Cuprins

CUPRINS ................................................................................................................................................... 1 LECŢIA 1 .................................................................................................................................................. 5 INIŢIERE ÎN UTILIZAREA CALCULATORULUI.............................................................................................. 5 ACCESAREA INFORMAŢIEI – INTERFAŢA GRAFICĂ IN WINDOWS: ............................................................. 5 APLICAŢII CAD .......................................................................................................................................... 5 INTERFAŢA AUTOCAD............................................................................................................................... 5 ORGANIZAREA SPAŢIULUI DE LUCRU ......................................................................................................... 7 MIJLOACE DE ASISTENŢĂ ........................................................................................................................... 8 COMENZI ŞI VARIABILE DE SISTEM. UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE INTRODUCERE A DATELOR.......... 8 CREAREA UNUI DESEN ................................................................................................................................ 9 DESCHIDEREA DESENELOR ........................................................................................................................ 9 SALVAREA ŞI EXPORTUL DESENELOR ...................................................................................................... 10 REPARAREA, RESTAURAREA ŞI RECUPERAREA DESENELOR ................................................................... 10 FIŞIERE STANDARD ................................................................................................................................... 10 LECŢIA 2 ................................................................................................................................................ 12 CONTROLUL VEDERILOR ÎN DESEN .......................................................................................................... 12 UTILIZAREA MAUSULUI CU ROTIŢĂ ...................................................................................................... 12 COMANDA PAN .................................................................................................................................... 12 Pan Realtime ................................................................................................................................. 12 Pan Point ....................................................................................................................................... 12 COMANDA ZOOM ................................................................................................................................. 12 Zoom Realtime .............................................................................................................................. 12 Zoom Original ............................................................................................................................... 13 Zoom Extents ................................................................................................................................ 13 Zoom All ....................................................................................................................................... 13 Zoom Center ................................................................................................................................. 13 Zoom Previous .............................................................................................................................. 13 Zoom Dynamic.............................................................................................................................. 14 Zoom Scale ................................................................................................................................... 14 Folosirea vederii aeriene ................................................................................................................ 14 SALVAREA ŞI RESTAURAREA VEDERILOR ............................................................................................. 14 LUCRUL CU MAI MULTE VEDERI ÎN ACEEAŞI FEREASTRĂ ...................................................................... 15 COMENZI PENTRU REÎMPROSPĂTAREA IMAGINII ................................................................................... 15 Comanda Redraw .......................................................................................................................... 15 Comanda Regen ............................................................................................................................ 15 Comanda Regen All ...................................................................................................................... 15 LUCRUL CU OBIECTE ÎN AUTOCAD ......................................................................................................... 16 PROPRIETĂŢI ALE OBIECTELOR ............................................................................................................ 16 LUCRUL CU LAYERE ............................................................................................................................. 16 Crearea unui layer ......................................................................................................................... 16 Blocarea layerelor.......................................................................................................................... 17 Controlul vizibilităţii layerelor ....................................................................................................... 17 Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007 ........................................................................... 18 Filtrarea layerelor .......................................................................................................................... 18 Salvarea, restaurarea, exportul şi importul setărilor pentru layere ................................................... 18 LUCRUL CU CULORI.................................................................................................................................. 19 TIPURI DE LINII ......................................................................................................................................... 19 CONTROLUL GROSIMII LINIILOR.............................................................................................................. 20 CONTROLUL AFIŞĂRII OBIECTELOR SUPRAPUSE ..................................................................................... 21
1

LECŢIA 3 ................................................................................................................................................ 22 UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PRECIZIE .......................................................................................... 22 UTILIZAREA COORDONATELOR ŞI A SISTEMELOR DE COORDONATE ...................................................... 22 Comanda ID Point ......................................................................................................................... 22 Introducerea coordonatelor ............................................................................................................ 22 Sisteme de coordonate ................................................................................................................... 23 MODUL DINAMIC DE INTRODUCERE A DATELOR ................................................................................... 24 ADERAREA LA LOCAŢII SITUATE PE OBIECTE (OBJECT SNAP)................................................................ 25 RESTRICŢIONAREA DEPLASĂRII CURSORULUI ....................................................................................... 26 COMENZI DE SELECTARE ŞI ŞTERGERE .................................................................................................... 27 COMENZI DE SELECTARE ...................................................................................................................... 27 CORECTAREA ERORILOR ...................................................................................................................... 29 ŞTERGEREA OBIECTELOR ..................................................................................................................... 31 UTILIZAREA FUNCŢIILOR DE DECUPARE, COPIERE ŞI LIPIRE DIN WINDOWS ........................................... 31 LECŢIA 4 ................................................................................................................................................ 32 DESENAREA OBIECTELOR GEOMETRICE.................................................................................................. 32 DESENAREA LINIILOR .......................................................................................................................... 32 DESENAREA CERCURILOR .................................................................................................................... 32 DESENAREA ARCELOR DE CERC............................................................................................................ 32 DESENAREA POLILINIILOR.................................................................................................................... 33 DESENAREA DREPTUNGHIURILOR ........................................................................................................ 34 DESENAREA POLIGOANELOR REGULATE ............................................................................................... 35 DESENAREA MULTILINIILOR ................................................................................................................. 35 DESENAREA ELIPSELOR........................................................................................................................ 36 DESENAREA CURBELOR SPLINE ............................................................................................................ 37 SCHIŢAREA CU MÂNA LIBERĂ .............................................................................................................. 38 DESENAREA PUNCTELOR DE REFERINŢĂ ŞI A LINIILOR DE CONSTRUCŢIE............................................... 38 Desenarea punctelor ...................................................................................................................... 38 Comanda XLine ............................................................................................................................ 39 Comanda Ray ................................................................................................................................ 39 DESENAREA TORURILOR ...................................................................................................................... 39 CREAREA ŞI COMBINAREA SUPRAFEŢELOR ........................................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region ........................................................................... 40 Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: ...................................................................... 40 CREAREA NORILOR PENTRU MARCAREA REVIZIILOR ............................................................................ 40 LECŢIA 5 ................................................................................................................................................ 41 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE ................................................................................................... 41 DEPLASAREA, ROTIREA ŞI ALINIEREA OBIECTELOR............................................................................... 41 Comanda Move ............................................................................................................................. 41 Comanda Change Space (AutoCAD 2007)..................................................................................... 41 Comanda Rotate ............................................................................................................................ 41 Comanda Align ............................................................................................................................. 42 OPERAŢII DE COPIERE A OBIECTELOR ................................................................................................... 42 Comanda Copy .............................................................................................................................. 42 Comada Array ............................................................................................................................... 43 Comanda Offset ............................................................................................................................ 44 MODIFICAREA FORMEI ŞI DIMENSIUNII OBIECTELOR ............................................................................. 45 Comanda Trim .............................................................................................................................. 45 Comanda Extend ........................................................................................................................... 46 Comanda Lenghten........................................................................................................................ 46 Comanda Stretch ........................................................................................................................... 47 Comanda Scale .............................................................................................................................. 47
2

ROTUNJIREA, TEŞIREA, ÎNTRERUPEREA SAU ÎMBINAREA OBIECTELOR ................................................... 47 Comanda Fillet .............................................................................................................................. 47 Comanda Break ............................................................................................................................. 48 Comanda Join ................................................................................................................................ 48 LECŢIA 6 ................................................................................................................................................ 50 MODIFICAREA OBIECTELOR DESENATE (CONTINUARE) .......................................................................... 50 CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR ................................................................................................. 50 Crearea blocurilor .......................................................................................................................... 50 Inserarea blocurilor ........................................................................................................................ 51 Blocuri cu atribute ......................................................................................................................... 52 MODIFICAREA BLOCURILOR ................................................................................................................. 53 DISOCIEREA OBIECTELOR COMPONENTE (EXPLODAREA) ...................................................................... 54 UTILIZAREA GRIPURILOR PENTRU A EDITA OBIECTELE ......................................................................... 54 SPECIFICAREA DE INTERVALE PE OBIECTE ............................................................................................ 54 Comanda Measure ......................................................................................................................... 54 Comanda Divide ............................................................................................................................ 55 EDITAREA UNOR OBIECTE COMPLEXE................................................................................................... 55 Modificarea poliliniilor .................................................................................................................. 55 Editarea curbelor spline ................................................................................................................. 57 LECŢIA 7 ................................................................................................................................................ 59 HAŞURI ..................................................................................................................................................... 59 NOTE ŞI ETICHETE .................................................................................................................................... 60 TEXTE PE O SINGURĂ LINIE .................................................................................................................. 60 TEXTE ORGANIZATE PE MAI MULTE LINII .............................................................................................. 61 TEXTE CU LINIE DE INDICAŢIE .............................................................................................................. 61 IMPORTUL TEXTELOR DIN FIŞIERE EXTERNE ......................................................................................... 62 UTILIZAREA CÂMPURILOR ÎN TEXTE ..................................................................................................... 62 STILURI DE TEXTE ................................................................................................................................ 62 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE ...................................................................................................................... 63 STILURI DE DIMENSIONARE .................................................................................................................. 64 SETAREA SCĂRII PENTRU DIMENSIUNI .................................................................................................. 65 CREAREA DIMENSIUNILOR ................................................................................................................... 65 Dimensiuni liniare ......................................................................................................................... 65 LECŢIA 8 ................................................................................................................................................ 68 DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢE (CONTINUARE) ............................................................................................. 68 Dimensiuni radiale ........................................................................................................................ 68 Dimensiuni unghiulare................................................................................................................... 69 Dimensiunile pe coordonate........................................................................................................... 69 Dimensionarea lungimii arcurilor................................................................................................... 69 MODIFICAREA DIMENSIUNILOR EXISTENTE .......................................................................................... 70 ADĂUGAREA TOLERANŢELOR GEOMETRICE ......................................................................................... 70 TABELE ..................................................................................................................................................... 71 PLOTAREA DESENELOR ............................................................................................................................ 72 PREGĂTIREA DESENELOR PENTRU PLOTARE ......................................................................................... 72 PLOTAREA DESENELOR ........................................................................................................................ 74 Stiluri de plotare ............................................................................................................................ 74 SELECTAREA UNUI PROCES ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LUCRUL ÎN AUTOCAD .............................................. 75 CREAREA DESENELOR CU O SINGURĂ VEDERE (ÎN MODEL SPACE) ........................................................ 75 CREAREA DESENELOR CU VEDERI MULTIPLE ........................................................................................ 75
3

4 .

).  Denumire (nume.Geometrical tolerancing Tolerances of form.General principles of presentation -. Toate operaţiile în AutoCAD sunt generate cu ajutorul comenzilor. Inventor(Autodesk).5 Aplicaţii CAD: AutoCAD. Comenzile pot fi lansate prin intermediul interfeţei programului. orientation. 5 . Pentru ca AutoCAD este o aplicaţie multidocument. Accesarea informaţiei – interfaţa grafică in Windows: My Computer: o descriere o Windows Explorer (mod de accesare (clic dreapta pe My Comp sau Folders in Bara de instrumente din My Comp) Operaţii cu fişiere si foldere: o Creare fişier nou (CTRL+N) o Copiere (CTRL+C) o Decupare (CTRL+X) o Lipire (CTRL+V) o Ştergere (DELETE) o Anulare (CTRL+Z) o Refacere (CTRL +Y) Aplicaţii CAD Proiectarea asistată de calculator (Computer Aided Design) presupune utilizarea unor aplicaţii specializate pentru întocmirea si organizarea documentaţiilor tehnice (desene. Organizarea logică o Partiţii logice o Fişierele – unitatea elementară de memorare a informaţiei. etc. Fereastra aplicaţiei:  Spaţiul de lucru: o o Când nu este nici un fişier deschis.extensie. SolidEdge (Unigrafics). extensia are un rol in recunoaşterea fişierului de către aplicaţia care urmează să-l deschidă)  Adresa (partiţia:\calea\nume fişier) o Foldere – structura arborescenta. flash memory.Lecţia 1 Iniţiere în utilizarea calculatorului   Stocarea şi organizarea informaţiei în calculator: o Stocarea informaţiei :  Hard disk. ea permite deschiderea si afişarea simultană a mai multor desene. modele 3D. şabloane. este absolut gol Când există desene deschise care sa nu fie minimizate. CD-ROM. Catia. memory stick.Organization and naming of layers for CAD ISO 128-21:1997 Technical drawings -. Pro/Engineer Interfaţa AutoCAD In AutoCAD se lucrează cu comenzi si variabile de sistem. liste de materiale. location and run-out ISO 13567:1998 Technical product documentation -. Floppy-disk. spaţiul de lucru este ocupat de ferestrele acestora. SolidWorks (Dassault Systemes).Part 21: Preparation of lines by CAD systems ANSI Y14. Există standarde si norme specifice:     ISO 1101: 2004 : Geometrical Product Specifications (GPS) . În meniul Windows din bara de meniuri există comenzi specifice pentru modul de afişare a acestora.

setari si nume propriu. Fly-out bars sunt bare de instrumente incluse in alte bare de instrumente. Comutarea intre model space si paper space se face in mai multe moduri:     o o Prin tab-uri Dând clic în bara de stare. Comenzile pot fi şterse. Se pot adăuga. Paletele: pot fi organizate de către utilizator după nevoile proprii si pot fi amplasate si redimensionate după dorinţă. redenumite.) sunt complet independente de cele din spaţiul model. mai puţin pe butoanele din partea dreaptă a barei de titlu. Butoanele care determină afişarea unor bare fly-out au un triunghi negru in coltul din dreapta jos. etc. Fiecare subpagină reprezintă o paletă si conţine un grup de comenzi. cote. apoi se eliberează butonul mausului. reţea sau internet si 6 o . In poziţie verticală casetele de selecţie nu sunt afişate. Obiectele din spaţiul hârtie (linii. Se pot adăuga comenzi noi:    o prin selectarea unor elemente din spaţiul de lucru si tragerea acestora in subpagina activa a paletei de instrumente. Permite accesul la conţinutul oricărui desen din calculator. sau fly-out bars. Fiecare layout are continut. Se recomandă ca barele de instrumente care conţin casete de selecţie sa fie afişate in poziţie orizontală. cu ajutorul meniului contextual (clic dreapta). Butoanele pentru redimensionarea. care poate fi modificat de către utilizator după dorinţa. (demonstraţie)   Paleta Proprietăţi: afişează proprietăţile elementelor selectate in spaţiul de lucru. exporta sau importa palete. cu butonul stâng al mausului menţinut apăsat. Bara de titlu: Afişează numele aplicaţiei urmat de numele si adresa fişierului activ in fereastră. Acestea sunt afişate atunci când cursorul de maus se poziţionează pe butonul respectiv. Fereastra desenului – elemente: o o Spaţiul model (model space) este un spaţiu virtual tridimensional în care obiectele sunt desenate la scara 1:1. sau atunci când utilizatorul selectează un element din spaţiul de lucru cu clic dublu. Spaţiul hârtie (paper space) este un spaţiu exclusiv bidimensional reprezentând oglinda viitorului document pe suport de hârtie. redenumi. se dimensionează si se adaugă note. se creează ferestrele pentru vederi (viewport). copiate sau decupate si lipite pe alte subpagini. Poate fi afişataă permanent. Aici se plasează de regulă chenarul (title block). etc. (demonstraţie) prin selectarea unor elemente din paleta Design Center si tragerea acestora in subpagina activă a paletei de instrumente. Se deplasează mausul in acest mod pe imaginea butonului dorit din bara fly-out afişata.   Bara de meniuri: conţine comenzile cele mai importante grupate pe meniuri după criterii tematice. o Paletele de instrumente sunt grupate într-o singură fereastră organizată in subpagini. Conţin butoane prin acţionarea cărora se pot lansa comenzi. şterge. In paper space pot exista mai multe pagini (layouts) cu continut diferit dar care sunt create pe baza continutului din model space. titlul fiecăruia va apărea in bara de titlu a ferestrei proprii. (demonstraţie) cu comanda Customize Comands din meniul contextual. moment in care comanda respectivă va fi lansată. minimizarea si închiderea ferestrei principale a aplicaţiei. cu ajutorul comenzii Customize Palettes din meniul contextual. Acesta poate fi recunoscut prin caracteristicile accentuate ale barei de titlu din fereastra proprie. Paleta Design Center: reprezintă un instrument deosebit de puternic pentru utilizatorii AutoCAD. doar unul va fi activ. texte. Indiferent de cate desene sunt afişate simultan. Barele de instrumente: Pot fi ancorate de jur împrejurul spaţiului de lucru sau pot fi dispuse in orice poziţie pe suprafaţa spaţiului de lucru. in caseta pe care scrie MODEL/PAPER Clic dublu intr-un viewport in paper space. Dacă sunt afişate simultan mai multe desene in fereastra principala a aplicaţiei. Comutarea de la o fereastră la alta se face dând clic oriunde in fereastra ce se doreşte a fi activata.

Prin accesarea comenzii Options din meniul Tools. Modul in care apar meniurile contextuale se poate modifica cu ajutorul comenzii Opţiuni din meniul Tools. Exista comenzi si variabile de sistem care afiseaza valori si optiuni in linia de comandă. numarul de linii afisate. Cu clic dreapta in orice zonă destinată barelor de instrumente.  Toate aceste elemente se pot modifica după caz. poziţia ferestrelor (Proprietăţi. stiluri de linii.) si introducerea lor in desenul curent. etc. în pagina Display se pot modifica elemente caracteristice ale ferestrei desenului si liniei de comanda. culori. indicaţii privind comanda deasupra căreia se afla poziţionat cursorul (apar la câteva secunde după poziţionarea cursorului) fereastra coordonatelor o serie de butoane ce activează moduri de lucru specifice in AutoCAD un buton pentru legături internet (Comunication Center) un buton de blocare/deblocare a poziţiei barelor de instrumente si ferestrelor. Paleta Sheet Set: Cu ajutorul acestei palete se pot crea şi organiza desenele dintr-un set de desene. Este de regulă ancorată in partea inferioară a ferestrei principale a aplicaţiei. etc. Elementele unui set de desene sunt pagini (layout) din paper space ale unui grup de fişiere dwg. layere.  Fereastra text: este afişată la solicitarea utilizatorului. Modificările se fac fie cu ajutorul mausului. Organizarea spaţiului de lucru Se referă la modul in care arată fereastra aplicaţiei (dimensiuni. culoarea si fontul textului. Afişarea sau ascunderea ei se face cu ajutorul comenzii Command Line din meniul Tools sau cu combinaţia de taste CTRL+9. delimitate prin linii separatoare. barele de instrumente si combinatiile de taste. In meniul View exista comanda Toolbars. Ele sunt afişate în dreptul mausului şi conţinutul lor diferă in funcţie de selecţia activă sau de comanda în curs (dacă există). amplasarea si componenţa barelor şi paletelor de instrumente. deasupra barei de stare. componenţa barei de meniuri. Se accesează pagina User Preferences din caseta de dialog deschisă şi la Windows Standard Behavior se apasă butonul Right Click Customization. aspectului sau conţinutului. la pagina Display. din punct de vedere al poziţiei. Va apărea o nouă fereastră de dialog. Design Center. fonturi). Metode de organizare:   In meniul Tools din bara de meniuri există un submeniu numit Customize care conţine comenzi pentru organizarea spaţiului de lucru. în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afişate sau ascunse. Aceasta. in care puteţi face selecţiile adecvate. o o Paleta Dashboard: apare in AutoCAD 2007 si grupează sub forma unor panouri de control . respectând sintaxa. comenzile uzuale. cu ajutorul tastei F2 si are funcţii similare ferestrei de comandă. In plus. deschide o fereastră în care se pot selecta barele de instrumente care se doresc a fi afisate (versiunile mai vechi).extragerea anumitor elemente din acesta (blocuri. haşuri. caracteristicile liniei de comandă. in functie de versiunea de AutoCAD. se va deschide un meniu contextual. dimensiuni. fie cu comanda Options din meniul Tools. Prin ascunderea liniei de comanda acestea nu mai sunt accesibile. Meniurile contextuale apar atunci când se apasă butonul drept al mausului. 7   .). sau se deschide fereastra Customize Interface in cere se pot face modificări la bara de meniuri. un buton de maximizare a ferestrei (clean screen)  Bara de stare: o o o o o o  Linia de comandă: În linia de comandă se introduc comenzi si parametri de la tastatură. text. Observaţie: O bună cunoaştere şi organizare a spaţiului de lucru este neapărat necesară pentru asigurarea unei productivităţi mărite in lucrul cu AutoCAD.. Pentru linia de comandă se pot modifica pozitia. afişarea. aceasta listeaza in ordine cronologica toate comenzile lansate in sesiunea de lucru curenta.

Mijloace de asistenţă Tool tips – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. Întreruperea execuţiei unei comenzi se poate face în cazul în care urmează să se utilizeze o altă comandă în mod transparent. Ex: Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan. Unele comenzi uzuale au alias-uri. apoi se dă clic pe controlul asupra căruia se solicită explicaţii sau se dă clic pe butonul Help. (Descrierea pentru manualul de asistenţă) Tasta F1 deschide manualul de asistenţă existent in PC. text. bare de instrumente şi palete cu care utilizatorul lucrează într-un anumit context. CTRL+S pentru salvare. 8 . CTRL+Z pentru anulare. Ex: CTRL+C pentru copiere. Comenzile care se pot folosi transparent sunt în general cele ce schimbă setările desenului (grid) sau cele legate de vizualizare (pan şi zoom). elemente de meniu. Indicaţii in bara de stare – prin poziţionarea cursorului asupra unui buton. afişate între paranteze pătrate. in dreptul acestuia va apărea o fereastră care va afişa pe scurt numele sau funcţia elementului respectiv. În casetele de dialog se acţionează butonul cu semnul ?. casete (combo. sau se dă clic în desen în locul unde va fi centrul cercului. Barele afişate in mod inutil încarcă spaţiul de lucru si solicită memoria video a calculatorului. se introduce de la tastatură prescurtarea dintre paranteze pentru opţiunea dorită. după care utilizatorului i se va cere să introducă variabilele. dialog) sau element de meniu. prin tragere. Ex: CP alias pentru COPY. Fiecare comandă are un nume. Dacă se alege altă opţiune de construcţie. paletelor de instrumente si ferestrelor daca acestea nu sunt blocate. text. Cu ajutorul mausului. În AutoCAD noţiunea de spaţiu de lucru (Workspace) defineşte un set de meniuri. dacă se doreşte construcţia cercului de centru dat. care prin tastare în linia de comandă determină lansarea unei anumite comenzi. ce sunt specifice marii majorităţi a programelor din Windows şi îşi menţin valabilitatea şi în AutoCAD. Comenzi şi variabile de sistem. Din aceste comenzi. paletele si ferestrele care se utilizează in sesiunea de lucru respectivă. care prin tastare în linia de comandă. dar utilizatorul îşi poate defini şi salva spaţii de lucru în funcţie de diversele sarcini pe care le are de îndeplinit. CTRL+V pentru lipire . Blocarea se realizează cu ajutorul butonului de blocare situat in partea dreaptă a barei de stare. dacă acesta există. comanda HELP deschide manualul de asistenţă existent in PC. localizate in computer sau pe Internet. în dreptul fiecărei comenzi pentru care există o asemenea combinaţie. Spacebar. etc. CTRL+Y pentru refacere. etc. tan. apelează comanda respectivă. CTRL+N pentru document nou. dialog) sau element de meniu. CTRL+X pentru decupare. Comanda HELP tastată in linia de comandă deschide manualul de asistenţă existent in PC. Utilizarea dispozitivelor de introducere a datelor Comenzile pot fi accesate cu ajutorul elementelor de interfaţă ale programului (butoane. CTRL+O pentru deschidere document. De asemenea există o serie de comenzi care pot fi apelate cu combinaţii de taste. radius)]: În acest exemplu. La lansarea unei comenzi programul răspunde adesea cu un set de opţiuni. casete (combo. Observaţie: Este bine sa se afişeze doar barele de instrumente. desenează. se poate modifica poziţia barelor. După scrierea numelui unei comenzi în linia de comandă se apasă tasta ENTER sau SPACEBAR). etc. se introduc coordonatele de la tastatură. in bara de stare va apărea un text explicativ pentru elementul respectiv. Bara de instrumente Workspace permite salvarea unui spaţiu de lucru nou şi comutarea între diversele spaţii de lucru existente. Z alias pentru ZOOM. Nu se pot folosi transparent comenzile care selectează obiecte. L alias pentru LINE. Repetarea ultimei comenzi se face prin apăsarea din nou a tastelor Enter. Combinaţiile de taste sunt afişate în bara de meniuri.). AutoCAD are 2 spaţii de lucru predefinite (AutoCAD classic şi 3D Modeling). sau închid sesiunea de lucru. Acestea sunt combinaţii de caractere uşor de reţinut . Meniul Help – cuprinde o serie de comenzi ce lansează diverse instrumente de asistentă.

se apasă tasta ESC. Pentru crearea rapidă a unui fişier se accesează butonul Qnew din bara de instrumente principală sau se tastează în linia de comandă QNEW. Acest lucru se realizează în versiunile de AutoCAD 2006 şi superioare în fereastra deschisă cu comanda Tools  Customize. după care s-a revenit la execuţia comenzii anterioare. stiluri de text. setări ale mediului de lucru.Pentru a folosi o comandă în mod transparent.000>: 1 Resuming LINE command Specify first point: În exemplul de mai sus s-a întrerupt execuţia comenzii de desenare LINE pentru a se seta reţeaua de puncte de ajutor prin spaţiere la un punct. Programul va afişa următorul simbol ">>" în faţa liniei de comandă pentru a cere parametrii de execuţie a comenzii lansate în mod transparent. Acest lucru se realizează cu comanda Open. Pentru aceasta fie este activată opţiunea „Show startup dialog box” pe pagina System a ferestrei de dialog ce se deschide cu comanda Options din meniul Tools. limitele suprafeţei de desenare. După execuţia acestei comenzi. la pagina File în nodul Template Settings  Default Template File for Qnew să fie selectat şablonul uzual. se apasă săgeata       9 .direcţia de plecare pentru măsurarea unghiurilor. cu butonul Open din bara de instrumente principală. precizia de afişare. Deschiderea desenelor Un desen creat anterior se poate deschide cu comanda OPEN din meniul File sau tastată în linia de comandă. Crearea unui desen Există trei metode de începere a unui desen nou: Utilizarea unui expert – Pentru a putea accesa expertul. doar că după selectarea desenului în fereastra deschisă. de dimensiuni. Ex: Command: line Specify first point: 'grid >>Specify grid spacing (X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0. Acest lucru se realizează cu comanda Tools  Customize  Keyboard Shortcuts (în AutoCAD versiuni până la max 2005) sau cu comanda Tools  Customize pentru versiuni de AutoCAD 2006 şi superioare. programul va reveni la execuţia comenzii întrerupte anterior. Şablonul se creează ca un desen obişnuit iar fişierul respectiv se salvează cu extensia dwt. Variabilele de sistem pot fi modificate:    Prin tastarea numelui lor în linia de comandă Prin setări specifice în casete de dialog deschise cu diverse comenzi Prin accesarea unor butoane (cele din bara de stare) Utilizatorul îşi poate crea propriile combinaţii de taste pentru a lansarea rapidă a unor comenzi uzuale. tipuri de linii. se scrie în faţa sa în linia de comandă un apostrof „'” sau se alege pur şi simplu dintr-un meniu. cu combinaţia de taste CTRL+O cu clic dublu pe fişier din afara aplicaţiei prin tragerea cu cursorul mausului din afara ferestrei în fereastra principală a aplicaţiei din paleta Design Center Atunci când se lucrează în desene mari este utilă deschiderea parţială a desenelor. Un şablon este un fişier cu extensia dwt ce conţine un set de setări standard. CTRL. Dacă se doreşte renunţarea la execuţia unei comenzi lansate deja. Unele pot fi modificate de către utilizator. sau cu ajutorul combinaţiei de taste CTRL+N – va fi selectat un şablon furnizat odată cu programul AutoCAD sau salvat anterior de către utilizator . sensul de măsurare a unghiurilor. Utilizatorul îşi poate realiza combinaţii între tastele SHIFT. (demonstraţie) Crearea pe baza unui şablon se face prin selectarea comenzii NEW din Meniul File sau tastată în linia de comandă. Variabilele de sistem sunt parametri care. fie se tastează STARTUP în linia de comandă şi se aplică valoarea 1. Lista completă a tuturor variabilelor de sistem este afişată cu comanda SETVAR. va trebui ca variabila de sistem STARTUP sa aibă valoarea 1. SHIFT+CTRL şi butoanele mausului pentru crearea unor aliasuri ale comenzilor des utilizate. Utilizatorii îşi pot crea şabloane proprii ce conţin de regulă setări pentru unităţile de măsură şi precizia acestora. în funcţie de valorile care li se atribuie. Cu ajutorul expertului se definesc unităţile de măsură utilizate pentru lungimi şi unghiuri. etc. Creare rapidă – Va fi creat un desen nou pe baza şablonului uzual. Pentru aceasta va trebui ca în fereastra deschisă cu comanda Options. influenţează mediul de lucru. haşuri. logo-uri. altele nu. chenare.

