Sunteți pe pagina 1din 95

CONTROL SI AUDIT INTERN

CAPITOLUL 1

1.1. CONTROLUL - FUNCTIE EFICIENTA A CONDUCERII

Noua legislatie privind economia de piata in Romania a generat diverse forme adecvate de agenti
economici publici si privati.
Pe baza acestei noi legislatii , s-au constituit, functioneaza si se perfectioneaza urmatoarele forme de agenti
economici:
a. -agenti economici organizati pe baza liberei initiative cum sunt:
-persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati independente(P.F.A.) si
-asociatii familiale(A.F).
b. -agenti economici constituiti prin reorganizarea fostelor unitati economice de stat in:
-regii autonome(R.A.)
-societati comerciale cu raspundere limitata(S.R.L.)
c. -agenti economici constituiti prin asociere de catre persoane fizice si juridice in vederea efectuarii de acte
de comert sau prin reorganizarea fostelor asociatii cu scop lucrativ si intreprinderi mici bazate pe libera initiativa si
anume:
-societati comerciale in nume colectiv ( S.N.C.)
-societati comercisale pe actiuni ( S.A.)
-societati comerciale in comandita simpla (S.C.S.)
-societati comerciale in comandita pe actiuni (S.C.A.)
-societati comerciale cu raspundere limitata (S.R.L.)
Concluzionand cele mentionate anterior, putem spune ca in Romania, functioneaza urmatoarele categorii de
agenti economici:
-regii autonome (R.A.);
-societati comerciale pe actiuni (S.A.);
-societati comerciale cu raspundere limitata (S.R.L.);
-societati comerciale in nume colectiv (S.N.C.);
-societati comerciale in comandita simpla (S.C.S.);
-societati comerciale in comandita pe actiuni (S.C.A.);
-asociatii familiale (A.F.);
-persoane fizice (P.F.A).
Daca din punct de vedere organizatoric privim agentul economic ca un sistem constituit din subsisteme -
atelier, sectie, magazin, compartiment functional ,etc.in care se exercita interactiuni, adica un sistem de activitati
coordonate.
Ca subsisteme, caracterizate prin diferite grade de autonomie, sunt:
-filiala - care din punct de vedere juridic se prezinta ca o intreprindere autonoma, sub forma de societate
comerciala de sine statatoare, avand personalitate juridica proprie, dar dependenta din punct de vedere economic de
societatea primara, fondatoare, capitalul ei incluzand in mod necesar si aportul subscris si varsat de aceasta
societate fondatoare (societate mama);
-sucursala - ca si filiala, reprezinta o modalitate de extindere a unitatii fondatoare ,infiintandu-se din
initiativa si cu capitalul societatii primare (societatea mama) care, o organizeaza in tara sau in strainatate spre a
desfasura o activitate proprie , neavand insa personalitate juridica proprie, facand parte din structura organizatorica
a societatii mama, singura care, detine calitatea de subiect de drept.
-agentia - indeplineste o functie specializata , aceea de intermediar intre societatea comerciala care a
organizat-o si partenerii sai contractuali ,in aceasta calitate exercita atributii fie de mandatar, fie de comisionar.
Agentia poate functiona dupa cum urmeaza:
-in calitate de mandatar - incheie acte juridice cu tertii, in numele societatii comerciale care i-a dat
imputernicire.

-in calitate de comisionar - incheie acte in nume propriu dar pe seama societatii comitente.
In toate cazurile agentia nu are personalitate juridica, aceasta apartinand in exclusivitate societatii
comerciale mandante sau comitente.

Caracteristicile principale ale economiei de piata sunt:


- egalitatea intre agentii economici independenti si autonomi
- libera initiativa - este motorul si dimensiunea economiei de piata;
- actioneaza in contextul generalizarii treptate a relatiilor specifice economiei de
piata intre toti agentii economici - concurenta - reprezinta o manifestare a liberei initiative , un
mod de comportament economic care, are la baza rivalitatea pe piata .

In continuare, o sa ne oprim la cea de-a doua caracteristica a economiei de piata si anume la libera
initiativa si la interventia statului asupra economiei de piata:

- economia de piata functioneaza fara restrictii din partea statului, fiecare agent economic este liber sa
cheltuiasca , utilizeze, produca , economiseasca - cat si cum crede de cuviinta si sa-si urmareasca propriile interese
economice in contextul general al armonizarii acestora cu interesele si nevoile reale ale societatii ;

- insa, piata nu este cu adevarat si in intregime libera, ea se manifesta in conformitate cu scopurile si


telurile de ansamblu ale societatii;

- economia de piata functioneaza intr-un cadru legal stabilit de stat.Statul exercita o interventie indirecta si
globala asupra economiei de piata, o completeaza si sprijina, ii corecteaza esecurile si vegheaza asupra functionarii
ei;

- statul este purtatorul interesului public prin instrumentele juridice si financiare , iar agentii economici
sunt asezati intr-o formula de independenta reala si de responsabilitate directa.

Cea de a treia caracteristica a economiei de piata este concurenta.


Concurenta este lupta intre producatorii autohtoni pentru conditii mai avantajoase in productia si
desfacerea marfurilor , pentru sporirea profitului.
Concurenta este forta care determina posibilitatile fiecarui producator de a patrunde si a se manifesta pe
piata.
Concurenta presupune un numar sporit de vanzatori si cumparatori pe piata, cu rol redus , relativ egal ,
astfel incat nici unul sa nu aiba posibilitatea de a exercita influente asupra productiei si pretului. Concurenta se
manifesta relativ perfect. In concurenta relativ perfecta agentul economic ,care urmareste profitul, se supune
dorintei cumparatorilor.
Comerciantul are obligatia sa-si exercite activitatea cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite .
Concurenta este imperfecta , neloiala, atunci cand, in activitatea comerciala sau industriala, au loc acte sau
fapte contrare uzantelor cinstite, atunci cand se manifesta dominatia unui numar redus de firme mari care
diferentiaza produsele, controleaza preturile , bareaza intrarea in domeniul lor de activitate a noilor concurenti
potentiali sau reali.
Aceste elemente constituie o imagina sumara a conditiilor in care isi desfasoara activitatea economica
agentii economici specifici economiei de piata dar si o sumara imagine a problemelor de management financiar -
contabil, de organizare si conducere a contabilitatii, de organizare si exercitare a controlului financiar propriu
preventiv si ulterior si a celui de stat.
Climatul de concurenta se caracterizeaza prin autonomia agentilor economici, realizarea celor mai rentabile
produse, intrarea in concurenta reala cu toti agentii economici, castigand cei care se impun prin calitate,
competivitate si eficienta si ajungand in stare de faliment cei care nu fac fata concurentei si nici nu pot sa se
redreseze in termenele acceptabile.
Orice agent economic doreste profit.
In economia de piata, agentii economici sunt supusi examenului riguros, exigent dar drept al pietii, care
opereaza dupa criteriul eficientei, al concordantei activitatilor economice cu nevoile reale ale consumatorilor.
O conditie esentiala a obtinerii profitului este si informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu,
activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia - profit sau pierdere.
Acestea se asigura cu ajutorul atat al contabilitatii reale , operative si stiintific organizate, cat si al
controlului financiar exercitat in mod exigent si competent.
In acest context, controlul este la nivel micro si macro, o functie eficienta si necesara a conducerii.
Conducerea este un proces de cunoastere, actiune si perfectionare, un raport social intre factorii de
conducere si cei condusi.Conducerea inseamna prevedere, organizare, comanda, coordonare si control.
Controlul este o functie a conducerii care asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a
patrimoniului si de orientare, organizare si desfasurare a activitatii de productie, distributie si desfacere.
Cunoasterea este necesara, in primul rand conducerii agentilor economici si personalului acestora.
In urmatorul rand, orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de incredere - certitudine din partea
tertilor agenti economici parteneri de afaceri.
Cunoasterea situatiei patrimoniale si financiare a agentilor economici se realizeaza cu ajutorul
documentelor primare si a evidentei tehnic operative si contabile.
Asigurarea corectitudinii , exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o problema de mare
raspundere a controlului financiar - contabil.
In conditiile economiei de piata, controlul , ca forma de cunoastere are in vedere in principiu trei pozitii
de interese economico-financiare:
- interesele agentilor economici bazati pe profit ( sistemul contabil si controlul dependent de
conducerea agentilor economici);
- interesele tertilor agenti economici ( controlul de certificare a situatiei patrimoniale si financiare
a agentului economic) ;
- interesele statului ( control independent).
Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica , reala, preventiva care ridica valoarea
concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea
stiintifica si eficienta , sesizeaza aspectele negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si
intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor.

1.2.SISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL FINANCIAR

Prin actiunea de control financiar se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si
se desfasoara conform normelor , principiilor sau regulilor stabilite.
Cunoasterea si perfectionarea activitatii economice si financiare presupune o cale stiintifica de cercetare si
actiune, un sistem metodologic cu ajutorul caruia sa se oglindeasca realitatea, legalitatea si eficienta.

Momentul esential al procesului de control il constituie comparatia.


Orice operatie sau activitate economico- financiara se cercetaza , nu numai in sine ci si in raport de un
criteriu sau cu o baza de comparatie.
Criteriile de comparatie determina si natura acestora, astfel:
- comparatii in functie de criteriul prestabilit prin :
- previziuni;
- prognoze;
- sarcini;
- norme;
- scopuri;
- prevederi legale;
- standarde; etc.
- comparatii cu caracter special (exemplu: intre variante de eficienta a unor masuri sau solutii
tehnico-economice prin alegerea celei mai optime);
- comparatii in spatiu ( exemplu: intre sectiile de productie);
- comparatii in timp ( exemplu : intre activitatea programata sau efectiva din perioada controlata
cu cea din perioada precedenta ).
Operatiile sau activitatile comparate trebuie sa fie omogene, calculate si exprimate dupa o metodologie
unitara.
Metodologic, controlul este un proces de cunoastere si perfectionare, cu urmatoarele momente:
- cunoasterea situatiei stabilite ( programe , sarcini, norme, scopuri, proceduri legale, previziuni, etc.);
- cunoasterea situatiei reale ;
- determinarea abaterilor prin confruntarea situatiei reale cu cea stabilita ;
- concluzii, sugestii, propuneri , masuri.
Metodologia de control privita ca proces structurat pe momentele enuntate , presupune o filiera adecvata
de cercetare si actiune , care, in succesiunea teoretica, se prezinta astfel:
- formularea obiectivelor controlului;
- formele de control si organele competente sa efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite;
- sursele de informare pentru control: - documente primare;
- evidenta tehnic-operativa sau contabila;
- alte documente.
- aplicarea procedurilor si modalitatilor (tehnicilor) de control cu ajutorul carora se realizeaza activitatile
controlate;
- abaterile;
- deficientele;
- lipsurile precum si rezervele de perfectionare ce se pot constata in afara obiectivului controlat cu ajutorul
tehnicilor de control;
- actele de control in care se inscriu constatarile;
- modalitatile de finalizare a actiunii de control;
- eficienta controlului pe linia prevenirii, constatarii si inlaturarii abaterilor, deficientelor, lipsurilor si cea a
perfectionarii activitatii controlate.
In cadrul metodologiei generale de control, se imbina elementele de rationament (ex. cele privind
utilizarea corespunzatoare a tehnicilor de control) cu elemente cu caracter normativ ( ex. organizarea activitatii de
control , intocmirea actelor de control,etc.,).
Metodologia de control utilizeaza atat cai cat si modalitati proprii de cercetare si actiune, cat si
instrumente metodologice ale altor discipline stiintifice cum sunt cele ale analizei economico-
financiare,matematicii, contabilitatii, organizarii si conducerii , dreptului , informaticii, etc.
Componenta principala a metodologiei de control o constituie ansamblul procedurilor de cercetare,
cunoastere si perfectionare a activitatii economice si financiare si anume:
- studiul general prealabil asupra activitatii ce urmeaza a se controla;
- controlul documentar contabil;
- controlul faptic;
- analiza economico- financiara;
- controluil total si prin sondaj;
- finalizarea (valorificarea) constatorilor controlului, etc..
Controlul, ca functie a conducerii, este o forma de ridicare a competentei, de afirmare a liberei initiative si a
concurentei loiale in conditii de raspundere, ordine si disciplina in munca.
In acest context, controlul este un participant activ la cresterea eficientei, a profitului.
Eficienta este determinata in primul rand de competenta.
Competenta este criteriul suveran al eficientei economice iar prima competenta este cea profesionala care
presupune insusirea excelenta a profesiei si o practica excelenta.
Specialistii, experti in meserie, in sectorul lor, sunt garantia fundamentala a eficientei.
Competenta profesionala este eficienta numai daca este dovedita prin munca, prin rezultate.
Controlul previne contrariul competentei , adica incompetenta.

1.3.OBIECTUL SI FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR

Activitatea economico-sociala se desfasoara printr-o diversitate de activitati care se interactioneaza si se


conditioneaza reciproc.
Asemenea relatii sunt intre;
- tehnic- tehnologic si economic;
- intre economic si financiar, etc.
De exemplu, o buna activitate economica determina si rezultatele financiare corespunzatoare. La randul sau,
activitatea financiara are un rol activ in obtinerea unor rezultate economice superioare.
Continul controlului, la nivel de concept, are ca obiect si ca sfera de cuprindere, urmatoarele componente:
- modul de aplicare si de indeplinire a directivelor stabilite;
- prevenirea si inlaturarea aspectelor negative;
- consolidarea si ameliorarea aspectelor pozitive;
- controlul consta in examinarea daca totul se efectuiaza sau este efectuat in acord cu programul fixat,dupa
ordinele date si principiile stabilite.
Obiectul controlului este de a reda erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si a le evita
in viitor.
Dupa criteriul continutului, obiectului sau sferei de cuprindere, controlul activitatii economico-sociale
ca sistem de cunoastere si actiune este structurat pe forme diferite de control:
- controlul tehnologic- tehnic;
- controlul economic;
- controlul financiar;
- controlul calitatii produselor;
- controlul protectiei muncii;
- controlul comercial;
- controlul sanitar;
- controlul juridic, etc.
Formele controlului se deosebesc intre ele prin ceea ce reflecta cu precadere din ansamblul activitatii
economico-sociale.
Formele controlului se imbina strans si actioneaza convergent, se completeaza reciproc si alcatuiesc
impreuna sistemul integrat general.
Controlul financiar cuprinde in sfera sa :
- relatiile, fenomenele si procesele financiare;
- procesul de administrare si gestionare a patrimoniului:
- rezultatele activitatii economico-sociale;
- toate momentele , unitatile si locurile unde se gestioneaza valori materiale si banesti si se fac cheltuieli.
Controlul financiar asigura buna functionare a activitatii economice , actionand sistematic in vederea
prevenirii abaterilor si deficientelor, cresterii eficientei , apararii patrimoniului, cunoasterii modului de reflectare a
legalitatii cu caracter economic si financiar, stabilirii raspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei in
gestiune.
Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fara justificare economica, imobilizarea
de mijloace economice ,de a asigura profit sporit in folosirea resurselor materiale, financiare si de munca.
Dupa timpul in care se exercita , raportat la momentul desfasurarii activitatilor sau efectuarii operatiilor ce
se controleaza, controlul financiar se manifesta sub trei forme si anume:
l .-anticipat sau preventiv;
2.-concomitent sau operativ curent;
3.-post operativ sau ulterior.

Controlul financiar preventiv - contribuie la folosirea cu maximum de eficienta a mijloacelor materiale


si disponibilitatilor banesti ,la intarirea ordinii si cresterii raspuinderii in angajarea si efectuarea cheltuielilor, la
respectarea stricta a legislatiei de gestiune,la preintimpinarea oricarei forme de risipa si a eventualelor deficiente
,inainte de a se produce efecte negative.
Pentru a putea fi eficient, controlul financiar preventiv trebuie sa cuprinda in sfera sa, pe langa problemele
de natura strict financiare si problemele de natura tehnologico-tehnica si economica, cu consecinte financiare.
Controlul financiar concomitent - asigura cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile
si se gestioneaza patrimoniul.
Aceasta forma de control actioneaza sistematic, zi de zi, surprinde procesele economice si financiare in
curs de desfasurare si permite astfel, interventia operativa pentru asigurarea desfasurarii acestora la parametrii
eficienti.
Sfera controlului, concomitent sau operativ, cuprinde activitatile si operatiile in momentul efectuarii lor,
deci limitat in timp, dar in momentul cel mai potrivit pentru corectarea operativa a eventualelor deficiente ce incep
sa se manifeste.
Continutul controlului concomitent se suprapune aproape in totalitate in timp si in spatiu cu continutul
activitatii de conducere.
Controlul financiar ulterior - se exercita dupa desfasurarea activitatilor sau operatiilor cu privire la
gestionarea patrimoniului si are ca principale obiective, existenta si utilizarea rationala a patrimoniului, aplicarea
legislatiei cu caracter financiar, efectuarea cheltuielilor si realizarea veniturilor, analiza situatiei pagubelor, etc.
Intre controlul financiar preventiv (C.F.P.) si cel ulterior (C.F.U.) exista relatii de conditionare, influentare
si completare , astfel:
- C.F.P. preantimpina pagubele, deficientele, abaterile iar C.F.U. identifica si mobilizeaza rezervele
existente , constata lipsurile , pagubele produse , stabileste cauzele si vinovatii si propune masuri pentru
perantimpinarea unor abateri similare in viitor;
- C.F.P. opreste in faza de angajare sau de efectuare , operatiile pentru care nu sunt indeplinite conditiile
legale dar nu evalueaza rezultatele operatiilor respective si nu descopera operatiile nereale intrucat aceastea nu s-au
produs inca pana in momentul exercitarii controlului.
- C.F.U. examineaza atat legalitatea cat si rezultatele efective obtinute dupa producerea operatiilor si ca
atare, are o sfera de cuprindere si de cunoastere mai mare , in care este cuprins si modul de exercitare a C.F.P., insa
constata eventualele abateri si deficiente dupa ce acestea au avut loc si au produs consecinte negative.;
- C.F.P. proiecteaza desfasurarea operatiilor in conditii de legalitate iar C.F.U. constata daca
aceste conditii au fost respectate intocmai cu ocazia producerii efective a operatiilor.
In corelare cu interesele economico- financiare pentru care este organizat si exercitat , controlul
financiar se prezinta sub forma controlului financiar al statului si controlul financiar propriu la ministere,
departamente, alte organe centrale de stat, regii autonome si organe locale.
La randul sau,controlul financiar propriu, are doua forme distincte:
- controlul financiar preventiv,
- controlul financiar de gestiune.
Controlul financiar al statului cuprinde in sfera sa, administrarea si utilizarea mijloacelor financiare
publice precum si respectarea reglementarilor financiar-contabile in activitatea desfasurata de agentii economici in
legatura cu indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fata de stat.
Controlul financiar preventiv ca forma a controlului financiar propriu urmareste sa preantampine
incalcarea dispozitiilor legale in vigoare si producerea de pagube si se exercita asupra documentelor in care se
consemneaza operatiile ce se refera la drepturile si obligatiile patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata,
in raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.Astfel, se supun controlului financiar preventiv operatiuni cum
sunt:
- incheierea contractelor cu parneterii interni sau externi;
- incasarile si platile in lei si valuta de orice natura, efectuate in numerar si prin operatii bancare, cu
persoane juridice sau fizice;
- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate, a unor sume care duc la diminuarea profitului sau capitalului
social;
- gajarea, inchirierea sau concesionarea bunurilor , subunitatilor sau unitatilor componente;
- deschiderea de credite bugetare ;
- repartizarile de credite bugetare la institutii in subordine;
- alimentarile cu sume din alocatiile bugetare, pentru finantarea cheltuielilor de capital;
-virarile de credite bugetare in cadrul capitolelor de cheltuieli.
In functie de necesitati, operatiile mentionate se adapteaza si completeaza de conducerea unitatii in functie
de specificul activitatii si a structurii ei organizatorice.
Controlul financiar de gestiune, ca forma a controlului financiar propriu, este controlul financiar ulterior
care urmareste respectarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea si gospodarirea mijloacelor materiale si
banesti pe baza documentelor inregistrate in evidenta tehnic-operativa si in contabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal:
- respectarea normelor legale cu privire la existenta,integritatea, pastrarea si paza bunurilor si valorilor de
orice fel si detinute sub orice titlu;
- utilizarea valorilor materiale, declasarilor si casarilor de bunuri;
Controlul financiar de gestiune se exercita cel putin odata pe an.
In cazul unitatilor cu gestiuni materiale reduse ca volum, conducatorii unitatilor pot aproba ca acestea sa fie
controlate la o perioada mai mare de un an, dar nu mai
tarziu de o data la doi ani..
Controlul se efectuiaza in totalitate sau prin sondaj in raport de volumul,valoarea si natura
bunurilor,tentatiilor si posibilitatilor de sustrageri,etc.
CAPITOLUL II

ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR

2.1 ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR PROPRIU


2.1.1. Controlul financiar preventiv
2.1.2. Controlul financiar de gestiune

2.2. COMISIA DE CENZORI

2.1 ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR PROPRIU

Controlul financiar propriu se organizeaza si exercita la ministere, departamente, alte organe centrale de
stat,prefecturi,primaria Municipiului Bucuresti, regii autonome, societati comerciale, asociatii si alte persoane
juridice .
Controlul financiar propriu se organizeaza si se exercita sub forma:
- controlului financiar preventiv;
- controlului financiar de gestiune.

2.1.1. Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv se organizeaza de ordonatorii de credite principali , secundari si


tertiari,precum si de directorii generali ai regiilor autonome , prin compartimentul financiar-contabil si se exercita
de seful acestui compartiment.
Persoanele imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv trebuie sa aiba pregatire economica si
experienta necesara , sa indeplineasca conditiile de cinste si corectitudine.
Nu pot fi imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv, persoanele aflate in curs de urmarire
penala, de judecata sau care au fost condamnate, chiar daca au fost gratiate, pentru fapte privitoare la abuz in
serviciu, fals, uz de fals, inselaciune, dare sau luare de mita si alte infractiuni prin care s-au produs daune
patrimoniului, persoanelor fizice sau juridice.
Daca in cursul urmaririi penale, a judecatii, sau dupa condamnare, a intervenit amnistia, cel care a savarsit
vreuna din infractiunile aratate la aliniatul precedent, nu poate fi imputernicit sa exercite controlul financiar
preventiv timp de doi ani de la data aplicarii amnistiei.
In functie de, volumul operatiunilor ce se supun controlului financiar preventiv, conducatorul unitatii, la
propunerea contabilului sef sau a persoanei care conduce activitatea financiar- contabila, poate imputernici si alte
persoane din acest compartiment care sa exercite controlul preventiv, dar care, de regula, nu participa la intocmirea
si contabilizarea documentelor contabile.
Imputernicirea se face pe baza de ordin sau decizie, dupa caz, a conducatorului unitatii in care se vor stabili
concret operatiile asupra carora se exercita controlul financiar preventiv si perioada in care se desfosara aceasta
activitate.
Se supun controlului financiar preventiv, documentele ce cuprind operatiile ce se refera la drepturile si
obligatiile patrimoniale ale unitatii, in faza de angajare si de plata, in raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.
Se supun in mod obligatoriu controlului financiar preventiv, urmatoarele operatiuni:
- incheierea contractelor cu parterii interni si externi;
- incasarile si platile in lei si valuta de orice natura, efectuate in numerar si prin operatiuni bancare, cu
persoane juridice sau fizice;
- gajarea, inchirirea sau concesionarea bunurilor unitatilor sau subunitatilor componente;
- deschiderea de credite bugetare , repartizarile de credite bugetare la institutiile din subordine si
alimentarile cu sume din alocatiile bugetare pentru finantarea cheltuielilor de capital;
- propunerile de suplimentare a unor venituri prevazute a fi suportate pe seama alocatiilor bugetare;
- modificarea repartizarii pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare;
- virarile de credite bugetare in cadrul capitolelor de cheltuieli,
Documentele ce contin operatiuni supuse controlului financiar preventiv si circuitul acestora se stabileste
de conducerile unitatilor , in functie de specificul activitatii fiecaruia.
Documentele insotite de acte justificative se prezinta la controlul financiar preventiv, semnate de seful
compartimentului de specialitate in care s-au intocmit si care raspund de realitatea si exactitatea datelor si
legalitatea operatiilor consemnate in acestea.
Obtinerea vizei de control financiar preventiv pe documente, care se dovedesc ulterior nelegale, nu
exonereaza de raspundere pe seful compartimentului de specialitate in care s-au intocmit si care raspunde de
realitatea si exactitatea datelor si legalitatea operatiunilor consemnate in acestea.
Seful compartimentului financiar-contabil, in situatiile in care el sau celelalte persoane desemnate sa
exercite controlul financiar preventiv constata ca, operatiile prezentate la control sunt nelegale sau neeficiente, iar
conducatorul unitatii dispune pe propria raspundere efectuarea lor, va informa in scris consiliul de administratie, cat
si Directia controlului financiar de stat din Ministerul Finantelor, care, dupa caz, va dispune masurile necesare,
potrivit competentelor.
Documentele referitoare la operatii supuse controlului preventiv si care nu au fost vizate, nu pot fi
inregistrate in contabilitate.
Ele vor fi evidentiate separat.De asemenea, se va intocmi o evidenta separata a documentelor vizate pentru
controlul preventiv , din dispozitia conducatorului unitatii.
Constituie contraventie, urmatoarele incalcari ale normelor de organizare si exercitare a controlului
financiar preventiv si se sanctioneaza cu amenda:
- neemiterea in termen a actelor administrative privind modul de organizare si exercitare a controlului
financiar preventiv.
- atribuirea exercitarii controlului financiar preventiv, unei persoane fara a fi obtinut in prealabil de la
organele de politie, relatii scrise cu privire la antecedentele penale ale acesteia sau ale carei antecedente penale duc
la interzicerea imputernicirii si exercitarii controlului financiar preventiv.
- intocmirea si prezentarea controlului financiar preventiv, a unor documente in care, sunt consemnate
operatii fara baza legala sau date nereale.
- vizarea pentru controlul financiar preventiv a documentelor care contin operatii nelegale.
- refuzul nejustificat al vizei de control financiar preventiv pentru operatii legale.
- inregistrarea in contabilitate a documentelor privind operatiile care sunt supuse controlului financiar
preventiv, fara ca acestea sa poarte viza de control a persoanelor in drept si aprobarea organelor competente.
- nesesizarea organelor competente de catre conducatorii compartimentului financiar-contabil in cazurile
de refuz de viza de control preventiv.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de catre organele de control financiar de stat
si de alte persoane imputernicite de Ministerul Finantelor, precum si de conducatorul compartimentului cu atributii
financiar-contabile, respectiv contabilul sef al unitatii (pentru cazurile de intocmire si prezentare pentru controlul
financiar preventiv a unor documente in care sunt consemnate operatii fara baza legala sau date nereale si
inregistrarea in contabilitate a documentelor privind operatiile care sunt supuse controlului financiar preventiv, fara
ca acestea sa poarte viza de control a persoanelor in drept si aprobarea organelor competente).

2.1.2. Controlul financiar de gestiune

Ministerele, departamentele , celelalte organe centrale de stat, prefecturile si primaria Municipiului


Bucuresti, organizeaza controlul; financiar de gestiune pentru patrimoniul propriu, veniturile realizate si cheltuielile
efectuate la institutiile de stat subordonate din creditele bugetare alocate precum si asupra legalitatii si eficientei
cheltuielilor fondurilor de catre regiile autonome din profilul lor de activitate.
Controlul financiar de gestiune se organizeaza la regii pentru controlul gestiunilor proprii, precum si al
uzinelor, fabricilor, atelierelor, serviciilor, sucursalelor si altor subunitati din structura lor organizatorica.
Controlul financiar de gestiune functioneaza in compartiment distinct, in subordinea directa a ordonatorului
de credite, in cadrul ministerelor,departamentelor, celorlalte organe centrale de stat, prefecturilor si primariei
Municipiului Bucuresti, in cazul regiilor.
Controlul financiar de gestiune se efectuiaza de salariatii cu studii superioare sau medii, in functie de
volumul si complexitatea gestiunilor, incadrati in compartiment , cu aprobarea conducerii unitatii respective, cu
sarcini exclusive de efectuare a controlului , la termenele si conditiile stabilite de lege.
Persoanele imputernicite sa exercite controlul financiar de gestiune trebuie sa indeplineasca aceleasi
conditii cerute de lege ca si cele imputernmicite sa exercite controlul financiar preventiv.
Controlul financiar are ca obiective principale respectarea normelor legale cu privire la:
- existenta, integritatea, pastrarea si paza bunurilor si valorilor de orice fel, detinute cu orice titlu;
- utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea si casarea de bunuri;
- efectuarea in numerar sau prin cont, a incasarilor si platilor, in lei si valuta,de orice natura, inclusiv a
salariilor si a retinerilor din acestea si a altor obligatii fata de salariati;
- intocmirea si circulatia documentelor primare, documentelor tehnic-operative si contabile;
Ministerele, departamentele , celelalte organe centrale de stat, prefecturile, Primaria Municipiului Bucuresti,
vor emite acte de dispozitie - de ordine interioara, privind modul de organizare si exercitare a controlului financiar
propriu si vor detalia obiectivele de mai sus in functie de specificul activitatii si structura lor organizatorica.
Controlul financiar de gestiune se efectueaza cel putin odata pe an.
In cazul unor gestiuni materiale reduse ca volum, la nivelul institutiilor in care se organizeaza controlul
financiar de gestiune , se poate aproba ca acestea sa fie controlate la o perioada mai mare de un an, dar nu mai tarziu
de o data la doi ani.
Controlul se efectueaza in totalitate sau prin sondaj, in raport cu volumul, valoarea si natura bunurilor,
posibilitatile de sustrageri, conditiile de pastrare si gestionare,precum si frecventa abaterilor constatate anterior,
cuprinzandu-se un numar reprezentativ de repere, care sa permita tragerea unor concluzii temeinice asupra
respectarii actelor normative din domeniul financiar, contabil si gestionar.
Activitatea de control se desfasoara pe baza programelor de lucru semestriale, intocmite de seful
compartimentului de control financiar de gestiune, aprobate de conducatorul in subordinea caruia se afla
compartimentul.
Organele de control vor consemna constatarile in acte de control bilaterale(procese verbale sau note de
constatare)pe baza propriilor verificari, cu indicarea prevederilor legale incalcate si stabilirea consecintelor
economice si financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate precum si masurile luate in timpul controlului si cele
stabilite a se lua in continuare.
Seful compartimentului de control financiar de gestiune, pa baza actelor de control intocmite,prezinta
conducerii unitatii in care functioneaza, concluziile controlului efectuat,impreuna cu masurile ce se propun a fi luate
in continuare in vederea inlaturarii abaterilor si a tragerii la raspundere a celor care au savarsit neregulile, au produs
pagubele sau au comis infractiuni.
Conducatorul unitatii are obligatia sa ia masuri pentru aplicarea masurilor propuse, sanctionarea persoanelor
vinovate, recuperarea pagubelor si inaintarea catre procuratura a actelor cuprinzand fapte prevazute de legea penala.
Neluarea masurilor angajeaza propria raspundere a conducatorului unitatii.
Masurile se iau in cel mult 3o de zile de la data inregistrarii actului de control, daca prin dispozitiile legale
nu sunt fixate alte termene.
La solicitarea instantelor de judecata, organele de procuratura si politie, conduicatorii unitatilor vor dispune
cu prioritate masurile de control financiar de gestiune necesare pentru stabilirea prejudiciilor produse prin infractiuni
si clarificarea imprejurarilor care au condus la savarsirea unor fapte de natura penala.
In cazul in care conducatorul unitatii nu ia masurile respective , seful compartimentului controlului
financiar de gestiune sesizeaza de indata, in scris, consiliul de administratie al unitatii unde functioneaza, iar in
cazurile privind recuperarea pagubelor si Directia controlului financiar de stat din judete si municipiul Bucuresti,
care, in functie de situatia concreta, dispun potrivit drepturilor stabilite prin lege, masurile ce se impun.
Seful compartimentului controlului financiar de gestiune va participa la sedintele consiliului de
administratie al unitatii unde functioneaza, atunci cand se dezbat probleme financiare, contabile si de control de
gestiune.
Acesta, informeaza semestrial, consiliul de administratie asupra conditiilor in care s-a realizat programul
semestrial de control, constatarile facute si masurile luate, propunand - daca este cazul, luarea de masuri pentru
aplicarea riguroasa a legislatiei in domeniul financiar-contabil , de gestiune si control.
La cererea organelor de control financiar de gestiune, conducerile si salariatii unitatilor supuse controlului,
au obligatia:
- sa puna la dispozitie registrele, corespondenta, actele, piesele justificative si alte documente necesare
controlului;
- sa prezinte valorile de orice fel pe care le gestioneaza sau pe care le au in pastrare, care intra sub incidenta
controlului;
- sa elibereze, potrivit legii, documentele solicitate in original sau copii certificate;
- sa dea informatii si explicatii verbale sau in scris, dupa caz, in legatura cu problemele ce formeaza
obiectul controlului;
- sa semneze cu sau fara obiectiuni actele de control si sa comunice la termenele fixate , modul de aplicare
a masurilor stabilite in urma controlului.
Salariatrii imputerniciti cu exercitarea controlului financiar de gestiune raspund disciplinar,
contraventional sau penal, dupa caz, in situatiile in care:
- nu efectueaza controlul confrom programului de activitate aprobat;
- lucreaza cu superficialitate, nesemnaland incalcarile de la dispozitiile legale in vigoare constatate cu
ocazia controlului si nu stabilesc raspunderi potrivit normelor legale;
- inscriu in acte de control date sau fapte ireale ori inexacte, sau cu buna siinta nu consemneaza toate
deficientele constatate;
- dispun, prin interpretarea sau aplicarea gresita a dispozitiilor legale in vigoare, masuri care produc
prejudicii;
- nu intocmesc si nu inainteaza unitatii, actele de control, la termenele stabilite;
- nu iau sau - dupa caz ,nu propun masurile necesare pentru inlaturarea lipsurilor, abaterilor consemnate in
actele de control, tragerea la raspundere a celor vinovati.
Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda urmatoarele fapte:
- nepunerea la dispozitia organelor de control financiar de gestiune, a documentelor si datelor necesare
controlului.
- refuzul de a semna cu sau fara obiectiuni, actele de control intocmite de organele de control financiar de
gestiune, precum si de a da explicatii scrise la cererea acestor organe.
- neexecutarea. la termenele stabilite a dispozitiilor date ca urmare a controlului efectuat de organele de
control financiar de gestiune sau comunicarea din culpa a unor date eronate in legatura cu executarea lor.
- nedispunerea masurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la solicitarea instantelor de judecata,
organelor de procuratura si politie, a controlului financiar de gestiune necesar stabilirii prejudiciilor produse prin
infractiuni si clarificarii imprejurarilor care au condus la savarsirea unor fapte de natura penala.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele de control financiar de stat si
alte persoane imputernicite de Ministerul Finantelor.
Organele de control financiar sunt obligate ca, atunci cand considera necesara ridicarea unor documente in
original de la unitatea verificata, sa asigure intocmirea unor copii care sa ramana la aceasta.Totodata, organul de
control este obligat ca, la incheierea controlului, sa restituie unitatii controlate toate actele ce nu ii mai sunt necesare
si sa mentioneze despre aceasta in actul de constatare.

