate. care prin tastare în linia de comandă determină lansarea unei anumite comenzi. CTRL+Y pentru refacere. paletelor de instrumente si ferestrelor daca acestea nu sunt blocate. Comenzile care se pot folosi transparent sunt în general cele ce schimbă setările desenului (grid) sau cele legate de vizualizare (pan şi zoom). elemente de meniu. se poate modifica poziţia barelor. apoi se dă clic pe controlul asupra căruia se solicită explicaţii sau se dă clic pe butonul Help. text. CTRL+X pentru decupare. Barele afişate in mod inutil încarcă spaţiul de lucru si solicită memoria video a calculatorului. În AutoCAD noţiunea de spaţiu de lucru (Workspace) defineşte un set de meniuri. Mijloace de asistenţă Tool tips – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. text. localizate in computer sau pe Internet. 8 . La lansarea unei comenzi programul răspunde adesea cu un set de opţiuni. Repetarea ultimei comenzi se face prin apăsarea din nou a tastelor Enter. radius)]: În acest exemplu. dialog) sau element de meniu. sau închid sesiunea de lucru. casete (combo. sau se dă clic în desen în locul unde va fi centrul cercului. Blocarea se realizează cu ajutorul butonului de blocare situat in partea dreaptă a barei de stare. etc.

Pentru crearea rapidă a unui fişier se accesează butonul Qnew din bara de instrumente principală sau se tastează în linia de comandă QNEW. haşuri. se apasă săgeata       9 . (demonstraţie) Crearea pe baza unui şablon se face prin selectarea comenzii NEW din Meniul File sau tastată în linia de comandă. Programul va afişa următorul simbol ">>" în faţa liniei de comandă pentru a cere parametrii de execuţie a comenzii lansate în mod transparent.direcţia de plecare pentru măsurarea unghiurilor. tipuri de linii. Unele pot fi modificate de către utilizator. Ex: Command: line Specify first point: 'grid >>Specify grid spacing (X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0. se apasă tasta ESC. SHIFT+CTRL şi butoanele mausului pentru crearea unor aliasuri ale comenzilor des utilizate. Variabilele de sistem pot fi modificate:    Prin tastarea numelui lor în linia de comandă Prin setări specifice în casete de dialog deschise cu diverse comenzi Prin accesarea unor butoane (cele din bara de stare) Utilizatorul îşi poate crea propriile combinaţii de taste pentru a lansarea rapidă a unor comenzi uzuale.Pentru a folosi o comandă în mod transparent. Şablonul se creează ca un desen obişnuit iar fişierul respectiv se salvează cu extensia dwt. limitele suprafeţei de desenare. Utilizatorii îşi pot crea şabloane proprii ce conţin de regulă setări pentru unităţile de măsură şi precizia acestora. cu combinaţia de taste CTRL+O cu clic dublu pe fişier din afara aplicaţiei prin tragerea cu cursorul mausului din afara ferestrei în fereastra principală a aplicaţiei din paleta Design Center Atunci când se lucrează în desene mari este utilă deschiderea parţială a desenelor. Variabilele de sistem sunt parametri care. după care s-a revenit la execuţia comenzii anterioare. programul va reveni la execuţia comenzii întrerupte anterior. CTRL. Deschiderea desenelor Un desen creat anterior se poate deschide cu comanda OPEN din meniul File sau tastată în linia de comandă. Cu ajutorul expertului se definesc unităţile de măsură utilizate pentru lungimi şi unghiuri. altele nu. Un şablon este un fişier cu extensia dwt ce conţine un set de setări standard. influenţează mediul de lucru. va trebui ca variabila de sistem STARTUP sa aibă valoarea 1. se scrie în faţa sa în linia de comandă un apostrof „'” sau se alege pur şi simplu dintr-un meniu. doar că după selectarea desenului în fereastra deschisă. Dacă se doreşte renunţarea la execuţia unei comenzi lansate deja. chenare. cu butonul Open din bara de instrumente principală. Creare rapidă – Va fi creat un desen nou pe baza şablonului uzual. sensul de măsurare a unghiurilor. fie se tastează STARTUP în linia de comandă şi se aplică valoarea 1. logo-uri. sau cu ajutorul combinaţiei de taste CTRL+N – va fi selectat un şablon furnizat odată cu programul AutoCAD sau salvat anterior de către utilizator . etc. Pentru aceasta va trebui ca în fereastra deschisă cu comanda Options. Acest lucru se realizează în versiunile de AutoCAD 2006 şi superioare în fereastra deschisă cu comanda Tools  Customize. de dimensiuni. Lista completă a tuturor variabilelor de sistem este afişată cu comanda SETVAR. Acest lucru se realizează cu comanda Open.000>: 1 Resuming LINE command Specify first point: În exemplul de mai sus s-a întrerupt execuţia comenzii de desenare LINE pentru a se seta reţeaua de puncte de ajutor prin spaţiere la un punct. Pentru aceasta fie este activată opţiunea „Show startup dialog box” pe pagina System a ferestrei de dialog ce se deschide cu comanda Options din meniul Tools. la pagina File în nodul Template Settings  Default Template File for Qnew să fie selectat şablonul uzual. stiluri de text. setări ale mediului de lucru. precizia de afişare. Utilizatorul îşi poate realiza combinaţii între tastele SHIFT. în funcţie de valorile care li se atribuie. Acest lucru se realizează cu comanda Tools  Customize  Keyboard Shortcuts (în AutoCAD versiuni până la max 2005) sau cu comanda Tools  Customize pentru versiuni de AutoCAD 2006 şi superioare. Crearea unui desen Există trei metode de începere a unui desen nou: Utilizarea unui expert – Pentru a putea accesa expertul. După execuţia acestei comenzi.

bak. tipuri de linii. Dacă se închide această fereastră fişierele nu se vor pierde ci pot fi afişate din nou cu comanda File  Drawing Utilities  Drawind Recovery Manager. Pentru ca un desen să poată fi identificat mai uşor în vederea deschiderii. În acest scop se crează fişiere standard. precum si fişiere cu extensia sv$. Restaurarea unei versiuni anterioare a unui fişier se poate face dacă în caseta de dialog Opţiuni la pagina Open and Save este selectată opţiunea creării de fişiere backup la fiecare salvare. la fiecare salvare a desenului. Acest lucru este valabil pentru fişierele cu extensia dwg. Această procedură măreşte timpul de deschidere a unui desen Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când un desen este deschis. un fişier cu acelaşi nume şi extensia .sv$. La selectarea unui fişier din grupul respectiv. Dacă un desen este deschis parţial. Pentru comunicarea cu alte aplicaţii se poate opta pentru salvarea în format dxf. dacă conţine erori minore se poate repara prin simpla deschidere. 10 . stl pentru prelucrarea desenelor cu ajutorul altor programe (in cazul modelelor 3D) Pentru această operaţie se utilizează comanda Export din meniul File. Desenul este salvat automat într-un fişier cu extensia .dwg. Dacă se alege însă comanda Save As din meniul File se va deschide fereastra de dialog pentru salvare. Repararea. La instalare AutoCAD-ul este setat să verifice autenticitatea desenului deschis. În fereastra deschisă se aleg vederea şi elementele geometrice dorite. In acest caz. Un desen se poate salva în versiunea curentă de AutoCAD sau într-una anterioară. care sunt şterse la ieşirea normală din program. prin schimbarea extensiei în . Pentru salvarea unui desen se alege calea. stiluri de dimensionare sau text. După deschidere acesta se salvează.din dreptul butonului Open şi se alege Partialy open. Uneori un fişier corupt. se anulează opţiunea Display digital signature information în pagina Open and Save din fereastra Opţiuni. Încărcarea se face cu comanda Partial Load din meniul File. Pentru salvarea unui desen ca şablon se foloseşte extensia dwt. în care există posibilitatea alegerii unei alte adrese şi a unui alt nume pentru fişier. acesta rămâne şi poate fi utilizat. restaurarea şi recuperarea desenelor Un fişier care conţine erori poate fi reparat cu ajutorul comenzii File menu » Drawing Utilities » Recover. cunoscută din alte aplicaţii Windows. în care stabileşte obiectele ce vor fi verificate şi proprietăţile acestora. ori de câte ori are loc salvarea normală a desenului. cu extensia . Salvarea şi exportul desenelor Salvarea manuală a unui desen se face cu comanda SAVE care deschide caseta de dialog pentru salvare.bak. Standardele servesc la o înţelegere mai bună şi mai uşoară a desenelor. numite şi fişiere de salvare automată. se stabileşte numele fişierului şi se alege extensia. Fişierele sv$ se creează doar dacă este selectată opţiunea de salvare automată în caseta Opţiuni. se crează în acelaşi folder cu fişierul salvat. Împreună cu acestea vor fi afişate şi fişierele bakup. sau în alte scopuri. dws şi dwt. Dacă a avut loc o închidere neaşteptată a aplicaţiei. se pot adăuga informaţii prin accesarea comenzii Properties din meniul File. Se pot exporta desene pentru a fi înglobate în documente generate cu alte aplicaţii:     dwf (pentru publicarea pe Internet). wmf pentru înglobarea desenelor in documente Office bmp – imagine sat. Dacă se folosesc backup-uri automate se poate salva versiunea anterioară a desenului într-un fişier cu extensia . Pentru desene extensia este dwg. Un desen salvat anterior dacă va fi salvat cu comanda SAVE va suprascrie veriunea salvată anterior. la redeschiderea acesteia va fi afişată o listă de desene care erau deschise în momentul închiderii aplicaţiei în sesiunea anterioară.dws. Un desen poate fi salvat automat în timpul lucrului la intervale de timp ce pot fi modificate de utilizator. Fişiere standard Când se lucrează în colective de proiectare se doreşte păstrarea unei anumite unităţi în întocmirea desenelor. Repararea se poate face total sau parţial în funcţie de erorile conţinute de fişier. Vederea obişnuită este EXTENTS.sv$. se pot încărca în timpul lucrului elemente geometrice care n-au fost încărcate la deschiderea desenului. Prin simpla înlocuire a extensiei bak cu extensia originală a desenului. Această opţiune se setează la pagina Open and Save din fereastra Opţiunui. cu clic dreapta se afişează un meniu contextual ce permite deschiderea acestui fişier sau ştergerea sa. se revine la penultima versiune salvată. Desenatorul poate crea standarde pentru chenare. Spre deosebire de fişierele . dacă acestea există.

Programul va verifica compatibilitatea setărilor. dar proprietăţile lor nu coincid.Pentru asocierea de fişiere standard la desenul curent se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Configure sau comanda Configure din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează STANDARDS în linia de comandă. Standardele nu acoperă două aspecte:   Existenţa în desenul verificat a unor obiecte cu denumiri nestandard. se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Check sau comanda Check din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează CHECKSTANDARDS în linia de comandă. acestea vor fi afişate. Denumirea unui obiect din desen este similară cu cea din standard. 11 . Odată asociat un desen cu un set de standarde. să fie verificat periodic pentru conformitate cu standardele respective. împreună cu sugestii de remediere. Spre exemplu. În cazul depistării unor neconformităţi. create de Autodesk sau de alte companii. Se poate alege între remedierea neconformităţilor şi ignorarea acestora. Pentru verificarea conformităţii desenului cu un anumit standard. acestea vor fi eliminate din desen. dacă un layer nestandardizat este înlocuit cu altul standardizat. La AutoCAD se pot ataşa plugin-uri cu standarde. toate entităţile din layerul nestandardizat se vor regăsi în layerul standardizat. specificate de utilizator. este bine ca pe măsură ce se lucrează la el. Toate entităţile asociate cu obiectele nestandardizate vor fi transferate unor obiecte standard înlocuitoare. Când se repară probleme legate de obiecte cu nume nestandardizate.

În mod normal aceasta este setată la 10% dar utilizatorul o poate modifica după dorinţă. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. RIGHT: deplasare în direcţia respectivă. Coordonatele se pot introduce de la tastatură sau prin indicare cu mausul în spaţiul de lucru. Utilizarea mausului cu rotiţă Rotirea liberă a rotiţei mausului va activa o funcţie din AutoCAD numită INTELLIZOOM. Comanda Pan Pan Realtime Accesarea comenzii:    PAN în linia de comandă View  Pan  Realtime Pan Realtime în bara de instrumente principală Acţiune: Va realiza deplasarea parţii vizibile a desenului în fereastră în direcţia de tragere a mausului. Cu ajutorul grupului de comenzi ZOOM se poate realiza mărirea scării de vizibilitate a unei zone din desen. în funcţie de direcţia de tragere. PAN UP. LEFT. Cu ajutorul grupului de comenzi PAN se poate realiza deplasarea suprafeţei din desen care este vizibilă în fereastra aplicaţiei în direcţia dorită. Pan Point   -PAN în linia de comandă View  Pan  Point Acţiune: Va cere introducerea coordonatelor pentru două puncte: punctul de plecare şi noua poziţie a punctului de plecare. Comanda Zoom Zoom Realtime Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează ENTER fără a selecta nimic) View  Zoom  Realtime Zoom Realtime în bara de instrumente principală 12 . Aceasta aplică o mărire sau reducere a scării de vizibilitate a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. DOWN.Lecţia 2 Controlul vederilor în desen Pentru controlul vederilor în desen utilizatorul are la dispoziţie două grupe de comenzi: PAN şi ZOOM. în funcţie de sensul de rotire. Aceasta asigură o deplasare a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. tastând ZOOMFACTOR în linia de comandă şi aplicând o nouă valoare. Prin deplasarea mausului cu rotiţa apăsată se activează o funcţie din AutoCAD numită INTELLIPAN.(demonstraţie) Pasul de mărire a scării de vizibilitate este controlat de variabila se sistem ZOOMFACTOR. Fereastra pentru vederi aeriene: Accesarea comenzii: View  Aerial View Acţiune: Prin manipularea cursorului de maus în această fereastră se va realiza deplasarea şi modificarea scării de vizibilitate a desenului în fereastra principală a aplicaţiei.

vederea va fi mărită. asigurând totodată şi zoom-ul dorit.Acţiune: Comanda Zoom Realtime asigură modificarea rezoluţiei desenului prin tragerea cu butonul stâng al mouse-ului apăsat. se tastează P şi ENTER) View  Zoom  Previous 13 . factorul de multiplicare a rezoluţiei. Zoom Center Se aduce un punct din desen în centrul ferestrei. sau înălţimea. astfel încât limitele lui să coincidă cu limitele ferestrei. prin specificarea colţurilor opuse pe una din diagonale. se tastează C şi ENTER) View  Zoom  Center Zoom Center în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: se cere indicarea punctului ce va fi adus în centrul ferestrei. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii: Clic creapta  Zoom Original ZOOM WINDOW: permite modificarea rezoluţiei astfel încât o anumită parte din desen să poată fi văzută mai bine prin mărire la dimensiunea ferestrei. (demonstraţie) Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Zoom Extents Se permite o rezoluţie maximă astfel încât să poată fi vizibile în fereastră toate obiectele din desen. Zoom Original Se restabileşte vederea anterioară în timpul operaţiilor de Zoom Realtime sau Pan Realtime. se tastează E şi ENTER) View  Zoom  Extents Zoom Extents în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi afişat în fereastră desenul în întregime. se tastează A şi ENTER) View  Zoom  All Zoom All în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi cuprinsă în fereastră zona acoperită de reţeaua de puncte sau dacă există obiecte desenate în afara ei vor fi incluse şi acestea. Zoom All Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. iar prin introducerea unei înălţimi mai mici. Accesarea comenzii:   ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. În linia de comandă este afişată înălţimea curentă. apoi va trebui introdusă după caz. în dreapta-sus pentru mărire sau în stânga-jos pentru micşorare. se tastează w şi ENTER) View  Zoom  Window Zoom Window în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Aplicaţia va cere indicarea dreptunghiului de încadrare pentru zona ce se doreşte a fi mărită. Zoom Previous Se restabileşte vederea anterioară ultimei operaţii de zoom. Prin introducerea unei înălţimi mai mari decât cea indicată vederea va fi micşorată. prin introducerea factorului de mărire de la linia de comandă.

Accesarea comenzii:      ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. după care se apasă ENTER. redenumi. Modificarea dimensiunilor sau poziţiei dreptunghiului din fereastra Aerial View determină modificări similare în fereastra aplicaţiei. după care se apasă ENTER. Accesarea comenzii:   View sau V în linia de comandă View  Named Views Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog View Manager. după care se apasă ENTER. Cadrul albastru reprezintă limitele vederii după executarea comenzii. se dă clic dublu până apare o săgeată şi se trage mouse-ul în direcţia dorită. În fereastra Aerial View. Dacă se doreşte ca în vedere să apară toate obiectele din desen se alege opţiunea Global în fereastra Aerial View. Folosirea vederii aeriene Prin selectarea comenzii View  Aerial View sau tastând DSVIEWER în linia de comandă permite operaţiuni de translaţie şi redimensionare rapidă a vederii în timpul lucrului. sau i se pot modifica dimensiunile. se tastează S şi ENTER) View  Zoom  Scale Zoom Scale în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente Acţiune: Programul solicită introducerea factorului de scalare a vederii în linia de comandă. în care este afişată o listă cu toate vederile disponibile. Acesta poate fi deplasat pe suprafaţa ferestrei. ea trebuie salvată. În această casetă se pot crea. Zoom Previous în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Zoom Dynamic Se utilizează un cadru ce reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. 14 . Dacă se doreşte translatarea desenului se dă clic în Aerial View până apare un X şi se repoziţionează dreptunghiul de încadrare. Dacă se doreşte modificarea rezoluţiei. modifica. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Acţiune: Vor apărea în fereastră trei cadre:  Zoom Scale Se permite modificarea rezoluţiei prin introducerea factorului de multiplicare de la tastatură. dreptunghiul reprezentat cu linie groasă marchează limitele vederii în fereastra aplicaţiei. seta. Salvarea şi restaurarea vederilor Pentru a reutiliza o vedere într-o sesiune de lucru ulterioară. se tastează D şi ENTER) View  Zoom  Dynamic Zoom Dynamic în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Cadrul alb reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. fără a se modifica poziţia centrului vederii. Cadrul verde are aceleaşi dimensiuni cu cadrul alb şi dă informaţii asupra elementelor ce vor fi vizibile în fereastră dacă dimensiunea cadrului alb nu va fi modificată de către utilizator şi acesta va fi suprapus peste cadrul verde. şi şterge vederile identificate cu un nume. Salvarea se face deschizând în meniul View caseta de dialog Named Views. Acesta poate fi deplasat în fereastră şi redimensionat după dorinţă de către utilizator.

care vor conţine diferitele vederi cu care urmează să se lucreze. Cu ajutorul comenzii REDRAW aceste semne sunt îndepărtate din viewport-ul curent. OFF – Regenerarea va fi blocată până când se lansează una din comenzile REGEN sau REGENALL. Dispunerea zonelor de vizualizare se poate salva pentru a mai fi folosită ulterior. atunci când se specifică un punct sau se execută o selecţie. fereastra aplicaţiei se poate împărţi în mai multe spaţii. În spaţiul model se poate salva o anumită dispunere a zonelor de vizualizare selectând comanda în meniul View  Viewports  New Viewports. sau se tastează succesiv CTRL +R. Mod de accesare a comenzii REDRAWALL:  REDRAWALL în linia de comandă Comanda Regen Această comandă are ca efect regenerarea întregului desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din viewport-ul curent.Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră Pentru a lucra în model space cu mai multe vederi simultan. Pentru a restaura într-un moment ulterior o dispunere salvată. se selectează View  Viewports  Named Viewports. după care se selectează zonele adiacente ce vor fi reunite. Pentru reunirea a două zone de vizualizare într-una singură se alege comanda Join din meniul View. Comenzi pentru reîmprospătarea imaginii Comanda Redraw Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. iar de la tastatură se introduce opţiunea de dispunere în fereastră a acestora. În timpul lucrului nu se poate opera decât într-o singură zonă de vizualizare. În fereastra deschisă se dă un nume dispunerii actuale a vederilor şi se salvează. până se activează vederea dorită. Pentru a schimba vederea se dă clic în vederea în care se doreşte să se lucreze. aceasta poate fi divizată la rândul ei conform procedurii de mai sus. Mod de accesare a comenzii REDRAW:    View  Redraw Se dă clic pe butonul Redraw în bara de instrumente principală REDRAW în linia de comandă Comanda REDRAWALL îndepărtează semnele în toate viewporturile din desen. Mod de accesare:   View  Regen Se tastează REGEN în linia de comandă Comanda Regen All Comanda REGENALL regenerează întregul desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din toate viewporturile. sau se activează regenerarea automată (REGENAUTO = ON) 15 Comanda REGENAUTO solicită introducerea unui parametru. Mod de accesare:     View  Regen All REGENALL în linia de comandă ON – Regenerarea are loc automat de fiecare dată când se execută o comandă care solicită regenerare. Acesta poate avea valoarea ON sau OFF. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. numite zone de vizualizare (viewports). . Zonele de vizualizare se creează în spaţiul model accesând meniul View  Viewports de unde se alege numărul de zone de vizualizare dorit. în fereastra desenului vor apărea nişte mici semne. Dând clic în orice zonă de vizualizare. Pentru a restaura o singură zonă de vizualizare în fereastră se alege comanda 1 View din meniul View  Viewports.

În cazul în care nu se fac setări particulare. programul va oferi posibilitatea de a selecta obiectul destinaţie sau de a stabili ce proprietăţi vor fi copiate între obiecte (Opţiunea Settings) după care se poate alege obiectul destinaţie. Bara de instrumente Properties permite afişrea şi editarea culorii. Dacă în momentul lansării comenzii nu există o selecţie activă. Ele pot fi asociate intuitiv cu nişte straturi suprapuse. culoare) altele au caracter specific (printre proprietăţile unui cerc se numără raza şi suprafaţa. 16 . Proprieţăţile se pot copia de la un obiect la altul cu comanda Match Properties. obiectul destinaţie va prelua de la obiectul sursă valorile proprietăţilor comune. tipului de linie. În această fereastră se pot vizualiza şi edita proprietăţile obiectelor. Unele dintre acestea au caracter general (layer. Şi în acest caz se pot seta proprietăţile ce urmează a fi copiate. Atunci când un obiect este desenat. denumit Layer1. va apărea un layer nou în listă. O mare parte din proprietăţile cu caracter general ale obiectelor le sunt atribuite acestora fie direct. Proprietăţile layerului nou creat. Lucrul cu layere Layer-ele reprezintă cel mai important mod de a organiza informaţia într-un desen. fiecare înglobând un anumit tip de informaţie. Această denumire poate fi modificată. Dacă există o selecţie activă în momentul lansării comenzii. a grosimii liniei şi a stilului de plotare pentru selecţia curentă. programul va cere selectarea pe rând a obiectului sursă apoi a obiectului destinaţie. se procedează în unul din următoarele moduri:     se selectează obiectul şi se dă clic dublu cu obiectul selectat se lansează comanda Modify  Properties cu obiectul selectat se accesează butonul Properties din bara principală cu obiectul selectat se tastează CTRL+1 (1 din partea stângă a tastaturii. stil de linie. fie prin intermediul layerelor cărora le aparţin (BYLAYER). Proprietăţile unui layer sunt:      culoarea stilul de linie grosimea liniei stilul de plotare vizibilitatea la plotare Crearea unui layer Comanda:   Meniul Format  Layer Se dă clic pe butonul Layer Properties Manager în bara de instrumente Layers Acţiune: Se deschide fereastra Layer Properties Manager. La apăsarea butonului New Layer. el ia proprietăţile layerului în care este desenat. etc). Mod de accesare:    se tastează MATCHPROP în linia de comandă se lansează comanda Modify  Match Properties se actionează butonul Match Properties din bara de instrumente principală.Lucrul cu obiecte în AutoCAD Proprietăţi ale obiectelor Orice obiect desenat se caracterizează printr-un set de proprietăţi. Pentru a vizualiza proprietăţile unui obiect din desen. Dacă aceste proprietăţi se modifică manual de către utilizator valoarea dată de acesta va înlocui valoarea împrumutată din layer. conform cu opţiunea utilizatorului. nu de la microtastatură) Se va deschide paleta Properties care conţine o listă a proprietăţilor selecţiei active. o linie se caracterizează prin lungime şi unghi. structurată pe criterii specifice. ca de altfel ale oricărui layer din listă. se pot modifica dând clic pe pictogramele din dreptul fiecărui layer.

sau efectuarea de setări. (pentru această operaţie trebuie ca utilizatorul să se afle în prealabil în paper space. Se selectează layerul care se va bloca. utilizatorul va putea alege tipul de setare dorit: pentru blocuri sau pentru viewporturi. Obiectele conţinute într-un layer pot fi mutate în alt layer astfel:   se selectează obiectele respective şi în caseta de selecţie din bara Layers. Dacă se alege a doua opţiune. O altă cale de blocare este în fereastra Layer Properties Manager. obiecte care se află într-o zonă încărcată a desenului în care dorim să edităm. denumit "0". În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. La revenire din starea de dezactivare nu are loc regenerarea desenului. Comanda:    Meniul Format  Layer Tools  Layer Freeze LAYFRZ în linia de comandă Se dă clic pe butonul Layer Freeze în bara Layers II Acţiune: Se solicită selectarea unui obiect din layerul ce va fi îngheţat. care nu poate fi şters sau redenumit şi căruia îi sunt asociate culoarea 7 (alb sau negru) linia continuă de grosime 0. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă.Ştergerea unui layer neutilizat: În fereastra Layer Properties Manager. elemente de text. Layerele ce conţin obiecte nu pot fi şterse. decât dacă aceste obiecte sunt mutate în alte layere. Pot fi create layere separate pentru linii de construcţie. Dacă utilizatorul se află în spaţiul hârtie va putea alege între următoarele opţiuni: o o Freeze – va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv în toate viewporturile Vpfreeze . în dreptul layerului respectiv.   Pentru blocuri: se afişează setările disponibile pentru blocuri. Dacă se doreşte revenirea la setările anterioare. Comutarea are loc mai lent. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un bec. Comutarea are loc rapid. elemente de dimensionare. Layerele 0. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. etc. Dacă există mai multe viewporturi se poate opta pentru îngheţarea sau dezactivarea unui layer în toate viewporturile sau doar în viewport-ul curent. apoi se apasă butonul Delete Layer. etc. Se poate alege nivelul de adâncime al selecţiei: bloc. dând clic pe pictograma ce reprezintă un lacăt din dreptul layerului respectiv. se foloseşte comanda Layer Previous de pe bara de formatare.). Dezgheţarea se face dând clic în caseta de selecţie 17 . se selectează layerul ce trebuie şters. Pentru viewporturi: se afişează setările disponibile pentru viewporturi. acesta poate fi blocat. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un soare. se selectează obiectele ce vor fi mutate apoi se selectează un obiect din layerul destinaţie. Defpoints şi layerul curent nu pot fi şterse. în dreptul layerului respectiv. Operaţia de blocare se poate realiza în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer.25 şi stilul normal pentru imprimare la plotter. iar în viewport-ul în care doreşte să efectuieze operaţia să fie deja activat model space). (În AutoCAD 2007) Se lansează comanda Format  Layer Tools  Layer Match. care va restabili proprietăţile anterioare ale layerului respectiv. Controlul vizibilităţii layerelor Este util în cazul în care dorim ca unele obiecte din desen să nu fie vizibile în anumite situaţii (liniile de referinţă la plotare. Layere-le neutilizate se pot elimina din desen cu comanda File » Drawing Utilities » Purge. apoi se dă clic pe pictograma de blocare. La revenire din starea de dezactivare desenul este regenerat.  În AutoCAD 2007: În paper space apar opţiuni noi. entitate sau nimic. se alege layerul în care urmează să fie mutate. În orice desen nou creat există un layer predefinit. prin îngheţare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer.va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv doar în viewport-ul curent. Blocarea layerelor Pentru a preveni modificarea obiectelor conţinute într-un layer. Se poate realiza în două moduri:  prin dezactivare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer.

