P. 1
AutoCAD 2007

AutoCAD 2007

|Views: 1,753|Likes:
Published by gpricope

More info:

Published by: gpricope on Oct 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/13/2013

pdf

text

original

Sections

  • Iniţiere în utilizarea calculatorului
  • Accesarea informaţiei – interfaţa grafică in Windows:
  • Interfaţa AutoCAD
  • Organizarea spaţiului de lucru
  • Mijloace de asistenţă
  • Crearea unui desen
  • Deschiderea desenelor
  • Salvarea şi exportul desenelor
  • Repararea, restaurarea şi recuperarea desenelor
  • Fişiere standard
  • Controlul vederilor în desen
  • Utilizarea mausului cu rotiţă
  • Comanda Pan
  • Pan Realtime
  • Pan Point
  • Comanda Zoom
  • Zoom Realtime
  • Zoom Original
  • Zoom Extents
  • Zoom All
  • Zoom Center
  • Zoom Previous
  • Zoom Dynamic
  • Zoom Scale
  • Folosirea vederii aeriene
  • Salvarea şi restaurarea vederilor
  • Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră
  • Comenzi pentru reîmprospătarea imaginii
  • Comanda Redraw
  • Comanda Regen
  • Comanda Regen All
  • Lucrul cu obiecte în AutoCAD
  • Proprietăţi ale obiectelor
  • Lucrul cu layere
  • Crearea unui layer
  • Blocarea layerelor
  • Controlul vizibilităţii layerelor
  • Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007
  • Filtrarea layerelor
  • Salvarea, restaurarea, exportul şi importul setărilor pentru layere
  • Lucrul cu culori
  • Tipuri de linii
  • Controlul grosimii liniilor
  • Controlul afişării obiectelor suprapuse
  • Utilizarea instrumentelor de precizie
  • Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate
  • Comanda ID Point
  • Introducerea coordonatelor
  • Sisteme de coordonate
  • Modul dinamic de introducere a datelor
  • Aderarea la locaţii situate pe obiecte (Object Snap)
  • Restricţionarea deplasării cursorului
  • Comenzi de selectare
  • Corectarea erorilor
  • Ştergerea obiectelor
  • Utilizarea funcţiilor de decupare, copiere şi lipire din Windows
  • Desenarea obiectelor geometrice
  • Desenarea liniilor
  • Desenarea cercurilor
  • Desenarea arcelor de cerc
  • Desenarea poliliniilor
  • Desenarea dreptunghiurilor
  • Desenarea poligoanelor regulate
  • Desenarea multiliniilor
  • Desenarea elipselor
  • Desenarea curbelor spline
  • Desenarea punctelor de referinţă şi a liniilor de construcţie
  • Desenarea punctelor
  • Comanda XLine
  • Comanda Ray
  • Desenarea torurilor
  • Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region
  • Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary:
  • Crearea norilor pentru marcarea reviziilor
  • Modificarea obiectelor desenate
  • Deplasarea, rotirea şi alinierea obiectelor
  • Comanda Move
  • Comanda Change Space (AutoCAD 2007)
  • Comanda Rotate
  • Comanda Align
  • Operaţii de copiere a obiectelor
  • Comanda Copy
  • Comada Array
  • Comanda Offset
  • Modificarea formei şi dimensiunii obiectelor
  • Comanda Trim
  • Comanda Extend
  • Comanda Lenghten
  • Comanda Stretch
  • Comanda Scale
  • Rotunjirea, teşirea, întreruperea sau îmbinarea obiectelor
  • Comanda Fillet
  • Comanda Break
  • Comanda Join
  • Modificarea obiectelor desenate (continuare)
  • Crearea şi utilizarea blocurilor
  • Crearea blocurilor
  • Inserarea blocurilor
  • Blocuri cu atribute
  • Modificarea blocurilor
  • Disocierea obiectelor componente (Explodarea)
  • Utilizarea gripurilor pentru a edita obiectele
  • Specificarea de intervale pe obiecte
  • Comanda Measure
  • Comanda Divide
  • Editarea unor obiecte complexe
  • Modificarea poliliniilor
  • Editarea curbelor spline
  • Note şi etichete
  • Texte pe o singură linie
  • Texte organizate pe mai multe linii
  • Texte cu linie de indicaţie
  • Importul textelor din fişiere externe
  • Utilizarea câmpurilor în texte
  • Stiluri de texte
  • Dimensiuni şi toleranţe
  • Stiluri de dimensionare
  • Setarea scării pentru dimensiuni
  • Crearea dimensiunilor
  • Dimensiuni liniare
  • Dimensiuni şi toleranţe (continuare)
  • Dimensiuni radiale
  • Dimensiuni unghiulare
  • Dimensiunile pe coordonate
  • Dimensionarea lungimii arcurilor
  • Modificarea dimensiunilor existente
  • Adăugarea toleranţelor geometrice
  • Tabele
  • Plotarea desenelor
  • Pregătirea desenelor pentru plotare
  • Stiluri de plotare
  • Selectarea unui proces înainte de a începe lucrul în AutoCAD
  • Crearea desenelor cu o singură vedere (în Model Space)
  • Crearea desenelor cu vederi multiple

Cuprins

CUPRINS ................................................................................................................................................... 1 LECŢIA 1 .................................................................................................................................................. 5 INIŢIERE ÎN UTILIZAREA CALCULATORULUI.............................................................................................. 5 ACCESAREA INFORMAŢIEI – INTERFAŢA GRAFICĂ IN WINDOWS: ............................................................. 5 APLICAŢII CAD .......................................................................................................................................... 5 INTERFAŢA AUTOCAD............................................................................................................................... 5 ORGANIZAREA SPAŢIULUI DE LUCRU ......................................................................................................... 7 MIJLOACE DE ASISTENŢĂ ........................................................................................................................... 8 COMENZI ŞI VARIABILE DE SISTEM. UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE INTRODUCERE A DATELOR.......... 8 CREAREA UNUI DESEN ................................................................................................................................ 9 DESCHIDEREA DESENELOR ........................................................................................................................ 9 SALVAREA ŞI EXPORTUL DESENELOR ...................................................................................................... 10 REPARAREA, RESTAURAREA ŞI RECUPERAREA DESENELOR ................................................................... 10 FIŞIERE STANDARD ................................................................................................................................... 10 LECŢIA 2 ................................................................................................................................................ 12 CONTROLUL VEDERILOR ÎN DESEN .......................................................................................................... 12 UTILIZAREA MAUSULUI CU ROTIŢĂ ...................................................................................................... 12 COMANDA PAN .................................................................................................................................... 12 Pan Realtime ................................................................................................................................. 12 Pan Point ....................................................................................................................................... 12 COMANDA ZOOM ................................................................................................................................. 12 Zoom Realtime .............................................................................................................................. 12 Zoom Original ............................................................................................................................... 13 Zoom Extents ................................................................................................................................ 13 Zoom All ....................................................................................................................................... 13 Zoom Center ................................................................................................................................. 13 Zoom Previous .............................................................................................................................. 13 Zoom Dynamic.............................................................................................................................. 14 Zoom Scale ................................................................................................................................... 14 Folosirea vederii aeriene ................................................................................................................ 14 SALVAREA ŞI RESTAURAREA VEDERILOR ............................................................................................. 14 LUCRUL CU MAI MULTE VEDERI ÎN ACEEAŞI FEREASTRĂ ...................................................................... 15 COMENZI PENTRU REÎMPROSPĂTAREA IMAGINII ................................................................................... 15 Comanda Redraw .......................................................................................................................... 15 Comanda Regen ............................................................................................................................ 15 Comanda Regen All ...................................................................................................................... 15 LUCRUL CU OBIECTE ÎN AUTOCAD ......................................................................................................... 16 PROPRIETĂŢI ALE OBIECTELOR ............................................................................................................ 16 LUCRUL CU LAYERE ............................................................................................................................. 16 Crearea unui layer ......................................................................................................................... 16 Blocarea layerelor.......................................................................................................................... 17 Controlul vizibilităţii layerelor ....................................................................................................... 17 Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007 ........................................................................... 18 Filtrarea layerelor .......................................................................................................................... 18 Salvarea, restaurarea, exportul şi importul setărilor pentru layere ................................................... 18 LUCRUL CU CULORI.................................................................................................................................. 19 TIPURI DE LINII ......................................................................................................................................... 19 CONTROLUL GROSIMII LINIILOR.............................................................................................................. 20 CONTROLUL AFIŞĂRII OBIECTELOR SUPRAPUSE ..................................................................................... 21
1

LECŢIA 3 ................................................................................................................................................ 22 UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PRECIZIE .......................................................................................... 22 UTILIZAREA COORDONATELOR ŞI A SISTEMELOR DE COORDONATE ...................................................... 22 Comanda ID Point ......................................................................................................................... 22 Introducerea coordonatelor ............................................................................................................ 22 Sisteme de coordonate ................................................................................................................... 23 MODUL DINAMIC DE INTRODUCERE A DATELOR ................................................................................... 24 ADERAREA LA LOCAŢII SITUATE PE OBIECTE (OBJECT SNAP)................................................................ 25 RESTRICŢIONAREA DEPLASĂRII CURSORULUI ....................................................................................... 26 COMENZI DE SELECTARE ŞI ŞTERGERE .................................................................................................... 27 COMENZI DE SELECTARE ...................................................................................................................... 27 CORECTAREA ERORILOR ...................................................................................................................... 29 ŞTERGEREA OBIECTELOR ..................................................................................................................... 31 UTILIZAREA FUNCŢIILOR DE DECUPARE, COPIERE ŞI LIPIRE DIN WINDOWS ........................................... 31 LECŢIA 4 ................................................................................................................................................ 32 DESENAREA OBIECTELOR GEOMETRICE.................................................................................................. 32 DESENAREA LINIILOR .......................................................................................................................... 32 DESENAREA CERCURILOR .................................................................................................................... 32 DESENAREA ARCELOR DE CERC............................................................................................................ 32 DESENAREA POLILINIILOR.................................................................................................................... 33 DESENAREA DREPTUNGHIURILOR ........................................................................................................ 34 DESENAREA POLIGOANELOR REGULATE ............................................................................................... 35 DESENAREA MULTILINIILOR ................................................................................................................. 35 DESENAREA ELIPSELOR........................................................................................................................ 36 DESENAREA CURBELOR SPLINE ............................................................................................................ 37 SCHIŢAREA CU MÂNA LIBERĂ .............................................................................................................. 38 DESENAREA PUNCTELOR DE REFERINŢĂ ŞI A LINIILOR DE CONSTRUCŢIE............................................... 38 Desenarea punctelor ...................................................................................................................... 38 Comanda XLine ............................................................................................................................ 39 Comanda Ray ................................................................................................................................ 39 DESENAREA TORURILOR ...................................................................................................................... 39 CREAREA ŞI COMBINAREA SUPRAFEŢELOR ........................................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region ........................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: ...................................................................... 40 CREAREA NORILOR PENTRU MARCAREA REVIZIILOR ............................................................................ 40 LECŢIA 5 ................................................................................................................................................ 41 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE ................................................................................................... 41 DEPLASAREA, ROTIREA ŞI ALINIEREA OBIECTELOR............................................................................... 41 Comanda Move ............................................................................................................................. 41 Comanda Change Space (AutoCAD 2007)..................................................................................... 41 Comanda Rotate ............................................................................................................................ 41 Comanda Align ............................................................................................................................. 42 OPERAŢII DE COPIERE A OBIECTELOR ................................................................................................... 42 Comanda Copy .............................................................................................................................. 42 Comada Array ............................................................................................................................... 43 Comanda Offset ............................................................................................................................ 44 MODIFICAREA FORMEI ŞI DIMENSIUNII OBIECTELOR ............................................................................. 45 Comanda Trim .............................................................................................................................. 45 Comanda Extend ........................................................................................................................... 46 Comanda Lenghten........................................................................................................................ 46 Comanda Stretch ........................................................................................................................... 47 Comanda Scale .............................................................................................................................. 47
2

ROTUNJIREA, TEŞIREA, ÎNTRERUPEREA SAU ÎMBINAREA OBIECTELOR ................................................... 47 Comanda Fillet .............................................................................................................................. 47 Comanda Break ............................................................................................................................. 48 Comanda Join ................................................................................................................................ 48 LECŢIA 6 ................................................................................................................................................ 50 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE (CONTINUARE) .......................................................................... 50 CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR ................................................................................................. 50 Crearea blocurilor .......................................................................................................................... 50 Inserarea blocurilor ........................................................................................................................ 51 Blocuri cu atribute ......................................................................................................................... 52 MODIFICAREA BLOCURILOR ................................................................................................................. 53 DISOCIEREA OBIECTELOR COMPONENTE (EXPLODAREA) ...................................................................... 54 UTILIZAREA GRIPURILOR PENTRU A EDITA OBIECTELE ......................................................................... 54 SPECIFICAREA DE INTERVALE PE OBIECTE ............................................................................................ 54 Comanda Measure ......................................................................................................................... 54 Comanda Divide ............................................................................................................................ 55 EDITAREA UNOR OBIECTE COMPLEXE................................................................................................... 55 Modificarea poliliniilor .................................................................................................................. 55 Editarea curbelor spline ................................................................................................................. 57 LECŢIA 7 ................................................................................................................................................ 59 HAŞURI ..................................................................................................................................................... 59 NOTE ŞI ETICHETE .................................................................................................................................... 60 TEXTE PE O SINGURĂ LINIE .................................................................................................................. 60 TEXTE ORGANIZATE PE MAI MULTE LINII .............................................................................................. 61 TEXTE CU LINIE DE INDICAŢIE .............................................................................................................. 61 IMPORTUL TEXTELOR DIN FIŞIERE EXTERNE ......................................................................................... 62 UTILIZAREA CÂMPURILOR ÎN TEXTE ..................................................................................................... 62 STILURI DE TEXTE ................................................................................................................................ 62 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE ...................................................................................................................... 63 STILURI DE DIMENSIONARE .................................................................................................................. 64 SETAREA SCĂRII PENTRU DIMENSIUNI .................................................................................................. 65 CREAREA DIMENSIUNILOR ................................................................................................................... 65 Dimensiuni liniare ......................................................................................................................... 65 LECŢIA 8 ................................................................................................................................................ 68 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE (CONTINUARE) ............................................................................................. 68 Dimensiuni radiale ........................................................................................................................ 68 Dimensiuni unghiulare................................................................................................................... 69 Dimensiunile pe coordonate........................................................................................................... 69 Dimensionarea lungimii arcurilor................................................................................................... 69 MODIFICAREA DIMENSIUNILOR EXISTENTE .......................................................................................... 70 ADĂUGAREA TOLERANŢELOR GEOMETRICE ......................................................................................... 70 TABELE ..................................................................................................................................................... 71 PLOTAREA DESENELOR ............................................................................................................................ 72 PREGĂTIREA DESENELOR PENTRU PLOTARE ......................................................................................... 72 PLOTAREA DESENELOR ........................................................................................................................ 74 Stiluri de plotare ............................................................................................................................ 74 SELECTAREA UNUI PROCES ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LUCRUL ÎN AUTOCAD .............................................. 75 CREAREA DESENELOR CU O SINGURĂ VEDERE (ÎN MODEL SPACE) ........................................................ 75 CREAREA DESENELOR CU VEDERI MULTIPLE ........................................................................................ 75
3

4 .

Fereastra aplicaţiei:  Spaţiul de lucru: o o Când nu este nici un fişier deschis.extensie. memory stick. Toate operaţiile în AutoCAD sunt generate cu ajutorul comenzilor.Part 21: Preparation of lines by CAD systems ANSI Y14. Pentru ca AutoCAD este o aplicaţie multidocument. Accesarea informaţiei – interfaţa grafică in Windows: My Computer: o descriere o Windows Explorer (mod de accesare (clic dreapta pe My Comp sau Folders in Bara de instrumente din My Comp) Operaţii cu fişiere si foldere: o Creare fişier nou (CTRL+N) o Copiere (CTRL+C) o Decupare (CTRL+X) o Lipire (CTRL+V) o Ştergere (DELETE) o Anulare (CTRL+Z) o Refacere (CTRL +Y) Aplicaţii CAD Proiectarea asistată de calculator (Computer Aided Design) presupune utilizarea unor aplicaţii specializate pentru întocmirea si organizarea documentaţiilor tehnice (desene.). location and run-out ISO 13567:1998 Technical product documentation -. liste de materiale.Organization and naming of layers for CAD ISO 128-21:1997 Technical drawings -. Pro/Engineer Interfaţa AutoCAD In AutoCAD se lucrează cu comenzi si variabile de sistem.Geometrical tolerancing Tolerances of form. 5 .5 Aplicaţii CAD: AutoCAD. Floppy-disk. SolidEdge (Unigrafics).Lecţia 1 Iniţiere în utilizarea calculatorului   Stocarea şi organizarea informaţiei în calculator: o Stocarea informaţiei :  Hard disk. Organizarea logică o Partiţii logice o Fişierele – unitatea elementară de memorare a informaţiei. este absolut gol Când există desene deschise care sa nu fie minimizate. flash memory. ea permite deschiderea si afişarea simultană a mai multor desene. orientation. SolidWorks (Dassault Systemes). extensia are un rol in recunoaşterea fişierului de către aplicaţia care urmează să-l deschidă)  Adresa (partiţia:\calea\nume fişier) o Foldere – structura arborescenta. Comenzile pot fi lansate prin intermediul interfeţei programului. CD-ROM.  Denumire (nume. şabloane. modele 3D. etc. spaţiul de lucru este ocupat de ferestrele acestora. Inventor(Autodesk).General principles of presentation -. Catia. Există standarde si norme specifice:     ISO 1101: 2004 : Geometrical Product Specifications (GPS) . În meniul Windows din bara de meniuri există comenzi specifice pentru modul de afişare a acestora.

Indiferent de cate desene sunt afişate simultan. titlul fiecăruia va apărea in bara de titlu a ferestrei proprii. minimizarea si închiderea ferestrei principale a aplicaţiei. se dimensionează si se adaugă note. Dacă sunt afişate simultan mai multe desene in fereastra principala a aplicaţiei. etc. texte. cote. Aici se plasează de regulă chenarul (title block). Poate fi afişataă permanent. Se pot adăuga. redenumite. doar unul va fi activ. Permite accesul la conţinutul oricărui desen din calculator. mai puţin pe butoanele din partea dreaptă a barei de titlu. Comutarea intre model space si paper space se face in mai multe moduri:     o o Prin tab-uri Dând clic în bara de stare. Bara de titlu: Afişează numele aplicaţiei urmat de numele si adresa fişierului activ in fereastră. Se deplasează mausul in acest mod pe imaginea butonului dorit din bara fly-out afişata.   Bara de meniuri: conţine comenzile cele mai importante grupate pe meniuri după criterii tematice. moment in care comanda respectivă va fi lansată. şterge. In paper space pot exista mai multe pagini (layouts) cu continut diferit dar care sunt create pe baza continutului din model space. Fiecare layout are continut. Acesta poate fi recunoscut prin caracteristicile accentuate ale barei de titlu din fereastra proprie. cu butonul stâng al mausului menţinut apăsat. Comenzile pot fi şterse. Butoanele care determină afişarea unor bare fly-out au un triunghi negru in coltul din dreapta jos. cu ajutorul meniului contextual (clic dreapta). in caseta pe care scrie MODEL/PAPER Clic dublu intr-un viewport in paper space. Conţin butoane prin acţionarea cărora se pot lansa comenzi. etc. (demonstraţie)   Paleta Proprietăţi: afişează proprietăţile elementelor selectate in spaţiul de lucru. reţea sau internet si 6 o . copiate sau decupate si lipite pe alte subpagini. In poziţie verticală casetele de selecţie nu sunt afişate. Se recomandă ca barele de instrumente care conţin casete de selecţie sa fie afişate in poziţie orizontală. cu ajutorul comenzii Customize Palettes din meniul contextual. Butoanele pentru redimensionarea. care poate fi modificat de către utilizator după dorinţa. Fly-out bars sunt bare de instrumente incluse in alte bare de instrumente. se creează ferestrele pentru vederi (viewport). sau fly-out bars. redenumi. o Paletele de instrumente sunt grupate într-o singură fereastră organizată in subpagini. Acestea sunt afişate atunci când cursorul de maus se poziţionează pe butonul respectiv. Paletele: pot fi organizate de către utilizator după nevoile proprii si pot fi amplasate si redimensionate după dorinţă. Comutarea de la o fereastră la alta se face dând clic oriunde in fereastra ce se doreşte a fi activata. sau atunci când utilizatorul selectează un element din spaţiul de lucru cu clic dublu. Spaţiul hârtie (paper space) este un spaţiu exclusiv bidimensional reprezentând oglinda viitorului document pe suport de hârtie. (demonstraţie) prin selectarea unor elemente din paleta Design Center si tragerea acestora in subpagina activă a paletei de instrumente. Paleta Design Center: reprezintă un instrument deosebit de puternic pentru utilizatorii AutoCAD. Fereastra desenului – elemente: o o Spaţiul model (model space) este un spaţiu virtual tridimensional în care obiectele sunt desenate la scara 1:1. Obiectele din spaţiul hârtie (linii. setari si nume propriu. Barele de instrumente: Pot fi ancorate de jur împrejurul spaţiului de lucru sau pot fi dispuse in orice poziţie pe suprafaţa spaţiului de lucru. (demonstraţie) cu comanda Customize Comands din meniul contextual. Fiecare subpagină reprezintă o paletă si conţine un grup de comenzi.) sunt complet independente de cele din spaţiul model. exporta sau importa palete. Se pot adăuga comenzi noi:    o prin selectarea unor elemente din spaţiul de lucru si tragerea acestora in subpagina activa a paletei de instrumente. apoi se eliberează butonul mausului.

aspectului sau conţinutului. Prin ascunderea liniei de comanda acestea nu mai sunt accesibile. layere. Cu clic dreapta in orice zonă destinată barelor de instrumente. fonturi). componenţa barei de meniuri. barele de instrumente si combinatiile de taste.extragerea anumitor elemente din acesta (blocuri. Prin accesarea comenzii Options din meniul Tools. Este de regulă ancorată in partea inferioară a ferestrei principale a aplicaţiei. Metode de organizare:   In meniul Tools din bara de meniuri există un submeniu numit Customize care conţine comenzi pentru organizarea spaţiului de lucru. Organizarea spaţiului de lucru Se referă la modul in care arată fereastra aplicaţiei (dimensiuni. text. In plus. sau se deschide fereastra Customize Interface in cere se pot face modificări la bara de meniuri. culoarea si fontul textului. deschide o fereastră în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afisate (versiunile mai vechi). în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afişate sau ascunse. Va apărea o nouă fereastră de dialog. comenzile uzuale. cu ajutorul tastei F2 si are funcţii similare ferestrei de comandă. dimensiuni. Paleta Sheet Set: Cu ajutorul acestei palete se pot crea şi organiza desenele dintr-un set de desene. Aceasta. Observaţie: O bună cunoaştere şi organizare a spaţiului de lucru este neapărat necesară pentru asigurarea unei productivităţi mărite in lucrul cu AutoCAD. numarul de linii afisate. la pagina Display. din punct de vedere al poziţiei. aceasta listeaza in ordine cronologica toate comenzile lansate in sesiunea de lucru curenta. stiluri de linii. Design Center.  Toate aceste elemente se pot modifica după caz. culori. afişarea. se va deschide un meniu contextual. respectând sintaxa.. In meniul View exista comanda Toolbars. indicaţii privind comanda deasupra căreia se afla poziţionat cursorul (apar la câteva secunde după poziţionarea cursorului) fereastra coordonatelor o serie de butoane ce activează moduri de lucru specifice in AutoCAD un buton pentru legături internet (Comunication Center) un buton de blocare/deblocare a poziţiei barelor de instrumente si ferestrelor. în pagina Display se pot modifica elemente caracteristice ale ferestrei desenului si liniei de comanda. Ele sunt afişate în dreptul mausului şi conţinutul lor diferă in funcţie de selecţia activă sau de comanda în curs (dacă există). Modificările se fac fie cu ajutorul mausului. in functie de versiunea de AutoCAD. caracteristicile liniei de comandă. Modul in care apar meniurile contextuale se poate modifica cu ajutorul comenzii Opţiuni din meniul Tools. etc.  Fereastra text: este afişată la solicitarea utilizatorului. 7   . Elementele unui set de desene sunt pagini (layout) din paper space ale unui grup de fişiere dwg. etc. Meniurile contextuale apar atunci când se apasă butonul drept al mausului. poziţia ferestrelor (Proprietăţi. un buton de maximizare a ferestrei (clean screen)  Bara de stare: o o o o o o  Linia de comandă: În linia de comandă se introduc comenzi si parametri de la tastatură. deasupra barei de stare.) si introducerea lor in desenul curent. amplasarea si componenţa barelor şi paletelor de instrumente. Exista comenzi si variabile de sistem care afiseaza valori si optiuni in linia de comandă.). Pentru linia de comandă se pot modifica pozitia. fie cu comanda Options din meniul Tools. in care puteţi face selecţiile adecvate. delimitate prin linii separatoare. Se accesează pagina User Preferences din caseta de dialog deschisă şi la Windows Standard Behavior se apasă butonul Right Click Customization. o o Paleta Dashboard: apare in AutoCAD 2007 si grupează sub forma unor panouri de control . Afişarea sau ascunderea ei se face cu ajutorul comenzii Command Line din meniul Tools sau cu combinaţia de taste CTRL+9. haşuri.