CAPITOLUL 3
METODOLOGIA DE EXERCITARE A
CONTROLULUI FINANCIAR

3.1. Procedee si tehnici de control financiar


3.2.Programarea si organizarea activitatii de control financiar
3.2. Actele de control financiar

3.l. Procedee si tehnici de control financiar


3.l.l. Studiul general prealabil
3.l.2. Controlul documentar contabil
3.l.3. Controlul faptic
3.l.4. Analiza economic- financiar
3.l.5. Controlul total si prin sondaj

3.l.l. Studiul general prealabil

Controlul este un proces de cunoastere, de informare, care se exercita printr-o metodologie proprie de
control financiar.
Metodologia de exercitare a controlului financiar este calea de cercetare si actiune pentru oglindirea
realitatii, legalitatii si eficientei activitatii economice si financiare.
Prin actiunea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se
desfasoara conform situatiilor prestabilite.
Cunoastrea situatiilor stabilite( a programelor, sarcinilor, normelor, scopurilor,prevederilor
legale,previziunilor,etc.) precum si a situatiei reale ce se controleaza, incepe cu studiul general asupra organizarii
si desfasurarii acesteia.
Sinoptic, metodologia de control financiar se prezinta in felul urmator:

MOMENTELE CONTROLULUI

I
---------------------------------------------------------------------------------------------------
I I I I
Cunoasterea situatiei Cunoasterea situatiei Compararea situatiei Concluzii
prestabilite reale prestabilite si a celei propuneri
reale masuri
I I I I
---------------------------------------------------------------------------------------------------
I

PROCEDEEE DE ACTIUNE

I
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
I I I I I
Analiza Controlul Valorifi-
Controlul documentar Controlul faptic economico total si carea
contabil financiara prin sondaj consta-
tarilor
I I
MODALITATI SAU MODALITATI SAU
TEHNICI TEHNICI
-controlul cronologic; -inventarierea;
-controlul invesr -expertiza tehnica si
cronologic; analiza de laborator;
-controlul sistematic -observarea directa;
sau pe probleme; -inspectia fizica;
-controlul reciproc;
-controlul incrucisat;
-analiza si studiul general;
-comparatia;
-calculul de control;
-balantele anuale de
control;
Studiul general prealabil face posibila cunoasterea elementelor esentiale si specifice ale activitatii ce
urmeaza a se controla si pe baza acestora,orienteaza actiunea de organizare si exercitare a muncii de control asupra
obiectivelor care necesita atentie sporita in vederea remedierii unor deficiente, lipsuri, abateri sau a mobilizarii unor
rezerve de perfectionare a activitatii economice si financiare.
Principalele obiective ale studiului general prealabil, ca procedeu de control financiar, sunt:
-sarcinile rezultate din normele in vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a caror cunoastere
asigura orientarea organelor de control asupra aspectelor care trebuiesc avute in vedere in actiunea de control;
-orientarile,instructiunile, competentele si raspunderile in structura interna a agentului economic la care se
exercita controlul;
-modul de organizare a evidentei tehnic-operative si contabile ca sursa de informatii pentru control;
-situatia de fapt existenta cu privire la activitatea ce urmeaza a se controla.

Studiul general prealabil asupra activitatii ce urmeaza a se controla are ca sursa de informare:
-normele legale cu privire la activitatea in cauza;
-procesele verbale de control anterioare si masurile luate in urma valorificarii acestora;
-darile de seama contabile si masurile stabilite pe baza lor;
- consultarile cu conducerea compartimentului supus controlului,etc.

3.l.2. Controlul documentar - contabil

Controlul documentar- contabil este procedeul de stabilire a realitatii, legalitatii si eficientei operatiilor si
activitatii economice si financiare, prin examinarea documentelor primare si centralizatoare, a inregistrarilor in
evidenta tehnic-operativa si contabila, a situatiilor contabile si bilanturilor.
Controlul documentar-contabil se utilizeaza cu caracter preventiv si concomitent integrat organic sistemului
de organizare si conducere a evidentei tehnic-operative si contabile, ca de exemplu controlul documentelor care se
primesc la contabilitate pentru inregistrare,al lucrarilor de intocmire a situatiilor contabile si bilantului, al exactitatii
preluarii si prelucrarii datelor in conditiile utilizarii calculatorului electronic pentru efctuarea lucrarilor de calcul si
evidenta.
Intrucat documentele si evidenta tehnic-operativa si contabila se refera la operatiile economice si financiare
care au avut loc,procedeul de control documentar-contabil se utilizeaza cu precadere in efectuarea controluluoi
financiar ulterior,situatie in care are denumirea de revizie documentar-contabila.
Revizia documentar-contabila ca procedeu activ si eficient,este un control sistematic al activitatii economice
si financiare, bazat pe acte si inregistrari contabile.
In consecinta,ea cuprinde si modul de organizare si conducere a evidentei tehnic-operative si a contabilitatii.
Scopul reviziei documentar-contabile este acela de a milita pentru apararea patrimoniului,respectarea
legalitatii in cadrul operatiilor economice si financiare, a disciplinei financiare.
Revizia activitatii economice si financiare este strans legata de calitatea organizarii si conducerii evidentei
tehnic-operative si contabile, pe baza careia se desprind concluzii privind activitatea economica si financiara.
De justa organizare si conducere a evidentei tehnic-operative si contabile depinde in mare masura
integritatea mijloacelor banesti si materiale existente in patrimoniul agentilor economici.
Controlul documentar contabil se exercita printr-o serie de modalitati si tehnici, care se utilizeaza selectiv si
combinat, in functie de situatia concreta controlata, de necesitatile aprecierii cu mai multa usurinta si in mod
obiectiv, pe baza sistemului de informatie existent, a modului de gestionare a patrimoniului, in general a activitatii
economice si financiare controlate.
Controlul documentar-contabil se exercita prin urmatoarele modalitati sau tehnici:-
-controlul cronologic;
-controlul invers cronologic;
-controlul sistematic sau pe probleme;
-controlul reciproc;
-controlul incrucisat;
-investigatia de control;
-analiza si studiul general;
-comparatia contabila;
-calculul de control;
-examenul critic;
-analiza contabila;
-balanta de control sintetica si analitica;
-tehnica operatiilor bilantiere;
-tehnici specifice de control in conditiile sistemelor de prelucrare automata a datelor,etc.

Controlul cronologic , adica in ordinea intocmirii,inregistrarii si indosarierii documentelor.


Documentele se examineaza pe fiecare zi,la rand,in ordinea in care sunt pastrate sau indosariate, fara nici o
grupare sau sistematizare prealabila.
Aceasta modalitate de control este simpla,insa distribuie atentia organului de control asupra unui numar
mare de operatiuni de diferite feluri, necesita folosirea deodata a unui material legislativ bogat si duce la ingreunarea
studierii succesive si aprofundate a fiecarui fel de operatiune.Se exercita cu usurinta , dar nu da posibilitatea sa se
urmareasca de la inceput si pana la sfarsit o anumita problema.

Controlul invers cronologic, se exercita de la sfarsitul spre inceputul perioadei de control.


Se incepe cu controlul celor mai recente operatii si documente se si continua de la prezent spre trecut.
Aceasta modalitate de control se foloseste atunci cand la constatarea unei abateri este nevoie sa se
stabileasca momentul cand aceasta s-a produssau sa se urmareasca procesul dezvoltarii operatiilor precedente si cele
care au legatura cu abaterea.
De asemenea,se utilizeaza atunci cand se constata anumite omisiuni sau erori de inregistrare, pentru
identificarea carora este necesara cercetarea document cu document sau pozitie cu pozitie a lucrarilor intocmite
anterior.

Controlul sistematic sau pe probleme - se procedeaza la gruparea documentelor pe probleme (operatii de


casa, aprovizionare, salarizare,etc.) si apoi la controlul lor in ordinea cronologica.
Controlul pe probleme este o modalitate mai eficienta de control a documentelor si inregistrarilor contabile
prin aceea ca,da posibilitatea sa se urmareasca cu mai multa atentie un obiectiv,eventualitatea omisiunilor este mai
redusa si se pot stabili concluzii cu privire la fiecare problema in parte.

Controlul reciproc, consta in cercetarea si confruntarea la aceeasi unitate a unor documente sau evidente
cu continut identic insa diferite ca forma, pentru aceleasi operatii sau pentru operatii diferite insa legate reciproc.
De exemplu, nota de predare a produselor cu raportul de fabricatie si cu documentele de preluare in
gestiune; documentele de transport cu factura furnizorului(date privind cantitatea, localitatea de expeditie,etc.);
inregistrarile din registrul de casa cu cele din extrasul de cont primit de la banca, etc.
Controlul reciproc este o confirmare interna a datelor inscrise in documente si evidente.

Controlul incrucisat - consta in cercetarea si confruntarea tuturor exemplarelor unui document,existente la


unitatea controlata si la alte unitati cu care s-au facut decontari, de la care s-au primit sau carora li s-au livrat
materiale, produse, marfuri si alte valori materiale. De exemplu, originalul facturii ramas la client se confrunta cu
copia ramasa la furnizor; extrasul de cont primit de la banca se confrunt cu copia existenta la banca; copia chitantei
ramasa in carnetul chitantier se confrunta cu originalul chitantei aflata la platitor, confruntarea datelor din conturile
“clienti” si”debitori” din cadrul agentului economic cu cele din conturile “furnizori”si “creditori” ale altor agenti
economici si invers,etc.
Pe langa confruntarea tuturor exemplarelor unui document, controlul incrucisat cuprinde si documentele
sau evidente diferite , din a caror confruntare se pot desprinde neconcordantele care privesc aceeasi operatie.
Controlul incrucisat constituie o confirmare externa a datelor inscrise in documente sau evidentele unitatii
controlate.
Rezultatele controlului incrucisat se perfecteaza prin situatii extrase de la agentul economic controlat si
prin anexarea documentelor originale sau a copiilor certificate in mod legal.

Investigatia - reprezinta modalitatea prin care organul de control obtine informatii din partea personalului
a carei activitate se controleaza.
Prin ea insasi, investigatia nu este o sursa de control demn de incredere, insa reprezinta un supliment de
informare si conduce organul de control sa ia in conciderare aplicarea altor modalitati de control.
Analiza si studiul general - se utilizeaza pentru a obtine argumente justificative ale controlului.Aceasta
presupune de exemplu: examinarea debitelor si creditelor unor conturi , astfel incat sa se determine corectitudinea
inregistrarii operatiilor economice si financiare. Aceasta modalitate este utila pentru controlul contabilitatii , care
poate contine inregistrari gresite sau neobisnuite sau pentru care sunt necesare informatii detaliate.

Comparatia - consta in examinarea comparativa a diferitelor solduri din evidentele analitice cu cele din
conturile supuse controlului.
Prin comparatie se obtin informatii care dau, pentru unele inregistrari , o proba suficienta privind justetea
lor,pe cand pentrun altele este necesar si un control suplimentar.
Comparatia cu datele anterioare , cum ar fi cheltuielile anului precedent cu acelea ale anului in curs, este o
aplicare frecventa a tehnicii comparatiei.

Calculul de control - presupune reproducerea muncii indeplinite de contabil.


Prin aceasta modalitate se obtin probe asupra exactitatii contabilitatii.

Examenul critic - implica examinarea actelor , documentelor si evidentelor, astfel incat sa se acorde
atentie problemelor mai importante.
Tehnica examinului critic se utilizeaza , in cazul platilor care urmeaza a se face in cursul perioadelor
urmatoare. Eficiensa sa depinde in mod nemijlocit, de experienta profesionala a persoanelor care efectueaza
controlul.

Analiza contabila:
Inainte de inregistrarea in conturi, orice operatie economica si financiara este supusa unei analize
contabile.Cu ajutorul analizei contabile se determina conturile in care urmeaza a se inregistra operatia si relatia
dintre ele.Determinarea corecta a conturilor si a partii acestora (debit sau credit), in care urmeaza a se inregistra
operatia supusa analizei asigura inregistrarea operatiilor numai cu ajutorul conturilore care corespund
continutului lor economic.
Analiza contabila presupune inlantuirea logica a mai multor judecati pentru obtinerea unei concluzii
concretizate in solutia contabila a operatiei economice.
Analiza contabila precede inregistrarea operatiilor economice in conturi.
Spre deosebire de revizia contabila care este post operativa, analiza contabila este preventiva, se plaseaza la
inceputul procesului de evidenta.Ca atare, analiza contabila nu asigura cunoasterea deplina a operatiilor si
proceselor economice inregistrate si mai ales a situatiei si rezultatelor obtinute.

Balanta de control contabila sintetica si analitica:


Elementele de activ si de pasiv se reflecta in contabilitate atat in unitate cat si in partile lor componente cu
ajutorul conturilor sintetice si a celor analitice.
Conturile sintetice oglindesc elementele de activ si de pasiv, in expresie baneasca, pe grupe sau categorii,
iar conturile analitice oglindesc partile componente ale acestora , fie in expresie beansca, fie in expresie baneasca si
cantivativa.
In acest fel, conturile analitice contribuie la buna gospodarie a patrimoniului, la asigurarea integritatii lui.
Expresia valorica si indeosebi cantitativa, creaza conditii optime pentru exercitarea controlului gestionar, in
sensul ca da posibilitatea sa se stabileasca cantitativ si valoric intrarile, eliberarile si stocul pe fiecare depozit,
magazie sau sectie de productie si pe feluri de materiale,produse, marfuri,etc.
intre conturile sintetice si cele analitice exista o stranasa legatura.Pentru controlul concordantei dintre
datele unui cont sitentic si acelea din conturile sale analitice se utilizeaza balanta analitica de control, care cuprinde
urmatoarele corelatii de control:
-soldul initial al contului sintetic sa fie egal cu totalul soldurilor initiale ale conturilor analitice;
-totalul miscarilor debitoare ale contului sintetic sa fie egal cu totalul miscarilor debitoare ale conturilor
analitice;
-totalul miscarilor creditoare ale contului sintetic sa fie egal cu totalul miscarilor creditoare ale conturilor
analitice;
-soldul final al contului sintetic sa fie egal cu totalul soldurilor finale ale conturilor analitice.
Lipsa acestor corelatii arata ca s-au strecurat erori, fie la inregistrarea operatiilor economice in conturi ,fie
la efectuarea calculelor care trebuiesc identificate si corectate.
Balantele analitice de control se intocmesc pentru fiecare cont sintetic desfasurat pe contyuri analitice, pe
baza datelor preluate din conturile analitice, inainte de a intocmi balanta sintetica de control contabil, motiv pentru
care se mai numesc si balante auxiliare sau secundare de control.
Controlul inregistrarilor se face si prin confruntarea fiecarei balante analitice de control cu sumele
respective ale contului sintetic din balanta sintetica de control contabil.
Contabilitatea dispune de un sistem de conturi in care reflectarea operatiilor rezultate din miscarea si
transformarea valorilor materiale si banesti are la baza principiul dublei inregistrari.
Acest principiu face posibila cuprinderea cu ajutorul conturilor a intregului obiect al contabilitatii si
mentinerea unui echilibru permanent, necesar pentru controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi.
Respectarea principiului dublei inregistrari se asigura prin balanta sintetica de control contabil, cu ajutorul
careia se obtine garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi si a intocmirii unor bilanturi reale si complete.
Controlul exactitatii inregistrarilor in conturi se efectueaza prin existenta egalitatii
permanente intre totalurile balantei sintetice de control:
- sume debitoare si creditoare;
- solduri debitoare si creditoare;
- sume si solduri debitoare si creditoare;
- solduri initiale debitoare si creditoare;
- rulaje lunare debitoare si creditoare;
- sume din luna precedenta debitoare si creditoare;
- sume totale debitoare si creditoare.
Cu ajutorul balantei sintetice de control contabil se semnaleaza inregistrarea gresita a unor operatii
economice, ca urmare a principiului dublei inregistrari, insumarea eronata a rulajelor sau stabilirea gresita a
soldurilor.Erorile de inregistrare se identifica prin intermediul egalitatilor care trebuie sa existe intre totalurile
diferitelor coloane,precum si prin intermediul corelatiilor care se stabilesc cu ajutorul lor.
Posibilitatile de descoperire a erorilor , cu ajutorul balantei sintetice de control contabil,prin intermediul
egalitatilor dintre coloane,sunt limitate numai la acele erori care se bazeaza pe inegalitati, fara a sesiza si erorile care
denatureaza insusi sensul inregistrarilor contabile, cum sunt omisiunile de inregistrare a operatiilor, erorile de
compensatie, erorile de imputatie si erorile de inregistrare in registrul jurnal.

Omisiunile de inregistrare - constau in faptul ca operatia economica nu este inregistrata nici in debit , nici
in credit.Identificarea unor astfel de erori este posibila , fie in urma controlului documentelor prin punctare pentru a
vedea daca acestea au fost inregistrate in totalitate, fie in urma descoperirii unor documente care nu poarta pe ele
mentiunea de inregistrare, fie ca urmare a reclamatiilor primite de la corespondenti in legatura cu operatiile
respective.

Erorile de compensatie - se datoresc raportarii gresite a sumelor din jurnal sau din documentele
justificative in Cartea-mare, in sensul ca s-a trecut o suma in plus intr-o parte a unui contsau a mai multor conturi si
alta suma in minus,egala cu cea trecuta in plus,in aceeasi parte a unui cont sau a mai multor conturi, astfel incat pe
total, cele doua categorii de erori se compenseaza.Identificarea acestor erori este posibila cu ajutorul balantelor
analitice de control sau in urma sesizarilor primite de la terti.

Erorile de imputatie - se datoresc raportarii unei sume exacte ca marime din jurnal in Cartea -mare, atat la
debit cat si la credit, insa nu in conturile in care trebuia sa fie trecuta ci in alte conturi care nu corespund
continutului economic al operatiei respective.
Identificarea acestor erori este posibila tot cu ajutorul balantelor analitice de control sau in urma sesizarilor
primite de la terti.

Erorile de inregistrare in registrul jurnal se pot datora stabilirii gresite a conturilor


corespondente,inregistrarii unei operatii de doua ori, atat in debit cat si la credit, inversarii formulei contabile sau
intocmirii unei formule contabile corecte, dar cu alta suma mai mare sau mai mica, atat in debit cat si la credit.
Aceste erori care nu influenteaza egalitatile,se pot descoperi cu balanta de control sah,care, pe langa seriile
de egalitati, cuprinde si corespondenta conturilor.
Prin aceasta, balanta de control sah ofera posibilitatea identificarii necorelatiilor in conturi, a erorilor de
compensatie si a celor de imputatie.

Tehnica operatiilor bilantiere:


Indicatorii bilantului se sprijina pe datele contabilitatii curente a caror baza o constituie documentele
justificative.
Respectarea acestei conditii nu garanteaza pe deplin exactitatea indicatorilor bilantului, chiar daca toate
operatiile economice si financiare, fara exceptie, s-au consemnat la timp si in bune conditii in documente.
Exactitatea indicatorilor bilantului se asigura prin:
-
reflectarea completa si exacta in conturi a tuturor veniturilor si cheltuielilor care se refera la
perioada pentru care se intocmeste bilantul;
-confruntarea rulajelor si soldului contului sintetic cu miscarile si soldurile conturilor analitice, pentru
descoperirea si eliminarea erorilor stracurate cu ocazia inregistrarii operatiilor economice si financiare in conturi;
-respectarea regulilor de evaluare a elementelor cuprinse in bilant;
-confruntarea datelor din contabilitate cu realitatea,prin inventariere,care constituie o premisa obligatorie a
exactitatii datelor contabile si a bilantului;
-respectarea normelor legale privitoare la scaderea din pasiv si virarea la buget a datoriilor fata de terti care
s-au prescris,precum si a celor privind scaderea din activ pe seama profitului, a creantelor care nu se mai pot
recupera,etc.

Conducatorul unitatii si cel al compartimentului financiar-contabil raspund de realitatea si exactitatea


datelor cu privire la modul de realizare a indicatorilor economico-financiari raportati in bilantul contabil.
In vederea depunerii bilantului contabil , conducatorul compartimentului financiar-contabil are obligatia sa
controleze respectarea prevederilor din normele metodologice privind intocmirea,verificarea si centralizarea
bilanturilor contabile, asigurarea respectarii corelatiilor intre indicatorii din formulare , concordanta datelor de
prevedere inscrise in anexele la bilant cu cele din bugetele de venituri si cheltuieli si alte aspecte care sa conduca la
asigurarea realitatii datelor ce se raporteaza prin bilantul contabil.

Cenzorii - au obligatia sa supravegheze gestiunea societatii comerciale, sa controleze daca bilantul si


contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute la
zi, daca evaluarea patrimoniului este facuta conform regulilor stabilite pentru intocmirea bilantului.

Adunarea generala - are obligatia sa discute , sa aprobe sau sa modifice bilantul , dupa prezentarea
raportului administratorilor si cenzorilor.

Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat - controleaza bilanturile
contabile ale agentilor economici inainte de centralizare, controlul avand ca obiective:
-daca bilanturile contabile sunt semnate de persoanele autorizate si contin toate formularele aprobate
pentru perioada de raportarw;
-completarea tuturor indicatorilor prevazuti in formulare pentru ramura economica respectiva;
-concordanta datelor de prevederi din anexele la bilant cu cele din bugetul de venituri si cheltuieli;
-concordanta conturilor din balanta de verificare cu cele din posturile de bilant;
-indeplinirea obligatiilor fata de bugetul statului, bugetul fondurilor asigurarilor sociale;
-constituirea fondurilor proprii legale ;
-efectuarea inventarierii patrimoniului;
-respectarea corelatiilor intre indicatorii din formulare si alte aspecte care asigura exactitatea datelor
raportate prin bilant.

Tehnici specifice de control in conditiile sistemelor de prelucrare automata a datelor:


In conditiile sistemelor de conducere cu mijloace electronice de prelucrare a datelor, controlul documentar
contabil se realizeaza printr-o serie de tehnici cu ajutorul carora se stabileste daca rezultatele prelucrarii datelor
sunt corecte.
O solutie de eliminare a erorilor de inregistrare si prelucrare o constituie numarul de control, care serveste
pentru asigurarea exactitatii unei combinatii de cifre, cu caracter constant(numarul facturii , simbolul materialelor,
numarul de comanda,etc.)ce se folosesc un timp mai indelungat.
Cu ajutorul numarului de control se stabilesc automat combinatiile de cifre scrise sau inregistrate eronat.
In conditiile prelucrarii electromnice a datelor o insemnatate deosebita prezinta controlul programat si
controlul mecanic.
Controlul programat se realizeaza ca urmare a faptului ca , programele cuprind, pe langa instructiunile de
prelucrare si instructiuni cu caracter de control.Instructiunile cu caracter de control examineaxa existanta
corelatiilor cifrice si logice.In afara de descoperirea datelor lipsa si a contradictiilor logice, controlul programat
indica si modul de reparare a greselilor, iar in unele cazuri cuprinde si corectarea.Cea mai mare parte a erorilor
aparatute sunt legate de inregistrarea si comunicarea necorecta a datelor de baza.

Controlul mecanic consta in operatii efectuate de masini, in solutiile fluxului de date care functioneaza
permanent si realizeaza probleme de control.

3.l.3. Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul de stabilire reala a existentei si miscarii mijloacelor materiale si banesti si
a desfasurarii activitatii economice si financiare.
Obiectul controlului faptic este determinarea exacta a cantitatilor si valorilor existente, a starii in care se
gasesc, aa stadiului si modului de prelucrare, a respectarii legalitatii si utilizarea lor.
Principalele modalitati sau tehnici de control faptic sunt:
- inventarierea,
- expertiza tehnica si analiza de laborator:
- observarea directa;
- inspectia fizica,etc.

Inventarierea - are ca obiectiv constatarea, la un moment dat, a existentei cantitative si calitative a


elementelor de activ si pasiv ale unei unitati gestionare precum si a modului de executare a sarcinilor de catre
gestionari.
Din cauze obiective sau subiective, in timpul gestionarii bunurilor este posibil ca unele operatii sa nu fie
consemnate in documente in momentul producerii lorsi ca atare sa nhu fie inregistrate in conturi.
Exemplu: - in tocmirea defectuoasa a documentelor privind operatiile economice;
- masurarea gresita;
- greseli de calcul si inregistrare;
- disparitia unor bunuri;
- pierderea din greutate sau calitate ca urmare a influentei agentilor naturali.
Datorita acestor cauze, este necesar sa se controleze existenta tuturor valorilor materiale si banesti in scopul
descoperirii neconcordantelor dintre datele inregistrate in evidenta si cele din realitate.
Inventarierea de control este necesara sa se declanseze simultan la aceleasi repere, pe intreaga unitate,
indeosebi in cazul materialelor de masa si sa se efectueze inopinat.

In conditiile in care evidenta se tine cantitativ-valoric si nu global valoric, diferentele Controlul mecanic
consta in operatii efectuate de masini, in solutiile fluxului de date care intre soldurile scriptice corespunzatoare
bunurilor respective si stocurile constatate cu ocazia inventarierii, se inregistreaza in contabilitate ca plusuri sau
minusuri de inventar, dupa efectuarea in prealabil a compensarilor admise, de regula numai in cazul in care exista
risculde confuzie intre acestea,pentru aceeasi perioada de gestiune.

Expertiza tehnica si analiza de laborator - sunt modalitati de control faptic care se folosesc pentru
stabilirea integritatii valorilor materiale, realitatii unei operatii, calitatii unor produse, volumul manoperei si
cantitatii de materiale necesare pentru executarea lor.
Se efectueaza de specialisti tehnici la solicxitarea organelor de control.
Exemplu: prin analiza de laborator se stabileste daca in componenta unui produs exista toate materialele
eliberate din depozit pentru fabricarea lui, iar prin expertiza tehnica se stabileste daca volumul unor lucrari
efectuate , corespunde manoperei platite.
Observarea directa - se foloseste atunci cand organul de control merge la fata locului pentru a constata
modul in care personalul controlat isi indeplineste obligatiile de serviciu.
Se face pe baza de program si inopinat, in locurile unde se realizeaza activitatile:
- sectii, ateliere, sectoare, laboratoare,etc.
Inspectia fizica - consta in examinarea activelor si altor resurse si este o proba sigura pentru constatarea
existentei unui anumit post de activ, a imobilizarilor.
3.l.4. Analiza economico - financiara
- este un instrument metodologic prin care se descompune activitatea controlata pe elemente constitutive si
studiaza raporturile existente intre acestea.
Analiza cerceteaza activitatea economica si financiara, considerata ca un complex de legaturi.cauzale si de
factori.
Tehnica generala de analixa economic- financiara pentru un obiectiv delimitat(fenomen economic)
presupune:
- determinarea elementelor structurale ale fenomenului - partilor componente;
- factorii care influenteaza fenomenul si succesiunea lor - cei cu actiune directa si cei cu actiune indirecta -
sau a fortelor motrice ce determina fenomenul.,
- corelatia dintre fiecare factor si fenomenul analizat, diferiti factori care actioneaza, cauza si efect;
- influentele diferitelor elemente si factori.

Analiza economic- financiara se efectueaza prin modalitati sau tehnici, cum sunt:
a) tehnici de stabilire a relatiilor cauzale intre fenomene;
b) diviziunea sau descompunerea;
c) gruparea, adica despartirea operatiilor controlate in grupe omogene, dupa una sau mai multe
caracteristici;
d) substituirea in lant se aplica in cazul relatiilor de tip determinist care imbraca forma matematica a
produsului sau raportului;
e) balanta elementelor si modificarii lor, ca modalitate de analiza se utilizeaza cand intre elementele
fenomenului controlat sunt relatii de suma si diferenta;
f) corelatia se utilizeaza in cazul in care intre factorii si fenomenul analizat sunt relatii de tip stocastic,
adica fiecarei valori a factorului determinant ii corespund mai multe valori ale caracteristicilor
rezultative, care sunt esalonate intre anumite limite;
g) calculul matriceal se aplica in cazul existentei unor relatii functionale de produs sau raport intre
fenomenul analizat si factorii de influenta. Separarea influentei factorilor tine seama de ordinea de
interconditionare a factorilor, similar substituirii in lant;
h) cercetarea operationala se utilizeaza in adoptarea deciziilor, cand intervin numerosi factori care
trebuiesc luati in consideratie
Modalitatile de control documentar- contabil si de analiza economico- financiara nu se aplica automat
pentru toate obiectivele supuse controlului ci selectiv diferentiat.

3.l.5. Controlul total si prin sondaj


Controlul total - cuprinde toate operatiile din cadrul obiectivelor stabilite si pe intreaga perioada supusa
controlului.
El este cel mai cuprinzator si sigur.
Deoarece el necesita un volum mare de munca , nu se poate aplica intotdeauna, fiind posibil numai la
unitatile mici.
Controlul prin sondaj - cerceteaza cele mai reprezentative documente si operatii, care permit obtinerea
unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmarit.
Eficienta controlului prin sondaj depinde de alegerea perioadei, operatiunilor sau documentelor ce se
controleaza si care dau posibilitatea generalizarii concluziilor si masurilor ce se impun.
Controlul prin sondaj se refera la repere din cadrul gestiunilor materiale a caror evidenta contabila se tine
cantitativ- valoric cat si la cele din cadrul cheltuielilor.
La gestiunile la care evidenta se tine global-valoric, reperele nu se pot controla prin sondaj.
Reperele ce se controleaza prin sondaj trebuie sa fie cele mai reprezentative in gestiune si anume cele
care sunt susceptibile sustragerilor, se utilizeaza la consumul individual, au o larga si intensa circulatie in gestiune
si ca atare riscul producerii unor erori la primirea si eliberarea lor poate fi mare.
Modalitatile de control se intrepatrund in forme multiple si variate, cum sunt:
- controlul simultan, cu sensuri diferite, adica cel care are loc concomitent cu executia; este efectuat de
controlor in prezenta celui controlat.
- controlul progresiv care este in acelasi timp si simultan, cel care se exercita in cursul lucrarilor si pe
masura desavarsirii lor;
- controlul continuu sau permanent, este cel care nu prezinta intrerupere in durata sau in intensitate si
cuprinde toate actele si bunurile care constituie obiectul sau.;
- controlul periodic este cel organizat la intervale regulate si cuprinde totalitatea obiectivelor sau a
faptelor de controlat, ca de exemplu controlul balantelor lunare, controlul anual al strcurilor;
- controlul direct - este un control simultan si se aplica obiectivului ce se controleaza in timpul executarii
activitatii respective.
Exemplu: controlul cantitatii si calitatii materialelor primite de la furnizor.;
controlul executiei si controlul de conducere.
Desi in practica se face uneori deosebire intre ele, in majoritatea situatiilor nu exista o linie de demarcatie.
Conducerea include si controlul executiei iar unele munci de executie sunt rezervate cadrelor de
conducere.
3.3. Actele de control financiar
Actele de control sunt documente in care se consemneaza constatarile rezultate din actiunea de control
financiar.
Organele de control ale Ministerului Finantelor intocmesc, de regula , urmatoarele acte de control:
- proces verbal de control,
- proces verbalde constatare si sanctionare a contraventiilor,
- nota de constatare,
- nota unilaterala,
- nota de prezentare.

