Cuprins

CUPRINS ................................................................................................................................................... 1 LECŢIA 1 .................................................................................................................................................. 5 INIŢIERE ÎN UTILIZAREA CALCULATORULUI.............................................................................................. 5 ACCESAREA INFORMAŢIEI – INTERFAŢA GRAFICĂ IN WINDOWS: ............................................................. 5 APLICAŢII CAD .......................................................................................................................................... 5 INTERFAŢA AUTOCAD............................................................................................................................... 5 ORGANIZAREA SPAŢIULUI DE LUCRU ......................................................................................................... 7 MIJLOACE DE ASISTENŢĂ ........................................................................................................................... 8 COMENZI ŞI VARIABILE DE SISTEM. UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE INTRODUCERE A DATELOR.......... 8 CREAREA UNUI DESEN ................................................................................................................................ 9 DESCHIDEREA DESENELOR ........................................................................................................................ 9 SALVAREA ŞI EXPORTUL DESENELOR ...................................................................................................... 10 REPARAREA, RESTAURAREA ŞI RECUPERAREA DESENELOR ................................................................... 10 FIŞIERE STANDARD ................................................................................................................................... 10 LECŢIA 2 ................................................................................................................................................ 12 CONTROLUL VEDERILOR ÎN DESEN .......................................................................................................... 12 UTILIZAREA MAUSULUI CU ROTIŢĂ ...................................................................................................... 12 COMANDA PAN .................................................................................................................................... 12 Pan Realtime ................................................................................................................................. 12 Pan Point ....................................................................................................................................... 12 COMANDA ZOOM ................................................................................................................................. 12 Zoom Realtime .............................................................................................................................. 12 Zoom Original ............................................................................................................................... 13 Zoom Extents ................................................................................................................................ 13 Zoom All ....................................................................................................................................... 13 Zoom Center ................................................................................................................................. 13 Zoom Previous .............................................................................................................................. 13 Zoom Dynamic.............................................................................................................................. 14 Zoom Scale ................................................................................................................................... 14 Folosirea vederii aeriene ................................................................................................................ 14 SALVAREA ŞI RESTAURAREA VEDERILOR ............................................................................................. 14 LUCRUL CU MAI MULTE VEDERI ÎN ACEEAŞI FEREASTRĂ ...................................................................... 15 COMENZI PENTRU REÎMPROSPĂTAREA IMAGINII ................................................................................... 15 Comanda Redraw .......................................................................................................................... 15 Comanda Regen ............................................................................................................................ 15 Comanda Regen All ...................................................................................................................... 15 LUCRUL CU OBIECTE ÎN AUTOCAD ......................................................................................................... 16 PROPRIETĂŢI ALE OBIECTELOR ............................................................................................................ 16 LUCRUL CU LAYERE ............................................................................................................................. 16 Crearea unui layer ......................................................................................................................... 16 Blocarea layerelor.......................................................................................................................... 17 Controlul vizibilităţii layerelor ....................................................................................................... 17 Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007 ........................................................................... 18 Filtrarea layerelor .......................................................................................................................... 18 Salvarea, restaurarea, exportul şi importul setărilor pentru layere ................................................... 18 LUCRUL CU CULORI.................................................................................................................................. 19 TIPURI DE LINII ......................................................................................................................................... 19 CONTROLUL GROSIMII LINIILOR.............................................................................................................. 20 CONTROLUL AFIŞĂRII OBIECTELOR SUPRAPUSE ..................................................................................... 21
1

LECŢIA 3 ................................................................................................................................................ 22 UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PRECIZIE .......................................................................................... 22 UTILIZAREA COORDONATELOR ŞI A SISTEMELOR DE COORDONATE ...................................................... 22 Comanda ID Point ......................................................................................................................... 22 Introducerea coordonatelor ............................................................................................................ 22 Sisteme de coordonate ................................................................................................................... 23 MODUL DINAMIC DE INTRODUCERE A DATELOR ................................................................................... 24 ADERAREA LA LOCAŢII SITUATE PE OBIECTE (OBJECT SNAP)................................................................ 25 RESTRICŢIONAREA DEPLASĂRII CURSORULUI ....................................................................................... 26 COMENZI DE SELECTARE ŞI ŞTERGERE .................................................................................................... 27 COMENZI DE SELECTARE ...................................................................................................................... 27 CORECTAREA ERORILOR ...................................................................................................................... 29 ŞTERGEREA OBIECTELOR ..................................................................................................................... 31 UTILIZAREA FUNCŢIILOR DE DECUPARE, COPIERE ŞI LIPIRE DIN WINDOWS ........................................... 31 LECŢIA 4 ................................................................................................................................................ 32 DESENAREA OBIECTELOR GEOMETRICE.................................................................................................. 32 DESENAREA LINIILOR .......................................................................................................................... 32 DESENAREA CERCURILOR .................................................................................................................... 32 DESENAREA ARCELOR DE CERC............................................................................................................ 32 DESENAREA POLILINIILOR.................................................................................................................... 33 DESENAREA DREPTUNGHIURILOR ........................................................................................................ 34 DESENAREA POLIGOANELOR REGULATE ............................................................................................... 35 DESENAREA MULTILINIILOR ................................................................................................................. 35 DESENAREA ELIPSELOR........................................................................................................................ 36 DESENAREA CURBELOR SPLINE ............................................................................................................ 37 SCHIŢAREA CU MÂNA LIBERĂ .............................................................................................................. 38 DESENAREA PUNCTELOR DE REFERINŢĂ ŞI A LINIILOR DE CONSTRUCŢIE............................................... 38 Desenarea punctelor ...................................................................................................................... 38 Comanda XLine ............................................................................................................................ 39 Comanda Ray ................................................................................................................................ 39 DESENAREA TORURILOR ...................................................................................................................... 39 CREAREA ŞI COMBINAREA SUPRAFEŢELOR ........................................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region ........................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: ...................................................................... 40 CREAREA NORILOR PENTRU MARCAREA REVIZIILOR ............................................................................ 40 LECŢIA 5 ................................................................................................................................................ 41 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE ................................................................................................... 41 DEPLASAREA, ROTIREA ŞI ALINIEREA OBIECTELOR............................................................................... 41 Comanda Move ............................................................................................................................. 41 Comanda Change Space (AutoCAD 2007)..................................................................................... 41 Comanda Rotate ............................................................................................................................ 41 Comanda Align ............................................................................................................................. 42 OPERAŢII DE COPIERE A OBIECTELOR ................................................................................................... 42 Comanda Copy .............................................................................................................................. 42 Comada Array ............................................................................................................................... 43 Comanda Offset ............................................................................................................................ 44 MODIFICAREA FORMEI ŞI DIMENSIUNII OBIECTELOR ............................................................................. 45 Comanda Trim .............................................................................................................................. 45 Comanda Extend ........................................................................................................................... 46 Comanda Lenghten........................................................................................................................ 46 Comanda Stretch ........................................................................................................................... 47 Comanda Scale .............................................................................................................................. 47
2

ROTUNJIREA, TEŞIREA, ÎNTRERUPEREA SAU ÎMBINAREA OBIECTELOR ................................................... 47 Comanda Fillet .............................................................................................................................. 47 Comanda Break ............................................................................................................................. 48 Comanda Join ................................................................................................................................ 48 LECŢIA 6 ................................................................................................................................................ 50 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE (CONTINUARE) .......................................................................... 50 CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR ................................................................................................. 50 Crearea blocurilor .......................................................................................................................... 50 Inserarea blocurilor ........................................................................................................................ 51 Blocuri cu atribute ......................................................................................................................... 52 MODIFICAREA BLOCURILOR ................................................................................................................. 53 DISOCIEREA OBIECTELOR COMPONENTE (EXPLODAREA) ...................................................................... 54 UTILIZAREA GRIPURILOR PENTRU A EDITA OBIECTELE ......................................................................... 54 SPECIFICAREA DE INTERVALE PE OBIECTE ............................................................................................ 54 Comanda Measure ......................................................................................................................... 54 Comanda Divide ............................................................................................................................ 55 EDITAREA UNOR OBIECTE COMPLEXE................................................................................................... 55 Modificarea poliliniilor .................................................................................................................. 55 Editarea curbelor spline ................................................................................................................. 57 LECŢIA 7 ................................................................................................................................................ 59 HAŞURI ..................................................................................................................................................... 59 NOTE ŞI ETICHETE .................................................................................................................................... 60 TEXTE PE O SINGURĂ LINIE .................................................................................................................. 60 TEXTE ORGANIZATE PE MAI MULTE LINII .............................................................................................. 61 TEXTE CU LINIE DE INDICAŢIE .............................................................................................................. 61 IMPORTUL TEXTELOR DIN FIŞIERE EXTERNE ......................................................................................... 62 UTILIZAREA CÂMPURILOR ÎN TEXTE ..................................................................................................... 62 STILURI DE TEXTE ................................................................................................................................ 62 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE ...................................................................................................................... 63 STILURI DE DIMENSIONARE .................................................................................................................. 64 SETAREA SCĂRII PENTRU DIMENSIUNI .................................................................................................. 65 CREAREA DIMENSIUNILOR ................................................................................................................... 65 Dimensiuni liniare ......................................................................................................................... 65 LECŢIA 8 ................................................................................................................................................ 68 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE (CONTINUARE) ............................................................................................. 68 Dimensiuni radiale ........................................................................................................................ 68 Dimensiuni unghiulare................................................................................................................... 69 Dimensiunile pe coordonate........................................................................................................... 69 Dimensionarea lungimii arcurilor................................................................................................... 69 MODIFICAREA DIMENSIUNILOR EXISTENTE .......................................................................................... 70 ADĂUGAREA TOLERANŢELOR GEOMETRICE ......................................................................................... 70 TABELE ..................................................................................................................................................... 71 PLOTAREA DESENELOR ............................................................................................................................ 72 PREGĂTIREA DESENELOR PENTRU PLOTARE ......................................................................................... 72 PLOTAREA DESENELOR ........................................................................................................................ 74 Stiluri de plotare ............................................................................................................................ 74 SELECTAREA UNUI PROCES ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LUCRUL ÎN AUTOCAD .............................................. 75 CREAREA DESENELOR CU O SINGURĂ VEDERE (ÎN MODEL SPACE) ........................................................ 75 CREAREA DESENELOR CU VEDERI MULTIPLE ........................................................................................ 75
3

4 .

location and run-out ISO 13567:1998 Technical product documentation -. Comenzile pot fi lansate prin intermediul interfeţei programului. ea permite deschiderea si afişarea simultană a mai multor desene.Organization and naming of layers for CAD ISO 128-21:1997 Technical drawings -. modele 3D.General principles of presentation -.). SolidEdge (Unigrafics). extensia are un rol in recunoaşterea fişierului de către aplicaţia care urmează să-l deschidă)  Adresa (partiţia:\calea\nume fişier) o Foldere – structura arborescenta.5 Aplicaţii CAD: AutoCAD. 5 . flash memory. Accesarea informaţiei – interfaţa grafică in Windows: My Computer: o descriere o Windows Explorer (mod de accesare (clic dreapta pe My Comp sau Folders in Bara de instrumente din My Comp) Operaţii cu fişiere si foldere: o Creare fişier nou (CTRL+N) o Copiere (CTRL+C) o Decupare (CTRL+X) o Lipire (CTRL+V) o Ştergere (DELETE) o Anulare (CTRL+Z) o Refacere (CTRL +Y) Aplicaţii CAD Proiectarea asistată de calculator (Computer Aided Design) presupune utilizarea unor aplicaţii specializate pentru întocmirea si organizarea documentaţiilor tehnice (desene. spaţiul de lucru este ocupat de ferestrele acestora.extensie. Pentru ca AutoCAD este o aplicaţie multidocument.Part 21: Preparation of lines by CAD systems ANSI Y14. liste de materiale. memory stick. Fereastra aplicaţiei:  Spaţiul de lucru: o o Când nu este nici un fişier deschis. Organizarea logică o Partiţii logice o Fişierele – unitatea elementară de memorare a informaţiei. În meniul Windows din bara de meniuri există comenzi specifice pentru modul de afişare a acestora. Catia. este absolut gol Când există desene deschise care sa nu fie minimizate. Inventor(Autodesk). Pro/Engineer Interfaţa AutoCAD In AutoCAD se lucrează cu comenzi si variabile de sistem. şabloane.Geometrical tolerancing Tolerances of form. etc.  Denumire (nume. SolidWorks (Dassault Systemes). orientation. CD-ROM. Există standarde si norme specifice:     ISO 1101: 2004 : Geometrical Product Specifications (GPS) .Lecţia 1 Iniţiere în utilizarea calculatorului   Stocarea şi organizarea informaţiei în calculator: o Stocarea informaţiei :  Hard disk. Floppy-disk. Toate operaţiile în AutoCAD sunt generate cu ajutorul comenzilor.

Acestea sunt afişate atunci când cursorul de maus se poziţionează pe butonul respectiv. apoi se eliberează butonul mausului. mai puţin pe butoanele din partea dreaptă a barei de titlu. Permite accesul la conţinutul oricărui desen din calculator. Dacă sunt afişate simultan mai multe desene in fereastra principala a aplicaţiei. In poziţie verticală casetele de selecţie nu sunt afişate. cu ajutorul comenzii Customize Palettes din meniul contextual. etc. cu butonul stâng al mausului menţinut apăsat. redenumite. cote. reţea sau internet si 6 o . Acesta poate fi recunoscut prin caracteristicile accentuate ale barei de titlu din fereastra proprie. in caseta pe care scrie MODEL/PAPER Clic dublu intr-un viewport in paper space. cu ajutorul meniului contextual (clic dreapta). redenumi. copiate sau decupate si lipite pe alte subpagini. texte. exporta sau importa palete.   Bara de meniuri: conţine comenzile cele mai importante grupate pe meniuri după criterii tematice. In paper space pot exista mai multe pagini (layouts) cu continut diferit dar care sunt create pe baza continutului din model space. titlul fiecăruia va apărea in bara de titlu a ferestrei proprii. Fiecare layout are continut. Aici se plasează de regulă chenarul (title block). Spaţiul hârtie (paper space) este un spaţiu exclusiv bidimensional reprezentând oglinda viitorului document pe suport de hârtie. Bara de titlu: Afişează numele aplicaţiei urmat de numele si adresa fişierului activ in fereastră. Se pot adăuga comenzi noi:    o prin selectarea unor elemente din spaţiul de lucru si tragerea acestora in subpagina activa a paletei de instrumente. Paletele: pot fi organizate de către utilizator după nevoile proprii si pot fi amplasate si redimensionate după dorinţă. Fiecare subpagină reprezintă o paletă si conţine un grup de comenzi. Paleta Design Center: reprezintă un instrument deosebit de puternic pentru utilizatorii AutoCAD. doar unul va fi activ. se creează ferestrele pentru vederi (viewport). moment in care comanda respectivă va fi lansată. Comutarea de la o fereastră la alta se face dând clic oriunde in fereastra ce se doreşte a fi activata. Butoanele care determină afişarea unor bare fly-out au un triunghi negru in coltul din dreapta jos. Barele de instrumente: Pot fi ancorate de jur împrejurul spaţiului de lucru sau pot fi dispuse in orice poziţie pe suprafaţa spaţiului de lucru. etc. setari si nume propriu. minimizarea si închiderea ferestrei principale a aplicaţiei. Se deplasează mausul in acest mod pe imaginea butonului dorit din bara fly-out afişata. (demonstraţie) prin selectarea unor elemente din paleta Design Center si tragerea acestora in subpagina activă a paletei de instrumente. Se recomandă ca barele de instrumente care conţin casete de selecţie sa fie afişate in poziţie orizontală. se dimensionează si se adaugă note.) sunt complet independente de cele din spaţiul model. care poate fi modificat de către utilizator după dorinţa. Se pot adăuga. sau fly-out bars. Comutarea intre model space si paper space se face in mai multe moduri:     o o Prin tab-uri Dând clic în bara de stare. Obiectele din spaţiul hârtie (linii. (demonstraţie)   Paleta Proprietăţi: afişează proprietăţile elementelor selectate in spaţiul de lucru. Indiferent de cate desene sunt afişate simultan. şterge. Fereastra desenului – elemente: o o Spaţiul model (model space) este un spaţiu virtual tridimensional în care obiectele sunt desenate la scara 1:1. (demonstraţie) cu comanda Customize Comands din meniul contextual. Poate fi afişataă permanent. Butoanele pentru redimensionarea. Comenzile pot fi şterse. Conţin butoane prin acţionarea cărora se pot lansa comenzi. o Paletele de instrumente sunt grupate într-o singură fereastră organizată in subpagini. Fly-out bars sunt bare de instrumente incluse in alte bare de instrumente. sau atunci când utilizatorul selectează un element din spaţiul de lucru cu clic dublu.

aspectului sau conţinutului. deschide o fereastră în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afisate (versiunile mai vechi). din punct de vedere al poziţiei. în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afişate sau ascunse. text.). Aceasta. Pentru linia de comandă se pot modifica pozitia. In plus. Prin ascunderea liniei de comanda acestea nu mai sunt accesibile. Prin accesarea comenzii Options din meniul Tools. Afişarea sau ascunderea ei se face cu ajutorul comenzii Command Line din meniul Tools sau cu combinaţia de taste CTRL+9. dimensiuni. culori. Observaţie: O bună cunoaştere şi organizare a spaţiului de lucru este neapărat necesară pentru asigurarea unei productivităţi mărite in lucrul cu AutoCAD. numarul de linii afisate. aceasta listeaza in ordine cronologica toate comenzile lansate in sesiunea de lucru curenta. layere. 7   . delimitate prin linii separatoare. componenţa barei de meniuri. în pagina Display se pot modifica elemente caracteristice ale ferestrei desenului si liniei de comanda. culoarea si fontul textului. Design Center. afişarea. fonturi). Organizarea spaţiului de lucru Se referă la modul in care arată fereastra aplicaţiei (dimensiuni. etc. Ele sunt afişate în dreptul mausului şi conţinutul lor diferă in funcţie de selecţia activă sau de comanda în curs (dacă există). sau se deschide fereastra Customize Interface in cere se pot face modificări la bara de meniuri. Cu clic dreapta in orice zonă destinată barelor de instrumente.. respectând sintaxa. amplasarea si componenţa barelor şi paletelor de instrumente. la pagina Display. se va deschide un meniu contextual. Paleta Sheet Set: Cu ajutorul acestei palete se pot crea şi organiza desenele dintr-un set de desene. indicaţii privind comanda deasupra căreia se afla poziţionat cursorul (apar la câteva secunde după poziţionarea cursorului) fereastra coordonatelor o serie de butoane ce activează moduri de lucru specifice in AutoCAD un buton pentru legături internet (Comunication Center) un buton de blocare/deblocare a poziţiei barelor de instrumente si ferestrelor. Elementele unui set de desene sunt pagini (layout) din paper space ale unui grup de fişiere dwg. comenzile uzuale.) si introducerea lor in desenul curent.extragerea anumitor elemente din acesta (blocuri.  Toate aceste elemente se pot modifica după caz. Modificările se fac fie cu ajutorul mausului. etc. Va apărea o nouă fereastră de dialog. Metode de organizare:   In meniul Tools din bara de meniuri există un submeniu numit Customize care conţine comenzi pentru organizarea spaţiului de lucru. caracteristicile liniei de comandă. fie cu comanda Options din meniul Tools. Exista comenzi si variabile de sistem care afiseaza valori si optiuni in linia de comandă. Meniurile contextuale apar atunci când se apasă butonul drept al mausului.  Fereastra text: este afişată la solicitarea utilizatorului. poziţia ferestrelor (Proprietăţi. barele de instrumente si combinatiile de taste. haşuri. Se accesează pagina User Preferences din caseta de dialog deschisă şi la Windows Standard Behavior se apasă butonul Right Click Customization. o o Paleta Dashboard: apare in AutoCAD 2007 si grupează sub forma unor panouri de control . stiluri de linii. un buton de maximizare a ferestrei (clean screen)  Bara de stare: o o o o o o  Linia de comandă: În linia de comandă se introduc comenzi si parametri de la tastatură. cu ajutorul tastei F2 si are funcţii similare ferestrei de comandă. Modul in care apar meniurile contextuale se poate modifica cu ajutorul comenzii Opţiuni din meniul Tools. In meniul View exista comanda Toolbars. in functie de versiunea de AutoCAD. deasupra barei de stare. Este de regulă ancorată in partea inferioară a ferestrei principale a aplicaţiei. in care puteţi face selecţiile adecvate.

L alias pentru LINE. De asemenea există o serie de comenzi care pot fi apelate cu combinaţii de taste. CTRL+S pentru salvare. CTRL+O pentru deschidere document. Indicaţii in bara de stare – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. etc. care prin tastare în linia de comandă determină lansarea unei anumite comenzi. După scrierea numelui unei comenzi în linia de comandă se apasă tasta ENTER sau SPACEBAR). dacă se doreşte construcţia cercului de centru dat. Z alias pentru ZOOM. apoi se dă clic pe controlul asupra căruia se solicită explicaţii sau se dă clic pe butonul Help. Utilizarea dispozitivelor de introducere a datelor Comenzile pot fi accesate cu ajutorul elementelor de interfaţă ale programului (butoane. Meniul Help – cuprinde o serie de comenzi ce lansează diverse instrumente de asistentă. Comenzi şi variabile de sistem. În AutoCAD noţiunea de spaţiu de lucru (Workspace) defineşte un set de meniuri. se introduc coordonatele de la tastatură. Ex: CTRL+C pentru copiere. sau se dă clic în desen în locul unde va fi centrul cercului. Fiecare comandă are un nume. Comenzile care se pot folosi transparent sunt în general cele ce schimbă setările desenului (grid) sau cele legate de vizualizare (pan şi zoom). casete (combo. dialog) sau element de meniu. text. afişate între paranteze pătrate. CTRL+V pentru lipire . Întreruperea execuţiei unei comenzi se poate face în cazul în care urmează să se utilizeze o altă comandă în mod transparent.). in bara de stare va apărea un text explicativ pentru elementul respectiv. CTRL+N pentru document nou. Blocarea se realizează cu ajutorul butonului de blocare situat in partea dreaptă a barei de stare. care prin tastare în linia de comandă. Repetarea ultimei comenzi se face prin apăsarea din nou a tastelor Enter. paletele si ferestrele care se utilizează in sesiunea de lucru respectivă. CTRL+X pentru decupare. Unele comenzi uzuale au alias-uri. Acestea sunt combinaţii de caractere uşor de reţinut . bare de instrumente şi palete cu care utilizatorul lucrează într-un anumit context. (Descrierea pentru manualul de asistenţă) Tasta F1 deschide manualul de asistenţă existent in PC. CTRL+Z pentru anulare. ce sunt specifice marii majorităţi a programelor din Windows şi îşi menţin valabilitatea şi în AutoCAD. după care utilizatorului i se va cere să introducă variabilele. Ex: CP alias pentru COPY. în dreptul fiecărei comenzi pentru care există o asemenea combinaţie. Mijloace de asistenţă Tool tips – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. se poate modifica poziţia barelor. prin tragere. comanda HELP deschide manualul de asistenţă existent in PC. Barele afişate in mod inutil încarcă spaţiul de lucru si solicită memoria video a calculatorului. localizate in computer sau pe Internet. Dacă se alege altă opţiune de construcţie. Ex: Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan. etc. tan. CTRL+Y pentru refacere. in dreptul acestuia va apărea o fereastră care va afişa pe scurt numele sau funcţia elementului respectiv. Bara de instrumente Workspace permite salvarea unui spaţiu de lucru nou şi comutarea între diversele spaţii de lucru existente. Cu ajutorul mausului. AutoCAD are 2 spaţii de lucru predefinite (AutoCAD classic şi 3D Modeling). se introduce de la tastatură prescurtarea dintre paranteze pentru opţiunea dorită. 8 . Nu se pot folosi transparent comenzile care selectează obiecte. desenează. Comanda HELP tastată in linia de comandă deschide manualul de asistenţă existent in PC. La lansarea unei comenzi programul răspunde adesea cu un set de opţiuni. apelează comanda respectivă. dialog) sau element de meniu. dacă acesta există. sau închid sesiunea de lucru. dar utilizatorul îşi poate defini şi salva spaţii de lucru în funcţie de diversele sarcini pe care le are de îndeplinit. etc. text. radius)]: În acest exemplu. Observaţie: Este bine sa se afişeze doar barele de instrumente. Combinaţiile de taste sunt afişate în bara de meniuri. Spacebar. casete (combo. În casetele de dialog se acţionează butonul cu semnul ?. Din aceste comenzi. elemente de meniu. paletelor de instrumente si ferestrelor daca acestea nu sunt blocate.