Ex: Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan. elemente de meniu. dacă se doreşte construcţia cercului de centru dat.). casete (combo. L alias pentru LINE. etc. afişate între paranteze pătrate. Utilizarea dispozitivelor de introducere a datelor Comenzile pot fi accesate cu ajutorul elementelor de interfaţă ale programului (butoane. Comenzi şi variabile de sistem. După scrierea numelui unei comenzi în linia de comandă se apasă tasta ENTER sau SPACEBAR). CTRL+O pentru deschidere document. casete (combo. dar utilizatorul îşi poate defini şi salva spaţii de lucru în funcţie de diversele sarcini pe care le are de îndeplinit. Observaţie: Este bine sa se afişeze doar barele de instrumente. CTRL+S pentru salvare. În AutoCAD noţiunea de spaţiu de lucru (Workspace) defineşte un set de meniuri. comanda HELP deschide manualul de asistenţă existent in PC. se introduc coordonatele de la tastatură. 8 . localizate in computer sau pe Internet. după care utilizatorului i se va cere să introducă variabilele. în dreptul fiecărei comenzi pentru care există o asemenea combinaţie. CTRL+V pentru lipire . desenează. dialog) sau element de meniu. etc. Dacă se alege altă opţiune de construcţie. text. Fiecare comandă are un nume. text. radius)]: În acest exemplu. Repetarea ultimei comenzi se face prin apăsarea din nou a tastelor Enter. in bara de stare va apărea un text explicativ pentru elementul respectiv. Z alias pentru ZOOM. Barele afişate in mod inutil încarcă spaţiul de lucru si solicită memoria video a calculatorului. prin tragere. in dreptul acestuia va apărea o fereastră care va afişa pe scurt numele sau funcţia elementului respectiv. etc. Spacebar. CTRL+Y pentru refacere. CTRL+N pentru document nou. ce sunt specifice marii majorităţi a programelor din Windows şi îşi menţin valabilitatea şi în AutoCAD. sau închid sesiunea de lucru. Ex: CP alias pentru COPY. tan. CTRL+Z pentru anulare. Comenzile care se pot folosi transparent sunt în general cele ce schimbă setările desenului (grid) sau cele legate de vizualizare (pan şi zoom). paletele si ferestrele care se utilizează in sesiunea de lucru respectivă. Din aceste comenzi. La lansarea unei comenzi programul răspunde adesea cu un set de opţiuni. care prin tastare în linia de comandă determină lansarea unei anumite comenzi. De asemenea există o serie de comenzi care pot fi apelate cu combinaţii de taste. AutoCAD are 2 spaţii de lucru predefinite (AutoCAD classic şi 3D Modeling). Combinaţiile de taste sunt afişate în bara de meniuri. se poate modifica poziţia barelor. dacă acesta există. Unele comenzi uzuale au alias-uri. Nu se pot folosi transparent comenzile care selectează obiecte. Comanda HELP tastată in linia de comandă deschide manualul de asistenţă existent in PC. Acestea sunt combinaţii de caractere uşor de reţinut . sau se dă clic în desen în locul unde va fi centrul cercului. Blocarea se realizează cu ajutorul butonului de blocare situat in partea dreaptă a barei de stare. Meniul Help – cuprinde o serie de comenzi ce lansează diverse instrumente de asistentă. care prin tastare în linia de comandă. În casetele de dialog se acţionează butonul cu semnul ?. bare de instrumente şi palete cu care utilizatorul lucrează într-un anumit context. apelează comanda respectivă. (Descrierea pentru manualul de asistenţă) Tasta F1 deschide manualul de asistenţă existent in PC. apoi se dă clic pe controlul asupra căruia se solicită explicaţii sau se dă clic pe butonul Help. CTRL+X pentru decupare. dialog) sau element de meniu. Cu ajutorul mausului. se introduce de la tastatură prescurtarea dintre paranteze pentru opţiunea dorită. Bara de instrumente Workspace permite salvarea unui spaţiu de lucru nou şi comutarea între diversele spaţii de lucru existente. Ex: CTRL+C pentru copiere. Mijloace de asistenţă Tool tips – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. paletelor de instrumente si ferestrelor daca acestea nu sunt blocate. Indicaţii in bara de stare – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. Întreruperea execuţiei unei comenzi se poate face în cazul în care urmează să se utilizeze o altă comandă în mod transparent.

doar că după selectarea desenului în fereastra deschisă.Pentru a folosi o comandă în mod transparent. programul va reveni la execuţia comenzii întrerupte anterior. etc.direcţia de plecare pentru măsurarea unghiurilor. precizia de afişare. Ex: Command: line Specify first point: 'grid >>Specify grid spacing (X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0. după care s-a revenit la execuţia comenzii anterioare. Utilizatorii îşi pot crea şabloane proprii ce conţin de regulă setări pentru unităţile de măsură şi precizia acestora. va trebui ca variabila de sistem STARTUP sa aibă valoarea 1. Creare rapidă – Va fi creat un desen nou pe baza şablonului uzual. Şablonul se creează ca un desen obişnuit iar fişierul respectiv se salvează cu extensia dwt. tipuri de linii. Dacă se doreşte renunţarea la execuţia unei comenzi lansate deja. altele nu. Pentru crearea rapidă a unui fişier se accesează butonul Qnew din bara de instrumente principală sau se tastează în linia de comandă QNEW. Pentru aceasta fie este activată opţiunea „Show startup dialog box” pe pagina System a ferestrei de dialog ce se deschide cu comanda Options din meniul Tools. Variabilele de sistem sunt parametri care. fie se tastează STARTUP în linia de comandă şi se aplică valoarea 1. se apasă săgeata       9 . Cu ajutorul expertului se definesc unităţile de măsură utilizate pentru lungimi şi unghiuri. Utilizatorul îşi poate realiza combinaţii între tastele SHIFT. influenţează mediul de lucru. Deschiderea desenelor Un desen creat anterior se poate deschide cu comanda OPEN din meniul File sau tastată în linia de comandă. Pentru aceasta va trebui ca în fereastra deschisă cu comanda Options. setări ale mediului de lucru. chenare. Variabilele de sistem pot fi modificate:    Prin tastarea numelui lor în linia de comandă Prin setări specifice în casete de dialog deschise cu diverse comenzi Prin accesarea unor butoane (cele din bara de stare) Utilizatorul îşi poate crea propriile combinaţii de taste pentru a lansarea rapidă a unor comenzi uzuale. se apasă tasta ESC. Acest lucru se realizează în versiunile de AutoCAD 2006 şi superioare în fereastra deschisă cu comanda Tools  Customize. logo-uri. Acest lucru se realizează cu comanda Tools  Customize  Keyboard Shortcuts (în AutoCAD versiuni până la max 2005) sau cu comanda Tools  Customize pentru versiuni de AutoCAD 2006 şi superioare.000>: 1 Resuming LINE command Specify first point: În exemplul de mai sus s-a întrerupt execuţia comenzii de desenare LINE pentru a se seta reţeaua de puncte de ajutor prin spaţiere la un punct. sau cu ajutorul combinaţiei de taste CTRL+N – va fi selectat un şablon furnizat odată cu programul AutoCAD sau salvat anterior de către utilizator . limitele suprafeţei de desenare. (demonstraţie) Crearea pe baza unui şablon se face prin selectarea comenzii NEW din Meniul File sau tastată în linia de comandă. stiluri de text. Programul va afişa următorul simbol ">>" în faţa liniei de comandă pentru a cere parametrii de execuţie a comenzii lansate în mod transparent. în funcţie de valorile care li se atribuie. Crearea unui desen Există trei metode de începere a unui desen nou: Utilizarea unui expert – Pentru a putea accesa expertul. CTRL. Un şablon este un fişier cu extensia dwt ce conţine un set de setări standard. După execuţia acestei comenzi. cu butonul Open din bara de instrumente principală. Unele pot fi modificate de către utilizator. sensul de măsurare a unghiurilor. se scrie în faţa sa în linia de comandă un apostrof „'” sau se alege pur şi simplu dintr-un meniu. Lista completă a tuturor variabilelor de sistem este afişată cu comanda SETVAR. cu combinaţia de taste CTRL+O cu clic dublu pe fişier din afara aplicaţiei prin tragerea cu cursorul mausului din afara ferestrei în fereastra principală a aplicaţiei din paleta Design Center Atunci când se lucrează în desene mari este utilă deschiderea parţială a desenelor. de dimensiuni. haşuri. la pagina File în nodul Template Settings  Default Template File for Qnew să fie selectat şablonul uzual. Acest lucru se realizează cu comanda Open. SHIFT+CTRL şi butoanele mausului pentru crearea unor aliasuri ale comenzilor des utilizate.

se pot încărca în timpul lucrului elemente geometrice care n-au fost încărcate la deschiderea desenului.din dreptul butonului Open şi se alege Partialy open. Acest lucru este valabil pentru fişierele cu extensia dwg. precum si fişiere cu extensia sv$. Această procedură măreşte timpul de deschidere a unui desen Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când un desen este deschis. 10 .bak. Desenul este salvat automat într-un fişier cu extensia . Dacă un desen este deschis parţial.sv$. Pentru salvarea unui desen se alege calea. la fiecare salvare a desenului. restaurarea şi recuperarea desenelor Un fişier care conţine erori poate fi reparat cu ajutorul comenzii File menu » Drawing Utilities » Recover. tipuri de linii. Pentru comunicarea cu alte aplicaţii se poate opta pentru salvarea în format dxf.dwg. dws şi dwt. Împreună cu acestea vor fi afişate şi fişierele bakup. se anulează opţiunea Display digital signature information în pagina Open and Save din fereastra Opţiuni. Dacă se închide această fereastră fişierele nu se vor pierde ci pot fi afişate din nou cu comanda File  Drawing Utilities  Drawind Recovery Manager. Prin simpla înlocuire a extensiei bak cu extensia originală a desenului. La instalare AutoCAD-ul este setat să verifice autenticitatea desenului deschis. cu clic dreapta se afişează un meniu contextual ce permite deschiderea acestui fişier sau ştergerea sa. acesta rămâne şi poate fi utilizat. Dacă se folosesc backup-uri automate se poate salva versiunea anterioară a desenului într-un fişier cu extensia . cunoscută din alte aplicaţii Windows. Un desen salvat anterior dacă va fi salvat cu comanda SAVE va suprascrie veriunea salvată anterior. cu extensia . Restaurarea unei versiuni anterioare a unui fişier se poate face dacă în caseta de dialog Opţiuni la pagina Open and Save este selectată opţiunea creării de fişiere backup la fiecare salvare. La selectarea unui fişier din grupul respectiv. Fişiere standard Când se lucrează în colective de proiectare se doreşte păstrarea unei anumite unităţi în întocmirea desenelor. Pentru salvarea unui desen ca şablon se foloseşte extensia dwt. stl pentru prelucrarea desenelor cu ajutorul altor programe (in cazul modelelor 3D) Pentru această operaţie se utilizează comanda Export din meniul File.sv$. Vederea obişnuită este EXTENTS.bak. Pentru desene extensia este dwg. După deschidere acesta se salvează. la redeschiderea acesteia va fi afişată o listă de desene care erau deschise în momentul închiderii aplicaţiei în sesiunea anterioară. dacă conţine erori minore se poate repara prin simpla deschidere. Uneori un fişier corupt. Încărcarea se face cu comanda Partial Load din meniul File. se revine la penultima versiune salvată. Standardele servesc la o înţelegere mai bună şi mai uşoară a desenelor. În acest scop se crează fişiere standard. un fişier cu acelaşi nume şi extensia . In acest caz. Dacă se alege însă comanda Save As din meniul File se va deschide fereastra de dialog pentru salvare. ori de câte ori are loc salvarea normală a desenului. stiluri de dimensionare sau text. Repararea. dacă acestea există.dws. Dacă a avut loc o închidere neaşteptată a aplicaţiei. se pot adăuga informaţii prin accesarea comenzii Properties din meniul File. Pentru ca un desen să poată fi identificat mai uşor în vederea deschiderii. Salvarea şi exportul desenelor Salvarea manuală a unui desen se face cu comanda SAVE care deschide caseta de dialog pentru salvare. care sunt şterse la ieşirea normală din program. Desenatorul poate crea standarde pentru chenare. Un desen poate fi salvat automat în timpul lucrului la intervale de timp ce pot fi modificate de utilizator. prin schimbarea extensiei în . Repararea se poate face total sau parţial în funcţie de erorile conţinute de fişier. Un desen se poate salva în versiunea curentă de AutoCAD sau într-una anterioară. numite şi fişiere de salvare automată. sau în alte scopuri. wmf pentru înglobarea desenelor in documente Office bmp – imagine sat. se stabileşte numele fişierului şi se alege extensia. Se pot exporta desene pentru a fi înglobate în documente generate cu alte aplicaţii:     dwf (pentru publicarea pe Internet). În fereastra deschisă se aleg vederea şi elementele geometrice dorite. Această opţiune se setează la pagina Open and Save din fereastra Opţiunui. se crează în acelaşi folder cu fişierul salvat. Spre deosebire de fişierele . în care stabileşte obiectele ce vor fi verificate şi proprietăţile acestora. în care există posibilitatea alegerii unei alte adrese şi a unui alt nume pentru fişier. Fişierele sv$ se creează doar dacă este selectată opţiunea de salvare automată în caseta Opţiuni.

La AutoCAD se pot ataşa plugin-uri cu standarde. Spre exemplu.Pentru asocierea de fişiere standard la desenul curent se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Configure sau comanda Configure din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează STANDARDS în linia de comandă. acestea vor fi eliminate din desen. dacă un layer nestandardizat este înlocuit cu altul standardizat. Denumirea unui obiect din desen este similară cu cea din standard. specificate de utilizator. Se poate alege între remedierea neconformităţilor şi ignorarea acestora. Toate entităţile asociate cu obiectele nestandardizate vor fi transferate unor obiecte standard înlocuitoare. În cazul depistării unor neconformităţi. Pentru verificarea conformităţii desenului cu un anumit standard. se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Check sau comanda Check din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează CHECKSTANDARDS în linia de comandă. acestea vor fi afişate. 11 . să fie verificat periodic pentru conformitate cu standardele respective. dar proprietăţile lor nu coincid. este bine ca pe măsură ce se lucrează la el. Standardele nu acoperă două aspecte:   Existenţa în desenul verificat a unor obiecte cu denumiri nestandard. Programul va verifica compatibilitatea setărilor. Când se repară probleme legate de obiecte cu nume nestandardizate. create de Autodesk sau de alte companii. împreună cu sugestii de remediere. toate entităţile din layerul nestandardizat se vor regăsi în layerul standardizat. Odată asociat un desen cu un set de standarde.

în funcţie de direcţia de tragere. se tastează ENTER fără a selecta nimic) View  Zoom  Realtime Zoom Realtime în bara de instrumente principală 12 . În mod normal aceasta este setată la 10% dar utilizatorul o poate modifica după dorinţă. Aceasta asigură o deplasare a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. RIGHT: deplasare în direcţia respectivă. PAN UP. Utilizarea mausului cu rotiţă Rotirea liberă a rotiţei mausului va activa o funcţie din AutoCAD numită INTELLIZOOM. Cu ajutorul grupului de comenzi ZOOM se poate realiza mărirea scării de vizibilitate a unei zone din desen. Aceasta aplică o mărire sau reducere a scării de vizibilitate a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. Prin deplasarea mausului cu rotiţa apăsată se activează o funcţie din AutoCAD numită INTELLIPAN. Cu ajutorul grupului de comenzi PAN se poate realiza deplasarea suprafeţei din desen care este vizibilă în fereastra aplicaţiei în direcţia dorită. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. Coordonatele se pot introduce de la tastatură sau prin indicare cu mausul în spaţiul de lucru. Pan Point   -PAN în linia de comandă View  Pan  Point Acţiune: Va cere introducerea coordonatelor pentru două puncte: punctul de plecare şi noua poziţie a punctului de plecare. LEFT. tastând ZOOMFACTOR în linia de comandă şi aplicând o nouă valoare. în funcţie de sensul de rotire. DOWN. Fereastra pentru vederi aeriene: Accesarea comenzii: View  Aerial View Acţiune: Prin manipularea cursorului de maus în această fereastră se va realiza deplasarea şi modificarea scării de vizibilitate a desenului în fereastra principală a aplicaţiei. Comanda Pan Pan Realtime Accesarea comenzii:    PAN în linia de comandă View  Pan  Realtime Pan Realtime în bara de instrumente principală Acţiune: Va realiza deplasarea parţii vizibile a desenului în fereastră în direcţia de tragere a mausului. Comanda Zoom Zoom Realtime Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni.(demonstraţie) Pasul de mărire a scării de vizibilitate este controlat de variabila se sistem ZOOMFACTOR.Lecţia 2 Controlul vederilor în desen Pentru controlul vederilor în desen utilizatorul are la dispoziţie două grupe de comenzi: PAN şi ZOOM.

sau înălţimea. asigurând totodată şi zoom-ul dorit.Acţiune: Comanda Zoom Realtime asigură modificarea rezoluţiei desenului prin tragerea cu butonul stâng al mouse-ului apăsat. se tastează A şi ENTER) View  Zoom  All Zoom All în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi cuprinsă în fereastră zona acoperită de reţeaua de puncte sau dacă există obiecte desenate în afara ei vor fi incluse şi acestea. Zoom Extents Se permite o rezoluţie maximă astfel încât să poată fi vizibile în fereastră toate obiectele din desen. în dreapta-sus pentru mărire sau în stânga-jos pentru micşorare. Zoom Previous Se restabileşte vederea anterioară ultimei operaţii de zoom. se tastează C şi ENTER) View  Zoom  Center Zoom Center în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: se cere indicarea punctului ce va fi adus în centrul ferestrei. apoi va trebui introdusă după caz. vederea va fi mărită. În linia de comandă este afişată înălţimea curentă. astfel încât limitele lui să coincidă cu limitele ferestrei. se tastează P şi ENTER) View  Zoom  Previous 13 . Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Zoom Center Se aduce un punct din desen în centrul ferestrei. factorul de multiplicare a rezoluţiei. Zoom Original Se restabileşte vederea anterioară în timpul operaţiilor de Zoom Realtime sau Pan Realtime. Accesarea comenzii: Clic creapta  Zoom Original ZOOM WINDOW: permite modificarea rezoluţiei astfel încât o anumită parte din desen să poată fi văzută mai bine prin mărire la dimensiunea ferestrei. se tastează E şi ENTER) View  Zoom  Extents Zoom Extents în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi afişat în fereastră desenul în întregime. Zoom All Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Prin introducerea unei înălţimi mai mari decât cea indicată vederea va fi micşorată. prin introducerea factorului de mărire de la linia de comandă. Accesarea comenzii:   ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. prin specificarea colţurilor opuse pe una din diagonale. iar prin introducerea unei înălţimi mai mici. se tastează w şi ENTER) View  Zoom  Window Zoom Window în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Aplicaţia va cere indicarea dreptunghiului de încadrare pentru zona ce se doreşte a fi mărită. (demonstraţie) Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni.

dreptunghiul reprezentat cu linie groasă marchează limitele vederii în fereastra aplicaţiei. ea trebuie salvată. Cadrul verde are aceleaşi dimensiuni cu cadrul alb şi dă informaţii asupra elementelor ce vor fi vizibile în fereastră dacă dimensiunea cadrului alb nu va fi modificată de către utilizator şi acesta va fi suprapus peste cadrul verde. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. redenumi. Acesta poate fi deplasat în fereastră şi redimensionat după dorinţă de către utilizator. sau i se pot modifica dimensiunile. Folosirea vederii aeriene Prin selectarea comenzii View  Aerial View sau tastând DSVIEWER în linia de comandă permite operaţiuni de translaţie şi redimensionare rapidă a vederii în timpul lucrului. modifica. Dacă se doreşte ca în vedere să apară toate obiectele din desen se alege opţiunea Global în fereastra Aerial View. Dacă se doreşte translatarea desenului se dă clic în Aerial View până apare un X şi se repoziţionează dreptunghiul de încadrare. 14 . Acesta poate fi deplasat pe suprafaţa ferestrei. În această casetă se pot crea. se tastează D şi ENTER) View  Zoom  Dynamic Zoom Dynamic în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Cadrul alb reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. şi şterge vederile identificate cu un nume. după care se apasă ENTER. Accesarea comenzii:      ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. fără a se modifica poziţia centrului vederii. Cadrul albastru reprezintă limitele vederii după executarea comenzii. în care este afişată o listă cu toate vederile disponibile. seta. În fereastra Aerial View. Acţiune: Vor apărea în fereastră trei cadre:  Zoom Scale Se permite modificarea rezoluţiei prin introducerea factorului de multiplicare de la tastatură. după care se apasă ENTER. Dacă se doreşte modificarea rezoluţiei. după care se apasă ENTER. Modificarea dimensiunilor sau poziţiei dreptunghiului din fereastra Aerial View determină modificări similare în fereastra aplicaţiei. Zoom Previous în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Zoom Dynamic Se utilizează un cadru ce reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. Salvarea şi restaurarea vederilor Pentru a reutiliza o vedere într-o sesiune de lucru ulterioară. se dă clic dublu până apare o săgeată şi se trage mouse-ul în direcţia dorită. se tastează S şi ENTER) View  Zoom  Scale Zoom Scale în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente Acţiune: Programul solicită introducerea factorului de scalare a vederii în linia de comandă. Salvarea se face deschizând în meniul View caseta de dialog Named Views. Accesarea comenzii:   View sau V în linia de comandă View  Named Views Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog View Manager.

se selectează View  Viewports  Named Viewports. fereastra aplicaţiei se poate împărţi în mai multe spaţii. Pentru a schimba vederea se dă clic în vederea în care se doreşte să se lucreze. În fereastra deschisă se dă un nume dispunerii actuale a vederilor şi se salvează. Acesta poate avea valoarea ON sau OFF. iar de la tastatură se introduce opţiunea de dispunere în fereastră a acestora. numite zone de vizualizare (viewports). după care se selectează zonele adiacente ce vor fi reunite. În spaţiul model se poate salva o anumită dispunere a zonelor de vizualizare selectând comanda în meniul View  Viewports  New Viewports. . Mod de accesare:     View  Regen All REGENALL în linia de comandă ON – Regenerarea are loc automat de fiecare dată când se execută o comandă care solicită regenerare. Dând clic în orice zonă de vizualizare. în fereastra desenului vor apărea nişte mici semne. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. sau se tastează succesiv CTRL +R. OFF – Regenerarea va fi blocată până când se lansează una din comenzile REGEN sau REGENALL. sau se activează regenerarea automată (REGENAUTO = ON) 15 Comanda REGENAUTO solicită introducerea unui parametru. aceasta poate fi divizată la rândul ei conform procedurii de mai sus. Mod de accesare a comenzii REDRAW:    View  Redraw Se dă clic pe butonul Redraw în bara de instrumente principală REDRAW în linia de comandă Comanda REDRAWALL îndepărtează semnele în toate viewporturile din desen. În timpul lucrului nu se poate opera decât într-o singură zonă de vizualizare. Pentru reunirea a două zone de vizualizare într-una singură se alege comanda Join din meniul View. Mod de accesare a comenzii REDRAWALL:  REDRAWALL în linia de comandă Comanda Regen Această comandă are ca efect regenerarea întregului desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din viewport-ul curent. Zonele de vizualizare se creează în spaţiul model accesând meniul View  Viewports de unde se alege numărul de zone de vizualizare dorit. Comenzi pentru reîmprospătarea imaginii Comanda Redraw Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. atunci când se specifică un punct sau se execută o selecţie. Mod de accesare:   View  Regen Se tastează REGEN în linia de comandă Comanda Regen All Comanda REGENALL regenerează întregul desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din toate viewporturile. care vor conţine diferitele vederi cu care urmează să se lucreze. Pentru a restaura o singură zonă de vizualizare în fereastră se alege comanda 1 View din meniul View  Viewports. Dispunerea zonelor de vizualizare se poate salva pentru a mai fi folosită ulterior. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. până se activează vederea dorită.Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră Pentru a lucra în model space cu mai multe vederi simultan. Cu ajutorul comenzii REDRAW aceste semne sunt îndepărtate din viewport-ul curent. Pentru a restaura într-un moment ulterior o dispunere salvată.

Lucrul cu obiecte în AutoCAD Proprietăţi ale obiectelor Orice obiect desenat se caracterizează printr-un set de proprietăţi. Dacă există o selecţie activă în momentul lansării comenzii. Bara de instrumente Properties permite afişrea şi editarea culorii. Proprieţăţile se pot copia de la un obiect la altul cu comanda Match Properties. se pot modifica dând clic pe pictogramele din dreptul fiecărui layer. tipului de linie. Atunci când un obiect este desenat. fiecare înglobând un anumit tip de informaţie. Dacă în momentul lansării comenzii nu există o selecţie activă. o linie se caracterizează prin lungime şi unghi. structurată pe criterii specifice. O mare parte din proprietăţile cu caracter general ale obiectelor le sunt atribuite acestora fie direct. nu de la microtastatură) Se va deschide paleta Properties care conţine o listă a proprietăţilor selecţiei active. denumit Layer1. Şi în acest caz se pot seta proprietăţile ce urmează a fi copiate. culoare) altele au caracter specific (printre proprietăţile unui cerc se numără raza şi suprafaţa. conform cu opţiunea utilizatorului. va apărea un layer nou în listă. programul va oferi posibilitatea de a selecta obiectul destinaţie sau de a stabili ce proprietăţi vor fi copiate între obiecte (Opţiunea Settings) după care se poate alege obiectul destinaţie. el ia proprietăţile layerului în care este desenat. etc). programul va cere selectarea pe rând a obiectului sursă apoi a obiectului destinaţie. În cazul în care nu se fac setări particulare. Proprietăţile unui layer sunt:      culoarea stilul de linie grosimea liniei stilul de plotare vizibilitatea la plotare Crearea unui layer Comanda:   Meniul Format  Layer Se dă clic pe butonul Layer Properties Manager în bara de instrumente Layers Acţiune: Se deschide fereastra Layer Properties Manager. Proprietăţile layerului nou creat. se procedează în unul din următoarele moduri:     se selectează obiectul şi se dă clic dublu cu obiectul selectat se lansează comanda Modify  Properties cu obiectul selectat se accesează butonul Properties din bara principală cu obiectul selectat se tastează CTRL+1 (1 din partea stângă a tastaturii. Pentru a vizualiza proprietăţile unui obiect din desen. a grosimii liniei şi a stilului de plotare pentru selecţia curentă. obiectul destinaţie va prelua de la obiectul sursă valorile proprietăţilor comune. Ele pot fi asociate intuitiv cu nişte straturi suprapuse. 16 . În această fereastră se pot vizualiza şi edita proprietăţile obiectelor. Această denumire poate fi modificată. Unele dintre acestea au caracter general (layer. Dacă aceste proprietăţi se modifică manual de către utilizator valoarea dată de acesta va înlocui valoarea împrumutată din layer. ca de altfel ale oricărui layer din listă. La apăsarea butonului New Layer. fie prin intermediul layerelor cărora le aparţin (BYLAYER). stil de linie. Mod de accesare:    se tastează MATCHPROP în linia de comandă se lansează comanda Modify  Match Properties se actionează butonul Match Properties din bara de instrumente principală. Lucrul cu layere Layer-ele reprezintă cel mai important mod de a organiza informaţia într-un desen.

se selectează obiectele ce vor fi mutate apoi se selectează un obiect din layerul destinaţie. Se poate realiza în două moduri:  prin dezactivare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. etc. Controlul vizibilităţii layerelor Este util în cazul în care dorim ca unele obiecte din desen să nu fie vizibile în anumite situaţii (liniile de referinţă la plotare. Dacă utilizatorul se află în spaţiul hârtie va putea alege între următoarele opţiuni: o o Freeze – va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv în toate viewporturile Vpfreeze . se selectează layerul ce trebuie şters.25 şi stilul normal pentru imprimare la plotter. Comanda:    Meniul Format  Layer Tools  Layer Freeze LAYFRZ în linia de comandă Se dă clic pe butonul Layer Freeze în bara Layers II Acţiune: Se solicită selectarea unui obiect din layerul ce va fi îngheţat.   Pentru blocuri: se afişează setările disponibile pentru blocuri. Se poate alege nivelul de adâncime al selecţiei: bloc. în dreptul layerului respectiv.  În AutoCAD 2007: În paper space apar opţiuni noi.va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv doar în viewport-ul curent. utilizatorul va putea alege tipul de setare dorit: pentru blocuri sau pentru viewporturi. care va restabili proprietăţile anterioare ale layerului respectiv. se alege layerul în care urmează să fie mutate. Layerele ce conţin obiecte nu pot fi şterse. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. (pentru această operaţie trebuie ca utilizatorul să se afle în prealabil în paper space. (În AutoCAD 2007) Se lansează comanda Format  Layer Tools  Layer Match. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. Dezgheţarea se face dând clic în caseta de selecţie 17 . acesta poate fi blocat. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. Comutarea are loc mai lent. Blocarea layerelor Pentru a preveni modificarea obiectelor conţinute într-un layer. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un soare.). care nu poate fi şters sau redenumit şi căruia îi sunt asociate culoarea 7 (alb sau negru) linia continuă de grosime 0. decât dacă aceste obiecte sunt mutate în alte layere. La revenire din starea de dezactivare desenul este regenerat. Layere-le neutilizate se pot elimina din desen cu comanda File » Drawing Utilities » Purge. se foloseşte comanda Layer Previous de pe bara de formatare. În orice desen nou creat există un layer predefinit. Operaţia de blocare se poate realiza în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. Dacă se doreşte revenirea la setările anterioare. apoi se dă clic pe pictograma de blocare. denumit "0". La revenire din starea de dezactivare nu are loc regenerarea desenului. prin îngheţare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. în dreptul layerului respectiv. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un bec. apoi se apasă butonul Delete Layer. Pentru viewporturi: se afişează setările disponibile pentru viewporturi. Dacă se alege a doua opţiune. entitate sau nimic. etc. elemente de dimensionare.Ştergerea unui layer neutilizat: În fereastra Layer Properties Manager. Pot fi create layere separate pentru linii de construcţie. Se selectează layerul care se va bloca. iar în viewport-ul în care doreşte să efectuieze operaţia să fie deja activat model space). Dacă există mai multe viewporturi se poate opta pentru îngheţarea sau dezactivarea unui layer în toate viewporturile sau doar în viewport-ul curent. Layerele 0. O altă cale de blocare este în fereastra Layer Properties Manager. Comutarea are loc rapid. dând clic pe pictograma ce reprezintă un lacăt din dreptul layerului respectiv. sau efectuarea de setări. Defpoints şi layerul curent nu pot fi şterse. elemente de text. Obiectele conţinute într-un layer pot fi mutate în alt layer astfel:   se selectează obiectele respective şi în caseta de selecţie din bara Layers. obiecte care se află într-o zonă încărcată a desenului în care dorim să edităm.