Procesul verbal de control, cuprinde o parte introductiva in care se mentioneaza:


- data incheierii,
- numele si prenumele organului de control,
- termenul legal si delegatia in baza caruia se efectuiaza controlul,
- perioada supusa controlului cu indicarea tematicii,
- perioada in care s-a desfasurat controlul,
- denumirea agentului economic controlat si persoanele care o reprezinta legal.
In cuprinsul procesului verbal de control se consemneaza constatarile rezultate in urma controlului efectuat.
Pentru fiecare deficienta in procesul verbal de control, se consemneaza in mod obligatoriu urmatoarele
elemente:
- continutul constatarii(abateri), concret, clar si precis;
- dispozitiile legale incalcate;
-consecintele economico-financiare, bugetare, fiscale si gestionare ale
constatarii( abaterii) cu evaluarea exacta a acestora;
- numele, prenumele si functia persoanelor raspunzatoare in cazul cand sunt antrenate raspunderi;
- masurile luate operativ in timpul controlului cu mentionarea documentelor pe baza carora s-au
materializat;
- masurile ce urmeaza a fi luate in continuare cu indicarea termenelor de comunicare la organul de control
financiar.
In cadrul procesului verbal se consemneaza numai constatarile proprii ale organelor de control financiar si
acele date, fapte, cifre care dovedesc temeinicia concluziilor.
In incheierea procesului verbal de control se precizeaza faptul ca , la terminarea controlului, au fost
restituite toate actele, documentele puse la dispozitia organelor de control si se indica in cate exemplare a fost
intocmit si cum au fost repartizare:unul inregistrat cu numar si data se lasa agentului economic controlat iar restul
exemplarelor se iau de catre organele de control.
Procesul verbal de control se semneaza de organele de control si de conducerea agentilor economici
controlati.
In cazul cand, sunt consemnate fapte care atrag raspunderea penala, procesul verbal de control se semneaza
obligatoriu si de persoanele facute raspunzatoare.
Obiectiile conducerii sau salariatilor agentilor economici asupra constatarilor organelor de control trebuie
clarificate si solutionate inainte de semnarea procesului verbal.
Daca obiectiunile se mentin, acestea se prezinta in termen de 5 zile de la semnarea procesului verbal si se
anexeaza la procesul verbal de control.
La procesul verbal se anexeaza:
- situatii, tabele, documente, acte , note explicative strict necesare sustinerii constatarilor.
Documentele sau actele in care sunt consemnate operatiile economice sau financiar-contabile necesare
confirmarii constatarilor, se anexeaza de regula in copie certificata de organul de control si seful compartimentului
de la care emana actul.
Atunci cand faptele constatate au caracter infractional, actele care sunt considerate fictive sau dubioase se
anexeaza in original, lasandu-se copii certificate de conducerea agentului economic.
Notele explicative se iau in cazurile in care se constata abateri sau deficiente care se considera ca atrag
masuri de sanctionare, imputare sau ca intrunesc elementele unei infractiuni.
Acestea se iau de la persoanele facute raspunzatoare de abaterile constatate.
Se intocmesc sub forma de raspunsuri la intrebarile formulate de organele de control.
Ultima intrebare pusa de organul de control trebuie sa solicite persoanei respective sa precizeze daca mai
are ceva de adugat in legatura cu constatarile facute.
Daca persoana in cauza refuza sa dea nota explicativa sau sa raspunda la unele intrebari, organul de control
formuleaza intrebarile printr-o adresa scrisa prin care se stabileste si termenul pentru primirea raspunsului.
Daca nu se primeste raspunsul, refuzul se consemneaza in procesul verbal de control la care se anexeaza
copia adresei si se aplica sanctiunile legale.
In cadrul controlului prin inventariere a unor gestiuni, la procesele verbale de control se anexeaza
daclaritiile gestionarilor , lista de inventariere sau situatia plusurilor si a lipsurilor si explicatiile gestionarilor
referitoare la acestea.
Declaratia gestionarului se ia inainte de inceperea controlului asupra gestiunii.
Din declaratie trebuie sa rezulte daca gestionarul:
- are in pastrare si alte valori apartinand tertilor;
- are lipsuri in gestiune cunoscute;
- a primit sau eliberat bunuri fara documente legale ;
- are bunuri nereceptionate sau care trebuiesc expediate pentru care s-au intocmit documentele aferente;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate la zi in evidenta gestiunii sau care nu au fost
predate la contabilitate;
- detine numerar rezultat din vanzarea marfurilor aflate in gestiunea sa;
- are plusuri in gestiune despre a caror cantitate si valoare are cunostinta;
- gestioneaza valori materiale si in alte locuri de depozitare si unde anume.
In declaratie se mentioneaza numarul si data ultimelor documente de intrare si iesire a valorilor materiale si
banesti.
Listele de inventariere se utilizeaza in cazul gestiunilor cu evidenta global-valorica iar situatia plusurilor si a
lipsurilor ( situatia comparativa de gestiune ) in cazul gestiunilor cu evidenta cantitativ-valorica;
Listele de inventariere si situatiile comparative de gestiune se intocmesc pe locuri de depozitare, pe
gestionari si categorii de bunuri si separat pentru bunuruile fara miscare, cu miscare lenta ,greu vandabile ,
inutilizabile sau deterioarate, apartinand altor agenti economici:
- inchiriate;
- in custodie.
- etc.
Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila de catre organul de control si de catre gestionari, iar
soldurile scriptice se certifica de contabilul care conduce evidenta analitica a gestiunii.
Pe ultima fila a listei de inventariere, gestionarul mentioneaza ca: “ toate cantitatile au fost stabilite in
prezenta sa; bunurile respective se afla in pastrarea sa, nu mai sunt bunuri care nu au fost supuse inventarierii “.
Procese verbale separate se intocmesc si in cazul in care, cu ocazia controlului se constata fapte penale
.Acestea se semneaza de organele de control, conducerea agentilor economici, persoanele raspunzatoare si de
eventualii martori in prezenta carora s-a facut constatarea si se inainteaza organelor de cercetare penala.
Procesul verbal de constatare a contraventiilor cuprinde:
- data intocmirii;
- numele , prenumele si functia celui care il incheie;
- fapta contraventionala constatata si amenda cu care se sanctioneaza;
- persoana raspunzatoare de savarsirea abaterilor , ocupatia, domiciliul, actul de identitate, bunurile
confiscate;
- obiectiunile formulate de contravenient;
- termenul de contestare;
- numele, prenumele , domiciliul , bunetinul de identitate si semnaturea martorului sau confirmarea
organului constatator ca procesul verbal s-a incheiat in lipsa de martori.
Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se intocmeste in trei exemplare, din care , cate
un exemplar se comunica contravenientului, organului care a incheiat actul si sectiei financiare care executa amenda.
Daca pentru contraventia constatata se incaseaza amenda, nu se mai incheie proces verbal de constatare si
sanctionare a contraventiilor, insa aceasta se mentioneaza in actul de control de baza
Nota de constatare se foloseste cand:
- in cursul controlului se fac constatari a caror reconstituire ulterioara nu este intotdeauna.posibila sau care
nu mai poate fi dovedita, ca de exemplu:
- materiale neasigurate impotriva degradarii;
- masini, utilaje , folosite necorespunzator, etc.
si este necesar sa se ia masuri urgente pentru sistarea sau inlaturarea de catre cei in drept.
In nota de constatare se consemneaza situatiile de fapt si masurile luate operativ pentru remedierea
deficientelor constatate.
Notele de constatare se semneaza de organul de control , de conducatorul agentului economic, subunitatii,
compartimentului, de persoanele la care se refera constatarea si de martorii asistenti.
Nota unilaterala se intocmeste atunci cand, in urma controlului, nu se constata abateri ori prin volumul si
importanta lor, nu justifica intocmirea de procese verbale.
In acest act se arata concret, ce anume documente sau controlat si constatarile facute.
Nota de prezentare, reprezinta un raport personal al organului de control , cu concluzii si propuneri
referitoare la abaterile constatate, care se anexeaza la actele de control intocmite.
Nota de prezentare cuprinde:
-organele sau persoanele din afara agentului economic controlat, care au dat dispozitii ce au determinat
abaterile constatate;
-problemele care necesita control in continuare cu propuneri in acest sens;
-masurile ce trebuiesc luate in continuare de agentul economic controlat si de organul care a dispus
controlul;
-propuneri de aplicare a unor sanctiuni disciplinare, de imputare sau stabilirea raspunderii penale.
Procesele verbale de control si notele de constatare , impreuna cu actele respective se inregistreaza la agentii
economici controlati si la directiile de control financiar de stat.
Organele de control financiar de gestiune consemneaza constatarile in actele de control bilaterale (procese
verbale sau note de conststare), pe baza de control propriu , cu indicarea procedurilor legale incalcate si stabilirea
exacta a consecintelor economice, financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate precum si masurile luate in timpul
controlului si a celor stabilite a se lua in continuare.
Pentru abaterile constatate, se solicita note explicative scrise de la persoanele vinovate si se comenteaza
apararile formulate.

CAPITOLUL 4

FINALIZAREA ACTIUNILOR DE CONTROL


FINANCIAR

4.1. Valorificarea constatarilor controlului financiar de gestiune


4.2. Stabilirea raspunderii ca modalitate de finalizare a controlului financiar
4.3. Eficienta controlului financiar

Controlul financiar nu se limiteaza la constatarea lipsurilor, deficientelor si abaterilor.


Controlul de constatare este urmat obligatoriu de controlul de remediere efectiva a neajunsurilor si
abaterilor constatate.
O actiune de control nu este considerata incheiata pana nu se lichideaza toate deficientele
constatate si se stabilesc masuri care duc la imbunatatirea practica a activitatii economico-financiare.
Controlul actioneaza pentru solutionarea concreta, operativa a problemelor iar acolo unde sunt
abuzuri, unde sunt incalcate legile, in conformitate cu prevederile si drepturile legale, controlul ia masuri
inclusiv pentru sanctionarea celor vinovati.
Finalizarea actiunilor de control financiar respectiv valorificarea constatarilor facute, depinde de
organul care a exercitat controlul, de conducerea agentului economic si de aplicarea solutiilor
corespunzatoare, in functie de natura activitatii si deficientelor sau rezervelor de imbunatatire constatate.
Pentru finalizarea actiunilor de control financiar se utilizeaza, in mod selectiv, diferentiat si corelat,
in functie de aspectele concrete ale activitatilor sau obiectivelor supuse controlului, o serie de masuri , cai,
tehnici sau modalitati.
Astfel,in timpul desfasurarii controlului financiar se propun sau dispun masuri operative pentru
imbunatatirea deficientelor constatate si prevenirea repetarii lor, cum sunt:
- depozitarea si pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare;
- intocmirea corecta si la timp a documentelor la locurile de productie;
- corectarea erorilor in evidenta tehnic-operativa si contabila;
- inregistrarea plusurilor in gestiune;
- recuperarea pagubelor, etc.

Pe baza constatarilor si propunerilor organelor de control financiar,conducerea agentului economic


controlat si a organului care a dispus controlul, stabilesc masuri ce se iau in continuare pentru:
- inlaturarea si prevenirea abaterilor;
- aplicarea sanctiunilor disciplinare;
- stabilirea raspunderii materiale;
- inaintarea la procuratura a actelor incheiate,in cazul constatarii de fapte penale,etc.

4.1. Valorificarea constatarilor controlului financiar de gestiune

Activitatea de control financiar de gestiune se urmareste de catre seful compartimentului de control


financiar de gestiune, pe baza programului de lucru semestrial.
In acest sens se organizeaza o evidenta simpla a actelor de control incheiate, a altor actiuni
efectuate in afara programului aprobat,precum si a principalelor rezultate obtinute:
- plusuri in gestiune;
- pagube constatate,
- sanctiuni aplicate,etc.
Valorificarea constatarilor controlului de gestiune are loc conform urmatoarei proceduri:
a) pe baza actelor de control intocmite, seful comparrtimentului de control financiar de gestiune
prezinta conducerii unitatii in care functioneaza, concluziile controlului efectuat, impreuna cu masurile ce
se propun a fi luate in continuare in vederea inlaturarii abaterilor si tragerii la raspundere a celor care au
savarsit nereguli, au produs sau au comis infractiuni;
b) in cadrul competentei si termenelor legale, conducatorii unitatilor iau masuri pentru aplicarea
integrala si la timp a masurilor propuse, sanctionarea persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor si
inaintarea catre procuratura a actelor care cuprind fapte penale;
c) la solicitarea instantelor de judecata, organelor de procuratura si politie, conducatorii unitatilor
dispun cu prioritate, masurile de control financiar de gestiune, necesare pentru stabilirea prejudiciilor
produse prin infractiune si clarificarea imprejurarilor care au condus la savarsirea faptelor penale;
d) in situatia in care, conducatorul unitatii nu ia masurile necesare,seful compartimentului de
control financiar de gestiune sesizeaza in scris, consiliul de administratie al unitatii in care functioneaza,
iar in cazurile privind recuperarea pagubelor si Directia controlului financiar de stat care, in functie de
situatia concreta , dispun masurile legale ce se impun;
e) seful compartimentului controlului financiar de gestiune participa la sedintele consiliului de
administratie al unitatii unde functioneaza atunci cand se dezbat probleme financiare, contabile si de control
de gestiune.

De asemenea,el informeaza semestrial consiliul de administratie asupra conditiilor in care s-a


realizat programul semestrial de control,aplicarea riguroasa a legislatiei in domeniul financiar-contabil de
gestiune si control.

4.2. Stabilirea raspunderii ca modalitate de finalizare a controlului financiar

4.2.1. Raspunderea disciplinara


4.2.2. Raspunderea contraventionala
4.2.3. Raspunderea patrimoniala
4.2.4. Raspunderea civila
4.2.5. Raspunderea penala
4.2.l. Raspunderea disciplinara.
Persoanele incadrate in munca au datoria de a realiza corespunzator si la timp , obligatiile ce le
revin la locurile de munca, de a respecta obligatiile ce decurg din contractele de munca , regulamente de
organizare si functionare a unitatilor, precum si dispozitiile primite din partea sefilor ierarhici.
Organele de conducere au obligatia de a stabili masuri pentru desfasurarea normala a activitatii
agentului economic..
Incalcarea cu vinovatie de catre persoana incadrata in munca a obligatiilor sale ,inclusiv normele
de comportare, constituie abatere disciplinara, care atrage raspunderea cu caracter administrativ.
Deci, elementele esentiale, definitorii, ale raspunderii disciplinare, fara a caror existenta cumulata
nu poate exista aceasta forma de raspundere, sunt:
-calitatea de persoana incadrata in unitate pe baza unui contract de munca;
- existenta unei fapte ilicite;
- savarsirea faptei cu vinovatie;
- un rezultat daunator;
- legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.
In lipsa contractului de munca nu poate exista raspundere disciplinara.
Astfel, contractele de antrepriza, de mandat, de colaborare externa, neavand ca element esential
subordonarea persoanei incadrate in munca fata de disciplina muncii in unitatea in care activeaza, deci
aceste contracte au ca obiect, ca si contractul de munca, prestarea unei activitati, nu prezinta caracterul
contractului de munca si deci , titularii unor astfel de contracte nu raspund disciplinar.
Existenta unei fapte ilicite constituie cea de-a doua conditie necesara pentru existenta raspunderii
disciplinare.
Fapta ilicita, sub aspect disciplinar, consta in incalcarea indatoririlor de munca , inclusiv a celor ce
decurg din normele de comportare.
Prin obligatia de munca intelegem complexul de indatoriri care revine fiecarei persoane incadrate,
in baza contractului de munca, a tuturor prevederilor legii, incepand cu Constitutia si pana la deciziile luate
la nivelul unitatii, in scopul realizarii ordinii necesare desfasurarii in bune conditii a procesului de munca.
Rezultatul daunator si raportul de cauzalitate dintre rezultat si fapta ilicita reprezinta alte doua
elemente necesare pentru atragerea raspunderii disciplinare.
Orice abatere disciplinara, respectiv orice incalcare a unei obligatii de munca are urmari
daunatoare directe si indirecte prin faptul ca, prejudiciaza ordinea interioara si buna desfasurare a procesului
de munca.
Potrivit prevederilor din Codul Muncii,”incalcarea cu vinovatie de catre cel incadrat in munca -
indiferent de functia sau postul pe care il ocupa - a obligatiilor sale, inclusiv a normelor de comportare,
constituie abatere disciplinara, care se sanctioneaza , dupa caz, potrivit legii cu:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) retragerea uneia sau a mai multor gradatii sau trepte din salariu, pe o perioada de 1-3 luni, sau in
cazul celor incadrati la salariul,de baza, diminuarea acestuia cu 5 - 10% , pe aceeasi perioada;
d) reducerea salariului si reducerea indemnizatiei de conducere, pe durata de 1-3 luni cu 5 - 10%
e) retrogradarea din functie sau categorie - in cadrul aceleasi profesii - pe durata de 1-3 luni;
f) desfacerea disciplinara a contractului de munca.”

Mustrarea, este cea mai usoara sanctiune disciplinara, prevazuta de reglementarile in vigoare.
Sanctiunea “ mustrare “ se aplica, de regula,. persoanei care se afla pentru prima data in culpa, pentru
abateri de mica importanta. Ca orice alta sanctiune,mustrarea se comunica in scris celui in cauza.

Avertismentul - urmeaza pe scara grativatii sanctiunii, reprezentand tot o actiune de ordin moral,
care se aplica fie ca o a daoua sanctiune celui ce a mai fost sanctionat anterior, fie ca prima sanctiune cand
fapta este de o anumita gravitate si se comunica in scris si motivat, celui sanctionat.

Retrgerea unei gradatii - reprezinta prima sanctiune cu caracter pecuniar direct, si ca atare se va
aplica in situatia in care, abaterea prezinta un anumit grad de gravitate.
Aceasta sanctiune fiind in legatura cu salarizarea, fata de faptul ca sistemul de plata a salariilor este
lunar, perioada de timp pentru care se aplica sanctiunea se va referi la luni intregi( l,2 sau 3 luni).
Reducerea salariului - reprezinta o sanctiune disciplinara proprie personalului de conducere, care
comite abateri de la disciplina muncii , stiut fiind ca personalul de conducere este incadrat fara gradatie si
deci, sanctiunea precedenta nu ii este aplicabila.
Din redactarea art.loo lit.d. din Codul muncii se poate deduce ca, reducerea de 5 -,10 %se refera nu
numai la salariu ci si la indemnizatia de conducere, pe aceeasi perioadade timp.

Retrogradarea in functie -este sanctiunea care, prin gravitatea ei premerge desfacerii disciplinara a
contractului de munca. Va fi aplicata in cazurile cand s-au savirsat abateri insemnate ori s-a comis o abatere
grava dar se considera ca autorul poate fi mentinut in continuare in unitate.
Daca nu exista o functie inferioara in cadrul aceleasi profesii , nu se va aplica aceasta sanctiune, ci
se va recurge la alta corespunzatoare, astfel incat aceasta sa fie efectiva si reala.

Desfacerea contractului de munca - este cea mai grava sanctiune si se aplica in cazul savarsirii
unei abateri maxime, care face necesara indepartarea persoanei din unitate.Pentru a putea fi aplicata aceasta
sanctiune, este necesar sa se constate una din urmatoarele situatii:
- ca lucratorul a savarsit o abatere foarte grava, prin efectul produs asupra bunului mers al unitatii;
- ca lucratorul a incalcat in mod repetat obligatiile sale de munca , inclusiv normele de comportare
in unitate.
Sunt situatii cand, prin savarsirea unei singure fapte ilicite se incalca mai multe indatoriri de
serviciu si se produc mai multe abateri disciplinare.
Pluralitatea de incalcari a indatoririlor de serviciu nu atrage o pluralitate
de sanctiuni disciplinare.In aceasta situatie se aplica o singura sanctiune si anume aceea corespunzatoare
celei mai grave dintre abaterile savarsite.
Ca atare, cumulul de abateri savarsite printr-o fapta unica nu atrage cumulul de sanctiuni
disciplinare.
Cand, prin aceeasi fapta comisiva sau omisiva , sunt incalcate mai multe forme de drept, sunt
angrenate mai multe raspunderi.
Exemplu: in materie gestionara, predarea - primirea unei gestiuni fara respectarea conditiilor legale
, constituie, o incalcare a obligatiilor de serviciu reprezinta o abatere disciplinara si deci implica o
sanctiune disciplinara;
In acest timp, fapta constituie contraventie si atrage raspunderea contraventionala.
Daca este paguba, atrage si raspunderea materiala.
Toate deficientele si neregulile savarsite in materie de gestiune, reprezinta: incalcari ale
obligatiilor de serviciu si atrag raspundere disciplinara, care se cumuleaza cu celelalte forme de
raspundere.
Raspunderea penala sau materiala nu exclude raspunderea disciplinara pentru fapta savarsita,daca
prin aceasta s-au incalcat si obligatii de munca.
Existenta raspunderii disciplinare este conditionata de existenta raportului de munca concretizat
printr-un contract de munca dintre persoana juridica si persoana fizica incadrata si functioneaza numai in
cadrul unor asemenea raporturi juridice de munca.
Sanctiunea disciplinara se stabileste de Consiliul de administratie., se comunica in scris persoanei
vinovate si nu se poate aplica mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii abaterii.
Pentru persoanele numite de organul ierarhic superior, sanctiunea disciplinara se aplica de acel
organ.
Sanctiunea disciplinara se comunica in scris, persoanei in cauza.
Impotriva sanctiunii disciplinare , cel sanctionat poate face contestatie.
In cazul constatarii nevinovatiei persoanei sanctionate, aceasta are dreptul la o despagubire egala
cu partea de salariu de care a fost lipsita, iar persoanele care, cu rea credinta, au aplicat sau au determinat
aplicarea unei sanctiuni disciplinare, raspund disciplinar, material sau penal, dupa caz.
In cazul faptelor( abaterilor disciplinare) constatate de organele de control, acestea se consemneaza
in actele de control pe baza carora, organele competente, aplica sanctiunile disciplinare corespunzatoare;
care constituie o modalitate de finalizare a actiunilor de control.

4.2.2. Raspunderea contraventionala


4.2.2.l. Raspunderea contraventionala - forma a raspunderii juridice
4.2.2.2.Contraventia
- Definitia si trasaturile contraventiei
- Elementele constitutive ale contraventiei
4.2.2.3.Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala
4.2.2.4. Sanctiunile contraventionale

4.2.2.l. Raspunderea contraventionala - forma a raspunderii juridice


Raspunderea contraventionala poate fi eficienta , ca acea forma a raspunderii juridice ce consta in
aplicarea de sanctiuni contraventionale persoanelor vinovate de incalcarea dispozitiilor legale care prevad
si sanctioneaza contraventiile.

4.2.2.2.C o n t r a v e n t i a

Definitia si trasaturile contraventiei


Contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat
infractiunea si care este prevazuta si sanctionata ca atare prin acte normative.
Din aceasta definitie legala se desprind elementele care caracterizeaza contraventia si
anume:
A. - este o fapta care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea;
B. - este o fapta savarsita cu vinovatie;
C. - este o fapta prevazuta de actele normative emise de organele competente .
Aceste elemente sunt esentiale, iar fara unul din ele, o fapta nu constituie contraventie. Numai in
masura in care intruneste toate aceste elemente, o fapta capata un caracter contraventional si poate atrage
raspunderea contraventionala.

A. Primul element - contraventia - prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea.
Pericolul social reprezinta, in general, un criteriu calitativ prin care se evalueaza insurirea unei
fapte de a fi periculoasa pentru societate, de a fi daunatoare bunei desfasurari a relatiilor sociale.
Gradul de pericol social reprezinta elementul esential, determinant, cu ajutorul caruia o fapta este
incadrata intr-un regim sau altul al raspunderii juridice.
Acest grad de pericol se stabileste de legiuitor, atunci cand reglementeaza unele fapte ca fiind
infractiuni, iar altele fiind contraventii; el are in vedere deci, acel pericol social abstarct sau generic al
faptei, in functie de obiectul ocrotirii, persoana faptuitorului, imprejurarile savarsirii faptei, urmarile
produse,etc.,

B. Este o fapta savarsita cu vinovatie


• Fapta nu constituie contraventie daca faptuitorul nu este vinovat de producerea ei.
• Rezulta ca raspunderea contraventionala este o raspundere bazata pe culpa.
In materie contraventionala, prin vinovatie se intelege starea de constiinta a faptuitorului in
momentul incalcarii unei dispozitii legale, a carei nesocotire este considerata contraventie.

C. A treia trasatura - contraventia este prevazuta si sanctionata prin acte normative.


• persoana poate fi trasa la raspundere contraventionala pentru o anumita fapta ,numai daca aceasta
fapta este prevazuta si sanctionata ca atare in mod expres intr-un act normativ emis de un organ al statului,
competent in acest sens.
Contraventia este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi,decrete sau prin alte acte normative ale
organelor respective.
La nivel central, contraventiile se pot stabili prin legi ordinare, ordonante si hotarari ale
Guvernului.
Pe plan local, pot fi stabilite contraventii prin hotarari ale consiliului local, prin hotarari ale
consiliilor judetene, iar in situatii exceptionale, prin dispozitii ale primarilor, respectiv prin decizii ale
delegatiei permanente ale consiliului judetean.
Actele normative vor cuprinde in mod obligatoriu, descrierea faptelor ce constituie contraventie si
sanctiunea ce urmeaza a se aplica , iar in cazul amenzii - limita minima si maxima a acesteia.
Elementele constitutive ale contraventiei
Spre deosebire de trasaturile esentiale prezentate mai sus, care privesc fapta contraventionala in
general , elementele constitutive se refera la o fapta contraventionala concreta.
Contraventia, ca si infractiunea se caracterizeaza prin patru elemente constitutive si anume:
- obiectul;
- subiectul;
- latura obiectiva (fapta);
- latura subiectiva ( vinovatia).
Aceste elemente trebuie indeplinite cumulativ la fiecare contraventie. Totodata, elementelor
mentionate, obiective si subiective, in baza carora o fapta constituie contraventie,reprezinta
continutul acestora.
Obiectul contraventiei - il constituie valorile , relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime,
aparate prin normele de drept administrativ, carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de fapta
savarsita.
Subiectul contraventiei - este persoana fizica care comite fapta contraventionala.
Pentru ca asemenea persoane sa poata fi subiect al contraventiei, trebuie sa aiba varsta de cel putin
14 ani, conform legii speciale de constatare si sanctionare a contraventiilor.
Unele acte normative deroga de la aceasta prevedere, ridicand limite de varsta . In afara de varsta,
o alta conditie referitoare la subiectul contraventiei este responsabilitatea.
Responsabilitatea este o calitate generala a oamenilor si din aceasta cauza ea se prezuma ca exista
la orice persoana.
Iresponsabilitatea, fiind exceptie, trebuie sa fie dovedita.
• alta conditie legata de subiectul contraventiei este libertatea de hotarare si actiune. O persoana,
chiar daca indeplineste conditiile de varsta si responsabilitate, pentru a avea calitatea de subiect a unei
contraventii, trebuie sa fi avut libertatea de a actiona in raport cu hotararea luata. In cazul in care ea a fost
constransa de o forta majora exterioara, fizic sau psihic, sa comita o fapta contraventionala, constragrerea
careia nu I-a putut rezista, fapta nu va fi caracterizata ca atare, lipsindu-i vinovatia subiectului.
In lege sunt reglementate constrangerea fizica si morala, cauze care inlatura caracterul
contraventional al faptei si care duc, implicit, la exonerarea de rapundere a persoanelor aflate in atare
situatie.
In afara conditiilor enumerate mai sus(varsta,responsabilitatile, libertate) pentru unele
contraventii, subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate, de exemplu: conducator auto,posesor de arma,
gestionar,etc.
Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctionate cu amenda,sanctiunea se aplica
pentru fiecare contraventie in parte.
Rezulta ca exista pluralitate de contraventie atunci cand o persoana a savarsit mai multe fapte de
acest gen, sanctionate cu amenda si constatate de agentul constatator in acelasi timp.
Modalitatea sanctionarii in cazul pluralitatii de fapte contraventionale( in conditiile cand este
vorba de aceeasi persoana; aceasta persoana sa fi comis mai multe contraventii; contraventiile sa fie
constatate simultan de acelasi organ si sa fie sanctionate cu amenda) se face totalizarea amenzilor pentru
contraventiile aflate in concurs, dar constatate simultan de acelasi organ de control intr-un singur proces
verbal de constatare.
In aceasta situatie, organul constatator, are obligatia de a avea in vedere ca prin totalitatea
amenzilor aplicate sa nu depaseasca dublul maximului prevazut in actul normativ pentru contraventia cea
mai grava dintre cele comise.
Desigur, nu poate opera cumulul in situatia in care , pentru contraventiile concurente se aplica
sanctiuni diferite ca natura( amenda si inchisoarea); intr-un asemenea caz se vor executa ambele masuri.
Se apreciaza ca, in cazul concursului de contraventii, prin notiunea de persoane se intelege nu
numai persoanele fizice ci si persoanele juridice.
• contraventie poate fi comisa nu numai de o singura persoana, ci de mai multe in participatie.
Consfintindu-se principiul de drept al raspunderii personale, legea prevede ca sanctiunea se aplica
fiecarui contravenient,separat.
Asadar, amenda nu se imparte pe contravenienti ci fiecare , savarsind contraventia va fi tinut sa
raspunde in limitele stabilite de lege.
Latura obiectiva - o formeaza actiunea sau inactiunea, producatoare a urmarilor socialmente
periculoase sau care ameninta anumite valori sociale, fiind prevazute in actul normativ de stabilire si
sanctionare a faptei considerate ca fiind contraventie.
Latura subiectiva - (vinovatia) - se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta
savarsita si urmarile sale.
Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala sunt:
- legitima aparare;
- starea de necesitate;
- constragrerea fizica sau morala;
- cazul fortuit;
- eroarea de fapt
- ordinul autoritatii ierarhice;
- prescriptia;

Legitima aparare
Este in legitima aparare cel care savarseste o contrventie pentru a inlatura un atac material, direct,
imediat si injust indreptat impotriva sa, al altuia, sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol
grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obstesc.

Stare de necesitate
Este in stare de necesitate ,persoana care a savarsit o fapta(ilicita) perntru a se salva de la un
pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel si care pune in pericol viata si integritatea corporala sau
sanatatea sa, ori un bun important al sau, ori al altuia sau un interes obstesc.

Constragerea fizica sau morala


Nu constituie contraventie fapta prevazuta de un act normativ care stabileste contraventia savarsita
din cauza unei constrageri fizice careia persoana nu i-a putut rezista. De asemenea, nu constituie
contraventie fapta comisa din cauza unei contrageri morale exercitata prin amenintare cu un pericol grav
pentru persoana sa, ori a alteia si care nu poate fi inlaturata in alt mod.

Cazul fortuit
Nu constituie contraventie fapta al carui rezultat este consecinta unei imprejurari care nu poate fi
prevazuta.
In acest caz de inlaturare a caracterului contraventional al unei fapte se justifica teoretic prin lipsa
vinovatiei, element esential al contraventiei.

Eroare de fapt
Nu constituie contraventie fapta ilicita in situatia in care persoana, in momentul savarsirii acesteia,
nu cunoaste existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul contraventional al
faptei( nu in cazul adnministratorilor; nu se pune in discutie necunoasterea legilor).

Ordinul autoritatii ierarhice


Una din obligatiile administratorilor, ale salariatilor in general este de a aduce la indeplinire
hatorarile adunarii generale a asociatilor, deciziile consiliului de administratie, ordinele sefilor ierarhici.
Aceste hotarari, decizii, ordine , trebuie executate intocmai, functionarul neavand dreptul sa le cenzureze,
sub aspectul utilitatii sau oportunitatii.
Daca astfel savarseste o contraventie el se poate apara invacand ordinul autoritatii ierarhice.