Repararea se poate face total sau parţial în funcţie de erorile conţinute de fişier. stiluri de dimensionare sau text. Repararea. dacă conţine erori minore se poate repara prin simpla deschidere. Această procedură măreşte timpul de deschidere a unui desen Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când un desen este deschis. Un desen se poate salva în versiunea curentă de AutoCAD sau într-una anterioară. care sunt şterse la ieşirea normală din program. Restaurarea unei versiuni anterioare a unui fişier se poate face dacă în caseta de dialog Opţiuni la pagina Open and Save este selectată opţiunea creării de fişiere backup la fiecare salvare. La selectarea unui fişier din grupul respectiv. cunoscută din alte aplicaţii Windows. Împreună cu acestea vor fi afişate şi fişierele bakup. Desenul este salvat automat într-un fişier cu extensia . se stabileşte numele fişierului şi se alege extensia. Un desen salvat anterior dacă va fi salvat cu comanda SAVE va suprascrie veriunea salvată anterior. Uneori un fişier corupt. cu extensia . precum si fişiere cu extensia sv$. În fereastra deschisă se aleg vederea şi elementele geometrice dorite. Spre deosebire de fişierele . Încărcarea se face cu comanda Partial Load din meniul File. 10 . în care stabileşte obiectele ce vor fi verificate şi proprietăţile acestora. Fişierele sv$ se creează doar dacă este selectată opţiunea de salvare automată în caseta Opţiuni. Salvarea şi exportul desenelor Salvarea manuală a unui desen se face cu comanda SAVE care deschide caseta de dialog pentru salvare. După deschidere acesta se salvează. se revine la penultima versiune salvată. Dacă se folosesc backup-uri automate se poate salva versiunea anterioară a desenului într-un fişier cu extensia . se pot încărca în timpul lucrului elemente geometrice care n-au fost încărcate la deschiderea desenului. Standardele servesc la o înţelegere mai bună şi mai uşoară a desenelor. se crează în acelaşi folder cu fişierul salvat. prin schimbarea extensiei în .din dreptul butonului Open şi se alege Partialy open. Acest lucru este valabil pentru fişierele cu extensia dwg. numite şi fişiere de salvare automată. Vederea obişnuită este EXTENTS. Această opţiune se setează la pagina Open and Save din fereastra Opţiunui. Dacă a avut loc o închidere neaşteptată a aplicaţiei.bak. la redeschiderea acesteia va fi afişată o listă de desene care erau deschise în momentul închiderii aplicaţiei în sesiunea anterioară.dws. acesta rămâne şi poate fi utilizat. În acest scop se crează fişiere standard.sv$. Pentru salvarea unui desen se alege calea. Pentru desene extensia este dwg. Dacă se închide această fereastră fişierele nu se vor pierde ci pot fi afişate din nou cu comanda File  Drawing Utilities  Drawind Recovery Manager. wmf pentru înglobarea desenelor in documente Office bmp – imagine sat. tipuri de linii. se anulează opţiunea Display digital signature information în pagina Open and Save din fereastra Opţiuni. Un desen poate fi salvat automat în timpul lucrului la intervale de timp ce pot fi modificate de utilizator.bak. la fiecare salvare a desenului. Dacă se alege însă comanda Save As din meniul File se va deschide fereastra de dialog pentru salvare. un fişier cu acelaşi nume şi extensia . In acest caz. La instalare AutoCAD-ul este setat să verifice autenticitatea desenului deschis. Se pot exporta desene pentru a fi înglobate în documente generate cu alte aplicaţii:     dwf (pentru publicarea pe Internet). stl pentru prelucrarea desenelor cu ajutorul altor programe (in cazul modelelor 3D) Pentru această operaţie se utilizează comanda Export din meniul File. în care există posibilitatea alegerii unei alte adrese şi a unui alt nume pentru fişier. ori de câte ori are loc salvarea normală a desenului.sv$. Fişiere standard Când se lucrează în colective de proiectare se doreşte păstrarea unei anumite unităţi în întocmirea desenelor. Pentru ca un desen să poată fi identificat mai uşor în vederea deschiderii. Dacă un desen este deschis parţial. dacă acestea există. dws şi dwt. sau în alte scopuri. restaurarea şi recuperarea desenelor Un fişier care conţine erori poate fi reparat cu ajutorul comenzii File menu » Drawing Utilities » Recover.dwg. cu clic dreapta se afişează un meniu contextual ce permite deschiderea acestui fişier sau ştergerea sa. Desenatorul poate crea standarde pentru chenare. Pentru comunicarea cu alte aplicaţii se poate opta pentru salvarea în format dxf. se pot adăuga informaţii prin accesarea comenzii Properties din meniul File. Pentru salvarea unui desen ca şablon se foloseşte extensia dwt. Prin simpla înlocuire a extensiei bak cu extensia originală a desenului.

să fie verificat periodic pentru conformitate cu standardele respective. Denumirea unui obiect din desen este similară cu cea din standard. Spre exemplu. este bine ca pe măsură ce se lucrează la el. Toate entităţile asociate cu obiectele nestandardizate vor fi transferate unor obiecte standard înlocuitoare. se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Check sau comanda Check din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează CHECKSTANDARDS în linia de comandă. Se poate alege între remedierea neconformităţilor şi ignorarea acestora. Standardele nu acoperă două aspecte:   Existenţa în desenul verificat a unor obiecte cu denumiri nestandard. dacă un layer nestandardizat este înlocuit cu altul standardizat. acestea vor fi afişate. acestea vor fi eliminate din desen. create de Autodesk sau de alte companii. împreună cu sugestii de remediere.Pentru asocierea de fişiere standard la desenul curent se accesează comanda Tools  AutoCAD Standards  Configure sau comanda Configure din bara de instrumente AutoCAD Standards sau se tastează STANDARDS în linia de comandă. Pentru verificarea conformităţii desenului cu un anumit standard. Când se repară probleme legate de obiecte cu nume nestandardizate. dar proprietăţile lor nu coincid. specificate de utilizator. Programul va verifica compatibilitatea setărilor. La AutoCAD se pot ataşa plugin-uri cu standarde. toate entităţile din layerul nestandardizat se vor regăsi în layerul standardizat. Odată asociat un desen cu un set de standarde. În cazul depistării unor neconformităţi. 11 .

Prin deplasarea mausului cu rotiţa apăsată se activează o funcţie din AutoCAD numită INTELLIPAN. tastând ZOOMFACTOR în linia de comandă şi aplicând o nouă valoare. Aceasta asigură o deplasare a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. DOWN.Lecţia 2 Controlul vederilor în desen Pentru controlul vederilor în desen utilizatorul are la dispoziţie două grupe de comenzi: PAN şi ZOOM. Comanda Zoom Zoom Realtime Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Cu ajutorul grupului de comenzi PAN se poate realiza deplasarea suprafeţei din desen care este vizibilă în fereastra aplicaţiei în direcţia dorită. Pan Point   -PAN în linia de comandă View  Pan  Point Acţiune: Va cere introducerea coordonatelor pentru două puncte: punctul de plecare şi noua poziţie a punctului de plecare.(demonstraţie) Pasul de mărire a scării de vizibilitate este controlat de variabila se sistem ZOOMFACTOR. Comanda Pan Pan Realtime Accesarea comenzii:    PAN în linia de comandă View  Pan  Realtime Pan Realtime în bara de instrumente principală Acţiune: Va realiza deplasarea parţii vizibile a desenului în fereastră în direcţia de tragere a mausului. Utilizarea mausului cu rotiţă Rotirea liberă a rotiţei mausului va activa o funcţie din AutoCAD numită INTELLIZOOM. RIGHT: deplasare în direcţia respectivă. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. în funcţie de sensul de rotire. Cu ajutorul grupului de comenzi ZOOM se poate realiza mărirea scării de vizibilitate a unei zone din desen. în funcţie de direcţia de tragere. Aceasta aplică o mărire sau reducere a scării de vizibilitate a suprafeţei desenului vizibilă în fereastră. Coordonatele se pot introduce de la tastatură sau prin indicare cu mausul în spaţiul de lucru. se tastează ENTER fără a selecta nimic) View  Zoom  Realtime Zoom Realtime în bara de instrumente principală 12 . PAN UP. Avantajul utilizării acestei funcţii constă în faptul că nu întrerupe desfăşurarea unei comenzi şi nu anulează selecţia curentă. LEFT. În mod normal aceasta este setată la 10% dar utilizatorul o poate modifica după dorinţă. Fereastra pentru vederi aeriene: Accesarea comenzii: View  Aerial View Acţiune: Prin manipularea cursorului de maus în această fereastră se va realiza deplasarea şi modificarea scării de vizibilitate a desenului în fereastra principală a aplicaţiei.

asigurând totodată şi zoom-ul dorit. se tastează w şi ENTER) View  Zoom  Window Zoom Window în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Aplicaţia va cere indicarea dreptunghiului de încadrare pentru zona ce se doreşte a fi mărită. Prin introducerea unei înălţimi mai mari decât cea indicată vederea va fi micşorată. Zoom All Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii: Clic creapta  Zoom Original ZOOM WINDOW: permite modificarea rezoluţiei astfel încât o anumită parte din desen să poată fi văzută mai bine prin mărire la dimensiunea ferestrei. se tastează E şi ENTER) View  Zoom  Extents Zoom Extents în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi afişat în fereastră desenul în întregime. se tastează A şi ENTER) View  Zoom  All Zoom All în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: Va fi cuprinsă în fereastră zona acoperită de reţeaua de puncte sau dacă există obiecte desenate în afara ei vor fi incluse şi acestea. prin specificarea colţurilor opuse pe una din diagonale. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Zoom Extents Se permite o rezoluţie maximă astfel încât să poată fi vizibile în fereastră toate obiectele din desen. în dreapta-sus pentru mărire sau în stânga-jos pentru micşorare. Accesarea comenzii:   ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. factorul de multiplicare a rezoluţiei. iar prin introducerea unei înălţimi mai mici. astfel încât limitele lui să coincidă cu limitele ferestrei. În linia de comandă este afişată înălţimea curentă. se tastează C şi ENTER) View  Zoom  Center Zoom Center în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Acţiune: se cere indicarea punctului ce va fi adus în centrul ferestrei. (demonstraţie) Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. apoi va trebui introdusă după caz. Zoom Original Se restabileşte vederea anterioară în timpul operaţiilor de Zoom Realtime sau Pan Realtime. vederea va fi mărită. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. prin introducerea factorului de mărire de la linia de comandă.Acţiune: Comanda Zoom Realtime asigură modificarea rezoluţiei desenului prin tragerea cu butonul stâng al mouse-ului apăsat. Zoom Center Se aduce un punct din desen în centrul ferestrei. se tastează P şi ENTER) View  Zoom  Previous 13 . sau înălţimea. Zoom Previous Se restabileşte vederea anterioară ultimei operaţii de zoom.

ea trebuie salvată. modifica. Zoom Previous în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Zoom Dynamic Se utilizează un cadru ce reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. Cadrul albastru reprezintă limitele vederii după executarea comenzii. se tastează S şi ENTER) View  Zoom  Scale Zoom Scale în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente Acţiune: Programul solicită introducerea factorului de scalare a vederii în linia de comandă. Acesta poate fi deplasat în fereastră şi redimensionat după dorinţă de către utilizator. Salvarea şi restaurarea vederilor Pentru a reutiliza o vedere într-o sesiune de lucru ulterioară. după care se apasă ENTER. redenumi. seta. Dacă se doreşte ca în vedere să apară toate obiectele din desen se alege opţiunea Global în fereastra Aerial View. Salvarea se face deschizând în meniul View caseta de dialog Named Views. În această casetă se pot crea. Cadrul verde are aceleaşi dimensiuni cu cadrul alb şi dă informaţii asupra elementelor ce vor fi vizibile în fereastră dacă dimensiunea cadrului alb nu va fi modificată de către utilizator şi acesta va fi suprapus peste cadrul verde. Dacă se doreşte translatarea desenului se dă clic în Aerial View până apare un X şi se repoziţionează dreptunghiul de încadrare. Accesarea comenzii:      ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. Accesarea comenzii:    ZOOM sau Z în linia de comandă (va fi afişată o listă de opţiuni. se tastează D şi ENTER) View  Zoom  Dynamic Zoom Dynamic în bara de instrumente Zoom sau in bara fly-out din bara de instrumente principală Cadrul alb reprezintă punctul de vedere al utilizatorului. Modificarea dimensiunilor sau poziţiei dreptunghiului din fereastra Aerial View determină modificări similare în fereastra aplicaţiei. şi şterge vederile identificate cu un nume. Acţiune: Vor apărea în fereastră trei cadre:  Zoom Scale Se permite modificarea rezoluţiei prin introducerea factorului de multiplicare de la tastatură. în care este afişată o listă cu toate vederile disponibile. sau i se pot modifica dimensiunile. Acesta poate fi deplasat pe suprafaţa ferestrei. se dă clic dublu până apare o săgeată şi se trage mouse-ul în direcţia dorită. după care se apasă ENTER. Folosirea vederii aeriene Prin selectarea comenzii View  Aerial View sau tastând DSVIEWER în linia de comandă permite operaţiuni de translaţie şi redimensionare rapidă a vederii în timpul lucrului. dreptunghiul reprezentat cu linie groasă marchează limitele vederii în fereastra aplicaţiei. fără a se modifica poziţia centrului vederii. Dacă se doreşte modificarea rezoluţiei. 14 . după care se apasă ENTER. În fereastra Aerial View. Accesarea comenzii:   View sau V în linia de comandă View  Named Views Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog View Manager.

Mod de accesare:   View  Regen Se tastează REGEN în linia de comandă Comanda Regen All Comanda REGENALL regenerează întregul desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din toate viewporturile. în fereastra desenului vor apărea nişte mici semne. Mod de accesare a comenzii REDRAWALL:  REDRAWALL în linia de comandă Comanda Regen Această comandă are ca efect regenerarea întregului desen şi recalculează coordonatele din ecran pentru obiectele din viewport-ul curent. Mod de accesare:     View  Regen All REGENALL în linia de comandă ON – Regenerarea are loc automat de fiecare dată când se execută o comandă care solicită regenerare. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. Acesta poate avea valoarea ON sau OFF. fereastra aplicaţiei se poate împărţi în mai multe spaţii.Lucrul cu mai multe vederi în aceeaşi fereastră Pentru a lucra în model space cu mai multe vederi simultan. OFF – Regenerarea va fi blocată până când se lansează una din comenzile REGEN sau REGENALL. sau se tastează succesiv CTRL +R. până se activează vederea dorită. care vor conţine diferitele vederi cu care urmează să se lucreze. Dispunerea zonelor de vizualizare se poate salva pentru a mai fi folosită ulterior. Pentru a restaura într-un moment ulterior o dispunere salvată. numite zone de vizualizare (viewports). Pentru a restaura o singură zonă de vizualizare în fereastră se alege comanda 1 View din meniul View  Viewports. În timpul lucrului nu se poate opera decât într-o singură zonă de vizualizare. sau se activează regenerarea automată (REGENAUTO = ON) 15 Comanda REGENAUTO solicită introducerea unui parametru. Cu ajutorul comenzii REDRAW aceste semne sunt îndepărtate din viewport-ul curent. Dând clic în orice zonă de vizualizare. . se selectează View  Viewports  Named Viewports. În spaţiul model se poate salva o anumită dispunere a zonelor de vizualizare selectând comanda în meniul View  Viewports  New Viewports. iar de la tastatură se introduce opţiunea de dispunere în fereastră a acestora. aceasta poate fi divizată la rândul ei conform procedurii de mai sus. Comenzi pentru reîmprospătarea imaginii Comanda Redraw Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. atunci când se specifică un punct sau se execută o selecţie. Mod de accesare a comenzii REDRAW:    View  Redraw Se dă clic pe butonul Redraw în bara de instrumente principală REDRAW în linia de comandă Comanda REDRAWALL îndepărtează semnele în toate viewporturile din desen. Zonele de vizualizare se creează în spaţiul model accesând meniul View  Viewports de unde se alege numărul de zone de vizualizare dorit. Pentru reunirea a două zone de vizualizare într-una singură se alege comanda Join din meniul View. Pentru a schimba vederea se dă clic în vederea în care se doreşte să se lucreze. Este reindexată baza de date a desenului pentru afişare şi selecţie în condiţii optime a obiectelor. În fereastra deschisă se dă un nume dispunerii actuale a vederilor şi se salvează. după care se selectează zonele adiacente ce vor fi reunite.

stil de linie. Dacă există o selecţie activă în momentul lansării comenzii. structurată pe criterii specifice. Dacă în momentul lansării comenzii nu există o selecţie activă. Proprietăţile unui layer sunt:      culoarea stilul de linie grosimea liniei stilul de plotare vizibilitatea la plotare Crearea unui layer Comanda:   Meniul Format  Layer Se dă clic pe butonul Layer Properties Manager în bara de instrumente Layers Acţiune: Se deschide fereastra Layer Properties Manager. se procedează în unul din următoarele moduri:     se selectează obiectul şi se dă clic dublu cu obiectul selectat se lansează comanda Modify  Properties cu obiectul selectat se accesează butonul Properties din bara principală cu obiectul selectat se tastează CTRL+1 (1 din partea stângă a tastaturii. ca de altfel ale oricărui layer din listă. a grosimii liniei şi a stilului de plotare pentru selecţia curentă. fie prin intermediul layerelor cărora le aparţin (BYLAYER). obiectul destinaţie va prelua de la obiectul sursă valorile proprietăţilor comune.Lucrul cu obiecte în AutoCAD Proprietăţi ale obiectelor Orice obiect desenat se caracterizează printr-un set de proprietăţi. Dacă aceste proprietăţi se modifică manual de către utilizator valoarea dată de acesta va înlocui valoarea împrumutată din layer. Proprieţăţile se pot copia de la un obiect la altul cu comanda Match Properties. etc). denumit Layer1. Bara de instrumente Properties permite afişrea şi editarea culorii. Lucrul cu layere Layer-ele reprezintă cel mai important mod de a organiza informaţia într-un desen. În această fereastră se pot vizualiza şi edita proprietăţile obiectelor. conform cu opţiunea utilizatorului. Mod de accesare:    se tastează MATCHPROP în linia de comandă se lansează comanda Modify  Match Properties se actionează butonul Match Properties din bara de instrumente principală. o linie se caracterizează prin lungime şi unghi. el ia proprietăţile layerului în care este desenat. tipului de linie. În cazul în care nu se fac setări particulare. Şi în acest caz se pot seta proprietăţile ce urmează a fi copiate. Unele dintre acestea au caracter general (layer. nu de la microtastatură) Se va deschide paleta Properties care conţine o listă a proprietăţilor selecţiei active. La apăsarea butonului New Layer. Această denumire poate fi modificată. va apărea un layer nou în listă. programul va oferi posibilitatea de a selecta obiectul destinaţie sau de a stabili ce proprietăţi vor fi copiate între obiecte (Opţiunea Settings) după care se poate alege obiectul destinaţie. Proprietăţile layerului nou creat. O mare parte din proprietăţile cu caracter general ale obiectelor le sunt atribuite acestora fie direct. Ele pot fi asociate intuitiv cu nişte straturi suprapuse. fiecare înglobând un anumit tip de informaţie. programul va cere selectarea pe rând a obiectului sursă apoi a obiectului destinaţie. Atunci când un obiect este desenat. culoare) altele au caracter specific (printre proprietăţile unui cerc se numără raza şi suprafaţa. se pot modifica dând clic pe pictogramele din dreptul fiecărui layer. Pentru a vizualiza proprietăţile unui obiect din desen. 16 .

  Pentru blocuri: se afişează setările disponibile pentru blocuri.). sau efectuarea de setări. dând clic pe pictograma ce reprezintă un lacăt din dreptul layerului respectiv. entitate sau nimic. în dreptul layerului respectiv. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un bec.Ştergerea unui layer neutilizat: În fereastra Layer Properties Manager. prin îngheţare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. se foloseşte comanda Layer Previous de pe bara de formatare. Layere-le neutilizate se pot elimina din desen cu comanda File » Drawing Utilities » Purge. Layerele 0. Layerele ce conţin obiecte nu pot fi şterse.va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv doar în viewport-ul curent. Se poate realiza în două moduri:  prin dezactivare: în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. Se poate alege nivelul de adâncime al selecţiei: bloc. În orice desen nou creat există un layer predefinit. elemente de text. apoi se apasă butonul Delete Layer. Obiectele conţinute într-un layer pot fi mutate în alt layer astfel:   se selectează obiectele respective şi în caseta de selecţie din bara Layers. Comutarea are loc rapid. obiecte care se află într-o zonă încărcată a desenului în care dorim să edităm. etc. în dreptul layerului respectiv. Dacă se doreşte revenirea la setările anterioare. Dacă există mai multe viewporturi se poate opta pentru îngheţarea sau dezactivarea unui layer în toate viewporturile sau doar în viewport-ul curent. Dezgheţarea se face dând clic în caseta de selecţie 17 . Se selectează layerul care se va bloca. decât dacă aceste obiecte sunt mutate în alte layere. (În AutoCAD 2007) Se lansează comanda Format  Layer Tools  Layer Match. se selectează layerul ce trebuie şters. elemente de dimensionare.  În AutoCAD 2007: În paper space apar opţiuni noi. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. Comutarea are loc mai lent. care nu poate fi şters sau redenumit şi căruia îi sunt asociate culoarea 7 (alb sau negru) linia continuă de grosime 0. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. La revenire din starea de dezactivare desenul este regenerat. Defpoints şi layerul curent nu pot fi şterse. se dă clic pe pictograma ce reprezintă un soare. se alege layerul în care urmează să fie mutate. denumit "0". utilizatorul va putea alege tipul de setare dorit: pentru blocuri sau pentru viewporturi. Dacă utilizatorul se află în spaţiul hârtie va putea alege între următoarele opţiuni: o o Freeze – va avea ca efect îngheţarea obiectelor din layerul respectiv în toate viewporturile Vpfreeze . iar în viewport-ul în care doreşte să efectuieze operaţia să fie deja activat model space). Dacă se alege a doua opţiune. În acelaşi mod se poate realiza si operaţia inversă. acesta poate fi blocat.25 şi stilul normal pentru imprimare la plotter. Pot fi create layere separate pentru linii de construcţie. etc. Comanda:    Meniul Format  Layer Tools  Layer Freeze LAYFRZ în linia de comandă Se dă clic pe butonul Layer Freeze în bara Layers II Acţiune: Se solicită selectarea unui obiect din layerul ce va fi îngheţat. Controlul vizibilităţii layerelor Este util în cazul în care dorim ca unele obiecte din desen să nu fie vizibile în anumite situaţii (liniile de referinţă la plotare. La revenire din starea de dezactivare nu are loc regenerarea desenului. O altă cale de blocare este în fereastra Layer Properties Manager. Pentru viewporturi: se afişează setările disponibile pentru viewporturi. Blocarea layerelor Pentru a preveni modificarea obiectelor conţinute într-un layer. Operaţia de blocare se poate realiza în caseta de selecţie din bara de instrumente Layer. se selectează obiectele ce vor fi mutate apoi se selectează un obiect din layerul destinaţie. apoi se dă clic pe pictograma de blocare. (pentru această operaţie trebuie ca utilizatorul să se afle în prealabil în paper space. care va restabili proprietăţile anterioare ale layerului respectiv.

Pe rândul următor se trece a doua valoare ce va fi inclusă în filtru pentru proprietatea respectivă. şi ordinea lor de afişare. Revenirea la starea dinaintea operaţiei de izolare se realizează cu comanda:     Format menu » Layer Tools » Layer Unisolate. Caseta de selecţie din bara de instrumente Layers va afişa doar layerele incluse în filtrul activ. Format » Layer Tools » Isolate Layer to Current Viewport Format menu » Layer Tools » Turn All Layers On Format menu » Layer Tools » Copy Objects to New Layer Afişarea unui layer într-un viewport în timp ce în toate celelalte este îngheţat: Activarea simultană a tuturor layerelor: Copierea unui obiect într-un layer nou: Acţiune: Se solicită selectarea obiectului ce va fi copiat.din bara de instrumente Layer sau în Layer Properties Manager. Se pot aplica filtre de selecţie a layerelor prin tastarea unor cuvinte cheie în caseta text. Filtrarea layerelor Utilizatorul poate controla care layere vor fi afişate în Layer Properties Manager. Pentru salvare se procedează astfel: În 18 . Acţiune: Aplicaţia va cere selectarea unui obiect din layerul ce trebuie să rămână vizibil. iar din meniul contextual se alege comanda Remove from Group Filter. Un filtru de layere limitează afişarea numelor acestora în Layer Properties Manager şi în bara de instrumente Layers. şi deplasarea obiectului copiat prin selectarea a două puncte. pe pictograma Curent Viewport Freeze. unul de plecare şi altul destinaţie. apoi din lista acestora se selectează cele care urmează să fie incluse în filtru şi se trag în dreptul numelui filtrului din partea stângă a ferestrei. Cu ajutorul tastei CTRL se pot face selectii multiple. Dacă se dă clic dublu în Layer Walk în dreptul unui layer sau grup de layere. Afişarea unui layer în timp ce toate celelalte sunt îngheţate:  Format menu » Layer Tools » Layer Isolate. Nu se va putea acţiona în acest mod asupra layerelor îngheţate într-un anumit viewport. restaurarea. denumit GROUP FILTER1. Există două moduri de filtrare pentru layere:  Pe baza proprietăţilor layerelor – În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Property Filter. în care se setează numele noului filtru şi criteriile de filtrare. se dă clic dreapta în rândul de definire a filtrului şi se selectează comanda Duplicate Row.  Partea stângă a ferestrei Layer Properties Manager afişează trei filtre definite de program şi toate filtrele salvate de utilizator în desenul curent. Dezgheţarea simultană a tuturor layerelor se face cu comanda Format » Layer Tools » Thaw All Layers. Se dă apoi clic pe Apply sau OK. Filtrare după grupuri . Pentru eliminarea unui layer din filtru se dă clic dreapta pe layerul respectiv. Această stare a layerelor salvată poate fi ulterior restaurată. apoi a unui obiect din layerul în care se copie. Afişarea dinamică a layerelor în AutoCAD 2007    Meniul Format  Layer Tools  Layer Walk Layer Walk în bara de instrumente Layers II LAYWALK în linia de comandă Acţiune: Va apărea caseta de dialog Layer Walk în care utilizatorul poate comuta rapid între layere. În partea stângă a ferestrei. unde este afişată lista filtrelor. Salvarea. va apărea un filtru nou.În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul New Group Filter. Se selectează filtrul All pentru afişarea tuturor layerelor. Va apărea caseta de dialog Layer Filter Properties. Tot înaceastă fereastră se pot purja layer-ele neutilizate. acestea vor fi afişate permanent indiferent de filtrul de selecţie. şi poartă numele de stare denumită a layerelor. Pentru a selecta mai multe valori pentru o proprietate. exportul şi importul setărilor pentru layere Salvarea setărilor pentru layere se poate face în desen.

Odată cu alegerea tipului de linie se poate seta şi scara modelului liniei. fie prin specificare explicită. BYBLOCK şi CONTINUOUS nu pot fi şterse. Încărcarea unui tip de linie se face astfel: Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. Pentru a importa setările pentru layere: din alt desen.fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Se dă clic pe butonul Restore. De aici se selectează tipurile de linii dorite şi se dă clic pe OK. obiectele vor căpăta această culoare. În rubrica Linetype definitions sunt listate toate tipurile de linii definite în fişierul selectat. sau pe NU pentru a o adăuga în Layer States Manager. Se selectează tipul de linie ce va fi descărcat si se dă clic pe Delete. Culorile mai sunt utilizate ca mod de a indica grosimea de linie in plotarea dependentă de culoare. Atribuirea culorilor pe baza layerului face mai uşor de identificat fiecare layer în desen.lin. Aici se va selecta nodul Linetypes. (un fişier cu extensia las). pentru a controla dimensiunea segmentelor şi a spaţiilor dintre acestea. fără a o restaura. Unui obiect i se poate atribui un tip de linie fie prin intermediul layerului în care este inclus. se ţine apăsată tasta SHIFT. iar pentru selecţia simultană unui grup de tipuri de linii consecutive. Dacă se alege o culoare diferită. Exportul setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Tipurile de linii BYLAYER. Pentru lucrul în sistem metric se utilizează fişierul acadiso. Pentru a descărca tipurile de linie neutilizate:   Cu comanda Format  Linetype se deschide Linetype Manager. Se va deschide caseta de dialog Layer States Manager în care se apasă butonul New. spaţiu. Cu comanda File  Drawing Utilities Purge se deschide caseta de dialog Purge. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. independent de layer. în timp ce se selectează prima şi ultima linie din grup. se va alege opţiunea BYLAYER. Unui obiect i se poate atribui o culoare fie prin intermediul layerului în care este inclus. Se va selecta fisierul dorit. obiectele vor căpăta culoarea 7 (alb/negru) dacă nu sunt grupate într-un bloc. Aceeaşi operaţie se poate realiza în paleta Properties. pentru o mai bună organizare a desenului. În fereastra Layer States Manager se selectează o stare denumită a layerelor. La începutul unui proiect se încarcă tipurile de linii necesare. iar blocurile vor lua culoarea layerului. În această fereastră se dă clic pe butonul Load. Dacă se alege opţiunea BYBLOCK. pentru a putea fi rapid disponibile în vederea utilizării. se selectează culoarea dorită.lin. pe caseta Linetype. apoi se selectează setările ce urmează a fi restaurate. în fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. În caseta de dialog Load or Reload Linetypes se da clic pe butonul File pentru a selecta fişierul cu extensia lin pe care utilizatorul doreşte sa-l vizualizeze. independent de layer. Pentru ca toate obiectele ce urmează a fi desenate sa ia culoarea layeru-lui. apoi se dă clic pe butonul Yes pentru a restaura imediat starea denumită a layerelor. Pentru a selecta mai multe tipuri de linii odată se ţine apăsată tasta CTRL. Tipul de linie atribuit unui obiect se poate schimba în unul din următoarele moduri:  Prin mutarea obiectului în alt layer 19 . apoi se dă clic pe butonul Export. în caseta de selecţie a culorii din bara Properties. care va derula lista cu toate tipurile de linii care pot fi şterse. apoi se închide fereastra. Pentru vizualiza toate tipurile de linii încărcate în desenul curent se dă clic în bara de instrumente Properties. Pentru a atribui o anumită culoare tuturor obiectelor ce urmează a fi desenate. In caseta New Layer State to Save se introduce numele dorit după care se dă clic pe OK. Exportul se va face sub forma unui fişier cu extensia las. Restaurarea setărilor pentru layere: În fereastra Layer Properties Manager se dă clic pe butonul Layer States Manager. Din această listă se selectează tipurile de linii pe care utilizatorul doreşte să le şteargă apoi se dă clic pe butonul Purge. În fereastra Layer States Manager se dă clic pe butonul Import. Lucrul cu culori Folosirea culorilor într-un desen reprezintă un mijloc de a grupa vizual obiectele desenate. punct. fie prin specificare explicită. iar pentru sistemul de unităţi anglo-saxon se utilizează fişierul acad. Tipuri de linii Un tip de linie reprezintă un model generat de succesiunea linie.