Acest lucru se realizează cu comanda Tools  Customize  Keyboard Shortcuts (în AutoCAD versiuni până la max 2005) sau cu comanda Tools  Customize pentru versiuni de AutoCAD 2006 şi superioare. Dacă se doreşte renunţarea la execuţia unei comenzi lansate deja. Variabilele de sistem pot fi modificate:    Prin tastarea numelui lor în linia de comandă Prin setări specifice în casete de dialog deschise cu diverse comenzi Prin accesarea unor butoane (cele din bara de stare) Utilizatorul îşi poate crea propriile combinaţii de taste pentru a lansarea rapidă a unor comenzi uzuale. Pentru aceasta fie este activată opţiunea „Show startup dialog box” pe pagina System a ferestrei de dialog ce se deschide cu comanda Options din meniul Tools. haşuri. doar că după selectarea desenului în fereastra deschisă. Utilizatorii îşi pot crea şabloane proprii ce conţin de regulă setări pentru unităţile de măsură şi precizia acestora. de dimensiuni. fie se tastează STARTUP în linia de comandă şi se aplică valoarea 1. Pentru crearea rapidă a unui fişier se accesează butonul Qnew din bara de instrumente principală sau se tastează în linia de comandă QNEW. Acest lucru se realizează cu comanda Open. Cu ajutorul expertului se definesc unităţile de măsură utilizate pentru lungimi şi unghiuri. etc. altele nu. tipuri de linii. limitele suprafeţei de desenare. se scrie în faţa sa în linia de comandă un apostrof „'” sau se alege pur şi simplu dintr-un meniu. Deschiderea desenelor Un desen creat anterior se poate deschide cu comanda OPEN din meniul File sau tastată în linia de comandă.direcţia de plecare pentru măsurarea unghiurilor. Crearea unui desen Există trei metode de începere a unui desen nou: Utilizarea unui expert – Pentru a putea accesa expertul. Pentru aceasta va trebui ca în fereastra deschisă cu comanda Options. programul va reveni la execuţia comenzii întrerupte anterior. cu butonul Open din bara de instrumente principală. după care s-a revenit la execuţia comenzii anterioare. în funcţie de valorile care li se atribuie. Un şablon este un fişier cu extensia dwt ce conţine un set de setări standard. logo-uri. stiluri de text. Programul va afişa următorul simbol ">>" în faţa liniei de comandă pentru a cere parametrii de execuţie a comenzii lansate în mod transparent. Şablonul se creează ca un desen obişnuit iar fişierul respectiv se salvează cu extensia dwt. După execuţia acestei comenzi. chenare. Unele pot fi modificate de către utilizator. cu combinaţia de taste CTRL+O cu clic dublu pe fişier din afara aplicaţiei prin tragerea cu cursorul mausului din afara ferestrei în fereastra principală a aplicaţiei din paleta Design Center Atunci când se lucrează în desene mari este utilă deschiderea parţială a desenelor. sensul de măsurare a unghiurilor. SHIFT+CTRL şi butoanele mausului pentru crearea unor aliasuri ale comenzilor des utilizate.Pentru a folosi o comandă în mod transparent. se apasă tasta ESC. Ex: Command: line Specify first point: 'grid >>Specify grid spacing (X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0. setări ale mediului de lucru. Lista completă a tuturor variabilelor de sistem este afişată cu comanda SETVAR. se apasă săgeata       9 . Creare rapidă – Va fi creat un desen nou pe baza şablonului uzual. CTRL. va trebui ca variabila de sistem STARTUP sa aibă valoarea 1. Acest lucru se realizează în versiunile de AutoCAD 2006 şi superioare în fereastra deschisă cu comanda Tools  Customize. precizia de afişare. sau cu ajutorul combinaţiei de taste CTRL+N – va fi selectat un şablon furnizat odată cu programul AutoCAD sau salvat anterior de către utilizator . influenţează mediul de lucru.000>: 1 Resuming LINE command Specify first point: În exemplul de mai sus s-a întrerupt execuţia comenzii de desenare LINE pentru a se seta reţeaua de puncte de ajutor prin spaţiere la un punct. la pagina File în nodul Template Settings  Default Template File for Qnew să fie selectat şablonul uzual. Variabilele de sistem sunt parametri care. (demonstraţie) Crearea pe baza unui şablon se face prin selectarea comenzii NEW din Meniul File sau tastată în linia de comandă. Utilizatorul îşi poate realiza combinaţii între tastele SHIFT.

la fiecare salvare a desenului. În acest scop se crează fişiere standard. Pentru comunicarea cu alte aplicaţii se poate opta pentru salvarea în format dxf. sau în alte scopuri. Această opţiune se setează la pagina Open and Save din fereastra Opţiunui. După deschidere acesta se salvează. cu clic dreapta se afişează un meniu contextual ce permite deschiderea acestui fişier sau ştergerea sa. dacă conţine erori minore se poate repara prin simpla deschidere. Prin simpla înlocuire a extensiei bak cu extensia originală a desenului. Standardele servesc la o înţelegere mai bună şi mai uşoară a desenelor. Pentru ca un desen să poată fi identificat mai uşor în vederea deschiderii.sv$. Un desen se poate salva în versiunea curentă de AutoCAD sau într-una anterioară. Salvarea şi exportul desenelor Salvarea manuală a unui desen se face cu comanda SAVE care deschide caseta de dialog pentru salvare. se pot încărca în timpul lucrului elemente geometrice care n-au fost încărcate la deschiderea desenului.dws. Împreună cu acestea vor fi afişate şi fişierele bakup. prin schimbarea extensiei în . 10 . Desenatorul poate crea standarde pentru chenare. Dacă se alege însă comanda Save As din meniul File se va deschide fereastra de dialog pentru salvare. Fişierele sv$ se creează doar dacă este selectată opţiunea de salvare automată în caseta Opţiuni. cu extensia . În fereastra deschisă se aleg vederea şi elementele geometrice dorite. în care există posibilitatea alegerii unei alte adrese şi a unui alt nume pentru fişier. Acest lucru este valabil pentru fişierele cu extensia dwg. Această procedură măreşte timpul de deschidere a unui desen Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când un desen este deschis. Fişiere standard Când se lucrează în colective de proiectare se doreşte păstrarea unei anumite unităţi în întocmirea desenelor. care sunt şterse la ieşirea normală din program. Pentru desene extensia este dwg. Pentru salvarea unui desen ca şablon se foloseşte extensia dwt. Încărcarea se face cu comanda Partial Load din meniul File. La selectarea unui fişier din grupul respectiv. Spre deosebire de fişierele . stiluri de dimensionare sau text. se revine la penultima versiune salvată. numite şi fişiere de salvare automată. la redeschiderea acesteia va fi afişată o listă de desene care erau deschise în momentul închiderii aplicaţiei în sesiunea anterioară. Se pot exporta desene pentru a fi înglobate în documente generate cu alte aplicaţii:     dwf (pentru publicarea pe Internet). un fişier cu acelaşi nume şi extensia . Dacă un desen este deschis parţial. se anulează opţiunea Display digital signature information în pagina Open and Save din fereastra Opţiuni. Uneori un fişier corupt. ori de câte ori are loc salvarea normală a desenului. Un desen salvat anterior dacă va fi salvat cu comanda SAVE va suprascrie veriunea salvată anterior. se pot adăuga informaţii prin accesarea comenzii Properties din meniul File. cunoscută din alte aplicaţii Windows. stl pentru prelucrarea desenelor cu ajutorul altor programe (in cazul modelelor 3D) Pentru această operaţie se utilizează comanda Export din meniul File. Dacă se închide această fereastră fişierele nu se vor pierde ci pot fi afişate din nou cu comanda File  Drawing Utilities  Drawind Recovery Manager. precum si fişiere cu extensia sv$. se stabileşte numele fişierului şi se alege extensia. tipuri de linii. dws şi dwt. în care stabileşte obiectele ce vor fi verificate şi proprietăţile acestora.bak. dacă acestea există. wmf pentru înglobarea desenelor in documente Office bmp – imagine sat. se crează în acelaşi folder cu fişierul salvat. Pentru salvarea unui desen se alege calea.din dreptul butonului Open şi se alege Partialy open. La instalare AutoCAD-ul este setat să verifice autenticitatea desenului deschis.sv$. Desenul este salvat automat într-un fişier cu extensia . Repararea se poate face total sau parţial în funcţie de erorile conţinute de fişier. Dacă a avut loc o închidere neaşteptată a aplicaţiei. Un desen poate fi salvat automat în timpul lucrului la intervale de timp ce pot fi modificate de utilizator. Vederea obişnuită este EXTENTS.dwg. Repararea. acesta rămâne şi poate fi utilizat. Restaurarea unei versiuni anterioare a unui fişier se poate face dacă în caseta de dialog Opţiuni la pagina Open and Save este selectată opţiunea creării de fişiere backup la fiecare salvare.bak. In acest caz. restaurarea şi recuperarea desenelor Un fişier care conţine erori poate fi reparat cu ajutorul comenzii File menu » Drawing Utilities » Recover. Dacă se folosesc backup-uri automate se poate salva versiunea anterioară a desenului într-un fişier cu extensia .

La AutoCAD se pot ataşa plugin-uri cu standarde.Pentru asocierea de fişiere standard la desenul curent se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Configure sau comanda Configure din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează STANDARDS în linia de comandă. dacă un layer nestandardizat este înlocuit cu altul standardizat. împreună cu sugestii de remediere. Programul va verifica compatibilitatea setărilor. Pentru verificarea conformităţii desenului cu un anumit standard. create de Autodesk sau de alte companii. să fie verificat periodic pentru conformitate cu standardele respective. 11 . În cazul depistării unor neconformităţi. Odată asociat un desen cu un set de standarde. se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Check sau comanda Check din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează CHECKSTANDARDS în linia de comandă. toate entităţile din layerul nestandardizat se vor regăsi în layerul standardizat. Se poate alege între remedierea neconformităţilor şi ignorarea acestora. acestea vor fi afişate. Când se repară probleme legate de obiecte cu nume nestandardizate. este bine ca pe măsură ce se lucrează la el. dar proprietăţile lor nu coincid. specificate de utilizator. Spre exemplu. Toate entităţile asociate cu obiectele nestandardizate vor fi transferate unor obiecte standard înlocuitoare. Standardele nu acoperă două aspecte:   Existenţa în desenul verificat a unor obiecte cu denumiri nestandard. acestea vor fi eliminate din desen. Denumirea unui obiect din desen este similară cu cea din standard.

Aceasta aplică o mărire sau reducere a scării de vizibilitate a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. în funcţie de direcţia de tragere. Utilizarea mausului cu rotiţă Rotirea liberă a rotiţei mausului va activa o funcţie din AutoCAD numită INTELLIZOOM. DOWN. Prin deplasarea mausului cu rotiţa apăsată se activează o funcţie din AutoCAD numită INTELLIPAN. RIGHT: deplasare în direcţia respectivă. Coordonatele se pot introduce de la tastatură sau prin indicare cu mausul în spaţiul de lucru. Aceasta asigură o deplasare a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. PAN UP. Comanda Pan Pan Realtime Accesarea comenzii:    PAN în linia de comandă View  Pan  Realtime Pan Realtime în bara de instrumente principală Acţiune: Va realiza deplasarea parţii vizibile a desenului în fereastră în direcţia de tragere a mausului.Lecţia 2 Controlul vederilor în desen Pentru controlul vederilor în desen utilizatorul are la dispoziţie două grupe de comenzi: PAN şi ZOOM. LEFT. Fereastra pentru vederi aeriene: Accesarea comenzii: View  Aerial View Acţiune: Prin manipularea cursorului de maus în această fereastră se va realiza deplasarea şi modificarea scării de vizibilitate a desenului în fereastra principală a aplicaţiei.(demonstraţie) Pasul de mărire a scării de vizibilitate este controlat de variabila se sistem ZOOMFACTOR. Pan Point   -PAN în linia de comandă View  Pan  Point Acţiune: Va cere introducerea coordonatelor pentru două puncte: punctul de plecare şi noua poziţie a punctului de plecare. În mod normal aceasta este setată la 10% dar utilizatorul o poate modifica după dorinţă. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. Cu ajutorul grupului de comenzi PAN se poate realiza deplasarea suprafeţei din desen care este vizibilă în fereastra aplicaţiei în direcţia dorită. tastând ZOOMFACTOR în linia de comandă şi aplicând o nouă valoare. se tastează ENTER fără a selecta nimic) View  Zoom  Realtime Zoom Realtime în bara de instrumente principală 12 . Comanda Zoom Zoom Realtime Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Cu ajutorul grupului de comenzi ZOOM se poate realiza mărirea scării de vizibilitate a unei zone din desen. în funcţie de sensul de rotire.

sau înălţimea. Zoom Center Se aduce un punct din desen în centrul ferestrei. se tastează w şi ENTER) View  Zoom  Window Zoom Window în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Aplicaţia va cere indicarea dreptunghiului de încadrare pentru zona ce se doreşte a fi mărită. în dreapta-sus pentru mărire sau în stânga-jos pentru micşorare. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii: Clic creapta  Zoom Original ZOOM WINDOW: permite modificarea rezoluţiei astfel încât o anumită parte din desen să poată fi văzută mai bine prin mărire la dimensiunea ferestrei. În linia de comandă este afişată înălţimea curentă. vederea va fi mărită. Zoom Previous Se restabileşte vederea anterioară ultimei operaţii de zoom.Acţiune: Comanda Zoom Realtime asigură modificarea rezoluţiei desenului prin tragerea cu butonul stâng al mouse-ului apăsat. Zoom Extents Se permite o rezoluţie maximă astfel încât să poată fi vizibile în fereastră toate obiectele din desen. se tastează A şi ENTER) View  Zoom  All Zoom All în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi cuprinsă în fereastră zona acoperită de reţeaua de puncte sau dacă există obiecte desenate în afara ei vor fi incluse şi acestea. prin specificarea colţurilor opuse pe una din diagonale. astfel încât limitele lui să coincidă cu limitele ferestrei. prin introducerea factorului de mărire de la linia de comandă. Zoom All Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. apoi va trebui introdusă după caz. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii:   ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează C şi ENTER) View  Zoom  Center Zoom Center în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: se cere indicarea punctului ce va fi adus în centrul ferestrei. Prin introducerea unei înălţimi mai mari decât cea indicată vederea va fi micşorată. (demonstraţie) Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează E şi ENTER) View  Zoom  Extents Zoom Extents în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi afişat în fereastră desenul în întregime. factorul de multiplicare a rezoluţiei. Zoom Original Se restabileşte vederea anterioară în timpul operaţiilor de Zoom Realtime sau Pan Realtime. se tastează P şi ENTER) View  Zoom  Previous 13 . iar prin introducerea unei înălţimi mai mici. asigurând totodată şi zoom-ul dorit.

se dă clic dublu până apare o săgeată şi se trage mouse-ul în direcţia dorită. Cadrul verde are aceleaşi dimensiuni cu cadrul alb şi dă informaţii asupra elementelor ce vor fi vizibile în fereastră dacă dimensiunea cadrului alb nu va fi modificată de către utilizator şi acesta va fi suprapus peste cadrul verde. Dacă se doreşte ca în vedere să apară toate obiectele din desen se alege opţiunea Global în fereastra Aerial View. Salvarea se face deschizând în meniul View caseta de dialog Named Views. în care este afişată o listă cu toate vederile disponibile. redenumi. se tastează D şi ENTER) View  Zoom  Dynamic Zoom Dynamic în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Cadrul alb reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. Accesarea comenzii:      ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează S şi ENTER) View  Zoom  Scale Zoom Scale în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente Acţiune: Programul solicită introducerea factorului de scalare a vederii în linia de comandă. Acţiune: Vor apărea în fereastră trei cadre:  Zoom Scale Se permite modificarea rezoluţiei prin introducerea factorului de multiplicare de la tastatură. Modificarea dimensiunilor sau poziţiei dreptunghiului din fereastra Aerial View determină modificări similare în fereastra aplicaţiei. fără a se modifica poziţia centrului vederii. În această casetă se pot crea. În fereastra Aerial View. Folosirea vederii aeriene Prin selectarea comenzii View  Aerial View sau tastând DSVIEWER în linia de comandă permite operaţiuni de translaţie şi redimensionare rapidă a vederii în timpul lucrului. Dacă se doreşte modificarea rezoluţiei. după care se apasă ENTER. Acesta poate fi deplasat pe suprafaţa ferestrei. dreptunghiul reprezentat cu linie groasă marchează limitele vederii în fereastra aplicaţiei. Cadrul albastru reprezintă limitele vederii după executarea comenzii. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Acesta poate fi deplasat în fereastră şi redimensionat după dorinţă de către utilizator. Dacă se doreşte translatarea desenului se dă clic în Aerial View până apare un X şi se repoziţionează dreptunghiul de încadrare. seta. 14 . ea trebuie salvată. Accesarea comenzii:   View sau V în linia de comandă View  Named Views Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog View Manager. după care se apasă ENTER. Salvarea şi restaurarea vederilor Pentru a reutiliza o vedere într-o sesiune de lucru ulterioară. Zoom Previous în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Zoom Dynamic Se utilizează un cadru ce reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. după care se apasă ENTER. sau i se pot modifica dimensiunile. modifica. şi şterge vederile identificate cu un nume.

aceasta poate fi divizată la rândul ei conform procedurii de mai sus. Comenzi pentru reîmprospătarea imaginii Comanda Redraw Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. fereastra aplicaţiei se poate împărţi în mai multe spaţii. Pentru a schimba vederea se dă clic în vederea în care se doreşte să se lucreze. Cu ajutorul comenzii REDRAW aceste semne sunt îndepărtate din viewport-ul curent. se selectează View  Viewports  Named Viewports. Zonele de vizualizare se creează în spaţiul model accesând meniul View  Viewports de unde se alege numărul de zone de vizualizare dorit. după care se selectează zonele adiacente ce vor fi reunite. Pentru a restaura într-un moment ulterior o dispunere salvată. OFF – Regenerarea va fi blocată până când se lansează una din comenzile REGEN sau REGENALL. Mod de accesare a comenzii REDRAW:    View  Redraw Se dă clic pe butonul Redraw în bara de instrumente principală REDRAW în linia de comandă Comanda REDRAWALL îndepărtează semnele în toate viewporturile din desen. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. iar de la tastatură se introduce opţiunea de dispunere în fereastră a acestora. sau se tastează succesiv CTRL +R. Mod de accesare:   View  Regen Se tastează REGEN în linia de comandă Comanda Regen All Comanda REGENALL regenerează întregul desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din toate viewporturile. Pentru reunirea a două zone de vizualizare într-una singură se alege comanda Join din meniul View. până se activează vederea dorită. Dând clic în orice zonă de vizualizare. În timpul lucrului nu se poate opera decât într-o singură zonă de vizualizare. sau se activează regenerarea automată (REGENAUTO = ON) 15 Comanda REGENAUTO solicită introducerea unui parametru. Dispunerea zonelor de vizualizare se poate salva pentru a mai fi folosită ulterior. Pentru a restaura o singură zonă de vizualizare în fereastră se alege comanda 1 View din meniul View  Viewports. care vor conţine diferitele vederi cu care urmează să se lucreze. în fereastra desenului vor apărea nişte mici semne. Acesta poate avea valoarea ON sau OFF. . În fereastra deschisă se dă un nume dispunerii actuale a vederilor şi se salvează. În spaţiul model se poate salva o anumită dispunere a zonelor de vizualizare selectând comanda în meniul View  Viewports  New Viewports. Mod de accesare:     View  Regen All REGENALL în linia de comandă ON – Regenerarea are loc automat de fiecare dată când se execută o comandă care solicită regenerare.Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră Pentru a lucra în model space cu mai multe vederi simultan. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. numite zone de vizualizare (viewports). atunci când se specifică un punct sau se execută o selecţie. Mod de accesare a comenzii REDRAWALL:  REDRAWALL în linia de comandă Comanda Regen Această comandă are ca efect regenerarea întregului desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din viewport-ul curent.

Unele dintre acestea au caracter general (layer. nu de la microtastatură) Se va deschide paleta Properties care conţine o listă a proprietăţilor selecţiei active. etc). stil de linie. Această denumire poate fi modificată. a grosimii liniei şi a stilului de plotare pentru selecţia curentă. se procedează în unul din următoarele moduri:     se selectează obiectul şi se dă clic dublu cu obiectul selectat se lansează comanda Modify  Properties cu obiectul selectat se accesează butonul Properties din bara principală cu obiectul selectat se tastează CTRL+1 (1 din partea stângă a tastaturii. O mare parte din proprietăţile cu caracter general ale obiectelor le sunt atribuite acestora fie direct. Dacă aceste proprietăţi se modifică manual de către utilizator valoarea dată de acesta va înlocui valoarea împrumutată din layer. Pentru a vizualiza proprietăţile unui obiect din desen. conform cu opţiunea utilizatorului. denumit Layer1. În cazul în care nu se fac setări particulare. va apărea un layer nou în listă. Lucrul cu layere Layer-ele reprezintă cel mai important mod de a organiza informaţia într-un desen. fiecare înglobând un anumit tip de informaţie. structurată pe criterii specifice. tipului de linie.Lucrul cu obiecte în AutoCAD Proprietăţi ale obiectelor Orice obiect desenat se caracterizează printr-un set de proprietăţi. o linie se caracterizează prin lungime şi unghi. Ele pot fi asociate intuitiv cu nişte straturi suprapuse. În această fereastră se pot vizualiza şi edita proprietăţile obiectelor. Proprietăţile unui layer sunt:      culoarea stilul de linie grosimea liniei stilul de plotare vizibilitatea la plotare Crearea unui layer Comanda:   Meniul Format  Layer Se dă clic pe butonul Layer Properties Manager în bara de instrumente Layers Acţiune: Se deschide fereastra Layer Properties Manager. obiectul destinaţie va prelua de la obiectul sursă valorile proprietăţilor comune. Mod de accesare:    se tastează MATCHPROP în linia de comandă se lansează comanda Modify  Match Properties se actionează butonul Match Properties din bara de instrumente principală. Şi în acest caz se pot seta proprietăţile ce urmează a fi copiate. programul va cere selectarea pe rând a obiectului sursă apoi a obiectului destinaţie. ca de altfel ale oricărui layer din listă. Proprietăţile layerului nou creat. La apăsarea butonului New Layer. programul va oferi posibilitatea de a selecta obiectul destinaţie sau de a stabili ce proprietăţi vor fi copiate între obiecte (Opţiunea Settings) după care se poate alege obiectul destinaţie. fie prin intermediul layerelor cărora le aparţin (BYLAYER). Dacă în momentul lansării comenzii nu există o selecţie activă. culoare) altele au caracter specific (printre proprietăţile unui cerc se numără raza şi suprafaţa. 16 . Bara de instrumente Properties permite afişrea şi editarea culorii. Proprieţăţile se pot copia de la un obiect la altul cu comanda Match Properties. el ia proprietăţile layerului în care este desenat. Dacă există o selecţie activă în momentul lansării comenzii. Atunci când un obiect este desenat. se pot modifica dând clic pe pictogramele din dreptul fiecărui layer.

se selectează obiectele ce vor fi mutate apoi se selectează un obiect din layerul destinaţie.va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv doar în viewport-ul curent. Layerele ce conţin obiecte nu pot fi şterse. Operaţia de blocare se poate realiza în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă.). Se selectează layerul care se va bloca.Ştergerea unui layer neutilizat: În fereastra Layer Properties Manager. Controlul vizibilităţii layerelor Este util în cazul în care dorim ca unele obiecte din desen să nu fie vizibile în anumite situaţii (liniile de referinţă la plotare. Layere-le neutilizate se pot elimina din desen cu comanda File » Drawing Utilities » Purge. Comanda:    Meniul Format  Layer Tools  Layer Freeze LAYFRZ în linia de comandă Se dă clic pe butonul Layer Freeze în bara Layers II Acţiune: Se solicită selectarea unui obiect din layerul ce va fi îngheţat. Comutarea are loc rapid. elemente de dimensionare. (În AutoCAD 2007) Se lansează comanda Format  Layer Tools  Layer Match. O altă cale de blocare este în fereastra Layer Properties Manager.  În AutoCAD 2007: În paper space apar opţiuni noi. elemente de text. Blocarea layerelor Pentru a preveni modificarea obiectelor conţinute într-un layer. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un bec. La revenire din starea de dezactivare desenul este regenerat. entitate sau nimic. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. prin îngheţare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. apoi se dă clic pe pictograma de blocare. obiecte care se află într-o zonă încărcată a desenului în care dorim să edităm. se alege layerul în care urmează să fie mutate. Defpoints şi layerul curent nu pot fi şterse. decât dacă aceste obiecte sunt mutate în alte layere. Dezgheţarea se face dând clic în caseta de selecţie 17 . În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. se selectează layerul ce trebuie şters. în dreptul layerului respectiv. În orice desen nou creat există un layer predefinit. etc. etc. Se poate alege nivelul de adâncime al selecţiei: bloc. acesta poate fi blocat. Layerele 0. iar în viewport-ul în care doreşte să efectuieze operaţia să fie deja activat model space).25 şi stilul normal pentru imprimare la plotter. La revenire din starea de dezactivare nu are loc regenerarea desenului. sau efectuarea de setări. (pentru această operaţie trebuie ca utilizatorul să se afle în prealabil în paper space. se foloseşte comanda Layer Previous de pe bara de formatare. în dreptul layerului respectiv. Dacă se alege a doua opţiune. Comutarea are loc mai lent. utilizatorul va putea alege tipul de setare dorit: pentru blocuri sau pentru viewporturi. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un soare. dând clic pe pictograma ce reprezintă un lacăt din dreptul layerului respectiv. Dacă există mai multe viewporturi se poate opta pentru îngheţarea sau dezactivarea unui layer în toate viewporturile sau doar în viewport-ul curent. Dacă utilizatorul se află în spaţiul hârtie va putea alege între următoarele opţiuni: o o Freeze – va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv în toate viewporturile Vpfreeze . apoi se apasă butonul Delete Layer. care va restabili proprietăţile anterioare ale layerului respectiv. denumit "0". care nu poate fi şters sau redenumit şi căruia îi sunt asociate culoarea 7 (alb sau negru) linia continuă de grosime 0.   Pentru blocuri: se afişează setările disponibile pentru blocuri. Pentru viewporturi: se afişează setările disponibile pentru viewporturi. Se poate realiza în două moduri:  prin dezactivare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. Pot fi create layere separate pentru linii de construcţie. Obiectele conţinute într-un layer pot fi mutate în alt layer astfel:   se selectează obiectele respective şi în caseta de selecţie din bara Layers. Dacă se doreşte revenirea la setările anterioare.

Acţiune: Aplicaţia va cere selectarea unui obiect din layerul ce trebuie să rămână vizibil. Pe rândul următor se trece a doua valoare ce va fi inclusă în filtru pentru proprietatea respectivă. iar din meniul contextual se alege comanda Remove from Group Filter. Există două moduri de filtrare pentru layere:  Pe baza proprietăţilor layerelor – În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Property Filter.din bara de instrumente Layer sau în Layer Properties Manager. Filtrarea layerelor Utilizatorul poate controla care layere vor fi afişate în Layer Properties Manager. apoi din lista acestora se selectează cele care urmează să fie incluse în filtru şi se trag în dreptul numelui filtrului din partea stângă a ferestrei. Un filtru de layere limitează afişarea numelor acestora în Layer Properties Manager şi în bara de instrumente Layers. denumit GROUP FILTER1. se dă clic dreapta în rândul de definire a filtrului şi se selectează comanda Duplicate Row. Se dă apoi clic pe Apply sau OK. acestea vor fi afişate permanent indiferent de filtrul de selecţie. Caseta de selecţie din bara de instrumente Layers va afişa doar layerele incluse în filtrul activ. exportul şi importul setărilor pentru layere Salvarea setărilor pentru layere se poate face în desen. apoi a unui obiect din layerul în care se copie. Pentru salvare se procedează astfel: În 18 . În partea stângă a ferestrei. Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007    Meniul Format  Layer Tools  Layer Walk Layer Walk în bara de instrumente Layers II LAYWALK în linia de comandă Acţiune: Va apărea caseta de dialog Layer Walk în care utilizatorul poate comuta rapid între layere. unde este afişată lista filtrelor. şi deplasarea obiectului copiat prin selectarea a două puncte. Revenirea la starea dinaintea operaţiei de izolare se realizează cu comanda:     Format menu » Layer Tools » Layer Unisolate. Format » Layer Tools » Isolate Layer to Current Viewport Format menu » Layer Tools » Turn All Layers On Format menu » Layer Tools » Copy Objects to New Layer Afişarea unui layer într-un viewport în timp ce în toate celelalte este îngheţat: Activarea simultană a tuturor layerelor: Copierea unui obiect într-un layer nou: Acţiune: Se solicită selectarea obiectului ce va fi copiat. Nu se va putea acţiona în acest mod asupra layerelor îngheţate într-un anumit viewport. Se pot aplica filtre de selecţie a layerelor prin tastarea unor cuvinte cheie în caseta text. Dezgheţarea simultană a tuturor layerelor se face cu comanda Format » Layer Tools » Thaw All Layers.În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Group Filter. Va apărea caseta de dialog Layer Filter Properties. Pentru eliminarea unui layer din filtru se dă clic dreapta pe layerul respectiv.  Partea stângă a ferestrei Layer Properties Manager afişează trei filtre definite de program şi toate filtrele salvate de utilizator în desenul curent. unul de plecare şi altul destinaţie. şi poartă numele de stare denumită a layerelor. va apărea un filtru nou. în care se setează numele noului filtru şi criteriile de filtrare. restaurarea. Filtrare după grupuri . pe pictograma Curent Viewport Freeze. Salvarea. şi ordinea lor de afişare. Afişarea unui layer în timp ce toate celelalte sunt îngheţate:  Format menu » Layer Tools » Layer Isolate. Cu ajutorul tastei CTRL se pot face selectii multiple. Se selectează filtrul All pentru afişarea tuturor layerelor. Dacă se dă clic dublu în Layer Walk în dreptul unui layer sau grup de layere. Această stare a layerelor salvată poate fi ulterior restaurată. Pentru a selecta mai multe valori pentru o proprietate. Tot înaceastă fereastră se pot purja layer-ele neutilizate.