Acţiune: Aplicaţia va cere selectarea unui obiect din layerul ce trebuie să rămână vizibil. unul de plecare şi altul destinaţie. şi ordinea lor de afişare. Pe rândul următor se trece a doua valoare ce va fi inclusă în filtru pentru proprietatea respectivă. Tot înaceastă fereastră se pot purja layer-ele neutilizate. iar din meniul contextual se alege comanda Remove from Group Filter. şi poartă numele de stare denumită a layerelor. Filtrare după grupuri . Revenirea la starea dinaintea operaţiei de izolare se realizează cu comanda:     Format menu » Layer Tools » Layer Unisolate. în care se setează numele noului filtru şi criteriile de filtrare. exportul şi importul setărilor pentru layere Salvarea setărilor pentru layere se poate face în desen. denumit GROUP FILTER1. Nu se va putea acţiona în acest mod asupra layerelor îngheţate într-un anumit viewport. apoi a unui obiect din layerul în care se copie. Se selectează filtrul All pentru afişarea tuturor layerelor. Dacă se dă clic dublu în Layer Walk în dreptul unui layer sau grup de layere. Afişarea unui layer în timp ce toate celelalte sunt îngheţate:  Format menu » Layer Tools » Layer Isolate. Această stare a layerelor salvată poate fi ulterior restaurată. şi deplasarea obiectului copiat prin selectarea a două puncte. pe pictograma Curent Viewport Freeze.În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Group Filter. Va apărea caseta de dialog Layer Filter Properties. va apărea un filtru nou. Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007    Meniul Format  Layer Tools  Layer Walk Layer Walk în bara de instrumente Layers II LAYWALK în linia de comandă Acţiune: Va apărea caseta de dialog Layer Walk în care utilizatorul poate comuta rapid între layere. acestea vor fi afişate permanent indiferent de filtrul de selecţie. Filtrarea layerelor Utilizatorul poate controla care layere vor fi afişate în Layer Properties Manager. Pentru salvare se procedează astfel: În 18 . restaurarea. se dă clic dreapta în rândul de definire a filtrului şi se selectează comanda Duplicate Row. unde este afişată lista filtrelor. În partea stângă a ferestrei. Salvarea. Se dă apoi clic pe Apply sau OK. Pentru eliminarea unui layer din filtru se dă clic dreapta pe layerul respectiv.din bara de instrumente Layer sau în Layer Properties Manager. Dezgheţarea simultană a tuturor layerelor se face cu comanda Format » Layer Tools » Thaw All Layers. apoi din lista acestora se selectează cele care urmează să fie incluse în filtru şi se trag în dreptul numelui filtrului din partea stângă a ferestrei.  Partea stângă a ferestrei Layer Properties Manager afişează trei filtre definite de program şi toate filtrele salvate de utilizator în desenul curent. Un filtru de layere limitează afişarea numelor acestora în Layer Properties Manager şi în bara de instrumente Layers. Caseta de selecţie din bara de instrumente Layers va afişa doar layerele incluse în filtrul activ. Cu ajutorul tastei CTRL se pot face selectii multiple. Format » Layer Tools » Isolate Layer to Current Viewport Format menu » Layer Tools » Turn All Layers On Format menu » Layer Tools » Copy Objects to New Layer Afişarea unui layer într-un viewport în timp ce în toate celelalte este îngheţat: Activarea simultană a tuturor layerelor: Copierea unui obiect într-un layer nou: Acţiune: Se solicită selectarea obiectului ce va fi copiat. Există două moduri de filtrare pentru layere:  Pe baza proprietăţilor layerelor – În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Property Filter. Se pot aplica filtre de selecţie a layerelor prin tastarea unor cuvinte cheie în caseta text. Pentru a selecta mai multe valori pentru o proprietate.

Dacă se alege opţiunea BYBLOCK. în caseta de selecţie a culorii din bara Properties. De aici se selectează tipurile de linii dorite şi se dă clic pe OK. fără a o restaura. independent de layer. spaţiu. BYBLOCK şi CONTINUOUS nu pot fi şterse. Aici se va selecta nodul Linetypes. obiectele vor căpăta culoarea 7 (alb/negru) dacă nu sunt grupate într-un bloc. La începutul unui proiect se încarcă tipurile de linii necesare. pentru o mai bună organizare a desenului. Se dă clic pe butonul Restore. Pentru ca toate obiectele ce urmează a fi desenate sa ia culoarea layeru-lui. Se selectează tipul de linie ce va fi descărcat si se dă clic pe Delete. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. În această fereastră se dă clic pe butonul Load. apoi se selectează setările ce urmează a fi restaurate. (un fişier cu extensia las). Pentru a descărca tipurile de linie neutilizate:   Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. punct. In caseta New Layer State to Save se introduce numele dorit după care se dă clic pe OK. Tipuri de linii Un tip de linie reprezintă un model generat de succesiunea linie. Tipurile de linii BYLAYER. Se va selecta fisierul dorit. Pentru lucrul în sistem metric se utilizează fişierul acadiso. apoi se închide fereastra. Tipul de linie atribuit unui obiect se poate schimba în unul din următoarele moduri:  Prin mutarea obiectului în alt layer 19 . pentru a putea fi rapid disponibile în vederea utilizării. Exportul setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. fie prin specificare explicită. apoi se dă clic pe butonul Export. se ţine apăsată tasta SHIFT. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. iar pentru sistemul de unităţi anglo-saxon se utilizează fişierul acad. sau pe NU pentru a o adăuga în Layer States Manager. Se va deschide caseta de dialog Layer States Manager în care se apasă butonul New. În caseta de dialog Load or Reload Linetypes se da clic pe butonul File pentru a selecta fişierul cu extensia lin pe care utilizatorul doreşte sa-l vizualizeze. se va alege opţiunea BYLAYER. În fereastra Layer States Manager se dă clic pe butonul Import. Culorile mai sunt utilizate ca mod de a indica grosimea de linie in plotarea dependentă de culoare. apoi se dă clic pe butonul Yes pentru a restaura imediat starea denumită a layerelor. Aceeaşi operaţie se poate realiza în paleta Properties. în fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. care va derula lista cu toate tipurile de linii care pot fi şterse. Unui obiect i se poate atribui o culoare fie prin intermediul layerului în care este inclus.lin. pentru a controla dimensiunea segmentelor şi a spaţiilor dintre acestea. Încărcarea unui tip de linie se face astfel: Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. Unui obiect i se poate atribui un tip de linie fie prin intermediul layerului în care este inclus. obiectele vor căpăta această culoare. Odată cu alegerea tipului de linie se poate seta şi scara modelului liniei. pe caseta Linetype. Cu comanda File  Drawing Utilities Purge se deschide caseta de dialog Purge. Lucrul cu culori Folosirea culorilor într-un desen reprezintă un mijloc de a grupa vizual obiectele desenate. Pentru a importa setările pentru layere: din alt desen. în timp ce se selectează prima şi ultima linie din grup. iar blocurile vor lua culoarea layerului. Pentru a atribui o anumită culoare tuturor obiectelor ce urmează a fi desenate. Pentru vizualiza toate tipurile de linii încărcate în desenul curent se dă clic în bara de instrumente Properties. Restaurarea setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Atribuirea culorilor pe baza layerului face mai uşor de identificat fiecare layer în desen. independent de layer.fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. iar pentru selecţia simultană unui grup de tipuri de linii consecutive. Din această listă se selectează tipurile de linii pe care utilizatorul doreşte să le şteargă apoi se dă clic pe butonul Purge. Dacă se alege o culoare diferită. Pentru a selecta mai multe tipuri de linii odată se ţine apăsată tasta CTRL.lin. se selectează culoarea dorită. fie prin specificare explicită. Exportul se va face sub forma unui fişier cu extensia las. În rubrica Linetype definitions sunt listate toate tipurile de linii definite în fişierul selectat.

cât şi pentru cele ce urmează a fi desenate.  Cu obiectul selectat. Scara de redare a grosimii liniilor în spaţiul model se poate modifica cu comanda Format  Lineweight. 2. Setarea tipului de linie pentru toate obiectele ce urmează a fi desenate se face cu comanda Format  Linetype. viewporturile pot avea zoom-uri diferite. se poate modifica scara tipurilor de linii în viewporturi diferite cu ajutorul variabilei de sistem PSLTSCALE. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele deja desenate. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. dacă se dă clic pe butonul Show Details. În acest caz. Scara la care este reprezentat un tip de linie este dată de produsul dintre valoarea CELTSCALE şi valoarea LTSCALE. se selctează tipul de linie dorit apoi se dă clic pe butonul Current. lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din paper space. Se deschide Linetype Manager. cu repetarea modelului între vârfurile adiacente. Cu obiectul selectat. Exemplu: O linie desenată cu CELTSCALE = 2 într-un desen cu LTSCALE = 0. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie atribuit layerului curent. scara pentru tipurile de linii. variabila de sistem PLINEGEN controlează modul în care este generată linia pentru toate liniile ce urmează a fi desenate:  PLINEGEN=0 – Modelul poliliniei începe şi se termină cu un segment la fiecare vârf . Lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din spaţiul în care liniile sunt desenate (model space sau paper space). prin schimbarea globală a scării tipului de linie. Acelaşi tip de linie se poate utiliza la scări diferite. În paper space. apoi se va seta tipul de linie dorit. care poate lua următoarele valori:  0 – Nu se face o modificare specială a scării tipului de linie.  PLINEGEN=1 – Polilinia este generată continuu de la un capăt la altul Modul de generare al unei anumite polilinii poate fi modificat în fereastra Properties prin editarea proprietăţii Linetype Generation.5 va arăta identic cu o linie creată cu CELTSCALE = 1 într-un desen cu LTSCALE = 1. se dă clic pe rândul Linetype. se va utiliza o altă scară a tipului de linie. până când vor fi reunite într-un bloc. Cu cât scara este mai mică. în bara de instrumente Object Properties se alege tipul de linie dorit în caseta Linetype. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. este 1. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. La schimbarea valorii pentru variabila de sistem PSLTSCALE sau la utilizarea unor comenzi cum ar fi zoom cu PSLTSCALE=1.   Dacă se selectează BYLAYER. O scară de redare mai mare va mări durata de regenerare a desenului pe sistemele mai puţin performante. În mod curent. obiectele din viewporturi nu sunt regenerate automat cu noua scară pentru tipuri de linii. Valoarea Enabled corespunde modului de generare unitar al poliliniei. Din acest motiv nu este 20 . Dacă se selectează BYBLOCK. în paleta Properties. Dacă variabila de sistem TILEMODE = 0. sau individual pentru fiecare obiect. Controlul grosimii liniilor Grosimea liniilor se utilizează pentru a deosebi tipuri de linii cu rol diferenţiat în desen. chiar şi pentru obiectele desenate în model space. Valoarea Desabled corespunde modului de generare al poliliniei. numărul de repetiţii ale modelului pe unitatea de lungime din desen este mai mare. astfel încât să fie vizibilă discontinuitatea liniei. 3. În cazul poliliniilor. cu toate acestea tipurile de linii vor fi afişate identic. sub tabelul cu tipurile de linii vor fi afişate Factorul de scară global şi Factorul de scară curent pentru obiecte. Pentru segmentele scurte reprezentate cu tipuri de linii discontinui. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie curent. 1 – Factorul de scară al viewport-ului guvernează factorul de scară al tipului de linie. atât global cât şi individual. Factorul de scară global este controlat de variabila de sistem LTSCALE. Se vor utiliza comenzile REGEN sau REGENALL pentru a actualiza scara tipurilor de linii în fiecare viewport.0. Factorul de scară curent pentru obiecte este controlat de variabila de sistem CELTSCALE. Liniile sunt reprezentate cu grosimea setată doar dacă este activat butonul LWT în bara de stare. de la un capăt la altul al acesteia.  Observaţii: 1. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele ce urmează a fi desenate. În fereastra Linetype Manager. Când blocul este inserat într-un desen.

Controlul afişării obiectelor suprapuse În general obiectele care apar suprapuse în desen. se dă clic pe rândul aferent grosimii de linie si din meniul afişat se va selecta grosimea dorită.necesară sau recomandată setarea grosimii liniilor în spaţiul model. se va marca opţiunea Display Lineweight. Setarea grosimii curente de linie se poate face:  Cu comanda Format  Lineweight. indiferent de nivelul de zoom sau tipul de linie. Dacă se selectează BYBLOCK. Liniile vor fi plotate cu grosimea lor reală. Pentru a afişa grosimile liniilor la valoarea lor curentă. indiferent dacă afişarea grosimii tipului de linie este activată. Suprapunerea obiectelor nu poate fi controlată decât în cadrul aceluiaşi mediu de lucru (model sau paper space) Pentru a schimba ordinea afişării obiectelor: în meniul Tools se accesează comanda potrivită din submeniul Draw Order în bara de instrumente Draw Order se dă clic pe butonul aferent comenzii dorite 21 . La inserarea blocului într-un desen. Grosimea de linie curentă este grosimea de linie utilizată pentru desenarea oricărui obiect. până când o altă grosime de linie devine curentă. Prin selectare în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. vor fi afişate în ordinea în care au fost create. pe când în paper space liniile apar la grosimea la care vor fi plotate.   Dacă se selectează BYLAYER. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie curentă. până când vor fi reunite într-un bloc. Se va deschide caseta de dialog Lineweight Settings în care se selectează grosimea de linie curentă. obiectele nou create acoperind pe cele existente. Aceasta este afişată în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. se recomandă ca acestea să fie desenate ca polilinii cu grosime. În model space o linie de grosime 0 apare cu lăţimea de 1 pixel. Dacă totuşi se doreşte afişarea grosimii unor linii în spaţiul model. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie atribuită layerului curent. Prin editare în paleta Properties: Fără a avea o selecţie activă.

În meniul contextual afişat se alege modul dorit. Afişarea se poate face în trei moduri diferite:    Static: conţinutul ferestrei se actualizează doar la specificarea unui punct Dinamic: conţinutul ferestrei se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului Afişarea unghiului si distanţei: se face sub forma (distanţă < unghi) şi se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului. La fiecare nou clic.y. Acest mod este disponibil atunci când se desenează obiecte care presupun introducerea a cel puţin două puncte. reprezentând poziţia exactă a punctului. Poziţia curentă a cursorului este indicată în prima fereastră din partea stângă a barei de stare.Lecţia 3 Utilizarea instrumentelor de precizie Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate Pentru indicarea coordonatelor plane în AutoCAD se folosesc sistemele de coordonate cartezian. respectiv polar. Localizarea vizuală a unui punct în spaţiul desenului se face tot cu ajutorul comenzii ID Point. în spaţiul desenului va apărea un mic semn. va fi activat unul din cele trei moduri de afişare a coordonatelor. Se dă clic dreapta în fereastra de afişare a coordonatelor. Metode de introducere a coordonatelor:    Indicarea unui punct in spaţiul de lucru cu ajutorul cursorului Introducerea valorii coordonatelor în linia de comandă Introducerea valorii coordonatelor în caseta din dreptul cursorului. Se modifică valoarea variabilei de sistem COORD. 22 . Coordonatele punctului solicitat se vor introduce în linia de comandă. Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. dacă este activat modul dinamic de introducere a datelor Se pot introduce coordonatele absolute ale punctelor (raportate la origine) sau coordonate relative (raportate la poziţia ultimului punct specificat). coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #x. Accesarea comenzii:    Tools  Inquiry  ID Point Butonul ID Point în bara de stare Inquiry ID în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea în spaţiul desenului a locaţiei punctului. In linia de comandă vor fi afişate valorile coordonatelor punctului. Aceasta poate lua una din următoarele valori: o o o 0 pentru afişare statică 1 pentru afişare dinamică 2 pentru afişarea unghiului şi distanţei Schimbarea modului de afişare a coordonatelor în bara de stare:    Comanda ID Point Afişarea valorilor pentru coordonatele unui punct din desen se face cu comanda ID Point. Introducerea coordonatelor Introducerea coordonatelor carteziene absolute:  Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. Se dă clic în fereastra de afişare a coordonatelor.

În fereastra deschisă se selectează World. iar axa X va fi coincidentă sau tangentă cu obiectul. iar axa X va fi dată de direcţia liniei ce uneşte originea cu punctul în care a fost selectat obiectul. Originea se va situa la capătul cel mai apropiat al obiectului. Introducerea coordonatelor polare absolute:   Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. În vederile 2D axa X este orizontală. cât şi în linia de comandă. Acţiune: Se va selecta obiectul la care se aliniază UCS-ul. Toate operaţiile de editare în desen fac referinţă la UCS-ul curent. 23 . Definirea originii unui nou UCS: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Origin În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Origin UCS în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea coordonatelor pentru noul punct de origine. Introducerea directă a distanţelor se face prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită şi introducerea distanţei faţă de ultimul punct introdus. axa Y verticală iar originea se află la intersecţia axelor X şi Y. Restaurarea UCS-ului pentru a fi coincident cu WCS. Sisteme de coordonate În orice desen sunt definite două sisteme de coordonate: Sistemul de coordonate universal (WCS) este fix. originea va fi situată în centrul obiectului. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Într-un desen nou creat aceste două sisteme de coordonate coincid. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: x. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #distanţă<unghi.y. Dacă obiectul este un arc. cât şi în linia de comandă. Toate obiectele dintr-un fişier dwg sunt definite în funcţie de WCS. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  World sau Meniul Tools  Named UCS. Schimbarea unghiului de rotire al UCS-ului în 2D: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Z În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Z UCS în linia de comandă. Sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS) este mobil. Alinierea UCS-ului la un obiect din desen: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Object În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Object UCS în linia de comandă. un cerc sau o elipsă.y atât în modul dinamic de introducere a datelor. Introducerea coordonatelor polare relative se face cu sintaxa @distanţă<unghi atât în modul dinamic de introducere a datelor. Se aplică parametrul O. Se aplică parametrul Z. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea unghiului de rotire a axelor. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: distanţă<unghi. apoi se dă clic pe butoul Set Current. Introducerea coordonatelor carteziene relative se face cu sintaxa @x.

UCSMAN în linia de comandă Restaurarea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. În fereastra deschisă se selectează Unnamed. Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent în toate celelalte viewporturi se introduce parametrul a în linia de comandă. Modul dinamic de introducere a datelor nu este conceput să înlocuiască linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. în dreptul acestui câmp va apărea pictograma unui lacăt. apoi se introduce numele pentru UCS-ul nou creat.  În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul World UCS în linia de comandă. Modul dinamic de introducere a datelor Acest mod de lucru asigură o interfaţă de introducere a comenzilor în dreptul cursorului. Atunci când o comandă este activă. În fereastra deschisă se selectează UCS-ul ce urmează a fi şters. Atunci când modul dinamic de introducere a datelor este activat. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Rename. aplicaţia va interpreta prima valoare ca pe o distanţă introdusă direct. Utilizatorul poate în acest moment să introducă o valoare în al doilea câmp. În acest mod suprafaţa de desenare devine mai mare. În fereastra deschisă se selectează Previous. caseta din dreptul cursorului asigură spaţiu pentru introducerea datelor de către utilizator. informaţia afişată în dreptul cursorului se actualizează în funcţie de deplasarea cursorului. Paşii necesari pentru finalizarea unei comenzi sunt similari celor urmaţi atunci când se tastează comanda în linia de comandă. Se poate realiza o dezactivare temporară prin apăsarea continuă a tastei F12. Ştergerea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. pentru a ajuta utilizatorul să se concentreze pe spaţiul de desenare. În fereastra deschisă se selectează numele UCS-ului salvat de utilizator pe care acesta doreşte să-l restaureze. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Delete. Un mod convenabil de organizare a spaţiului ar consta în deblocarea ferestrei de comandă şi activarea proprietăţii acesteia de auto-ascundere. Există operaţii care pot fi completate doar în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. Se aplică parametrul P. Modul în care este afişată pictograma UCS-ului este controlat de comenzile din meniul View  Display  UCS Icon sau prin tastarea comenzii UCSICON în linia de comandă. UCSMAN în linia de comandă. Aplicarea unui UCS în alte viewporturi: În bara de instrumente se dă clic pe butonul Apply Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent într-un alt viewport se dă clic în viewport-ul căruia urmează să i se aplice UCS-ul. Revenirea la UCS-ul anterior: Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  Previous sau Meniul Tools  Named UCS. După tastarea unei valori în câmpul de introducere a datelor urmată de apăsarea tastei TAB. În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul UCS Previous UCS în linia de comandă. iar poziţia cursorului este limitată de valoarea introdusă. Dacă se apasă ENTER fără a introduce a doua valoare. Se aplică parametrul W. UCSMAN în linia de comandă . Activarea şi dezactivarea modului dinamic de introducere a datelor se face dând clic pe butonul DYN din bara de stare sau apăsând tasta F12. 24 .   Salvarea unui nou UCS: După definirea acestuia se lansează comanda Named UCS:   Meniul Tools  Named UCS.