1 – Factorul de scară al viewport-ului guvernează factorul de scară al tipului de linie. Din acest motiv nu este 20 . atât global cât şi individual. 2. care poate lua următoarele valori:  0 – Nu se face o modificare specială a scării tipului de linie. Liniile sunt reprezentate cu grosimea setată doar dacă este activat butonul LWT în bara de stare. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie atribuit layerului curent. dacă se dă clic pe butonul Show Details. Pentru segmentele scurte reprezentate cu tipuri de linii discontinui. chiar şi pentru obiectele desenate în model space. Lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din spaţiul în care liniile sunt desenate (model space sau paper space). cu repetarea modelului între vârfurile adiacente. numărul de repetiţii ale modelului pe unitatea de lungime din desen este mai mare.5 va arăta identic cu o linie creată cu CELTSCALE = 1 într-un desen cu LTSCALE = 1. Scara la care este reprezentat un tip de linie este dată de produsul dintre valoarea CELTSCALE şi valoarea LTSCALE. obiectele din viewporturi nu sunt regenerate automat cu noua scară pentru tipuri de linii. Valoarea Enabled corespunde modului de generare unitar al poliliniei. Factorul de scară global este controlat de variabila de sistem LTSCALE. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele ce urmează a fi desenate. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. Dacă variabila de sistem TILEMODE = 0. de la un capăt la altul al acesteia. Setarea tipului de linie pentru toate obiectele ce urmează a fi desenate se face cu comanda Format  Linetype. În cazul poliliniilor. în paleta Properties. se selctează tipul de linie dorit apoi se dă clic pe butonul Current. este 1. Acelaşi tip de linie se poate utiliza la scări diferite. lungimile segmentelor ce formează tipurile de linii se raportează la unităţile de măsură din paper space. apoi se va seta tipul de linie dorit. se dă clic pe rândul Linetype. Scara de redare a grosimii liniilor în spaţiul model se poate modifica cu comanda Format  Lineweight. toate obiectele vor fi desenate cu tipul de linie curent. În paper space. Se deschide Linetype Manager. cât şi pentru cele ce urmează a fi desenate. În fereastra Linetype Manager. până când vor fi reunite într-un bloc. La schimbarea valorii pentru variabila de sistem PSLTSCALE sau la utilizarea unor comenzi cum ar fi zoom cu PSLTSCALE=1. variabila de sistem PLINEGEN controlează modul în care este generată linia pentru toate liniile ce urmează a fi desenate:  PLINEGEN=0 – Modelul poliliniei începe şi se termină cu un segment la fiecare vârf .  PLINEGEN=1 – Polilinia este generată continuu de la un capăt la altul Modul de generare al unei anumite polilinii poate fi modificat în fereastra Properties prin editarea proprietăţii Linetype Generation. cu toate acestea tipurile de linii vor fi afişate identic.   Dacă se selectează BYLAYER. Exemplu: O linie desenată cu CELTSCALE = 2 într-un desen cu LTSCALE = 0. Valoarea Desabled corespunde modului de generare al poliliniei. se va utiliza o altă scară a tipului de linie. Se vor utiliza comenzile REGEN sau REGENALL pentru a actualiza scara tipurilor de linii în fiecare viewport. O scară de redare mai mare va mări durata de regenerare a desenului pe sistemele mai puţin performante. În acest caz. Cu obiectul selectat. viewporturile pot avea zoom-uri diferite. care schimbă scara tipului de linie pentru obiectele deja desenate. În mod curent. sau individual pentru fiecare obiect.  Observaţii: 1. astfel încât să fie vizibilă discontinuitatea liniei. Dacă se selectează BYBLOCK. Factorul de scară curent pentru obiecte este controlat de variabila de sistem CELTSCALE. Controlul grosimii liniilor Grosimea liniilor se utilizează pentru a deosebi tipuri de linii cu rol diferenţiat în desen. Când blocul este inserat într-un desen. sub tabelul cu tipurile de linii vor fi afişate Factorul de scară global şi Factorul de scară curent pentru obiecte. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. 3.  Cu obiectul selectat. scara pentru tipurile de linii. prin schimbarea globală a scării tipului de linie. Obiectele sunt desenate cu tipuri de linie la scara dată de LTSCALE. se poate modifica scara tipurilor de linii în viewporturi diferite cu ajutorul variabilei de sistem PSLTSCALE. Cu cât scara este mai mică. în bara de instrumente Object Properties se alege tipul de linie dorit în caseta Linetype.0.

Prin editare în paleta Properties: Fără a avea o selecţie activă. se dă clic pe rândul aferent grosimii de linie si din meniul afişat se va selecta grosimea dorită.   Dacă se selectează BYLAYER. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie curentă. Liniile vor fi plotate cu grosimea lor reală. se va marca opţiunea Display Lineweight. obiectele nou create acoperind pe cele existente. până când vor fi reunite într-un bloc.necesară sau recomandată setarea grosimii liniilor în spaţiul model. Prin selectare în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. Suprapunerea obiectelor nu poate fi controlată decât în cadrul aceluiaşi mediu de lucru (model sau paper space) Pentru a schimba ordinea afişării obiectelor: în meniul Tools se accesează comanda potrivită din submeniul Draw Order în bara de instrumente Draw Order se dă clic pe butonul aferent comenzii dorite 21 . indiferent de nivelul de zoom sau tipul de linie. Dacă se selectează BYBLOCK. Dacă totuşi se doreşte afişarea grosimii unor linii în spaţiul model. până când o altă grosime de linie devine curentă. indiferent dacă afişarea grosimii tipului de linie este activată. La inserarea blocului într-un desen. Se va deschide caseta de dialog Lineweight Settings în care se selectează grosimea de linie curentă. toate obiectele vor fi desenate cu grosimea de linie atribuită layerului curent. obiectelor din bloc le va fi atribuit tipul de linie curent. Grosimea de linie curentă este grosimea de linie utilizată pentru desenarea oricărui obiect. Aceasta este afişată în caseta Lineweight din bara de instrumente Properties. Pentru a afişa grosimile liniilor la valoarea lor curentă. vor fi afişate în ordinea în care au fost create. Setarea grosimii curente de linie se poate face:  Cu comanda Format  Lineweight. pe când în paper space liniile apar la grosimea la care vor fi plotate. se recomandă ca acestea să fie desenate ca polilinii cu grosime. În model space o linie de grosime 0 apare cu lăţimea de 1 pixel. Controlul afişării obiectelor suprapuse În general obiectele care apar suprapuse în desen.

Aceasta poate lua una din următoarele valori: o o o 0 pentru afişare statică 1 pentru afişare dinamică 2 pentru afişarea unghiului şi distanţei Schimbarea modului de afişare a coordonatelor în bara de stare:    Comanda ID Point Afişarea valorilor pentru coordonatele unui punct din desen se face cu comanda ID Point. Poziţia curentă a cursorului este indicată în prima fereastră din partea stângă a barei de stare. Coordonatele punctului solicitat se vor introduce în linia de comandă. Se dă clic dreapta în fereastra de afişare a coordonatelor. Se dă clic în fereastra de afişare a coordonatelor. Accesarea comenzii:    Tools  Inquiry  ID Point Butonul ID Point în bara de stare Inquiry ID în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea în spaţiul desenului a locaţiei punctului. In linia de comandă vor fi afişate valorile coordonatelor punctului. Metode de introducere a coordonatelor:    Indicarea unui punct in spaţiul de lucru cu ajutorul cursorului Introducerea valorii coordonatelor în linia de comandă Introducerea valorii coordonatelor în caseta din dreptul cursorului. în spaţiul desenului va apărea un mic semn. Afişarea se poate face în trei moduri diferite:    Static: conţinutul ferestrei se actualizează doar la specificarea unui punct Dinamic: conţinutul ferestrei se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului Afişarea unghiului si distanţei: se face sub forma (distanţă < unghi) şi se actualizează odată cu modificarea poziţiei cursorului. Se modifică valoarea variabilei de sistem COORD. La fiecare nou clic. 22 . Acest mod este disponibil atunci când se desenează obiecte care presupun introducerea a cel puţin două puncte. Introducerea coordonatelor Introducerea coordonatelor carteziene absolute:  Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. respectiv polar. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #x. dacă este activat modul dinamic de introducere a datelor Se pot introduce coordonatele absolute ale punctelor (raportate la origine) sau coordonate relative (raportate la poziţia ultimului punct specificat).Lecţia 3 Utilizarea instrumentelor de precizie Utilizarea coordonatelor şi a sistemelor de coordonate Pentru indicarea coordonatelor plane în AutoCAD se folosesc sistemele de coordonate cartezian. În meniul contextual afişat se alege modul dorit.y. va fi activat unul din cele trei moduri de afişare a coordonatelor. Localizarea vizuală a unui punct în spaţiul desenului se face tot cu ajutorul comenzii ID Point. Dacă variabila de sistem BLIPMODE are valoarea 1. reprezentând poziţia exactă a punctului.

Introducerea directă a distanţelor se face prin deplasarea cursorului pe direcţia dorită şi introducerea distanţei faţă de ultimul punct introdus. un cerc sau o elipsă. În fereastra deschisă se selectează World. originea va fi situată în centrul obiectului. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  World sau Meniul Tools  Named UCS. Într-un desen nou creat aceste două sisteme de coordonate coincid. Acţiune: Se va selecta obiectul la care se aliniază UCS-ul. Originea se va situa la capătul cel mai apropiat al obiectului. Introducerea coordonatelor polare absolute:   Dacă modul dinamic de introducere a datelor este activat. cât şi în linia de comandă. iar axa X va fi coincidentă sau tangentă cu obiectul.y atât în modul dinamic de introducere a datelor. Se aplică parametrul Z. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: x. Sisteme de coordonate În orice desen sunt definite două sisteme de coordonate: Sistemul de coordonate universal (WCS) este fix. Introducerea coordonatelor polare relative se face cu sintaxa @distanţă<unghi atât în modul dinamic de introducere a datelor. Toate obiectele dintr-un fişier dwg sunt definite în funcţie de WCS. Dacă obiectul este un arc. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea unghiului de rotire a axelor. coordonatele se vor introduce în fereastra de lângă cursor cu sintaxa: #distanţă<unghi. Se aplică parametrul O. Dacă modul dinamic de introducere a datelor este dezactivat. Schimbarea unghiului de rotire al UCS-ului în 2D: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Z În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Z UCS în linia de comandă. Definirea originii unui nou UCS: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Origin În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Origin UCS în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită introducerea coordonatelor pentru noul punct de origine. coordonatele se vor introduce în linia de comandă cu sintaxa: distanţă<unghi. iar axa X va fi dată de direcţia liniei ce uneşte originea cu punctul în care a fost selectat obiectul. Toate operaţiile de editare în desen fac referinţă la UCS-ul curent. Introducerea coordonatelor carteziene relative se face cu sintaxa @x. cât şi în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. Sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS) este mobil.y. 23 . axa Y verticală iar originea se află la intersecţia axelor X şi Y. Restaurarea UCS-ului pentru a fi coincident cu WCS. Alinierea UCS-ului la un obiect din desen: Accesarea comenzii:    Meniul Tools  New UCS  Object În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul Object UCS în linia de comandă. În vederile 2D axa X este orizontală.

În acest mod suprafaţa de desenare devine mai mare.   Salvarea unui nou UCS: După definirea acestuia se lansează comanda Named UCS:   Meniul Tools  Named UCS. UCSMAN în linia de comandă. În fereastra deschisă se selectează UCS-ul ce urmează a fi şters. În fereastra deschisă se selectează Unnamed. Atunci când modul dinamic de introducere a datelor este activat. aplicaţia va interpreta prima valoare ca pe o distanţă introdusă direct. 24 . se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Rename. După tastarea unei valori în câmpul de introducere a datelor urmată de apăsarea tastei TAB. Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent în toate celelalte viewporturi se introduce parametrul a în linia de comandă. caseta din dreptul cursorului asigură spaţiu pentru introducerea datelor de către utilizator. Atunci când o comandă este activă. Se poate realiza o dezactivare temporară prin apăsarea continuă a tastei F12. Modul dinamic de introducere a datelor Acest mod de lucru asigură o interfaţă de introducere a comenzilor în dreptul cursorului. informaţia afişată în dreptul cursorului se actualizează în funcţie de deplasarea cursorului. Aplicarea unui UCS în alte viewporturi: În bara de instrumente se dă clic pe butonul Apply Pentru aplicarea UCS-ului din viewport-ul curent într-un alt viewport se dă clic în viewport-ul căruia urmează să i se aplice UCS-ul. în dreptul acestui câmp va apărea pictograma unui lacăt. Un mod convenabil de organizare a spaţiului ar consta în deblocarea ferestrei de comandă şi activarea proprietăţii acesteia de auto-ascundere. Utilizatorul poate în acest moment să introducă o valoare în al doilea câmp. UCSMAN în linia de comandă Restaurarea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. Modul dinamic de introducere a datelor nu este conceput să înlocuiască linia de comandă. Există operaţii care pot fi completate doar în linia de comandă. se dă clic dreapta şi în meniul contextual deschis se alege Delete. În fereastra deschisă se selectează Previous. Revenirea la UCS-ul anterior: Accesarea comenzii:  Meniul Tools  New UCS  Previous sau Meniul Tools  Named UCS. UCSMAN în linia de comandă . apoi se introduce numele pentru UCS-ul nou creat. Modul în care este afişată pictograma UCS-ului este controlat de comenzile din meniul View  Display  UCS Icon sau prin tastarea comenzii UCSICON în linia de comandă. pentru a ajuta utilizatorul să se concentreze pe spaţiul de desenare.  În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul World UCS în linia de comandă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. iar poziţia cursorului este limitată de valoarea introdusă. apoi se dă clic pe butoul Set Current. Dacă se apasă ENTER fără a introduce a doua valoare. Ştergerea unui UCS salvat: Accesarea comenzii:   Meniul Tools  Named UCS. Paşii necesari pentru finalizarea unei comenzi sunt similari celor urmaţi atunci când se tastează comanda în linia de comandă. În fereastra deschisă se selectează numele UCS-ului salvat de utilizator pe care acesta doreşte să-l restaureze. Se aplică parametrul W. Se aplică parametrul P. În bara de instrumente UCS se dă clic pe butonul UCS Previous UCS în linia de comandă. Activarea şi dezactivarea modului dinamic de introducere a datelor se face dând clic pe butonul DYN din bara de stare sau apăsând tasta F12.

grips). Pentru a introduce coordonate absolute în raport cu UCS se tastează prefixul #. după prima valoare se tastează virgula (. iar pentru a introduce coordonate absolute în raport cu WCS se tastează prefixul *. Când este necesară introducerea unui punct. după care apasă tasta ENTER. ca alternativă la linia de comandă. introducerea dimensională a datelor are prioritate. Modul de lucru Object Snap funcţionează doar pentru obiectele vizibile în desen la momentul respectiv. Se alege din meniul afişat opţiunea adecvată şi apoi se selectează obiectul la care se aplică proprietatea respectivă. câmpurile de lângă cursor pot afişa următoarele informaţii. Dacă în câmpul din dreptul cursorului este vizibilă o pictogramă reprezentând o săgeată. introducerea prefixelor se poate face şi din meniul contextual. valorile coordonatelor acestuia se pot tasta în câmpurile din dreptul cursorului. Dacă în locul coordonatelor polare se doreşte introducerea de coordonate carteziene. Pentru a accesa una din valorile introduse recent se apasă tasta UP ARROW. se recomandă ca setările în cazul introducerii dimensionale a datelor să se facă astfel încât să fie afişate doar informaţiile dorite de utilizator. Când ambele moduri de lucru sunt activate. Aceste valori sunt actualizate pe măsură ce poziţia cursorului se schimbă. LINE. Dacă funcţia AutoSnap este activă. şi o comandă este în curs. Introducerea dimensională a datelor se poate utiliza cu comenzile ARC. Pointer input): Când această componentă este activă. se apasă tasta SHIFT şi clic dreapta. Atunci când se editează un obiect cu ajutorul manipulatorilor (eng. şi PLINE. se apasă tasta direcţională DOWN ARROW.       Lungimea originală O lungime ce se actualizează pe măsură ce se deplasează manipulatorul Diferenţa de lungime Unghiul Diferenţa unghiulară Raza în cazul arcelor Mărimile unghiulare în cazul editării obiectelor cu ajutorul manipulatorilor vor avea valori de maxim 180°. Corectarea acesteia se face prin suprascriere. Prompt-uri dinamice: Când acest mod de lucru este activat.). înseamnă că sunt disponibile opţiuni pentru comanda în curs. Pentru punctul al doilea şi următoarele programul este setat să primească coordonate polare relative. Utilizatorul poate utiliza interfaţa din dreptul cursorului pentru a răspunde la solicitările aplicaţiei. CIRCLE. Va apărea o casetă de dialog în care se pot face setările necesare pentru toate cele trei moduri de lucru. Pentru modificarea setărilor privind modul de introducere a datelor se dă clic dreapta pe butonul DYN din bara de stare şi se alege opţiunea Settings din meniul contextual afişat. Pentru a defini un punct pe baza unei anumite proprietăţi geometrice a unui obiect vizibil în desen. În acest mod de lucru. În acest sens se utilizează opţiunea Object Snap. poziţia cursorului este afişată sub formă de coordonate în dreptul acestuia. Mod de activare a funcţiei AutoSnap:  Meniul Tools  Drafting Settings 25 . Introducerea dimensională a datelor: Când această componentă este activă şi o comandă în curs solicită un al doilea punct. în locul liniei de comandă. Comutarea între câmpurile de introducere a datelor se face cu tasta TAB. punctul va fi selectat automat la apropierea cursorului de obiectul respectiv. Pentru a vizualiza şi selecta opţiunile oferite de comandă. nu şi pentru cele din layerele dezactivate. lângă cursor sunt afişate valorile pentru distanţă şi unghi. Observaţii: Pentru a nu încărca inutil imaginea. Aderarea la locaţii situate pe obiecte (Object Snap) Adesea în AutoCAD este utilă definirea unor puncte pe baza proprietăţilor geometrice ale diverselor obiecte reprezentate în desen.Există trei componente ale modului dinamic de introducere a datelor: Introducerea datelor la cursor (eng. Culoarea roşie pe care o capătă un câmp de introducere dinamică a datelor semnifică o valoare eronată. Utilizatorul va apăsa succesiv tasta DOWN ARROW până când în dreptul opţiunii pe care acesta urmează să o aleagă apare un punct. prompt-urile sunt afişate într-un câmp. în dreptul cursorului. În acest caz nu este necesară tastarea prefixului @. ELLIPSE.

 Marker activează afişarea simbolului grafic la recunoaşterea locaţiilor detectabile cu Object Snap.   Modurile Object Snap se pot accesa uşor dând clic dreapta cu tasta SHIFT apăsată (dacă utilizatorul nu a configurat altfel butoanele mausului). izometric sau polar). Se poate seta dimensiunea şi culoarea acestui simbol. Aceasta se deschide în unul din următoarele moduri:           meniul Tools  Drafting Settings clic dreapta pe unul din butoanele SNAP sau GRID din bara de stare cu alegerea opţiunii Settings. Configurarea setărilor pentru funcţia AutoSnap se poate realiza cu comanda Options din meniul Tools. Funcţia Object Snap Tracking permite deplasarea cursorului pe direcţii generate prin recunoaşterea de locaţii aflate pe acelaşi obiect sau pe obiecte diferite. Pentru a dezactiva temporar funcţia Object Snap Tracking se apasă butonul OTRACK din bara de stare. conform UCS-ului curent. care permit aderarea cursorului. Restricţionarea deplasării cursorului Modurile de lucru Snap şi Grid: Pentru a facilita lucrul în AutoCAD. se apasă tasta F3 sau se tastează la linia de comandă OSNAP. Se va deschide fereastra Options. Aceste puncte nu se vor plota şi au rolul de a ghida mişcarea cursorului şi a uşura aprecierea distanţelor în planul desenului. În bara de instrumente Object Snap se dă clic pe butonul OSnap Settings . dacă se dă clic pe butonul GRID din bara de stare din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid cu tasta F7 din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap and Grid dând clic pe butonul SNAP din bara de stare. unde se pot activa sau dezactiva modurile Object Snap şi Object Snap Tracking şi se selectează proprietăţile geometrice ale locaţiilor care vor fi sesizate la apropierea cursorului de un obiect vizibil. relativ la obiectele din proximitatea cursorului.  În bara de stare se dă clic dreapta pe butonul OSNAP şi se selectează opţiunea Settings Se va deschide caseta de dialog Drafting Settings la pagina Object Snap. se apasă butonul OSNAP din bara de stare. distanţa între puncte. limitele reţelei. ale căror proprietăţi geometrice pot fi detectate cu funcţia AutoSnap activată. cursorul va adera la cel mai apropiat punct al reţelei în timpul deplasării. se poate afişa o reţea de puncte pe suprafaţa de desenare. modul de construcţie a reţelei (rectangular. Deschiderea (Aperture box) delimitează spaţiul din jurul cursorului în interiorul căruia opţiunile Object snap sunt evaluate în raport cu obiectele peste care trece cursorul. cu tasta TAB se pot activa pe rând aceste opţiuni. Se poate opta pentru afişarea sau nu a deschiderii şi pentru modificarea dimensiunii acesteia. Se pot seta: Reţeaua de puncte poate fi făcută vizibilă: Funcţia Snap se activează: Modul de lucru ortogonal restricţionează deplasarea cursorului pe direcţiile orizontală şi verticală. Dacă în Drating Settings au fost setate mai multe proprietăţi geometrice sesizabile. Pentru ca funcţia Object Snap să ignore liniile de haşură din desen. sau din bara de instrumente Object Snap. se apasă tasta F11 sau se tastează la linia de comandă OTRACK. În fereastra desenului aceste direcţii sunt vizibile sub forma unor linii infinite de culoare albă punctate. Proprietăţile reţelei de puncte ajutătoare se configurează în caseta de dialog Drafting Settings. iar la pagina Drafting se pot face toate setările necesare. se introduce în linia de comandă variabila de sistem OSOPTIONS. la pagina Snap and Grid. Magnet atrage şi blochează cursorul în punctul cel mai apropiat evidenţiat de un snap. La intersecţia lor apar marcaje în formă de cruce. căreia i se atribuie valoarea 1.Simbolul grafic îşi modifică forma în funcţie de tipul de snap pe care îl recunoaşte. 26 . Pentru a dezactiva temporar funcţia AutoSnap. Dacă opţiunea Snap este activă.

care se setează în meniul Tools  Drafting Settings la pagina Snap & Grid. Fereastra se defineşte indicând două puncte reprezentând două colţuri diagonal opuse ale acesteia. într-o casetă în dreptul cursorului. Sintaxă: SELECT Acţiune: Cursorul va lua forma specifică operaţiilor de selecţie. în mod temporar. se trasează direcţia cu ajutorul modului AutoTracking şi se introduce distanţa de la tastatură. vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră. se va comuta între obiectele respective. de către aplicaţie. în setul de selecţie vor fi incluse toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră. În cazul unor obiecte foarte apropiate. Se apasă tasta F8 Modul de lucru Polar Tracking presupune trasarea automată. Modul de lucru Polar Tracking poate fi asociat cu modul Polar Snapping. atunci când se cer coordonatele punctului următor. Pentru a elimina un obiect din selecţie. iar cu SPACEBAR. Se introduce primul punct. Window – se va defini o fereastră de selecţie. Prin trasarea ferestrei de la dreapta spre stânga. După introducerea primului punct. Dacă fereastra se trasează de la stânga la dreapta. Introducerea directă a distanţei este utilă în trasarea liniilor atunci când se cunoaşte direcţia acestora. Last – va fi selectat ultimul obiect creat 27     Parametrii comenzii: . prin trasarea unei ferestre în spaţiul desenului. Deplasarea cursorului va fi astfel restricţionată la dreapta definită de primul punct şi unghiul introdus. Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. Metode de selecţie:  individual. dificil de indicat. pentru selectare se va menţine tasta SHIFT apăsată. Unghiurile se definesc în raport cu UCS-ul curent şi cu convenţiile privind măşurarea unghiurilor incluse în desen. Utilizatorul poate configura unghiurile pentru modul Polar Tracking în meniul Tools  Drafting Settings. până va fi evidenţiat obiectul ce trebuie selectat după care se apasă tasta ENTER. prin apăsare repetată. precum şi afişarea semnificaţiei lor. indicând cu ajutorul cursorului fiecare obiect. Activarea modului de lucru Polar Tracking se poate face:    din meniul Tools  Drafting Settings la pagina Polar Tracking dând clic pe butonul POLAR din bara de stare cu tasta F10 Modul ortogonal nu poate fi folosit în acelaşi timp cu modul de lucru Polar Tracking. deşi nu apare întotdeauna în mod explicit. Comenzi de selectare şi ştergere Comenzi de selectare Comanda de selectare a obiectelor este cel mai des utilizată în AutoCAD. iar în linia de comandă va apărea solicitarea de selectare a obiectelor. Observaţie: Modul Object Snap are prioritate faţă de acest mod de editare. se tastează la linia de comandă semnul < urmat de valoarea unghiului definit de cele două puncte. pentru a defini fereastra de selecţie. Restricţionarea mişcării cursorului la o dreaptă care face un anumit unghi cu orizontala este aplicabilă în cazul comenzilor care cer introducerea succesivă a mai mult de un singur punct. acesta va fi indicat cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată.Activare:    Se dă clic pe butonul ORTHO din bara de stare Se menţine apăsată tasta SHIFT în timpul editării (activare temporară). Prin introducerea de coordonate în linia de comandă. la pagina Polar Tracking. a unor linii ajutătoare ce marchează anumite unghiuri cu valoare fixă. Pentru a vizualiza toate opţiunile comenzii se va tasta ? (semnul întrebării) în linia de comandă.