Prescriptia
Prescriptia constituie un caz legal de nenangajare a responmsabilitatii pentru contraventia
savarsita.
Este statornicita prin lege, asadar ilegalitatea aplicarii unei sanctiuni contraventionale dupa
expirarea termenului de prescriere.
Legea reclementeaza doua categorii de prescriptii:
A.Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale
B.Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale.
A.Prescriptia aplicarii sanctiunii
contraventionale

Aplicarea sanctiunii contraventionale se prescrie in termen de 3 luni de la


savarsirea faptei ilicite. In cazul in care, fapta a fost mai intai urmarita ca infractiune, prescriptia aplicarii
nu curge pe timpul cat cauza se afla in fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata.
Curgerea prescriptiei in aceste cazuri este intrerupta numai daca organul de urmarire penala sau
instanta de judecata a fost sesizata inauntrul termenului de 3 luni de la comiterea faptei.
Cu toate acestea, acelasi text de lege dispune ca, prescriptia opereaza totusi,. Daca sanctiunea nu a
fost aplicata in termen de un an de la savarsirea faptei.
In cazul contraventiilor de la normele privind impozitele si taxele, primele de asigurare prin
efectul legii, prin derogare, prescriptia este de un an.
De asemenea,tot prin derogare de la termenul general , Regulamentul vamal prevede ca aplicarea
sanctiunii pentru contraventiile vamale se prescrie in termen de doi ani de la data savarsirii lor.
In acelasi termen( 2 ani) se prescrie si contraventiile prevazute de legea privind autorizarea
executarii constructiilor si unale masuri pentru realizarea locuintelor.
Termenul de 3 luni se socoteste incepand din ziua comiterii contraventiei si se implineste peste
patru luni, cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei la care a inceput, cu exceptia ipotezei cand
contraventia a fost savarsita pe ziua de intai a lunii , in care caz, termenul de prescriptie expira in ultima zi
a celei de a treia luni.
Asemanator, termenul de un an se considera implinit in anul urmator , cu o zi inainte de data la
care s-a comis contraventia.

B.Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale

Spre deosebire de prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale, care duce la imposibilitatea


sanctionarii, desi fapta ilicita a fost comisa, in cazul prescriptiei executarii sanctiunii contraventionale,
sanctiunea a fost aplicata dar pentru ca a a trecut un anumit termen , ea nu mai poate fi executata.
Executarea sanctiunii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a
contraventiei, sau , dupa caz., instiintarea de plata a amenzii , nu au fost communicate contravenientului in
termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.
Executarea sanctiunii se prescrie de asemenea in termen de un an de la data aplicarii ei, chiar daca
contravenientul a exercitat calea de atac impotriva actului de imputare.
Prescriptia executarii sanctiunii nu curge pe tot timpul cat . la cererea contravenientului, executarea
a fost amanata sau esalonata.

4.2.2.4. Sanctiunea contraventionala


Contraventia se sanctioneaza cu:
- avertisment
- amenda
- inchisoare contraventionala
- confiscare
- sechestrare
- alte sanctiuni,
- suspendarea activitatii agentului economic
- inchiderea contului bancar.

Avertismentul
Avertismentul, este sanctiunea cea mai usoara, care se aplica faptuitorului in cazul savarsirii unei
contraventii care prezinta un grad de pericol mai redus.
El consta in atragerea atentiei contravenientului asupra pericolului faptei sale si i se recomanda ca
pe viitor sa respecte dispozitiile legale.
Prin natura sa intrinseca, avertimentul este o sanctiune morala; el se deosebeste de amenda care
este o sanctiune pecuniara.
Avertismentul se poate aplica chiar daca in actul normativ, care stabileste si sanctioneaza acea
contraventie, nu se prevede aceasta sanctiune.

Amenda
Amenda este sanctiunea contraventionala cea mai importanta, specifica dreptului administrativ; ea
consta intr- o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca cand savarseste o contraventie cu
un grad mai mare de pericol social. Tot gradul de pericol este cel care determina cuantumul acestei
amenzi.
In mod obisnuit, actele normative prevad limite minime si maxime ale amenzilor. Aceste limite se
dubleaza uneori in cazul repetarii savarsirii contraventiei, ori atunci cand contravenientul este persoana
juridica.
Sarcina individualizarii amenzii revine organului competent sa aplice sanctiunea., care va aprecia
de la caz la caz, in limitele prevazute de actul normativ, in functie de imprejurarile in care fapta a fosta
savarsita, urmarile ei, persoana contravenientului,etc.
Contraventia se consemneaza printr-un proces verbal , prin care se aplica amenda si se stabileste
in situatia in care savarsirea contraventiei a pricinuit o paguba si exista tarif de evaluare a acesteia,
despagubirea pe baza de tarif .
In cazul in care contravenientul achita pe loc jumatate din minimul amenzii prevazuta in actul
normativ pentru fapta savarsita, iar prin contraventie nu s-a cauzat o paguba si nu exista lucruri supuse
confiscarii , procesul verbal nu se mai incheie si orice urmarire inceteaza. De asemenea, urmarirea in ceea
ce priveste amenda, inceteaza si in situatia in care contravenientul achita in cel mult 48 ore de la
momentul incheierii procesului verbal , jumatate din minimul amenzii prevazuta de actul normativ, pentru
fapta savarsita. In acest caz, plata amenzii se face in contul aratat in procesul verbal iar chitanta se preda de
catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care face parte agentul
consatator.
Impotriva procesului verbal de constatare se poate face plangere in termen de 15 zile de la data
comunicarii.
Daca amenzile nu au fost incasate, se trimit pentru urmarire si incasare la organele financiare din
localitate in raza carora domiciliaza sau isi are sediul contravenientul.
Sintetizand, incasarea amenzilor se face prin :
- plata a jumatate din minimul amenzii , in termen de 48 ore de la data incheierii
procesului verbal de contraventie;
- plata integrala a amenzii aplicate in termen de 15 zile de la comunicare a procesului
verbal de constatare a contraventiei si a instiintarii de plata;
- executarea de catre organul financiar al localitatii in care domiciliaza sau isi are sediul
contravenientul , daca plata nu s-a facut in conditiile precedente.

Inchisoarea contraventionala
Inchisoarea, ca sanctiune contraventionala principala( aplicabila numai persoanelor fizice), nu este
prevazuta de legea speciala privind constatarea si sanctionarea contraventiilor ci de alte acte normative.
Durata inchisorii contraventionale difera in raport de contraventia savarsita:
 pentru unele fapte, ea poate fi de la 15 zile la doua luni;
 pentru altele, de la o luna la 3 luni;
 pentru altele, de la 3 luni la 6 luni.
Sanctiunea inchisorii contraventionale este alternativa cu amenda. Dar, pe cand amenda este
aplicata de organul administrativ competent sa constate si sa sanctioneze contraventiile in diferitele domenii
de activitate, sanctiunea inchisorii contraventionale se pronunta numai de instanta de judecata. In acest
sens, se dispune ca in cazul contraventiilor pentru care legea prevede si sanctiunea inchisorii
contraventionale si agentul constatator apreciaza ca sanctiunea amenzii este neindestulatoare, aceasta va
trimite de indata procesul verbal de constatare, judecatoriei competente.

Confiscarea
Confiscarea insoteste sanctiunea principala, de obicei amenda sau inchisoarea contraventionala.
Aceasta masura poate fi luata numai daca era prevazuta expres in actul normativ de stabilire si sanctionare
a contraventiilor.
Ca sanctiune complementara, ea consta in trecerea in proprietatea statului , fara plata, a anumitor
bunuri care au legatura cu fapta ilicita si anume:
a)lucrurile produse prin contraventie;
b)lucrurile care au servit la savarsirea unei contraventii , daca sunt ale contravenientului;
c)bunurile dobadite prin savarsirea contraventiei, daca nu sunt restituite persoanei vatamate.
Deasemenea,sunt supuse confiscarii , indiferent daca este indeplinita sau nu vreuna din conditiile
de mai sus, lucrurile a caror detinere sau circulatie este interzisa
Toate aceste bunuri se valorifica in conditiile legii,iar contravaloarea lor se face venit la bugetul de
stat.

Sechestrarea
Sechestrarea este o masura administrativa, luata pentru a da mai multa eficienta combaterii starii
contraventionale.
Obiectele si materialele care au servit la savarsirea contraventiilor, precum si cele produse prin
contraventii, sunt supuse sechestrarii sau confiscarii, urmand a fi conservate, valorificate sau distruse, dupa
caz,potrivit legii.

Alte sanctiuni:
Suspendarea activitatii agentului economic este prevazuta de legea privind organizarea si
functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare si se aplica in cazul repetarii anumitor contraventii
din aceeasi lege si se aplica o perioada de pana la 6 luni.
Inchiderea contului bancar, se poate aplica in cazul de abateri repetate de la regulamentul
operatiunilor cu numerar emis de Banca Nationala a Romaniei
Aceasta masura echivaleaza practic cu suspendarea activitatii agentului economic, pentru ca,
inchiderea contului creaza imposibilitatea desfasurarii acestei activitati.

4.2.3. Raspunderea patrimoniala


Trasaturi, conditii si forme

Raspunderea materiala este propie numai persoanelor fizice, incadrate in baza unui contract de
munca sau asimilati acestora.
Raspunderea patrimoniala este limitata, de regula numai la daunele efective aduse agentului
economic, din vina si in legatura cu munca lor.
Recuperarea integrala a pagubei, in sensul dreptului muncii, nu include beneficiul sau foloasele
nerealizate de unitate.
Persoanele vinovate nu raspund de pierderile inerente procesului de productie care se incadreaza
in limite legale, de pagubele provocate datorita unor cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate,ori in
alte asemenea cazuri in care pagubele au fost procovate de riscul normal al serviciului sau de forta majora.
Raspunderea patrimoniala prezinta unele trasaturi specifice si anume:
- este proprie persoanelore incadrate in munca;
- este de regula limitata numai la paguba efectiva, neincluzand foloasele nerealizate de unitate;
- se intemeiaza exclusiv pe culpa(vinovatie);
- este, in principiu, individuala;
- reparatia are loc prin echivalent banesc si nu in natura;
- presupune o procedura speciala;
- nu poate functiona in comun cu respunderea agentului economic.
Pentru ca raspunderea patrimoniala sa aiba loc, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele
conditii:
- intre autorul pagubei si unitatea pagubita, sa fi existat un raport juridic de munca la data
savarsirii faptei, cauzatoare de paguba si anume contract de munca, contract de ucenicie,etc.;
- fapta cauzatoare pagubei se aiba caracter ilicit, sa fie personala si in legatura cu munca.
De exemplu, pagubele in gestiune sunt datorate faptelor proprii ale gestio-
narilor, dar si faptelor proprii comisive sau omisive, savarsite de persoane cu functii de conducere sau de
executie, cum sunt: nerespectarea conditiilor legale la incadrarea gestionarului, neasigurarea conditiilor de
securitate, neacordarea asistentei tehnice solicitate in scris, neconstituirea sau neretinerea garantiei
legale,etc.;
- prin fapta sa ilicita, autorul sa fi produs o paguba patrimoniala de regula, localizata in
patrimoniul unitatii la care este incadrat. Existenta pagubei este elementul caracteristic al raspunderii
materiale,intrucat fapta ilicita este un element comun si altor raspunderi;
- sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si paguba, in sensul ca, fapta ilicita precede si
determina paguba care apare ca efect al faptei ilicite;
- persoana sa fi savarsit fapta cu vinovatie,sub forma comisiva sau omisiva.
Vinovatia implica constiinta incalcarii unor relatii sociale si se intemeiaza pe discernamantul
autorului, pe posibilitatea acestuia de a prevede consecintele propriei sale fapte.
Vinovatia trebuie dovedita de unitate. In materie de gestiuni, sunt si situatii in care vinovatia este
prezumata si nu trebuie dovedita de unitate. Aceasta prezumtie poate fi resturnata,facandu-se dovada
contrara de catre gestionar.
Prezumtia de vinovatie impotriva gestionarului opereaza in situatiile in care:
- se produc lipsuri cantitative in gestiuni, consemnate in actul constatator al lipsei, incheiat de
organele de control competente. Prezumtia de vinovatie impotriva gestionarilor nu se refera la lipsurile de
calitate;
- atributiile gestionarului sunt exercitate in conditii legale de un delegat sau de catre o comisie si se
constata o paguba fara a se putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului.
Formele raspunderii patrimoniale sunt:
a) raspunderea individuala;
b) raspunderea comuna(colectiva);
c) raspunderea solidara;
d) raspunderea subsidiara.

a) Raspunderea individuala - impune persoanei incadrate in munca,obligatia de a repara singura


paguba cauzata agentului economic prin fapta sa personala, din vina si in legatura cu munca sa.

b) Raspunderea comuna - se stabileste atunci cand exista o singura paguba si mai multi autori.
Paguba se fractioneaza intre coautori, in functie de contributia fiecaruia la producerea ei, adica de faptele
personale si vinovatie proprie.
In situatiile in care, gradul de participare a fiecarui coautor la producerea pagubei nu poate fi
determinat, raspunderea fiecarei persoane se stabileste proportional cu salariul de la data constatarii
pagubei si daca este cazul , pentru pagubele din gestiune si in functie de timpul lucrat de la ultima
inventariere a bunurilor.

c) Raspunderea solidara - consta in obligatia mai multor persoane de a executa aceeasi datorie,
fiecare pentru totalitatea datoriei. Prin acest procedeu este inlaturata posibilitatea divizarii unei datorii intre
debitori, astfel incat fiecare dintre ei ramane obligat pentru intreaga datorie.Raspunderea solidara nu se
prezuma, ea este rezultatul vointei partilor,deci o raspundere conventionala.
Raspunderea solidara se caracterizeaza prin aceea ca:
 fiecare debitor poate fi constrans pentru totalitatea datoriei;
 plata facuta de unul dintre debitori,anuleaza obligatiile celorlalti fata de unitatea pagubita;
 unitatea poate urmari pe oricare dintre codebitori,solidari,fara ca acestea sa poate opune beneficiul
de diviziune;
 urmarirea unui debitor solidar intrerupe prescriptia in contra tuturor codebitorilor;
 obligatia solidara se imparte de drept intre debitori, fiecare dintre ei nu este dator unul catre altul
decat numai pentru partea sa.

d) Raspunderea subsidiara - se stabileste atunci cand paguba este produsa de mai multe persoane,
dar gradul lor de participare nu este identic sau similar ori, unele dintre actiunile deficitare nu constituie o
cauza nemijlocita a pagubei ci numai un prilej.
Raspunderea subsidiara este acea forma de raspundere materiala in care
persoana vinovata a produs paguba in mod indirect, a inlesnit-o prin nerespectarea unor obligatii de
serviciu.
Raspunderea subsidiara este precedata si conditionata de raspunderea directa.In toate cazurile insa
persoana raspunde in subsidiar pentru o fapta proprie.
Daca raspunderea principala, directa, este anulata, dispare si raspunderea subsidiara corelativa.
Raspunde subsidiar,persoana incadrata in munca care, prin fapta sa ilicita:
 a inlesnit pagubirea unitatii de catre o alta persoana in mod direct; Deci,autorul indirect al pagubei
raspunde solidar. Aceasta situatie de raspundere se refera la pagubele produse in gestiuni. Persoanele care se
fac vinovate de luarea unor masuri fara respectarea legii sau de neluarea unor masuri legale,raspund
material, in limita valorii pagubei ramase neacoperite de autorul ei direct.
 a determinat plata unei sume nedatorate,predarea unui bun ori prestarea unui serviciu necuvenit,
catre o alta persoana ce are calitatea de beneficiara, iar recuperarea de la aceasta nu mai este posibila din
cauza ca este insolvabila, a disparut, a decedat fara a lasa avere urmaribila, s-a prescris dreptul la actiune
sau la executare silita,etc.
Beneficiarii platilor nedatorate, a bunurilor primite sau serviciilor prestate
pot fi persoane incadrate in aceeasi unitate cu cel care a determinat plata,remiterea sau prestarea nelegala
sau terte persoane fizice sau juridice.
De exemplu, raspund solidar,persoanele vinovate de efectuarea in mod necuvenit, a platii
ajutoarelor materiale din fondurile asigurarilor sociale,in cazul nerecuperarii sumelor de la beneficiari;
persoanele din compartimentul personal- salarizare vinovate de fapte care determina plata unor sume
superioare celor legale, cum sunt incadrarea unor persoane fara indeplinirea conditiilor legale,pontaje
neconforme cu realitatea, calcule eronate,etc., raspund solidar pentru sumele platite peste cele cuvenite
legal daca nu se pot recupera de la beneficiari.
Raspunderea subsidiara pentru platile necuvenite revine si sefului de compartiment care, prin viza
sa , a atestat realitatea, oportunitatea si legalitatea platilor efectuate,precum si sefului contabil care nu a
exercitat sau a exercitat nelegal controlul financiar preventiv
a dovedit neglijenta datorita careia unitatea a fost pagubita prin furt comis de alte persoane, numai daca
paguba nu a putut fi recuperata de la autorul infractiunii.

Procedura de obtinere a titlurilor executorii si de recuperare a pagubelor

Juridic, stabilirea raspunderii materiale are loc prin emiterea titlului executoriu.
Titlul executoriu este actul intocmit potrivit legii,de organul competent si care poate servi la
pornirea executarii silite si la realizarea, pe aceasta cale , a dreptului recunoscut prin acel act.
Principalele titluri executorii ,pe linia recuperarii pagubelor sunt:
a) - angajamentul de plata scris;
b) - decizia de imputare;
c) - hotararea judecatoreasca;
d) - dispozitia contabilului sef pentru retinerea din salariu a avansului nejustificat;
e) - titlul executoriu notarial,etc.

a) Angajamentul de plata scris , constituie titlul executoriu prin care persoana in cauza recunoaste
producerea pagubei si vinovatia sa si se angajeaza pentru acoperirea pagubei, restituirea sumelor incasate
nejustificat,plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite in natura ori a serviciilor nedatorate.
Angajamentul se semneaza de autorul pagubei si nu de alta persoana si are efecte numai intre unitate si
emitent. Angajamentul de plata trebuie semnat de datornic in termen de 60 zile de la cunoasterea pagubei de
catre conducatorul unitatii deoarece, in cazul in care el refuza sa-si asume angajamentul de plata, agentul
economic trebuie sa aiba posibilitatea de a emite in timp util decizia de imputare. Daca ulterior,persoana in
cauza constata ca nu datoreaza sau ca datoreaza numai in parte suma pentru care si-a luat angajamentul,
poate face cerere de desfiintare a angajamentului de plata la organul de jurisdictie competent, in termen de
30 zile de la data cand s-a recunoscut aceasta imprejurare. Persoana vinovata de acceptarea unui angajament
de plata dat de alta persoana sau pentru o suma mai mica decat paguba reala, isi angajeaza propria
raspundere materiala pentru cota de paguba care nu se poate recupera din aceasta cauza, de la autorii reali.
Paguba se produce prin faptul ca, se pierde dreptul de recuperare in intregime de la persoana vinovata
direct.
b) Decizia de imputare - se emite de conducatorul unitatii pagubite sau de organul ierarhic
superior,in cazul in care , de producerea pagubei se fac vinovate si persoane numite in functie de acesta,
singure sau impreuna cu alte persoane. Emiterea deciziei de imputare este obligatorie daca unitatea a primit
dispozitie obligatorie de la organele de control ale Ministerului Finantelor. Decizia de imputare se emite in
termen de cel mult 60 de zile de la data cand cel in drept sa emita decizia a luat cunostina de existenta
pagubei, raspunderea materiala neputand fi stabilita daca de la data producerii pagubei au trecut mai mutl de
3 ani. Termenul de 6o zile se calculeaza din ziua in care s-a primit la registratura generala a unitatii,
raportul organelor care au stabilit dauna sau raportul de serviciu, procesul verbal sau nota de constatare a
organului de control. Pentru pierderea termenului de emitere a deciziei de imputatie de cel mult 60 zile de la
data cand conducatorul unitatii a luat cunostinta de paguba suferita de unitate prin faptele culpabile ale
personalului propriu, aceasta raspunde material fata de unitate pentru pagubele produse. Decizia de
imputare se intocmeste de compartimentul financiar-contabil impreuna cu cel juridic si cuprinde:
 numarul si data emiterii,
 indicarea actului si a organului care a constatat paguba precum si in ce consta
aceasta;
 data producerii pagubei;
 data si modul in care cel in drept a emite decizia de imputare a luat cunostinta de
producerea pagubei;
 numele, functia si domiciliul celor raspunzatori, motivandu-se pentru fiecare in
parte, temeiurile de drept si de fapt care au determinat angajarea raspunderii
materiale;
 cuantumul total al pagubei si defalcarea pe cote parti a acestuia, pentru fiecare
persoana in parte , dupa criteriile legale;
 motivarea inlaturarii apararilor facute prin notele explicative date de persoanele
facute raspunzatoare;
 termenul in care poate fi contestata si organul competent sa o solutioneze;
 semnatura persoanei care a emis decizia de imputare cu mentiunea calitatii sale.
Decizia de imputare se comunica celui obligat la plata ,in termen de 15 zile
de la emitere.

c) Titlul executoriu judecatoresc se constituie prin investire cu formula executorie, de regula a


hotararile ramase definitive.

d) Dispozitia de retinere din salariul titularului de avans emisa de conducatorul compartimentului


financiar-contabil are efectele unui titlu executoriu pentru sumele datorate ca urmare a
nejustificarii avansurilor sau nerestituirii celor necheltuite, inclusiv penalizarea aferenta. In
cazul in care persoana debitoare nu mai este in serviciul unitatii de la care a primit avansurile
spre decontare nejustificate, inainte de a se emite dispozitia de retinere, obligarea la restituire se
face prin obtinerea unui titlu executoriu notarial.
In situatia in care unitatea pierde dreptul de a-si valorifica creanta ce o are impotriva persoanelor
fizice sau juridice sau dreptul de urmarire silita impotriva debitorilor, prin faptele culpabile ale
personalului propriu, aceasta raspunde material fata de unitate pentru paguba produsa.
Raspunderea este individuala sau comuna pentru:
 neintroducerea actiunii in termen este de regula o omisiune proprie persoanelor care activeaza in
cadrul compartimentelor juridice precum si din sectorul financiar-contabil,cand nu intocmesc documentatia
necesara. Prin aceasta fapta se prescrie dreptul la actiune si se naste in consecinta raspunderea materiala a
persoanelor vinovate de inactivitate.;
 neexercitarea in termen a cailor de atac da nastere la raspunderea materiala subsidiara, numai daca
se dovedeste ca imputatia debitorului initial era justificata;
 pierderea dreptului de executie silita - termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea
silita in temeiul oricarui titlu executoriu, este de 3 ani ,iar in raporturile dintre persoane juridice este de un
an. Neluarea masurilor de urmrarire silita in termenul de prescriptie, atrage raspunderea materiala a celor
din cauza corara s-au pierdut termenele legale.
Pentru evidenta si urmarirea celor obligati,compartimentele financiar-con-
tabile,intocmesc si pastreaza pentru fiecare debitor, un dosar cu datele si actele privind constatarea
pagubei, emiterea deciziei de imputare, comunicarea acesteia precum si mentiuni privind actele
remise compartimentului juridic,in vederea sustinerii intereselor unitatii ori predate altor organe in
drept. In acelasi dosar se pastreaza si actele de executare efectuate de unitate,precum si cele din
care rezulta cauzele neexecutarii debitului si inregistrarii acestuia in evidenta speciala.
Organele de control financiar au obligatia sa examineze masurile luate in vederea obtinerii
titlurilor executorii. In acest scop se urmareste fiecare paguba in parte,stabilindu-se:
 debitele pentru care nu exista titlu executoriu si care mai poate fi constituit legal;
 debitele pentru care exista titlu executoriu, dar nu au fost efectuate retinerile;
 debitele care nu mai pot fi urmarite.
Pentru prima categorie de debite, organele de control financiar isi indreapta atentia asupra
principalelor deficiente care genereaza asemenea stari de fapt si anume:
 emiterea cu intarziere a dispozitiilor de retinere, depunerea cu intarziere a dosarelor la organele
jurisdictionale in vederea stabilirii raspunderii materiale a persoanelor care au pagubit patrimoniul,
depunerea la organele jusrisdictionale a dosarelor incomplete si intarzieri in depunerea completarilor
cerute de acestea.
Pentru cea de-a doua categorie de debite, organele de control financiar iden
tifica daca debitorul nu mai este angajat al unitatii, este plecat din unitate fara adresa cunoscuta
sau a devenit insolvabil.
In ceea ce priveste cea de-a treia categorie de debite,organele de control financiar analizeaza
cauzele care au facilitat ca debitorii respectivi sa nu mai poata fi urmariti (trecerea termenului
pentru obtinerea titlului executoriu,trecerea termenului de prescriptie, necomunicarea debitorilor
plecati din unitate, a titlurilor executorii,etc.).
In scopul reintregirii patrimoniului pagubit,pe langa obtinerea si punerea in aplicare a titlurilor
executorii,organele de control financiar urmaresc efectuarea retinerilor in contul pagubelor ,
transmiterea pagubelor la noul loc de munca, trecerea debitelor in evidenta separata in caz de
insolvabilitate si urmarirea lor in continuare, trecerea pe pierderi a creantelor prescrise, urmarirea
bunurilor mobile si imobile sechestrate, recuperarea pagubelor in gestiuni din garantia in numerar
si completarea in continuare a acesteia, aspecte ale activitatii juristilor si a executorilor proprii in
legatura cu urmarirea si recuperarea integrala si la timp a pagubelor aduse patrimoniului.
Examinand cazurile mentionate, care au drept consecinta intarzierea sau imposibilitatea
recuperarii pagubelor aduse patrimoniului, organele de control financiar determina vinovatia
fiecarei persoane pentru faptul ca nu s-au luat masurile corespunzatoare in vederea recuperarii la
timp a pagubelor si fac propuneri de tragere la raspundere materiala a acestora.

Raspunderea patrimoniala in legatura cu activitatea contabila, financiara si gestionara

A. Raspunderea materiala in legatura cu activitatea contabila


Intocmirea eronata a actelor contabile sau inregistrarea eronata a unor ope-
ratii contabile atrage raspunderea materiala directa( principala, individuala) sau indirecta(subsidiara) atunci
cand prin aceasta se genereaza pagube.
Asemenea fapte generatoare de pagube si raspundere materiala sunt:
- depasirea termenelor de trecerea in evidenta separata a debitorilor insolvabili- este fapta
omisiva. Netrecerea debitului(in cazul insolvabilitatii debitorului) in evidenta separata are drept
consecinta pierderea efectului intrerupator de prescriptie.
Dispozitia de trecere in evidenta separata intrerupe prescriptia,efectele sale
fiind echivalentul ultimului act de executare.
Dispozitia respectiva produce aceste efecte numai daca este luata in termenele legale, adica dupa
minimum 3 luni de la obtinerea titlului executoriu si nu mai tarziu de 3 ani. Daca trecerea in
evidenta separata a debitelor insolvabili nu se face in termenele legale, termenul prescriptiei curge
in continuare si persoana vinovata raspunde material pentru paguba suferita de agentul economic.;
- incheierea nereala a proceselor verbale de insolvabilitate a debitorilor- prin aceasta fapta a
persoanelor vinovate unitatea pierde posibilitatea urmaririi unor debitori care, desi solvabili in
realitate, sunt inregistrati in evidenta separata a unitatii ca insolvabili.
- intocmirea neconforma cu realitatea a documentelor pentru scaderea din contabilitate a
lipsurilor constatate la inventariere - recuperarea pagubei se urmareste in primul rand de la
persoanele care au produs-o prin fapta lor directa.daca eroarea din documentele de evidenta se
descopera in termenul de prescriptie, unitatea procedeaza mai intai la recuperarea pagubei de la
persoana care a produs-o si numai in subsidiar stabileste raspunderea materiala a persoanei care a
intocmit neconform documentele pentru scaderea din contabilitate a lipsurilor constatate la
inventariere si numai in cazul in care autorul pagubei a devenit insolvabil.;
- intocmirea neconforma cu realitatea a documentelor pentru scaderea din contabilitate a altor
pagube - operatiunea de scadere din contabilitate a pagubelor care nu se datoresc vinei cuiva este
nelegala atunci cand:
- se intocmesc in acest scop, documente neconforme cu realitatea;
- trecerea pe pierderi este aprobata de un organ sau o persoana fara competenta
Persoanele care intocmesc acte neconforme realitatii sau aproba fara a avea competenta, scaderea
din contabilitate a unor pagube existente, nu pagubesc unitatea si nu raspund material decat daca,
datorita faptei lor se pierd termenele pentru valorificarea dreptului de creanta al unitatii ori paguba
nu se mai poate recupera de la autorul initial.;
- intocmirea eronata a operatiilor generatoare de plati nelegale si a stimulentelor materiale - in
aceasta categorie se includ toate inregistrarile contabile eronate,datorita carora unitatea face plati
necuvenite la care, in realitate , nu era obligata.
Persoanele care prilejuiesc pagubirea unitatii prin inregistrari contabile eronate, raspund numai in
cazul in care termenul de constatare de un an a expirat. Daca eroarea se constata in termen de un
an de la primirea sumelor, recuperarea sumelor se face de la beneficiarii directi si numai in caz de
insolvabilitate a acestora raspund in subsidiar autorii erorilor din evidenta contabila.
Daca termenul de un an a expirat, recuperarea se face integral de la persoanele care au prilejuit
pagubirea unitatii prin inregistrari eronate in contabilitate.;
- inregistrarea in contabilitate a operatiilor ce genereaza in alt mod
pagubirea unitatii - autorii erorii contabile raspund subsidiar numai in cazul in care paguba nu se
mai poate recupera de la persoanele care au produs-o direct, din cauza ca acestea au devenit
insolvabile sau a fost depasit termenul de constatare a pagubei.
Inregistrarile eronate care au condus la diminuarea activului sau marirea pasivului unitatii, nu
atrag raspunderea materiala a autorului erorii. Sunt insa cazuri cand astfel de inregistrari eronate
in evidenta contabila sau tehnic-operativa produc pagube si, in aceasta situatie, unitatea este
obligata sa procedeze la recuperare.
In aceste cazuri, raspunderea materiala este generata de:
- incheierea unui bilant in care, din eroare, unele unitati figureaza debitoare, desi acestea
au respectat obligatiile de plata.
Deoarece actiunea in judecata se respinge ca urmare a constatarii ca, in realitate unitatea
si-a indeplinit obligatia prin plata sau livrare , se procedeaza la imputarea cheltuielilor de
judecata in sarcina persoanei care nu a facut corect inregistrarea precum si a contabilului
sef care nu a controlat operatiunile contabile.
- evidentierea unor pagube in alte conturi decat in cele prevazute si mentinerea lor peste
termenele legale de prescriptie.
Astfel, inregistrarea eronata a unor operatiuni poate conduce la descoperirea pagubei suferita de
unitate, dupa ce aceasta a pierdut termenul in care putea actiona pentru recuperarea pagubei de la autor.
In asemenea situatii, raspunde material persoana care a inregistrat eronat operatia in evidenta
contabila.