Pentru a accesa una din valorile introduse recent se apasă tasta UP ARROW. În acest sens se utilizează opţiunea Object Snap. se apasă tasta SHIFT şi clic dreapta. câmpurile de lângă cursor pot afişa următoarele informaţii. se apasă tasta direcţională DOWN ARROW. şi o comandă este în curs.). Introducerea dimensională a datelor: Când această componentă este activă şi o comandă în curs solicită un al doilea punct. Aderarea la locaţii situate pe obiecte (Object Snap) Adesea în AutoCAD este utilă definirea unor puncte pe baza proprietăţilor geometrice ale diverselor obiecte reprezentate în desen. se recomandă ca setările în cazul introducerii dimensionale a datelor să se facă astfel încât să fie afişate doar informaţiile dorite de utilizator. LINE. Va apărea o casetă de dialog în care se pot face setările necesare pentru toate cele trei moduri de lucru. Pentru punctul al doilea şi următoarele programul este setat să primească coordonate polare relative. ELLIPSE. CIRCLE. În acest caz nu este necesară tastarea prefixului @. ca alternativă la linia de comandă.       Lungimea originală O lungime ce se actualizează pe măsură ce se deplasează manipulatorul Diferenţa de lungime Unghiul Diferenţa unghiulară Raza în cazul arcelor Mărimile unghiulare în cazul editării obiectelor cu ajutorul manipulatorilor vor avea valori de maxim 180°. după prima valoare se tastează virgula (. Pentru a defini un punct pe baza unei anumite proprietăţi geometrice a unui obiect vizibil în desen. Dacă funcţia AutoSnap este activă. Utilizatorul poate utiliza interfaţa din dreptul cursorului pentru a răspunde la solicitările aplicaţiei. În acest mod de lucru. Pentru a introduce coordonate absolute în raport cu UCS se tastează prefixul #. Comutarea între câmpurile de introducere a datelor se face cu tasta TAB. nu şi pentru cele din layerele dezactivate. Când ambele moduri de lucru sunt activate.Există trei componente ale modului dinamic de introducere a datelor: Introducerea datelor la cursor (eng. Corectarea acesteia se face prin suprascriere. poziţia cursorului este afişată sub formă de coordonate în dreptul acestuia. valorile coordonatelor acestuia se pot tasta în câmpurile din dreptul cursorului. înseamnă că sunt disponibile opţiuni pentru comanda în curs. introducerea dimensională a datelor are prioritate. Pointer input): Când această componentă este activă. Se alege din meniul afişat opţiunea adecvată şi apoi se selectează obiectul la care se aplică proprietatea respectivă. în dreptul cursorului. Pentru a vizualiza şi selecta opţiunile oferite de comandă. Utilizatorul va apăsa succesiv tasta DOWN ARROW până când în dreptul opţiunii pe care acesta urmează să o aleagă apare un punct. Când este necesară introducerea unui punct. Culoarea roşie pe care o capătă un câmp de introducere dinamică a datelor semnifică o valoare eronată. Introducerea dimensională a datelor se poate utiliza cu comenzile ARC. Prompt-uri dinamice: Când acest mod de lucru este activat. după care apasă tasta ENTER. Modul de lucru Object Snap funcţionează doar pentru obiectele vizibile în desen la momentul respectiv. introducerea prefixelor se poate face şi din meniul contextual. Pentru modificarea setărilor privind modul de introducere a datelor se dă clic dreapta pe butonul DYN din bara de stare şi se alege opţiunea Settings din meniul contextual afişat. lângă cursor sunt afişate valorile pentru distanţă şi unghi. Dacă în câmpul din dreptul cursorului este vizibilă o pictogramă reprezentând o săgeată. Observaţii: Pentru a nu încărca inutil imaginea. Aceste valori sunt actualizate pe măsură ce poziţia cursorului se schimbă. prompt-urile sunt afişate într-un câmp. grips). şi PLINE. Dacă în locul coordonatelor polare se doreşte introducerea de coordonate carteziene. în locul liniei de comandă. Mod de activare a funcţiei AutoSnap:  Meniul Tools  Drafting Settings 25 . punctul va fi selectat automat la apropierea cursorului de obiectul respectiv. Atunci când se editează un obiect cu ajutorul manipulatorilor (eng. iar pentru a introduce coordonate absolute în raport cu WCS se tastează prefixul *.

Dacă în Drating Settings au fost setate mai multe proprietăţi geometrice sesizabile. Dacă opţiunea Snap este activă. conform UCS-ului curent. distanţa între puncte. unde se pot activa sau dezactiva modurile Object Snap şi Object Snap Tracking şi se selectează proprietăţile geometrice ale locaţiilor care vor fi sesizate la apropierea cursorului de un obiect vizibil. Funcţia Object Snap Tracking permite deplasarea cursorului pe direcţii generate prin recunoaşterea de locaţii aflate pe acelaşi obiect sau pe obiecte diferite. cu tasta TAB se pot activa pe rând aceste opţiuni. se apasă tasta F11 sau se tastează la linia de comandă OTRACK. la pagina Snap and Grid. Se poate opta pentru afişarea sau nu a deschiderii şi pentru modificarea dimensiunii acesteia. Restricţionarea deplasării cursorului Modurile de lucru Snap şi Grid: Pentru a facilita lucrul în AutoCAD.  Marker activează afişarea simbolului grafic la recunoaşterea locaţiilor detectabile cu Object Snap. Aceste puncte nu se vor plota şi au rolul de a ghida mişcarea cursorului şi a uşura aprecierea distanţelor în planul desenului.Simbolul grafic îşi modifică forma în funcţie de tipul de snap pe care îl recunoaşte. Se va deschide fereastra Options. Pentru a dezactiva temporar funcţia AutoSnap. iar la pagina Drafting se pot face toate setările necesare. Configurarea setărilor pentru funcţia AutoSnap se poate realiza cu comanda Options din meniul Tools. În fereastra desenului aceste direcţii sunt vizibile sub forma unor linii infinite de culoare albă punctate. Aceasta se deschide în unul din următoarele moduri:           meniul Tools  Drafting Settings clic dreapta pe unul din butoanele SNAP sau GRID din bara de stare cu alegerea opţiunii Settings. Se poate seta dimensiunea şi culoarea acestui simbol. Magnet atrage şi blochează cursorul în punctul cel mai apropiat evidenţiat de un snap. se apasă tasta F3 sau se tastează la linia de comandă OSNAP. izometric sau polar). Deschiderea (Aperture box) delimitează spaţiul din jurul cursorului în interiorul căruia opţiunile Object snap sunt evaluate în raport cu obiectele peste care trece cursorul.  În bara de stare se dă clic dreapta pe butonul OSNAP şi se selectează opţiunea Settings Se va deschide caseta de dialog Drafting Settings la pagina Object Snap. căreia i se atribuie valoarea 1.   Modurile Object Snap se pot accesa uşor dând clic dreapta cu tasta SHIFT apăsată (dacă utilizatorul nu a configurat altfel butoanele mausului). 26 . limitele reţelei. ale căror proprietăţi geometrice pot fi detectate cu funcţia AutoSnap activată. Se pot seta: Reţeaua de puncte poate fi făcută vizibilă: Funcţia Snap se activează: Modul de lucru ortogonal restricţionează deplasarea cursorului pe direcţiile orizontală şi verticală. La intersecţia lor apar marcaje în formă de cruce. relativ la obiectele din proximitatea cursorului. se apasă butonul OSNAP din bara de stare. se poate afişa o reţea de puncte pe suprafaţa de desenare. În bara de instrumente Object Snap se dă clic pe butonul OSnap Settings . care permit aderarea cursorului. Pentru ca funcţia Object Snap să ignore liniile de haşură din desen. cursorul va adera la cel mai apropiat punct al reţelei în timpul deplasării. dacă se dă clic pe butonul GRID din bara de stare din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid cu tasta F7 din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid dând clic pe butonul SNAP din bara de stare. sau din bara de instrumente Object Snap. modul de construcţie a reţelei (rectangular. se introduce în linia de comandă variabila de sistem OSOPTIONS. Proprietăţile reţelei de puncte ajutătoare se configurează în caseta de dialog Drafting Settings. Pentru a dezactiva temporar funcţia Object Snap Tracking se apasă butonul OTRACK din bara de stare.

Metode de selecţie:  individual. Dacă fereastra se trasează de la stânga la dreapta. până va fi evidenţiat obiectul ce trebuie selectat după care se apasă tasta ENTER. iar cu SPACEBAR. Modul de lucru Polar Tracking poate fi asociat cu modul Polar Snapping. Prin trasarea ferestrei de la dreapta spre stânga. vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră. Se introduce primul punct. prin trasarea unei ferestre în spaţiul desenului. se trasează direcţia cu ajutorul modului AutoTracking şi se introduce distanţa de la tastatură. Window – se va defini o fereastră de selecţie. indicând cu ajutorul cursorului fiecare obiect. pentru a defini fereastra de selecţie. Activarea modului de lucru Polar Tracking se poate face:    din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Polar Tracking dând clic pe butonul POLAR din bara de stare cu tasta F10 Modul ortogonal nu poate fi folosit în acelaşi timp cu modul de lucru Polar Tracking. la pagina Polar Tracking. se tastează la linia de comandă semnul < urmat de valoarea unghiului definit de cele două puncte. Unghiurile se definesc în raport cu UCS-ul curent şi cu convenţiile privind măşurarea unghiurilor incluse în desen. Introducerea directă a distanţei este utilă în trasarea liniilor atunci când se cunoaşte direcţia acestora. Se apasă tasta F8 Modul de lucru Polar Tracking presupune trasarea automată. Fereastra se defineşte indicând două puncte reprezentând două colţuri diagonal opuse ale acesteia. Last – va fi selectat ultimul obiect creat 27     Parametrii comenzii: . În cazul unor obiecte foarte apropiate. dificil de indicat. Sintaxă: SELECT Acţiune: Cursorul va lua forma specifică operaţiilor de selecţie. Comenzi de selectare şi ştergere Comenzi de selectare Comanda de selectare a obiectelor este cel mai des utilizată în AutoCAD. acesta va fi indicat cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. deşi nu apare întotdeauna în mod explicit. în mod temporar. de către aplicaţie. prin apăsare repetată. precum şi afişarea semnificaţiei lor. Restricţionarea mişcării cursorului la o dreaptă care face un anumit unghi cu orizontala este aplicabilă în cazul comenzilor care cer introducerea succesivă a mai mult de un singur punct. Utilizatorul poate configura unghiurile pentru modul Polar Tracking în meniul Tools  Drafting Settings. a unor linii ajutătoare ce marchează anumite unghiuri cu valoare fixă. care se setează în meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap & Grid. într-o casetă în dreptul cursorului. se va comuta între obiectele respective. După introducerea primului punct.Activare:    Se dă clic pe butonul ORTHO din bara de stare Se menţine apăsată tasta SHIFT în timpul editării (activare temporară). iar în linia de comandă va apărea solicitarea de selectare a obiectelor. Pentru a elimina un obiect din selecţie. Pentru a vizualiza toate opţiunile comenzii se va tasta ? (semnul întrebării) în linia de comandă. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. Deplasarea cursorului va fi astfel restricţionată la dreapta definită de primul punct şi unghiul introdus. în setul de selecţie vor fi incluse toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră. atunci când se cer coordonatele punctului următor. Prin introducerea de coordonate în linia de comandă. pentru selectare se va menţine tasta SHIFT apăsată. Observaţie: Modul Object Snap are prioritate faţă de acest mod de editare.

se va defini o fereastră de selecţie. Y. Obiectele nou selectate vor fi adăugate la selecţia existentă. Grupurile de selecţie se creează cu comanda FILTER introdusă in linia de comandă. WPoligon – se va defini un poligon de selecţie. AutoCAD memorează dacă selecţiile au fost făcute în spaţiul model sau spaţiul hârtie. Single – va permite selecţia unui singur obiect.). Remove – se pot elimina din setul de selecţie obiecte prin indicarea cu mausul. Aplicaţia solicită utilizatorului să definească bariera sub forma unei linii poligonale deschise. 28 . Vor fi incluse în selecţie toate obiectele complet sau parţial incluse în poligon. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. care se poate autointersecta. CPoligon – se va defini un poligon de selecţie. O alternativă la această opţiune o reprezintă indicarea obiectelor cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. Box – se va defini o fereastră de selecţie. Parametrii X. Se dă clic pe pictograma Quick Select din paleta Properties. şi sunt ignorate. Comanda Filter Accesarea comenzii: Se tastează FILTER în linia de comandă Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Filter pentru selecţia obiectelor (Object Selection Filters) care conţine următoarele rubrici:    Filter Property List – afişează o listă de criterii pe baza cărora s-a constituit filtrul curent (cel selectat în caseta de selecţie Current) Select Filter – adaugă criterii la filtrul curent.    Crossing . Add – reprezintă modul curent de selecţie.         Pentru selectarea multiplă a obiectelor pe baza proprietăţilor acestora sau după tipuri de obiecte. fără alt parametru. corespunzător dacă se comută imediat lucrul în alt spaţiu. După selectarea acestui obiect. culoare. Comanda funcţionează similar modului de selecţie prin indicarea ferestrei de selecţie. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog pentru selectare rapidă. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. se utilizează comenzile Quick Select respectiv Filter. etc. Comanda Quick Select Accesarea comenzii:     Meniul Tools  Quick Select Se dă clic dreapta în spaţiul de desenare fără a avea nici un obiect selectat şi din meniul contextual se selectează comanda Quick Select Se tastează QSELECT în linia de comandă. Previous – selectează cel mai recent set de selecţie. Group – Vor fi selectate toate obiectele dintr-un grup de selecţie. Auto – comută pe modul de selecţie automat aplicabil fără lansarea comenzii SELECT de la tastatură. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în poligon. prin indicare cu mausul. Lista conţine tipuri de obiecte ce se pot filtra şi operatori logici. în linia de comandă nu va mai apărea promptul pentru selectarea altor obiecte. Z permit definirea de filtre dependente de proprietăţile obiectelor (valori ale coordonatelor. All – vor fi selectate toate obiectele aparţinând layerelor vizibile. Acest set este anulat de operaţiile de ştergere a obiectelor de pe desen. Se va introduce în linia de comandă numele grupului. în care se poate defini un filtru de selecţie. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. Fence – vor fi selectate toate obiectele ce traversează o barieră de selecţie.

Substitute – Inlocuieşte un criteriu din lista de criterii cu criteriul de filtrare nou creat. Rubrici: Group Name – afişează numele grupurilor existente. Group Identification – afişează numele şi descrierea (dacă există) grupului selectat în lista Group Name. În lista grupurilor existente. fără spaţii între ele. Add – Adaugă obiecte la grupul selectat. Selectable – specifică dacă un grup este sau nu selectabil. Description – actualizează descrierea grupului selectat. grupul va rămâne în continuare definit. Edit Item – Mută un criteriu din lista de criterii în spaţiul de selecţie a criteriilor pentru editare. Chiar dacă se elimină toate obiectele dintr-un grup. Grupurile sunt seturi salvate de obiecte ce pot fi selectate şi editate împreună sau separat. Create Group – Specifică proprietăţile pentru grupurile nou create. Acest lucru se realizează cu comanda Undo. Add Selected Object – Adaugă la filtru un obiect ce va fi selectat din desen. crea şi modifica grupurile de obiecte. Re-Order – Afişează caseta de dialog Order Group în care poate fi schimbată ordinea obiectelor în cadrul grupului. 29 . Selectable – specifică dacă noul grup va fi sau nu selectabil. prin selecţia unui singur obiect din grup va fi selectat tot grupul. identifica. Explode – Şterge definiţia grupului selectat. Delete – Şterge un criteriu din lista de criterii Clear List – Şterge toate criteriile din lista de criterii a filtrului curent Named Filters – În acest spaţiu se afişează. utilizând numele şi descrierea introduse în casetele Group Name şi Description. Selectable – specifică dacă grupul este sau nu selectabil. Group Name – în această rubrică se introduce numele unui nou grup sau apare numele grupului selectat în lista grupurilor existente. Change Group – Modifică grupurile existente. este anularea operaţiei respective.        Add to List – Adaugă criteriul de filtrare nou creat la lista de criterii. Filtrul curent va fi utilizat în selecţiile viitoare. Aplicaţia va solicita selectarea unui obiect. salvează şi şterg filtre. Remove – elimină obiecte din grupul selectat. Highlight – evidenţiază în spaţiul desenului obiectele componente ale grupului selectat. Aici se pot afişa. numele va fi scris cu majuscule. Pentru a utiliza această opţiune trebuie dezactivată opţiunea Selectable. Grupurilor nedenumite li se atribuie automat un nume de forma *An unde n reprezintă un contor ce se modifică la adăugarea fiecărui nou grup nedenumit. Comanda GROUP lansată din linia de comandă deschide caseta de dialog Object Grouping. Corectarea erorilor Cea mai uzuală cale de a corecta o operaţie eronat executată. New – creează un grup nou din obiectele selectate. Group Description – în această rubrică se introduce o descriere a grupurilor nou create (opţional) şi se afişează descrierea grupurilor selectate. Selecţia se va face cu fereastră de la dreapta la stânga. Foarte multe comenzi de editare din AutoCAD au la rândul lor opţiuni de refacere a unor paşi intermediari. Fiind Name – afişează numele grupului căruia îi aparţine un obiect. Numele unui grup va avea maximum 31 caractere. Include Unnamed – specifică dacă vor fi afişate în listă şi grupurile nedenumite. Descrierea poate avea maxim 64 caractere. care se încadrează în filtrul de selecţie. Rename – Redenumeşte grupul selectat cu numele introdus în caseta Group Name din rubrica Group Identification. Pentru obiectele din desen ce trebuie manipulate ca o unitate. Vor fi selectate doar obiectele incluse total sau parţial în fereastră. Apply – Caseta de dialog este închisă. grupurile reprezintă un mod convenabil de organizare. Dacă un grup este selectabil. Unnamed – Indică faptul că grupul nou creat nu are nume.

De regulă această opţiune este activată. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie anulate. va fi anulată ultima comandă finalizată. Se pot face oricâte marcaje. Opţiunea Back elimină câte un marcaj la fiecare utilizare. La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. se lansează comanda Mredo imediat după finalizarea comenzii Undo. iar din meniul contextual afişat se va selecta Undo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi.    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Redo Se tastează MREDO în linia de comandă Se tastează CTRL +Y 30 în bara de instrumente principală. Control – limitează sau dezactivează comanda Undo Begin. cum ar fi salvările. Fiecare lansare a comenzii U va duce la anularea pe rând a câte unei operaţii. Se tastează REDO în linia de comandă Acţiune: Va fi refăcută ultima operaţie anulată. La lansarea comenzii din linia de comandă utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. astfel încât prin lansarea comenzii Undo. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Acţiune: . se va anula întregul grup de operaţii care a fost necesar pentru finalizarea comenzii respective. până la utilizarea opţiunii End. va fi afişată lista ultimelor comenzi executate. sau poate alege dintr-o serie de parametri:  Auto – când această opţiune este activată toate etapele unei comenzi sunt grupate.Accesarea comenzii Undo:    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Undo în bara de instrumente principală. Se tastează UNDO în linia de comandă Acţiune: Când comanda Undo se lansează din meniul Edit sau cu combinaţia de taste CTRL + Z. Acţiune: Va fi anulată ultima operaţie. Se dă clic pe butonul Undo Se tastează U în linia de comandă Se tastează CTRL + Z în bara de instrumente principală.    Comanda U permite anularea ultimei operaţii finalizate. Operaţiile efectuate în afara desenului curent. iar din meniul contextual afişat se va selecta Redo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi anulate. După introducerea opţiunii Begin. toate acţiunile ce urmează devin parte a acestui set. Accesarea comenzii U:     Meniul Edit  Undo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. Mark. Se dă clic pe butonul Redo în bara de instrumente principală. plotarea sau scrierile în fişiere nu pot fi refăcute. End – grupează o succesiune de acţiuni într-un set. Accesarea comenzii Redo:     Meniul Edit  Redo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. Opţiunea Back anulează toate operaţiile până la acest marcaj. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Pentru a reface mai multe operaţii anulate cu comanda Undo. Efectul comenzii Undo poate fi anulat dacă se lansează imediat comanda Redo. Back – pune un marcaj în informaţia memorată pentru comanda Undo.

Utilizarea funcţiilor de decupare. O comandă de ştergere se poate anula cu una din comenzile Undo sau OOPS. informaţia privind obiectele supuse acestei operaţii este depozitată în Clipboard sub formă vectorială (format WMF). dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei Redo. copiere şi lipire din Windows Prin operaţia de decupare obiectele sunt eliminate din desen şi depozitate în Clipboard. Accesarea comenzii Cut:    Meniul Edit  Cut sau din meniul contextual CUTCLIP în linia de comandă CTRL+X de la tastatură Prin copiere.La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. sau poate alege dintr-o serie de parametri: All – vor fi refăcute toate acţiunile anulate. ceea ce permite păstrarea rezoluţiei maxime. Ştergerea obiectelor Se pot şterge obiecte desenate prin oricare din următoarele metode:      Prin selectarea acestora şi apăsarea tastei DELETE sau a combinaţiei CTRL+X Cu ajutorul comenzii Erase Meniul Modify  Erase Clic pe butonul din bara de instrumente Modify Mod de accesare a comenzii Erase: Se tastează ERASE în linia de comandă. utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. de unde pot fi lipite în alte documente compatibile cu Windows. La lansarea comenzii din linia de comandă sau cu combinaţia de taste CTRL+Y. Accesarea comenzii Copy:       Meniul Edit  Copy sau din meniul contextual COPYCLIP în linia de comandă CTRL+C de la tastatură Meniul Edit  Paste sau din meniul contextual PASTECLIP în linia de comandă CTRL+V de la tastatură Lipirea obiectelor din Clipboard în alte documente AutoCAD se face prin oricare din următoarele metode: 31 . Comanda OOPS se poate lansa cu sintaxa OOPS din linia de comandă şi anulează o operaţie de ştergere. va fi afişată lista ultimelor comenzi anulate. Last – va fi refăcută doar ultima acţiune. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie refăcute.

sau selecţia dintr-un set de opţiuni: Desenarea arcelor de cerc Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Arc Se dă clic pe butonul Arc din bara de instrumente Draw Se tastează ARC sau A în linia de comandă Start Point – se va specifica punctul de start al arcului. ce urmează a fi specificat. Dacă au fost desenate deja două linii consecutive. Radius) – va fi desenat un cerc cu raza specificată de utilizator. Primul şi al treilea punct reprezintă capetele arcului. comanda se finalizează prin apăsarea tastei ENTER. 32 Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau a centrului arcului: . arcul va fi desenat cu punctul de start coincident cu punctul de capăt al ultimului obiect desenat. Dacă se apasă ENTER fără a introduce acest punct. Aplicaţia va oferi un set nou de opţiuni: o o Second Point – va fi desenat un arc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă.Lecţia 4 Desenarea obiectelor geometrice Desenarea liniilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Line Se dă clic pe butonul din bara de instrumente Draw Se tastează LINE sau L în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia cere introducerea primului punct de capăt apoi a celui de-al doilea. TTR (Tangent. Primul capăt al noii linii va coincide cu cel de-al doilea capăt al liniei precedente. Center – se indică centrul cercului din care face parte arcul şi se oferă un set nou de opţiuni:  End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. 2P (Two Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea capetelor unui diametru. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea centrului cercului. care permite conectarea următoarei linii cu primul capăt al primei linii. Pentru a introduce diametrul în locul razei se alege opţiunea d (diameter). tangent la două obiecte selectate de acesta. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. aplicaţia va oferi suplimentar opţiunea Close. 3P (Three Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. După desenarea unei linii. Desenarea cercurilor Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Circle Se dă clic pe butonul Circle din bara de instrumente Draw Se tastează CIRCLE sau C în linia de comandă Center Point – va fi desenat un cerc cu centrul şi raza specificate de utilizator. După introducerea celui de-al doilea punct. Tangent. cu centrul şi punctul de start specificate deja. comanda este reluată automat.

care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. va fi desenat arcul major. desenate ca entităţi independente. atunci segmentul de închidere va fi tot rectiliniu. va fi desenat arcul minor. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Arc – vor fi adăugate arce de cerc la polilinie Close – va fi desenat un segment având primul capăt coincident cu al doilea capăt al ultimului element desenat. cu centrul şi punctul de start specificate deja. In continuare se va specifica celălalt capăt al arcului. arcul va fi desenat în sens orar. Dacă raza este negativă. Dacă se introduce o coardă pozitivă. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Dacă se introduce o coardă negativă. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. în sens antiorar. Direction – va fi desenat un arc cu capetele specificate. o o  Tangent to Last Line. Dacă se introduce o coardă negativă. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polyline Se dă clic pe butonul Polyline din bara de instrumente Draw Se tastează PLINE sau PL în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:    Next Point – va fi desenat un segment de dreaptă după care va fi repetat proptul anterior.   End – utilizatorul va specifica al doilea capăt al cercului după care i se va oferi un set nou de opţiuni. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. în sens antiorar. or Polyline – va fi desenat un arc tangent la ultimul obiect desenat (arc. Dacă unghiul este negativ. având raza specificată de utilizator. Dacă penultimul 33 . o End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă unghiul este negativ. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. arcul va fi desenat în sens orar. Arc. tangent în punctul de start la direcţia introdusă de utilizator. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. în sens antiorar. ce urmează a fi specificat. o Center Point – va fi desenat un arc în sens antiorar cu punctul de start specificat deja. în sens antiorar. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. Radius – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. Dacă unghiul este negativ. va fi desenat arcul major. prin faptul că este tratată de aplicaţie ca un singur obiect. o o o  Center – utilizatorul va specifica centrul cercului căruia îi aparţine arcul. Desenarea poliliniilor Polilinia este un obiect format dintr-o înlănţuire de linii şi/sau arce de cerc în ordinea stabilită de utilizator. cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă penultimul element component al poliliniei a fost un segment de dreaptă şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Arc. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. va fi desenat arcul minor. arcul va fi desenat în sens orar. va fi desenat arcul major. iar al doilea capăt coincident cu primul capăt al primului element component al poliliniei. Polilinia oferă posibilităţi suplimentare de editare faţă de liniile şi arcele înlănţuite. Dacă se introduce o coardă pozitivă. linie sau polilinie) după ce utilizatorul apasă ENTER la primul prompt. după care i se va oferi un set nou de opţiuni. care va avea al doilea capăt pe o rază imaginară trasată din centru spre al doilea punct specificat.