Afişarea unui layer în timp ce toate celelalte sunt îngheţate:  Format menu » Layer Tools » Layer Isolate. apoi din lista acestora se selectează cele care urmează să fie incluse în filtru şi se trag în dreptul numelui filtrului din partea stângă a ferestrei. restaurarea. acestea vor fi afişate permanent indiferent de filtrul de selecţie. unde este afişată lista filtrelor. Pentru salvare se procedează astfel: În 18 . În partea stângă a ferestrei. Filtrare după grupuri . Se selectează filtrul All pentru afişarea tuturor layerelor. Va apărea caseta de dialog Layer Filter Properties. Există două moduri de filtrare pentru layere:  Pe baza proprietăţilor layerelor – În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Property Filter. Salvarea. Filtrarea layerelor Utilizatorul poate controla care layere vor fi afişate în Layer Properties Manager. va apărea un filtru nou. iar din meniul contextual se alege comanda Remove from Group Filter. denumit GROUP FILTER1. Tot înaceastă fereastră se pot purja layer-ele neutilizate. Se dă apoi clic pe Apply sau OK. pe pictograma Curent Viewport Freeze. Nu se va putea acţiona în acest mod asupra layerelor îngheţate într-un anumit viewport. unul de plecare şi altul destinaţie. Pentru eliminarea unui layer din filtru se dă clic dreapta pe layerul respectiv. Pentru a selecta mai multe valori pentru o proprietate. Pe rândul următor se trece a doua valoare ce va fi inclusă în filtru pentru proprietatea respectivă. Format » Layer Tools » Isolate Layer to Current Viewport Format menu » Layer Tools » Turn All Layers On Format menu » Layer Tools » Copy Objects to New Layer Afişarea unui layer într-un viewport în timp ce în toate celelalte este îngheţat: Activarea simultană a tuturor layerelor: Copierea unui obiect într-un layer nou: Acţiune: Se solicită selectarea obiectului ce va fi copiat. exportul şi importul setărilor pentru layere Salvarea setărilor pentru layere se poate face în desen.  Partea stângă a ferestrei Layer Properties Manager afişează trei filtre definite de program şi toate filtrele salvate de utilizator în desenul curent. Se pot aplica filtre de selecţie a layerelor prin tastarea unor cuvinte cheie în caseta text. şi ordinea lor de afişare. şi deplasarea obiectului copiat prin selectarea a două puncte. se dă clic dreapta în rândul de definire a filtrului şi se selectează comanda Duplicate Row.din bara de instrumente Layer sau în Layer Properties Manager. apoi a unui obiect din layerul în care se copie. Caseta de selecţie din bara de instrumente Layers va afişa doar layerele incluse în filtrul activ. Această stare a layerelor salvată poate fi ulterior restaurată.În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Group Filter. Cu ajutorul tastei CTRL se pot face selectii multiple. Dezgheţarea simultană a tuturor layerelor se face cu comanda Format » Layer Tools » Thaw All Layers. Revenirea la starea dinaintea operaţiei de izolare se realizează cu comanda:     Format menu » Layer Tools » Layer Unisolate. Un filtru de layere limitează afişarea numelor acestora în Layer Properties Manager şi în bara de instrumente Layers. Acţiune: Aplicaţia va cere selectarea unui obiect din layerul ce trebuie să rămână vizibil. Dacă se dă clic dublu în Layer Walk în dreptul unui layer sau grup de layere. în care se setează numele noului filtru şi criteriile de filtrare. Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007    Meniul Format  Layer Tools  Layer Walk Layer Walk în bara de instrumente Layers II LAYWALK în linia de comandă Acţiune: Va apărea caseta de dialog Layer Walk în care utilizatorul poate comuta rapid între layere. şi poartă numele de stare denumită a layerelor.

apoi se dă clic pe butonul Export. Aceeaşi operaţie se poate realiza în paleta Properties. fie prin specificare explicită. pentru a controla dimensiunea segmentelor şi a spaţiilor dintre acestea. În rubrica Linetype definitions sunt listate toate tipurile de linii definite în fişierul selectat. iar pentru selecţia simultană unui grup de tipuri de linii consecutive. independent de layer. se selectează culoarea dorită. De aici se selectează tipurile de linii dorite şi se dă clic pe OK. pe caseta Linetype. Pentru vizualiza toate tipurile de linii încărcate în desenul curent se dă clic în bara de instrumente Properties. Se dă clic pe butonul Restore. apoi se închide fereastra. Lucrul cu culori Folosirea culorilor într-un desen reprezintă un mijloc de a grupa vizual obiectele desenate. Atribuirea culorilor pe baza layerului face mai uşor de identificat fiecare layer în desen. In caseta New Layer State to Save se introduce numele dorit după care se dă clic pe OK. Tipul de linie atribuit unui obiect se poate schimba în unul din următoarele moduri:  Prin mutarea obiectului în alt layer 19 . Tipuri de linii Un tip de linie reprezintă un model generat de succesiunea linie. Se selectează tipul de linie ce va fi descărcat si se dă clic pe Delete. Unui obiect i se poate atribui un tip de linie fie prin intermediul layerului în care este inclus. Odată cu alegerea tipului de linie se poate seta şi scara modelului liniei. Pentru ca toate obiectele ce urmează a fi desenate sa ia culoarea layeru-lui.lin. obiectele vor căpăta această culoare. în caseta de selecţie a culorii din bara Properties. Pentru a atribui o anumită culoare tuturor obiectelor ce urmează a fi desenate. se va alege opţiunea BYLAYER. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. apoi se dă clic pe butonul Yes pentru a restaura imediat starea denumită a layerelor. care va derula lista cu toate tipurile de linii care pot fi şterse. Culorile mai sunt utilizate ca mod de a indica grosimea de linie in plotarea dependentă de culoare. obiectele vor căpăta culoarea 7 (alb/negru) dacă nu sunt grupate într-un bloc.fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Încărcarea unui tip de linie se face astfel: Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. iar blocurile vor lua culoarea layerului. Pentru a descărca tipurile de linie neutilizate:   Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. independent de layer. În această fereastră se dă clic pe butonul Load. Aici se va selecta nodul Linetypes. În caseta de dialog Load or Reload Linetypes se da clic pe butonul File pentru a selecta fişierul cu extensia lin pe care utilizatorul doreşte sa-l vizualizeze. apoi se selectează setările ce urmează a fi restaurate. În fereastra Layer States Manager se dă clic pe butonul Import. Se va deschide caseta de dialog Layer States Manager în care se apasă butonul New. spaţiu. fără a o restaura. Exportul se va face sub forma unui fişier cu extensia las. Pentru a importa setările pentru layere: din alt desen. (un fişier cu extensia las). iar pentru sistemul de unităţi anglo-saxon se utilizează fişierul acad. sau pe NU pentru a o adăuga în Layer States Manager. Pentru lucrul în sistem metric se utilizează fişierul acadiso. fie prin specificare explicită. La începutul unui proiect se încarcă tipurile de linii necesare.lin. Restaurarea setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Tipurile de linii BYLAYER. se ţine apăsată tasta SHIFT. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. Cu comanda File  Drawing Utilities Purge se deschide caseta de dialog Purge. în timp ce se selectează prima şi ultima linie din grup. pentru o mai bună organizare a desenului. Exportul setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Dacă se alege opţiunea BYBLOCK. pentru a putea fi rapid disponibile în vederea utilizării. Se va selecta fisierul dorit. BYBLOCK şi CONTINUOUS nu pot fi şterse. Din această listă se selectează tipurile de linii pe care utilizatorul doreşte să le şteargă apoi se dă clic pe butonul Purge. Dacă se alege o culoare diferită. punct. în fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Unui obiect i se poate atribui o culoare fie prin intermediul layerului în care este inclus. Pentru a selecta mai multe tipuri de linii odată se ţine apăsată tasta CTRL.

Pentru segmentele scurte reprezentate cu tipuri de linii discontinui. 2. Se deschide Linetype Manager. Factorul de scară global este controlat de variabila de sistem LTSCALE. Dacă variabila de sistem TILEMODE = 0. Dacă se selectează BYBLOCK.5 va arăta identic cu o linie creată cu CELTSCALE = 1 într-un desen cu LTSCALE = 1. variabila de sistem PLINEGEN controlează modul în care este generată linia pentru toate liniile ce urmează a fi desenate:  PLINEGEN=0 – Modelul poliliniei începe şi se termină cu un segment la fiecare vârf .0. în paleta Properties. În cazul poliliniilor. se va utiliza o altă scară a tipului de linie. numărul de repetiţii ale modelului pe unitatea de lungime din desen este mai mare.  Observaţii: 1. scara pentru tipurile de linii.   Dacă se selectează BYLAYER. 1 – Factorul de scară al viewport-ului guvernează factorul de scară al tipului de linie. În mod curent. Lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din spaţiul în care liniile sunt desenate (model space sau paper space). se selctează tipul de linie dorit apoi se dă clic pe butonul Current. atât global cât şi individual. Scara la care este reprezentat un tip de linie este dată de produsul dintre valoarea CELTSCALE şi valoarea LTSCALE. În paper space. Cu cât scara este mai mică. O scară de redare mai mare va mări durata de regenerare a desenului pe sistemele mai puţin performante. Scara de redare a grosimii liniilor în spaţiul model se poate modifica cu comanda Format  Lineweight. în bara de instrumente Object Properties se alege tipul de linie dorit în caseta Linetype. 3. viewporturile pot avea zoom-uri diferite. cât şi pentru cele ce urmează a fi desenate. până când vor fi reunite într-un bloc. chiar şi pentru obiectele desenate în model space. Când blocul este inserat într-un desen. Setarea tipului de linie pentru toate obiectele ce urmează a fi desenate se face cu comanda Format  Linetype. Exemplu: O linie desenată cu CELTSCALE = 2 într-un desen cu LTSCALE = 0. Liniile sunt reprezentate cu grosimea setată doar dacă este activat butonul LWT în bara de stare. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. Din acest motiv nu este 20 . Valoarea Desabled corespunde modului de generare al poliliniei. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. astfel încât să fie vizibilă discontinuitatea liniei. La schimbarea valorii pentru variabila de sistem PSLTSCALE sau la utilizarea unor comenzi cum ar fi zoom cu PSLTSCALE=1. de la un capăt la altul al acesteia.  Cu obiectul selectat. se dă clic pe rândul Linetype. În acest caz. prin schimbarea globală a scării tipului de linie. Valoarea Enabled corespunde modului de generare unitar al poliliniei. sau individual pentru fiecare obiect. Controlul grosimii liniilor Grosimea liniilor se utilizează pentru a deosebi tipuri de linii cu rol diferenţiat în desen. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. Cu obiectul selectat.  PLINEGEN=1 – Polilinia este generată continuu de la un capăt la altul Modul de generare al unei anumite polilinii poate fi modificat în fereastra Properties prin editarea proprietăţii Linetype Generation. Factorul de scară curent pentru obiecte este controlat de variabila de sistem CELTSCALE. sub tabelul cu tipurile de linii vor fi afişate Factorul de scară global şi Factorul de scară curent pentru obiecte. care poate lua următoarele valori:  0 – Nu se face o modificare specială a scării tipului de linie. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie atribuit layerului curent. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele ce urmează a fi desenate. Acelaşi tip de linie se poate utiliza la scări diferite. apoi se va seta tipul de linie dorit. se poate modifica scara tipurilor de linii în viewporturi diferite cu ajutorul variabilei de sistem PSLTSCALE. Se vor utiliza comenzile REGEN sau REGENALL pentru a actualiza scara tipurilor de linii în fiecare viewport. lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din paper space. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele deja desenate. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie curent. obiectele din viewporturi nu sunt regenerate automat cu noua scară pentru tipuri de linii. În fereastra Linetype Manager. cu repetarea modelului între vârfurile adiacente. cu toate acestea tipurile de linii vor fi afişate identic. este 1. dacă se dă clic pe butonul Show Details.

se dă clic pe rândul aferent grosimii de linie si din meniul afişat se va selecta grosimea dorită. se recomandă ca acestea să fie desenate ca polilinii cu grosime. Grosimea de linie curentă este grosimea de linie utilizată pentru desenarea oricărui obiect. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie atribuită layerului curent. Controlul afişării obiectelor suprapuse În general obiectele care apar suprapuse în desen.   Dacă se selectează BYLAYER. obiectele nou create acoperind pe cele existente. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. În model space o linie de grosime 0 apare cu lăţimea de 1 pixel. Prin editare în paleta Properties: Fără a avea o selecţie activă. La inserarea blocului într-un desen. se va marca opţiunea Display Lineweight. până când o altă grosime de linie devine curentă.necesară sau recomandată setarea grosimii liniilor în spaţiul model. Se va deschide caseta de dialog Lineweight Settings în care se selectează grosimea de linie curentă. vor fi afişate în ordinea în care au fost create. Liniile vor fi plotate cu grosimea lor reală. indiferent de nivelul de zoom sau tipul de linie. pe când în paper space liniile apar la grosimea la care vor fi plotate. Dacă se selectează BYBLOCK. Aceasta este afişată în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. Prin selectare în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. indiferent dacă afişarea grosimii tipului de linie este activată. Setarea grosimii curente de linie se poate face:  Cu comanda Format  Lineweight. Pentru a afişa grosimile liniilor la valoarea lor curentă. până când vor fi reunite într-un bloc. Dacă totuşi se doreşte afişarea grosimii unor linii în spaţiul model. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie curentă. Suprapunerea obiectelor nu poate fi controlată decât în cadrul aceluiaşi mediu de lucru (model sau paper space) Pentru a schimba ordinea afişării obiectelor: în meniul Tools se accesează comanda potrivită din submeniul Draw Order în bara de instrumente Draw Order se dă clic pe butonul aferent comenzii dorite 21 .

În meniul contextual afişat se alege modul dorit. Afişarea se poate face în trei moduri diferite:    Static: conţinutul ferestrei se actualizează doar la specificarea unui punct Dinamic: conţinutul ferestrei se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului Afişarea unghiului si distanţei: se face sub forma (distanţă < unghi) şi se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului. Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. în spaţiul desenului va apărea un mic semn. 22 . Se dă clic dreapta în fereastra de afişare a coordonatelor. Introducerea coordonatelor Introducerea coordonatelor carteziene absolute:  Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. Localizarea vizuală a unui punct în spaţiul desenului se face tot cu ajutorul comenzii ID Point. va fi activat unul din cele trei moduri de afişare a coordonatelor. Poziţia curentă a cursorului este indicată în prima fereastră din partea stângă a barei de stare. reprezentând poziţia exactă a punctului. dacă este activat modul dinamic de introducere a datelor Se pot introduce coordonatele absolute ale punctelor (raportate la origine) sau coordonate relative (raportate la poziţia ultimului punct specificat). Se modifică valoarea variabilei de sistem COORD. Coordonatele punctului solicitat se vor introduce în linia de comandă. Se dă clic în fereastra de afişare a coordonatelor. Accesarea comenzii:    Tools  Inquiry  ID Point Butonul ID Point în bara de stare Inquiry ID în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea în spaţiul desenului a locaţiei punctului. respectiv polar. Metode de introducere a coordonatelor:    Indicarea unui punct in spaţiul de lucru cu ajutorul cursorului Introducerea valorii coordonatelor în linia de comandă Introducerea valorii coordonatelor în caseta din dreptul cursorului.Lecţia 3 Utilizarea instrumentelor de precizie Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate Pentru indicarea coordonatelor plane în AutoCAD se folosesc sistemele de coordonate cartezian. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #x. In linia de comandă vor fi afişate valorile coordonatelor punctului.y. Aceasta poate lua una din următoarele valori: o o o 0 pentru afişare statică 1 pentru afişare dinamică 2 pentru afişarea unghiului şi distanţei Schimbarea modului de afişare a coordonatelor în bara de stare:    Comanda ID Point Afişarea valorilor pentru coordonatele unui punct din desen se face cu comanda ID Point. Acest mod este disponibil atunci când se desenează obiecte care presupun introducerea a cel puţin două puncte. La fiecare nou clic.

originea va fi situată în centrul obiectului. Sisteme de coordonate În orice desen sunt definite două sisteme de coordonate: Sistemul de coordonate universal (WCS) este fix. cât şi în linia de comandă. Schimbarea unghiului de rotire al UCS-ului în 2D: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Z În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Z UCS în linia de comandă. Acţiune: Se va selecta obiectul la care se aliniază UCS-ul. Introducerea coordonatelor polare absolute:   Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Dacă obiectul este un arc. În fereastra deschisă se selectează World. Introducerea coordonatelor carteziene relative se face cu sintaxa @x. un cerc sau o elipsă. Alinierea UCS-ului la un obiect din desen: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Object În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Object UCS în linia de comandă. axa Y verticală iar originea se află la intersecţia axelor X şi Y. Introducerea directă a distanţelor se face prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită şi introducerea distanţei faţă de ultimul punct introdus. Definirea originii unui nou UCS: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Origin În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Origin UCS în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea coordonatelor pentru noul punct de origine.y. Restaurarea UCS-ului pentru a fi coincident cu WCS. Sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS) este mobil. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #distanţă<unghi. Toate operaţiile de editare în desen fac referinţă la UCS-ul curent. Se aplică parametrul Z. apoi se dă clic pe butoul Set Current. iar axa X va fi dată de direcţia liniei ce uneşte originea cu punctul în care a fost selectat obiectul. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: distanţă<unghi. Se aplică parametrul O. iar axa X va fi coincidentă sau tangentă cu obiectul. Introducerea coordonatelor polare relative se face cu sintaxa @distanţă<unghi atât în modul dinamic de introducere a datelor. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  World sau Meniul Tools  Named UCS. 23 . Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea unghiului de rotire a axelor. În vederile 2D axa X este orizontală. Toate obiectele dintr-un fişier dwg sunt definite în funcţie de WCS. Originea se va situa la capătul cel mai apropiat al obiectului. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: x. Într-un desen nou creat aceste două sisteme de coordonate coincid. cât şi în linia de comandă.y atât în modul dinamic de introducere a datelor.

Se poate realiza o dezactivare temporară prin apăsarea continuă a tastei F12. Modul dinamic de introducere a datelor nu este conceput să înlocuiască linia de comandă. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Delete. aplicaţia va interpreta prima valoare ca pe o distanţă introdusă direct. În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul UCS Previous UCS în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. UCSMAN în linia de comandă . 24 . După tastarea unei valori în câmpul de introducere a datelor urmată de apăsarea tastei TAB. informaţia afişată în dreptul cursorului se actualizează în funcţie de deplasarea cursorului. Se aplică parametrul P. Există operaţii care pot fi completate doar în linia de comandă. Modul în care este afişată pictograma UCS-ului este controlat de comenzile din meniul View  Display  UCS Icon sau prin tastarea comenzii UCSICON în linia de comandă. Ştergerea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. Se aplică parametrul W. caseta din dreptul cursorului asigură spaţiu pentru introducerea datelor de către utilizator. Un mod convenabil de organizare a spaţiului ar consta în deblocarea ferestrei de comandă şi activarea proprietăţii acesteia de auto-ascundere. apoi se introduce numele pentru UCS-ul nou creat. Atunci când o comandă este activă. Dacă se apasă ENTER fără a introduce a doua valoare. Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent în toate celelalte viewporturi se introduce parametrul a în linia de comandă. Paşii necesari pentru finalizarea unei comenzi sunt similari celor urmaţi atunci când se tastează comanda în linia de comandă. pentru a ajuta utilizatorul să se concentreze pe spaţiul de desenare. În fereastra deschisă se selectează numele UCS-ului salvat de utilizator pe care acesta doreşte să-l restaureze. Utilizatorul poate în acest moment să introducă o valoare în al doilea câmp. În acest mod suprafaţa de desenare devine mai mare. UCSMAN în linia de comandă. Aplicarea unui UCS în alte viewporturi: În bara de instrumente se dă clic pe butonul Apply Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent într-un alt viewport se dă clic în viewport-ul căruia urmează să i se aplice UCS-ul. Activarea şi dezactivarea modului dinamic de introducere a datelor se face dând clic pe butonul DYN din bara de stare sau apăsând tasta F12.  În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul World UCS în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. În fereastra deschisă se selectează Unnamed.   Salvarea unui nou UCS: După definirea acestuia se lansează comanda Named UCS:   Meniul Tools  Named UCS. În fereastra deschisă se selectează UCS-ul ce urmează a fi şters. UCSMAN în linia de comandă Restaurarea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. Modul dinamic de introducere a datelor Acest mod de lucru asigură o interfaţă de introducere a comenzilor în dreptul cursorului. În fereastra deschisă se selectează Previous. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Rename. în dreptul acestui câmp va apărea pictograma unui lacăt. iar poziţia cursorului este limitată de valoarea introdusă. Revenirea la UCS-ul anterior: Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  Previous sau Meniul Tools  Named UCS. Atunci când modul dinamic de introducere a datelor este activat.

înseamnă că sunt disponibile opţiuni pentru comanda în curs. Introducerea dimensională a datelor: Când această componentă este activă şi o comandă în curs solicită un al doilea punct. Prompt-uri dinamice: Când acest mod de lucru este activat. ca alternativă la linia de comandă. Pentru punctul al doilea şi următoarele programul este setat să primească coordonate polare relative. în dreptul cursorului. În acest caz nu este necesară tastarea prefixului @. în locul liniei de comandă. Pentru a defini un punct pe baza unei anumite proprietăţi geometrice a unui obiect vizibil în desen. după care apasă tasta ENTER. În acest mod de lucru. Se alege din meniul afişat opţiunea adecvată şi apoi se selectează obiectul la care se aplică proprietatea respectivă. se apasă tasta direcţională DOWN ARROW. Modul de lucru Object Snap funcţionează doar pentru obiectele vizibile în desen la momentul respectiv. CIRCLE. câmpurile de lângă cursor pot afişa următoarele informaţii. Utilizatorul va apăsa succesiv tasta DOWN ARROW până când în dreptul opţiunii pe care acesta urmează să o aleagă apare un punct. Comutarea între câmpurile de introducere a datelor se face cu tasta TAB. Pentru a accesa una din valorile introduse recent se apasă tasta UP ARROW. punctul va fi selectat automat la apropierea cursorului de obiectul respectiv.Există trei componente ale modului dinamic de introducere a datelor: Introducerea datelor la cursor (eng. iar pentru a introduce coordonate absolute în raport cu WCS se tastează prefixul *. Aceste valori sunt actualizate pe măsură ce poziţia cursorului se schimbă. În acest sens se utilizează opţiunea Object Snap. Atunci când se editează un obiect cu ajutorul manipulatorilor (eng. LINE. Corectarea acesteia se face prin suprascriere. şi o comandă este în curs.). lângă cursor sunt afişate valorile pentru distanţă şi unghi. Culoarea roşie pe care o capătă un câmp de introducere dinamică a datelor semnifică o valoare eronată. introducerea dimensională a datelor are prioritate. se recomandă ca setările în cazul introducerii dimensionale a datelor să se facă astfel încât să fie afişate doar informaţiile dorite de utilizator. Va apărea o casetă de dialog în care se pot face setările necesare pentru toate cele trei moduri de lucru. grips). şi PLINE. Dacă în câmpul din dreptul cursorului este vizibilă o pictogramă reprezentând o săgeată. se apasă tasta SHIFT şi clic dreapta. introducerea prefixelor se poate face şi din meniul contextual. Dacă funcţia AutoSnap este activă. poziţia cursorului este afişată sub formă de coordonate în dreptul acestuia. Observaţii: Pentru a nu încărca inutil imaginea. Mod de activare a funcţiei AutoSnap:  Meniul Tools  Drafting Settings 25 . Pointer input): Când această componentă este activă. Introducerea dimensională a datelor se poate utiliza cu comenzile ARC. Utilizatorul poate utiliza interfaţa din dreptul cursorului pentru a răspunde la solicitările aplicaţiei. după prima valoare se tastează virgula (. Pentru modificarea setărilor privind modul de introducere a datelor se dă clic dreapta pe butonul DYN din bara de stare şi se alege opţiunea Settings din meniul contextual afişat. nu şi pentru cele din layerele dezactivate. valorile coordonatelor acestuia se pot tasta în câmpurile din dreptul cursorului. Aderarea la locaţii situate pe obiecte (Object Snap) Adesea în AutoCAD este utilă definirea unor puncte pe baza proprietăţilor geometrice ale diverselor obiecte reprezentate în desen. Când este necesară introducerea unui punct. Când ambele moduri de lucru sunt activate. Dacă în locul coordonatelor polare se doreşte introducerea de coordonate carteziene. Pentru a vizualiza şi selecta opţiunile oferite de comandă.       Lungimea originală O lungime ce se actualizează pe măsură ce se deplasează manipulatorul Diferenţa de lungime Unghiul Diferenţa unghiulară Raza în cazul arcelor Mărimile unghiulare în cazul editării obiectelor cu ajutorul manipulatorilor vor avea valori de maxim 180°. ELLIPSE. Pentru a introduce coordonate absolute în raport cu UCS se tastează prefixul #. prompt-urile sunt afişate într-un câmp.

modul de construcţie a reţelei (rectangular. Se va deschide fereastra Options. Se poate opta pentru afişarea sau nu a deschiderii şi pentru modificarea dimensiunii acesteia. Dacă în Drating Settings au fost setate mai multe proprietăţi geometrice sesizabile. se apasă tasta F3 sau se tastează la linia de comandă OSNAP. se apasă tasta F11 sau se tastează la linia de comandă OTRACK. Se pot seta: Reţeaua de puncte poate fi făcută vizibilă: Funcţia Snap se activează: Modul de lucru ortogonal restricţionează deplasarea cursorului pe direcţiile orizontală şi verticală. Aceasta se deschide în unul din următoarele moduri:           meniul Tools  Drafting Settings clic dreapta pe unul din butoanele SNAP sau GRID din bara de stare cu alegerea opţiunii Settings. dacă se dă clic pe butonul GRID din bara de stare din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid cu tasta F7 din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid dând clic pe butonul SNAP din bara de stare. Se poate seta dimensiunea şi culoarea acestui simbol.   Modurile Object Snap se pot accesa uşor dând clic dreapta cu tasta SHIFT apăsată (dacă utilizatorul nu a configurat altfel butoanele mausului). În fereastra desenului aceste direcţii sunt vizibile sub forma unor linii infinite de culoare albă punctate. se introduce în linia de comandă variabila de sistem OSOPTIONS. unde se pot activa sau dezactiva modurile Object Snap şi Object Snap Tracking şi se selectează proprietăţile geometrice ale locaţiilor care vor fi sesizate la apropierea cursorului de un obiect vizibil. Configurarea setărilor pentru funcţia AutoSnap se poate realiza cu comanda Options din meniul Tools. care permit aderarea cursorului. relativ la obiectele din proximitatea cursorului. Dacă opţiunea Snap este activă. Funcţia Object Snap Tracking permite deplasarea cursorului pe direcţii generate prin recunoaşterea de locaţii aflate pe acelaşi obiect sau pe obiecte diferite. Proprietăţile reţelei de puncte ajutătoare se configurează în caseta de dialog Drafting Settings. Pentru a dezactiva temporar funcţia Object Snap Tracking se apasă butonul OTRACK din bara de stare. izometric sau polar). Pentru ca funcţia Object Snap să ignore liniile de haşură din desen. se apasă butonul OSNAP din bara de stare. sau din bara de instrumente Object Snap. La intersecţia lor apar marcaje în formă de cruce. cu tasta TAB se pot activa pe rând aceste opţiuni. conform UCS-ului curent. Aceste puncte nu se vor plota şi au rolul de a ghida mişcarea cursorului şi a uşura aprecierea distanţelor în planul desenului. căreia i se atribuie valoarea 1. Magnet atrage şi blochează cursorul în punctul cel mai apropiat evidenţiat de un snap. În bara de instrumente Object Snap se dă clic pe butonul OSnap Settings . iar la pagina Drafting se pot face toate setările necesare. Pentru a dezactiva temporar funcţia AutoSnap. cursorul va adera la cel mai apropiat punct al reţelei în timpul deplasării. limitele reţelei. 26 . Deschiderea (Aperture box) delimitează spaţiul din jurul cursorului în interiorul căruia opţiunile Object snap sunt evaluate în raport cu obiectele peste care trece cursorul. ale căror proprietăţi geometrice pot fi detectate cu funcţia AutoSnap activată. Restricţionarea deplasării cursorului Modurile de lucru Snap şi Grid: Pentru a facilita lucrul în AutoCAD.  În bara de stare se dă clic dreapta pe butonul OSNAP şi se selectează opţiunea Settings Se va deschide caseta de dialog Drafting Settings la pagina Object Snap.  Marker activează afişarea simbolului grafic la recunoaşterea locaţiilor detectabile cu Object Snap.Simbolul grafic îşi modifică forma în funcţie de tipul de snap pe care îl recunoaşte. la pagina Snap and Grid. se poate afişa o reţea de puncte pe suprafaţa de desenare. distanţa între puncte.