Se selectează tipul de linie ce va fi descărcat si se dă clic pe Delete. Aici se va selecta nodul Linetypes. Pentru a descărca tipurile de linie neutilizate:   Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. se va alege opţiunea BYLAYER. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. Unui obiect i se poate atribui un tip de linie fie prin intermediul layerului în care este inclus. Pentru ca toate obiectele ce urmează a fi desenate sa ia culoarea layeru-lui. iar blocurile vor lua culoarea layerului. Dacă se alege opţiunea BYBLOCK. obiectele vor căpăta această culoare. Lucrul cu culori Folosirea culorilor într-un desen reprezintă un mijloc de a grupa vizual obiectele desenate. pentru a controla dimensiunea segmentelor şi a spaţiilor dintre acestea. În rubrica Linetype definitions sunt listate toate tipurile de linii definite în fişierul selectat. pentru a putea fi rapid disponibile în vederea utilizării. se selectează culoarea dorită. pentru o mai bună organizare a desenului. În această fereastră se dă clic pe butonul Load. se ţine apăsată tasta SHIFT. fie prin specificare explicită. pe caseta Linetype. Odată cu alegerea tipului de linie se poate seta şi scara modelului liniei. Din această listă se selectează tipurile de linii pe care utilizatorul doreşte să le şteargă apoi se dă clic pe butonul Purge. Tipurile de linii BYLAYER. Exportul se va face sub forma unui fişier cu extensia las. sau pe NU pentru a o adăuga în Layer States Manager. Tipuri de linii Un tip de linie reprezintă un model generat de succesiunea linie.lin. Unui obiect i se poate atribui o culoare fie prin intermediul layerului în care este inclus. În fereastra Layer States Manager se dă clic pe butonul Import. Încărcarea unui tip de linie se face astfel: Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. Pentru a selecta mai multe tipuri de linii odată se ţine apăsată tasta CTRL. obiectele vor căpăta culoarea 7 (alb/negru) dacă nu sunt grupate într-un bloc. Se va selecta fisierul dorit. Pentru vizualiza toate tipurile de linii încărcate în desenul curent se dă clic în bara de instrumente Properties. independent de layer. în timp ce se selectează prima şi ultima linie din grup. apoi se selectează setările ce urmează a fi restaurate. apoi se închide fereastra. spaţiu. Se dă clic pe butonul Restore. iar pentru sistemul de unităţi anglo-saxon se utilizează fişierul acad. Tipul de linie atribuit unui obiect se poate schimba în unul din următoarele moduri:  Prin mutarea obiectului în alt layer 19 . (un fişier cu extensia las). care va derula lista cu toate tipurile de linii care pot fi şterse. Pentru a atribui o anumită culoare tuturor obiectelor ce urmează a fi desenate. Culorile mai sunt utilizate ca mod de a indica grosimea de linie in plotarea dependentă de culoare. Pentru lucrul în sistem metric se utilizează fişierul acadiso. Dacă se alege o culoare diferită. în caseta de selecţie a culorii din bara Properties. independent de layer. apoi se dă clic pe butonul Yes pentru a restaura imediat starea denumită a layerelor. Aceeaşi operaţie se poate realiza în paleta Properties. apoi se dă clic pe butonul Export. punct. Restaurarea setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. BYBLOCK şi CONTINUOUS nu pot fi şterse. Cu comanda File  Drawing Utilities Purge se deschide caseta de dialog Purge. Exportul setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. iar pentru selecţia simultană unui grup de tipuri de linii consecutive. Pentru a importa setările pentru layere: din alt desen. La începutul unui proiect se încarcă tipurile de linii necesare. Se va deschide caseta de dialog Layer States Manager în care se apasă butonul New.fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. fără a o restaura. în fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Atribuirea culorilor pe baza layerului face mai uşor de identificat fiecare layer în desen.lin. In caseta New Layer State to Save se introduce numele dorit după care se dă clic pe OK. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. De aici se selectează tipurile de linii dorite şi se dă clic pe OK. fie prin specificare explicită. În caseta de dialog Load or Reload Linetypes se da clic pe butonul File pentru a selecta fişierul cu extensia lin pe care utilizatorul doreşte sa-l vizualizeze.

atât global cât şi individual. Controlul grosimii liniilor Grosimea liniilor se utilizează pentru a deosebi tipuri de linii cu rol diferenţiat în desen. sau individual pentru fiecare obiect.  Cu obiectul selectat. Exemplu: O linie desenată cu CELTSCALE = 2 într-un desen cu LTSCALE = 0. Factorul de scară curent pentru obiecte este controlat de variabila de sistem CELTSCALE. este 1. Când blocul este inserat într-un desen. 1 – Factorul de scară al viewport-ului guvernează factorul de scară al tipului de linie. Factorul de scară global este controlat de variabila de sistem LTSCALE. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie curent. Se vor utiliza comenzile REGEN sau REGENALL pentru a actualiza scara tipurilor de linii în fiecare viewport. care poate lua următoarele valori:  0 – Nu se face o modificare specială a scării tipului de linie. se poate modifica scara tipurilor de linii în viewporturi diferite cu ajutorul variabilei de sistem PSLTSCALE. Valoarea Desabled corespunde modului de generare al poliliniei. cât şi pentru cele ce urmează a fi desenate. În cazul poliliniilor. în paleta Properties. obiectele din viewporturi nu sunt regenerate automat cu noua scară pentru tipuri de linii. în bara de instrumente Object Properties se alege tipul de linie dorit în caseta Linetype. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele ce urmează a fi desenate. În paper space. Din acest motiv nu este 20 . se dă clic pe rândul Linetype. Cu obiectul selectat. În fereastra Linetype Manager. apoi se va seta tipul de linie dorit. Acelaşi tip de linie se poate utiliza la scări diferite. Lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din spaţiul în care liniile sunt desenate (model space sau paper space). În mod curent.5 va arăta identic cu o linie creată cu CELTSCALE = 1 într-un desen cu LTSCALE = 1. variabila de sistem PLINEGEN controlează modul în care este generată linia pentru toate liniile ce urmează a fi desenate:  PLINEGEN=0 – Modelul poliliniei începe şi se termină cu un segment la fiecare vârf . scara pentru tipurile de linii. Dacă variabila de sistem TILEMODE = 0. Cu cât scara este mai mică. 2. chiar şi pentru obiectele desenate în model space. cu toate acestea tipurile de linii vor fi afişate identic. se va utiliza o altă scară a tipului de linie. de la un capăt la altul al acesteia. 3. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. Se deschide Linetype Manager. O scară de redare mai mare va mări durata de regenerare a desenului pe sistemele mai puţin performante. numărul de repetiţii ale modelului pe unitatea de lungime din desen este mai mare. sub tabelul cu tipurile de linii vor fi afişate Factorul de scară global şi Factorul de scară curent pentru obiecte. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele deja desenate. lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din paper space.  Observaţii: 1. astfel încât să fie vizibilă discontinuitatea liniei. Setarea tipului de linie pentru toate obiectele ce urmează a fi desenate se face cu comanda Format  Linetype. La schimbarea valorii pentru variabila de sistem PSLTSCALE sau la utilizarea unor comenzi cum ar fi zoom cu PSLTSCALE=1. cu repetarea modelului între vârfurile adiacente. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie atribuit layerului curent. Pentru segmentele scurte reprezentate cu tipuri de linii discontinui. Liniile sunt reprezentate cu grosimea setată doar dacă este activat butonul LWT în bara de stare. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. În acest caz. până când vor fi reunite într-un bloc.   Dacă se selectează BYLAYER. viewporturile pot avea zoom-uri diferite. prin schimbarea globală a scării tipului de linie.  PLINEGEN=1 – Polilinia este generată continuu de la un capăt la altul Modul de generare al unei anumite polilinii poate fi modificat în fereastra Properties prin editarea proprietăţii Linetype Generation. se selctează tipul de linie dorit apoi se dă clic pe butonul Current. dacă se dă clic pe butonul Show Details. Dacă se selectează BYBLOCK. Scara la care este reprezentat un tip de linie este dată de produsul dintre valoarea CELTSCALE şi valoarea LTSCALE. Valoarea Enabled corespunde modului de generare unitar al poliliniei. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. Scara de redare a grosimii liniilor în spaţiul model se poate modifica cu comanda Format  Lineweight.0.

necesară sau recomandată setarea grosimii liniilor în spaţiul model. până când vor fi reunite într-un bloc. până când o altă grosime de linie devine curentă. Prin selectare în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. pe când în paper space liniile apar la grosimea la care vor fi plotate. În model space o linie de grosime 0 apare cu lăţimea de 1 pixel. vor fi afişate în ordinea în care au fost create. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. indiferent dacă afişarea grosimii tipului de linie este activată. Dacă se selectează BYBLOCK. Se va deschide caseta de dialog Lineweight Settings în care se selectează grosimea de linie curentă. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie atribuită layerului curent. se va marca opţiunea Display Lineweight. indiferent de nivelul de zoom sau tipul de linie. Suprapunerea obiectelor nu poate fi controlată decât în cadrul aceluiaşi mediu de lucru (model sau paper space) Pentru a schimba ordinea afişării obiectelor: în meniul Tools se accesează comanda potrivită din submeniul Draw Order în bara de instrumente Draw Order se dă clic pe butonul aferent comenzii dorite 21 . Setarea grosimii curente de linie se poate face:  Cu comanda Format  Lineweight.   Dacă se selectează BYLAYER. Dacă totuşi se doreşte afişarea grosimii unor linii în spaţiul model. obiectele nou create acoperind pe cele existente. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie curentă. Controlul afişării obiectelor suprapuse În general obiectele care apar suprapuse în desen. Liniile vor fi plotate cu grosimea lor reală. se dă clic pe rândul aferent grosimii de linie si din meniul afişat se va selecta grosimea dorită. La inserarea blocului într-un desen. Grosimea de linie curentă este grosimea de linie utilizată pentru desenarea oricărui obiect. Pentru a afişa grosimile liniilor la valoarea lor curentă. Prin editare în paleta Properties: Fără a avea o selecţie activă. Aceasta este afişată în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. se recomandă ca acestea să fie desenate ca polilinii cu grosime.

În meniul contextual afişat se alege modul dorit. Accesarea comenzii:    Tools  Inquiry  ID Point Butonul ID Point în bara de stare Inquiry ID în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea în spaţiul desenului a locaţiei punctului. Afişarea se poate face în trei moduri diferite:    Static: conţinutul ferestrei se actualizează doar la specificarea unui punct Dinamic: conţinutul ferestrei se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului Afişarea unghiului si distanţei: se face sub forma (distanţă < unghi) şi se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului. reprezentând poziţia exactă a punctului. Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. dacă este activat modul dinamic de introducere a datelor Se pot introduce coordonatele absolute ale punctelor (raportate la origine) sau coordonate relative (raportate la poziţia ultimului punct specificat). Se dă clic dreapta în fereastra de afişare a coordonatelor. In linia de comandă vor fi afişate valorile coordonatelor punctului. La fiecare nou clic.Lecţia 3 Utilizarea instrumentelor de precizie Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate Pentru indicarea coordonatelor plane în AutoCAD se folosesc sistemele de coordonate cartezian. Poziţia curentă a cursorului este indicată în prima fereastră din partea stângă a barei de stare. 22 . Se modifică valoarea variabilei de sistem COORD. în spaţiul desenului va apărea un mic semn. Localizarea vizuală a unui punct în spaţiul desenului se face tot cu ajutorul comenzii ID Point. Aceasta poate lua una din următoarele valori: o o o 0 pentru afişare statică 1 pentru afişare dinamică 2 pentru afişarea unghiului şi distanţei Schimbarea modului de afişare a coordonatelor în bara de stare:    Comanda ID Point Afişarea valorilor pentru coordonatele unui punct din desen se face cu comanda ID Point.y. respectiv polar. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #x. va fi activat unul din cele trei moduri de afişare a coordonatelor. Coordonatele punctului solicitat se vor introduce în linia de comandă. Metode de introducere a coordonatelor:    Indicarea unui punct in spaţiul de lucru cu ajutorul cursorului Introducerea valorii coordonatelor în linia de comandă Introducerea valorii coordonatelor în caseta din dreptul cursorului. Acest mod este disponibil atunci când se desenează obiecte care presupun introducerea a cel puţin două puncte. Se dă clic în fereastra de afişare a coordonatelor. Introducerea coordonatelor Introducerea coordonatelor carteziene absolute:  Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat.

iar axa X va fi dată de direcţia liniei ce uneşte originea cu punctul în care a fost selectat obiectul. Introducerea coordonatelor polare absolute:   Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Într-un desen nou creat aceste două sisteme de coordonate coincid. Alinierea UCS-ului la un obiect din desen: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Object În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Object UCS în linia de comandă. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: x. Introducerea directă a distanţelor se face prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită şi introducerea distanţei faţă de ultimul punct introdus. Dacă obiectul este un arc. originea va fi situată în centrul obiectului. Se aplică parametrul O. Originea se va situa la capătul cel mai apropiat al obiectului. 23 . cât şi în linia de comandă. Sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS) este mobil. iar axa X va fi coincidentă sau tangentă cu obiectul. Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea unghiului de rotire a axelor. Definirea originii unui nou UCS: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Origin În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Origin UCS în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea coordonatelor pentru noul punct de origine. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  World sau Meniul Tools  Named UCS. Sisteme de coordonate În orice desen sunt definite două sisteme de coordonate: Sistemul de coordonate universal (WCS) este fix. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #distanţă<unghi. Introducerea coordonatelor polare relative se face cu sintaxa @distanţă<unghi atât în modul dinamic de introducere a datelor. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: distanţă<unghi. Toate obiectele dintr-un fişier dwg sunt definite în funcţie de WCS. Introducerea coordonatelor carteziene relative se face cu sintaxa @x.y. Schimbarea unghiului de rotire al UCS-ului în 2D: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Z În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Z UCS în linia de comandă. Restaurarea UCS-ului pentru a fi coincident cu WCS. Se aplică parametrul Z. axa Y verticală iar originea se află la intersecţia axelor X şi Y. În vederile 2D axa X este orizontală. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat.y atât în modul dinamic de introducere a datelor. un cerc sau o elipsă. În fereastra deschisă se selectează World. apoi se dă clic pe butoul Set Current. cât şi în linia de comandă. Toate operaţiile de editare în desen fac referinţă la UCS-ul curent. Acţiune: Se va selecta obiectul la care se aliniază UCS-ul.

Există operaţii care pot fi completate doar în linia de comandă. În fereastra deschisă se selectează UCS-ul ce urmează a fi şters. Modul dinamic de introducere a datelor Acest mod de lucru asigură o interfaţă de introducere a comenzilor în dreptul cursorului. pentru a ajuta utilizatorul să se concentreze pe spaţiul de desenare. După tastarea unei valori în câmpul de introducere a datelor urmată de apăsarea tastei TAB. În fereastra deschisă se selectează Previous. În acest mod suprafaţa de desenare devine mai mare. apoi se introduce numele pentru UCS-ul nou creat. caseta din dreptul cursorului asigură spaţiu pentru introducerea datelor de către utilizator. UCSMAN în linia de comandă.  În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul World UCS în linia de comandă. Se aplică parametrul W. UCSMAN în linia de comandă . Revenirea la UCS-ul anterior: Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  Previous sau Meniul Tools  Named UCS. Aplicarea unui UCS în alte viewporturi: În bara de instrumente se dă clic pe butonul Apply Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent într-un alt viewport se dă clic în viewport-ul căruia urmează să i se aplice UCS-ul. În fereastra deschisă se selectează numele UCS-ului salvat de utilizator pe care acesta doreşte să-l restaureze. apoi se dă clic pe butoul Set Current. în dreptul acestui câmp va apărea pictograma unui lacăt. Se poate realiza o dezactivare temporară prin apăsarea continuă a tastei F12. Un mod convenabil de organizare a spaţiului ar consta în deblocarea ferestrei de comandă şi activarea proprietăţii acesteia de auto-ascundere. Utilizatorul poate în acest moment să introducă o valoare în al doilea câmp.   Salvarea unui nou UCS: După definirea acestuia se lansează comanda Named UCS:   Meniul Tools  Named UCS. În fereastra deschisă se selectează Unnamed. Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent în toate celelalte viewporturi se introduce parametrul a în linia de comandă. Modul dinamic de introducere a datelor nu este conceput să înlocuiască linia de comandă. Atunci când o comandă este activă. Modul în care este afişată pictograma UCS-ului este controlat de comenzile din meniul View  Display  UCS Icon sau prin tastarea comenzii UCSICON în linia de comandă. Se aplică parametrul P. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Delete. Activarea şi dezactivarea modului dinamic de introducere a datelor se face dând clic pe butonul DYN din bara de stare sau apăsând tasta F12. iar poziţia cursorului este limitată de valoarea introdusă. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Rename. Dacă se apasă ENTER fără a introduce a doua valoare. Atunci când modul dinamic de introducere a datelor este activat. aplicaţia va interpreta prima valoare ca pe o distanţă introdusă direct. UCSMAN în linia de comandă Restaurarea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. Ştergerea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul UCS Previous UCS în linia de comandă. informaţia afişată în dreptul cursorului se actualizează în funcţie de deplasarea cursorului. 24 . Paşii necesari pentru finalizarea unei comenzi sunt similari celor urmaţi atunci când se tastează comanda în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current.

iar pentru a introduce coordonate absolute în raport cu WCS se tastează prefixul *.). ELLIPSE. Pointer input): Când această componentă este activă. Dacă funcţia AutoSnap este activă. valorile coordonatelor acestuia se pot tasta în câmpurile din dreptul cursorului. după prima valoare se tastează virgula (. se recomandă ca setările în cazul introducerii dimensionale a datelor să se facă astfel încât să fie afişate doar informaţiile dorite de utilizator.Există trei componente ale modului dinamic de introducere a datelor: Introducerea datelor la cursor (eng. Atunci când se editează un obiect cu ajutorul manipulatorilor (eng. Pentru a introduce coordonate absolute în raport cu UCS se tastează prefixul #. prompt-urile sunt afişate într-un câmp. Va apărea o casetă de dialog în care se pot face setările necesare pentru toate cele trei moduri de lucru. după care apasă tasta ENTER. Observaţii: Pentru a nu încărca inutil imaginea. Comutarea între câmpurile de introducere a datelor se face cu tasta TAB. Pentru punctul al doilea şi următoarele programul este setat să primească coordonate polare relative.       Lungimea originală O lungime ce se actualizează pe măsură ce se deplasează manipulatorul Diferenţa de lungime Unghiul Diferenţa unghiulară Raza în cazul arcelor Mărimile unghiulare în cazul editării obiectelor cu ajutorul manipulatorilor vor avea valori de maxim 180°. Dacă în locul coordonatelor polare se doreşte introducerea de coordonate carteziene. înseamnă că sunt disponibile opţiuni pentru comanda în curs. nu şi pentru cele din layerele dezactivate. introducerea dimensională a datelor are prioritate. Aderarea la locaţii situate pe obiecte (Object Snap) Adesea în AutoCAD este utilă definirea unor puncte pe baza proprietăţilor geometrice ale diverselor obiecte reprezentate în desen. Introducerea dimensională a datelor: Când această componentă este activă şi o comandă în curs solicită un al doilea punct. Culoarea roşie pe care o capătă un câmp de introducere dinamică a datelor semnifică o valoare eronată. câmpurile de lângă cursor pot afişa următoarele informaţii. Pentru modificarea setărilor privind modul de introducere a datelor se dă clic dreapta pe butonul DYN din bara de stare şi se alege opţiunea Settings din meniul contextual afişat. Pentru a defini un punct pe baza unei anumite proprietăţi geometrice a unui obiect vizibil în desen. poziţia cursorului este afişată sub formă de coordonate în dreptul acestuia. Pentru a vizualiza şi selecta opţiunile oferite de comandă. În acest sens se utilizează opţiunea Object Snap. în dreptul cursorului. Când ambele moduri de lucru sunt activate. CIRCLE. Mod de activare a funcţiei AutoSnap:  Meniul Tools  Drafting Settings 25 . în locul liniei de comandă. introducerea prefixelor se poate face şi din meniul contextual. ca alternativă la linia de comandă. Prompt-uri dinamice: Când acest mod de lucru este activat. Modul de lucru Object Snap funcţionează doar pentru obiectele vizibile în desen la momentul respectiv. Introducerea dimensională a datelor se poate utiliza cu comenzile ARC. şi PLINE. se apasă tasta direcţională DOWN ARROW. se apasă tasta SHIFT şi clic dreapta. În acest mod de lucru. În acest caz nu este necesară tastarea prefixului @. grips). LINE. Aceste valori sunt actualizate pe măsură ce poziţia cursorului se schimbă. Se alege din meniul afişat opţiunea adecvată şi apoi se selectează obiectul la care se aplică proprietatea respectivă. Corectarea acesteia se face prin suprascriere. Utilizatorul va apăsa succesiv tasta DOWN ARROW până când în dreptul opţiunii pe care acesta urmează să o aleagă apare un punct. şi o comandă este în curs. punctul va fi selectat automat la apropierea cursorului de obiectul respectiv. Dacă în câmpul din dreptul cursorului este vizibilă o pictogramă reprezentând o săgeată. Utilizatorul poate utiliza interfaţa din dreptul cursorului pentru a răspunde la solicitările aplicaţiei. Când este necesară introducerea unui punct. lângă cursor sunt afişate valorile pentru distanţă şi unghi. Pentru a accesa una din valorile introduse recent se apasă tasta UP ARROW.

  Modurile Object Snap se pot accesa uşor dând clic dreapta cu tasta SHIFT apăsată (dacă utilizatorul nu a configurat altfel butoanele mausului). izometric sau polar). unde se pot activa sau dezactiva modurile Object Snap şi Object Snap Tracking şi se selectează proprietăţile geometrice ale locaţiilor care vor fi sesizate la apropierea cursorului de un obiect vizibil. sau din bara de instrumente Object Snap. Dacă în Drating Settings au fost setate mai multe proprietăţi geometrice sesizabile. iar la pagina Drafting se pot face toate setările necesare. Deschiderea (Aperture box) delimitează spaţiul din jurul cursorului în interiorul căruia opţiunile Object snap sunt evaluate în raport cu obiectele peste care trece cursorul.  În bara de stare se dă clic dreapta pe butonul OSNAP şi se selectează opţiunea Settings Se va deschide caseta de dialog Drafting Settings la pagina Object Snap. La intersecţia lor apar marcaje în formă de cruce. distanţa între puncte. Pentru a dezactiva temporar funcţia Object Snap Tracking se apasă butonul OTRACK din bara de stare. Proprietăţile reţelei de puncte ajutătoare se configurează în caseta de dialog Drafting Settings. se apasă tasta F11 sau se tastează la linia de comandă OTRACK. Se va deschide fereastra Options. Se pot seta: Reţeaua de puncte poate fi făcută vizibilă: Funcţia Snap se activează: Modul de lucru ortogonal restricţionează deplasarea cursorului pe direcţiile orizontală şi verticală. se apasă butonul OSNAP din bara de stare. Dacă opţiunea Snap este activă. Se poate seta dimensiunea şi culoarea acestui simbol. relativ la obiectele din proximitatea cursorului. Restricţionarea deplasării cursorului Modurile de lucru Snap şi Grid: Pentru a facilita lucrul în AutoCAD.  Marker activează afişarea simbolului grafic la recunoaşterea locaţiilor detectabile cu Object Snap. căreia i se atribuie valoarea 1.Simbolul grafic îşi modifică forma în funcţie de tipul de snap pe care îl recunoaşte. care permit aderarea cursorului. Configurarea setărilor pentru funcţia AutoSnap se poate realiza cu comanda Options din meniul Tools. conform UCS-ului curent. Aceste puncte nu se vor plota şi au rolul de a ghida mişcarea cursorului şi a uşura aprecierea distanţelor în planul desenului. cursorul va adera la cel mai apropiat punct al reţelei în timpul deplasării. se poate afişa o reţea de puncte pe suprafaţa de desenare. la pagina Snap and Grid. cu tasta TAB se pot activa pe rând aceste opţiuni. se introduce în linia de comandă variabila de sistem OSOPTIONS. În bara de instrumente Object Snap se dă clic pe butonul OSnap Settings . modul de construcţie a reţelei (rectangular. În fereastra desenului aceste direcţii sunt vizibile sub forma unor linii infinite de culoare albă punctate. ale căror proprietăţi geometrice pot fi detectate cu funcţia AutoSnap activată. 26 . Pentru ca funcţia Object Snap să ignore liniile de haşură din desen. Aceasta se deschide în unul din următoarele moduri:           meniul Tools  Drafting Settings clic dreapta pe unul din butoanele SNAP sau GRID din bara de stare cu alegerea opţiunii Settings. Funcţia Object Snap Tracking permite deplasarea cursorului pe direcţii generate prin recunoaşterea de locaţii aflate pe acelaşi obiect sau pe obiecte diferite. limitele reţelei. dacă se dă clic pe butonul GRID din bara de stare din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid cu tasta F7 din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid dând clic pe butonul SNAP din bara de stare. Magnet atrage şi blochează cursorul în punctul cel mai apropiat evidenţiat de un snap. se apasă tasta F3 sau se tastează la linia de comandă OSNAP. Pentru a dezactiva temporar funcţia AutoSnap. Se poate opta pentru afişarea sau nu a deschiderii şi pentru modificarea dimensiunii acesteia.

dificil de indicat. Unghiurile se definesc în raport cu UCS-ul curent şi cu convenţiile privind măşurarea unghiurilor incluse în desen. În cazul unor obiecte foarte apropiate. Pentru a vizualiza toate opţiunile comenzii se va tasta ? (semnul întrebării) în linia de comandă. Introducerea directă a distanţei este utilă în trasarea liniilor atunci când se cunoaşte direcţia acestora. în mod temporar. a unor linii ajutătoare ce marchează anumite unghiuri cu valoare fixă. se va comuta între obiectele respective. Comenzi de selectare şi ştergere Comenzi de selectare Comanda de selectare a obiectelor este cel mai des utilizată în AutoCAD. Sintaxă: SELECT Acţiune: Cursorul va lua forma specifică operaţiilor de selecţie. Se introduce primul punct. acesta va fi indicat cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. într-o casetă în dreptul cursorului. Metode de selecţie:  individual. vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră. iar în linia de comandă va apărea solicitarea de selectare a obiectelor. Last – va fi selectat ultimul obiect creat 27     Parametrii comenzii: . se trasează direcţia cu ajutorul modului AutoTracking şi se introduce distanţa de la tastatură. Dacă fereastra se trasează de la stânga la dreapta. care se setează în meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap & Grid. Restricţionarea mişcării cursorului la o dreaptă care face un anumit unghi cu orizontala este aplicabilă în cazul comenzilor care cer introducerea succesivă a mai mult de un singur punct. iar cu SPACEBAR. După introducerea primului punct. Fereastra se defineşte indicând două puncte reprezentând două colţuri diagonal opuse ale acesteia. Modul de lucru Polar Tracking poate fi asociat cu modul Polar Snapping. pentru a defini fereastra de selecţie. atunci când se cer coordonatele punctului următor. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. prin apăsare repetată.Activare:    Se dă clic pe butonul ORTHO din bara de stare Se menţine apăsată tasta SHIFT în timpul editării (activare temporară). la pagina Polar Tracking. precum şi afişarea semnificaţiei lor. Utilizatorul poate configura unghiurile pentru modul Polar Tracking în meniul Tools  Drafting Settings. Deplasarea cursorului va fi astfel restricţionată la dreapta definită de primul punct şi unghiul introdus. Prin introducerea de coordonate în linia de comandă. Se apasă tasta F8 Modul de lucru Polar Tracking presupune trasarea automată. Pentru a elimina un obiect din selecţie. Window – se va defini o fereastră de selecţie. prin trasarea unei ferestre în spaţiul desenului. deşi nu apare întotdeauna în mod explicit. de către aplicaţie. în setul de selecţie vor fi incluse toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră. pentru selectare se va menţine tasta SHIFT apăsată. Activarea modului de lucru Polar Tracking se poate face:    din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Polar Tracking dând clic pe butonul POLAR din bara de stare cu tasta F10 Modul ortogonal nu poate fi folosit în acelaşi timp cu modul de lucru Polar Tracking. Observaţie: Modul Object Snap are prioritate faţă de acest mod de editare. Prin trasarea ferestrei de la dreapta spre stânga. indicând cu ajutorul cursorului fiecare obiect. se tastează la linia de comandă semnul < urmat de valoarea unghiului definit de cele două puncte. până va fi evidenţiat obiectul ce trebuie selectat după care se apasă tasta ENTER.