Add – reprezintă modul curent de selecţie. Comanda Filter Accesarea comenzii: Se tastează FILTER în linia de comandă Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Filter pentru selecţia obiectelor (Object Selection Filters) care conţine următoarele rubrici:    Filter Property List – afişează o listă de criterii pe baza cărora s-a constituit filtrul curent (cel selectat în caseta de selecţie Current) Select Filter – adaugă criterii la filtrul curent. 28 . WPoligon – se va defini un poligon de selecţie. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. Se va introduce în linia de comandă numele grupului. O alternativă la această opţiune o reprezintă indicarea obiectelor cu mausul în timp ce se menţine tasta SHIFT apăsată. în care se poate defini un filtru de selecţie. Lista conţine tipuri de obiecte ce se pot filtra şi operatori logici. Acesta va trebui să aibă toate laturile neadiacente disjuncte. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog pentru selectare rapidă. Fence – vor fi selectate toate obiectele ce traversează o barieră de selecţie. corespunzător dacă se comută imediat lucrul în alt spaţiu.). etc. prin indicare cu mausul. Comanda Quick Select Accesarea comenzii:     Meniul Tools  Quick Select Se dă clic dreapta în spaţiul de desenare fără a avea nici un obiect selectat şi din meniul contextual se selectează comanda Quick Select Se tastează QSELECT în linia de comandă. Parametrii X. Grupurile de selecţie se creează cu comanda FILTER introdusă in linia de comandă. Z permit definirea de filtre dependente de proprietăţile obiectelor (valori ale coordonatelor. Single – va permite selecţia unui singur obiect.se va defini o fereastră de selecţie. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele complet sau parţial incluse în poligon.    Crossing . Vor fi incluse în selecţie doar obiectele complet incluse în poligon. Y. Group – Vor fi selectate toate obiectele dintr-un grup de selecţie. AutoCAD memorează dacă selecţiile au fost făcute în spaţiul model sau spaţiul hârtie. fără alt parametru. CPoligon – se va defini un poligon de selecţie.         Pentru selectarea multiplă a obiectelor pe baza proprietăţilor acestora sau după tipuri de obiecte. Box – se va defini o fereastră de selecţie. Aplicaţia solicită utilizatorului să definească bariera sub forma unei linii poligonale deschise. Previous – selectează cel mai recent set de selecţie. se utilizează comenzile Quick Select respectiv Filter. care se poate autointersecta. După selectarea acestui obiect. Se dă clic pe pictograma Quick Select din paleta Properties. Comanda funcţionează similar modului de selecţie prin indicarea ferestrei de selecţie. Remove – se pot elimina din setul de selecţie obiecte prin indicarea cu mausul. Vor fi incluse în selecţie toate obiectele parţial sau total incluse în fereastră indiferent de direcţia de trasare a acesteia. şi sunt ignorate. Acest set este anulat de operaţiile de ştergere a obiectelor de pe desen. Auto – comută pe modul de selecţie automat aplicabil fără lansarea comenzii SELECT de la tastatură. culoare. Obiectele nou selectate vor fi adăugate la selecţia existentă. All – vor fi selectate toate obiectele aparţinând layerelor vizibile. în linia de comandă nu va mai apărea promptul pentru selectarea altor obiecte.

Rubrici: Group Name – afişează numele grupurilor existente. Filtrul curent va fi utilizat în selecţiile viitoare. Chiar dacă se elimină toate obiectele dintr-un grup. utilizând numele şi descrierea introduse în casetele Group Name şi Description. Grupurilor nedenumite li se atribuie automat un nume de forma *An unde n reprezintă un contor ce se modifică la adăugarea fiecărui nou grup nedenumit. Create Group – Specifică proprietăţile pentru grupurile nou create. 29 . Apply – Caseta de dialog este închisă. Selecţia se va face cu fereastră de la dreapta la stânga. Group Identification – afişează numele şi descrierea (dacă există) grupului selectat în lista Group Name. Add – Adaugă obiecte la grupul selectat. Corectarea erorilor Cea mai uzuală cale de a corecta o operaţie eronat executată. New – creează un grup nou din obiectele selectate. Dacă un grup este selectabil. Fiind Name – afişează numele grupului căruia îi aparţine un obiect. Selectable – specifică dacă noul grup va fi sau nu selectabil. Description – actualizează descrierea grupului selectat. salvează şi şterg filtre. Re-Order – Afişează caseta de dialog Order Group în care poate fi schimbată ordinea obiectelor în cadrul grupului. Foarte multe comenzi de editare din AutoCAD au la rândul lor opţiuni de refacere a unor paşi intermediari. Numele unui grup va avea maximum 31 caractere. Substitute – Inlocuieşte un criteriu din lista de criterii cu criteriul de filtrare nou creat. Acest lucru se realizează cu comanda Undo.        Add to List – Adaugă criteriul de filtrare nou creat la lista de criterii. Descrierea poate avea maxim 64 caractere. numele va fi scris cu majuscule. Comanda GROUP lansată din linia de comandă deschide caseta de dialog Object Grouping. Selectable – specifică dacă un grup este sau nu selectabil. Rename – Redenumeşte grupul selectat cu numele introdus în caseta Group Name din rubrica Group Identification. Pentru a utiliza această opţiune trebuie dezactivată opţiunea Selectable. Grupurile sunt seturi salvate de obiecte ce pot fi selectate şi editate împreună sau separat. Explode – Şterge definiţia grupului selectat. Unnamed – Indică faptul că grupul nou creat nu are nume. prin selecţia unui singur obiect din grup va fi selectat tot grupul. Include Unnamed – specifică dacă vor fi afişate în listă şi grupurile nedenumite. identifica. Edit Item – Mută un criteriu din lista de criterii în spaţiul de selecţie a criteriilor pentru editare. Vor fi selectate doar obiectele incluse total sau parţial în fereastră. Group Description – în această rubrică se introduce o descriere a grupurilor nou create (opţional) şi se afişează descrierea grupurilor selectate. Highlight – evidenţiază în spaţiul desenului obiectele componente ale grupului selectat. grupurile reprezintă un mod convenabil de organizare. Aplicaţia va solicita selectarea unui obiect. care se încadrează în filtrul de selecţie. Change Group – Modifică grupurile existente. este anularea operaţiei respective. Group Name – în această rubrică se introduce numele unui nou grup sau apare numele grupului selectat în lista grupurilor existente. Selectable – specifică dacă grupul este sau nu selectabil. Aici se pot afişa. Remove – elimină obiecte din grupul selectat. fără spaţii între ele. grupul va rămâne în continuare definit. crea şi modifica grupurile de obiecte. Pentru obiectele din desen ce trebuie manipulate ca o unitate. Add Selected Object – Adaugă la filtru un obiect ce va fi selectat din desen. În lista grupurilor existente. Delete – Şterge un criteriu din lista de criterii Clear List – Şterge toate criteriile din lista de criterii a filtrului curent Named Filters – În acest spaţiu se afişează.

Accesarea comenzii Redo:     Meniul Edit  Redo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. Opţiunea Back elimină câte un marcaj la fiecare utilizare. toate acţiunile ce urmează devin parte a acestui set.Accesarea comenzii Undo:    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Undo în bara de instrumente principală. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei. De regulă această opţiune este activată. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. Se dă clic în spaţiul desenului fără a avea o selecţie activă sau o comandă în curs. va fi afişată lista ultimelor comenzi executate. Mark. La lansarea comenzii din linia de comandă utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate.    Se dă clic pe săgeata din dreptul butonului Redo Se tastează MREDO în linia de comandă Se tastează CTRL +Y 30 în bara de instrumente principală. Se pot face oricâte marcaje. Opţiunea Back anulează toate operaţiile până la acest marcaj. va fi anulată ultima comandă finalizată. iar din meniul contextual afişat se va selecta Redo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi anulate. Operaţiile efectuate în afara desenului curent. Acţiune: . Fiecare lansare a comenzii U va duce la anularea pe rând a câte unei operaţii. plotarea sau scrierile în fişiere nu pot fi refăcute. Se dă clic pe butonul Undo Se tastează U în linia de comandă Se tastează CTRL + Z în bara de instrumente principală. iar din meniul contextual afişat se va selecta Undo … unde punctele reprezintă numele ultimei comenzi. De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie anulate. se va anula întregul grup de operaţii care a fost necesar pentru finalizarea comenzii respective. Back – pune un marcaj în informaţia memorată pentru comanda Undo. cum ar fi salvările. sau poate alege dintr-o serie de parametri:  Auto – când această opţiune este activată toate etapele unei comenzi sunt grupate. Pentru a reface mai multe operaţii anulate cu comanda Undo. Efectul comenzii Undo poate fi anulat dacă se lansează imediat comanda Redo. După introducerea opţiunii Begin. Se tastează UNDO în linia de comandă Acţiune: Când comanda Undo se lansează din meniul Edit sau cu combinaţia de taste CTRL + Z. Accesarea comenzii U:     Meniul Edit  Undo … unde punctele reprezintă ultima comandă finalizată. La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. Se tastează REDO în linia de comandă Acţiune: Va fi refăcută ultima operaţie anulată. Acţiune: Va fi anulată ultima operaţie. până la utilizarea opţiunii End. astfel încât prin lansarea comenzii Undo.    Comanda U permite anularea ultimei operaţii finalizate. se lansează comanda Mredo imediat după finalizarea comenzii Undo. End – grupează o succesiune de acţiuni într-un set. Se dă clic pe butonul Redo în bara de instrumente principală. Control – limitează sau dezactivează comanda Undo Begin.

De aici se pot selecta comenzile ce urmează să fie refăcute.La lansarea comenzii din bara de instrumente principală. ceea ce permite păstrarea rezoluţiei maxime. de unde pot fi lipite în alte documente compatibile cu Windows. va fi afişată lista ultimelor comenzi anulate. Utilizarea funcţiilor de decupare. Comanda OOPS se poate lansa cu sintaxa OOPS din linia de comandă şi anulează o operaţie de ştergere. informaţia privind obiectele supuse acestei operaţii este depozitată în Clipboard sub formă vectorială (format WMF). La lansarea comenzii din linia de comandă sau cu combinaţia de taste CTRL+Y. Ştergerea obiectelor Se pot şterge obiecte desenate prin oricare din următoarele metode:      Prin selectarea acestora şi apăsarea tastei DELETE sau a combinaţiei CTRL+X Cu ajutorul comenzii Erase Meniul Modify  Erase Clic pe butonul din bara de instrumente Modify Mod de accesare a comenzii Erase: Se tastează ERASE în linia de comandă. dacă se dă clic pe săgeata din dreptul pictogramei Redo. sau poate alege dintr-o serie de parametri: All – vor fi refăcute toate acţiunile anulate. Last – va fi refăcută doar ultima acţiune. utilizatorul poate introduce numărul de comenzi ce vor fi anulate. Accesarea comenzii Cut:    Meniul Edit  Cut sau din meniul contextual CUTCLIP în linia de comandă CTRL+X de la tastatură Prin copiere. O comandă de ştergere se poate anula cu una din comenzile Undo sau OOPS. copiere şi lipire din Windows Prin operaţia de decupare obiectele sunt eliminate din desen şi depozitate în Clipboard. Accesarea comenzii Copy:       Meniul Edit  Copy sau din meniul contextual COPYCLIP în linia de comandă CTRL+C de la tastatură Meniul Edit  Paste sau din meniul contextual PASTECLIP în linia de comandă CTRL+V de la tastatură Lipirea obiectelor din Clipboard în alte documente AutoCAD se face prin oricare din următoarele metode: 31 .

sau selecţia dintr-un set de opţiuni: Desenarea arcelor de cerc Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Arc Se dă clic pe butonul Arc din bara de instrumente Draw Se tastează ARC sau A în linia de comandă Start Point – se va specifica punctul de start al arcului. Primul capăt al noii linii va coincide cu cel de-al doilea capăt al liniei precedente. comanda este reluată automat. cu centrul şi punctul de start specificate deja. După introducerea celui de-al doilea punct. Dacă au fost desenate deja două linii consecutive. Dacă se apasă ENTER fără a introduce acest punct. 2P (Two Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea capetelor unui diametru. Radius) – va fi desenat un cerc cu raza specificată de utilizator. arcul va fi desenat cu punctul de start coincident cu punctul de capăt al ultimului obiect desenat. Aplicaţia va oferi un set nou de opţiuni: o o Second Point – va fi desenat un arc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. Primul şi al treilea punct reprezintă capetele arcului. 3P (Three Points) – va fi desenat un cerc prin specificarea a trei puncte pe circumferinţă. ce urmează a fi specificat. comanda se finalizează prin apăsarea tastei ENTER. 32 Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau a centrului arcului: . După desenarea unei linii. tangent la două obiecte selectate de acesta. Tangent.Lecţia 4 Desenarea obiectelor geometrice Desenarea liniilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Line Se dă clic pe butonul din bara de instrumente Draw Se tastează LINE sau L în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia cere introducerea primului punct de capăt apoi a celui de-al doilea. TTR (Tangent. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea centrului cercului. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. Pentru a introduce diametrul în locul razei se alege opţiunea d (diameter). Desenarea cercurilor Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Circle Se dă clic pe butonul Circle din bara de instrumente Draw Se tastează CIRCLE sau C în linia de comandă Center Point – va fi desenat un cerc cu centrul şi raza specificate de utilizator. aplicaţia va oferi suplimentar opţiunea Close. Center – se indică centrul cercului din care face parte arcul şi se oferă un set nou de opţiuni:  End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. care permite conectarea următoarei linii cu primul capăt al primei linii.

Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. o o o  Center – utilizatorul va specifica centrul cercului căruia îi aparţine arcul. Direction – va fi desenat un arc cu capetele specificate. Arc. Dacă se introduce o coardă negativă. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. Dacă se introduce o coardă pozitivă. linie sau polilinie) după ce utilizatorul apasă ENTER la primul prompt. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. va fi desenat arcul major. iar al doilea capăt coincident cu primul capăt al primului element component al poliliniei. tangent în punctul de start la direcţia introdusă de utilizator. va fi desenat arcul major. va fi desenat arcul minor. în sens antiorar. după care i se va oferi un set nou de opţiuni. va fi desenat arcul minor. Polilinia oferă posibilităţi suplimentare de editare faţă de liniile şi arcele înlănţuite. Chord Length – va fi desenat un arc minor sau major. o End Point – va fi desenat un arc în sens antiorar. Radius – va fi desenat un arc în sens antiorar cu capetele specificate deja. Dacă raza este negativă. o o  Tangent to Last Line. arcul va fi desenat în sens orar.   End – utilizatorul va specifica al doilea capăt al cercului după care i se va oferi un set nou de opţiuni. arcul va fi desenat în sens orar. Dacă penultimul element component al poliliniei a fost un segment de dreaptă şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Arc. având al doilea capăt la capătul razei imaginare trasate între centrul cercului şi al treilea punct. având raza specificată de utilizator. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polyline Se dă clic pe butonul Polyline din bara de instrumente Draw Se tastează PLINE sau PL în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:    Next Point – va fi desenat un segment de dreaptă după care va fi repetat proptul anterior. Dacă unghiul este negativ. desenate ca entităţi independente. Arc – vor fi adăugate arce de cerc la polilinie Close – va fi desenat un segment având primul capăt coincident cu al doilea capăt al ultimului element desenat. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. ce urmează a fi specificat. care include unghiul ce va fi introdus de utilizator. cu centrul şi punctul de start specificate deja. va fi desenat arcul major. Dacă se introduce o coardă negativă. Angle – va fi desenat un arc în sens antiorar cu centrul şi punctul de start specificate deja. în sens antiorar. Dacă unghiul este negativ. Dacă penultimul 33 . care va avea al doilea capăt pe o rază imaginară trasată din centru spre al doilea punct specificat. arcul va fi desenat în sens orar. prin faptul că este tratată de aplicaţie ca un singur obiect. cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă unghiul este negativ. or Polyline – va fi desenat un arc tangent la ultimul obiect desenat (arc. cu centrul şi punctul de start specificate deja. Dacă se introduce o coardă pozitivă. care subîntinde o coardă a cărei lungime va fi specificată de utilizator. în sens antiorar. o Center Point – va fi desenat un arc în sens antiorar cu punctul de start specificat deja. atunci segmentul de închidere va fi tot rectiliniu. în sens antiorar. Desenarea poliliniilor Polilinia este un obiect format dintr-o înlănţuire de linii şi/sau arce de cerc în ordinea stabilită de utilizator. In continuare se va specifica celălalt capăt al arcului.

element component al poliliniei a fost un arc şi nu s-a selectat ulterior opţiunea Line. aplicaţia va lua în considerare doar obiectele ce pot fi utilizate pentru a crea o regiune sau o polilinie închisă. Desenarea dreptunghiurilor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Rectancle Se dă clic pe butonul Rectancle din bara de instrumente Draw Se tastează RECTANG. unde poate determina un chenar pe baza obiectelor existente ce formează o suprafaţă închisă în jurul unui punct specificat. RECTANGLE sau REC în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea primului colţ al dreptunghiului sau selectarea unei opţiuni din cele afişate în linia de comandă:  First Corner Point – se solicită introducerea primului colţ al dreptunghiului. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Boundary Creation ce conţine următoarele elemente: Pick Points (Selecţia punctelor) – Prin apăsarea acestui buton. Acest lucru se realizează cu comanda Boundary. Aplicaţia va cere o lăţime de pornire şi una de finalizare a segmentului.  Halfwidth – se specifică jumătatea lăţimii unui segment al poliliniei (Fig.   Se pot crea polilinii care să urmărească conturul unui obiect sau al unei selecţii. Conturul poate fi creat ca polilinie sau ca regiune. Fig. numite insule. Prin introducerea unor lăţimi diferite. 2  Lenght – va fi desenat un segment sub acelaşi unghi cu anteriorul şi având lungimea pe care o va indica utilizatorul. Object Type (Tipul obiectului) – controlează ce tip de obiect va fi creat cu comanda BOUNDARY. Dacă segmentul anterior a fost un arc. Undo – anulează ultimul segment adăugat la polilinie. va rezulta un segment de grosime variabilă. La construirea noului set pentru contur. Island Detection (Detectarea insulelor) – această opţiune stabileşte dacă funcţia BOUNDARY detectează contururile închise interne. 1 Fig. noul segment de dreată va fi desenat tangent la acel arc.   Current Viewport – setul pentru contur va fi definit pe baza tuturor obiectelor vizibile în viewport-ul curent New – îi solicită utilizatorului selectarea manuală a obiectelor ce definesc setul pentru contur. Boundary Set (Setul pentru chenar) – Defineşte setul de obiecte care este analizat în cadrul comenzii BOUNDARY la definirea unui chenar pe baza unui punct specificat. În continuare se solicită al doilea colţ al dreptunghiului şi se oferă ca alternativă un set nou de opţiuni: 34 . 2). utilizatorul are acces la spaţiul desenului. Width – Specifică lăţimea noului segment (Fig. atunci segmentul de închidere va fi tot un arc. 1).

după care se stabileşte dacă poligonul este înscris sau circumscris unui cerc a cărui rază urmează să se indice. este posibil să fie necesare setări ale scării tipurilor de linii pentru a asigura o proporţionalitate a reprezentării acestora. Dacă raza este indicată in desen cu ajutorul mausului.  Desenarea multiliniilor Multiliniile sunt compuse din 1 până la 16 linii paralele. ce permite crearea unei multilinii închise. va fi disponibilă si opţiunea Close. Fillet – se stabileşte raza de rotunjire pentru colţurile dreptunghiului. astfel încât linia cea mai de jos va trece prin punctele specificate. după care aplicaţia solicită indicarea centrului poligonului sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  Center of Polygon Se specifică centrul poligonului. după care aplicaţia va cere următorul punct. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Multiline Se tastează MLINE sau ML în linia de comandă Start Point – se indică punctul de start al multiliniei. va fi desenat poligonul. Dacă se desenează o multilinie cu mai mult de un singur segment. Se pot stabili de asemenea alinierea faţă de cursor (eng. La desenarea unei multilinii se poate utiliza stilul STANDARD. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Width – se specifică lăţimea poliliniei cu care va fi desenat dreptunghiul. Area – va fi creat un dreptunghi pe baza ariei acestuia şi a uneia din dimensiuni (lungime sau lăţime). Justification – se stabileşte modul în care este desenată polilinia între punctele indicate. o o o Top – multilinia va fi desenată sub cursor. Zero – multilinia va fi desenată cu originea centrată pe cursor. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. astfel încât linia cea mai de sus va trece prin punctele specificate. Scara multiliniei nu afectează scara tipului de linie. direcţia razei va determina şi unghiul de rotire al poligonului. 35 Acţiune: Aplicaţia solicită indicarea punctului de start al multiliniei sau alegerea dintr-un set de opţiuni:  . Edge – poligonul va fi definit prin indicarea capetelor primei muchii. Thickness – Se stabileşte grosimea dreptunghiului. Dimensions – se creează un dreptunghi pe baza lungimii şi lăţimii introduse de utilizator. Dacă se schimbă scara multiliniei. Desenarea poligoanelor regulate Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Polygon Se dă clic pe butonul Polygon din bara de instrumente Draw Se tastează POLYGON în linia de comandă Acţiune: Se solicită numărul de laturi al poligonului.o o o o      Other Corner Point – va fi creat un dreptunghi având două colţuri diagonal opuse în punctele introduse de utilizator. numite elemente. Chamfer – se stabilesc dimensiunile de teşire pentru colţurile dreptunghiului. compus din două elemente. sau un stil creat anterior de utilizator. Justification) şi scara. După ce se specifică raza. Valoarea devine curentă pentru comenzile RECTANGLE ulterioare. Bottom – multilinia va fi desenată deasupra cursorului. Elevation – se stabileşte distanţa între planul XY şi coordonata Z a dreptunghiului. Rotation – se creează un dreptunghi având laturile rotite faţă de axe sub unghiul introdus de utilizator.

Factorul de scalare 2 va produce o multilinie de două ori mai lată faţă de definiţia stilului. specificând capetele sale. fără ca definiţiile conţinute iniţial de acesta să fie şterse. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. Load – afişează caseta de dialog Load Multiline Styles. Opţiuni: o o Distance to Other Axis – se defineşte a doua axă pe baza distanţei de la mijlocul primei axe până la capătul celei de-a doua axe.  Pentru a crea. Opţiuni: o o Style Name – se indică numele unui stil ce a fost deja încărcat sau care este definit în biblioteca de multilinii creată de utilizator (un fisier cu extensia MLN). Styles – afişează o listă a tuturor stilurilor de multilinii încărcate în desen. Set Current – stabileşte stilul de multilinie selectat ca stil curent pentru toate multiliniile ce vor fi create ulterior. edita şi organiza stiluri de multilinii se utilizează comanda Multiline Style. Dacă utilizatorul specifică un fişier MLN care există deja. Style – va fi specificat stilul multiliniei. în care se pot încărca stilurile de multilinii conţinute într-un fişier MLN. Se tastează ELLIPSE în linia de comandă. 36 . Unghiul primei axe determină unghiul elipsei. nu poate fi Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Multiline Style.mln. Save – salvează sau copie un stil de multilinie într-un fişier-bibliotecă de multilinii (MLN). ?—List Styles – afişează stilurile de multilinii încărcate în desen. Factorul de scalare se bazează pe lăţimea stabilită în definiţia stilului multiliniei. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. Accesarea comenzii:          Meniul Format  Multiline Style Se tastează MLSTYLE în linia de comandă Current Multiline Style – afişează numele stilului curent de multilinie. Modify – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Preview Of – afişează numele şi imaginea stilului de multilinie selectat. noua definiţie de stil este adăugată la fişier. Stilul STANDARD redenumit. Desenarea elipselor Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Ellipse Se dă clic pe butonul Ellipse din bara de instrumente Draw. Factorul de scalare 0 va avea ca efect contopirea elementelor multiliniei într-unul singur. în care se poate crea un stil de multilinie nou. Numele curent al fişierului-bibliotecă de multilinii este acad. conţinând următoarele elemente:     Delete – elimină stilul de multilinie selectat din lista de stiluri. Nu pot fi modificate stilul STANDARD. şi cu lăţimea în raport faţă de definiţia stilului egală cu valoarea absolută a factorului de scalare. şi nici stilurile utilizate deja în desen. Un factor de scalare negativ produce o multilinie cu ordinea elementelor răsturnată. Rotation – va fi creată o elipsă prin rotirea aparentă a unui cerc în jurul primei axe. Rename – permite redenumirea stilului de multilinie selectat. şi nici stilurile utilizate deja în desen. stilul curent. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Multiline Style. Description – afişează o descriere a stilului de multilinie selectat. Acţiune: Aplicaţia va solicita introducerea punctului de start pentru una din axele elipsei sau posibilitatea alegerii dintr-un set de opţiuni:  Axis Endpoint – se defineşte prima axă. în care se pot aduce modificări stilului de multilinie selectat. Stilul nu va fi şters şi din fişierul MLN. Scale – controlează lăţimea multiliniei.

o Start Parameter – se va specifica o valoare sau un punct. sau se poate selecta opţiunea Angle. sau mijlocul primei axe până la punctul specificat de utilizator. Accesarea comenzii SPLINE:     Meniul Draw  Spline Se dă clic pe butonul Spline din bara de instrumente Draw Se tastează SPLINE sau SPL în linia de comandă First Point – va fi creată o splină pe baza punctelor specificate de utilizator. cu respectarea formulelor matematice pentru NURB. Prima axă poate fi axa majoră sau cea minoră a elipsei. Precizia cu care curba se apropie de puncte poate fi setată. pe baza unghiului de rotire aparentă a unui cerc în jurul primei axe. Parameter – Solicită aceleaşi date de intrare ca Start Angle. Arc – va fi creat un arc eliptic . dar va fi creat un arc eliptic pe baza următoarei ecuaţii vectoriale: pu   c  a  cos u  b  sin u . Opţiuni:   Start Angle – această opţiune permite comutarea între modul parametric şi cel unghiular. Se pot introduce oricâte puncte. specificat de utilizator. Toleranţa descrie gradul de apropiere a splinei de punctele specificate. PELLIPSE poate lua două valori:   0 – se creează o elipsă adevărată 1 – se creează o polilinie ce urmează conturul elipsei Desenarea curbelor spline O splină este o curbă determinată de un set de puncte prin care aceasta trece sau de care se apropie. După introducerea primului se va cere introducerea punctului următor. Comanda SPLINE creează un tip particular de spline. Aceste două moduri controlează generarea elipsei. Splinele pot fi închise. utilizatorul poate selecta una din următoarele opţiuni: 37 Acţiune: se solicită introducerea primului punct. Center – arcul eliptic va fi creat pe baza centrului specificat de utilizator Distance to Other Axis: se defineşte a doua axă ca distanţă din centrul arcului eliptic. urmat de distanţa din centrul elipsei până la a doua axă. Unghiul primei axe determină unghiul arcului eliptic. End Parameter – se va specifica un punct sau o valoare. cu atât mai bine se apropie splina de setul de puncte. denumite Spline B raţionale neuniforme (NURB). o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. sau de selectarea opţiunii Rotation. . unde c este centrul elipsei. Included Angle – se defineşte unghiul inclus pornind de la unghiul de start. Începând cu al treilea punct sunt valabile următoarele opţiuni: Dacă se tastează ENTER fără a introduce alt punct. După introducerea setului de puncte pentru construcţia splinei. aplicaţia solicită indicarea tangentei pentru primul capăt al splinei. Variabila de sistem PELLIPSE controlează modul în care este construită o elipsă. şi se oferă opţiunea Object ca alternativă. iar a şi b sunt axele majoră şi minoră ale acesteia. Se va introduce apoi capătul primei axe. astfel încât capetele lor să fie coincidente şi tangente. specificând capetele sale. Center – va fi creată o elipsă pornind de la centrul acesteia. Rotation – Este definit raportul între axa majoră şi cea minoră a elipsei din care face parte arcul. Se pot crea spline prin specificarea punctelor prin care acestea trec sau de care se apropie. sau se poate selecta una din opţiunile: o o o Angle – Se defineşte unghiul de capăt al arcului eliptic. o o o o Axis Endpoint – se defineşte prima axă. Cu comanda transparentă Undo se poate anula ultimul punct introdus. apoi pentru al doilea. Cu cât toleranţa este mai redusă.

Erase – Şterge orice porţiune dintr-o linie temporară şi ridică dispozitivul de schiţare. Variabila de sistem SKPOLY setează modul în care este generată linia schiţată. Pentru a specifica vectorul de tangenţă. Fit Tolerance – permite schimbarea toleranţei splinei. Pentru a desena puncte se utilizează comanda Point. Reprezentarea punctelor în desen este controlată de două variabile: PDMODE şi PDSIZE. Connect – Coboară dispozitivul de schiţare pe suprafaţa de desenare şi continuă schiţarea din capătul ultimei linii schiţate. dacă acesta este coborât. sau accepta cea deja setată. opţiunea Spline. Exit – înregistrează şi raportează numărul de linii temporare schiţate şi finalizează comanda. Acţiune: Aplicaţia va solicita lungimea segmentelor (Record increment). Variabila SKPOLY poate lua următoarele valori:   1 – linia schiţată va fi generată ca polilinie. Dacă toleranţa este 0. se va introduce un punct sau se vor utiliza modurile Tangent Snap sau Perpendicular Snap faţă de obiectele existente. sau de la ultima ştergere. trebuie să fi fost în prealabil editată cu comanda PEDIT. splina va trece prin punctele de control. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Point  Single Point Se dă clic pe butonul Point din bara de instrumente Draw Se tastează POINT în linia de comandă Acţiune: Aplicaţia solicită poziţia punctului ce va fi desenat. astfel încât să atingă punctele de control conform noii toleranţe. după care va fi afişat un set de opţiuni. Schiţarea cu mâna liberă Pentru a desena contururi sau linii cu profil neregulat se poate utiliza comanda Sketch. Accesarea comenzii:  Se tastează SKETCH în linia de comandă. o  Object – aplicaţia va converti în splină o polilinie 2D sau 3D ce poate fi exprimată printr-o funcţie de gradul 2 sau 3. Splina va fi redefinită. Pentru ca polilinia să poată fi convertită în splină cu ajutorul comenzii SPLINE. 38 . având lungimea setată de utilizator şi direcţia ghidată de deplasarea cursorului în spaţiul desenului. Cu ajutorul acestei comenzi va fi creată o serie de linii. Opţiunile pe care le oferă comanda sunt următoarele:        Pen – coboară şi ridică dispozitivul de schiţare de pe suprafaţa de desenare. după care următorul clic de maus în spaţiul desenului semnifică „coborârea” dispozitivului pentru schiţare pe suprafaţa de desenare. (Punct) – Coboară dispozitivul de schiţare. Record – Înregistrează liniile temporare ca linii permanente şi raportează numărul de linii. Se poate introduce lungimea segmentelor.o Close – splina va fi închisă prin definirea ultimului punct ca fiind coincident cu primul şi ajustarea celui de-al doilea capăt astfel încât să fie tangent cu primul. 0 – linia schiţată va fi generată sub formă de linii separate Desenarea punctelor de referinţă şi a liniilor de construcţie Desenarea punctelor Punctele sunt utile ca elemente geometrice de referinţă pentru utilizarea funcţiei Object Snap. Polilinia iniţială va fi ştearsă. una în continuarea celeilalte. Setarea acestor variabile se poate realiza comod cu comanda Point Style. desenează o linie dreaptă din capătul ultimei linii schiţate până la locaţia curentă a cursorului şi ridică din nou dispozitivul de schiţare. Pentru o valoare pozitivă a toleranţei splina va atinge punctele de control în limita toleranţei introduse. Quit – anulează toate liniile temporare schiţate de la lansarea comenzii SKETCH sau de la ultima utilizare a opţiunii Record şi incheie comanda. .