Se apasă tasta F8 Modul de lucru Polar Tracking presupune trasarea automată. prin trasarea unei ferestre în spaţiul desenului. până va fi evidenţiat obiectul ce trebuie selectat după care se apasă tasta ENTER. Activarea modului de lucru Polar Tracking se poate face:    din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Polar Tracking dând clic pe butonul POLAR din bara de stare cu tasta F10 Modul ortogonal nu poate fi folosit în acelaşi timp cu modul de lucru Polar Tracking. pentru a defini fereastra de selecţie. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. într-o casetă în dreptul cursorului. Introducerea directă a distanţei este utilă în trasarea liniilor atunci când se cunoaşte direcţia acestora. Metode de selecţie:  individual. la pagina Polar Tracking. vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră. Deplasarea cursorului va fi astfel restricţionată la dreapta definită de primul punct şi unghiul introdus. Modul de lucru Polar Tracking poate fi asociat cu modul Polar Snapping. Restricţionarea mişcării cursorului la o dreaptă care face un anumit unghi cu orizontala este aplicabilă în cazul comenzilor care cer introducerea succesivă a mai mult de un singur punct. în mod temporar. precum şi afişarea semnificaţiei lor.Activare:    Se dă clic pe butonul ORTHO din bara de stare Se menţine apăsată tasta SHIFT în timpul editării (activare temporară). în setul de selecţie vor fi incluse toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră. se va comuta între obiectele respective. Unghiurile se definesc în raport cu UCS-ul curent şi cu convenţiile privind măşurarea unghiurilor incluse în desen. dificil de indicat. Observaţie: Modul Object Snap are prioritate faţă de acest mod de editare. pentru selectare se va menţine tasta SHIFT apăsată. Pentru a elimina un obiect din selecţie. iar cu SPACEBAR. acesta va fi indicat cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. În cazul unor obiecte foarte apropiate. care se setează în meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap & Grid. Fereastra se defineşte indicând două puncte reprezentând două colţuri diagonal opuse ale acesteia. deşi nu apare întotdeauna în mod explicit. Window – se va defini o fereastră de selecţie. Pentru a vizualiza toate opţiunile comenzii se va tasta ? (semnul întrebării) în linia de comandă. prin apăsare repetată. Sintaxă: SELECT Acţiune: Cursorul va lua forma specifică operaţiilor de selecţie. a unor linii ajutătoare ce marchează anumite unghiuri cu valoare fixă. indicând cu ajutorul cursorului fiecare obiect. Prin trasarea ferestrei de la dreapta spre stânga. se trasează direcţia cu ajutorul modului AutoTracking şi se introduce distanţa de la tastatură. Utilizatorul poate configura unghiurile pentru modul Polar Tracking în meniul Tools  Drafting Settings. Dacă fereastra se trasează de la stânga la dreapta. Comenzi de selectare şi ştergere Comenzi de selectare Comanda de selectare a obiectelor este cel mai des utilizată în AutoCAD. de către aplicaţie. se tastează la linia de comandă semnul < urmat de valoarea unghiului definit de cele două puncte. După introducerea primului punct. Last – va fi selectat ultimul obiect creat 27     Parametrii comenzii: . Prin introducerea de coordonate în linia de comandă. iar în linia de comandă va apărea solicitarea de selectare a obiectelor. Se introduce primul punct. atunci când se cer coordonatele punctului următor.

All – vor fi selectate toate obiectele aparţinând layerelor vizibile. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele complet sau parţial incluse în poligon.se va defini o fereastră de selecţie. Grupurile de selecţie se creează cu comanda FILTER introdusă in linia de comandă. Previous – selectează cel mai recent set de selecţie. culoare. Lista conţine tipuri de obiecte ce se pot filtra şi operatori logici. corespunzător dacă se comută imediat lucrul în alt spaţiu. în care se poate defini un filtru de selecţie. se utilizează comenzile Quick Select respectiv Filter. Acest set este anulat de operaţiile de ştergere a obiectelor de pe desen. Comanda funcţionează similar modului de selecţie prin indicarea ferestrei de selecţie. Aplicaţia solicită utilizatorului să definească bariera sub forma unei linii poligonale deschise. Auto – comută pe modul de selecţie automat aplicabil fără lansarea comenzii SELECT de la tastatură. etc. Single – va permite selecţia unui singur obiect. care se poate autointersecta. Comanda Quick Select Accesarea comenzii:     Meniul Tools  Quick Select Se dă clic dreapta în spaţiul de desenare fără a avea nici un obiect selectat şi din meniul contextual se selectează comanda Quick Select Se tastează QSELECT în linia de comandă. După selectarea acestui obiect. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. Box – se va defini o fereastră de selecţie. Obiectele nou selectate vor fi adăugate la selecţia existentă. Se dă clic pe pictograma Quick Select din paleta Properties. şi sunt ignorate.    Crossing . Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog pentru selectare rapidă. WPoligon – se va defini un poligon de selecţie. Group – Vor fi selectate toate obiectele dintr-un grup de selecţie. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. prin indicare cu mausul. în linia de comandă nu va mai apărea promptul pentru selectarea altor obiecte. Comanda Filter Accesarea comenzii: Se tastează FILTER în linia de comandă Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Filter pentru selecţia obiectelor (Object Selection Filters) care conţine următoarele rubrici:    Filter Property List – afişează o listă de criterii pe baza cărora s-a constituit filtrul curent (cel selectat în caseta de selecţie Current) Select Filter – adaugă criterii la filtrul curent. 28 . Add – reprezintă modul curent de selecţie. O alternativă la această opţiune o reprezintă indicarea obiectelor cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată.). Y. fără alt parametru. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în poligon. Z permit definirea de filtre dependente de proprietăţile obiectelor (valori ale coordonatelor. Parametrii X. Se va introduce în linia de comandă numele grupului. CPoligon – se va defini un poligon de selecţie. AutoCAD memorează dacă selecţiile au fost făcute în spaţiul model sau spaţiul hârtie. Remove – se pot elimina din setul de selecţie obiecte prin indicarea cu mausul. Fence – vor fi selectate toate obiectele ce traversează o barieră de selecţie.         Pentru selectarea multiplă a obiectelor pe baza proprietăţilor acestora sau după tipuri de obiecte.

Rename – Redenumeşte grupul selectat cu numele introdus în caseta Group Name din rubrica Group Identification. Pentru a utiliza această opţiune trebuie dezactivată opţiunea Selectable. numele va fi scris cu majuscule. 29 . Grupurile sunt seturi salvate de obiecte ce pot fi selectate şi editate împreună sau separat. Add Selected Object – Adaugă la filtru un obiect ce va fi selectat din desen. Aici se pot afişa. În lista grupurilor existente. Selectable – specifică dacă un grup este sau nu selectabil. grupurile reprezintă un mod convenabil de organizare. Remove – elimină obiecte din grupul selectat. Explode – Şterge definiţia grupului selectat. Substitute – Inlocuieşte un criteriu din lista de criterii cu criteriul de filtrare nou creat. Aplicaţia va solicita selectarea unui obiect. Add – Adaugă obiecte la grupul selectat. Description – actualizează descrierea grupului selectat. Group Description – în această rubrică se introduce o descriere a grupurilor nou create (opţional) şi se afişează descrierea grupurilor selectate. New – creează un grup nou din obiectele selectate. Pentru obiectele din desen ce trebuie manipulate ca o unitate. Grupurilor nedenumite li se atribuie automat un nume de forma *An unde n reprezintă un contor ce se modifică la adăugarea fiecărui nou grup nedenumit. este anularea operaţiei respective. salvează şi şterg filtre. Corectarea erorilor Cea mai uzuală cale de a corecta o operaţie eronat executată. Numele unui grup va avea maximum 31 caractere. Delete – Şterge un criteriu din lista de criterii Clear List – Şterge toate criteriile din lista de criterii a filtrului curent Named Filters – În acest spaţiu se afişează. utilizând numele şi descrierea introduse în casetele Group Name şi Description. Apply – Caseta de dialog este închisă. identifica. Unnamed – Indică faptul că grupul nou creat nu are nume. Edit Item – Mută un criteriu din lista de criterii în spaţiul de selecţie a criteriilor pentru editare. Selectable – specifică dacă noul grup va fi sau nu selectabil. Highlight – evidenţiază în spaţiul desenului obiectele componente ale grupului selectat. Change Group – Modifică grupurile existente.        Add to List – Adaugă criteriul de filtrare nou creat la lista de criterii. Filtrul curent va fi utilizat în selecţiile viitoare. Include Unnamed – specifică dacă vor fi afişate în listă şi grupurile nedenumite. Chiar dacă se elimină toate obiectele dintr-un grup. Re-Order – Afişează caseta de dialog Order Group în care poate fi schimbată ordinea obiectelor în cadrul grupului. Selecţia se va face cu fereastră de la dreapta la stânga. Foarte multe comenzi de editare din AutoCAD au la rândul lor opţiuni de refacere a unor paşi intermediari. crea şi modifica grupurile de obiecte. grupul va rămâne în continuare definit. Acest lucru se realizează cu comanda Undo. care se încadrează în filtrul de selecţie. Group Identification – afişează numele şi descrierea (dacă există) grupului selectat în lista Group Name. Descrierea poate avea maxim 64 caractere. Vor fi selectate doar obiectele incluse total sau parţial în fereastră. Rubrici: Group Name – afişează numele grupurilor existente. Dacă un grup este selectabil. fără spaţii între ele. prin selecţia unui singur obiect din grup va fi selectat tot grupul. Create Group – Specifică proprietăţile pentru grupurile nou create. Comanda GROUP lansată din linia de comandă deschide caseta de dialog Object Grouping. Group Name – în această rubrică se introduce numele unui nou grup sau apare numele grupului selectat în lista grupurilor existente. Selectable – specifică dacă grupul este sau nu selectabil. Fiind Name – afişează numele grupului căruia îi aparţine un obiect.

Opţiunea Back anulează toate operaţiile până la acest marcaj. Se dă clic pe butonul Redo în bara de instrumente principală. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei. iar din meniul contextual afişat se va selecta Undo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi. va fi anulată ultima comandă finalizată. sau poate alege dintr-o serie de parametri:  Auto – când această opţiune este activată toate etapele unei comenzi sunt grupate. Se tastează REDO în linia de comandă Acţiune: Va fi refăcută ultima operaţie anulată.Accesarea comenzii Undo:    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Undo în bara de instrumente principală. se va anula întregul grup de operaţii care a fost necesar pentru finalizarea comenzii respective. Fiecare lansare a comenzii U va duce la anularea pe rând a câte unei operaţii. Opţiunea Back elimină câte un marcaj la fiecare utilizare. iar din meniul contextual afişat se va selecta Redo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi anulate. toate acţiunile ce urmează devin parte a acestui set. plotarea sau scrierile în fişiere nu pot fi refăcute. La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. De regulă această opţiune este activată. se lansează comanda Mredo imediat după finalizarea comenzii Undo. La lansarea comenzii din linia de comandă utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. Acţiune: . Control – limitează sau dezactivează comanda Undo Begin. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie anulate. astfel încât prin lansarea comenzii Undo.    Comanda U permite anularea ultimei operaţii finalizate. Back – pune un marcaj în informaţia memorată pentru comanda Undo. Accesarea comenzii Redo:     Meniul Edit  Redo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. End – grupează o succesiune de acţiuni într-un set. Acţiune: Va fi anulată ultima operaţie.    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Redo Se tastează MREDO în linia de comandă Se tastează CTRL +Y 30 în bara de instrumente principală. Se pot face oricâte marcaje. Operaţiile efectuate în afara desenului curent. Accesarea comenzii U:     Meniul Edit  Undo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. până la utilizarea opţiunii End. Pentru a reface mai multe operaţii anulate cu comanda Undo. cum ar fi salvările. va fi afişată lista ultimelor comenzi executate. După introducerea opţiunii Begin. Efectul comenzii Undo poate fi anulat dacă se lansează imediat comanda Redo. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Se tastează UNDO în linia de comandă Acţiune: Când comanda Undo se lansează din meniul Edit sau cu combinaţia de taste CTRL + Z. Se dă clic pe butonul Undo Se tastează U în linia de comandă Se tastează CTRL + Z în bara de instrumente principală. Mark.

La lansarea comenzii din linia de comandă sau cu combinaţia de taste CTRL+Y. Ştergerea obiectelor Se pot şterge obiecte desenate prin oricare din următoarele metode:      Prin selectarea acestora şi apăsarea tastei DELETE sau a combinaţiei CTRL+X Cu ajutorul comenzii Erase Meniul Modify  Erase Clic pe butonul din bara de instrumente Modify Mod de accesare a comenzii Erase: Se tastează ERASE în linia de comandă. ceea ce permite păstrarea rezoluţiei maxime. utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. Comanda OOPS se poate lansa cu sintaxa OOPS din linia de comandă şi anulează o operaţie de ştergere. Utilizarea funcţiilor de decupare. Accesarea comenzii Cut:    Meniul Edit  Cut sau din meniul contextual CUTCLIP în linia de comandă CTRL+X de la tastatură Prin copiere. copiere şi lipire din Windows Prin operaţia de decupare obiectele sunt eliminate din desen şi depozitate în Clipboard. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie refăcute. Last – va fi refăcută doar ultima acţiune. de unde pot fi lipite în alte documente compatibile cu Windows.La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. sau poate alege dintr-o serie de parametri: All – vor fi refăcute toate acţiunile anulate. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei Redo. va fi afişată lista ultimelor comenzi anulate. O comandă de ştergere se poate anula cu una din comenzile Undo sau OOPS. Accesarea comenzii Copy:       Meniul Edit  Copy sau din meniul contextual COPYCLIP în linia de comandă CTRL+C de la tastatură Meniul Edit  Paste sau din meniul contextual PASTECLIP în linia de comandă CTRL+V de la tastatură Lipirea obiectelor din Clipboard în alte documente AutoCAD se face prin oricare din următoarele metode: 31 . informaţia privind obiectele supuse acestei operaţii este depozitată în Clipboard sub formă vectorială (format WMF).

TTR (Tangent. 32 Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau a centrului arcului: . Desenarea cercurilor Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Circle Se dă clic pe butonul Circle din bara de instrumente Draw Se tastează CIRCLE sau C în linia de comandă Center Point – va fi desenat un cerc cu centrul şi raza specificate de utilizator. 2P (Two Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea capetelor unui diametru. După desenarea unei linii. care permite conectarea următoarei linii cu primul capăt al primei linii. Primul şi al treilea punct reprezintă capetele arcului. După introducerea celui de-al doilea punct. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea centrului cercului. ce urmează a fi specificat. comanda este reluată automat. Radius) – va fi desenat un cerc cu raza specificată de utilizator. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. cu centrul şi punctul de start specificate deja. Center – se indică centrul cercului din care face parte arcul şi se oferă un set nou de opţiuni:  End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. Dacă se apasă ENTER fără a introduce acest punct.Lecţia 4 Desenarea obiectelor geometrice Desenarea liniilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Line Se dă clic pe butonul din bara de instrumente Draw Se tastează LINE sau L în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia cere introducerea primului punct de capăt apoi a celui de-al doilea. tangent la două obiecte selectate de acesta. Pentru a introduce diametrul în locul razei se alege opţiunea d (diameter). sau selecţia dintr-un set de opţiuni: Desenarea arcelor de cerc Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Arc Se dă clic pe butonul Arc din bara de instrumente Draw Se tastează ARC sau A în linia de comandă Start Point – se va specifica punctul de start al arcului. aplicaţia va oferi suplimentar opţiunea Close. Aplicaţia va oferi un set nou de opţiuni: o o Second Point – va fi desenat un arc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. 3P (Three Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. Primul capăt al noii linii va coincide cu cel de-al doilea capăt al liniei precedente. arcul va fi desenat cu punctul de start coincident cu punctul de capăt al ultimului obiect desenat. comanda se finalizează prin apăsarea tastei ENTER. Tangent. Dacă au fost desenate deja două linii consecutive.

Dacă unghiul este negativ. după care i se va oferi un set nou de opţiuni. ce urmează a fi specificat. Polilinia oferă posibilităţi suplimentare de editare faţă de liniile şi arcele înlănţuite. cu centrul şi punctul de start specificate deja. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Arc. Dacă se introduce o coardă negativă. cu centrul şi punctul de start specificate deja. o o o  Center – utilizatorul va specifica centrul cercului căruia îi aparţine arcul. tangent în punctul de start la direcţia introdusă de utilizator. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Desenarea poliliniilor Polilinia este un obiect format dintr-o înlănţuire de linii şi/sau arce de cerc în ordinea stabilită de utilizator. va fi desenat arcul major. care va avea al doilea capăt pe o rază imaginară trasată din centru spre al doilea punct specificat. în sens antiorar. Dacă penultimul element component al poliliniei a fost un segment de dreaptă şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Arc. cu centrul şi punctul de start specificate deja. arcul va fi desenat în sens orar. linie sau polilinie) după ce utilizatorul apasă ENTER la primul prompt. desenate ca entităţi independente. or Polyline – va fi desenat un arc tangent la ultimul obiect desenat (arc. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. va fi desenat arcul minor. Dacă se introduce o coardă negativă. va fi desenat arcul major. va fi desenat arcul major. în sens antiorar.   End – utilizatorul va specifica al doilea capăt al cercului după care i se va oferi un set nou de opţiuni. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Dacă unghiul este negativ. arcul va fi desenat în sens orar. în sens antiorar. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. Radius – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. iar al doilea capăt coincident cu primul capăt al primului element component al poliliniei. în sens antiorar. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. având raza specificată de utilizator. atunci segmentul de închidere va fi tot rectiliniu. prin faptul că este tratată de aplicaţie ca un singur obiect. arcul va fi desenat în sens orar. o Center Point – va fi desenat un arc în sens antiorar cu punctul de start specificat deja. Dacă se introduce o coardă pozitivă. va fi desenat arcul minor. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. In continuare se va specifica celălalt capăt al arcului. o End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. o o  Tangent to Last Line. Arc – vor fi adăugate arce de cerc la polilinie Close – va fi desenat un segment având primul capăt coincident cu al doilea capăt al ultimului element desenat. Dacă se introduce o coardă pozitivă. Dacă penultimul 33 . Direction – va fi desenat un arc cu capetele specificate. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Dacă raza este negativă. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polyline Se dă clic pe butonul Polyline din bara de instrumente Draw Se tastează PLINE sau PL în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:    Next Point – va fi desenat un segment de dreaptă după care va fi repetat proptul anterior. Dacă unghiul este negativ.

2). Fig. Object Type (Tipul obiectului) – controlează ce tip de obiect va fi creat cu comanda BOUNDARY. 1 Fig. Boundary Set (Setul pentru chenar) – Defineşte setul de obiecte care este analizat în cadrul comenzii BOUNDARY la definirea unui chenar pe baza unui punct specificat. 2  Lenght – va fi desenat un segment sub acelaşi unghi cu anteriorul şi având lungimea pe care o va indica utilizatorul. Width – Specifică lăţimea noului segment (Fig. Acest lucru se realizează cu comanda Boundary. noul segment de dreată va fi desenat tangent la acel arc. Island Detection (Detectarea insulelor) – această opţiune stabileşte dacă funcţia BOUNDARY detectează contururile închise interne. Dacă segmentul anterior a fost un arc. La construirea noului set pentru contur. Undo – anulează ultimul segment adăugat la polilinie. Aplicaţia va cere o lăţime de pornire şi una de finalizare a segmentului. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Boundary Creation ce conţine următoarele elemente: Pick Points (Selecţia punctelor) – Prin apăsarea acestui buton. numite insule.element component al poliliniei a fost un arc şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Line. Prin introducerea unor lăţimi diferite. RECTANGLE sau REC în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea primului colţ al dreptunghiului sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:  First Corner Point – se solicită introducerea primului colţ al dreptunghiului. În continuare se solicită al doilea colţ al dreptunghiului şi se oferă ca alternativă un set nou de opţiuni: 34 .   Current Viewport – setul pentru contur va fi definit pe baza tuturor obiectelor vizibile în viewport-ul curent New – îi solicită utilizatorului selectarea manuală a obiectelor ce definesc setul pentru contur. va rezulta un segment de grosime variabilă. 1). Conturul poate fi creat ca polilinie sau ca regiune. atunci segmentul de închidere va fi tot un arc. aplicaţia va lua în considerare doar obiectele ce pot fi utilizate pentru a crea o regiune sau o polilinie închisă.  Halfwidth – se specifică jumătatea lăţimii unui segment al poliliniei (Fig. Desenarea dreptunghiurilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Rectancle Se dă clic pe butonul Rectancle din bara de instrumente Draw Se tastează RECTANG. utilizatorul are acces la spaţiul desenului. unde poate determina un chenar pe baza obiectelor existente ce formează o suprafaţă închisă în jurul unui punct specificat.   Se pot crea polilinii care să urmărească conturul unui obiect sau al unei selecţii.

Justification) şi scara. după care aplicaţia solicită indicarea centrului poligonului sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  Center of Polygon Se specifică centrul poligonului. după care aplicaţia va cere următorul punct. Dacă se desenează o multilinie cu mai mult de un singur segment. Justification – se stabileşte modul în care este desenată polilinia între punctele indicate.  Desenarea multiliniilor Multiliniile sunt compuse din 1 până la 16 linii paralele. direcţia razei va determina şi unghiul de rotire al poligonului. Edge – poligonul va fi definit prin indicarea capetelor primei muchii. va fi desenat poligonul. Bottom – multilinia va fi desenată deasupra cursorului. sau un stil creat anterior de utilizator. compus din două elemente. La desenarea unei multilinii se poate utiliza stilul STANDARD. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Multiline Se tastează MLINE sau ML în linia de comandă Start Point – se indică punctul de start al multiliniei. Desenarea poligoanelor regulate Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polygon Se dă clic pe butonul Polygon din bara de instrumente Draw Se tastează POLYGON în linia de comandă Acţiune: Se solicită numărul de laturi al poligonului. Dacă raza este indicată in desen cu ajutorul mausului. Fillet – se stabileşte raza de rotunjire pentru colţurile dreptunghiului. Area – va fi creat un dreptunghi pe baza ariei acestuia şi a uneia din dimensiuni (lungime sau lăţime). Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. 35 Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea punctului de start al multiliniei sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  . este posibil să fie necesare setări ale scării tipurilor de linii pentru a asigura o proporţionalitate a reprezentării acestora. După ce se specifică raza. Zero – multilinia va fi desenată cu originea centrată pe cursor. Dimensions – se creează un dreptunghi pe baza lungimii şi lăţimii introduse de utilizator. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Elevation – se stabileşte distanţa între planul XY şi coordonata Z a dreptunghiului. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Thickness – Se stabileşte grosimea dreptunghiului. astfel încât linia cea mai de jos va trece prin punctele specificate. Chamfer – se stabilesc dimensiunile de teşire pentru colţurile dreptunghiului. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Rotation – se creează un dreptunghi având laturile rotite faţă de axe sub unghiul introdus de utilizator. numite elemente. astfel încât linia cea mai de sus va trece prin punctele specificate. o o o Top – multilinia va fi desenată sub cursor. Dacă se schimbă scara multiliniei.o o o o      Other Corner Point – va fi creat un dreptunghi având două colţuri diagonal opuse în punctele introduse de utilizator. va fi disponibilă si opţiunea Close. după care se stabileşte dacă poligonul este înscris sau circumscris unui cerc a cărui rază urmează să se indice. Se pot stabili de asemenea alinierea faţă de cursor (eng. Scara multiliniei nu afectează scara tipului de linie. Width – se specifică lăţimea poliliniei cu care va fi desenat dreptunghiul. ce permite crearea unei multilinii închise.

în care se pot încărca stilurile de multilinii conţinute într-un fişier MLN. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Factorul de scalare se bazează pe lăţimea stabilită în definiţia stilului multiliniei. Modify – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Unghiul primei axe determină unghiul elipsei. Styles – afişează o listă a tuturor stilurilor de multilinii încărcate în desen.  Pentru a crea. Load – afişează caseta de dialog Load Multiline Styles. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. Un factor de scalare negativ produce o multilinie cu ordinea elementelor răsturnată. Dacă utilizatorul specifică un fişier MLN care există deja. Factorul de scalare 2 va produce o multilinie de două ori mai lată faţă de definiţia stilului. Set Current – stabileşte stilul de multilinie selectat ca stil curent pentru toate multiliniile ce vor fi create ulterior.mln. Rotation – va fi creată o elipsă prin rotirea aparentă a unui cerc în jurul primei axe. stilul curent. în care se pot aduce modificări stilului de multilinie selectat. Desenarea elipselor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Ellipse Se dă clic pe butonul Ellipse din bara de instrumente Draw. Rename – permite redenumirea stilului de multilinie selectat. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Description – afişează o descriere a stilului de multilinie selectat. în care se poate crea un stil de multilinie nou. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Stilul STANDARD redenumit. şi cu lăţimea în raport faţă de definiţia stilului egală cu valoarea absolută a factorului de scalare. fără ca definiţiile conţinute iniţial de acesta să fie şterse. noua definiţie de stil este adăugată la fişier. Style – va fi specificat stilul multiliniei. Scale – controlează lăţimea multiliniei. Stilul nu va fi şters şi din fişierul MLN. nu poate fi Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Multiline Style. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start pentru una din axele elipsei sau posibilitatea alegerii dintr-un set de opţiuni:  Axis Endpoint – se defineşte prima axă. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Save – salvează sau copie un stil de multilinie într-un fişier-bibliotecă de multilinii (MLN). Preview Of – afişează numele şi imaginea stilului de multilinie selectat. ?—List Styles – afişează stilurile de multilinii încărcate în desen. edita şi organiza stiluri de multilinii se utilizează comanda Multiline Style. 36 . conţinând următoarele elemente:     Delete – elimină stilul de multilinie selectat din lista de stiluri. Factorul de scalare 0 va avea ca efect contopirea elementelor multiliniei într-unul singur. Numele curent al fişierului-bibliotecă de multilinii este acad. Opţiuni: o o Distance to Other Axis – se defineşte a doua axă pe baza distanţei de la mijlocul primei axe până la capătul celei de-a doua axe. Opţiuni: o o Style Name – se indică numele unui stil ce a fost deja încărcat sau care este definit în biblioteca de multilinii creată de utilizator (un fisier cu extensia MLN). specificând capetele sale. Accesarea comenzii:          Meniul Format  Multiline Style Se tastează MLSTYLE în linia de comandă Current Multiline Style – afişează numele stilului curent de multilinie. Se tastează ELLIPSE în linia de comandă.

unde c este centrul elipsei. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. PELLIPSE poate lua două valori:   0 – se creează o elipsă adevărată 1 – se creează o polilinie ce urmează conturul elipsei Desenarea curbelor spline O splină este o curbă determinată de un set de puncte prin care aceasta trece sau de care se apropie. astfel încât capetele lor să fie coincidente şi tangente. şi se oferă opţiunea Object ca alternativă. Toleranţa descrie gradul de apropiere a splinei de punctele specificate. . Parameter – Solicită aceleaşi date de intrare ca Start Angle. iar a şi b sunt axele majoră şi minoră ale acesteia. denumite Spline B raţionale neuniforme (NURB). apoi pentru al doilea. Comanda SPLINE creează un tip particular de spline. Începând cu al treilea punct sunt valabile următoarele opţiuni: Dacă se tastează ENTER fără a introduce alt punct. Center – arcul eliptic va fi creat pe baza centrului specificat de utilizator Distance to Other Axis: se defineşte a doua axă ca distanţă din centrul arcului eliptic. Se pot introduce oricâte puncte. o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. Precizia cu care curba se apropie de puncte poate fi setată. sau mijlocul primei axe până la punctul specificat de utilizator. Rotation – Este definit raportul între axa majoră şi cea minoră a elipsei din care face parte arcul. Splinele pot fi închise. După introducerea primului se va cere introducerea punctului următor. pe baza unghiului de rotire aparentă a unui cerc în jurul primei axe. o Start Parameter – se va specifica o valoare sau un punct. Cu cât toleranţa este mai redusă. Variabila de sistem PELLIPSE controlează modul în care este construită o elipsă. După introducerea setului de puncte pentru construcţia splinei. cu atât mai bine se apropie splina de setul de puncte. End Parameter – se va specifica un punct sau o valoare. urmat de distanţa din centrul elipsei până la a doua axă. sau se poate selecta una din opţiunile: o o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. Center – va fi creată o elipsă pornind de la centrul acesteia. specificând capetele sale. cu respectarea formulelor matematice pentru NURB. specificat de utilizator. Unghiul primei axe determină unghiul arcului eliptic. Opţiuni:   Start Angle – această opţiune permite comutarea între modul parametric şi cel unghiular. Cu comanda transparentă Undo se poate anula ultimul punct introdus. Se pot crea spline prin specificarea punctelor prin care acestea trec sau de care se apropie. Included Angle – se defineşte unghiul inclus pornind de la unghiul de start. Arc – va fi creat un arc eliptic . Se va introduce apoi capătul primei axe. sau de selectarea opţiunii Rotation. Accesarea comenzii SPLINE:     Meniul Draw  Spline Se dă clic pe butonul Spline din bara de instrumente Draw Se tastează SPLINE sau SPL în linia de comandă First Point – va fi creată o splină pe baza punctelor specificate de utilizator. Aceste două moduri controlează generarea elipsei. sau se poate selecta opţiunea Angle. utilizatorul poate selecta una din următoarele opţiuni: 37 Acţiune: se solicită introducerea primului punct. o o o o Axis Endpoint – se defineşte prima axă. aplicaţia solicită indicarea tangentei pentru primul capăt al splinei. dar va fi creat un arc eliptic pe baza următoarei ecuaţii vectoriale: pu   c  a  cos u  b  sin u .