B. Raspunderea materiala in legatura cu activitatea financiara

In sfera controlului organizarii si conducerii evidentei tehnic operativ si contabile este cuprinsa in
mare masura si activitatea financiara si de respectare a normelor legale privind platile.
In legatura cu acest domeniu de activitate, raspunderea materiala se stabileste pentru fapte cum
sunt:
a) plata unor sume nedatorate:
a.1. in legatura cu plata salariilor, sporurilor, indemnizatiilor, premiilor,etc.,persoanele din
compartimentele personal-salarizare, pot savarsi fapte care sa determine plata unor sume superioare celor
legale,cum sunt incadrarea unor persoane fara indeplinirea conditiilor legale, pontaje neconforme cu
realitatea, calcule eronate,etc.
Aceste persoane raspund subsidiar pentru sumele platite peste cele cuvenite in mod
legal,daca nu se pot recupera de la beneficiari,datora urmatoarelor cauze;
 termenul de un an a expirat si beneficiarii nu mai pot fi obligati la restituirea
sumelor primite necuvenit inaintea acestei perioade;
 beneficiarii in cauza,desi au fost obligati la plata pentru sumele primite
necuvenit in perioada de un an, au devenit insolvabili,fara a lasa urmasi si avere.
Raspunderea pentru platile necuvenite revine si sefului de compartiment care, prin viza sa, a
atestat realitatea, oportunitatea si legalitatea platilor efectuate.
a.2. in legatura cu platile facute persoanelor fizice sau juridice cum sunt:
 chirii superioare celor legale sau pe intervale mai mari decat a durat efectiv
contractul de inchiriere;
 decontarea eronata a unor facturi, indicandu-se o alta unitate sau un alt cont
bancar;
 plata alocatiei de stat pentru copii unor beneficiari care nu au acest drept sau in
cuantum superior celui legal;
 plata nelegala a ajutoarelor materiale din fondul asigurarilor sociale de stat,etc.
Raspunderea persoanelor vinovate este individuala sau comuna,in raport cu imprejurarile de fapt,
daca sumele respective nu pot fi recuperate de la persoanele fizice sau juridice care le-au incasat,ca urmare
a insolvabilitatii sau prescriptiei.

b) neplata unor sume datorate:


In aceasta situatie, daunele sunt constituite din:
 penalitati platite pentru intarzierea platii pretului;
 refuzul nejustificat al platii pretului;
 nerestituirea unor sume incasate fara indreptatire;
 cheltuieli de judecata,daca din cauza platii cu intarziere sau a neachitarii penalitatilor, agentul
economic a fost obligat si la suportarea acestor cheltuieli;
 dobanzi, cand unitatile fiind datoare prin lege sau contract la plata unor sume, nu efectuiaza platile
in termen din vina personalului si sunt obligate la plata de dobanzi.Toate aceste plati reprezinta daune
pentru unitate si se imputa persoanelor vinovate.
c) calcularea eronata a preturilor si tarifelor conduce la raspunderea materiala, in doua situatii:
c.l -cand unitatea furnizoare practica preturi inferioare celor legale.Sumele ce reprezinta paguba
prin calcularea unui pret inferior celui legal si livrarea produselor la nivelul astfe stabilit, se imputa
persoanelor vinovate. Daca beneficiarul a vandut produsele tinand seama de pretul facturat de furnizor, iar
diferenta de pret nu mai poate fi recuperata, se stabileste raspunderea celor doua parti pentru paguba
rezultata, ca urmare a desfacerii produselor la un pret mai mic decat cel legal, in functie de vinovatia
fiecaruia. In aceasta situatie, unitatea furnizoare recupereaza paguba suferita de la persoana vinovata.
Daca dreptul furnizorului de a pretinde diferenta de pret de la beneficiar s-a prescris, suma ce reprezinta
paguba , se imputa integral persoanelor vinovate.
c.2. -cand unitatea beneficiara accepta un calcul necorespunzator al pretului, intocmit de furnizor
,pentru anumite produse;
Daca sumele platite in plus cu titlu de pret, nu se pot recupera de la unitatea furnizoare sau
prestatoare, raspunderea materiala revine persoanelor incadrate in unitatea beneficiara.

C. Raspunderea materiala in legatura cu activitatea gestionara, poate fi:


 Raspunderea in gestiuni individuale, cand gestionarul raspunde individual si integral pentru
pagubele pe care le-a cauzat in gestiune.
Gestionarul raspunde integral in cazurile in care :
 se constata lipsa efectiva a bunurilor sau valorilor in gestiune, risipa,
degradarea,deprecierea lor,etc.;
 primeste bunuri in cantitati inferioare celor inscrise in documentele insotitoare,
fara a se intocmi acte legale de constatare,daca prin aceasta unitatea a fost pagubita;
 primeste bunuri cu vicii aparente;
 nu solicita asistenta tehnica de specialitate la primirea bunurilor,desi aceasta este
necesara;
 atributiile sale fiind exercitate legal de un delegat sau o comisie, se constata o
paguba fara a putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului.
Raspunderea in gestiuni colective - este comuna si integrala. Se stabileste
atunci cand paguba in gestiune a fost produsa:
 de gestionar,impreuna cu alte persoane din unitate;
 de gestionari, adica intr-o gestiune comuna in care manipularea bunurilor se
face in colectiv de mai multe persoane sau in schimburi succesive,fara predare de
gestiune intre schimburi. Cand se considera ca manipularea bunurilor se efectuiaza in
colectiv,pentru stabilirea raspunderii comune este necesar sa se precizeze
persoanele,calitatea si raspunderile lor,in raport de specificul gestiuni.
Persoanele cu functii de conducere sau de executie, raspund material in legatura cu operatiile sau
activitatile pe care le exercita si care, in mod direct sau indirect, pot provoca pagube unitatii.
In legatura cu activitatea gestionarilor,persoanele cu functii de conducere sau de executie raspund:
a) integral, atunci cand, nesocotind indatoririle lor de serviciu au
adus pagube unitatii prin aceea ca :
 nu au asigurat gestionarului asistenta tehnica de specialitate pentru controlul calitativ al bunurilor
ori au prestat asistenta tehnica necorespunzatoare;
 nu au luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare .
Pentru depozitarea necorespunzatoare a bunurilor, raspunderea este:
 individuala( sau colectiva) a gestionarului, daca i s-au asigurat con-
ditiile necesare, dar degradarea marfurilor s-a produs din nerespectarea regulilor de depozitare si
conservare;
 integrala si proprie( exclusiva) a persoanei care nu a luat masurile necesare pentru pastrarea
bunurilor in conditii corespunzatoare;
 comuna, a persoanei cu atributii pe linia asigurarii conditiilor de pastrare a bunurilor si a
gestionarului atunci cand paguba se datoreaza atat neindeplinirii obligatiei de serviciu ce revin unei
persoane cu atributii de aceasta natura, in sensul de a se ingriji de siguranta bunurilor, cat si a
neindeplinirii de catre gestionar a obligatiei de a lua masurile necesare pentru siguranta si buna pastrare a
bunurilor pe care le gestioneaza sau de a sesiza sa se ia masuri pentru pastrarea bunurilor respective,
masuri ce nu puteau fi luate de el insusi.
 au dat gestionarului dispozitii gresite sau contrare legii, ce au determinat producerea pagubei. De
exemplu, este contrara legii, dispozitia verbala data gestionarului de a elibera bunuri din gestiune in mod
provizoriu, dispozitia de livrare a bunurilor din gestiune data de o alta persoana decat cea autorizata,
dispozitia data de persoana autorizata dar fara viza de control financiar preventiv, in cazul eliberarii de
bunuri catre alti agenti economici,etc.

b). subsidiar, in limita valorii pagubei ramasa neacoperite de autorul constatarii insolvabilitatii
acestuia,atunci cand se fac vinovate de:
• neluarea masurilor necesare pentru stabilirea si acoperirea pagubelor in gestiune;
• neefectuarea inventarierilor la termenele si in conditiile legii, in situatia in care , prin aceasta , s-a
contribuit la cauzarea pagubei.Conducatorul unitatii si contabilul sef raspund in cazurile in care nu dispun
efectuarea inventarierii cel putin o data pe parcursul unui an calendaristic si daca ulterior se constata lipsuri
in gestiune. Organele de control raspund cand nu efectuiaza operatiunile de inventariere in stricta
concordanta cu normele legale.Astfel, revizorii de gestiune raspund pentru inventarierea eronata,lipsurile
existente pe care le acopera sau nu le descopera, inlocuirile de marfuri , transferurile fictive si alte
operatiuni pagubitoare pentru unitate, in cazul cand se constata vinovatia lor.
• nerespectarea altor indatoriri de serviciu privind gestiunea bunurilor daca, fara incalcarea
acestora, paguba s-ar fi putut evita.
In legatura cu incadrarea gestionarilor, persoanele cu functii de conducere si executie, raspund
material, integral ,pentru pagubele cauzate de gestionar, solidar cu acesta, atunci cand se fac vinovate de
incadrarea, trecerea sau mentinerea unei persoane in functia de gestionar, fara respectarea conditiilor de
varsta, studii, stagiu si antecedente penale.
Incadrarea unei persoane intr-un post fara calitatea legala de gestionar,din care face ulterior acte
de gestiune, nu atrage raspunderea materiala a celui care a dispus o asemenea masura, cu conditia ca acesta
sa nu fi cunoscut sau acceptat actele savarsite de gestionarul de fapt
Pentru a se stabili raspunderea materiala, fapta trebuie sa fie savarsita cu vinovatie. Daca persoana
ce urmeaza sa fie incadrata prezinta acte false de studii, stagiu sau in fisa primita de la organele competente
nu se inscriu antecedentele penale desi cel in cauza are cazier penal, nu este atrasa raspunderea persoanelor
care au dispus incadrarea deoarece fapta lor nu are caracter culpabil. Daca directorul incadreaza intr-o
functie de gestiune, fara fisa de antecedente penale si fara referatul compartimentului de personal cu privire
la studiile candidatului, isi angajeaza singur raspunderea. In cazul in care, persoana din compartimentul de
personal intocmeste un referat neconform cu realitatea, prin care atesta legalitatea operatiunii ce urmeaza a
avea loc, directorul este exonerat de raspundere, singurul raspunzator fiind autorul referatului.
In cazul in care, jurisconsultul vizeaza ca legal referatul nelegal, al
compartimentului personal, acesta raspunde pentru fapta sa ilicita alaturi de autorul referatului.

4.3.4. Raspunderea civila

Raspunderea civila este forma a raspunderii juridice si reprezinta raportul de obligatie in temeiul
caruia cel care a pagubit pe altul este tinut sa repare prejudiciul suferit de victima.
Codul civil reglementeaza doua forme ale raspunderii civile:
 Raspunderea delictuala;
 Raspunderea contractuala.
Punctele de interferenta ale celor doua forme si particularitatile lor specifi-
ce sunt:
a)ambele raspunderi au ca temei obiectiv, fapta ilicita, insa angajarea lor implica imprejurari
diferite si anume:
- raspunderea delictuala este angajata in cazurile in care, prin conduita ilicita se
nesocoteste obligatia generala de a nu pagubi pe altul,obligatie legala pentru oricare membru al societatii;
- raspunderea contractuala presupune nesocotirea unor obligatii izvorate dintr-un
contract preexistent intre victima si faptuitor, deci a unor norme speciale;
b)cele doua forme ale raspunderii civile se deosebesc si prin modul de stabilire a intinderii de
reparatiune:
- in cazul raspunderii delictuale,faptuitorul este tinut sa repare atat daunele previzibile
cat si daunele ce erau imprevizibile in momentul savarsirii faptei ilicite, indiferent daca el a actionat cu
intentie sau numai din imprudenta sau neglijenta;
-in cazul raspunderii contractuale, intinderea obligatiei de reparatiune se stabileste pe
baza clauzelor contractuale, prin care partile pot conveni sa mareasca sau sa restranga cuantumul
despagubirilor, sa inscrie clauza de neresponsabilitate.
Legea prevede ca debitorul contractual este obligat sa repare dauna
efectiva si folosul nerealizat, fara a raspunde fata de creditor pentru daunele imprevizibile la incheierea
contractului decat in cazul in care a actionat cu intentie.
c). sub aspectul stabilirii culpei, particularitatile sunt:
 in cazul raspunderii delictuale, pentru fapta ilicita, victima trebuie sa dovedeasca
culpa faptuitoruluiu;
 in cazul raspunderii contractuale, debitorul care nu-si respecta obligatiile
contractuale este considerat in culpa, in virtutea unei prezumtii legale,care poate fi
combatuta numai prin dovedirea fortei majore sau a cazului fortuit, a culpei
creditorului, a faptei de neinlaturat a unui tert;
d). solidaritatea in cazul celor doua forme de raspundere civila:
 obligatia delictuala este solidara ori de cate ori izvoraste dintr-un delict la
savarsirea caruia au participat mai multe persoane; iar in domeniul raspunderii
contractuale , solidaritatea exista numai in masura in care a fost consimtita de parti
sau prevazuta expres de lege.

Raspunderea civila delictuala:

In Codul civil, raspunderea civila delictuala este tratata astfel:


 orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carei greseala s-a
ocazionat, a repara, formuleaza principiul raspunderii ca regula generala si exprima totodata regula
raspunderii delictuale propriu-zise, adica a raspunderii pentru faptele generatoare de prejudiciu;
 omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat fapta sa, dar si de acela ce e cauzat prin
neglijenta sau imprudenta sa, in care se precizeaza sfera de aplicare a principiului formulat;
 tot in codul civil se reglementeaza raspunderea pentru faptele altora si pentru prejudiciile create
de lucruri sau animale.
Conditiile ce trebuie sa fie indeplinite pentru angajarea raspunderii civile delictuale sunt:
 sa se fi savarsit o fapta cu caracter ilicit;
 sa existe un prejudiciu;
 intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate;
 autorul faptei ilicite sa fi fost in culpa si sa fi avut capacitatea delictuala, care
nu trebuie dovedita de victima.
Intrunirea conditiilor enumerate este necesara in cazul raspunderii pentru fapta proprie.
In cazurile de raspundere pentru fapta altuia si pentru prejudiciile
cauzate de lucruri si animale, exista derogari prevazute de lege.

Caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii:


Dreptul victimei la reparatii se naste in situatia in care prejudiciul
cauzat este urmarea unui fapt ilicit.
Codul civil se refera la orice fapta a omului, care trebuie inteleasa in sensul de activitate materiala,
adica de fapte comisive sau omisive, cu intentia de a cauza altuia un prejudiciu, cat si la fapte care se
savarsesc insa prin neglijenta sau imprudenta autorului.
Caracterul ilicit al faptei inseamna caracterul nepermis, neingaduit,oprit de lege.
Fapta ilicita estre deci o actiune sau inactiune nepermisa, oprita de lege,prin care se incalca
drepturile persoanei prtejudiciate.
Conduita ilicita poate consta deci in savarsirea unei fapte interzise sau in
omisiunea de a savarsi o fapta impusa de lege.
Inactiunea este ilicita numai in situatia in care norma de drept obliga la sa-
varsirea unei anumite actiuni.

Prejudiciul:
Raspunderea civila delictuala nu poate intervenit decat daca, prin fapta ilicita si culpabila, s-a
cauzat un prejudiciu.
Potrivit prevederilor Codului civil, raspunderea civila delictuala consta in repararea pagubelor
cauzate.
Prin urmare,prejudiciul constituie conditia raspunderii dar si masura ei, in sensul ca autorul
raspunde in limita prejudiciului cauzat.
Una din definitiile prejudiciului este aceea conform caruia el este rezultatul atingerii aduse
drepturilor ocrotite de lege.
Pentru ca prejudiciul sa poata fi supus repararii, trebuie sa indeplineasca anumite conditii si
anume:
 prejudiciul sa fie patrimonial, sa aiba un continut economic adica sa poata fi exprimat si separat in
bani;
 prejudiciul trebuie sa fie cert, nu indeielnic, ipotetic;
Nu numai prejudiciile actuale pot fi certe si deci supuse repararii dar si
viitoare, daca exista certitudinea ca se vor produce si daca exista elemente de determinare a intinderii lor.
 prejudiciul trebuie sa fie nereparat;
Prin institutia raspunderii civile delictuale se urmareste , dupa cum s-a
aratat,repararea prejudiciului cauzal, neexistand raspundere daca nu s-a produs un prejudiciu.
Daca persoana pagubita a obtinut repararea prejudiciului, dreptul la despagubire s-a stins prin
executare.

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu - element al raspunderii civile delictuale
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale, una din conditiile ce trebuie
indeplinite este aceea de a se stabili daca fapta ilicita cercetata constituie sau nu fenomenul care a produs
efectul, constituie cauza prejudiciului.
Codul civil reglementeaza materia raspunderii pentru fapta proprie, conditioneaza raspunderea de
existenta legaturii cauzale intre fapta si prejudiciu in dublu sens:
 sa existe un prejudiciu cauzal;
 raspunde numai persoana care a cauzat, deci ale carei fapte se gasesc in legatura necesara cu
prejudiciul produs.
Tot Codul civil constituie temeiul legal al raspunderii civile delictuale si
in situatia in care mai multe persoane ,in comun, au cauzat un prejudiciu.
Deasemenea, poate fi angajata raspunderea si pentru prejudiciul
cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde, adica a persoanelor a caror activitate
eram obligati sa o supraveghem, insa acest aspect intereseaza mai putin in activitatea de control financiar.
Culpa autorului- actiune sau inactiune ilicita- una din conditiile raspunderii civile delictuale - nu
trebuie confundata cu fapta ilicita, cu prejudiciul si cu raportul de cauzalitate dintre ele.
Culpa consta in atitudinea autorului faptei pagubitoare fata de actiunea sau inactiunea sa si fata de
urmarile acestora.
Codul civil roman nu defineste notiunea de culpa, insa precizeaza ca., tot ceea ce reprezinta o
greseala, o imprudenta sau o neglijenta, constituie temei de raspundere, deci o culpa.De aici se deduce ca ,
daca o fapta savarsita din imprudenta sau neglijenta este o fapta culpabila, cu atat mai mult o fapta
savarsita cu intentie va avea un asemenea caracter.
Caracterul ilicit si cel culpabil al faptei generatoare de prejudiciu sunt conditii distincte, strans
impletite, iar fara ele nu se poate pune problema raspunderii civile, faptul generator de prejudicii neavand
relevanta juridica decat daca cele doua caracteristici sunt intrunite in acelasi timp.
Formele culpei:
 intentia directa - autorul faptei cauzatoare de prejudiciu prevede consecintele faptei sale ilicite si
doreste ca acestea se se produca;
 intentia indirecta: autorul prevede consecintele faptei sale ilicite, dar ii este indiferent daca acestea
se vor produce;
 usurinta - imprudenta : autorul prevede consecintele posibile ale faptei sale ilicite, nu doreste ca
aceasta sa se produca si spera, in mod usuratic, ca le va putea sa le preintampine.
Repararea prejudiciului:
Prejudiciile patrimoniale trebuie reparate , in principiu, in natura, potrivit
principiilor fundamentale ale dreptului civil si practicii judecatoresti.
Repararea in natura presupune:
 restituirea in natura, readucerea bunului in starea anterioara savarsirii faptei ilicite.Daca repararea
in natura nu este posibila, autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unei sume de bani catre persoana
prejudiciata, reprezentand echivalentul pagubei.
Echivalentul banesc al prejudiciului patrimonial suferit , poarta denumirea de despagubiri.
Principiul repararii integrale a prejudiciului sau repararii prejudiciului
real , in materie de raspundere civila delictuala presupune repararea:
 atat a pierderii suferita de victima cat si a beneficiului de care ea a fost lipsita.

Evaluarea prejudiciului ,cand repararea acestuia se face prin echivalent banesc are in vedere:
- despagubirile se vor stabili in raport cu prevederile existente in momentul acordarii
despagubirilor, respectandu-se principiul repararii integrale, cu alte cuvinte asigurarii
victimei unei stari patrimoniale identice cu aceea avuta in vedere inainte de a se produce
fapta prejudiciabila.
In cazul lipsei sau distrugerii unor bunuri, victima are dreptul la valoarea
lor de inlocuire , la care se adauga contravaloarea lipsei de folosinta, adica a castigului nerealizat.
In cazul in care prejudiciul are caracter pur banesc, recuperarea integrala a acestuia trebuie sa
cuprinda si beneficiul nerealizat exprimat prin dobanzi, creditorul nefiind obligat sa administreze probe in
dovedirea acestui prejudiciu.

Raspunderea contractuala
Raspunderea contractuala a societatii comerciale se naste prin faptul neindeplinirii obligatiei
asumate in conventie,pe care aceasta la incheie ca subiect participant la circuitul economic.
Potrivit legii, efectul oricarei obligatii este dreptul pe care acesta il confera creditorului de a
pretinde si de a obtine de la debitor , indeplinirea exacta a prestatiei la care el este obligat, ori despagubiri in
cazul in care debitorul nu-si excuta obligatia asumata.
Aceste despagubiri reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a
neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate.
Despagubirile se mai numesc si daune - interese.Ele cuprind atat pierderea suferita de creditor cat
si beneficiul de care a fost lipsit.

4.3.5. Raspunderea penala

Principiile raspunderii penale sunt cuprinse in Codul penal.


Infractiunea este o fapta care prezinta un pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de
legea penala. Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale, al obligarii faptuitorului la suportarea
pedepsei.
Infractiunile sunt savarsite printr-o anumita desfasurare in timp si in spatiu, denumita de regula
“activitate infractionala”, alcatuita la randul sau din mai multe etape sau faze, fiecare cu semnificatii
juridice proprii, atat obiective cat si subiective.
Caracterizarea infractiunii ca fapta antisociala:
Infractiunea este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia,interzis de lege sub o
actiune represiva specifica, anume pedeapsa.
Infractiunea este o activitate omeneasca, indreptata impotriva regulilor de convetuire sociala, este o
activitate antisociala, neconvenabila pentru relatiile sociale.
Temeiul obiectiv al raspunderii penale este conduita ilicita caracterizata si definita prin lege ca
infractiune. Infractiunea este o fapta in reprimarea careia este interesata intreaga societate, raspunderea
penala la randu-i se infatiseaza ca o raspundere fata de intreaga societate. Data fiind aceasta particularitate a
raspunderii penale,satisfacerea intereselor victimei prejudiciate prin fapta infractionala nu absolva pe
infractor de pedeapsa prevazuta de lege.
Ca regula generala, actiunea penala se promoveaza din oficiu si nu poate fi stinsa prin conventia
partilor.
Sanctiunea penala constituie a masura de aparare sociala impotriva celor ce savarsesc fapte
antisociale si nu un mijloc de satisfacere a intereselor victimei unei asemenea fapte. De aceea, instanta de
judecata, cand instrumenteaza tragerea la raspundere penala a unui infractor, are in centrul atentiei sale
persoana acestuia, periculozitatea sa concreta si gravitatea faptei savarsite.
Daca prin infractiune s-a cauzat victimei un prejudiciu material, interesele ei privind repararea
acestui prejudiciu vor fi satisfacute pe calea raspunderii civile si nu in cadrul raspunderii penale, care se
fondeaza pe ideea de sanctiune si nu pe cea de recuperare a a prejudiciului. In toate cazurile, raspunderea
juridica are un dublu rol si anume de prevenire si respectiv de combatere a faptelor ilicite prin care se
incalca legea si celelalte dispozitii normative.
Acest dublu rol este expresia dublei finalitati pe care o are in orice impre-
jurare raspunderea juridica, anume indrumarea membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept si
exercitarea constargerii de stat fata de acestea.

Deoasebirea dintre infractiune si alte fapte antisociale


Infractiunea , ca si contraventia si abaterea disciplinara, este un act de conduita a omului, interzis
de lege sub o sanctiune represiva specifica.
Deosebirea principala dintre cele trei fapte ilicite consta in gradul de pericol social.
Infractiunea are cel mai inalt grad de pericol social. Dispozitiile legale nu prevad explicit criteriile
dupa care se poate stabili deosebirea dintre ele.
Criteriile generale de deosebire intre faptele ilicite reglementate de diferitele ramuri de drept
penal,administrativ,dreptul muncii, dreptul civil, pot fi intrinseci sau extrinseci, dupa cum tin de insasi
natura faptelor sau sunt exterioare acestora. Printre criteriile intrinseci se inscriu in primul rand si cu o
greutate specifica hotaratoare, valorile si relatiile sociale care sunt lezate sau periclitate prin savarsirea
faptei.
Astfel, faptele indreptate impotriva relatiilor sociale legate de valori de care depinde insasi
existenta societatii( siguranta nationala, proprietatea,persoana si atributele sale), prezinta cel mai inalt grad
de pericol social. De aceea, fata de ele,legiuitorul nu poate sa reactioneze altfel decat prin mijloacele
dreptului penal.
In comparatie cu acestea, faptele prin a caror savarsire se pun in pericol valori de care nu depinde
insasi existenta societatii si componentele sale,ci normala functionare a unui domeniu sau altul, sunt
contraventii sau abateri disciplinare..
Un alt criteriu inrtinsec priveste rezonanta sociala diferita pe care o provoaca in randul
colectivitatii pe cele trei categorii de fapte antisociale mentionate.
Faptele care vatama viata, libertatea, integritatea si sanatatea persoanei umane, fapte de furt,
talharie, delapidare, acte de diversiune, subminarea economiei nationale, provoaca o evidenta stare de
neliniste, de nesiguranta sociala.
Faptele care pun in pericol valori de mica insemnatate, au o rezonanta restransa si nu provoaca
tendinta membrilor societatii de a reactiona represiv.
In sfarsit, alt criteriu intrinsec este posibilitatea de restaurare a relatiilor sociale vatamate, de
restabilire a ordinii dereglate,prin comiterea acestei fapte.In cazul infractiunilor, pentru aceasta este necesar
sa se aplice o pedeapsa , uneori cu executare in penitenciar,pe cand, in cazul contraventiilor si abaterilor
disciplinare, este suficient a se aplica o sanctiune cu mult mai usoara, facandu-se apel la simtul de
raspundere al autorului.
Dintre criteriile extrinseci de diferentiere a infractiunilor de celelalte fapte antisociale mentionam
sursa legislativa,deci normele juridice care prevad diferitele categorii de ilicit, felul sanctiunilor aplicabile,
modul de aplicare si executare a acestor sanctiuni.
In ce priveste faptele penale, actele normative care le prevad pot emana direct de la organul
suprem al puterii de stat, de la puterea legiuitoare.
Dimpotriva, contraventiile si abaterile disciplinare pot fi stabilite nu numai prin acte ale
Parlamentului,ci si prin hotarari ale Guvernului, ordine si regulamente ale ministrilor, decizii ale
prefecturilor si primariilor.
Referitor la modul de sanctionare, observam ca., in cazul contraventuiilor si abaterilor disciplinare,
acestea nu vizeaza de regula libertatea subiectului.
Sanctiunile contraventionale si cele disciplinare spre deosebire de cele penale prin faptul ca sunt
totdeauna mai usoare.
Ceea ce este specific sanctiunilor penale, este faptul ca acestea nu pot fi stabilite si aplicate decat
de instantele de judecata,pe cand contraventiile si abaterile disciplinare se constata si sanctiunile aferente se
aplica de organe din cadrul puterii executive.
De altfel si procedura difera, cu privire la contraventii si abateri disciplinare, existand reguli mult
mai simple care asigura si o operativitate sporita in instrumentarea cauzelor.

Trasaturile esentiale ale infractiunii:


Definitia generala a infractiunii exprima trasaturile esentiale si comune oricarei infractiuni,
trasaturi prin care infractiunea se distinge numai de faptele ilicite, dar si de faptele de pericol
social,prevazute de alte norme juridice decat cele penale.Chiar daca in normele penale de incriminare se
defineste fiecare infractiune, aceasta nu ajunge pentru cunoasterea naturii generale de infractiune, fiindca
nu se pot deduce din continutul unei infractiuni,trasaturile comune tuturor infractiunilor.
Trasaturile esentiale ale oricarei infractiuni sunt:
 pericolul social:
 vinovatia;
 prevederea faptei in legea penala.

a.Periculozitatea sociala - exprima aspectul material,obiectiv al faptei.


Pericolul social rezulta din atragerea sau crearea posibilitatii obiective ca
fapta sa aduca atingere valorilor ocrotite de legea penala,ca urmare a savarsirii ei.
Fapta care prezinta un pericol social in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin
care se aduce atingere valorilor ocrotite de legea penala si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea
unei pedepse. Pericolul social este legal fiind recunoscut prin lege pentru fiecare infractiune in parte si
exprimat in sanctiunea legala speciala stabilita pentru aceasta, la fel si limitele.Astfel, delapidarea se
sanctioneaza in forma simpla, cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de
savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau
care s-ar fi putut produce precum si de persoana si de conduita faptuitorului.

b.Vinovatia - reprezinta o alta trasatura esentiala a infractiunii potrivit Codului penal. Vinovatia
este elemtnul subiectiv principal in care se exprima atitudinea constiintei si vointei fata de fapta si urmarile
ei.
Codul penal prevede ca vinovatia exista cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu
intentie sau din culpa.
Fapta este savarsita cu intentie cand infractorul:
 prevede rezultatul faptei sale,urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
 prevede rezultatul faptei sale si, desi nu il urmareste,accepta posibilitatea producerii lui.
Fapta este savarsita prin culpa cand infractorul:
 prevede rezultatul faptei sale dar nu il accepta, socotind fara temei,ca el nu se va produce;
 nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sal- prevada.
Fapta constand intr-o actiune savarsita din culpa constituie infractiune
numai atunci cand in lege, se prevede in mod expres aceasta.

c.Prevederea faptei in legea penala - este cea de-a treia trasatura esentiala a infractiunii.
Pentru ca o fapta care prezinta un pericol social si care a fost savarsita cu vinovatie sa constituie
infractiune, trebuie ca acea fapta sa fie prevazuta de legea penala.
Uneori aceasta cerinta se mai exprima si prin aceea ca trebuie incriminata de lege.

Subiectul infractiunii
Infractiunea, fiind o fapta a omului, numai activitatea acestuia poate primi calificativul de fapta
infractionala. Nici o alta fapta, daca nu provine de la om, nu poate fi caracterizata infractiune.
O persoana fizica poate fi subiect activ al infractiunii numai daca intruneste trei conditii:
• sa aiba o anumita varsta;
• sa fie responsabil;
• sa aiba libertate de hotarare in actiune.
Referitor la prima conditie, potrivit legii noastre penale, se cere ca subiectul infractiunii sa aiba cel
putin varsta de l4 ani. Dar, pentru ca un minor intre l4-l6 ani sa raspunda penal, se mai cere sa se
dovedeasca ca el a comis fapta cu discernamant.
De la varsta de l6 ani, discernamantul se prezuma. Subiectul activ al infractiunii poate fi numai
persoana fizica responbsabila Deci, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care este
savarsita de o persoana iresponsabila.
In plus, subiectul infractiunii nu poate fi decat o persoana care are libertate de hotarare in actiune.
Daca faptele penale (infractiunile) au cauzat pagube materiale, instanta de judecata stabileste si
raspunderea materiala.
Raspunderea penala nu este decat urmarea unei infractiuni care este in mod expres prevazuta de
lege.
Ca urmare, nu orice paguba ce se constata in patrimoniu, implica o raspundere penala, ci numai
aceea care este rezultatul unei infractiuni.
In cazul pagubelor produse prin fapte penale, apararea patrimoniului se realizeaza prin actiune
civila in procesul penal.
Actiunea civila in procesul penal are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii
responsabile civilmente si poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea
unitatii pagubite ca parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilmente.
Unitatea, ca parte civila in procesul penal, are obligatia la cererea organului de urmarire penala sau
a instantei de judecata, sa prezinte situatii cu privire la intinderea pagubei si date cu privire la faptele prin
care paguba a fost pricinuita.
Partea responsabila civilmente este persoana fizica sau juridica
chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate.prin fapta
individului sau inculpatului.
Cuantumul despagubirilor la care poate fi obligata partea responsabila civilmente este
determinata de faptul ilicit savarsit si efectul produs de acesta in timp.
Recuperarea pagubelor cauzate prin fapte penale(infractiuni)se face:
 in natura, prin restituirea lucrului, prin reconstitirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin
desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare;
 prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta.
De asemenea,se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita unitatea in
patrimoniul caruia s-a produs fapta.
Organele de control financiar, ca organe de constatare a infractiunilor, au obligatia sa procedeze la
luarea de declaratii de la faptuitori si de la martori, sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile
concrete ale savarsirii infractiunilor, sa sesizeze de indata organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu
dispara urmele infractiunii, corpul delict si orice alte mijloace de proba.
Organule de control au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea
pagubelor,precum si sa efectueze orice acte legale.