Unghiul va fi măsurat în sens antiorar. Ang – va fi creată o linie infinită sub un unghi indicat de utilizator. care să poată fi îngheţat sau dezactivat înainte de plotare. Comanda XLine În AutoCAD se pot desena linii de lungime infinită. care pot fi utilizate ca linii de referinţă pentru crearea unor obiecte.  Comanda Ray Cu comanda RAY pot fi create linii de construcţie infinite. numite raze. Mod de accesare:  Meniul Draw  Donut 39 . Opţiuni: o o Offset Distance – se specifică distanţa dintre linia de construcţie ce va fi creată şi obiectul selectat. Ver – va fi creată o linie verticală trecând printr-un punct indicat de utilizator.Accesarea comenzii:   Meniul Format  Point Style Se tastează DDPTYPE în linia de comandă Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Point Style. Through – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator şi trecând printr-un punct pe care acesta îl va indica. Reference – Unghiul va fi specificat în raport cu o linie de referinţă. extinse într-o direcţie (raze) sau ambele. Desenarea torurilor Torul este o polilinie închisă. extinse la un singur capăt. Hor – va fi creată o linie orizontală trecând printr-un punct indicat de utilizator. pornind de la linia respectivă. de formă circulară. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Ray Se tastează RAY în linia de comandă Acţiune: Raza va fi construită pe baza a două puncte introduse de utilizator. cu grosime. Offset – va fi creată o linie de construcţie paralelă cu obiectul ce va fi selectat de utilizator. Primul punct va fi punctul de pornire al razei. şi poate fi desenat cu comanda Donut. Accesarea comenzii:        Meniul Draw  Construction Line Se dă clic pe butonul Construction Line Se tastează XLINE în linia de comandă Point – se specifică locaţia liniei infinite prin indicarea a două puncte ale acesteia. din bara de instrumente Draw Acţiune: Se solicită introducerea unui punct sau alegerea dintr-un set de opţiuni: Bisect – va fi creată o linie de construcţie ce trece prin vârful unghiului selectat şi îl împarte în două unghiuri egale. Utilizatorul va introduce pe rând locaţia vârfului unghiului. Opţiuni: o o  Angle of Xline – linia va trece prin punctul indicat anterior şi va face cu axa X unghiul pe care îl va introduce utilizatorul. Liniile de construcţie se desenează cu comanda XLINE. iar al doilea punct îi va defini direcţia. ce va fi selectată de utilizator. un punct situat pe prima latură a unghiului şi un punct situat pe cea dea doua latură. Este util ca liniile de construcţie să fie desenate într-un layer special creat pentru acest scop. Aceste linii sunt ignorate de comanda Zoom Extents. în care se poate stabili modul de reprezentare a punctului şi dimensiunea simbolului.

Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Boundary: Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Boundary Se tastează BOUNDARY în linia de comandă. Dacă raza interioară are valoarea ). Crearea şi combinarea suprafeţelor Regiunile sunt suprafeţe create pe baza unor obiecte ce formează contururi închise. diferenţa sau intersecţia regiunilor. ca şi cum ar fi fost desenat cu o peniţă. Definirea regiunilor cu ajutorul comenzii Region Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Region Se dă clic pe butonul Region din bara de instrumente Draw Se tastează REGION în linia de comandă. sau se apasă ENTER pentru a finaliza comanda. Se pot crea regiuni compozite prin combinarea. Conturul regiunii va fi compus din linii drepte şi curbe. va fi creat un cerc plin. Se tastează DONUT în linia de comandă. Acţiune: Aplicaţia solicită utilizatorului selectarea obiectelor pe baza cărora va fi creată regiunea. sau selectarea unei opţiuni:   40 . Obiectul va fi înlocuit cu o polilinie de forma norului de revizie. elipse. Pentru crearea norilor de revizie se utilizează comanda Revision Cloud. polilinii. Accesarea comenzii:     Meniul Draw  Revision Cloud Se dă clic pe butonul Revision Cloud din bara de instrumente Draw Se tastează REVCLOUD în linia de comandă. Toate elementele care se intersectează sau autointersectează vor fi respinse. Arc Length – se specifică lungimea minimă şi cea maximă a arcelor ce compun norul de revizie. Se pot crea nori de revizie prin schiţare directă. Se procedează la fel ca la construcţia contururilor închise de tip polilinie. Acţiune: Se vor specifica pe rând diametrul interior. Crearea norilor pentru marcarea reviziilor Norii pentru marcarea reviziilor sunt polilinii închise compuse din arce succesive. Se poate opta pentru schimbarea orientării arcelor poliliniei. care sunt înlocuite de conturul regiunii. sau prin convertirea unor obiecte. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Boundary Creation în care se vor face setările necesare pentru definirea noii regiuni. Stilul caligrafic va avea ca rezultat desenarea unui nor de revizie cu grosime variabilă a liniei. Object – se specifică un obiect ce va fi convertit în nor de revizie. După crearea torului. Acţiune: Aplicaţia va solicita indicarea punctului de start. Contururile pot fi combinaţii de linii. După introducerea acestor informaţii se deplasează cursorul pe traiectoria ce va descrie conturul norului de revizie. se poate seta variabila de sistem DELOBJ = 0. şi au rolul de a atrage atenţia asupra părţilor revizuite ale unui desen. arce eliptice şi spline. Comanda REGION şterge obiectele iniţiale. Style – se specifică stilul norului de revizie. arce. Dacă nu se doreşte acest lucru. cercuri. Regiunile prezintă utilitate în aplicarea haşurilor sau analizarea proprietăţilor cum ar fi aria sau centrul de greutate. Acestea trebuie să formeze un contur închis. şi fiecare colţ va putea fi partajat doar de două elemente ale conturului. cu diferenţa că la tipul conturului se va selecta opţiunea Region. care poate fi normal sau caligrafic. se poate indica centrului pentru un nou tor. diametrul exterior şi centrul torului.

cu obiectele ce trebuie deplasate. Se dă clic pe butonul Rotate din bara de instrumente Modify Se tastează ROTATE în linia de comandă. Comanda Change Space (AutoCAD 2007) Pentru a deplasa obiectele din Paper Space în Model Space se utilizează comanda Change Space. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea obiectelor selectate sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Se va specifica unghiul de rotire sau se alege una din opţiunile Copy sau Reference. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi deplasate. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. Accesarea comenzii:   Meniul Modify Change Space Se tastează CHSPACE în linia de comandă. Se va indica cu ajutorul mausului în spaţiul desenului. . Se va specifica punctul de bază (centrul de rotaţie). rotirea şi alinierea obiectelor Comanda Move Deplasarea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Move. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi rotite. Dacă nu este activă nici o selecţie. Acţiune: Se vor selecta obiectele ce urmează să fie transferate. sau se alege opţiunea Displacement: o o Punctul de bază reprezintă originea vectorului deplasării.Lecţia 5 Modificarea obiectelor desenate Deplasarea. Se dă clic pe butonul Move din bara de instrumente Modify Se tastează MOVE sau M în linia de comandă. fără a se mai introduce simbolul @. după care se apasă tasta ENTER. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Move Comanda Move din meniul contextual. 41 Acţiune: Vor fi afişate mai întâi setările pentru baza şi direcţia de măsurare a unghiurilor în desenul curent. apoi se va selecta viewportul de referinţă. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus. Dacă nu este activă nici o selecţie. Se va specifica punctul de bază al deplasării. selectate în prealabil. cu obiectele ce trebuie deplasate. Comanda Rotate Rotirea obiectelor se poate face cu ajutorul comenzii Rotate. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. Acestea vor fi considerate relative. selectate în prealabil. sau prin introducerea coordonatelor de la tastatură. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Accesarea comenzii:        Meniul Modify Rotate Comanda Rotate din meniul contextual.

Dacă nu este activă nici o selecţie. Se solicită primul punct sursă şi primul punct destinaţie. Primul set de puncte serveşte la stabilirea direcţiei de deplasare si a punctului de bază pentru aliniere. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi copiate. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Copy Comanda Copy din meniul contextual. sau se alege opţiunea Displacement: o Displacement (deplasarea) – se specifică deplasarea sub formă de coordonate ce definesc vectorul deplasării. Reference – rotirea obiectelor selectate. 42 . dar pot fi şi scalate. Unghiul va fi specificat prin introducerea valorii în linia de comandă sau prin specificarea a două puncte. Dacă utilizatorul tastează ENTER după primul set de puncte introdus. obiectele selectate vor fi deplasate şi rotite. Cele două puncte reprezintă axa de referinţă pentru masurarea unghiului de rotaţie. Se va specifica punctul de bază al deplasării copiei faţă de obiectul sursă. Dacă se apasă tasta ENTER fără a specifica un punct. fără a se mai introduce simbolul @. obiectele selectate vor fi deplasate pe direcţia vectorului determinat de cele două puncte. utilizând ca repere punctele indicate.o o o Rotation Angle – se introduce unghiul cu care vor fi rotite obiectele selectate în planul desenului. După introducerea celui de-al doilea set de puncte. utilizatorul va decide dacă obiectele selectate vor fi scalate sau nu. Dacă se introduc două seturi de puncte. Acţiune:  Operaţii de copiere a obiectelor Comanda Copy Cu ajutorul comenzii Copy se obţine un obiect identic cu cel selectat. La încheierea selecţiei se apasă tasta ENTER. Copy – prin operaţia de rotire va rezulta o copie rotită a obiectelor selectate. Se poate introduce al treilea se de puncte pentru alinierea obiectelor în spaţiul 3D. Accesarea comenzii:       Meniul Modify 3D Operations  Align Se tastează ALIGN în linia de comandă. Acţiune:  Se va specifica al doilea punct al deplasării. Dacă nu este activă nici o selecţie. selectate în prealabil. Al doilea set de puncte serveşte la stabilirea unghiului de rotire pentru obiectele selectate. specificat de utilizator. situat faţă de acesta la distanţa specificată de utilizator. aplicaţia solicită selectarea obiectelor ce vor fi aliniate. cu obiectele ce trebuie copiate. în raport cu UCS-ul curent şi centrul de rotaţie selectat. cu parametrii introduşi de utilizator. Comanda Align Alinierea obiectelor în 2D are ca rezultat deplasarea şi rotirea acestora în funcţie de seturi de puncte de referinţă. Distanţa între primul punct de destinaţie şi al doilea va constitui lungimea de referinţă pentru scalarea obiectelor. Se dă clic pe butonul Copy din bara de instrumente Modify Se tastează COPY în linia de comandă. Acestea vor fi considerate relative. plecând de la un unghi de referinţă. Acesta reprezintă vârful vectorului deplasării. vectorului deplasării va avea coordonatele primului punct introdus.

Columns – se introduce numărul de coloane. o o o o o  Polar Array – va fi creată o dispunere circulară a copiilor. O valoare pozitivă va avea ca rezultat o dispunere în sens antiorar. Se pot introduce coordonatele acestui punct în caseta de dialog. o o o Method – se selectează metoda ce va fi utilizată pentru poziţionarea obiectelor. iar o valoare negativă va corespunde unei dispuneri în sens orar. Cu ajutorul butoanelor Pick Column Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între coloane cu ajutorul mausului. Opţiuni:  Rectangular Array – va fi creată o dispunere pe rânduri şi coloane a copiilor selecţiei de obiecte. cu vârful în punctul de centru al dispunerii. Pick Row Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Offset Distance and Direction – permite introducerea distanţelor şi direcţiilor pentru construcţia reţelei de rânduri şi coloane. Pick Column Offset – caseta de dialog va fi temporar închisă. Angle of Array – se specifică unghiul de rotire. Center Point – se specifică punctul de centru al dispunerii circulare. Pentru a adăuga rânduri în direcţia opusă. astfel încât utilizatorul poate selecta punctul de centru cu ajutorul mausului. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între coloane şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului. în care se vor face setările necesare pentru finalizarea comenzii. Pick Both Offsets – caseta de dialog va fi temporar închisă. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Array Se dă clic pe butonul Array din bara de instrumente Modify Se tastează ARRAY în linia de comandă. o o  Rows – se introduce numărul de rânduri. Total Number of Items – se stabileşte numărul total de obiecte ce vor apărea în dispunere. sau poate finaliza comanda apăsa tasta ENTER pentru a finaliza comanda. sau se poate indica punctul cu mausul. în spaţiul de desenare. o o  Method and Values – se selectează metoda şi valorile ce vor fi utilizate pentru poziţionarea obiectelor în dispunerea polară. 43 o . Cu ajutorul butoanelor Pick Row Offset sau Pick Both Offsets se poate specifica distanţa între rânduri cu ajutorul mausului. dacă se apasă butonul Pick Center Point. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Array. În mod normal acest unghi este zero. Dacă se introduce 1 coloană. Comada Array Se pot realiza copii multiple ale unei selecţii de obiecte cu ajutorul comenzii Array. Pick Center Point – caseta de dialog va fi temporar închisă. astfel încât rândurile şi coloanele sunt ortogonale în raport cu UCS-ul curent. Pentru a adăuga coloane în direcţia opusă. Angle Between Items – se stabileşte unghiul format între punctele de bază a două obiecte adiacente din dispunere. o Row Offset – distanţa (în unităţi) între rânduri. va trebui intrus mai mult de 1 rând. Column Offset – distanţa (în unităţi) între coloane. va trebui intrusă mai mult de o coloană.După realizarea primei copii utilizatorul poate introduce coordonatele pentru o nouă copie a obiectelor selectate. Angle to Fill – se stabilesc dimensiunile dispunerii prin definirea unghiului dintre punctele de bază ale primului şi ultimului obiect. în spaţiul de desenare. se introduce o valoare negativă. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi coloane. se introduce o valoare negativă. Dacă se introduce 1 rând. prin indicarea diagonalei unui dreptunghi. astfel încât utilizatorul poate selecta distanţa între rânduri şi direcţia de propagare cu ajutorul mausului.

linie. elipsă –centrul Poligon. Select Objects – la apăsarea acestui buton i se permite utilizatorului să selecteze în spaţiul desenului cu mausul. Etape: o o o Se introduce distanţa de offset Se selectează obiectul sursă pentru offset Se specifică partea pe care urmează să fie creat noul obiect în raport cu obiectul sursă sau se alege o opţiune:     Exit – anulează execuţia comenzii Multiple – permite repetarea operaţiei de offset în cadrul aceleiaşi comenzi cu distanţa de offset curentă. rază. sau să aleagă dintr-un set de parametri:  Offset Distance – va fi creat un obiect la distanţa specificată faţă obiectul sursă. Preview – Caseta de dialog Array va fi închisă temporar pentru a permite vizualizarea dispunerii în spaţiul de desenare.       o o    Arc. şi se pot face modificările necesare. polilinie. Comanda Offset Această comandă este utilizată pentru crearea unui obiect al cărui contur este paralel cu conturul obiectului selectat. după cum se arată în spaţiul de previzualizare. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Offset Se dă clic pe butonul Offset din bara de instrumente Modify Se tastează OFFSET în linia de comandă. Base Point – va fi stabilit un nou punct de referinţă pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. după care se solicită utilizatorului să introducă distanţa de offset. Se poate apăsa unul din cele două butoane: o o Accept – dispunerea va fi construită cu setările curente Modify – este afişată caseta de dialog Array. dreptunghi – primul colţ Tor.Se pot utiliza butoanele Pick Angle to Fill şi Pick Angle Between Items pentru a stabili direct în spaţiul desenului. Undo – anulează operaţia de offset anterioară Through – va fi creat un obiect ce trece prin punctul specificat de utilizator 44 . splină – punctul de start Bloc. Object Base Point – se stabileşte un punct nou de referinţă (bază) pentru obiectele selectate. obiectele ce vor face parte din dispunere. cerc. Distanţa între punctul de referinţă şi centrul dispunerii va fi aceeaşi pentru toate obiectele din dispunere. pe baza setărilor făcute în caseta de dialog. Preview Area – fereastra în care se poate vizualiza în avans modul în care va fi construită dispunerea. Acţiune: Vor fi afişate setările curente ale parametrilor comenzii. o o o Rotate Items as Copied – obiectele din dispunere vor fi rotite. text – punctul de inserţie Linii de construcţie – mijlocul liniei Regiune – grip Punctele de referinţă stabilite automat de aplicaţie pentru obiectele desenate sunt următoarele: Set to Object's Default – Va fi utilizat punctul de referinţă stabilit de aplicaţie pentru obiectele selectate ce vor face parte din dispunere. cu mausul valoarea celor două unghiuri. More/Less – Activează în caseta de dialog opţiuni suplimentare.

Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. Erase – Obiectul sursă va fi şters după realizarea operaţiei de offset. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Mirror Se dă clic pe butonul Mirror din bara de instrumente Modify Se tastează MIRROR sau MI în linia de comandă. Vor fi afişate mai întâi setările curente. va fi oglindit indiferent de valoarea variabilei MIRRTEXT. urmată de trim sau extend. Se va selecta obiectul sursă. Acţiune: Pentru cazurile în care printre obiectele selectate pentru oglindire există şi text. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Trim. Această operaţie se execută cu comanda Mirror. se creează un obiect care reprezintă imaginea simetrică a obiectului sursă. Utilizatorul va decide dacă păstrează obiectul sursă sau îl şterge. în locul unei operaţii de scurtare. Shift-Select to Extend – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. 45 Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi scurtate sau poate alege dintr-un set de opţiuni: . Edge – controlează modul în care se execută operaţia de scurtare în 3D. după care apasă tasta ENTER. Prin operaţia de oglindire. Multiple sau Undo. Utilizatorul selectează contururile tăietoare. în raport cu o axă de simetrie. Object to Trim – vor fi selectate obiectele ce urmează a fi scurtate.o o   Se selectează obiectul sursă pentru offset Se indică punctul prin care va trece obiectul nou creat sau se poate selecta una din opţiunile Exit. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. Layer – Se stabileşte dacă obiectul nou creat va fi inclus în layerul curent sau în layerul obiectului sursă. O tehnică eficientă de desenare constă în utilizarea comenzii offset. în funcţie de valoarea variabilei de sistem MIRRTEXT:   Pentru MIRRTEXT = 0 textul nu va fi oglindit Pentru MIRRTEXT = 1 textul va fi oglindit În cazul în care textul este inclus într-un bloc. Se introduc pe rând două puncte ce definesc linia de oglindire. Modificarea formei şi dimensiunii obiectelor Comenzile Trim şi Extends se utilizează pentru scurtarea respectiv prelungirea obiectelor până la limita altor obiecte. Comanda Trim Accesarea comenzii:             Meniul Modify Trim Se dă clic pe butonul Trim din bara de instrumente Modify Se tastează TRIM în linia de comandă. acesta va fi oglindit sau nu. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). va avea loc lungirea obiectelor selectate.

iar valorile negative îl scurtează. până se apasă tasta ENTER. Object to Extend – se vor selecta obiectele ce urmează a fi extinse. după care apasă tasta ENTER. Shift-Select to Trim – prin apăsarea simultană a tastei SHIFT în timp ce se face selecţia. Erase – permite ştergerea unor obiecte fără a părăsi comanda Extend. Edge – controlează modul în care se execută operaţia de extensie în 3D. După selectarea obiectelor se apasă ENTER. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Trim. Fence – vor fi selectate obiectele prin metoda Fence. Obiectele cu contururi închise nu vor fi afectate de această comandă. Accesarea comenzii:     Meniul Modify Lenghten Se tastează LENGHTEN în linia de comandă. Utilizatorul selectează contururile limită pentru extensie. Comanda Extend Accesarea comenzii:              Meniul Modify Extend Se dă clic pe butonul Extend din bara de instrumente Modify Se tastează EXTEND în linia de comandă. Crossing – se va face selecţia prin metoda Crossing. va avea loc scurtarea obiectelor selectate. Lungimea obiectului selectat va fi modificată prin tragerea unui capăt cu butonul stâng al mausului apăsat. Project – obiectele vor fi scurtate prin metoda proiectării (în cazul în care se lucrează în 3D). o o o o o o Delta Length – lungimea obiectului va fi modificată cu valoarea introdusă. Vor fi afişate mai întâi setările curente. Undo – anulează cea mai recentă modificare făcută cu ajutorul comenzii Extend. Object Selection – va fi afişată lungimea obiectului selectat şi în situaţii specifice si unghiul inclus. obiectelor având contururi deschise (linii. Percent – lungimea obiectului selectat va fi modificată cu o valoare procentuală din lungimea sa totală. arce sau polilinii deschise) li se poate modifica lungimea. Delta – se va modifica lungimea obiectului cu o valoare introdusă de utilizator. Acţiune: Utilizatorul va selecta obiectele ce vor fi extinse sau poate alege dintr-un set de opţiuni: Comanda Lenghten Cu ajutorul comenzii Lenghten. Valorile pozitive extind obiectul selectat. Modificarea se poate repeta succesiv. Angle – va fi modificat unghiul inclus a arcului selectat cu valoarea introdusă de utilizator. Modificarea se va face la capătul cel mai apropiat de punctul de selecţie. Angle – se introduce unghiul inclus al arcului modificat Dynamic – este activat modul de modificare dinamic. Total Length – modificarea obiectului selectat se va face până la o valoare reprezentând lungimea totală a obiectului modificat. Acţiune: Se va selecta obiectul ce urmează fi modificat sau se alege dintr-un set de opţiuni: 46 . în locul unei operaţii de extindere.

Accesarea comenzii:    Meniul Modify Stretch Se dă clic pe butonul Stretch din bara de instrumente Modify Se tastează STRETCH în linia de comandă. Y sau pe ambele. sau se introduc două puncte pentru definirea acestei lungimi. Obiectele incluse parţial în fereastra de selecţie vor fi deformate. Dacă factorul de scalare este supraunitar. Se va trasa fereastra de selecţie de la dreapta spre stânga apoi se specifica punctul de bază sau deplasarea:   Base Point – Se introduce mai întâi punctul de bază. Se va indica punctul de bază pentru scalare. Acţiune: Cu ajutorul comenzii Stretch vor fi deplasate doar colţurile din interiorul selecţiei. Se va specifica factorul de scalare sau se va alege o opţiune: o Scale Factor – Dimensiunile obiectului selectat vor fi multiplicate cu valoarea introdusă. Displacement – se introduc coordonatele vectorului deplasării. şi a specificării unei noi lungimi. Se solicită selectarea obiectelor ce vor fi scalate. iar pentru un factor subunitar obiectul va fi redus. Se specifică noua lungime. Accesarea comenzii:       Meniul Modify Scale Se dă clic pe butonul Scale din bara de instrumente Modify Se tastează SCALE în linia de comandă.   Se specifică lungimea de plecare pentru operaţia de scalare. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Fillet Se dă clic pe butonul Fillet din bara de instrumente Modify Se tastează FILLET în linia de comandă. Copy – va fi realizată o copie a obiectului selectat pentru scalare. obiectul va fi mărit.Comanda Stretch Cu ajutorul comenzii Stretch se pot modifica distanţele între capetele obiectelor incluse parţial sau complet într-o fereastră de selecţie. teşirea. apoi al doilea punct al deplasării. întreruperea sau îmbinarea obiectelor Comanda Fillet Prin intermediul comenzii Fillet două obiecte pot fi conectate printr-un arc de cerc care este tangent la cele două obiecte şi are raza specificată de utilizator. sau poate alege dintr-un set de opţiuni: 47 . după care utilizatorul poate selecta obiectele ce vor fi modificate. Acţiune: Sunt afişate setările curente ale comenzii. Cele aflate în afara acesteia îşi vor păstra poziţiile. Comanda Scale Cu comanda Scale un obiect poate fi modificat cu păstrarea proporţionalităţii pe axa X. Acţiune: o o Rotunjirea. Reference – Obiectele selectate vor fi scalate pe baza unei lungimi de referinţă. iar cele incluse complet vor fi deplasate.

aplicaţia va considera punctul în care a fost selectat obiectul ca prim punct al întreruperii. Comanda Break Cu ajutorul comenzii Break obiectele desenate pot fi întrerupte cu sau fără spaţiu între capete. apoi al doilea obiect. Radius – se stabileşte raza de rotunjire.0 în linia de comandă. Edge şi Chain sunt opţiuni specifice modului de lucru 3D. Dacă se ţine apăsată tasta SHIFT în timp ce sunt selectate obiectele. Acţiune: Promptul afişat depinde de modul în care este făcută selecţia. fără a relansa comanda. First object – se va selecta primul obiect ce va fi supus operaţiei de rotunjire. Dacă obiectul ce urmează a fi modificat a fost selectat cu ajutorul mausului. va apărea unul din următoarele prompturi: 48 . Această rază va deveni curentă pentru toate rotunjirile ce se execută începând din momentul setării. Undo – anulează ultima operaţie. Porţiunea de obiect dintre cele două puncte va fi eliminată. Dacă se doreşte întreruperea unui obiect într-un singur punct:  la promptul pentru introducerea celui de-al doilea punct se va tasta @ sau @0. va fi considerat ca punct de întrerupere punctul de pe obiect cel mai apropiat de punctul selectat. Trim – controlează modul în care sunt tratate capetele obiectelor de comanda Fillet: o o Trim – obiectele vor fi scurtate sau prelungite astfel încât capetele lor să coincidă cu capetele arcului de rotunjire. apoi se va apăsa tasta ENTER. La următorul prompt va fi specificat al doilea punct al întreruperii. Dacă al doilea punct nu se află pe obiectul selectat.       Multiple – permite repetarea operaţiei de rotunjire pe un nou set de obiecte ce va fi selectat de utilizator. sau se poate introduce o altă locaţie pentru primul punct:   Second Break Point – se specifică al doilea punct de întrerupere. există mai multe posibilităţi de rotunjire. Dacă se doreşte eliminarea unui capăt al obiectului selectat (dacă are contur deschis) al doilea punct de întrerupere va fi pe capăt. Dacă un arc se află între două linii drepte care converg pe măsură ce se apropie de arc. Rotunjirile anterioare nu sunt afectate. Polyline – vor fi rotunjite toate colţurile poliliniei în care se întâlnesc linii drepte. Acţiune: În funcţie de obiectul sursă selectat. Se dă clic pe butonul Break at point din bara de instrumente Modify  Comanda Join Accesarea comenzii:    Meniul Modify Join Se dă clic pe butonul Join din bara de instrumente Modify Se tastează JOIN în linia de comandă. First Point – se introduce o altă locaţie pentru primul punct. raza curentă de rotunjire este înlocuită cu valoarea 0. La aplicarea comenzii pe seturi de obiecte compuse dintr-un arc şi o linie. În acest caz punctul de pe obiect care s-a indicat în momentul în care s-a făcut selecţia decide modul de rotunjire. Accesarea comenzii:    Meniul Modify Break Se dă clic pe butonul Break din bara de instrumente Modify Se tastează BREAK în linia de comandă. No trim – obiectele ce se rotunjesc nu vor fi modificate. comanda Fillet va înlocui arcul cu un arc de racordare având raza curentă de rotunjire. două arce sau două cercuri.

obligatoriu coliniară cu prima. începând cu obiectul sursă. Arc eliptic – se va selecta tot un arc care să se afle pe aceeaşi elipsă cu arcul sursă. Splină – se va selecta tot o splină. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Arcele circulare şi eliptice vor fi îmbinate în sens antiorar. polilinii sau arce. Capetele liniilor pot fi distanţate între ele.     Linie – se va selecta tot o linie. Cele două arce pot să nu aibă capete coincidente. Obiectele nu pot fi distanţate între ele şi trebuie să se afle în acelaşi plan. Cele două obiecte trebuie să fie coincidente în capătul în care se vor îmbina. Arc – se va selecta tot un arc care să se afle pe acelaşi cerc cu arcul sursă. Polilinie – pot fi selectate linii. 49 .

Se pot realiza biblioteci de simboluri standardizate  reducerea dimensiunilor fişierului. Dacă un bloc este actualizat şi/sau modificat într-un desen. Poziţia pe care o introduce aplicaţia din oficiu este 0. Copierea unor obiecte creează noi obiecte care trebuie memorate în fişier  realizarea unui bloc din mai multe obiecte creează un singur obiect. tip de linie. Name – În această casetă text se introduce numele blocului. Numele blocului şi definiţia sunt salvate în desenul curent. de fapt se introduce referinţa la blocul respectiv. Ea poate fi modificată de utilizator prin înscrierea valorilor în casetele pentru coordonate. 50 Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition.0. o Select Objects – Caseta de dialog Block Definition va fi închisă temporar pentru a permite utilizatorului să selecteze obiectele ce vor face parte din bloc. Înserarea acestui nou obiect nu conduce decât la memorarea punctelor de inserare a acestui bloc şi a numelui blocului  modificare uşoară a blocului. etc. După terminarea operaţiei de selectare se va apăsa tasta ENTER.  Crearea blocurilor Se pot crea blocuri cu ajutorul comenzii Make Block. Delete – obiectele incluse vor fi şterse din desen după crearea acestuia. Objects Selected – afişează numărul de obiecte selectate. programul actualizează toate simbolurile bazate pe acel bloc  capacitatea de a ataşa informaţii. Aceste informaţii se numesc atribute. cu următorul conţinut:  o o o o o .Lecţia 6 Modificarea obiectelor desenate (continuare) Crearea şi utilizarea blocurilor Un bloc este un obiect complex. ci va fi stabilită o legătură între referinţa la bloc şi definiţia blocului. Retain – După crearea blocului. Unui bloc creat i se pot ataşa diferite informaţii. creat din unul sau mai multe obiecte ce pot avea proprietăţi diferite (layer.). Când se introduce un bloc într-un desen. Objects – Sunt specificate obiectele ce vor face parte din bloc. Convert to Block – obiectele incluse vor fi convertite într-un exemplar al blocului după crearea acestuia. Accesarea comenzii:      Meniul Draw  Block  Make Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. numită tabel de definire a blocurilor. Avantajele utilizării blocurilor posibilitatea de a folosi blocurile în comun. Orice desen conţine o zonă de date nevizibilă pentru utilizator. o copie a blocurilor putând fi stocată pe disc pentru a putea fi utilizată la alte desene. Acest tabel conţine definiţiile tuturor blocurilor din desen. care pot fi extrase şi utilizate în alte programe. culoare. Quick Select – va fi afişată caseta de dialog Quick Select. sau prin indicarea locaţiei în spaţiul de desenare (dacă se apasă butonul Pick Insertion Base Point). cu alte cuvinte toată informaţia asociată fiecărui bloc în parte. în care se poate defini un set de selecţie. toate referinţele vor fi actualizate automat. obiectele incluse în acesta rămân ca entităţi distincte în desen.0. şi felul în care vor fi tratate după crearea blocului. Base Point – Se va indica punctul de inserţie al blocului. În acest mod. dacă se modifică definiţia unui bloc. Informaţia nu este copiată pur şi simplu din tabelul de definire a blocurilor în spaţiul de desenare.

cu următoarele rubrici:  Insertion Point – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen. o Specify On-Screen – se specifică scara la care va fi inserată referinţa blocului. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert. cu ajutorul mausului.   Se pot crea blocuri complexe care să conţină la rândul lor alte blocuri. apoi proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. Sunt posibile trei moduri de comportament ale obiectelor componente ale unui bloc:  Pentru ca obiectele componente ale unui bloc să preia la inserare proprietăţile layerului în care este introdusă referinţa. Pictograma de forma unui fulger din colţul din dreapta jos indică faptul că este vorba de un bloc dinamic. Pentru ca obiectele componente ale blocului să-şi păstreze la inserarea referinţei proprietăţile originale. ele trebuie să fie create în alt layer decât 0. Open in Block Editor – Se va deschide fereastra Block Editor la apăsarea tastei OK. Mod de accesare:     Meniul Insert  Block Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Draw. Description – Se introduce o descriere a blocului (opţional) Hiperlink – permite asocierea unui hiperlink la definiţia blocului. tipul şi grosimea de linie trebuie stabilite la valoarea BYLAYER. Acest desen se salvează şi reprezintă o bibliotecă de blocuri. se lansează comanda Insert Block. dacă li s-au stabilit culoarea. şi este necesar ca această modificare să fie reflectată într-un desen ce conţine o referinţă a blocului respectiv. Inserarea blocurilor Pentru a insera un bloc creat în desenul curent. o X. ori de câte ori este nevoie. blocurile pot fi inserate în palete de instrumente. Z – se introduc valorile coordonatelor punctului de inserţie Scale – se specifică scara pentru blocul inserat. Scale Uniformly – specifică dacă se permite sau nu scalarea neuniformă a referinţei la bloc. ele vor îngloba mai întâi proprietăţile specifice. tipul şi grosimea de linie nu trebuie stabilite la una din valorile BYLAYER sau BYBLOCK. iar culoarea. Allow Exploding – specifică dacă se permite explodarea referinţei la bloc. tipul şi grosimea de linie la valoarea BYBLOCK. Se tastează INSERT în linia de comandă. o Specify On-Screen – se specifică poziţia punctului de inserţie în desen cu ajutorul mausului. Se pot crea mai multe blocuri în acelaşi desen care să fie utilizate ulterior în alte desene. 51  . iar culoarea. Indiferent de layerul în care au fost create obiectele. Se pot utiliza paletele de instrumente pentru organizarea blocurilor uzuale. Aceste desene se pot grupa tematic în foldere şi pot fi incluse în alte desene sub formă de blocuri sau ca referinţe externe. Path – conţine adresa blocului Preview – conţine o imagine a blocului ce va fi inserat. Name – se specifică numele blocului sau a unui fişier ce va fi inserat o o o Browse – deschide caseta de dialog pentru selectarea unui fişier din computer. este mai convenabil ca desenul ce conţine blocul să fie introdus ca referinţă externă. Se pot crea desene cu un singur bloc definit în ele. Odată create. Dacă este posibil ca desenul în care a fost creat blocul să se modifice. trebuie să fie desenate în layerul 0. Settings – conţine setările pentru bloc: o o o o o o Block Unit – unitatea de măsură considerată la inserarea unei referinţe a blocului în desen. pentru blocul inserat. Y. de unde vor putea fi introduse ulterior în orice desen.

X. Obiectele componente ale unui bloc desenat în layerul 0. Blocuri cu atribute Blocurilor li se poate ataşa informaţie care să poată fi folosită ulterior pentru a crea liste de materiale sau alte tipuri de rapoarte. Pentru a crea un atribut. înălţimea şi unghiul de rotaţie al textului atributului. Lock Position in Block – se blochează poziţia atributului în bloc. o o o o  Insertion Point – se specifică locaţia atributului. pagină. Rotation – se specifică unghiul de rotaţie pentru blocul inserat fată de UCS-ul curent. stilul de text. sau a unei părţi din aceasta. constant. Dacă este selectată opţiunea Explode. Mode – setează opţiuni aplicabile pentru valoarea atributului la inserarea referinţei în desen: o o o o  Invisible – valoarea atributului nu va fi afişată sau printată. etc) în locul valorii. Obiectele desenate cu tipul de linie BYBLOCK vor fi reprezentate după explodare cu tipul de linie CONTINUOUS (linie continuă). Aceste informaţii sunt ataşate sub formă de atribute. Value – se introduce valoarea iniţială a atributului. promptul care se afişează la inserarea blocului. ce stabileşte caracteristicile acestuia: numele atributului (tag). Unit – afişează unitatea de măsură cu care a fost definit blocul inserat. rămân în acel layer. Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Attribute Definition. Specify On-Screen – se specifică unghiul de rotaţie cu ajutorul mausului pentru blocul inserat. valoarea. Butonul Insert Field – va fi afişată caseta de dialog Field care permite introducerea unui câmp (dată. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Block Define Attributes Se tastează ATTDEF în linia de comandă. va fi utilizat numele atributului ca prompt. calculat pe baza unităţii de măsură a blocului şi a unităţii de măsură din desen. o o    Text Options – se stabilesc alinierea. Specify On-Screen – permite indicarea cu mausul în desen a punctului de inserţie. Align Below Previous Attribute Definition – numele atributului va fi plasat exact sub atributul definit anterior. Dacă se setează modul Constant. Tag – numele atributului (se ortografiază cu majuscule. formatarea textului. de verificat sau prestabilit). autor. Y. o o  Explode – Blocul este explodat şi sunt inserate elementele individuale ale blocului. Uniform Scale – se specifică o scară unică pe toate direcţiile. Dacă nu se indică un prompt.o o  X. promptul va apărea. cu următoarele rubrici: Attribute – se introduc datele specifice atributului. Obiectele având culoarea BYBLOCK rămân albe. 52 . fără spaţii) Prompt – se introduce promptul ce va fi afişat la inserarea unui bloc ce conţine această definiţie de atribut. Angle – se introduce valoarea unghiului de rotaţie pentru blocul inserat. o o  Block Unit – afişează informaţii despre unităţile de măsură. Pentru a crea definiţia unui atribut se accesează comanda Define Attributes. se poate specifica doar un factor de scalare uniform. oră. se creează mai întâi definiţia atributului. Z – se introduc valorile scărilor pe fiecare axă în parte. locaţia şi eventualele moduri opţionale (invizibil. Y. Factor – afişează factorul de scalare a unităţii de măsură. opţiunea nu este valabilă. Z – se specifică coordonatele punctului de inserţie al atributului. Dacă nu există atribute definite anterior. Constant – valoarea atributului este constantă Verify – se solicită verificarea atributului la inserarea blocului Preset – atributul va fi setat la valoarea sa prestabilită.

la inserarea acestuia în alt desen. În acest mod se pot crea liste de materiale direct din datele conţinute în desen. Va apărea caseta de dialog Edit Attribute Definition în care se pot edita numele. Va fi afişată caseta de dialog Edit Attribute în care urmeză a se face modificările atributelor. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Block Definition. Informaţia extrasă poate fi inserată într-un tabel din desenul curent sau poate fi salvată într-un fişier extern.Pentru a edita definiţia unui atribut înainte de a fi asociată unui bloc. Se selectează apoi atributul ce urmează a se modifica. Dacă se intenţionează extragerea informaţiei din atribute pentru a fi inclusă într-o listă de materiale. Va apărea o avertizare că blocul este creat deja şi se cere confirmarea redefinirii acestuia. Se pot crea atribute fără a fi necesară ataşarea lor la vreun bloc. Se dă clic pe butonul Block Attribute Manager Se tastează BATTMAN în linia de comandă. având blocul selectat. după care se va apăsa tasta Edit. Utilizatorul poate introduce în linia de comandă valoarea dorită pentru atributul respectiv. Atributele unui bloc se pot modifica în caseta de dialog Block Attribute Manager. se accesează comanda Modify  Object  Text. este utilă crearea unei liste cu numele atributelor. Acţiune: Se deschide caseta de dialog Attribute Extraction ce conţine instrucţiuni pentru extragerea informaţiei din atributele blocurilor incluse în desenul curent sau în alte desene. şi salvării acesteia într-un tabel sau într-un fişier extern. 53 . După crearea fişierului şablon. Odată atributele definite şi desenul salvat. Se dă clic pe butonul Yes. DXF. se poate extrage informaţia din atribute utilizând unul din următoarele formate de fişier: CDF (datele delimitate prin virgule). Pentru a modifica un bloc în desenul curent se lansează comanda în unul din următoarele moduri: Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Block Description Se dă clic pe butonul Make block din bara de instrumente Draw Se tastează BLOCK în linia de comandă. atributul va fi selectat ca orice alt obiect. La inserarea unei referinţe a blocului respectiv. După crearea definiţiei atributului. Se creează mai întâi un fişier şablon în format text pentru a defini structura fişierului ce va conţine informaţia extrasă din atribute. când se defineşte blocul în care acesta va fi introdus. promptul şi valoarea iniţială a atributului.  Se tastează EATTEXT în linia de comandă. va fi afişat promptul atributului. se lansează comanda Attribute Extraction. din bara de instrumente Modify II Acţiune: În caseta de dialog Block Attribute Manager se va selecta numele blocului cu atribute ce urmează a fi editate. atunci desenele ce conţin aceste blocuri pot fi interogate în vederea extragerii informaţiei conţinute de atribute. Pentru a extrage atributele blocurilor într-un tabel sau fişier.  Se dă clic pe butonul Insert block din bara de instrumente Modify II. Accesarea comenzii:  Meniul Tools  Attribute Extraction. acestea se definesc separat şi se includ în acelaşi bloc. Dacă se utilizează blocuri cu atribute ataşate. Modificarea blocurilor Orice bloc poate fi modificat după crearea sa. În lista atributelor se dă dublu clic pe atributul ce trebuie editat. Pentru a utiliza mai multe atribute odată. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object Attribute  Block Attribute Manager. După ce se vor opera toate modificările necesare. Această valoare se poate modifica în paleta Proprietăţi. sau se va selecta atributul respectiv. În lista cu numele blocurilor înregistrate în desen se va selecta numele blocului ce urmează a fi editat. apare promptul pentru introducerea valorii atributelor. SDF (datele delimitate prin spaţii). se va da clic pe butonul OK.

la pagina Selection. Se pot selecta mai multe gripuri simultan ca gripuri de bază. sau prin selectarea din meniul contextual (clic dreapta cu gripurile activate). cu ajutorul acestuia nu se poate face o operaţie de Stretch. Specificarea de intervale pe obiecte Uneori este necesară crearea unor puncte sau inserarea unor simboluri (blocuri) la anumite intervale pe un obiect. Scale sau Mirror. corespunzător punctului de inserţie. valorile acestora se pierd. liniile şi arcele componente vor fi plasate pe axa de simetrie a elementelor cu grosime. pentru operaţiile ce implică distanţe. 54 . Atunci când sunt selectate mai multe gripuri. Se dă clic pe butonul Explode din bara de instrumente Modify. arce sau spline. în urma operaţiei de explodare. Dacă în cursul operaţiilor Stretch. Move sau Rotate se menţine tasta CTRL apăsată. Marcarea se va face fie cu puncte. arc şi polilinie deschisă. În schimb obiectul va fi mutat la deplasarea gripului. după care se va selecta operaţia la care va fi supus obiectul. De regulă. Selecţia se face cu menţinerea tastei SHIFT apăsate.  Referinţe la blocuri – dacă acestea au atribute editabile. atunci când acestea sunt selectate. Utilizarea gripurilor pentru a edita obiectele Gripurile sunt mici pătrate reprezentate în punctele strategice pe obiecte. arc sau al unei linii. rămânând doar definiţiile atributelor. Va rezulta de fiecare dată un obiect modificat. Dacă în caseta de dialog Options.  linii de indicaţie  text pe mai multe linii. la pagina Selection se activează opţiunea Enable Grips. Sunt posibile operaţiile Stretch.  Pentru obiectele de tip linie. se activează opţiunea Enable Grips Within Blocks (Activarea gripurilor în blocuri). numit grip de bază. Gripurile permit editarea obiectelor direct şi rapid. în timp ce obiectul sursă va rămâne la forma şi poziţia iniţială în spaţiul de desenare. elipse. din meniul Tools şi în caseta de dialog deschisă. Comanda Measure Această comandă se utilizează pentru marcarea unor intervale având lungimi egale cu o valoare introdusă de utilizator. Acţiune: Funcţia nu are parametri. Dacă se activează gripul din centrul unui cerc. punctul de începere a măsurării se află în punctul de start al poliliniei. fie cu blocuri. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Explode. Pentru a utiliza acest mod de lucru. Se va selecta comanda Options. Se tastează EXPLODE în linia de comandă. Move.  arce şi cercuri. forma obiectului nu se modifică în spaţiul dintre acestea. acestea se măsoară din centrul cercului sau al elipsei. va putea fi realizată o copiere multiplă simultan cu operaţia respectivă.Disocierea obiectelor componente (Explodarea) Prin operaţia de explodare un obiect complex poate fi descompus în elementele sale componente. O referinţă la un bloc poate fi explodată doar dacă la definirea blocului respectiv s-a marcat opţiunea Allow exploding. la selecţia unui bloc va fi afişat un singur grip.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. Selectarea operaţiei se face prin apăsarea repetată a tastelor ENTER sau SPACEBAR. Pentru realizarea acestei operaţii în AutoCAD există comenzile Measure şi Divide. În cazul gripurilor ce marchează quadranturile cercurilor şi elipselor. Pentru a putea edita un obiect în modul grip. atunci când intră în componenţa unor blocuri scalate neuniform  multilinii – vor fi disociate în linii şi arce  regiuni – vor fi disociate în linii. Obiectele selectate pentru operaţia de disociere pot fi:  polilinii fără grosime – în cazul poliliniilor cu grosime. Rotate. este necesară activarea acestui mod. punctul de începere a măsurării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. la selectarea blocurilor vor fi afişate şi gripurile obiectelor componente. se va selecta un grip. nu din grip.

punctul de începere a divizării se află în punctul de start al poliliniei. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. Comanda Divide Atunci când se doreşte divizarea unui obiect în segmente egale se utilizează comanda Divide. Accesarea comenzii:  Meniul Draw  Point  Divide  Se tastează measure în linia de comandă.  Pentru obiectele de tip polilinie închisă. pentru a le face uşor vizibile. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. Această operaţie este utilă la unirea liniilor şi arcelor în polilinii. Se dă clic pe butonul Edit Polilyne din bara de instrumente Modify II. Se tastează PEDIT în linia de comandă. în promptul de comandă se solicită selectarea unei polilinii.  Join – are ca efect adăugarea de arce sau linii la un capăt al poliliniei. promptul anterior nu mai apare. La alegerea acestui parametru se permite o selecţie multiplă.  Close – Dacă polilinia selectată este deschisă.  Pentru obiectele de tip linie. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. Prompturile următoare depind de selecţia făcută.  Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a divizării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. pentru a le face uşor vizibile. Marcarea se va face fie cu puncte. arc şi polilinie deschisă. Editarea unor obiecte complexe Modificarea poliliniilor Editarea poliliniilor se poate realiza cu comanda Polyline Edit. Dacă a fost selectată o polilinie. Dacă obiectul selectat este o linie sau un arc aplicaţia avertizează că acesta nu este o polilinie şi oferă posibilitatea transformării acestuia în polilinie. Dacă variabila de sistem PEDITACCEPT are valoarea 1. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. utilizatorului i se va solicita să introducă numele unui bloc din desenul curent. Pentru cercuri şi elipse punctul de începere a măsurării se află sub unghiul la centru echivalent cu unghiul de snap curent. Dacă se alege opţiunea Block. este disponibilă opţiunea Open. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă lungimea segmentului de partiţionare a obiectului. Acţiune: Dacă nu a fost selectată în prealabil o polilinie. se poate selecta una din următoarele opţiuni:  Open – Dacă polilinia selectată este închisă. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între intervale. în locul opţiunii Open apare opţiunea Close şi va avea ca efect închiderea poliliniei. punctul de începere a divizării se află la capătul obiectului cel mai apropiat de punctul de selecţie. iar obiectele selectate sunt convertite automat într-o polilinie. Dacă se alege opţiunea Block. sau se poate introduce parametrul Multiple. În urma selectării acestei opţiuni. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Point  Measure. Obiectele care se unesc cu o polilinie trebuie să aibă un capăt coincident cu capătul acesteia. Se tastează MEASURE în linia de comandă. ce va fi inserat ca element de demarcaţie între segmentele măsurate. Acţiune: Se solicită utilizatorului să introducă numărul de intervale în care se împarte obiectul. Accesarea comenzii:    Meniul Modify  Object  Polilyne. fie cu blocuri. sau să specifice dacă în loc de puncte de demarcaţie se vor insera blocuri. se foloseşte comanda Pointstyle din meniul Format. În cazul în care demarcarea se face cu puncte. va fi eliminat segmentul de închidere al poliliniei închise. cu excepţia cazului în care a fost 55 .

va fi desenată şi o săgeată în direcţia respectivă. o Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. Dacă unul din vârfurile specificate se află la capătul poliliniei. în caz contrar se adaugă un segment între capete. Dacă va fi specificat un singur vârf după care se alege opţiunea Go şi după acest vârf urmează un arc.  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. Trebuie regenerată polilinia pentru a afişa noua lăţime.  Jointype – apare ca alternativă la opţiunea de introducere a distanţei de fuzionare şi permite stabilirea metodei de unire a obiectelor. va fi marcat următorul vârf. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. sau dacă se specifică doar un vârf şi acesta coincide cu un capăt al poliliniei. nu se poate utiliza opţiunea Break. o Both – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor dacă este posibil.  Edit Vertex – va fi marcat primul vârf al poliliniei cu un X. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. În acest caz se pot uni polilinii care nu au capetele coincidente.selectată în prealabil opţiunea Multiple. chiar dacă este o polilinie închisă. Dacă se apasă tasta ENTER fără a se alege o opţiune. o o Tangent – va fi ataşată o direcţie de tangenţă la vârful marcat pentru a fi utilizată ulterior ajustarea curburii. chiar dacă este o polilinie închisă.Dacă se doreşte eliminarea unui arc situat între două linii ale unei polilinii şi apoi extinderea liniilor până la intersecţia lor.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. o Break – Are ca efect întreruperea unei polilinii. acesta va înlocut cu o linie ale cărei capete coincid cu ale arcului. Dacă la crearea poliliniei s-a stabilit pentru acest vârf şi o direcţie. Locaţia acestui vârf este indicată de către utilizator. dacă distanţa de fuzionare se stabileşte la o valoare suficient de cuprinzătoare pentru a include capetele. o Move – Varful marcat va fi deplasat în punctul indicat de utilizator. chiar dacă este o polilinie închisă. Opţiunile disponibile sunt următoarele: o Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor. o Straighten –Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf. chiar dacă este o polilinie închisă. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. Dacă ambele vârfuri specificate se află la capetele poliliniei. o Insert – Are ca efect inserarea unui vârf suplimentar după vârful marcat. Se revine la modul Edit Vertex. o Regen – Are ca efect regenerarea poliliniei. Opţiunea de stabilire a distanţei de fuzionare este oferită imediat după ce s-a ales opţiunea Join.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate şi înlocuite cu o linie dreaptă ce uneşte vârfurile marcate. va rezulta o polilinie trunchiată.  Width – se poate stabili o grosime uniformă pentru toată polilinia. o Extend – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin extinderea sau scurtarea capetelor până la atingerea punctului de intersecţie. chiar dacă este o polilinie închisă. Marcajul nu trece de pe ultimul vârf al poliliniei pe primul. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul. o Add – poliliniile selectate vor fi îmbinate prin adăugarea unei linii între capetele apropiate. Width – se modifică lăţimile de început şi sfârşit pentru segmentul ce urmează după marcaj.  Go – Vor fi şterse segmentele dintre cele două vârfuri specificate. chiar dacă este o polilinie închisă. Marcajul nu trece de pe primul vârf al poliliniei pe ultimul.  Previous – Marcajul în formă de X se mută pe vârful anterior. Se revine la modul Edit Vertex. Este valabil următorul set de opţiuni:  Next – Marcajul în formă de X se mută pe vârful următor.  Exit – Se iese din opţiunea Break şi se revine la modul Edit Vertex. 56 . Este salvată locaţia vârfului marcat în timp ce marcajul poate fi mutat pe oricare alt vârf.

 Spline – Va fi creată o curbă numită polilinie ajustată ca splină. Odată operaţia Join finalizată. înlocuieşte toate arcele cu linii. Editarea curbelor spline Comanda Edit Spline se utilizează pentru editarea curbelor spline şi a poliliniilor ajustate ca spline. Erase. reţine informaţiile legate de tangenţa în vârfuri pentru utilizarea în cazul unor operaţii ulterioare de ajustare la curbe. ignorând lăţimile intermediare. Dacă acest cadru are lăţime. la fel şi în cazul curbei obţinute cu opţiunea Fit. dar nu le atinge în mod obligatoriu. Break şi Trim generează o polilinie doar pe baza curbei spline ajustate.o Exit – Se iese din modul Edit Vertex. nu se va putea utiliza asupra ei opţiunea Decurve. Odată efectuată operaţia. cadrul va fi afişat cu tipul de linie CONTINUOUS.  Ltype Gen – va fi generat tipul de linie al poliliniei în mod continuu de la un capăt la altul. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Curba se apropie de vârfurile poliliniei. de la lăţimea primului vârf până la cea a ultimului vârf. Când se foloseşte opţiunea Spline. Opţiunea Join a comenzii Edit Poliline transformă splina într-o succesiune de linii drepte şi elimină informaţia privind polilinia iniţială şi orice alte polilinii adăugate. Explode elimină cadrul şi generează linii care aproximează polilinia ajustată ca splină. Copy. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. ele vor fi înlocuite cu linii atunci când se formează cadrul pentru splină. splina rezultantă îşi modifică lăţimea continuu. Object Snap permite aderarea doar la curba splină.        Comenzile Move. Pentru afişarea cadrului trebuie ca variabila de sistem SPLFRAME să aibă valoarea 1. cu excepţia cazului în care aceasta este închisă. Dacă polilinia originală conţine arce. nu şi la cadru. .  Fit – Polilinia va fi transformată într-o curbă compusă din arce având capetele în vârfurile poliliniei. Dacă o polilinie ajustată ca splină va fost editată cu una din comenzile Break sau Trim. cadrul pentru splină este memorat de aplicaţie. astfel încât să se poată fi apelat la aplicarea ulterioară a opţiunii Decurve. Accesarea comenzii:     Meniul Modify  Object  Spline. Offset va genera o polilinie doar pe baza curbei spline. 57 Acţiune: Se solicită selectarea unei spline sau indicarea uneia din opţiunile oferite. Se dă clic pe butonul Edit Spline din bara de instrumente Modify II. compusă din elemente curbe permanente. Valoarea iniţială pentru SPLFRAME este 0.   Decurve – elimină vârfurile suplimentare inserate de opţiunea Spline. Mirror. Rotate şi Scale operează asupra curbei spline cât şi a cadrului. Majoritatea operaţiilor de editare se aplică la fel pentru poliliniile ajustate ca spline ca şi pentru curbele obţinute cu operaţia Fit. prin vârfurile acesteia. Se tastează SPLINEDIT în linia de comandă. se poate aplica din nou opţiunea Spline asupra poliliniei nou formate. Curba trece prin toate vârfurile poliliniei. după ce se aplică operaţia asupra acesteia. La fel se va întâmpla şi în cazul curbelor obţinute cu opţiunea Fit. Fit Data – Se pot edita datele de ajustare pe baza următoarelor opţiuni: o o Add – Curbei spline i se vor adăuga puncte de ajustare. chiar dacă acesta nu este vizibil. ce trece prin capetele poliliniei.  Undo – reface pe rând operaţiile până la în etapa lansării comenzii Edit Poliline. Extend modifică forma cadrului prin adăugarea unui vârf în punctul în care linia finală a cadrului intersectează elementul geometric definit ca limită. Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. şi utilizează orice direcţie tangentă specificată anterior. Stretch reajustează splina la cadrul întins.

Reverse – Se schimbă direcţia splinei. este afişat promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. Move Vertex – Punctele de control ale splinei pot fi repoziţionate cu ajutorul acestei opţiuni. Utilizatorului i se va cere să introducă un nou ordin de elevare. cu o nouă valoare a toleranţei. Exit – se revine la promptul iniţial al comenzii SPLINEDIT. Move – Punctele de control pot fi mutate în noi locaţii. După purjarea datelor de ajustare ale curbei. Această opţiune are implicaţie asupra aplicaţiilor externe ce prelucrează splinele create în AutoCAD.     Weight – cu ajutorul acestei opţiuni se poate regla apropierea splinei de fiecare punct de control în parte. numărul de puncte de control va creşte. Dacă se introduce o valoare mai mare decât cea curentă. manual. Elevate Order – se majorează numărul de puncte de control ale splinei în mod uniform pe parcursul acesteia. Tangents – Se permite editarea tangentelor la capetele splinei. Purge – Datele privind ajustarea curbei sunt eliminate din baza de date a desenului. Tolerance – splina va fi reajustată la punctele de control existente. / O curbă închisă va fi transformată în curbă deschisă prin revenirea la starea dinaintea aplicării operaţiei de închidere. 58 . Opţiuni suplimentare: o o Add Control Point – se adaugă manual puncte de control. o o o  Close/Open – O curbă deschisă va fi închisă astfel încât să se asigure tangenţa în capete. aceasta fiind reajustată în funcţie de punctele de control rămase.o o o Delete – Vor fi eliminate puncte de ajustare de pe traseul curbei. Ordinul maxim de elevare este 26. Refine – permite ajustarea în detaliu a curbei spline.

se poate seta variabila de sistem HPGAPTOL la o valoare mai mare decât lungimea deschiderii din contur. Angle – specifică unghiul modelului haşurii relativ la axa X a UCS-ului curent. Butonul […] – afişează paleta cu modele de haşuri.pat şi acadiso. Butonul […] – afişează afişată paleta cu modele de haşuri în care se pot vedea ansamblul tuturor modelelor editate. Dacă se dă clic în fereastră va fi afişată paleta cu modele de haşuri. Această opţiune este disponibilă doar în Paper Space. În rubrica Angle and Scale se specifică un unghi şi o scară pentru modelul de haşură selectat. cum ar fi cele care simulează cărămizile. trebuie aliniate la un punct de pe conturul haşurii. generând o grilă. Dacă se doreşte haşurarea unei zone care nu este complet închisă. ISO Pen Width – scalează un model ISO predefinit pe baza lăţimii de peniţă selectate. se poate colora conturul ce include zona de haşurat cu o culoare sau o combinaţie de culori.pat. Spacing – Se defineşte distanţa dintre linii într-un model definit de utilizator. Relative to Paper Space – Modelul haşurii va fi scalat la unităţile din Paper Space. Un contur pentru haşurare poate fi creat pe baza oricărei combinaţii de obiecte ce formează o suprafaţă închisă. Double – pentru modelele definite de utilizator va fi desenat un al doilea set de linii orientat la 90° faţă de setul de linii original. Se dă clic pe butonul Hatch din bara de instrumente Draw.       În rubrica Hatch Origin se stabilesc parametrii ce controlează locaţia de pornire a generării haşurii. Definit de utilizator – aceste modele sunt definite pe baza tipului de linie curent din desen. Se poate crea o haşură prin selectarea obiectului ce se va haşura sau prin definirea unui contur şi specificarea unui punct în interiorul acestuia. 59 .Lecţia 7 Haşuri Pentru realizarea operaţiilor de haşurare în AutoCAD se pot utiliza modele de haşuri predefinite. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Hatch and Gradient cu paginile Hatch şi Gradient. se pot crea modele personalizate. Astfel haşurile vor fi reprezentate la o scară adecvată faţă de restul elementelor din viewport. Opţiunea este valabilă doar pentru tipurile predefinit şi editat. Se tastează HATCH în linia de comandă. Obiectele pot fi haşurate doar dacă sunt incluse complet într-un plan paralel cu UCS-ul curent. Anumite modele de haşuri. Primele şase cele mai utilizate modele se află în fruntea listei. În rubrica Type and Patern se stabilesc tipul şi modelul haşurii:  Type – se stabileşte tipul de model: o o o      Predefinit – modelele predefinite se găsesc în fişierele acad. De regulă originile tuturor haşurilor coincid cu originea UCS-ului curent. Custom Pattern – afişează modelele de haşuri editate. Swatch – afişează o imagine a modelului selectat. Editat – un model editat este un model definit într-un fişier cu extensia pat altul decât cele două specificate mai sus. Pentru realizarea operaţiei de haşurare se utilizează comanda HATCH. Pattern – conţine lista modelelor predefinite disponibile. În mod curent comanda HATCH creează haşuri asociative. în care se pot vedea toate imaginile haşurilor predefinite. Scale – acest parametru extinde sau comprimă modelul de haşură. Accesarea comenzii Hatch:    Meniul Draw  Hatch. ce sunt actualizate odată cu modificarea conturului zonei de haşurat.

Note şi etichete Pentru introducerea textelor în desene există mai multe metode ce pot fi utilizate în funcţie de specificul situaţiei. fie cu ajutorul mausului în desen. Specified Origin – Se va specifica originea. texte organizate pe mai multe linii. astfel că la modificarea conturului va fi actualizată şi haşura. Dacă se apasă tasta ENTER fără a modifica parametrii de mai sus.  Use Current Origin – Se va utiliza originea curentă. 0. Texte pe o singură linie Textele pe o singură linie se creează cu comanda Single Line Text. Modificarea textelor pe o singură linie se poate face în mai multe moduri:   Se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul de text. Pentru a ascunde anumite zone din desen se poate utiliza comanda Wipeout din meniul Draw. După introducerea punctului de inserţie se solicită introducerea pe rând a înălţimii textului şi a unghiului de rotaţie. Toate elementele aflate în interiorul conturului devin invizibile. Se selectează textul şi se editează în paleta de proprietăţi. Se tastează TEXT în linia de comandă. După introducerea primei linii de text. Codul %%u va comuta sublinierea textului cu o linie inferioară. Dacă variabila de sistem DTEXTED are valoarea 2. Utilizatorului i se va solicita să deseneze un contur închis format exclusiv din linii drepte. În caseta de dialog Hatch and Gradient se poate seta asociativitatea haşurilor cu contururile pe care le umplu. Codul %%o va comuta sublinierea textului cu o linie superioară. vor rămâne valabile valorile iniţiale ale acestora. Codul %%d corespunde simbolului (°). \U+00B1 pentru simbolul (±). textul va fi afişat în timpul editării în poziţie orizontală şi la o dimensiune comodă din punct de vedere al vizibilităţii. Style – permite selectarea stilului de text. De asemenea se poate realiza formatarea textului cu ajutorul unor coduri de formatare: Ex: Codul %%nnn (unde nnn reprezintă numărul de ordine al unui caracter în fontul caracteristic stilului STANDARD) va avea ca rezultat introducerea caracterului cu numărul nnn. După terminarea editării textul va apărea la dimensiunea şi poziţia setată în comandă. În linia de text se pot introduce caractere speciale Unicode. Codul %%p corespunde simbolului (±). Punctul specificat de utilizator poate fi salvat ca origine curentă pentru haşurile ulterioare. Sublinierea superioară şi inferioară pot fi active concomitent. Accesarea comenzii:   Meniul Draw  Text  Single Line Text. 60 .\U+2205 pentru simbolul ( ). Ex: \U+00B0 pentru simbolul (°). Zonele cu umplere completă se pot crea selectând modelul de haşură predefinit SOLID. se afişează editorul de text în spaţiul de desenare şi promptul adecvat în linia de comandă pentru inserarea unei noi linii de text. sau linii de indicaţie. Se pot copia proprietăţile de la o haşură la alta. Textele se pot introduce sub formă de note pe o singură linie. fie alegând un punct semnificativ relativ la conturul haşurii. Acţiune: În linia de comandă vor fi afişate valorile pentru parametrii comenzii şi se va solicita introducerea punctului de inserţie a textului sau selectarea uneia din următoarele opţiuni:   Justify – controlează alinierea textului în funcţie de poziţia cursorului. care este de regulă în punctul 0.

Acţiune: Se solicită indicarea unui dreptunghi de încadrare pentru text sau alegerea dintr-un set de opţiuni. ca obiect din AutoCAD. Acţiune: Se solicită primul punct al liniei de indicaţie sau se pot modifica setările liniei de indicaţie prin selectarea opţiunii Settings. care după inserare va fi asociată cu linia de indicaţie. o o MText – va fi creată o notă pe mai multe linii. Frame Text – va fi plasat un cadru în jurul textului. la modificarea poziţiei obiectului. din bara de instrumente Draw. distanţa între rânduri. În pagina Annotation se configurează opţiunile pentru text şi se stabileşte dacă nota va fi reutilizată. Block Reference – va putea fi inserată o referinţă la un bloc. Aceste opţiuni se referă la înălţime. None – va fi creată o linie de indicaţie fără notă. Leader Line & Arrow. Dacă este activată asociativitatea dimensiunilor. se va deplasa şi capătul liniei de indicaţie. Tolerance – va fi afişată caseta de dialog pentru crearea toleranţelor. Texte cu linie de indicaţie O linie de indicaţie. Acestea sunt disponibile doar dacă este selectat tipul de notă pe mai multe linii. aliniere.Texte organizate pe mai multe linii Se pot crea în desene texte organizate pe mai multe linii sub formă de paragrafe. Always Left Justify – textul va fi aliniat la stânga indiferent de poziţia liniei de indicaţie. Attachement. Textele cu linie de indicaţie se creează cu ajutorul comenzii Leader. o polilinie sau o splină.  În rubrica Annotation Reuse se stabileşte dacă nota va fi reutilizată pentru liniile de indicaţie următoare. şi linia de indicaţie a fost poziţionată pe un obiect cu ajutorul snapurilor. capătul cu săgeată rămânând ataşat la obiect. cu comanda Multiline Text. Copy an Object – va fi copiat un text. va fi afişată caseta de dialog Leader Settings cu paginile Annotation. o o o Prompt for Width – va fi afişat prompt pentru introducerea lăţimii textului. unghiul de rotire stilul şi lăţimea textului. va apărea un editor de text în spaţiul de desenare. Linia de indicaţie este asociată textului astfel încât la modificarea poziţiei textului aceasta îşi schimbă forma. se va modifica şi linia de indicaţie. Accesarea comenzii:    Meniul Draw  Text  Multi Line Text. Acest editor conţine bare de instrumente cu comenzi pentru formatarea textului. având la un capăt o săgeată iar la celălalt un text multilinie. este o linie. o o o  Rubrica MText Options configurează opţiunile pentru textul pe mai multe linii. astfel încât dacă obiectul copiat va fi deplasat. 61 .  În rubrica Annotation Type se stabileşte tipul de notă şi în funcţie de acesta se modifică promptul comenzii. După indicarea dreptunghiului de încadrare pentru text. Dacă se alege opţiunea Settings. Se dă clic pe butonul Multi Line Text Se tastează MTEXT în linia de comandă. Accesarea comenzii:   Meniul Dimension  Leader. În pagina Leader Line & Arrow se configurează forma liniei de indicaţie şi a săgeţii. Copia este asociată cu linia de indicaţie. Pentru a edita un text deja creat se dă clic dublu pe text pentru a activa editorul. o toleranţă sau o referinţă la un bloc iar copia va fi conectată la capătul liniei de indicaţie. Se tastează QLEADER în linia de comandă.

cu stilul de text curent din desen. Se dă clic pe butonul Text Style din bara de instrumente Text.Pagina Attachement este disponibilă doar dacă s-a selectat în prealabil opţiunea MText în pagina Annotation . După completarea setărilor utilizatorului i se va solicita să introducă punctele pentru definirea liniei de indicaţie. Se pot importa fişiere de maxim 32KB. numele autorului. Această pagină conţine opţiuni legate de alinierea textului. etc. Dacă a fost selectată opţiunea Block Reference se va solicita numele blocului ce va fi inserat. forma cursorului se schimbă. Mod de accesare:    Meniul Format  Text Style. Pentru a urma hiperlinkul se dă clic cu tasta CTRL apăsată. unghiul de înclinare sau orientarea. Inserarea unui câmp în text se face prin selectarea din meniul contextual al comenzii Insert Field. utilizatorului i se va solicita selectarea obiectului ce va fi copiat. În funcţie de tipul câmpului. Dacă se introduce valoarea zero. Atunci când se trage un fişier cu extensia txt. caseta de dialog Field îşi schimbă rubricile. data. Stilul de text include elemente de formatare cum ar fi fontul. lăţimea textului va fi nelimitată. se lansează comanda MText. În caseta de dialog afişată se va selecta câmpul dorit. Dacă în setări s-a ales opţiunea Copy an Object. În continuare. se va solicita indicarea lăţimii textului prin desenarea unui dreptunghi în spaţiul de desenare sau introducerea unei valori. se pot edita stilurile existente sau se poate schimba stilul curent. Câmpurile conţin informaţii cum ar fi numărul de pagină. Va fi permisă imediat selectarea unui fişier. Utilizarea câmpurilor în texte Un câmp este un text al cărui conţinut se actualizează pe durata utilizării unui desen. lăţimea textului rezultat este determinată de lungimea maximă de linie din fişierul din care provine. Când cursorul se poziţionează deasupra textului. Atunci când se trage un fişier cu extensia rtf acesta va fi inserat în desen ca obiect OLE (obiectele OLE au proprietatea de a deschide aplicaţia în care au fost create atunci când se încearcă editarea lor în aplicaţia în care au fost importate). Textele importate din fişierele rtf vor fi inserate cu numele stilului de text curent. Stiluri de texte Orice text inserat într-un desen are un stil asociat. dacă s-au ales în setări opţiunile Mtext şi Prompt for Width. Dacă a fost selectată opţiunea Tolerance. În fereastra editorului se dă clic dreapta şi din meniul contextual se va selecta comanda Import text. Stilurile de text se creează şi se editează în caseta de dialog Text Style. Fişierele text pot fi trase în desen cu mausul direct din folderul care le conţine. va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se va construi indicaţia de toleranţă. Hiperlinkurile funcţionează în text în acelaşi mod ca hiperlinkurile ataşate unui obiect. şi va fi afişată o casetă conţinând descrierea hiperlinkului. dar păstrând fontul şi formatul iniţiale. Pentru a afişa caseta de dialog Text Style se lansează comanda Text Style. înălţimea. Numărul de apariţii al promptului depinde de numărul maxim de puncte configurat în pagina Leader Line & Arrow din caseta de dialog Settings. În lista de exemple va fi afişată în formate diferite valoarea actuală a câmpului. Acest obiect va fi ataşat la linia de indicaţie. Textele importate din fişierele txt vor fi inserate în desen ca text pe mai multe linii. Conţinutul acestuia va apărea în fereastra editorului de text. Pentru a importa text dintr-un fişier extern. Stilul de text existent iniţial în AutoCAD este stilul STANDARD. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Text Style. Se tastează STYLE în linia de comandă. În această casetă de dialog se pot crea stiluri noi. Importul textelor din fişiere externe În desenele din AutoCAD se pot importa texte din fişiere text salvate cu extensiile txt şi rtf. 62 .

Se creează un layer special destinat dimensiunilor. ci ca o colecţie de obiecte separate. Dimensiunile neasociative nu se modifică atunci când obiectul măsurat se modifică. Proprietatea de asociativitate a unei dimensiuni poate fi verificată în paleta Proprietăţi sau cu comanda LIST tastată în linia de comandă. Dimensiunile asociative îşi modifică locaţia. Liniile de centru – sunt linii întrerupte ce marchează centrul unui cerc sau arc. se selectează un Layout.Dimensiuni şi toleranţe În AutoCAD se pot crea dimensiuni pentru o varietate de tipuri de obiecte. se comută în modul Paper Space. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 0. Proprietatea de asociativitate a dimensiunilor nu se aplică la haşuri. Liniile de extensie – numite şi linii de proiecţie sau linii martor. Tipurile de dimensionare de bază sunt:      Liniar Radial (rază sau diametru) Unghiular Pe axe de coordonate Lungimi de arcuri Pentru simplificarea organizării desenelor şi a scalării dimensiunilor. Pentru dimensiunile unghiulare linia de dimensionare este un arc. se recomandă ca dimensionarea să se facă în Paper Space. Dimensiunile pot fi asociative. orientarea şi valoarea măsurii atunci când obiectul asociat se modifică. neasociative sau explodate. fac legătura între obiectul măsurat şi linia de dimensionare. Semnul de centru – este un simbol de forma unei cruci ce marchează centrul unui arc sau al unui cerc. însoţită eventual de prefixe. se utilizează comanda Reassociate Dimensions din meniul Dimensions sau se tastează DIMREASSOCIATE în linia de comandă. Săgeţile – numite şi simboluri terminale. se organizează desenul şi se face dimensionarea. sufixe sau toleranţe Linia de dimensionare – indică direcţia şi extinderea dimensiunii. multilinii sau obiecte cu grosime diferită de zero. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 2. după mai multe orientări. Dimensiunile asociate referinţelor la blocuri nu-şi păstrează asociativitatea dacă blocurile se modifică. Dimensiunile create cu ajutorul comenzii Quick Dimension nu sunt asociative. Dimensiunile explodate nu sunt reprezentate unitar. Pentru acestea variabila de sistem DIMASSOC are valoarea 1. 63 . sunt afişate la fiecare capăt al liniei de dimensionare şi pot avea diverse forme. dar pot fi asociate individual cu comanda Reassociate Dimensions. Pentru a reface asociativitatea dimensiunilor după operaţii de tip intelipan şi intelizoom. Componentele unei dimensiuni sunt următoarele:       Textul – de obicei indică valoarea măsurată.

una sau ambele jumătăţi ale liniei. sau se pot lista toate proprietăţile unui stil de dimensionare. Cu ajutorul comenzii Dimension Style se pot crea şi modifica stilurile de dimensionare. Poate fi controlată distanţa pe care se extind capetele liniei de dimensionare faţă de liniile de extensie în cazul cotării în stil arhitectural (cu linii înclinate în loc de săgeţi). Current Dimstyle – afişează numele stilului de dimensionare curent. Modificările temporare sunt afişate în fereastra Styles ca fiind nesalvate. Stilurile de dimensionare pot fi create şi editate de utilizator pentru a asigura conformitatea dimensiunilor cu standardele industriale sau de proiectare. Stilul STANDARD este stilul de dimensionare curent la instalarea AutoCAD. Se pot crea sub-stiluri de dimensionare. pentru tipuri specifice de dimensiuni. În pagina Lines a acestei casete se pot modifica proprietăţile liniilor de dimensionare şi de extensie:     Culoarea şi grosimea liniei. Styles – în această fereastră sunt listate toate stilurile disponibile în desen. Modify – determină afişarea casetei de dialog Modify Dimension Styles în care pot fi modificate stilurile de dimensionare.Stiluri de dimensionare Se numeşte stil de dimensionare o colecţie de setări ce controlează aspectul dimensiunilor. Set Current – prin apăsarea acestui buton. care conţine următoarele elemente:         Proprietăţile geometrice ale dimensiunilor pot fi editate în caseta de dialog Dimension Style Manager. toate dimensiunile din desen create pe baza acestui stil vor fi actualizate. sau dacă aceasta înglobează textul. Prin apăsarea butonului Modify se deschide fereastra Modify Dimension Style. sau ştergerea acestora. Se dă clic pe butonul Dimension Style Dimensions. Nu poate fi şters un stil de dimensionare utilizat deja în desen sau stilul curent. din bara de instrumente Styles sau din bara Acţiune: Se va deschide caseta de dialog Dimension Style Manager. redenumirea stilurilor. stilul selectat în fereastra Styles devine curent. List – controlează modul de afişare a stilurilor în fereastra Styles. Se tastează DIMSTYLE în linia de comandă. Orice dimensiune nou creată va respecta stilul de dimensionare curent. Compare – determină afişarea casetei de dialog Compare Dimension Styles în care pot fi comparate două stiluri de dimensionare. New – determină afişarea casetei de dialog Create New Dimension Style în care poate fi definit un nou stil de dimensionare. Override – determină afişarea casetei de dialog Override Current Style în care pot fi modificate temporar stilurile de dimensionare. Dacă este necesar un stil de dimensionare poate fi modificat temporar. Stilul curent este evidenţiat. Stilul curent se aplică dimensiunilor ce urmează a fi create. Se poate modifica distanţa între două linii de dimensionare succesive în cazul dimensionării cu linie de bază. Cu clic dreapta în această fereastră se accesează un meniu contextual ce permite setarea stilului curent. derivate din stilul de dimensionare curent. Se poate suprima linia de dimensionare. Accesarea comenzii:      Meniul Format  Dimension Style. Dacă se modifică o setare în stilul de dimensionare curent. 64 . Description – conţine o descriere a stilului selectat în lista Styles relativ la stilul curent. Preview – afişează reprezentarea grafică a elementelor caracteristice stilului selectat în fereastra Styles.

Alternate Units şi Tolerances. La crearea dimensiunilor liniare se permite modificarea conţinutului şi orientării textului.precum şi a unghiului liniei de dimensionare. se poate suprima afişarea unei săgeţi sau a amândurora. cu mai multe vederi. înălţime şi aspect al elementelor de text. Săgeţile de la capetele liniei de dimensionare pot fi configurate în caseta de dialog Modify Dimension Style.   Crearea dimensiunilor Dimensiuni liniare Dimensiunile liniare pot fi orizontale. iar celelalte layere de dimensiuni vor fi dezactivate. sau utilizând relaţiile de snap la aceste obiecte. Se poate modifica dimensiunea şi orientarea săgeţilor (spre interior sau exterior). unghiurilor. coordonatelor sau toleranţelor. În pagina Text se pot seta caracteristicile legate de poziţie. Pentru a crea dimensiuni ce vor fi scalate automat pentru a fi afişate în Paper Space. se recomandă să se creeze câte un layer de dimensiuni pentru fiecare viewport. dacă acestea nu sunt necesare.   Se pot suprima una sau ambele linii de extensie. Poziţia. verticale sau aliniate. Dimensionarea în layout reprezintă cea mai simplă metodă de dimensionare. Valorile numerice ale dimensiunilor pot fi afişate într-o singur sistem de unităţi sau în două sisteme. Pentru dimensionarea în Paper Space. prin marcarea casetei Display Alternate Units. dar nu modifică valoarea lungimilor măsurate. Dacă se doreşte afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi. layerul de dimensiuni corespunzator va rămâne activ. la paginile Primary Units. distanţa de la text la linia de dimensionare şi de la capătul liniei de extensie la originea punctului de măsurare. Dimensiunile liniare orizontale şi verticale se crează cu comanda Linear. Unităţile alternative apar între paranteze pătrate. In cazul dimensiunilor aliniate linia de dimensionare este paralelă cu linia (imaginară sau reală) ce uneşte originile liniilor de extensie. în versiuni de AutoCAD anterioare 2002. Dacă afişarea se doreşte întrun singur sistem de unităţi. DIMSCALE se va seta la valoarea 4) Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din Paper Space – era metoda preferată pentru desene complexe. Setarea scării pentru dimensiuni Scara de reprezentare a dimensiunilor în raport cu obiectele desenate poate fi configurată de utilizator şi depinde de metoda de organizare şi plotare a desenelor. în funcţie de situaţiile specifice din desen. se va activa acest mod în pagina Alternate Units. sau nu este suficient spaţiu. a săgeţilor. Pentru a crea desene ce vor fi scalate corect pentru plotare. Accesarea comenzii:  Meniul Dimension  Linear. Afişarea simultană a măsurilor în două sisteme de unităţi nu se aplică la dimensiuni unghiulare. Poate fi controlată înălţimea cu care liniile de extensie depăşesc linia de dimensionare. la pagina Symbols and Arrows. se va seta DIMSCALE la valoarea 0. se va seta variabila de sistem DIMSCALE la valoarea inversă a scării la care se va plota desenul. Pentru a preveni ca dimensiunile dintr-un viewport să fie vizibile în alte viewporturi la plotare. În pagina Tolerances se configurează formatul pentru afişarea toleranţelor dimensionale. (Ex: Dacă scara de plotare este 1:5. 65 . Modul în care sunt afişate valorile numerice ale dimensiunilor se poate configura în caseta de dialog Modify Dimension Style. DIMSCALE va fi rămâne setat la valoarea 1 şi nu este necesară o scalare suplimentară. dimensiunea şi aspectul elementelor de text ale dimensiunilor se pot seta în caseta de dialog Modify Dimension Style. iar în pagina Fit se configurează modul în care aplicaţia va aplica setările legate de poziţia textului. la paginile Text şi Fit. Distanţa de la originea liniei de extensie până la capătul acesteia. utilizată în desenele cu o singură vedere. Sunt trei metode de creare a dimensiunilor într-un desen:  Dimensionarea în spaţiul model pentru plotare din spaţiul model – reprezintă metoda tradiţională.   Se pot utiliza diverse forme ale săgeţilor. Dimensiunile se crează în Paper Space prin selectarea obiectelor din Model Space. Scara de reprezentare a dimensiunilor afectează înălţimea textului. se vor face setările specifice în pagina Primary Units. În fiecare din viewporturi.

În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Baseline. Se dă clic pe butonul Aligned din bara de instrumente Dimension. nu pot fi selectate pentru dimensionare referinţe la blocuri scalate neuniform. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului. Se dă clic pe butonul Baseline din bara de instrumente Dimension. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Aligned. În cazul poliliniilor sau a altor obiecte ce pot fi explodate. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. Se tastează dimaligned în linia de comandă.      Dimensionarea cu linie de bază presupune introducerea unui set de dimensiuni. Dacă se tastează ENTER fără a indica punctele solicitate şi fără a introduce o opţiune. Se tastează DIMBASELINE în linia de comandă. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. 66 . În faza următoare se solicită indicarea poziţiei liniei de dimensionare sau selectarea unuia din parametrii următori:  Mtext – va fi afişat în spaţiul de desenare un editor de text. Dacă ultima comandă a fost una de dimensionare. pot fi selectate pentru dimensionare doar arce şi segmente individuale. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. Angle – cu ajutorul acestei opţiuni se modifică orientarea textului.  Se dă clic pe butonul Linear din bara de instrumente Dimension. De asemenea. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. sufixe sau se poate schimba valoarea afişată) Text – se poate introduce în linia de comandă textul ce va apărea afişat de dimensiune. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. Rotated – Vor fi create dimensiuni liniare rotite. Vertical – se vor crea dimensiuni liniare verticale. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori.      Dimensiunile liniare aliniate se creează cu comanda Aligned. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie. Horizontal – se vor crea dimensiuni liniare orizontale. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. Acţiune: Se solicită indicarea originilor pentru liniile de extensie. se va cere poziţia dimensiunii. la promptul următor aplicaţia solicită selectarea unui obiect ce se va dimensiona. cu ajutorul căruia se poate edita partea de text a dimensiunii (se pot adăuga prefixe. Se tastează DIMLINEAR în linia de comandă. măsurate de la aceeaşi linie de bază.

Dacă ultima comandă a fost o comandă de dimensionare. sau de tip coordonate. Acţiune: Dacă ultima comandă nu a fost una de dimensionare. aplicaţia solicită utilizatorului să selecteze o dimensiune ce va servi ca bază de dimensionare. Dacă dimensiunea de bază este liniară sau unghiulară. se va cere poziţia dimensiunii. Se dă clic pe butonul Continue din bara de instrumente Dimension. ultima dimensiune creată va fi selectată automat ca bază de dimensionare. aplicaţia va solicita apoi specificarea originii celei de-a doua linii de extensie.Dimensionarea în lanţ are ca rezultat crearea de dimensiuni liniare. iar dacă dimensiunea de bază este creată cu comanda Ordinate. Se tastează DIMCONTINUE în linia de comandă. Accesarea comenzii:    Meniul Dimension  Continue. unghiulare. 67 . pornind de la a doua linie de extensie a ultimei dimensiuni create sau a unei dimensiuni selectate. Pentru a finaliza comanda se apasă ENTER de două ori.

Mod de accesare:    Meniul Dimension  Radius. fie diametrul unui obiect. numită locaţie modificată a centrului. numite şi dimensiuni radiale prescurtate. Se pot crea dimensiuni radiale decalate. Se poate opta între marcaje de centru şi linii de centru prin specificarea acestei opţiuni în caseta de dialog Dimension Style Manager. Se tastează DIMDIAMETER în linia de comandă. se poate modifica decalarea acesteia cu ajutorul gripurilor. Punctul de origine al dimensiunii poate fi specificat într-o locaţie convenabilă. Comanda Dimradius serveşte la dimensionarea razelor pentru arce şi cercuri. Valorile variabilei DIMCEN:    0 <0 >0 – nu se desenează marcaje sau linii de centru – se desenează linii de centru – se desenează marcaje Valoarea absolută reprezintă dimensiunea marcajului sau liniei de centru. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Diameter. Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. Se dă clic pe butonul Diameter din bara de instrumente Dimension. 68 . Liniile de centru şi marcajele de centru se creează cu ajutorul comenzii Center mark. Pentru a crea o dimensiune diametrală se lansează comanda Diameter. Linie de dimensionare Dimensiunile radiale decalate pot fi vizualizate. Odată creată dimensiunea. Se tastează DIMCENTER în linia de comandă. Se tastează DIMRADIUS în linia de comandă. sau cu comanda STRETCH. Accesarea comenzii: Unghi de decalare Linie de extensie   Accesarea comenzii:   Se dă clic pe butonul Radius din bara de instrumente Radius. Se tastează DIMJOGGED în linia de comandă. a paletei de proprietăţi. la rubrica Center Marks. la pagina Symbols and Arrows. dar nu pot fi editate în versiunile de AutoCAD anterioare versiunii 2006. Se dă clic pe butonul Radius instrumente Radius. din bara de  Meniul Dimension  Jogged.Lecţia 8 Dimensiuni şi toleranţe (continuare) Dimensiuni radiale Dimensiunile radiale pot măsura fie raza. utile pentru dimensionarea razelor de arce sau cercuri ale căror centre se află în afara desenelor şi nu pot fi afişate în locaţia lor reală. sau prin setarea variabilei de sistem DIMCEN.

Se pot crea lanţuri de dimensiuni unghiulare şi seturi de dimensiuni unghiulare cu bază de dimensionare. Pentru a dimensiona unghiul dintre două raze ale unui cerc se va selecta cercul. şi ataşată la o linie de indicaţie. Acţiune: Aplicaţia solicită specificarea caracteristicii de măsurat. dar sunt limitate la 180°.  Leader Endpoint – Diferenţa între poziţia caracteristicii de măsurat şi punctul de capăt al liniei de indicaţie este utilizată pentru a determina dacă este vorba de o coordonată X sau Y. 69 . Valoarea dimensiunii este afişată între paranteze unghiulare. Se tastează DIMARC în linia de comandă. apoi se va specifica locaţia dimensiunii. Dimensiunile pe coordonate se prezintă sub forma unei valori măsurată după axa X sau Y. după care se vor indica pe cerc 2 puncte aparţinând laturilor unghiului. Textul dimensiunii se aliniază la linia de indicaţie. se vor utiliza gripurile pentru a modifica locaţia liniei de extensie a unei dimensiuni. Este o comandă apărută în AutoCAD 2006 şi perfecţionată în AutoCAD 2007. indiferent de stilul de dimensionare curent. Va fi măsurată dimensiunea cu coordonata mai mică. Dimensiunile pe coordonate Dimensiunile pe coordonate măsoară distanţele pe axele de coordonate de la punctul de origine până la punctul de măsurare. Se dă clic pe butonul Angular din bara de instrumente Dimension. Se dă clic pe butonul Ordinate instrumente Dimension. care permite editarea textului dimensiunii.      Dimensionarea lungimii arcurilor Pentru a măsura lungimea arcurilor se utilizează comanda Arc Lenght. Text – textul dimensiunii poate fi editat din linia de comandă. Se dă clic pe butonul Arc Lenght din bara de instrumente Dimension (în AutoCAD 2007). Pentru a crea o dimensiune unghiulară se utilizează comanda Angular. Ydatum – va fi măsurată coordonata Y. din bara de Se tastează DIMORDINATE în linia de comandă.Dimensiuni unghiulare Dimensiunile unghiulare măsoară unghiul dintre două linii sau trei puncte. Pentru a le aplica la unghiuri mai mari de 180°. Se tastează DIMANGULAR în linia de comandă. Pentru a crea dimensiuni pe coordonate se lansează comanda Ordinate. Xdatum – va fi măsurată coordonata X. În practica curentă este bine ca înainte de începerea dimensionării pe coordonate să se mute UCS-ul în punctul ales ca origine pentru măsurare. apoi introducerea punctului de capăt al liniei de indicaţie sau selectarea unei opţiuni dintr-un set oferit. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Arc Lenght. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Angular. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Ordinate. Angle – permite schimbarea unghiului pentru textul dimensiunii. Pentru a dimensiona unghiul subîntins de un arc se va selecta arcul. Mtext – va fi afişat editorul de text pe mai multe linii. Programul utilizează ca origine a măsurării poziţia UCS-ului curent.

Adăugarea toleranţelor geometrice Toleranţele geometrice se ataşează la dimensiuni în cadre de control. Valoarea toleranţei Condiţii de toleranţă pentru material Referinţe literale ale bazelor primare. Se dă clic pe butonul Dimension Update din bara de instrumente Dimension. toleranţele proiectate controlează zona de toleranţă la perpendicularitate pentru o piesă introdusă într-un locaş. care specifică zona minimă de toleranţă proiectată. Prima toleranţă se referă la o dispunere de elemente măsurate. O bază de referinţă este un punct teoretic exact. iar un arbore diametrul maxim. toleranţele nu pot fi asociate cu obiecte geometrice. Simbolul pentru toleranţa proiectată este ( ) precedat de o valoare a înălţimii. Un cadru de control conţine două sau mai multe componente.Modificarea dimensiunilor existente Pentru a aplica un stil nou unei dimensiuni existente. care are cerinţe diferite faţă de bazele de referinţă. Acţiune: Utilizatorului i se solicită sa selecteze dimensiunile ce vor fi actualizate cu stilul curent. Pentru a particulariza mai exact toleranţele se foloseşte noţiunea de toleranţă proiectată. Înălţimea zonei de toleranţă proiectată şi simbolul apar într-o casetă sub cadrul de control. L corespunde toleranţei minime de material. o axă sau un plan în funcţie de care se fac măsurătorile şi se verifică dimensiunile. iar a doua toleranţă se referă la fiecare element din dispunere. secundare şi terţiare Simbol opţional pentru diametru Caracteristica geometrică Condiţiile de material ale bazelor de referinţă Valorile toleranţelor în cadrul de control sunt urmate de maxim trei litere reprezentând baze de referinţă. Mod de accesare:   Meniul Dimension  Update. iar un arbore diametrul minim. Pentru editarea cadrelor de control se pot utiliza majoritatea comenzilor de editare din AutoCAD.    M corespunde toleranţei maxime de material. Toleranţele compuse specifică două toleranţe pentru aceeaşi caracteristică geometrică a unui element măsurat. acesta se va seta ca stil curent în caseta de dialog Dimension Style Manager apoi se va lansa comanda Dimension Update. Prima casetă din cadru conţine un simbol ce reprezintă caracteristica geometrică asupra căreia se aplică toleranţa. Aceasta este mai 70 . precum şi gripurile. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul maxim. Condiţiile de material ale toleranţelor se aplică caracteristicilor ale căror dimensiuni pot varia. Conform acestei condiţii o gaură va avea diametrul minim. S înseamnă că respectiva caracteristică poate avea orice valoare în limitele prescrise. Spre exemplu. în funcţie de modul în care au fost create (cu comanda TOLERANCE sau cu comanda LEADER). Aceste cadre conţin toată informaţia privind toleranţele pentru o singură dimensiune. Spre deosebire de dimensiuni şi linii de indicaţie. Toleranţele geometrice pot fi create cu sau fără linii de indicaţie.

Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. o Specify Insertion Point – Se specifică poziţia pentru colţul din stânga sus al tabelului. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Geometric Tolerance în care se vor face toate setările necesare. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Insert Table. se creează mai întâi un tabel gol. Insertion Behavior – Se specifică poziţia tabelului. Pentru a crea un tabel se utilizează comanda Table. Table Style Settings – Setează aspectul tabelului o Table Style Name – Specifică stilul de tabel. numărul de rânduri şi coloane. Dacă se utilizează această opţiune. Pentru indicare se poate utiliza mausul în spaţiul de desenare. Dacă stilul de tabel presupune sensul de citire de jos în sus. Mod de accesare:     Meniul Draw  Table. Pentru a crea toleranţe geometrice se utilizează comanda Tolerance. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Se dă clic pe butonul Table din bara de instrumente Dimension. Se dă clic pe butonul Tolerance din bara de instrumente Dimension. punctul de inserţie se află în colţul din stânga jos al tabelului. după care caseta se va închide şi utilizatorului i se va cere să introducă locaţia toleranţei. cu următoarele rubrici:   Preview – Afişează un exemplu al stilului curent de text. 71 . Tabele Un tabel este un obiect ce conţine date dispuse pe linii şi coloane.  Column & Row Settings – Se stabilesc numărul şi dimensiunile rândurilor şi coloanelor. Se tastează TOLERANCE în linia de comandă. Se tastează TABLE în linia de comandă. o Specify Window – Se specifică dimensiunea şi locaţia tabelului.restrictivă decât prima. o Text Height – Afişează înălţimea textului în stilul de tabel curent. după care se completează cu conţinutul celulelor. Pentru a realiza un tabel. sau se pot introduce coordonatele în linia de comandă. Stilul iniţial este STANDARD. Desenul de mai jos mai jos exemplifică acest mod de înscriere a tolerannscriere a toleraţei. Mod de accesare:    Meniul Dimension  Tolerance. ca şi lăţimea coloanelor şi înălţimea rândurilor depind de dimensiunile ferestrei şi setările pentru rânduri şi coloane.

situate între coloanele A şi C inclusiv). celulele sunt identificate după litera coloanei şi numărul de rând. Spre exemplu. Mod de accesare:    Meniul Format  Table Style. şi altele. Se poate naviga de la o celulă la alta cu ajutorul tastei TAB au a tastelor direcţionale. O linie întreruptă indică spaţiul vizibil la plotare pentru dimensiunile hârtiei şi imprimanta curentă. Pentru a vedea într-un layout obiectele desenate în Model Space. editorul de text se redeschide. modificându-se doar rândul. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. Dacă se introduce $A$10. Înălţimea rândului în care se editează se va modifica. atât rândul cât şi coloana vor rămâne neschimbate. rândurile şi coloanele se modifică proporţional. Se tastează TABLESTYLE în linia de comandă. dacă se introduce $A10. Un interval de celule se defineşte cu ajutorul identificatorului primei şi ultimei celule. Un desen plotat conţine elemente ce se desenează în Paper Space şi sunt proprii layoutului în care au fost create. Dacă nu se doreşte schimbarea celulei adresate atunci când se copie o formulă se va adăuga semnul ($) înaintea rândului sau coloanei adresate. După selectarea celulei. Atunci când este creat un tabel. Unele celule pot conţine formule pentru realizarea de calcule pe baza datelor din alte celule ale tabelului. Pentru a modifica o celulă se indică un punct în interiorul acesteia. Atunci când se adaugă un tabel la o paletă de instrumente. combinarea de celule adiacente. dar conţinutul acestuia şi formatarea caracterelor sunt ignorate. Cu ajutorul comenzii Page Setup se pot modifica setările formatului de pagină pentru un layout. dând clic pe o etichetă Layout din partea de jos a spaţiului de lucru. fie dimensiunile celulei. un tabel poate fi modificat în paleta de proprietăţi sau cu ajutorul gripurilor. Culoarea fondului se poate modifica pentru celulele tabelului cu ajutorul meniului contextual. Copierea formulelor dintr-o celulă în alta se face cu ajutorul meniului contextual. Se pot insera formule într-o celulă selectată cu ajutorul meniului contextual. În formule. Un layout reprezintă o pagină ce se poate plota. Datele pot fi introduse în tabele sub formă de text sau blocuri. Se pot selecta mai multe celule odată prin selecţie cu ajutorul tastei SHIFT apăsate sau deplasând mausul cu butonul stâng apăsat. modificare şi ştergere a stilurilor de tabel. pentru a se adapta la dimensiunile blocului. Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Table Style. după caz. Meniul contextual conţine în acest caz comenzi pentru inserarea şi ştergerea de rânduri sau coloane. La crearea layoutului se vor specifica un plotter sau o imprimantă. La scrierea formulelor se va utiliza opţiunea Cell din meniul contextual pentru a face referinţă la o altă celulă din alt tabel situat în acelaşi desen. sau manual. se va menţine apăsată tasta CTRL. coloana rămâne aceeaşi. Pentru a defini sau modifica un stil de tabel se utilizează comanda Table Style. este necesară crearea de viewporturi. cu ajutorul editorului de text. proprietăţile tabelului şi modificările făcute celulelor sunt salvate odată cu definiţia acestuia. va fi evidenţiată prima celulă şi va fi afişat editorul de text. Odată cu modificarea lăţimii sau înălţimii tabelului. Pentru a păstra lăţimea tabelului în timp ce se modifică o coloană cu ajutorul gripurilor. După finalizarea desenului în Model Space. Mod de accesare:   Meniul File  Page Setup Manager. ce asigură mijloacele de creare. 72 . se poate începe crearea unui layout. pentru a se adapta la text. Astfel de elemente sunt chenarele cu cartuş sau notele.După ce a fost creat. separate de două puncte (Ex: A5:C10 conţine celulele din rândurile de la 5 la 10. odată cu rândul sau coloana din care face parte. pentru a continua editarea formulei. Atunci când se inserează un bloc într-o celulă se pot modifica fie dimensiunile blocului pentru a se adapta la dimensiunile celulei. Plotarea desenelor Pregătirea desenelor pentru plotare Pregătirea unui desen pentru plotare începe cu setarea formatului. Vor apărea gripurile pe chenarul celulei cu ajutorul cărora se va modifica celula. Se dă clic pe butonul Table Style din bara de instrumente Styles. De regulă orice layout nou creat are un format de pagină asociat.

 

Se tastează PAGESETUP în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe eticheta unui layout, şi din meniul contextual se lansează comanda Page Setup Manager. Current Layout – indică layout-ul curent căruia i se va aplica setarea formatului de pagină. Page Setups – în această rubrică se afişează formatul de pagină curent, se poate alege un alt format, se poate crea un format de pagină nou, se poate modifica un format existent sau se pot importa formate din alte desene. Selected Page Setup Details – afişează informaţii despre formatul de pagină selectat: o Numele plotterului sau imprimantei asociate formatului de pagină curent, o Tipul de dispozitiv de plotare specificat pentru formatul de pagină curent, o Dimensiunile formatului şi orientarea, o Locaţia fizică a plotterului,

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Page Setup Manager cu următoarele rubrici:  

Display When Creating a New Layout – activarea acestei opţiuni va avea ca rezultat deschiderea automată a casetei de dialog Page Setup Manager la crearea unui layout nou. Această opţiune se poate seta şi din Caseta de dialog Opţiuni, pagina Display.

Atunci când se creează un format de pagină nou sau se editează unul existent va fi afişată caseta de dialog Page Setup. Această casetă conţine rubrici pentru setarea imprimantei sau plotterului, dimensiunilor hârtiei precum şi alte opţiuni de formatare. Caseta de dialog Page Setup conţine următoarele rubrici:   Page Setup – Afişează numele formatului de pagină curent. Printer/Plotter – Se specifică un dispozitiv de plotare. o Name – Conţine lista dispozitivelor de plotare disponibile. Pictograma din faţa numelui acestora face deosebirea între plottere şi imprimante. o Properties – Este afişată caseta de dialog Plotter Configuration Editor în care se poate configura dispozitivul de imprimare sau plotare şi porturile de imprimare. o Plotter – Afişează numele imprimantei sau plotterului curent. o Where – Afişează locaţia imprimantei sau plotterului curent. o Partial Preview – Arată o reprezentare a suprafeţei efective de plotare în raport cu dimensiunile hârtiei. Indicaţia din dreptul cursorului conţine dimensiunile hârtiei şi dimensiunile zonei de imprimat.   Dimensiunile hârtiei – conţine o listă cu dimensiunile de hârtie disponibile pentru dispozitivul de plotare selectat. Suprafaţa de plotare – specifică suprafaţa desenului ce va fi plotat. Sub eticheta What to plot se poate selecta zona din desen ce va fi plotată. o Layout – Atunci când se plotează un layout, se va plota tot conţinutul zonei de plotare, cu originea calculată în punctul 0,0 din layout. Când se plotează din Model Space, va fi plotată în întregime zona desenului definită de limitele reţelei de puncte. o Extents – Se plotează zona din desen ocupată de obiecte. Toate obiectele din desen vor apărea la plotare. o Display – Va fi plotată vederea din viewportul curent în Model Space, sau vederea curentă în Paper Space. o View – Se poate plota o vedere salvată anterior. Dacă nu există vederi salvate în desen, această opţiune nu este disponibilă. o Window – Se poate plota orice zonă din desen specificată de utilizator. Butonul Window devine disponibil. Când se dă clic pe acest buton, utilizatorului i se permite să indice zona de plotare.  Plot Offset – Se specifică o corecţie a poziţiei suprafeţei ce se va plota în raport cu colţul din stânga-jos al zonei printabile, sau cu colţul hârtiei, în funcţie de modul în care s-a setat opţiunea Specify Plot Offset Relative To în caseta de dialog Options, la pagina Plot and Publish. Modul în care este setată această opţiune este indicat în paranteze rotunde, în dreptul titlului rubricii. 73

Plot Scale – Controlează raportul între unităţile de desenare şi unităţile de plotare. Dacă în Plot Area este selectată opţiunea Layout, plotarea layout-ului se face la scara 1:1, indiferent de setarea scării. o Fit to Paper – Zona ce se va plota este scalată pentru a ocupa întreaga suprafaţă de plotare. o Scale – Defineşte o scară exactă de plotare. Custom desemnează o scară definită de utilizator. o Scale Lineweights – La activarea acestei opţiuni, grosimile de linii sunt scalate proporţional cu scara de plotare.

Plot Style Table (Pen Assignments) – Permite setarea tabelului cu stiluri de plotare, editarea acestuia, sau crearea unuia nou. o Name (Unlabeled) – afişează o listă cu tabelele de stiluri de plotare disponibile. o Edit – Acest buton determină afişarea casetei de dialog Plot Style Table Editor în care se pot vizualiza şi edita stilurile de plotare asociate tabelului cu stiluri de plotare curent.

 

Shaded Viewport Options – Specifică modul în care sunt plotate vederile cu umbrire sau renderizare. Plot Options – Aici se specifică opţiunile pentru grosimi de linii, stiluri de plotare, plotări cu umbrire şi ordinea în care sunt plotate obiectele. o Plot Object Lineweights – Se specifică dacă grosimile de linii atribuite obiectelor se plotează. Această opţiune nu este disponibilă dacă s-a selectat plotarea cu stiluri de plotare (Plot with Plot Styles). o Plot with Plot Styles – Se specifică dacă stilurile de plotare aplicate obiectelor şi layerelor sunt plotate. La selectarea acestei opţiuni, va fi activată automat şi opţiunea Plot Object Lineweights. o Plot Paperspace Last – La activarea acestei opţiuni se vor plota mai întâi obiectele din model space. De regulă se plotează întâi obiectele din Paper Space. o Hide Paperspace Objects – Se specifică dacă operaţia de ascundere (HIDE) se aplică obiectelor din Paper space. Această opţiune este valabilă doar în Paper Space, iar efectul este vizibil doar în vizualizarea înainte de plotare, nu şi în layout.

Drawing Orientation – Se specifică orientarea desenului: o Portrait – orientează şi plotează desenul astfel încât latura scurta să fie cea orizontală. o Landscape –orientează şi plotează desenul astfel încât latura lungă să fie cea orizontală. o Plot Upside-Down – orientează şi plotează desenul de sus în jos.

Plotarea desenelor
Plotarea unui desen se face cu comanda Plot. Mod de accesare:     Meniul File  Plot. Se dă clic pe butonul Plot din bara de instrumente Standard.

Se tastează PLOT în linia de comandă. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Layout sau Model şi se selectează Plot din meniul contextual afişat.

Acţiune: Va fi afişată caseta de dialog Plot. În această casetă se vor putea stabili condiţiile de plotare.

Stiluri de plotare
Stilul de plotare este o proprietate a obiectelor din desen, similară tipului de linie sau culorii. Un stil de plotare poate fi atribuit unui obiect sau unui layer şi determină modul de plotare al obiectelor din desen. Prin intermediul stilului de plotare se poate controla modul în care apar în pagină grosimile de linii, culorile, tipurile de linii, îmbinarea liniilor, capetele liniilor, etc. Tabelele de stiluri de plotare colectează grupurile de stiluri de plotare. În caseta de dialog Plot Style Manager apar toate tabelele cu stiluri de plotare disponibile. 74

În Plot Style Manager pot fi adăugate, şterse, redenumite, copiate, şi editate tabele cu stiluri de plotare. Există două tipuri de stiluri de plotare: stiluri dependente de culoare şi stiluri denumite. Un desen poate utiliza un singur tabel cu stiluri de plotare. Odată setat, acesta poate fi modificat sau schimbat cu altul. În cazul tabelelor cu stiluri de plotare dependente de culoare, culoarea obiectului determină modul în care acesta va fi plotat. Stilurile de plotare nu se pot atribui direct obiectelor, în schimb obiectelor li se poate schimba culoarea pentru a fi imprimate conform dorinţei utilizatorului. Tabelele cu stiluri de plotare denumite utilizează stiluri de plotare atribuite direct obiectelor şi layerelor. Utilizarea acestora permite plotarea diferită a fiecărui obiect din desen, independent de culoarea sa.

Selectarea unui proces înainte de a începe lucrul în AutoCAD
Crearea desenelor cu o singură vedere (în Model Space)
Dacă se intenţionează crearea unui desen 2D cu o singură vedere, acesta se poate realiza integral în Model Space. Plotarea se poate face tot din model space . Acesta este modul clasic de realizare a unui desen. Metoda este simplă dar are câteva limitări:    Se poate utiliza doar în cazul desenelor 2D Nu suportă vederi multiple şi setări ale layerelor dependente de vedere Scalarea adnotărilor şi chenarelor necesită efectuarea de calcule.

Prin această metodă obiectele geometrice vor fi desenate întotdeauna la scara 1:1, iar textele, dimensiunile şi alte note, la o scară ce va apărea la dimensiunea corectă în desenul plotat. În acest caz procesul de realizare a desenului cuprinde următoarele etape:   Determinarea unităţii de măsură: În această etapă utilizatorul decide ce reprezintă fiecare unitate din spaţiul model (1’’, 1mm, 1km, etc.) Setarea stilului de afişare a unităţilor din desen: Se tastează în linia de comandă UNITS sau se accesează comanda Units din meniul Format. Stilul uzual pentru unităţile de măsură este „decimal”. Setarea scării pentru adnotări şi blocuri: Înainte de începerea procesului de desenare, utilizatorul ar trebui sa seteze scara pentru dimensiuni, adnotări şi blocuri. Această operaţie oferă garanţia că dimensiunile, adnotările şi blocurile vor avea mărimea corectă la plotare. Este necesară setarea scării pentru:   Text: Mod de accesare: STYLE în linia de comandă sau comanda Text Style din meniul Format. Se va deschide o casetă de dialog în care se va seta înălţimea caracterului. Dimensiuni: Se va seta variabila de sistem DIMSCALE. Aceasta stabileşte raportul între mărimile elementelor componente ale dimensiunii (săgeţi, distanţa de la text la linia de dimensiune, înălţimea textului) Stiluri de linii: Se va seta scara pentru tipurile de linii discontinui cu ajutorul variabilelor de sistem CELTSCALE şi LTSCALE. Haşuri: Se va seta scara pentru modelele de haşuri în caseta de dialog Hatch and Gradient sau cu ajutorul variabilei de sistem HPSCALE. Blocuri: Scara de inserare pentru blocuri se stabileşte în caseta de dialog Insert

   

Determinarea factorului de scară pentru plotare: Pentru plotarea din Model Space se calculează factorul exact de scalare transformând scara desenului într-un raport de forma 1:n. Acest raport compară unităţile plotate cu unităţile din desen. Ex: scara de plotare pentru raportul 1cm = 1m este 100.

Crearea desenelor cu vederi multiple
Paper Space este un mediu de lucru în care pot fi specificate dimensiunile formatului, se poate adăuga un chenar cu cartuş, se pot afişa vederi multiple ale modelului desenat, şi se pot crea dimensiuni şi note. Desenarea se va face în Model Space, iar plotarea se va face într-un layout, în Paper Space. De regulă un desen nou include la creare două pagini layout, numite Layout1 şi Layout2. Există mai multe metode pentru a crea layouturi noi: 75

Se pot utiliza comenzile COPY şi ARRAY pentru multiplica viewporturile într-un layout. redenumirea sau ştergerea layouturilor. la fel ca la orice obiect desenat. Este important ca viewporturile să fie create într-un layout separat. apoi cel de-al doilea colţ pe diagonală cu primul. Copierea unui layout împreună cu setările sale din desenul curent. pot fi scalate sau mutate. Viewporturile inactive nu afişează nimic. mutarea. Off – Dezactivează viewportul selectat. Corner of Viewport – se specifică primul colţ al unui viewport rectangular. Un viewport activ afişează obiectele desenate în Model Space. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. Setările făcute cu ajutorul expertului se pot modifica ulterior în caseta de dialog Page Setup. Pentru a accesa comanda Layout se procedează în unul din următoarele moduri:     Meniul Insert  Layout  New Layout sau Layout from Template… sau Create Layout Wizard Se dă clic pe butonul New Layout instrumente Layouts. Într-un layout se poate crea un singur viewport sau mai multe. Pentru crearea viewporturilor într-un layout se utilizează una din comenzile MVIEW sau VPORTS. viewporturilor li se pot modifica dimensiunile şi proprietăţile. On – Activează viewportul selectat. sau pe butonul Layout from Template din bara de Se introduce comanda LAYOUT în linia de comandă. Odată create. Mod de accesare al comenzii MVIEW:      Meniul View  Viewports  1 Viewport. Pentru a redimensiona un viewport se utilizează gripurile. Acest layer se poate dezactiva astfel încât chenarele viewporturilor să nu apară la plotare. Acestea pot avea dimensiuni forme şi aranjamente diverse. în funcţie de modul de setare al variabilei de sistem MAXACTVP.  76 . Importarea unui layout dintr-un şablon (un fişier cu extensia DWT) sau din alt desen (fişier cu extensia DWT). Utilizarea expertului de creare a layouturilor (Create Layout Wizard) pentru a crea un layout şi a-i stabili setările. Într-un layout pot fi active maxim 64 viewporturi. Se dă clic dreapta pe una din etichetele Model sau Layout şi se selectează din meniul contextual una din comenzile New Layout sau From Template Meniul contextual amintit mai sus conţine de asemenea comenzi pentru copierea.    Adăugarea unui layout nou fără setări şi specificarea ulterioară a setărilor în Page Setup Manager. Acţiune: Va fi solicitată introducerea primului colţ al unui viewport sau alegerea unei opţiuni dintr-un set. Pentru a activa un alt viewport atunci când sunt deja active 64 viewporturi se va dezactiva un viewport activ cu opţiunea OFF. Atunci când se crează un layout cu ajutorul expertului utilizatorului i se va cere să introducă pe rând setările pentru layout:        Numele layoutului Imprimanta asociată layoutului Dimensiunile hârtiei pe care se va imprima conţinutul layoutului Orientarea desenului pe hârtie Un chenar Informaţii pentru setarea viewporturilor O locaţie pentru dispunerea viewporturilor în desen. Se introduce comanda MVIEW în linia de comandă.

 Fit – Va fi creat un viewport ce umple un layout până la marginea suprafeţei maxime de printare. sau se doreşte prevenirea unor modificări accidentale ale factorului de scalare a vederii. scara şi vizibilitatea fiecărei vederi în fiecare viewport din layout. Se dă clic pe butonul Single Viewport în bara de instrumente Viewports. Se stabilesc orientarea. Shadeplot – specifică modul de plotare al viewporturilor (aşa cum este afişat. În acest caz viewportul va ocupa întreaga fereastră a aplicaţiei. se poate salva dispunerea curentă a viewporturilor şi restaura ulterior. salvată cu ajutorul comenzii VPORTS. sau dând clic pe butonul din bara de stare. 2. în care se poate selecta numărul şi aranjamentul noilor viewporturi. Se creează un layer nou pentru viewporturile din layout. Lock – Împiedică aplicarea comenzilor Pan şi Zoom atunci când se lucrează în layout în Model Space. chenarul se putea selecta din faza de creare a layoutului. Se creează viewporturile şi se poziţionează în layout. În această casetă. fie maximizarea viewportului cu comanda VPMAX. Poligonal – Se va crea o formă neregulată ce va deveni conturul unui nou viewport. Se dezactivează layerul ce conţine viewporturile. permiţând o 77 . la fel ca şi în Model Space. Restore – Restaurează configuraţia viewporturilor. Va fi afişată caseta de dialog Viewports. Se dă clic pe pagina unui Layout.          Mod de accesare al comenzii VPORTS: Se introduce comanda VPORTS în linia de comandă. dimensiunile hârtiei. Se inserează un chenar în layout. Atunci când se utilizează un layout pentru plotare este necesară urmarea unei serii de paşi în procesul de realizare a desenului:     Se creează desenul în Model Space. cu excepţia cazului în care s-a început desenul cu un şablon ce are deja un chenar. Se poate comuta între viewporturi în modul Model Space dacă se dă clic dublu în alt viewport sau se foloseşte combinaţia de taste CTRL+R. Această operaţie este utilă atunci când se introduc note şi dimensiuni în layout şi se doreşte păstrarea dimensiunilor şi distanţelor relative în raport cu obiectele din Model Space. Se plotează layoutul.       Într-un layout se poate comuta între modurile Model Space şi Paper Space printr-una din următoarele metode:    Dacă utilizatorul lucrează în Paper Space poate trece în Model Space în viewportul respectiv dacă dă clic dublu într-un viewport din layout. Dacă layoutul a fost creat cu ajutorul comenzii Insert  Layout  Create Layout Wizard. cu stiluri vizuale sau cu setări de renderizare). Se adaugă dimensiuni şi note în layout dacă este necesar. viewportul umple fereastra aplicaţiei. suprafaţa ce se va plota. Atunci când se fac schimbări semnificative într-un viewport din Layout în Model Space. Dacă utilizatorul lucrează în Model Space poate trece în Paper Space dacă dă clic dublu în afara viewportului. se recomandă fie comutarea în pagina Model Space.3. Atunci când fonful hârtiei şi afişarea suprafeţei de printare sunt dezactivate. Se stabilesc setările paginii în layout: plotterul sau imprimanta. Meniul View  Viewports  New Viewports.4 – suprafaţa specificată de utilizator va fi divizată în 2. Blocarea vieportului nu împiedică editarea obiectelor în Model Space din layout Object – Se va selecta o polilinie închisă ce va deveni conturul unui nou viewport. 3 sau 4 viewporturi. scara de plotare şi orientarea desenului.

fie se inserează layoutul salvat într-un anumit desen cu ajutorul paletei Design Center. 78 . Pentru revenirea la nivelul de vizibilitate anterior. fie se creează un şablon din desenul care conţine layoutul salvat şi se utilizează pentru crearea de noi desene.editare uşoară. Operaţia de îngheţare selectivă a layerelor se face în caseta de dialog Layer Manager. se dă clic pe butonul sau se lansează comanda VPMIN în linia de comandă. Cu ajutorul comenzii MVSETUP introdusă în linia de comandă se pot alinia vederile în viewporturi diferite sau se pot roti vederile în viewporturi. Pentru a utiliza un layout salvat. astfel încât se pot vedea obiecte diferite în viewporturi diferite. având activat modul Model Space în viewportul curent. din bara de stare Un beneficiu major în lucrul cu viewporturi multiple în layouturi constă în faptul că layerele se pot îngheţa separat în fiecare viewport. Layoturile se salvează odată cu desenele în care au fost create şi pot fi reutilizate la o dată ulterioară.