Pentru ca polilinia să poată fi convertită în splină cu ajutorul comenzii SPLINE.o Close – splina va fi închisă prin definirea ultimului punct ca fiind coincident cu primul şi ajustarea celui de-al doilea capăt astfel încât să fie tangent cu primul. Opţiunile pe care le oferă comanda sunt următoarele:        Pen – coboară şi ridică dispozitivul de schiţare de pe suprafaţa de desenare. Quit – anulează toate liniile temporare schiţate de la lansarea comenzii SKETCH sau de la ultima utilizare a opţiunii Record şi incheie comanda. după care va fi afişat un set de opţiuni. se va introduce un punct sau se vor utiliza modurile Tangent Snap sau Perpendicular Snap faţă de obiectele existente. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Point  Single Point Se dă clic pe butonul Point din bara de instrumente Draw Se tastează POINT în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită poziţia punctului ce va fi desenat. Pentru a desena puncte se utilizează comanda Point. trebuie să fi fost în prealabil editată cu comanda PEDIT. Erase – Şterge orice porţiune dintr-o linie temporară şi ridică dispozitivul de schiţare. Pentru o valoare pozitivă a toleranţei splina va atinge punctele de control în limita toleranţei introduse. Exit – înregistrează şi raportează numărul de linii temporare schiţate şi finalizează comanda. Variabila SKPOLY poate lua următoarele valori:   1 – linia schiţată va fi generată ca polilinie. opţiunea Spline. (Punct) – Coboară dispozitivul de schiţare. splina va trece prin punctele de control. Splina va fi redefinită. Fit Tolerance – permite schimbarea toleranţei splinei. o  Object – aplicaţia va converti în splină o polilinie 2D sau 3D ce poate fi exprimată printr-o funcţie de gradul 2 sau 3. Accesarea comenzii:  Se tastează SKETCH în linia de comandă. Acţiune: Aplicaţia va solicita lungimea segmentelor (Record increment). Connect – Coboară dispozitivul de schiţare pe suprafaţa de desenare şi continuă schiţarea din capătul ultimei linii schiţate. Record – Înregistrează liniile temporare ca linii permanente şi raportează numărul de linii. dacă acesta este coborât. 0 – linia schiţată va fi generată sub formă de linii separate Desenarea punctelor de referinţă şi a liniilor de construcţie Desenarea punctelor Punctele sunt utile ca elemente geometrice de referinţă pentru utilizarea funcţiei Object Snap. una în continuarea celeilalte. Dacă toleranţa este 0. având lungimea setată de utilizator şi direcţia ghidată de deplasarea cursorului în spaţiul desenului. sau de la ultima ştergere. după care următorul clic de maus în spaţiul desenului semnifică „coborârea” dispozitivului pentru schiţare pe suprafaţa de desenare. Polilinia iniţială va fi ştearsă. Reprezentarea punctelor în desen este controlată de două variabile: PDMODE şi PDSIZE. Variabila de sistem SKPOLY setează modul în care este generată linia schiţată. Setarea acestor variabile se poate realiza comod cu comanda Point Style. . sau accepta cea deja setată. Cu ajutorul acestei comenzi va fi creată o serie de linii. 38 . desenează o linie dreaptă din capătul ultimei linii schiţate până la locaţia curentă a cursorului şi ridică din nou dispozitivul de schiţare. Pentru a specifica vectorul de tangenţă. Se poate introduce lungimea segmentelor. Schiţarea cu mâna liberă Pentru a desena contururi sau linii cu profil neregulat se poate utiliza comanda Sketch. astfel încât să atingă punctele de control conform noii toleranţe.

Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Ray Se tastează RAY în linia de comandă Acţiune: Raza va fi construită pe baza a două puncte introduse de utilizator. Comanda XLine În AutoCAD se pot desena linii de lungime infinită. Mod de accesare:  Meniul Draw  Donut 39 . în care se poate stabili modul de reprezentare a punctului şi dimensiunea simbolului. pornind de la linia respectivă. numite raze. cu grosime. Reference – Unghiul va fi specificat în raport cu o linie de referinţă. Liniile de construcţie se desenează cu comanda XLINE. ce va fi selectată de utilizator. Unghiul va fi măsurat în sens antiorar. un punct situat pe prima latură a unghiului şi un punct situat pe cea dea doua latură. Opţiuni: o o Offset Distance – se specifică distanţa dintre linia de construcţie ce va fi creată şi obiectul selectat. Desenarea torurilor Torul este o polilinie închisă. Hor – va fi creată o linie orizontală trecând printr-un punct indicat de utilizator. de formă circulară. Este util ca liniile de construcţie să fie desenate într-un layer special creat pentru acest scop.  Comanda Ray Cu comanda RAY pot fi create linii de construcţie infinite. Opţiuni: o o  Angle of Xline – linia va trece prin punctul indicat anterior şi va face cu axa X unghiul pe care îl va introduce utilizatorul. care să poată fi îngheţat sau dezactivat înainte de plotare. Offset – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator. şi poate fi desenat cu comanda Donut. Ver – va fi creată o linie verticală trecând printr-un punct indicat de utilizator. iar al doilea punct îi va defini direcţia. Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Construction Line Se dă clic pe butonul Construction Line Se tastează XLINE în linia de comandă Point – se specifică locaţia liniei infinite prin indicarea a două puncte ale acesteia. Primul punct va fi punctul de pornire al razei. extinse la un singur capăt. extinse într-o direcţie (raze) sau ambele. care pot fi utilizate ca linii de referinţă pentru crearea unor obiecte. Through – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator şi trecând printr-un punct pe care acesta îl va indica. Ang – va fi creată o linie infinită sub un unghi indicat de utilizator. Utilizatorul va introduce pe rând locaţia vârfului unghiului.Accesarea comenzii:   Meniul Format  Point Style Se tastează DDPTYPE în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Point Style. Aceste linii sunt ignorate de comanda Zoom Extents. din bara de instrumente Draw Acţiune: Se solicită introducerea unui punct sau alegerea dintr-un set de opţiuni: Bisect – va fi creată o linie de construcţie ce trece prin vârful unghiului selectat şi îl împarte în două unghiuri egale.

care sunt înlocuite de conturul regiunii. Crearea norilor pentru marcarea reviziilor Norii pentru marcarea reviziilor sunt polilinii închise compuse din arce succesive. Se tastează DONUT în linia de comandă. se poate seta variabila de sistem DELOBJ = 0. Se pot crea regiuni compozite prin combinarea. diferenţa sau intersecţia regiunilor. Style – se specifică stilul norului de revizie. se poate indica centrului pentru un nou tor. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Boundary Creation în care se vor face setările necesare pentru definirea noii regiuni. elipse. Arc Length – se specifică lungimea minimă şi cea maximă a arcelor ce compun norul de revizie. Obiectul va fi înlocuit cu o polilinie de forma norului de revizie. Regiunile prezintă utilitate în aplicarea haşurilor sau analizarea proprietăţilor cum ar fi aria sau centrul de greutate. Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Revision Cloud Se dă clic pe butonul Revision Cloud din bara de instrumente Draw Se tastează REVCLOUD în linia de comandă. şi fiecare colţ va putea fi partajat doar de două elemente ale conturului. arce. ca şi cum ar fi fost desenat cu o peniţă. Dacă nu se doreşte acest lucru. După crearea torului. Se procedează la fel ca la construcţia contururilor închise de tip polilinie. arce eliptice şi spline. Crearea şi combinarea suprafeţelor Regiunile sunt suprafeţe create pe baza unor obiecte ce formează contururi închise. sau prin convertirea unor obiecte. polilinii. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Region Se dă clic pe butonul Region din bara de instrumente Draw Se tastează REGION în linia de comandă. şi au rolul de a atrage atenţia asupra părţilor revizuite ale unui desen. Acţiune: Aplicaţia va solicita indicarea punctului de start. Dacă raza interioară are valoarea ). Comanda REGION şterge obiectele iniţiale. cercuri. După introducerea acestor informaţii se deplasează cursorul pe traiectoria ce va descrie conturul norului de revizie. Stilul caligrafic va avea ca rezultat desenarea unui nor de revizie cu grosime variabilă a liniei. Acţiune: Se vor specifica pe rând diametrul interior. Acţiune: Aplicaţia solicită utilizatorului selectarea obiectelor pe baza cărora va fi creată regiunea. Se poate opta pentru schimbarea orientării arcelor poliliniei. Object – se specifică un obiect ce va fi convertit în nor de revizie. va fi creat un cerc plin. Acestea trebuie să formeze un contur închis. care poate fi normal sau caligrafic. Pentru crearea norilor de revizie se utilizează comanda Revision Cloud. Contururile pot fi combinaţii de linii. Se pot crea nori de revizie prin schiţare directă. cu diferenţa că la tipul conturului se va selecta opţiunea Region. sau se apasă ENTER pentru a finaliza comanda. sau selectarea unei opţiuni:   40 . Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă. Toate elementele care se intersectează sau autointersectează vor fi respinse. diametrul exterior şi centrul torului. Conturul regiunii va fi compus din linii drepte şi curbe.

Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct.Lecţia 5 Modificarea obiectelor desenate Deplasarea. sau prin introducerea coordonatelor de la tastatură. Dacă nu este activă nici o selecţie. 41 Acţiune: Vor fi afişate mai întâi setările pentru baza şi direcţia de măsurare a unghiurilor în desenul curent. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. Se dă clic pe butonul Rotate din bara de instrumente Modify Se tastează ROTATE în linia de comandă. Se va indica cu ajutorul mausului în spaţiul desenului. Se dă clic pe butonul Move din bara de instrumente Modify Se tastează MOVE sau M în linia de comandă. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. cu obiectele ce trebuie deplasate. Acţiune: Se vor selecta obiectele ce urmează să fie transferate. după care se apasă tasta ENTER. sau se alege opţiunea Displacement: o o Punctul de bază reprezintă originea vectorului deplasării. . Accesarea comenzii:   Meniul Modify Change Space Se tastează CHSPACE în linia de comandă. selectate în prealabil. rotirea şi alinierea obiectelor Comanda Move Deplasarea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Move. Dacă nu este activă nici o selecţie. Se va specifica punctul de bază al deplasării. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi deplasate. apoi se va selecta viewportul de referinţă. Accesarea comenzii:        Meniul Modify Rotate Comanda Rotate din meniul contextual. Comanda Change Space (AutoCAD 2007) Pentru a deplasa obiectele din Paper Space în Model Space se utilizează comanda Change Space. Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea obiectelor selectate sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. selectate în prealabil. Se va specifica punctul de bază (centrul de rotaţie). Comanda Rotate Rotirea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Rotate. fără a se mai introduce simbolul @. Se va specifica unghiul de rotire sau se alege una din opţiunile Copy sau Reference. Acestea vor fi considerate relative. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Move Comanda Move din meniul contextual. cu obiectele ce trebuie deplasate. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi rotite.

Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Dacă nu este activă nici o selecţie. Se solicită primul punct sursă şi primul punct destinaţie. Se dă clic pe butonul Copy din bara de instrumente Modify Se tastează COPY în linia de comandă. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. După introducerea celui de-al doilea set de puncte. Unghiul va fi specificat prin introducerea valorii în linia de comandă sau prin specificarea a două puncte. sau se alege opţiunea Displacement: o Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Distanţa între primul punct de destinaţie şi al doilea va constitui lungimea de referinţă pentru scalarea obiectelor. obiectele selectate vor fi deplasate pe direcţia vectorului determinat de cele două puncte. Copy – prin operaţia de rotire va rezulta o copie rotită a obiectelor selectate. cu obiectele ce trebuie copiate. Dacă utilizatorul tastează ENTER după primul set de puncte introdus. Se va specifica punctul de bază al deplasării copiei faţă de obiectul sursă. 42 . Acţiune:  Operaţii de copiere a obiectelor Comanda Copy Cu ajutorul comenzii Copy se obţine un obiect identic cu cel selectat. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Al doilea set de puncte serveşte la stabilirea unghiului de rotire pentru obiectele selectate. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. plecând de la un unghi de referinţă. cu parametrii introduşi de utilizator. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. utilizând ca repere punctele indicate. Accesarea comenzii:       Meniul Modify 3D Operations  Align Se tastează ALIGN în linia de comandă. în raport cu UCS-ul curent şi centrul de rotaţie selectat. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi aliniate. fără a se mai introduce simbolul @. specificat de utilizator. utilizatorul va decide dacă obiectele selectate vor fi scalate sau nu. Se poate introduce al treilea se de puncte pentru alinierea obiectelor în spaţiul 3D. Comanda Align Alinierea obiectelor în 2D are ca rezultat deplasarea şi rotirea acestora în funcţie de seturi de puncte de referinţă. Acestea vor fi considerate relative. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Copy Comanda Copy din meniul contextual. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi copiate. Reference – rotirea obiectelor selectate. Cele două puncte reprezintă axa de referinţă pentru masurarea unghiului de rotaţie.o o o Rotation Angle – se introduce unghiul cu care vor fi rotite obiectele selectate în planul desenului. situat faţă de acesta la distanţa specificată de utilizator. Dacă se introduc două seturi de puncte. Primul set de puncte serveşte la stabilirea direcţiei de deplasare si a punctului de bază pentru aliniere. obiectele selectate vor fi deplasate şi rotite. Dacă nu este activă nici o selecţie. selectate în prealabil. dar pot fi şi scalate.

În mod normal acest unghi este zero. se introduce o valoare negativă. sau poate finaliza comanda apăsa tasta ENTER pentru a finaliza comanda. Angle to Fill – se stabilesc dimensiunile dispunerii prin definirea unghiului dintre punctele de bază ale primului şi ultimului obiect. se introduce o valoare negativă. Offset Distance and Direction – permite introducerea distanţelor şi direcţiilor pentru construcţia reţelei de rânduri şi coloane. va trebui intrusă mai mult de o coloană. Pick Both Offsets – caseta de dialog va fi temporar închisă. Angle Between Items – se stabileşte unghiul format între punctele de bază a două obiecte adiacente din dispunere. o Row Offset – distanţa (în unităţi) între rânduri. Angle of Array – se specifică unghiul de rotire. Pick Center Point – caseta de dialog va fi temporar închisă. astfel încât rândurile şi coloanele sunt ortogonale în raport cu UCS-ul curent. cu vârful în punctul de centru al dispunerii. în spaţiul de desenare. Comada Array Se pot realiza copii multiple ale unei selecţii de obiecte cu ajutorul comenzii Array.După realizarea primei copii utilizatorul poate introduce coordonatele pentru o nouă copie a obiectelor selectate. o o o Method – se selectează metoda ce va fi utilizată pentru poziţionarea obiectelor. 43 o . astfel încât utilizatorul poate selecta punctul de centru cu ajutorul mausului. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi coloane. o o  Method and Values – se selectează metoda şi valorile ce vor fi utilizate pentru poziţionarea obiectelor în dispunerea polară. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. Opţiuni:  Rectangular Array – va fi creată o dispunere pe rânduri şi coloane a copiilor selecţiei de obiecte. Pentru a adăuga rânduri în direcţia opusă. o o  Rows – se introduce numărul de rânduri. Cu ajutorul butoanelor Pick Column Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între coloane cu ajutorul mausului. Se pot introduce coordonatele acestui punct în caseta de dialog. O valoare pozitivă va avea ca rezultat o dispunere în sens antiorar. Column Offset – distanţa (în unităţi) între coloane. Center Point – se specifică punctul de centru al dispunerii circulare. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Array. în spaţiul de desenare. în care se vor face setările necesare pentru finalizarea comenzii. Pick Column Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. sau se poate indica punctul cu mausul. o o o o o  Polar Array – va fi creată o dispunere circulară a copiilor. Pentru a adăuga coloane în direcţia opusă. Dacă se introduce 1 coloană. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între coloane şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. Dacă se introduce 1 rând. Columns – se introduce numărul de coloane. Total Number of Items – se stabileşte numărul total de obiecte ce vor apărea în dispunere. va trebui intrus mai mult de 1 rând. iar o valoare negativă va corespunde unei dispuneri în sens orar. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Array Se dă clic pe butonul Array din bara de instrumente Modify Se tastează ARRAY în linia de comandă. Cu ajutorul butoanelor Pick Row Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între rânduri cu ajutorul mausului. dacă se apasă butonul Pick Center Point. prin indicarea diagonalei unui dreptunghi. Pick Row Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă.

Select Objects – la apăsarea acestui buton i se permite utilizatorului să selecteze în spaţiul desenului cu mausul. linie. dreptunghi – primul colţ Tor. Preview – Caseta de dialog Array va fi închisă temporar pentru a permite vizualizarea dispunerii în spaţiul de desenare. obiectele ce vor face parte din dispunere. polilinie.Se pot utiliza butoanele Pick Angle to Fill şi Pick Angle Between Items pentru a stabili direct în spaţiul desenului. cu mausul valoarea celor două unghiuri. pe baza setărilor făcute în caseta de dialog. splină – punctul de start Bloc. text – punctul de inserţie Linii de construcţie – mijlocul liniei Regiune – grip Punctele de referinţă stabilite automat de aplicaţie pentru obiectele desenate sunt următoarele: Set to Object's Default – Va fi utilizat punctul de referinţă stabilit de aplicaţie pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. rază. Etape: o o o Se introduce distanţa de offset Se selectează obiectul sursă pentru offset Se specifică partea pe care urmează să fie creat noul obiect în raport cu obiectul sursă sau se alege o opţiune:     Exit – anulează execuţia comenzii Multiple – permite repetarea operaţiei de offset în cadrul aceleiaşi comenzi cu distanţa de offset curentă. o o o Rotate Items as Copied – obiectele din dispunere vor fi rotite. Undo – anulează operaţia de offset anterioară Through – va fi creat un obiect ce trece prin punctul specificat de utilizator 44 . Comanda Offset Această comandă este utilizată pentru crearea unui obiect al cărui contur este paralel cu conturul obiectului selectat. Object Base Point – se stabileşte un punct nou de referinţă (bază) pentru obiectele selectate. Se poate apăsa unul din cele două butoane: o o Accept – dispunerea va fi construită cu setările curente Modify – este afişată caseta de dialog Array. sau să aleagă dintr-un set de parametri:  Offset Distance – va fi creat un obiect la distanţa specificată faţă obiectul sursă. Acţiune: Vor fi afişate setările curente ale parametrilor comenzii. după care se solicită utilizatorului să introducă distanţa de offset. şi se pot face modificările necesare.       o o    Arc. după cum se arată în spaţiul de previzualizare. Preview Area – fereastra în care se poate vizualiza în avans modul în care va fi construită dispunerea. cerc. Distanţa între punctul de referinţă şi centrul dispunerii va fi aceeaşi pentru toate obiectele din dispunere. More/Less – Activează în caseta de dialog opţiuni suplimentare. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Offset Se dă clic pe butonul Offset din bara de instrumente Modify Se tastează OFFSET în linia de comandă. Base Point – va fi stabilit un nou punct de referinţă pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. elipsă –centrul Poligon.

Această operaţie se execută cu comanda Mirror. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de scurtare în 3D. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Trim. Utilizatorul selectează contururile tăietoare.o o   Se selectează obiectul sursă pentru offset Se indică punctul prin care va trece obiectul nou creat sau se poate selecta una din opţiunile Exit. Object to Trim – vor fi selectate obiectele ce urmează a fi scurtate. Shift-Select to Extend – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Utilizatorul va decide dacă păstrează obiectul sursă sau îl şterge. Vor fi afişate mai întâi setările curente. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Prin operaţia de oglindire. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Mirror Se dă clic pe butonul Mirror din bara de instrumente Modify Se tastează MIRROR sau MI în linia de comandă. se creează un obiect care reprezintă imaginea simetrică a obiectului sursă. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. Multiple sau Undo. după care apasă tasta ENTER. O tehnică eficientă de desenare constă în utilizarea comenzii offset. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. va avea loc lungirea obiectelor selectate. Se va selecta obiectul sursă. Modificarea formei şi dimensiunii obiectelor Comenzile Trim şi Extends se utilizează pentru scurtarea respectiv prelungirea obiectelor până la limita altor obiecte. Layer – Se stabileşte dacă obiectul nou creat va fi inclus în layerul curent sau în layerul obiectului sursă. urmată de trim sau extend. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). în raport cu o axă de simetrie. 45 Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi scurtate sau poate alege dintr-un set de opţiuni: . în locul unei operaţii de scurtare. Comanda Trim Accesarea comenzii:             Meniul Modify Trim Se dă clic pe butonul Trim din bara de instrumente Modify Se tastează TRIM în linia de comandă. în funcţie de valoarea variabilei de sistem MIRRTEXT:   Pentru MIRRTEXT = 0 textul nu va fi oglindit Pentru MIRRTEXT = 1 textul va fi oglindit În cazul în care textul este inclus într-un bloc. Acţiune: Pentru cazurile în care printre obiectele selectate pentru oglindire există şi text. Se introduc pe rând două puncte ce definesc linia de oglindire. Erase – Obiectul sursă va fi şters după realizarea operaţiei de offset. acesta va fi oglindit sau nu. va fi oglindit indiferent de valoarea variabilei MIRRTEXT.

Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. o o o o o o Delta Length – lungimea obiectului va fi modificată cu valoarea introdusă. Modificarea se va face la capătul cel mai apropiat de punctul de selecţie. în locul unei operaţii de extindere. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Trim. Percent – lungimea obiectului selectat va fi modificată cu o valoare procentuală din lungimea sa totală. arce sau polilinii deschise) li se poate modifica lungimea. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Extend. Object to Extend – se vor selecta obiectele ce urmează a fi extinse. Angle – se introduce unghiul inclus al arcului modificat Dynamic – este activat modul de modificare dinamic. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de extensie în 3D. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. Object Selection – va fi afişată lungimea obiectului selectat şi în situaţii specifice si unghiul inclus. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Extend. Obiectele cu contururi închise nu vor fi afectate de această comandă. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). iar valorile negative îl scurtează. Valorile pozitive extind obiectul selectat. Shift-Select to Trim – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi extinse sau poate alege dintr-un set de opţiuni: Comanda Lenghten Cu ajutorul comenzii Lenghten. Comanda Extend Accesarea comenzii:              Meniul Modify Extend Se dă clic pe butonul Extend din bara de instrumente Modify Se tastează EXTEND în linia de comandă. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Total Length – modificarea obiectului selectat se va face până la o valoare reprezentând lungimea totală a obiectului modificat. obiectelor având contururi deschise (linii. Modificarea se poate repeta succesiv. va avea loc scurtarea obiectelor selectate. Utilizatorul selectează contururile limită pentru extensie. Acţiune: Se va selecta obiectul ce urmează fi modificat sau se alege dintr-un set de opţiuni: 46 . Lungimea obiectului selectat va fi modificată prin tragerea unui capăt cu butonul stâng al mausului apăsat. până se apasă tasta ENTER. Angle – va fi modificat unghiul inclus a arcului selectat cu valoarea introdusă de utilizator. după care apasă tasta ENTER. Delta – se va modifica lungimea obiectului cu o valoare introdusă de utilizator. Accesarea comenzii:     Meniul Modify Lenghten Se tastează LENGHTEN în linia de comandă.

Comanda Stretch Cu ajutorul comenzii Stretch se pot modifica distanţele între capetele obiectelor incluse parţial sau complet într-o fereastră de selecţie. Acţiune: Sunt afişate setările curente ale comenzii. Comanda Scale Cu comanda Scale un obiect poate fi modificat cu păstrarea proporţionalităţii pe axa X. Obiectele incluse parţial în fereastra de selecţie vor fi deformate. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Scale Se dă clic pe butonul Scale din bara de instrumente Modify Se tastează SCALE în linia de comandă. Dacă factorul de scalare este supraunitar. sau se introduc două puncte pentru definirea acestei lungimi.   Se specifică lungimea de plecare pentru operaţia de scalare. sau poate alege dintr-un set de opţiuni: 47 . iar pentru un factor subunitar obiectul va fi redus. Y sau pe ambele. Se va trasa fereastra de selecţie de la dreapta spre stânga apoi se specifica punctul de bază sau deplasarea:   Base Point – Se introduce mai întâi punctul de bază. Copy – va fi realizată o copie a obiectului selectat pentru scalare. Reference – Obiectele selectate vor fi scalate pe baza unei lungimi de referinţă. Se specifică noua lungime. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Fillet Se dă clic pe butonul Fillet din bara de instrumente Modify Se tastează FILLET în linia de comandă. Cele aflate în afara acesteia îşi vor păstra poziţiile. Se va specifica factorul de scalare sau se va alege o opţiune: o Scale Factor – Dimensiunile obiectului selectat vor fi multiplicate cu valoarea introdusă. teşirea. după care utilizatorul poate selecta obiectele ce vor fi modificate. iar cele incluse complet vor fi deplasate. Acţiune: o o Rotunjirea. întreruperea sau îmbinarea obiectelor Comanda Fillet Prin intermediul comenzii Fillet două obiecte pot fi conectate printr-un arc de cerc care este tangent la cele două obiecte şi are raza specificată de utilizator. Se va indica punctul de bază pentru scalare. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Stretch Se dă clic pe butonul Stretch din bara de instrumente Modify Se tastează STRETCH în linia de comandă. Displacement – se introduc coordonatele vectorului deplasării. apoi al doilea punct al deplasării. şi a specificării unei noi lungimi. Acţiune: Cu ajutorul comenzii Stretch vor fi deplasate doar colţurile din interiorul selecţiei. obiectul va fi mărit. Se solicită selectarea obiectelor ce vor fi scalate.

Dacă se doreşte întreruperea unui obiect într-un singur punct:  la promptul pentru introducerea celui de-al doilea punct se va tasta @ sau @0. La următorul prompt va fi specificat al doilea punct al întreruperii. Acţiune: Promptul afişat depinde de modul în care este făcută selecţia. În acest caz punctul de pe obiect care s-a indicat în momentul în care s-a făcut selecţia decide modul de rotunjire. apoi al doilea obiect. Polyline – vor fi rotunjite toate colţurile poliliniei în care se întâlnesc linii drepte. Porţiunea de obiect dintre cele două puncte va fi eliminată. apoi se va apăsa tasta ENTER. Rotunjirile anterioare nu sunt afectate. Această rază va deveni curentă pentru toate rotunjirile ce se execută începând din momentul setării. va fi considerat ca punct de întrerupere punctul de pe obiect cel mai apropiat de punctul selectat. Dacă un arc se află între două linii drepte care converg pe măsură ce se apropie de arc. două arce sau două cercuri. aplicaţia va considera punctul în care a fost selectat obiectul ca prim punct al întreruperii. Edge şi Chain sunt opţiuni specifice modului de lucru 3D. raza curentă de rotunjire este înlocuită cu valoarea 0.       Multiple – permite repetarea operaţiei de rotunjire pe un nou set de obiecte ce va fi selectat de utilizator. Se dă clic pe butonul Break at point din bara de instrumente Modify  Comanda Join Accesarea comenzii:    Meniul Modify Join Se dă clic pe butonul Join din bara de instrumente Modify Se tastează JOIN în linia de comandă. Dacă se doreşte eliminarea unui capăt al obiectului selectat (dacă are contur deschis) al doilea punct de întrerupere va fi pe capăt. Acţiune: În funcţie de obiectul sursă selectat. Undo – anulează ultima operaţie. Trim – controlează modul în care sunt tratate capetele obiectelor de comanda Fillet: o o Trim – obiectele vor fi scurtate sau prelungite astfel încât capetele lor să coincidă cu capetele arcului de rotunjire. La aplicarea comenzii pe seturi de obiecte compuse dintr-un arc şi o linie. No trim – obiectele ce se rotunjesc nu vor fi modificate. Dacă se ţine apăsată tasta SHIFT în timp ce sunt selectate obiectele. va apărea unul din următoarele prompturi: 48 . First Point – se introduce o altă locaţie pentru primul punct.0 în linia de comandă. fără a relansa comanda. Dacă al doilea punct nu se află pe obiectul selectat. Radius – se stabileşte raza de rotunjire. comanda Fillet va înlocui arcul cu un arc de racordare având raza curentă de rotunjire. există mai multe posibilităţi de rotunjire. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Break Se dă clic pe butonul Break din bara de instrumente Modify Se tastează BREAK în linia de comandă. Dacă obiectul ce urmează a fi modificat a fost selectat cu ajutorul mausului. Comanda Break Cu ajutorul comenzii Break obiectele desenate pot fi întrerupte cu sau fără spaţiu între capete. sau se poate introduce o altă locaţie pentru primul punct:   Second Break Point – se specifică al doilea punct de întrerupere. First object – se va selecta primul obiect ce va fi supus operaţiei de rotunjire.