Undo – anulează ultimul segment adăugat la polilinie. unde poate determina un chenar pe baza obiectelor existente ce formează o suprafaţă închisă în jurul unui punct specificat. atunci segmentul de închidere va fi tot un arc. Fig. Island Detection (Detectarea insulelor) – această opţiune stabileşte dacă funcţia BOUNDARY detectează contururile închise interne. va rezulta un segment de grosime variabilă. noul segment de dreată va fi desenat tangent la acel arc.element component al poliliniei a fost un arc şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Line.   Current Viewport – setul pentru contur va fi definit pe baza tuturor obiectelor vizibile în viewport-ul curent New – îi solicită utilizatorului selectarea manuală a obiectelor ce definesc setul pentru contur. 1). aplicaţia va lua în considerare doar obiectele ce pot fi utilizate pentru a crea o regiune sau o polilinie închisă. La construirea noului set pentru contur. Object Type (Tipul obiectului) – controlează ce tip de obiect va fi creat cu comanda BOUNDARY. 2  Lenght – va fi desenat un segment sub acelaşi unghi cu anteriorul şi având lungimea pe care o va indica utilizatorul. Prin introducerea unor lăţimi diferite.  Halfwidth – se specifică jumătatea lăţimii unui segment al poliliniei (Fig. numite insule. Conturul poate fi creat ca polilinie sau ca regiune. utilizatorul are acces la spaţiul desenului. Desenarea dreptunghiurilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Rectancle Se dă clic pe butonul Rectancle din bara de instrumente Draw Se tastează RECTANG. Acest lucru se realizează cu comanda Boundary.   Se pot crea polilinii care să urmărească conturul unui obiect sau al unei selecţii. 2). Boundary Set (Setul pentru chenar) – Defineşte setul de obiecte care este analizat în cadrul comenzii BOUNDARY la definirea unui chenar pe baza unui punct specificat. În continuare se solicită al doilea colţ al dreptunghiului şi se oferă ca alternativă un set nou de opţiuni: 34 . RECTANGLE sau REC în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea primului colţ al dreptunghiului sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:  First Corner Point – se solicită introducerea primului colţ al dreptunghiului. Width – Specifică lăţimea noului segment (Fig. 1 Fig. Aplicaţia va cere o lăţime de pornire şi una de finalizare a segmentului. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Boundary Creation ce conţine următoarele elemente: Pick Points (Selecţia punctelor) – Prin apăsarea acestui buton. Dacă segmentul anterior a fost un arc.

Rotation – se creează un dreptunghi având laturile rotite faţă de axe sub unghiul introdus de utilizator. Chamfer – se stabilesc dimensiunile de teşire pentru colţurile dreptunghiului. va fi desenat poligonul. va fi disponibilă si opţiunea Close. Elevation – se stabileşte distanţa între planul XY şi coordonata Z a dreptunghiului. Justification) şi scara. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Se pot stabili de asemenea alinierea faţă de cursor (eng. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Fillet – se stabileşte raza de rotunjire pentru colţurile dreptunghiului. astfel încât linia cea mai de jos va trece prin punctele specificate. sau un stil creat anterior de utilizator. după care aplicaţia va cere următorul punct.  Desenarea multiliniilor Multiliniile sunt compuse din 1 până la 16 linii paralele. Width – se specifică lăţimea poliliniei cu care va fi desenat dreptunghiul. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Multiline Se tastează MLINE sau ML în linia de comandă Start Point – se indică punctul de start al multiliniei. Area – va fi creat un dreptunghi pe baza ariei acestuia şi a uneia din dimensiuni (lungime sau lăţime). astfel încât linia cea mai de sus va trece prin punctele specificate. o o o Top – multilinia va fi desenată sub cursor. Desenarea poligoanelor regulate Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polygon Se dă clic pe butonul Polygon din bara de instrumente Draw Se tastează POLYGON în linia de comandă Acţiune: Se solicită numărul de laturi al poligonului. Bottom – multilinia va fi desenată deasupra cursorului. Dimensions – se creează un dreptunghi pe baza lungimii şi lăţimii introduse de utilizator. după care se stabileşte dacă poligonul este înscris sau circumscris unui cerc a cărui rază urmează să se indice. Thickness – Se stabileşte grosimea dreptunghiului. este posibil să fie necesare setări ale scării tipurilor de linii pentru a asigura o proporţionalitate a reprezentării acestora. Edge – poligonul va fi definit prin indicarea capetelor primei muchii. numite elemente. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare.o o o o      Other Corner Point – va fi creat un dreptunghi având două colţuri diagonal opuse în punctele introduse de utilizator. după care aplicaţia solicită indicarea centrului poligonului sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  Center of Polygon Se specifică centrul poligonului. 35 Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea punctului de start al multiliniei sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  . Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. direcţia razei va determina şi unghiul de rotire al poligonului. Zero – multilinia va fi desenată cu originea centrată pe cursor. Justification – se stabileşte modul în care este desenată polilinia între punctele indicate. Dacă se desenează o multilinie cu mai mult de un singur segment. compus din două elemente. La desenarea unei multilinii se poate utiliza stilul STANDARD. Scara multiliniei nu afectează scara tipului de linie. Dacă raza este indicată in desen cu ajutorul mausului. După ce se specifică raza. ce permite crearea unei multilinii închise. Dacă se schimbă scara multiliniei.

şi nici stilurile utilizate deja în desen. fără ca definiţiile conţinute iniţial de acesta să fie şterse.  Pentru a crea. Preview Of – afişează numele şi imaginea stilului de multilinie selectat. Factorul de scalare se bazează pe lăţimea stabilită în definiţia stilului multiliniei.mln. Numele curent al fişierului-bibliotecă de multilinii este acad. Rotation – va fi creată o elipsă prin rotirea aparentă a unui cerc în jurul primei axe. Rename – permite redenumirea stilului de multilinie selectat. Opţiuni: o o Style Name – se indică numele unui stil ce a fost deja încărcat sau care este definit în biblioteca de multilinii creată de utilizator (un fisier cu extensia MLN). Save – salvează sau copie un stil de multilinie într-un fişier-bibliotecă de multilinii (MLN). Modify – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. în care se pot încărca stilurile de multilinii conţinute într-un fişier MLN. specificând capetele sale. Stilul nu va fi şters şi din fişierul MLN. în care se poate crea un stil de multilinie nou. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start pentru una din axele elipsei sau posibilitatea alegerii dintr-un set de opţiuni:  Axis Endpoint – se defineşte prima axă. nu poate fi Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Multiline Style. şi cu lăţimea în raport faţă de definiţia stilului egală cu valoarea absolută a factorului de scalare. 36 . Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Desenarea elipselor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Ellipse Se dă clic pe butonul Ellipse din bara de instrumente Draw. Accesarea comenzii:          Meniul Format  Multiline Style Se tastează MLSTYLE în linia de comandă Current Multiline Style – afişează numele stilului curent de multilinie. edita şi organiza stiluri de multilinii se utilizează comanda Multiline Style. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. Stilul STANDARD redenumit. în care se pot aduce modificări stilului de multilinie selectat. Un factor de scalare negativ produce o multilinie cu ordinea elementelor răsturnată. Dacă utilizatorul specifică un fişier MLN care există deja. conţinând următoarele elemente:     Delete – elimină stilul de multilinie selectat din lista de stiluri. Styles – afişează o listă a tuturor stilurilor de multilinii încărcate în desen. Set Current – stabileşte stilul de multilinie selectat ca stil curent pentru toate multiliniile ce vor fi create ulterior. Unghiul primei axe determină unghiul elipsei. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. noua definiţie de stil este adăugată la fişier. Load – afişează caseta de dialog Load Multiline Styles. ?—List Styles – afişează stilurile de multilinii încărcate în desen. Scale – controlează lăţimea multiliniei. Factorul de scalare 2 va produce o multilinie de două ori mai lată faţă de definiţia stilului. Opţiuni: o o Distance to Other Axis – se defineşte a doua axă pe baza distanţei de la mijlocul primei axe până la capătul celei de-a doua axe. Se tastează ELLIPSE în linia de comandă. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Description – afişează o descriere a stilului de multilinie selectat. stilul curent. Style – va fi specificat stilul multiliniei. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Factorul de scalare 0 va avea ca efect contopirea elementelor multiliniei într-unul singur.

o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. unde c este centrul elipsei. Cu cât toleranţa este mai redusă. Unghiul primei axe determină unghiul arcului eliptic. Splinele pot fi închise. şi se oferă opţiunea Object ca alternativă. Accesarea comenzii SPLINE:     Meniul Draw  Spline Se dă clic pe butonul Spline din bara de instrumente Draw Se tastează SPLINE sau SPL în linia de comandă First Point – va fi creată o splină pe baza punctelor specificate de utilizator. iar a şi b sunt axele majoră şi minoră ale acesteia. Se va introduce apoi capătul primei axe. sau se poate selecta una din opţiunile: o o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. astfel încât capetele lor să fie coincidente şi tangente. pe baza unghiului de rotire aparentă a unui cerc în jurul primei axe. cu respectarea formulelor matematice pentru NURB. Parameter – Solicită aceleaşi date de intrare ca Start Angle. apoi pentru al doilea. denumite Spline B raţionale neuniforme (NURB). sau de selectarea opţiunii Rotation. Variabila de sistem PELLIPSE controlează modul în care este construită o elipsă. După introducerea setului de puncte pentru construcţia splinei. cu atât mai bine se apropie splina de setul de puncte. End Parameter – se va specifica un punct sau o valoare. aplicaţia solicită indicarea tangentei pentru primul capăt al splinei. specificând capetele sale. Se pot introduce oricâte puncte. Începând cu al treilea punct sunt valabile următoarele opţiuni: Dacă se tastează ENTER fără a introduce alt punct. Cu comanda transparentă Undo se poate anula ultimul punct introdus. Comanda SPLINE creează un tip particular de spline. Center – va fi creată o elipsă pornind de la centrul acesteia. . Precizia cu care curba se apropie de puncte poate fi setată. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. PELLIPSE poate lua două valori:   0 – se creează o elipsă adevărată 1 – se creează o polilinie ce urmează conturul elipsei Desenarea curbelor spline O splină este o curbă determinată de un set de puncte prin care aceasta trece sau de care se apropie. sau se poate selecta opţiunea Angle. o Start Parameter – se va specifica o valoare sau un punct. Arc – va fi creat un arc eliptic . Rotation – Este definit raportul între axa majoră şi cea minoră a elipsei din care face parte arcul. urmat de distanţa din centrul elipsei până la a doua axă. Opţiuni:   Start Angle – această opţiune permite comutarea între modul parametric şi cel unghiular. Aceste două moduri controlează generarea elipsei. utilizatorul poate selecta una din următoarele opţiuni: 37 Acţiune: se solicită introducerea primului punct. După introducerea primului se va cere introducerea punctului următor. Se pot crea spline prin specificarea punctelor prin care acestea trec sau de care se apropie. specificat de utilizator. dar va fi creat un arc eliptic pe baza următoarei ecuaţii vectoriale: pu   c  a  cos u  b  sin u . Center – arcul eliptic va fi creat pe baza centrului specificat de utilizator Distance to Other Axis: se defineşte a doua axă ca distanţă din centrul arcului eliptic. o o o o Axis Endpoint – se defineşte prima axă. sau mijlocul primei axe până la punctul specificat de utilizator. Toleranţa descrie gradul de apropiere a splinei de punctele specificate. Included Angle – se defineşte unghiul inclus pornind de la unghiul de start.

desenează o linie dreaptă din capătul ultimei linii schiţate până la locaţia curentă a cursorului şi ridică din nou dispozitivul de schiţare. Reprezentarea punctelor în desen este controlată de două variabile: PDMODE şi PDSIZE. având lungimea setată de utilizator şi direcţia ghidată de deplasarea cursorului în spaţiul desenului. una în continuarea celeilalte. astfel încât să atingă punctele de control conform noii toleranţe. Variabila de sistem SKPOLY setează modul în care este generată linia schiţată. o  Object – aplicaţia va converti în splină o polilinie 2D sau 3D ce poate fi exprimată printr-o funcţie de gradul 2 sau 3. Variabila SKPOLY poate lua următoarele valori:   1 – linia schiţată va fi generată ca polilinie. opţiunea Spline. Opţiunile pe care le oferă comanda sunt următoarele:        Pen – coboară şi ridică dispozitivul de schiţare de pe suprafaţa de desenare. Splina va fi redefinită. Dacă toleranţa este 0. se va introduce un punct sau se vor utiliza modurile Tangent Snap sau Perpendicular Snap faţă de obiectele existente. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Point  Single Point Se dă clic pe butonul Point din bara de instrumente Draw Se tastează POINT în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită poziţia punctului ce va fi desenat. (Punct) – Coboară dispozitivul de schiţare. Pentru o valoare pozitivă a toleranţei splina va atinge punctele de control în limita toleranţei introduse. Polilinia iniţială va fi ştearsă. Record – Înregistrează liniile temporare ca linii permanente şi raportează numărul de linii. Se poate introduce lungimea segmentelor. Schiţarea cu mâna liberă Pentru a desena contururi sau linii cu profil neregulat se poate utiliza comanda Sketch. Cu ajutorul acestei comenzi va fi creată o serie de linii.o Close – splina va fi închisă prin definirea ultimului punct ca fiind coincident cu primul şi ajustarea celui de-al doilea capăt astfel încât să fie tangent cu primul. Connect – Coboară dispozitivul de schiţare pe suprafaţa de desenare şi continuă schiţarea din capătul ultimei linii schiţate. Accesarea comenzii:  Se tastează SKETCH în linia de comandă. Acţiune: Aplicaţia va solicita lungimea segmentelor (Record increment). după care va fi afişat un set de opţiuni. dacă acesta este coborât. Pentru a desena puncte se utilizează comanda Point. sau accepta cea deja setată. . 0 – linia schiţată va fi generată sub formă de linii separate Desenarea punctelor de referinţă şi a liniilor de construcţie Desenarea punctelor Punctele sunt utile ca elemente geometrice de referinţă pentru utilizarea funcţiei Object Snap. Quit – anulează toate liniile temporare schiţate de la lansarea comenzii SKETCH sau de la ultima utilizare a opţiunii Record şi incheie comanda. Pentru ca polilinia să poată fi convertită în splină cu ajutorul comenzii SPLINE. 38 . Erase – Şterge orice porţiune dintr-o linie temporară şi ridică dispozitivul de schiţare. după care următorul clic de maus în spaţiul desenului semnifică „coborârea” dispozitivului pentru schiţare pe suprafaţa de desenare. trebuie să fi fost în prealabil editată cu comanda PEDIT. Setarea acestor variabile se poate realiza comod cu comanda Point Style. Exit – înregistrează şi raportează numărul de linii temporare schiţate şi finalizează comanda. splina va trece prin punctele de control. sau de la ultima ştergere. Pentru a specifica vectorul de tangenţă. Fit Tolerance – permite schimbarea toleranţei splinei.

extinse într-o direcţie (raze) sau ambele. Aceste linii sunt ignorate de comanda Zoom Extents. şi poate fi desenat cu comanda Donut. Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Construction Line Se dă clic pe butonul Construction Line Se tastează XLINE în linia de comandă Point – se specifică locaţia liniei infinite prin indicarea a două puncte ale acesteia. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Ray Se tastează RAY în linia de comandă Acţiune: Raza va fi construită pe baza a două puncte introduse de utilizator. Hor – va fi creată o linie orizontală trecând printr-un punct indicat de utilizator. care să poată fi îngheţat sau dezactivat înainte de plotare. Through – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator şi trecând printr-un punct pe care acesta îl va indica. numite raze. Ver – va fi creată o linie verticală trecând printr-un punct indicat de utilizator.  Comanda Ray Cu comanda RAY pot fi create linii de construcţie infinite. Utilizatorul va introduce pe rând locaţia vârfului unghiului. cu grosime. Desenarea torurilor Torul este o polilinie închisă. un punct situat pe prima latură a unghiului şi un punct situat pe cea dea doua latură. Comanda XLine În AutoCAD se pot desena linii de lungime infinită. Opţiuni: o o Offset Distance – se specifică distanţa dintre linia de construcţie ce va fi creată şi obiectul selectat. Mod de accesare:  Meniul Draw  Donut 39 . de formă circulară. Unghiul va fi măsurat în sens antiorar. Ang – va fi creată o linie infinită sub un unghi indicat de utilizator. în care se poate stabili modul de reprezentare a punctului şi dimensiunea simbolului. iar al doilea punct îi va defini direcţia. Opţiuni: o o  Angle of Xline – linia va trece prin punctul indicat anterior şi va face cu axa X unghiul pe care îl va introduce utilizatorul. pornind de la linia respectivă. extinse la un singur capăt. Offset – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator. care pot fi utilizate ca linii de referinţă pentru crearea unor obiecte. din bara de instrumente Draw Acţiune: Se solicită introducerea unui punct sau alegerea dintr-un set de opţiuni: Bisect – va fi creată o linie de construcţie ce trece prin vârful unghiului selectat şi îl împarte în două unghiuri egale. Liniile de construcţie se desenează cu comanda XLINE.Accesarea comenzii:   Meniul Format  Point Style Se tastează DDPTYPE în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Point Style. Primul punct va fi punctul de pornire al razei. Reference – Unghiul va fi specificat în raport cu o linie de referinţă. Este util ca liniile de construcţie să fie desenate într-un layer special creat pentru acest scop. ce va fi selectată de utilizator.

diametrul exterior şi centrul torului. Conturul regiunii va fi compus din linii drepte şi curbe. Acţiune: Se vor specifica pe rând diametrul interior. Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Revision Cloud Se dă clic pe butonul Revision Cloud din bara de instrumente Draw Se tastează REVCLOUD în linia de comandă. Pentru crearea norilor de revizie se utilizează comanda Revision Cloud. Se poate opta pentru schimbarea orientării arcelor poliliniei. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă. Se tastează DONUT în linia de comandă. Se pot crea nori de revizie prin schiţare directă. diferenţa sau intersecţia regiunilor. cercuri. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Boundary Creation în care se vor face setările necesare pentru definirea noii regiuni. Regiunile prezintă utilitate în aplicarea haşurilor sau analizarea proprietăţilor cum ar fi aria sau centrul de greutate. Toate elementele care se intersectează sau autointersectează vor fi respinse. Arc Length – se specifică lungimea minimă şi cea maximă a arcelor ce compun norul de revizie. Acestea trebuie să formeze un contur închis. Acţiune: Aplicaţia solicită utilizatorului selectarea obiectelor pe baza cărora va fi creată regiunea. Se procedează la fel ca la construcţia contururilor închise de tip polilinie. După crearea torului. şi fiecare colţ va putea fi partajat doar de două elemente ale conturului. se poate seta variabila de sistem DELOBJ = 0. arce. Comanda REGION şterge obiectele iniţiale. sau selectarea unei opţiuni:   40 . Dacă raza interioară are valoarea ). Contururile pot fi combinaţii de linii. Obiectul va fi înlocuit cu o polilinie de forma norului de revizie. sau prin convertirea unor obiecte. Object – se specifică un obiect ce va fi convertit în nor de revizie. arce eliptice şi spline. Stilul caligrafic va avea ca rezultat desenarea unui nor de revizie cu grosime variabilă a liniei. După introducerea acestor informaţii se deplasează cursorul pe traiectoria ce va descrie conturul norului de revizie. va fi creat un cerc plin. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Region Se dă clic pe butonul Region din bara de instrumente Draw Se tastează REGION în linia de comandă. ca şi cum ar fi fost desenat cu o peniţă. şi au rolul de a atrage atenţia asupra părţilor revizuite ale unui desen. cu diferenţa că la tipul conturului se va selecta opţiunea Region. Acţiune: Aplicaţia va solicita indicarea punctului de start. Crearea şi combinarea suprafeţelor Regiunile sunt suprafeţe create pe baza unor obiecte ce formează contururi închise. polilinii. Style – se specifică stilul norului de revizie. care sunt înlocuite de conturul regiunii. Crearea norilor pentru marcarea reviziilor Norii pentru marcarea reviziilor sunt polilinii închise compuse din arce succesive. Se pot crea regiuni compozite prin combinarea. se poate indica centrului pentru un nou tor. sau se apasă ENTER pentru a finaliza comanda. Dacă nu se doreşte acest lucru. elipse. care poate fi normal sau caligrafic.

cu obiectele ce trebuie deplasate. Comanda Change Space (AutoCAD 2007) Pentru a deplasa obiectele din Paper Space în Model Space se utilizează comanda Change Space. Dacă nu este activă nici o selecţie. Se dă clic pe butonul Rotate din bara de instrumente Modify Se tastează ROTATE în linia de comandă. Acestea vor fi considerate relative. . Acţiune: Se vor selecta obiectele ce urmează să fie transferate. 41 Acţiune: Vor fi afişate mai întâi setările pentru baza şi direcţia de măsurare a unghiurilor în desenul curent. selectate în prealabil. apoi se va selecta viewportul de referinţă. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi deplasate. Se dă clic pe butonul Move din bara de instrumente Modify Se tastează MOVE sau M în linia de comandă. Accesarea comenzii:   Meniul Modify Change Space Se tastează CHSPACE în linia de comandă. Dacă nu este activă nici o selecţie. după care se apasă tasta ENTER. sau se alege opţiunea Displacement: o o Punctul de bază reprezintă originea vectorului deplasării. Se va specifica unghiul de rotire sau se alege una din opţiunile Copy sau Reference. cu obiectele ce trebuie deplasate. rotirea şi alinierea obiectelor Comanda Move Deplasarea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Move. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Move Comanda Move din meniul contextual. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Accesarea comenzii:        Meniul Modify Rotate Comanda Rotate din meniul contextual. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi rotite. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. selectate în prealabil. Se va indica cu ajutorul mausului în spaţiul desenului. Comanda Rotate Rotirea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Rotate. fără a se mai introduce simbolul @. sau prin introducerea coordonatelor de la tastatură. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER.Lecţia 5 Modificarea obiectelor desenate Deplasarea. Se va specifica punctul de bază al deplasării. Se va specifica punctul de bază (centrul de rotaţie). Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea obiectelor selectate sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării.

cu parametrii introduşi de utilizator. Al doilea set de puncte serveşte la stabilirea unghiului de rotire pentru obiectele selectate. Se solicită primul punct sursă şi primul punct destinaţie. Acţiune:  Operaţii de copiere a obiectelor Comanda Copy Cu ajutorul comenzii Copy se obţine un obiect identic cu cel selectat. Se va specifica punctul de bază al deplasării copiei faţă de obiectul sursă. utilizatorul va decide dacă obiectele selectate vor fi scalate sau nu. Comanda Align Alinierea obiectelor în 2D are ca rezultat deplasarea şi rotirea acestora în funcţie de seturi de puncte de referinţă. plecând de la un unghi de referinţă. Primul set de puncte serveşte la stabilirea direcţiei de deplasare si a punctului de bază pentru aliniere. Se poate introduce al treilea se de puncte pentru alinierea obiectelor în spaţiul 3D. Unghiul va fi specificat prin introducerea valorii în linia de comandă sau prin specificarea a două puncte. fără a se mai introduce simbolul @. cu obiectele ce trebuie copiate. Acestea vor fi considerate relative. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. selectate în prealabil. în raport cu UCS-ul curent şi centrul de rotaţie selectat. Accesarea comenzii:       Meniul Modify 3D Operations  Align Se tastează ALIGN în linia de comandă. specificat de utilizator. 42 .o o o Rotation Angle – se introduce unghiul cu care vor fi rotite obiectele selectate în planul desenului. Dacă nu este activă nici o selecţie. Distanţa între primul punct de destinaţie şi al doilea va constitui lungimea de referinţă pentru scalarea obiectelor. După introducerea celui de-al doilea set de puncte. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. Dacă nu este activă nici o selecţie. utilizând ca repere punctele indicate. Se dă clic pe butonul Copy din bara de instrumente Modify Se tastează COPY în linia de comandă. Dacă se introduc două seturi de puncte. situat faţă de acesta la distanţa specificată de utilizator. Copy – prin operaţia de rotire va rezulta o copie rotită a obiectelor selectate. obiectele selectate vor fi deplasate pe direcţia vectorului determinat de cele două puncte. sau se alege opţiunea Displacement: o Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Copy Comanda Copy din meniul contextual. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. obiectele selectate vor fi deplasate şi rotite. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Cele două puncte reprezintă axa de referinţă pentru masurarea unghiului de rotaţie. Dacă utilizatorul tastează ENTER după primul set de puncte introdus. Reference – rotirea obiectelor selectate. dar pot fi şi scalate. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi copiate. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi aliniate.