Lista conţine tipuri de obiecte ce se pot filtra şi operatori logici. Se dă clic pe pictograma Quick Select din paleta Properties.se va defini o fereastră de selecţie. Comanda Quick Select Accesarea comenzii:     Meniul Tools  Quick Select Se dă clic dreapta în spaţiul de desenare fără a avea nici un obiect selectat şi din meniul contextual se selectează comanda Quick Select Se tastează QSELECT în linia de comandă. şi sunt ignorate. care se poate autointersecta. se utilizează comenzile Quick Select respectiv Filter. în care se poate defini un filtru de selecţie. Comanda funcţionează similar modului de selecţie prin indicarea ferestrei de selecţie. O alternativă la această opţiune o reprezintă indicarea obiectelor cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. în linia de comandă nu va mai apărea promptul pentru selectarea altor obiecte. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. AutoCAD memorează dacă selecţiile au fost făcute în spaţiul model sau spaţiul hârtie. Parametrii X. prin indicare cu mausul. Aplicaţia solicită utilizatorului să definească bariera sub forma unei linii poligonale deschise. Remove – se pot elimina din setul de selecţie obiecte prin indicarea cu mausul. etc. culoare. Previous – selectează cel mai recent set de selecţie. Group – Vor fi selectate toate obiectele dintr-un grup de selecţie. Obiectele nou selectate vor fi adăugate la selecţia existentă. După selectarea acestui obiect. All – vor fi selectate toate obiectele aparţinând layerelor vizibile. Single – va permite selecţia unui singur obiect. Auto – comută pe modul de selecţie automat aplicabil fără lansarea comenzii SELECT de la tastatură. Comanda Filter Accesarea comenzii: Se tastează FILTER în linia de comandă Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Filter pentru selecţia obiectelor (Object Selection Filters) care conţine următoarele rubrici:    Filter Property List – afişează o listă de criterii pe baza cărora s-a constituit filtrul curent (cel selectat în caseta de selecţie Current) Select Filter – adaugă criterii la filtrul curent.         Pentru selectarea multiplă a obiectelor pe baza proprietăţilor acestora sau după tipuri de obiecte. WPoligon – se va defini un poligon de selecţie.). Vor fi incluse în selecţie toate obiectele complet sau parţial incluse în poligon. Se va introduce în linia de comandă numele grupului. Z permit definirea de filtre dependente de proprietăţile obiectelor (valori ale coordonatelor. Y. Grupurile de selecţie se creează cu comanda FILTER introdusă in linia de comandă. fără alt parametru. Acest set este anulat de operaţiile de ştergere a obiectelor de pe desen. 28 . Add – reprezintă modul curent de selecţie. CPoligon – se va defini un poligon de selecţie. corespunzător dacă se comută imediat lucrul în alt spaţiu.    Crossing . Fence – vor fi selectate toate obiectele ce traversează o barieră de selecţie. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog pentru selectare rapidă. Box – se va defini o fereastră de selecţie. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în poligon.

Pentru a utiliza această opţiune trebuie dezactivată opţiunea Selectable. care se încadrează în filtrul de selecţie. Rename – Redenumeşte grupul selectat cu numele introdus în caseta Group Name din rubrica Group Identification. Fiind Name – afişează numele grupului căruia îi aparţine un obiect. este anularea operaţiei respective. grupul va rămâne în continuare definit. Remove – elimină obiecte din grupul selectat. Aici se pot afişa. grupurile reprezintă un mod convenabil de organizare. Rubrici: Group Name – afişează numele grupurilor existente. Add Selected Object – Adaugă la filtru un obiect ce va fi selectat din desen. crea şi modifica grupurile de obiecte. Aplicaţia va solicita selectarea unui obiect. Grupurilor nedenumite li se atribuie automat un nume de forma *An unde n reprezintă un contor ce se modifică la adăugarea fiecărui nou grup nedenumit. Pentru obiectele din desen ce trebuie manipulate ca o unitate. Comanda GROUP lansată din linia de comandă deschide caseta de dialog Object Grouping. Grupurile sunt seturi salvate de obiecte ce pot fi selectate şi editate împreună sau separat.        Add to List – Adaugă criteriul de filtrare nou creat la lista de criterii. fără spaţii între ele. Apply – Caseta de dialog este închisă. Group Description – în această rubrică se introduce o descriere a grupurilor nou create (opţional) şi se afişează descrierea grupurilor selectate. Re-Order – Afişează caseta de dialog Order Group în care poate fi schimbată ordinea obiectelor în cadrul grupului. Selectable – specifică dacă noul grup va fi sau nu selectabil. Chiar dacă se elimină toate obiectele dintr-un grup. Selectable – specifică dacă grupul este sau nu selectabil. Descrierea poate avea maxim 64 caractere. Change Group – Modifică grupurile existente. Corectarea erorilor Cea mai uzuală cale de a corecta o operaţie eronat executată. Substitute – Inlocuieşte un criteriu din lista de criterii cu criteriul de filtrare nou creat. Create Group – Specifică proprietăţile pentru grupurile nou create. Selectable – specifică dacă un grup este sau nu selectabil. salvează şi şterg filtre. identifica. Dacă un grup este selectabil. Highlight – evidenţiază în spaţiul desenului obiectele componente ale grupului selectat. 29 . Unnamed – Indică faptul că grupul nou creat nu are nume. Group Identification – afişează numele şi descrierea (dacă există) grupului selectat în lista Group Name. Vor fi selectate doar obiectele incluse total sau parţial în fereastră. Selecţia se va face cu fereastră de la dreapta la stânga. Explode – Şterge definiţia grupului selectat. Include Unnamed – specifică dacă vor fi afişate în listă şi grupurile nedenumite. Description – actualizează descrierea grupului selectat. Foarte multe comenzi de editare din AutoCAD au la rândul lor opţiuni de refacere a unor paşi intermediari. New – creează un grup nou din obiectele selectate. Filtrul curent va fi utilizat în selecţiile viitoare. Delete – Şterge un criteriu din lista de criterii Clear List – Şterge toate criteriile din lista de criterii a filtrului curent Named Filters – În acest spaţiu se afişează. Add – Adaugă obiecte la grupul selectat. În lista grupurilor existente. prin selecţia unui singur obiect din grup va fi selectat tot grupul. Group Name – în această rubrică se introduce numele unui nou grup sau apare numele grupului selectat în lista grupurilor existente. numele va fi scris cu majuscule. Acest lucru se realizează cu comanda Undo. Numele unui grup va avea maximum 31 caractere. utilizând numele şi descrierea introduse în casetele Group Name şi Description. Edit Item – Mută un criteriu din lista de criterii în spaţiul de selecţie a criteriilor pentru editare.

Operaţiile efectuate în afara desenului curent. Fiecare lansare a comenzii U va duce la anularea pe rând a câte unei operaţii. Opţiunea Back elimină câte un marcaj la fiecare utilizare. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. până la utilizarea opţiunii End. Opţiunea Back anulează toate operaţiile până la acest marcaj. se lansează comanda Mredo imediat după finalizarea comenzii Undo. Se tastează REDO în linia de comandă Acţiune: Va fi refăcută ultima operaţie anulată. Mark. După introducerea opţiunii Begin. va fi afişată lista ultimelor comenzi executate. Acţiune: . Control – limitează sau dezactivează comanda Undo Begin. Accesarea comenzii U:     Meniul Edit  Undo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. plotarea sau scrierile în fişiere nu pot fi refăcute. cum ar fi salvările.Accesarea comenzii Undo:    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Undo în bara de instrumente principală. Accesarea comenzii Redo:     Meniul Edit  Redo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. Se dă clic pe butonul Undo Se tastează U în linia de comandă Se tastează CTRL + Z în bara de instrumente principală. End – grupează o succesiune de acţiuni într-un set.    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Redo Se tastează MREDO în linia de comandă Se tastează CTRL +Y 30 în bara de instrumente principală. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei. La lansarea comenzii din linia de comandă utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. toate acţiunile ce urmează devin parte a acestui set. sau poate alege dintr-o serie de parametri:  Auto – când această opţiune este activată toate etapele unei comenzi sunt grupate. iar din meniul contextual afişat se va selecta Redo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi anulate. va fi anulată ultima comandă finalizată. La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. Se tastează UNDO în linia de comandă Acţiune: Când comanda Undo se lansează din meniul Edit sau cu combinaţia de taste CTRL + Z. Acţiune: Va fi anulată ultima operaţie. astfel încât prin lansarea comenzii Undo. iar din meniul contextual afişat se va selecta Undo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi. Efectul comenzii Undo poate fi anulat dacă se lansează imediat comanda Redo. Back – pune un marcaj în informaţia memorată pentru comanda Undo. Se pot face oricâte marcaje. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. se va anula întregul grup de operaţii care a fost necesar pentru finalizarea comenzii respective. Pentru a reface mai multe operaţii anulate cu comanda Undo.    Comanda U permite anularea ultimei operaţii finalizate. De regulă această opţiune este activată. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie anulate. Se dă clic pe butonul Redo în bara de instrumente principală.

informaţia privind obiectele supuse acestei operaţii este depozitată în Clipboard sub formă vectorială (format WMF). utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. de unde pot fi lipite în alte documente compatibile cu Windows. sau poate alege dintr-o serie de parametri: All – vor fi refăcute toate acţiunile anulate.La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. Utilizarea funcţiilor de decupare. va fi afişată lista ultimelor comenzi anulate. O comandă de ştergere se poate anula cu una din comenzile Undo sau OOPS. Accesarea comenzii Cut:    Meniul Edit  Cut sau din meniul contextual CUTCLIP în linia de comandă CTRL+X de la tastatură Prin copiere. copiere şi lipire din Windows Prin operaţia de decupare obiectele sunt eliminate din desen şi depozitate în Clipboard. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei Redo. ceea ce permite păstrarea rezoluţiei maxime. Comanda OOPS se poate lansa cu sintaxa OOPS din linia de comandă şi anulează o operaţie de ştergere. La lansarea comenzii din linia de comandă sau cu combinaţia de taste CTRL+Y. Accesarea comenzii Copy:       Meniul Edit  Copy sau din meniul contextual COPYCLIP în linia de comandă CTRL+C de la tastatură Meniul Edit  Paste sau din meniul contextual PASTECLIP în linia de comandă CTRL+V de la tastatură Lipirea obiectelor din Clipboard în alte documente AutoCAD se face prin oricare din următoarele metode: 31 . De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie refăcute. Ştergerea obiectelor Se pot şterge obiecte desenate prin oricare din următoarele metode:      Prin selectarea acestora şi apăsarea tastei DELETE sau a combinaţiei CTRL+X Cu ajutorul comenzii Erase Meniul Modify  Erase Clic pe butonul din bara de instrumente Modify Mod de accesare a comenzii Erase: Se tastează ERASE în linia de comandă. Last – va fi refăcută doar ultima acţiune.

Primul capăt al noii linii va coincide cu cel de-al doilea capăt al liniei precedente. Pentru a introduce diametrul în locul razei se alege opţiunea d (diameter). comanda se finalizează prin apăsarea tastei ENTER. Center – se indică centrul cercului din care face parte arcul şi se oferă un set nou de opţiuni:  End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. care permite conectarea următoarei linii cu primul capăt al primei linii. ce urmează a fi specificat. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea centrului cercului. Dacă au fost desenate deja două linii consecutive. Radius) – va fi desenat un cerc cu raza specificată de utilizator.Lecţia 4 Desenarea obiectelor geometrice Desenarea liniilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Line Se dă clic pe butonul din bara de instrumente Draw Se tastează LINE sau L în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia cere introducerea primului punct de capăt apoi a celui de-al doilea. sau selecţia dintr-un set de opţiuni: Desenarea arcelor de cerc Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Arc Se dă clic pe butonul Arc din bara de instrumente Draw Se tastează ARC sau A în linia de comandă Start Point – se va specifica punctul de start al arcului. 3P (Three Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. aplicaţia va oferi suplimentar opţiunea Close. După desenarea unei linii. TTR (Tangent. Primul şi al treilea punct reprezintă capetele arcului. Dacă se apasă ENTER fără a introduce acest punct. Tangent. 32 Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau a centrului arcului: . comanda este reluată automat. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. Aplicaţia va oferi un set nou de opţiuni: o o Second Point – va fi desenat un arc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. arcul va fi desenat cu punctul de start coincident cu punctul de capăt al ultimului obiect desenat. Desenarea cercurilor Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Circle Se dă clic pe butonul Circle din bara de instrumente Draw Se tastează CIRCLE sau C în linia de comandă Center Point – va fi desenat un cerc cu centrul şi raza specificate de utilizator. 2P (Two Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea capetelor unui diametru. tangent la două obiecte selectate de acesta. cu centrul şi punctul de start specificate deja. După introducerea celui de-al doilea punct.

or Polyline – va fi desenat un arc tangent la ultimul obiect desenat (arc. având raza specificată de utilizator. Dacă penultimul element component al poliliniei a fost un segment de dreaptă şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Arc. Dacă se introduce o coardă negativă. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă se introduce o coardă pozitivă. cu centrul şi punctul de start specificate deja. cu centrul şi punctul de start specificate deja. desenate ca entităţi independente. ce urmează a fi specificat. Dacă unghiul este negativ. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. în sens antiorar. Dacă raza este negativă. Polilinia oferă posibilităţi suplimentare de editare faţă de liniile şi arcele înlănţuite. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă unghiul este negativ. arcul va fi desenat în sens orar. linie sau polilinie) după ce utilizatorul apasă ENTER la primul prompt. Desenarea poliliniilor Polilinia este un obiect format dintr-o înlănţuire de linii şi/sau arce de cerc în ordinea stabilită de utilizator. va fi desenat arcul major. Radius – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. în sens antiorar. o End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. Dacă se introduce o coardă pozitivă. o Center Point – va fi desenat un arc în sens antiorar cu punctul de start specificat deja. o o  Tangent to Last Line. va fi desenat arcul minor. după care i se va oferi un set nou de opţiuni. va fi desenat arcul minor. prin faptul că este tratată de aplicaţie ca un singur obiect. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. în sens antiorar. Dacă penultimul 33 . care va avea al doilea capăt pe o rază imaginară trasată din centru spre al doilea punct specificat. arcul va fi desenat în sens orar. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. va fi desenat arcul major. Arc. cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă se introduce o coardă negativă. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. iar al doilea capăt coincident cu primul capăt al primului element component al poliliniei. Arc – vor fi adăugate arce de cerc la polilinie Close – va fi desenat un segment având primul capăt coincident cu al doilea capăt al ultimului element desenat. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. In continuare se va specifica celălalt capăt al arcului. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polyline Se dă clic pe butonul Polyline din bara de instrumente Draw Se tastează PLINE sau PL în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:    Next Point – va fi desenat un segment de dreaptă după care va fi repetat proptul anterior. va fi desenat arcul major. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. tangent în punctul de start la direcţia introdusă de utilizator. o o o  Center – utilizatorul va specifica centrul cercului căruia îi aparţine arcul. arcul va fi desenat în sens orar. în sens antiorar.   End – utilizatorul va specifica al doilea capăt al cercului după care i se va oferi un set nou de opţiuni. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. atunci segmentul de închidere va fi tot rectiliniu. Dacă unghiul este negativ. Direction – va fi desenat un arc cu capetele specificate.

Undo – anulează ultimul segment adăugat la polilinie. 1). Desenarea dreptunghiurilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Rectancle Se dă clic pe butonul Rectancle din bara de instrumente Draw Se tastează RECTANG. aplicaţia va lua în considerare doar obiectele ce pot fi utilizate pentru a crea o regiune sau o polilinie închisă. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Boundary Creation ce conţine următoarele elemente: Pick Points (Selecţia punctelor) – Prin apăsarea acestui buton. Island Detection (Detectarea insulelor) – această opţiune stabileşte dacă funcţia BOUNDARY detectează contururile închise interne. utilizatorul are acces la spaţiul desenului. Conturul poate fi creat ca polilinie sau ca regiune. va rezulta un segment de grosime variabilă.   Se pot crea polilinii care să urmărească conturul unui obiect sau al unei selecţii. noul segment de dreată va fi desenat tangent la acel arc.   Current Viewport – setul pentru contur va fi definit pe baza tuturor obiectelor vizibile în viewport-ul curent New – îi solicită utilizatorului selectarea manuală a obiectelor ce definesc setul pentru contur.element component al poliliniei a fost un arc şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Line. Prin introducerea unor lăţimi diferite. 2). 1 Fig. În continuare se solicită al doilea colţ al dreptunghiului şi se oferă ca alternativă un set nou de opţiuni: 34 .  Halfwidth – se specifică jumătatea lăţimii unui segment al poliliniei (Fig. Width – Specifică lăţimea noului segment (Fig. numite insule. atunci segmentul de închidere va fi tot un arc. RECTANGLE sau REC în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea primului colţ al dreptunghiului sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:  First Corner Point – se solicită introducerea primului colţ al dreptunghiului. Aplicaţia va cere o lăţime de pornire şi una de finalizare a segmentului. 2  Lenght – va fi desenat un segment sub acelaşi unghi cu anteriorul şi având lungimea pe care o va indica utilizatorul. Object Type (Tipul obiectului) – controlează ce tip de obiect va fi creat cu comanda BOUNDARY. Dacă segmentul anterior a fost un arc. unde poate determina un chenar pe baza obiectelor existente ce formează o suprafaţă închisă în jurul unui punct specificat. Acest lucru se realizează cu comanda Boundary. La construirea noului set pentru contur. Boundary Set (Setul pentru chenar) – Defineşte setul de obiecte care este analizat în cadrul comenzii BOUNDARY la definirea unui chenar pe baza unui punct specificat. Fig.

Desenarea poligoanelor regulate Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polygon Se dă clic pe butonul Polygon din bara de instrumente Draw Se tastează POLYGON în linia de comandă Acţiune: Se solicită numărul de laturi al poligonului. Se pot stabili de asemenea alinierea faţă de cursor (eng. compus din două elemente. sau un stil creat anterior de utilizator. astfel încât linia cea mai de jos va trece prin punctele specificate. ce permite crearea unei multilinii închise. o o o Top – multilinia va fi desenată sub cursor.  Desenarea multiliniilor Multiliniile sunt compuse din 1 până la 16 linii paralele. La desenarea unei multilinii se poate utiliza stilul STANDARD. după care aplicaţia va cere următorul punct. Justification – se stabileşte modul în care este desenată polilinia între punctele indicate. numite elemente. direcţia razei va determina şi unghiul de rotire al poligonului. Width – se specifică lăţimea poliliniei cu care va fi desenat dreptunghiul. Elevation – se stabileşte distanţa între planul XY şi coordonata Z a dreptunghiului. Rotation – se creează un dreptunghi având laturile rotite faţă de axe sub unghiul introdus de utilizator. Area – va fi creat un dreptunghi pe baza ariei acestuia şi a uneia din dimensiuni (lungime sau lăţime). Edge – poligonul va fi definit prin indicarea capetelor primei muchii. după care se stabileşte dacă poligonul este înscris sau circumscris unui cerc a cărui rază urmează să se indice. Dacă raza este indicată in desen cu ajutorul mausului. 35 Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea punctului de start al multiliniei sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  . Thickness – Se stabileşte grosimea dreptunghiului. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Multiline Se tastează MLINE sau ML în linia de comandă Start Point – se indică punctul de start al multiliniei. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Fillet – se stabileşte raza de rotunjire pentru colţurile dreptunghiului. Scara multiliniei nu afectează scara tipului de linie. Justification) şi scara. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Dimensions – se creează un dreptunghi pe baza lungimii şi lăţimii introduse de utilizator. va fi disponibilă si opţiunea Close. va fi desenat poligonul. Dacă se schimbă scara multiliniei. este posibil să fie necesare setări ale scării tipurilor de linii pentru a asigura o proporţionalitate a reprezentării acestora. astfel încât linia cea mai de sus va trece prin punctele specificate.o o o o      Other Corner Point – va fi creat un dreptunghi având două colţuri diagonal opuse în punctele introduse de utilizator. Bottom – multilinia va fi desenată deasupra cursorului. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Dacă se desenează o multilinie cu mai mult de un singur segment. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. după care aplicaţia solicită indicarea centrului poligonului sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  Center of Polygon Se specifică centrul poligonului. După ce se specifică raza. Chamfer – se stabilesc dimensiunile de teşire pentru colţurile dreptunghiului. Zero – multilinia va fi desenată cu originea centrată pe cursor.

stilul curent. în care se pot încărca stilurile de multilinii conţinute într-un fişier MLN. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start pentru una din axele elipsei sau posibilitatea alegerii dintr-un set de opţiuni:  Axis Endpoint – se defineşte prima axă. specificând capetele sale. şi nici stilurile utilizate deja în desen. noua definiţie de stil este adăugată la fişier. nu poate fi Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Multiline Style. edita şi organiza stiluri de multilinii se utilizează comanda Multiline Style. Unghiul primei axe determină unghiul elipsei. Desenarea elipselor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Ellipse Se dă clic pe butonul Ellipse din bara de instrumente Draw. în care se poate crea un stil de multilinie nou. 36 . Stilul nu va fi şters şi din fişierul MLN.mln. Rotation – va fi creată o elipsă prin rotirea aparentă a unui cerc în jurul primei axe. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Factorul de scalare 0 va avea ca efect contopirea elementelor multiliniei într-unul singur. Save – salvează sau copie un stil de multilinie într-un fişier-bibliotecă de multilinii (MLN). Scale – controlează lăţimea multiliniei. şi cu lăţimea în raport faţă de definiţia stilului egală cu valoarea absolută a factorului de scalare. Opţiuni: o o Style Name – se indică numele unui stil ce a fost deja încărcat sau care este definit în biblioteca de multilinii creată de utilizator (un fisier cu extensia MLN).  Pentru a crea. Styles – afişează o listă a tuturor stilurilor de multilinii încărcate în desen. Se tastează ELLIPSE în linia de comandă. Numele curent al fişierului-bibliotecă de multilinii este acad. Un factor de scalare negativ produce o multilinie cu ordinea elementelor răsturnată. Set Current – stabileşte stilul de multilinie selectat ca stil curent pentru toate multiliniile ce vor fi create ulterior. Factorul de scalare se bazează pe lăţimea stabilită în definiţia stilului multiliniei. Style – va fi specificat stilul multiliniei. Preview Of – afişează numele şi imaginea stilului de multilinie selectat. fără ca definiţiile conţinute iniţial de acesta să fie şterse. Factorul de scalare 2 va produce o multilinie de două ori mai lată faţă de definiţia stilului. în care se pot aduce modificări stilului de multilinie selectat. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Accesarea comenzii:          Meniul Format  Multiline Style Se tastează MLSTYLE în linia de comandă Current Multiline Style – afişează numele stilului curent de multilinie. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. Dacă utilizatorul specifică un fişier MLN care există deja. Rename – permite redenumirea stilului de multilinie selectat. Load – afişează caseta de dialog Load Multiline Styles. Stilul STANDARD redenumit. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. ?—List Styles – afişează stilurile de multilinii încărcate în desen. Opţiuni: o o Distance to Other Axis – se defineşte a doua axă pe baza distanţei de la mijlocul primei axe până la capătul celei de-a doua axe. Modify – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. conţinând următoarele elemente:     Delete – elimină stilul de multilinie selectat din lista de stiluri. Description – afişează o descriere a stilului de multilinie selectat. şi nici stilurile utilizate deja în desen.

Cu cât toleranţa este mai redusă. sau mijlocul primei axe până la punctul specificat de utilizator. Variabila de sistem PELLIPSE controlează modul în care este construită o elipsă. Rotation – Este definit raportul între axa majoră şi cea minoră a elipsei din care face parte arcul. urmat de distanţa din centrul elipsei până la a doua axă. sau de selectarea opţiunii Rotation. utilizatorul poate selecta una din următoarele opţiuni: 37 Acţiune: se solicită introducerea primului punct. Comanda SPLINE creează un tip particular de spline. Cu comanda transparentă Undo se poate anula ultimul punct introdus. iar a şi b sunt axele majoră şi minoră ale acesteia. Arc – va fi creat un arc eliptic . Unghiul primei axe determină unghiul arcului eliptic. şi se oferă opţiunea Object ca alternativă. Center – arcul eliptic va fi creat pe baza centrului specificat de utilizator Distance to Other Axis: se defineşte a doua axă ca distanţă din centrul arcului eliptic. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. . Center – va fi creată o elipsă pornind de la centrul acesteia. Începând cu al treilea punct sunt valabile următoarele opţiuni: Dacă se tastează ENTER fără a introduce alt punct. sau se poate selecta opţiunea Angle. specificând capetele sale. După introducerea setului de puncte pentru construcţia splinei. Splinele pot fi închise. Se pot crea spline prin specificarea punctelor prin care acestea trec sau de care se apropie. Se pot introduce oricâte puncte. apoi pentru al doilea. PELLIPSE poate lua două valori:   0 – se creează o elipsă adevărată 1 – se creează o polilinie ce urmează conturul elipsei Desenarea curbelor spline O splină este o curbă determinată de un set de puncte prin care aceasta trece sau de care se apropie. Included Angle – se defineşte unghiul inclus pornind de la unghiul de start. Opţiuni:   Start Angle – această opţiune permite comutarea între modul parametric şi cel unghiular. cu respectarea formulelor matematice pentru NURB. pe baza unghiului de rotire aparentă a unui cerc în jurul primei axe. aplicaţia solicită indicarea tangentei pentru primul capăt al splinei. End Parameter – se va specifica un punct sau o valoare. Precizia cu care curba se apropie de puncte poate fi setată. o o o o Axis Endpoint – se defineşte prima axă. Aceste două moduri controlează generarea elipsei. denumite Spline B raţionale neuniforme (NURB). cu atât mai bine se apropie splina de setul de puncte. Parameter – Solicită aceleaşi date de intrare ca Start Angle. o Start Parameter – se va specifica o valoare sau un punct. o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. unde c este centrul elipsei. sau se poate selecta una din opţiunile: o o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. specificat de utilizator. Se va introduce apoi capătul primei axe. După introducerea primului se va cere introducerea punctului următor. astfel încât capetele lor să fie coincidente şi tangente. Toleranţa descrie gradul de apropiere a splinei de punctele specificate. dar va fi creat un arc eliptic pe baza următoarei ecuaţii vectoriale: pu   c  a  cos u  b  sin u . Accesarea comenzii SPLINE:     Meniul Draw  Spline Se dă clic pe butonul Spline din bara de instrumente Draw Se tastează SPLINE sau SPL în linia de comandă First Point – va fi creată o splină pe baza punctelor specificate de utilizator.