Polilinie – pot fi selectate linii. Capetele liniilor pot fi distanţate între ele. Arc – se va selecta tot un arc care să se afle pe acelaşi cerc cu arcul sursă. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente.     Linie – se va selecta tot o linie. obligatoriu coliniară cu prima. Arc eliptic – se va selecta tot un arc care să se afle pe aceeaşi elipsă cu arcul sursă. Obiectele nu pot fi distanţate între ele şi trebuie să se afle în acelaşi plan. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. 49 . începând cu obiectul sursă. Cele două obiecte trebuie să fie coincidente în capătul în care se vor îmbina. Arcele circulare şi eliptice vor fi îmbinate în sens antiorar. polilinii sau arce. Splină – se va selecta tot o splină.

tip de linie.0. Orice desen conţine o zonă de date nevizibilă pentru utilizator. 50 Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. cu alte cuvinte toată informaţia asociată fiecărui bloc în parte. etc.). Acest tabel conţine definiţiile tuturor blocurilor din desen. în care se poate defini un set de selecţie. Objects – Sunt specificate obiectele ce vor face parte din bloc. o Select Objects – Caseta de dialog Block Definition va fi închisă temporar pentru a permite utilizatorului să selecteze obiectele ce vor face parte din bloc. numită tabel de definire a blocurilor. Retain – După crearea blocului. programul actualizează toate simbolurile bazate pe acel bloc  capacitatea de a ataşa informaţii. toate referinţele vor fi actualizate automat. culoare. Delete – obiectele incluse vor fi şterse din desen după crearea acestuia. şi felul în care vor fi tratate după crearea blocului. Accesarea comenzii:      Meniul Draw  Block  Make Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă.  Crearea blocurilor Se pot crea blocuri cu ajutorul comenzii Make Block. care pot fi extrase şi utilizate în alte programe. Quick Select – va fi afişată caseta de dialog Quick Select. După terminarea operaţiei de selectare se va apăsa tasta ENTER.0.Lecţia 6 Modificarea obiectelor desenate (continuare) Crearea şi utilizarea blocurilor Un bloc este un obiect complex. cu următorul conţinut:  o o o o o . Numele blocului şi definiţia sunt salvate în desenul curent. Unui bloc creat i se pot ataşa diferite informaţii. În acest mod. Se pot realiza biblioteci de simboluri standardizate  reducerea dimensiunilor fişierului. Când se introduce un bloc într-un desen. Aceste informaţii se numesc atribute. Informaţia nu este copiată pur şi simplu din tabelul de definire a blocurilor în spaţiul de desenare. o copie a blocurilor putând fi stocată pe disc pentru a putea fi utilizată la alte desene. Poziţia pe care o introduce aplicaţia din oficiu este 0. Avantajele utilizării blocurilor posibilitatea de a folosi blocurile în comun. ci va fi stabilită o legătură între referinţa la bloc şi definiţia blocului. Name – În această casetă text se introduce numele blocului. Dacă un bloc este actualizat şi/sau modificat într-un desen. creat din unul sau mai multe obiecte ce pot avea proprietăţi diferite (layer. de fapt se introduce referinţa la blocul respectiv. obiectele incluse în acesta rămân ca entităţi distincte în desen. Ea poate fi modificată de utilizator prin înscrierea valorilor în casetele pentru coordonate. Base Point – Se va indica punctul de inserţie al blocului. Convert to Block – obiectele incluse vor fi convertite într-un exemplar al blocului după crearea acestuia. Objects Selected – afişează numărul de obiecte selectate. sau prin indicarea locaţiei în spaţiul de desenare (dacă se apasă butonul Pick Insertion Base Point). Înserarea acestui nou obiect nu conduce decât la memorarea punctelor de inserare a acestui bloc şi a numelui blocului  modificare uşoară a blocului. dacă se modifică definiţia unui bloc. Copierea unor obiecte creează noi obiecte care trebuie memorate în fişier  realizarea unui bloc din mai multe obiecte creează un singur obiect.

Indiferent de layerul în care au fost create obiectele. cu următoarele rubrici:  Insertion Point – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen. Se tastează INSERT în linia de comandă. Odată create. ele trebuie să fie create în alt layer decât 0. blocurile pot fi inserate în palete de instrumente. cu ajutorul mausului. de unde vor putea fi introduse ulterior în orice desen. Z – se introduc valorile coordonatelor punctului de inserţie Scale – se specifică scara pentru blocul inserat. tipul şi grosimea de linie nu trebuie stabilite la una din valorile BYLAYER sau BYBLOCK. trebuie să fie desenate în layerul 0. este mai convenabil ca desenul ce conţine blocul să fie introdus ca referinţă externă. tipul şi grosimea de linie trebuie stabilite la valoarea BYLAYER. Name – se specifică numele blocului sau a unui fişier ce va fi inserat o o o Browse – deschide caseta de dialog pentru selectarea unui fişier din computer. şi este necesar ca această modificare să fie reflectată într-un desen ce conţine o referinţă a blocului respectiv. Aceste desene se pot grupa tematic în foldere şi pot fi incluse în alte desene sub formă de blocuri sau ca referinţe externe. Description – Se introduce o descriere a blocului (opţional) Hiperlink – permite asocierea unui hiperlink la definiţia blocului. Mod de accesare:     Meniul Insert  Block Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Draw. Open in Block Editor – Se va deschide fereastra Block Editor la apăsarea tastei OK. Path – conţine adresa blocului Preview – conţine o imagine a blocului ce va fi inserat. Dacă este posibil ca desenul în care a fost creat blocul să se modifice. Se pot crea desene cu un singur bloc definit în ele. o Specify On-Screen – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen cu ajutorul mausului. tipul şi grosimea de linie la valoarea BYBLOCK. o X. se lansează comanda Insert Block. Allow Exploding – specifică dacă se permite explodarea referinţei la bloc. pentru blocul inserat. Settings – conţine setările pentru bloc: o o o o o o Block Unit – unitatea de măsură considerată la inserarea unei referinţe a blocului în desen. Pictograma de forma unui fulger din colţul din dreapta jos indică faptul că este vorba de un bloc dinamic. Pentru ca obiectele componente ale blocului să-şi păstreze la inserarea referinţei proprietăţile originale. Inserarea blocurilor Pentru a insera un bloc creat în desenul curent. o Specify On-Screen – se specifică scara la care va fi inserată referinţa blocului. Se pot crea mai multe blocuri în acelaşi desen care să fie utilizate ulterior în alte desene. ele vor îngloba mai întâi proprietăţile specifice. Sunt posibile trei moduri de comportament ale obiectelor componente ale unui bloc:  Pentru ca obiectele componente ale unui bloc să preia la inserare proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert.   Se pot crea blocuri complexe care să conţină la rândul lor alte blocuri. iar culoarea. ori de câte ori este nevoie. Y. 51  . Se pot utiliza paletele de instrumente pentru organizarea blocurilor uzuale. apoi proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. dacă li s-au stabilit culoarea. Acest desen se salvează şi reprezintă o bibliotecă de blocuri. Scale Uniformly – specifică dacă se permite sau nu scalarea neuniformă a referinţei la bloc. iar culoarea.

Aceste informaţii sunt ataşate sub formă de atribute. autor. Uniform Scale – se specifică o scară unică pe toate direcţiile. Z – se specifică coordonatele punctului de inserţie al atributului. fără spaţii) Prompt – se introduce promptul ce va fi afişat la inserarea unui bloc ce conţine această definiţie de atribut. pagină. o o    Text Options – se stabilesc alinierea. Specify On-Screen – permite indicarea cu mausul în desen a punctului de inserţie. cu următoarele rubrici: Attribute – se introduc datele specifice atributului. Rotation – se specifică unghiul de rotaţie pentru blocul inserat fată de UCS-ul curent. 52 . Dacă este selectată opţiunea Explode. Constant – valoarea atributului este constantă Verify – se solicită verificarea atributului la inserarea blocului Preset – atributul va fi setat la valoarea sa prestabilită.o o  X. Pentru a crea un atribut. stilul de text. Factor – afişează factorul de scalare a unităţii de măsură. Y. oră. X. o o o o  Insertion Point – se specifică locaţia atributului. înălţimea şi unghiul de rotaţie al textului atributului. Mode – setează opţiuni aplicabile pentru valoarea atributului la inserarea referinţei în desen: o o o o  Invisible – valoarea atributului nu va fi afişată sau printată. locaţia şi eventualele moduri opţionale (invizibil. Obiectele componente ale unui bloc desenat în layerul 0. Obiectele desenate cu tipul de linie BYBLOCK vor fi reprezentate după explodare cu tipul de linie CONTINUOUS (linie continuă). Z – se introduc valorile scărilor pe fiecare axă în parte. formatarea textului. Specify On-Screen – se specifică unghiul de rotaţie cu ajutorul mausului pentru blocul inserat. Unit – afişează unitatea de măsură cu care a fost definit blocul inserat. calculat pe baza unităţii de măsură a blocului şi a unităţii de măsură din desen. Blocuri cu atribute Blocurilor li se poate ataşa informaţie care să poată fi folosită ulterior pentru a crea liste de materiale sau alte tipuri de rapoarte. Pentru a crea definiţia unui atribut se accesează comanda Define Attributes. Tag – numele atributului (se ortografiază cu majuscule. sau a unei părţi din aceasta. Dacă se setează modul Constant. promptul va apărea. o o  Block Unit – afişează informaţii despre unităţile de măsură. Butonul Insert Field – va fi afişată caseta de dialog Field care permite introducerea unui câmp (dată. Angle – se introduce valoarea unghiului de rotaţie pentru blocul inserat. va fi utilizat numele atributului ca prompt. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Block Define Attributes Se tastează ATTDEF în linia de comandă. opţiunea nu este valabilă. Align Below Previous Attribute Definition – numele atributului va fi plasat exact sub atributul definit anterior. Value – se introduce valoarea iniţială a atributului. Dacă nu există atribute definite anterior. promptul care se afişează la inserarea blocului. de verificat sau prestabilit). se creează mai întâi definiţia atributului. Y. etc) în locul valorii. ce stabileşte caracteristicile acestuia: numele atributului (tag). Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Attribute Definition. o o  Explode – Blocul este explodat şi sunt inserate elementele individuale ale blocului. Obiectele având culoarea BYBLOCK rămân albe. se poate specifica doar un factor de scalare uniform. Lock Position in Block – se blochează poziţia atributului în bloc. rămân în acel layer. Dacă nu se indică un prompt. valoarea. constant.

Modificarea blocurilor Orice bloc poate fi modificat după crearea sa. Va apărea caseta de dialog Edit Attribute Definition în care se pot edita numele. Se pot crea atribute fără a fi necesară ataşarea lor la vreun bloc. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  Attribute Extraction. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. DXF.  Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Modify II. se poate extrage informaţia din atribute utilizând unul din următoarele formate de fişier: CDF (datele delimitate prin virgule). la inserarea acestuia în alt desen. În lista atributelor se dă dublu clic pe atributul ce trebuie editat.  Se tastează EATTEXT în linia de comandă. Se creează mai întâi un fişier şablon în format text pentru a defini structura fişierului ce va conţine informaţia extrasă din atribute. se accesează comanda Modify  Object  Text. După crearea fişierului şablon. după care se va apăsa tasta Edit. După crearea definiţiei atributului. este utilă crearea unei liste cu numele atributelor. Dacă se utilizează blocuri cu atribute ataşate. va fi afişat promptul atributului. Se dă clic pe butonul Yes. Atributele unui bloc se pot modifica în caseta de dialog Block Attribute Manager. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object Attribute  Block Attribute Manager. După ce se vor opera toate modificările necesare. Pentru a utiliza mai multe atribute odată. Odată atributele definite şi desenul salvat. când se defineşte blocul în care acesta va fi introdus. având blocul selectat. Se dă clic pe butonul Block Attribute Manager Se tastează BATTMAN în linia de comandă. acestea se definesc separat şi se includ în acelaşi bloc. Informaţia extrasă poate fi inserată într-un tabel din desenul curent sau poate fi salvată într-un fişier extern.Pentru a edita definiţia unui atribut înainte de a fi asociată unui bloc. Va apărea o avertizare că blocul este creat deja şi se cere confirmarea redefinirii acestuia. sau se va selecta atributul respectiv. 53 . atributul va fi selectat ca orice alt obiect. Acţiune: Se deschide caseta de dialog Attribute Extraction ce conţine instrucţiuni pentru extragerea informaţiei din atributele blocurilor incluse în desenul curent sau în alte desene. şi salvării acesteia într-un tabel sau într-un fişier extern. apare promptul pentru introducerea valorii atributelor. promptul şi valoarea iniţială a atributului. se lansează comanda Attribute Extraction. din bara de instrumente Modify II Acţiune: În caseta de dialog Block Attribute Manager se va selecta numele blocului cu atribute ce urmează a fi editate. Va fi afişată caseta de dialog Edit Attribute în care urmeză a se face modificările atributelor. Această valoare se poate modifica în paleta Proprietăţi. se va da clic pe butonul OK. Dacă se intenţionează extragerea informaţiei din atribute pentru a fi inclusă într-o listă de materiale. Utilizatorul poate introduce în linia de comandă valoarea dorită pentru atributul respectiv. În acest mod se pot crea liste de materiale direct din datele conţinute în desen. SDF (datele delimitate prin spaţii). La inserarea unei referinţe a blocului respectiv. Pentru a modifica un bloc în desenul curent se lansează comanda în unul din următoarele moduri: Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Block Description Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. atunci desenele ce conţin aceste blocuri pot fi interogate în vederea extragerii informaţiei conţinute de atribute. Pentru a extrage atributele blocurilor într-un tabel sau fişier. În lista cu numele blocurilor înregistrate în desen se va selecta numele blocului ce urmează a fi editat. Se selectează apoi atributul ce urmează a se modifica.

se activează opţiunea Enable Grips Within Blocks (Activarea gripurilor în blocuri). în timp ce obiectul sursă va rămâne la forma şi poziţia iniţială în spaţiul de desenare. liniile şi arcele componente vor fi plasate pe axa de simetrie a elementelor cu grosime. din meniul Tools şi în caseta de dialog deschisă. Gripurile permit editarea obiectelor direct şi rapid. În cazul gripurilor ce marchează quadranturile cercurilor şi elipselor. Move. cu ajutorul acestuia nu se poate face o operaţie de Stretch. elipse. Obiectele selectate pentru operaţia de disociere pot fi:  polilinii fără grosime – în cazul poliliniilor cu grosime. Sunt posibile operaţiile Stretch. acestea se măsoară din centrul cercului sau al elipsei. Move sau Rotate se menţine tasta CTRL apăsată. Dacă în cursul operaţiilor Stretch.  linii de indicaţie  text pe mai multe linii. Pentru a utiliza acest mod de lucru.  arce şi cercuri.  Pentru obiectele de tip linie. arce sau spline.Disocierea obiectelor componente (Explodarea) Prin operaţia de explodare un obiect complex poate fi descompus în elementele sale componente. Rotate. Atunci când sunt selectate mai multe gripuri. O referinţă la un bloc poate fi explodată doar dacă la definirea blocului respectiv s-a marcat opţiunea Allow exploding. în urma operaţiei de explodare. Selectarea operaţiei se face prin apăsarea repetată a tastelor ENTER sau SPACEBAR. Scale sau Mirror. valorile acestora se pierd. În schimb obiectul va fi mutat la deplasarea gripului. la pagina Selection. Specificarea de intervale pe obiecte Uneori este necesară crearea unor puncte sau inserarea unor simboluri (blocuri) la anumite intervale pe un obiect. Dacă în caseta de dialog Options. la pagina Selection se activează opţiunea Enable Grips. Se pot selecta mai multe gripuri simultan ca gripuri de bază.  Referinţe la blocuri – dacă acestea au atribute editabile. atunci când intră în componenţa unor blocuri scalate neuniform  multilinii – vor fi disociate în linii şi arce  regiuni – vor fi disociate în linii. rămânând doar definiţiile atributelor. după care se va selecta operaţia la care va fi supus obiectul. numit grip de bază. Utilizarea gripurilor pentru a edita obiectele Gripurile sunt mici pătrate reprezentate în punctele strategice pe obiecte. fie cu blocuri. forma obiectului nu se modifică în spaţiul dintre acestea. Va rezulta de fiecare dată un obiect modificat. este necesară activarea acestui mod. se va selecta un grip. Comanda Measure Această comandă se utilizează pentru marcarea unor intervale având lungimi egale cu o valoare introdusă de utilizator. Se dă clic pe butonul Explode din bara de instrumente Modify. Pentru realizarea acestei operaţii în AutoCAD există comenzile Measure şi Divide. arc şi polilinie deschisă. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Explode. De regulă. Se va selecta comanda Options. Acţiune: Funcţia nu are parametri. punctul de începere a măsurării se află în punctul de start al poliliniei. Marcarea se va face fie cu puncte. atunci când acestea sunt selectate. la selecţia unui bloc va fi afişat un singur grip. arc sau al unei linii. sau prin selectarea din meniul contextual (clic dreapta cu gripurile activate). nu din grip. Dacă se activează gripul din centrul unui cerc. Se tastează EXPLODE în linia de comandă. corespunzător punctului de inserţie. 54 . Selecţia se face cu menţinerea tastei SHIFT apăsate.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. pentru operaţiile ce implică distanţe. punctul de începere a măsurării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. Pentru a putea edita un obiect în modul grip. la selectarea blocurilor vor fi afişate şi gripurile obiectelor componente. va putea fi realizată o copiere multiplă simultan cu operaţia respectivă.

Marcarea se va face fie cu puncte. Dacă a fost selectată o polilinie. Acţiune: Dacă nu a fost selectată în prealabil o polilinie. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între intervale. este disponibilă opţiunea Open. punctul de începere a divizării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. punctul de începere a divizării se află în punctul de start al poliliniei. se poate selecta una din următoarele opţiuni:  Open – Dacă polilinia selectată este închisă. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă numărul de intervale în care se împarte obiectul. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Point  Measure.  Join – are ca efect adăugarea de arce sau linii la un capăt al poliliniei. sau se poate introduce parametrul Multiple. Dacă se alege opţiunea Block. fie cu blocuri. Dacă se alege opţiunea Block. Obiectele care se unesc cu o polilinie trebuie să aibă un capăt coincident cu capătul acesteia. pentru a le face uşor vizibile. Se tastează MEASURE în linia de comandă. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă lungimea segmentului de partiţionare a obiectului. Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a măsurării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. va fi eliminat segmentul de închidere al poliliniei închise.  Pentru obiectele de tip linie. Dacă obiectul selectat este o linie sau un arc aplicaţia avertizează că acesta nu este o polilinie şi oferă posibilitatea transformării acestuia în polilinie. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. Se tastează PEDIT în linia de comandă. Se dă clic pe butonul Edit Polilyne din bara de instrumente Modify II. arc şi polilinie deschisă. Accesarea comenzii:  Meniul Draw  Point  Divide  Se tastează measure în linia de comandă.  Close – Dacă polilinia selectată este deschisă. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. iar obiectele selectate sunt convertite automat într-o polilinie. Comanda Divide Atunci când se doreşte divizarea unui obiect în segmente egale se utilizează comanda Divide. Editarea unor obiecte complexe Modificarea poliliniilor Editarea poliliniilor se poate realiza cu comanda Polyline Edit. Această operaţie este utilă la unirea liniilor şi arcelor în polilinii. în promptul de comandă se solicită selectarea unei polilinii. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. cu excepţia cazului în care a fost 55 . Prompturile următoare depind de selecţia făcută. În urma selectării acestei opţiuni. pentru a le face uşor vizibile. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Polilyne.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. în locul opţiunii Open apare opţiunea Close şi va avea ca efect închiderea poliliniei. La alegerea acestui parametru se permite o selecţie multiplă.  Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a divizării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. Dacă variabila de sistem PEDITACCEPT are valoarea 1. promptul anterior nu mai apare. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între segmentele măsurate.

o Break – Are ca efect întreruperea unei polilinii.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. Width – se modifică lăţimile de început şi sfârşit pentru segmentul ce urmează după marcaj. Dacă ambele vârfuri specificate se află la capetele poliliniei. o Regen – Are ca efect regenerarea poliliniei. Locaţia acestui vârf este indicată de către utilizator. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. o Extend – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor până la atingerea punctului de intersecţie. Dacă unul din vârfurile specificate se află la capătul poliliniei. acesta va înlocut cu o linie ale cărei capete coincid cu ale arcului. Se revine la modul Edit Vertex. 56 . Se revine la modul Edit Vertex. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul.Dacă se doreşte eliminarea unui arc situat între două linii ale unei polilinii şi apoi extinderea liniilor până la intersecţia lor.  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. Dacă se apasă tasta ENTER fără a se alege o opţiune. dacă distanţa de fuzionare se stabileşte la o valoare suficient de cuprinzătoare pentru a include capetele. Este valabil următorul set de opţiuni:  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. în caz contrar se adaugă un segment între capete. o Add – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin adăugarea unei linii între capetele apropiate. chiar dacă este o polilinie închisă.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. va fi desenată şi o săgeată în direcţia respectivă. o Insert – Are ca efect inserarea unui vârf suplimentar după vârful marcat. sau dacă se specifică doar un vârf şi acesta coincide cu un capăt al poliliniei. va fi marcat următorul vârf. nu se poate utiliza opţiunea Break. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. chiar dacă este o polilinie închisă.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate. chiar dacă este o polilinie închisă.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate şi înlocuite cu o linie dreaptă ce uneşte vârfurile marcate. chiar dacă este o polilinie închisă.selectată în prealabil opţiunea Multiple. chiar dacă este o polilinie închisă.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. Opţiunea de stabilire a distanţei de fuzionare este oferită imediat după ce s-a ales opţiunea Join. Dacă va fi specificat un singur vârf după care se alege opţiunea Go şi după acest vârf urmează un arc.  Edit Vertex – va fi marcat primul vârf al poliliniei cu un X. În acest caz se pot uni polilinii care nu au capetele coincidente. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul.  Width – se poate stabili o grosime uniformă pentru toată polilinia.  Jointype – apare ca alternativă la opţiunea de introducere a distanţei de fuzionare şi permite stabilirea metodei de unire a obiectelor. o Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. o Move – Varful marcat va fi deplasat în punctul indicat de utilizator. va rezulta o polilinie trunchiată. chiar dacă este o polilinie închisă.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. Opţiunile disponibile sunt următoarele: o Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. o Both – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor dacă este posibil. Trebuie regenerată polilinia pentru a afişa noua lăţime. Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. o Straighten –Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. o o Tangent – va fi ataşată o direcţie de tangenţă la vârful marcat pentru a fi utilizată ulterior ajustarea curburii. Dacă la crearea poliliniei s-a stabilit pentru acest vârf şi o direcţie.

La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Extend modifică forma cadrului prin adăugarea unui vârf în punctul în care linia finală a cadrului intersectează elementul geometric definit ca limită. se poate aplica din nou opţiunea Spline asupra poliliniei nou formate.        Comenzile Move. Fit Data – Se pot edita datele de ajustare pe baza următoarelor opţiuni: o o Add – Curbei spline i se vor adăuga puncte de ajustare. Curba se apropie de vârfurile poliliniei. Copy.  Fit – Polilinia va fi transformată într-o curbă compusă din arce având capetele în vârfurile poliliniei. Mirror. nu şi la cadru. înlocuieşte toate arcele cu linii. Curba trece prin toate vârfurile poliliniei.  Ltype Gen – va fi generat tipul de linie al poliliniei în mod continuu de la un capăt la altul. Când se foloseşte opţiunea Spline. Odată operaţia Join finalizată. astfel încât să se poată fi apelat la aplicarea ulterioară a opţiunii Decurve. Odată efectuată operaţia. de la lăţimea primului vârf până la cea a ultimului vârf. Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. cadrul pentru splină este memorat de aplicaţie. şi utilizează orice direcţie tangentă specificată anterior. . Dacă acest cadru are lăţime. ignorând lăţimile intermediare. Pentru afişarea cadrului trebuie ca variabila de sistem SPLFRAME să aibă valoarea 1.o Exit – Se iese din modul Edit Vertex. Se tastează SPLINEDIT în linia de comandă. Stretch reajustează splina la cadrul întins. Opţiunea Join a comenzii Edit Poliline transformă splina într-o succesiune de linii drepte şi elimină informaţia privind polilinia iniţială şi orice alte polilinii adăugate. cadrul va fi afişat cu tipul de linie CONTINUOUS. Offset va genera o polilinie doar pe baza curbei spline. Erase.  Undo – reface pe rând operaţiile până la în etapa lansării comenzii Edit Poliline. compusă din elemente curbe permanente. Accesarea comenzii:     Meniul Modify  Object  Spline. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. Explode elimină cadrul şi generează linii care aproximează polilinia ajustată ca splină. reţine informaţiile legate de tangenţa în vârfuri pentru utilizarea în cazul unor operaţii ulterioare de ajustare la curbe. Majoritatea operaţiilor de editare se aplică la fel pentru poliliniile ajustate ca spline ca şi pentru curbele obţinute cu operaţia Fit. nu se va putea utiliza asupra ei opţiunea Decurve. Se dă clic pe butonul Edit Spline din bara de instrumente Modify II. la fel şi în cazul curbei obţinute cu opţiunea Fit. 57 Acţiune: Se solicită selectarea unei spline sau indicarea uneia din opţiunile oferite. Rotate şi Scale operează asupra curbei spline cât şi a cadrului. Dacă o polilinie ajustată ca splină va fost editată cu una din comenzile Break sau Trim. Valoarea iniţială pentru SPLFRAME este 0. ele vor fi înlocuite cu linii atunci când se formează cadrul pentru splină. splina rezultantă îşi modifică lăţimea continuu. Editarea curbelor spline Comanda Edit Spline se utilizează pentru editarea curbelor spline şi a poliliniilor ajustate ca spline. prin vârfurile acesteia.  Spline – Va fi creată o curbă numită polilinie ajustată ca splină. Object Snap permite aderarea doar la curba splină. dar nu le atinge în mod obligatoriu. chiar dacă acesta nu este vizibil. după ce se aplică operaţia asupra acesteia. cu excepţia cazului în care aceasta este închisă. ce trece prin capetele poliliniei. Dacă polilinia originală conţine arce. Break şi Trim generează o polilinie doar pe baza curbei spline ajustate.   Decurve – elimină vârfurile suplimentare inserate de opţiunea Spline.

este afişat promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. aceasta fiind reajustată în funcţie de punctele de control rămase.o o o Delete – Vor fi eliminate puncte de ajustare de pe traseul curbei. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. Exit – se revine la promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. Purge – Datele privind ajustarea curbei sunt eliminate din baza de date a desenului. Această opţiune are implicaţie asupra aplicaţiilor externe ce prelucrează splinele create în AutoCAD. Tolerance – splina va fi reajustată la punctele de control existente. Ordinul maxim de elevare este 26. Dacă se introduce o valoare mai mare decât cea curentă. Elevate Order – se majorează numărul de puncte de control ale splinei în mod uniform pe parcursul acesteia. cu o nouă valoare a toleranţei. Refine – permite ajustarea în detaliu a curbei spline. Utilizatorului i se va cere să introducă un nou ordin de elevare. Reverse – Se schimbă direcţia splinei.     Weight – cu ajutorul acestei opţiuni se poate regla apropierea splinei de fiecare punct de control în parte. Opţiuni suplimentare: o o Add Control Point – se adaugă manual puncte de control. Tangents – Se permite editarea tangentelor la capetele splinei. Move Vertex – Punctele de control ale splinei pot fi repoziţionate cu ajutorul acestei opţiuni. Move – Punctele de control pot fi mutate în noi locaţii. După purjarea datelor de ajustare ale curbei. o o o  Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. manual. numărul de puncte de control va creşte. 58 .