sau poate finaliza comanda apăsa tasta ENTER pentru a finaliza comanda. Angle Between Items – se stabileşte unghiul format între punctele de bază a două obiecte adiacente din dispunere.După realizarea primei copii utilizatorul poate introduce coordonatele pentru o nouă copie a obiectelor selectate. Pick Row Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Pick Both Offsets – caseta de dialog va fi temporar închisă. Angle of Array – se specifică unghiul de rotire. Column Offset – distanţa (în unităţi) între coloane. Se pot introduce coordonatele acestui punct în caseta de dialog. o o o o o  Polar Array – va fi creată o dispunere circulară a copiilor. se introduce o valoare negativă. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Array Se dă clic pe butonul Array din bara de instrumente Modify Se tastează ARRAY în linia de comandă. sau se poate indica punctul cu mausul. o o  Method and Values – se selectează metoda şi valorile ce vor fi utilizate pentru poziţionarea obiectelor în dispunerea polară. Dacă se introduce 1 rând. astfel încât utilizatorul poate selecta punctul de centru cu ajutorul mausului. Opţiuni:  Rectangular Array – va fi creată o dispunere pe rânduri şi coloane a copiilor selecţiei de obiecte. Angle to Fill – se stabilesc dimensiunile dispunerii prin definirea unghiului dintre punctele de bază ale primului şi ultimului obiect. în spaţiul de desenare. 43 o . Center Point – se specifică punctul de centru al dispunerii circulare. O valoare pozitivă va avea ca rezultat o dispunere în sens antiorar. o Row Offset – distanţa (în unităţi) între rânduri. se introduce o valoare negativă. Cu ajutorul butoanelor Pick Row Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între rânduri cu ajutorul mausului. Comada Array Se pot realiza copii multiple ale unei selecţii de obiecte cu ajutorul comenzii Array. va trebui intrusă mai mult de o coloană. Pick Column Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi coloane. Pentru a adăuga coloane în direcţia opusă. Pick Center Point – caseta de dialog va fi temporar închisă. prin indicarea diagonalei unui dreptunghi. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. astfel încât rândurile şi coloanele sunt ortogonale în raport cu UCS-ul curent. în care se vor face setările necesare pentru finalizarea comenzii. o o  Rows – se introduce numărul de rânduri. în spaţiul de desenare. Columns – se introduce numărul de coloane. iar o valoare negativă va corespunde unei dispuneri în sens orar. Total Number of Items – se stabileşte numărul total de obiecte ce vor apărea în dispunere. Dacă se introduce 1 coloană. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Array. În mod normal acest unghi este zero. Cu ajutorul butoanelor Pick Column Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între coloane cu ajutorul mausului. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între coloane şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. va trebui intrus mai mult de 1 rând. Offset Distance and Direction – permite introducerea distanţelor şi direcţiilor pentru construcţia reţelei de rânduri şi coloane. o o o Method – se selectează metoda ce va fi utilizată pentru poziţionarea obiectelor. dacă se apasă butonul Pick Center Point. cu vârful în punctul de centru al dispunerii. Pentru a adăuga rânduri în direcţia opusă.

elipsă –centrul Poligon. text – punctul de inserţie Linii de construcţie – mijlocul liniei Regiune – grip Punctele de referinţă stabilite automat de aplicaţie pentru obiectele desenate sunt următoarele: Set to Object's Default – Va fi utilizat punctul de referinţă stabilit de aplicaţie pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. sau să aleagă dintr-un set de parametri:  Offset Distance – va fi creat un obiect la distanţa specificată faţă obiectul sursă. cerc. Preview – Caseta de dialog Array va fi închisă temporar pentru a permite vizualizarea dispunerii în spaţiul de desenare. Comanda Offset Această comandă este utilizată pentru crearea unui obiect al cărui contur este paralel cu conturul obiectului selectat. cu mausul valoarea celor două unghiuri. splină – punctul de start Bloc. Select Objects – la apăsarea acestui buton i se permite utilizatorului să selecteze în spaţiul desenului cu mausul. Base Point – va fi stabilit un nou punct de referinţă pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. pe baza setărilor făcute în caseta de dialog. Preview Area – fereastra în care se poate vizualiza în avans modul în care va fi construită dispunerea. polilinie. Object Base Point – se stabileşte un punct nou de referinţă (bază) pentru obiectele selectate. Acţiune: Vor fi afişate setările curente ale parametrilor comenzii. rază. după cum se arată în spaţiul de previzualizare. după care se solicită utilizatorului să introducă distanţa de offset. More/Less – Activează în caseta de dialog opţiuni suplimentare.       o o    Arc. dreptunghi – primul colţ Tor.Se pot utiliza butoanele Pick Angle to Fill şi Pick Angle Between Items pentru a stabili direct în spaţiul desenului. Distanţa între punctul de referinţă şi centrul dispunerii va fi aceeaşi pentru toate obiectele din dispunere. obiectele ce vor face parte din dispunere. Undo – anulează operaţia de offset anterioară Through – va fi creat un obiect ce trece prin punctul specificat de utilizator 44 . Se poate apăsa unul din cele două butoane: o o Accept – dispunerea va fi construită cu setările curente Modify – este afişată caseta de dialog Array. Etape: o o o Se introduce distanţa de offset Se selectează obiectul sursă pentru offset Se specifică partea pe care urmează să fie creat noul obiect în raport cu obiectul sursă sau se alege o opţiune:     Exit – anulează execuţia comenzii Multiple – permite repetarea operaţiei de offset în cadrul aceleiaşi comenzi cu distanţa de offset curentă. şi se pot face modificările necesare. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Offset Se dă clic pe butonul Offset din bara de instrumente Modify Se tastează OFFSET în linia de comandă. o o o Rotate Items as Copied – obiectele din dispunere vor fi rotite. linie.

în raport cu o axă de simetrie. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Utilizatorul selectează contururile tăietoare. Comanda Trim Accesarea comenzii:             Meniul Modify Trim Se dă clic pe butonul Trim din bara de instrumente Modify Se tastează TRIM în linia de comandă. acesta va fi oglindit sau nu. va avea loc lungirea obiectelor selectate. în locul unei operaţii de scurtare. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. în funcţie de valoarea variabilei de sistem MIRRTEXT:   Pentru MIRRTEXT = 0 textul nu va fi oglindit Pentru MIRRTEXT = 1 textul va fi oglindit În cazul în care textul este inclus într-un bloc.o o   Se selectează obiectul sursă pentru offset Se indică punctul prin care va trece obiectul nou creat sau se poate selecta una din opţiunile Exit. Această operaţie se execută cu comanda Mirror. urmată de trim sau extend. Se va selecta obiectul sursă. Utilizatorul va decide dacă păstrează obiectul sursă sau îl şterge. Multiple sau Undo. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Trim. Layer – Se stabileşte dacă obiectul nou creat va fi inclus în layerul curent sau în layerul obiectului sursă. 45 Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi scurtate sau poate alege dintr-un set de opţiuni: . va fi oglindit indiferent de valoarea variabilei MIRRTEXT. Acţiune: Pentru cazurile în care printre obiectele selectate pentru oglindire există şi text. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Object to Trim – vor fi selectate obiectele ce urmează a fi scurtate. Erase – Obiectul sursă va fi şters după realizarea operaţiei de offset. Se introduc pe rând două puncte ce definesc linia de oglindire. Prin operaţia de oglindire. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. se creează un obiect care reprezintă imaginea simetrică a obiectului sursă. Modificarea formei şi dimensiunii obiectelor Comenzile Trim şi Extends se utilizează pentru scurtarea respectiv prelungirea obiectelor până la limita altor obiecte. Shift-Select to Extend – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. după care apasă tasta ENTER. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). O tehnică eficientă de desenare constă în utilizarea comenzii offset. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de scurtare în 3D. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Mirror Se dă clic pe butonul Mirror din bara de instrumente Modify Se tastează MIRROR sau MI în linia de comandă.

Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. Lungimea obiectului selectat va fi modificată prin tragerea unui capăt cu butonul stâng al mausului apăsat. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Extend. Comanda Extend Accesarea comenzii:              Meniul Modify Extend Se dă clic pe butonul Extend din bara de instrumente Modify Se tastează EXTEND în linia de comandă. Delta – se va modifica lungimea obiectului cu o valoare introdusă de utilizator. în locul unei operaţii de extindere. Object to Extend – se vor selecta obiectele ce urmează a fi extinse. Obiectele cu contururi închise nu vor fi afectate de această comandă. Total Length – modificarea obiectului selectat se va face până la o valoare reprezentând lungimea totală a obiectului modificat. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. iar valorile negative îl scurtează. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Extend. Utilizatorul selectează contururile limită pentru extensie. va avea loc scurtarea obiectelor selectate. o o o o o o Delta Length – lungimea obiectului va fi modificată cu valoarea introdusă. Angle – se introduce unghiul inclus al arcului modificat Dynamic – este activat modul de modificare dinamic. după care apasă tasta ENTER. Modificarea se poate repeta succesiv. Shift-Select to Trim – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Object Selection – va fi afişată lungimea obiectului selectat şi în situaţii specifice si unghiul inclus. Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi extinse sau poate alege dintr-un set de opţiuni: Comanda Lenghten Cu ajutorul comenzii Lenghten. arce sau polilinii deschise) li se poate modifica lungimea. Acţiune: Se va selecta obiectul ce urmează fi modificat sau se alege dintr-un set de opţiuni: 46 . Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Trim. Angle – va fi modificat unghiul inclus a arcului selectat cu valoarea introdusă de utilizator. Modificarea se va face la capătul cel mai apropiat de punctul de selecţie. Accesarea comenzii:     Meniul Modify Lenghten Se tastează LENGHTEN în linia de comandă. până se apasă tasta ENTER. obiectelor având contururi deschise (linii. Percent – lungimea obiectului selectat va fi modificată cu o valoare procentuală din lungimea sa totală. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). Edge – controlează modul în care se execută operaţia de extensie în 3D. Valorile pozitive extind obiectul selectat. După selectarea obiectelor se apasă ENTER.

Displacement – se introduc coordonatele vectorului deplasării. şi a specificării unei noi lungimi. Y sau pe ambele. Acţiune: Sunt afişate setările curente ale comenzii. Acţiune: o o Rotunjirea. obiectul va fi mărit. Obiectele incluse parţial în fereastra de selecţie vor fi deformate. Se va trasa fereastra de selecţie de la dreapta spre stânga apoi se specifica punctul de bază sau deplasarea:   Base Point – Se introduce mai întâi punctul de bază. Reference – Obiectele selectate vor fi scalate pe baza unei lungimi de referinţă. Dacă factorul de scalare este supraunitar.Comanda Stretch Cu ajutorul comenzii Stretch se pot modifica distanţele între capetele obiectelor incluse parţial sau complet într-o fereastră de selecţie. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Fillet Se dă clic pe butonul Fillet din bara de instrumente Modify Se tastează FILLET în linia de comandă. Copy – va fi realizată o copie a obiectului selectat pentru scalare. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Stretch Se dă clic pe butonul Stretch din bara de instrumente Modify Se tastează STRETCH în linia de comandă. întreruperea sau îmbinarea obiectelor Comanda Fillet Prin intermediul comenzii Fillet două obiecte pot fi conectate printr-un arc de cerc care este tangent la cele două obiecte şi are raza specificată de utilizator. iar cele incluse complet vor fi deplasate. Cele aflate în afara acesteia îşi vor păstra poziţiile. după care utilizatorul poate selecta obiectele ce vor fi modificate. sau se introduc două puncte pentru definirea acestei lungimi. sau poate alege dintr-un set de opţiuni: 47 . Se va specifica factorul de scalare sau se va alege o opţiune: o Scale Factor – Dimensiunile obiectului selectat vor fi multiplicate cu valoarea introdusă. Acţiune: Cu ajutorul comenzii Stretch vor fi deplasate doar colţurile din interiorul selecţiei. Comanda Scale Cu comanda Scale un obiect poate fi modificat cu păstrarea proporţionalităţii pe axa X.   Se specifică lungimea de plecare pentru operaţia de scalare. teşirea. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Scale Se dă clic pe butonul Scale din bara de instrumente Modify Se tastează SCALE în linia de comandă. iar pentru un factor subunitar obiectul va fi redus. Se va indica punctul de bază pentru scalare. apoi al doilea punct al deplasării. Se specifică noua lungime. Se solicită selectarea obiectelor ce vor fi scalate.

Dacă obiectul ce urmează a fi modificat a fost selectat cu ajutorul mausului. Dacă se doreşte eliminarea unui capăt al obiectului selectat (dacă are contur deschis) al doilea punct de întrerupere va fi pe capăt. Radius – se stabileşte raza de rotunjire. Dacă al doilea punct nu se află pe obiectul selectat. First object – se va selecta primul obiect ce va fi supus operaţiei de rotunjire. Comanda Break Cu ajutorul comenzii Break obiectele desenate pot fi întrerupte cu sau fără spaţiu între capete. Acţiune: În funcţie de obiectul sursă selectat.       Multiple – permite repetarea operaţiei de rotunjire pe un nou set de obiecte ce va fi selectat de utilizator. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Break Se dă clic pe butonul Break din bara de instrumente Modify Se tastează BREAK în linia de comandă. În acest caz punctul de pe obiect care s-a indicat în momentul în care s-a făcut selecţia decide modul de rotunjire. Această rază va deveni curentă pentru toate rotunjirile ce se execută începând din momentul setării. Rotunjirile anterioare nu sunt afectate. fără a relansa comanda. Polyline – vor fi rotunjite toate colţurile poliliniei în care se întâlnesc linii drepte. Se dă clic pe butonul Break at point din bara de instrumente Modify  Comanda Join Accesarea comenzii:    Meniul Modify Join Se dă clic pe butonul Join din bara de instrumente Modify Se tastează JOIN în linia de comandă. La următorul prompt va fi specificat al doilea punct al întreruperii. Edge şi Chain sunt opţiuni specifice modului de lucru 3D. raza curentă de rotunjire este înlocuită cu valoarea 0. va apărea unul din următoarele prompturi: 48 . No trim – obiectele ce se rotunjesc nu vor fi modificate. sau se poate introduce o altă locaţie pentru primul punct:   Second Break Point – se specifică al doilea punct de întrerupere. Acţiune: Promptul afişat depinde de modul în care este făcută selecţia. Trim – controlează modul în care sunt tratate capetele obiectelor de comanda Fillet: o o Trim – obiectele vor fi scurtate sau prelungite astfel încât capetele lor să coincidă cu capetele arcului de rotunjire. comanda Fillet va înlocui arcul cu un arc de racordare având raza curentă de rotunjire. Dacă un arc se află între două linii drepte care converg pe măsură ce se apropie de arc. First Point – se introduce o altă locaţie pentru primul punct. Porţiunea de obiect dintre cele două puncte va fi eliminată. există mai multe posibilităţi de rotunjire. va fi considerat ca punct de întrerupere punctul de pe obiect cel mai apropiat de punctul selectat. Dacă se ţine apăsată tasta SHIFT în timp ce sunt selectate obiectele. Dacă se doreşte întreruperea unui obiect într-un singur punct:  la promptul pentru introducerea celui de-al doilea punct se va tasta @ sau @0. apoi se va apăsa tasta ENTER. Undo – anulează ultima operaţie. apoi al doilea obiect. aplicaţia va considera punctul în care a fost selectat obiectul ca prim punct al întreruperii.0 în linia de comandă. La aplicarea comenzii pe seturi de obiecte compuse dintr-un arc şi o linie. două arce sau două cercuri.

Splină – se va selecta tot o splină. Arcele circulare şi eliptice vor fi îmbinate în sens antiorar. Arc – se va selecta tot un arc care să se afle pe acelaşi cerc cu arcul sursă. Capetele liniilor pot fi distanţate între ele. obligatoriu coliniară cu prima. 49 . începând cu obiectul sursă. Cele două obiecte trebuie să fie coincidente în capătul în care se vor îmbina. Arc eliptic – se va selecta tot un arc care să se afle pe aceeaşi elipsă cu arcul sursă. polilinii sau arce. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Obiectele nu pot fi distanţate între ele şi trebuie să se afle în acelaşi plan. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Polilinie – pot fi selectate linii.     Linie – se va selecta tot o linie.

Base Point – Se va indica punctul de inserţie al blocului. Objects Selected – afişează numărul de obiecte selectate. sau prin indicarea locaţiei în spaţiul de desenare (dacă se apasă butonul Pick Insertion Base Point). dacă se modifică definiţia unui bloc. Delete – obiectele incluse vor fi şterse din desen după crearea acestuia. Name – În această casetă text se introduce numele blocului. Avantajele utilizării blocurilor posibilitatea de a folosi blocurile în comun. Quick Select – va fi afişată caseta de dialog Quick Select. cu următorul conţinut:  o o o o o .). programul actualizează toate simbolurile bazate pe acel bloc  capacitatea de a ataşa informaţii. Aceste informaţii se numesc atribute. culoare. Poziţia pe care o introduce aplicaţia din oficiu este 0. de fapt se introduce referinţa la blocul respectiv. Objects – Sunt specificate obiectele ce vor face parte din bloc. Înserarea acestui nou obiect nu conduce decât la memorarea punctelor de inserare a acestui bloc şi a numelui blocului  modificare uşoară a blocului. o copie a blocurilor putând fi stocată pe disc pentru a putea fi utilizată la alte desene. Numele blocului şi definiţia sunt salvate în desenul curent. şi felul în care vor fi tratate după crearea blocului. Copierea unor obiecte creează noi obiecte care trebuie memorate în fişier  realizarea unui bloc din mai multe obiecte creează un singur obiect.0. Se pot realiza biblioteci de simboluri standardizate  reducerea dimensiunilor fişierului. ci va fi stabilită o legătură între referinţa la bloc şi definiţia blocului. Ea poate fi modificată de utilizator prin înscrierea valorilor în casetele pentru coordonate. numită tabel de definire a blocurilor. Acest tabel conţine definiţiile tuturor blocurilor din desen. Retain – După crearea blocului. toate referinţele vor fi actualizate automat.Lecţia 6 Modificarea obiectelor desenate (continuare) Crearea şi utilizarea blocurilor Un bloc este un obiect complex. Unui bloc creat i se pot ataşa diferite informaţii. cu alte cuvinte toată informaţia asociată fiecărui bloc în parte. În acest mod. o Select Objects – Caseta de dialog Block Definition va fi închisă temporar pentru a permite utilizatorului să selecteze obiectele ce vor face parte din bloc. După terminarea operaţiei de selectare se va apăsa tasta ENTER.0. Dacă un bloc este actualizat şi/sau modificat într-un desen. Orice desen conţine o zonă de date nevizibilă pentru utilizator. Informaţia nu este copiată pur şi simplu din tabelul de definire a blocurilor în spaţiul de desenare. care pot fi extrase şi utilizate în alte programe. tip de linie. în care se poate defini un set de selecţie. 50 Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. creat din unul sau mai multe obiecte ce pot avea proprietăţi diferite (layer. Convert to Block – obiectele incluse vor fi convertite într-un exemplar al blocului după crearea acestuia. Când se introduce un bloc într-un desen. obiectele incluse în acesta rămân ca entităţi distincte în desen. Accesarea comenzii:      Meniul Draw  Block  Make Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă.  Crearea blocurilor Se pot crea blocuri cu ajutorul comenzii Make Block. etc.

trebuie să fie desenate în layerul 0. o Specify On-Screen – se specifică scara la care va fi inserată referinţa blocului. iar culoarea. Dacă este posibil ca desenul în care a fost creat blocul să se modifice. Acest desen se salvează şi reprezintă o bibliotecă de blocuri. o X. Description – Se introduce o descriere a blocului (opţional) Hiperlink – permite asocierea unui hiperlink la definiţia blocului. cu următoarele rubrici:  Insertion Point – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen. Scale Uniformly – specifică dacă se permite sau nu scalarea neuniformă a referinţei la bloc. Pictograma de forma unui fulger din colţul din dreapta jos indică faptul că este vorba de un bloc dinamic. ori de câte ori este nevoie. tipul şi grosimea de linie trebuie stabilite la valoarea BYLAYER. Se pot crea desene cu un singur bloc definit în ele. tipul şi grosimea de linie nu trebuie stabilite la una din valorile BYLAYER sau BYBLOCK. Se tastează INSERT în linia de comandă. pentru blocul inserat. Allow Exploding – specifică dacă se permite explodarea referinţei la bloc. Mod de accesare:     Meniul Insert  Block Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Draw. iar culoarea. Aceste desene se pot grupa tematic în foldere şi pot fi incluse în alte desene sub formă de blocuri sau ca referinţe externe. Se pot crea mai multe blocuri în acelaşi desen care să fie utilizate ulterior în alte desene. Se pot utiliza paletele de instrumente pentru organizarea blocurilor uzuale. şi este necesar ca această modificare să fie reflectată într-un desen ce conţine o referinţă a blocului respectiv. dacă li s-au stabilit culoarea. Odată create. Inserarea blocurilor Pentru a insera un bloc creat în desenul curent. 51  . Pentru ca obiectele componente ale blocului să-şi păstreze la inserarea referinţei proprietăţile originale. ele trebuie să fie create în alt layer decât 0. se lansează comanda Insert Block. Open in Block Editor – Se va deschide fereastra Block Editor la apăsarea tastei OK. Name – se specifică numele blocului sau a unui fişier ce va fi inserat o o o Browse – deschide caseta de dialog pentru selectarea unui fişier din computer. apoi proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. de unde vor putea fi introduse ulterior în orice desen. Sunt posibile trei moduri de comportament ale obiectelor componente ale unui bloc:  Pentru ca obiectele componente ale unui bloc să preia la inserare proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. este mai convenabil ca desenul ce conţine blocul să fie introdus ca referinţă externă. o Specify On-Screen – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen cu ajutorul mausului. Settings – conţine setările pentru bloc: o o o o o o Block Unit – unitatea de măsură considerată la inserarea unei referinţe a blocului în desen. blocurile pot fi inserate în palete de instrumente. cu ajutorul mausului. Path – conţine adresa blocului Preview – conţine o imagine a blocului ce va fi inserat. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert. Y.   Se pot crea blocuri complexe care să conţină la rândul lor alte blocuri. Indiferent de layerul în care au fost create obiectele. ele vor îngloba mai întâi proprietăţile specifice. tipul şi grosimea de linie la valoarea BYBLOCK. Z – se introduc valorile coordonatelor punctului de inserţie Scale – se specifică scara pentru blocul inserat.

locaţia şi eventualele moduri opţionale (invizibil. rămân în acel layer. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Block Define Attributes Se tastează ATTDEF în linia de comandă. Y. Factor – afişează factorul de scalare a unităţii de măsură. promptul va apărea. cu următoarele rubrici: Attribute – se introduc datele specifice atributului. X. Uniform Scale – se specifică o scară unică pe toate direcţiile. va fi utilizat numele atributului ca prompt. Specify On-Screen – se specifică unghiul de rotaţie cu ajutorul mausului pentru blocul inserat. Obiectele desenate cu tipul de linie BYBLOCK vor fi reprezentate după explodare cu tipul de linie CONTINUOUS (linie continuă). o o  Explode – Blocul este explodat şi sunt inserate elementele individuale ale blocului. Blocuri cu atribute Blocurilor li se poate ataşa informaţie care să poată fi folosită ulterior pentru a crea liste de materiale sau alte tipuri de rapoarte. Dacă nu există atribute definite anterior. sau a unei părţi din aceasta. Mode – setează opţiuni aplicabile pentru valoarea atributului la inserarea referinţei în desen: o o o o  Invisible – valoarea atributului nu va fi afişată sau printată. Specify On-Screen – permite indicarea cu mausul în desen a punctului de inserţie. constant.o o  X. oră. Unit – afişează unitatea de măsură cu care a fost definit blocul inserat. Aceste informaţii sunt ataşate sub formă de atribute. de verificat sau prestabilit). o o    Text Options – se stabilesc alinierea. o o o o  Insertion Point – se specifică locaţia atributului. se creează mai întâi definiţia atributului. Constant – valoarea atributului este constantă Verify – se solicită verificarea atributului la inserarea blocului Preset – atributul va fi setat la valoarea sa prestabilită. înălţimea şi unghiul de rotaţie al textului atributului. Value – se introduce valoarea iniţială a atributului. Dacă nu se indică un prompt. formatarea textului. 52 . Rotation – se specifică unghiul de rotaţie pentru blocul inserat fată de UCS-ul curent. Z – se specifică coordonatele punctului de inserţie al atributului. stilul de text. etc) în locul valorii. valoarea. Pentru a crea un atribut. pagină. fără spaţii) Prompt – se introduce promptul ce va fi afişat la inserarea unui bloc ce conţine această definiţie de atribut. Lock Position in Block – se blochează poziţia atributului în bloc. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Attribute Definition. Obiectele având culoarea BYBLOCK rămân albe. Obiectele componente ale unui bloc desenat în layerul 0. Align Below Previous Attribute Definition – numele atributului va fi plasat exact sub atributul definit anterior. se poate specifica doar un factor de scalare uniform. Dacă este selectată opţiunea Explode. Dacă se setează modul Constant. calculat pe baza unităţii de măsură a blocului şi a unităţii de măsură din desen. o o  Block Unit – afişează informaţii despre unităţile de măsură. opţiunea nu este valabilă. Butonul Insert Field – va fi afişată caseta de dialog Field care permite introducerea unui câmp (dată. Angle – se introduce valoarea unghiului de rotaţie pentru blocul inserat. promptul care se afişează la inserarea blocului. ce stabileşte caracteristicile acestuia: numele atributului (tag). Y. autor. Tag – numele atributului (se ortografiază cu majuscule. Z – se introduc valorile scărilor pe fiecare axă în parte. Pentru a crea definiţia unui atribut se accesează comanda Define Attributes.