4.4. Eficienta controlului financiar

Eficienta controlului financiar este determinata de contributia sa la prevenirea si remedierea


abaterilor, deficientelor si pagubelor, la perfectionarea si eficienta activitatii economic-financiare.
Eficienta controlului este mai ridicata daca se pune accentul deosebit pe prevenirea abaterilor,
deficientelor si pagubelor, pe sugestii, propuneri si masuri care contribuie la ridicarea calitatii intregii
activitati economico-financiare.
Controlul financiar devine instrument eficient de conducere a activitatii, de prevenire si recuperare
a pagubelor, de aparare si dezvoltare a patrimoniului, daca se caracterizeaza prin fermitate, exigenta,
obiectivitate si daca se exercita pe baza unor principii si reguli riguros fundamentate in raport cu activitatea
economica si financiara.
Eficienta controlului financiar depinde atat de temeinicia si realitatea constatarii
abaterilor,deficientelor si pagubelor, a rezervelor pozitive inca nemobilizate cat si de fermitatea si
legalitatea valorificarilor constatarilor facute.
Constatarea preventiv-operativa, cunoasterea temeinica a realitatii economico-financiare este o
prima conditie a eficientei controlului financiar, dar acesta nu are efectul scontat daca nu contribuie la
solutionarea eficienta si operativa a problemelor economice si financiare.
Deci eficienta controlului financiar este determinata, in ultima instanta, de unitatea celor doua
laturi organice ale sale:
 constatarea preventiv-operativa;
 valoirificarea imediata a acestora.
In practica, eficienta controlului financiar se apreciaza pe formele acestuia: preventiv si ulterior.
Eficienta controlului preventiv se apreciaza in functie de:
 valoarea totala a documentelor ce contin operatii prin care se angajeaza ori efectuiaza cheltuieli,
fara baza legala sau neeconomicoase;
 influenta asupra reducerii amenzilor, penalitatilor, locatiilor,etc.platite;
 gradul de cunoastere , de catre personalul cu asemenea atributii, a dispozitiilor legale a caror
respectare este obligat sa o controleze,preventiv;
 fermitatea exercitarii, de pe pozitii legale, a controlului preventiv,etc.;
Eficienta controlului financiar de gestiune se apreciaza in functie de:
 pagubele descoperite pentru care s-au luat masuri de imputare sau de sesizare a organelor de
urmarire penala;
 recuperarile operative,in numerar din pagubele constatate;
 sanctiunile disciplinare aplicate;
 amenzile contraventionale aplicate;
 plusurile de valori materiale si banesti identificate si inregistrate in evidenta;
 debitorii lichidati;
 gradul de pregatire profesionala a persoanelor cu atributii de control financiar;
 operativitatea definitivarii rezultatelor actiunilor de control financiar de gestiune si a valorificarii
lor,etc.
Factorul determinant al eficientei controlului financiar il constituie asigurarea unei ordini si
discipline desavarsite in utulizarea fondurilor materiale si banesti
. Eficienta controlului financiar este dependenta direct de existenta si mentinerea in activitatea
economico- financiara a unui climat riguros de ordine, disciplina si responsabilitate, de crestere permanenta
a eficientei economice si nu de volumul sporit de abateri, deficiente sau pagube constatate si sanctiuni
aplicate.
Totodata, aceste fapte considerate drept criterii de eficienta a controlului financiar, trebuie
sanctionate cu toata rigoarea legii, insa ele reprezinta in final nu numai deficiente ale activitatii economico-
financiare, ci si ale controlului financiar care nu a actionat astfel incat sa previna asemenea manifestari
negative in activitatea de gestiune.

C A P ITO L U L 5

C on cep tele d e co ntro l intern, co ntropl reven


finan ciar
tiv
şi a u d it p ub lic in tern

5.1. Controlul intern

lontrolul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate ■la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul
intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării
administrării fondurilor publice în mod economic, eficient şi eficace. Controlul intern include de asemenea
structurile organizatorice, metodele şi procedurile.
Controlul intern este controlul managerial şi reprezintă organizarea, politicile şi procedurile utilizate pentru a
se asigura că programele îşi ating scopurile, că resursele utilizate pentru realizarea programelor sunt în
concordanţă cu scopurile şi obiectivele entităţii publice, că programele sunt protejate împotriva fraudei şi gestiunii
necorespunzătoare, că informaţiile se obţin la timp, sunt menţinute, raportate şi utilizate în procesul decizional.
Responsabilitatea de a stabili şi a monitoriza sistemele de control managerial revine conducerii entităţii publice.
Frauda este cea mai severă formă a unei nereguli. Esenţa fraudei constă în faptul că este nevoie de un act
intenţional sau de o omisiune pentru ca o neregularitate să fie considerată fraudă şi deci sancţionată.
Mediul de control, respectiv atitudinea şi acţiunile conducerii cu privire la importanţa controlului în cadrul
entităţii:
■ reprezintă cadrul şi structura necesară realizării obiectivelor
primordiale ale sistemului de control intern;
■ înglobează următoarele elemente: integritatea şi valorile etice;
concepţia şi stilul conducerii; structura organizatorică; atribuţiile de
competenţă şi responsabilităţile; politicile şi practicile referitoare la
resursele umane; competenţa personalului.
Cerinţe specifice de control intern:
■ reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern al
tuturor:
operaţiunilor instituţiei;
evenimentelor semnificative.
■ înregistrarea şi păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea să fie
disponibile cu promptitudine pentru a fi examinate de către cei în drept;
■ înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi
evenimentelor semnificative;
■ asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către
persoane special împuternicite în acest sens;
-separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât
atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare să fie, într-o măsură adecvată,
încredinţate unor persoane diferite; asigurarea unei conduceri competente la
toate nivelurile;
■ accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane
îndreptăţite şi responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.

Pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern, conducătorul


instituţiei publice asigură:
■ elaborarea structurilor organizatorice;
■ aprobarea reglementărilor metodologice;
■ aplicarea procedurilor de evaluare;
■ perfecţionarea criteriilor de evaluare.

5.2. Controlul financiar preventiv


Controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verifică
legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice
sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora. ,
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a
proiectelor de operaţiuni incluse în sfera sa, din punctul de vedere al:
■ legalităţii;
■ regularităţii;
■ încadrării în limitele creditelor bugetare stabilite potrivit legii.

Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care


vizează în principal:
■ angajamentele legale bugetare şi legale din care derivă direct sau
indirect obligaţii de plată;
■ deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;

■ modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificării


bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
■ ordonanţarea cheltuielilor;
■ efectuarea de încasări în numerar;
■ constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii
titlurilor de încasare;
■ reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
■ constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene,
reprezentând contribuţia viitoare a României la acest organism;
■ recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;
■ vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din
domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
■ concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
■ alte tipuri de operaţiuni, stabilite prin:

- ordin al ministrului finanţelor publice sau


- decizie a conducătorului entităţii publice,
în funcţie de specificul activităţii.
Controlul financiar preventiv se exercită prin viză acordată pe
documentele în care se consemnează operaţiunile, astfel:

A. Deschiderea, repartizarea şi modificarea creditelor bugetare


■ Deschideri de credite
■ Cererea pentru deschidere de credite bugetare
■ Repartizări de credite sau alimentări de conturi
- Dispoziţia bugetară (ordinul de plată) pentru repartizarea
creditelor bugetare (alimentări de conturi)
■ Virări de credite
- Documentul pentru efectuarea, începând cu trimestrul al III-lea, a
virărilor de credite bugetare
- de la un capitol la alt capitol al clasificaţiei bugetare;
subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare în cadrul aceluiaşi
capitol, pentru bugetul propriu şi tugetele instituţiilor subor
donate;
- între programe.
■ Alte operaţiuni
- Documentul pentru modificarea repartizării pe trimestre a
creditelor bugetare
- Dispoziţia bugetară de retragere a creditelor bugetare
borderoul centralizator al acestora

B. Angajamente legale
■ Acte administrative din care rezultă obligaţii de plată
- Actul intern de decizie privind organizarea acţiunilor de protocol,
a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific sau a altor acţiuni
cu caracter specific, inclusiv devizul estimativ pe categorii de
„. cheltuieli
- Actul intern de decizie privind deplasarea în străinătate, inclusiv
. devizul estimativ de cheltuieli
- Actul intern de decizie privind delegarea sau detaşarea în ţară a
personalului, inclusiv devizul estimativ de cheltuieli
■ Ordinul sau actul intern de decizie privind:
- angajarea sau avansarea personalului;
- acordarea salariului de merit;
- numirea cu caracter temporar a personalului de execuţie pe
funcţie de conducere;
- acordarea altor drepturi salariale,
■ Contracte de prestări de servicii, furnizări de bunuri, execuţii de lucrări
- Contract sau comandă de achiziţii publice
- Contract sau comandă de achiziţii publice finanţate integral sau parţial din
credite externe rambursabile şi/sau din fonduri externe
nerambursabile
■ Contracte sau acorduri de finanţare sau cofinanţare
- Contract de finanţare
■ Contracte sau acorduri de împrumut; prospecte de emisiune
- Acord pentru schimb de experienţă sau documentare, pe bază de
reciprocitate, fără transfer de valută subsidiar de împrumut sau
acord subsidiar
■ - Scrisoare suplimentară (pentru acordurile de împrumut cu BDCE)
- Convenţie pentru acordarea de împrumuturi
■ Contracte sau acorduri de garantare
- Proiect de convenţie de garanţie aferentă acordului de garanţie
- Proiect de scrisoare de garanţie pentru împrumuturi externe contractate de
agenţi economici, regii autonome, societăţi naţionale,
autorităţi ale administraţiei publice centrale, garantate de stat
- Proiect de convenţie de garanţie care urmează a fi încheiată între
Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, şi beneficiarul
scrisorii de garanţie
- Proiect de scrisoare de garanţie pentru împrumut extern contractat
direct de o autoritate a administraţiei publice locale, garantat de stat
- Proiect de convenţie de garanţie care urmează a fi încheiată între
Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, şi reprezentantul
legal al unităţii administrativ-teritoriale, în calitate de garantat
■ Contracte de închiriere, concesionare, participare, parteneriat etc.
- Contract de concesionare sau închiriere în care entitatea publică
este concesionar sau chiriaş
- Contractul de comodat în care entitatea publică are calitatea de
comodatar
- Acordul de proiect între autoritatea publică şi investitor
- Contract de parteneriat public-privat
■ Alte acte juridice din care rezultă obligaţii de plată
- Angajament de plăţi pentru împrumuturi externe primite de
România de la BDCE
- Acord pentru schimb de experienţă sau documentare, pe bază de
reciprocitate, fără transfer de valută
■ Ordonanţări de avansuri
- Ordonanţări de avansuri (în lei) acordate unor terţe persoane
juridice în cadrul contractelor încheiate
- Ordonanţare de plată privind avansuri sau sume cuvenite
titularului de decont, care se acordă prin casierie

Comodat - împrumut contractat pentru a satisface o cerinţă actuală, curentă.


C. Ordonanţări de plăţi
■ Drepturi de personal şi obligaţii fiscale aferente
- Ordonanţările de plată a salariilor, altor drepturi salariale
acordate personalului, precum şi a obligaţiilor fiscale aferente
acestora
■ Pensii, ajutoare, rente viagere şi altele asemenea
■ Servicii prestate, bunuri livrate, lucrări executate
- Ordonanţare de plată privind achiziţia publică de produse,
servicii sau lucrări
- Ordonanţare de plată prin acreditiv simplu sau documentar în cadrul unui contract
extern finanţat printr-un împrumut extern
- Ordonanţare de plată privind cheltuielile ce se efectuează din
fonduri primite de la persoane juridice sau fizice cu titlu de
donaţie sau sponsorizare
■ Rambursări, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente
împrumuturilor
- Cererea de valută adresată Băncii Naţionale a României în
vederea disponibilizării de la rezerva valutară a statului a sumelor
în valută necesare achitării la extern a ratelor de capital, dobânzilor,
comisioanelor şi a altor costuri provenite din împrumuturi externe
contractate direct sau garantate de stat
- Ordonanţare de plată privind virarea către Banca Naţională a României a
contravalorii în lei a valutei disponibilizate pentru achitarea la termen a
obligaţiilor de plată rezultate din împrumuturile externe contractate direct
sau garantate de stat
■ Subvenţii, transferuri, prime, alte forme de sprijin
- Ordonanţare de plată pentru subvenţii, transferuri, prime sau alte
plăţi din fonduri publice jţpordate agenţilor economici sau altor
beneficiari legali m , ■
■ Finanţări sau cofinanţări
- Ordonanţarea de plată privind cheltuielile care fac obiectul
contractului de finanţare
■ Alte obligaţii
- Cererea de valută sau ordonanţarea de plată externă reprezentând
cotizaţii, respectiv contribuţii, taxe etc. la diverse organisme
internaţionale
- Ordonanţarea de plată privind redevenţe, chirii sau alte cheltuieli legate
de concesionare sau închiriere
- Ordonanţarea de plată în lei, ordonanţarea de plată externă sau
ordonanţarea transferului valutar pentru plăţi care se efectuează
' din conturile speciale ale împrumuturilor guvernamentale externe
- Ordonanţarea de plată externă privind atte plăţi decât cele
aferente împrumuturilor externe

D. Operaţiuni financiare sau de plasament


■ Cerere de tragere şi cerere de alimentare a contului special în cadrul
împrumuturilor externe (inclusiv a avansului)
■ Solicitare de tragere în contul beneficiarului pentru împrumuturi
externe primite de BDCE

E. Operaţiuni privind activele (vânzări, închirieri, concesionări,


gajări, transferuri de bunuri etc.)
■ Contract de concesionare sau închiriere (entitatea publică este
concedent sau titular al dreptului de proprietate)
rrî ■ Proces-verbal de predare-primi re având ca obiect transferul bunului fără plată
■ Contract de vânzare-cumpărare a bunurilor disponibilizate (entitatea
publică are calitatea de vânzător)
■ Proces-verbal de scoatere din funcţiune a mijlocului fix ■
" Decontul privind cheltuielile ocazionate de organizarea acţiunilor de protocol,
manifestărilor cu caracter cultural-ştiinţific sau a altor acţiuni cu caracter
specific
■ Decontul de cheltuieli privind deplasarea în străinătate pentru
îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar
■ Decontul de cheltuieli privind justificarea avansului acordat pentru
deplasări în ţară şi/sau pentru achiziţii prin cumpărare directă
■ Contractul de sponsorizare, în care entitatea publică este beneficiar
al sponsorizării
■ Dispoziţia de încasare către casierie
5.3. Auditul public intern
Auditul public intern:
■ este activitatea funcţional independentă şi obiectivă care dă asigu
rări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi
cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice;
■ ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o
abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se
îmbunătăţesc eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere legat
de gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare;
■ se exercită pentru a satisface cerinţele managementului. O sarcină
particulară a auditului intern este aceea de a monitoriza sistemele
manageriale de control, de a raporta managementului superior despre
punctele slabe şi de a propune îmbunătăţiri;
■ este o funcţie independentă de evaluare stabilită în cadrul unei
entităţi publice;
■ are rolul de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor
publice.
Auditul public intern nu trebuie să fie confundat cu controlul intern, care este definit şi
ca ansamblul măsurilor luate de către conducere în scopul îmbunătăţirii gestiunii riscului şi
creşterii probabilităţii ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie atinse.
Auditul public intern are ca obiective:
■ asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate sa * îmbunătăţească
sistemele şi activităţile entităţii publice;
■ sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare
sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte
eficacitatea sistemului de conducere legat de gestiunea riscului, a
controlului şi a proceselor administrării.
Sunt obiective aferente activităţii de audit public intern: evaluarea managementului
riscurilor şi evaluarea sistemelor de control.
Auditul public intern îl sprijină pe conducătorul entităţii publice în identificarea şi
evaluarea riscurilor semnificative şi contribuie la îmbunătăţirea sistemelor de management al
riscurilor, sisteme a căror eficacitate o supraveghează şi evaluează.
Auditul public intern ajută entitatea publică să menţină un sistem de control adecvat
prin evaluarea eficacităţii şi eficienţei acestuia, contribuind la îmbunătăţirea lui continuă.
Evaluarea pertinenţei şi eficacităţii sistemului de control intern se face pe baza rezultatelor
evaluării riscurilor.
Atât evaluarea riscurilor, cât şi evaluarea sistemului de control intern vizează operaţiile
şi sistemele informatice ale entităţii publice din următoarele puncte de vedere:
■ fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;
■ eficacitatea şi eficienţa operaţiilor;
■ protejarea patrimoniului;
■ respectarea legilor, reglementărilor şi procedurilor.
Se identifică riscurile semnificative, precum şi deficienţele semnificative ale
procedurilor de control intern în acord cu obiectivele misiunii de audit. Se analizează
operaţiile şi activităţile şi se determină măsura în care rezultatele corespund obiectivelor
stabilite şi dacă operaţiile sau activităţile sunt realizate conform prevederilor.
Pentru evaluarea sistemului de control se utilizează criterii adecvate. Prin audit se
determină măsura în care conducătorul entităţii publice a definit criterii adecvate de apreciere
şi dacă obiectivele au fost realizate. Dacă aceste criterii sunt adecvate, pot fi utilizate şi de
audit în evaluarea sistemului de control intern. în cazul în care criteriile sunt neadecvate,
auditul, împreună cu conducerea entităţii publice, elaborează în mod corespunzător criterii
adecvate de apreciere a sistemului de control.

Sfera auditului public intern cuprinde:


a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de
entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la
utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor
provenite din asistenţa externă;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea
titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea
acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea,
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat sau
public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea
şi sistemele informatice aferente.

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate într-o entitate
publică, inclusiv asupra activităţilor subordonate, cu privire la:
■ formarea şi utilizarea fondurilor publice;
■ administrarea patrimoniului public.
Se auditează cel puţin o dată la trei ani:

a) angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect


obligaţii de plată, inclusiv din fondurile comunitare;
b) plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv din
fondurile comunitare;
c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din
domeniul privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al
statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a
titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
f) alocarea creditelor bugetare;
g) sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;
h) sistemul de luare a deciziilor;
i) sistemele informatice.
Auditul public intern acţionează imparţial, fără compromisuri, reduce riscul,
favorizează schimbarea-dezvoltarea, face.să progreseze controlul intern al entităţii publice.
Prin activitatea sa, auditul public intern generează economii şi oportunităţi şi
evită pierderi, este un element de siguranţă la transparenţa informaţiei şi la eficacitatea
strategiilor.
Perspectivele auditului intern sunt în asistenţa managerială, întrucât ajută conducerea să
organizeze şi să perfecţioneze controlul intern. Prin împărtăşirea cunoştinţelor, auditul intern
permite schiţarea perspectivelor, contribuie la progres. Auditul intern este o contraverificare
făcută de un terţ şi generează un mai bun control asupra activităţilor şi în consecinţă,
responsabilităţi.
Cu toate acestea recomandările auditului intern nu devin obligatorii, el rămânând în
poziţia de consultant intern. Conceptul „audit-consiliere" se afirmă, dar fără a afecta
conceptul „audit-control". Auditul merge mai departe de simplul control de conformitate, el
are rol de consilier, de recomandare, nu de decizie. Plusul de valoare adus de auditul intern este
rezultat al aportului de competenţă pentru practicarea unui control intern raţional. Auditul
intern este independent în raport cu subiectele auditate, nu şi cu managementul.
Auditul intern are caracter represiv sau preventiv. In cazul caracterului represiv, auditul
intern scoate la iveală erorile, fraudele, deturnările de fonduri. Auditul intern cu caracter
preventiv pune accent pe recomandări (conciliere, consultanţă) care permit managerilor să
progreseze printr-un mai bun control asupra activităţii şi responsabilităţii lor. Aceste două
concepte de audit intern sunt devergente şi duc la implementarea unor tehnici de audit
aparte şi la
stabilirea de concluzii de natură diferită.
Tipuri de audit
Conform normelor naţionale şi literaturii de specialitate, auditul intern poate fi:
a) Audit de regularitate sau de conformitate, care constă în examinarea
acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a
patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor,
regulilor procedurale şi metodologice, conform normelor legale.
Acest tip de audit compară regula şi realitatea, ceea ce ar trebui să fie cu ceea ce este,
pe baza unui sistem de referinţe. Regularitatea se observă în raport cu regulile interne ale
entităţii, iar conformitatea se stabileşte în raport cu dispoziţiile legale şi reglementare. In
ambele cazuri se compară realitatea cu sistemul de referinţe propus.
Auditul de regularitate parcurge următoarea filieră:
■ informarea cu privire la ceea ce ar trebui să fie;
■ semnalarea dezechilibrelor, a aplicaţiilor care nu s-au efectuat (evitabile
sau inevitabile), a interpretărilor greşite ale dispoziţiilor stabilite;
■ analiza cauzelor şi consecinţelor;

■ recomandarea a ceea ce trebuie făcut pentru ca pe viitor să fie


:
aplicate regulile;
■ raportarea rezultatelor celui auditat.
b) Audit de eficacitate sau audit al performanţei, care examinează
corectitudinea criteriilor stabilite pentru implementarea obiectivelor şi
sarcinilor entităţii publice, evaluează rezultatele şi apreciază dacă rezultatele
sunt conforme cu obiectivele.
Auditul performanţei evaluează performanţa managerială şi operaţională (economie,
eficienţă, eficacitate) a programelor publice şi entităţilor publice care utilizează resurse
financiare, de personal sau de altă natură în vederea îndeplinii lor.
Auditul de eficacitate înglobează eficacitatea şi eficienţa, şi pentru acest considerent se
numeşte audit al performanţei. Eficacitatea constă în atingerea obiectivelor fixate. Criteriul
eficienţei este acela de a face cât mai bine posibil, ceea ce necesită cea mai bună calitate în
ceea ce priveşte cunoştinţele (cunoaşterea), priceperea (know-how), comportamentul (a şti
cum să te comporţi) şi comunicarea (a şti să informezi).
în cazul acestui tip de audit nu mai există un sistem de referinţă clar şi precis, ci un
sistem de referinţă care rezultă în urma aprecierii auditului intern cu privire la ceea ce
consideră el că este cea mai bună soluţie posibilă, cea mai eficace, cea mai productivă, cea mai
sigură.
Auditul de eficacitate constă în:
■ diagnosticul, aprecierea metodelor, procedurilor, analizelor de cost,
organizării activităţii;
■ emiterea unei opinii nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor,
ci şi cu privire la calitatea lor.
c) Audit de sistem, care este o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient,
pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora.
Sub aspect financiar, auditul include examinarea şi raportarea declaraţiilor
financiare, precum şi examinarea sistemelor de control pe care aceste declaraţii se bazează.

5.4. Termeni şi expresii privind conceptele de control intern, control


financiar preventiv şi audit public intern
Conceptele de control intern, control financiar preventiv şi audit public intern includ o
serie de termeni şi expresii definite de lege astfel:

Termeni/expresii Definirea legală


Entitate publică Activitate publică, instituţie publică, regie autonomă, companie
sau societate naţională, societate comercială la care statul sau
0 unitate adm in istrati v-teritori ala este acţionar majoritar şi care
are personalitate
Instituţie publică Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi
publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din
subordonarea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora
Fonduri publice Sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome,
bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii,
bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se
asigură din fonduri publice, bugetele fondurilor externe
nerambursate, credite externe contractate sau garantate de
autorităţile administraţiei publice locale, împrumuturi interne
contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi
Patrimoniu public Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor statului, unităţilor
administrativ-teritoriale sau ale entităţilor publice ale acestora,
dobândite sau asumate cu orice titlu. Drepturile şi obligaţiile
statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale se referă atât la
bunurile din domeniul public, cât şi la cele din domeniul privat al
34 Control financiar intern şi audit intern la entităţile publice

Termeni/expresii Definirea legală


Economicitate Minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea
rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii
corespunzătoare a acestor rezultate
Eficacitate Gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare
dintre activităţi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul
efectiv al activităţii respective
Eficientă Maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele
Legalitate Caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile
legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării sale
Regularitate Caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate
aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi
metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care
Conformitate Caracteristica unei operaţiuni, a unor acte sau fapte
administrative produse în cadrul unei entităţi publice de a
corespunde politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv
de către entitatea în cauză sau de către o entitate superioară
Oportunitate Caracteristica unei operaţiuni de a servi în mod adecvat, în
circumstanţe date, realizării unor obiective ale politicilor asumate
Operaţiune Orice acţiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a
patrimoniului public, indiferent de natura acestuia
Proiect de operaţiune Orice document prin care se urmăreşte efectuarea unei
operaţiuni, în forma pregătită în vederea aprobării sale de
către autoritatea competentă
Credit bugetar Suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care
se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru
angajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din
exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot
Ordonator de credite Persoană împuternicită prin lege sau prin delegare să dispună
şi să aprobe operaţiuni
Credit de angajament Limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate în timpul
exerciţiului bugetar, în limitele aprobate
Persoană desemnată Persoană din cadrul compartimentelor de specialitate, numită de
cu exercitarea conducătorul entităţii publice pentru exercitarea controlului
controlului financiar financiar preventiv propriu sau persoana care îndeplineşte
preventiv propriu această atribuţie pe bază de contract
Angajament legal Orice act cu efect juridic, din care rezultă sau ar putea rezulta o
obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public.
Este angajament legal actul juridic prin care se creează (în cazul
actelor administrative sau al contractelor) sau se constată (în
cazul legilor, hotărârilor Guvernului, acordurilor, hotărârilor
judecătoreşti) obligaţii de plată pe seama fondurilor publice
Angajament bugetar Actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în
vederea stingerii prin plată a obligaţiei de plată ce rezultă din
execuţia ulterioară a angajamentului legal. Act prin care o
autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice
unei anumite destinaţii în limita creditelor bugetare aprobate
Titlul de creanţă este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizează
obligaţia de plată privind creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, contribuţii,
amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi,
penalităţi şi penalităţi de întârziere, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele
împuternicite, potrivit legii, după cum urmează:
■ actul sau documentul de impunere pentru obligaţiile bugetare
provenite din impozite, taxe şi contribuţii, care se emite de către
organele de specialitate pe baza declaraţiilor depuse de contribuabili
sau alte documente privind materia impozabilă;
■ declaraţia sau documentul întocmit de plătitor prin care declară
impozitul, taxa, contribuţia ori alte venituri bugetare, în cazul
obligaţiilor bugetare care se stabilesc de către acesta, potrivit legii;
■ documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat
de organele abilitate de lege în acest scop, pentru diferenţele
constatate între obligaţiile de plată determinate de plătitor şi cele
legal datorate, inclusiv dobânzile şi penalităţile de întârziere, precum
şi alte penalităţi stabilite conform legii cu privire la impozite, taxe,
contribuţii şi alte venituri bugetare;
■ declaraţia vamală, pentru obligaţiile de plată în vamă;
■ documentul de plată sau actul prin care s-au anulat, conform legii,
timbrele mobile fiscale, pentru obligaţiile bugetare reprezentând taxe
pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru;
■ procesul-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit de organul
prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor
contravenţionale;
■ ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii
instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza
acestor acte, în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor
creanţe bugetare stabilite, potrivit legii, de procurori sau de instanţa
judecătorească;
■ procesul-verbal sau documentul prin care se stabileşte şi individua
lizează suma de plată, pentru obligaţii bugetare reprezentând
dobânzi, penalităţi de întârziere şi penalităţi stabilite de organele
competente pe baza evidenţelor proprii;
■ decizia emisă de organul competent în cazul soluţionării unei căi
administrative de atac sau hotărârea judecătorească definitivă şi
irevocabilă prin care se stabileşte obligaţia de plată a creanţelor
bugetare;
■ alte documente emise de organele competente, prin care se constată
şi se individualizează creanţe bugetare.
Capitolul 6