Pentru realizarea operaţiei de haşurare se utilizează comanda HATCH. ISO Pen Width – scalează un model ISO predefinit pe baza lăţimii de peniţă selectate. În rubrica Angle and Scale se specifică un unghi şi o scară pentru modelul de haşură selectat.pat şi acadiso. Această opţiune este disponibilă doar în Paper Space. generând o grilă. Relative to Paper Space – Modelul haşurii va fi scalat la unităţile din Paper Space. Se poate crea o haşură prin selectarea obiectului ce se va haşura sau prin definirea unui contur şi specificarea unui punct în interiorul acestuia. Un contur pentru haşurare poate fi creat pe baza oricărei combinaţii de obiecte ce formează o suprafaţă închisă. Obiectele pot fi haşurate doar dacă sunt incluse complet într-un plan paralel cu UCS-ul curent.       În rubrica Hatch Origin se stabilesc parametrii ce controlează locaţia de pornire a generării haşurii. În rubrica Type and Patern se stabilesc tipul şi modelul haşurii:  Type – se stabileşte tipul de model: o o o      Predefinit – modelele predefinite se găsesc în fişierele acad. trebuie aliniate la un punct de pe conturul haşurii. Primele şase cele mai utilizate modele se află în fruntea listei. ce sunt actualizate odată cu modificarea conturului zonei de haşurat. Dacă se doreşte haşurarea unei zone care nu este complet închisă. Scale – acest parametru extinde sau comprimă modelul de haşură.Lecţia 7 Haşuri Pentru realizarea operaţiilor de haşurare în AutoCAD se pot utiliza modele de haşuri predefinite. Butonul […] – afişează paleta cu modele de haşuri. 59 . Swatch – afişează o imagine a modelului selectat. Accesarea comenzii Hatch:    Meniul Draw  Hatch. se pot crea modele personalizate. în care se pot vedea toate imaginile haşurilor predefinite. Dacă se dă clic în fereastră va fi afişată paleta cu modele de haşuri. Custom Pattern – afişează modelele de haşuri editate. Opţiunea este valabilă doar pentru tipurile predefinit şi editat. Se tastează HATCH în linia de comandă. se poate colora conturul ce include zona de haşurat cu o culoare sau o combinaţie de culori.pat. Spacing – Se defineşte distanţa dintre linii într-un model definit de utilizator. Se dă clic pe butonul Hatch din bara de instrumente Draw. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Hatch and Gradient cu paginile Hatch şi Gradient. Butonul […] – afişează afişată paleta cu modele de haşuri în care se pot vedea ansamblul tuturor modelelor editate. Editat – un model editat este un model definit într-un fişier cu extensia pat altul decât cele două specificate mai sus. În mod curent comanda HATCH creează haşuri asociative. cum ar fi cele care simulează cărămizile. Angle – specifică unghiul modelului haşurii relativ la axa X a UCS-ului curent. Anumite modele de haşuri. Astfel haşurile vor fi reprezentate la o scară adecvată faţă de restul elementelor din viewport. Double – pentru modelele definite de utilizator va fi desenat un al doilea set de linii orientat la 90° faţă de setul de linii original. Definit de utilizator – aceste modele sunt definite pe baza tipului de linie curent din desen. De regulă originile tuturor haşurilor coincid cu originea UCS-ului curent. se poate seta variabila de sistem HPGAPTOL la o valoare mai mare decât lungimea deschiderii din contur. Pattern – conţine lista modelelor predefinite disponibile.

Codul %%p corespunde simbolului (±).\U+2205 pentru simbolul ( ). fie cu ajutorul mausului în desen. Pentru a ascunde anumite zone din desen se poate utiliza comanda Wipeout din meniul Draw. Acţiune: În linia de comandă vor fi afişate valorile pentru parametrii comenzii şi se va solicita introducerea punctului de inserţie a textului sau selectarea uneia din următoarele opţiuni:   Justify – controlează alinierea textului în funcţie de poziţia cursorului. Texte pe o singură linie Textele pe o singură linie se creează cu comanda Single Line Text. 60 . sau linii de indicaţie. Utilizatorului i se va solicita să deseneze un contur închis format exclusiv din linii drepte. Note şi etichete Pentru introducerea textelor în desene există mai multe metode ce pot fi utilizate în funcţie de specificul situaţiei.  Use Current Origin – Se va utiliza originea curentă. astfel că la modificarea conturului va fi actualizată şi haşura. De asemenea se poate realiza formatarea textului cu ajutorul unor coduri de formatare: Ex: Codul %%nnn (unde nnn reprezintă numărul de ordine al unui caracter în fontul caracteristic stilului STANDARD) va avea ca rezultat introducerea caracterului cu numărul nnn. care este de regulă în punctul 0. vor rămâne valabile valorile iniţiale ale acestora. Modificarea textelor pe o singură linie se poate face în mai multe moduri:   Se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul de text. În caseta de dialog Hatch and Gradient se poate seta asociativitatea haşurilor cu contururile pe care le umplu. se afişează editorul de text în spaţiul de desenare şi promptul adecvat în linia de comandă pentru inserarea unei noi linii de text. În linia de text se pot introduce caractere speciale Unicode. Textele se pot introduce sub formă de note pe o singură linie. Dacă variabila de sistem DTEXTED are valoarea 2. Style – permite selectarea stilului de text. fie alegând un punct semnificativ relativ la conturul haşurii. Codul %%d corespunde simbolului (°). Ex: \U+00B0 pentru simbolul (°). Sublinierea superioară şi inferioară pot fi active concomitent. După terminarea editării textul va apărea la dimensiunea şi poziţia setată în comandă. 0. Zonele cu umplere completă se pot crea selectând modelul de haşură predefinit SOLID. După introducerea punctului de inserţie se solicită introducerea pe rând a înălţimii textului şi a unghiului de rotaţie. Specified Origin – Se va specifica originea. textul va fi afişat în timpul editării în poziţie orizontală şi la o dimensiune comodă din punct de vedere al vizibilităţii. Se tastează TEXT în linia de comandă. Punctul specificat de utilizator poate fi salvat ca origine curentă pentru haşurile ulterioare. După introducerea primei linii de text. \U+00B1 pentru simbolul (±). Se selectează textul şi se editează în paleta de proprietăţi. texte organizate pe mai multe linii. Toate elementele aflate în interiorul conturului devin invizibile. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Text  Single Line Text. Dacă se apasă tasta ENTER fără a modifica parametrii de mai sus. Se pot copia proprietăţile de la o haşură la alta. Codul %%u va comuta sublinierea textului cu o linie inferioară. Codul %%o va comuta sublinierea textului cu o linie superioară.

Aceste opţiuni se referă la înălţime. Accesarea comenzii:   Meniul Dimension  Leader.Texte organizate pe mai multe linii Se pot crea în desene texte organizate pe mai multe linii sub formă de paragrafe. o toleranţă sau o referinţă la un bloc iar copia va fi conectată la capătul liniei de indicaţie. având la un capăt o săgeată iar la celălalt un text multilinie. Copia este asociată cu linia de indicaţie. În pagina Leader Line & Arrow se configurează forma liniei de indicaţie şi a săgeţii. se va modifica şi linia de indicaţie. 61 . Tolerance – va fi afişată caseta de dialog pentru crearea toleranţelor. va apărea un editor de text în spaţiul de desenare. astfel încât dacă obiectul copiat va fi deplasat. None – va fi creată o linie de indicaţie fără notă. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Text  Multi Line Text. Copy an Object – va fi copiat un text. din bara de instrumente Draw. Pentru a edita un text deja creat se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul. cu comanda Multiline Text.  În rubrica Annotation Reuse se stabileşte dacă nota va fi reutilizată pentru liniile de indicaţie următoare. este o linie. aliniere. Always Left Justify – textul va fi aliniat la stânga indiferent de poziţia liniei de indicaţie. o o o Prompt for Width – va fi afişat prompt pentru introducerea lăţimii textului. unghiul de rotire stilul şi lăţimea textului.  În rubrica Annotation Type se stabileşte tipul de notă şi în funcţie de acesta se modifică promptul comenzii. se va deplasa şi capătul liniei de indicaţie. Se dă clic pe butonul Multi Line Text Se tastează MTEXT în linia de comandă. Se tastează QLEADER în linia de comandă. şi linia de indicaţie a fost poziţionată pe un obiect cu ajutorul snapurilor. Textele cu linie de indicaţie se creează cu ajutorul comenzii Leader. Linia de indicaţie este asociată textului astfel încât la modificarea poziţiei textului aceasta îşi schimbă forma. care după inserare va fi asociată cu linia de indicaţie. o o o  Rubrica MText Options configurează opţiunile pentru textul pe mai multe linii. Dacă este activată asociativitatea dimensiunilor. o polilinie sau o splină. distanţa între rânduri. capătul cu săgeată rămânând ataşat la obiect. Leader Line & Arrow. o o MText – va fi creată o notă pe mai multe linii. la modificarea poziţiei obiectului. Acest editor conţine bare de instrumente cu comenzi pentru formatarea textului. Attachement. În pagina Annotation se configurează opţiunile pentru text şi se stabileşte dacă nota va fi reutilizată. Acţiune: Se solicită indicarea unui dreptunghi de încadrare pentru text sau alegerea dintr-un set de opţiuni. Block Reference – va putea fi inserată o referinţă la un bloc. Acestea sunt disponibile doar dacă este selectat tipul de notă pe mai multe linii. ca obiect din AutoCAD. Texte cu linie de indicaţie O linie de indicaţie. Acţiune: Se solicită primul punct al liniei de indicaţie sau se pot modifica setările liniei de indicaţie prin selectarea opţiunii Settings. va fi afişată caseta de dialog Leader Settings cu paginile Annotation. Dacă se alege opţiunea Settings. Frame Text – va fi plasat un cadru în jurul textului. După indicarea dreptunghiului de încadrare pentru text.

În funcţie de tipul câmpului. Va fi permisă imediat selectarea unui fişier. lăţimea textului rezultat este determinată de lungimea maximă de linie din fişierul din care provine. Pentru a afişa caseta de dialog Text Style se lansează comanda Text Style. În fereastra editorului se dă clic dreapta şi din meniul contextual se va selecta comanda Import text. Se dă clic pe butonul Text Style din bara de instrumente Text. lăţimea textului va fi nelimitată. Fişierele text pot fi trase în desen cu mausul direct din folderul care le conţine. se va solicita indicarea lăţimii textului prin desenarea unui dreptunghi în spaţiul de desenare sau introducerea unei valori. Atunci când se trage un fişier cu extensia txt. dar păstrând fontul şi formatul iniţiale. Câmpurile conţin informaţii cum ar fi numărul de pagină. Stilurile de text se creează şi se editează în caseta de dialog Text Style. În această casetă de dialog se pot crea stiluri noi. Când cursorul se poziţionează deasupra textului. Dacă în setări s-a ales opţiunea Copy an Object. Se pot importa fişiere de maxim 32KB. Pentru a importa text dintr-un fişier extern. unghiul de înclinare sau orientarea. se pot edita stilurile existente sau se poate schimba stilul curent. Conţinutul acestuia va apărea în fereastra editorului de text. Se tastează STYLE în linia de comandă. numele autorului. Dacă a fost selectată opţiunea Tolerance. Inserarea unui câmp în text se face prin selectarea din meniul contextual al comenzii Insert Field. Mod de accesare:    Meniul Format  Text Style. caseta de dialog Field îşi schimbă rubricile. Stiluri de texte Orice text inserat într-un desen are un stil asociat. După completarea setărilor utilizatorului i se va solicita să introducă punctele pentru definirea liniei de indicaţie. În continuare. dacă s-au ales în setări opţiunile Mtext şi Prompt for Width. Stilul de text existent iniţial în AutoCAD este stilul STANDARD.Pagina Attachement este disponibilă doar dacă s-a selectat în prealabil opţiunea MText în pagina Annotation . se lansează comanda MText. va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se va construi indicaţia de toleranţă. Textele importate din fişierele txt vor fi inserate în desen ca text pe mai multe linii. Dacă se introduce valoarea zero. Acest obiect va fi ataşat la linia de indicaţie. Utilizarea câmpurilor în texte Un câmp este un text al cărui conţinut se actualizează pe durata utilizării unui desen. utilizatorului i se va solicita selectarea obiectului ce va fi copiat. Stilul de text include elemente de formatare cum ar fi fontul. data. şi va fi afişată o casetă conţinând descrierea hiperlinkului. Atunci când se trage un fişier cu extensia rtf acesta va fi inserat în desen ca obiect OLE (obiectele OLE au proprietatea de a deschide aplicaţia în care au fost create atunci când se încearcă editarea lor în aplicaţia în care au fost importate). În lista de exemple va fi afişată în formate diferite valoarea actuală a câmpului. Această pagină conţine opţiuni legate de alinierea textului. cu stilul de text curent din desen. etc. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Text Style. înălţimea. 62 . forma cursorului se schimbă. Numărul de apariţii al promptului depinde de numărul maxim de puncte configurat în pagina Leader Line & Arrow din caseta de dialog Settings. Hiperlinkurile funcţionează în text în acelaşi mod ca hiperlinkurile ataşate unui obiect. În caseta de dialog afişată se va selecta câmpul dorit. Importul textelor din fişiere externe În desenele din AutoCAD se pot importa texte din fişiere text salvate cu extensiile txt şi rtf. Textele importate din fişierele rtf vor fi inserate cu numele stilului de text curent. Pentru a urma hiperlinkul se dă clic cu tasta CTRL apăsată. Dacă a fost selectată opţiunea Block Reference se va solicita numele blocului ce va fi inserat.

neasociative sau explodate. Pentru a reface asociativitatea dimensiunilor după operaţii de tip intelipan şi intelizoom. multilinii sau obiecte cu grosime diferită de zero. Săgeţile – numite şi simboluri terminale. Se creează un layer special destinat dimensiunilor. se comută în modul Paper Space. se recomandă ca dimensionarea să se facă în Paper Space. Semnul de centru – este un simbol de forma unei cruci ce marchează centrul unui arc sau al unui cerc. Dimensiunile asociative îşi modifică locaţia. însoţită eventual de prefixe. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 0. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 2. Dimensiunile neasociative nu se modifică atunci când obiectul măsurat se modifică. orientarea şi valoarea măsurii atunci când obiectul asociat se modifică. ci ca o colecţie de obiecte separate. după mai multe orientări. dar pot fi asociate individual cu comanda Reassociate Dimensions.Dimensiuni şi toleranţe În AutoCAD se pot crea dimensiuni pentru o varietate de tipuri de obiecte. Tipurile de dimensionare de bază sunt:      Liniar Radial (rază sau diametru) Unghiular Pe axe de coordonate Lungimi de arcuri Pentru simplificarea organizării desenelor şi a scalării dimensiunilor. Dimensiunile asociate referinţelor la blocuri nu-şi păstrează asociativitatea dacă blocurile se modifică. Proprietatea de asociativitate a unei dimensiuni poate fi verificată în paleta Proprietăţi sau cu comanda LIST tastată în linia de comandă. 63 . Dimensiunile pot fi asociative. sunt afişate la fiecare capăt al liniei de dimensionare şi pot avea diverse forme. Liniile de centru – sunt linii întrerupte ce marchează centrul unui cerc sau arc. sufixe sau toleranţe Linia de dimensionare – indică direcţia şi extinderea dimensiunii. se organizează desenul şi se face dimensionarea. Pentru dimensiunile unghiulare linia de dimensionare este un arc. Dimensiunile explodate nu sunt reprezentate unitar. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 1. Proprietatea de asociativitate a dimensiunilor nu se aplică la haşuri. Liniile de extensie – numite şi linii de proiecţie sau linii martor. se selectează un Layout. Dimensiunile create cu ajutorul comenzii Quick Dimension nu sunt asociative. Componentele unei dimensiuni sunt următoarele:       Textul – de obicei indică valoarea măsurată. fac legătura între obiectul măsurat şi linia de dimensionare. se utilizează comanda Reassociate Dimensions din meniul Dimensions sau se tastează DIMREASSOCIATE în linia de comandă.

Stilul curent se aplică dimensiunilor ce urmează a fi create. sau ştergerea acestora. una sau ambele jumătăţi ale liniei. Current Dimstyle – afişează numele stilului de dimensionare curent. Nu poate fi şters un stil de dimensionare utilizat deja în desen sau stilul curent. Accesarea comenzii:      Meniul Format  Dimension Style. List – controlează modul de afişare a stilurilor în fereastra Styles. Se poate modifica distanţa între două linii de dimensionare succesive în cazul dimensionării cu linie de bază. Dacă este necesar un stil de dimensionare poate fi modificat temporar. derivate din stilul de dimensionare curent. Se poate suprima linia de dimensionare. Prin apăsarea butonului Modify se deschide fereastra Modify Dimension Style. Styles – în această fereastră sunt listate toate stilurile disponibile în desen. Se tastează DIMSTYLE în linia de comandă. Modify – determină afişarea casetei de dialog Modify Dimension Styles în care pot fi modificate stilurile de dimensionare. Override – determină afişarea casetei de dialog Override Current Style în care pot fi modificate temporar stilurile de dimensionare. Se pot crea sub-stiluri de dimensionare. toate dimensiunile din desen create pe baza acestui stil vor fi actualizate. Cu ajutorul comenzii Dimension Style se pot crea şi modifica stilurile de dimensionare. 64 . stilul selectat în fereastra Styles devine curent. Compare – determină afişarea casetei de dialog Compare Dimension Styles în care pot fi comparate două stiluri de dimensionare. sau dacă aceasta înglobează textul. În pagina Lines a acestei casete se pot modifica proprietăţile liniilor de dimensionare şi de extensie:     Culoarea şi grosimea liniei. Cu clic dreapta în această fereastră se accesează un meniu contextual ce permite setarea stilului curent. Modificările temporare sunt afişate în fereastra Styles ca fiind nesalvate. Se dă clic pe butonul Dimension Style Dimensions. redenumirea stilurilor. sau se pot lista toate proprietăţile unui stil de dimensionare. Dacă se modifică o setare în stilul de dimensionare curent. Preview – afişează reprezentarea grafică a elementelor caracteristice stilului selectat în fereastra Styles. Set Current – prin apăsarea acestui buton. care conţine următoarele elemente:         Proprietăţile geometrice ale dimensiunilor pot fi editate în caseta de dialog Dimension Style Manager. Poate fi controlată distanţa pe care se extind capetele liniei de dimensionare faţă de liniile de extensie în cazul cotării în stil arhitectural (cu linii înclinate în loc de săgeţi). din bara de instrumente Styles sau din bara Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Dimension Style Manager. Stilul curent este evidenţiat. Stilul STANDARD este stilul de dimensionare curent la instalarea AutoCAD. Stilurile de dimensionare pot fi create şi editate de utilizator pentru a asigura conformitatea dimensiunilor cu standardele industriale sau de proiectare. Orice dimensiune nou creată va respecta stilul de dimensionare curent. pentru tipuri specifice de dimensiuni.Stiluri de dimensionare Se numeşte stil de dimensionare o colecţie de setări ce controlează aspectul dimensiunilor. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Dimension Style în care poate fi definit un nou stil de dimensionare. Description – conţine o descriere a stilului selectat în lista Styles relativ la stilul curent.

dar nu modifică valoarea lungimilor măsurate. se recomandă să se creeze câte un layer de dimensiuni pentru fiecare viewport. coordonatelor sau toleranţelor. DIMSCALE se va seta la valoarea 4) Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din Paper Space – era metoda preferată pentru desene complexe. Pentru a preveni ca dimensiunile dintr-un viewport să fie vizibile în alte viewporturi la plotare. în funcţie de situaţiile specifice din desen. Distanţa de la originea liniei de extensie până la capătul acesteia. dimensiunea şi aspectul elementelor de text ale dimensiunilor se pot seta în caseta de dialog Modify Dimension Style. Sunt trei metode de creare a dimensiunilor într-un desen:  Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din spaţiul model – reprezintă metoda tradiţională. Modul în care sunt afişate valorile numerice ale dimensiunilor se poate configura în caseta de dialog Modify Dimension Style. se vor face setările specifice în pagina Primary Units. Dimensiunile liniare orizontale şi verticale se crează cu comanda Linear. se va activa acest mod în pagina Alternate Units. Setarea scării pentru dimensiuni Scara de reprezentare a dimensiunilor în raport cu obiectele desenate poate fi configurată de utilizator şi depinde de metoda de organizare şi plotare a desenelor. iar celelalte layere de dimensiuni vor fi dezactivate. Dacă afişarea se doreşte întrun singur sistem de unităţi. La crearea dimensiunilor liniare se permite modificarea conţinutului şi orientării textului. 65 . In cazul dimensiunilor aliniate linia de dimensionare este paralelă cu linia (imaginară sau reală) ce uneşte originile liniilor de extensie. a săgeţilor. layerul de dimensiuni corespunzator va rămâne activ.   Crearea dimensiunilor Dimensiuni liniare Dimensiunile liniare pot fi orizontale. În fiecare din viewporturi. sau nu este suficient spaţiu. DIMSCALE va fi rămâne setat la valoarea 1 şi nu este necesară o scalare suplimentară. Valorile numerice ale dimensiunilor pot fi afişate într-o singur sistem de unităţi sau în două sisteme. utilizată în desenele cu o singură vedere. Afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi nu se aplică la dimensiuni unghiulare. se va seta DIMSCALE la valoarea 0. Poziţia. Pentru a crea desene ce vor fi scalate corect pentru plotare. înălţime şi aspect al elementelor de text. Alternate Units şi Tolerances. În pagina Tolerances se configurează formatul pentru afişarea toleranţelor dimensionale. prin marcarea casetei Display Alternate Units. Unităţile alternative apar între paranteze pătrate. la paginile Text şi Fit. Scara de reprezentare a dimensiunilor afectează înălţimea textului.   Se pot suprima una sau ambele linii de extensie. (Ex: Dacă scara de plotare este 1:5. la pagina Symbols and Arrows. În pagina Text se pot seta caracteristicile legate de poziţie. Se poate modifica dimensiunea şi orientarea săgeţilor (spre interior sau exterior). unghiurilor. Pentru a crea dimensiuni ce vor fi scalate automat pentru a fi afişate în Paper Space. distanţa de la text la linia de dimensionare şi de la capătul liniei de extensie la originea punctului de măsurare. sau utilizând relaţiile de snap la aceste obiecte. iar în pagina Fit se configurează modul în care aplicaţia va aplica setările legate de poziţia textului.   Se pot utiliza diverse forme ale săgeţilor.precum şi a unghiului liniei de dimensionare. cu mai multe vederi. Dimensiunile se crează în Paper Space prin selectarea obiectelor din Model Space. Accesarea comenzii:  Meniul Dimension  Linear. Dimensionarea în layout reprezintă cea mai simplă metodă de dimensionare. verticale sau aliniate. Săgeţile de la capetele liniei de dimensionare pot fi configurate în caseta de dialog Modify Dimension Style. dacă acestea nu sunt necesare. în versiuni de AutoCAD anterioare 2002. Pentru dimensionarea în Paper Space. la paginile Primary Units. Dacă se doreşte afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi. se poate suprima afişarea unei săgeţi sau a amândurora. se va seta variabila de sistem DIMSCALE la valoarea inversă a scării la care se va plota desenul. Poate fi controlată înălţimea cu care liniile de extensie depăşesc linia de dimensionare.

Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate. măsurate de la aceeaşi linie de bază. se va cere poziţia dimensiunii. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Aligned. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. Se tastează dimaligned în linia de comandă.  Se dă clic pe butonul Linear din bara de instrumente Dimension. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate şi fără a introduce o opţiune. Se dă clic pe butonul Baseline din bara de instrumente Dimension.      Dimensiunile liniare aliniate se creează cu comanda Aligned.      Dimensionarea cu linie de bază presupune introducerea unui set de dimensiuni. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Se dă clic pe butonul Aligned din bara de instrumente Dimension. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. De asemenea. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. nu pot fi selectate pentru dimensionare referinţe la blocuri scalate neuniform. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Se tastează DIMBASELINE în linia de comandă. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. În cazul poliliniilor sau a altor obiecte ce pot fi explodate. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. 66 . Se tastează DIMLINEAR în linia de comandă. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. Dacă ultima comandă a fost una de dimensionare. pot fi selectate pentru dimensionare doar arce şi segmente individuale. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Baseline. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară.

Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. pornind de la a doua linie de extensie a ultimei dimensiuni create sau a unei dimensiuni selectate. Dacă ultima comandă a fost o comandă de dimensionare. Se tastează DIMCONTINUE în linia de comandă. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. sau de tip coordonate. unghiulare. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori. Se dă clic pe butonul Continue din bara de instrumente Dimension. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. 67 .Dimensionarea în lanţ are ca rezultat crearea de dimensiuni liniare. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Continue. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. se va cere poziţia dimensiunii.

Se dă clic pe butonul Radius instrumente Radius. se poate modifica decalarea acesteia cu ajutorul gripurilor. din bara de  Meniul Dimension  Jogged. a paletei de proprietăţi. Comanda Dimradius serveşte la dimensionarea razelor pentru arce şi cercuri.Lecţia 8 Dimensiuni şi toleranţe (continuare) Dimensiuni radiale Dimensiunile radiale pot măsura fie raza. la pagina Symbols and Arrows. Odată creată dimensiunea. Se tastează DIMDIAMETER în linia de comandă. dar nu pot fi editate în versiunile de AutoCAD anterioare versiunii 2006. la rubrica Center Marks. Se poate opta între marcaje de centru şi linii de centru prin specificarea acestei opţiuni în caseta de dialog Dimension Style Manager. fie diametrul unui obiect. Se tastează DIMJOGGED în linia de comandă. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Diameter. Punctul de origine al dimensiunii poate fi specificat într-o locaţie convenabilă. sau cu comanda STRETCH. numită locaţie modificată a centrului. Se tastează DIMCENTER în linia de comandă. utile pentru dimensionarea razelor de arce sau cercuri ale căror centre se află în afara desenelor şi nu pot fi afişate în locaţia lor reală. Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Radius. Liniile de centru şi marcajele de centru se creează cu ajutorul comenzii Center mark. Accesarea comenzii: Unghi de decalare Linie de extensie   Accesarea comenzii:   Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. Se dă clic pe butonul Diameter din bara de instrumente Dimension. numite şi dimensiuni radiale prescurtate. Linie de dimensionare Dimensiunile radiale decalate pot fi vizualizate. Se pot crea dimensiuni radiale decalate. sau prin setarea variabilei de sistem DIMCEN. Valorile variabilei DIMCEN:    0 <0 >0 – nu se desenează marcaje sau linii de centru – se desenează linii de centru – se desenează marcaje Valoarea absolută reprezintă dimensiunea marcajului sau liniei de centru. Se tastează DIMRADIUS în linia de comandă. 68 . Pentru a crea o dimensiune diametrală se lansează comanda Diameter.