apare promptul pentru introducerea valorii atributelor. va fi afişat promptul atributului. SDF (datele delimitate prin spaţii). Pentru a modifica un bloc în desenul curent se lansează comanda în unul din următoarele moduri: Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Block Description Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. atributul va fi selectat ca orice alt obiect. Pentru a extrage atributele blocurilor într-un tabel sau fişier. Pentru a utiliza mai multe atribute odată. sau se va selecta atributul respectiv. Dacă se intenţionează extragerea informaţiei din atribute pentru a fi inclusă într-o listă de materiale. După ce se vor opera toate modificările necesare. Se dă clic pe butonul Yes. Va apărea caseta de dialog Edit Attribute Definition în care se pot edita numele. Se dă clic pe butonul Block Attribute Manager Se tastează BATTMAN în linia de comandă. Modificarea blocurilor Orice bloc poate fi modificat după crearea sa. La inserarea unei referinţe a blocului respectiv. Această valoare se poate modifica în paleta Proprietăţi. Informaţia extrasă poate fi inserată într-un tabel din desenul curent sau poate fi salvată într-un fişier extern. se poate extrage informaţia din atribute utilizând unul din următoarele formate de fişier: CDF (datele delimitate prin virgule). 53 . după care se va apăsa tasta Edit. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition.Pentru a edita definiţia unui atribut înainte de a fi asociată unui bloc. la inserarea acestuia în alt desen.  Se tastează EATTEXT în linia de comandă. După crearea fişierului şablon. Va fi afişată caseta de dialog Edit Attribute în care urmeză a se face modificările atributelor. Atributele unui bloc se pot modifica în caseta de dialog Block Attribute Manager. Odată atributele definite şi desenul salvat. În lista cu numele blocurilor înregistrate în desen se va selecta numele blocului ce urmează a fi editat. DXF. când se defineşte blocul în care acesta va fi introdus. atunci desenele ce conţin aceste blocuri pot fi interogate în vederea extragerii informaţiei conţinute de atribute. În acest mod se pot crea liste de materiale direct din datele conţinute în desen. este utilă crearea unei liste cu numele atributelor. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object Attribute  Block Attribute Manager. acestea se definesc separat şi se includ în acelaşi bloc. şi salvării acesteia într-un tabel sau într-un fişier extern. Se selectează apoi atributul ce urmează a se modifica. Se creează mai întâi un fişier şablon în format text pentru a defini structura fişierului ce va conţine informaţia extrasă din atribute. În lista atributelor se dă dublu clic pe atributul ce trebuie editat. se lansează comanda Attribute Extraction. Acţiune: Se deschide caseta de dialog Attribute Extraction ce conţine instrucţiuni pentru extragerea informaţiei din atributele blocurilor incluse în desenul curent sau în alte desene. Se pot crea atribute fără a fi necesară ataşarea lor la vreun bloc. se va da clic pe butonul OK. Dacă se utilizează blocuri cu atribute ataşate. Utilizatorul poate introduce în linia de comandă valoarea dorită pentru atributul respectiv.  Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Modify II. se accesează comanda Modify  Object  Text. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  Attribute Extraction. având blocul selectat. promptul şi valoarea iniţială a atributului. Va apărea o avertizare că blocul este creat deja şi se cere confirmarea redefinirii acestuia. După crearea definiţiei atributului. din bara de instrumente Modify II Acţiune: În caseta de dialog Block Attribute Manager se va selecta numele blocului cu atribute ce urmează a fi editate.

este necesară activarea acestui mod. Se va selecta comanda Options. Selecţia se face cu menţinerea tastei SHIFT apăsate.  Referinţe la blocuri – dacă acestea au atribute editabile. O referinţă la un bloc poate fi explodată doar dacă la definirea blocului respectiv s-a marcat opţiunea Allow exploding. În schimb obiectul va fi mutat la deplasarea gripului. în timp ce obiectul sursă va rămâne la forma şi poziţia iniţială în spaţiul de desenare. atunci când intră în componenţa unor blocuri scalate neuniform  multilinii – vor fi disociate în linii şi arce  regiuni – vor fi disociate în linii. arc şi polilinie deschisă. Pentru a utiliza acest mod de lucru. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Explode. arc sau al unei linii. Pentru realizarea acestei operaţii în AutoCAD există comenzile Measure şi Divide. corespunzător punctului de inserţie. Dacă se activează gripul din centrul unui cerc. Move sau Rotate se menţine tasta CTRL apăsată. Obiectele selectate pentru operaţia de disociere pot fi:  polilinii fără grosime – în cazul poliliniilor cu grosime. după care se va selecta operaţia la care va fi supus obiectul.  Pentru obiectele de tip linie. punctul de începere a măsurării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie.  linii de indicaţie  text pe mai multe linii. Va rezulta de fiecare dată un obiect modificat. elipse. punctul de începere a măsurării se află în punctul de start al poliliniei. Comanda Measure Această comandă se utilizează pentru marcarea unor intervale având lungimi egale cu o valoare introdusă de utilizator. sau prin selectarea din meniul contextual (clic dreapta cu gripurile activate). Selectarea operaţiei se face prin apăsarea repetată a tastelor ENTER sau SPACEBAR. va putea fi realizată o copiere multiplă simultan cu operaţia respectivă. Atunci când sunt selectate mai multe gripuri. valorile acestora se pierd. Move. la pagina Selection. atunci când acestea sunt selectate. în urma operaţiei de explodare. Scale sau Mirror. acestea se măsoară din centrul cercului sau al elipsei. din meniul Tools şi în caseta de dialog deschisă. Se tastează EXPLODE în linia de comandă. Gripurile permit editarea obiectelor direct şi rapid. Se pot selecta mai multe gripuri simultan ca gripuri de bază. Utilizarea gripurilor pentru a edita obiectele Gripurile sunt mici pătrate reprezentate în punctele strategice pe obiecte. Sunt posibile operaţiile Stretch. arce sau spline. 54 . rămânând doar definiţiile atributelor. fie cu blocuri. numit grip de bază. Rotate. se va selecta un grip. Acţiune: Funcţia nu are parametri. Se dă clic pe butonul Explode din bara de instrumente Modify. De regulă. forma obiectului nu se modifică în spaţiul dintre acestea.  arce şi cercuri. pentru operaţiile ce implică distanţe. se activează opţiunea Enable Grips Within Blocks (Activarea gripurilor în blocuri). Dacă în caseta de dialog Options. la pagina Selection se activează opţiunea Enable Grips.Disocierea obiectelor componente (Explodarea) Prin operaţia de explodare un obiect complex poate fi descompus în elementele sale componente. liniile şi arcele componente vor fi plasate pe axa de simetrie a elementelor cu grosime. la selecţia unui bloc va fi afişat un singur grip. la selectarea blocurilor vor fi afişate şi gripurile obiectelor componente. Specificarea de intervale pe obiecte Uneori este necesară crearea unor puncte sau inserarea unor simboluri (blocuri) la anumite intervale pe un obiect.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. Marcarea se va face fie cu puncte. nu din grip. În cazul gripurilor ce marchează quadranturile cercurilor şi elipselor. Dacă în cursul operaţiilor Stretch. cu ajutorul acestuia nu se poate face o operaţie de Stretch. Pentru a putea edita un obiect în modul grip.

este disponibilă opţiunea Open. iar obiectele selectate sunt convertite automat într-o polilinie. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Point  Measure.  Join – are ca efect adăugarea de arce sau linii la un capăt al poliliniei. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă lungimea segmentului de partiţionare a obiectului. promptul anterior nu mai apare. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. în locul opţiunii Open apare opţiunea Close şi va avea ca efect închiderea poliliniei.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. Editarea unor obiecte complexe Modificarea poliliniilor Editarea poliliniilor se poate realiza cu comanda Polyline Edit. punctul de începere a divizării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. Dacă variabila de sistem PEDITACCEPT are valoarea 1. punctul de începere a divizării se află în punctul de start al poliliniei. Comanda Divide Atunci când se doreşte divizarea unui obiect în segmente egale se utilizează comanda Divide. Marcarea se va face fie cu puncte. Obiectele care se unesc cu o polilinie trebuie să aibă un capăt coincident cu capătul acesteia.  Pentru obiectele de tip linie. sau se poate introduce parametrul Multiple. Prompturile următoare depind de selecţia făcută. Această operaţie este utilă la unirea liniilor şi arcelor în polilinii. Acţiune: Dacă nu a fost selectată în prealabil o polilinie. va fi eliminat segmentul de închidere al poliliniei închise. Dacă a fost selectată o polilinie. cu excepţia cazului în care a fost 55 . La alegerea acestui parametru se permite o selecţie multiplă. Dacă obiectul selectat este o linie sau un arc aplicaţia avertizează că acesta nu este o polilinie şi oferă posibilitatea transformării acestuia în polilinie. Dacă se alege opţiunea Block. fie cu blocuri.  Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a divizării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. Accesarea comenzii:  Meniul Draw  Point  Divide  Se tastează measure în linia de comandă. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă numărul de intervale în care se împarte obiectul. Se dă clic pe butonul Edit Polilyne din bara de instrumente Modify II. arc şi polilinie deschisă. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. Se tastează PEDIT în linia de comandă. În urma selectării acestei opţiuni. pentru a le face uşor vizibile. Dacă se alege opţiunea Block. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Polilyne. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între intervale. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a măsurării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. se poate selecta una din următoarele opţiuni:  Open – Dacă polilinia selectată este închisă. pentru a le face uşor vizibile.  Close – Dacă polilinia selectată este deschisă. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între segmentele măsurate. în promptul de comandă se solicită selectarea unei polilinii. Se tastează MEASURE în linia de comandă.

Dacă la crearea poliliniei s-a stabilit pentru acest vârf şi o direcţie. o Both – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor dacă este posibil. În acest caz se pot uni polilinii care nu au capetele coincidente.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. Trebuie regenerată polilinia pentru a afişa noua lăţime. Locaţia acestui vârf este indicată de către utilizator. Width – se modifică lăţimile de început şi sfârşit pentru segmentul ce urmează după marcaj. Dacă unul din vârfurile specificate se află la capătul poliliniei. acesta va înlocut cu o linie ale cărei capete coincid cu ale arcului. o Move – Varful marcat va fi deplasat în punctul indicat de utilizator.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate şi înlocuite cu o linie dreaptă ce uneşte vârfurile marcate.  Edit Vertex – va fi marcat primul vârf al poliliniei cu un X.  Width – se poate stabili o grosime uniformă pentru toată polilinia. dacă distanţa de fuzionare se stabileşte la o valoare suficient de cuprinzătoare pentru a include capetele. chiar dacă este o polilinie închisă. va rezulta o polilinie trunchiată. o o Tangent – va fi ataşată o direcţie de tangenţă la vârful marcat pentru a fi utilizată ulterior ajustarea curburii.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate. Dacă se apasă tasta ENTER fără a se alege o opţiune.  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul.selectată în prealabil opţiunea Multiple. o Extend – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor până la atingerea punctului de intersecţie. Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. chiar dacă este o polilinie închisă. chiar dacă este o polilinie închisă. chiar dacă este o polilinie închisă. Dacă va fi specificat un singur vârf după care se alege opţiunea Go şi după acest vârf urmează un arc. Se revine la modul Edit Vertex. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. Opţiunile disponibile sunt următoarele: o Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. 56 . Este valabil următorul set de opţiuni:  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. în caz contrar se adaugă un segment între capete. Opţiunea de stabilire a distanţei de fuzionare este oferită imediat după ce s-a ales opţiunea Join. chiar dacă este o polilinie închisă. o Straighten –Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. nu se poate utiliza opţiunea Break. Dacă ambele vârfuri specificate se află la capetele poliliniei. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior.  Jointype – apare ca alternativă la opţiunea de introducere a distanţei de fuzionare şi permite stabilirea metodei de unire a obiectelor.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. o Insert – Are ca efect inserarea unui vârf suplimentar după vârful marcat. va fi marcat următorul vârf. va fi desenată şi o săgeată în direcţia respectivă. o Add – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin adăugarea unei linii între capetele apropiate. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. o Regen – Are ca efect regenerarea poliliniei.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. o Break – Are ca efect întreruperea unei polilinii. chiar dacă este o polilinie închisă. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. Se revine la modul Edit Vertex. o Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior.Dacă se doreşte eliminarea unui arc situat între două linii ale unei polilinii şi apoi extinderea liniilor până la intersecţia lor. sau dacă se specifică doar un vârf şi acesta coincide cu un capăt al poliliniei.

Dacă o polilinie ajustată ca splină va fost editată cu una din comenzile Break sau Trim. Opţiunea Join a comenzii Edit Poliline transformă splina într-o succesiune de linii drepte şi elimină informaţia privind polilinia iniţială şi orice alte polilinii adăugate. astfel încât să se poată fi apelat la aplicarea ulterioară a opţiunii Decurve. Curba se apropie de vârfurile poliliniei. Se dă clic pe butonul Edit Spline din bara de instrumente Modify II. compusă din elemente curbe permanente.   Decurve – elimină vârfurile suplimentare inserate de opţiunea Spline. Se tastează SPLINEDIT în linia de comandă. înlocuieşte toate arcele cu linii. prin vârfurile acesteia. după ce se aplică operaţia asupra acesteia. Valoarea iniţială pentru SPLFRAME este 0. Editarea curbelor spline Comanda Edit Spline se utilizează pentru editarea curbelor spline şi a poliliniilor ajustate ca spline. Curba trece prin toate vârfurile poliliniei. Offset va genera o polilinie doar pe baza curbei spline. cu excepţia cazului în care aceasta este închisă. Când se foloseşte opţiunea Spline. Copy. Extend modifică forma cadrului prin adăugarea unui vârf în punctul în care linia finală a cadrului intersectează elementul geometric definit ca limită.        Comenzile Move. Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. ignorând lăţimile intermediare. chiar dacă acesta nu este vizibil. Rotate şi Scale operează asupra curbei spline cât şi a cadrului. Majoritatea operaţiilor de editare se aplică la fel pentru poliliniile ajustate ca spline ca şi pentru curbele obţinute cu operaţia Fit. ce trece prin capetele poliliniei. 57 Acţiune: Se solicită selectarea unei spline sau indicarea uneia din opţiunile oferite. Explode elimină cadrul şi generează linii care aproximează polilinia ajustată ca splină. Erase. cadrul va fi afişat cu tipul de linie CONTINUOUS. şi utilizează orice direcţie tangentă specificată anterior. ele vor fi înlocuite cu linii atunci când se formează cadrul pentru splină. Dacă acest cadru are lăţime.  Spline – Va fi creată o curbă numită polilinie ajustată ca splină.  Ltype Gen – va fi generat tipul de linie al poliliniei în mod continuu de la un capăt la altul. nu şi la cadru. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit.  Undo – reface pe rând operaţiile până la în etapa lansării comenzii Edit Poliline. la fel şi în cazul curbei obţinute cu opţiunea Fit. Accesarea comenzii:     Meniul Modify  Object  Spline. Odată operaţia Join finalizată. Object Snap permite aderarea doar la curba splină. cadrul pentru splină este memorat de aplicaţie. reţine informaţiile legate de tangenţa în vârfuri pentru utilizarea în cazul unor operaţii ulterioare de ajustare la curbe. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. nu se va putea utiliza asupra ei opţiunea Decurve. Dacă polilinia originală conţine arce. splina rezultantă îşi modifică lăţimea continuu. de la lăţimea primului vârf până la cea a ultimului vârf. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. Stretch reajustează splina la cadrul întins. Fit Data – Se pot edita datele de ajustare pe baza următoarelor opţiuni: o o Add – Curbei spline i se vor adăuga puncte de ajustare. Pentru afişarea cadrului trebuie ca variabila de sistem SPLFRAME să aibă valoarea 1. Odată efectuată operaţia. se poate aplica din nou opţiunea Spline asupra poliliniei nou formate. .o Exit – Se iese din modul Edit Vertex. Break şi Trim generează o polilinie doar pe baza curbei spline ajustate. dar nu le atinge în mod obligatoriu. Mirror.  Fit – Polilinia va fi transformată într-o curbă compusă din arce având capetele în vârfurile poliliniei.

o o o Delete – Vor fi eliminate puncte de ajustare de pe traseul curbei. Move – Punctele de control pot fi mutate în noi locaţii. 58 . manual. Această opţiune are implicaţie asupra aplicaţiilor externe ce prelucrează splinele create în AutoCAD. este afişat promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT.     Weight – cu ajutorul acestei opţiuni se poate regla apropierea splinei de fiecare punct de control în parte. Reverse – Se schimbă direcţia splinei. cu o nouă valoare a toleranţei. Exit – se revine la promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. Elevate Order – se majorează numărul de puncte de control ale splinei în mod uniform pe parcursul acesteia. Ordinul maxim de elevare este 26. numărul de puncte de control va creşte. aceasta fiind reajustată în funcţie de punctele de control rămase. o o o  Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. Utilizatorului i se va cere să introducă un nou ordin de elevare. Move Vertex – Punctele de control ale splinei pot fi repoziţionate cu ajutorul acestei opţiuni. Purge – Datele privind ajustarea curbei sunt eliminate din baza de date a desenului. Tangents – Se permite editarea tangentelor la capetele splinei. Opţiuni suplimentare: o o Add Control Point – se adaugă manual puncte de control. Refine – permite ajustarea în detaliu a curbei spline. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. Tolerance – splina va fi reajustată la punctele de control existente. Dacă se introduce o valoare mai mare decât cea curentă. După purjarea datelor de ajustare ale curbei.

pat şi acadiso. Pattern – conţine lista modelelor predefinite disponibile. De regulă originile tuturor haşurilor coincid cu originea UCS-ului curent. Angle – specifică unghiul modelului haşurii relativ la axa X a UCS-ului curent. Se tastează HATCH în linia de comandă. Editat – un model editat este un model definit într-un fişier cu extensia pat altul decât cele două specificate mai sus. Double – pentru modelele definite de utilizator va fi desenat un al doilea set de linii orientat la 90° faţă de setul de linii original. Anumite modele de haşuri. Se poate crea o haşură prin selectarea obiectului ce se va haşura sau prin definirea unui contur şi specificarea unui punct în interiorul acestuia.Lecţia 7 Haşuri Pentru realizarea operaţiilor de haşurare în AutoCAD se pot utiliza modele de haşuri predefinite. se poate seta variabila de sistem HPGAPTOL la o valoare mai mare decât lungimea deschiderii din contur. În mod curent comanda HATCH creează haşuri asociative. Definit de utilizator – aceste modele sunt definite pe baza tipului de linie curent din desen.       În rubrica Hatch Origin se stabilesc parametrii ce controlează locaţia de pornire a generării haşurii. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Hatch and Gradient cu paginile Hatch şi Gradient. În rubrica Angle and Scale se specifică un unghi şi o scară pentru modelul de haşură selectat.pat. Relative to Paper Space – Modelul haşurii va fi scalat la unităţile din Paper Space. Custom Pattern – afişează modelele de haşuri editate. Swatch – afişează o imagine a modelului selectat. Astfel haşurile vor fi reprezentate la o scară adecvată faţă de restul elementelor din viewport. în care se pot vedea toate imaginile haşurilor predefinite. ce sunt actualizate odată cu modificarea conturului zonei de haşurat. Această opţiune este disponibilă doar în Paper Space. Scale – acest parametru extinde sau comprimă modelul de haşură. se pot crea modele personalizate. trebuie aliniate la un punct de pe conturul haşurii. Spacing – Se defineşte distanţa dintre linii într-un model definit de utilizator. Se dă clic pe butonul Hatch din bara de instrumente Draw. Butonul […] – afişează afişată paleta cu modele de haşuri în care se pot vedea ansamblul tuturor modelelor editate. Dacă se dă clic în fereastră va fi afişată paleta cu modele de haşuri. ISO Pen Width – scalează un model ISO predefinit pe baza lăţimii de peniţă selectate. Opţiunea este valabilă doar pentru tipurile predefinit şi editat. Butonul […] – afişează paleta cu modele de haşuri. Un contur pentru haşurare poate fi creat pe baza oricărei combinaţii de obiecte ce formează o suprafaţă închisă. 59 . Primele şase cele mai utilizate modele se află în fruntea listei. generând o grilă. Accesarea comenzii Hatch:    Meniul Draw  Hatch. cum ar fi cele care simulează cărămizile. Obiectele pot fi haşurate doar dacă sunt incluse complet într-un plan paralel cu UCS-ul curent. Dacă se doreşte haşurarea unei zone care nu este complet închisă. se poate colora conturul ce include zona de haşurat cu o culoare sau o combinaţie de culori. În rubrica Type and Patern se stabilesc tipul şi modelul haşurii:  Type – se stabileşte tipul de model: o o o      Predefinit – modelele predefinite se găsesc în fişierele acad. Pentru realizarea operaţiei de haşurare se utilizează comanda HATCH.

fie cu ajutorul mausului în desen. fie alegând un punct semnificativ relativ la conturul haşurii. \U+00B1 pentru simbolul (±). Textele se pot introduce sub formă de note pe o singură linie. vor rămâne valabile valorile iniţiale ale acestora. Codul %%d corespunde simbolului (°). Pentru a ascunde anumite zone din desen se poate utiliza comanda Wipeout din meniul Draw. Acţiune: În linia de comandă vor fi afişate valorile pentru parametrii comenzii şi se va solicita introducerea punctului de inserţie a textului sau selectarea uneia din următoarele opţiuni:   Justify – controlează alinierea textului în funcţie de poziţia cursorului. Zonele cu umplere completă se pot crea selectând modelul de haşură predefinit SOLID. În caseta de dialog Hatch and Gradient se poate seta asociativitatea haşurilor cu contururile pe care le umplu. Sublinierea superioară şi inferioară pot fi active concomitent. 60 . textul va fi afişat în timpul editării în poziţie orizontală şi la o dimensiune comodă din punct de vedere al vizibilităţii. Ex: \U+00B0 pentru simbolul (°). astfel că la modificarea conturului va fi actualizată şi haşura. Se tastează TEXT în linia de comandă. texte organizate pe mai multe linii. De asemenea se poate realiza formatarea textului cu ajutorul unor coduri de formatare: Ex: Codul %%nnn (unde nnn reprezintă numărul de ordine al unui caracter în fontul caracteristic stilului STANDARD) va avea ca rezultat introducerea caracterului cu numărul nnn. Codul %%u va comuta sublinierea textului cu o linie inferioară. Modificarea textelor pe o singură linie se poate face în mai multe moduri:   Se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul de text. Punctul specificat de utilizator poate fi salvat ca origine curentă pentru haşurile ulterioare. sau linii de indicaţie. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Text  Single Line Text. În linia de text se pot introduce caractere speciale Unicode. Codul %%p corespunde simbolului (±). Note şi etichete Pentru introducerea textelor în desene există mai multe metode ce pot fi utilizate în funcţie de specificul situaţiei. Utilizatorului i se va solicita să deseneze un contur închis format exclusiv din linii drepte. După introducerea primei linii de text. Texte pe o singură linie Textele pe o singură linie se creează cu comanda Single Line Text. Specified Origin – Se va specifica originea. care este de regulă în punctul 0. Dacă variabila de sistem DTEXTED are valoarea 2. După introducerea punctului de inserţie se solicită introducerea pe rând a înălţimii textului şi a unghiului de rotaţie. se afişează editorul de text în spaţiul de desenare şi promptul adecvat în linia de comandă pentru inserarea unei noi linii de text.\U+2205 pentru simbolul ( ). Dacă se apasă tasta ENTER fără a modifica parametrii de mai sus. Se pot copia proprietăţile de la o haşură la alta. Style – permite selectarea stilului de text. Se selectează textul şi se editează în paleta de proprietăţi. Toate elementele aflate în interiorul conturului devin invizibile. După terminarea editării textul va apărea la dimensiunea şi poziţia setată în comandă. 0. Codul %%o va comuta sublinierea textului cu o linie superioară.  Use Current Origin – Se va utiliza originea curentă.

o toleranţă sau o referinţă la un bloc iar copia va fi conectată la capătul liniei de indicaţie. Linia de indicaţie este asociată textului astfel încât la modificarea poziţiei textului aceasta îşi schimbă forma. din bara de instrumente Draw. Texte cu linie de indicaţie O linie de indicaţie. va fi afişată caseta de dialog Leader Settings cu paginile Annotation. Se dă clic pe butonul Multi Line Text Se tastează MTEXT în linia de comandă. distanţa între rânduri. la modificarea poziţiei obiectului. După indicarea dreptunghiului de încadrare pentru text. Block Reference – va putea fi inserată o referinţă la un bloc. o o MText – va fi creată o notă pe mai multe linii. Dacă se alege opţiunea Settings. Acest editor conţine bare de instrumente cu comenzi pentru formatarea textului. capătul cu săgeată rămânând ataşat la obiect. Frame Text – va fi plasat un cadru în jurul textului. None – va fi creată o linie de indicaţie fără notă. 61 . În pagina Leader Line & Arrow se configurează forma liniei de indicaţie şi a săgeţii. cu comanda Multiline Text. Se tastează QLEADER în linia de comandă.  În rubrica Annotation Reuse se stabileşte dacă nota va fi reutilizată pentru liniile de indicaţie următoare. şi linia de indicaţie a fost poziţionată pe un obiect cu ajutorul snapurilor. Leader Line & Arrow. o o o Prompt for Width – va fi afişat prompt pentru introducerea lăţimii textului. o polilinie sau o splină. este o linie. care după inserare va fi asociată cu linia de indicaţie. Dacă este activată asociativitatea dimensiunilor. se va modifica şi linia de indicaţie.Texte organizate pe mai multe linii Se pot crea în desene texte organizate pe mai multe linii sub formă de paragrafe. Acestea sunt disponibile doar dacă este selectat tipul de notă pe mai multe linii. astfel încât dacă obiectul copiat va fi deplasat. ca obiect din AutoCAD. Textele cu linie de indicaţie se creează cu ajutorul comenzii Leader. o o o  Rubrica MText Options configurează opţiunile pentru textul pe mai multe linii. având la un capăt o săgeată iar la celălalt un text multilinie. va apărea un editor de text în spaţiul de desenare. Acţiune: Se solicită indicarea unui dreptunghi de încadrare pentru text sau alegerea dintr-un set de opţiuni. aliniere. Tolerance – va fi afişată caseta de dialog pentru crearea toleranţelor. unghiul de rotire stilul şi lăţimea textului. se va deplasa şi capătul liniei de indicaţie. Accesarea comenzii:   Meniul Dimension  Leader. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Text  Multi Line Text.  În rubrica Annotation Type se stabileşte tipul de notă şi în funcţie de acesta se modifică promptul comenzii. În pagina Annotation se configurează opţiunile pentru text şi se stabileşte dacă nota va fi reutilizată. Acţiune: Se solicită primul punct al liniei de indicaţie sau se pot modifica setările liniei de indicaţie prin selectarea opţiunii Settings. Copy an Object – va fi copiat un text. Always Left Justify – textul va fi aliniat la stânga indiferent de poziţia liniei de indicaţie. Aceste opţiuni se referă la înălţime. Pentru a edita un text deja creat se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul. Attachement. Copia este asociată cu linia de indicaţie.