R eg lem entarea m oădaern


co ntrolufin
lui a n c ia r p re v e n tiv

uditul public intern şi controlul financiar preventiv au fost .reglementate prin


Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
301/2002.
Legea nr. 672/2002 a abrogat prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
A: 119/1999 în forma aprobată prin Legea nr. 301/2002 cu privire la auditul public
intern, pe care 1-a reglementat într-o concepţie perfecţionată.
Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, în forma rămasă ca urmare a prevederilor
legilor nr. 301/2002 şi nr. 672/2002, a fost modificată şi completată prin Legea nr.
84/2003, devenind „Ordonanţă privind controlul intern şi controlul financiar preventiv". In
această formulare, ordonanţa reglementează, de asemenea într-o formă perfecţionată,
modernă, controlul intern şi controlul financiar preventiv la entităţile publice cu privire
la utilizarea fondurilor şi administrarea patrimoniului public.
Ca urmare a acestor proceduri legislative, în prezent, cele două activităţi sunt
reglementate separat, astfel:
■ auditul public intern, prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public
intern, publicată în Monitorul Oficial nr. 953 din 24 decembrie 2002;
■ controlul intern şi controlul financiar preventiv, prin Ordonanţa
Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul
■ J i - financiar preventiv, în forma modificată şi completată prin Legea f;jbf nr.
84/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 195 din 26 martie 2003 şi republicată în
Monitorul Oficial nr. 799 din 12 noiembrie 2003.
în baza prevederilor art. II din Legea nr. 84/2003, Ministerul Finanţelor Publice a
elaborat norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar
preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 522/2002 şi publicate în
Monitorul Oficial nr. 320 din 13 mai 2003. La data intrării în vigoare a acestui ordin a fost
abrogat Ordinul nr. 123/2001.
Un prim element pozitiv îl constituie definirea unor termeni şi expresii specifice
activităţii de control financiar preventiv, care sunt: control financiar preventiv, persoană
desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu, controlor delegat, fonduri
publice, patrimoniu public, operaţiune, proiect de operaţiune, entitate publică, instituţie
publică, legalitate, regularitate etc.
Prin clarificarea cu caracter legal a acestor termeni şi expresii se facilitează
înţelegerea conceptului de control financiar preventiv, care se organizează şi se exercită în
scopul identificării proiectelor de operaţiuni care nu respectă condiţiile de legalitate şi
regularitate şi/sau de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi
prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public şi/sau fondurile publice.
a) Concordanţa controlului financiar preventiv şi prevederile noii Legi a
finanţelor publice
Conţinutul controlului financiar preventiv este stabilit în concordanţă cu prevederile
Legii finanţelor publice în vigoare de la 1 ianuarie 2003, în sensul că acest control se
exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul
public. în consecinţă în obiectul controlului financiar preventiv s-au inclus noi proiecte de
operaţiuni, şi anume:
■ constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii
titlurilor de încasare;
■ reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
■ constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene,
reprezentând contribuţia viitoare a României la acest organism;
■ recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite.
rtp In funcţie de specificul entităţii publice, conducătorul acesteia poate
decide exercitarea controlului financiar preventiv şi asupra altor tipuri de
proiecte de operaţiuni.
b) O rg a n iza re a u n ita ră a c o n tro lu lu i fin a n c ia r p rev e n tiv
, .; j ,
Potrivit noii reglementări, controlul financiar preventiv se organizează şi
se exercită de către autorităţi competente, în mod unitar, în două forme:
■ controlul financiar preventiv propriu, la toate entităţile publice şi
asupra tuturor operaţiunilor cu impact financiar asupra fondurilor
publice şi patrimoniului public;
■ controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de
credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
precum şi ai bugetului oricărui fond special, la Fondul Naţional şi la
agenţiile de implementare a fondurilor comunitare, precum şi la alte
entităţi publice cu risc ridicat, prin controlori delegaţi ai Ministerului
Finanţelor Publice.
c) Integrarea controlului financiar preventiv în sfera răspunderii
manageriale
Un principiu nou, modern şi de perspectivă care stă la baza organizării şi exercitării
controlului financiar preventiv îl constituie integrarea în mod treptat în sfera răspunderii
manageriale. Integrarea urmează să fie finalizată până la data aderării României la Uniunea
Europeană, pe măsură ce controlul managerial asigură eliminarea riscurilor în administrarea
fondurilor publice.
d) Norme generale şi norme specifice referitoare Ia exercitarea
controlului financiar preventiv
In concepţia reglementată se corelează în mod judicios competenţa Ministerului
Finanţelor Publice, ca autoritate de coordonare şi reglementare a controlului financiar
preventiv pentru toate entităţile publice, cu dreptul şi obligaţia entităţilor publice de a
organiza controlul financiar preventiv conform normelor specifice elaborate de acestea.
In baza acestui principiu, normele metodologice generale referitoare la exercitarea
controlului financiar preventiv stabilesc dreptul entităţilor publice de a elabora norme
specifice, astfel:
■ entităţile publice prin care se realizează veniturile statului sau ale
unităţilor administrativ-teritoriale organizează controlul financiar
preventiv conform normelor specifice elaborate în funcţie de
modalităţile prevăzute de legislaţia fiscală pentru stabilirea titlurilor
de încasare şi pentru reducerea, eşalonarea sau anularea acestora;
■ regiile autonome, companiile sau societăţile naţionale şi societăţile
comerciale la care statul sau entităţile administrativ-teritoriale deţin
capital majoritar elaborează norme specifice de control financiar
preventiv, având în vedere legislaţia aplicabilă entităţilor care sunt
organizate şi funcţionează în regim comercial;
■ instituţiilor publice care administrează patrimoniul public şi gestio
nează fonduri publice le este aplicabil Cadrul general al operaţiunilor
supuse controlului financiar preventiv;
■ entităţile publice care gestionează fonduri provenite din finanţări
externe integrează în normele de executare a controlului financiar
preventiv procedurile prevăzute de regulamentele organismelor
finanţatoare.
e) Exercitarea controlului financiar preventiv propriu de către persoane
din cadrul compartimentelor de specialitate desemnate de conducătorul
entităţii publice
Modificări semnificative sunt cele cu privire la persoana care exercită controlul
financiar preventiv propriu. Astfel, conform prevederilor art. 13(5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 119 în forma din 1999, controlul financiar
preventiv propriu se exercită de către contabilul-şef prin viză. în funcţie de volumul şi de
complexitatea activităţii, contabilul-şef poate împuternici, cu aprobarea ordonatorului de
credite, şi alte persoane din subordinea sa să exercite controlul financiar preventiv propriu,
precizând limitele împuternicirii.
Potrivit noilor reglementări, controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin
viză, de către persoana din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnată în acest
sens de către conducătorul entităţii publice. Actul de numire cuprinde şi limitele de
competenţă în exercitarea controlului financiar preventiv propriu. Persoanele desemnate să
efectueze această activitate sunt altele decât cele care iniţiază operaţiunea supusă vizei.
în forma din anul 1999, ordonanţa are referiri La încadrarea, destituirea, suspendarea
sau schimbarea din funcţie a contabilului-şef. Conform noii reglementări, numirea,
suspendarea, destituirea sau schimbarea personalului care desfăşoară activităţi de control
financiar preventiv propriu se face de către conducătorul entităţii publice, cu acordul entităţii
publice superioare, iar în cazul entităţilor publice în care se exercită funcţia de ordonator
principal de credite al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat sau al
bugetului oricărui fond special, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice.
f) Evaluarea persoanei care exercită controlul financiar preventiv propriu
In categoria elementelor noii reglementări se include şi prevederea
conform căreia activitatea persoanei care exercită control financiar preventiv propriu se
evaluează de către conducătorul entităţii publice, cu acordul entităţii publice care a avizat
numirea, anual, prin calificative pe baza informaţiilor cuprinse în rapoartele auditului public
intern şi în rapoartele Curţii de Conturi, unde este cazul.
g) Răspunderea în funcţie de culpă în locul răspunderii solidare
Prevederile cuprinzând răspunderea solidară a persoanelor în drept sa
exercite controlul financiar preventiv propriu pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în
limitele angajamentelor bugetare aprobate, în privinţa operaţiunilor pentru care au acordat viza de
control financiar preventiv, au fost modificate în sensul că aceste persoane „răspund, potrivit legii,
în raport de culpa lor".
h) Organizarea controlului financiar preventiv delegat şi la unii ordonatori
secundari şi terţiari, precum şi la alte entităţi publice
Până la noua reglementare, controlul financiar preventiv delegat s-a organizat şi s-a
exercitat numai la ordonatorii principali de credite. Conform prevederilor Legii nr. 84/2003,
controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra proiectelor de operaţiuni ale
ordonatorilor de credite, deci -inclusiv la unii ordonatori secundari şi terţiari, precum şi la
alte entităţi publice.
Potrivit acestor prevederi, Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de organ de
specialitate al Guvernului în domeniul finanţelor publice, poate exercita, prin controlori
delegaţi, control preventiv la unele entităţi publice asupra unor operaţiuni care pot afecta
execuţia în condiţii de echilibru a bugetelor sau care sunt asociate unor categorii de riscuri
determinate prin metodologia specifică analizei riscurilor.
Ca atare controlul financiar preventiv delegat se exercită la nivelul ordonatorilor
principali de credite ai bugetelor prevăzute de Legea finanţelor publice. Ministerul Finanţelor
Publice numeşte unul sau mai mulţi controlori delegaţi, pentru controlul operaţiunilor
derulate prin bugetul trezoreriei statului, cele privind datoria publică şi al altor operaţiuni
specifice.
Prin excepţie de la această regulă, prin ordin, ministrul finanţelor publice poate decide
exercitarea controlului financiar preventiv delegat şi asupra operaţiunilor finanţate sau
cofinanţate din fondurile publice ale unor ordonatori secundari sau terţiari de credite sau
ale altor persoane juridice de drept privat, dacă prin acestea se derulează un volum ridicat
de credite bugetare şi/sau de angajament sau părţi semnificative din programele aprobate, iar
operaţiunile presupun un grad ridicat de risc.
Ministerul Finanţelor Publice numeşte controlori delegaţi şi la agenţiile de
implementare şi Fondul Naţional de Preaderare pentru asigurarea gestiunii financiare, în
condiţii de legalitate, economicitate şi eficienţă, a fondurilor acordate României de
Uniunea Europeană şi pentru implementarea procedurilor prevăzute de regulamentele
organismelor finanţatoare.
i) Monitorizarea şi îndrumarea metodologică a controlului financiar preventiv propriu
de către controlorul delegat
La principalele atribuţii ale controlorului delegat s-au introdus şi monotorizarea şi
îndrumarea metodologică a controlului financiar preventiv propriu. Măsura are menirea să
asigure o calitate ridicată activităţii de control financiar preventiv propriu.
j) Organizarea corpului controlorilor delegaţi şi la nivel teritorial
Ca urmare a extinderii controlului financiar preventiv delegat şi la unii ordonatori
secundari şi terţiari de credite, la agenţiile de implementare şi Fondul Naţional de
Preaderare, precum şi la alte entităţi publice, corpul controlorilor delegaţi, care cuprinde
ansamblul controlorilor delegaţi, se organizează ca un compartiment distinct în structura
Ministerului Finanţelor Publice, atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial.
k) Noi atribuţii ale controlorului financiar şef
Controlorului financiar şefi s-au stabilit două noi atribuţii:
* asigură formularea de opinii neutre. Potrivit legii, dacă ordonatorul de credite
prezintă în scris argumente în favoarea efectuării
operaţiunii pentru care se intenţionează refuzul de viză, controlorul delegat poate
consulta, înainte de a înregistra refuzul de viză, opinia neutră asupra cazului.
Pentru formularea opiniei neutre se constituie ad-hoc o comisie formată din trei
membri ai corpului controlorilor delegaţi, prin decizie a controlorului financiar şef.
Opinia neutră se motivează şi se formulează în scris şi are rol consultativ,
soluţia finală fiind de competenţa exclusivă a controlorului delegat, potrivit
principiului exercitării în mod independent a atribuţiilor de control financiar
preventiv delegat;
■ elaborează raportul naţional anual privind controlul financiar
preventiv. In raport se evaluează activitatea de control financiar preventiv şi
capacitatea administrativă a entităţilor publice de
integrare a acesteia în sfera responsabilităţii manageriale prin
dezvoltarea unui sistem de control intern eficace, se identifică şi se
evaluează riscurile asociate actelor de gestiune a patrimoniului şi a
fondurilor publice şi se formulează opinii şi recomandări cu privire
la activităţile ce trebuie întreprinse în plan legislativ şi administrativ
pentru o mai corectă şi eficientă utilizare a resurselor publice. Raportul naţional anual
privind controlul preventiv se elaborează avându-se în vedere rapoartele privind
activitatea de control financiar preventiv propriu întocmite de entităţile publice care
administrează patrimoniul public şi/sau fonduri publice şi rapoartele întocmite de controlorii
delegaţi.
1) O nouă procedură privind posibilitatea de efectuare de către ordonatorul de
credite pe propria răspundere a unei operaţiuni refuzate la viza de control financiar
preventiv
Cadrul legislativ nou nu mai cuprinde prevederea potrivit căreia o operaţiune pentru
care s-a refuzat viza de control financiar preventiv delegat se poate efectua dacă este autorizată
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea instituţiei publice din cadrul administraţiei publice
centrale în care se exercită funcţia de ordonator de credite.
In noua formulare, o operaţiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar
preventiv, atât propriu, cât şi delegat, se poate efectua de către ordonatorul de credite pe
propria răspundere, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte creditul bugetar aprobat.
Ordonatorul de credite poate decide efectuarea operaţiunii numai în baza unui act de decizie
internă, emis în formă scrisă, prin care dispune, pe propria răspundere, efectuarea
operaţiunii. O copie a actului de decizie internă se transmite compartimentului de audit
public intern al entităţii publice, precum şi la controlorul delegat, după caz.
In asemenea situaţii, pentru a fi exonorată de răspundere, persoana desemnată să
efectueze controlul financiar preventiv propriu are obligaţia să informeze în scris Curtea de
Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi, după caz, organul ierarhic superior instituţiei
publice.
In cazul operaţiunilor care se supun şi controlului financiar preventiv delegat al
Ministerului Finanţelor Publice, refuzul vizei de control financiar preventiv propriu face ca
proiectul de operaţiune să nu poată fi supus controlului financiar preventiv delegat. In
aceste condiţii ordonatorul de credite solicită controlorului delegat formularea uni aviz
consultativ, pe care îl analizează şi decide dacă operaţiunea se efectuează pe propria
răspundere. La rândul său, controlorul delegat are obligaţia să informeze în scris Curtea de
Conturi şi Ministerul Finanţelor Publice de toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de
viză de control financiar preventiv delegat, conducătorii persoanelor juridice dispun
efectuarea operaţiunii pe propria răspundere.
m) Actualizarea cadrului general al operaţiunilor supuse controlului financiar
preventiv în raport cu perfecţionările legislative
Cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv este mai bine
fundamentat şi actualizat în raport cu perfecţionările legislative din domeniul financiar.
Conform noului cadru general, se supun controlului financiar preventiv operaţiunile
privind:
■ deschiderea, repartizarea şi modificarea creditelor bugetare;
■ angajamentele legale din care derivă direct sau indirect obligaţii de
plată;
■ ordonanţarea cheltuielilor;
■ concesionarea, închirierea, transferul, vânzarea şi schimbul bunurilor
din patrimoniul instituţiilor publice;
■ alte operaţiuni.
Exercitarea controlului financiar preventiv este facilitată de elementele cuprinse în
cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv privind:
documentele ce se supun controlului financiar preventiv, cadrul legal al operaţiunilor
consemnate în documente ce se supun controlului financiar preventiv, actele justificative
necesare şi modul de efectuare a controlului financiar preventiv.
De asemenea, cadrul general prezintă lista actelor normative (legi, ordonanţe, hotărâri
de guvern, ordine ale ministrului finanţelor publice) care prevăd cadrul legal de efectuare
pentru fiecare operaţiune supusă controlului financiar preventiv.
n) Codul specific de norme profesionale
O nouă prevedere semnificativă, existentă în normele metodologice generale
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice, o constituie Codul specific de norme
profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitate de control financiar preventiv
propriu.
Procedurile codului se aplică persoanelor numite pentru executarea controlului
financiar preventiv propriu şi persoanelor care îndeplinesc această activitate pe bază de
contract.
Structura codului se referă în principal la:
■ condiţiile necesar a fi îndeplinite de persoanele ce se numesc în
activitatea de control financiar preventiv propriu;
■ numirea, suspendarea, schimbarea sau destituirea persoanelor
desemnate să exercite activitate de control financiar preventiv
propriu;
■ principiile care stau la baza exercitării controlului financiar preventiv
propriu: competenţa profesională, independenţa decizională în
condiţiile separării atribuţiilor, obiectivitate, conduită morală,
'•> confidenţialitate şi incompatibilitate;
■ evaluarea activităţii persoanei care exercită control financiar
preventiv propriu.
Capitolul 7

O rg a n iza re a c o n tro lu lu i fin a n c ia r p re v e n tiv

lontrolul financiar preventiv se organizează la următoarele entităţi -publice:


■ autorităţile publice şi autorităţile administrative autonome;
■ instituţiile publice aparţinând administraţiei publice centrale şi locale
C şi instituţiile publice din subordinea acestora;
■ regiile autonome de interes naţional sau local;
■ companiile sau societăţile comerciale;
• societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teri-torială deţine
capitalul majoritar şi care utilizează sau administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu
public;
■ agenţiile cu sau fără personalitate juridică, care gestionează fonduri
provenite din finanţări externe, rambursabile sau nerambursabile,
cum sunt: unităţile de management al proiectelor (UMP), unităţile de coordonare a
proiectelor (UCP), Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE (OPCP), Agenţia SAP
ARD, Fondul Naţional de Preaderare, precum şi alte agenţii de implementare a
fondurilor comunitare;
■ Ministerul Finanţelor Publice, pentru operaţiunile de trezorerie,
datoria publică, realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei
României la bugetul Uniunii Europene;
■ ■ ■ autorităţile publice executive ale administraţiei publice locale, pentru operaţiunile de
datorie publică şi realizarea veniturilor proprii.
Entităţile publice prin care se realizează veniturile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale organizează controlul financiar preventiv conform normelor specifice
elaborate în funcţie de modalităţile prevăzute de legislaţia fiscală pentru stabilirea titlurilor de
încasare şi pentru reducerea, eşalonarea sau anularea acestora.
Regiile autonome, companiile sau societăţile naţionale, precum şi societăţile
comerciale la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale deţin capitalul majoritar
elaborează norme specifice de control financiar preventiv ţinând cont de legislaţia
aplicabilă entităţilor care sunt organizate şi funcţionează în regim comercial.
Instituţiile publice care administrează patrimoniul public şi gestionează fonduri publice
aplică prevederile cadrului general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv, cu
particularizare, dezvoltare şi actualizare în raport cu specificul activităţii dispuse de
conducătorii entităţilor publice.
De asemenea, conducătorii entităţilor publice dispun detalierea, prin liste de control sau
verificare (check-lists), a obiectivelor controlului pentru fiecare operaţiune cuprinsă în cadrul
specific al entităţii publice.
Listele de control {check-lists) constituie un ghid în executarea controlului
financiar preventiv de către persoanele desemnate, care, la rândul lor, au obligaţia de a
formula propunerea de perfecţionare a listelor respective. In funcţie de propunerile primite,
de modificările legislative sau de alte condiţii apărute, conducătorii entităţilor publice
aprobă modificări ale listelor de control, asigurând astfel o dezvoltare progresivă a acestora.
Modelele unor asemenea liste de control se prezintă în anexele 1-12.
Controlul financiar preventiv asupra operaţiunilor care reprezintă recuperări de
sume utilizate şi constatate ulterior ca necuvenite - atât pentru fonduri interne, cât şi pentru
cele aferente finanţărilor de la Uniunea Europeană - se organizează la structura sau
structurile responsabile pentru recuperarea unor astfel de sume prin norme metodologice
specifice. Aceste norme se elaborează în funcţie de legislaţia ce se adaptează ca urmare a
angajamentelor asumate de România prin documentul de poziţie revizuit, transmis Uniunii
Europene.
In toate cazurile în care entităţile publice gestionează fonduri provenite din finanţări
externe, în normele de exercitare a controlului financiar preventiv se integrează procedurile
prevăzute de regulamentele organismelor finanţatoare.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită de autorităţi competente, în
mod unitar, în următoarele forme:
a) controlul financiar preventiv propriu (intern), la toate entităţile
publice şi asupra tuturor operaţiunilor cu impact financiar asupra
fondurilor publice şi patrimoniului public;
b) controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de
credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
precum şi ai bugetului oricărui fond special, la Fondul Naţional şi la
agenţiile de implementare a fondurilor comunitare, precum şi la alte
entităţi publice cu risc ridicat, prin controlori delegaţi ai Ministerului
Finanţelor Publice.
Controlul financiar preventiv se integrează în mod treptat în sfera răspunderii
manageriale, pe măsură ce controlul managerial asigură eliminarea riscurilor în
administrarea fondurilor publice. Atingerea acestui nivel se
evaluează de către auditul intern din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, ca autoritate de
coordonare şi reglementare a controlului financiar preventiv pentru toate entităţile
publice.

7.1. Organizarea controlului financiar preventiv propriu

7.1.1. Obligaţiile conducătorilor entităţilor publice


Conducătorii entităţilor publice au obligaţia legală:
" să organizeze controlul financiar preventiv propriu (intern) şi evidenţa
angajamentelor în cadrul compartimentului contabil de specialitate financiar-
contabilă. în raport cu natura operaţiunilor, conducătorul entităţii publice poate
decide extinderea acestuia şi la nivelul altor compartimente de specialitate în
care se iniţiază, prin acte juridice, sau se constată obligaţii de plata sau alte
obligaţii de natură patrimonială;
■ să stabilească proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar
preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu
respectarea dispoziţiilor legale;
■ să desemneze persoanele din cadrul compartimentelor de specialitate
care să exercite, prin viză, controlul financiar preventiv. Actul de
lw
numire cuprinde şi limitele de competenţă în exercitarea controlului financiar
preventiv propriu (intern). Persoanele desemnate să efectueze această
activitate sunt altele decât cele care iniţiază operaţiunea supusă vizei.

Denumirea entităţii publice


DECIZIE
Domnul/doamna...............................din cadrul (denumirea compartimentului) având funcţia de
........................este desemnat/desemnată să exercite controlul financiar preventiv în perioada
Competenţa persoanei desemnate se referă la următoarele documente şi operaţii:

Nr. Denumirea documentului Limita valorică Observaţii


crt. (operaţiunii)
0 1 2 3

Ordonator de credite

I
7.1.2. Condiţiile necesar a fi îndeplinite de persoanele
ce se numesc în activitatea de control financiar preventiv propriu
Pot fi numite, în vederea exercitării controlului financiar preventiv propriu,
persoanele care:
a) sunt angajate ale entităţii publice sau au capacitatea legală de a
încheia contract pentru îndeplinirea atribuţiei de control financiar
preventiv propriu;
b) îndeplinesc cumulativ următoarele funcţii:

■ au numai cetăţenia română şi domiciliul în România;


■ cunosc limba română scris şi vorbit;
■ au capacitate deplină de exerciţiu;
■ au o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de
examen medical de specialitate;
■ au studii superioare economice sau juridice. In cazuri
excepţionale, au studii medii de specialitate economică;
■ au o vechime efectivă în domeniul finanţelor publice de
minimum trei ani, în cazul instituţiilor publice, şi de minimum
trei ani în domeniul financiar-contabil, în cazul celorlalte
,. entităţi publice;
■ nu au fost condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni care
le-ar face incompatibile cu exercitarea acestei activităţi;
■ prezintă minimum două scrisori de recomandare;
Persoanele care exercită controlul financiar preventiv propriu:
■ sunt, de regulă, numite din cadrul compartimentului financiar-
contabil, putând însă face parte şi din alte compartimente de
specialitate;
■ trebuie să fie altele decât cele care efectuează operaţiunea
supusă vizei.

7.1.3. Numirea, suspendarea, schimbarea sau destituirea


persoanelor desemnate să exercite activitate de control
financiar preventiv propriu
a) Numirea se face astfel:
a.l) La instituţiile publice la care se exercită funcţia de ordonator
principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
precum şi al bugetului oricărui fond special, numirea se face de către
conducătorul instituţiei, prin act de decizie internă, cu acordul Ministerului
Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Control Financiar Preventiv.

,
Procedura de emitere a acordului şi de numire este următoarea:
■ ordonatorul principal de credite stabileşte, dintre persoanele care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de codul specific de norme
profesionale, pe cele care urmează să fie numite pentru exercitarea controlului financiar
preventiv propriu şi solicită, în scris, Ministerului Finanţelor Publice emiterea acordului
pentru numire, transmiţând şi următoarele documente: curriculum vitae, minimum două
scrisori de recomandare, lucrare de concepţie privind organizarea şi exercitarea
controlului financiar preventiv propriu în . - 9 Î - condiţiile specifice instituţiei
respective, declaraţie privind respectarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi;
■ Direcţia Generală de Control Financiar Preventiv din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice analizează documentele primite,
după caz, poartă consultări directe cu persoana propusă pentru
numire şi, în termen de zece zile de la primirea solicitării, se
pronunţă;
■ după obţinerea acordului, conducătorul instituţiei poate emite
decizia internă de numire a persoanei sau persoanelor care urmează
să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu.
Emiterea deciziei interne de numire fără acordul Ministerului
: Finanţelor Publice este nelegală;
■ la instituţiile publice la care se numesc două sau mai multe persoane
care să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu,
ordonatorul principal de credite nominalizează dintre acestea o
persoană care să aibă şi responsabilitatea coordonării controlului
financiar preventiv propriu la instituţia publică respectivă şi comu
nică Ministerului Finanţelor Publice numele acestei persoane.
a.2) La celelalte entităţi publice, numirea persoanelor care urmează să exercite
activitatea de control financiar preventiv propriu se face prin decizia conducătorului acestora,
cu acordul entităţii publice ierarhic superioare.
Persoanele desemnate cu exercitarea activităţii de control financiar preventiv
propriu trebuie să aibă competenţele profesionale solicitate de această activitate şi să
respecte codul specific de norme profesionale, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice,
care cuprinde printre altele condiţiile şi criteriile unitare pe care entităţile publice trebuie
să le respecte în cazul numirii, suspendării, destituirii sau schimbării persoanelor care
desfăşoară această activitate.
Codul specific de norme profesionale se aplică persoanelor numite pentru
exercitarea controlului financiar preventiv propriu şi celor care îndeplinesc această
atribuţie pe bază de contract la entităţile publice.
Prin decizie internă a conducătorului entităţii publice, persoanele desemnate să efectueze control financiar
preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25%, aplicat la salariul de bază brut
lunar.
b) Suspendarea, schimbarea sau destituirea din activitatea de exercitare a atribuţiilor de control financiar
preventiv propriu se face prin act de decizie internă a conducătorului entităţii publice, cu acordul entităţii publice ierarhic
superioare.
In cazul instituţiilor publice la care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi al bugetului oricărui fond special, suspendarea, schimbarea sau
destituirea se face cu acordul Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Control Financiar Preventiv.
Procedura de emitere a acordului este următoarea:
■ conducătorul instituţiei publice notifica Ministerului Finanţelor
Publice intenţia de suspendare, schimbare sau destituire a persoanei
desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu,
precum şi motivele avute în vedere;
■ Direcţia Generală de Control Financiar Preventiv din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice analizează motivele, poate avea
consultări directe cu persoana propusă pentru suspendare, schimbare
sau destituire şi, în termen de zece zile, se pronunţă în scris;
■ în cazul obţinerii acordului, conducătorul instituţiei publice
procedează la emiterea deciziei interne. Emiterea deciziei interne de
suspendare, schimbare sau destituire din exercitarea atribuţiilor de
control financiar preventiv propriu, fără acordul Ministerului
Finanţelor Publice, este nelegală.
Pe durata suspendării, schimbării sau destituirii, conducătorul entităţii publice numeşte o altă persoană pentru
îndeplinirea activităţii de control financiar preventiv propriu, pentru o perioadă care nu poate depăşi 30 de zile
consecutive.
Principalele situaţii în care persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu
poate fi suspendată sunt următoarele:
■ persoana respectivă se află în concediu de maternitate sau în
concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
■ efectuează serviciul militar;
■ este în curs de urmărire penală, de judecată sau este arestată
preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
■ se află în alte situaţii în care intervine suspendarea raporturilor de
muncă.

76
TESTE GRIL~

1).Dup` timpul [n care se exercit`, raportat la momentul desf`]ur`rii activit`\ilor


sau efectu`rii opera\iilor ce se controleaz`, controlul financiar se manifest`:
a. controlul anticipat ]i controlul ulterior;
b. controlul preventiv ]i controlul concomitent;
c. controlul statului ]i controlul propriu al agen\ilor economici;
d. controlul anticipat sau preventiv concomitent sau operativ curent ]i
postoperativ sau ulterior;
e. controlul din sfera executivului ]i controlul din sfera legislativului.

2).Dup` criteriul con\inutului, obiectului sau sferei de cuprindere controlul


activit`\ii economico-sociale ca sistem de cunoa]tere ]i ac\iune este structurat pe urm`toarele
forme de control:
a. controlul tehnologic-tehnic ]i controlul economic;
b. controlul financiar ]i controlul calit`\ii produselor;
c. controlul respect`rii legisla\iei muncii ]i a protec\iei muncii;
d. controlul comercial ]i controlul sanitar;
e. controlul juridic ]i controlul proteciei mediului.

3)Enun\ul “Controlul care contribuie la folosirea cu maximum de eficien\` a


mijloacelor materiale ]i disponibilit`\ilor b`ne]ti, la int`rirea ordinii ]i cre]terii r`spunderii [n
angajarea ]i efectuarea cheltuielilor la respectarea strict` a legisla\iei de gestiune , la
pre[nt@mpinarea oric`rei forme de risip` ]i a eventualelor deficien\e [nainte de a se produce
efecte negative” define]te urm`toarea no\iune:
a. controlul documentar –contabil
b. controlul financiar –contabil;
c. controlul de gestiune;
d. controlul ulterior;
e. controlul financiar preventiv.

4).Controlul financiar concomitent are urm`toarele caracteristici:


a. asigurara cunoa]terea operativ` a modului [n care se [ndeplinesc
sarcinile;
b. asigur` cunoa]terea operativ` a modului [n care se gestioneaz`
patrimoniul;
c. ac\ioneaz` sistematic, zi de zi, surprinde procesele economice ]i
financiare [n curs de desf`]urare ]i permite astfel, interven\ia operativ`
pentru asigurarea desf`]ur`rii acestora la parametrii eficien\i;
d. cuprinde activit`\ile ]i opera\iile [n momentul efectu`rii lor, deci limitat
[n timp, dar [n momentul cel mai potrivit pentru corectarea operativ` a
eventualelor deficien\e ca [ncep s` se manifeste;
e. se suprapune aproape [n totalitate [n timp ]i [n spa\iu cu con\inutul
activit`\ii de conducere;

5).Controlul financiar ulterior se caracterizeaz` prin:


a. se exercit` dup` desf`]urarea activit`\ilor sau opera\iunilor cu privire la
gestionarea patrimoniului;
b. controleaz` existen\a ]i utilizarea ra\ional` a patrimoniului;
c. controleaz` aplicarea legisla\iei cu caracter financiar;
d. controleaz` efectuarea cheltuielilor ]i realizarea veniturilor;
e. controleaz` ]i analizeaz` situa\ia pagubelor din unitate;

6).Controlul operativ curent se exercit`:


a. prin viz`;
b. prin ac\iuni inopinante;
c. pe parcursul desf`]ur`rii [ntreguluiproces economic;
d. de persoane specializate care au obliga\ia de a efectua aceast`
opera\iune potrivit prevederilor legale [n vigoare;
e. [nainte de [nceperea opera\iunilor de [nchiriere ]i concesionare de
bunuri publice .

77
7).{ntre controlul financiar preventiv ]i cel ulterior exist` rela\ia de :
a. completare;
b. interdependen\`.
c. corelare;
d. condi\ionare;
e. influen\are.

10).Controlul financiar preventiv are urm`toarele caracteristici:


a. pre[nt@mpin` pagubele, deficien\ele, abaterile;
b. examineaz` at@t legalitatea c@t ]i rezultatele opera\iilor ca atare;
c. constat` eventuale abateri ]i deficien\e dup` ce acestea au produs
consecin\e negative;
d. proiecteaz` desf`]urarea opera\iunilor [n condi\iile de legalitate;
e. constat` dac` condi\iile de legalitate [n care s-a desf`]urat opera\iunile
au fost respectate [ntocmai cu ocazia producerii efective a opera\iilor.

11).Controlul financiar ulterior are urm`toarele caracteristici:


a. identific` ]i mobilizeaz` rezervele existente, constat` lipsurile ,
pagubele produse, stabile]te cauzele ]i vinova\ii ]i propune m`suri
pentru pre[nt@mpinarea unor abateri similare [n viitor;
b. opre]te [n sfera de angajare sau de efectuare opera\iile pentru care nu
sunt [ndeplinite condi\iile legale, dar nu evalueaz` rezultatele
opera\iunilor respective [ntruc@t acestea nu s-au produs [nc` p@n` [n
momentul exercit`rii controlului;
c. are o sfer` de cuprindere ]i mai mare [n care este cuprins ]i modul de
executare a controlului financiar preventiv;
d. constat` eventualele abateri ]i deficien\e dup` ce acestea au avut loc;
e. pre[nt@mpin` pagubele, deficien\ele, abaterile.

12).Principalele criterii de compara\ie folosite [n activitatea de control financiar –


contabil sunt:
a. compara\ia [n timp;
b. compara\ia fa\` de un criteriu prestabilit;
c. compara\ia [n spa\iu.
d. compara\ia de control;
e. compara\ia cu caracter special;

13).Care din variantele de mai jos sunt momente ale activit`\ii de control?
a. determinarea eventualelor abateri prin compararea situa\iei faptice,
reale cu cea stabilit` prin prevederi ]i normel legale;
b. stabilirea modalit`\ilor de finalizare ]i valorificare a constat`rilor;
c. stabilirea eficien\ei controlului;
d. cunoa]terea activit`\ii ce urmeaz` s` fac` obiectul verific`rii;
e. stabilirea situa\iei faptice, reale, rezultate din analizarea activit`\ii ce
face obiectul controlului.

14).Activitatea de control financiar preventiv contribuie la:


a. pre[nt@mpinarea formelor de risip` [nainte de a se produce efecte
negative;
b. utilizarea mijloacelor materiale ]i b`ne]ti cu m`sur` eficient`;
c. cre]terea r`spunderii factorilor de decizie [n angajarea ]i efectuarea
cheltuielilor;
d. contractarea [mprumuturilor de stat, rambursarea creditelor scadente
aferente acestora ]i plata dob@nzilor;
e. respectarea strict` a legislativului de gestiune;

15).Metodologia de realizare a controlului ca proces de cunoa]tere ]i perfec\ionare


este structurat pe etape astfel:
1. cunoa]terea situa\iei reale;
2. cunoa]terea situa\iei stabilite;
3. determinarea abaterilor prin confruntarea situa\iei reale cu cea
stabilit`;

78
4. concluzii, sugestii, propuneri, m`suri.

Indica\i care este ordinea corect` a acestor etape ]i cadrul procesului metodologic
de executare a controlului ca proces de cunoa]tere ]i perfec\ionare:
a. 2,1,3,4;
b. 4,3,1,2;
c. 4,3,2,1;
d. 3,1,2,4;
e. 3,2,1,4;

17)Controlul financiar propriu al agen\ilor economici este exercitat


[n urm`toarele forme:
a. control de gestiune ]i control financiarpreventiv;
b. auditul financiar ]i control de gestiune;
c. control total ]i control prin sondaj;
d. control continuu ]i control intermitent;
e. control de gestiune ]i control total;

18).Controlul financiar propriu al institu\iilor publice se exercit` [n formele:


a. control de gestiune ]i control reciproc;
b. control documentare;
c. control continuu ]i control periodic;
d. control financiar propriu al agen\ilor economici;
e. controlul preventiv, controlul intern ]i auditul intern;

19).Enun\ul:
“Activitatea de control organizat` independent [n structura unei institu\ii publice
care const` [n efectuarea de verific`ri, inspe\ii ]i analize [n scopul evalu`rii obiective a m`surii
[n care aceasta asigur` [ndeplinirea obiectivelor institu\iilor publice ]i utilizarea m`surilor [n mod
economic, eficace ]i eficient reprezint` defini\ia:
a. controlului financiar preventiv;
b. auditului intern;
c. controlului financiar de gestiune;
d. controlulu documentar;
e. controlul periodic.

20).Obiectul controlului documentelor din punctul de vedere al formei acestora se


refer` la:
a. legalitatea documentelor;
b. efectuarea corect` a calculelor;
c. gestionarea , utilizarea ]i \inerea eviden\ei formularelor cu regim
special;
d. autenticitatea documentelor;
e. exactitatea [ntocmirii ]i valabilitatea documentelor.

21).Obiectivele controlului documentelor din punct de vedere al con\inutului


acestora se refer` la:
a. eficien\a opera\iunilor [nscrise [n documente;
b. efectuarea corect` a calculelor;
c. legalitatea opera\iunilor economico-financiare consemnate [n
documente;
d. realitatea –exactitatea opera\iilor [nscrise [n documente;
e. gestionarea , utilizarea ]i \inerea eviden\ei formularelor cu regim
special.
22)Enun\ul:
“ac\iunea de determinare a unor adev`ruri [n leg`tur` cu starea unor procedee de
activit`\i economice sau cu a celor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de
prezentare sau manifestare al acestora cu prevederile ]i normele legale prin care au fost
definite ]i institu\ionalizate, [n vederea pre[nt@mpin`rii sau depist`rii ]i remedierii abaterilor de
la aceste prevederi ]i norme”, define]te urm`toarea no\iune:
a. controlul documentar contabil;
b. controlul financiar contabil;
c. controlul financiar preventiv;
d. controlul financiar ulterior;
e. controlul de gestiune.

79
24)Dup` momentul efectu`rii propriu-zise sau al [ntocmirii ]i
utiliz`rii documentelor supuse verific`rii fa\` de momentul efectu`rii verific`rii controlul financiar-
contabil se clasific` [n urm`toarele form`:
a. control anticipat ]i control ulterior;
b. control preventiv ]i control concomitent;
c. control al statului ]i control propriu al agen\ilor economici;
d. controlul operativ curent, control financiar preventiv ]i control ulterior;
e. control din sfera executivului ]i control din sfera legislativului.

25)Principalele surse de informa\ie pentru controlul financiar –contabil le


constituie:
a. normele legale;
b. m`rturiile scrise ale persoanelor care se ocup` cu eviden\a opera\iunilor
supuse controlului;
c. sistemul de documente primare;
d. eviden\ele tehnico-operative financiare ]i contabile;
e. documentele ]i eviden\ele neoficiale.