38 . 0 – linia schiţată va fi generată sub formă de linii separate Desenarea punctelor de referinţă şi a liniilor de construcţie Desenarea punctelor Punctele sunt utile ca elemente geometrice de referinţă pentru utilizarea funcţiei Object Snap. se va introduce un punct sau se vor utiliza modurile Tangent Snap sau Perpendicular Snap faţă de obiectele existente. Connect – Coboară dispozitivul de schiţare pe suprafaţa de desenare şi continuă schiţarea din capătul ultimei linii schiţate. desenează o linie dreaptă din capătul ultimei linii schiţate până la locaţia curentă a cursorului şi ridică din nou dispozitivul de schiţare. Acţiune: Aplicaţia va solicita lungimea segmentelor (Record increment). Pentru o valoare pozitivă a toleranţei splina va atinge punctele de control în limita toleranţei introduse. având lungimea setată de utilizator şi direcţia ghidată de deplasarea cursorului în spaţiul desenului. splina va trece prin punctele de control. după care va fi afişat un set de opţiuni. Pentru ca polilinia să poată fi convertită în splină cu ajutorul comenzii SPLINE. Se poate introduce lungimea segmentelor. Splina va fi redefinită. Record – Înregistrează liniile temporare ca linii permanente şi raportează numărul de linii. Opţiunile pe care le oferă comanda sunt următoarele:        Pen – coboară şi ridică dispozitivul de schiţare de pe suprafaţa de desenare. Accesarea comenzii:  Se tastează SKETCH în linia de comandă. Pentru a specifica vectorul de tangenţă. Polilinia iniţială va fi ştearsă. . Erase – Şterge orice porţiune dintr-o linie temporară şi ridică dispozitivul de schiţare. (Punct) – Coboară dispozitivul de schiţare. astfel încât să atingă punctele de control conform noii toleranţe. Reprezentarea punctelor în desen este controlată de două variabile: PDMODE şi PDSIZE. Variabila SKPOLY poate lua următoarele valori:   1 – linia schiţată va fi generată ca polilinie. Pentru a desena puncte se utilizează comanda Point. Setarea acestor variabile se poate realiza comod cu comanda Point Style. trebuie să fi fost în prealabil editată cu comanda PEDIT. Exit – înregistrează şi raportează numărul de linii temporare schiţate şi finalizează comanda. opţiunea Spline. o  Object – aplicaţia va converti în splină o polilinie 2D sau 3D ce poate fi exprimată printr-o funcţie de gradul 2 sau 3. Cu ajutorul acestei comenzi va fi creată o serie de linii. una în continuarea celeilalte. sau accepta cea deja setată.o Close – splina va fi închisă prin definirea ultimului punct ca fiind coincident cu primul şi ajustarea celui de-al doilea capăt astfel încât să fie tangent cu primul. sau de la ultima ştergere. Quit – anulează toate liniile temporare schiţate de la lansarea comenzii SKETCH sau de la ultima utilizare a opţiunii Record şi incheie comanda. Fit Tolerance – permite schimbarea toleranţei splinei. după care următorul clic de maus în spaţiul desenului semnifică „coborârea” dispozitivului pentru schiţare pe suprafaţa de desenare. dacă acesta este coborât. Schiţarea cu mâna liberă Pentru a desena contururi sau linii cu profil neregulat se poate utiliza comanda Sketch. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Point  Single Point Se dă clic pe butonul Point din bara de instrumente Draw Se tastează POINT în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită poziţia punctului ce va fi desenat. Variabila de sistem SKPOLY setează modul în care este generată linia schiţată. Dacă toleranţa este 0.

ce va fi selectată de utilizator. Este util ca liniile de construcţie să fie desenate într-un layer special creat pentru acest scop. de formă circulară. şi poate fi desenat cu comanda Donut. care să poată fi îngheţat sau dezactivat înainte de plotare. Mod de accesare:  Meniul Draw  Donut 39 . Offset – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator. iar al doilea punct îi va defini direcţia. din bara de instrumente Draw Acţiune: Se solicită introducerea unui punct sau alegerea dintr-un set de opţiuni: Bisect – va fi creată o linie de construcţie ce trece prin vârful unghiului selectat şi îl împarte în două unghiuri egale. Desenarea torurilor Torul este o polilinie închisă.  Comanda Ray Cu comanda RAY pot fi create linii de construcţie infinite. Opţiuni: o o Offset Distance – se specifică distanţa dintre linia de construcţie ce va fi creată şi obiectul selectat. extinse la un singur capăt. Unghiul va fi măsurat în sens antiorar. Utilizatorul va introduce pe rând locaţia vârfului unghiului. un punct situat pe prima latură a unghiului şi un punct situat pe cea dea doua latură. pornind de la linia respectivă. Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Construction Line Se dă clic pe butonul Construction Line Se tastează XLINE în linia de comandă Point – se specifică locaţia liniei infinite prin indicarea a două puncte ale acesteia. în care se poate stabili modul de reprezentare a punctului şi dimensiunea simbolului. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Ray Se tastează RAY în linia de comandă Acţiune: Raza va fi construită pe baza a două puncte introduse de utilizator. Primul punct va fi punctul de pornire al razei. numite raze. Hor – va fi creată o linie orizontală trecând printr-un punct indicat de utilizator.Accesarea comenzii:   Meniul Format  Point Style Se tastează DDPTYPE în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Point Style. Aceste linii sunt ignorate de comanda Zoom Extents. Comanda XLine În AutoCAD se pot desena linii de lungime infinită. care pot fi utilizate ca linii de referinţă pentru crearea unor obiecte. Ang – va fi creată o linie infinită sub un unghi indicat de utilizator. Opţiuni: o o  Angle of Xline – linia va trece prin punctul indicat anterior şi va face cu axa X unghiul pe care îl va introduce utilizatorul. Reference – Unghiul va fi specificat în raport cu o linie de referinţă. extinse într-o direcţie (raze) sau ambele. Liniile de construcţie se desenează cu comanda XLINE. Through – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator şi trecând printr-un punct pe care acesta îl va indica. Ver – va fi creată o linie verticală trecând printr-un punct indicat de utilizator. cu grosime.

se poate indica centrului pentru un nou tor. care sunt înlocuite de conturul regiunii. Se tastează DONUT în linia de comandă. Acţiune: Se vor specifica pe rând diametrul interior. Se pot crea regiuni compozite prin combinarea. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Boundary Creation în care se vor face setările necesare pentru definirea noii regiuni. şi au rolul de a atrage atenţia asupra părţilor revizuite ale unui desen. şi fiecare colţ va putea fi partajat doar de două elemente ale conturului. Object – se specifică un obiect ce va fi convertit în nor de revizie. Toate elementele care se intersectează sau autointersectează vor fi respinse. Conturul regiunii va fi compus din linii drepte şi curbe. Acestea trebuie să formeze un contur închis. Se pot crea nori de revizie prin schiţare directă. Style – se specifică stilul norului de revizie. sau se apasă ENTER pentru a finaliza comanda. polilinii. Regiunile prezintă utilitate în aplicarea haşurilor sau analizarea proprietăţilor cum ar fi aria sau centrul de greutate. arce. Stilul caligrafic va avea ca rezultat desenarea unui nor de revizie cu grosime variabilă a liniei. ca şi cum ar fi fost desenat cu o peniţă. Dacă raza interioară are valoarea ). cu diferenţa că la tipul conturului se va selecta opţiunea Region. se poate seta variabila de sistem DELOBJ = 0. Crearea norilor pentru marcarea reviziilor Norii pentru marcarea reviziilor sunt polilinii închise compuse din arce succesive. Se procedează la fel ca la construcţia contururilor închise de tip polilinie. După crearea torului. Acţiune: Aplicaţia va solicita indicarea punctului de start. După introducerea acestor informaţii se deplasează cursorul pe traiectoria ce va descrie conturul norului de revizie. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă. diametrul exterior şi centrul torului. cercuri. Acţiune: Aplicaţia solicită utilizatorului selectarea obiectelor pe baza cărora va fi creată regiunea. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Region Se dă clic pe butonul Region din bara de instrumente Draw Se tastează REGION în linia de comandă. Obiectul va fi înlocuit cu o polilinie de forma norului de revizie. Contururile pot fi combinaţii de linii. sau selectarea unei opţiuni:   40 . Pentru crearea norilor de revizie se utilizează comanda Revision Cloud. sau prin convertirea unor obiecte. Se poate opta pentru schimbarea orientării arcelor poliliniei. Crearea şi combinarea suprafeţelor Regiunile sunt suprafeţe create pe baza unor obiecte ce formează contururi închise. Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Revision Cloud Se dă clic pe butonul Revision Cloud din bara de instrumente Draw Se tastează REVCLOUD în linia de comandă. diferenţa sau intersecţia regiunilor. va fi creat un cerc plin. Comanda REGION şterge obiectele iniţiale. care poate fi normal sau caligrafic. Dacă nu se doreşte acest lucru. elipse. Arc Length – se specifică lungimea minimă şi cea maximă a arcelor ce compun norul de revizie. arce eliptice şi spline.

. Acestea vor fi considerate relative. selectate în prealabil. Se va specifica punctul de bază al deplasării. sau prin introducerea coordonatelor de la tastatură. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi deplasate. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. cu obiectele ce trebuie deplasate. Accesarea comenzii:   Meniul Modify Change Space Se tastează CHSPACE în linia de comandă. fără a se mai introduce simbolul @. cu obiectele ce trebuie deplasate. Dacă nu este activă nici o selecţie. Accesarea comenzii:        Meniul Modify Rotate Comanda Rotate din meniul contextual. Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea obiectelor selectate sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. selectate în prealabil. Comanda Rotate Rotirea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Rotate. Dacă nu este activă nici o selecţie. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Move Comanda Move din meniul contextual. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Acţiune: Se vor selecta obiectele ce urmează să fie transferate. Se dă clic pe butonul Move din bara de instrumente Modify Se tastează MOVE sau M în linia de comandă. 41 Acţiune: Vor fi afişate mai întâi setările pentru baza şi direcţia de măsurare a unghiurilor în desenul curent. apoi se va selecta viewportul de referinţă. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. după care se apasă tasta ENTER. Se va specifica punctul de bază (centrul de rotaţie).Lecţia 5 Modificarea obiectelor desenate Deplasarea. Se va indica cu ajutorul mausului în spaţiul desenului. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi rotite. sau se alege opţiunea Displacement: o o Punctul de bază reprezintă originea vectorului deplasării. rotirea şi alinierea obiectelor Comanda Move Deplasarea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Move. Comanda Change Space (AutoCAD 2007) Pentru a deplasa obiectele din Paper Space în Model Space se utilizează comanda Change Space. Se va specifica unghiul de rotire sau se alege una din opţiunile Copy sau Reference. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Se dă clic pe butonul Rotate din bara de instrumente Modify Se tastează ROTATE în linia de comandă. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct.

Se dă clic pe butonul Copy din bara de instrumente Modify Se tastează COPY în linia de comandă. Primul set de puncte serveşte la stabilirea direcţiei de deplasare si a punctului de bază pentru aliniere. Se va specifica punctul de bază al deplasării copiei faţă de obiectul sursă. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Dacă se introduc două seturi de puncte. Se poate introduce al treilea se de puncte pentru alinierea obiectelor în spaţiul 3D. Copy – prin operaţia de rotire va rezulta o copie rotită a obiectelor selectate. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Copy Comanda Copy din meniul contextual. Reference – rotirea obiectelor selectate. Acţiune:  Operaţii de copiere a obiectelor Comanda Copy Cu ajutorul comenzii Copy se obţine un obiect identic cu cel selectat. sau se alege opţiunea Displacement: o Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Distanţa între primul punct de destinaţie şi al doilea va constitui lungimea de referinţă pentru scalarea obiectelor. 42 . în raport cu UCS-ul curent şi centrul de rotaţie selectat. obiectele selectate vor fi deplasate pe direcţia vectorului determinat de cele două puncte.o o o Rotation Angle – se introduce unghiul cu care vor fi rotite obiectele selectate în planul desenului. Comanda Align Alinierea obiectelor în 2D are ca rezultat deplasarea şi rotirea acestora în funcţie de seturi de puncte de referinţă. utilizatorul va decide dacă obiectele selectate vor fi scalate sau nu. utilizând ca repere punctele indicate. obiectele selectate vor fi deplasate şi rotite. cu parametrii introduşi de utilizator. Dacă nu este activă nici o selecţie. situat faţă de acesta la distanţa specificată de utilizator. Accesarea comenzii:       Meniul Modify 3D Operations  Align Se tastează ALIGN în linia de comandă. Unghiul va fi specificat prin introducerea valorii în linia de comandă sau prin specificarea a două puncte. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. dar pot fi şi scalate. cu obiectele ce trebuie copiate. Al doilea set de puncte serveşte la stabilirea unghiului de rotire pentru obiectele selectate. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. După introducerea celui de-al doilea set de puncte. selectate în prealabil. fără a se mai introduce simbolul @. plecând de la un unghi de referinţă. specificat de utilizator. Cele două puncte reprezintă axa de referinţă pentru masurarea unghiului de rotaţie. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. Dacă nu este activă nici o selecţie. Dacă utilizatorul tastează ENTER după primul set de puncte introdus. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi copiate. Se solicită primul punct sursă şi primul punct destinaţie. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi aliniate. Acestea vor fi considerate relative.

în spaţiul de desenare. Angle of Array – se specifică unghiul de rotire. Dacă se introduce 1 coloană. Pentru a adăuga rânduri în direcţia opusă. o o  Rows – se introduce numărul de rânduri. Columns – se introduce numărul de coloane. se introduce o valoare negativă. Opţiuni:  Rectangular Array – va fi creată o dispunere pe rânduri şi coloane a copiilor selecţiei de obiecte. Angle Between Items – se stabileşte unghiul format între punctele de bază a două obiecte adiacente din dispunere. prin indicarea diagonalei unui dreptunghi. sau se poate indica punctul cu mausul. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între coloane şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. În mod normal acest unghi este zero. o o  Method and Values – se selectează metoda şi valorile ce vor fi utilizate pentru poziţionarea obiectelor în dispunerea polară. cu vârful în punctul de centru al dispunerii. Offset Distance and Direction – permite introducerea distanţelor şi direcţiilor pentru construcţia reţelei de rânduri şi coloane. o o o Method – se selectează metoda ce va fi utilizată pentru poziţionarea obiectelor. Pick Row Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Dacă se introduce 1 rând. sau poate finaliza comanda apăsa tasta ENTER pentru a finaliza comanda. Cu ajutorul butoanelor Pick Column Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între coloane cu ajutorul mausului. în care se vor face setările necesare pentru finalizarea comenzii. astfel încât rândurile şi coloanele sunt ortogonale în raport cu UCS-ul curent. O valoare pozitivă va avea ca rezultat o dispunere în sens antiorar. se introduce o valoare negativă.După realizarea primei copii utilizatorul poate introduce coordonatele pentru o nouă copie a obiectelor selectate. Comada Array Se pot realiza copii multiple ale unei selecţii de obiecte cu ajutorul comenzii Array. Total Number of Items – se stabileşte numărul total de obiecte ce vor apărea în dispunere. Angle to Fill – se stabilesc dimensiunile dispunerii prin definirea unghiului dintre punctele de bază ale primului şi ultimului obiect. Pick Both Offsets – caseta de dialog va fi temporar închisă. Center Point – se specifică punctul de centru al dispunerii circulare. 43 o . Pick Column Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Se pot introduce coordonatele acestui punct în caseta de dialog. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Array Se dă clic pe butonul Array din bara de instrumente Modify Se tastează ARRAY în linia de comandă. o Row Offset – distanţa (în unităţi) între rânduri. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Array. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi coloane. iar o valoare negativă va corespunde unei dispuneri în sens orar. Cu ajutorul butoanelor Pick Row Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între rânduri cu ajutorul mausului. Column Offset – distanţa (în unităţi) între coloane. va trebui intrus mai mult de 1 rând. în spaţiul de desenare. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. astfel încât utilizatorul poate selecta punctul de centru cu ajutorul mausului. Pentru a adăuga coloane în direcţia opusă. Pick Center Point – caseta de dialog va fi temporar închisă. va trebui intrusă mai mult de o coloană. o o o o o  Polar Array – va fi creată o dispunere circulară a copiilor. dacă se apasă butonul Pick Center Point.

Acţiune: Vor fi afişate setările curente ale parametrilor comenzii. Comanda Offset Această comandă este utilizată pentru crearea unui obiect al cărui contur este paralel cu conturul obiectului selectat. Distanţa între punctul de referinţă şi centrul dispunerii va fi aceeaşi pentru toate obiectele din dispunere. Base Point – va fi stabilit un nou punct de referinţă pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere.       o o    Arc. text – punctul de inserţie Linii de construcţie – mijlocul liniei Regiune – grip Punctele de referinţă stabilite automat de aplicaţie pentru obiectele desenate sunt următoarele: Set to Object's Default – Va fi utilizat punctul de referinţă stabilit de aplicaţie pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. dreptunghi – primul colţ Tor. o o o Rotate Items as Copied – obiectele din dispunere vor fi rotite. pe baza setărilor făcute în caseta de dialog. Undo – anulează operaţia de offset anterioară Through – va fi creat un obiect ce trece prin punctul specificat de utilizator 44 . Preview Area – fereastra în care se poate vizualiza în avans modul în care va fi construită dispunerea. More/Less – Activează în caseta de dialog opţiuni suplimentare. Se poate apăsa unul din cele două butoane: o o Accept – dispunerea va fi construită cu setările curente Modify – este afişată caseta de dialog Array. cu mausul valoarea celor două unghiuri. rază. după care se solicită utilizatorului să introducă distanţa de offset. polilinie. Object Base Point – se stabileşte un punct nou de referinţă (bază) pentru obiectele selectate. splină – punctul de start Bloc. obiectele ce vor face parte din dispunere. Etape: o o o Se introduce distanţa de offset Se selectează obiectul sursă pentru offset Se specifică partea pe care urmează să fie creat noul obiect în raport cu obiectul sursă sau se alege o opţiune:     Exit – anulează execuţia comenzii Multiple – permite repetarea operaţiei de offset în cadrul aceleiaşi comenzi cu distanţa de offset curentă. elipsă –centrul Poligon. şi se pot face modificările necesare. Select Objects – la apăsarea acestui buton i se permite utilizatorului să selecteze în spaţiul desenului cu mausul. Preview – Caseta de dialog Array va fi închisă temporar pentru a permite vizualizarea dispunerii în spaţiul de desenare. sau să aleagă dintr-un set de parametri:  Offset Distance – va fi creat un obiect la distanţa specificată faţă obiectul sursă.Se pot utiliza butoanele Pick Angle to Fill şi Pick Angle Between Items pentru a stabili direct în spaţiul desenului. linie. cerc. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Offset Se dă clic pe butonul Offset din bara de instrumente Modify Se tastează OFFSET în linia de comandă. după cum se arată în spaţiul de previzualizare.

Shift-Select to Extend – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Erase – Obiectul sursă va fi şters după realizarea operaţiei de offset. Prin operaţia de oglindire. acesta va fi oglindit sau nu. Se va selecta obiectul sursă. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. O tehnică eficientă de desenare constă în utilizarea comenzii offset. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Această operaţie se execută cu comanda Mirror. va avea loc lungirea obiectelor selectate. se creează un obiect care reprezintă imaginea simetrică a obiectului sursă. Object to Trim – vor fi selectate obiectele ce urmează a fi scurtate. Layer – Se stabileşte dacă obiectul nou creat va fi inclus în layerul curent sau în layerul obiectului sursă. Utilizatorul selectează contururile tăietoare. în locul unei operaţii de scurtare. în funcţie de valoarea variabilei de sistem MIRRTEXT:   Pentru MIRRTEXT = 0 textul nu va fi oglindit Pentru MIRRTEXT = 1 textul va fi oglindit În cazul în care textul este inclus într-un bloc.o o   Se selectează obiectul sursă pentru offset Se indică punctul prin care va trece obiectul nou creat sau se poate selecta una din opţiunile Exit. va fi oglindit indiferent de valoarea variabilei MIRRTEXT. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. Utilizatorul va decide dacă păstrează obiectul sursă sau îl şterge. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Trim. Comanda Trim Accesarea comenzii:             Meniul Modify Trim Se dă clic pe butonul Trim din bara de instrumente Modify Se tastează TRIM în linia de comandă. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de scurtare în 3D. după care apasă tasta ENTER. Modificarea formei şi dimensiunii obiectelor Comenzile Trim şi Extends se utilizează pentru scurtarea respectiv prelungirea obiectelor până la limita altor obiecte. urmată de trim sau extend. Multiple sau Undo. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Mirror Se dă clic pe butonul Mirror din bara de instrumente Modify Se tastează MIRROR sau MI în linia de comandă. 45 Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi scurtate sau poate alege dintr-un set de opţiuni: . Se introduc pe rând două puncte ce definesc linia de oglindire. în raport cu o axă de simetrie. Acţiune: Pentru cazurile în care printre obiectele selectate pentru oglindire există şi text. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). După selectarea obiectelor se apasă ENTER.

Percent – lungimea obiectului selectat va fi modificată cu o valoare procentuală din lungimea sa totală. Obiectele cu contururi închise nu vor fi afectate de această comandă. Modificarea se poate repeta succesiv. Total Length – modificarea obiectului selectat se va face până la o valoare reprezentând lungimea totală a obiectului modificat. Comanda Extend Accesarea comenzii:              Meniul Modify Extend Se dă clic pe butonul Extend din bara de instrumente Modify Se tastează EXTEND în linia de comandă. Object to Extend – se vor selecta obiectele ce urmează a fi extinse. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. până se apasă tasta ENTER. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de extensie în 3D. Lungimea obiectului selectat va fi modificată prin tragerea unui capăt cu butonul stâng al mausului apăsat. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Extend. Valorile pozitive extind obiectul selectat. Utilizatorul selectează contururile limită pentru extensie. Accesarea comenzii:     Meniul Modify Lenghten Se tastează LENGHTEN în linia de comandă. o o o o o o Delta Length – lungimea obiectului va fi modificată cu valoarea introdusă. obiectelor având contururi deschise (linii. Modificarea se va face la capătul cel mai apropiat de punctul de selecţie. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Shift-Select to Trim – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Object Selection – va fi afişată lungimea obiectului selectat şi în situaţii specifice si unghiul inclus. va avea loc scurtarea obiectelor selectate. Angle – se introduce unghiul inclus al arcului modificat Dynamic – este activat modul de modificare dinamic. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. după care apasă tasta ENTER. arce sau polilinii deschise) li se poate modifica lungimea. Angle – va fi modificat unghiul inclus a arcului selectat cu valoarea introdusă de utilizator. Delta – se va modifica lungimea obiectului cu o valoare introdusă de utilizator. în locul unei operaţii de extindere. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Trim. Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi extinse sau poate alege dintr-un set de opţiuni: Comanda Lenghten Cu ajutorul comenzii Lenghten. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Extend. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). iar valorile negative îl scurtează. Acţiune: Se va selecta obiectul ce urmează fi modificat sau se alege dintr-un set de opţiuni: 46 .

Accesarea comenzii:       Meniul Modify Scale Se dă clic pe butonul Scale din bara de instrumente Modify Se tastează SCALE în linia de comandă. Displacement – se introduc coordonatele vectorului deplasării. Se specifică noua lungime. Se va trasa fereastra de selecţie de la dreapta spre stânga apoi se specifica punctul de bază sau deplasarea:   Base Point – Se introduce mai întâi punctul de bază. Acţiune: o o Rotunjirea. Copy – va fi realizată o copie a obiectului selectat pentru scalare. Obiectele incluse parţial în fereastra de selecţie vor fi deformate. Se va indica punctul de bază pentru scalare. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Fillet Se dă clic pe butonul Fillet din bara de instrumente Modify Se tastează FILLET în linia de comandă. Dacă factorul de scalare este supraunitar. Acţiune: Sunt afişate setările curente ale comenzii.Comanda Stretch Cu ajutorul comenzii Stretch se pot modifica distanţele între capetele obiectelor incluse parţial sau complet într-o fereastră de selecţie. sau se introduc două puncte pentru definirea acestei lungimi. şi a specificării unei noi lungimi. după care utilizatorul poate selecta obiectele ce vor fi modificate. Acţiune: Cu ajutorul comenzii Stretch vor fi deplasate doar colţurile din interiorul selecţiei. teşirea. Y sau pe ambele. Comanda Scale Cu comanda Scale un obiect poate fi modificat cu păstrarea proporţionalităţii pe axa X. sau poate alege dintr-un set de opţiuni: 47 . Cele aflate în afara acesteia îşi vor păstra poziţiile. iar pentru un factor subunitar obiectul va fi redus. Se va specifica factorul de scalare sau se va alege o opţiune: o Scale Factor – Dimensiunile obiectului selectat vor fi multiplicate cu valoarea introdusă. obiectul va fi mărit. Se solicită selectarea obiectelor ce vor fi scalate. întreruperea sau îmbinarea obiectelor Comanda Fillet Prin intermediul comenzii Fillet două obiecte pot fi conectate printr-un arc de cerc care este tangent la cele două obiecte şi are raza specificată de utilizator. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Stretch Se dă clic pe butonul Stretch din bara de instrumente Modify Se tastează STRETCH în linia de comandă. Reference – Obiectele selectate vor fi scalate pe baza unei lungimi de referinţă. iar cele incluse complet vor fi deplasate. apoi al doilea punct al deplasării.   Se specifică lungimea de plecare pentru operaţia de scalare.

va apărea unul din următoarele prompturi: 48 . First Point – se introduce o altă locaţie pentru primul punct.       Multiple – permite repetarea operaţiei de rotunjire pe un nou set de obiecte ce va fi selectat de utilizator. Trim – controlează modul în care sunt tratate capetele obiectelor de comanda Fillet: o o Trim – obiectele vor fi scurtate sau prelungite astfel încât capetele lor să coincidă cu capetele arcului de rotunjire. Undo – anulează ultima operaţie. Dacă se ţine apăsată tasta SHIFT în timp ce sunt selectate obiectele. apoi al doilea obiect. aplicaţia va considera punctul în care a fost selectat obiectul ca prim punct al întreruperii. Se dă clic pe butonul Break at point din bara de instrumente Modify  Comanda Join Accesarea comenzii:    Meniul Modify Join Se dă clic pe butonul Join din bara de instrumente Modify Se tastează JOIN în linia de comandă. există mai multe posibilităţi de rotunjire. La aplicarea comenzii pe seturi de obiecte compuse dintr-un arc şi o linie. Acţiune: Promptul afişat depinde de modul în care este făcută selecţia. două arce sau două cercuri. Porţiunea de obiect dintre cele două puncte va fi eliminată. Dacă al doilea punct nu se află pe obiectul selectat. raza curentă de rotunjire este înlocuită cu valoarea 0. Dacă un arc se află între două linii drepte care converg pe măsură ce se apropie de arc. Comanda Break Cu ajutorul comenzii Break obiectele desenate pot fi întrerupte cu sau fără spaţiu între capete. Polyline – vor fi rotunjite toate colţurile poliliniei în care se întâlnesc linii drepte. Dacă se doreşte întreruperea unui obiect într-un singur punct:  la promptul pentru introducerea celui de-al doilea punct se va tasta @ sau @0. sau se poate introduce o altă locaţie pentru primul punct:   Second Break Point – se specifică al doilea punct de întrerupere. First object – se va selecta primul obiect ce va fi supus operaţiei de rotunjire.0 în linia de comandă. Edge şi Chain sunt opţiuni specifice modului de lucru 3D. Radius – se stabileşte raza de rotunjire. va fi considerat ca punct de întrerupere punctul de pe obiect cel mai apropiat de punctul selectat. apoi se va apăsa tasta ENTER. Dacă obiectul ce urmează a fi modificat a fost selectat cu ajutorul mausului. Această rază va deveni curentă pentru toate rotunjirile ce se execută începând din momentul setării. Dacă se doreşte eliminarea unui capăt al obiectului selectat (dacă are contur deschis) al doilea punct de întrerupere va fi pe capăt. comanda Fillet va înlocui arcul cu un arc de racordare având raza curentă de rotunjire. În acest caz punctul de pe obiect care s-a indicat în momentul în care s-a făcut selecţia decide modul de rotunjire. Rotunjirile anterioare nu sunt afectate. Acţiune: În funcţie de obiectul sursă selectat. fără a relansa comanda. La următorul prompt va fi specificat al doilea punct al întreruperii. No trim – obiectele ce se rotunjesc nu vor fi modificate. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Break Se dă clic pe butonul Break din bara de instrumente Modify Se tastează BREAK în linia de comandă.

Cele două obiecte trebuie să fie coincidente în capătul în care se vor îmbina. 49 . polilinii sau arce. Polilinie – pot fi selectate linii. Obiectele nu pot fi distanţate între ele şi trebuie să se afle în acelaşi plan.     Linie – se va selecta tot o linie. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Capetele liniilor pot fi distanţate între ele. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Arc eliptic – se va selecta tot un arc care să se afle pe aceeaşi elipsă cu arcul sursă. Splină – se va selecta tot o splină. Arcele circulare şi eliptice vor fi îmbinate în sens antiorar. Arc – se va selecta tot un arc care să se afle pe acelaşi cerc cu arcul sursă. începând cu obiectul sursă. obligatoriu coliniară cu prima.