Textele importate din fişierele rtf vor fi inserate cu numele stilului de text curent. Stiluri de texte Orice text inserat într-un desen are un stil asociat. Acest obiect va fi ataşat la linia de indicaţie. Dacă a fost selectată opţiunea Block Reference se va solicita numele blocului ce va fi inserat. Dacă a fost selectată opţiunea Tolerance. lăţimea textului va fi nelimitată. unghiul de înclinare sau orientarea. dar păstrând fontul şi formatul iniţiale. Atunci când se trage un fişier cu extensia txt. Stilul de text include elemente de formatare cum ar fi fontul. se lansează comanda MText. Dacă se introduce valoarea zero. utilizatorului i se va solicita selectarea obiectului ce va fi copiat. va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se va construi indicaţia de toleranţă. Numărul de apariţii al promptului depinde de numărul maxim de puncte configurat în pagina Leader Line & Arrow din caseta de dialog Settings. 62 . Stilurile de text se creează şi se editează în caseta de dialog Text Style. lăţimea textului rezultat este determinată de lungimea maximă de linie din fişierul din care provine. Stilul de text existent iniţial în AutoCAD este stilul STANDARD. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Text Style. Pentru a urma hiperlinkul se dă clic cu tasta CTRL apăsată. Importul textelor din fişiere externe În desenele din AutoCAD se pot importa texte din fişiere text salvate cu extensiile txt şi rtf. şi va fi afişată o casetă conţinând descrierea hiperlinkului. Se tastează STYLE în linia de comandă. data. În fereastra editorului se dă clic dreapta şi din meniul contextual se va selecta comanda Import text. caseta de dialog Field îşi schimbă rubricile. Atunci când se trage un fişier cu extensia rtf acesta va fi inserat în desen ca obiect OLE (obiectele OLE au proprietatea de a deschide aplicaţia în care au fost create atunci când se încearcă editarea lor în aplicaţia în care au fost importate). cu stilul de text curent din desen. se pot edita stilurile existente sau se poate schimba stilul curent. Mod de accesare:    Meniul Format  Text Style. În funcţie de tipul câmpului. Utilizarea câmpurilor în texte Un câmp este un text al cărui conţinut se actualizează pe durata utilizării unui desen. Când cursorul se poziţionează deasupra textului. Câmpurile conţin informaţii cum ar fi numărul de pagină. Se pot importa fişiere de maxim 32KB. Se dă clic pe butonul Text Style din bara de instrumente Text. etc. În această casetă de dialog se pot crea stiluri noi. se va solicita indicarea lăţimii textului prin desenarea unui dreptunghi în spaţiul de desenare sau introducerea unei valori. Conţinutul acestuia va apărea în fereastra editorului de text. Dacă în setări s-a ales opţiunea Copy an Object. În caseta de dialog afişată se va selecta câmpul dorit. Fişierele text pot fi trase în desen cu mausul direct din folderul care le conţine. forma cursorului se schimbă.Pagina Attachement este disponibilă doar dacă s-a selectat în prealabil opţiunea MText în pagina Annotation . Va fi permisă imediat selectarea unui fişier. numele autorului. înălţimea. Această pagină conţine opţiuni legate de alinierea textului. Inserarea unui câmp în text se face prin selectarea din meniul contextual al comenzii Insert Field. Hiperlinkurile funcţionează în text în acelaşi mod ca hiperlinkurile ataşate unui obiect. Pentru a importa text dintr-un fişier extern. După completarea setărilor utilizatorului i se va solicita să introducă punctele pentru definirea liniei de indicaţie. În lista de exemple va fi afişată în formate diferite valoarea actuală a câmpului. În continuare. Textele importate din fişierele txt vor fi inserate în desen ca text pe mai multe linii. dacă s-au ales în setări opţiunile Mtext şi Prompt for Width. Pentru a afişa caseta de dialog Text Style se lansează comanda Text Style.

Proprietatea de asociativitate a dimensiunilor nu se aplică la haşuri. Pentru a reface asociativitatea dimensiunilor după operaţii de tip intelipan şi intelizoom. se selectează un Layout. 63 . Săgeţile – numite şi simboluri terminale. sunt afişate la fiecare capăt al liniei de dimensionare şi pot avea diverse forme. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 1. Pentru dimensiunile unghiulare linia de dimensionare este un arc. Dimensiunile pot fi asociative. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 2. sufixe sau toleranţe Linia de dimensionare – indică direcţia şi extinderea dimensiunii. Se creează un layer special destinat dimensiunilor. fac legătura între obiectul măsurat şi linia de dimensionare. Semnul de centru – este un simbol de forma unei cruci ce marchează centrul unui arc sau al unui cerc. Dimensiunile asociate referinţelor la blocuri nu-şi păstrează asociativitatea dacă blocurile se modifică. Componentele unei dimensiuni sunt următoarele:       Textul – de obicei indică valoarea măsurată. Liniile de centru – sunt linii întrerupte ce marchează centrul unui cerc sau arc. Dimensiunile explodate nu sunt reprezentate unitar. neasociative sau explodate. multilinii sau obiecte cu grosime diferită de zero. însoţită eventual de prefixe. se organizează desenul şi se face dimensionarea. se comută în modul Paper Space. orientarea şi valoarea măsurii atunci când obiectul asociat se modifică. dar pot fi asociate individual cu comanda Reassociate Dimensions. Proprietatea de asociativitate a unei dimensiuni poate fi verificată în paleta Proprietăţi sau cu comanda LIST tastată în linia de comandă. după mai multe orientări. se utilizează comanda Reassociate Dimensions din meniul Dimensions sau se tastează DIMREASSOCIATE în linia de comandă. se recomandă ca dimensionarea să se facă în Paper Space. Dimensiunile neasociative nu se modifică atunci când obiectul măsurat se modifică. ci ca o colecţie de obiecte separate. Liniile de extensie – numite şi linii de proiecţie sau linii martor.Dimensiuni şi toleranţe În AutoCAD se pot crea dimensiuni pentru o varietate de tipuri de obiecte. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 0. Dimensiunile asociative îşi modifică locaţia. Tipurile de dimensionare de bază sunt:      Liniar Radial (rază sau diametru) Unghiular Pe axe de coordonate Lungimi de arcuri Pentru simplificarea organizării desenelor şi a scalării dimensiunilor. Dimensiunile create cu ajutorul comenzii Quick Dimension nu sunt asociative.

Se tastează DIMSTYLE în linia de comandă. Poate fi controlată distanţa pe care se extind capetele liniei de dimensionare faţă de liniile de extensie în cazul cotării în stil arhitectural (cu linii înclinate în loc de săgeţi). Se dă clic pe butonul Dimension Style Dimensions. Stilul STANDARD este stilul de dimensionare curent la instalarea AutoCAD. Dacă se modifică o setare în stilul de dimensionare curent. Nu poate fi şters un stil de dimensionare utilizat deja în desen sau stilul curent. Accesarea comenzii:      Meniul Format  Dimension Style. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Dimension Style în care poate fi definit un nou stil de dimensionare. Stilul curent este evidenţiat. Modificările temporare sunt afişate în fereastra Styles ca fiind nesalvate. List – controlează modul de afişare a stilurilor în fereastra Styles. sau se pot lista toate proprietăţile unui stil de dimensionare. Se poate suprima linia de dimensionare. Se pot crea sub-stiluri de dimensionare. Compare – determină afişarea casetei de dialog Compare Dimension Styles în care pot fi comparate două stiluri de dimensionare. Cu ajutorul comenzii Dimension Style se pot crea şi modifica stilurile de dimensionare. Current Dimstyle – afişează numele stilului de dimensionare curent. derivate din stilul de dimensionare curent. Styles – în această fereastră sunt listate toate stilurile disponibile în desen. Cu clic dreapta în această fereastră se accesează un meniu contextual ce permite setarea stilului curent. pentru tipuri specifice de dimensiuni. Description – conţine o descriere a stilului selectat în lista Styles relativ la stilul curent. stilul selectat în fereastra Styles devine curent. toate dimensiunile din desen create pe baza acestui stil vor fi actualizate. Prin apăsarea butonului Modify se deschide fereastra Modify Dimension Style. una sau ambele jumătăţi ale liniei. sau dacă aceasta înglobează textul. sau ştergerea acestora. care conţine următoarele elemente:         Proprietăţile geometrice ale dimensiunilor pot fi editate în caseta de dialog Dimension Style Manager. din bara de instrumente Styles sau din bara Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Dimension Style Manager. Se poate modifica distanţa între două linii de dimensionare succesive în cazul dimensionării cu linie de bază. Stilurile de dimensionare pot fi create şi editate de utilizator pentru a asigura conformitatea dimensiunilor cu standardele industriale sau de proiectare. Preview – afişează reprezentarea grafică a elementelor caracteristice stilului selectat în fereastra Styles. Orice dimensiune nou creată va respecta stilul de dimensionare curent. redenumirea stilurilor. Override – determină afişarea casetei de dialog Override Current Style în care pot fi modificate temporar stilurile de dimensionare. Set Current – prin apăsarea acestui buton. Stilul curent se aplică dimensiunilor ce urmează a fi create. 64 . Dacă este necesar un stil de dimensionare poate fi modificat temporar. Modify – determină afişarea casetei de dialog Modify Dimension Styles în care pot fi modificate stilurile de dimensionare.Stiluri de dimensionare Se numeşte stil de dimensionare o colecţie de setări ce controlează aspectul dimensiunilor. În pagina Lines a acestei casete se pot modifica proprietăţile liniilor de dimensionare şi de extensie:     Culoarea şi grosimea liniei.

la pagina Symbols and Arrows. Poate fi controlată înălţimea cu care liniile de extensie depăşesc linia de dimensionare. Dimensiunile liniare orizontale şi verticale se crează cu comanda Linear. prin marcarea casetei Display Alternate Units. Dacă afişarea se doreşte întrun singur sistem de unităţi. se va seta DIMSCALE la valoarea 0. (Ex: Dacă scara de plotare este 1:5. se va seta variabila de sistem DIMSCALE la valoarea inversă a scării la care se va plota desenul. Accesarea comenzii:  Meniul Dimension  Linear.   Crearea dimensiunilor Dimensiuni liniare Dimensiunile liniare pot fi orizontale. se poate suprima afişarea unei săgeţi sau a amândurora. Se poate modifica dimensiunea şi orientarea săgeţilor (spre interior sau exterior). dar nu modifică valoarea lungimilor măsurate. Pentru dimensionarea în Paper Space. DIMSCALE va fi rămâne setat la valoarea 1 şi nu este necesară o scalare suplimentară. În fiecare din viewporturi. la paginile Primary Units. In cazul dimensiunilor aliniate linia de dimensionare este paralelă cu linia (imaginară sau reală) ce uneşte originile liniilor de extensie.   Se pot suprima una sau ambele linii de extensie. Sunt trei metode de creare a dimensiunilor într-un desen:  Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din spaţiul model – reprezintă metoda tradiţională. sau nu este suficient spaţiu. dimensiunea şi aspectul elementelor de text ale dimensiunilor se pot seta în caseta de dialog Modify Dimension Style. 65 . La crearea dimensiunilor liniare se permite modificarea conţinutului şi orientării textului. Valorile numerice ale dimensiunilor pot fi afişate într-o singur sistem de unităţi sau în două sisteme. Dimensiunile se crează în Paper Space prin selectarea obiectelor din Model Space. în versiuni de AutoCAD anterioare 2002. se recomandă să se creeze câte un layer de dimensiuni pentru fiecare viewport. În pagina Tolerances se configurează formatul pentru afişarea toleranţelor dimensionale. dacă acestea nu sunt necesare. iar în pagina Fit se configurează modul în care aplicaţia va aplica setările legate de poziţia textului. înălţime şi aspect al elementelor de text. În pagina Text se pot seta caracteristicile legate de poziţie.   Se pot utiliza diverse forme ale săgeţilor. Scara de reprezentare a dimensiunilor afectează înălţimea textului. Dimensionarea în layout reprezintă cea mai simplă metodă de dimensionare. coordonatelor sau toleranţelor. Modul în care sunt afişate valorile numerice ale dimensiunilor se poate configura în caseta de dialog Modify Dimension Style. la paginile Text şi Fit. Alternate Units şi Tolerances. distanţa de la text la linia de dimensionare şi de la capătul liniei de extensie la originea punctului de măsurare. Afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi nu se aplică la dimensiuni unghiulare. în funcţie de situaţiile specifice din desen. unghiurilor. a săgeţilor. Pentru a crea desene ce vor fi scalate corect pentru plotare. se vor face setările specifice în pagina Primary Units. Săgeţile de la capetele liniei de dimensionare pot fi configurate în caseta de dialog Modify Dimension Style. Setarea scării pentru dimensiuni Scara de reprezentare a dimensiunilor în raport cu obiectele desenate poate fi configurată de utilizator şi depinde de metoda de organizare şi plotare a desenelor. Dacă se doreşte afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi. utilizată în desenele cu o singură vedere. Distanţa de la originea liniei de extensie până la capătul acesteia. cu mai multe vederi. iar celelalte layere de dimensiuni vor fi dezactivate. Unităţile alternative apar între paranteze pătrate. DIMSCALE se va seta la valoarea 4) Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din Paper Space – era metoda preferată pentru desene complexe. sau utilizând relaţiile de snap la aceste obiecte. layerul de dimensiuni corespunzator va rămâne activ.precum şi a unghiului liniei de dimensionare. se va activa acest mod în pagina Alternate Units. verticale sau aliniate. Poziţia. Pentru a crea dimensiuni ce vor fi scalate automat pentru a fi afişate în Paper Space. Pentru a preveni ca dimensiunile dintr-un viewport să fie vizibile în alte viewporturi la plotare.

Se tastează DIMBASELINE în linia de comandă. se va cere poziţia dimensiunii. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Baseline. 66 . Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. De asemenea. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune.      Dimensionarea cu linie de bază presupune introducerea unui set de dimensiuni. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate şi fără a introduce o opţiune. pot fi selectate pentru dimensionare doar arce şi segmente individuale. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. Se dă clic pe butonul Baseline din bara de instrumente Dimension. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Se tastează dimaligned în linia de comandă. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Aligned. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate. măsurate de la aceeaşi linie de bază. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. În cazul poliliniilor sau a altor obiecte ce pot fi explodate.      Dimensiunile liniare aliniate se creează cu comanda Aligned. Se dă clic pe butonul Aligned din bara de instrumente Dimension. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. Se tastează DIMLINEAR în linia de comandă. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale.  Se dă clic pe butonul Linear din bara de instrumente Dimension. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. Dacă ultima comandă a fost una de dimensionare. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. nu pot fi selectate pentru dimensionare referinţe la blocuri scalate neuniform. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare.

Dacă ultima comandă a fost o comandă de dimensionare. pornind de la a doua linie de extensie a ultimei dimensiuni create sau a unei dimensiuni selectate. se va cere poziţia dimensiunii. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară.Dimensionarea în lanţ are ca rezultat crearea de dimensiuni liniare. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. Se dă clic pe butonul Continue din bara de instrumente Dimension. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. 67 . aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Se tastează DIMCONTINUE în linia de comandă. unghiulare. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. sau de tip coordonate. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Continue.

numite şi dimensiuni radiale prescurtate. la rubrica Center Marks. Se tastează DIMJOGGED în linia de comandă. Odată creată dimensiunea. Se dă clic pe butonul Radius instrumente Radius. Se tastează DIMRADIUS în linia de comandă. utile pentru dimensionarea razelor de arce sau cercuri ale căror centre se află în afara desenelor şi nu pot fi afişate în locaţia lor reală. Accesarea comenzii: Unghi de decalare Linie de extensie   Accesarea comenzii:   Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. sau cu comanda STRETCH. la pagina Symbols and Arrows. Se dă clic pe butonul Diameter din bara de instrumente Dimension. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Radius. se poate modifica decalarea acesteia cu ajutorul gripurilor.Lecţia 8 Dimensiuni şi toleranţe (continuare) Dimensiuni radiale Dimensiunile radiale pot măsura fie raza. Punctul de origine al dimensiunii poate fi specificat într-o locaţie convenabilă. Valorile variabilei DIMCEN:    0 <0 >0 – nu se desenează marcaje sau linii de centru – se desenează linii de centru – se desenează marcaje Valoarea absolută reprezintă dimensiunea marcajului sau liniei de centru. Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. fie diametrul unui obiect. Pentru a crea o dimensiune diametrală se lansează comanda Diameter. Se tastează DIMCENTER în linia de comandă. Se tastează DIMDIAMETER în linia de comandă. numită locaţie modificată a centrului. Liniile de centru şi marcajele de centru se creează cu ajutorul comenzii Center mark. din bara de  Meniul Dimension  Jogged. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Diameter. Se pot crea dimensiuni radiale decalate. dar nu pot fi editate în versiunile de AutoCAD anterioare versiunii 2006. 68 . Comanda Dimradius serveşte la dimensionarea razelor pentru arce şi cercuri. Se poate opta între marcaje de centru şi linii de centru prin specificarea acestei opţiuni în caseta de dialog Dimension Style Manager. sau prin setarea variabilei de sistem DIMCEN. Linie de dimensionare Dimensiunile radiale decalate pot fi vizualizate. a paletei de proprietăţi.

apoi se va specifica locaţia dimensiunii. care permite editarea textului dimensiunii. Textul dimensiunii se aliniază la linia de indicaţie. după care se vor indica pe cerc 2 puncte aparţinând laturilor unghiului. Text – textul dimensiunii poate fi editat din linia de comandă. indiferent de stilul de dimensionare curent. 69 . Se tastează DIMARC în linia de comandă. Valoarea dimensiunii este afişată între paranteze unghiulare. Pentru a crea dimensiuni pe coordonate se lansează comanda Ordinate. Pentru a crea o dimensiune unghiulară se utilizează comanda Angular. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Angular. Ydatum – va fi măsurată coordonata Y. Dimensiunile pe coordonate se prezintă sub forma unei valori măsurată după axa X sau Y. Se dă clic pe butonul Arc Lenght din bara de instrumente Dimension (în AutoCAD 2007). Acţiune: Aplicaţia solicită specificarea caracteristicii de măsurat. Se dă clic pe butonul Angular din bara de instrumente Dimension. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Ordinate.      Dimensionarea lungimii arcurilor Pentru a măsura lungimea arcurilor se utilizează comanda Arc Lenght. Mtext – va fi afişat editorul de text pe mai multe linii. din bara de Se tastează DIMORDINATE în linia de comandă. Pentru a dimensiona unghiul subîntins de un arc se va selecta arcul. apoi introducerea punctului de capăt al liniei de indicaţie sau selectarea unei opţiuni dintr-un set oferit. şi ataşată la o linie de indicaţie.  Leader Endpoint – Diferenţa între poziţia caracteristicii de măsurat şi punctul de capăt al liniei de indicaţie este utilizată pentru a determina dacă este vorba de o coordonată X sau Y. Se pot crea lanţuri de dimensiuni unghiulare şi seturi de dimensiuni unghiulare cu bază de dimensionare. dar sunt limitate la 180°. Dimensiunile pe coordonate Dimensiunile pe coordonate măsoară distanţele pe axele de coordonate de la punctul de origine până la punctul de măsurare. Xdatum – va fi măsurată coordonata X. Programul utilizează ca origine a măsurării poziţia UCS-ului curent. Angle – permite schimbarea unghiului pentru textul dimensiunii. Este o comandă apărută în AutoCAD 2006 şi perfecţionată în AutoCAD 2007.Dimensiuni unghiulare Dimensiunile unghiulare măsoară unghiul dintre două linii sau trei puncte. În practica curentă este bine ca înainte de începerea dimensionării pe coordonate să se mute UCS-ul în punctul ales ca origine pentru măsurare. se vor utiliza gripurile pentru a modifica locaţia liniei de extensie a unei dimensiuni. Pentru a dimensiona unghiul dintre două raze ale unui cerc se va selecta cercul. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Arc Lenght. Pentru a le aplica la unghiuri mai mari de 180°. Se dă clic pe butonul Ordinate instrumente Dimension. Se tastează DIMANGULAR în linia de comandă. Va fi măsurată dimensiunea cu coordonata mai mică.

Pentru a particulariza mai exact toleranţele se foloseşte noţiunea de toleranţă proiectată. iar un arbore diametrul maxim. Se dă clic pe butonul Dimension Update din bara de instrumente Dimension. Valoarea toleranţei Condiţii de toleranţă pentru material Referinţe literale ale bazelor primare. Pentru editarea cadrelor de control se pot utiliza majoritatea comenzilor de editare din AutoCAD. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul minim. S înseamnă că respectiva caracteristică poate avea orice valoare în limitele prescrise. Prima casetă din cadru conţine un simbol ce reprezintă caracteristica geometrică asupra căreia se aplică toleranţa. Adăugarea toleranţelor geometrice Toleranţele geometrice se ataşează la dimensiuni în cadre de control.Modificarea dimensiunilor existente Pentru a aplica un stil nou unei dimensiuni existente. Acţiune: Utilizatorului i se solicită sa selecteze dimensiunile ce vor fi actualizate cu stilul curent. acesta se va seta ca stil curent în caseta de dialog Dimension Style Manager apoi se va lansa comanda Dimension Update. Aceste cadre conţin toată informaţia privind toleranţele pentru o singură dimensiune.    M corespunde toleranţei maxime de material. o axă sau un plan în funcţie de care se fac măsurătorile şi se verifică dimensiunile. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul maxim. Toleranţele compuse specifică două toleranţe pentru aceeaşi caracteristică geometrică a unui element măsurat. iar a doua toleranţă se referă la fiecare element din dispunere. Un cadru de control conţine două sau mai multe componente. Spre exemplu. L corespunde toleranţei minime de material. Condiţiile de material ale toleranţelor se aplică caracteristicilor ale căror dimensiuni pot varia. secundare şi terţiare Simbol opţional pentru diametru Caracteristica geometrică Condiţiile de material ale bazelor de referinţă Valorile toleranţelor în cadrul de control sunt urmate de maxim trei litere reprezentând baze de referinţă. toleranţele nu pot fi asociate cu obiecte geometrice. Prima toleranţă se referă la o dispunere de elemente măsurate. precum şi gripurile. în funcţie de modul în care au fost create (cu comanda TOLERANCE sau cu comanda LEADER). O bază de referinţă este un punct teoretic exact. care are cerinţe diferite faţă de bazele de referinţă. Mod de accesare:   Meniul Dimension  Update. Simbolul pentru toleranţa proiectată este ( ) precedat de o valoare a înălţimii. care specifică zona minimă de toleranţă proiectată. Înălţimea zonei de toleranţă proiectată şi simbolul apar într-o casetă sub cadrul de control. toleranţele proiectate controlează zona de toleranţă la perpendicularitate pentru o piesă introdusă într-un locaş. Aceasta este mai 70 . Spre deosebire de dimensiuni şi linii de indicaţie. Toleranţele geometrice pot fi create cu sau fără linii de indicaţie. iar un arbore diametrul minim.

Mod de accesare:    Meniul Dimension  Tolerance. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. 71 . numărul de rânduri şi coloane. punctul de inserţie se află în colţul din stânga jos al tabelului. Se dă clic pe butonul Table din bara de instrumente Dimension. Desenul de mai jos mai jos exemplifică acest mod de înscriere a tolerannscriere a toleraţei. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Pentru a crea toleranţe geometrice se utilizează comanda Tolerance. Dacă stilul de tabel presupune sensul de citire de jos în sus. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert Table. Pentru a crea un tabel se utilizează comanda Table. Dacă se utilizează această opţiune. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. o Text Height – Afişează înălţimea textului în stilul de tabel curent. o Specify Window – Se specifică dimensiunea şi locaţia tabelului. Se dă clic pe butonul Tolerance din bara de instrumente Dimension. după care se completează cu conţinutul celulelor. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se vor face toate setările necesare. Insertion Behavior – Se specifică poziţia tabelului. Stilul iniţial este STANDARD.restrictivă decât prima. se creează mai întâi un tabel gol.  Column & Row Settings – Se stabilesc numărul şi dimensiunile rândurilor şi coloanelor. Se tastează TABLE în linia de comandă. Mod de accesare:     Meniul Draw  Table. Tabele Un tabel este un obiect ce conţine date dispuse pe linii şi coloane. Se tastează TOLERANCE în linia de comandă. după care caseta se va închide şi utilizatorului i se va cere să introducă locaţia toleranţei. Pentru a realiza un tabel. cu următoarele rubrici:   Preview – Afişează un exemplu al stilului curent de text. o Specify Insertion Point – Se specifică poziţia pentru colţul din stânga sus al tabelului. Table Style Settings – Setează aspectul tabelului o Table Style Name – Specifică stilul de tabel. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. ca şi lăţimea coloanelor şi înălţimea rândurilor depind de dimensiunile ferestrei şi setările pentru rânduri şi coloane.

proprietăţile tabelului şi modificările făcute celulelor sunt salvate odată cu definiţia acestuia. un tabel poate fi modificat în paleta de proprietăţi sau cu ajutorul gripurilor. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. Unele celule pot conţine formule pentru realizarea de calcule pe baza datelor din alte celule ale tabelului. Dacă nu se doreşte schimbarea celulei adresate atunci când se copie o formulă se va adăuga semnul ($) înaintea rândului sau coloanei adresate. Datele pot fi introduse în tabele sub formă de text sau blocuri. Se tastează TABLESTYLE în linia de comandă. se va menţine apăsată tasta CTRL. Meniul contextual conţine în acest caz comenzi pentru inserarea şi ştergerea de rânduri sau coloane. ce asigură mijloacele de creare. Un interval de celule se defineşte cu ajutorul identificatorului primei şi ultimei celule. pentru a se adapta la dimensiunile blocului. Pentru a păstra lăţimea tabelului în timp ce se modifică o coloană cu ajutorul gripurilor. editorul de text se redeschide. separate de două puncte (Ex: A5:C10 conţine celulele din rândurile de la 5 la 10. Se poate naviga de la o celulă la alta cu ajutorul tastei TAB au a tastelor direcţionale. 72 . Se pot insera formule într-o celulă selectată cu ajutorul meniului contextual. Spre exemplu. dar conţinutul acestuia şi formatarea caracterelor sunt ignorate. La crearea layoutului se vor specifica un plotter sau o imprimantă. se poate începe crearea unui layout. coloana rămâne aceeaşi.După ce a fost creat. dând clic pe o etichetă Layout din partea de jos a spaţiului de lucru. Un desen plotat conţine elemente ce se desenează în Paper Space şi sunt proprii layoutului în care au fost create. Atunci când se adaugă un tabel la o paletă de instrumente. pentru a se adapta la text. Astfel de elemente sunt chenarele cu cartuş sau notele. Înălţimea rândului în care se editează se va modifica. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Table Style. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. Cu ajutorul comenzii Page Setup se pot modifica setările formatului de pagină pentru un layout. pentru a continua editarea formulei. şi altele. va fi evidenţiată prima celulă şi va fi afişat editorul de text. Copierea formulelor dintr-o celulă în alta se face cu ajutorul meniului contextual. Pentru a defini sau modifica un stil de tabel se utilizează comanda Table Style. Vor apărea gripurile pe chenarul celulei cu ajutorul cărora se va modifica celula. sau manual. atât rândul cât şi coloana vor rămâne neschimbate. după caz. De regulă orice layout nou creat are un format de pagină asociat. Pentru a modifica o celulă se indică un punct în interiorul acesteia. modificându-se doar rândul. Mod de accesare:    Meniul Format  Table Style. Pentru a vedea într-un layout obiectele desenate în Model Space. Atunci când este creat un tabel. Se pot selecta mai multe celule odată prin selecţie cu ajutorul tastei SHIFT apăsate sau deplasând mausul cu butonul stâng apăsat. Odată cu modificarea lăţimii sau înălţimii tabelului. combinarea de celule adiacente. După selectarea celulei. dacă se introduce $A10. odată cu rândul sau coloana din care face parte. Un layout reprezintă o pagină ce se poate plota. fie dimensiunile celulei. situate între coloanele A şi C inclusiv). cu ajutorul editorului de text. Culoarea fondului se poate modifica pentru celulele tabelului cu ajutorul meniului contextual. Atunci când se inserează un bloc într-o celulă se pot modifica fie dimensiunile blocului pentru a se adapta la dimensiunile celulei. Plotarea desenelor Pregătirea desenelor pentru plotare Pregătirea unui desen pentru plotare începe cu setarea formatului. rândurile şi coloanele se modifică proporţional. este necesară crearea de viewporturi. La scrierea formulelor se va utiliza opţiunea Cell din meniul contextual pentru a face referinţă la o altă celulă din alt tabel situat în acelaşi desen. În formule. O linie întreruptă indică spaţiul vizibil la plotare pentru dimensiunile hârtiei şi imprimanta curentă. După finalizarea desenului în Model Space. Mod de accesare:   Meniul File  Page Setup Manager. Dacă se introduce $A$10. celulele sunt identificate după litera coloanei şi numărul de rând. modificare şi ştergere a stilurilor de tabel.

 

Se tastează PAGESETUP în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe eticheta unui layout, şi din meniul contextual se lansează comanda Page Setup Manager. Current Layout – indică layout-ul curent căruia i se va aplica setarea formatului de pagină. Page Setups – în această rubrică se afişează formatul de pagină curent, se poate alege un alt format, se poate crea un format de pagină nou, se poate modifica un format existent sau se pot importa formate din alte desene. Selected Page Setup Details – afişează informaţii despre formatul de pagină selectat: o Numele plotterului sau imprimantei asociate formatului de pagină curent, o Tipul de dispozitiv de plotare specificat pentru formatul de pagină curent, o Dimensiunile formatului şi orientarea, o Locaţia fizică a plotterului,

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Page Setup Manager cu următoarele rubrici:  

Display When Creating a New Layout – activarea acestei opţiuni va avea ca rezultat deschiderea automată a casetei de dialog Page Setup Manager la crearea unui layout nou. Această opţiune se poate seta şi din Caseta de dialog Opţiuni, pagina Display.

Atunci când se creează un format de pagină nou sau se editează unul existent va fi afişată caseta de dialog Page Setup. Această casetă conţine rubrici pentru setarea imprimantei sau plotterului, dimensiunilor hârtiei precum şi alte opţiuni de formatare. Caseta de dialog Page Setup conţine următoarele rubrici:   Page Setup – Afişează numele formatului de pagină curent. Printer/Plotter – Se specifică un dispozitiv de plotare. o Name – Conţine lista dispozitivelor de plotare disponibile. Pictograma din faţa numelui acestora face deosebirea între plottere şi imprimante. o Properties – Este afişată caseta de dialog Plotter Configuration Editor în care se poate configura dispozitivul de imprimare sau plotare şi porturile de imprimare. o Plotter – Afişează numele imprimantei sau plotterului curent. o Where – Afişează locaţia imprimantei sau plotterului curent. o Partial Preview – Arată o reprezentare a suprafeţei efective de plotare în raport cu dimensiunile hârtiei. Indicaţia din dreptul cursorului conţine dimensiunile hârtiei şi dimensiunile zonei de imprimat.   Dimensiunile hârtiei – conţine o listă cu dimensiunile de hârtie disponibile pentru dispozitivul de plotare selectat. Suprafaţa de plotare – specifică suprafaţa desenului ce va fi plotat. Sub eticheta What to plot se poate selecta zona din desen ce va fi plotată. o Layout – Atunci când se plotează un layout, se va plota tot conţinutul zonei de plotare, cu originea calculată în punctul 0,0 din layout. Când se plotează din Model Space, va fi plotată în întregime zona desenului definită de limitele reţelei de puncte. o Extents – Se plotează zona din desen ocupată de obiecte. Toate obiectele din desen vor apărea la plotare. o Display – Va fi plotată vederea din viewportul curent în Model Space, sau vederea curentă în Paper Space. o View – Se poate plota o vedere salvată anterior. Dacă nu există vederi salvate în desen, această opţiune nu este disponibilă. o Window – Se poate plota orice zonă din desen specificată de utilizator. Butonul Window devine disponibil. Când se dă clic pe acest buton, utilizatorului i se permite să indice zona de plotare.  Plot Offset – Se specifică o corecţie a poziţiei suprafeţei ce se va plota în raport cu colţul din stânga-jos al zonei printabile, sau cu colţul hârtiei, în funcţie de modul în care s-a setat opţiunea Specify Plot Offset Relative To în caseta de dialog Options, la pagina Plot and Publish. Modul în care este setată această opţiune este indicat în paranteze rotunde, în dreptul titlului rubricii. 73

Plot Scale – Controlează raportul între unităţile de desenare şi unităţile de plotare. Dacă în Plot Area este selectată opţiunea Layout, plotarea layout-ului se face la scara 1:1, indiferent de setarea scării. o Fit to Paper – Zona ce se va plota este scalată pentru a ocupa întreaga suprafaţă de plotare. o Scale – Defineşte o scară exactă de plotare. Custom desemnează o scară definită de utilizator. o Scale Lineweights – La activarea acestei opţiuni, grosimile de linii sunt scalate proporţional cu scara de plotare.

Plot Style Table (Pen Assignments) – Permite setarea tabelului cu stiluri de plotare, editarea acestuia, sau crearea unuia nou. o Name (Unlabeled) – afişează o listă cu tabelele de stiluri de plotare disponibile. o Edit – Acest buton determină afişarea casetei de dialog Plot Style Table Editor în care se pot vizualiza şi edita stilurile de plotare asociate tabelului cu stiluri de plotare curent.

 

Shaded Viewport Options – Specifică modul în care sunt plotate vederile cu umbrire sau renderizare. Plot Options – Aici se specifică opţiunile pentru grosimi de linii, stiluri de plotare, plotări cu umbrire şi ordinea în care sunt plotate obiectele. o Plot Object Lineweights – Se specifică dacă grosimile de linii atribuite obiectelor se plotează. Această opţiune nu este disponibilă dacă s-a selectat plotarea cu stiluri de plotare (Plot with Plot Styles). o Plot with Plot Styles – Se specifică dacă stilurile de plotare aplicate obiectelor şi layerelor sunt plotate. La selectarea acestei opţiuni, va fi activată automat şi opţiunea Plot Object Lineweights. o Plot Paperspace Last – La activarea acestei opţiuni se vor plota mai întâi obiectele din model space. De regulă se plotează întâi obiectele din Paper Space. o Hide Paperspace Objects – Se specifică dacă operaţia de ascundere (HIDE) se aplică obiectelor din Paper space. Această opţiune este valabilă doar în Paper Space, iar efectul este vizibil doar în vizualizarea înainte de plotare, nu şi în layout.

Drawing Orientation – Se specifică orientarea desenului: o Portrait – orientează şi plotează desenul astfel încât latura scurta să fie cea orizontală. o Landscape –orientează şi plotează desenul astfel încât latura lungă să fie cea orizontală. o Plot Upside-Down – orientează şi plotează desenul de sus în jos.

Plotarea desenelor
Plotarea unui desen se face cu comanda Plot. Mod de accesare:     Meniul File  Plot. Se dă clic pe butonul Plot din bara de instrumente Standard.

Se tastează PLOT în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Layout sau Model şi se selectează Plot din meniul contextual afişat.

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Plot. În această casetă se vor putea stabili condiţiile de plotare.

Stiluri de plotare
Stilul de plotare este o proprietate a obiectelor din desen, similară tipului de linie sau culorii. Un stil de plotare poate fi atribuit unui obiect sau unui layer şi determină modul de plotare al obiectelor din desen. Prin intermediul stilului de plotare se poate controla modul în care apar în pagină grosimile de linii, culorile, tipurile de linii, îmbinarea liniilor, capetele liniilor, etc. Tabelele de stiluri de plotare colectează grupurile de stiluri de plotare. În caseta de dialog Plot Style Manager apar toate tabelele cu stiluri de plotare disponibile. 74

În Plot Style Manager pot fi adăugate, şterse, redenumite, copiate, şi editate tabele cu stiluri de plotare. Există două tipuri de stiluri de plotare: stiluri dependente de culoare şi stiluri denumite. Un desen poate utiliza un singur tabel cu stiluri de plotare. Odată setat, acesta poate fi modificat sau schimbat cu altul. În cazul tabelelor cu stiluri de plotare dependente de culoare, culoarea obiectului determină modul în care acesta va fi plotat. Stilurile de plotare nu se pot atribui direct obiectelor, în schimb obiectelor li se poate schimba culoarea pentru a fi imprimate conform dorinţei utilizatorului. Tabelele cu stiluri de plotare denumite utilizează stiluri de plotare atribuite direct obiectelor şi layerelor. Utilizarea acestora permite plotarea diferită a fiecărui obiect din desen, independent de culoarea sa.

Selectarea unui proces înainte de a începe lucrul în AutoCAD
Crearea desenelor cu o singură vedere (în Model Space)
Dacă se intenţionează crearea unui desen 2D cu o singură vedere, acesta se poate realiza integral în Model Space. Plotarea se poate face tot din model space . Acesta este modul clasic de realizare a unui desen. Metoda este simplă dar are câteva limitări:    Se poate utiliza doar în cazul desenelor 2D Nu suportă vederi multiple şi setări ale layerelor dependente de vedere Scalarea adnotărilor şi chenarelor necesită efectuarea de calcule.

Prin această metodă obiectele geometrice vor fi desenate întotdeauna la scara 1:1, iar textele, dimensiunile şi alte note, la o scară ce va apărea la dimensiunea corectă în desenul plotat. În acest caz procesul de realizare a desenului cuprinde următoarele etape:   Determinarea unităţii de măsură: În această etapă utilizatorul decide ce reprezintă fiecare unitate din spaţiul model (1’’, 1mm, 1km, etc.) Setarea stilului de afişare a unităţilor din desen: Se tastează în linia de comandă UNITS sau se accesează comanda Units din meniul Format. Stilul uzual pentru unităţile de măsură este „decimal”. Setarea scării pentru adnotări şi blocuri: Înainte de începerea procesului de desenare, utilizatorul ar trebui sa seteze scara pentru dimensiuni, adnotări şi blocuri. Această operaţie oferă garanţia că dimensiunile, adnotările şi blocurile vor avea mărimea corectă la plotare. Este necesară setarea scării pentru:   Text: Mod de accesare: STYLE în linia de comandă sau comanda Text Style din meniul Format. Se va deschide o casetă de dialog în care se va seta înălţimea caracterului. Dimensiuni: Se va seta variabila de sistem DIMSCALE. Aceasta stabileşte raportul între mărimile elementelor componente ale dimensiunii (săgeţi, distanţa de la text la linia de dimensiune, înălţimea textului) Stiluri de linii: Se va seta scara pentru tipurile de linii discontinui cu ajutorul variabilelor de sistem CELTSCALE şi LTSCALE. Haşuri: Se va seta scara pentru modelele de haşuri în caseta de dialog Hatch and Gradient sau cu ajutorul variabilei de sistem HPSCALE. Blocuri: Scara de inserare pentru blocuri se stabileşte în caseta de dialog Insert

   

Determinarea factorului de scară pentru plotare: Pentru plotarea din Model Space se calculează factorul exact de scalare transformând scara desenului într-un raport de forma 1:n. Acest raport compară unităţile plotate cu unităţile din desen. Ex: scara de plotare pentru raportul 1cm = 1m este 100.

Crearea desenelor cu vederi multiple
Paper Space este un mediu de lucru în care pot fi specificate dimensiunile formatului, se poate adăuga un chenar cu cartuş, se pot afişa vederi multiple ale modelului desenat, şi se pot crea dimensiuni şi note. Desenarea se va face în Model Space, iar plotarea se va face într-un layout, în Paper Space. De regulă un desen nou include la creare două pagini layout, numite Layout1 şi Layout2. Există mai multe metode pentru a crea layouturi noi: 75

Corner of Viewport – se specifică primul colţ al unui viewport rectangular. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports.    Adăugarea unui layout nou fără setări şi specificarea ulterioară a setărilor în Page Setup Manager.  76 . apoi cel de-al doilea colţ pe diagonală cu primul. Copierea unui layout împreună cu setările sale din desenul curent. Pentru a accesa comanda Layout se procedează în unul din următoarele moduri:     Meniul Insert  Layout  New Layout sau Layout from Template… sau Create Layout Wizard Se dă clic pe butonul New Layout instrumente Layouts. în funcţie de modul de setare al variabilei de sistem MAXACTVP. Acest layer se poate dezactiva astfel încât chenarele viewporturilor să nu apară la plotare. Acţiune: Va fi solicitată introducerea primului colţ al unui viewport sau alegerea unei opţiuni dintr-un set. Acestea pot avea dimensiuni forme şi aranjamente diverse. Pentru a redimensiona un viewport se utilizează gripurile. Mod de accesare al comenzii MVIEW:      Meniul View  Viewports  1 Viewport. mutarea. Este important ca viewporturile să fie create într-un layout separat. pot fi scalate sau mutate. viewporturilor li se pot modifica dimensiunile şi proprietăţile. Într-un layout pot fi active maxim 64 viewporturi. Off – Dezactivează viewportul selectat. Un viewport activ afişează obiectele desenate în Model Space. Se introduce comanda MVIEW în linia de comandă. Atunci când se crează un layout cu ajutorul expertului utilizatorului i se va cere să introducă pe rând setările pentru layout:        Numele layoutului Imprimanta asociată layoutului Dimensiunile hârtiei pe care se va imprima conţinutul layoutului Orientarea desenului pe hârtie Un chenar Informaţii pentru setarea viewporturilor O locaţie pentru dispunerea viewporturilor în desen. Pentru a activa un alt viewport atunci când sunt deja active 64 viewporturi se va dezactiva un viewport activ cu opţiunea OFF. redenumirea sau ştergerea layouturilor. On – Activează viewportul selectat. la fel ca la orice obiect desenat. Utilizarea expertului de creare a layouturilor (Create Layout Wizard) pentru a crea un layout şi a-i stabili setările. Setările făcute cu ajutorul expertului se pot modifica ulterior în caseta de dialog Page Setup. sau pe butonul Layout from Template din bara de Se introduce comanda LAYOUT în linia de comandă. Odată create. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Model sau Layout şi se selectează din meniul contextual una din comenzile New Layout sau From Template Meniul contextual amintit mai sus conţine de asemenea comenzi pentru copierea. Viewporturile inactive nu afişează nimic. Într-un layout se poate crea un singur viewport sau mai multe. Importarea unui layout dintr-un şablon (un fişier cu extensia DWT) sau din alt desen (fişier cu extensia DWT). Pentru crearea viewporturilor într-un layout se utilizează una din comenzile MVIEW sau VPORTS. Se pot utiliza comenzile COPY şi ARRAY pentru multiplica viewporturile într-un layout.

Se dezactivează layerul ce conţine viewporturile. sau dând clic pe butonul din bara de stare. Atunci când se fac schimbări semnificative într-un viewport din Layout în Model Space. scara de plotare şi orientarea desenului. Se dă clic pe pagina unui Layout. scara şi vizibilitatea fiecărei vederi în fiecare viewport din layout. Meniul View  Viewports  New Viewports. Se stabilesc orientarea.3. 3 sau 4 viewporturi. Lock – Împiedică aplicarea comenzilor Pan şi Zoom atunci când se lucrează în layout în Model Space. Se creează un layer nou pentru viewporturile din layout.4 – suprafaţa specificată de utilizator va fi divizată în 2. Atunci când fonful hârtiei şi afişarea suprafeţei de printare sunt dezactivate. Va fi afişată caseta de dialog Viewports. Fit – Va fi creat un viewport ce umple un layout până la marginea suprafeţei maxime de printare. Dacă utilizatorul lucrează în Model Space poate trece în Paper Space dacă dă clic dublu în afara viewportului. În această casetă. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. Restore – Restaurează configuraţia viewporturilor. se poate salva dispunerea curentă a viewporturilor şi restaura ulterior. Dacă layoutul a fost creat cu ajutorul comenzii Insert  Layout  Create Layout Wizard. suprafaţa ce se va plota. Poligonal – Se va crea o formă neregulată ce va deveni conturul unui nou viewport. salvată cu ajutorul comenzii VPORTS. Această operaţie este utilă atunci când se introduc note şi dimensiuni în layout şi se doreşte păstrarea dimensiunilor şi distanţelor relative în raport cu obiectele din Model Space. Se inserează un chenar în layout. permiţând o 77 . Atunci când se utilizează un layout pentru plotare este necesară urmarea unei serii de paşi în procesul de realizare a desenului:     Se creează desenul în Model Space. la fel ca şi în Model Space. Se plotează layoutul. Shadeplot – specifică modul de plotare al viewporturilor (aşa cum este afişat. în care se poate selecta numărul şi aranjamentul noilor viewporturi. cu stiluri vizuale sau cu setări de renderizare). În acest caz viewportul va ocupa întreaga fereastră a aplicaţiei. se recomandă fie comutarea în pagina Model Space. Blocarea vieportului nu împiedică editarea obiectelor în Model Space din layout Object – Se va selecta o polilinie închisă ce va deveni conturul unui nou viewport. Se poate comuta între viewporturi în modul Model Space dacă se dă clic dublu în alt viewport sau se foloseşte combinaţia de taste CTRL+R. Se adaugă dimensiuni şi note în layout dacă este necesar. dimensiunile hârtiei.       Într-un layout se poate comuta între modurile Model Space şi Paper Space printr-una din următoarele metode:    Dacă utilizatorul lucrează în Paper Space poate trece în Model Space în viewportul respectiv dacă dă clic dublu într-un viewport din layout. chenarul se putea selecta din faza de creare a layoutului. 2.          Mod de accesare al comenzii VPORTS: Se introduce comanda VPORTS în linia de comandă. Se stabilesc setările paginii în layout: plotterul sau imprimanta. viewportul umple fereastra aplicaţiei. fie maximizarea viewportului cu comanda VPMAX. cu excepţia cazului în care s-a început desenul cu un şablon ce are deja un chenar. sau se doreşte prevenirea unor modificări accidentale ale factorului de scalare a vederii. Se creează viewporturile şi se poziţionează în layout.

fie se creează un şablon din desenul care conţine layoutul salvat şi se utilizează pentru crearea de noi desene. Cu ajutorul comenzii MVSETUP introdusă în linia de comandă se pot alinia vederile în viewporturi diferite sau se pot roti vederile în viewporturi.editare uşoară. Pentru revenirea la nivelul de vizibilitate anterior. 78 . se dă clic pe butonul sau se lansează comanda VPMIN în linia de comandă. fie se inserează layoutul salvat într-un anumit desen cu ajutorul paletei Design Center. Pentru a utiliza un layout salvat. având activat modul Model Space în viewportul curent. Layoturile se salvează odată cu desenele în care au fost create şi pot fi reutilizate la o dată ulterioară. din bara de stare Un beneficiu major în lucrul cu viewporturi multiple în layouturi constă în faptul că layerele se pot îngheţa separat în fiecare viewport. Operaţia de îngheţare selectivă a layerelor se face în caseta de dialog Layer Manager. astfel încât se pot vedea obiecte diferite în viewporturi diferite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful