neuronul

• celulă specializată în transmiterea impulsului

nervos la
– un alt neuron
– fibrele musculare
– celulele secretorii
 Sinapsa
• sinapse chimice
– transmiterea se face prin mediatori

• sinapse electrice
– transmiterea direct prin intermediul joncţiunilor
(cuplare electrică)
 tipuri de sinapse
• adrenergice
veziculele mari (50 nm) şi cu conţinut dens
• colinergice
veziculele clare
• excitatorii
veziculele rotunde
• inhibitorii
veziculele turtite
• peptidergice (cu neuropeptide)
veziculele dense şi foarte mari (100 nm).
 neuromediatorii sinaptici
• acetilcolina
• noradrenalina
• serotonina
• dopamina
• histamina
• acidul gamaaminobutiric (GABA) mediator sinaptic inhibitor în SNC
• neuropeptide din sinapsele peptidergice:
– substanţa P
– neurotensina
– polipeptidul vasointestinal (VIP)
– beta-endorfina
– metionina
– leu-enkefalina
 caracteristici funcţionale ale sinapsei chimice
• Unidirecţionalitatea - mediatorul poate fi eliberat exclusiv din regiunea presinaptică ce îl
conţine şi determină efectele doar la nivel postsinaptic.
-Transmiterea este unidirecţională la sinapsele chimice şi este bidirecţională la
sinapsele electrice

• Întârzierea sinaptică - este faza de latenţă între momentul depolarizării butonului

terminal şi cel al apariţiei activităţii postsinaptice = 0,3-1 milisecunde (0,7 ms)
-În sinapsele chimice întârzierea este de cel puţin 0,3 ms, iar în cele electrice este
absentă.

• Potenţarea posttetanică - crescând frecvenţa de stimulare a zonei presinaptice, se

eliberează în spaţiul sinaptic o cantitate crescută de mediator chimic.

• Fatigabilitatea: stimularea prelungită şi cu frecvenţă mare a nervului produce

epuizarea rezervelor de mediator chimic în butoni şi blocarea transmiterii.
Sinapsele “filtrează” şi nu lasă să acţioneze frecvenţele mari de stimulare în reţeaua
neuronală

• Inexcitabilitatea electrică a membranei postsinaptice: stimulul electric nu poate

declanşa direct postsinaptic potenţial de acţiune – în sinpasele chimice

• În zona postsinaptică pot apare

– potenţialele postsinaptice excitatorii
– potenţialele postsinaptice inhibitorii
 REFLEXELE
- din LP!!

• MONOSINAPTICE ROT
• POLISINAPTICE – de flexie (apărare)
Electroencefalograma

- LP
Electromiograma

- din LP
Sensibilitatea dureroasă

rol de avertizare / protecţie

 tipuri de durere
• 1. durerea rapidă
– la 0,1 sec.
– ascuţită, înţepătoare, acută, electrică
– ~ pe tegument

• 2. durerea lentă
– la 1... sec
– arzătoare, pulsatilă, cronică
– ~ în organele interne
 receptorii durerii

= terminaţii nervoase libere

– tegument
– periost
– pereţi arteriali
– capsulele organelor
 stimulii receptorilor dureroşi
• mecanici
durerea acută

• termici
durerea cronică

• chimici
• bradikinina
• prostaglandine
• serotonina
• histamina • substanţa P
• K+
• acizii – acidul lactic
• acetilcolina
• enzimele proteolitice
• receptorii durerii
– nu se adaptează !!!
– creşterea sensibilităţii lor = hiperalgezie
gradul leziunii tisulare ~
~ intensitatea durerii

pentru
– temperatură
– infecţie bacteriană
– ischemie
– contuzie
 ischemia tisulară = cauză a durerii

– acid lactic
– bradikinină
– enzime proteolitice

este amplificată de creşterea metabolismului

spasmul muscular = cauză a durerii

– stimulare mecanică a tnl

– indirect, prin ischemie şi
creşterea metabolismului
transmiterea semnalelor dureroase la
măduva spinării

2 căi separate:
• 1. calea durerii rapide (acute)
– fibre subţiri A6-30 m/sec

coarnele
• 2. calea durerii lente (cronice) posterioare
– fibre C 0,5-2 m/sec medulare
senzaţia “dublă” dureroasă
transmiterea impulsurilor de la
măduvă la creier
• durerea acută

fibrele A

MS –lamina marginală (I) glutamat

tract neo-spino-talamic
încrucişare
lemnisculul
fascicul antero-lateral medial –pt.
sensibilitatea
tactilă
talamus -complexul ventrobazal
-nc. posteriori

cortexul sensibilităţii somatice

• capacitatea SN de a localiza durerea
acută depinde de stimularea
concomitentă a sensibilităţii tactile
• durerea cronică

fibrele C
substanţa P
MS –lamina II şi III (substanţa galatinoasă)
lamina V

tract paleo-spino-talamic
încrucişare
fascicul antero-lateral

trunchi cerebral
• SR din B,P,Mz max.1/4

• Mz –aria tectală talamus - nc. intralaminari

• aria cenuşie periapeductală
• capacitatea SN de a localiza durerea
cronică este foarte redusă
 după stimularea tnl,

în coarnele posterioare medulare

se eliberează:
1. glutamat -acţionează în msec
2. substanţa P -acţionează în sec...min
 de la centrii nervoşi din trunchi
şi talamus pleacă fibre nervoase
şi la alţi centri subcorticali
– talamusul şi alţi centri subcorticali au rol în
perceperea conştientă a durerii

– cortexul intervine mai mult în “interpretarea”

calităţii senzaţiilor dueroase
– stimularea ariilor cerebrale care sunt sediile
finale ale durerii cronice creşte activitatea
nervoasă cerebrală

rol în “reacţia de trezire”

întreruperea chirurgicală a căilor de
transmitere a durerii

– cordotomia toracică superioară

(secţionarea fasciculului antero-lateral de partea
opusă durerii)

– lezarea nucleilor intralaminari talamici

(reduce durerea cronică, nu afectează durerea
acută)
Sistemul de suprimare a durerii
(analgezic) din SNC şi MS

• controlează durerea
• determină reacţia la durere a
fiecărei persoane
3 componente ale sistemului analgezic
1. Mz şi P (sup)
- aria cenuşie periapeductală
- aria cenuşie periventriculară

enkefalină
2. P (inf) şi B (sup) – nc.rafeului median
B (lat) – nc. paragigantocelular
serotonină
3. MS (coarne post) – complexul inhibitor al durerii enkefalină

- blochează eliberarea de glutamat şi subst.P

- blochează transmiterea prin fibrele A şi C
 pot fi blocate
• semnalele dureroase acute şi cronice
– analgezie de minute .... ore

• reflexele medulare
Sistemul cerebral al substanţelor
opiate

- endorfinele şi enkefalinele
• efectul analgezic al morfinei
• receptori “pentru morfină”
• substanţe opiate naturale ~ 20
– derivaţi din pro-opio-melano-cortină
pro-enkefalină
pro-dinorfină

- sunt: -endorfina
met-enkefalina
leu-enkefalina
dinorfina
• se obţine analgezie prin

– activarea sistemului de analgezie

(aria periapeductală sau periventriculară)

– substanţe morfinomimetice
 Inhibiţia transmiterii durerii prin
stimularea sensibilităţii tactile

• stimularea fibrelor A (pentru tact) scade

transmiterea semnalelor dureroase

- prin inhibiţie laterală locală -medular

Tratamentul durerii prin stimulare
electrică

• stimulare a fibrelor A
– electrozi pe tegument
– electrozi în MS

• stimulare a ariilor periapeductală şi

periventriculară
 Durerea reflectată
• exprimă de regulă dureri viscerale
• se resimte la suprafaţă, la distanţă

– ramuri ale fibrelor care transmit durerea

viscerală sinapsează în MS cu unii neuroni cu care
sinapsează şi fibrele sensibilităţii dureroase
venite de la piele