Poziţia pe care o introduce aplicaţia din oficiu este 0. În acest mod. dacă se modifică definiţia unui bloc.  Crearea blocurilor Se pot crea blocuri cu ajutorul comenzii Make Block. Quick Select – va fi afişată caseta de dialog Quick Select. Ea poate fi modificată de utilizator prin înscrierea valorilor în casetele pentru coordonate. obiectele incluse în acesta rămân ca entităţi distincte în desen. Name – În această casetă text se introduce numele blocului. 50 Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. Objects – Sunt specificate obiectele ce vor face parte din bloc. în care se poate defini un set de selecţie. Delete – obiectele incluse vor fi şterse din desen după crearea acestuia. Retain – După crearea blocului. care pot fi extrase şi utilizate în alte programe.Lecţia 6 Modificarea obiectelor desenate (continuare) Crearea şi utilizarea blocurilor Un bloc este un obiect complex. Acest tabel conţine definiţiile tuturor blocurilor din desen. cu alte cuvinte toată informaţia asociată fiecărui bloc în parte. şi felul în care vor fi tratate după crearea blocului. creat din unul sau mai multe obiecte ce pot avea proprietăţi diferite (layer. etc. Convert to Block – obiectele incluse vor fi convertite într-un exemplar al blocului după crearea acestuia. numită tabel de definire a blocurilor. Accesarea comenzii:      Meniul Draw  Block  Make Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. Informaţia nu este copiată pur şi simplu din tabelul de definire a blocurilor în spaţiul de desenare.0. programul actualizează toate simbolurile bazate pe acel bloc  capacitatea de a ataşa informaţii. Copierea unor obiecte creează noi obiecte care trebuie memorate în fişier  realizarea unui bloc din mai multe obiecte creează un singur obiect. ci va fi stabilită o legătură între referinţa la bloc şi definiţia blocului.). Aceste informaţii se numesc atribute. Când se introduce un bloc într-un desen. Numele blocului şi definiţia sunt salvate în desenul curent. o copie a blocurilor putând fi stocată pe disc pentru a putea fi utilizată la alte desene. Objects Selected – afişează numărul de obiecte selectate. Înserarea acestui nou obiect nu conduce decât la memorarea punctelor de inserare a acestui bloc şi a numelui blocului  modificare uşoară a blocului. culoare. Unui bloc creat i se pot ataşa diferite informaţii. tip de linie. Dacă un bloc este actualizat şi/sau modificat într-un desen.0. de fapt se introduce referinţa la blocul respectiv. Se pot realiza biblioteci de simboluri standardizate  reducerea dimensiunilor fişierului. o Select Objects – Caseta de dialog Block Definition va fi închisă temporar pentru a permite utilizatorului să selecteze obiectele ce vor face parte din bloc. Avantajele utilizării blocurilor posibilitatea de a folosi blocurile în comun. Base Point – Se va indica punctul de inserţie al blocului. sau prin indicarea locaţiei în spaţiul de desenare (dacă se apasă butonul Pick Insertion Base Point). După terminarea operaţiei de selectare se va apăsa tasta ENTER. toate referinţele vor fi actualizate automat. cu următorul conţinut:  o o o o o . Orice desen conţine o zonă de date nevizibilă pentru utilizator.

Description – Se introduce o descriere a blocului (opţional) Hiperlink – permite asocierea unui hiperlink la definiţia blocului. ele trebuie să fie create în alt layer decât 0. pentru blocul inserat. tipul şi grosimea de linie la valoarea BYBLOCK. se lansează comanda Insert Block. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert. o X. ele vor îngloba mai întâi proprietăţile specifice. Path – conţine adresa blocului Preview – conţine o imagine a blocului ce va fi inserat. trebuie să fie desenate în layerul 0. 51  . este mai convenabil ca desenul ce conţine blocul să fie introdus ca referinţă externă. o Specify On-Screen – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen cu ajutorul mausului. Aceste desene se pot grupa tematic în foldere şi pot fi incluse în alte desene sub formă de blocuri sau ca referinţe externe. Inserarea blocurilor Pentru a insera un bloc creat în desenul curent. Dacă este posibil ca desenul în care a fost creat blocul să se modifice. Se pot utiliza paletele de instrumente pentru organizarea blocurilor uzuale. blocurile pot fi inserate în palete de instrumente. Pictograma de forma unui fulger din colţul din dreapta jos indică faptul că este vorba de un bloc dinamic. apoi proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. Open in Block Editor – Se va deschide fereastra Block Editor la apăsarea tastei OK. dacă li s-au stabilit culoarea. Z – se introduc valorile coordonatelor punctului de inserţie Scale – se specifică scara pentru blocul inserat. Sunt posibile trei moduri de comportament ale obiectelor componente ale unui bloc:  Pentru ca obiectele componente ale unui bloc să preia la inserare proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. o Specify On-Screen – se specifică scara la care va fi inserată referinţa blocului. Se tastează INSERT în linia de comandă. Indiferent de layerul în care au fost create obiectele. de unde vor putea fi introduse ulterior în orice desen. Se pot crea mai multe blocuri în acelaşi desen care să fie utilizate ulterior în alte desene. tipul şi grosimea de linie trebuie stabilite la valoarea BYLAYER. cu următoarele rubrici:  Insertion Point – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen. şi este necesar ca această modificare să fie reflectată într-un desen ce conţine o referinţă a blocului respectiv. Pentru ca obiectele componente ale blocului să-şi păstreze la inserarea referinţei proprietăţile originale. Odată create. Allow Exploding – specifică dacă se permite explodarea referinţei la bloc. Settings – conţine setările pentru bloc: o o o o o o Block Unit – unitatea de măsură considerată la inserarea unei referinţe a blocului în desen. Mod de accesare:     Meniul Insert  Block Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Draw. cu ajutorul mausului. tipul şi grosimea de linie nu trebuie stabilite la una din valorile BYLAYER sau BYBLOCK. Name – se specifică numele blocului sau a unui fişier ce va fi inserat o o o Browse – deschide caseta de dialog pentru selectarea unui fişier din computer. Scale Uniformly – specifică dacă se permite sau nu scalarea neuniformă a referinţei la bloc.   Se pot crea blocuri complexe care să conţină la rândul lor alte blocuri. Se pot crea desene cu un singur bloc definit în ele. iar culoarea. Y. Acest desen se salvează şi reprezintă o bibliotecă de blocuri. ori de câte ori este nevoie. iar culoarea.

Constant – valoarea atributului este constantă Verify – se solicită verificarea atributului la inserarea blocului Preset – atributul va fi setat la valoarea sa prestabilită. formatarea textului. X. Obiectele componente ale unui bloc desenat în layerul 0. Mode – setează opţiuni aplicabile pentru valoarea atributului la inserarea referinţei în desen: o o o o  Invisible – valoarea atributului nu va fi afişată sau printată. Pentru a crea definiţia unui atribut se accesează comanda Define Attributes. Dacă se setează modul Constant. promptul care se afişează la inserarea blocului. Tag – numele atributului (se ortografiază cu majuscule. locaţia şi eventualele moduri opţionale (invizibil. valoarea. cu următoarele rubrici: Attribute – se introduc datele specifice atributului. Value – se introduce valoarea iniţială a atributului. de verificat sau prestabilit). Lock Position in Block – se blochează poziţia atributului în bloc. Blocuri cu atribute Blocurilor li se poate ataşa informaţie care să poată fi folosită ulterior pentru a crea liste de materiale sau alte tipuri de rapoarte. Dacă este selectată opţiunea Explode. o o o o  Insertion Point – se specifică locaţia atributului. opţiunea nu este valabilă. Rotation – se specifică unghiul de rotaţie pentru blocul inserat fată de UCS-ul curent. Y. Align Below Previous Attribute Definition – numele atributului va fi plasat exact sub atributul definit anterior. stilul de text. Factor – afişează factorul de scalare a unităţii de măsură. 52 . fără spaţii) Prompt – se introduce promptul ce va fi afişat la inserarea unui bloc ce conţine această definiţie de atribut. se poate specifica doar un factor de scalare uniform. Unit – afişează unitatea de măsură cu care a fost definit blocul inserat. o o  Block Unit – afişează informaţii despre unităţile de măsură. o o    Text Options – se stabilesc alinierea. Butonul Insert Field – va fi afişată caseta de dialog Field care permite introducerea unui câmp (dată. Z – se introduc valorile scărilor pe fiecare axă în parte. Specify On-Screen – se specifică unghiul de rotaţie cu ajutorul mausului pentru blocul inserat.o o  X. Angle – se introduce valoarea unghiului de rotaţie pentru blocul inserat. se creează mai întâi definiţia atributului. Dacă nu se indică un prompt. promptul va apărea. Y. ce stabileşte caracteristicile acestuia: numele atributului (tag). autor. rămân în acel layer. Obiectele având culoarea BYBLOCK rămân albe. Z – se specifică coordonatele punctului de inserţie al atributului. etc) în locul valorii. Aceste informaţii sunt ataşate sub formă de atribute. calculat pe baza unităţii de măsură a blocului şi a unităţii de măsură din desen. Obiectele desenate cu tipul de linie BYBLOCK vor fi reprezentate după explodare cu tipul de linie CONTINUOUS (linie continuă). o o  Explode – Blocul este explodat şi sunt inserate elementele individuale ale blocului. pagină. sau a unei părţi din aceasta. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Block Define Attributes Se tastează ATTDEF în linia de comandă. Specify On-Screen – permite indicarea cu mausul în desen a punctului de inserţie. Dacă nu există atribute definite anterior. Pentru a crea un atribut. înălţimea şi unghiul de rotaţie al textului atributului. Uniform Scale – se specifică o scară unică pe toate direcţiile. va fi utilizat numele atributului ca prompt. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Attribute Definition. constant. oră.

Se creează mai întâi un fişier şablon în format text pentru a defini structura fişierului ce va conţine informaţia extrasă din atribute. Informaţia extrasă poate fi inserată într-un tabel din desenul curent sau poate fi salvată într-un fişier extern. Pentru a extrage atributele blocurilor într-un tabel sau fişier. apare promptul pentru introducerea valorii atributelor. Se dă clic pe butonul Yes.Pentru a edita definiţia unui atribut înainte de a fi asociată unui bloc. Dacă se utilizează blocuri cu atribute ataşate. După crearea fişierului şablon. şi salvării acesteia într-un tabel sau într-un fişier extern. atunci desenele ce conţin aceste blocuri pot fi interogate în vederea extragerii informaţiei conţinute de atribute. În acest mod se pot crea liste de materiale direct din datele conţinute în desen. 53 . Va apărea o avertizare că blocul este creat deja şi se cere confirmarea redefinirii acestuia. DXF. După ce se vor opera toate modificările necesare. sau se va selecta atributul respectiv. având blocul selectat. se accesează comanda Modify  Object  Text. După crearea definiţiei atributului. după care se va apăsa tasta Edit. Atributele unui bloc se pot modifica în caseta de dialog Block Attribute Manager.  Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Modify II. Pentru a modifica un bloc în desenul curent se lansează comanda în unul din următoarele moduri: Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Block Description Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. Utilizatorul poate introduce în linia de comandă valoarea dorită pentru atributul respectiv. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. Se selectează apoi atributul ce urmează a se modifica. Va apărea caseta de dialog Edit Attribute Definition în care se pot edita numele. Pentru a utiliza mai multe atribute odată. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  Attribute Extraction. se lansează comanda Attribute Extraction. promptul şi valoarea iniţială a atributului. La inserarea unei referinţe a blocului respectiv. din bara de instrumente Modify II Acţiune: În caseta de dialog Block Attribute Manager se va selecta numele blocului cu atribute ce urmează a fi editate. acestea se definesc separat şi se includ în acelaşi bloc. Dacă se intenţionează extragerea informaţiei din atribute pentru a fi inclusă într-o listă de materiale. când se defineşte blocul în care acesta va fi introdus. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object Attribute  Block Attribute Manager. Această valoare se poate modifica în paleta Proprietăţi.  Se tastează EATTEXT în linia de comandă. Se pot crea atribute fără a fi necesară ataşarea lor la vreun bloc. SDF (datele delimitate prin spaţii). se poate extrage informaţia din atribute utilizând unul din următoarele formate de fişier: CDF (datele delimitate prin virgule). Odată atributele definite şi desenul salvat. Acţiune: Se deschide caseta de dialog Attribute Extraction ce conţine instrucţiuni pentru extragerea informaţiei din atributele blocurilor incluse în desenul curent sau în alte desene. va fi afişat promptul atributului. la inserarea acestuia în alt desen. În lista atributelor se dă dublu clic pe atributul ce trebuie editat. atributul va fi selectat ca orice alt obiect. se va da clic pe butonul OK. În lista cu numele blocurilor înregistrate în desen se va selecta numele blocului ce urmează a fi editat. Se dă clic pe butonul Block Attribute Manager Se tastează BATTMAN în linia de comandă. este utilă crearea unei liste cu numele atributelor. Va fi afişată caseta de dialog Edit Attribute în care urmeză a se face modificările atributelor. Modificarea blocurilor Orice bloc poate fi modificat după crearea sa.

atunci când acestea sunt selectate. O referinţă la un bloc poate fi explodată doar dacă la definirea blocului respectiv s-a marcat opţiunea Allow exploding. Sunt posibile operaţiile Stretch.  linii de indicaţie  text pe mai multe linii. Selecţia se face cu menţinerea tastei SHIFT apăsate. Dacă în cursul operaţiilor Stretch. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Explode. în timp ce obiectul sursă va rămâne la forma şi poziţia iniţială în spaţiul de desenare. liniile şi arcele componente vor fi plasate pe axa de simetrie a elementelor cu grosime. Dacă se activează gripul din centrul unui cerc. Scale sau Mirror. Gripurile permit editarea obiectelor direct şi rapid. Selectarea operaţiei se face prin apăsarea repetată a tastelor ENTER sau SPACEBAR. va putea fi realizată o copiere multiplă simultan cu operaţia respectivă. Utilizarea gripurilor pentru a edita obiectele Gripurile sunt mici pătrate reprezentate în punctele strategice pe obiecte. De regulă. În cazul gripurilor ce marchează quadranturile cercurilor şi elipselor. Se tastează EXPLODE în linia de comandă.  Pentru obiectele de tip linie. atunci când intră în componenţa unor blocuri scalate neuniform  multilinii – vor fi disociate în linii şi arce  regiuni – vor fi disociate în linii. Dacă în caseta de dialog Options. elipse. este necesară activarea acestui mod. se va selecta un grip. arce sau spline. la selectarea blocurilor vor fi afişate şi gripurile obiectelor componente. se activează opţiunea Enable Grips Within Blocks (Activarea gripurilor în blocuri). după care se va selecta operaţia la care va fi supus obiectul. la selecţia unui bloc va fi afişat un singur grip. 54 . cu ajutorul acestuia nu se poate face o operaţie de Stretch. Se va selecta comanda Options. Pentru realizarea acestei operaţii în AutoCAD există comenzile Measure şi Divide. Obiectele selectate pentru operaţia de disociere pot fi:  polilinii fără grosime – în cazul poliliniilor cu grosime. Pentru a utiliza acest mod de lucru. acestea se măsoară din centrul cercului sau al elipsei. forma obiectului nu se modifică în spaţiul dintre acestea. Se pot selecta mai multe gripuri simultan ca gripuri de bază. numit grip de bază. corespunzător punctului de inserţie. arc şi polilinie deschisă.Disocierea obiectelor componente (Explodarea) Prin operaţia de explodare un obiect complex poate fi descompus în elementele sale componente. Comanda Measure Această comandă se utilizează pentru marcarea unor intervale având lungimi egale cu o valoare introdusă de utilizator. la pagina Selection. arc sau al unei linii. punctul de începere a măsurării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. pentru operaţiile ce implică distanţe. Atunci când sunt selectate mai multe gripuri. Specificarea de intervale pe obiecte Uneori este necesară crearea unor puncte sau inserarea unor simboluri (blocuri) la anumite intervale pe un obiect.  arce şi cercuri. În schimb obiectul va fi mutat la deplasarea gripului. din meniul Tools şi în caseta de dialog deschisă. Marcarea se va face fie cu puncte. Move sau Rotate se menţine tasta CTRL apăsată.  Referinţe la blocuri – dacă acestea au atribute editabile. Move. rămânând doar definiţiile atributelor. punctul de începere a măsurării se află în punctul de start al poliliniei. fie cu blocuri. nu din grip. în urma operaţiei de explodare. la pagina Selection se activează opţiunea Enable Grips. valorile acestora se pierd. Pentru a putea edita un obiect în modul grip. Va rezulta de fiecare dată un obiect modificat. Rotate. Acţiune: Funcţia nu are parametri. sau prin selectarea din meniul contextual (clic dreapta cu gripurile activate).  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. Se dă clic pe butonul Explode din bara de instrumente Modify.

Dacă variabila de sistem PEDITACCEPT are valoarea 1. pentru a le face uşor vizibile. La alegerea acestui parametru se permite o selecţie multiplă. se poate selecta una din următoarele opţiuni:  Open – Dacă polilinia selectată este închisă. Această operaţie este utilă la unirea liniilor şi arcelor în polilinii. Dacă se alege opţiunea Block. Accesarea comenzii:  Meniul Draw  Point  Divide  Se tastează measure în linia de comandă. cu excepţia cazului în care a fost 55 . Dacă a fost selectată o polilinie.  Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a divizării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. sau se poate introduce parametrul Multiple. iar obiectele selectate sunt convertite automat într-o polilinie. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între segmentele măsurate. Dacă obiectul selectat este o linie sau un arc aplicaţia avertizează că acesta nu este o polilinie şi oferă posibilitatea transformării acestuia în polilinie. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. arc şi polilinie deschisă. este disponibilă opţiunea Open. în locul opţiunii Open apare opţiunea Close şi va avea ca efect închiderea poliliniei. Se tastează PEDIT în linia de comandă. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Polilyne. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. Marcarea se va face fie cu puncte. va fi eliminat segmentul de închidere al poliliniei închise. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. Acţiune: Dacă nu a fost selectată în prealabil o polilinie. Prompturile următoare depind de selecţia făcută. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă numărul de intervale în care se împarte obiectul.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. promptul anterior nu mai apare.  Join – are ca efect adăugarea de arce sau linii la un capăt al poliliniei. Editarea unor obiecte complexe Modificarea poliliniilor Editarea poliliniilor se poate realiza cu comanda Polyline Edit.  Pentru obiectele de tip linie. În urma selectării acestei opţiuni. Dacă se alege opţiunea Block. Se dă clic pe butonul Edit Polilyne din bara de instrumente Modify II. punctul de începere a divizării se află în punctul de start al poliliniei. punctul de începere a divizării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a măsurării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. în promptul de comandă se solicită selectarea unei polilinii. Se tastează MEASURE în linia de comandă. fie cu blocuri. Comanda Divide Atunci când se doreşte divizarea unui obiect în segmente egale se utilizează comanda Divide. pentru a le face uşor vizibile. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între intervale. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă lungimea segmentului de partiţionare a obiectului. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format.  Close – Dacă polilinia selectată este deschisă. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Point  Measure. Obiectele care se unesc cu o polilinie trebuie să aibă un capăt coincident cu capătul acesteia.

 Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. o Break – Are ca efect întreruperea unei polilinii.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. chiar dacă este o polilinie închisă. Width – se modifică lăţimile de început şi sfârşit pentru segmentul ce urmează după marcaj. În acest caz se pot uni polilinii care nu au capetele coincidente. o Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate. o Insert – Are ca efect inserarea unui vârf suplimentar după vârful marcat. o Move – Varful marcat va fi deplasat în punctul indicat de utilizator.  Width – se poate stabili o grosime uniformă pentru toată polilinia. Trebuie regenerată polilinia pentru a afişa noua lăţime. Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. Locaţia acestui vârf este indicată de către utilizator. o Straighten –Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. chiar dacă este o polilinie închisă.selectată în prealabil opţiunea Multiple. o Regen – Are ca efect regenerarea poliliniei. dacă distanţa de fuzionare se stabileşte la o valoare suficient de cuprinzătoare pentru a include capetele. chiar dacă este o polilinie închisă. Se revine la modul Edit Vertex. chiar dacă este o polilinie închisă.  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor.Dacă se doreşte eliminarea unui arc situat între două linii ale unei polilinii şi apoi extinderea liniilor până la intersecţia lor. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. nu se poate utiliza opţiunea Break. Dacă ambele vârfuri specificate se află la capetele poliliniei.  Edit Vertex – va fi marcat primul vârf al poliliniei cu un X. o Add – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin adăugarea unei linii între capetele apropiate. Dacă va fi specificat un singur vârf după care se alege opţiunea Go şi după acest vârf urmează un arc. Opţiunea de stabilire a distanţei de fuzionare este oferită imediat după ce s-a ales opţiunea Join. Dacă unul din vârfurile specificate se află la capătul poliliniei. Opţiunile disponibile sunt următoarele: o Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. 56 .  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate şi înlocuite cu o linie dreaptă ce uneşte vârfurile marcate. o Both – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor dacă este posibil. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. va fi marcat următorul vârf. va rezulta o polilinie trunchiată. Dacă se apasă tasta ENTER fără a se alege o opţiune. acesta va înlocut cu o linie ale cărei capete coincid cu ale arcului. chiar dacă este o polilinie închisă. Dacă la crearea poliliniei s-a stabilit pentru acest vârf şi o direcţie.  Jointype – apare ca alternativă la opţiunea de introducere a distanţei de fuzionare şi permite stabilirea metodei de unire a obiectelor. Se revine la modul Edit Vertex.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. va fi desenată şi o săgeată în direcţia respectivă. sau dacă se specifică doar un vârf şi acesta coincide cu un capăt al poliliniei. în caz contrar se adaugă un segment între capete. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. o Extend – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor până la atingerea punctului de intersecţie. o o Tangent – va fi ataşată o direcţie de tangenţă la vârful marcat pentru a fi utilizată ulterior ajustarea curburii. Este valabil următorul set de opţiuni:  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. chiar dacă este o polilinie închisă.

Object Snap permite aderarea doar la curba splină. Editarea curbelor spline Comanda Edit Spline se utilizează pentru editarea curbelor spline şi a poliliniilor ajustate ca spline. splina rezultantă îşi modifică lăţimea continuu. astfel încât să se poată fi apelat la aplicarea ulterioară a opţiunii Decurve. Offset va genera o polilinie doar pe baza curbei spline. Accesarea comenzii:     Meniul Modify  Object  Spline. Când se foloseşte opţiunea Spline. Erase. Curba trece prin toate vârfurile poliliniei. Dacă o polilinie ajustată ca splină va fost editată cu una din comenzile Break sau Trim. la fel şi în cazul curbei obţinute cu opţiunea Fit. Rotate şi Scale operează asupra curbei spline cât şi a cadrului. Se dă clic pe butonul Edit Spline din bara de instrumente Modify II. după ce se aplică operaţia asupra acesteia. chiar dacă acesta nu este vizibil. ignorând lăţimile intermediare. Explode elimină cadrul şi generează linii care aproximează polilinia ajustată ca splină. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere.o Exit – Se iese din modul Edit Vertex. cadrul va fi afişat cu tipul de linie CONTINUOUS. reţine informaţiile legate de tangenţa în vârfuri pentru utilizarea în cazul unor operaţii ulterioare de ajustare la curbe. Valoarea iniţială pentru SPLFRAME este 0.  Ltype Gen – va fi generat tipul de linie al poliliniei în mod continuu de la un capăt la altul. dar nu le atinge în mod obligatoriu. de la lăţimea primului vârf până la cea a ultimului vârf. Majoritatea operaţiilor de editare se aplică la fel pentru poliliniile ajustate ca spline ca şi pentru curbele obţinute cu operaţia Fit.        Comenzile Move. se poate aplica din nou opţiunea Spline asupra poliliniei nou formate. Mirror. nu se va putea utiliza asupra ei opţiunea Decurve. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Odată operaţia Join finalizată. înlocuieşte toate arcele cu linii. ele vor fi înlocuite cu linii atunci când se formează cadrul pentru splină. şi utilizează orice direcţie tangentă specificată anterior. compusă din elemente curbe permanente.  Undo – reface pe rând operaţiile până la în etapa lansării comenzii Edit Poliline. cu excepţia cazului în care aceasta este închisă. 57 Acţiune: Se solicită selectarea unei spline sau indicarea uneia din opţiunile oferite.  Fit – Polilinia va fi transformată într-o curbă compusă din arce având capetele în vârfurile poliliniei. Extend modifică forma cadrului prin adăugarea unui vârf în punctul în care linia finală a cadrului intersectează elementul geometric definit ca limită. Dacă polilinia originală conţine arce. cadrul pentru splină este memorat de aplicaţie.  Spline – Va fi creată o curbă numită polilinie ajustată ca splină. Se tastează SPLINEDIT în linia de comandă. . Break şi Trim generează o polilinie doar pe baza curbei spline ajustate. Pentru afişarea cadrului trebuie ca variabila de sistem SPLFRAME să aibă valoarea 1. Dacă acest cadru are lăţime.   Decurve – elimină vârfurile suplimentare inserate de opţiunea Spline. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. Copy. Stretch reajustează splina la cadrul întins. Opţiunea Join a comenzii Edit Poliline transformă splina într-o succesiune de linii drepte şi elimină informaţia privind polilinia iniţială şi orice alte polilinii adăugate. Odată efectuată operaţia. ce trece prin capetele poliliniei. prin vârfurile acesteia. nu şi la cadru. Curba se apropie de vârfurile poliliniei. Fit Data – Se pot edita datele de ajustare pe baza următoarelor opţiuni: o o Add – Curbei spline i se vor adăuga puncte de ajustare.

Tangents – Se permite editarea tangentelor la capetele splinei. manual.     Weight – cu ajutorul acestei opţiuni se poate regla apropierea splinei de fiecare punct de control în parte. Dacă se introduce o valoare mai mare decât cea curentă. Move Vertex – Punctele de control ale splinei pot fi repoziţionate cu ajutorul acestei opţiuni. După purjarea datelor de ajustare ale curbei. Purge – Datele privind ajustarea curbei sunt eliminate din baza de date a desenului. Reverse – Se schimbă direcţia splinei. Ordinul maxim de elevare este 26. Tolerance – splina va fi reajustată la punctele de control existente. Elevate Order – se majorează numărul de puncte de control ale splinei în mod uniform pe parcursul acesteia. este afişat promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. aceasta fiind reajustată în funcţie de punctele de control rămase. Această opţiune are implicaţie asupra aplicaţiilor externe ce prelucrează splinele create în AutoCAD. numărul de puncte de control va creşte.o o o Delete – Vor fi eliminate puncte de ajustare de pe traseul curbei. Exit – se revine la promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. o o o  Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. cu o nouă valoare a toleranţei. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. Utilizatorului i se va cere să introducă un nou ordin de elevare. Move – Punctele de control pot fi mutate în noi locaţii. Opţiuni suplimentare: o o Add Control Point – se adaugă manual puncte de control. Refine – permite ajustarea în detaliu a curbei spline. 58 .