26)Dup` structurile care [l execut`, controlul financiar-contabil se clasific` [n :


a. control executat [n sfera legislativului ]i control [n sfera executivului ;
b. control executat de structurile statului ]i control executat de structuri
ale agen\ilor economici;
c. control executat de institu\iile statului ]i controlul propriu al agen\ilor
economici;
d. control exercitat de Curtea de Conturi a Rom@niei ]i control exercitat
prin structurile specializate ale Ministerului;
e. control financiar preventiv ]i control financiar de gestiune .

29)Enun\ul:
“ansamblul ac\iunilor interdependente care prin utilizarea unor procedee ]i tehnici
specifice are drept scop realizarea procesului de cunoa]tere a activit`\ilor economice prin
raportarea modului concret de manifestare al acestora la prevederile legale prin care au fost
definitive” reprezint` defini\ia:
a. procedeului de control financiar –contabil;
b. controlul documentar contabil ;
c. controlul financiar contabil;
d. metodologia de exercitare a controlului financiar;
e. tehnici de control financiar –contabil;

30)Enun\ul:
“un instrument practic, utilizat [n procesul desf`]urat de c`tre personalul cu
atribu\ii de verificare economic`, [n scopul stabilirii unor adev`ruri, prin raportarea modului de
efectuare a unor opera\iuni din activitatea unei entit`\i economice la un sistem de conven\ii
apriori stabilite” reprezint` defini\ia:
a. controlul financiar contabil;
b. controlul documentar contabil;
c. metodologia de control financiar contabil;
d. procedeului de control financiar-contabil ;
e. controlul intern de gestiune;

31)Controlul faptic este:


a. o tehnic` de control financiar;
b. o faz` a metodologiei de control financiar-contabil;
c. o tehnic` a controlului financiar-contabil;
d. un procedeu de control financiar-contabil;
e. o form` a controlului financiar-contabil.

32)Controlul documentar –contabil reprezint`:


a. o form` de control financiar-contabil ;
b. un procedeu de control financiar-contabil;
c. un obiectiv al controlului eviden\ei tehnico-operative ]i financiar-
contabile;

80
d. o surs` de informa\ie pentru controlul eviden\ei tehnico-operative ]i
financiar –contabile;
e. o tehnic` de control financiar-contabil;

33)Care din tehnicile enun\ate mai jos apar\ine procedeului de control financiar-
contabil?
a. controlul sistematic;
b. investiga\ia;
c. controlul continuu;
d. controlul [ncruci]at
e. analiza contabil`;

34)Care dintre tehnicile enumerate mai jos apar\in procedeului de control


documentar –contabil:
a. controlul [ncruci]at;
b. controlul cronologic;
c. analiza contabil`;
d. inventarierea;
e. investiga\ia;

35)Care dintre tehnicile enumerate mai jos apar\ine procedeului de control


contabil?
a. investiga\ia;
b. inventarierea de control;
c. controlul preventiv;
d. controlul ulterior;
e. controlul concomitent.

36)Care dintre tehnicile enumerate mai jos apar\ine procedeului de control


documentar –contabil?
a. controlul reciproc;
b. controlul total;
c. controlul concomitent;
d. controlul [ncruci]at;
e. controlul sistematic;

37)Care dintre tehnicile enumerate mai jos apar\ine procedeului de control


documentar –contabil?
a. controlul sistematic;
b. controlul cronologic;
c. investiga\ia;
d. controlul reciproc;
e. controlul [ncruci]at.

42)Enun\ul:
“procedeul de stabilire a realit`\ii, legalit`\ii ]i eficien\ei opera\iilor ]i activit`\ii
economice ]i financiare , prin examinarea documentelor primare ]i centralizatoare a
[nregistr`rilor [n eviden\a tehnico-operativ` ]i contabil` a structurilor contabile ]i bilan\ului “
reprezint` defini\ia:
a. procedeului de control financiar-contabil;
b. metodologiei de control financiar-contabil;
c. controlul financiar-contabil;
d. controlul documentar –contabil;
e. controlul faptic;

43)Enun\ul:
“tehnica ce presupune analiza tuturor documentelor [n vederea [ntocmirii ,
[nregistr`rii ]i [ndosarierii documentelor, f`r` grup`ri sau sistematiz`ri prealabile pe diverse
criterii sau activit`\i ale acestora” reprezint` defini\ia:

81
a. controlul sistematic;
b. controlul concomitent;
c. controlul [ncruci]at;
d. controlul cronologic;
e. controlul invers cronologic;

44)Enun\ul:
“tehnica de control utilizat` [n cazul [n care ac\iunea de control cuprinde mai
multe obiective tematice care vizeaz` activit`\i diferite [n cadrul acelea]i unitate ]i conform
c`reia se procedeaz` la gruparea documentelor pe probleme ]i apoi la controlulu lor [n vederea
cronologic` “ reprezint` definirea:
a. controlul cronologic;
b. controlul sistematic;
c. controlul [ncruci]at;
d. controlul reciproc;
e. controlul total.

45).Enun\ul :
“tehnica de control utilizat` ce consta cu cercetarea ]i confruntarea la aceea]i
unitate a unor documente sau eviden\e cu con\inut identic [ns` definite ca form` pentru
acelea]i opera\ii sau pentru opera\ii definite [ns` legate [ntre ele” reprezint`:
a. controlul [ncruci]at;
b. calculului de control;
c. controlului sistematic;
d. controlul reciproc;
e. investiga\iei.

46)Enun\ul:
“modalitate ce const` [n cercetarea ]i confruntarea tuturor exemplarelor unui
document, eexistente la unitatea controlat` ]i la alte unit`\i cu care s-au f`cut decont`ri de la
care s-au primit sau c`rora li s-au livrat materiale, produse, m`rfuri ]i alte valori materiale”
reprezint` defini\ia:
a. controlul [ncruci]at;
b. controlul reciproc;
c. controlul cronologic;
d. investiga\iei;
e. controlul sistematic.

47)Enun\ul:
“modalitatea prin care organul de control ob\ine informa\ii din partea personalului
a c`rei activitate se controleaz` ]i prin care se ob\ine un supliment de informare” reprezint`
defini\ia:
a. inspec\ia fizic`;
b. investiga\iei;
c. controlul [ncruci]at;
d. controlul reciproc;
e. expertiza tehnic`.

48)Enun\ul:
“tehnica ce presupune refacerea de c`tre controlorul financiar , pe baza datelor
[nregistrate [n documentele oficiale, primare sau centralizatoare ]i a procedurilor legal stabilite
a tuturor calculelor din care rezult` o informa\ie ce face obiectul controlului” reprezint` defini\ia:
a. investiga\iei;
b. analizei contabile;
c. observare direct`
d. inventariere de control;
e. calculului de control;

49)Enun\ul:
“metoda propriei disciplinei contabilit`\ii , [n cadrul careia orice opera\ie
economic` se finalizeaz` [nainte de [nregistrare , se determin` conturile, [n care urmeaz` a se
[nregistra opera\iunea respectiv` [n rela\iile dintre conturi “ reprezint` defini\ia:
a. investiga\iei;
b. calculul de control;
c. controlul preventiv;

82
d. controlul ulterior;
e. analizei contabile;

50)Enun\ul:
“procedeul de stabilire real` a existen\ei ]i mi]c`rii mijloacelor materiale ]i b`ne]ti ,
a desf`]ur`rii activit`\ii economice ]i financiare ]i care are ca obiect determinarea exact` a
cantit`\ilor ]i valorilor existente , a st`rii [n care se g`sesc , a stadiului , modului de prelucrare a
respect`rii legalit`\ii ]i utilizarea lor” reprezint` defini\ia:
a. controlului financiar-contabil;
b. controlului faptic;
c. controlului documentar contabil;
d. controlului de gestiune;
e. inventarierii;

51)Enun\ul:
“un ansamblu de opera\iuni care au drept scop constatarea existen\ei [n
patrimoniul unit`\ii respective, a tuturor elementelor de activ ]i pasiv la un moment dat “
reprezint` defini\ia:
a. inventarierii;
b. analizei contabile;
c. controlului de gestiune;
d. calculul de control;
e. investiga\iei.

52)Enun\ul:
“activitatea de stabilire a realit`\ii privind integritatea unor valori materiale sau a
modului de efectuare a unor opera\iuni cu caracter tehnic, care folosesc pentru stabilirea
integrit`\ii valorilor materiale, realit`\ii unei opera\ii , calit`\ii unor produse , volumul
manoperei ]i cantit`\ii de materiale necesare pentru executarea lor” reprezint` defini\ia:
a. expertizei;
b. controlului documentar contabil;
c. expertizei tehnice;
d. controlului faptic;
e. investiga\iei.

53)Enun\ul:
“tehnica a c`rei realizare presupune , din partea controlorului financiar
deplasarea la fa\a locului pentru a constata el [nsu]i modul de respectare a normelor ]i
prevederilor legale care reglementeaz` sarcinile personalului controlat pornind de la obiectivele
tematice” reprezint` defin\ia:
a. inventarierii de control;
b. analiz` contabile;
c. investiga\iei;
d. observare direct`
e. inspec\iei fizice

54)Enun\ul:
“tehnica prin care controlorul , [n urma efectu`rii ac\iunii de verificare , stabile]te ,
el [nsu]i, starea unui post de activ la un moment dat” reprezint` defini\ia:
a. inventarierii;
b. inspec\iei fizice;
c. expertizei tehnice;
d. investiga\iei;
e. observare directe.

56)Enun\ul:
“procedeul de ac\iune conform c`ruia [n control sunt cuprinse toate opera\iile din
cadrul obiectivelor stabilite ]i pe [ntreaga perioad` supus` controlului” reprezint` defini\ia:
a. controlului sistematic;
b. controlului cronologic;
c. controlului [ncruci]at;
d. controlului reciproc;
e. controlul total.

83
57)Enun\ul:
“procedeul de ac\iune conform c`reia [n control sunt cuprinse cele mai
reprezentative documente ]i opera\ii , care permit ob\inerea unor concluzii cu caracter general
asupra obiectivului urm`tor” reprezint` defini\ia:
a. controlului [ncruci]at;
b. controlului reciproc;
c. controlului cronologic;
d. investiga\iei;
e. controlul prin sondaj.

58)Enun\ul:
“tehnica ce presupune semnalizarea [nregistr`rii gre]ite a unor opera\ii
economice, ca urmare a principiului dublei [nregistr`ri, a [nsum`rii eronate a rulajelor sau a
stabilirii gre]ite a soldurilor ]i care se limiteaz` la acele erori care se baeaz` pe inegalit`\i”
reprezint` defini\ia:
a. controlului documentar contabil;
b. controlului faptic;
c. analiza economico-financiar`;
d. controlul total;
e. controlului cu ajutorul balan\ei de control sintetice ]i analitice.

76. Activitatea de constatare a deficien\elor ]i a abaterilor este urmat` [n mod obligatoriu de:
a) acordarea vizei de control preventiv;
b) [n]iruirea abaterilor ]i deficien\elor constatate [n actele de control ]i valorificarea
acestora;
c) sesizarea organului de urm`rire penal` [n cazul c@nd sunt constatate fapte ce aduc
atingere legii penale;
d) sesizarea Colegiului Jurisdic\ional [n vederea stabilirii r`spunderii juridice, potrivit
legii;
e) desc`rcarea de gestiune;

77. Stabilirea abaterilor ]i deficien\elor se face prin:


a) [nscrierea constat`rilor controlorilor financiari [n actele de control;
b) aducrea la cuno]tin\a persoanelor de conducere ]i execu\ie ale institu\iei supuse
controlului a neregulilor constatate;
c) luarea de m`suri post faptice [n vederea solu\ion`rii operative a neregulilor
constatate;
d) raportarea activit`\ilor ce fac obiectul controlului la normele ]i prevederile legale prin
care acestea au fost definite ]i institu\ionalizate;
e) dispozi\ii scrise date de institu\ia care a dispus ]i efectuat controlul;

78. Opera\iunile care fac obiectul controlului financiar preventiv, la nivelul unui agent economic,
sunt:
a) [ncheierea contractelor sau comenzilor interne sau externe pentru aprovizionare
sau a contractelor care au ca obiect executarea de lucr`ri sau prestarea de servicii;
b) concesionarea sau [nchirierea de bunuri publice;
c) angajarea sau efectuarea pl`\ilor din credite bugetare aprobate;
d) [ncas`rile ]i pl`\ile [n lei ]i valut` de orice natur`, efectuate [n numerar ]i prin
opera\iuni bancare, cu persoane juridice sau fizice;
e) gajarea, [nchirierea sau concesionarea bunurilor unit`\ilor sau subunit`\ilor
componente.

79. Opera\iunile ce fac obiectul controlului financiar preventiv, la nivelul unui agent economic
sunt :

84
a) efectuarea de pl`\i din fondul public;
b) concesionarea sau ]nchirierea de bunuri publice;
c) angajarea sau efectuarea pl`\ilor din credite bugetare aprobate;
d) [ncheierea contractelor cu partenerii externi ]i interni;
e) gajarea bunurilor unit`\ilor sau subunit`\ilor componente;

80. Opera\iunile care fac obiectul controlului financiar preventiv, la nivelul unui agent economic
sunt:
a) concesionarea bunurilor publice;
b) [nchirierea bunurilor publice;
c) angajarea sau efectuarea pl`\ii din credite bugetare aprobate;
d) [nchirierea bunurilor unit`\ilor sdau subunit`\ilor componente;
e) concesionarea bunurilor unit`\ilor sau subunit`\ilor componente.

85. Elaborarea “ programului de control “ este o faz` a etapei:


a) preg`tirii ac\iunii de control financiar;
valorificarii constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil;
b) valorificarii constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil;
c) efectu`rii controlului financiar contabil;
d) program`rii activit`\ii de control financiar contabil;
e) [ntocmirii actelor de control financiar contabil.

86. “ Stabilirea surselor de informare necesare efectu`rii controlului “ este o faz` a etapei:
a) programarii activit`\ii de control financiar-contabil;
b) valorificarii constat`rilor rezultate din fectuarea controlului financiar-contabil;
c) efectuarii controlului financiar-contabil;
d) preg`tirii ac\iunii de control financiar-contabil;
e) [ntocmirii actelor de control financiar-contabil;

87. “ Recuperarea prejudiciilor ]i a altor sume datorate ]i stabilirea m`surilor de intrare [n


legalitate “ este o faz` a etapei:
a) program`rii activit`\ii de control financiar-contabil;
b) valorific`rii constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil;
c) efectu`rii controlului financiar-contabil;
d) preg`tirii ac\iunii de control financiar-contabil;
e) [ntocmirii actelor de control financiar-contabil;

88. “ Stabilirea temelor controlului “ este o faz` a etapei:


a) efectuarea controlului financiar-contabil;
b) preg`tirea ac\iunii de control financiar-contabil;
c) [ntocmirea actelor de control financiar-contabil;
d) programarea activit`\ii de control financiar-contabil;
e) valorificarea constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil;

89. “ Adaptarea obiectivelor tematice la condi\ile specifice ale activit`\ii subiectului controlat “
este o faz` a etapei:
a) programarii activit`\ii de control financiar-contabil;
b) valorificarii constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil;
c) efectuarii controlului financiar-contabil;
d) preg`tirii ac\iunii de control financiar-contabil;
e) [ntocmirii actelor de control financiar-contabil;

96. {nscrierea constat`rilor [n actele de control reprezint` o faz` a etapei:

85
a) preg`tirii ac\iunii de control financiar-contabil;
b) efectuarii controlului financiar-contabil;
c) program`rii activit`\ii de control financiar-contabil;
d) [ntocmirii actelor de control financiar-contabil ;
e) valorific`rii constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil;

97. Determinarea abaterilor ]i deficien\elor reprezint` o faz` a etapei:


a) valorific`rii constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-contabil;
b) efectuarea controlului financiar-contabil;
c) preg`tirii ac\iunii de control financiar-contabil;
d) [ntocmirea actelor de control financiar-contabil;
e) programarea activit`\ii de control financiar-contabil;

101. Personalul [ns`rcinat cu realizarea controlului financiar propriu [i revin urm`toarele


obliga\ii:
a) s` nu omit`, cu bun` ]tiin\`, date sau fapte care constituie abateri de la prevederile ]i
normele legale;
b) s` semneze, cu sau f`r` obiec\iuni, actele de control [ntocmite ]i s` comunice la
termenele fixate, modul de rezolvare a m`surilor stabilite;
c) s` nu dispun`, prin interpretare sau aplicare eronat` a dispozi\iilor legale, m`suri care
s` produc` prejudicii, de orice natur`,unit`\ii economice;
d) sa nu dispuna, prin interpretarea sau aplicarea eronata a dispozitiilor legale, masuri
care sa produca prejudicii, de orice natuara unitatii economice;
e) s` exercite controlul [n str@ns` concordan\` cu elementele [nscrise [n programul de
control, la termenele ]i pentru perioadele stabilite;

102. Personalului [ns`rcinat cu realizarea controlului financiar-contabil de gestiune[i revin ca


obliga\ii:
a) s` propun` sau s` dispun` m`surile necesare pentru [nl`turarea lipsurilor ]i a
abaterilor consemnate [n actele de control [n vederea intr`rii [n legalitate;
b) s` semneze, cu sau f`r` obiec\iuni, actele de control [ntocmite ]i s` comunice la
termenele fixate, modul de rezolvare a m`surilor stabilite;
c) s` nu dispun`, prin interpretarea sa, aplicarea eront` a dispozi\iilor legale , m`suri
care s` produc` prejudicii, de orice natur`, unit`\ii economice;
d) s` [nscrie [n actele de control numai date ]i fapte reale;
f) s` exercite controlul [n srict` concordan\` cu elementele [nscrise [n programul de
control, la ternenele ]i pentru perioadele stabilite;
104. Pentru a putea fi [nscrise [n actele de control constat`rile controlului financiar propriu
trebuie s` [ndeplineasc` urm`toarele condi\ii:
a) s` existe o norm` sau o prevedere legal` care a fost [nc`lcat`;
b) s` fie legale ;
c) s` fie reale;
d) s` se refere la obiectul controlului;
e) s` fie propriu organului de control care efectueaz` controlul;

105. Personalul care exercit` sau care conduce activit`\ile supuse controlului financiar intern
are urm`toarele obliga\ii:
a) s` prezinte, la solicitarea controlorului, informa\ii ]i explica\ii verbale ]i/sau scrise [n
leg`tur` cu abaterile sau alte situa\ii constatate;
b) s` semneze, cu s`u f`r` obiec\ii actele de control [ntocmite ]i s` comunice, la
termenele fixate, modul de rezolvare a m`surilor stabilite;
c) s` nu dispun`, prin interpretare sau aplicare eront` a dispozi\iilor legale, m`suri care
s` produc` prejudicii, de orice natur`, unit`\ii economice;
d)s` [nscrie [n actele de control numai date ]i fapte reale;
e) s` nu dispun`, prin interpretare sau aplicare eronat` adispozi\iilor legale, m`suri care
s` aduc` prejudicii de orice natur`, unit`\ii economice;

106. Care dintre variantele de mai jos reprezint` obliga\ii ale personalului ce execut` sau
conduce activit`\ile supuse controlului financiar de gestiune?

86
a) s` nu omit` cu bun` ]tiin\`, date sau fapte care constituie abateri de la prevederile ]i
normele legale;
b) s` prezinte, la solicitarea controlorului, informa\ii,]i explica\ii verbale ]i/sau scrise[n
leg`tur` cu abaterile sau alte situa\ii constatate;
c) s` pun` la dispozi\ia controlorilor toate registrele, actele, actele ]i piesele justificative,
coresponden\a]i orice alte sdocumente necesare controlului;
d) s` semneze cu sau f`r` obiec\iuni, actele de control [ntocmite ]i s` comunice, la
termenele fixate, modul de rezolvare a m`surilor stabilite;
e) s` prezinte controlorilor, la solicitarea acestora, valorile materiale, financiare ]i
bane]ti, pe care le gestioneaz` sau le au [n p`strare ]i care intr` sub inciden\a
obiectivelor controlului.

133).Organele de control financiar-contabil [ntocmesc, ca urmare a verific`rii


efectuate, urm`toarele acte de control:
a. proces verbal de control;
b. proces verbal de constatare ]i sanc\ionare a contraven\iilor.
c. note de constatare;
d. raport;
e. informarea institu\iilor statului asupra abaterilor ]i deficien\elor
constatate;

134).Dup` [ntocmire, procesele verbale de control se semneaz` de c`tre:


a. controlorii care au efectuat verificarea ]i conducerea unit`\ii controlate;
b. controlorii care au realizat verificarea ]i persoanele care au condus ]
i/sau efectuat activit`\ile consemnate [n aceste documente, precum ]i
cele care, prin semn`tura, angajeaz` patrimoniul unit`\ii [n procesul
economic;
c. controlorii care au efectuat verificarea;
d. persoanele care au efectuat ]i/sau condus activit`\ile consemnate ]i
documentele;
e. conducerea unit`\ii economice supuse verific`rii;

135).Enun\ul:
“se stabile]te ]i se aplic` [n timpul controlului dac` prin s`v@r]irea contraven\iei
nu s-a cauzat o pagub` ]i nici nu exist` bunuri materiale ce urmeaz` a fi
confirscate ca urmare a abaterii s`v@r]ite , dar numai dac` organele care
efectueaz` controlul au aceast` competen\`” reprezint` defini\ia:
a. controlului ulterior ]i controlului concomitent;
b. r`spunderi civile;
c. r`spundere contraven\ionale;
d. procesului verbal de constatare ]i sanc\ionare a contravenientului;
e. r`spunderii juridice.

138).R`spunderea delictual` este o form` specific` de:


a. r`spundere disciplinar`;
b. r`spundere penal`;
c. r`spundere contraven\ional`;
d. r`spundere civil`;
e. r`spundere material`;

139).Orice fapt` a omului care cauzeaz` altuia prejudiciu ]i [l oblig`, pe altul din a
c`rui gre]eal` s-a ocazionat a-l repara” este definitiv`:
a. culpa;
b. paguba;
c. r`spunderea civil` delictual`;
d. r`spunderea penal`;
e. caracterul al faptei.

140).Angajarea r`spunderii civile delictuale este determinat` de:


a. s`v@r]irea unei fapte cu caracter ilicit;
b. s`v@r]irea unei fapte cu caracter ilicit; existen\a unui prejudiciu;
existen\a unui raport de cauzalitate [ntre fapta ilicit` ]i prejudiciu;

87
autorul faptei a fost [n culp` ]i a avut capacitate delictual` [n momentul
s`v@r]irii faptei;
c. s`v@r]irea unie fapte cu caracter ilit ]i existen\a unui prejudiciu;
d. existen\a unui prejudiciu;existen\a unui raport de cauzalitate [ntre
fapta ilicit` ]i prejudiciu ; s`v@r]irea unei fapte cu caracter ilit;
e. autorul faptei s` fi fost [n culp` ]i s` fi avut capacitatea delictual` [n
momentul s`v@r]irii faptei.

141).Care dintre variantele de mai jos constituie condi\ie de [ndeplinit pentru ca


abaterile s` poat` fi [nscrise [n actele de control?
a. s` apar\in` controlorului care efectueaz` verificarea;
b. s` existe o prevedere legal` care nu a fost respectate ]i al c`rei efect
sunt :
c. s` fie reale :
d. s` se refere la activitatea supus` verific`rii.
e. s` fie clare, precise, concrete sau exacte
142).{n timpul controlului , valorificarea unor constat`ri se face prin :
a. [nscrierea constat`rilor [n actele de control;
b. dispunerea de c`tre controlor a unor m`suri operative al c`ror efect
este intrarea [n legalitate;
c. emiterea de c`tre conduc`torul unit`\ii cu sarcini de control financiar a
unor dispozi\ii obligatorii;
d. [nscrierea constat`rilor [n procesul verbal de control;
e. [nscrierea constat`rilor [n procese-verbale de constatare ]i sanc\ionare
a contraven\iilor.

143).Enun\ul:”autorul faptei este obligat la plat` c`tre persoana prejudiciat`, a


unei sume de bani reprezent@nd echivalentul prejudiciului [n cazul [n care repararea [n natur`
nu este posibil`” este defini\ia:
a. culpei
b. prejudiciului
c. desp`gubiri
d. pagubei
e. sanc\iuni aplicate persoanei care a [nc`lcat regulile de conduit`.

144).Transmiterea programului de control unit`\ilor cu atribu\ii de control


financiar-contabil” reprezint` o faz` a etapei:
a. efectuarea controlului financiar-contabil;
b. preg`tirea ac\iunii de control financiar-contabil;
c. [ntocmirea actelor de control financiar-contabil;
d. programarea activit`\ii de control financiar contabil;
e. valorificarea constat`rilor rezultate din efectuarea controlului financiar-
contabil;

145).Preambulul procesului verbal de control cuprinde:


a. datele de identificare a unit`\ii controlate ]i a persoanelor care o
reprezint` prin semn`tur`;
b. ansamblul abaterilor ]i deficien\elor constatate;
c. datele de identificare a unit`\ii care organizeaz` ]i/sau execut`
controlul;
d. datele de identificare a controlorilor;
e. elementele privind perioada la care se refer` controlul ]i obiectivele
acestuia.

146)Cuprinsul procesului-verbal con\ine referire la:


a. persoanele care prin semn`tur` angajeaz` patrimonial unitatea
controlat`;
b. ansamblul abaterilor cu deficien\ele constatate;
c. persoanele f`cute r`spunz`toare pentru abaterile ]i deficien\ele
constatate;
d. normele ]i prevederile legale care nu au fost respectate;
e. m`surile de remediere a abaterilor luate [n timpul efectu`rii
controlului.

88
147).Ultima parte a procesului verbal con\ine referire la:
a. num`rul de exemplare [n care a fost [ntocmit actul de control;
b. cuantumul amenzii contraven\ionale aplicate personalului de execu\ie
[n urma efectu`rii controlului;
c. normele ]i procedurile legale [nc`lcate ;
d. semn`turile persoanelor care au efectuat controlul;
e. semn`turile persoanelor care angajeaz` patrimonial prin semn`tur`
unitatea economic`.

; 148).La procesele verbal de control se anexeaz`:


a. note explicative;
b. documente primare;
c. tabele;
d. eviden\e tehnico-operative ]i financiar contabile;
e. curriculum-vitae ale persoanelor f`cute r`spunz`toare

149).Principalele titluri executorii sunt :


a. decizia de imputare;
b. notele explicative
c. angajamentul de plat` scris;
d. dispozi\ia judec`toreasc`;
e. titlurile executare notarial;

164).Enun\ul “[nc`lcarea cu motiva\ie de c`tr persoana [ncadrat` [n munc`


]i obliga\iile sale, inclusiv a normelor de comportament” constituie:
a. r`spunderea civil` delictual`;
b. r`spunderea material`;
c. infrac\iune;
d. contraven\ie;
e. abatere disciplinar`;

165).{mpotriva m`surilor dispuse prin procesele verbale sau prin alte acte
ale organelor cu atribu\ii de control sau de impunere (se pot face obiec\iuni) care se depun [n
termen de:
a. 30 zile;
b. 15 zile;
c. 60 zile;
d. 20 zile;
e. 5 zile lucr`toare;

215).Enun\ul :”[nc`lcarea cu vinov`\ie de c`tre persoana [ncadrat` [n


munc` a obliga\iilor sale, inclusiv a normelor de comportament constituie:
a. abatere disciplinar` care atrage r`spunderea cu caracter administrativ;
b. contraven\ie;
c. r`spundere contraven\ional`;
d. r`spundere material`;
e. r`spundere penal`.

216).Enun\ul ”fapta s`v@r]it` cu vinov`\ie , care prezint` un pericol social


mai redus dec@t infrac\iunea ]i care este prev`zut` ]i sanc\ionat` ca atare [n acte normative”
reprezint`:
a. contraven\ia;
b. r`spunderea disciplinar`;
c. infrac\iunea;
d. r`spunderea civil` delictual`;

217).Enun\ul : ”acea form` cu r`spundere juridice ce const` [n aplicarea de


sanc\iuni persoanelor vinovate de [nc`lcarea dispozi\iilor legale” constituie:
a. contraven\ie;
b. r`spunderea contraven\ional`;
c. r`spunderea civil` delictual`;
d. r`spunderea diciplinar`;

89
e. r`spunderea administrativ`;

218).Enun\ul: “ r`spunderea care este proprie numai persoanelor fizice


[ncadrate [n munc` sau asimilate acestora ]i care este militat` de regul` numai la daunele
efective aduse agentului economic” reprezint`:
a. r`spunderea disciplinar`;
b. r`spunderea patrimoniala;
c. r`spunderea civil` delictual`;
d. r`spunderea administrativ`;
e. r`spunderea penal`;

219).Enun\ul: “r`spunderea care este acea form` a r`spunderii juridice ]i


reprezint` raportul de obliga\ie [n temeiul c`ruia cel care a p`gubit pe altul este \inut s` repare
prejudiciul suferit de victim` “reprezint` defini\ia:
a. r`spunderii civile;
b. r`spunderii penale;
c. r`spunderii contraven\ionale;
d. r`spunderii materiale;
e. r`spunderii administrative.

220).Enun\ul: “ r`spunderea care este aceea form` a r`spunderii juridice


care are ca temei infrac\iunea” reprezint`:
a. r`spunderea material`;
b. r`spunderea penal`;
c. r`spunderea material`;
d. r`spunderea civil`;
e. r`spunderea civil` delictual`;

221).Enun\ul: “este o fapt` s`v@r]it` cu vinov`\ie , care prezint` un pericol


social ]i este prev`zut` ]i sanc\ionat` de legea penal`” reprezint`:
a. r`spunderea penal`;
b. infrac\iunea;
c. contraven\ia;
d. r`spunderea civil`;
e. r`spunderea material`.

90
RASPUNSURI LA TESTELE GRILA

NR. VARIANTE DE RASPUNS


GRILEI a b c d e
1 X
2 X X X X X
3 X
4 X X X X X
5 X X X X X
6 X X X
7 X X X X
8 X X X
9 X
10 X X
11
12 X X X X
13 X X X
14 X X X X
15 X
16 X
17 X
18 X
19 X
20 X X X

91
21 X X X X
22 X
23 X X X
24 X
25 X X X
26 X
27 X
28 X
29 X
30 X
31 X
32 X
33 X X X X
34 X X X X
35 X
36 X X X
37 X X X X X
38 X
39 X X
a b c d e
40 X X X X
41 X X X X X
42 X
43 X
44 X
45 X
46 X
47 X
48 X
49 X
50 X
51 X
52 X
53 X
54 X
55 X
56 X
57 X
58 X
59 X X X X
60 X
61 X
62 X
63 X
64 X X X X X
65 X X X X X
66
67 X
68 X
69 X
70 X
71 X
72 X
73 X
74 X
75 X
76 X
76 X
77 X
78 X X X
79 X X
80 X

92
81 X X
a b c d e
82 X X X
83 X X X X
84 X
85 X
86 X
87 X
88 X
88 X
89 X
90 X
91 X
92 X X
93 X
94 X
95
96 X
97 X
98 X X X X X
99 X X X
100 X X X X
101 X X
102 X X X X
103
104 X X X X X
105 X X
106 X X X X
107 X X X X
108 X
109 X
109 X X X
110 X X X X X
111 X X X X
112 X X X X X
113 X X X X X
114 X
115 X
116 X X X
117 X X X X
118 X X X X X
119 X X X X X
120 X
121 X
122 X X X X
a b c d e
123 X X
124 X X X X
125 X
126 X
127 X
128 X
129 X X X X X
130 X X X
131 X
132 X X X X
133 X X X X
134 X X
135 X
136 X
137 X
138 X

93
139 X
140 X
141 X
142 X
143 X
144 X
145 X X X X
146 X X X X
147 X X X
148 X X X X
149 X X X X
150 X
151 X X X X
152 X
153 X
154 X X X
155 X X
156 X X X X
157 X X X
158 X X X X
159 X X X X X
160 X X X X X
161 X X X
162 X X
163 X X X X X
164 X
165 X
a b c d e
166 X
167 X
168 X
169 X
170 X
171 X
172 X
173 X
174 X
175 X X
176 X
177 X
178 X
179 X X
180 X
181 X
182 X
183 X X X X
184 X X X X X
185 X X
186 X X X
187 X X
188 X X X
189 X X
190 X
191 X X X X X
192 X
193 X
194 X X X X
195 X X X X X
196 X
197 X X X X X
198 X X X X
199 X

94
200 X X X X
201 X
202 X X
203 X X X X
204 X
205 X
206 X
207 X
208 X
a b c d e
209 X
210 X X
211 X X
212 X X X
213 X X X
214 X X
215 X
216 X
217 X
218 X
219 X
220 X
221 X

95