Acţiune: Aplicaţia solicită specificarea caracteristicii de măsurat. indiferent de stilul de dimensionare curent. apoi introducerea punctului de capăt al liniei de indicaţie sau selectarea unei opţiuni dintr-un set oferit. care permite editarea textului dimensiunii. Se dă clic pe butonul Ordinate instrumente Dimension. apoi se va specifica locaţia dimensiunii. Se tastează DIMANGULAR în linia de comandă. după care se vor indica pe cerc 2 puncte aparţinând laturilor unghiului. Angle – permite schimbarea unghiului pentru textul dimensiunii. Va fi măsurată dimensiunea cu coordonata mai mică.Dimensiuni unghiulare Dimensiunile unghiulare măsoară unghiul dintre două linii sau trei puncte. Ydatum – va fi măsurată coordonata Y. şi ataşată la o linie de indicaţie. Pentru a dimensiona unghiul subîntins de un arc se va selecta arcul. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Arc Lenght. Pentru a le aplica la unghiuri mai mari de 180°.      Dimensionarea lungimii arcurilor Pentru a măsura lungimea arcurilor se utilizează comanda Arc Lenght. Este o comandă apărută în AutoCAD 2006 şi perfecţionată în AutoCAD 2007. În practica curentă este bine ca înainte de începerea dimensionării pe coordonate să se mute UCS-ul în punctul ales ca origine pentru măsurare. Pentru a crea dimensiuni pe coordonate se lansează comanda Ordinate. Se dă clic pe butonul Angular din bara de instrumente Dimension. Valoarea dimensiunii este afişată între paranteze unghiulare. Programul utilizează ca origine a măsurării poziţia UCS-ului curent. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Ordinate. se vor utiliza gripurile pentru a modifica locaţia liniei de extensie a unei dimensiuni. Textul dimensiunii se aliniază la linia de indicaţie. Mtext – va fi afişat editorul de text pe mai multe linii. Se dă clic pe butonul Arc Lenght din bara de instrumente Dimension (în AutoCAD 2007). Se tastează DIMARC în linia de comandă. Se pot crea lanţuri de dimensiuni unghiulare şi seturi de dimensiuni unghiulare cu bază de dimensionare. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Angular.  Leader Endpoint – Diferenţa între poziţia caracteristicii de măsurat şi punctul de capăt al liniei de indicaţie este utilizată pentru a determina dacă este vorba de o coordonată X sau Y. dar sunt limitate la 180°. Xdatum – va fi măsurată coordonata X. Dimensiunile pe coordonate Dimensiunile pe coordonate măsoară distanţele pe axele de coordonate de la punctul de origine până la punctul de măsurare. Pentru a dimensiona unghiul dintre două raze ale unui cerc se va selecta cercul. Dimensiunile pe coordonate se prezintă sub forma unei valori măsurată după axa X sau Y. Pentru a crea o dimensiune unghiulară se utilizează comanda Angular. Text – textul dimensiunii poate fi editat din linia de comandă. din bara de Se tastează DIMORDINATE în linia de comandă. 69 .

Toleranţele geometrice pot fi create cu sau fără linii de indicaţie. Se dă clic pe butonul Dimension Update din bara de instrumente Dimension. toleranţele proiectate controlează zona de toleranţă la perpendicularitate pentru o piesă introdusă într-un locaş. iar un arbore diametrul maxim. S înseamnă că respectiva caracteristică poate avea orice valoare în limitele prescrise. iar un arbore diametrul minim. iar a doua toleranţă se referă la fiecare element din dispunere. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul minim. Prima toleranţă se referă la o dispunere de elemente măsurate. Aceste cadre conţin toată informaţia privind toleranţele pentru o singură dimensiune. Spre deosebire de dimensiuni şi linii de indicaţie. Simbolul pentru toleranţa proiectată este ( ) precedat de o valoare a înălţimii.Modificarea dimensiunilor existente Pentru a aplica un stil nou unei dimensiuni existente. Adăugarea toleranţelor geometrice Toleranţele geometrice se ataşează la dimensiuni în cadre de control. Aceasta este mai 70 . care specifică zona minimă de toleranţă proiectată. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul maxim. Pentru editarea cadrelor de control se pot utiliza majoritatea comenzilor de editare din AutoCAD. O bază de referinţă este un punct teoretic exact. precum şi gripurile. care are cerinţe diferite faţă de bazele de referinţă. Acţiune: Utilizatorului i se solicită sa selecteze dimensiunile ce vor fi actualizate cu stilul curent. L corespunde toleranţei minime de material. toleranţele nu pot fi asociate cu obiecte geometrice. Spre exemplu. Prima casetă din cadru conţine un simbol ce reprezintă caracteristica geometrică asupra căreia se aplică toleranţa. Condiţiile de material ale toleranţelor se aplică caracteristicilor ale căror dimensiuni pot varia. acesta se va seta ca stil curent în caseta de dialog Dimension Style Manager apoi se va lansa comanda Dimension Update. Un cadru de control conţine două sau mai multe componente. Mod de accesare:   Meniul Dimension  Update. Înălţimea zonei de toleranţă proiectată şi simbolul apar într-o casetă sub cadrul de control. în funcţie de modul în care au fost create (cu comanda TOLERANCE sau cu comanda LEADER). Valoarea toleranţei Condiţii de toleranţă pentru material Referinţe literale ale bazelor primare. Pentru a particulariza mai exact toleranţele se foloseşte noţiunea de toleranţă proiectată. o axă sau un plan în funcţie de care se fac măsurătorile şi se verifică dimensiunile. secundare şi terţiare Simbol opţional pentru diametru Caracteristica geometrică Condiţiile de material ale bazelor de referinţă Valorile toleranţelor în cadrul de control sunt urmate de maxim trei litere reprezentând baze de referinţă.    M corespunde toleranţei maxime de material. Toleranţele compuse specifică două toleranţe pentru aceeaşi caracteristică geometrică a unui element măsurat.

Tabele Un tabel este un obiect ce conţine date dispuse pe linii şi coloane. Stilul iniţial este STANDARD. Insertion Behavior – Se specifică poziţia tabelului. cu următoarele rubrici:   Preview – Afişează un exemplu al stilului curent de text. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. Dacă se utilizează această opţiune. Se dă clic pe butonul Tolerance din bara de instrumente Dimension. Table Style Settings – Setează aspectul tabelului o Table Style Name – Specifică stilul de tabel. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. 71 . o Text Height – Afişează înălţimea textului în stilul de tabel curent.restrictivă decât prima. după care se completează cu conţinutul celulelor. Se dă clic pe butonul Table din bara de instrumente Dimension. numărul de rânduri şi coloane. Se tastează TOLERANCE în linia de comandă. punctul de inserţie se află în colţul din stânga jos al tabelului.  Column & Row Settings – Se stabilesc numărul şi dimensiunile rândurilor şi coloanelor. Pentru a crea un tabel se utilizează comanda Table. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Desenul de mai jos mai jos exemplifică acest mod de înscriere a tolerannscriere a toleraţei. o Specify Window – Se specifică dimensiunea şi locaţia tabelului. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert Table. Se tastează TABLE în linia de comandă. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se vor face toate setările necesare. ca şi lăţimea coloanelor şi înălţimea rândurilor depind de dimensiunile ferestrei şi setările pentru rânduri şi coloane. se creează mai întâi un tabel gol. o Specify Insertion Point – Se specifică poziţia pentru colţul din stânga sus al tabelului. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Tolerance. Pentru a realiza un tabel. Dacă stilul de tabel presupune sensul de citire de jos în sus. Pentru a crea toleranţe geometrice se utilizează comanda Tolerance. Mod de accesare:     Meniul Draw  Table. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. după care caseta se va închide şi utilizatorului i se va cere să introducă locaţia toleranţei.

rândurile şi coloanele se modifică proporţional. Atunci când se inserează un bloc într-o celulă se pot modifica fie dimensiunile blocului pentru a se adapta la dimensiunile celulei. Se poate naviga de la o celulă la alta cu ajutorul tastei TAB au a tastelor direcţionale. La scrierea formulelor se va utiliza opţiunea Cell din meniul contextual pentru a face referinţă la o altă celulă din alt tabel situat în acelaşi desen. De regulă orice layout nou creat are un format de pagină asociat. Mod de accesare:    Meniul Format  Table Style. se poate începe crearea unui layout. pentru a se adapta la dimensiunile blocului. dând clic pe o etichetă Layout din partea de jos a spaţiului de lucru. sau manual. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. După selectarea celulei. Culoarea fondului se poate modifica pentru celulele tabelului cu ajutorul meniului contextual. este necesară crearea de viewporturi. un tabel poate fi modificat în paleta de proprietăţi sau cu ajutorul gripurilor. Se pot insera formule într-o celulă selectată cu ajutorul meniului contextual. Dacă se introduce $A$10. Dacă nu se doreşte schimbarea celulei adresate atunci când se copie o formulă se va adăuga semnul ($) înaintea rândului sau coloanei adresate. Odată cu modificarea lăţimii sau înălţimii tabelului. Pentru a defini sau modifica un stil de tabel se utilizează comanda Table Style. combinarea de celule adiacente. Meniul contextual conţine în acest caz comenzi pentru inserarea şi ştergerea de rânduri sau coloane. Se tastează TABLESTYLE în linia de comandă. separate de două puncte (Ex: A5:C10 conţine celulele din rândurile de la 5 la 10. 72 . după caz. Atunci când se adaugă un tabel la o paletă de instrumente. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Table Style. dacă se introduce $A10. Pentru a vedea într-un layout obiectele desenate în Model Space. Un interval de celule se defineşte cu ajutorul identificatorului primei şi ultimei celule. Vor apărea gripurile pe chenarul celulei cu ajutorul cărora se va modifica celula. modificându-se doar rândul. Plotarea desenelor Pregătirea desenelor pentru plotare Pregătirea unui desen pentru plotare începe cu setarea formatului. pentru a continua editarea formulei. editorul de text se redeschide. celulele sunt identificate după litera coloanei şi numărul de rând. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. modificare şi ştergere a stilurilor de tabel. Mod de accesare:   Meniul File  Page Setup Manager. ce asigură mijloacele de creare. situate între coloanele A şi C inclusiv). Înălţimea rândului în care se editează se va modifica.După ce a fost creat. Astfel de elemente sunt chenarele cu cartuş sau notele. O linie întreruptă indică spaţiul vizibil la plotare pentru dimensiunile hârtiei şi imprimanta curentă. şi altele. În formule. Datele pot fi introduse în tabele sub formă de text sau blocuri. Pentru a păstra lăţimea tabelului în timp ce se modifică o coloană cu ajutorul gripurilor. Un desen plotat conţine elemente ce se desenează în Paper Space şi sunt proprii layoutului în care au fost create. atât rândul cât şi coloana vor rămâne neschimbate. Se pot selecta mai multe celule odată prin selecţie cu ajutorul tastei SHIFT apăsate sau deplasând mausul cu butonul stâng apăsat. Atunci când este creat un tabel. Pentru a modifica o celulă se indică un punct în interiorul acesteia. proprietăţile tabelului şi modificările făcute celulelor sunt salvate odată cu definiţia acestuia. După finalizarea desenului în Model Space. Copierea formulelor dintr-o celulă în alta se face cu ajutorul meniului contextual. Spre exemplu. Cu ajutorul comenzii Page Setup se pot modifica setările formatului de pagină pentru un layout. se va menţine apăsată tasta CTRL. pentru a se adapta la text. coloana rămâne aceeaşi. Un layout reprezintă o pagină ce se poate plota. La crearea layoutului se vor specifica un plotter sau o imprimantă. cu ajutorul editorului de text. Unele celule pot conţine formule pentru realizarea de calcule pe baza datelor din alte celule ale tabelului. dar conţinutul acestuia şi formatarea caracterelor sunt ignorate. odată cu rândul sau coloana din care face parte. va fi evidenţiată prima celulă şi va fi afişat editorul de text. fie dimensiunile celulei.

 

Se tastează PAGESETUP în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe eticheta unui layout, şi din meniul contextual se lansează comanda Page Setup Manager. Current Layout – indică layout-ul curent căruia i se va aplica setarea formatului de pagină. Page Setups – în această rubrică se afişează formatul de pagină curent, se poate alege un alt format, se poate crea un format de pagină nou, se poate modifica un format existent sau se pot importa formate din alte desene. Selected Page Setup Details – afişează informaţii despre formatul de pagină selectat: o Numele plotterului sau imprimantei asociate formatului de pagină curent, o Tipul de dispozitiv de plotare specificat pentru formatul de pagină curent, o Dimensiunile formatului şi orientarea, o Locaţia fizică a plotterului,

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Page Setup Manager cu următoarele rubrici:  

Display When Creating a New Layout – activarea acestei opţiuni va avea ca rezultat deschiderea automată a casetei de dialog Page Setup Manager la crearea unui layout nou. Această opţiune se poate seta şi din Caseta de dialog Opţiuni, pagina Display.

Atunci când se creează un format de pagină nou sau se editează unul existent va fi afişată caseta de dialog Page Setup. Această casetă conţine rubrici pentru setarea imprimantei sau plotterului, dimensiunilor hârtiei precum şi alte opţiuni de formatare. Caseta de dialog Page Setup conţine următoarele rubrici:   Page Setup – Afişează numele formatului de pagină curent. Printer/Plotter – Se specifică un dispozitiv de plotare. o Name – Conţine lista dispozitivelor de plotare disponibile. Pictograma din faţa numelui acestora face deosebirea între plottere şi imprimante. o Properties – Este afişată caseta de dialog Plotter Configuration Editor în care se poate configura dispozitivul de imprimare sau plotare şi porturile de imprimare. o Plotter – Afişează numele imprimantei sau plotterului curent. o Where – Afişează locaţia imprimantei sau plotterului curent. o Partial Preview – Arată o reprezentare a suprafeţei efective de plotare în raport cu dimensiunile hârtiei. Indicaţia din dreptul cursorului conţine dimensiunile hârtiei şi dimensiunile zonei de imprimat.   Dimensiunile hârtiei – conţine o listă cu dimensiunile de hârtie disponibile pentru dispozitivul de plotare selectat. Suprafaţa de plotare – specifică suprafaţa desenului ce va fi plotat. Sub eticheta What to plot se poate selecta zona din desen ce va fi plotată. o Layout – Atunci când se plotează un layout, se va plota tot conţinutul zonei de plotare, cu originea calculată în punctul 0,0 din layout. Când se plotează din Model Space, va fi plotată în întregime zona desenului definită de limitele reţelei de puncte. o Extents – Se plotează zona din desen ocupată de obiecte. Toate obiectele din desen vor apărea la plotare. o Display – Va fi plotată vederea din viewportul curent în Model Space, sau vederea curentă în Paper Space. o View – Se poate plota o vedere salvată anterior. Dacă nu există vederi salvate în desen, această opţiune nu este disponibilă. o Window – Se poate plota orice zonă din desen specificată de utilizator. Butonul Window devine disponibil. Când se dă clic pe acest buton, utilizatorului i se permite să indice zona de plotare.  Plot Offset – Se specifică o corecţie a poziţiei suprafeţei ce se va plota în raport cu colţul din stânga-jos al zonei printabile, sau cu colţul hârtiei, în funcţie de modul în care s-a setat opţiunea Specify Plot Offset Relative To în caseta de dialog Options, la pagina Plot and Publish. Modul în care este setată această opţiune este indicat în paranteze rotunde, în dreptul titlului rubricii. 73

Plot Scale – Controlează raportul între unităţile de desenare şi unităţile de plotare. Dacă în Plot Area este selectată opţiunea Layout, plotarea layout-ului se face la scara 1:1, indiferent de setarea scării. o Fit to Paper – Zona ce se va plota este scalată pentru a ocupa întreaga suprafaţă de plotare. o Scale – Defineşte o scară exactă de plotare. Custom desemnează o scară definită de utilizator. o Scale Lineweights – La activarea acestei opţiuni, grosimile de linii sunt scalate proporţional cu scara de plotare.

Plot Style Table (Pen Assignments) – Permite setarea tabelului cu stiluri de plotare, editarea acestuia, sau crearea unuia nou. o Name (Unlabeled) – afişează o listă cu tabelele de stiluri de plotare disponibile. o Edit – Acest buton determină afişarea casetei de dialog Plot Style Table Editor în care se pot vizualiza şi edita stilurile de plotare asociate tabelului cu stiluri de plotare curent.

 

Shaded Viewport Options – Specifică modul în care sunt plotate vederile cu umbrire sau renderizare. Plot Options – Aici se specifică opţiunile pentru grosimi de linii, stiluri de plotare, plotări cu umbrire şi ordinea în care sunt plotate obiectele. o Plot Object Lineweights – Se specifică dacă grosimile de linii atribuite obiectelor se plotează. Această opţiune nu este disponibilă dacă s-a selectat plotarea cu stiluri de plotare (Plot with Plot Styles). o Plot with Plot Styles – Se specifică dacă stilurile de plotare aplicate obiectelor şi layerelor sunt plotate. La selectarea acestei opţiuni, va fi activată automat şi opţiunea Plot Object Lineweights. o Plot Paperspace Last – La activarea acestei opţiuni se vor plota mai întâi obiectele din model space. De regulă se plotează întâi obiectele din Paper Space. o Hide Paperspace Objects – Se specifică dacă operaţia de ascundere (HIDE) se aplică obiectelor din Paper space. Această opţiune este valabilă doar în Paper Space, iar efectul este vizibil doar în vizualizarea înainte de plotare, nu şi în layout.

Drawing Orientation – Se specifică orientarea desenului: o Portrait – orientează şi plotează desenul astfel încât latura scurta să fie cea orizontală. o Landscape –orientează şi plotează desenul astfel încât latura lungă să fie cea orizontală. o Plot Upside-Down – orientează şi plotează desenul de sus în jos.

Plotarea desenelor
Plotarea unui desen se face cu comanda Plot. Mod de accesare:     Meniul File  Plot. Se dă clic pe butonul Plot din bara de instrumente Standard.

Se tastează PLOT în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Layout sau Model şi se selectează Plot din meniul contextual afişat.

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Plot. În această casetă se vor putea stabili condiţiile de plotare.

Stiluri de plotare
Stilul de plotare este o proprietate a obiectelor din desen, similară tipului de linie sau culorii. Un stil de plotare poate fi atribuit unui obiect sau unui layer şi determină modul de plotare al obiectelor din desen. Prin intermediul stilului de plotare se poate controla modul în care apar în pagină grosimile de linii, culorile, tipurile de linii, îmbinarea liniilor, capetele liniilor, etc. Tabelele de stiluri de plotare colectează grupurile de stiluri de plotare. În caseta de dialog Plot Style Manager apar toate tabelele cu stiluri de plotare disponibile. 74

În Plot Style Manager pot fi adăugate, şterse, redenumite, copiate, şi editate tabele cu stiluri de plotare. Există două tipuri de stiluri de plotare: stiluri dependente de culoare şi stiluri denumite. Un desen poate utiliza un singur tabel cu stiluri de plotare. Odată setat, acesta poate fi modificat sau schimbat cu altul. În cazul tabelelor cu stiluri de plotare dependente de culoare, culoarea obiectului determină modul în care acesta va fi plotat. Stilurile de plotare nu se pot atribui direct obiectelor, în schimb obiectelor li se poate schimba culoarea pentru a fi imprimate conform dorinţei utilizatorului. Tabelele cu stiluri de plotare denumite utilizează stiluri de plotare atribuite direct obiectelor şi layerelor. Utilizarea acestora permite plotarea diferită a fiecărui obiect din desen, independent de culoarea sa.

Selectarea unui proces înainte de a începe lucrul în AutoCAD
Crearea desenelor cu o singură vedere (în Model Space)
Dacă se intenţionează crearea unui desen 2D cu o singură vedere, acesta se poate realiza integral în Model Space. Plotarea se poate face tot din model space . Acesta este modul clasic de realizare a unui desen. Metoda este simplă dar are câteva limitări:    Se poate utiliza doar în cazul desenelor 2D Nu suportă vederi multiple şi setări ale layerelor dependente de vedere Scalarea adnotărilor şi chenarelor necesită efectuarea de calcule.

Prin această metodă obiectele geometrice vor fi desenate întotdeauna la scara 1:1, iar textele, dimensiunile şi alte note, la o scară ce va apărea la dimensiunea corectă în desenul plotat. În acest caz procesul de realizare a desenului cuprinde următoarele etape:   Determinarea unităţii de măsură: În această etapă utilizatorul decide ce reprezintă fiecare unitate din spaţiul model (1’’, 1mm, 1km, etc.) Setarea stilului de afişare a unităţilor din desen: Se tastează în linia de comandă UNITS sau se accesează comanda Units din meniul Format. Stilul uzual pentru unităţile de măsură este „decimal”. Setarea scării pentru adnotări şi blocuri: Înainte de începerea procesului de desenare, utilizatorul ar trebui sa seteze scara pentru dimensiuni, adnotări şi blocuri. Această operaţie oferă garanţia că dimensiunile, adnotările şi blocurile vor avea mărimea corectă la plotare. Este necesară setarea scării pentru:   Text: Mod de accesare: STYLE în linia de comandă sau comanda Text Style din meniul Format. Se va deschide o casetă de dialog în care se va seta înălţimea caracterului. Dimensiuni: Se va seta variabila de sistem DIMSCALE. Aceasta stabileşte raportul între mărimile elementelor componente ale dimensiunii (săgeţi, distanţa de la text la linia de dimensiune, înălţimea textului) Stiluri de linii: Se va seta scara pentru tipurile de linii discontinui cu ajutorul variabilelor de sistem CELTSCALE şi LTSCALE. Haşuri: Se va seta scara pentru modelele de haşuri în caseta de dialog Hatch and Gradient sau cu ajutorul variabilei de sistem HPSCALE. Blocuri: Scara de inserare pentru blocuri se stabileşte în caseta de dialog Insert

   

Determinarea factorului de scară pentru plotare: Pentru plotarea din Model Space se calculează factorul exact de scalare transformând scara desenului într-un raport de forma 1:n. Acest raport compară unităţile plotate cu unităţile din desen. Ex: scara de plotare pentru raportul 1cm = 1m este 100.

Crearea desenelor cu vederi multiple
Paper Space este un mediu de lucru în care pot fi specificate dimensiunile formatului, se poate adăuga un chenar cu cartuş, se pot afişa vederi multiple ale modelului desenat, şi se pot crea dimensiuni şi note. Desenarea se va face în Model Space, iar plotarea se va face într-un layout, în Paper Space. De regulă un desen nou include la creare două pagini layout, numite Layout1 şi Layout2. Există mai multe metode pentru a crea layouturi noi: 75

Odată create. Acestea pot avea dimensiuni forme şi aranjamente diverse. Un viewport activ afişează obiectele desenate în Model Space. Pentru a redimensiona un viewport se utilizează gripurile. Off – Dezactivează viewportul selectat. Într-un layout pot fi active maxim 64 viewporturi. Copierea unui layout împreună cu setările sale din desenul curent. Setările făcute cu ajutorul expertului se pot modifica ulterior în caseta de dialog Page Setup. redenumirea sau ştergerea layouturilor. Pentru a activa un alt viewport atunci când sunt deja active 64 viewporturi se va dezactiva un viewport activ cu opţiunea OFF. Importarea unui layout dintr-un şablon (un fişier cu extensia DWT) sau din alt desen (fişier cu extensia DWT). mutarea. Atunci când se crează un layout cu ajutorul expertului utilizatorului i se va cere să introducă pe rând setările pentru layout:        Numele layoutului Imprimanta asociată layoutului Dimensiunile hârtiei pe care se va imprima conţinutul layoutului Orientarea desenului pe hârtie Un chenar Informaţii pentru setarea viewporturilor O locaţie pentru dispunerea viewporturilor în desen. Este important ca viewporturile să fie create într-un layout separat. On – Activează viewportul selectat. Acţiune: Va fi solicitată introducerea primului colţ al unui viewport sau alegerea unei opţiuni dintr-un set. Pentru a accesa comanda Layout se procedează în unul din următoarele moduri:     Meniul Insert  Layout  New Layout sau Layout from Template… sau Create Layout Wizard Se dă clic pe butonul New Layout instrumente Layouts. Corner of Viewport – se specifică primul colţ al unui viewport rectangular. pot fi scalate sau mutate. Mod de accesare al comenzii MVIEW:      Meniul View  Viewports  1 Viewport. Viewporturile inactive nu afişează nimic. Utilizarea expertului de creare a layouturilor (Create Layout Wizard) pentru a crea un layout şi a-i stabili setările. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. Se introduce comanda MVIEW în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Model sau Layout şi se selectează din meniul contextual una din comenzile New Layout sau From Template Meniul contextual amintit mai sus conţine de asemenea comenzi pentru copierea. Într-un layout se poate crea un singur viewport sau mai multe. Pentru crearea viewporturilor într-un layout se utilizează una din comenzile MVIEW sau VPORTS. sau pe butonul Layout from Template din bara de Se introduce comanda LAYOUT în linia de comandă. apoi cel de-al doilea colţ pe diagonală cu primul. în funcţie de modul de setare al variabilei de sistem MAXACTVP.  76 . viewporturilor li se pot modifica dimensiunile şi proprietăţile. Se pot utiliza comenzile COPY şi ARRAY pentru multiplica viewporturile într-un layout. Acest layer se poate dezactiva astfel încât chenarele viewporturilor să nu apară la plotare. la fel ca la orice obiect desenat.    Adăugarea unui layout nou fără setări şi specificarea ulterioară a setărilor în Page Setup Manager.

Se stabilesc orientarea.4 – suprafaţa specificată de utilizator va fi divizată în 2.3. suprafaţa ce se va plota. Această operaţie este utilă atunci când se introduc note şi dimensiuni în layout şi se doreşte păstrarea dimensiunilor şi distanţelor relative în raport cu obiectele din Model Space. viewportul umple fereastra aplicaţiei. Se inserează un chenar în layout. Atunci când se fac schimbări semnificative într-un viewport din Layout în Model Space. salvată cu ajutorul comenzii VPORTS.       Într-un layout se poate comuta între modurile Model Space şi Paper Space printr-una din următoarele metode:    Dacă utilizatorul lucrează în Paper Space poate trece în Model Space în viewportul respectiv dacă dă clic dublu într-un viewport din layout. în care se poate selecta numărul şi aranjamentul noilor viewporturi. sau se doreşte prevenirea unor modificări accidentale ale factorului de scalare a vederii. Se adaugă dimensiuni şi note în layout dacă este necesar. În acest caz viewportul va ocupa întreaga fereastră a aplicaţiei. Restore – Restaurează configuraţia viewporturilor. Dacă layoutul a fost creat cu ajutorul comenzii Insert  Layout  Create Layout Wizard. sau dând clic pe butonul din bara de stare. Va fi afişată caseta de dialog Viewports. scara de plotare şi orientarea desenului. Se stabilesc setările paginii în layout: plotterul sau imprimanta. cu excepţia cazului în care s-a început desenul cu un şablon ce are deja un chenar. În această casetă. Se creează un layer nou pentru viewporturile din layout. fie maximizarea viewportului cu comanda VPMAX. se recomandă fie comutarea în pagina Model Space. Lock – Împiedică aplicarea comenzilor Pan şi Zoom atunci când se lucrează în layout în Model Space. chenarul se putea selecta din faza de creare a layoutului. 2. Fit – Va fi creat un viewport ce umple un layout până la marginea suprafeţei maxime de printare. dimensiunile hârtiei. 3 sau 4 viewporturi. Meniul View  Viewports  New Viewports. Se poate comuta între viewporturi în modul Model Space dacă se dă clic dublu în alt viewport sau se foloseşte combinaţia de taste CTRL+R. Atunci când se utilizează un layout pentru plotare este necesară urmarea unei serii de paşi în procesul de realizare a desenului:     Se creează desenul în Model Space. se poate salva dispunerea curentă a viewporturilor şi restaura ulterior. Poligonal – Se va crea o formă neregulată ce va deveni conturul unui nou viewport. cu stiluri vizuale sau cu setări de renderizare). la fel ca şi în Model Space. scara şi vizibilitatea fiecărei vederi în fiecare viewport din layout. Atunci când fonful hârtiei şi afişarea suprafeţei de printare sunt dezactivate. Blocarea vieportului nu împiedică editarea obiectelor în Model Space din layout Object – Se va selecta o polilinie închisă ce va deveni conturul unui nou viewport. Se dă clic pe pagina unui Layout. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports.          Mod de accesare al comenzii VPORTS: Se introduce comanda VPORTS în linia de comandă. Se dezactivează layerul ce conţine viewporturile. permiţând o 77 . Dacă utilizatorul lucrează în Model Space poate trece în Paper Space dacă dă clic dublu în afara viewportului. Shadeplot – specifică modul de plotare al viewporturilor (aşa cum este afişat. Se creează viewporturile şi se poziţionează în layout. Se plotează layoutul.

Pentru revenirea la nivelul de vizibilitate anterior. având activat modul Model Space în viewportul curent. Operaţia de îngheţare selectivă a layerelor se face în caseta de dialog Layer Manager. din bara de stare Un beneficiu major în lucrul cu viewporturi multiple în layouturi constă în faptul că layerele se pot îngheţa separat în fiecare viewport. astfel încât se pot vedea obiecte diferite în viewporturi diferite. Pentru a utiliza un layout salvat. se dă clic pe butonul sau se lansează comanda VPMIN în linia de comandă. 78 . fie se inserează layoutul salvat într-un anumit desen cu ajutorul paletei Design Center. fie se creează un şablon din desenul care conţine layoutul salvat şi se utilizează pentru crearea de noi desene.editare uşoară. Cu ajutorul comenzii MVSETUP introdusă în linia de comandă se pot alinia vederile în viewporturi diferite sau se pot roti vederile în viewporturi. Layoturile se salvează odată cu desenele în care au fost create şi pot fi reutilizate la o dată ulterioară.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->