Dacă se dă clic în fereastră va fi afişată paleta cu modele de haşuri. trebuie aliniate la un punct de pe conturul haşurii. Pattern – conţine lista modelelor predefinite disponibile.Lecţia 7 Haşuri Pentru realizarea operaţiilor de haşurare în AutoCAD se pot utiliza modele de haşuri predefinite. Primele şase cele mai utilizate modele se află în fruntea listei. se poate colora conturul ce include zona de haşurat cu o culoare sau o combinaţie de culori. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Hatch and Gradient cu paginile Hatch şi Gradient.       În rubrica Hatch Origin se stabilesc parametrii ce controlează locaţia de pornire a generării haşurii. Swatch – afişează o imagine a modelului selectat. În rubrica Type and Patern se stabilesc tipul şi modelul haşurii:  Type – se stabileşte tipul de model: o o o      Predefinit – modelele predefinite se găsesc în fişierele acad. În mod curent comanda HATCH creează haşuri asociative. Double – pentru modelele definite de utilizator va fi desenat un al doilea set de linii orientat la 90° faţă de setul de linii original. 59 . Se poate crea o haşură prin selectarea obiectului ce se va haşura sau prin definirea unui contur şi specificarea unui punct în interiorul acestuia. Un contur pentru haşurare poate fi creat pe baza oricărei combinaţii de obiecte ce formează o suprafaţă închisă. Butonul […] – afişează afişată paleta cu modele de haşuri în care se pot vedea ansamblul tuturor modelelor editate. Scale – acest parametru extinde sau comprimă modelul de haşură. Butonul […] – afişează paleta cu modele de haşuri. Se tastează HATCH în linia de comandă. se poate seta variabila de sistem HPGAPTOL la o valoare mai mare decât lungimea deschiderii din contur. În rubrica Angle and Scale se specifică un unghi şi o scară pentru modelul de haşură selectat. Definit de utilizator – aceste modele sunt definite pe baza tipului de linie curent din desen. Obiectele pot fi haşurate doar dacă sunt incluse complet într-un plan paralel cu UCS-ul curent. în care se pot vedea toate imaginile haşurilor predefinite. ce sunt actualizate odată cu modificarea conturului zonei de haşurat. Spacing – Se defineşte distanţa dintre linii într-un model definit de utilizator. Se dă clic pe butonul Hatch din bara de instrumente Draw. Editat – un model editat este un model definit într-un fişier cu extensia pat altul decât cele două specificate mai sus. generând o grilă. Această opţiune este disponibilă doar în Paper Space. cum ar fi cele care simulează cărămizile. ISO Pen Width – scalează un model ISO predefinit pe baza lăţimii de peniţă selectate. Custom Pattern – afişează modelele de haşuri editate. Dacă se doreşte haşurarea unei zone care nu este complet închisă. Opţiunea este valabilă doar pentru tipurile predefinit şi editat. De regulă originile tuturor haşurilor coincid cu originea UCS-ului curent. se pot crea modele personalizate.pat. Pentru realizarea operaţiei de haşurare se utilizează comanda HATCH. Angle – specifică unghiul modelului haşurii relativ la axa X a UCS-ului curent. Accesarea comenzii Hatch:    Meniul Draw  Hatch. Anumite modele de haşuri. Relative to Paper Space – Modelul haşurii va fi scalat la unităţile din Paper Space. Astfel haşurile vor fi reprezentate la o scară adecvată faţă de restul elementelor din viewport.pat şi acadiso.

Utilizatorului i se va solicita să deseneze un contur închis format exclusiv din linii drepte. \U+00B1 pentru simbolul (±). Note şi etichete Pentru introducerea textelor în desene există mai multe metode ce pot fi utilizate în funcţie de specificul situaţiei. Textele se pot introduce sub formă de note pe o singură linie. Acţiune: În linia de comandă vor fi afişate valorile pentru parametrii comenzii şi se va solicita introducerea punctului de inserţie a textului sau selectarea uneia din următoarele opţiuni:   Justify – controlează alinierea textului în funcţie de poziţia cursorului. Se tastează TEXT în linia de comandă. fie cu ajutorul mausului în desen. Codul %%o va comuta sublinierea textului cu o linie superioară. textul va fi afişat în timpul editării în poziţie orizontală şi la o dimensiune comodă din punct de vedere al vizibilităţii. fie alegând un punct semnificativ relativ la conturul haşurii. După introducerea punctului de inserţie se solicită introducerea pe rând a înălţimii textului şi a unghiului de rotaţie. Style – permite selectarea stilului de text. Codul %%p corespunde simbolului (±). Punctul specificat de utilizator poate fi salvat ca origine curentă pentru haşurile ulterioare. Zonele cu umplere completă se pot crea selectând modelul de haşură predefinit SOLID.  Use Current Origin – Se va utiliza originea curentă. Pentru a ascunde anumite zone din desen se poate utiliza comanda Wipeout din meniul Draw. Se selectează textul şi se editează în paleta de proprietăţi. Toate elementele aflate în interiorul conturului devin invizibile. astfel că la modificarea conturului va fi actualizată şi haşura. În caseta de dialog Hatch and Gradient se poate seta asociativitatea haşurilor cu contururile pe care le umplu. Specified Origin – Se va specifica originea. texte organizate pe mai multe linii. 60 . De asemenea se poate realiza formatarea textului cu ajutorul unor coduri de formatare: Ex: Codul %%nnn (unde nnn reprezintă numărul de ordine al unui caracter în fontul caracteristic stilului STANDARD) va avea ca rezultat introducerea caracterului cu numărul nnn. care este de regulă în punctul 0. După introducerea primei linii de text. Sublinierea superioară şi inferioară pot fi active concomitent. În linia de text se pot introduce caractere speciale Unicode. Texte pe o singură linie Textele pe o singură linie se creează cu comanda Single Line Text. Ex: \U+00B0 pentru simbolul (°). vor rămâne valabile valorile iniţiale ale acestora. 0. Codul %%u va comuta sublinierea textului cu o linie inferioară. Se pot copia proprietăţile de la o haşură la alta. După terminarea editării textul va apărea la dimensiunea şi poziţia setată în comandă. Dacă variabila de sistem DTEXTED are valoarea 2. Dacă se apasă tasta ENTER fără a modifica parametrii de mai sus. Modificarea textelor pe o singură linie se poate face în mai multe moduri:   Se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul de text. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Text  Single Line Text. Codul %%d corespunde simbolului (°). sau linii de indicaţie.\U+2205 pentru simbolul ( ). se afişează editorul de text în spaţiul de desenare şi promptul adecvat în linia de comandă pentru inserarea unei noi linii de text.

61 . Aceste opţiuni se referă la înălţime. o o MText – va fi creată o notă pe mai multe linii. având la un capăt o săgeată iar la celălalt un text multilinie. Always Left Justify – textul va fi aliniat la stânga indiferent de poziţia liniei de indicaţie. Acţiune: Se solicită primul punct al liniei de indicaţie sau se pot modifica setările liniei de indicaţie prin selectarea opţiunii Settings. distanţa între rânduri. Linia de indicaţie este asociată textului astfel încât la modificarea poziţiei textului aceasta îşi schimbă forma. este o linie. Accesarea comenzii:   Meniul Dimension  Leader. cu comanda Multiline Text. va apărea un editor de text în spaţiul de desenare. o o o Prompt for Width – va fi afişat prompt pentru introducerea lăţimii textului.  În rubrica Annotation Type se stabileşte tipul de notă şi în funcţie de acesta se modifică promptul comenzii. Acţiune: Se solicită indicarea unui dreptunghi de încadrare pentru text sau alegerea dintr-un set de opţiuni. Acest editor conţine bare de instrumente cu comenzi pentru formatarea textului. În pagina Annotation se configurează opţiunile pentru text şi se stabileşte dacă nota va fi reutilizată. După indicarea dreptunghiului de încadrare pentru text. o polilinie sau o splină. va fi afişată caseta de dialog Leader Settings cu paginile Annotation. Leader Line & Arrow. Se tastează QLEADER în linia de comandă. şi linia de indicaţie a fost poziţionată pe un obiect cu ajutorul snapurilor. Texte cu linie de indicaţie O linie de indicaţie. capătul cu săgeată rămânând ataşat la obiect. Pentru a edita un text deja creat se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul. din bara de instrumente Draw. Copy an Object – va fi copiat un text.Texte organizate pe mai multe linii Se pot crea în desene texte organizate pe mai multe linii sub formă de paragrafe. la modificarea poziţiei obiectului. None – va fi creată o linie de indicaţie fără notă. Dacă este activată asociativitatea dimensiunilor. ca obiect din AutoCAD. Attachement. Textele cu linie de indicaţie se creează cu ajutorul comenzii Leader. Acestea sunt disponibile doar dacă este selectat tipul de notă pe mai multe linii. Block Reference – va putea fi inserată o referinţă la un bloc. o o o  Rubrica MText Options configurează opţiunile pentru textul pe mai multe linii. Tolerance – va fi afişată caseta de dialog pentru crearea toleranţelor. se va deplasa şi capătul liniei de indicaţie. unghiul de rotire stilul şi lăţimea textului. aliniere. Dacă se alege opţiunea Settings. se va modifica şi linia de indicaţie. În pagina Leader Line & Arrow se configurează forma liniei de indicaţie şi a săgeţii.  În rubrica Annotation Reuse se stabileşte dacă nota va fi reutilizată pentru liniile de indicaţie următoare. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Text  Multi Line Text. Copia este asociată cu linia de indicaţie. o toleranţă sau o referinţă la un bloc iar copia va fi conectată la capătul liniei de indicaţie. Frame Text – va fi plasat un cadru în jurul textului. care după inserare va fi asociată cu linia de indicaţie. Se dă clic pe butonul Multi Line Text Se tastează MTEXT în linia de comandă. astfel încât dacă obiectul copiat va fi deplasat.

În lista de exemple va fi afişată în formate diferite valoarea actuală a câmpului. Stilul de text include elemente de formatare cum ar fi fontul. înălţimea. În fereastra editorului se dă clic dreapta şi din meniul contextual se va selecta comanda Import text. Pentru a afişa caseta de dialog Text Style se lansează comanda Text Style. Acest obiect va fi ataşat la linia de indicaţie. se pot edita stilurile existente sau se poate schimba stilul curent. Textele importate din fişierele txt vor fi inserate în desen ca text pe mai multe linii. forma cursorului se schimbă. Dacă în setări s-a ales opţiunea Copy an Object. Dacă a fost selectată opţiunea Block Reference se va solicita numele blocului ce va fi inserat. Importul textelor din fişiere externe În desenele din AutoCAD se pot importa texte din fişiere text salvate cu extensiile txt şi rtf.Pagina Attachement este disponibilă doar dacă s-a selectat în prealabil opţiunea MText în pagina Annotation . Mod de accesare:    Meniul Format  Text Style. unghiul de înclinare sau orientarea. Câmpurile conţin informaţii cum ar fi numărul de pagină. cu stilul de text curent din desen. numele autorului. Când cursorul se poziţionează deasupra textului. Se dă clic pe butonul Text Style din bara de instrumente Text. etc. Utilizarea câmpurilor în texte Un câmp este un text al cărui conţinut se actualizează pe durata utilizării unui desen. utilizatorului i se va solicita selectarea obiectului ce va fi copiat. După completarea setărilor utilizatorului i se va solicita să introducă punctele pentru definirea liniei de indicaţie. Textele importate din fişierele rtf vor fi inserate cu numele stilului de text curent. Hiperlinkurile funcţionează în text în acelaşi mod ca hiperlinkurile ataşate unui obiect. data. Stilul de text existent iniţial în AutoCAD este stilul STANDARD. Pentru a urma hiperlinkul se dă clic cu tasta CTRL apăsată. Se pot importa fişiere de maxim 32KB. În această casetă de dialog se pot crea stiluri noi. Stiluri de texte Orice text inserat într-un desen are un stil asociat. Atunci când se trage un fişier cu extensia txt. Această pagină conţine opţiuni legate de alinierea textului. În funcţie de tipul câmpului. Stilurile de text se creează şi se editează în caseta de dialog Text Style. Numărul de apariţii al promptului depinde de numărul maxim de puncte configurat în pagina Leader Line & Arrow din caseta de dialog Settings. În caseta de dialog afişată se va selecta câmpul dorit. dacă s-au ales în setări opţiunile Mtext şi Prompt for Width. Dacă se introduce valoarea zero. În continuare. lăţimea textului rezultat este determinată de lungimea maximă de linie din fişierul din care provine. se lansează comanda MText. şi va fi afişată o casetă conţinând descrierea hiperlinkului. 62 . Pentru a importa text dintr-un fişier extern. Atunci când se trage un fişier cu extensia rtf acesta va fi inserat în desen ca obiect OLE (obiectele OLE au proprietatea de a deschide aplicaţia în care au fost create atunci când se încearcă editarea lor în aplicaţia în care au fost importate). dar păstrând fontul şi formatul iniţiale. se va solicita indicarea lăţimii textului prin desenarea unui dreptunghi în spaţiul de desenare sau introducerea unei valori. Conţinutul acestuia va apărea în fereastra editorului de text. Inserarea unui câmp în text se face prin selectarea din meniul contextual al comenzii Insert Field. caseta de dialog Field îşi schimbă rubricile. Dacă a fost selectată opţiunea Tolerance. Se tastează STYLE în linia de comandă. lăţimea textului va fi nelimitată. Fişierele text pot fi trase în desen cu mausul direct din folderul care le conţine. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Text Style. Va fi permisă imediat selectarea unui fişier. va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se va construi indicaţia de toleranţă.

dar pot fi asociate individual cu comanda Reassociate Dimensions. Semnul de centru – este un simbol de forma unei cruci ce marchează centrul unui arc sau al unui cerc. Proprietatea de asociativitate a unei dimensiuni poate fi verificată în paleta Proprietăţi sau cu comanda LIST tastată în linia de comandă. se recomandă ca dimensionarea să se facă în Paper Space. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 2. Dimensiunile neasociative nu se modifică atunci când obiectul măsurat se modifică. ci ca o colecţie de obiecte separate. Tipurile de dimensionare de bază sunt:      Liniar Radial (rază sau diametru) Unghiular Pe axe de coordonate Lungimi de arcuri Pentru simplificarea organizării desenelor şi a scalării dimensiunilor. Dimensiunile create cu ajutorul comenzii Quick Dimension nu sunt asociative. se comută în modul Paper Space. Dimensiunile asociate referinţelor la blocuri nu-şi păstrează asociativitatea dacă blocurile se modifică. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 0. Pentru dimensiunile unghiulare linia de dimensionare este un arc. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 1. sufixe sau toleranţe Linia de dimensionare – indică direcţia şi extinderea dimensiunii. 63 . Componentele unei dimensiuni sunt următoarele:       Textul – de obicei indică valoarea măsurată. Săgeţile – numite şi simboluri terminale. neasociative sau explodate.Dimensiuni şi toleranţe În AutoCAD se pot crea dimensiuni pentru o varietate de tipuri de obiecte. Liniile de centru – sunt linii întrerupte ce marchează centrul unui cerc sau arc. însoţită eventual de prefixe. orientarea şi valoarea măsurii atunci când obiectul asociat se modifică. Liniile de extensie – numite şi linii de proiecţie sau linii martor. fac legătura între obiectul măsurat şi linia de dimensionare. după mai multe orientări. se organizează desenul şi se face dimensionarea. Dimensiunile explodate nu sunt reprezentate unitar. multilinii sau obiecte cu grosime diferită de zero. Dimensiunile asociative îşi modifică locaţia. se selectează un Layout. Dimensiunile pot fi asociative. Proprietatea de asociativitate a dimensiunilor nu se aplică la haşuri. se utilizează comanda Reassociate Dimensions din meniul Dimensions sau se tastează DIMREASSOCIATE în linia de comandă. Pentru a reface asociativitatea dimensiunilor după operaţii de tip intelipan şi intelizoom. Se creează un layer special destinat dimensiunilor. sunt afişate la fiecare capăt al liniei de dimensionare şi pot avea diverse forme.

Stilul curent este evidenţiat. una sau ambele jumătăţi ale liniei. Dacă se modifică o setare în stilul de dimensionare curent. Dacă este necesar un stil de dimensionare poate fi modificat temporar. Stilul STANDARD este stilul de dimensionare curent la instalarea AutoCAD. Se poate suprima linia de dimensionare. stilul selectat în fereastra Styles devine curent. Nu poate fi şters un stil de dimensionare utilizat deja în desen sau stilul curent. sau ştergerea acestora. sau se pot lista toate proprietăţile unui stil de dimensionare. Accesarea comenzii:      Meniul Format  Dimension Style. Styles – în această fereastră sunt listate toate stilurile disponibile în desen. toate dimensiunile din desen create pe baza acestui stil vor fi actualizate. Se dă clic pe butonul Dimension Style Dimensions. Se poate modifica distanţa între două linii de dimensionare succesive în cazul dimensionării cu linie de bază. Se tastează DIMSTYLE în linia de comandă. Orice dimensiune nou creată va respecta stilul de dimensionare curent. În pagina Lines a acestei casete se pot modifica proprietăţile liniilor de dimensionare şi de extensie:     Culoarea şi grosimea liniei. care conţine următoarele elemente:         Proprietăţile geometrice ale dimensiunilor pot fi editate în caseta de dialog Dimension Style Manager. Preview – afişează reprezentarea grafică a elementelor caracteristice stilului selectat în fereastra Styles. redenumirea stilurilor. Poate fi controlată distanţa pe care se extind capetele liniei de dimensionare faţă de liniile de extensie în cazul cotării în stil arhitectural (cu linii înclinate în loc de săgeţi).Stiluri de dimensionare Se numeşte stil de dimensionare o colecţie de setări ce controlează aspectul dimensiunilor. pentru tipuri specifice de dimensiuni. Prin apăsarea butonului Modify se deschide fereastra Modify Dimension Style. Se pot crea sub-stiluri de dimensionare. Stilurile de dimensionare pot fi create şi editate de utilizator pentru a asigura conformitatea dimensiunilor cu standardele industriale sau de proiectare. derivate din stilul de dimensionare curent. Stilul curent se aplică dimensiunilor ce urmează a fi create. Override – determină afişarea casetei de dialog Override Current Style în care pot fi modificate temporar stilurile de dimensionare. sau dacă aceasta înglobează textul. Cu ajutorul comenzii Dimension Style se pot crea şi modifica stilurile de dimensionare. Set Current – prin apăsarea acestui buton. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Dimension Style în care poate fi definit un nou stil de dimensionare. Cu clic dreapta în această fereastră se accesează un meniu contextual ce permite setarea stilului curent. Modify – determină afişarea casetei de dialog Modify Dimension Styles în care pot fi modificate stilurile de dimensionare. Description – conţine o descriere a stilului selectat în lista Styles relativ la stilul curent. Modificările temporare sunt afişate în fereastra Styles ca fiind nesalvate. din bara de instrumente Styles sau din bara Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Dimension Style Manager. 64 . Current Dimstyle – afişează numele stilului de dimensionare curent. Compare – determină afişarea casetei de dialog Compare Dimension Styles în care pot fi comparate două stiluri de dimensionare. List – controlează modul de afişare a stilurilor în fereastra Styles.

La crearea dimensiunilor liniare se permite modificarea conţinutului şi orientării textului. In cazul dimensiunilor aliniate linia de dimensionare este paralelă cu linia (imaginară sau reală) ce uneşte originile liniilor de extensie. iar celelalte layere de dimensiuni vor fi dezactivate. dacă acestea nu sunt necesare. Pentru a preveni ca dimensiunile dintr-un viewport să fie vizibile în alte viewporturi la plotare. se recomandă să se creeze câte un layer de dimensiuni pentru fiecare viewport. (Ex: Dacă scara de plotare este 1:5. la paginile Primary Units.   Se pot suprima una sau ambele linii de extensie. Pentru a crea dimensiuni ce vor fi scalate automat pentru a fi afişate în Paper Space. Scara de reprezentare a dimensiunilor afectează înălţimea textului. iar în pagina Fit se configurează modul în care aplicaţia va aplica setările legate de poziţia textului. Unităţile alternative apar între paranteze pătrate. în funcţie de situaţiile specifice din desen. la paginile Text şi Fit. Accesarea comenzii:  Meniul Dimension  Linear. Pentru a crea desene ce vor fi scalate corect pentru plotare. prin marcarea casetei Display Alternate Units. 65 . Poate fi controlată înălţimea cu care liniile de extensie depăşesc linia de dimensionare. layerul de dimensiuni corespunzator va rămâne activ. În pagina Text se pot seta caracteristicile legate de poziţie. distanţa de la text la linia de dimensionare şi de la capătul liniei de extensie la originea punctului de măsurare. a săgeţilor. dar nu modifică valoarea lungimilor măsurate. în versiuni de AutoCAD anterioare 2002. utilizată în desenele cu o singură vedere. Se poate modifica dimensiunea şi orientarea săgeţilor (spre interior sau exterior). Săgeţile de la capetele liniei de dimensionare pot fi configurate în caseta de dialog Modify Dimension Style. Pentru dimensionarea în Paper Space. se va seta variabila de sistem DIMSCALE la valoarea inversă a scării la care se va plota desenul.   Crearea dimensiunilor Dimensiuni liniare Dimensiunile liniare pot fi orizontale. Afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi nu se aplică la dimensiuni unghiulare. Valorile numerice ale dimensiunilor pot fi afişate într-o singur sistem de unităţi sau în două sisteme. Modul în care sunt afişate valorile numerice ale dimensiunilor se poate configura în caseta de dialog Modify Dimension Style. se vor face setările specifice în pagina Primary Units. Dimensionarea în layout reprezintă cea mai simplă metodă de dimensionare. Distanţa de la originea liniei de extensie până la capătul acesteia. unghiurilor. Setarea scării pentru dimensiuni Scara de reprezentare a dimensiunilor în raport cu obiectele desenate poate fi configurată de utilizator şi depinde de metoda de organizare şi plotare a desenelor. se va activa acest mod în pagina Alternate Units. Alternate Units şi Tolerances. Dacă se doreşte afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi. se va seta DIMSCALE la valoarea 0. cu mai multe vederi. dimensiunea şi aspectul elementelor de text ale dimensiunilor se pot seta în caseta de dialog Modify Dimension Style. Sunt trei metode de creare a dimensiunilor într-un desen:  Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din spaţiul model – reprezintă metoda tradiţională. Dacă afişarea se doreşte întrun singur sistem de unităţi.   Se pot utiliza diverse forme ale săgeţilor. verticale sau aliniate.precum şi a unghiului liniei de dimensionare. coordonatelor sau toleranţelor. la pagina Symbols and Arrows. În pagina Tolerances se configurează formatul pentru afişarea toleranţelor dimensionale. sau nu este suficient spaţiu. se poate suprima afişarea unei săgeţi sau a amândurora. DIMSCALE se va seta la valoarea 4) Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din Paper Space – era metoda preferată pentru desene complexe. Dimensiunile se crează în Paper Space prin selectarea obiectelor din Model Space. sau utilizând relaţiile de snap la aceste obiecte. Poziţia. În fiecare din viewporturi. Dimensiunile liniare orizontale şi verticale se crează cu comanda Linear. înălţime şi aspect al elementelor de text. DIMSCALE va fi rămâne setat la valoarea 1 şi nu este necesară o scalare suplimentară.

se va cere poziţia dimensiunii. măsurate de la aceeaşi linie de bază. În cazul poliliniilor sau a altor obiecte ce pot fi explodate. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. 66 . sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. Se dă clic pe butonul Baseline din bara de instrumente Dimension. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text.      Dimensiunile liniare aliniate se creează cu comanda Aligned. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate şi fără a introduce o opţiune. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. Se dă clic pe butonul Aligned din bara de instrumente Dimension. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Aligned. Se tastează DIMLINEAR în linia de comandă. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Baseline. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Se tastează dimaligned în linia de comandă. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. nu pot fi selectate pentru dimensionare referinţe la blocuri scalate neuniform. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. Se tastează DIMBASELINE în linia de comandă. pot fi selectate pentru dimensionare doar arce şi segmente individuale. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară.  Se dă clic pe butonul Linear din bara de instrumente Dimension. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Dacă ultima comandă a fost una de dimensionare.      Dimensionarea cu linie de bază presupune introducerea unui set de dimensiuni. De asemenea.

aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Continue. se va cere poziţia dimensiunii. Se dă clic pe butonul Continue din bara de instrumente Dimension. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. 67 . aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare.Dimensionarea în lanţ are ca rezultat crearea de dimensiuni liniare. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. sau de tip coordonate. Se tastează DIMCONTINUE în linia de comandă. unghiulare. Dacă ultima comandă a fost o comandă de dimensionare. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. pornind de la a doua linie de extensie a ultimei dimensiuni create sau a unei dimensiuni selectate.

Valorile variabilei DIMCEN:    0 <0 >0 – nu se desenează marcaje sau linii de centru – se desenează linii de centru – se desenează marcaje Valoarea absolută reprezintă dimensiunea marcajului sau liniei de centru. Se tastează DIMCENTER în linia de comandă. Pentru a crea o dimensiune diametrală se lansează comanda Diameter. Punctul de origine al dimensiunii poate fi specificat într-o locaţie convenabilă. Linie de dimensionare Dimensiunile radiale decalate pot fi vizualizate. numite şi dimensiuni radiale prescurtate. dar nu pot fi editate în versiunile de AutoCAD anterioare versiunii 2006. Se tastează DIMRADIUS în linia de comandă. la pagina Symbols and Arrows. Se tastează DIMJOGGED în linia de comandă. sau cu comanda STRETCH. Se poate opta între marcaje de centru şi linii de centru prin specificarea acestei opţiuni în caseta de dialog Dimension Style Manager. Liniile de centru şi marcajele de centru se creează cu ajutorul comenzii Center mark. se poate modifica decalarea acesteia cu ajutorul gripurilor. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Diameter. Se tastează DIMDIAMETER în linia de comandă. din bara de  Meniul Dimension  Jogged. sau prin setarea variabilei de sistem DIMCEN. la rubrica Center Marks. a paletei de proprietăţi. utile pentru dimensionarea razelor de arce sau cercuri ale căror centre se află în afara desenelor şi nu pot fi afişate în locaţia lor reală. Accesarea comenzii: Unghi de decalare Linie de extensie   Accesarea comenzii:   Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Radius. Odată creată dimensiunea. Comanda Dimradius serveşte la dimensionarea razelor pentru arce şi cercuri. 68 . Se pot crea dimensiuni radiale decalate. Se dă clic pe butonul Diameter din bara de instrumente Dimension. numită locaţie modificată a centrului.Lecţia 8 Dimensiuni şi toleranţe (continuare) Dimensiuni radiale Dimensiunile radiale pot măsura fie raza. Se dă clic pe butonul Radius instrumente Radius. Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. fie diametrul unui obiect.

Se dă clic pe butonul Arc Lenght din bara de instrumente Dimension (în AutoCAD 2007). Text – textul dimensiunii poate fi editat din linia de comandă. se vor utiliza gripurile pentru a modifica locaţia liniei de extensie a unei dimensiuni. apoi se va specifica locaţia dimensiunii. Pentru a dimensiona unghiul dintre două raze ale unui cerc se va selecta cercul. Se dă clic pe butonul Ordinate instrumente Dimension. Ydatum – va fi măsurată coordonata Y. Valoarea dimensiunii este afişată între paranteze unghiulare. după care se vor indica pe cerc 2 puncte aparţinând laturilor unghiului. Pentru a crea o dimensiune unghiulară se utilizează comanda Angular. Se tastează DIMANGULAR în linia de comandă. Dimensiunile pe coordonate se prezintă sub forma unei valori măsurată după axa X sau Y.  Leader Endpoint – Diferenţa între poziţia caracteristicii de măsurat şi punctul de capăt al liniei de indicaţie este utilizată pentru a determina dacă este vorba de o coordonată X sau Y. dar sunt limitate la 180°. Se tastează DIMARC în linia de comandă. Programul utilizează ca origine a măsurării poziţia UCS-ului curent. Xdatum – va fi măsurată coordonata X. Se dă clic pe butonul Angular din bara de instrumente Dimension. Va fi măsurată dimensiunea cu coordonata mai mică. Angle – permite schimbarea unghiului pentru textul dimensiunii. apoi introducerea punctului de capăt al liniei de indicaţie sau selectarea unei opţiuni dintr-un set oferit. şi ataşată la o linie de indicaţie. 69 . Textul dimensiunii se aliniază la linia de indicaţie. Pentru a le aplica la unghiuri mai mari de 180°. Acţiune: Aplicaţia solicită specificarea caracteristicii de măsurat. Mtext – va fi afişat editorul de text pe mai multe linii. Se pot crea lanţuri de dimensiuni unghiulare şi seturi de dimensiuni unghiulare cu bază de dimensionare. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Arc Lenght. Este o comandă apărută în AutoCAD 2006 şi perfecţionată în AutoCAD 2007. În practica curentă este bine ca înainte de începerea dimensionării pe coordonate să se mute UCS-ul în punctul ales ca origine pentru măsurare. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Ordinate. indiferent de stilul de dimensionare curent. din bara de Se tastează DIMORDINATE în linia de comandă. care permite editarea textului dimensiunii. Pentru a dimensiona unghiul subîntins de un arc se va selecta arcul. Dimensiunile pe coordonate Dimensiunile pe coordonate măsoară distanţele pe axele de coordonate de la punctul de origine până la punctul de măsurare.      Dimensionarea lungimii arcurilor Pentru a măsura lungimea arcurilor se utilizează comanda Arc Lenght.Dimensiuni unghiulare Dimensiunile unghiulare măsoară unghiul dintre două linii sau trei puncte. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Angular. Pentru a crea dimensiuni pe coordonate se lansează comanda Ordinate.

iar un arbore diametrul maxim. toleranţele proiectate controlează zona de toleranţă la perpendicularitate pentru o piesă introdusă într-un locaş. Valoarea toleranţei Condiţii de toleranţă pentru material Referinţe literale ale bazelor primare. care are cerinţe diferite faţă de bazele de referinţă. Spre exemplu. Adăugarea toleranţelor geometrice Toleranţele geometrice se ataşează la dimensiuni în cadre de control. iar a doua toleranţă se referă la fiecare element din dispunere.    M corespunde toleranţei maxime de material. în funcţie de modul în care au fost create (cu comanda TOLERANCE sau cu comanda LEADER). O bază de referinţă este un punct teoretic exact.Modificarea dimensiunilor existente Pentru a aplica un stil nou unei dimensiuni existente. Simbolul pentru toleranţa proiectată este ( ) precedat de o valoare a înălţimii. L corespunde toleranţei minime de material. Mod de accesare:   Meniul Dimension  Update. iar un arbore diametrul minim. S înseamnă că respectiva caracteristică poate avea orice valoare în limitele prescrise. Pentru editarea cadrelor de control se pot utiliza majoritatea comenzilor de editare din AutoCAD. Aceste cadre conţin toată informaţia privind toleranţele pentru o singură dimensiune. Pentru a particulariza mai exact toleranţele se foloseşte noţiunea de toleranţă proiectată. Spre deosebire de dimensiuni şi linii de indicaţie. care specifică zona minimă de toleranţă proiectată. acesta se va seta ca stil curent în caseta de dialog Dimension Style Manager apoi se va lansa comanda Dimension Update. Prima toleranţă se referă la o dispunere de elemente măsurate. Toleranţele geometrice pot fi create cu sau fără linii de indicaţie. Toleranţele compuse specifică două toleranţe pentru aceeaşi caracteristică geometrică a unui element măsurat. Acţiune: Utilizatorului i se solicită sa selecteze dimensiunile ce vor fi actualizate cu stilul curent. precum şi gripurile. toleranţele nu pot fi asociate cu obiecte geometrice. Înălţimea zonei de toleranţă proiectată şi simbolul apar într-o casetă sub cadrul de control. Aceasta este mai 70 . Se dă clic pe butonul Dimension Update din bara de instrumente Dimension. Un cadru de control conţine două sau mai multe componente. o axă sau un plan în funcţie de care se fac măsurătorile şi se verifică dimensiunile. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul maxim. Prima casetă din cadru conţine un simbol ce reprezintă caracteristica geometrică asupra căreia se aplică toleranţa. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul minim. secundare şi terţiare Simbol opţional pentru diametru Caracteristica geometrică Condiţiile de material ale bazelor de referinţă Valorile toleranţelor în cadrul de control sunt urmate de maxim trei litere reprezentând baze de referinţă. Condiţiile de material ale toleranţelor se aplică caracteristicilor ale căror dimensiuni pot varia.

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se vor face toate setările necesare.restrictivă decât prima. o Specify Insertion Point – Se specifică poziţia pentru colţul din stânga sus al tabelului. Se dă clic pe butonul Table din bara de instrumente Dimension. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Tolerance. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. se creează mai întâi un tabel gol. Se tastează TABLE în linia de comandă. numărul de rânduri şi coloane. Stilul iniţial este STANDARD. Pentru a realiza un tabel. o Text Height – Afişează înălţimea textului în stilul de tabel curent. Desenul de mai jos mai jos exemplifică acest mod de înscriere a tolerannscriere a toleraţei. Se tastează TOLERANCE în linia de comandă. cu următoarele rubrici:   Preview – Afişează un exemplu al stilului curent de text. Se dă clic pe butonul Tolerance din bara de instrumente Dimension. după care caseta se va închide şi utilizatorului i se va cere să introducă locaţia toleranţei. Mod de accesare:     Meniul Draw  Table. Dacă se utilizează această opţiune. ca şi lăţimea coloanelor şi înălţimea rândurilor depind de dimensiunile ferestrei şi setările pentru rânduri şi coloane.  Column & Row Settings – Se stabilesc numărul şi dimensiunile rândurilor şi coloanelor. 71 . punctul de inserţie se află în colţul din stânga jos al tabelului. o Specify Window – Se specifică dimensiunea şi locaţia tabelului. Table Style Settings – Setează aspectul tabelului o Table Style Name – Specifică stilul de tabel. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Tabele Un tabel este un obiect ce conţine date dispuse pe linii şi coloane. după care se completează cu conţinutul celulelor. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert Table. Dacă stilul de tabel presupune sensul de citire de jos în sus. Insertion Behavior – Se specifică poziţia tabelului. Pentru a crea un tabel se utilizează comanda Table. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Pentru a crea toleranţe geometrice se utilizează comanda Tolerance.

Un desen plotat conţine elemente ce se desenează în Paper Space şi sunt proprii layoutului în care au fost create. pentru a se adapta la text. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Table Style. pentru a continua editarea formulei. Se pot insera formule într-o celulă selectată cu ajutorul meniului contextual. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. ce asigură mijloacele de creare. şi altele. celulele sunt identificate după litera coloanei şi numărul de rând. modificare şi ştergere a stilurilor de tabel. Un interval de celule se defineşte cu ajutorul identificatorului primei şi ultimei celule. În formule. Plotarea desenelor Pregătirea desenelor pentru plotare Pregătirea unui desen pentru plotare începe cu setarea formatului. Culoarea fondului se poate modifica pentru celulele tabelului cu ajutorul meniului contextual. Se poate naviga de la o celulă la alta cu ajutorul tastei TAB au a tastelor direcţionale. după caz. Dacă nu se doreşte schimbarea celulei adresate atunci când se copie o formulă se va adăuga semnul ($) înaintea rândului sau coloanei adresate. Se tastează TABLESTYLE în linia de comandă. Mod de accesare:   Meniul File  Page Setup Manager. dar conţinutul acestuia şi formatarea caracterelor sunt ignorate. Vor apărea gripurile pe chenarul celulei cu ajutorul cărora se va modifica celula. editorul de text se redeschide. cu ajutorul editorului de text. coloana rămâne aceeaşi. atât rândul cât şi coloana vor rămâne neschimbate. Pentru a modifica o celulă se indică un punct în interiorul acesteia. un tabel poate fi modificat în paleta de proprietăţi sau cu ajutorul gripurilor. odată cu rândul sau coloana din care face parte. Se pot selecta mai multe celule odată prin selecţie cu ajutorul tastei SHIFT apăsate sau deplasând mausul cu butonul stâng apăsat. Mod de accesare:    Meniul Format  Table Style. Copierea formulelor dintr-o celulă în alta se face cu ajutorul meniului contextual. Atunci când se inserează un bloc într-o celulă se pot modifica fie dimensiunile blocului pentru a se adapta la dimensiunile celulei. fie dimensiunile celulei. Odată cu modificarea lăţimii sau înălţimii tabelului. separate de două puncte (Ex: A5:C10 conţine celulele din rândurile de la 5 la 10. Un layout reprezintă o pagină ce se poate plota. O linie întreruptă indică spaţiul vizibil la plotare pentru dimensiunile hârtiei şi imprimanta curentă. După selectarea celulei. Meniul contextual conţine în acest caz comenzi pentru inserarea şi ştergerea de rânduri sau coloane.După ce a fost creat. Atunci când se adaugă un tabel la o paletă de instrumente. Spre exemplu. se va menţine apăsată tasta CTRL. se poate începe crearea unui layout. Înălţimea rândului în care se editează se va modifica. rândurile şi coloanele se modifică proporţional. După finalizarea desenului în Model Space. Datele pot fi introduse în tabele sub formă de text sau blocuri. este necesară crearea de viewporturi. Atunci când este creat un tabel. Dacă se introduce $A$10. va fi evidenţiată prima celulă şi va fi afişat editorul de text. Pentru a păstra lăţimea tabelului în timp ce se modifică o coloană cu ajutorul gripurilor. proprietăţile tabelului şi modificările făcute celulelor sunt salvate odată cu definiţia acestuia. De regulă orice layout nou creat are un format de pagină asociat. Cu ajutorul comenzii Page Setup se pot modifica setările formatului de pagină pentru un layout. Astfel de elemente sunt chenarele cu cartuş sau notele. sau manual. La scrierea formulelor se va utiliza opţiunea Cell din meniul contextual pentru a face referinţă la o altă celulă din alt tabel situat în acelaşi desen. 72 . Pentru a vedea într-un layout obiectele desenate în Model Space. combinarea de celule adiacente. La crearea layoutului se vor specifica un plotter sau o imprimantă. dacă se introduce $A10. Unele celule pot conţine formule pentru realizarea de calcule pe baza datelor din alte celule ale tabelului. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. pentru a se adapta la dimensiunile blocului. modificându-se doar rândul. Pentru a defini sau modifica un stil de tabel se utilizează comanda Table Style. dând clic pe o etichetă Layout din partea de jos a spaţiului de lucru. situate între coloanele A şi C inclusiv).

 

Se tastează PAGESETUP în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe eticheta unui layout, şi din meniul contextual se lansează comanda Page Setup Manager. Current Layout – indică layout-ul curent căruia i se va aplica setarea formatului de pagină. Page Setups – în această rubrică se afişează formatul de pagină curent, se poate alege un alt format, se poate crea un format de pagină nou, se poate modifica un format existent sau se pot importa formate din alte desene. Selected Page Setup Details – afişează informaţii despre formatul de pagină selectat: o Numele plotterului sau imprimantei asociate formatului de pagină curent, o Tipul de dispozitiv de plotare specificat pentru formatul de pagină curent, o Dimensiunile formatului şi orientarea, o Locaţia fizică a plotterului,

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Page Setup Manager cu următoarele rubrici:  

Display When Creating a New Layout – activarea acestei opţiuni va avea ca rezultat deschiderea automată a casetei de dialog Page Setup Manager la crearea unui layout nou. Această opţiune se poate seta şi din Caseta de dialog Opţiuni, pagina Display.

Atunci când se creează un format de pagină nou sau se editează unul existent va fi afişată caseta de dialog Page Setup. Această casetă conţine rubrici pentru setarea imprimantei sau plotterului, dimensiunilor hârtiei precum şi alte opţiuni de formatare. Caseta de dialog Page Setup conţine următoarele rubrici:   Page Setup – Afişează numele formatului de pagină curent. Printer/Plotter – Se specifică un dispozitiv de plotare. o Name – Conţine lista dispozitivelor de plotare disponibile. Pictograma din faţa numelui acestora face deosebirea între plottere şi imprimante. o Properties – Este afişată caseta de dialog Plotter Configuration Editor în care se poate configura dispozitivul de imprimare sau plotare şi porturile de imprimare. o Plotter – Afişează numele imprimantei sau plotterului curent. o Where – Afişează locaţia imprimantei sau plotterului curent. o Partial Preview – Arată o reprezentare a suprafeţei efective de plotare în raport cu dimensiunile hârtiei. Indicaţia din dreptul cursorului conţine dimensiunile hârtiei şi dimensiunile zonei de imprimat.   Dimensiunile hârtiei – conţine o listă cu dimensiunile de hârtie disponibile pentru dispozitivul de plotare selectat. Suprafaţa de plotare – specifică suprafaţa desenului ce va fi plotat. Sub eticheta What to plot se poate selecta zona din desen ce va fi plotată. o Layout – Atunci când se plotează un layout, se va plota tot conţinutul zonei de plotare, cu originea calculată în punctul 0,0 din layout. Când se plotează din Model Space, va fi plotată în întregime zona desenului definită de limitele reţelei de puncte. o Extents – Se plotează zona din desen ocupată de obiecte. Toate obiectele din desen vor apărea la plotare. o Display – Va fi plotată vederea din viewportul curent în Model Space, sau vederea curentă în Paper Space. o View – Se poate plota o vedere salvată anterior. Dacă nu există vederi salvate în desen, această opţiune nu este disponibilă. o Window – Se poate plota orice zonă din desen specificată de utilizator. Butonul Window devine disponibil. Când se dă clic pe acest buton, utilizatorului i se permite să indice zona de plotare.  Plot Offset – Se specifică o corecţie a poziţiei suprafeţei ce se va plota în raport cu colţul din stânga-jos al zonei printabile, sau cu colţul hârtiei, în funcţie de modul în care s-a setat opţiunea Specify Plot Offset Relative To în caseta de dialog Options, la pagina Plot and Publish. Modul în care este setată această opţiune este indicat în paranteze rotunde, în dreptul titlului rubricii. 73

Plot Scale – Controlează raportul între unităţile de desenare şi unităţile de plotare. Dacă în Plot Area este selectată opţiunea Layout, plotarea layout-ului se face la scara 1:1, indiferent de setarea scării. o Fit to Paper – Zona ce se va plota este scalată pentru a ocupa întreaga suprafaţă de plotare. o Scale – Defineşte o scară exactă de plotare. Custom desemnează o scară definită de utilizator. o Scale Lineweights – La activarea acestei opţiuni, grosimile de linii sunt scalate proporţional cu scara de plotare.

Plot Style Table (Pen Assignments) – Permite setarea tabelului cu stiluri de plotare, editarea acestuia, sau crearea unuia nou. o Name (Unlabeled) – afişează o listă cu tabelele de stiluri de plotare disponibile. o Edit – Acest buton determină afişarea casetei de dialog Plot Style Table Editor în care se pot vizualiza şi edita stilurile de plotare asociate tabelului cu stiluri de plotare curent.

 

Shaded Viewport Options – Specifică modul în care sunt plotate vederile cu umbrire sau renderizare. Plot Options – Aici se specifică opţiunile pentru grosimi de linii, stiluri de plotare, plotări cu umbrire şi ordinea în care sunt plotate obiectele. o Plot Object Lineweights – Se specifică dacă grosimile de linii atribuite obiectelor se plotează. Această opţiune nu este disponibilă dacă s-a selectat plotarea cu stiluri de plotare (Plot with Plot Styles). o Plot with Plot Styles – Se specifică dacă stilurile de plotare aplicate obiectelor şi layerelor sunt plotate. La selectarea acestei opţiuni, va fi activată automat şi opţiunea Plot Object Lineweights. o Plot Paperspace Last – La activarea acestei opţiuni se vor plota mai întâi obiectele din model space. De regulă se plotează întâi obiectele din Paper Space. o Hide Paperspace Objects – Se specifică dacă operaţia de ascundere (HIDE) se aplică obiectelor din Paper space. Această opţiune este valabilă doar în Paper Space, iar efectul este vizibil doar în vizualizarea înainte de plotare, nu şi în layout.

Drawing Orientation – Se specifică orientarea desenului: o Portrait – orientează şi plotează desenul astfel încât latura scurta să fie cea orizontală. o Landscape –orientează şi plotează desenul astfel încât latura lungă să fie cea orizontală. o Plot Upside-Down – orientează şi plotează desenul de sus în jos.

Plotarea desenelor
Plotarea unui desen se face cu comanda Plot. Mod de accesare:     Meniul File  Plot. Se dă clic pe butonul Plot din bara de instrumente Standard.

Se tastează PLOT în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Layout sau Model şi se selectează Plot din meniul contextual afişat.

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Plot. În această casetă se vor putea stabili condiţiile de plotare.

Stiluri de plotare
Stilul de plotare este o proprietate a obiectelor din desen, similară tipului de linie sau culorii. Un stil de plotare poate fi atribuit unui obiect sau unui layer şi determină modul de plotare al obiectelor din desen. Prin intermediul stilului de plotare se poate controla modul în care apar în pagină grosimile de linii, culorile, tipurile de linii, îmbinarea liniilor, capetele liniilor, etc. Tabelele de stiluri de plotare colectează grupurile de stiluri de plotare. În caseta de dialog Plot Style Manager apar toate tabelele cu stiluri de plotare disponibile. 74

În Plot Style Manager pot fi adăugate, şterse, redenumite, copiate, şi editate tabele cu stiluri de plotare. Există două tipuri de stiluri de plotare: stiluri dependente de culoare şi stiluri denumite. Un desen poate utiliza un singur tabel cu stiluri de plotare. Odată setat, acesta poate fi modificat sau schimbat cu altul. În cazul tabelelor cu stiluri de plotare dependente de culoare, culoarea obiectului determină modul în care acesta va fi plotat. Stilurile de plotare nu se pot atribui direct obiectelor, în schimb obiectelor li se poate schimba culoarea pentru a fi imprimate conform dorinţei utilizatorului. Tabelele cu stiluri de plotare denumite utilizează stiluri de plotare atribuite direct obiectelor şi layerelor. Utilizarea acestora permite plotarea diferită a fiecărui obiect din desen, independent de culoarea sa.

Selectarea unui proces înainte de a începe lucrul în AutoCAD
Crearea desenelor cu o singură vedere (în Model Space)
Dacă se intenţionează crearea unui desen 2D cu o singură vedere, acesta se poate realiza integral în Model Space. Plotarea se poate face tot din model space . Acesta este modul clasic de realizare a unui desen. Metoda este simplă dar are câteva limitări:    Se poate utiliza doar în cazul desenelor 2D Nu suportă vederi multiple şi setări ale layerelor dependente de vedere Scalarea adnotărilor şi chenarelor necesită efectuarea de calcule.

Prin această metodă obiectele geometrice vor fi desenate întotdeauna la scara 1:1, iar textele, dimensiunile şi alte note, la o scară ce va apărea la dimensiunea corectă în desenul plotat. În acest caz procesul de realizare a desenului cuprinde următoarele etape:   Determinarea unităţii de măsură: În această etapă utilizatorul decide ce reprezintă fiecare unitate din spaţiul model (1’’, 1mm, 1km, etc.) Setarea stilului de afişare a unităţilor din desen: Se tastează în linia de comandă UNITS sau se accesează comanda Units din meniul Format. Stilul uzual pentru unităţile de măsură este „decimal”. Setarea scării pentru adnotări şi blocuri: Înainte de începerea procesului de desenare, utilizatorul ar trebui sa seteze scara pentru dimensiuni, adnotări şi blocuri. Această operaţie oferă garanţia că dimensiunile, adnotările şi blocurile vor avea mărimea corectă la plotare. Este necesară setarea scării pentru:   Text: Mod de accesare: STYLE în linia de comandă sau comanda Text Style din meniul Format. Se va deschide o casetă de dialog în care se va seta înălţimea caracterului. Dimensiuni: Se va seta variabila de sistem DIMSCALE. Aceasta stabileşte raportul între mărimile elementelor componente ale dimensiunii (săgeţi, distanţa de la text la linia de dimensiune, înălţimea textului) Stiluri de linii: Se va seta scara pentru tipurile de linii discontinui cu ajutorul variabilelor de sistem CELTSCALE şi LTSCALE. Haşuri: Se va seta scara pentru modelele de haşuri în caseta de dialog Hatch and Gradient sau cu ajutorul variabilei de sistem HPSCALE. Blocuri: Scara de inserare pentru blocuri se stabileşte în caseta de dialog Insert

   

Determinarea factorului de scară pentru plotare: Pentru plotarea din Model Space se calculează factorul exact de scalare transformând scara desenului într-un raport de forma 1:n. Acest raport compară unităţile plotate cu unităţile din desen. Ex: scara de plotare pentru raportul 1cm = 1m este 100.

Crearea desenelor cu vederi multiple
Paper Space este un mediu de lucru în care pot fi specificate dimensiunile formatului, se poate adăuga un chenar cu cartuş, se pot afişa vederi multiple ale modelului desenat, şi se pot crea dimensiuni şi note. Desenarea se va face în Model Space, iar plotarea se va face într-un layout, în Paper Space. De regulă un desen nou include la creare două pagini layout, numite Layout1 şi Layout2. Există mai multe metode pentru a crea layouturi noi: 75

Odată create. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Model sau Layout şi se selectează din meniul contextual una din comenzile New Layout sau From Template Meniul contextual amintit mai sus conţine de asemenea comenzi pentru copierea. Acestea pot avea dimensiuni forme şi aranjamente diverse. Într-un layout pot fi active maxim 64 viewporturi. în funcţie de modul de setare al variabilei de sistem MAXACTVP. Corner of Viewport – se specifică primul colţ al unui viewport rectangular. Pentru a accesa comanda Layout se procedează în unul din următoarele moduri:     Meniul Insert  Layout  New Layout sau Layout from Template… sau Create Layout Wizard Se dă clic pe butonul New Layout instrumente Layouts. Un viewport activ afişează obiectele desenate în Model Space. Setările făcute cu ajutorul expertului se pot modifica ulterior în caseta de dialog Page Setup. Acest layer se poate dezactiva astfel încât chenarele viewporturilor să nu apară la plotare. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. On – Activează viewportul selectat. Pentru crearea viewporturilor într-un layout se utilizează una din comenzile MVIEW sau VPORTS. redenumirea sau ştergerea layouturilor. mutarea. Pentru a redimensiona un viewport se utilizează gripurile. sau pe butonul Layout from Template din bara de Se introduce comanda LAYOUT în linia de comandă. Copierea unui layout împreună cu setările sale din desenul curent. Acţiune: Va fi solicitată introducerea primului colţ al unui viewport sau alegerea unei opţiuni dintr-un set. viewporturilor li se pot modifica dimensiunile şi proprietăţile. Atunci când se crează un layout cu ajutorul expertului utilizatorului i se va cere să introducă pe rând setările pentru layout:        Numele layoutului Imprimanta asociată layoutului Dimensiunile hârtiei pe care se va imprima conţinutul layoutului Orientarea desenului pe hârtie Un chenar Informaţii pentru setarea viewporturilor O locaţie pentru dispunerea viewporturilor în desen. Este important ca viewporturile să fie create într-un layout separat. Pentru a activa un alt viewport atunci când sunt deja active 64 viewporturi se va dezactiva un viewport activ cu opţiunea OFF.    Adăugarea unui layout nou fără setări şi specificarea ulterioară a setărilor în Page Setup Manager. Off – Dezactivează viewportul selectat. Viewporturile inactive nu afişează nimic. Se introduce comanda MVIEW în linia de comandă. apoi cel de-al doilea colţ pe diagonală cu primul. Mod de accesare al comenzii MVIEW:      Meniul View  Viewports  1 Viewport. Se pot utiliza comenzile COPY şi ARRAY pentru multiplica viewporturile într-un layout. Utilizarea expertului de creare a layouturilor (Create Layout Wizard) pentru a crea un layout şi a-i stabili setările. Într-un layout se poate crea un singur viewport sau mai multe. Importarea unui layout dintr-un şablon (un fişier cu extensia DWT) sau din alt desen (fişier cu extensia DWT).  76 . la fel ca la orice obiect desenat. pot fi scalate sau mutate.

în care se poate selecta numărul şi aranjamentul noilor viewporturi. 2. Va fi afişată caseta de dialog Viewports. la fel ca şi în Model Space. dimensiunile hârtiei. viewportul umple fereastra aplicaţiei. Se plotează layoutul. cu stiluri vizuale sau cu setări de renderizare). fie maximizarea viewportului cu comanda VPMAX. scara de plotare şi orientarea desenului. Atunci când se fac schimbări semnificative într-un viewport din Layout în Model Space. Poligonal – Se va crea o formă neregulată ce va deveni conturul unui nou viewport. sau se doreşte prevenirea unor modificări accidentale ale factorului de scalare a vederii. 3 sau 4 viewporturi. Shadeplot – specifică modul de plotare al viewporturilor (aşa cum este afişat. Se adaugă dimensiuni şi note în layout dacă este necesar.          Mod de accesare al comenzii VPORTS: Se introduce comanda VPORTS în linia de comandă. Dacă layoutul a fost creat cu ajutorul comenzii Insert  Layout  Create Layout Wizard. Se stabilesc orientarea. chenarul se putea selecta din faza de creare a layoutului. Lock – Împiedică aplicarea comenzilor Pan şi Zoom atunci când se lucrează în layout în Model Space. Se creează viewporturile şi se poziţionează în layout. salvată cu ajutorul comenzii VPORTS. permiţând o 77 . Meniul View  Viewports  New Viewports. Dacă utilizatorul lucrează în Model Space poate trece în Paper Space dacă dă clic dublu în afara viewportului. Atunci când fonful hârtiei şi afişarea suprafeţei de printare sunt dezactivate. Restore – Restaurează configuraţia viewporturilor. În această casetă.       Într-un layout se poate comuta între modurile Model Space şi Paper Space printr-una din următoarele metode:    Dacă utilizatorul lucrează în Paper Space poate trece în Model Space în viewportul respectiv dacă dă clic dublu într-un viewport din layout. Se dezactivează layerul ce conţine viewporturile. sau dând clic pe butonul din bara de stare. Această operaţie este utilă atunci când se introduc note şi dimensiuni în layout şi se doreşte păstrarea dimensiunilor şi distanţelor relative în raport cu obiectele din Model Space. Se poate comuta între viewporturi în modul Model Space dacă se dă clic dublu în alt viewport sau se foloseşte combinaţia de taste CTRL+R. scara şi vizibilitatea fiecărei vederi în fiecare viewport din layout. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. În acest caz viewportul va ocupa întreaga fereastră a aplicaţiei. Se dă clic pe pagina unui Layout. suprafaţa ce se va plota. Se inserează un chenar în layout. Se creează un layer nou pentru viewporturile din layout. Fit – Va fi creat un viewport ce umple un layout până la marginea suprafeţei maxime de printare. Se stabilesc setările paginii în layout: plotterul sau imprimanta.4 – suprafaţa specificată de utilizator va fi divizată în 2.3. Atunci când se utilizează un layout pentru plotare este necesară urmarea unei serii de paşi în procesul de realizare a desenului:     Se creează desenul în Model Space. se poate salva dispunerea curentă a viewporturilor şi restaura ulterior. Blocarea vieportului nu împiedică editarea obiectelor în Model Space din layout Object – Se va selecta o polilinie închisă ce va deveni conturul unui nou viewport. cu excepţia cazului în care s-a început desenul cu un şablon ce are deja un chenar. se recomandă fie comutarea în pagina Model Space.

fie se creează un şablon din desenul care conţine layoutul salvat şi se utilizează pentru crearea de noi desene.editare uşoară. se dă clic pe butonul sau se lansează comanda VPMIN în linia de comandă. Pentru a utiliza un layout salvat. Cu ajutorul comenzii MVSETUP introdusă în linia de comandă se pot alinia vederile în viewporturi diferite sau se pot roti vederile în viewporturi. fie se inserează layoutul salvat într-un anumit desen cu ajutorul paletei Design Center. astfel încât se pot vedea obiecte diferite în viewporturi diferite. având activat modul Model Space în viewportul curent. Layoturile se salvează odată cu desenele în care au fost create şi pot fi reutilizate la o dată ulterioară. 78 . Pentru revenirea la nivelul de vizibilitate anterior. din bara de stare Un beneficiu major în lucrul cu viewporturi multiple în layouturi constă în faptul că layerele se pot îngheţa separat în fiecare viewport. Operaţia de îngheţare selectivă a layerelor se face în caseta de dialog Layer Manager.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful