06

cuprins
43 SUNETE 2010
se p te m b r i e / o c to m b r i e

Vară egal festival

Am monitorizat toate evenimentele importante ale
verii 2010 pentru ca toamna aceasta să avem despre
O seară cu Fatboy Slim
Petreceţi şi voi o seară alături de Fatboy Slim. Fotore-
ce vorbi... Haideţi să vedem cine şi ce ne-a atras portaj semnat de Alin Păduraru.
atenţia în sezonul estival.

24 30

Guns n` Roses forever!

Vă propunem nu un articol, ci o incursiune printre trandafiri şi arme... da, vorbim de copilul teribil al anilor 90, Guns
n` Roses, trupă pe care o vom vedea în concert – în premieră – şi la Bucureşti. Nu uitaţi să veniţi să-i vedeţi şi ascul-
taţi pe veterani pe 21 septembrie... Până atunci delectaţi-vă cu textul nostru.

78
trei

Interviu Charlotte
Gainsbourg
În 2007 s-a accidentat la water-ski, iar la scurt timp
Recenzie live Sziget 2010 după incident a fost operată la Paris din cauza unei
hemoragii craniene. Urmarea acestei experienţe
Una dintre puţinele surprize ale unui Sziget - de altfel destul de fad si previzibil - a fost includerea în program a
englezilor de la Kasabian, chiar în ultima zi, înainte de headlinerul absolut Muse. Însă toată nebunia de la Sziget o a fost tranpusă în note muzicale, rezultatul fiind
găsiţi în relatarea noastră. albumul “IRM” – al treilea din discografia lui Charlotte
Gainsbourg.
 Editorial

Redactor ªef:
Valentin Moraru

Redactor ªef ADJUNCT:

Gyurka Timea

Redactori:
Berti Barbera (www.bertibarbera.com)

Axl Vlad Stoian

Raul Cojocaru
VALENTIN MORARU
Mihail Vakulovski (vakulovski.livejournal.com)

William Bruce Rose, cunoscut lumii întregi drept Axl Rose de la Guns N’Roses, vine la Hefe (bringthenoise.ro)
Bucureşti alături de trupa sa, ori, mai bine zis, cu ce-a mai rămas din ea. Evenimentul
este unul cât se poate de important, chiar dacă pentru majoritatea fanilor se petrece Cetin Raşit
cu o întârziere de aproape 20 de ani. Dar am mai avut exemple d-astea, aşa că suntem
obişnuiţi. Am putea chiar să glumim spunând că după două decenii în care noi am (re)
învăţat un pic “democraţia”, s-a trezit unchiul Axl să vină să ne arate care-i treaba cu
George Durbălău
“democraţia chinezească”. Practic, însă, lunga perioadă de 20 de ani se micşorează
până la moderat dacă luăm în calcul că pentru a scoate pe piaţă “Chinese Democracy”
lui Axl i-au trebuit 17 ani... Acesta este albumul care bate de departe orice record de
“gestaţie”, iar cu peste 6 milioane de dolari cheltuiţi spulberă şi orice tentativă de
record în materie de producţie. Revenind, dacă facem simpla scădere, pentru noi este
ca şi cum GN’R ar fi venit aici prin ’93-’94. Restul anilor nu mai contează nici pentru Colaboratori:
noi, nici pentru Axl. Noi l-am aşteptat şi îl aşteptăm cu drag în continuare. O problemă
poate fi prelungirea nejustificată a aşteptării, pentru că în acest turneu au fost mai Daika Attila, Bobby Stroe, Alex Iovan, King
multe exemple în acest sens. Astfel, aşa cum realitatea recentă o dovedeşte, pentru Axl Stoi, Mircea Anton, Gojira, Roxana Zega,
30, 40, 58 sau 120 de minute nu înseamnă nimic. El poate urca pe scenă la timp sau… Ioana Epure, Victor Neamţ, Gabriela David,
oricând consideră oportun. Aşa a făcut în America de Sud, şi mai ales prin Europa,
unde scandalurile s-au ţinut scai de el (vezi pe youtube înregistrări de la Dublin, Rea-
Ciprian Filip, Iulian Fecioru, Filip Coran, Victor
ding & Leeds)… Sperăm însă că se va simţi bine la Bucureşti şi ne va respecta aşa cum Stütz, Andra Matzal, Paul Breazu, Miron
îl respectăm şi noi. Ghiu, Monica Jitaru, Radu Iosif, Mihai Tiţa,
Iris Opriş, Ana Dinescu, Mihai Ghiduc, Şerban
Mai departe, chiar dacă avem unele rezerve (bine motivate), putem fi totuşi optimişti şi
să afirmăm că povestea Guns N’Roses va căpăta o nouă filă frumoasă la Bucureşti. Mai Marinescu, Bogdana Voican, Cristi Mărcules-
mult, pentru că suntem încrezători (dar şi nostalgici), noi, cei de la Sunete, îi oferim lui cu, Mihai Costin, Mihai Dinu, Matei Tibacu.
Axl prima noastră pagină – coperta – de care dispunem. Vouă, celor care citiţi revista şi
eventual mergeţi şi la concert, vă oferim un sfat: nu vă supăraţi dacă Axl & Co. întârzie
să urce pe scenă. Axl obişnuieşte acest lucru. Axl nu poate fi punctual pentru că nu
i-ar sta deloc bine. Axl n-ar mai fi Axl. Aşa cum unii nu pot înghiţi varza de Bruxelles,
aşa nu poate Axl să fie punctual, bine? Eu unul vă rog să-l înţelegeţi şi să nu aruncaţi
cu pahare sau sticle, pentru că se poate supăra foarte repede. Dă bine cu pumnul sau
pleacă de pe scenă – nu se ştie niciodată. Ţineţi, vă rog, cont că el e cel care cântă
Sweet Child O’Mine, November Rain şi multe alte melodii superbe, iar dacă tot simţiţi
nevoia să vă descărcaţi nervii cauzaţi de eventuala aşteptare… renunţaţi. E mai bine şi
mai civilizat.

Acestea fiind spuse, mergem mai departe pe firul dictat de conţinutul revistei Sunete.
Redactorii şi colaboratorii noştri au fost pe la festivalurile din ţară şi de peste hotare şi
au adus bunătăţi de poze şi gânduri transpuse prin litere aranjate într-o ordine logică.
Avem şi interviuri, avem documentare şi nelipsitele recenzii pe care vă puteţi baza
cumpărăturile muzicale. Şi nu uitaţi, ne vedem la Guns N’Roses!

Corecturã: Carmina Vakulovski, CONCEPT GRAFIC: ,

Web design: Otaku Entertainment, Bogdan Gorgãneanu, Costel Chiricã, Andra Atodiresei
patru

Abonamente ªi distribuþie: Mihai Ene, abonamente@revistasunete.ro, Tel.: 0743 16 64 93

Revista Sunete apare de 10 ori pe an (numãr dublu: decembrie/ianuarie ºi iulie/august). Preþul de copertã al
revistei este de 10 lei. Abonamentul pentru un an (10 numere) este de 100 lei.

Publicitate:

Valentin PUŞCAŞU, Senior Sales Manager

Mobile: 0726 10 32 94, Tel: 021 665 75 99, Fax: 021 665 75 12, valentin.puscasu@smz.ro
 Vara
egal
festivaluri
D enis a F ătu

Suntem mari iubitori de festivaluri. Din aprilie suntem geană pe

tot ce înseamnă anunţ despre vreun festival. Ne uităm pe listele de
turneu ale artiştilor noştri preferaţi şi dacă au concerte prin Europa
ne rugăm să îi cheme cineva şi pe la noi, preferabil în cadrul unui
festival. Vara, calendarele noastre sunt pline de notări ale festiva-
lurilor din ţară şi străinătate. În medie mergem la vreo 5 festivaluri
în ţară şi la unul altundeva prin Europa. Suntem profesionişti, nu
ne lipseşte niciodată nimic, ştim exact care este strictul necesar.
Suntem tăioşi când vine vorba de observarea lipsurilor sau greşelilor
de organizare, dar mereu privim partea bună. Plecăm şi de la cel
mai nereuşit festival cu o stare de bine. Apreciem organizarea bună
şi nu acceptăm ca scuză pentru nereuşita unui festival vremea rea.
Ne place intimitatea cortului, berea la pahar, să stăm întinşi pe
iarbă în dreptul unei scene, surprizele muzicale plăcute şi să simţim
pământul cum murmură acelaşi ritm ca şi noi. Pentru noi, vara egal
festivaluri.

Iarmaroc aka „Festivalul lui

Habar N-am” @Moviliţa, PH

P rima noapte a început binişor, cu ridicarea cortului la umbra

unui soc. Apoi a început să plouă. Aşa că ne-am blindat bine
şi am pornit spre scene, cu o hartă printată de acasă ca singur
punct de informare. Am găsit multe scene cu oameni entuziasmaţi
de acest festival făcut cunoscut cu urlete şi trâmbiţe prin toate ora-
şele mari din ţară. Am găsit câteva scene prin labirintul frumos mi-
rositor, dar n-am înţeles mare lucru. Ne-am prins unde sunt scenele
live, hip-hop, drum’n base, cea de boom boom şi încă câteva. Apoi s-a
instalat confuzia. Scena de hip-hop era o bătaie de joc, dar am înţeles
că iniţial fusese amplasată prea departe de toată nebunia centrală,
aşa că au mutat-o lângă cea live. Arăta ca o scenă desprinsă dintr-un
Berar din ’98. Asta însă nu i-a oprit pe artişti să dea ce era mai bun
din ei. Noaptea am petrecut-o la scena de dubstep şi drum’n base
pentru că era comod şi muzica a fost bună. La răsărit l-am ascultat pe
TRG, care ne-a liniştit spiritele zbuciumate de atâtea drujbe electroni-
ce de la scena dubstep.

A doua zi a fost plină de noroi, cu duşuri care nu funcţionau, cu or-

ganizatori pe care nu-i vedeai pe nicăieri şi cu întârzieri ale artiştilor
de minimum patru ore, cel puţin la scena de hip-hop. Indiferent de
scena la care erau, artiştii au rupt locul. Dub Pistols m-au făcut să uit
de noroi şi durere de spate, Carbon a dat clasă împreună cu Vlad Do-
brescu, omul Cedry2k şi Specii ne-au înnebunit cu lirica lor atomică.
Dar ceea ce făceam cea mai mare parte a timpului era să mergem la
ghici spre scene. Nu ştiam niciodată de ce scenă o să dăm şi nici cine
o să cânte acolo. Ne-au fost date şi nişte programe, dar le-am folosit
mai mult ca repere aproximative.

A treia zi a fost frumos, parcarea era aproape goală, lumea mai

puţină, primind parcă un cadou pentru toată debandada îndurată
şase

două zile; soare şi voie-bună pentru prima oară la Iarmaroc. Şi chiar şi

când au intrat primii pe linia de concerte, Blazzaj tot au avut două ore
întârziere; de control. Dar după aceste două zile de teste extraordina-
re asupra răbdării mele, să mai aştept două ore a fost floare la ureche.
Aşadar, Blazzaj au fost extraordinari şi ne-au lăsat un gust nemaipo-
menit.

Nu regret că am fost. Doar că eu mă aşteptam la un festival absolut

fantastic şi am dat de o lecţie live de „cum să nu organizezi un
festival”. Dacă cumva la anul se mai anunţă vreun Iarmaroc, o să mă
gândesc de două ori înainte să zic „da”.
 SummerJam aka „Fes-
tivalul care Aduce
Vara” @Păuleşti, PH
S ummerJam m-a primit cu un vibe exce-
lent, aşa cum trebuie să te primească un
festival când îi păşeşti pe poartă după o
zi lungă. M-am desprins instantaneu de ideea
de grijă şi m-am umplut cu voie bună. Am pus
rapid cortul şi am pornit în recunoaştere: toate
bune. Lumea se distra pe unde apuca: ba la
scene, ba la terase, ba la fussball. L-am văzut
pe JFB care m-a uimit cu uşurinţa cu care făcea
muzică. M-a uns ca mierea. Mi-am petrecut re-
stul serii cu fetele şi băieţii de la bar şi poveştile
lor. Pe la răsărit am spus tai-tai ochilor deschişi
şi am băgat somn.
A doua zi am asistat-o pe prietena mea în
vânzarea minunatelor Tookies pe care le-a făcut
înainte de festival la ea acasă. A fost o zi perfec-
tă pentru a nu face mare lucru, având în vedere
că a plouat şi îmi era oricum prea lene să mă
mişc. Când în sfârşit mi-am făcut curaj să merg
la main stage am fost ciuruită de mitraliera liri-
că a lui 47, iar la scurt timp invadată de starea
bună dată de Raku. Dar ploaia ne-a cam răpus,
aşa că am luat somn.
Cumva am simţit că a treia zi va fi una bună,
chiar înainte să înceapă. Eram plini de entuzi-
asm şi energie şi eram gata să rupem gardul să
intrăm pe festival ground, chiar dacă nimeni nu
cânta. Am aşteptat cam mult până am reuşit să
opt
intrăm, dar când am făcut-o a fost bine. Soarele
ardea tare, numai bine să mai vindem câteva
prăjituri şi să bem bere rece. Apoi fuga la Aria
Urbană care au băgat doar 20 de minute, dar au
dat cu patos. Am luat o scurtă pauză de masă,
după care au intrat Şuie, care au venit cu ciorbă
nouă şi foarte închegată, ritmuri noi şi energi-
zante. Nici n-am putut să ne tragem sufletul,
că una-două au venit şi Paraziţii cu album
proaspăt scos, de pe care nu au cântat pentru
că nu ştiau versurile. Nu-i nimic, băieţi, le ştim
noi! Am ridicat pumnii şi degetele pentru cine
a meritat cu mai multă înverşunare ca oricând.
Am luat şi o doză de El Negro, să ne ţină pe
drum, şi i-am dat bice.
Aştept cu nerăbdare SummerJam-ul de vara
viitoare, pentru că oamenii au ştiut să facă
treabă bună.
Reggae Pon Di Hil-
ls aka „Festivalul de
Chill” @Teliu, BV
A m auzit întâmplător de PonDiHills şi
ne-am decis să dăm o fugă. Şi bine am
făcut. A fost un festival mic şi drăguţ, un
gathering mai mult, făcut pentru oamenii care
îşi mai răsplătesc din când în când plămânii cu
aer curat şi urechile cu reggae. A fost fără co-
mercianţii care vor să te usuce de bani pentru o
amărâtă de bere, dar şi fără toalete ecologice;
am dat, aşadar, înapoi naturii ce-i al naturii. Am
stat în jurul focului întreţinut de cei mai bărbaţi
dintre bărbaţi. Am dansat şi am râs în aer liber.
Ne-am ferit de ţânţari şi ce-am avut la noi a fost
suficient. Am stat mai în vale, mai în deal. Am
plecat la o scurtă şedinţă de offroad cu un amic
şi Samuraiul său; posibilităţile sunt nenumăra-
te în zona Teliului. Este festivalul perfect pentru
relaxare în natură. Mai mergem.
Peninsula aka „Festi-
valul Absolut” @Târgu
Mureş, MS
A m râvnit după Peninsula de când am
strâns cortul la ediţia din 2009. Iar
când am ajuns n-am putut să mă abţin
să zâmbesc ore întregi. Ne-am aşezat cortul
printre toate corturile amplasate ordonat şi
i-am dat bice. Am început sesiunea de concerte
fantastice cu Blazzaj, care ne-au plimbat prin
ghetouri de aur şi prin ograda cu orătănii,
făcându-ne mereu să vrem mai mult; mult
mai mult. După o probă scurtă de sunet au
intrat şi Parov Stelar, care ne-au înnebunit pe
toţi şi pentru prima dată în această ediţie a
festivalului am simţit cum podeaua duduia sub
picioarele noastre. Semne bune festul are. Sem-
ne bune care s-au văzut şi într-o nouă secţiune
în cadrul festivalului, cea de graffiti. Deşi a fost
pusă la cale cu doar trei săptămâni înainte la
iniţiativa lui Homeboy din Braşov, rezultatul a
fost pozitiv atât pentru grafferii ce şi-au arătat
măiestria, cât şi pentru publicul ce a putut
urmări crearea acestor opere de artă. Joi a
avut loc aici concursul de graffiti la care a ieşit
câştigător Last, iar de vineri până luni, Nego,
Homeboy, Suflo, Kero, Allan Dalla şi Last au cre-
at murale absolut fantastice. Sper ca anul viitor
să se repete mişcarea. A urmat Gorillaz Sound
System, care mi-au plăcut, dar nu m-au dat
pe spate. Mi-a plăcut să văd patosul tobarilor
şi unele elemente vizuale, dar playlist-ul ales
nu m-a prea impresionat. Restul serii ne-am
plimbat, am mâncat bine şi ieftin şi am stat pe
la Scena Kiss pentru că ne simţeam confortabil
între atâţia oameni cu care împărtăşeam ace-
eaşi pasiune pentru muzica electronică.
Ziua a doua a început clasic la ştrand, unde
ne-am permis un ultim moment de respiro
înaintea serii zbuciumate ce se anunţa la scena
Kiss. Ne-am decis să nu punem piciorul la
Main Stage, pentru că interesul nostru pentru
formaţiile prezente acolo nu exista. Aşadar, la
Kiss. Aici am fost foarte plăcut surprinsă de Gri-
mus, o formaţie pe care nu o ascultasem până
atunci. Au început foarte chill, dar energia era
prea mare, astfel că întreaga ambianţă liniştită
s-a transformat rapid într-o explozie de alter-
nativ bine închegat şi emoţii puternice. Bravo,
băieţi! Să ne vedem sănătoşi şi data viitoare!
Au urmat Anima Sound System care au fost ok,
dar, să fiu sinceră, motivul pentru care eram
acolo era Tricky. Care mi-a spulberat mintea din
clipa în care a intrat pe scenă, cu luminile slabe
din fundal şi sunetele îmbietoare. Omul acesta
m-a făcut să-i simt emoţia până în oase; de
la început până la ultimele aplauze. Şi pentru
că statul în public nu era de ajuns, am sărit pe
scenă cu alţi 30 de inşi, pompând adrenalină şi
serotonină combinate într-un mix ce m-au fă-
cut să mă simt ca un mustang ce aleargă liber,
dar pe Ace of Spades. De patru ori. Apoi pauză
de reumplut berile şi netezit hainele cu Gojora,
un pic de ploaie şi apoi ţin-te bine că intră Noi-
sia! Singura formaţie care poate fi în trei locuri
deodată. Minţile mi-au fost zdruncinate de o
pleiadă de sunete puternice şi ritmuri absolute.
După Noisia somn. Şi afară ploaie.

Duminică m-a trezit vecinul de cort cel nebun

cu strigătele lui ce anunţau întregului camping
că s-a trezit. Aşa că m-am trezit şi eu. Am
pornit la drum, dar n-am ajuns prea departe;
m-am instalat lângă băieţii de la graf, unde
am stat până au început concertele şi a ieşit
soarele. Am fost să-l vedem pe Puya, care a fost
mai mult o glumă decât un performance. Nu
ştiu dacă aşa face el de obicei, dar nu s-a pretat
deloc cu restul trupelor ce au cântat pe aceeaşi
scenă cu el. Aşa că ne-am decis ca mai bine să
luăm masa, până nu ne distruge şi stomacul
şi ficaţii cu lirica lui. Şi fuguţa la Zdob şi Zdub,
fraţii moldoveni care mă ung mereu cu muzica
lor. M-am bucurat să-i văd sănătoşi în noua
formulă.

După concertul lor s-a instalat o nelinişte. Nu

puteam comunica, nu puteam nici bea, nici
mânca. Urma Korn. Korn – prima formaţie pe
care am adorat-o vreodată. Formaţia de la care
am avut toate albumele în original şi pe CD,
şi pe casetă. Feţele lor mi-au fost prezente pe
pereţi încă din 2000. Adică de acum zece ani
mari şi laţi şi acum urmau să urce pe scenă în
faţa mea. E drept, după „Untouchables” n-am
mai ascultat nimic de la ei; mi s-a părut că
încep s-o dea prea mainstream şi i-am înlocuit
cu altă formaţie de suflet; nu ştiu cu care, dar
sunt sigură că atunci conta foarte mult. Despăr-
ţirea de ei nu a fost deloc dureroasă; am rămas
prieteni, doar că nu mă mai interesa ce aveau
de zis. Şi iată că aflându-mă în faţa scenei pe
care urmau să urce, am simţit un mare gol în
stomac. Lăsaţi emoţiile să vină la mine! Aştep-
tarea a fost dureroasă. Am început să-mi rod
unghiile ca la 15 ani şi deşi ştiam că ar trebui
să mă opresc, că mă chinui de mult să am şi eu
unghii normale, n-am putut. Oricum, abia după
un sfert de oră de concert am conştientizat ce
se întâmpla cu adevărat, şi anume că eram la
concert la Korn. Că Jonathan Davis îi dă la fel de
bine şi-mi dă mari fiori când îl aud cum cântă
şi toată starea de bine se combină cu toată
admiraţia pe care o am pentru oamenii ăştia
şi explodează în stomacul meu, şi-mi iese prin
pori şi-mi comandă picioarelor să sară. Noul ba-
terist rupe, iar Fieldy şi Munky sunt mai strong
ca niciodată. La finalul concertului am avut
unghiile roase până în carne şi sufletul liniştit.
nouă

Nişte prieteni din Braşov plecau imediat după

concert, aşa că ne-am decis să mergem cu ei,
chiar dacă asta însemna să pierdem Dub FX şi
Above and Beyond. Sufletul ne era împăcat. Am
plecat de la Peninsula în timp ce era încă în toi,
motiv pentru care mi-a luat cam două zile să
îmi revin la banalul normal.

Peninsula, te adorăm!
 z ec e a l bu me d e a sc u ltat
TOAMNA SE NUMĂRĂ VECHITURILE
un, doi şi trei neuscate...
V L AD STOIAN
U n nou sezon de speranţe şi mu-
zici lucide în care vom împinge
elice corespunzătoare lună
de lună, în mod special pentru a vă
readuce în auz unele dintre cele mai
clipocitoare şi reverb...erabile discuri
din câte fabrică Pământul. Totul la
timpul trecut, cu nostalgie, prin site-
uri bine curăţate. Alegerile sunt şi în
Bola
Soup
[1998, Skam]
zece
Bola sau Manchester sau Darrell Fitton sau latu-
ra IDM pe care nu aţi văzut-o poate prea des. Un
Boards Of Canada mai adormit. De fapt, ce se
aude în cele 52:38 e multă simplitate, calmita-
te, obsesie şi groove-ul ăla pur de care ai nevoie
când stai întins în pat şi te gândeşti să respiri
niţel uitându-te la Soare. Nu te dezleagă, nu
te distrage, nu te înmoaie. Te lasă. Bola nu are
foarte multe, dar îţi stârneşte enorm. E chestie
de imaginaţie. Poţi?
acest dezorientant septembrie când
prea simandicoase, când prea previ-
zibile, însă pe sub note galbene, chiar
şi-aşa - ştiute, sper din toată inima să
vă aducă ceva zâmbete pe cortexurile
domniilor voastre cerebrale. Deh, am
mai crescut şi noi, şi voi. Altfel ascul-
tăm, altfel simţim. Păi nu?
Shed
Shedding The Past
[2008, Ostgut Ton]
Rene Pawlowitz realizează aici destul de ten-
tant producţiile sale spectaculoase. Ca o lecţie
grăbită de stai-că-vezi-tu. Minimal, dub techno
german de-o precizie de invidiat care a revenit
şi anul acesta pe mai proaspătul şi la fel de
fermul The Traveller, dupa fix doi ani. Intens, ri-
sipitor, ca o călătorie prin caverne din care să-ţi
imaginezi doar camere albe, ca o reverie în care
ai rămas prea mult în club şi beat-urile se gră-
besc peste tine infernal, la un bpm bolnăvicios
şi atipic, destrămare, descompunere, dezlegare.
Ieşire din suflet. Din trup. Din material. Muzica
domnului Rene are toată siguranţa din lume. Şi
deşi am vrut să-l prind anul ăsta pe roşu, mi-am
pus repede copleşit la amestec ingrediente de
băutură tare şi m-am aruncat la dans. Nu îi
prea poate rezista nimeni. Sedativ.
The Procedure Club
The Procedure Club
[2008, Slumberland]
Andrea şi Adam. Duo shoegaze-bedroom-noise
popish din New Haven, Connecticut. Ceva cu
intersecţii de Black Tambourine şi Jesus and
Mary Chain. The Pains of Being Pure At Heart
timpurii. Merită ascultaţi când vreţi să vă abu-
riţi mai tare decât viitoarea ceaţă de-afară.
Outputmessage
Nebulae
[2006, Melodic]
Luminos. Aerisit. Ca un outputmessage ce se
găseşte. Bernard Farley, studios de matematici
în tinereţile studioase ale dumisale, şi-a înce-
put frumoasa naştere de creaţii ambient-IDM
undeva prin 2002. L-a remixat şi pe mai marele
Dabrye, a mai ieşit şi el ici şi colea pe câteva
compilaţii, toate până a ajuns în 2004 să-şi
lanseze primul EP, Oneiros. Acum iată-ne cu
discul full ce avea să sosească pe canale doi ani
mai târziu. Lăudat fiind pentru producţiile pe-
aproape de Autechre şi cu elemente de ambient
autonome, mi-am zis că e păcat să nu-l punem
pe domn la zid. Iaca miraj. Îmi place foarte
mult piesa Glintz. Nebuloasă rău.

Matmos
The Rose Has Teeth
In The Mouth Of A Beast
[2006, Matador]
Cel mai ravisant e când îi văd pe băieţi pe
ici şi colo cu Björk. S-a cam încheiat filmul
momentan. Matmos sau M.C. Schmidt şi Drew
Daniel se pupă bine unul pe altul pe gură acolo
la libertatea cea dulce şi civilizată de San
Francisco. Cântă ca nişte brotaci exersaţi în
picioruşele extensibile încă de prin 1995, când
şi-au început seria infernală de live-uri colorate
de efecte şi sunete cutremurătoare de stare.
Aproape nici dracu’ n-are habar câte surse de
sunet au folosit gagiii noştri adorabil de pe
invers în ale lor sample-uri de pe laptoacele
babane şi scumpe de electronişti profesionişti.
Efectiv orice. De la tras apa până la bisturiuri
căzând de pe pupitrele Maternităţii Giuleşti.
Ştiu, o glumă proastă. Dar ce-ar fi viaţa fără
Matmos? O decepţie în flăcări!... Cert e că pe
mierea asta de acum patru ani, participă şi
islandeza noastră de-o amintirăm, cu voce
chiar pe cântecul ce se leagă de titlul discului.
Era şi firesc după ce frăţiorii noştri pipăicioşi au
ajutat-o cu ale lor tehnici revoluţionare în live-
urile Vespertine. În familie ne e frăţia! De ce să
aibă şi-alţii? Ei, comedie! Este mult de spus,
pentru că este elaborat, domnule. Dar urechea
recuperează multele cuvinte. Merge la suflet, vă
zic. Click, clack! Stai că trag! Nici la Sunete nu
ne mai dăm seama clar ce e la gura bestiei.
Bullion
Young Heartache EP
[2009, One-Handed Music]
‘Roşiilii e scumpe’, bre. Şi vine iarna. Şi se face
Bullionul. E musai să te abstractizezi hip hop pe
unde ţi se mai dă presărat ocazia şi să adaugi
aspirină pe post de conservant. Asta dacă nu
te-ai fumat şi nu ţi-ai pus încă cele patru track-
uri educate de electronică ciumpăvită de pe
extinsa înregistrare veche de un an a maes-
trului gangsta rapish jucător de bile negre. E
afumătură cu castraveţi muraţi lângă copănel
pe grătărel de cartier. Mafie de mămăligă cu
ciorbă de burtă sau muzica spumoasă de băut
bere feat. râgâit în sufragerie cu bă’eţii veseli.
Acid House Kings
Advantage Acid House Kings
[1997, Labrador]
Despre super trupa nordică a Pământului v-am
mai grăit cu ani în urmă la serialul Nordica,
chiar aici în Sunete. Frumos, frumos. Toate
au evoluat magic de-atunci încoace. Johan
Angergård a mai scos singurel încă un disc
formidabil în solo-proiectul The Legends, încă
două albume în formula Club 8 alături de Ka-
rolina şi a călătorit la greu. Ba chiar şi-a tras şi
nevastă. Toate mirifice, că na!, suedezul se sim-
te bine la viaţa lui acolea pe coclaul scandinav.
Turnee peste turnee şi multă poftă de viaţă.
Atâta chef că băieţii AHK se reîntorc în curând
cu un nou single. Evident, încălzire pentru
albumul din iarnă. Ştiu că sunt adoraţi. Pentru
simplitate, animaţie cretină şi “cântece cu
refrene”... Cum zicea un prieten. La Labrador e
petrecere mare iarna asta, ca de fiecare dată aş
spune!... Despre ce îmi aminteşte Advantage?...
Despre startul celei mai frumoase aventuri
indie pop în care m-am băgat şi pe care încă o
trăiesc la fel de veritabil. De nepreţuit. Heaven's
Just A Kiss Away! De colecţie direct!
Chris Botti
December
[2002, Columbia]
Doamne în ce hal îmi place smooth jazz-ul! Îl
redescopăr în această toamnă pe prea frumosul
american, compozitorul fin Chris Botti, cu
un album-colind de decembrie, dar atât de
înduioşător că-ţi curge în inimă la fel oricând.
Oricum io sunt sonatul care asculta cântecele
de Crăciun din 2008 ale lui Rosie Thomas acum
două luni, în plină vară. Asta e. Ne refugiem
fiecare în ce ni se pare mai ascunziş frumos.
Trompetistul nostru blond cântă la acelaşi
model de instrument ca geniul Miles Davis, un
Martin Committee din 1940, Handicraft plus un
‘mouthpiece’ model Bach din 1921, Mt Vincent
Bach Corp 3C. A cântat cu Sting, Paul Simon,
Josh Groban, Dave Koz, Jeff Lorber, Jill Scott,
Michael Bublé şi Brian Culbertson. Wiki se mai
poate face mult şi bine. Dar cel mai dulce v-aş
ruga să închideţi ochii şi să adormiţi cu cd-ul
ăsta. Veţi (re)simţi plăcerea că muzica respiră în
voi. Şi e vis, şi e bine, şi e cald, şi e viaţă.
Cock Safari
Shedding The Past
[2009, Noise Machine]
Cock Safari e cea mai recentă reinventare a co-
pilaşilor deplasaţi în direcţii excelente, cunos-
cuţi înainte ca Brassskulls, şi tocmai şi-au scos
nebunia asta de material pe casete reciclate,
că doar e la modă să fim teribilist de retro, deci
e aproape sigur că nu veţi da prea curând de
aceste preţioase rarităţi... Noroc că frumoşii au
pus totul la download free în format .mp3 şi nu
o să se supere nimeni pe casetele audio-lipsă.
Albumul a fost înregistrat în dimineaţa morţii
lui Michael Jackson, iar încărcătura emoţiona-
lă e destul de puternică. Un tribut, ce să mai
discutăm! Zombie rave, drone bolnav de linişte,
deshumare şi plângere tihnită. ‘Zgomot, nu
muzică’, cum n-ar zice Radio Romantic. Un
ceva cam scurt şi care-ţi lasă diferite metafore
stranii pe vârful limbii.
Ariel Pink's
Haunted Graffiti
The Doldrums
[2004, Paw Tracks]
Seria relansată de inspiraţii de la Paw Tracks
salvează o comoară. Universul lo-fi de avan-
gardă al fantezistului Ariel Pink (născut Ariel
Marcus Rosenberg pe 24 iunie 1978) combină
atâtea chestiuni, neclarităţi şi percepţii... E atât
de hitos şi fredonabil în toate nelămuririle lui,
e, altfel, atât de strălucitor şi plin şi înălţător...
Că obţii bucurie. Recomand întreaga discogra-
fie a insului experimental din Los Angeles, aici
de faţă, de taclale bun. Aşa e când te plac fani
de Animal Collective. Aşa e când faci muzica de
evadare a unei generaţii, o armonie care nu ţine
cont de nicio limită. Muzica-zmeu, pe aripile
vântului. Liric, euforic, drogat, un avion plutind
pe curenţi în voie. Eşti tot ce vrei. Eşti astronaut
unsprezece
sau eşti în New York prin vreun cartier parfumat
şi aglomerat, la apus sau la răsărit. Eşti vampir
sau eşti om. Îndrăgostiţi cu toţii, unii de alţii.
Uitaţi-vă, dar mai cu seamă auziţi ce iese
din pasiune şi imaginaţie, cu muzică trasă-n
dormitor de Măria Sa Ariel. Cu o chitară, un bas,
o clapă şi-un 8-track. Sunetele de tobă au fost
create de guriţa lui. Beatbox pur. Analgezic.
Paracetamol de jacuzzi. Vai, cât de splendid şi
irepetabil... Suspin integral. Ciocolată.
 FAŢĂ ÎN FA Ţ Ă

Vunk
gabi cornel
Care este numele tău / lui Gabriel Maga Gabriel Maga.
complet?

Data şi locul naşterii. 18 ianuarie 1979, Piatra Neamţ. Piatra Neamţ, ştiu că e Capricorn.

Fără ce album nu ai / ar Ultimul de la Body And Soul. Apropo, au mai scos Un album cu muzică de petrecere de-al lui Costin
putea trăi? ceva? Mărculescu.

Filmul preferat. Matrix (primul) Matrix.

În ce trupă ţi-ar / i-ar fi Los Paraguayos - mi-ar plăcea să fiu ăla de Body and Soul.
plăcut să cânţi / cânte ? la tamburină. Kool And The Gang ar fi a doua
opţiune.

Care e băutura preferată? Nu există. Le amestec în proporţii egale. Cea cu alcool.

Artistul / trupa preferată? Bobby de la Voltaj. Nu-mi place muzica, da' sun- Pokemon Band.
tem prieteni foarte buni.

Cam câte Cd-uri ai / are Două. Unul de Windows şi unul gol, care momen- N-are, încă mai ascultă la casetofon.
pe acasă? tan e împrumutat.

Ce accesoriu îţi / îi este Încărcătorul de la telefonul lui Nicu. Un ceas cam mare, care nu ştiu când merge şi
indispensabil în turnee? când nu.

Ce ai / ar vrea să ştie Că sunt mai mult decât o faţă frumoasă. Că el e altfel.

lumea despre tine / el?

Cu cine ţi-ai / şi-ar dori să Cu Kafka. De fiecare dată cu altă persoană.

petreci / petreacă o
după-amiază?

Ce ai / ar fi făcut dacă Groaznic! Nici nu vreau să mă gândesc! S-ar fi făcut mim.

nu ai / ar fi făcut parte
din trupa voastră?

Primul concert la Compact, Piatra Neamţ, 1992 - am simţit pentru Probabil, Cântarea României.
care ai / a fost. prima oară puterea rockului! După care m-am dus
acasă: “Mamă! Vreau şi iegari!”.

Care este primul disc cumpărat? Led Zeppelin III. Şi nu l-am cumpărat, l-am copiat. Un disc cu poveşti.

Ce ai / ar schimba la tine / el Aş schimba covorul, se murdăreşte uşor şi nu dă Formaţia în care cântă acum.
dacă ai / ar putea? bine cu culoarea de pe pereţi.

Care este cel mai mare regret La fel ca ceilalţi 99.9% dintre noi, e vorba de o fată Că n-a ales pastila corectă, să intre în matrice.
al tău / său? şi de ceva ce nu am făcut. Chiar vreţi detalii?
treisprezece

Câte tatuaje ai / are? Nu am, dar flirtez cu ideea. Aştept sugestii pe N-are, dar sigur o să-şi facă unul cu numele iubirii
Facebook! vieţii lui, atunci când o să apară.

Cu cine ai / are postere Darth Vader, Lucy Liu, Family Guy şi Ombladon. Neo (Keanu Reeves) şi Piedone.
pe pereţii de acasă ?

Ce nu ţi-ai / şi-ar cumpăra Bilete la meci. Încărcător la telefon, pentru că are Nicu.
niciodată?

Ce ai / ar vrea să Cred că deja se întâmplă - cânt cu Vunk. Să mai copilărească.

faci / facă la bătrâneţe?

marca Michael Jackson
Mic
hael
JacK
son
1. Copilul atârnat pe fereastră
În timpul unei vizite la Berlin, Michael şi-a atâr-
nat copilul în afara ferestrei camerei de hotel
unde a stat, pentru a-l arăta fanilor săi. Ulterior,
a regretat momentul şi l-a declarat o “greşeală
teribilă”.
2. Sărutul cu Lisa Marie Presley, la MTV
Music Awards
La MTV Awards din 1994 Michael a intrat pe
scenă de mână cu fiica lui Elvis, în ovaţiile
întregii audienţe. O sărută şi declară: “gândiţi-
vă că nimeni nu credea că asta va fi o relaţie de
durată”. După doar doi ani, Lisa Marie intentea-
ză divorţ şi declară că megastarul a insistat să
“joace scena sărutului”.
3. Bubbles
Bubbles a fost cimpanzeul preferat al lui Mi-
chael în perioada în care a locuit la Neverland.
Se spune că maimuţa avea voie să folosească
toaleta megastarului şi că îndeplinea şi sar-
cini… casnice – spăla ferestrele… De asemenea
se spune că fiindcă l-ar fi pocnit în faţă pe Mi-
chael, ar fi fost izgonit de la ranch. O statuie de
ceară a lui Michael alături de Bubbles se află la
Muzeul de Arte Contemporane Alstrup Fearney
din Oslo. Aceasta a fost cumpărată la o licitaţie
în 1991 cu 5,6 milioane de dolari SUA.
4. “Artistul Mileniului”
La MTV Video Music Awards 2002, Britney
Spears l-a prezentat pe Michael cu titulatura de
“artistul mileniului”. Jackson a crezut că a pri-
mit premiul de artist al mileniului (un premiu
inexistent) şi a început un discurs: “Când eram
băieţel în Indiana, dacă mi-ar fi spus cineva
că o să primesc premiul de Artist al Mileniului,
n-aş fi crezut”. Le-a mulţumit apoi părinţilor şi…
magicianului David Blaine.
5. Jarvis Cocker
La BRIT Award 1996, Jackson a interpretat
într-un mod… aparte piesa Earth Song. Unii
Top 10 mom ente
au considerat că a “depăşit niţel măsura” din
cauză că stătea ca un Isus pe scenă, înconjurat
de copii care i se închinau ş.a.m.d. Jarvis Cocker
n-a mai suportat momentul şi (băut fiind, se
pare), a intrat pe scenă ca să întrerupă momen-
tul. Ulterior a declarat că n-a mai suportat din
cauză de… plictiseală şi frustrare.
6. Martin Bashir
În 2003, Martin Bashir a primit dreptul de a
face un documentar exclusiv şi deosebit despre
Michael. A primit acces nelimitat pentru opt
luni în compania lui Jackson, iar rezultatul a
fost… oprirea de la difuzare a documentarului.
Asta n-ar fi fost nimic, însă deja fusese vizionat
de peste 14 milioane de persoane din Marea
Britanie…
7. La cumpărături în Vegas
În iulie 2008 paparazzi l-au surprins pe Michael
într-un magazin de jucării din Las Vegas îmbră-
cat în pijama, cu perucă, mască chirurgicală,
şapcă şi… aşezat într-un scaun cu rotile. S-a
spus ulterior că megastarul a vrut să iasă la
cumpărături fără să fie asaltat de fani.
8. Statuile gigant
În 1995, pentru a promova albumul “History”,
Michael a plasat câteva statui gigant care-l
reprezentau în câteva din cele mai importante
oraşe europene…
9. “Zombie dance” în închisoarea filipineză
cincisprezece
Deţinuţii din închisoarea filipineză Cebu s-au
filmat şi i-au trimis lui Michael o înregistrare
în care ei dansează ca în videoclipul “Thriller”…
Aceasta poate fi vizionată pe youtube.
10. Moonwalk
Mişcarea marca Michael a fost făcută în pre-
mieră în 1983, în cadrul emisiunii “Motown 25:
Yesterday, Today, Forever”. Şi forever a rămas…
 1 0 pentru un di sc
DALMA
Medicine Music – Bobby McFerrin
În iarna anului 2002 am ascultat piesa şi apoi
albumul acesta, numai albumul acesta. Nu mă
mai puteam desprinde de muzica lui Bobby
McFerrin. Mă relaxa, mă fermeca, mă ducea
într-o altă lume şi mă vindeca. De atunci ascult
aproape zilnic muzica aceasta magică. De la
acesta am început să spun în interviuri că mu-
zica vindecă, dacă ştii ce şi când să asculţi.
Let It Be – The Beatles
Cea mai importană piesă, cea care mi-a marcat
viaţa. Ţin minte şi acum ziua în care am găsit
caseta prin sertarul unchiului meu. Aveam vreo
12 ani şi eram în vacanţa de vară la bunica mea
din Târlungeni, unde mă plictiseam, până am
găsit aceasta casetă… Cred că am şi stricat-o,
de atatea ori am ascultat ‘Let It Be’. Am scris
textul pe o foaie veche, ca să pot să învăţ să o
cânt, ascunsă în gradina din spate, unde nu mă
auzea nimeni.
Kincs, ami van – Friderika
Prin anul 2000 am aflat că există în Ungaria o
cântăreaţă care seamănă leit cu mine. Aceasta
este Friderika. De curiozitate i-am ascultat
şaisprezece
albumul. Această piesă mi-a plăcut atât de
mult, încât am învăţat să o cânt împreună cu
fratele meu. Mi-a plăcut în mod special textul
şi linia melodică, pentru că pune în valoare
vocea. Am cântat-o la nunţile prietenilor noştri,
în liceu, dar şi la focuri de tabără, el la chitară,
eu cu vocea. De atunci, oricând se adună gaşca
veche, dacă există o chitară în preajmă, cântăm
neapărat din repertoriul Friderika.
Crossroads – Tracy Chapman
M-am îndrăgostit de melodia asta pe munte,
într-o dimineaţă în care beam cafea şi mă
uitam la pădurile luminate de soare. Şi acum
îmi amintesc de ziua aceea când o ascult.
Recomand oricui să înceapă ziua cu melodiile
lui Tracy Chapman.
Brother Bear – Phil Collins
Phil Collins este un om cu care aş vrea să stau
la şuetă, la o cafea. Muzica lui mă inspiră să
compun şi eu. Ascult acasă piesa acesta, când
sunt frântă de oboseală. Îmi schimbă starea,
mă încarcă cu energie pozitivă. Pe lângă faptul
că îmi plac desenele animate Disney, mă bucur
şi de muzica din ele. În “Tarzan”, muzica e com-
pusă de Phil Collins, care şi cântă. El este şi va fi
mereu în topul cântăreţilor mei preferaţi.
What a Girl Wants – Christina Aguilera
A fost printre primele piese pe care le-am
învăţat pe de rost numai pentru studiul tehnicii
vocale. Între timp, a început să-mi placă şi me-
loda. În perioada aceea eram îndrăgostită de
vocea cantăreţei Whitney Houston şi am aflat
că şi Aguilera a învăţat multe de la ea. Christina
avea un stil mai modern faţă de Whitney, aşa
că am decis să studiez detaliat ceva ce are un
aer mai fresh. Aveam doar 15-16 ani şi nu mi se
potriveau melodiile lui Whitney.
Freedom – Michael W. Smith
Este un gospel instrumental, în care mereu îmi
găsesc liniştea sufletului. Am trecut mai uşor
prin multe greutăţi datorită aceastei piese.
Uneori o cântam la biserică, mai demult, când
eram foarte mică. Pentru mine acestă piesă
înseamnă ceva intim şi personal, aşa cum
pentru fiecare dintre noi este comunicarea cu
Dumnezeu. Prin muzică, aceasta este foarte
posibilă.
Don’t Know Why – Norah Jones
Norah Jones este o femeie complexă. Am foarte
multe de învăţat de la ea. Îmi plac mult textele
melodiilor ei. Au ceva special, nu sunt făcute
doar ca să fie acolo, ci au mesaj şi sentiment.
Am preluat şi eu o melodie de la ea, chiar piesa
cea mai cunoscută, de altfel. Este vorba despre
‘Don’t Know Why’ pe care o cânt săptămânal la
hotelul Vega, cu trupa Vega Band. După părerea
mea, este cea mai reuşită melodie de jazz din
ultimii 10 ani.
Left of the Middle – Natalie Imbruglia
Piesa mea preferată dă şi titlul primului album
Natalia Imbruglia. Cred că mi se potriveşte
perfect şi de abia aştept să o cânt pe scenă!
“It’s My Life” (varianta live, de pe albumul
One Wild Night Live 1985-2001) – Bon Jovi
Mi-e greu să aleg o piesă de pe albumul. Zic
una, dar îl aleg pe tot. Ştiu că e foarte greu să
reuşeşti să scoţi un album live şi să sune atât
de bine. Tocmai din cauza aceasta îi apreciez
foarte mult pe cei care s-au ocupat de acest
proiect şi au avut răbdare să adune melodiile
de-a lungul anilor. Pe acest album sunt toate
melodiile mele preferate din repertoriul Bon
Jovi. Îmi place să le ascult atunci când călăto-
resc cu maşina. Deja mă văd într-un automobil
superb, cu ochelari de soare, geamul lăsat, cu
cotul afară, dând din cap pe ritmul muzicii lui
Bon Jovi!
 sunete n oi

DESCOPERITE
TOAMNA
îndopare nouă cu
sonor mişto
V L AD STOIAN

Fireşte, ce zicem acum s-ar

putea să uităm până la ur-
mătoarea ediţie. Pentru că
nu prea te joci cu noutăţile.
Prospăturile sunt multe şi
nu prea pline de greutate.
Când le mai brodim, lene-
vim oricum cu atenţia pen-
tru că ştim noi undeva în
subconştient cum că nimic
nu se mai face ca pe vre-
muri. Rubrica asta rămâne
un antrenament să credem
încă în viitor. Răgaz de zece
găselniţe noi, senzaţia chiar
durează.
Montgomery Clunk
Geniul pierdut prin România
P ăi îl sun să vorbim. Şi-mi
zice rapid: “Sunt Silviu
Badea/Montgomery Clunk
(alege tu) sunt din Bucureşti,
Dristor, sector 3 şi de curând
am fost primit în sânul celor
de la Error Broadcast (un label
ce vizează scena de hip-hop
abstract/futurist, deşi, urăsc
etichetele din toata inima).
La acest label urmează să
apară primul material Monty
Clunk, un EP de 6 piese,
intitulat Superbus. Acesta
se va găsi în format digital
pe iTunes/Bleep/Boomkat
pentru US şi Bandcamp
pentru Europa începând
cu finalul lunii septembrie.
Pentru cei interesaţi, urmăriţi
www.error-broadcast.com”...
Serios, e ăsta ultimu’ cocalar
din curtea şcolii sau tocmai
citim împreună cea mai sexy
autoprezentare de muzician
din văgăuna .ro? Aţi face bine
să-l chemaţi la festivaluri şi
concerte (salut TMBase!) vrut-
magnifice, nătărăilor! Avem
aici fratele genial de regn al
unor Hudson Mohawke/DâM-
FunK, reprezentantul în Patrie
al celui mai suculent hip şi
hop de avangardă din câte
veţi mai detecta în următorul
deceniu pe zona Europei de
Est... Şi voi mi-l lăsaţi aşa?
Păi se poate, mă? Ia, vă
rog, contactaţi-l degrabă la
myspace.com/monteebeats
şi să-mi spuneţi voi dacă pun
problema prost.

Chad Valley The Count Freddie Gibbs

Poa’ să fie orice-ar fi
T ropicele balearice ale iubirii. Ah, ce bine
ne e tot repetând înotul prin aceleaşi
oceane. Dacă stilistica ne-o permite, de
ce nu. Pe britanicul Hugo Manuel, alteori
parte din Jonquil (alt proiect de erecţii), îl
pipăiţi la myspace.com/hugomanuel. Refren
impecabil, rătăcit prin Ibiza, urlăm pe Saturn
şi mirosim a cocos şi banane. Stăm la bazin şi
azi! Nu ne căutaţi!
optsprezece
& Sinden
Dansăm pe felie
& toast
J oshua "Count" Harvey and Graeme "Sinden"
Sinden le are cu muzica, dom’ne. Adică
măcar colaborarea cu Mystery Jets ne-o
transmite clar. Isteţi. Grrr. De la afrobeat până
spre latin funk, zic difuzoarele. Ce auzim e de
fapt cam slobod şi doldora de fese tremurân-
de. E pentru ringuri. De box sau de zgâlţâit
Curva ta
e mai urâtă
M yspace.com/freddiegibbs ne aduce un
rapper, frate! E bun rău. E gen DMX vs
Tupac sau TI meet 50 Cent. Apropo, ăştia
ultimii doi pe unde mai sunt? Una-două, e
ruperea secolului oricum. Maestru’ shaolin
al poeziei de Indiana, de-acolo din oraşu’ lui
Michael Jackson, nea Freddie Tipton le zice cu
multa poftă.

sânii siliconaţi prin Capitală via Gaia. Dacă

sunteţi cu d-alde Basement Jaxx, The Chemi-
cal Brothers, Leftfield... E semn c-o să vă luaţi
Mega Mega Mega, debutul duo-ului fatal, cu
mare bucurie în vene. De încălzeală puteţi
băga şi-un myspace.com/countandsinden,
aşa, de decor.
The Pierces
Nu te perfora şi tu.
Avem noi găuri.
M yspace.com/thepierces sunt o oboseală
scumpică. Enervant de frumoase, blonde
şi perfecte, cele două ţate Barbie senzuale
din Birmingham, Alabama, sunt semnate
bine-mersi cu... Vă amintiţi Orinathi din ediţia
trecută?... Daaa! Cu Polydor! Păi cu cine
altcineva! Şi tocmai şi-au scos un ‘nou’ EP
senseless. Catherine şi Allison Pierce, oh da!,
surori... Fac un soi de Fleetwood Mac/Dixie
Chicks-isme pentru scene de pupat în Grey’s
Anatomy. Ele, fraierele, mai au trei albume
în spate deja! Oh, gosh! Dar deşteptăciunea
Polydor e cea care a decis că e mai bine să le
readucă ca ‘senzaţii’ în faţă pentru încă un
sezon. Sunt în aşa hal de plate că îmi vine
aproape să mă bucur pentru sectorul ‘ultima
piesă dinaintea Telejurnalelor Radio România
Actualităţi’. Aceste Bambi născute într-o ţară
cu mai multă deschidere la idioţenie.
Atlas Young
Geografie tânără
S oseşte-n Paradis de prin Tokyo-ul japonist
şi ne cântă shoegaze din mandoline.
Are şi-un EP de mare amorţeală pe care vi-l
recomand cu destulă dragoste. Nu e enorm
de mult de auzit/zis despre el. Minunile
revoluţionare, zic mereu, sunt cu grea
căutare. Dar e un atlas. Şi e verde. Şi cu
chef. Şi merge la sentiment. Şi mergeţi şi
voi în myspace.com/youngtriangle până nu
îmbătrânesc munţii.
Tamaryn Ana Caravelle
Mazzy Marin Fete cu harpă
şi Carul Mare
E ra cam rarefiată zona de Joanne Newsom.
Iaca a mai apărut una călduţă şi de
M y Bloody Valentine, The Horrors, Cocteau
Twins, Slowdive. Îşi scot prima minune,
The Waves, în octombrie prin îngăduinţa
mare poezie la myspace.com/anacaravelle.
Cei cinci ani de harpă clasică trebuiau
materializaţi, că doar toţi vrem să facem ceva
prea pricepuţilor de la Mexican Summer. cu ce ştim şi mai simţim. Şi uite-ne cu fata cu
Tanty Tamaryn (fostă lucrătoare prin cabinet păr pe umeri în ochi. Enjoy.
de psihiatrie) a migrat din Noua Zeelandă
la San Francisco, s-a unit cu senior Rex
John Shelverton, notabil producător şi
instrumentist, şi uite aşa au luat naştere
cei mai zbuciumaţi sparkşi glasvegasist
din câte puteam să pomenim pe 2010. Îi
găsiţi la myspace.com/imagesmusic şi după
cercetarea personală vă promit un consult la
viitorul cabinet de nebunie pe care ni-l vom
deschide împreună, eu cu voi. Tamaryn cu
noi. Vibraţie, hipnoză.
Autre Ne Veut Restless
Sex shop golit People
L a myspace.com/autreneveut daţi de
mistere, nu bancuri. Anonimul, franţuz 2
parcă, însă de prin Unitele Americi, îşi scoate
materialele şi video edit-urile sumbru de Months Off-ul din
pline de umor prin la fel de mut-amuzantul
label Olde English Spelling Bee. Ciudăţenia
inima oricui
trage la ciudăţenie. În esenţă palpezi o
experienţă-duş rece de sunete tropicale
şi parodii cu Lindsay Lohan şi intro-uri de
D a, supergrup cu practic duo-ul Tanlines/
Professor Murder plus oameni din Family
Edition. Restless People cântă cel mai natural
pelicule porno. Muzica viitorului. O altă pop de Brooklyn al secundei şi îşi pregăteşte
ameţeală în care auzi minuni doar dacă vrei debutul prin IAMSOUND. Sunt ca nişte The
nouăsprezece
şi ridiculizezi fonic ridicolul. Twang mai pe fază cu muzica de pus în
maşină spre party. Gagiii newyorkezi au
ascultat cu multă atenţie, înţeleg, unul dintre
clasicele Underworld şi s-au meditat să-l
readapteze neviolent prin timpan în interiorul
single-ului de debut: Days Of Our Lives.
Magicienii sunt de găsit la myspace.com/
restlesspeople şi vă promit că vă vor pune pe
dans de la primul click. Petrecere pe culmi, cu
Soarele în ceafă.
DI SC FLA S H
Gabriel Oprea
Director general City Fm
h efe
Primul album cumpărat a fost…
Guns’n Roses Use zour illusions
I,II,III.
Ultimul album cumpărat a
fost…
Michael Buble – Caught in the act
– concert.
Un album care ţi-a schimbat
viaţa..
Mike Oldfield – Tubular Bells.
Cea mai tare copertă de album
consideri că este...
The Beatles - Sergeant Pepper’s
Lonely Hearts Club Band.
Cea mai “varză” copertă de
album.
Manowar – Antology.
Albumul pe care l-ai oferi celui
mai bun prieten al tău este...
Metallica – Death Magnetic.
Albumul pe care l-ai oferi celui
mai mare duşman este...
Metallica – Death Magnetic.
Album pe care l-ai folosi pen-
tru a seduce un membru de sex
opus este...
Katie Melua – Piece by piece.
Album pe care l-ai folosi
pentru a seduce un membru de
acelaşi sex este...
Ha-ha-ha.
Albumul pe care ţi-ar fi plăcut
să participi ca interpret este...
Iron Maiden – Fear of the Dark.
Albumul preferat pe care l-ai
descoperit printre albumele
ascultate de părinţii tăi este...
Scorpions – Love at first sting.
Albumul pe care regreţi că l-ai
cumpărat este...
Nu am.
Un album apărut în anii 70 pe
care l-ai recomanda...
Pink Floyd - Wish you were here.
Un album apărut în anii 80 pe
care l-ai recomanda...
Motorhead – The ace of spades.
Un album apărut în anii 90 pe
care l-ai recomanda...
Pearl Jam - Ten.
Un album apărut în anii 2000
pe care l-ai recomanda...
Coldplay – A rush of blood to the
head.
Ozzy Osbourne - Scream.
Albumul românesc pe care l-ai
recomanda unui prieten din
altă ţară este...
Iris - Lună Plină.
 ROMAN IA N UN DE RG ROUND BANDS

UNDERGROUND:
NEW BANDS ARISE!
h efe
douăzecişidoi

IllumInatI
“În timp ce îi priveam cântând pe scenă, mi-am
amintit de o trupă care la vârsta celor de la Il-
luminati erau la fel de plini de chef să presteze
un gen muzical aşa solicitant, trupă care ştiam
sigur că se va dezvolta în ceva grandios: acea
trupă era Taine.” Cam acestea au fost cuvintele
lui Emil Gherasim (Psycho Symphony) la adresa
trupei Illuminati în cadrul celui mai recent con-
cert susţinut de Psycho Symphony în Bucureşti,
25 februarie 2010 – cu Illuminati în deschidere.
Mai pe scurt, dacă şi Taine şi Psycho Symphony
susţin că Illuminati este o trupă pe cât de tână-
ră pe atât de talentată, care merită să fie în top
3-ul trupelor tehnice din România (alături de
cele mai sus-menţionate)... înseamnă că merită
atenţia dumneavoastră, ascultătorilor de rock/
metal tehnic şi progresiv sau pur şi simplu
adepţilor muzicii interesante. Chiar dacă la un
moment dat pentru câteva luni (a.k.a. vreo 4
concerte) trupa a beneficiat şi de un bassist –
Robert “Sep” Pieptan de la Taine – Illuminati
a rămas tipărită în mintea celor prezenţi la
concerte ca “ăia tehnici de n-au bassist”, fiind
totuşi o funcţie destul de dificil de umplut
pentru majoritatea bassiştilor, având în vedere
complexitatea pieselor şi aglomeraţia de note
prezentă în muzica Illuminati. Un Rush al un-
derground-ului românesc, dacă îmi este permis.
Componenţa încă de la începutul trupei (aprilie
2008) a rămas stabilă până în ziua de azi,
adică virtuozul Andrei Popa la chitară şi voce
(ex-Negură Bunget, Intolerance, session guitar
pentru My Shadow, Loredana Groza, Cabaret),
Petre Iftimie la chitară (ex-Rising Shadow,
momentan şi în Drive), Matei Tibacu-Blendea la
tobe (Cyborg, Foreign Humor, Whisper, Details).
Încă de la primul concert băieţii au atras
atenţia comunităţii metal underground, primul
concert fiind un fel de battle of the bands unde
Illuminati s-au numărat printre câştigâtori.
De-a lungul carierei concertistice deloc longe-
vive (circa 10-12 concerte) Illuminati au avut
ocazia să cânte alături de trupe precum Quo
Vadis, Hate, Tectonic, Psycho Symphony, Taine,
Necrovile, Spectral şi Kathaarsys. Momentan cei
trei tinerei au terminat de tras tobele (alături
de Marius Costache) pentru EP-ul de debut,
programat să vadă lumina zilei pe la începutul
anului 2011. EP-ul va include şi un cover după
“Unquestionable Presence” de la Atheist, tobe
care rup constant tempo-ul, efecte sonore ca
să creeze o atmosferă cât mai potrivită pentru
ideea muzicii prestate şi o meticulozitate de
invidiat când vine vorba de secţia de corzi (mai
ales chitară). Un album care nu trebuie ratat
al unei trupe care, de asemenea, merită toată
atenţia fanilor muzicii întortocheate.
Lost SocietY
Lost Society este mai degrabă un proiect
decât o trupă în adevăratul sens al cuvântului.
Conceptul de Lost Society a început în seara
celui de-al doilea concert New Model Army din
România (la Hard Rock Café, pe 26 februarie
2010), când Paul “Slayer” Grigoriu (Rising
Shadow, ex-Abigail) l-a abordat pe Matei Tiba-
cu-Blendea cu propunerea de a înregistra un al-
bum, fără pretenţii în ceea ce priveşte calitatea
sunetului. Aşadar, nu poate fi vorba de un “line-
up”; Paul scrie majoritatea versurilor şi liniile
melodice, pe când Matei se ocupă de partea
instrumentală (tobe, chitare, bass, orgă, efecte)
şi din când în când mai mâzgăleşte un vers
sau un desen pe o bucată de şerveţel. Procesul
de creaţie a început abia prin aprilie. După
nici măcar o lună de la fondarea Lost Society,
membrii au aflat că Grant Hart (Husker Du) avea
să concerteze la club Control şi au început să
asambleze o “trupă” temporară, doar pentru a
avea ocazia de a deschide concertul Grant Hart,
chiar dacă stilurile ar fi fost diferite. Aşa că
Matei l-a contactat imediat pe un prieten de-al
său, genialul multi-instrumentist Ştefan Hâncu
(Dulceaţa Morţii) să-i ajute cu prestaţia live.
Totuşi, Paul – voce, Matei – tobe şi Ştefan – chi-
tară ar fi fost o componenţă incompletă… aşa că
Ştefan a propus varianta următoare: el să treacă
la bass, iar la chitară să treacă un prieten de-al
său, Adrian Moisoiu, care a reuşit să înveţe/
personalzeze cântecele în foarte puţin timp.
Boooon, deci trupa a început să repete timp de
o lună, să repete circa 5 cântece originale care
au fost scrise în câteva zile plus două cover-uri
(de la Bad Brains şi Black Flag). Practic, trebuia
să fie singurul concert al trupei…însă acest
lucru nu s-a mai întâmplat, aşadar Lost Society
a revenit la stagiul de proiect. De atunci s-au
mai compus destule cântece, din ce în ce mai
complexe; dacă cele iniţiale aveau un sunet
asemănător unor trupe precum T.S.O.L., Dead
Kennedys, Black Flag, The Damned, Magazine,
Ved Buens Ende şi Dinosaur Jr…, cele recente
denotă influenţe diverse din mai multe genuri
muzicale (rock ‘n’ roll, jazz, noise, post-rock,
metal, progressive, psychedelic, funk, samba).
Momentan se înregistrează părţile instrumen-
tale de la cele circa 16 cântece care vor fi pe
albumul de debut. Adrian Moisoiu nu va fi
prezent pe album, însă Ştefan Hâncu s-a afir-
mat deja ca al treilea membru colaborator Lost
Society şi va putea fi auzit de asemenea la mai
multe instrumente. După cum am menţionat
mai sus, sunetul probabil va lăsa de dorit pen-
tru persoanele care nu pot gusta muzică decât
dacă este înregistrată într-un studio scump şi
profesionist, ca şi cum oricine are bani pentru
aşa ceva, dar muzica va fi o sonoritate destul
de proaspătă (ca şi concept) pentru România,
vor fi şi câteva surprize pe el (invitaţi speciali,
instrumente în afara regiunii rock, două cover-
uri: The Doors şi The Damned) şi, per total,
merită măcar un gram de atenţie. Albumul este
programat să fie lansat pe la finele anului 2010
dacă totul decurge conform planului.
fast f o r w a r d
NIGHTS.RO NE POVESTEŞTE DESPRE CUM
unul dintre cei mai aşteptaţi artişti străini
din România, Ricardo Villalobos, va mixa la
Kristal în cadrul unui eveniment Sunrise,
sâmbătă, 18 decembrie 2010. Au trecut
deja 4 ani de la prima venire în România
a lui Ricardo Villalobos, la Studio Martin,
în data de 25 martie 2006, în cadrul unui
eveniment Sunrise. Între timp, artistul
a cucerit aproape pe toată lumea, de la
organizatorul de evenimente la simplul
petrecăreţ, devorator de muzică bună atât
la club, cât şi acasă sau în maşină. Stilul
sau extrem de jovial, muzica mereu bună
care îi trece prin mâini şi care ne determină
să petrecem până târziu în dimineaţă, dar
mai ales caracterul pronunţat underground
al evenimentelor îl aşează pe Ricardo
între primii DJ din punct de vedere al
popularităţii în ţara noastră. Până astăzi,
Ricardo se poate mândri cu câteva petreceri
memorabile în România, cele de la Kristal
Glam Club, din La Mania Mamaia sau de
la Sunwaves urmând, firesc, primei sale
prezenţe la noi în ţară. Cine poate uita
incredibilul after-hours de la defunctul
Session din Bucureşti, când “ne-a dansat
Ricardo până duminică seara”? Prietenia
dintre Ricardo şi ai noştri [a:rpia:r] – Rhadoo,
Petre Inspirescu, Raresh - este cunoscută
în întreaga lume, Raresh însoţindu-l de-a
lungul carierei sale la diferite petreceri şi
festivaluri internaţionale. Tot la capitolul
“Cine poate uita?” putem trece celebrele
Closing Parties de la Amnesia Ibiza – sau,
de ce nu, pe cele de la DC10 Ibiza. Ultima
apariţie a lui Ricardo în România a avut
loc pe 30 aprilie 2010, în cortul Sunwaves
Mamaia, acesta fiind capul de afiş al celui
mai recent 1 mai de pe litoral.
RARESH ESTE INVITAT SĂ MIXEZE ALĂTURI
de Ricardo Villalobos, Nick Curly, Brendan
Long şi Krysko, evenimentul desfăşurându-
se sub egida Cocoon. Acum mai bine de
doi ani, Raresh şi Ricardo Villalobos au
fost invitaţi să mixeze la The Warehouse
Project, evenimentul fiind considerat şi
astăzi drept unul dintre cele mai reuşite
din toate timpurile de către organizatori.
Sub egida “for twelve weeks, the city is
ours”, organizatorii au pus la cale o serie de
evenimente pentru toamna anului 2010,
multe dintre ele Sold Out încă din timpul
verii. Ca headlineri, la evenimentele The
douăzecişitrei
Warehouse Project sunt invitaţi să mixeze
Steve Lawler, Joris Voorn, Eric Prydz,
Basement Jaxx, Boys Noize, Paul van Dyk,
Richie Hawtin, Magda, Ricardo Villalobos,
Stanton Warriors, Trentemoller, Pete Tong,
Booka Shade, Carl Craig, John Digweed, Josh
Wink, Caribou, James Holden, Loco Dice,
Marco Carola, Simian Mobile Disco, Sven
Vath, Guy Gerber, Onur Ozer, Moderat, Ian
Brown, David Guetta şi Luciano.
 GUNS ‘N’ ROSES
Trilogia şi Democraţia
incursiune printre arme şi trandafiri

G eorge DURB ĂL ĂU
douăzecişipatru
A nii nouăzeci au însemnat în cea mai mare
măsură, pentru majoritatea dintre noi,
cei ce am trăit adolescenţa plină exact pe
întinsul acestor ani, Guns ‘n’ Roses. Sunt trupe
menite să facă istorie fără ca ceva anume să
anunţe lucrul ăsta sau fără ca trupa să-şi pro-
pună într-un acces de mândrie şi self-praising
a la John Lennon, să fie aşa cum se alinta Di
Caprio în Titanic – The king Of The World. Anii
nouăzeci au însemnat mult dance, renaşterea
acestui mainstream interesant, funky, sau doar
de discotecă, de care MTV-ul era plin, însă de
care avea loc berechet şi rock-ul. Adică, dacă
vă amintiţi bine perioada, dance-ul şi rock-ul
îşi împărţeau aproape frăţeşte timpul de misie
al topurilor sau al emisiunilor zilnice. Şi printre
omuleţii care parcă reinventau un nou tip de
glam al ciudăţeniei, se mai găseau şi rockeri,
grei şi nebuni. Cei din categoria asta erau cei
care apăreau primii pe buzele amatorilor de
muzici, atunci când erau întrebaţi dacă ştiu
ceva rock - şi fără excepţie, Guns ‘n’ Roses ieşea
din colţul gurii ca o confirmare fără urmă de
îndoială, că respondentul „avea gusturi”! Pentru
că a fi rocker însemna să te iei în piept cu socie-
tatea (recte prietenii, familia), să te îmbraci
mai altfel şi să adopţi o estetică diferită atunci
când venea vorba de filozofii de viaţă. Un punct
comun pe care îl aveau toţi, la o petrecere, fie
ei rockeri, danceri, depeşişti sau alte genuri
de fani era clar unul pe care îl aşteptau toată
seara – „bluesul” de pe la 12-1 noaptea, când o
sensibilitate atât de sfâşietoare ca cea exprima-
tă de un „Don’t Cry” te făcea şi pe tine să fii/
pari suficient de romantic, dar la fel de dur
precum e genul din care se desprindea superba
baladă – rockul. La o anumită vârstă împărţirea
lucrurilor în viaţă ţine mai mult de utilitatea lor
imediată aplicată la personalitatea şi statusul
tău, şi prin urmare să alegi a-ţi place Guns ‘n’
Roses era de fapt o alegere de imagine. Adică,
în termeni modernism, îţi conturai un brand.
Dar, totuşi poate merg prea departe. Până la
urmă pentru categoria pentru care muzica nu
este doar un fundal, Guns ‘n’ Roses a însemnat
o revelaţie şi contactul cu o muzică inspira-
tă, care a devenit mai mult decât un simplu
fundal, ci mai degrabă un soundtrack cu toate
implicaţiile lui, pentru momente de neuitat. De
fapt de aceea mergem la un concert ca şi cel
ce urmează – pentru a ne transporta în timp cu
singura maşină a timpului disponibilă în con-
diţiile de faţă – muzica. Ne amintim de timpuri
de mult apuse, senzaţia amplificându-se până
la lacrimi când amintirea este susţinută de riff-
ul lui Slash din „November Rain”, de exemplu.
Trecutul - Trilogia
Deşi sunt convins că fanii, puriştii GNR nu vor fi
de acord în totalitate (ăsta e şi rolul lor!), când
vorbim de GNR vorbim de câteva piese care au
spart seiful cu briliante pe care îl ţinem fiecare
într-un loc special, undeva plasat în jurul inimii
(de aceea se şi numesc „piese de suflet” şi s-au
plasat elegant şi prin efracţie acceptată, lângă
altele de până atunci, închizând discret uşa
după ele. Sunt adevărate piese de rezistenţă
şi caracterizează vremea lor în totalitate. Una
dintre ele este November Rain.
November Rain
Se pare că November Rain este probabil cea
mai veche piesă cu care se jucau la un moment
dat Axl şi Tracii Guns, prin 1983. Guns susţine
că încă de pe atunci Axl avea un riff de pian pe
care îl numea chiar „November Rain” pe care îl
tot cânta la repetiţii. Fiind întrebat de Guns de
ce nu îl transformă într-o piesă, Axl afirma că
este încă nefinisat şi că nu ştie ce să facă cu el.
Ceea ce spune ceva şi despre artistul Axl Rose,
care avea conştiinţa că are în mână mină de
aur, dar nu se grăbea să o exploateze...
Prima oară când piesa a ieşit pe un suport
audio s-a întâmplat în 1985, când la o casă
obscură piesa a apărut pe un dublu LP numit
„November Rain/In Concert and Beyound”.
Varianta, destul de brută şi fără solo-urile lui
Slash, dura exact 4 minute şi 43 de secunde
şi nu s-a făcut suficient remarcată. Ulterior,
Slash povestea că intenţiile cu această piesă
au crescut, dimensiunile deja considerate
epice pentru un hit de top ten, în realitate erau
mult mai îndrăzneţe. Din memoriile artistului
reiese că, încă din 1986 (înainte ca sesiunile de
înregistrare pentru „Appetite For Distruction”
să înceapă măcar) piesa iniţială a fost extinsă
la 18 minute, la sesiunile de înregistrare partici-
pând chitaristul Nazareth, Manny Charlton.
Alte surse menţionează chiar o variantă de
25 de minute înregistrată înainte de varianta
albumului. Interesant este că, rockeri înrăiţi, ce
nu voiau să sucombe genului facil caracterizat
de balade lungi şi siropoase, Slash şi Duff au
refuzat să lucreze aceste piese, invocând dorin-
ţa lor de a cânta rock cât mai direct şi mai în
forţă posibil. În categoria aceasta s-a încadrat
şi o altă superbă (şi lungă!) piesă de colecţie
– „Estranged”. Dar, în acest moment, viziunea
lui Rose s-a făcut auzită şi a fost confirmată de
atâtea ori până în prezent. Povestea piesei este
inspirată de o poveste scurtă, publicată de Del
James, intitulată „Without You”, în cadrul seriei
de povestiri „The Language of Fear”. Piesa nu
prezintă în întregime povestea, deşi sfârşitul
este la fel de tragic, dar intenţionat, videoclipul
a fost editat pentru a se face utilă şi necesară
citirea poveştii. Ba chiar mai mult, la relansarea
colecţiei de poveşti scurte Axl a contribuit cu o
introducere, unde scrie că „Del James cunoaşte
situaţiile descrise din experienţă personală
şi are o nesecată iubire faţă de mahala, din
experienţa traiului în ea”. Şi dacă tot vorbim
de videoclip, şi aici avem de-a face cu poveşti!
Videoclipul este realizat cu participarea actri-
ţei-model Stephanie Seymour, iubita lui Axl de
la acea vreme. Deşi neconfirmat, a existat un
puternic zvon în epocă, cum că nunta imagi-
nată în capelă a fost pe bune şi că Slash i-ar fi
fost cavaler de onoare pe bune lui Axl, şi preotul
din videoclip – preot în toată regula. Dar, totuşi,
acest zvon nu a fost confirmat. Videoclipul a
fost o extravaganţă absolută, care a costat un
milion şi jumătate de dolari, rămânând până în
zilele noastre unul dintre cele mai scumpe vide-
oclipuri din istorie. Axl era călare pe cai mari şi
a dezvoltat videoclipul, împreună cu Del James,
până în cele mai mici detalii. Poveştile legate
de reconstrucţia capelei în întregime după
modelul uneia din New Mexico sau despre riscul
douăzecişicinci
de lovire cu macaraua care manevra camera de
filmat, la care a fost supus Slash în filmările nă-
ucitoare din timpul solourilor (două la număr)
din cadrul piesei, sau filmarile din teatrul unde
au fost înregistrate imaginile ce se interpun
poveştii piesei, unde trupa a cântat pe bune la
fiecare scenă... toate acestea fac din „November
Rain” o realizare total de excepţie. De altfel,
piesa deţine şi câteva recorduri, cum ar fi acela
al celei mai lungi piese (8:59 min.) ce a ajuns în
Top Ten şi de asemenea al celui mai lung solo
 de chitară al unui single de Top Ten! Însă cu
toatea astea Slash, după terminarea filmărilor,
declara pentru Q Magazine (the english one –
pentru necunoscători) că: „Ne-am angrenat la
a face video-producţiile astea uriaşe, şi când
am terminat November Rain era deja prea mult.
Eram prea implicaţi. La sfârşitul zilei aveam
un videoclip superb, dar atunci am început să
înţeleg că lucrurile începeau să ne scape de sub
control!”. Videoclipul a primit premiul Vanguard
Video în cadrul MTV Awards din 1992, când
Guns ‘n’ Roses a interpretat piesa alături de
Elton John pe scenă.

Don’t Cry
„Don’t Cry” este a doua piesă depsre care vreau
să vorbesc, care, alături de „November Rain” şi
„Estranged”, face parte dintr-o trilogie gândită
de Axl ca fiind părţi integrante din povestea
scriitorului – „Without You”. Probabil cea mai
cunoscută piesă a trupei (deşi nu cred că este
careva care să ştie Don’t Cry şi să nu fi auzit de
November Rain, de exemplu..!), cu melodia per-
fectă şi cu cârlige auditive la tot pasul. Mai întâi
de toate piesa are o melodie care se lipeşte de
timpan şi rămâne în simbioză pentru tot restul
vieţii unui ascultător constant. Piesa, ca majo-
ritatea celorlate, e adevărat, scoate în evidenţă
vocea gutural-înaltă (unică) a lui Axl, care, pe
fundalul dramatic-accelerat al instrumentaţiei,
creează ceea ce am putea numi balada rock
perfectă. O reuşită impresionantă, care are la
bază o poveste la fel de interesantă. Se pare că
intriga piesei îl include în povestea ei şi pe Izzy
Stradlin, care la un anumit moment avea o iubi-
tă superbă, de care s-a îndrăgostit şi Axl. Piesa
ne spune povestea unei femei care vrea să îl
lase pe bărbatul cu care iese. Din vorbele lui Axl,
suna cam aşa: „Era vorba despre o tipă cu care
ieşea Izzy, de care eram foarte atras, după care
ei s-au despărţit şi împreună cu Izzy am scris
melodia asta. Eram afară, lângă un club, şi ştii,
chiar eram îndrăgostit de persoana asta, ea re-
aliza că (după despărţirea de Stradlin - n.r.) nu o
să meargă şi îmi spunea adio. Eu m-am aşezat
pe trotuar şi am început să plâng, iar ea îmi
tot spunea - nu plânge!" În următoarea noapte
m-am întâlnit cu Izzy şi am compus piesa în
cinci minute. Nici pe lângă el nu trecuse uşor
această relaţie!”. Textul vorbeşte despre a fi în
stare să priveşti cu optimism un viitor care nu
pare prea roz în unele momente, un îndemn la a
ne aminti că timpul le rezolvă pe toate şi că su-
ferinţa va dispărea într-un final. Text de muzică
rock, fără doar şi poate!!! Despre locul în trilogie
încă nu se ştie dacă „Don’t Cry” este prima sau
a doua, teorii despre ambele plasări fiind destul
de interesante şi cu rolul lor în epopeea video-
urilor cu greutate în istoria Guns ‘n’ Roses. Ceea
ce este important de menţionat – Izzy Stradlin,
deşi menţionat ca şi co-writer, nu a mai ajuns
să filmeze piesa, ieşind din trupă – motiv pen-
tru care Dizzy reed poartă un tricou în videoclip
pe care stă scris - „Where’s Izzy?”. Video-ul a
douăzecişişase

descoperit zone sensibile din viaţa lui Axl, care,

îmreună cu Stephanie, iubita lui, dădea viaţă pe
ecran unor momente intense şi dureroase din
mariajul anterior, mai ales că aceste momente
avea darul de a renaşte monştrii (lui Axl) de nu
foarte mult timp adormiţi în uitare. Şi totuşi,
arta a învins, încercând, conform spuselor lui
axl, să se transforme într-o terapie care are du-
blu rol – artistic şi psihologic. Trebuie să recu-
noşti că nu mulţi ar trece într-un timbru atât de
personal formula „art imitating life”! Şi ca să nu
Trupe solo
ale lui Slash
Slash’s Snakepit
ULTIMA FORMULĂ
Rod Jackson
voce (1998–2001)
Slash
chitară principală (1993–1995,1998– uităm şi câteva detalii tehnice, piesa se bucură
2001) de trei variante şi este considerată ca fiind pri-
Keri Kelli ma melodie scrisă pentru Guns ‘n’ Roses. Prima
chitară ritmică (2000–2001) variantă, considerată cea originală, aparţine
Johnny Griparic discului „Use You Illusions I”, a doua (cu câteva
bass (1998–2001) versuri schimbate şi câteva pasaje foarte uşor
Matt Laug remodelate) aparţine albumului „Use Your Illu-
tobe, percuţii (1998–2001) sions II” şi cea de-a treia variantă, înregistrată
în timpul sesiunilor pentru „Appetite...”, care a
FOŞTI MEMBRI apărut doar pe discul single dedicat piesei!
Eric Dover
voce (1993–1995)
Gilby Clarke
chitara ritmică (1993–1995) Estranged
Mike Inez
bass (1993–1994) A treia parte din trilogia despre care vorbim aici
Matt Sorum se referă la o piesă la fel sau (din umilul meu
tobe, percuţii (1993–1994) punct de vedere) mai epică decât November
James LoMenzo Rain, care preia tema principală a celorlalte
bass (1994–1995) două şi o expandează la o durată şi intensitate
Brian Tichy copleşitoare. „Estranged” mai mult decât să
tobe, percuţii (1994–1995) completeze aduce trilogia pierderii şi a sufe-
Ryan Roxie rinţei despărţirii la un climax pe care celelalte
chitară ritmică (1998–2000) două piese nu ajung (şi aici am să supăr iar pe
câţiva..). Estranged duce mai sus contribuţia
chitarei şi feelingul este mult mai intens/dis-
Velvet Revolver perat. Guns ‘n’ Roses trece în registrul pieselor
concept, lungi şi traversate de solo-uri uluitoa-
MEMBRI ACTUALI re, cu ruperi de ritm şi cinematică sonoră cu
Slash ceva timp înaintea anilor noştri, de secol XXI.
chitară principală (2002–present) De altfel, Axl îi mulţumeşte pe coperta discului
Dave Kushner „Use You Illusions II” lui Slash – „Lui Slash, mul-
chitară ritmică (2002–present) ţumesc pentru melodiile criminale de chitară”,
Duff McKagan pentru contribuţia totală la una din piesele sfâ-
bass şi backing vocal (2002–present) şietoare pe care nu mulţi sunt în stare să o uite.
Matt Sorum Important de menţionat, pianul cu rol aproape
tobe, backing vocals (2002–present) la fel de important ca şi chitara lui Slash, aici
aprecierile demne pe deplin pentru talentatul
FOŞTI MEMBRI Dizzy Reed! Trecând la tehnicalităţi, piesa este
Scott Weiland a doua cea mai lungă piesă Guns (9:23 min.
voce,,clape (2003–2008) faţă de „Coma”, de 10:16 min.) şi beneficiază
de cel mai scump videoclip GNR, costurile
ajungând la 4 milioane de dolari! Infirmând
direcţiile artistice declarate pe la începuturile
Guns ‘n’ Roses, de a menţine spiritul muzicii lor
la un nivel low-budget pentru filmări şi live-uri,
acum Axl a pornit într-o criciadă artistică ce
augmenta ego-ul său uriaş şi diminua interesul
lui Slash de a mai face parte din mega-produc-
ţii video, care aveau rolul de a acţiona ca şe-
dinţă de terapie pentru Axl. Este de netăgăduit
modul profesional şi pasiunea cu care această
piesă este înnobilată de chitară, însă un beculeţ
roşu începea din ce în ce mai des să clipească
în mintea artistului în timp ce singura lumină
pe care o vedea Axl era verde – verde la orice
extravaganţă şi manifestare artistică, no matter
the money or the ego!!! După spusele lui Slash,
piesa a fost scrisă într-o perioadă de repetiţii
extinsă, în Chicago. Momentul scrierii piesei,
după cele declarate de Axl, era unul de izolare
emoţională în urma anulării mariajului cu Erin
Everly. Videoclipul, la fel de lung ca şi piesa,
încheie trilogia gândită cu Del James, a fost fil-
mat în condiţii emoţionale ce au accentuat sta-
rea despre care vorbeşte piesa – Axl tocmai ce
se despărţise de Stephanie Seymour, cu care a
şi filmat celelalte două videoclipuri anterioare,
motiv pentru care din nou tema despărţirii că-
păta noi sensuri. În cadrul video-ului Axl ajunge
la punctul culminant, să se arunce în mare, în-
tr-o tentativă de suicid, nereuşită deoarece este
salvat de către nişte balene! În scenariu intra şi
o scenă în care Axl ar fi ajuns în Rai, dar scena
cu balenele a rezolvat acest pasaj pe care Axl a
vrut să-l elimine. Tot în videoclip apare şi Slsh
cu deja disputatul mers pe apă.. iar clipul se
termină apoteotic cu o însemnare de-a lui Axl –
„Lose your illusions, Love Axl GNR ‘93”. Intrigă
şi controversă, rock and roll! Piesa şi videoclipul
au fost primite foarte bine, devenind în scurt
timp un imn GNR care să rivalizeze cu, să
spunem, „Stairway to Heaven” al lui Zeppelin.
Deşi au fost suficiente voci care să amende-
ze excesul financiar la care s-a dedat grupul
pentru a filma aşa un video pretenţios. Dar, noi
ca şi consumatori nu avem nici o problemă cu
asta... e ca şi cum te-ai plânge că ”Avatar” este
prea scump !!! În orice caz, trilogia în discuţie a
douăzecişişapte
însemnat cu siguranţă trecerea la un nivel su-
perior de exprimare artistică, nimeni neputând
combate că banii implicaţi în aceste producţii
nu au fost egalaţi de talentul artiştilor şi de
calitatea pieselor – până la urmă ce a rămas
în urma acestui exces poate fi considerat artă
şi un simbol al amprentei artistice inegalabile
pe care trupa a lăsat-o asupra generaţii întregi.
Arta şi rock-ul în genere au fost întotdeauna
caracterizate de excese (fără de care mulţi nu
ar ajunge la revelaţiile necesare creaţiei) şi a le
 critica înseamnă a lovi chiar în esenţa culturii
POP, care este construită aproape 90% din ast-
fel de poveşti. Doar că, excesul, privit pe termen
lung nu are decât un singur dar – acela de a
dezintegra! Ceea ce s-a întâmplat, puţin câte
puţin, şi cu una din marile poveşti ale rock-ului
anilor nouăzeci - Guns ‘n’ Roses.

Prezentul: democraţia
Guns ‘n’ Roses nu s-a despărţit oficial niciodată.
Oficial. Însă încet, începând cu plecarea lui
Slash, despre Guns ‘n’ Roses nu se putea vorbi
decât la trecut. Axl a devenit unul dintre cele-
brii recluşi la domiciliul său din Malibu. A ieşit
total din lumina reflectoarelor, nemaiştiindu-
se aproape nimic de el. Abia în 2006, într-un
interviu acordat revistei „Rolling Stone”, Axl
povestea despre următorul album GNR, care va
fi interpretat într-o cu totul altă componenţă
şi care va suna altfel. „Chinese Democracy”
urma să sune pe alocuri a Queen (conform
artistului), „în unele pasaje nesemănând deloc
cu GNR” şi închei citatul. Ceea ce acum deja
ştim! În debutul noului secol despre GNR live
s-a auzit în 2002 şi în 2006. Dar albumul mai
avea ceva până la lansare. În 2006 se lucraseră
26 de piese din 32 pe care le compusese Axl.
Deşi un record trist, albumul anunţat încă din
2006 avea să se lanseze în a doua jumătate
a lui 2008, iar abia pe finalul lui 2009 pornea
turneul mondial cu „Chinese Democracy”.
Întârzierile au devenit în ultimii ani o tristă
marcă înregistrată a artistului, acesta având
obiceiul de a ajunge mult după ora programată
la concerte sau întrerupând show-ul pentru a
avea o discuţie personală cu diverşi fani care îl
supărau! Dar până la urmă am avut ocazia să
ascultăm albumul şi să îl vedem şi pe Axl live,
fie în persoană, fie pe tube. Discul este într-
adevăr altceva. Axl se reinventează. Intenţia
este clară ca lumina zilei. Este un album care
trebuie tratat cu răbdare şi atenţie. Evident că
lipsesc creaţiile în felul şi atmosfera în care
erau cântate în epoca de aur a trupei. Muzica a
devenit mai complexă, dar şi mai puţin hitoasă,
COMPONENŢA ACTUALĂ este mai rock, este mai agresiv, însă în felul
trupelor noi mai degrabă. Dacă nu aş şti că este
AXL ROSE trupa lui Axl şi că el cântă, probabil că aş nota
voce, pian (1985–prezent) albumul cu trei stele din cinci. Maximum trei
DIZZY REED stele şi jumătate. Ceea ce înseamnă că există
clape, pian, sintetizator, backing vocals scânteie fără doar şi poate, însă focul încă se
(1990–prezent) lasă aşteptat! Revenirile marilor trupe, mai ales
TOMMY STINSON când formula originală nu mai există pe scenă,
chitară bass, backing vocals (1998–prezent) putem spune că suferă de sindromul dorinţei
CHRIS PITMAN de a fi altfel - şi la un nivel este de înţeles - şi
clape, programming, de aici satisfacţia redusă la audiţia cu dinţii şi
backing vocals (1998–prezent) pumnii strânşi de teama a ceva nereuşit. Trupa
RICHARD FORTUS lui Axl creează un live demn de GNR, însă este
chitare (2002–prezent) doar un compromis acceptat. În cazul GNR
FRANK FERRER suntem în aceeaşi situaţie în care eram prin
tobe, percuţii (2006–prezent) anii nouăzeci – primeam vizite de la trupe de-
RON "BUMBLEFOOT" THAL mult apuse sau de care ştiau doar câţiva. Acum
chitare (2006–prezent) piaţa muzicii live din România a mai evoluat,
DJ ASHBA însă GNR nu a mai evoluat, motiv pentru care
chitare (2009–prezent) o să stăm cuminţei ascultând single-urile de
douăzecişiopt

pe „Chinese Democracy”, aşteptând hiturile

Discografie
Appetite for Destruction (1987)
G N' R Lies (1988)
Use Your Illusion I (1991)
Use Your Illusion II (1991)
"The Spaghetti Incident?" (1993)
Chinese Democracy (2008)
care ne vor transporta acolo unde vrem noi.
Căci, dragilor, dacă nu-i putem vedea pe toţi
la un loc, hai totuşi să celebrăm unul dintre
marii artişti, pe cât de controversat, pe atât de
celebru şi capabil. Sigur va suna bine. Şi dacă
nu, vom da vina pe inginerul de sunet şi ne vom
întoarce la discurile noastre care ne vor ţine de
cald mult timp de acum încolo, indiferent dacă
Slash va mai vrea cu Axl sau viţăvercea!
 i nterv i u

Charlotte Gainsbourg
p rin amabilitatea A & A Records / Warner M us i c .

Nu mă consider un muzician complet

În 2007 s-a accidentat la water-ski, iar la scurt timp după inci-

dent a fost operată la Paris din cauza unei hemoragii craniene.
Urmarea acestei experienţe a fost tranpusă în note muzicale,
rezultatul fiind albumul “IRM” – al treilea din discografia lui Char-
lotte Gainsbourg. În interviul de mai jos, realizat în vara acestui
an, Charlotte vorbeşte despre etapele realizării acestui album,
despre colaborarea cu Beck, dar şi despre influenţa lui Lars von
Trier asupra muzicii ei.

“IRM” a apărut la o distanţă de trei ani de
“5:55”. De ce ai lăsat să treacă aşa mult
până să vii cu un album nou?
Nu mă gândeam la materialul următor atunci
când am terminat albumul cu Air. Eram prea
încântată… în plus, promovarea a durat şi ea
ceva timp… Casa de discuri mi-a “propus” să
încep să mă gândesc la următorul material, să
văd în ce direcţie vreau să o iau, cu cine aş vrea
să lucrez… Beck mi s-a părut alegerea evidentă
pentru colaborare, având în vedere admiraţia
mea pentru el. Am rămas oarecum “în familie”,
pentru că Nigel Godrich a fost producătorul lui,
dar şi al meu, la albumul cu Air. El a produs şi
pentru Air… şi prin el am ajuns să-l cunosc pe
Beck chiar înainte de începe să lucrez cu Air.
Iniţial el te-a refuzat, nu?
Da, aşa e. (zâmbeşte). Ne mai întâlnisem
înainte, dar nu am discutat despre o colaborare.
Nu i-am propus personal această colaborare,
i-am rugat pe cei de la casa mea de discuri să-i
sune impresarul… nu voiam să-l pun în situaţia
stânjenitoare de a mă refuza personal… Am fost
încântată când a fost de acord să ne întâlnim.
Dintr-o sesiune de cinci zile ne-am ales cu trei
titluri care se regăsesc şi pe album… a fost un
punct de plecare bun.
Studioul a fost locul unde aţi şi “încercat”
piesele pentru prima oară?
Da. Nu ştiam ce vreau cu exactitate sau în ce
direcţie să mă îndrept. Am făcut-o doar să ve-
dem cum sună şi să ne dăm seama cum lucrăm
împreună. După aceea am plecat din LA, m-am
întors la Paris fără nimic… Când prietenul meu,
Yvan (n.n. - Yvan Attal) m-a întrebat de munca
mea, nu ştiam ce să-i răspund, doar că a decurs
bine… dar nu aveam nimic “în mână”. A durat
destul de mult până când Beck mi-a trimis
mixurile - între timp am lucrat la “Antichrist” -
treizeci
sau Jarvis este imens. Nu pot înregistra de una
singură, iar pentru asta nu mă consider un
muzician complet.
mi-a luat 20 de ani
să-mi dau seama că
vreau să fac mult mai
mult în domeniul mu-
zical
Sunt zvonuri conform cărora la înregis-
trările pentru “5:55” îţi era atât de ruşine
încât te-ai ascuns în spatele unei perdele
atunci când cântai. Este adevărat?
Am fost foarte nesigură pe mine, mi-a luat 20
de ani să-mi dau seama că vreau să fac mult
mai mult în domeniul muzical şi că o pot face şi
fără tatăl meu… Mi-a trebuit foarte, foarte mult
timp să mă obişnuiesc. La început îmi era ruşi-
ne de propria-mi voce, dar nu atât de mult încât
să nu merg mai departe. A fost o contradicţie
între a vrea să te “arăţi”, a vrea să faci ceva şi a
nu te aprecia destul… Trecând peste asta, am
fost foarte mândră de album, dar nu m-am
gândit la concertele pe care urma să le susţin.
Când eram în studio cu Air nu mă gândeam
decât la plăcerea de a înregistra şi combina
piesele acelea pentru album. La partea de
promovare nu m-am gândit niciodată. Un lucru
prostesc, poate, am fost şi naivă… mă gândeam
la perioada în care părinţii mei înregistrau
albume, o perioadă foarte diferită când nu erai
nevoit să faci turnee. Porneai în turneu după 15
albume…
Oamenii lui, Jason Falkner şi Joey Waron-

asta se întâmpla în vară, iar el abia după aceea
mi-a trimis mixurile acelea. Atunci l-am şi
rugat să facă el tot albumul.
Şi dintr-o dată ai devenit Charlotte Gains-
bourg, artistul care înregistrează?
Da, şi îmi place. Dar asta nu înseamnă că mă
consider un muzician. Mă simt norocoasă că
pot întâlni oameni pe care îi admir, iar faptul
că ei vor să lucreze cu mine e un lucru pe care
îl apreciez – respectul meu pentru Beck, Air
ker cântă cu tine?
Nu. El a ales muzicienii, ceea ce a fost un ajutor
imens. Ideea de repetiţie e diferită acum şi sper
să fac faţă.
Dar el ţi se va alătura?
Sper! Nu ştiu. E ocupat şi foarte imprevizibil,
aşa că nu ştiu ce se va întâmpla.
Când aveţi de gând să începeţi?
O să începem repetiţiile în decembrie, pentru că
avem câteva spectacole, unul pentru televiziu-
ne – deja am avut unul –, un fel de mini concert
pentru Canal+ şi după aceea la Palais de Tokyo.
Spectacole mici… după care poate trecem şi în
America un pic, tot pentru spectacole mici. În
acest domeniu sunt oarecum în perioada de
ucenicie, aşa că trebuie să învăţ, să încep cu
chestii mici.

Vei fi cu fiul tău Ben pe post de baterist?

Ar fi minunat, dar nu. A fost haios, a cântat la
tobe pentru prima oară în viaţa lui şi nu ştia că
l-am înregistrat. Beck a fost cel care a propus să
folosim înregistrearea. A devenit astfel punctul
de plecare al piesei “Trick Pony”.

Un pas pentru cariera lui, poate.

Ar fi minunat. Fiica mea vorbeşte pe o piesă. Nu
foloseşte niciun instrument, dar a fost foarte
haioasă. Totul a decurs într-o atmosferă fami-
lială, studioul era în casa lui Beck, familia lui
era tot acolo, copiii lui, copiii mei, care veneau
în vizită… Totul a decurs spontan, eu aveam în
cap sunetele de la RMN pe care am decis să le
integrăm într-o piesă..

Trebuie să crezi că
vei reuşi
De ce nu îţi place să cânţi în franceză?
Este mult mai dificil. Cred că sunt mult mai cri-
tică faţă de francezi şi mai e şi acest sentiment
foarte puternic pe care îl am, că niciodată nu aş
putea fi mai bună decât tatăl meu. E paralizant.
Iubesc munca lui şi nu mulţi îl pot trece în ceea
ce a făcut el. Trebuie să ai foarte mare încredere
în tine când te apuci de ceva. Trebuie să crezi
că vei reuşi – evident, să nu-ţi lipsească nici
modestia – să faci ceva frumos. În franceză
fiecare cuvânt îmi aminteşte de o piesă de-a
lui, vocabularul folosit de el, muzicalitatea pe
care a găsit-o în franceză. Deci, mi-e foarte
greu. În plus, nu mi se pare că limba franceză
are muzicalitate.

Cântând în engleză simţi că ieşi din umbra

lui?
Da, dar în acelaşi timp îmi place să păstrez în
muzica mea referiri la piesele lui.

Cu o prezenţă atât de puternică nu e de

mirare că ai devenit o persoana timidă.
La început mi-a fost jenă faţă de media… Am
vrut să fac filmele pe care le-am făcut, dar când
a trebuit să vorbesc despre ele şi să fac pozele
necesare, tot procesul acesta mi s-a părut ne-
natural, ceva forţat. Am urât să fac asta, după
care mi-am dat seama că nu este chiar aşa
mare lucru să vorbeşti şi să te exprimi. Mereu
mi-a fost jenă de faptul că nu voi găsi cuvintele,
expresiile potrivite… a fost mai complicat…

Eşti cunoscută în Franţa, o “instituţie

naţională”, toată lumea te ştie, francezii
treizecişiunu

te-au văzut crescând…

Nu mă gândesc la felul în care mă vede sau mă
percepe lumea, mă pot deconecta foarte uşor
de partea aceasta. Cred că e mai bine să nu mă
gândesc la mine câteodată. Lucrez într-un do-
meniu în care trebuie să vorbesc despre mine,
felul în care gândesc, mă îmbrac… e o slujbă
ciudată. Când faci un film oamenii te urmăresc,
totul este orientat spre EU. Atâta timp cât te
poţi detaşa de toate acestea, e chiar plăcut.
 L-ai folosit pe Beck ca pe un instrument?
Unele piese sunt foarte personale, de parcă
le-ai fi scris tu. Ca acela cu accidentul, de
exemplu.
El a scris totul. Eu am dat titlurile “Dandelion”,
“Haven Can Wait” şi “Crooked Man”, dar care
acum se numeşte “Greenwich Mean Time”. La
fel şi tema principală, RMN-ul a fost ideea mea,
pentru că a fost o experienţă personală şi pe
care am vrut să o folosesc.
Pentru că este o experienţă care îţi schim-
bă viaţa?
Nu. Chiar înainte de a mă întâlni şi vorbi cu
Beck despre album fusesem programată la
RMN şi senzaţia de a fi în aparat era încă foarte
proaspătă în mintea mea… iniţial mi s-a părut
traumatizant…. pe parcurs însă m-am “obiş-
nuit”, ajunsesem chiar să cer eu să mi se facă.
Eram paranoică cu sănătatea, la primul semn
de durere am crezut că mor, de aceea ceream să
treizecişidoi
mi se facă RMN. Şi mi s-au făcut multe, multe…
A devenit ca o dependenţă?
Oarecum. Nu mi s-a părut negativ, mi-a plăcut
ideea de a face ceva cu acele sunete haotice,
mi se păreau muzicale.
Ai auzit sunete în acel aparat?
Da. Intri în aparatul acela ca un tub, ceea ce
poate fi ciudat dacă suferi de claustrofobie –
însă nu a fost cazul meu. Capul îţi este imobili-
zat şi într-o oglindă mică vezi doctorii vorbind
într-o altă încăpere. Sunetele sunt foarte
puternice şi deranjante, te face să te gândeşti
că ei vor ca tu să reacţionezi. Sunetul e foarte
intens şi lung… o experienţă. M-am gândit să
le folosim, însă dacă Beck nu ar fi reacţionat
la ideea mea, aş fi renunţat. După prima notă
auzită a început să compună, versurile fiind
evident despre introspecţie, memorie. A reuşit
să “intre” în capul meu fără ca eu să fi vorbit
prea mult. Înainte de a ne apuca de treabă, nu
am avut discuţii intime, profunde cu el, totul a
decurs spontan, eu aveam în cap propoziţii din
care el a reuşit să extragă partea care i s-a părut
interesantă.
Eraţi pe aceeaşi lungime de undă, deci.
E foarte plăcut pentru mine să mă gândesc la
faptul că l-am inspirat.
Ce influenţă a avut Lars von Trier asupra
pieselor - având în vedere că tu înregistrai
piese în timp ce lucrai la filmul lui? Este
trecut la partea de “mulţumesc pentru”?
Da (râde), îi mulţumesc. Am făcut acele cinci
piese, m-am oprit, nu m-am mai gândit la
album şi am plecat la Köln pentru a filma “An-
tichrist”. Când m-am întors a trebuit să lucrez
la un alt film, dar pentru scurt timp, după care
am plecat la LA. Starea mea de spirit era foarte
ciudată atunci când m-am întors în LA, filmă-
rile de la “Antichrist” având un impact puternic
asupra mea. Mi-a fost greu să mă distanţez de
acel film, deşi nu aveam nicio idee de ce reali-
zesem, nu văzusem niciun cadru, mi se părea
că totul a fost un vis… un coşmar. Toate aceste
schimbări, plecarea de la Köln la LA m-au trans-
pus într-o stare sufletească foarte ciudată…
“Le Chat du Café des Artistes” este o piesă
retro, nu?
Da, este o piesă din anii 70. E a unui compo-
zitor canadian, Jean-Pierre Ferland. Habar nu
aveam de existenţa piesei până când Beck nu
mi-a atras atenţia asupra ei, sugerând să facem
un cover. Nu eram foarte convinsă la început,
pentru că nu eram sigură că voi putea vorbi
despre mine, despre artişti cu acel umor negru.
Însă piesa m-a bântuit, aşa că am hotărât să
facem un cover.
Ai lucrat cu Beck, Air, Jarvis Cocker. Cine
urmează, Radiohead?
Da, mi-ar plăcea (râde). Dar nu sunt sigură că
se poate. E mai dificil, pentru că vreau să fiu
recunoscătoare şi fidelă. Când am făcut albu-
mul cu Air, am vrut să rămân fidelă lor, să nu
mă mai gândesc să lucrez cu altcineva. Acum,
că am colaborat cu Beck, vreau să rămân fidelă
lui… Nu vreau să mă gândesc deja la cineva cu
care aş putea lucra, gândul meu este încă la
experienţa pe care tocmai am avut-o…
 anali ză

United
Colors
of Sound
Cetin R A Ş I T

Trecerea de la Cupa Mondială din Africa

de Sud la campionatele interne şi la
cele două competiţii europene – Cham-
pions League, Europa League – s-a
făcut în linişte, lucru bun interzicerea
tâmpeniei numită vuvuzela, în linişte,
dar cu interes. Dacă o echipă naţiona-
lă cu jucători din alte ţări de origine,
dar naturalizaţi sau de alte etnii, dar
născuţi în ţara care i-a selecţionat a
reuşit să se claseze pe locul 3, oare ce se
mai poate inventa în materie de fotbal
de club? “Panzerele germane” - cum tot
băteau câmpii simpatic de stupizii co-
mentatori de la TVR – obţineau medalia
de bronz cu “localnici”, printre care se
numărau unul pe jumătate ghanez, un
altul pe jumătate tunisian, încă unul pe
jumătate nigerian şi doi turci, plus un
brazilian născut în ţara cafelei. A nu se
uita că din echipa celei mai puternice
ţări europene mai fac parte trei polonezi
naturalizaţi plus un neamţ pe jumătate
spaniol. Se cunoaşte, de asemenea, că în
1998 “naţionala” cocoşului galic cuce-
rea trofeul chiar la Paris având în echi-
pa câştigătoare francezi născuţi chiar
şi în Guadeloupe sau Noua Caledonie,
un basc, un algerian, doi armeni, toţi
născuţi în Franţa, dar şi un ghanez şi un
senegalez, ambii naturalizaţi. Lucrurile
stau la fel de ciudat, ciudat de intere-
sant şi în rândul artiştilor. Sunt mulţi
care au devenit celebri ca imigranţi în
ţările de adopţie sau ca “minoritari” în
ţările cu a căror cetăţenie s-au născut.

“Primul rock star asiatic al Marii Britanii”, cum

a rămas în istoria muzicii solistul trupei Queen,
Freddie Mercury, are o origine cel puţin la fel de
curioasă pe cât de tumultuoasă i-a fost viaţa de
muzician. Bomi şi Jer Bulsara, de origine parsi
(iranieni practicanţi ai Zoroastrismului, o religie
fondată de profetul Zarathustra la începutul
mileniului trecut), au plecat din statul indian
Gujarat în Zanzibar, Tanzania, imediat ce li s-a
oferit oportunitatea unui câştig mai bun. Fiul
treizecişitrei

lor, micul Farrokh Bulsara (cel care va deveni

marele Freddie), este crescut de bunicii din
India, unde îşi va face studiile primare şi va
avea prima lui apariţie ca muzician, ca pianist
în trupa The Hectics, mai exact. Despre cât de
bun muzician era încă de pe-atunci, un coleg
de la St. Peter's School din Panchgani spunea:
“Freddie (de atunci se autointitula aşa) avea o
abilitate neobişnuită de a transpune pe pian
piesele pe care le auzea la radio”. După o scurtă
 perioadă petrecută în Zanzibar, Freddie (17 ani,
pe-atunci), sora şi cei doi părinţi ai lor ajung în
Marea Britanie şi se stabilesc în Middlesex. Din
acest moment, tânărul Bulsara se va concentra
şi mai mult pe muzică, va activa în două trupe
obscure, pentru ca la a treia încercare să se
împrietenească cu Brian May şi Roger Taylor, cu
care formează trupa Queen. Este momentul în
care Farrokh Bulsara devine Freddie Mercury.
În anul în care viitorul frontman Queen
ajungea în Regatul Unit, 1963, în Londra se
năşteau Seal Henry Olusegun Olumide Adeola
Samuel şi Georgios Kyriacos Panayiotou. Seal
are origini nigeriene (Olusegun înseamnă
“Dumnezeu e victorios”) şi braziliene şi
o interesantă activitate ca bluesman în
Thailanda, petrecută după un turneu în Japonia
cu trupa lui de funk, Push, şi înainte de o lungă
călătorie în India. Începutul anilor '90 avea
să-i răsplătească toate eforturile sale, hituri
precum “Killer” (alături de Adamski), “Crazy”
şi “Future Love Paradise” ajungeau în fruntea
clasamentelor din întreaga lume, iar el, Seal,
avea să fie învitat în aprilie 1992 la “The Freddie
Mercury Tribute Concert For AIDS Awarness”,
evenimentul comemorativ dedicat solistului
Queen decedat cu doar şase luni mai devreme.
În acelaşi concert care a avut loc pe Wembley
a performat şi George Michael, fiul unui cipriot
grec, Kyriacos Panayiotou, şi al unei dansatoare
de origine engleză, Lesley Angold Harrison.
treizecişipatru
Succesul pe care artistul născut în nordul
Londrei l-a avut alături de Andrew Ridgley în
trupa Wham! (mai multe single-uri şi albume
de top, concerte cu casa închisă în toată lumea,
cel din China comunistă – primul al unei trupe
din Vest – fiind subiectul filmului “Foreign
Skies: Wham! in China”) l-a îndemnat să încerce
o carieră solo. În mai bine de 25 de ani pe
cont propriu, George Michael a vândut 100 de
milioane de discuri şi a primit titlul de “cel mai
difuzat artist britanic la radiourile din Regatul
Unit între 1984 şi 2004”.
Tanita Tikaram n-ar fi bănuit la începutul
carierei sale că cel mai bun single al ei va
avea cel mai mare succes la radiourile din
ţara în care s-a născut, dar pe care a părăsit-o
încă din copilărie, pentru că tatăl ei lucra
în armată, iar asta implica “plimbatul” din
cazarmă în cazarmă. Indo-fidjianul Pramod
Tikaram şi malayesiana Fatimah Rohani au
devenit în 1969, la Munster, Germania, părinţii
unei fete pe care au botezat-o Tanita. Cei trei,
împreună cu Ramon Tikaram, fratele mai mare
al Tanitei, care avea să devină actor de teatru
şi televiziune, se mută la Basingstoke, în sudul
Marii Britanii, la începutul anilor '80. După o
scurtă perioadă în care a cântat prin cluburi,
Tanita a semnat cu WEA Records (avea doar
19 ani) şi, la fel de repede, au venit şi primele
aprecieri. “Good Tradition” a prins primele 10
locuri în majoritatea ţărilor europene, în timp
ce “Twist In My Sobriety” a prins locul 2 în
Germania şi Austria.
La 19 ani şi tot în Marea Britanie a debutat
şi Ketevan 'Katie' Melua, născută la Kutaisi,
în Republica Sovietică Socialistă Gruzină
(în 1984), devenită Georgia după dizolvarea
U.R.S.S. Drumul ei spre faimă a fost mai lung
decât cel al Tanitei Tikaram; abia după ce a
ajuns a doua oară în capitala britanică, pe ruta
Kutaisi-Tbilisi-Batumi-Belfast-Londra-Surrey-
Londra, şi-a lansat discul de debut, în timp
ce prima victorie în clasament a venit odată
cu apariţia celui de-al doilea album. “Piece
By Piece”, pe care se află hitul “Nine Million
Bicycles”, a intrat direct pe locul 1 în “UK's
Official Albums Chart”, a obţinut patru discuri
de platină când Katie împlinea 21 de ani şi se
afla la a treia cetăţenie: cea britanică, după
cea sovietică şi cea georgiană. Un alt record
l-a înregistrat trei ani mai târziu, când datorită
câştigurilor ajunse la 18 milioane de lire
sterline, domnişoara Melua a ajuns pe locul 7
într-un clasament al celor mai bogaţi britanici
până la vîrsta de 30 de ani.
Nu a strâns o avere atât de mare, ba dimpotrivă,
prin chetuielile făcute fără cap a crizat toţi
contabilii pe care i-a avut până acum, dar în
materie de faimă este în top. Revista “Forbes”
a pus-o pe Lady Gaga (Stefani Joanne Angelina
Germanotta) pe locul 4 în clasamentul celor
mai puternice şi influente celebrităţi din lume,
iar activitatea ei a contribuit în bună măsură
la foarte multele milioane de dolari pe care îi
cîştigă Akon, artistul şi proprietarul casei de
discuri “Kon Live Distribution” care editează
producţiile excentricei de origine italiană. Pe
numele său adevărat Aliaune Badara Akon
Thiam, sengalezul născut în St Louis, Missouri,
se poate lăuda cu faptul că apare ca autor sau
colaborator pe 40 de piese care au ajuns în
“Billboard Hot 100”, că a fost nominalizat de
şase ori la premiile Grammy, că a scris cântecul
cu care a debutat Lady Gaga, “Just Dance”
şi că suma pe care o câştigă anual din toate
activităţile “music related” se ridică la 30 de
milioane de dolari.
În unul din ultimele interviuri pe care le-a oferit
John Lennon – posesor al dreptului de şedere
în Statele Unite în 1980 - l-a citat pe Churchill,
care a spus că “fiecare englez are dreptul
inalienabil de a trăi acolo unde doreşte”. La
vremea aceea, declaraţia avea mai mult iz de
dorinţă, reputatul om politic britanic nu bănuia
că în mileniul trei Europa - pe care el o lăsase
împărţită de o cortină de fier - va avea un statut
apropiat de cel al unei federaţii şi nici că lumea
întreagă va deveni un sat global care forţează
extinderea dincolo de atmosfera planetei pe
care se află. Datorită acestor schimbări, în
2010 o trupă din Australia, stabilită în Marea
Britanie, concertează la Cape Canaveral (Statele
Unite), show-ul fiind transmis în direct în
spaţiul cosmic. Viitorul se întâmplă deja.
 i nterv i u
Europa de Est este locul meu
preferat pentru a susţine concerte
Serj TANKIAN
Carmina & M ihail Vak ulov sk i
(traduc ere din engle z ă : Andra Atodiresei )
Sînteţi în primul dvs. turneu solo, care se
numeşte ca şi albumul – „Elect The Dead”.
Cît de diferite sînt concertele dvs. de
acum în comparaţie cu cele cu System Of
A Down?
Acesta nu este primul meu turneu cu „Elect the
Dead”. Am mai fost un an şi jumătate sau doi
ani în turneu pentru „Elect the Dead”, în 2007
şi 2008. Acesta este pentru următorul album,
„Imperfect Harmonies”. Acest turneu este dife-
rit faţă de turneul „Elect the Dead”, iar turneul
„Elect the Dead” este foarte diferit de turneele
System of a Down.
Am ascultat „Elect The Dead” de nenumă-
rate ori pentru armoniile lui perfecte, dar
următorul dvs. album solo se numeşte „Im-
perfect Harmonies”. Cum şi de ce aţi ales
acest titlu? Ce variante aţi mai avut?
M-am gândit că ar fi o afirmaţie cool, generală,
care se aplică la multe lucruri. Avem armonii
imperfecte între oameni, armonii imperfecte în-
tre umanitate şi natură, armonii imperfecte în-
tre naţiuni, armonii imperfecte între organizaţii
multinaţionale. Este un concept interesant. Din
punctul meu de vedere… sunt într-o armonie
imperfectă cu muzica pentru că scriu muzică
pentru piese complexe, pentru un ansamblu
treizecişişase
muzical, dar nu am studiat niciodată muzică,
de exemplu. Din punctul meu de vedere, întot-
deauna încercăm să facem armonia perfectă în
viaţă, dar o atingem doar când murim.
Sîntem încîntaţi să vă vedem diseară în
concert la Artmania, orice veţi cînta. ...În
acest turneu mai cîntaţi şi cîte o piesă Sis-
tem Of a Down? Dar de pe viitorul album?
Nu, nu voi cînta piese Sistem Of a Down, dar voi
cînta piese şi de pe „Elect the Dead”, şi de pe
următorul album, „Imperfect Harmonies”.
„Elect The Dead” este puţin diferit de
stilul Sistem Of a Down, „Imperfect Har-
monies” va fi foarte diferit de „Elect The
Dead” (nu mai avem răbdare să-l ascul-
tăm)?
„Elect the Dead” a fost diferit de System of a
Down pentru că a fost mai puţin metal şi puţin
mai mult progressive şi puţin mai… nu ştiu
cum să îi spun, dar a fost cu siguranţă diferit
de ceea ce am făcut cu System of a Down.
Actualul album este un mai mare salt înainte,
pentru că este un stil muzical cu totul şi cu
totul diferit din anumite puncte de vedere. Este
rock – cred, dar este stratificat. Nu sunt doar 4
sau 5 instrumente care cântă live, nu sunt doar
instrumente rock, este o întreagă orchestră
clasică, un sistem complet de beat-uri şi efecte
electronice, instrumente de lumină, instru-
mente rock, solo-uri de jazz, este în realitate o
fuziune de genuri diferite şi este cu mult mai
brut şi melancolic faţă de ce am mai făcut până
acum.
Cînd consideraţi că o piesă e gata, e numai
bună pentru albumul viitor?
O piesă nu este gata până nu este gata, nu este
gata până când nu o mixezi. Cred că atunci
când cântecul iese singur la iveală şi crezi că
fiecare parte este atât de puternică cât de
puternică poate fi ea, când versurile sunt atât
de puternice cât de puternice pot fi ele, când
muzica este definită şi expresivă, atunci este
momentul să te opreşti. Dar întotdeauna te poţi
întoarce şi să aduci îmbunătăţiri.
Pentru dvs. ce e mai important la o piesă –
muzica sau textul?
Ambele sunt foarte importante. Din asta este
făcut un cântec, este o combinaţie între cele
două. Cred că poezia este o metodă mai flexibi-
lă de exprimare decât cântecul, dar cântecele
sunt o formă de exprimare mai puternică, mai
intuitivă. Atât muzica, cât şi versurile fac acest
lucru, aşa că ambele sunt foarte importante.

Ţineţi ca piesele dvs. să aibă neapărat un

mesaj?
Nu toate, nu. Unele sunt politice prin mesaj,
altele sunt trăiri personale, altele sunt explorări
dadaiste şi absurde, altele sunt amuzante… aşa
că… toate sunt diferite.

Cînd sînteţi pentru prima oară într-un

oraş, vă interesează să vedeţi locurile sau
vă concentraţi doar pe concert?
Îmi place să văd oraşele. Din păcate, când eşti
în turneu, datorită programului nebun, nu ai
timp liber să te plimbi, dar am venit la Sibiu…
mai întâi am zburat către Bucureşti şi am
venit cu maşina spre Sibiu şi am avut ocazia
să vedem o parte din provincie, ceea ce a fost
plăcut şi am luat o cină plăcută şi ne-am plim-
bat prin oraş - un oraş foarte frumos – şi am
avut ocazia să cunoaştem oameni, să punem
întrebări, să ne uităm la feţele lor, să vedem
cât de ospitalieri sunt, să gustăm mâncarea. Să
mergi în turneu este ca şi cum… ştii cum sunt
locurile acelea în care intri şi au multe tipuri
de vin… degustări de vinuri. Să mergi în turneu
este un fel de degustare de vinuri culturale,
pentru că nu primeşti suficient cât să înţelegi
cu adevărat, dar primeşti suficient cât să îţi
aduci aminte. Şi te gândeşti: „Hmm, îmi place
ciorba de acolo”.

Unde v-a plăcut cel mai mult să cîntaţi şi

de ce?
Îmi place să susţin concerte în Europa de Est
mai mult decât oriunde altundeva în lume.
Personal, îmi place mai mult să cânt în Europa
decât în America de Nord, dar Europa de Est
este locul meu preferat pentru a susţine con-
certe. Este mai multă agitaţie, cred că există o
cultură orientată către tineri, este mai multă
artă, mai multă muzică, mai mult interes şi mai
multă aventură decât în Europa de Vest, cred,
şi cu siguranţă mai mult decât în State, dar nu
am cântat peste tot. Nu am fost, de exemplu, în
America de Sud. Nu am fost în sud-estul Asiei,
dar Australia şi Noua Zeelandă sunt de aseme-
nea distractive.

Ce muzică ascultaţi între concerte?

Încerc să îmi feresc urechile de muzică între
concerte pentru că, după un concert, urechile
mă dor, dar când sunt acasă sau într-un avion,
am iPod-ul cu mii de cântece, cu mii de albu-
me. Ascult tot felul de muzică, poate fi rock,
pop, jazz sau o melodie clasică, nu contează,
atâta timp cât este o melodie bună.

Ce formaţii care vă plăceau acum 10 ani vă

mai plac şi acum?
Sunt atâtea formaţii şi atâţia artişti pe care
i-am ascultat de-a lungul anilor încât nu pot să
dau nume… nu ar conta…

Ce hobby-uri aveţi? Aveţi un scriitor pre-

ferat?
Nu am un tip de îngheţată preferat, nu am
treizecişişapte

un oraş preferat, nu am o persoană preferată,

nu am o anumită preferinţă legat de nimic.
Apreciez diversitatea tuturor lucrurilor. Îmi plac
foarte multe tipuri de scriitori, îmi plac scriitorii
pe teme politice, spirituale, de călătorii, îmi
place poezia…

(interviu realizat înaintea concertului de la

Artmania, Sibiu, 15 august 2010)
i nterv i u
Dorinţa de a fi original şi diferit a fost adânc, adică este acolo, este gata, este cea mai
întotdeauna foarte puternică
Mikael STANNE
vocalist Dark Tranquillity
Carmina & M ihail Vak ulov sk i
(traduc ere din engle z ă : Andra Atodiresei )
Cîntaţi din 1989, un an revoluţionar, în
care în Est a căzut comunismul. Pentru
Dark Tranquillity mesajul, textul contează
la fel de mult ca şi muzica?
Pentru mine, bineînţeles cuvintele, versurile au
o importanţă deosebită, un sens special, pentru
că sunt felul în care pot să mă exprim. De
exemplu, în versuri pun toate lucrurile pe care
îmi este incomod să le spun aşa, pur şi simplu,
sau lucrurile care mă irită, care mă fac nervos
sau frustrat. Asta pun în versurile mele, ca să
nu trebuiască să fiu nervos tot timpul. Este o
modalitate de refulare, dar nu este neapărat
o declaraţie, nu este un punct de vedere
politic. Adică arunc cu noroi în religie şi în
organizaţiile religioase şi tot felul de alte lucruri
asemănătoare, însă este mai mult din frustrare,
din frustrare personală mai mult decât altceva,
dar nu a fost niciodată vorba despre predici
sau despre a emite mesaje religioase sau ceva
de genu', sunt doar sentimente personale
transpuse în muzică, din acest motiv cred că
vom putea face asta în continuare, pentru că
există întotdeauna lucruri care ne enervează,
care să mă facă să cânt, să ţip cât mă ţin
plămânii. Creativitatea ne impulsionează mai
mult ca orice, nu este vorba despre mesaje,
vrem să creăm ceva nou şi diferit. Vrem să ne
descotorosim de energia negativă, prin muzică.
Ce faceţi mai întîi, textele sau melodia?
Muzica vine prima. Niklas şi Martin scriu
marea majoritate a melodiilor - şi restul se mai
implică, dar cei doi sunt principalii compozitori
ai formaţiei -, şi când ne întâlnim cu toţii în
sala de repetiţii şi începem să cântăm, simţim
încotro se îndreaptă melodia, iar când începem
să înregistrăm şi să facem demo-uri, atunci
este gata melodia şi atunci încep să scriu
versurile.
Cînd consideraţi că o piesă este gata, nu-
mai bună de băgat pe un album?
De obicei, cam cu două zile înainte să intrăm în
studioul de înregistrare şi asta pentru că lucrăm
foarte mult... De obicei ne ia un an să scriem
şi să înregistrăm, aşa că totul este pregătit
înainte să intrăm în studio, dar ne ia mult timp
până găsim sunetul fiecărei melodii, până când
totul este acolo unde trebuie să fie, sună bine
şi conţine tot ceea ce noi dorim să conţină.
Eu şi Martin Brändström suntem întotdeauna
ultimii care termină, eu scriu ultimele cuvinte
chiar înainte să intrăm în studio, iar Martin îşi
notează notele pentru clape până în ultima
zi de înregistrare, dar aşa lucrăm noi. Eu
schimb tot timpul, schimb cuvintele, refrenul,
versurile... cam de vreo două milioane de ori
înainte să intrăm în studio, până când mă simt
mulţumit, iar când mă simt mulţumit respir
minunată senzaţie din lume, iar după un an
de frustrare constantă şi anxietate, şi o stare
generală proastă, pentru că nu poţi dormi din
cauza acestor melodii pe care le ai mereu în
cap, să înregistrezi într-un final şi după aceea
să stai relaxat şi să asculţi pur şi simplu îţi dă
un sentiment excepţional, acel sentiment că ai
realizat ceva şi sentimentul de finalitate... este
extraordinar.
Sînteţi pionieri ai stilului „melodeath” şi
regi ai muzicii metal din Gothenburg, chiar
inventatorii stilului numit “Gothenburg
Metal”. Prin ce se deosebeşte acest stil de
metal-ul clasic?
Nu ştiu cum să explic, pentru că percep
lucrurile în alt mod, adică este singurul lucru
pe care ştiu să îl fac, nu este ca şi cum aş fi
crescut cu muzică în orice alt oraş. Înţeleg
nevoia de a eticheta lucrurile, pentru că există
foarte multe trupe, din foarte multe zone,
cum ar fi în California, în Bay Area, acolo sunt
nişte trupe trash care ne-au influenţat. Când
eram copii şi noi ziceam "Bay Are trash metal"
despre formaţii precum Testament, Exodus
şi Metallica. Apoi, dintr-o dată, oamenii au
început să numească ceea ce facem noi scena
Gothenburg, iar noi ne întrebam ce se întâmplă,
pentru că eram doar nişte prieteni, în trupe
diferite, care fac muzică. Nu am considerat
niciodată că Gothenburg este o scenă, – pe
atunci eram foarte frustrat pentru că toţi
încercam să fim originali, iar ei ne puneau
tuturor aceeaşi etichetă – , dar acum m-am
obişnuit cu ideea. Cred că termenul vine de la
faptul că încorporăm muzicalitate şi elemente
metal mai netradiţionale în metal extrem.
Asta am făcut întotdeauna, adică ne place la
nebunie death metal-ul extrem, speed metal-ul
şi metal-ul melodic din Germania, aşa că putem
combina toate acestea. Vrem extremismul,
agresivitatea, nebunia şi furia trash metal-ului
şi a death metal-ului şi muzicalitatea speed
metal-ului, iar acea combinaţie a devenit unică.
Asta am urmărit şi noi, am vrut să fim unici,
iar de fiecare dată când scriam ceva şi nu ieşea
ceva special sau dacă semăna cu ceva ce am
ascultat de la o altă trupă, aruncam totul şi
o luam de la zero şi cred că asta este valabil
şi pentru celelalte trupe, At The Gates şi In La Artmania veţi cînta pentru prima oară Ce formaţii v-au influenţat la începuturi?
Flames: dorinţa de a fi original şi diferit a fost în România. La ce vă aşteptaţi de la acest Dacă ar trebui să numâr doar o mică parte din
întotdeauna foarte puternică. Elementul comun concert? ele, aş spune Kreator, din Germania, muzică
al trupelor din zona Gothenburg este faptul Nu ştiu. Asta este partea interesantă când trash, o trupă nemaipomenită, a fost prima
că muzica este de calitate, este bine cântată, mergem într-o ţară în care nu am mai cântat. muzică extremă pe care am ascultat-o. Când
bine executată, bine înregistrată şi sună bine. Este o experienţă nouă şi asta ne place la am auzit "Flag of Hate" în ’86-’87 şi am fost
Personal, nu îmi place eticheta, dar cum văd nebunie, adică mai sunt încă locuri în lume vrăjit. Asta o fost cea mai extremă muzică pe
eu lucrurile, înseamnă că apreciezi metalul de unde nu am fost încă. Asta e cel mai fain la care am ascultat-o şi m-am îndrăgostit de ea
calitate, care are mai mult decât brutalitate, toată chestia asta, să mergi într-o ţară nouă. instantaneu. De atunci Kreator a rămas una
viteză, care este mai profund... dar ce ştiu eu... Întotdeauna avem îndoieli înainte de un din trupele mele favorite. Altă trupă este Black
eu nu etichetez lucrurile... vreau să spun că asemenea concert, însă suntem optimişti. Ne Sabbath din Anglia. Acea voce, acele versuri,
acum mi se pare OK, dar la momentul respectiv spunem "O să fie OK". Asta este mentalitatea acea intensitate şi pasiune, acea atmosferă
nu mi se părea la fel. noastră. Ne asigurăm că vom da ce e mai bun shakespeariană a versurilor m-a influenţat atât
din noi pentru a face show şi pentru a cânta cât de mult încât m-a determinat să devin cântăreţ
Aţi editat multe albume; la care ţineţi cel mai bine, însă restul depinde de şansă. Dacă şi compozitor de versuri. Am vrut să cânt ca
mai mult şi de ce? publicul este acolo şi noi îl simţim, atunci vom Miland Petrozza de la Kreator, să cântăm la
Evident că cel mai drag îmi este "We Are the face magie. chitară precum eroii noştri de la Black Morbid
Void", pentru că am depus multă muncă la Angel, cu pasiune, cool. Kreator şi Sabbath sunt
el. Anul trecut am sărbătorit 20 de ani de La Sibiu veţi cînta mai mult din ultimul pentru mine, fără îndoială, trupele care m-au
activitate, iar acesta a fost albumul care a vostru album sau va fi un fel de best of influenţat cel mai mult.
trebuit să marcheze începutul următorilor 20 Dark Tranquillity?
de ani şi acesta a fost sentimentul pe care l-am Toate piesele noastre sunt cele mai bune Ce muzică ascultaţi? De exemplu, ce aveţi
avut: că trebuia să fie atât de special încât să (râde)... Acum serios, ne vom concentra pe noul acum în MP3?
fie o rampă de lansare pentru ceea ce urmează. album, dar vor fi şi piese mai vechi. Când mă Cam toate tipurile de muzică, de la black
Am muncit foarte mult la el şi am fost foarte duc să văd un concert, sau la un festival de metal la melodii mai simple. De exemplu, de
mulţumiţi de rezultat. Îmi place la nebunie. În muzică, mă gândesc: "Sper să cânte cele mai dimineaţă când m-am trezit am ascultat piese
acelaşi timp, albumul care cred că ne defineşte bune melodii ale lor!”, dar nici o formaţie nu de Steve Hogarth şi melodii ale trupei în care
cel mai bine, care a pavat drumul pentru tot face asta, pentru că nu merge. Nu e ca şi cum cântă, Marilion. Au piese solo şi live foarte
ce s-a întâmplat este "The Gallery", care a ieşit am avea un catalog în faţă din care să alegem. bune. Karnivool din Australia, ce cântă un rock
pe piaţă în 1995. Este primul album pe care Pentru fiecare melodie depunem efort să ne progresiv, similar cu cel al formaţiei Tool, sunt
am cântat, pentru că înainte de acel album am asigurăm că se aude bine pe scenă. Acest set foarte buni. Ascultăm cam de toate. Fiecare
cântat doar la chitară. Este primul album care este pregătit de mult timp, de la începutul membru al formaţiei are o gamă variată de
ne-a făcut să ne simţim ca o formaţie adevărată anului, însă este foarte cool, pentru că avem preferinţe muzicale. Nimic nu este interzis. Nu
şi ne-a făcut să credem că ceea ce vom scrie efecte vizuale – Niklas a creat toate aceste ascultăm soul sau hip hop, însă ascultăm cam
treizecişinouă

în continuare va fi extraordinar, ne-a făcut să
fim mândri de noi pentru că este primul album
care a fost înregistrat într-un studio bun, la care
am avut o copertă bună, în fine... totul a fost
excelent. A fost primul nostru album adevărat
şi a fost un punct de plecare şi a fost începutul
scenei muzicale Gothenburg Metal. În acel an
mai multe trupe au scos albume şi aşa a luat
fiinţă scena muzicală Gothenburg. Acela este
un album special pentru mine şi pentru trupă şi
cred că pentru mulţi fani.
efecte – pregătite pentru fiecare piesă. Lucrurile
se completează reciproc. Niklas a creat o
animaţie specială, pentru fiecare melodie în
parte. Imaginile se schimbă în continuu, însă
eu nu apuc să văd niciodată ce se întâmplă,
pentru că totul este pe fundal, dar sper că vă
va plăcea, pentru că ştiu că lucrează foarte
mult la acestea şi este uimitor, el este un artist
extraordinar. Este bine să avem şi asta, pe lângă
ce mai avem şi ce mai facem pe scenă.
tot ce este de calitate. Am o pasiune legată de
cântăreţii buni; este vorba de pasiune pentru
muzică, nu neapărat pentru piese foarte
bine cotate. Mi-a plăcut întotdeauna rockul
progresiv, în special cel al anilor '60-'70. Este
pasiunea mea.
Mulţumim, vă aşteptăm din faţa scenei.
Perfect!
(interviu făcut înainte
de concertul de la Artmania)

Mă întreb dacă este cineva care poate să-
şi imagineze lumea fără Beatles. Sau dacă
există oameni culţi care n-au ascultat mă-
car o singură dată – chiar şi întâmplător –
o piesă Beatles. Cred că se pot găsi câţiva
figuranţi neinteresanţi care să răspundă
afirmativ la prima întrebare, aşa că de la
început le spun că acest articol nu este
pentru ei. Pentru cei care continuă să ci-
tească aceste rânduri am să-mi întocmesc
o mini-apologie Beatles în care am să ofer
cele mai recente ştiri legate într-un fel sau
altul de formaţie. Am să încep prin a vă
spune ce mai face Mark David Chapman,
cel care pe 8 decembrie 1980 l-a împuşcat
pe John Lennon. Explicaţia e simplă – cele
mai recente veşti legate într-un fel sau
altul de Fab Four îl au pe Chapman în prim
plan. Abia în plan secund este George
Harrison, a cărui casă este vizată de un
program amplu de demolări în Liverpool.
Voi continua apoi cu o listă de genul
facts&figures, informaţii care nu sunt
chiar la îndemâna oricărui căutător de
muzică pe Internet.
The Beatles
Chapman
cere eliberare
condiţionată
U
cigaşul lui John Lennon va rămâne în
continuare în închisoare, cea de-a şasea
cerere de eliberare condiţionată pe care
a înaintat-o autorităţilor fiind recent respin-
să. Notoriul criminal este ţinut într-o celulă
separată în închisparea Attica din statul New
York. Chapman lucrează în închisoare ca portar,
face curat prin birouri şi este chiar bibliotecar.
Are un comportament exemplar, însă asta nu-i
serveşte la nimic.
Următoarea sa audiere pentru o eventuală
eliberare condiţionată a fost programată pentru
2012.
Pe lângă fanii vechi şi noi ai Beatles, Yoko
Ono este cea care se opune cel mai vehement
eliberării criminalului. Yoko a înaintat o petiţie
comisiei care analizează cazul Chapman în care
îşi exprimă dezacordul faţă de o eventuală eli-
berare a condamnatului, ajuns acum la vârsta
de 55 de ani.
trupe pi erd ute
I onuţ Petrovic ean
Uniti împotriva
demolării casei
lui Ringo Starr
F
anii Beatles au iniţiat recent o campanie
pentru a salva de la demolare casa în care
s-a născut unul din idolii lor, Ringo Starr.
Campania de salvare a imobilului situat în Ma-
dryn Street 9 din Liverpool a fost iniţiată de Max
Frudd, un fan înfocat şi lookalike al lui Ringo.
Ideea în jurul căreia s-au unit fanii este cea
conform căreia dacă imobilele aparţinând lui
John Lennon şi Paul McCartney au fost trans-
formate în muzee, cel în care s-a născut Ringo
Starr ar trebui să capete aceeaşi destinaţie.
Problema este că imobilul în cauză face parte
patruzecişiunu
dintr-un plan amplu şi vechi de peste cinci ani
al primăriei din Liverpool care intenţionează
să demoleze un întreg cartier pentru a construi
apoi sute de noi case.
În ciuda planurilor edilitare, fanii Beatles au
speranţa că imobilul în stil victorian va rămâne
în picioare, iar câteva case din jur vor fi trans-
formate în vederea închirierii în regim hotelier
de către fanii de pretutindeni.
 Beatles facts & figures
D espre Fab Four s-au scris nenumărate
cărţi. Cuvintele sunt puţine atunci
când vine vorba despre ce au însem-
nat nume ca John Lennon, Paul McCartney,
George Harrison şi Ringo Starr, iar pentru a
vorbi despre schimbarea muzicii generată
de creaţia lor ar fi necesare multe numere
de Sunete. Aşa că vă propun în continuare
câteva cifre, mai mult sau mai puţin suges-
tive, de multe ori curioase şi întotdeauna
interesante. Şi nu uitaţi – muzica de calitate
este astăzi aşa cum este şi datorită Beatles.
De 10 minute a avut la dispoziţie fotogra-
ful Iain Macmillan ca să realizeze instanta-
neul care a devenit coperta albumului Abbey
Road, una dintre cele mai cunoscute din
lume şi la ora actuală.
patruzecişidoi
18 titluri de melodii care conţin un nume
de fată au înregistrat Beatles în întreaga lor
carieră.
23 de secunde are cea mai scurtă piesă
a trupei: Her Majesty, de pe albumul Abbey
Road.
8 minute şi 15 secunde are cea mai
lungă piesă Beatles: Revolution 9, de pe
White Album.
44 de reviste exclusiv despre Beatles sunt
publicate/tipărite în prezent în lume.
52 de site-uri exclusiv despre Beatles func-
ţionează în prezent în lume şi sunt updatate cel
puţin săptămânal.
44 de trupe care cântă numai melodii din
repertoriul Beatles ori cel solo al membrilor
formaţiei există acum în lume.
2.961 de trupe sau artişti au realizat un
cover al piesei Yesterday.
75 de feţe conţine coperta albumului Sgt.
Pepper’s Lonely Hearts Club Band.
24 de yeahs conţine piesa She Loves You.
28 de minute avea în medie un concert
Beatles din Statele Unite, la începutul carierei
Fab Four.
20 de milioane de dolari a plătit reţeaua de
televiziune americană ABC pentru drepturile de
transmisie a documentarului Bealtes Antho-
logy.
20 de single-uri Bealtes au ajuns pe locul I
în topul Billboard.
19 săptămâni a petrecut Hey Jude în topul
Billboard.
147 de săptămâni (însumate) au petrecut
pe locul I în Billboard piesele Beatles.
71 de albume au scos individual membrii
Beatles.
50.000 de dolari i-au intrat anul trecut în
cont lui Paul doar pentru piesa Yesterday.
600 milioane de dolari este valoarea esti-
mativă a averii lui McCartney.
189.243 dolari este preţul mediu al unei
piese Beatles achitat de Michael Jackson atunci
când a cumpărat de la ATV Music repertoriul
trupei (251 piese).
177 biografii autorizate despre Beatles
sunt înregistrate în SUA în prezent, iar despre
ceilalţi… John – 69, Paul – 23, George – 6, Ringo
– 2.
2,3 milioane de dolari s-au plătit în 1985 la
o licitaţie pentru Rolls-Royce-ul psihedelic al
lui John Lennon.
28 de oameni au purtat de-a lungul timpu-
lui titlul de „al cincilea Beatles” (printre ei se
numără Neil Aspinall, Pete Best, Eric Clapton,
Brian Epstein, Murray Kaufman, George Martin,
Yoko Ono, Billy Preston, Tony Sheridan, Ed
Sullivan, Stu Sutcliffe).
f oto re p o rta j
fast f o r w a r d
O seară cu Fatboy Slim
Fotografii de Alin Păduraru
Agenţia Foto Light & Lens, Bucureşti

MAXIMO PARK ŞI THE FUTUREHEADS

sunt cap de afiş pentru festivalul britanic
Split Festival 2010 din Sunderland (25-26
septembrie). Evenimentul va avea loc la
Ashbrooke Sports Club din Sunderland.
Paul Smith, solistul trupei de alternative
Maximo Park, va lansa albumul său solo de
debut, "Margins", pe 11 octombrie. "Margins"
va fi lansat sub propria casă de discuri,
Billingham Records. Smith a declarat că
Maximo Park va exista în continuare, deşi el
va lucra mai mult la cariera solo.

SEXTAPE ESTE NOUL VIDEOCLIP SEMNAT

de americanii Deftones. Sextape este extras
de pe cel mai nou album Deftones, intitulat
Diamond Eyes, disc ce a înregistrat 62.000
de unităţi vândute pe continentul american
în prima săptămână de lansare. Diamond
Eyes a fost lansat în data de 4 mai via
Warner Records. Cu ocazia ediţiei din acest
an a festivalului Hellfest, am stat de vorbă
cu Stephen Carpenter, chitaristul formaţiei
Deftones. Acesta ne-a oferit câteva
informaţii referitoare la ce se întâmplă cu
albumul Eos, reacţiile cu privire la Diamond
Eyes, sprijinul pentru Chi, restricţii morale
pe plan global, cât şi dependenţa omului de
natură financiară.

THE HORRORS AU CÂNTAT O PIESĂ nelansată

în timpul concertului susţinut la festivalul
irlandez Electric Picnic. Evenimentul a avut
loc în Irlanda în perioada 3-5 septembrie,
la Stradbally Hall Estate în County Laois.
Faris Badwan şi trupa au pornit concertul cu
ideea de a cânta piese de pe al doilea şi cel
mai recent album, Primary Colours. Totuşi,
înainte de piesa de încheiere, Sea Within
A Sea au cântat şi o piesă nouă. Endless
Blue s-a chemat ea şi a durat aproximativ
şase minute. Mumford And Sons au atras
patruzecişitrei

un număr impresionant de spectatori la

Electric Picnic, iar Massive Attack au avut
de înfruntat o ploaie torenţială în timpul
concertului şi au mulţumit publicului pentru
că a rămas să îi vadă.
patruzecişipatru
d in t r e c ut în pr ezent
Guns N’Roses
I ulia Notaroş
G uns N’Roses s-au format în 1985 în
Hollywood sub îndrumarea solistului
William Bruce Rose Jr, mai cunoscut pe
plan mondial ca Axl Rose. Trupa a trecut prin
numeroase schimbări de componenţă asociate
cu scandalurile de rigoare. În momentul actual,
pe lîngă Axl trupa îi mai numără pe chitariştii
Ron „Bumblefoot” Thal, DJ Ashba şi Richard
Fortus, basistul Tommy Stinson, clăparii Dizzy
Reed şi Chris Pittman şi tobarul Frank Ferrer.
Componenţa iniţială era complet diferită,
singurul element de continuitate fiind eternul
şi fascinantul Axl Rose. Trupa s-a alcătuit din
foştii membri a două trupe locale, Hollywood
Rose (Axl şi Izzy Stradin) şi LA Guns (Tracii
Guns, Ole Beich şi Rob Gardner), noul nume ales
fiind şi el, în mod evident, o fuziune. Beich a
fost în curînd înlocuit de Duff MacKagan, iar lui
Guns i s-a făcut vînt pe motiv că nu se prezenta
la repetiţii, fiind înlocuit de un alt personaj
fascinant al iconografiei Guns: Slash.
Primul album al trupei, „Appetite for Destruc-
tion”, a fost lansat în 1987 şi a fost apreciat de
critici, dar şi de marele public, care l-a cata-
pultat pe primul loc în topul Billboard. La 23 de
ani de la lansare, Appetite for Destruction este
considerat cel mai de succes album de debut al
tuturor timpurilor, cu peste 28 de milioane de
exemplare vîndute. Primul single de pe album
a fost „Welcome to the Jungle”, care mai apoi a
apărut şi pe coloana sonoră a ultimei pelicule
din seria Dirty Harry, trupa avînd şi o apariţie
cameo în film. Al doilea single, „Sweet Child O’
Mine”, a fost scris de Axl pentru Erin Everly, care
i-a devenit mai apoi soţie. Balada a fost prelua-
tă de mai toate radiourile, trupa devenind astfel
foarte populară şi în rîndul publicului care în
mod normal se ţine departe de hard rock.
După lansarea albumului trupa, care pînă
atunci cîntase mai ales în deschidere pentru
nume mai mari, şi-a putut organiza propriul
turneu mondial.
În primăvara anului 1988 au fost invitaţi la ce-
lebrul festival Monsters of Rock de la Donington
Castle, unde au cîntat alături de Iron Maiden
şi Kiss. Din nefericire, spaţiul din faţa scenei
a devenit neîncăpător, doi fani pierzîndu-şi
viaţa în urma îmbulzelii create. Opinia publică
a atacat trupa, acuzîndu-i că au continuat să
cînte şi după incident. Din raportul întocmit
de autorităţi reiese însă că trupa nu a fost la
curent cu cele întîmplate, au încheiat concertul
imediat după ce li s-a cerut şi au încercat să
calmeze publicul. În pofida acestui fapt, con-
certul le-a adus celor de la Guns faima de „cea
mai periculoasă trupă din lume”.
fast f o r w a r d
ROBERT PLANT, FOSTUL SOLIST AL
grupului Led Zeppelin, a declarat că va
renunţa la stilul rock pentru a se concentra
asupra altor genuri muzicale. Aparent
solistul a refuzat reuniunea Led Zeppelin
pentru că gusturile sale actuale nu coincid
cu muzica oferită de legendarul grup. "În
acest moment m-am îndepărtat de muzica
rock. Mă uit înapoi şi mă gândesc în ce mod
ciudat drumul meu s-a intersectat cu cel
al lui John Paul Jones. A fost o coliziune a
destinelor". Totuşi există zvonuri conform
cărora adevăratul motiv pentru care Plant
nu mai vrea să cânte rock este unul de
natură fizică, anume vârsta de 62 de ani.
De altfel, Plant a recunoscut că organismul
său nu mai face faţă concertelor din pricina
nivelului ridicat de decibeli. Robert Plant
se întoarce pe data de 13 septembrie cu un
nou album alături de Band Of Joy.
AEROSMITH S-AR PUTEA DESTRĂMA.
Joe Perry crede că trupa s-ar putea retrage
la finele actualului turneu, insistând asupra
faptului că viitorul este unul cât se poate
de nesigur. Chitaristul a confirmat recent
zvonurile conform cărora Steven Tyler a
devenit membru în juriul pentru Amercan
Idol, deşi un anunţ oficial nu a fost încă
emis. Rocker-ul este sigur că respectivul
contract este deja semnat, astfel că viitorul
după Cocked, Locked, Ready To Rock este
unul deloc bun pentru Aerosmith. "Cu
toţii suntem puţin dezamăgiţi. Turneul se
apropie de final şi nu ştim când vom mai
lucra împreună. Cred că fiecare a început
să urmeze un drum al său", declară acesta.
Acum circa două săptămâni Steven Tyler a
căzut din nou de pe scenă, de aceasta dată
"împins" de chitaristul Joe Perry. Incidentul
s-a întâmplat în Toronto în timpul piesei
Love In An Elevator. Tyler s-a apropiat de
Perry în timp ce acesta s-a întors cu spatele
pentru a surprinde publicul cu un solo de
chitară. Distanţa dintre cei doi a fost prea
mică astfel că Perry a reuşit să-l împingă pe
Tyler de pe scenă direct în public.
UN FRAGMENT AUDIO EXTRAS DIN PIESA
The Price You Pay semnată de grupul Killer
In The Workplace, noul proiect al basistului
Bobby Burns (ex-Soulfly) poate fi ascultat
pe pagina de MySpace. În aceeaşi trupă
activează şi Bonz (ex-Stuck Mojo). "După
cum probabil aţi aflat, colaborarea mea cu
patruzecişicinci
Soulfly a luat sfârşit. Sunt mulţumit de ce
am realizat în aceşti şapte ani, încă sunt
prieten cu Max, totul e ok. A fost doar ceva
ce trebuia să se întâmple. Acum am un nou
proiect, intitulat Killer In The Workplace"...
"Îl am alături pe Bonz, fostul solist Stuck
Mojo, Curt Taylor (basist pentru Primer 55)
şi Brian Jung pe post de toboşar", declară
basistul. Grupul va porni curând şi într-un
turneu de promovare.
 În 1988 au lansat albumul G N’R Lies, care a
stîrnit noi controverse din cauza folosirii unor
cuvinte precum „faggot” şi „nigger”, Axl fiind
acuzat de rasism şi homofobie. Succesul nu
a fost nici pe departe comparabil cu cel al
precedentului album, dar, din fericire pentru
Guns, „Appetite for Destruction” era încă foarte
popular, cîştigînd numeroase premii şi după
lansarea G N’R Lies.

În 1990 trupa a trecut printr-o nouă reorgani-

zare, care a salvat-o de la implozie şi a permis
finalizarea celui mai ambiţios proiect Guns de
pînă atunci, albumul dublu „Use Your Illusion”.
Tobarul Steven Adler, care se confrunta cu o
serioasă dependenţă de cocaină, a fost înlocuit
cu fostul mebru al Cult, Matt Sorum. Ambele
albume au fost lansate pe 19 septembrie 1991,
atingînd primele două locuri din topul Bill-
board, o performanţă unică în istorie. Succesul
imens al albumelor a fost urmat de videoclipuri
ultrascumpe pentru piese ca „November Rain”
şi „Don t Cry” şi de cel mai ambiţios turneu
Guns de pînă atunci, care însă a devenit celebru
atît pentru showurile memorabile, cît şi pentru
numeroasele incidente în care a fost implicată
trupa.

Unul dintre cele mai infame aventuri ale

trupei a avut loc în amfiteatrul Riverport, din
Maryland, Missouri. Axl s-a luat la harţă cu un
fan care filma concertul, fiind îndepărtat de
agenţii de securitate. Iritat de intervenţia lor, a
trîntit microfonul şi a părăsit scena, declanşînd
o bătaie generală în public. Deşi a fost acuzat în
mod oficial de incitare la violenţă, nu a putut fi
arestat decît după aproape un an, deoarece tru-
pa părăsise Statele Unite pentru a-şi continua
turneul pe alte continente.

Ultimul concert al turneului Use Your Illusion a

avut loc la Buenos Aires, pe 17 iulie 1993, după
un total de 192 showuri. Astfel s-a încheiat o
eră din istoria Guns, care nu vor mai reuşi nicio-
dată să repete succesele din debutul anilor 90.

În 1993 au mai lansat un album de coveruri,

„The Spaghetti Incident”, primit cu destulă
răceala de public, iar din 1994 pînă în 1998
trupa a fost, în linii mari, inactivă, certurile
dintre membrii culminînd cu plecarea lui Slash
în 1996. Pe rînd, au fost înlocuiţi aproape toţi
membrii trupei în afară de Axl. În 1999 au
lansat o melodie, „Oh my God”, iar în 2001 au
susţinut cîteva concerte bine primite, iar Axl
a anunţat iminenta aparaţie a noului album,
intitulat „Chinese Democracy”.

Deşi trupa a continuat să concerteze în anii

următori, albumul întîrzia să apară, stîrnind
un val general de ilaritate în lumea muzicii. În
2008 compania americană Dr Pepper a declarat
că va oferi cîte o doză gratuită de suc tuturor
americanilor - minus lui Slash şi Buckethead
- dacă trupa va finaliza albumul în 2008. Mi-
racolul a avut loc pe 23 noiembrie 2008, iar Dr
Pepper s-a ţinut de cuvînt şi a lansat cupoane
patruzecişişase

pentru un suc gratuit - ceea ce a dus la haos, în

cel mai pur stil Guns N’Roses.

După lansarea albumului, primit destul de

bine, dar nu extatic, de critică şi fani, trupa
şi-a continuat seria de concerte, presărate, ca
întotdeauna, de incidente mai mult sau mai
puţin periculoase. E totuşi bine de ştiut că orice
s-ar întîmpla în lumea asta, poţi avea încredere
că diseară, Axl Rose va concerta pe undeva şi,
foarte probabil, cineva va fi pocnit de o sticlă.
 i nterv i u

Ecuaţiile sânului
interviu cu graphic designerul
şi editorul de benzi desenate
milos jovanovic

vlad stoian

Reviste multe şi mărunte. Unele ieşite prea repede, prea puţin, prea pe
ascunselea. Una dintre ele şade bine scanată în detaliu şi pe tatasitata.com,
loc unde Miloş le prezintă aproape gratis iubitorilor sceptici de internet (şi
nu numai) parte din munca lui pe care a început-o în formula asta pe hîrtie
mai bine de-un deceniu în urmă. Proaspătă, “mamelonată”, diversă şi serios-
“nişată”, ocazional ieftină, publicaţia urlă discret schimbare desenată. M-a
întâlnit pe mine, afonul în comics-uri care cască gura, şi mi-a spus pe-repe-
de-înainte cam cum stă treaba.

E ŢÂŢĂ + ŢÂŢĂ, TATA + TATA sau TATA +
ŢAŢA?... Care matematică vine mai corect?
Păi de fiecare dată se schimbă. Depinde de
stare. Foarte recentă e ŢÂŢĂ + TATA şi e despre
homosexuali.
Echipa cere bani? Apoi 2,1/2,6 lei... Cum se
face că preţul e altul la fiecare altă ediţie?
Echipă standard: nu. Bani: nu. Tipărirea costă
(1,4 - 1,6 lei/copie) vs. nivelul de THC din cap.
Dincolo de sugestii pe larg despre pe unde
patruzecişiopt
Sorinei Vazelina.
Cînd ţi-a venit ideea publicaţiei şi de ce şi
pe hîrtie?
Ideea a venit cu 3 zile înainte să apară numărul
0. Şi ideea era să fac o revistă pe bune. Et voilà!
Cumva te întorci la tipar prin tot ce faci
aici poate şi pentru că spuneai cîndva că
românii nu sunt flexibili la tipul tău de
reclame/informaţie pe internet?
Am început să tipăresc chestii din '95 şi de
masturbare mai stranie?
Acum e bine. O să vând 500 de copii de Hard-
comic noi în 12 luni. 400 în România. Tu să-mi
spui dacă e suficient de bine.
Ce te leagă de ţara asta? De ce n-ai ales
să mergi cu toate proiectele pe care le ai
spre vest? Undeva unde există din oficiu
mai mulţi ochi care să înţeleagă ideile tale
desenate, mai mulţi bani ca să continui...
Bine, plec acum.

şi cum să ne mişcăm prin blogosferă, în
interior am găsit reţeţe culinare despre
,,cum găteşti un bărbat” sau o ,,cafea se-
minală”... Plus foarte multe fete cucuiete
printre redactori... E pe muteşte revista
asta una destinată exclusiv publicului
feminin?
Deloc, prietenul meu! 49% din cititori au
bancnote din Botswana în pantaloni (conform
studiului nostru). Cred că 2 procente în plus
din doamne vin pentru copertele frumoase ale
atunci pur şi simplu nu m-am mai oprit. Cîndva
prin ‘97 am avut prima apariţie în www. E ace-
laşi lucru. Nu ştiu de unde aţi venit cu chestia
despre inflexibilitatea românilor şi habar nu am
cine mă citeşte.
Ai creat singura editură independentă şi
alternativă de benzi desenate din România
(www.hardcomics.ro). Avem aici publi-
cul sănătos şi larg care să-ţi cumpere
publicaţiile sau scosul pe piaţă e un soi de
Citeam despre voi pe Vice. Ce-a rămas
după ,,100 TO WATCH” (proiectul despre
100 de individualităţi româneşti care me-
rită cunoscute şi care activează în mediile
artistice, în care ai fost selectat alături de
Tom Wilson)? Va exista un soi de ,,partea
a doua”?
Nu anul acesta. Poate în 2012. Dar au
mai fost şi alţi oameni în juriu. Mergeţi pe
www.100towatch.ro pentru mai multe infor-
maţii.

E destulă elită prin urbe încît să le ţii
pe toate aşa de ermetic? Ia-mă pe mine,
neştiutorul, total dezinformatul. Nu am
mari legături cu cele în care eşti implicat,
dar m-ar fascina să aflu mai multe. Cum
găsesc detalii? Cum înţeleg corect?... Per-
cep greşit sau publicaţiile astea nu sunt
pentru mine?
Pur şi simplu sapă mai mult.
Ai colaborat şi cu ,,Aooleu!”... Iarăşi, un
mini ziar lunar (în tiraj prea limitat, din
nou) plin de desene şi caricaturi, proiect
finanţat de Institutul Cultural Român şi
spaţiu de exprimare pentru cîţiva dintre
cei mai talentaţi artişti vizuali de la noi.
Am răsfoit online trei dintre ediţii şi simt
adieri de aroganţă. E ca şi cînd ce am în
faţă nu e pentru mine. O combinaţie de
criptic inconsistent cu parodie evidentă.
Întreb: e vreun scop în toată chestiunea
sau pur şi simplu rămîn ce am simţit la
prima vedere - secreţii de idei ambigue la
comun pe banii statului?
Păi ,,Aooleu!” e unul din proiectele mele. Şi din
nou cu Tom Wilson. Şi cu 50 de artişti români.
6 numere pînă acum. 40 de magazine alese cu
atenţie, galerii şi locuri din toată lumea au dis-
tribuit micul nostru ziar. Am ajuns în New York
Times, WAD, pe Euronews… 200.000 de vizitatori
pe site în 12 luni. Peste 1000 de cititori s-au
înscris la newsletter-ul ziarului. Suntem bomba
(acum în hibernare) şi este made in .ro!... Dragă,
citeşte mai multe comics-uri. Sunt 3 locuri în
Bucureşti unde îţi poţi cheltui banii: Jumătatea
Plină, English Book Store şi Titanic Shop! Caută-
le şi iubeşte-le.
De unde-ţi vine pasiunea pentru desen?
Din Altamira.
Viitorul. Unde merge Miloş profesional?
Vreau să fac un film.
fast f o r w a r d
REZIDENTUL DC10 IBIZA, MATHIAS
Tanzmann, va mixa în România în luna
noiembrie. Tanzmann are două date
confirmate, pe 12 noiembrie la Krypton în
Craiova, respectiv pe 13 noiembrie la Club
Midi din Cluj-Napoca, în mijlocul turneului
aniversar 10 ani de Moon Harbour. Germanul
este un DJ renumit în Ibiza pentru rezidenţa
sa la DC10, unul dintre cele mai în vogă
cluburi de pe insulă. El vine în România
în perspectiva unui program încărcat de
toamnă, dar se vede că nu în Capitală.
ÎN ROMÂNIA, ANUL 2010, PLIN DE
evenimente muzicale cu greutate, se
încheie spectaculos: Sensation - unul
dintre cele mai titrate branduri de party din
lume, ajunge la final de an, în Bucureşti,
la Romexpo. Primul eveniment Sensation
din România se va desfăşura sub conceptul
“Ocean of White”. Dincolo de elementul
definitoriu pentru brand – dress code:
alb – Sensation este un show complex,
glamuros, care intră în competiţie directă
cu marile spectacole pregătite special
pentru Anul Nou în lumea întreagă. Sute de
mii de europeni au gustat până acum din
experienţa Sensation, brand dezvoltat de-a
lungul unui deceniu de party-uri. Acum
este rândul României. Sensation este mai
mult decât un line-up de artişti: este un
mix între muzică, dans, teatru, coregrafie,
spetacol pirotehnic şi de lumini, care au
făcut din acest concept de party unul
dintre cele mai glamuroase şi fenomenale
tipuri de petrecere din intregul calendar
dance mondial. Printre numele cele mai
importante care au mixat la o ediţie
de Sensation se numără: Tiesto, Andre
Tannenberger, Armin van Buuren, Darren
Emerson, David Guetta, Deadmau5, Erik E,
Erick Morillo, Ferry Corsten, Marco V, Paul
van Dyk, Johan Gielen, Sander Kleinenberg,
Steve Angello, Fedde Le Grand, Sebastian
Ingrosso, Sander van Doorn, Mason, Felix
da Housecat, Laidback Luke, Tocadisco şi
Rank I.
UNDERWORLD, HELL ŞI DAVE CLARKE
sunt primii artişti confirmaţi pentru I
Love Techno 2010. Celebrul party belgian
împlineşte 15 ani, iar din line-up mai
fac parte live-act-uri de excepţie precum
Robert Hood, Goose sau Les Petits
Pilouts. Evenimentul se va desfăşura
patruzecişinouă
pe 13 noiembrie la Flanders Expo din
Gent. Invitaţii de onoare sunt, desigur,
trupa Underworld, cei care sunt văzuţi ca
deschizatorii de drumuri în muzica techno.
Ei vor interpreta în exclusivitate piese de pe
noul album, "Barking", produs în colaborare
cu Mark Knight, High Contrast, Dubfire şi
Appleblim. De asemenea, Goose îşi vor
prezenta şi ei noul album, "Synrise", ce va
apărea la sfarşitul lui octombrie.
 GOD SAVE THE KING: THE KING DIAMOND HISTORY
M atei T ibacu & Hefe
Prin 2008, în perioada sesiunii de iarnă, spre
sfârşitul examenului de drept civil, asistentul
se apropie de mine şi mă întreabă în şoap-
tă: ”Ştiţi ce zi este astăzi?”. Foarte multe
răspunsuri îmi treceau în cap la o asemenea
întrebare adresată de asistent, cu 15 minute
înainte să se termine examenul. Am făcut o
pauză şi m-am uitat în ochii lui, încercând să-l
hipnotizez în a spune ”este ziua în care AŢI
TRECUT EXAMENUL CU BRIO!!!”. În schimb, am
primit un sec ”Este a şaptea zi din iulie, 1777”,
urmat de un zâmbet. Am crezut că a fost vreo
insinuare obscură despre cum aş putea să
promovez examenul, aşa că pe durata timpului
rămas încercam să descopăr ce semnificaţie
a avut propoziţia monsieur-ului, în conformi-
tate cu ce am scris eu. Abia după ce timpul a
expirat şi ştiam că nu am şanse să promovez
respectivul examen, a tăbărât răspunsul peste
mine ca o cărămidă căzută dintr-o clădire de
pe Lipscani în timpul unui cutremur: în ziua
aceea purtam un tricou cu albumul ”Abigail”
de la King Diamond... iar ”The 7th Day of July,
1777” este un cântec de pe acel album. Ştia
dânsul ce ştia din copilăria sa, dar să foloseşti
această informaţie pentru a-i abate atenţia
unui student este chiar malefic... aşadar King
cincizeci
Diamond s-ar fi bucurat! Acum, că v-am atras
atenţia prin această anecdotă despre King
Diamond, haideţi să pornim într-un mic voiaj
literar pentru a afla mai multe despre acest
personaj misterios.
N ăscut în Copenhaga, Danemarca în anul
1956, Kim Bendix Petersen a început să
asculte muzică rock de la o vârstă destul
de fragedă, un concert Alice Cooper deter-
minându-l să-şi întemeieze în 1974 propria-i
trupă, numită Brainstorm, apoi s-a alăturat
trupei Black Rose, unde a început să-şi exprime
pasiunea pentru imaginea satanică (cum ar
fi originea tipului black metal de machiaj
”corpse-paint” inspirat de Alice Cooper şi Kiss
– al cărei Gene Simmons l-a dat mai târziu în
judecată pe King pe premiza că acesta i-a furat
ideea de machiaj -, implementarea unor mini-
altare pe scenă, adoptarea pseudonimului King
Diamond, etc.). Din Black Rose, s-a alăturat
în 1980 trupei de punk-metal The Brats, care
în foarte scurt timp şi-a schimbat numele în
Mercyful Fate. În componenţa King Diamond
– voce, Timi Hansen – bass, Michael Denner –
chitară. Hank Shermann – chitară şi Kim Ruzz
– tobe, Mercyful Fate înregistrează în două zile
EP-ul de debut „Nuns Have No Fun”, EP ce avea
să devină foarte controversat în lumea muzicii
şi plasându-i instant pe Mercyful Fate în topul
tăticilor Black Metal-ului, alături de Venom şi
Hellhammer (mai târziu Celtic Frost), datorită
versurilor, atmosferei şi imaginii satanice pe
care trupa o promova. În 1983, trupa lansează
albumul de debut intitulat „Melissa”, după
scheletul real omonim pe care King Diamond
îl aducea cu el la toate concertele. În 1984 a
urmat „Don’t Break The Oath”, muzica trupei
devenind din ce în ce mai întunecată, o forţă ce
nu putea fi oprită... de mâna altora.
Căci în 1985, King Diamond i-a luat pe Michael
Denner şi Timi Hansen alături de el pentru a-şi
forma propria-i trupă, initulată King Diamond,
despărţirea având loc din cauza unor diferenţe
muzicale între King şi Hank Shermann. Alături
de vechii membri Mercyful Fate, King a cooptat
încă doi muzicieni al căror talent s-a aflat într-o
continuă creştere exponenţială încă de atunci.
Este vorba de Mikkey Dee (tobe, ulterior în Do-
kken şi Motörhead) şi virtuozul Andy LaRocque
la chitară, singurul membru care a rămas cu
King Diamond încă de la începutul trupei. Chiar
dacă era deja un mare maestru al organizaţiei
Church Of Satan a lui A.S. LaVey, în muzica
trupei King Diamond imaginea satanică este
înlocuită de una a filmelor horror, albumele ce
urmau să fie lansate fiind în mare parte con-
ceptuale, poveşti horror scrise de King. Primul
EP „No Presents For Christmas” l-a readus în
atenţia underground-ului pe King şi trupeţii săi,
aşa că albumul de debut „Fatal Portrait” a fost
aşteptat cu nerăbdare de metaliştii din întreaga
lume. Toate cântecele de pe acel album pot fi
considerate hit-uri, însă abia următorul album,
clasicul „Abigail” a devenit aproape instant –
şi încă îşi menţine cu mândrie „tilul” de cult
album. Lansat în 1987, „Abigail” a fost primul
album conceptual King Diamond, mulţi regizori
propunând de-a lungul anilor să adapteze
această poveste într-un film... cu siguranţă ar fi
fost unul clasic. De la „Abigail”, King Diamond a
ridicat ştacheta muzicii heavy metal la un nivel
foarte ridicat, întemeind chiar un nou stil de
heavy metal, intitulat „horror punk”. Este clar
că ce muzicieni au mai compus albume con-
ceptuale de metal de atunci, au fost influenţaţi
în cea mai mare măsură de King, cât despre
vocea sa inconfundabilă de falsetto... chiar
dacă reuşeau, nici nu au încercat mulţi s-o
imite, pentru că legătura între ei şi originalul
ar fi fost prea evidentă. În 1988 Timi Hansen
este înlocuit de Hal Patino la bass, Michael Den-
ner de Pete Blakk la chitară şi King Diamond
lansează al treilea album, o capodoperă la fel
de importantă precum „Abigail”, un alt album
conceptual numit „Them”. Urmează o continua-
re a albumului „Them” după ce acesta a avut un
succes enorm, un album intitulat „Conspiracy”,
care continuă povestea despre „bunica lui King”
începută pe albumul „Them”. Deja este vizibilă
o maturizare muzicală pe acest album, piesele
fiind mai lungi, mai teatrale şi mai progresive.
Din păcate, Mikkey Dee este cooptat de Dokk-
en, aşa că tobele pentru al cincelea album „The
Eye” sunt înregistrate cu ajutorul unei drum
machine, chit că Snowy Shaw apare ca tobarul
de pe album. Conceptul albumului „The Eye”
din 1990 conţine de data aceasta în cea mai
mare parte detalii adevărate, fiind vorba despre
arderile pe rug ale „vrăjitoarelor” din vremea in-
chiziţiei franceze în decursul anilor 1600. Acest
album marchează sfârşitul primei etape King
Diamond pentru că după ce a fost înregistrat,
au părăsit şi Pete Blakk şi Hal Patino trupa.
Acest lucru l-a readus pe King Diamond alături
de vechii membri Mercyful Fate (mai puţin Kim
Ruzz) şi a doua etapă a trupei Mercyful Fate
debutează în 1993 cu cel mai bun album al
acestei etape, „In The Shadows” (pe care este
şi Lars Ulrich – fan înrăit MF - de la Metallica,
invitat pentru o piesă). În 1994, „blestemul
ubicuu al schimbării de componenţă” ce îl
înconjoară pe King continuă prin înlocuirea to-
barului de pe „In The Shadows” cu Snowy Shaw
(ulterior şi membru King Diamond, Notre Dame,
Memento Mori, Therion, Dream Evil) şi ieşirea
din trupă a lui Timi Hansen pentru a doua oară
în istoria trupei, acesta fiind înlocuit de Sharlee
D’Angelo (ulterior şi la Arch Enemy, Sinergy,
Witchery, Spiritual Beggars şi Dismember).
În această formulă este înregistrat mediocrul
„Time”, după care King Diamond îşi schimbă
domiciliul; se stabileşte în Texas, SUA. De acolo,
King Diamond revine la trupa sa omonimă,
continuând în acelaşi timp şi Mercyful Fate.
În 1995 lansează „The Spider’s Lullaby” sub
egida King Diamond cu membri noi, mai puţin
King şi Andy. În 1996 lansează două albume:
„Into The Unknown” cu Mercyful Fate, album pe
care apare un nou baterist, şi „The Graveyard”
drept King Diamond în aceeaşi formulă ca pe
albumul precedent. Anul 1998 este din nou un
an al ambelor trupe, „Dead Again” este lansat
de Mercyful Fate (primul album MF fără Michael
Denner, care este înlocuit de Mike Wead) şi
„VooDoo” de King Diamond cu aproape aceeaşi
formulă ca pe cel dinainte, avându-l ca invitat
şi pe Dimebag Darrel (Pantera, Damageplan). În
1999 Mercyful Fate lansează ultimul album îna-
inte să fie pus pe stand-by, album intitulat „9”,
album ce lasă totuşi de dorit în comparaţie cu
abilitatea muzicală a trupei din anii ’80. Înce-
pând cu anul 2000 King Diamond se concen-
trează mai mult pe trupa lui solo, iar acest lucru
este evidenţiat chiar şi din calitatea albumelor,
care încep din nou să se ridice la ingeniozita-
tea unor lansări precum cele dintre 1985-1990.
„House Of God” este un album foarte puternic al
cărei tematici profanează conceptul de Dumne-
zeu, aşadar partea satanistă a lui King Diamond
iese niţel la suprafaţă. Începând cu 2002 se
pare că schimbările de componenţă se opresc,
până în momentul de faţă. Noua componen-
ţă stabilă (King – voce, Andy – chitară, Mike
Wead – chitară, Matt Thompson – tobe şi Hal
Patino din nou la bass) lansează „Abigail II: The
Revenge”, un alt album care chiar dacă nu este
tocmai de acelaşi calibru ca primul „Abigail”,
este foarte în forţă. Un „Abigail” al anilor 2000,
dacă îmi este permis. Urmează o altă capodo-
peră a lui King Diamond, The Puppet Master”,
lansat în 2003, despre care se spune că e prin-
tre cele mai bune albume ale artistului, acesta
căsătorindu-se cu unguroaica Livia Zita, cea
care a contribuit cu vocea feminină pe acest
album. De atunci şi până acum, King a mai
fost invitat ba pe proiectul de metal al lui Dave
Grohl (Nirvana, Foo Fighters, Queens Of The
Stone Age, Them Crooked Vultures, etc.) numit
Probot, ba pe o compilatie numită „Roadrunner
United Artists” cu alţi muzicieni de mare calibru
de la casa de discuri Roadrunner Records, ba de
Cradle of Filth pentru un cântec, ba de Usurper,
a înregistrat cel mai recent album, „Give Me
Your Soul... Please”, pentru care a câştigat şi
premiul Grammy şi a apărut alături de Metalli-
ca la Ozzfest pentru a cânta niscaiva cover-uri
Mercyful Fate alături de ei, colaborarea King
Diamond-Metallica culminând cu reînregistra-
rea cântecului Mercyful Fate „Evil” pentru jocul
video „Guitar Hero: Metallica”.
Lăsând de-o parte faptul că este trupa mea
preferată, de fiecare dată când am văzut un
show King Diamond, am ieşit cu gura căscată
şi fără voce, show-urile sale fiind extrem de
teatrale (chiar în maniera uşor kitschioasă...
este fascinant) şi de mistice. Este un personaj
cincizecişiunu
foarte interesant din lumea muzicală şi merită
atenţia oricărui fan al heavy metal-ului, al
albumelor conceptuale, al solo-urilor reuşite de
chitară, al filmelor horror, al... al... al... al orice
ţine de latura întunecată a showbiz-ului. Pentru
că dacă Ozzy este considerat prinţul întunericu-
lui, acea împărăţie are, fireşte, şi un rege; acela
este King Diamond.
CARDUL DE DISCOUNT
BUCUREŞTI, BRAŞOV, POIANA BRAŞOV, VALEA PRAHOVEI

Scoate cu 15%, 25%

sau 35% mai puţini bani
din buzunar!
Cumpără cardul Zile şi Nopţi.
- din locaţiile partenere
- online de pe www.zilesinopti.ro/card
- prin SMS
Utilizatorii reţelei VODAFONE trebuie să trimită un SMS* la numărul 7120 cu text ZNCARD
(reprezentând achitarea în întregime a cardului ZILE ŞI NOPŢI)
*costul unui SMS trimis la 7120 este de 20.1 euro + TVA

Utilizatorii reţelei ORANGE trebuie să trimită două SMSuri* la numărul 7455 cu text ZNCARD
(reprezentând achitarea în întregime a cardului ZILE ŞI NOPŢI)
*costul unui SMS trimis la 7455 este de 10 euro + TVA

Utilizatorii reţelei COSMOTE trebuie să trimită două SMSuri* la numărul 7455 cu text ZNCARD
(reprezentând achitarea în întregime a cardului ZILE ŞI NOPŢI)
*costul unui SMS trimis la 7455 este de 10.05 euro + TVA

Preţurile sunt exprimate în EURO şi nu conţin TVA.

Caută locaţiile partenere în revistă sau pe www.zilesinopti.ro

Foloseşte cardul şi primeşti discount-ul pe loc.

ACUM ŞI ÎN
DE DISCOUNT
BUCUREŞTI

NUMELE TĂU
EXPIRĂ 31.12.2010 13

detalii pe www.zilesinopti.ro

BAR RESTAURANT HOTEL COAFURĂ ÎNFRUMUSEŢARE SHOPPING DIVERSE

Loud, Fast Marky Ramone
M atei Tiba cu
S unt sigur că oricine citeşte acest articol
s-a găsit vreodată în viaţa sa în postura
de a cânta, după ceva berici sau alte
stupefiante sau pur şi simplu din entuziasm,
celebrele versuri seci şi totuşi reprezentative
pentru generaţia tânără a oricăror ani: „Hey,
Ho... Let’s Go!”... ori patru. Sunt sigur că oricine
a auzit de numele The Ramones, trupă consi-
derată cea mai importantă titulatură de punk
rock, chiar şi de către Sex Pistols, The Damned
şi The Clash, cele mai cunoscute trupe de punk
englezeşti. Iar restul trupelor care nu recunosc
acest lucru, atât din Marea Britanie, cât şi din
restul ţărilor din jurul globului... păi cam mint;
influenţa celor de la Ramones se regăseşte în
muzica oricărei trupe bazate pe power+chord-
uri simple şi/sau refrene cantabile. Ar fi naiv din
partea mea să enumăr nişte trupe pe care le-au
influenţat cei 4 new-yorkezi, dar pot să vă spun
clar că influenţa lor a fost mult mai largă, prin
aceea că au influenţat stiluri întregi din care
astăzi fac parte artişti prestatori de diverse ge-
nuri, de la Dead Kennedys până la Metallica, de
la Black Flag până la Nirvana, de la Bad Brains
(denumiţi aşa după un cântec Ramones) până
la Red Hot Chili Peppers, de la Green Day şi Bad
Religion până la U2 şi Motörhead... etc. Ei, cum
aţi reacţiona dacă v-aş comunica (în scris, aici)
că pe 27 octombrie 2010 Bring The Noise îl
aduce din nou pe Marky Ramone în Bucureşti?
Aşadar, cei care au avut ocazia să se zbenguie
pe şlagăre precum „Sheena Is A Punk Rocker”,
„Blitzkrieg Bop”, „Pet Sematary”, „Rock ’n’ Roll
High School” şi „Rockaway Beach” pot retrăi
acea noapte, iar cei care au ratat evenimentul
prima oară, în 2008, au prilejul să se încarce
cu Red Bull, beri şi să dezlănţuie pe muzica
Ramones. În Line-up este inclus Michael Graves
la voce, personaj pe care mulţi dintre voi îl ştiu
probabil drept înlocuitorul lui Glenn Danzig în
The Misfits. Dar dacă tot vorbim de personaje,
în următoarele rânduri vă voi oferi o mini-is-
torioară a vieţii lui Marky Ramone. O biografie
„Blitzkrieg”.
Născut în Brooklyn, New York, în 1956, lui Marc
Bell i-au trebuit doar 16 ani de existenţă ca să-
şi dea seama că avea să devină tobar; în 1971
acesta a început să bată pentru formaţia de
hard rock Dust, înregistrând 2 albume alături de
aceştia. După ce a cântat şi cu Wayne County &
The Backtreet Boys (a nu se confunda cu Back-
street Boys... evident), acesta a co-fondat trupa
Richard Hell & The Voidoids alături de legen-
darul punkist Richard Hell (ex-Television) şi a
înregistrat faimosul album „Blank Generation”.
Dacă numai până la acel moment deja avea
un resumé săţios, acesta avea să culmineze cu
cooptarea sa ca tobar la The Ramones, înlocu-
indu-l pe Tommy Ramone. Alocându-şi numele
de scenă „Marky Ramone”, el avea să devină al
doilea şi ultimul tobar al trupei; în momentul
acesta este singurul membru încă în viaţă din
formula aproape de aur a trupei. După ce a înre-
gistrat al treilea album, „Road To Ruin”, alături
de Ramóni, a mai înregistrat alături de Richard
Hell un single şi un album, iar din 1980, când al
patrulea album Ramones, „End of The Century”,
a văzut lumina zilei şi până în 1995, când
Ramones au lansat ultimul album, „¡Adios Ami-
gos!”, Marky a rămas cel mai cunoscut tobar
Ramones. Nu are sens să scriu despre viaţa sa
în trupa aceasta pentru că deja s-au scris multi-
ple cărţi despre această trupă. Printre reuşitele
lui Marky doar pentru contribuţia în Ramones,
Marky a apărut în The Simpsons, Rock And Roll
High School, a câştigat un premiu MTV „Lifeti-
me Achievement” ce i-a fost înmânat de Bono
(U2), îşi are numele „scris” în Rock and Roll
Hall Of Fame din New York, precum şi propria
„stea” în Hollywood cu numele său. În timpul
şi după activitatea în Ramones, Marky a mai
colaborat cu Dee Dee Ramone pentru proiectul
solo al lui Dee Dee, precum şi cu Joey Ramone
pentru proiectul său solo. În timp ce acesta
se mai ocupa şi de alte proiecte muzicale cu
artiţti mai puţin cunoscuţi, a găsit timp să îşi
cincizecişitrei
dedice o parte a anilor 2000 unei colaborări cu
The Misfits (din care... mă rog, a rămas numai
Jerry), întreprinzând mai multe turnee cu ei şi
înregistrând şi un album, „Project 1950”. Apoi a
lansat albume alături de Osaka Popstar, Teena-
ge Head, Tarakanyl, Tequilla Baby şi Bluesman,
iar momentan întreprinde turnee cu noua sa
trupă, „Blitzkrieg”, interpretând cântece Ramo-
nes. Repet, „Blitzkrieg” vor susţine un concert
în Bucureşti pe 27 octombrie. Vreţi sfatul meu
sincer? MERGEŢI LA CONCERT!!!
 i nterv i u
MAXIM ROCK NELU BRANDUSAN
h efe
O scurta istorie a concursului “Maximum
Rock - Suport Pentru Underground” de la
inceputuri şi până acum. Ce e important să
ştim despre regulament şi unde pot trupe-
le să se înscrie?
Totul a pornit de la festivalul Maximum Rock…
am vrut sa-i dăruim un “frate” mai mic. Prima
ediţie a concursului “Maximum Rock - Suport
Pentru Underground” a fost practic o ediţie test
şi s-a desfăşurat în anul 2006 la Cluj-Napoca.
S-a bucurat de un feedback excelent în primul
rând din partea formaţiilor, fapt pentru care
din 2008 am decis să organizăm acest concurs
anual. Dacă la primele ediţii premiile ce au
constat în produse au fost destul de modeste,
seriozitatea cu care s-a tratat acest concurs a
făcut ca sponsorul principal (Guitar Shop) să
marească premiile pentru ediţia din 2010 la
15.000 lei. La prima ediţie am avut 16 formaţii
înscrise, iar la editia din 2009 s-au înscris 52
de formaţii. Concursul s-a desfăşurat iniţial
în Cluj-Napoca, dar a fost mutat în Bucureşti,
ceea ce a făcut ca expunerea evenimentului şi
a formaţiilor să fie mult mai bună. Finala con-
cursului de anul acesta se desfaşoară la fel ca şi
la ediţia precedentă, în The Silver Church Club
din capitală, un club care asigură standarde
ridicate acestui eveniment.
FORMAŢIILE INTERESATE POT ACCESA SITE-UL
cincizecişipatru
WWW.MAXIMUMROCK.RO/SPU, UNDE GĂSESC
TOATE INFORMAŢIILE NECESARE ÎNSCRIERII.
Zi-mi ultimele noutăţi despre ediţia din
2010...
O primă noutate, foarte importantă pentru for-
maţii, este faptul că deşi România se confruntă
cu o criză, aşa cum am menţionat şi înainte,
împreună cu Guitar Shop am decis să mărim
fondul de premiere pentru această ediţie, de la
13.000 lei la 15.000 lei. Cred că aceste premii,
împreună cu seriozitatea cu care tratăm acest
eveniment, a făcut ca “Maximum Rock - Suport
Pentru Underground” să ajungă cel mai impor-
tant concurs pentru formaţii rock, indiferent de
stilul rock abordat. Important pentru noi este
şi faptul că formaţiile care au ajuns în finala
din 2009 au inceput să “scoată capul” şi au o
oarecare activitate concertistică.
Un alt aspect important este faptul că la acest
concurs se înscriu formaţii cu o valoare din ce
în ce mai ridicată.
Cum vor fi promovate formatiile din finala
concursului şi implicit câştigătoarea
concursului?
La fel ca şi la ediţiile precedente, cu ajutorul
celor de la ODS Optical Disc Solutions, cele 8
finaliste vor fi incluse pe o compilaţie CD, editie
de lux, un material ce se va distribui gratuit
atât la presa de specialitate din România şi
străinătate, cât şi la fiecare participant de la
acest eveniment şi nu numai.
La ediţia precedentă piesele formaţiilor postate
pe youtube au strâns peste 65.000 de vizuali-
zări, ceea ce vorbeşte de la sine de expunerea
acestor formaţii. De asemenea, vom încerca să
facilităm formaţiilor câştigatoare recitaluri în
cadrul concertelor cu formaţii importante atât
din ţară, cât şi din străinătate.
Am decis ca începând din acest an, câştigătoa-
rea concursului să susţină un recital la ediţia
următoare, astfel ca Up To Eleven, câştigătoarea
ediţiei din 2009, va urca anul acesta pe scena
MR-SPU. În plus, anul acesta îi avem parteneri
şi pe cei de la Music Channel, iar formaţia câş-
tigătoare va beneficia de un interviu în cadrul
emisiunii Bring The Noise.
Formaţia câştigătoare, şi nu numai ea, va bene-
ficia de un sprijin din partea organizatorilor şi a
celor care au legătură cu fenomenul rock (toate
site-urile importante de muzica rock sunt
implicate în acest proiect), totul e ca trupele
finaliste şi implicit cea câştigatoare să ştie să
“profite” de acest ajutor.

Din punctul tău de vedere (ca pasionat de

muzică) care au fost cele mai bune trupe
pe care le-ai descoperit pe parcursul ediţi-
ilor de până acum ale acestui conscurs?
Îmi aduc aminte acum de Amberskin şi Icory
din Tg-Mureş, de Nerv din Braşov, Act şi Up Tu
Eleven din Bucureşti, însă mai sunt şi alte trupe
cu potenţial. Practic toate formaţiile care ajung
în finală sunt valoroase, juriul având o sarcină
destul de grea în delimitarea acestora. Un
factor important îl au şi l-au avut fanii trupelor
participate care au avut ocazia să-şi susţină
favoriţii prin votul lor. Important este ca forma-
ţia să se prezinte la turaţie maximă în finală. Şi
pentru că am decis să ne implicăm mai adânc
în fenomenul underground din România, cu Up
To Eleven (fosta trupă Spitfire - nume sub care
a câştigat marele premiu de la ediţia 2009) am
semnat un contract de impresariat şi manage-
ment. Sperăm să descoperim şi alte valori reale
pe care să le putem ridica şi să le oferim şansa
de a cânta pe cât mai multe scene rock.

Care crezi că este situaţia scenei under-

ground în România anului 2010? Faţă de
ultimii ani a evoluat în bine..?
Scena rock din România a evoluat, e normal...
faptul că în România avem mai multe concerte,
că intră mai multă muzica prin internet etc. cu
siguranţă că a deschis apetitul multor tineri
pentru această muzică. Partea proastă e că
multe formaţii noi se compară cu cele din vest
şi aşteaptă un rezultat imediat, uitând că în
Vest există o industrie care s-a dezvoltat în zeci
de ani, iar noi încă suntem în faza incipientă şi
nu din cauză că nu există oameni competenţi,
ci pentru faptul că lipsesc săli de concerte, iar
cluburile sunt interesate de cu totul alte genuri
muzicale. În România există formaţii cu poten-
ţial, dar acestea trebuie să fie ridicate, împinse
în faţă de persoane competente. De aceea
trebuie să existe cluburi interesate de această
muzică, radiouri care să fie interesate să pro-
moveze şi altceva decât muzică “comercială” şi
emisiuni TV în care să vedem şi altceva decât
fetiţe care îşi expun silicoanele.

Zi-mi câte ceva despre activitatea ta de

promoter pe care o desfăşori şi ce eveni-
mente pregăteşti în viitorul apropiat?
Totul a început în 1996, când am înfiinţat
Promusic Prod., unde am scos diferite materiale
discografice cu trupe româneşti. Era normal
să promovez aceste formaţii pentru ca acele
casete şi ulterior CD-uri să se vândă, aşa că
încet-încet am început să organizez concerte
cu acele trupe. De la concertele de club până la
cele din Polivalentă sau open air nu a fost decât
un pas... destul de mare, dar unul firesc.
Sunt câteva evenimente importante pe care le-
am organizat şi am să amintesc doar concertele
Helloween şi King Diamond din 2006, Haggard,
W.A.S.P. de la Arenele Romane, Evergrey, Pro-
cincizecişicinci

Pain, Moonspell, Cradle Of Filth şi lista poate

continua.
Următoarele evenimente de care putem vorbi
la ora această sunt “Maximum Rock - Suport
Pentru Underground” si concertul Sabaton +
Alestorn + Steelwing, însă cu siguranţă nu ne
vom opri aici. Avem în plan câteva concerte in-
teresante pentru 2011, dar până când nu avem
semnate contractele nu putem vorbi despre ele.
a dve rto r i al
Control club
h efe
I n pofida crizei, clubul Control din capitală
continuă şi în această toamnă seria con-
certelor cu trupe importante din zona indie
/alternative. Lista este deschisă de englezii
de la Pete & The Pirates, prezenţi constant în
programele MTV2 si în paginile NME, care se
prezintă la Control chiar pe 1 octombrie, cu oca-
zia sărbatoririi a doi ani de existenţă a clubului
(http://www.myspace.com/peteandthepirates).
Seria “Legends in Control”, în cadrul căreia i-aţi
putut vedea până acum pe Lydia Lunch, Blurt,
The Legendary Pink Dots şi Secret Chiefs 3, con-
tinuă pe 7 octombrie cu Clan of Xymox, trupă-
cult pentru mişcarea goth-electro/ darkwave.
Clan Of Xymox a lansat peste 30 de materiale
discografice (CD-uri, EP-uri, albume remixate,
DVD-uri, etc.), multe piese fiind incluse pe
compilaţiile unor reviste de renume (Orkus,
Zillo, Sonic Seducer, Gothic Magazine). Trupa
a fost de-a lungul timpului cap de afiş pentru
festivaluri precum Wave Gothik Treffen (Leipzig,
Germania), M’era Luna (Hildesheim, Germania)
sau Convergence (sold-out, New Orleans, SUA)
unde a cântat în faţa a peste 30,000 persoane
(www.myspace.com/clanofxymox).
Pe 22 octombrie, Obits aterizează la Control
direct din Brooklyn, New York. Deşi americanii
sunt la primul album, apărut la influenta casă
de discuri Sub Pop, componenţii trupei sunt
veterani ai scenei alternative de peste ocean,
vocalul şi chitaristul Rick Froberg fiind anterior
component al trupelor Drive Like Jehu şi Hot
Snakes, iar Sohrab Habibion, membru al legen-
delor indie-rock din Washington, Edsel.
Un adevărat mini-festival va avea loc între
4 şi 6 noiembrie la Control. În prima zi, joi 4
noiembrie, va cânta Gallon Drunk. Pe doi dintre
membri grupului, Terry Edwards şi James
Johnston, i-aţi putut vedea deja la Control în
primăvară alături de Lydia Lunch în cadrul pro-
iectului Big Sexy Noise. Galllon Drunk este un
super-grup cu 20 de ani de existenţă, ai cărui
membri au pe de-asupra şi un număr impresio-
nant de colaborări cu nume “grele” precum Nick
Cave, Tindersticks sau Lydia Lunch (http://www.
myspace.com/gallondrunk).
Pe 5 noiembrie se întorc la Control londonezii
de la We Have Band, deveniţi între timp vedete
ale scenei indie de dans. De la concertul anterior
din Control, WHB şi-au lansat în aprilie albumul
omonim, au făcut senzaţie la festivalurile de
profil din primăvară/vară şi au lansat hit după
hit, începând cu single-ul Oh!, relansat, şi conti-
nuând cu “You came out”, “Honeytrap” şi “Divisi-
ve” (http://www.myspace.com/wehaveband).
Seria de început de noiembrie se încheie cu
Doll & The Kicks, englezii din Brighton care au
“deschis” pentru Morrissey în ultimul turneu al
acestuia, înzestraţi cu o energie scenică spec-
taculoasă şi cu o solistă a cărei voce aminteşte
de Gwen Stefani ( http://www.myspace.com/
dollandthekicks ).
Tot din Brighton, pe 19 noiembrie, se va prezen-
ta la Control Lyrebirds, trupă din noul val “post-
punk” revival, apărută pe filiaţia Joy Division >
Interpol > Editors, cu un sound curat, puternic
si foarte proaspăt ( http://www.myspace.com/
lyrebirdsmusic).
În categoria “Legends in Control” , pe 25
noiembrie va ajunge la club o trupă specială,
deschizătoare de drumuri în diferite zone ale
muzicii moderne, Psychic TV. Urmăriţi site-ul
clubului, www.control-club.ro pentru ştiri şi
informaţii suplimentare.
TATUAJ
INDUSTRIAL
www.industrialtattoo.ro
Tatuaj (tatau-tattoo) - un cuvânt la fel de
bătrân ca lumea, care înseamnă „a marca”.
Cuvinte vechi, fapte vechi, acţiuni şi sem-
nificaţii vechi, născute odată cu noi, de aici
putem porni discuţia noastră despre tatuaj.
Se spune că o fotografie face cât o mie de
cuvinte, ceea ce mă duce la gândul că un
tatuaj face cât o bucată din viaţa unui om,
sunt culturi în care oamenii îşi modelează
viaţa pentru a-şi merita tatuajul.
În societatea occidentală în care ne dorim
de ataţia ani să ne integrăm, sensurile şi
semnificaţiile tatuajelor s-au modificat la
suprafaţă, dar nu în esenţă. În continuare
ele marchează cine suntem, ce suntem,
unde am fost şi ce am făcut acolo, ce apar-
tenenţă avem şi la ce grupuri. Dacă vrem să
nu uităm toate aceste lucruri, le tatuăm.
De curând am citit că un soldat care a lup-
cincizecişişapte
tat în Afganistan şi-a tatuat pe corp numele
camarazilor săi căzuţi la datorie. Da, mă
gândesc că este un tribut, ei nu trebuie ui-
taţi niciodată de nimeni. De fapt, în puţine
cuvinte, tatuajul trebuie să ne amintească
părţi din viaţa noastră la care să ne gândim
in fiecare zi. O secundă.
Str. Brezoianu 44, Ap. 4 interfon 04, parter
email: indtattoo@yahoo.com
 T R E C E R E A PRI N CHEST II
ŞIFONATE, REÎNGURGITATE ŞI REPETATE
Episodul trei ne surprinde cu fierăstrăul pe multe dintre clipele de penibil
ale verii, reapariţii de toată jena, dar şi cu lupa pe creştetul unor producţii
de ultimă oră care n-au decât un final dulce ce li se cuvine: nota maximă de
laude şi ritualuri.
SCORMONITE ŞI REVIZUITE DE VLAD STOIAN
The Magician - proiectul
solo al fostului membru
din duo-ul disco Aeroplane
8 -9,2
Magia se screme
Stephen Fasano e pretenţios, dar prietenos.
Mi-a scos fire de păr albe explicându-mi cu o
săptămână în urmă cum e faza cu logo-ul lui
alb negru şi cu fumul ăla de-i iese prin deget.
Am realizat un mixtape împreună şi ne-am
chinuit niţel până la un sens comun. Ceea
ce auzim aici se vrea o evadare din vechea
etichetă. Pare că băieţii s-au certat puţin. Sau
poate s-au prins că ies mai bine banii bifurcat.
Fasano nici nu vrea să mai audă de vreo
asociere fie şi milimetrică cu fostul coleg de
proiect. Acum se concentrează pe treaba asta
care oricât s-ar mai căzni el... tot la Aeroplane
va duce spre asocieri pe toată lumea. Magia
e cu dus şi-ntors, trebuia să ştii, dom’ Ştefan
belgian.
Röyksopp - Senior
3
Nu merge cu d-astea, frate!
Discul instrumental dorit de mare aranjament
al promiţătorilor şi promisiuni-făcătorilor
suedezi e flasc prin excelenţă. Am zis.
Cold Cave - Life Magazine
cincizecişiopt
(Delorean Remix)
10
Scunfundă-mă definitiv
Surf total şi o combinaţie fatală de talente
oceanice. Una dintre creaţiile de top 10 ale
anului. Uitabilă niciodată. Etern FM.
AndreEA Antonescu se Drake And Nicki Minaj
preface-n Miss Ventura
Transformarea scorpiei toante, Part 3
Văleu! O nouă schimbare de concept pe capul
botoxatei dive de Galaţi. De când o instrumenta
Moga (remember that awesome ‘Prea târziu’,
despre care am mai scris cu entuziasm) şi
până acum au trecut cam nouă anişori, dar
mintea parcă s-a împuţinat crescător. Cred că
îşi mai dă încă esemesuri cu fosta colegă de
duo, Bălanca. Altfel nu-mi explic tăieturile alea
vizuale genial de cretinoide similare cu excursia
tizei în Grecia, despre care am relatat aici, doar
o vită poate monta videos aşa, cu ea repetând
în noul single Ready For Us un vers patetic
despre Facebook şi Twitter (semnalând tern că
e o pipiţă matură şi ap-gradată care le are cu
reţelele sociale, un soi de “băi, vezi că ştiu că
acuma mă cauţi pe Feis şi nu Maispeis!”...) sau
dansând pe un bloc cu alte trei căpriţe cu astrul
solar în spate. Siluetele prostiei. Bravo, fată.
Eşti Miss Jim Carrey curat. Am râs cu lacrimi,
scumpă dudă.
Robyn cover Björk
1 Academia de reciclări Medúlla
Râgâiri polare
La Polar Music Prize, unde Björk şi Ennio
Morricone au primit distincţiile cele uriaşe,
blondina Robyn a început să urle un cover
la Hyperballad de tot horror-ul. Cu nobila
Guðmundsdóttir la doi metri în faţa ei. Cred
că mai departe de orice aş spune eu, dovada
speechless că ce s-a auzit a fost un rateu
infect e chiar grimasa islandezei în timpul
live-ului. Robyn, maică. Lasă-te de behăielile
alea afectate şi nu-ţi mai pune atât de intens
‘accentul’, că aveam senzaţia că nu-mi merge
bine stream-ul YouTube.
– Bonnie And Clyde 2.0
(Mixtape)
6
Relatări de la faţa pigmentului, la dublu
Ce avem aici este o compilaţie mediocră spre
satisfăcătoare cu arta unită a două dintre cele
mai în vogă forţe americane. Un soi de Bonnie
and Clyde de prezenţă menţionabilă.
Accent – Sandy Belle
10
Chillwave era maneaua
Of, of. Ce muzică de monument, limonade şi
clătite cu brânză şi stafide se mai făcea odată...
Băi, ce capodoperă cu palmier.
Björk - The Comet Song
6
Mă rog magic să se schimbe odată toată
starea asta inconsistentă în care zeiţa Björk
s-a pierdut pentru prea mult timp din 2004
încoace. Adică... OK, genial! Superbissim şi
inegalabil. Dar câte bucăţi similare ne mai dai,
stimată premiată cu urs polar?... Câte dubluri
de xeroxuri ne mai arunci? Piesa de faţă e
theme song-ul unui desen animat cu personaje
celebre, Moomins and the Comet Chase, abia
lansat. Măcar toate veniturile din vânzările
single-ului, cum e ea sufletistă de-o viaţă, se
vor duce şi de această dată pentru victimele din
Pakistan şi copiii săraci. Admirabil infinit, dar
nesatisfăcător creativ.
Neon Indian - Mind Ctrl:
Psychic Chasms Possessed
10
Sintezele uitării de sine
Varianta Deluxe Psychic Chasms de curând
lansată din partea domnului Alan Daniel
Palomo ne stoarce seve din remixuri cochete
sosite din cutiuţele muzicale ale unei
întregi grămezi de colegi de breaslă. Cum
ar fi Deadbeat Summer (Toro Y Moi Remix),
Terminally Chill (Yacht Remix), Psychic Chasms
(Twin Shadow Cover), Local Joke (Dntel Remix),
Psychic Chasms (Anoraak Remix). De avut în
căşti pe timp de viscol.
Discul nou Underworld
5 Pentru că salvează o colecţie de 11 remixuri a
Născut toamna, deloc adormit
Barking e o mârâială gratis şi foarte comercială.
Al optulea material şi o colaborare total
nefericită cu High Contrast, care nu vă stă
bine. Pur şi simplu. Louisiana e lipsă de poezie
maximă. E disperare. Nu. Vreau să vă ţin minte,
nu muzică de reportaj. Se (mai) poate?
The Raveonettes – I Wan-
na Be Adored (The Stone
Roses Cover)
7 forţat să spună că nu le e frică de succes. Hai
Modestie de succes
Dr. Martens a împlinit mirifica vârstă de 50 de
ani. De la atâtea haine şi încălţăminte vândute,
normal că are acolo în puşculiţă şi ceva pentru
acest mirific proiect în care a întrebat 10
artişti să facă 10 cover-uri la cântece care le
plac foarte. Şi a iesit că şi Raveonettes au fost
invitaţi. Iar treaba asta sună deloc rău. Plus:
fiecare cover a avut parte de un clip special. So,
holbaţi-vă urgent şi devoraţi.
Rosie Thomas DVD
9
Naturaleţea prinde bine la ten
Documentarul All The Way From Michigan Not
Mars despre personalitatea cântăreţei indie
folk Rosie Thomas e ungere de suflet. Iar tipa
e de-un umor molipsitor. Contribuie desigur
şi timbrul vocal gutural scump foc. Recomand
segmentul 9 al materialului: Story-Time
(10:03), unde aflaţi despre aventurile comice
ale americancei într-un turneu în Germania.
Sufjan Stevens, Denison Witmer, David Bazan
sau Damien Jurado apar şi ei în material. Foarte
bun.
Deerhunter – Helicopter Holy Fuck – Lovely Allen EP
(Video) 9
10 Penetrarea divinului
Remixurile Minotaur Shock şi No Age sunt
Când alb-negrul e color spuma vieţii psychelismului bine intonat. Din
Piesa va apărea pe discul nou al quartet-ului Toronto vine bine sonorul. Da, da.
din Atlanta, Halcyon Digest, plănuit de lansare
pentru 28 septembrie. Romantic, plângăcios şi
fredonabil. Chitare care-ţi dau blocaj renal. Sau
gastric, că tot avem digestia prin preajmă. Revenirea Lauryn Hill
10
Kylie – Get Outta My Way
Fuga de funingine fugeestă is over
(Paul Harris Remix) Ne aşteaptă un nou disc de la domniţa care n-a
mai scos din ‘98 ceva, de la The Miseducation
of Lauryn Hill. S-a retras din viaţa publică timp
10 de aproape 12 ani pentru a putea trăi o "viaţă
adevărată", departe de lumina reflectoarelor,
Unii înving tot după ce a fost dezamăgită de industria
muzicală. "Am vrut să pot trăi, să am dreptul
single-ului altfel foarte nereuşită. la viaţă privată, departe de mass-media. Am
vrut să am acea libertate de a face orice aş fi
vrut. A trecut foarte mult timp de când mi-am
exprimat ideile. Mă bucur că oamenii încă fac
The Drums – Used to Wait muzică, va fi interesant să vedem ce ne rezervă
viitorul". Unii scot capu’ doar când au ceva bun
(Arcade Fire Cover) de zis. Să luăm aminte.
0
Rokolectiv/Chestionabil.ro/
De ce?
Cum se poate o asemenea asociere slinoasă?... OneDay.ro
Comerţ in your face. Pentru mine Drums au
murit oficial fix cu acest gest. Mă rog, erau pe
aparate menţinuţi alive încă din aprilie 2009, 10
când au apărut pe coperta NME şi am ştiut că
toată magia va dispărea. Şi mai au şi tupeul Aşa da
Pentru că aduc Caribou pe 25 noiembrie în
pa. Bucureşti. Jos jobenul.
The Drums – Down By The TMBase 2010
Water (Video)
10
10 Perfect
Pentru că prin ei vom vedea live la Timişoara
Tribute, tributuri pe 15 octombrie Hudson Mohawke şi Dorian
Foarte nostalgici cu trupele de pop cu negrese Concept. Respect.
din anii ’60. Da, idee blajină realizată epocal.
Bravo. Dar asta a fost înainte de cover-ul Arcade
Fire insurmontabil de revoltător.
Mr Hudson – Angel Eyes
9
cincizecişinouă
Încercarea moarte n-are
Pentru că se strecoară prin industrie şi mai
şi cântă din când în când. Respectabilă şi
colaborarea cu Caspa pe Love Never Dies (Back
For The First Time).

Cesaria Evora
şi noul ei album în România. Din nou.
G eorge DURB ĂLĂU
D in ce în ce mai des este necesar să
luăm o pauză, să fugim din ţară şi să ne
bucurăm de alte zone, alte medii, alte
muzici. Dacă nu se poate, este suficient să
dai play la discul cu Cesaria Evora, să îţi torni
un pahar cu vin şi să faci un semiîntuneric în
cameră, destul încât să nu îţi vezi gândurile,
ci doar imagistica descrisă de vocea caldă
a bunicii Evora. Din cele mai fragede vârste,
Cesaria Evora apare la un moment dat în
playlistul cuiva şi boom!, te-ai îndrăgostit.
Ritmul este lent, ca brizele călduţe de pe
plajele primitoare ale capului verde. Cesaria
Evora cântă muzică, nu zgomot – vorba unei
reclame de radio. Când mă gândesc la Cesaria
Evora, mă gândesc şi la boemie, la o noapte
pierdută aiurea printr-un bar de oriunde, în
care beau o tărie şi fac conversaţie cu total
necunoscuţi, aflându-le povestea şi trăgând
pur şi simplu de timp, pentru a-l forţa să stea în
loc pentru a opri pentru eternitate curgerea lui
şi a o înlocui cu ritmurile unduitoare, solare şi
prietenoase ale muzicii Cesariei Evora. Nu poţi
să te gândeşti la Cesaria Evora fără să o asociezi
iubirii, muzica ei fiind la fel de bine soundtrack-
ul unei seri romantice cu petale şi conversaţii
pe orice tema, ca preludiu pentru braţele nopţii
ce mişcă inimi, gânduri şi corpuri pe aceleaşi
ritmuri nostalgice şi neobosite ale artistei.
Noul album al Cesariei nu face excepţie de
la fabuloasele întălniri care se ondulează în
jurul unei neobosite „besame mucho”. Doar
poate mai puţin dens. „Nha sentimento” este
cel mai recent efort discografic din partea
bătrânei de 68 de ani, celebră în toată lumea
pentru picioarele goale cu care se afişează în
concerte, dar şi cu vocea plină de pasiune din
aceleaşi concerte. Albumul pe care îl audiez
este sensibil la fel ca multe alte albume ale
divei africane, însă întotdeauna în fiecare efort
de acest fel se află ascunse detalii importante.
Urechi atente să ai şi disponibilitate...
„Sentimento” este interpretat în preajma unei
orchestraţii egiptene, compozitorul şi aranjorul
fathy salam fiind implicat în acest proiect,
pentru a oferi un colorit diferit, o textură
inedită, unei piese centrale a albumului.
„Fatalidade” debutează cu ceea ce seamănă cu
rec enz i e
un clarinet vesel şi se aliniază poveştii spuse
cu atâta înţelepciune de către vocea trecută
şi încercată de atâtea. Noutatea pe care un
album de world music, mai ales a unuia care
se aliniază stilului celorlalte, anterioare, este
disputată de unii specialişti. Din acest punct
de aici avem de-a face cu un caz clasic în acest
sens. Vocea Cesariei Evora este neschimbată,
producţia insesizabil diferită, atmosfera este
aceeaşi. Deci, ce ne face să cumpărăm şi
să ascultăm discul? Nestematele ascunse,
bineînţeles, dar şi acea melancolie sonoră ce ne
cuprinde de câte ori vedem un album cu Evora,
de câte ori ne amintim că suntem oameni ce
au nevoie de relaxare, de aşezare, de linişte. Iar
şaizecişiunu
sunetul liniştii, languros, vesel, sfătos, romantic
şi îndepărtat vine, fără ezitare, de fiecare
dată inspirat şi neschimbat, dar proaspăt, de
la artişti ca Cesaria Evora. Atmosferă pe care
vom avea ocazia să o degustăm de două ori în
imediata apropiere temporală – 15 octombrie
la Sala Sporturilor în Braşov şi 18 octombrie
la Sala Palatului, în Bucureşti. Vă veţi oferi
momentul de destindere şi terapie muzicală?
 74 77

r i n s
cup nzii
r e c e

Chicane – Giants Sting - Symphonicities

„Magazinul de vechituri” poate fi o denumire alterna-
tivă a celui mai recent album Chicane. De ce? Foarte
simplu, este un album care te poate face să afirmi:
„am mai auzit asta undeva. A, chiar la Chicane!”...
Sting putea scoate de mult un astfel de album, dar
principiul legat de lucrurile care trebuie să se întâm-
ple la momentul potrivit a funcţionat foarte bine şi
de data asta. Orice album trebuie să apară când vrea
artistul, nu vânzătorul.

65 71

The Charlatans – Who We Touch

Singura trupă din gaşca de mancunieni rămasă pe baricade a lansat un material cu trimiteri sau abordări punk (a la
Sex Pistols), rock (a la Rolling Stones), dance (a la Chemical Brothers). Un album ce merită toată atenţia...

69
şaizecişitrei

Life of Agony – 20 Years

Strong: River Runs Red:
Live In Brussels (CD-DVD).
Arcade Fire – Suburbs Un album de colecţie pentru fanii trupei new yorkeze
Life of Agony, una din cele mai importante şi iubite
Oarecum prin Arcade Fire, Canada şi-a cerut scuze întregii lumi pentru Bryan Adams şi Celine Dion. Mai ales că Arca-
de Fire s-a rafinat mult! Compoziţia şi detaşarea cu care sunt scrise piesele fac din Suburbs un album excelent. trupe crossover/hardcore din Brooklyn de la începutul
anilor 90. LOA forever!
 re c enz i i

Hurts Hybrid
Happiness Disappear Here
RCA / NOVA MUSIC DISTINCT’IVE RECORDS
sss ssss

Anii ’80: apariţia PC-ului, finalul Războiului
Rece, prima emisie MTV, popularitatea cubului
lui Rubik, dar şi explozia navetei spaţiale
Challenger, asasinarea lui John Lennon,
dezastrul de la Cernobîl, conflictul dintre Iran
şi Irak. Tot din bune şi rele este alcătuit şi
materialul de debut al celor doi despre care
tot aici, în „Sunete”, scriam cu un an în urmă
că „dacă le asculţi muzica te duci cu gândul
la Heaven 17, dacă îi vezi cum se îmbracă o să
spui că vin de la un concurs de Spandau Ballet
look-alike, iar dacă le urmăreşti primul video-
clip o să crezi că te-ai întors cu 20 de ani în
Sunt artişti care-şi înşiră în CV colaborări cu
alţi semeni mai pricepuţi sau mai necunoscuţi,
crezând că un pomelnic de înălţimea unui
zgârie-nori o să ajute la veşnica recunoaştere.
Dacă ar funcţiona metoda asta, cei de la Hybrid
ar fi puşi în fruntea listei pentru eficienţă: doar
din trei încercări au reuşit să adune la un loc
zeci de artişti, cei ai Orchestrei Simfonice a
Federaţiei Ruse, ai Seattle Session Orchestra
şi ai Orchestrei Filarmonicii din Praga. Cu
praghezii au lucrat pentru albumul de faţă,
primul pe care alături de Mike Truman şi Chris
Healings se află Charlotte James.

Cetin Raşit
urmă, în perioada “noir” a producţiilor Depeche
Mode”. Bunele sunt ceva mai multe decât
relele pe “Happiness” (la bune e trecută şi Kylie
Minogue, ea dă cu vocea pe una din piesele de
pe disc), dar nu suficiente.
Nu îndeajuns de multe pentru a spune că
primul disc al celor doi mancunieni merită
să stea alături de alte debuturi înregistrate în
muzica britanică din anii ’80 până azi. Există
însă speranţa că următorul poate fi mai bun
decât continuările multora dintre trupele
despre care s-a scris că au debutat fulminant.
Nu ştiu unde a stat ascunsă fata asta până
acum, dar a făcut bine că a ieşit la lumină şi
că se aude pe “Burn My Soul” şi “Salt”, două
din piesele migălos caligrafiate de către cei doi
galezi.
Ar trebui ca talentul lor de a cuprinde o
orchestră simfonică într-un disc de muzică
electronică să fie pus în valoare în cadrul unui
festival de talia celui care se ţine din doi în doi
ani la Bucureşti. Ateneul Român merită ceva
mai bun după ce pereţii săi au fost nevoiţi să
îndure glasul unui manelist care dă zile de la
el sau scremetele unui zugrav care s-a crezut
tenor doar pentru că a ţipat după găleata cu
lavabil de câteva ori.

Chicane
Giants
MODENA
sss

Ce-i face pe unii de ajung să se excite la

aflarea veştii că se deschide un nou magazin
de vechituri? De ce ţi-ai cumpăra (şi nu pe
bani puţini) lucruri care erau noi pe vremea
în care tu erai doar o licărire pofticioasă în
ochii părinţilor tăi? O parte din răspuns – cel
pe note – se găseşte pe noul album Chicane.
Nick Bracegridle, omul din spatele mărcii, s-a
jucat cu anii ’80 folosindu-se pe piese mai
vechi de la Paul Young (pentru “Come Back”)
şi Gary Numan (pentru “Hiding All The Stars”)
şi a reambalat dreamy unul din puţinele hituri
europene (“Hoppipolla” trasformat aici in
“Poppiholla”) venite din ţara lui Eyjafjallajökull,
vulcanul nerostibil. În plus, a bucăţit o piesă
– „What Am I Doing Here” – pentru a-i oferi
şaizecişipatru

şansa Blandinei de a suna ca Imogen Heap,

iar lui Lemar să se creadă Seal. Şi pe celelalte
piese de pe disc poţi găsi elemente care să te
facă să exclami: „Am mai auzit asta sau ceva
de genu’ ăsta la Chicane” şi tocmai asta face
ca o ascultare a lui „Giants” să fie ca o plimbare
printr-un magazin de vechituri. Dacă acţionăm
„temporally correct” le-am putea spune
vechiturilor într-un alt fel, unul mai drăguţ:
antichităţi.
Monarchy
Monarchy
MERCURY RECORDS
/ UNIVERSAL MUSIC
sss
Mulţi ar spune că cei doi Monarchy şi-au găsit
un moment foarte nepotrivit pentru lansarea
discului de debut pentru că ochii, dar mai ales
urechile, urmăresc pe altcineva din Australia,
pe Kylie Minogue, diva prezentată într-un nou
inveliş, unul de zeiţă. Nu sunt de acord şi – din
câte se poate asculta pe disc – nici duetul
nu împărtăşeşte punctul de vedere de mai
sus. Sunetul proaspăt, ritmul care dă de lucru
picioarelor, melodia care mângâie fin auzul
fac din albumul celor care au împrumutat de
la Daft Punk felul de a-şi ascunde identitatea
un material care ne aduce mai aproape (ca
preferinţe sonore) minicontinentul din colţul
din stânga jos al planiglobului. „Black The
Colour Of My Heart”, „You Don’t Want To Dance
With Me” şi „Travelling By Ambulance” sunt
doar trei dintre piesele care cer şi merită mai
mult timp de ascultare (e un alt fel de a spune
„ascultă-le de mai multe ori”), lucru firesc, la fel
de firesc ca atunci când cei doi Monarchy şi-au
dorit mai mult spaţiu... l-au obţinut. Istoria
îi consemnează pe australieni drept primii
artişti care şi-au făcut auzită muzica dincolo
de atmosfera pământului. Concret: concertul
Monarchy de la Cape Canaveral, iunie 2010,
este primul care a fost difuzat live în spaţiul
cosmic.
The Charlatans
Who We Touch
COOKING
VINYL
ssss
The Charlatans merită cu pisosinţă titlul de
„the last men standing”: este singura care
continuă să trăiască, singura din toată gaşca de
trupe care puneau oraşul Manchester înaintea
capitalei pe harta muzicii brit-pop în anii ’90.
Şi mai bine este că o face frumos, „Who We
Touch”, noul disc arată că ansamblul muzical
al lui Tim Burgess trăieşte pe picior mare, îşi
ononează mentorii, îşi recunoşte trecutul,
face faţă cu aplauze prezentului şi în acelaşi
timp este pregătit de viitor. O descriere piesă
cu piesă ar răpi o bună parte din plăcerea de
a asculta acest disc, tocmai de aceea e mai
nimerit, mai direct şi suficient de menţionat
că pe album se regăsesc trimiteri sau abordări
punk a la Sex Pistols, rock a la Rolling Stones,
dance a la Chemical Brothers. Forţez un pic
nota şi mai spun că la o a doua, ba chiar a
treia ascultare, reiese că The Charlatans ştiu să
(pre)ia ce este bun şi de la Joy Division sau U2
fără a-şi strica stilul lor inconfundabil cu care
s-au prezentat (impresionant) şi la Bucureşti
în două rânduri. „Who We Touch” este un disc
atât pentru cei care au stat în primele rânduri
la cele două concerte, cât şi pentru cei cărora
numele de The Charlantans are rezonanţe de
birt la şosea, dar ştiu cu ce se mănâncă (sau se
bea, dacă tot am pomenit de birt) muzica.
The Pretty
Reckless
Light Me Up
UNIVERSAL MUSIC
ss
Pentru poporu’ care nu iartă televizoru’, adică
se uită la orice şi oricând de parcă n-ar mai
fi văzut artişti de-aproape, numele de Taylor
Momsen duce gândul – în stil pavlovian – la
telenovele. OK, poate că e un pic cam dur
cuvântul “telenovelă”, deşi “Gossip Girl”
(vizionabil pe ProTV în România), în care este
distribuită Momsen, are toate ingredintele unui
serial la care să te uiţi când cititul tabloidelor
te oboseşte după o pagină, maximum două.
Imaginea de Lolită rock i se potriveşte de
minune, aşa cum i se potriveşte rolul de
Cenuşăreasă în serialul sussemnat, numai că
în muzică trebuie ceva mai mult de o imagine
curată şi o cât mai bună însuşire a partiturii
actoriceşti. “Light Me Up” merge ascultat odată
pe săptămână dacă eşti fan “Gossip Girl” şi
doar o singură dată ca să-ţi faci o idee despre
şaizecişicinci
ce vrea fata care spune: “nu vreau să fiu o nouă
Courney Love, vreau să fiu varianta feminină a
lui Kurt Cobain”. Banuiesc că familia minorei
a pus deja armele de foc departe de ea, deşi…
poate uneori e bine să încurajezi un tânăr care
şi-a setat un drum în viaţă chiar şi atunci când,
undeva pe trotuarul drumului, apare semnul
“dead end”.
 re c enz i i
păstra stilul pianistic inconfundabil. Asculţi şi îi
percepi complexitatea, fără a fi distras de la
delectarea auditivă. „The Imagine Project” e
construit pe aceeaşi bază ca şi ”Possibilities”,
aducând nume precum Dave Matthews,
Pink sau Seal alături de obişnuita colecţie de
imenşi muzicieni care, în timp ce-şi reprezintă
propriile culturi, găsesc spaţiu comun în orice
zonă. Ceu vine din Brazilia, The Chieftains vin
din Irlanda, Tinariwen este o trupă rock din
Mali, iar Anoushka Shankar vine din India.
Acestea sunt doar câteva din numele cu care
Hancock şi producătorul basist Larry Klein
au înregistrat în jurul lumii, pe o colecţie
de piese care împart teme comune legate
de pace şi responsabilitate colectivă. Un
album-eveniment, foarte diversificat, unde
orchestraţiile sclipitoare îţi modifică percepţia
cu idei, stări şi rezolvări

Berti
armonice pe care numai un muzician la
asemenea nivel le poate gândi şi aplica. S-o
auziţi pe Pink cântând „Imagine” sau „Don’t
Give Up” (în duet cu John Legend plus Jeff Beck

Barbera
Herbie Hancock
The Imagine Project
SONY MUSIC/NOVA MUSIC
Cum o fi să ai un nume care odată pronunţat
descrie o bună parte a istoriei jazz-ului?
De aproape 50 de ani, evoluţia şi diversitatea
din jazz sunt strâns legate de numele lui
Herbie Hancock. După ce Armstrong, Miles,
Dizzy, Bird, Coltrane sau Monk au sădit
temelia templului, Hancock este unul din cei
care au arătat că nu există limite. Riguros şi
subtil până la ermetism, stilul pianistic şi
componistic al lui Herbie, precum şi energia
care descifrează cea mai complicată partitură
au trecut prin toate capitolele esenţiale ale
jazz-ului modern, punându-şi amprenta pe
fiecare perioadă. „Maiden Voyage”, Head
Hunters”, „Future Shock” sau „Future 2 Future”
sunt doar câteva titluri esenţiale,
influente în cariera lui, dar şi în contextul
muzical generalizat. Nu degeaba albumul de
debut, din 1962, se numeşte „Takin’ Off”. Herbie
şaizecişişase
la chitară) şi veţi înţelege imediat că pe un
asemenea album nu poţi fi invitat pe pile.
Dave Matthews cântă Beatles, familia formată
din Susan Tedeschi şi Derek Trucks preia
„Space Captain”, făcută celebră de Joe Cocker,
Herbie e permanent cu ei, scăldând totul în
acorduri extinse şi profunde, iar Larry Klein
îmbracă totul în aşa fel încât muzica adevărată,
serios făcută, să nu sperie, ci să sune cursiv
şi accesibil. Să nu uităm de chitaristul Lionel
Loueke, de percuţionistul Alex Acuna sau de
saxofonistul Wayne Shorter, care se alătură
selectei companii de pe acest album. În plus,
singura compoziţie originală din acest proiect
este interpretată de Chaka Khan. Africa şi
Jamaica se întâlnesc pe „Tamatant Tilay”,
care se încheie cu un citat rezonant din imnul
lui Bob Marley, „Exodus”. Fiecare album are
momentele lui de vârf, la fel cum există multe
proiecte în ultimii ani care sunt împodobite cu construi pe o temelie de asemenea dimensiuni
tot felul de formule de vis care nu reuşesc să poate fi dificil, lucru dovedit de mulţi artişti
impresioneze. Nu densitatea de ego-uri care ne-au oferit bucurie şi speranţă doar la
contează, ci mai degrabă echilibrul dintre ele, începutul activităţii lor. Chiar dacă în Anglia au
indiferent de numărul lor. „The Imagine rămas încă în underground, iar în America sunt
Project” este puternic prin echilibru şi cvasinecunoscuţi, au început să-şi găsească
multiculturalitate, neputând fi nicio clipă public în Franţa şi Belgia. M-aş fi aşteptat ca
bănuit de „reţeta de succes”. Herbie Hancock nu primul album să le dea un impuls mai puternic,
a avut niciodată nevoie de aşa ceva. dar poate „Something You Might Like” le va
Dimpotrivă, a avut destul de dat la mulţi alţii, oferi resursele cuvenite. Nu văd nici un motiv
fiindu-le cu un pas înainte în permanenţă. pentru care acest trio internaţional să nu
După aproape 50 de albume de studio şi peste străpungă şi în imensa şi ipocrita piaţă a celor
zece premii Grammy, nu cred că se mai pune două mari puteri. Primul semn de progres pe al
problema succesului. Nici nu s-a pus vreodată, doilea album este reprezentat de calitatea
din moment ce ei fac exact ce le place. sunetului. Chiar dacă foarte multe nu se mai
Ascultaţi un album comercial care nu putea fi pot face în această formulă, e clar că producţia
făcut decât de Herbie Hancock, un artist- nouă ne oferă un mixaj mai bun şi sunete mai
gigant, care intuieşte locul şi felul în care bine lustruite. Mai uniform şi mai plin, sound-ul
lumi muzicale, de mulţi considerate ca fiind decupează mai bine instrumentele şi scoate în
imposibil de unit, se pot uni în armonie. evidenţă vocea. Ei oricum cântă bine de la
început, ceea ce întotdeauna avantajează
compoziţia. Fiecare instrument stă bine pe
propriile frecvenţe, iar armoniile vocale leagă
totul, oferind profunzime. Evit comparaţiile,
Puggy dar primul album a sunat mai lipsit de luciu,
Something You

Hancock este marele maestru al fuziunii dintre
stiluri şi al compoziţiilor inovatoare, dar şi un
pianist de o copleşitoare versatilitate. Oricum ai
lua cinci nume de referinţă din istoria jazz-ului,
Herbie e pe listă. Legătura cu latura comercială
nu i-a afectat greutatea, ci i-a oferit ocazia de a
coopta mai mulţi muzicieni din diferite zone şi
a deschis mai multe porţi către un public mai
numeros. „Possibilities” intersectează artiştii
şi muzica într-un recital pop care reţine un
subcurent de jazz suficient de clar pentru a-i
Might Like
UNIVERSAL MUSIC
Puggy au început foarte bine. Au venit de
nicăieri cu un album solid, convingător, cu
piese scrise şi cântate la un nivel superior altora
care vin din aceeaşi zonă. „Dubois Died Today”
a fost unul dintre cele mai impresionante
albume de debut ascultate în ultimii ani. A
în schimb a avut nişte idei muzicale mai
interesante. „Something You Might Like” nu
este la fel de surprinzător, dar este suficient
de bun pentru a nu fi considerat un pas înapoi,
ci mai degrabă o consolidare a poziţiei. Stilul
nu s-a schimbat prea mult, dar a devenit
mai confident şi mai pasional, cu încercări
îndrăzneţe şi reuşite. Un exemplu bun stă
chiar în piesa care poartă titlul albumului. Se
întâmplă destul de multe în privinţa formelor
şi a felului progresiv în care au înşirat armoniile
pe un puls ritmic constant. Piesele sunt
cam scurte, dar la maniera lor de exprimare
nu sunt prea multe de dezvoltat. Astfel
nicio notă nu e gratuită, iar albumul curge
săltăreţ. Constanţa reglajelor, a efectelor şi a
instrumentelor folosite solidifică repertoriul şi-i
dă continuitate. E mai bine aşa decât o epopee
găunoasă. Chiar şi balada „Unimaginable” are o
durată de sub trei minute. Şi mai sunt şi câteva
piese asupra cărora se putea insista mai mult
în privinţa explorării. Dar dacă tot vorbim de
piaţă, putem spune că acest album nou are
un mai mare potenţial comercial, ceea ce nu e
neapărat un lucru rău. Întotdeauna intervine
ceva care să evite plictiseala. Poate totuşi ar fi
trebuit să facă măcar o singură piesă în timp ce
producătorul era plecat. „Something You Might
Like” nu poate fi o dezamăgire decât pentru cei
care refuză cu îndârjire ideea de curăţenie în
muzică. Puggy pot convinge acum şi mai mulţi
oameni de farmecul formulei lor muzicale şi
pot forma un cult care să reziste cu demnitate
în orice fel de condiţii.
STING
Symphonicities
UNIVERSAL MUSIC
Sting face parte din categoria artiştilor cu un
public indulgent. Un artist mare este răsfăţat
de cei care-l urmează şi asta îi dă curaj să
facă exact ce simte. Există riscul căderii în
suficienţă, ceea ce atrage şi diminuarea
numărului de admiratori, dar există şi alegerea
diversităţii, exprimate la acelaşi nivel pe care
artistul l-a reprezentat. Trebuie să faci ceva
să-ţi menţii oamenii fericiţi, iar succesul stă
în a le arăta ceva nou, nu ceva ce deja ştiu.
În ultimii ani, Sting a lansat un album de
muzică elisabetană, acompaniat de lăută, o
colecţie de cântece de iarnă şi, mai nou, un
album cu piesele vechi şi bune, orchestrate
pentru ansamblu simfonic. Tot în această
perioadă Sting a completat şi un turneu de
reunire Police, ceea ce îi confirmă şi ego-ul
şi versatilitatea. I se potriveşte totul, de la
sămânţa de new-wave de la sfârşitul anilor
’70, până la John Dowland, combinând energia
unui tânăr agitat cu tabieturile premature
ale unui bătrânel ciudat. "Symphonicities"
nu reprezintă neapărat o surpriză, mai ales
că tot felul de orchestre au scos tot felul de
albume cu preluări pop-simfonice, printre care
şi repertoriul Sting-Police. Dar când adaugi
set de tobe la viori şi reproduci aproape exact
originalul, cu orchestraţii de salon, parcă nu
mai are niciun rost să te aştepţi la efectul de
prestanţă şi profunzime al orchestrei. Sting
putea scoate de mult un astfel de album, dar
principiul legat de lucrurile care trebuie să se
întâmple la momentul potrivit a funcţionat
foarte bine şi de data asta. Orice album trebuie
să apară când vrea artistul, nu vânzătorul.
Asta ne conduce întotdeauna spre ceva mai
personal. Iar acest album, chiar dacă nu
înseamnă nimic nou ca mod de abordare, are
resurse muzicale din toate direcţiile. Muzica
nu devine mai răscolitoare, în schimb rămâne
pentru eternitate în cea mai elevată formă
posibilă. Vocea intactă de 30 de ani nu se abate
prea mult de la inflexiunile originale şi nici nu
dă aripi noilor orchestraţii, chiar dacă Sting
ar putea face multe la acest capitol. Practic,
Orchestra Filarmonică Regală de Concert,
dirijată de Steven Mercurio, preia rolul combo-
ului clasic cu multă acurateţe, fără prea multe
schimbări provocatoare. Introducerile anunţă
destul de clar tema, iar jocul cu stilurile trece
prin fiecare titlu, aducând puţin din romantici,
din Debussy, mai o modulaţie abruptă, mai un
ostinato - ceea ce ne aduce aminte de un alt
album scos de un mare artist în compania
unei orchestre simfonice, dar îmi permit să
spun că Peter Gabriel a fost ceva mai subtil.
Instrumentaţia îşi justifică volumul prin
alternanţa dintre luxuriant şi rarefiat, iar
găselniţele ritmice care înlocuiesc bateria sunt
simple şi de efect. De cele mai multe ori
chitara lui Summers, spre exemplu, e înlocuită
de violoncele. Pe lângă reinventarea pieselor
cunoscute, "Symphonicities" înseamnă şi
posibilitatea de a scoate la lumină câteva din
piesele mai obscure scrise de Sting, cum ar
fi "The Pirate’s Bride" sau "The End Of The
Game", lăsate deoparte în perioada când se
şaizecişişapte
înregistra "Mercury Falling", respectiv "Brand
New Day". Nu e o surpriză faptul că albumul
sună mai mult ca un proiect făcut cu precauţie,
având în vedere adresabilitatea şi riscul
asumat. Sting are resursele şi piesele pentru
a-şi transforma trecutul în ceva diferit, doar de
dragul artei. Acest disc este doar o parte din
drum. Un drum pe care orice artist şi l-ar dori.
 Destroid
... promovează EP-ul „Silent Word”, iar
albumele „Loudspeaker” şi „Future Prophecies”
pot fi descărcate gratuit de pe site-ul lor. La un
google distanţă, aşadar.

Frank the Baptist

... cu toate că şi-a făcut trupă în San Diego,
California, Frank Vollmann vine din Berlin la
Bucureşti.

Slave Republic
... tocmai au lansat un prim CD (Electric One, la
Accession Records) şi au cântat în deschidere
pentru DeVision. Au la activ colaborări cu
Melotron, In Strict Confidence, Hämatom Somo
şi alţii.

Painbastard
... crede că Bukarest e în Bulgaria, conform
paginii sale de myspace, Îl aşteptăm, totuşi, cu
plăcere să ne cânte „Fuck You All!”...

Festival dark-wave la Bucureşti

Primul festival de muzică şi alte alternati-
ve din România are loc pe 12 noiembrie în
Bucureşti, la Kulturhaus (fostul Twice). Or-
ganizatorul Viva Music promite o noapte
de neuitat cu patru trupe şoc, DJ, expoziţii
de artă şi concursuri cu premii.
şaizecişiopt
La festivalul Darkwave vor performa patru trupe
care dictează tendinţele pe scena electro/goth:
Slave Republic, Painbastard, Destroid şi Frank
the Baptist. Practic, fanii genurilor mai sus
enumerate vor avea parte de o trecere dinspre
Aşadar formaţiile vor evolua în paralel cu DJ
români şi străini care vor încinge ringul de dans
într-o altă sală a Kulturhaus. Nu în ultimul rând,
decorul va fi asigurat de expoziţii tematice, iar
surpriza (anunţată) a serii este pentru toţi fanii

synth-pop spre industrial dur, via death-rock întâlnirea cu artişti reprezentativi ai scenei
şi electro, un amestec ce sparge graniţele goth.
convenţionalului şi poate da oricând o lecţie

D upă concertul Melotron, First Romanian

Darkfest (Das Ich, In Strict Confidence,
Diary of Dreams) şi concertul Covenant,
promoterul Viva Music se face remarcat prin
organizarea unui nou festival dark-goth. Aceas-
mainstream-ului.

În buna tradiţie (germană) pe care o promovea-

ta este de fapt şi „specialitatea casei”, întrucât
Viva promovează numai muzica electro-indus-
trial-dark-goth-synth.
ză Viva, evenimentul va fi împărţit pe mai multe
etaje ale clădirii Kulturhaus. Aici se impune
o paranteză, deoarece trebuie spus că locaţia
aleasă are acum un specific nou, fiind vorba de
un concept de club importat direct din Berlin.
Preţul unei nopţi cu patru stiluri muzicale
diferite, patru prezenţe scenice originale şi
patru experienţe artistice unice care conform
anunţului organizatorilor „vă vor stimula toate
simţurile” este de 70 de lei. Biletele se pot achi-
ziţiona online de la www.bilete.ro, www.eventim.
ro, www.myticket.ro şi www.ticketpoint.ro.

Arcade Fire
Suburbs
merge
Bună ziua! S-a dus dracu vara şi ascultatu’ de
Boards of Canada la grătar şi tăiat de pepeni
atomic, prin urmare dacă la recomandările
ăstea o să ziceţi: daaaaaaa măăăă o ştiam şi
p-astaaaa, am scuza că m-am tras elegant la
mine la Ţăndărei la făcut de ţuică şi zacuscă.
Începem cu o trupă care mi-a plăcut enorm de
când a apăruţi de atunci am considerat că prin
Arcade Fire, Canada şi-a cerut scuze întregii
lumi pentru Bryan Adams şi Celine Dion.
La primul ascultat am zis că se cunoaşte că au
îmbătrânit cumetrii ăştia. Am mai băgat odată
albumul şi m-a lovit. După care am mai băgat
de vreo câteva sute sau mii de ori tot albumul
cap-coadă. Arcade Fire s-a rafinat mult!
Compoziţia şi detaşarea cu care sunt scrise
piesele fac din Suburbs un album excelent. Pot
să zic cu mâna pe inimă că ăsta e cel mai bun
album al lor. A meritat domnule să aştept.
Ce-mi place enorm la el este cum pică partea
de corzi şi în general, toată partea acustică
peste melodie. Cred că de aici vine, de fapt,
şi eleganţa aia de care vă spuneam. A, şi m-a
distrat mult şi piesa Rococo, care loveşte
în hipstereală. Frumos, elegant, cântat
dumnezeieşte, cu piese laaaaaargi şi compuse
cum trebuie. Aşa, la început de toamnă,
Suburbs o să vă intre garantat prin urechi şi
are şanse să şi rămână niţel între ele. Rog, nu
rataţi !!!
rec enz i e
on
go jira
Fennesz Daniell Buck
Knoxville
thrill jockey
E, aici e vorba tot de o cunoştinţă mai veche,
de data asta austriacă şi da, e vorba de domnul
Fennesz, care ne-a şi vizitat, chiar la primul
Rokolectiv, dacă nu mă înşel, undeva prin 2006.
Christian Fennesz mi-a plăcut mereu pentru
adâncimea sunetului lui şi cum toată muzica
sa capătă foarte uşor un aer profund cinematic.
Şi tre să recunosc că prima dată când l-am
auzit mi s-a părut şi destul de avangardist.
Knoxville este, de fapt, un album care a
fost înregistrat live, prin 2009 împreună cu
bateristul Tony Buck şi chitaristul David Daniell
şi face un pic rabat de la ce a scos Fennesz până
acum. Dar adâncimea a rămas. Şi Knoxville
sună incredibil. Cu toate că albumele acestui
artist ies destul de rar, fiecare material în parte
este o încântare sonoră. Construcţiile lente,
spaţiile largi şi orgasmul zgomotos fac din
Knoxville un album care trebuie ascultat cu
răbdare şi este, zic eu, de character nocturn.
Toate piesele sunt legate, trec dintr-una într-
şaizecişinouă
alta pe nesimţite şi abundă de solouri aproape
dislexice de chitară, cinele neregulamentare
şi frânturi de bas care vin parcă grămadă
peste urechi. Şi totuşi totul e controlat şi cu o
impecabilă coerenţă muzicală. Dacă sunteţi
amatori de mari fineţuri muzicale, Knoxville
este exact unde trebuie. Mă retrag uşor,
scăpând printre dinţi că de-abia aştept al doilea
album Grinderman. V-am pupat!!!
 re c enz i i
hefe
Cathedral
The Guessing Game
NUCLEAR BLAST
“The Guessing Game” – ce album reuşit!
Cathedral este una din primele trupe ale noului
val de doom metal din Anglia: acele trupe de
doom metal în care cântăreţii au început să
grohăie (primele albume Anathema, Cradle Of
Filth (demo-uri), My Dying Bride şi Paradise
Lost). Cathedral, însă, în mod ironic a fost
fondată de Lee Dorian, care tocmai părăsise
Napalm Death după ce a înregistrat alături de
ei tot ce au lansat aceştia până în 1989. Deci,
de la grindcore (cea mai rapidă formă de metal)
Lee Dorian a trecut într-o clipită la doom-stoner
metal (cea mai lentă formă). Chiar dacă pare
ciudat, consider că dacă ar fi rămas în Napalm
Death, astăzi nu am fi avut Cathedral şi implicit
o droaie de alte formaţii inspirate de ei. Dacă pe
”Forest Of Equilibrium”, primul album al trupei,
am avut parte de un funeral doom extrem de
lent, supărat şi depresiv, încetul-cu-încetul
şaptezeci
Cathedral a început să experimenteze din ce în
ce mai mult, luând-o pe urmele co-naţionalilor
de la Black Sabbath, care au început cu un
stil şi îl schimbau de la un album la altul. Am
observat o oarecare aprofundare a conceptului
de vrăjitorie, Wicca, şi subiectele abordate de
Black Sabbath pe albumul omonim. Dacă pe
”Hopkins (The Witchfinder General)” acest lucru
era evident, pe parcurs Cathedral a început să
incorporeze şi elemente sonore din perioada
”vrăjitoarelor” din anii 1600... culminând, iată,
cu acest album absolut superb, învăluit de
la început până la sfârşit de un stoner doom
mistic de care poate numai Black Widow sau
Coven ar fi fost în stare prin anii ’60. Cel mai
bun album – dublu album! – al trupei de ceva
timp încoace... sunt curios dacă vor reuşi să-l
depăşească cu următorul.
Shrinebuilder
Shrinebuilder
NEUROT
Shrinebuilder este un supergrup de doom/
sludge metal alcătuit din Scott ”Wino” Weinrich
- chitară şi voce (Saint Vitus, The Obsessed, The
Hidden Hand, Place Of Skulls, Spirit Caravan,
Probot), Al Cisneros – bass şi voce (Sleep, Om),
Scott Kelly – chitară şi voce (Neurosis) şi Dale
Crover (Melvins, Nirvana). Chit că ideea de a
forma o trupă i-a venit lui Wino prin 2006,
abia după ce bateristul iniţial Chris Hakius
(Om) a renunţat la muzică şi a trebuit să fie
înlocuit de Dale în 2008 a început Shrinebuilder
să se materializeze. Din păcate, sunt numai
5 cântece pe album... şi spun ”din păcate”
pentru că este o porţie prea mică faţă de cât
ar putea ”îngurgita” urechile amatorilor de
doom/sludge. Pentru că fiecare doom-er din
trupă prestează un doom metal diferit, avem
atât parte de epic doom metal, cât şi de stoner
rock, sludge şi post-metal – repet, într-o mică
măsură. Nu e drept! E ca trailer-ul unui film pe
care îl aştepţi cu nerăbdare să apară, ştiind că
va fi de nota 10... însă nu va apărea, că e doar
trailer-ul de capul lui. Acest album, cu alea 5
cântecele ale lui, te provoacă să îţi cheltuieşti
toţi banii doar ca să-i vezi pe băieţi cântând live
oriunde în lume, să le scrii zilnic îndemnându-i
să se grăbească să scoată următorul album
(preferabil mai lung) şi, nu în ultimul rând, te
face să asculţi discografiile trupelor din care
a aparţinut fiecare membru, să analizezi bine
muzica şi stilul, apoi să te gândeşti cum ar fi
dacă toate aceste trupe minunate şi-ar uni
forţele. Şi atunci vă va trăzni un răspuns din trei
silabe: Shrine-buil-der!
FRATZIMAN
marea evadare
Zilele acestea a apărut prima melodie a unui
nou proiect muzical exclusiv timişorean, pus
la cale de către rapperul Frătziman şi Gaben,
solistul trupei Persona, alături de ei aflându-
se şi DJ Mack. Piesa va reprezenta avangarda
Ep-ului cu acelaşi nume, care va apărea la
inceputul anului viitor (data nu este încă certă
şi va conţine 4-5 track-uri. Producţia fiind
făcută în exclusivitate de Gaben. Piesa poate
fi găsită pe site-ul oficial al solistului www.
fratziman.ro sau pe http://www.myspace.com/
fratziman. Colaborarea dintre Frătziman si
Gaben este una foarte reuşită, şi în acelaşi timp
foarte interesantă, deoarece amândoi artiştii
au stiluri total diferite, de la hip-hop reggae
la brith pop şi pop rock. La întrebarea cum de
s-a ajuns la aceasta colaborare... păi... se pare
că amândoi înregistrau la acelaşi studiou din
Timişoara şi Frătziman, tot cochetând cu alte
stiluri, a încercat şi cu british pop-ul baieţilor
de la Persona. Ei tocmai lucrau la o piesa nouă,
este vorba de King in my kindom. L-au chemat
la sala lor de repetiţii... şi cam asta a fost....
Piesa Marea evadare încă de la lansare a fost
preluată in playlist-ul emisiunii Zona liberă de
pe Guerilla radio... şi sperăm sa mergă şi mai
departe...

Life of Agony
20 Years Strong:
River Runs Red:
Live In Brussels
(CD-DVD)

Un album de colecţie pentru fanii trupei

new yorkeze Life of agony, una din cele mai
importante şi iubite trupe crossover/hardcore
din Brooklyn de la începutul anilor 90. Albumul
a fost înregistrat live în sala Ancienne Belgique
din Bruxelles pe data de 3 aprilie 2010 şi a
constat în o reinterpretare a albumului River
runs red, apărut iniţial în octombrie 1993 şi
devenit în timp un clasic al scenei hardcore.
Albumul există atât în varianta Cd, cât şi
Dvd aşa că puteţi face chiar acasă în faţa
televizorului un pogo pe cinste. LOA forever.

Filter
The Trouble
With Angels
ROCKET SCIENCE

Un nou album pentru Richard Patrick, un fost

component al trupei Nine inch nails între anii
1989 -1993 şi totodată membru fondator al
trupei Filter. În 1993. Acest al 5-lea album al
trupei reprezintă, după cum ni se promitea
acum ceva vreme, o întoarcere la sonorităţile
industriale pe care le găsim pe primele
albume Filter (short bus şi title of the record)
amestecate însă cu experienţa acumulată
între timp de domul Patrick, care se vede c-a
stat ceva vreme alături de Trent Reznor, plus
o producţie de zile mari asigurată de Bob
Marlette, cel care a lucrat printre altele şi la
albume SALIVA, SEETHER şi OZZY OSBOURNE.
Pe acest nou album Filter găsim 10 piese (plus
încă cinci pe CD-ul bonus al versiunii Deluxe)
care îi va face fericiţi pe toţi fanii formaţiei şi
le va aduce aminte de ce le-a plăcut cândva
această trupă. Welcome back Richard.

The Gaslight
Anthem
American Slang
SIDEONEDUMMY

Slabe şanse să găsim un hit-single care va

vinde discul în milioane de exemplare pe acest
nou material Gaslight anthem, dar un lucru e
sigur: trupa merge înainte cu un album mai
bun decât primele două şi cu piese extrem de
şaptezecişiunu

bune, care vor mulţumi pe cei care îi ascultau

şi până acum pe cei consideraţi versiunea punk
a lui Bruce Springsteen. Primele două piese,
“American Slang” şi “Stay Lucky”, dau un start
impresionant şi caracterizează pe din plin ceea
ce găsim pe American Slang. Eu zic să daţi o
şansă acestei trupe dacă nu aţi auzit de ea
până acum, iar dacă îi ştiţi - să vă grăbiţi să
vă achizitionaţi acest nou material, pentru că
merită din plin.

Interpol
Interpol
MATADOR, 2010
s
Am mai urât discul ăsta în paginile revistei,
aşadar sunteţi cumva obişnuiţi cu părerea mea
despre a patra operă din partea lui Paul Banks
şi compania. Companie care s-a cam ameţit în
ultima vreme şi descompus vizibil. Carlos, mie-
zul grupului, s-a retras uşurel din trupă. Crizele
de personaj şi anxietăţi cică ar fi apărut încă de
pe vremea înregistrărilor pentru precedentul
rateu: Our Love To Admire. Mare fericire, pentru
că s-ar putea să îl auzim în maximum un an pe
Dengler cu vreo chestie solo de-o să ne îngheţe
mintea. Gigantică tristeţe încă pentru cât de
dezorganizat a lăsat un grup altfel briliant pe
primele două cd-uri. Self-titled-ul de anul ăsta
e fără noimă, panicant de apos şi cu apucături
de ambient, vezi-doamne experimentale şi în-
cercate aiuristic şi în ultima jumătate a discului
trei, detalii care depărtează cam mult ascultă-
torul de ceea ce Interpol era odată. Spre ce se
duce totul nu ştim. Dar ştim că nu mai e cum
a fost. Şi simţim lipsa atmosferelor parfumate
de pe Turn On The Bright Lights, stilul veritabil
Interpol. Singura piesă vag remarcabilă şi cu
ceva nostalgii de Antics e poate Barricade. De
la creaţii răvăşitoare şi nervurile strălucitoa-
re ale începutului libertin la amorţeala unor
bărbaţi-cu-neveste în jur de patruzeci care mai
fac muzică doar ca să-şi scoată fondul pentru
trei luni în plaje de Pacific. Mai precizez că mă
consider un mare colecţionar de muzică şi că
re cen z iI
vlad
stoian
discul nou Interpol m-a făcut să le arunc toată
discografia la gunoi, cu tot cu solo-ul pointless
Banks de anul trecut aka Julian Plenti. Oripilat,
ce să zic.
Salem
King Night
IAMSOUND, 2010
sssss
Sfântă Precistă, ce vrăjitorie! Parizerul vieţii au
revenit cu un album foarte promis care sperie
toate secretarele de liceu şi toate profele de
chimie ale urbei. Incisiv, anti-culte, ca sarea pe
rană sau pe ceafa de porc, zdrobitor şi înţesat
de incantaţii măiastre, noua creaţie de mare
senzaţie din partea domnilor John Holland,
Heather Marlatt şi Jack Donoghue îţi ejaculează
goth shoegaze pe toată faţa şi te înlemneşte ca
pe struţi în faţa unui rug imaginar. Povestea e
prea lungă. Procesele Vrăjitoarelor din Salem a
fost o serie de audieri în faţa magistraţilor lo-
cali urmate de procesele de la curtea marţială a
şaptezecişitrei
ţării pentru a intenta proces oamenilor acuzaţi
de vrăjitorie din Essex, Suffolk şi Comitatele
Middlesex din Massachusetts, între februarie
1692 şi mai 1693. Peste 150 de oameni au
fost arestaţi şi întemniţaţi, cu mult mai mulţi
acuzaţi care nu au fost urmăriţi formal de
autorităţi. Cele două curţi au condamnat 29 de
oameni pentru vrăjitorie. 19 dintre acuzaţi, 14
femei şi cinci bărbaţi, au fost spânzuraţi. Un om
(Giles Cory), care a refuzat să ia cuvântul pentru
apărare a fost omorât cu pietre încercând să-l
 re c enz i i
convingă să accepte. Cel puţin încă cinci dintre
acuzaţi au murit la închisoare. În ciuda faptului
că au fost cunoscute în general sub numele de
Procesele Vrăjitoarelor din Salem, audierile pre-
liminare din 1692 au avut loc în multe oraşe din
zonă: Salem Village, Ipswich, Andover, ca şi în
oraşul Salem, Massachusetts. Cele mai cunos-
cute procese au fost conduse de Curtea lui Oyer
şi Terminer în 1692 în oraşul Salem. Toţi cei 26
de oameni care au fost judecaţi în faţa acelei
curţi au fost condamnaţi. Cele patru sesiuni ale
Curţii Superioare de Judecată în 1693, ţinute
în oraşul Salem, dar şi în Ipswich, Boston şi
Charlestown, au făcut numai trei condamnări în
cele 31 de procese pentru vrăjitorie pe care le-a
supravegheat. Sper că aveţi acum o idee despre
cât de infiorător sună lucrătura. Cei trei lansa-
tori de gen muzical au în jur de 22 de ani, bagă
droguri prin ce orificii pot şi fiindcă tot nu are
niciunul job stau în casă şi fac combinaţii sce-
lerate de Sunete, tratate ca sumbre variante de
electro şi de notabilă molestare ‘haunted house’
a clipei. Au vreo două EP-uri prin Acéphale şi
Merok, la care adăugăm câteva piese aruncate
de-a valma pe net şi acest full lenght îngrozitor
de la modă. Descurcaţi-vă dacă puteţi şi urlaţi
puţin la Lună, chemaţi spirite, aprindeţi cande-
le, dopaţi-vă, faceţi ceva!
Dungen
Skit I Allt
SUBLIMINAL SOUNDS, 2010
ssss
Skit I Allt = Fuck It All. Ne-au lipsit de la ‘4’,
discul din 2008, încoace. Psychedelia suedeză
are cruste înălţătoare. Scena e largă, imagi-
naţia şi părul auriu cu tonele, ai tot ce vrei să
stai pe frigul ăsta şi să cânţi cu tot sufletul,
să respiri prin pian, să te conectezi cu tobele
alea emanând poezie... Sunt uşor surprins că şi
Statele le-au dat în ultimii ani puternice şanse
şi iată că materialul în discuţie se lansează şi
prin Mexican Summer pe 14 septembrie. Gustav
Ejstes, cu flautul lui ireal, cu toată echipa aia
plină, de nici nu mai ştii de unde îţi vin... Anna
Järvinen (genială şi singură), bateristul Johan
Holmegard, chitariştii Reine Fiske, Mattias
Gustafsson. Toţi nişte profesionişti exemplari.
Este cazul să vi-l cumpăraţi astăzi, cu singura
precizare că e în limba lor nordică minunată şi
poate vă va lua ceva să descifraţi şi versurile.
Mă duce cu mintea la finlandezii Euroboys/
Kåre & The Cavemen, deci e cu atât mai tare
musai să îl aveţi în colecţie!
PEPEPIANO
Babes EP
SELF RELEASED, 2010
sssss
şaptezecişipatru
Chillwave, tropical, 2010. Deja obişnuinţă, deja
confort. Ne place foarte deplin că în mintea, dar
mai ales sound-ul gagiului se adună cumva tot
ce-i mai bun din curentul născut din pântecele
unor Ernest Greene, Chaz Bundick (îmbucurător,
de curând prezent pe soundtrack-ul True Blood
cu clasicul Blessa) sau Alan Palomo cu luni
în urmă. David Bird zică-se că a venit în lume
prin Laguna Beach şi că studiază pe la Oberlin
Conservatory. Ce înţeleg cert din EP-ul ăsta cu
vise transpirate şi încă foarte estivale e că nu e
nici PEPE şi nici PIANO. Ah, şi recent a remixat o
piesă a revelaţiei Teen Daze, ceea ce îi dă cinci
părţi din respectul meu.
Tony Lionni
Timeless EP
WAVE MUSIC, 2010
ssss
Deep house, Detroit techno. Toate din partea
unui priceput din Liverpool, crescut de foarte
mic prin Manchester cu muzica negrilor, blues
şi hip hop, acum mutat la Berlin pentru o viaţă
electronică după bunul său plac. Poate piesa
care îmi place cel mai tare de pe acest material
e chiar cea care îi dă titlul. Discotecă surdă,
deep house în feluri elementare, spaţial şi ofer-
tant cosmic. Aşa cum spunea cineva, probabil
că Tony şi-a dat bine seama că uneori simplita-
tea îţi poate fi cel mai bun prieten. În miez de
brumărel ne aşteptăm şi la un disc întreg. Va
ieşi prin Freerange Records pe 11 octombrie şi
se va numi As One.
S. Carey
All We Grow
JAGJAGUWAR, 2010
ssss
Omul cu tobele din Bon Iver e talentat. Iată-l
debutând şi punându-şi în sfârşit în lumină
creaţiile solo preponderent acustice. Se resimte
şi aici şcoala de percuţie clasică pe care o are
în spate şi poftele pentru jazz care nu mai sunt
demult un secret. Cu un folk deloc uşor, dar
într-un fel personal maximum inteligibil şi prie-
tenos, cd-ul domnului Sean îl pune probabil pe
gânduri şi pe colegul Justin Vernon, care când
nu adoarme cu Gayngs stă implicat în tot felul
de chestiuţe ciudat de comerciale cu Kanye
West. Fără îndoială Jagjaguwar ştie încă odată
ce semnează.
Superpitcher
Kilimanjaro
KOMPAKT, 2010
sssss
Superpitcher tare trist şi singurel a mai crescut
prin sudul Germaniei. Pe la 16 ani s-a apucat de
strâns muzici şi s-a tot pierdut, biografia zice,
printre Prefab Sprout-uri, Scritti Politti-uri şi
Roxy Music-uri.
Din atâta dragoste a început să lucreze pe dis-
tribuţie la regalii Kompakt şi a început să bage
sub carcasă clasici ca Wolfgang Voigt, Chain
Reaction, Joerg Burger sau Air Liquide, de mare
inspiraţie, cred şi eu. În 2001 şi-a scos primul
single – Heroin, şi aşa a început toată mirifica
nebunie.
De istorisit am mai spune o mie, dar mai scur-
tuţ ar fi de sugerat neasemuita lucrătură de
disc numărul 2, respectiv materialul secund din
cariera dumisale pe care îl pun în căsuţa verde
pe această pagină. Minimal techno nemţesc
de ţi se scoală diferite fire de păr pe picioare,
mâini şi pubisuri.
Summer Camp
Young EP
MOSHI MOSHI, 2010
sssss
Moshi Moshi îi scot pe frumoşii ăştia britanici în
Americi. Este mirific. Un material proaspăt de
la ei, un extended cu parfumuri dulci tomnatice
de pe care desprinzi cu viteze luminice hitul de
deschidere, Round The Moon, care se bucură şi
de un clip intens şi plin de tinereţe, cu bucăţi
dintr-o celebră peliculă suedeză. Elizabeth San-
key şi Jeremy Warmsley se iau destul de în seri-
os când vine vorba de exprimat dream pop-ul
lor cu brume nordice de frunce al momentului.
Prin toamna asta iau la dansat întreaga Europă
şi se pregătesc de un debut de-a binelea, cu
disc mare şi tot tacâmul pentru primăvara
anului, sperăm mai sublim, care vine. Nobil de
simplu, în şase paşi eclectici.
Disclosure
Offline Dexterity
(Single)
MOSHI MOSHI, 2010
sssss
Offline Dexterity, single-ul de debut al duo-ului
britanic croit din inspiraţia frăţiorilor Guy şi
Howard Lawrence, de vreo 16 şi respectiv 19
anişori, îmi face bucurii adorabile la timpane.
Liniile lor extrem de dinamice de two-step beats
şi copilăria petrecută în familie de muzicieni
apreciaţi fac din minunea asta o foarte fresh
fereastră nouă şi neaşteptat de relevantă în
lumea garage-dubstepistă, introducându-te pe
vibrantele şi exclusivistele 9:38 în camere largi
de oglinzi disco sparte şi cioburi mov sau roz de
soul, jazz şi hip hop nouzecist. Să fii în acelaşi
separeu cu Friendly Fires, The Very Best sau Hot
Chip nu te poate decât onora. Avem de dansat,
dragii mei! Căştile pe urechi şi hai departe în
stele! Ritmul şi viaţa-s ambele scurte!
The Weepies
Be My Thrill
NETTWERK, 2010
s
Soţii Deb Talan şi Steve Tannen, cu oarecare
notorietate şi separat, au revenit la început de
toamnă cu un nou material. Cel din urechile Su-
nete pe această pagină, cel care nu face mare,
mare lucru. E al patrulea şi vine - tradiţional aş
spune din partea lor - după alţi doi ani de pau-
ză. Obligaţi de Nettwerk cel mai probabil.
Nu, n-am mai găsit piese de soundtrack ca
Can't Go Back Now sau Wish I Could Forget. Nici
măcar ceva pe-aproape de deja celebrele Take
It From Me, Nobody Knows Me At All sau Not
Your Year. E un album care îşi găseşte cu greu
refrenele alea uşor de reţinut pentru care mă
obişnuisem să iubesc The Weepies. Folk pop
vrea America, folk pop de familie îi dăm.
E muzica de şemineu în vacanţă la munte, acor-
durile de surdină în loc de radio când te ocupi
cu treburi prin casă. E ceva ce s-ar putea să uiţi.
 a l bu m c u clbum

Morcheeba 1996
...talentatul instrumentist Ross Godfrey, fratele
său DJ Paul Godfrey şi solista Skye Edwards
lucrau deja de câţiva ani împreună şi au fost
gata pentru lansarea unui prim album. Apare
astfel Who Can You Trust?, primul material
semnat Morcheeba. Din punct de vedere
stilistic, albumul este orientat spre trip-hop,
datorită folosirii în combinaţie a unui pian
electro-mecanic (Rhodes), a chitarelor şi
tehnicilor de scratching. Combinaţia muzicală
atrage recenzii pozitive, iar comparaţiile cu
muzica Portishead sunt cel mai des întâlnite.
Tot la capitolul comparaţii putem nota faptul
că interpretarea blândă, calmă a solistei Skye
Edwards i-a atras iniţial asocierea cu Sade
(Adu). Până la urmă, se poate spune fără riscul
de a greşi că primul album Morcheeba este un
fel de Sade filtrat prin Portishead. O combinaţie
cât se poate de reuşită.

1998
...apare Big Calm, cel de-al doilea album
Morcheeba. Acesta surprinde printr-un sound
diferit, asociat mai degrabă curentului pop
şi foarte diferit de cel prezent pe albumul de
debut al trupei. Schimbarea de stil se vede
(ori mai bine spus se aude) de la bun început,
dar este lejer acceptată de ascultători. Fraţii
Godfrey au impus un tempo mai rapid şi l-au
aplicat pretutindeni pe album. Au ieşit chiar
şi din limitele acestuia, refăcând o piesă de
pe primul material. Astfel, The Music That We
Hear este de fapt Moog Island reinterpretată şi
redenumită. Succesul acestui al doilea album
Morcheeba s-a datorat în mare măsură şi
alegerii ca single a piesei The Sea. Aceasta le-a
adus celor de la Morcheeba spaţii de emisie
radio mai mari într-o perioadă în care internetul
era încă subdezvoltat.

2000
Morcheeba lansează cel de-al treilea album,
Fragments of Freedom. Materialul se vinde
foarte bine (unele statistici arată că este chiar
cel mai bine vândut din creaţiile trupei), însă
Maria A ng helu ţ ă
2002
...apare Charango, cel de-al patrulea album
Morcheeba. Promovat un pic mai intens,
înregistrează un succes comercial mai mare
decât precedentul, în ciuda faptului că o serie

recenziile pozitive sunt din ce în ce mai rare. de piese nu beneficiază de aportul vocal al
Predomină cele neutre, cele încărcate de solistei Skye Edwards, ci de interpretarea unor
respectul pentru munca depusă, dar şi cele artişti precum Kurt Wagner (de la Lambchop),
şaptezecişişase

curajoase doar prin trimiteri la trip-hop-ul care
a generat succesul trupei la început. Practic
Morcheeba plăteşte acum preţul schimbării
stilului, în ciuda faptului că stilul pop
Morcheeba sună bine, place suficient de mult,
însă publicul pare să dorească totuşi altceva.
sau rapperii Pace Won şi Slick Rick. Pentru
formaţie, acesta a fost doar începutul unei
perioade tulburi, pentru că în 2003 fraţii
Godfrey o scot din schema trupei pe Skye.
Decid apoi lansarea unei compilaţii „greatest
hits” intitulată Parts of the Process, iar în
mintea ascultătorilor din toată lumea rămâne
piesa Rome Wasn’t Built in a Day…
2005
...se lansează The Antidote, un album foarte
bine lucrat, însă fără sarea şi piperul marca
Edwards. Ca urmare, succesul se măsoară
prin vânzări decente, dar vremea topurilor se
dovedeşte a fi parte a trecutului. Vocea caldă
a lui Skye este înlocuită cu cea a solistei Daisy
Martey (de la Noonday Underground), însă
aceasta este concediată în timpul turneului
de promovare. Pentru restul concertelor este
tocmită solista Jody Sternberg, iar nevoia de
Skye devine cât se poate de evidentă pentru
aproape toată lumea. Colac peste pupăză,
„succesul” albumului se vede şi prin cesiunea
(temporară a) drepturilor pentru single-ul
Wonders Never Cease, piesă care se face auzită
în serialul Entourage de la HBO şi asigură
fundalul sonor al unui generic de la Discovery
Channel…
2008
...fraţii Godfrey se încăpăţânează şi nu vor
s-o cheme înapoi pe Skye. Experimentează
şi produc cel de-al şaselea album Morcheeba
cu ajutorul unei pleiade de interpreţi. Dive
Deep, lansat în februarie 2008 este un album
melancolic şi greu de încadrat într-un stil.
De fapt, acesta pare să fi fost şi obiectivul
„fraţilor”, dovadă recenziile pozitive de care
se bucură albumul. La realizarea materialului
au contribuit cântăreţul de folk-rock Judie
Tzuke, norvegianul Thomas Dybdahl, chitaristul
Bradley Burgess, rapperul corean-american (!)
Cool Calm Pete şi Manda din Franţa. Manda şi
Burgess vor fi prezenţi şi într-un scurt turneu de
promovare al acestui album.
2010
...în luna februarie se fac auzite primele zvonuri
conform cărora Skye Edwards ar fi revenit în
trupa Morcheeba. Zvonurile devin rapid realitate
şi prind forma celui de-al şaptelea album
al formaţiei, intitulat Blood Like Lemonade.
Despre acest material, Paul Godfrey spune că
„Ar fi trebuit să-l facem imediat după Big Calm,
şaptezecişişapte
dar am avut de traversat o perioadă mai dificilă
pentru a ne regăsi…”. Imediat, impresari din
toate colţurile lumii speculează momentul şi,
spre bucuria noastră, cei de la Events reuşesc să
reaaducă Morcheeba la Bucureşti. După ani de
căutări muzicale, combinaţii de stiluri, diverse
colaborări şi experimente, Morcheeba cântă
astfel din nou în Romania, în formula care i-a
adus succesul international, alături de solista
Skye Edwards, cea mai iubită voce a trupei.
 re c enz i i liv e
Sziget 2010
Iulia Notaroş
Empire state of mind
Trebuie să admit că una dintre puţinele surprize
ale unui Sziget de altfel destul de fad si previ-
zibil a fost includerea în program a englezilor
şaptezecişiopt
de la Kasabian, chiar în ultima zi, înainte de
headlinerul absolut Muse. Nu de alta, dar băieţii
mai poposiseră plini de bunăvoinţă şi speranţe
(deşarte) pe meleaguri maghiare, rezultatul
fiind un concert extraordinar, dar pe care nu l-a
văzut nimeni... Mai bine zis o mînă de aproxi-
mativ 700 de oameni, adică cei cîţiva locatari
ai capitalei care cunosc si apreciază trupa si
nişte britanici care îi urmează oriunde merg în
turneu. Majoritatea numelor mari ar fi anulat
concertul, dar Kasabian au rămas fideli faimei
lor de băieţi de treabă (la Sziget au fost printre
foarte puţinele trupe care au ieşit la autografe
şi nu au limitat accesul presei) şi, cum spune
englezul, şi-au pus inima pe mînecă şi au oferit
o prestaţie de zile mari.
În comparaţie cu acel concert, cele 60 de mi-
nute de pe Sziget este posibil să fi părut puţin
diluate şi fără energie. Vina însă nu aparţine
trupei, ci publicului, care în marea lui majorita-
te se bulucea bovin în aşteptarea intergalacti-
cilor de la Muse. Ca un mic detaliu, şi concertul
Muse din Arena budapestană a fost un fiasco
pe planul vînzărilor de bilete, dar între timp s-a
răspîndit ideea că este de foarte bună adresă să
îţi placă Muse. Pericolul acestei trivializări însă
nu îi pîndeşte pe Kasabian, ei sînt mult prea
fish and chips şi five o clock tea să prindă cu
adevărat pe continent. Muzica lor esenţialmen-
te britanică va ramîne întotdeauna un deliciu
pentru cunoscători. Pînă atunci nu ne ramîne
decît să le mulţumim că totuşi ne vizitează cu o
asiduitate demnă de admiraţie si pe promitem
că la anul vom urla şi noi LSF din toţi rărunchii
la Glasto. Aşa cum se cade.
Domnul Goe
Prima întrebare din fiecare an, în ceea ce pri-
veşte Szigetul, este cînd şi unde se vor exhiba
Hives? Anul acesta fericitul eveniment a avut
loc miercuri, la 8, pe scena mare. Probabil că

orice altă trupă ar fi exasperat deja publicul
szigetar, dar puhoiul de oameni care asaltează
scena în fiecare an dovedeşte că showul sue-
dezilor este încă gustat. De schimbat trupa nu
prea schimbă nimic, nici album nou nu au avut
de ceva vreme, deci piesele, cu excepţia uneia,
sînt aceleaşi ca în anii precedenţi.
Costumaţia abordată de această dată este
uniforma de marinărel, care îl face pe Pelle să
semene spectral cu un domn Goe la maturitate
în căutarea unui semnal de alarmă ascuns
undeva la marginea scenei. Ca întotdeauna,
piesele sună impecabil, în pofida obişnuitei
sonorizări aproximative a scenei mari, Hives nu
mai sînt de mult doar o trupa de băieţi suedezi
de la ţară care s-au pus să zdrăngăne punk. Cu
anii şi-au perfectat atît tehnica muzicală, cît
şi elementele de performance. Nu mai au acel
element de noutate care i-a impus la începu-
tul deceniului trecut, dar energia lor a rămas
inepuizabilă, iar ochii lui Pelle încă sticlesc a
nebunie cînd se aruncă în ghearele publicului
extaziat. În plus, finalmente au ajuns în situaţia
fericită de a putea încropi o întreagă apariţie
festivalieră din hituri. Nu că asta ar conta prea
mult pentru Pelle - el cu siguranţă ar fi la fel de
isteric şi cîntînd piese necunoscute. Iar energia
lui isterică şi molipsitoare este ingredientul
perfect pentru o seară fierbinte pe insulă.
fast f o r w a r d
SE FAC 5 ANI DE LA DISPARIŢIA LUI ROBERT
Moog, inventatorul sintetizatorului. Bob
Moog a fost un geniu, un om atât de "ahead
of its time" încât a trebuit să se lupte cu
prejudecăţile timpurilor sale pentru a aduce
muzica electronică în atenţia lumii. Cu
toate că instrumentele digitale şi software-
ul de profil, care par astăzi atât de facile,
depăşesc cu mult performanţele tehnice
ale unui sintetizator analogic, invenţia
lui Robert Moog de acum aproape 50 de
ani rămâne piatra de temelie a întregului
spectru al muzicii electronice. Pasiunea
şi consecvenţa acestui om, aceea de a
oferi muzicienilor suficient de curajoşi un
instrument complet nou, cu o abordare
a sunetului dintr-o perspectivă absolut
inovativă, şi anume de a fi generat de
un oscilator electronic în loc de metode
acustice, au schimbat însuşi conceptul de
muzică, pentru totdeauna. Pe 21 august
2005, părintele sintetizatorului Dr. Robert
Moog a încetat din viaţă la vârsta de 71
de ani, în locuinţa sa din North Carolina.
Un inginer simpatic şi modest, Moog
şi-a dedicat întreaga viaţă construirii
şi dezvoltării instrumentelor muzicale
electronice, începând cu banalul theremin,
încă de la 14 ani, continuând cu celebrele
sale invenţii, sintetizatorul modular Moog,
precum şi varianta sa “portabilă”, Minimoog-
ul, şi terminând cu celelalte 18 modele de
sintetizatoare create de compania Moog
Music din 1963 şi până în prezent.
EVENIMENT-BOMBĂ LA ARENELE ROMANE:
Jeff Mills, Miss Kittin şi Sis (live) pe 9
octombrie. Confirmată şi pe pagina
de myspace a lui Miss Kittin, informaţia
conform căreia artista va mixa în cadrul
unui eveniment la Arenele Romane
alături de Jeff Mills şi Sis (live) este certă.
Organizatorii nu au anunţat încă detaliile
petrecerii, însă se ştie cu siguranţă că va fi
un cort încălzit, iar în deschidere vor mixa
unul sau doi DJ români. Atât Jeff Mills, cât şi
Miss Kittin au mai fost prezenţi în România,
în Studio Martin, însă separat. Combinaţia
de electro şi techno va fi probabil cel mai
interesant eveniment al acestei toamne, în
Bucureşti. În deschiderea evenimentului
va presta Alexandru Jijian, artist de mare
perspectivă al agenţiei Mango.
THE ROLLING STONES VOR LANSA ÎN
preajma sărbătorilor un set personalizat al
celebrului joc Monopoly. În Rolling Stones
Monopoly străzile vor fi înlocuite cu nume
şaptezecişinouă
ale albumelor trupei. Baltic Avenue devine
Sticky Fingers, iar Park Place devine A
Bigger Bang. Întregul joc va fi personalizat.
Celebrele cărţi 'Chance' şi 'Community'
devin 'Lyrics' şi 'Licks', cele patru căi ferate
devin turnee Stones, iar în loc de Luxury Tax
jucătorii vor plăti bilet la concert. Nu există
case sau hoteluri, ci discuri de aur şi platină.
Pionii se transformă acum în seturi de tobe
şi cai sălbatici.
 r e c en z ie carte
Trăitul e amuzant
M i hail VAK ULOV SK I
E ditura Polirom a publicat opera lui Vladi-
mir Nabokov într-o serie de autor, iar cînd
a apărut ultima carte a seriei, Dmitri, fiul
scriitorului, a acceptat să dea publicităţii un
manuscris interzis publicului, volum care a fost
editat imediat şi în română, traducerea aparţi-
nînd Veronicăi D. Niculescu, o fină specialistă
în opera lui Nabokov. Volumul a fost interzis
nu din motive politice sau morale, cum se mai
întîmplă, ci pentru că asta a fost dorinţa lui Vla-
dimir Nabokov: „Doar în timpul ultimelor etape
din viaţa lui am aflat despre anumite chestiuni
familiale confidenţiale. Printre ele erau instruc-
ţiunile sale precise ca manuscrisul romanului
The Original of Laura să fie distrus dacă s-ar
fi întîmplat ca el să moară fără să-l încheie”,
spune Dmitri în introducerea cărţii pe care a
şi îngrijit-o. Acum, cartea fiind deja publicată,
nu prea mai are rost o discuţie despre dacă e
bine sau rău să publici un manuscris împotriva
voinţei autorului lui. Punctul de vedere al celui
care a încălcat dorinţa autorului e publicat sub
formă de prefaţă.
„Originalul Laurei. Muritul e amuzant” nu e
un roman şi nici măcar nu e un manuscris
optzeci
neterminat al unui roman, volumul e compus
doar din nişte note din care ar fi putut creşte
un roman, 138 de fişe-manuscris. Dacă ar
fi fost publicat doar textul ar fi fost un act
anti-Nabokov, doar că volumul e compus din
fotocopiile acestor note scrise de Nabokov, care
sînt publicate pe pagina din stînga, traduce-
rea lor putînd fi citită pe pagina din dreapta.
Pentru „Originalul Laurei” Vladimir Nabokov
are mai degrabă o metodă de lucru ştiinţifică
decît literară, multe dintre fişe fiind textualiste,
Nabokov însemnîndu-şi cum va trebui să fie
scris viitorul roman („Eul din carte este un om
de litere nevrotic şi ezitant, care îşi distruge
amanta în actul descrierii ei. La modul static
– dacă putem spune aşa – portretul este unul
fidel. Anumite detalii stabilite, precum obiceiul
ei de-a deschide gura atunci cînd îşi şterge cu
prosopul zona inghinală sau de a-şi închide
ochii atunci cînd miroase un trandafir inodor
sînt absolut conforme cu originalul”). Asta e
foarte interesant pentru nabokovieni şi pentru
istoricii şi criticii literari, dar cititorii de ficţiune
se pot bucura de descrieri, caracterizări şi
fragmente artistice excepţionale, care te fac să
te oftici şi mai mult că romanul n-a fost finisat
(„Neurolog strălucit, lector universitar renumit
şi gentleman independent financiar, doctorul
Philip Wild avea de toate, cu excepţia unui ex-
terior atrăgător. Totuşi depăşeai imediat şocul
resimţit la vederea acelei fiinţe enorm de grase,
ce se îndrepta spre pupitru pe picioare extrem
de mici, şi la auzul sunetului de cucurigu cu
care îşi dregea glasul înainte de-a începe să te
încînte cu inteligenţa lui”). Contrastul dintre
personaje este deja punctat, Laura fiind descri-
să ca o femeie tulburător de frumoasă, care
vine din braţele unui amant, îl sună pe altul şi
se apropie de vila lor, unde „soţul ei obez, într-
un costum negru şifonat şi cu pîslari în carouri,
cu cleme, plimbă o pisică tărcată, cu lesă
extrem de lungă”. Astfel de imagini cinema-
tografice deja se văd în imaginaţia cititorului.
Interesant e că în aceste note Flaura (Flora-La-
ura) e încă în umbră, iar personajele secundare
şi episodice sînt bine definite, Nabokov lucrînd
cu aceste personaje ca un pictor care-şi creează
personajul principal nu cu pensula, ci cu privi-
Vladimir Nabokov
Originalul Laurei.
Muritul e amuzant
ED. POLIROM, 2010
rea personajelor secundare.
Tema „Originalul-ui Laurei…” este moartea,
autorul cărţii fiind un om care-şi trăia ultimele
clipe ale vieţii, iar personajul care urma să de-
monstreze artistic această plăcere autodistruc-
tivă de a curta moartea e, fireşte, o fată plină
de viaţă. Nabokov începe notele despre Laura
dinainte de naşterea părinţilor ei, de la bunicu-
so, un mare pictor rus care a emigrat în SUA,
unde a avut o soartă grea. Taică-său a cunoscut
un succes ceva mai mare, fiind un fotograf
destul de popular, doar că era cam homălău,
iar soţiei lui, o balerină, îi plăceau prea mult
bărbaţii (la plural). Dar Laura mai degrabă era
a fotografului, spune Nabokov, fotograful care
şi-a fotografiat sinuciderea. Fireşte că Laura
are o adolescenţă ca a Lolitei, iubiţii mamei
ei făcîndu-i avansuri mai mult sau mai puţin
făţişe, îşi pierde virginitatea la 14 ani, aşa, mai
degrabă de curiozitate, oricum, nu din dragoste.
O istorioară care se contura original, doar că
ultimele note insistă asupra soţului ei absolut
dizgraţios, un intelectual obez autodistructiv
care are pornirile muribundului Nabokov (cum
scrie Dmitri în prefaţă), care ajunge la ideea că
„procesul muritului prin autodizolvare producea
cel mai mare extaz cunoscut omului”.
„Originalul Laurei. Muritul e amuzant” este un
volum interesant pentru filologi, pentru literaţi,
pentru fanii lui Nabokov, pentru curioşi şi pen-
tru colecţionarii care vor să aibă în bibliotecă
fotocopia unui manuscris al unui scriitor imens
ca Vladimir Nabokov.

Stieg Larsson
Trilogia Millenium
I ulia Notaroş
S tieg Larsson a fost un jurnalist suedez,
născut într-un orăşel de provincie, unul
dintre acele cătunuri scandinave a căror
cea mai mare şansă de mărire este de a da
numele unui dulăpior IKEA. În timpul vieţii a
avut o faimă moderată în ţara sa de origine ca
redactor al revistei Expo, şi critic fervent al miş-
cărilor neonaziste, activitate din cauza căreia a
primit şi cîteva ameninţări cu moartea. Sfîrşitul
lui a fost însă mult mai prozaic - fumător înrăit,
a fost nevoit să urce pe scări pînă la redacţie,
liftul fiind defect. A fost răpus de un infarct la
doar 50 de ani.
Ceea ce ar putea părea ultimul capitol al unei
vieţi de om a devenit astfel primul capitol al
unui fenomen media de anvergură mondială.
Cu puţin timp înainte să moară, Larsson reuşise
să semneze un contract pentru publicarea unui
roman poliţist, intitulat Män som hatar kvinnor
- Bărbaţi care urăsc femeile. Cartea a avut un
succes pe cît de neaşteptat, pe atît de inima-
ginabil - un autor, în fond debutant, de limbă
suedeză a ajuns al doilea cel mai bine vîndut
romancier din lume în 2008 şi primul scriitor
care a depăşit numărul de un milion de cărţi
electronice vîndute pe Amazon. Primul volum
al trilogiei a fost urmat rapid de publicarea
celorlalte două volume şi de o luptă încrîncena-
tă pentru drepturile de autor între fratele şi tatăl
lui Larsson pe de o parte, şi Eva Gabrielsson,
partenera lui de o viaţă, pe de altă parte.
Dar acestea ţin mai degrabă de domeniul presei
de scandal. Ceea ce i-a intrigat cu adevărat pe
criticii din lumea întreagă a fost o întrebare
pe cît de simplă, pe atît de greu de rezolvat: de
ce a devenit romanul lui Larsson un fenomen
mondial? Prima acuză care i se aduce autorului
este mai întotdeauna că, de fapt, este un
scriitor slab. Toate cele trei volume ale trilogiei
sînt lungi, de multe ori trenează şi se complică
cu pasaje interminabile care în mod normal ar
ucide ritmul unui roman poliţist. Acest fapt în
sine însă nu explică nimic, oroarea agramată
a textelor lui Dan Brown nu l-a împiedicat să
vîndă milioane de exemplare din povestioarele
lui trase de păr. Ar fi şi foarte nedrept să-i găsim
asemenea termene de comparaţie lui Larsson:
unul dintre punctele lui forte este acurateţea
de chirurg cu care face un portret necruţător
societăţii suedeze, considerate una dintre cele
mai echitabile şi corecte din lume.
Secretul cărţii trebuie căutat cu siguranţă unde-
va pe acest filon - cel mai probabil în personajul
principal feminin, Lisbeth Salander. Majoritatea
cărţilor care ajung referinţe culturale au cel
puţin un personaj cu adevărat memorabil, iar
Lisbeth este o apariţie dintr-o altă lume: un
personaj feminin foarte vulnerabil, din prea
multe motive, dar în acelaşi timp cu o forţă
interioară care îi permite să se salveze fără a
recurge la ajutorul altora - fie ei bărbaţi sau un
sistem social favorabil. Desigur, s-au găsit minţi
luminate care să îl acuze pe Larsson tocmai de
misoginism - în primul rînd pentru descrierea
amănunţită a violenţei la care sînt supuse fe-
meile (de parcă realitatea l-ar contrazice...), în al
doilea rînd pentru atributele masculine cu care
este înzestrată Lisbeth - memoria fotografică si
inteligenţa matematică, de exemplu. Nu este
necesar să explicam absurdul celei de-a doua
afirmaţii.
Trecînd peste toate acestea, în ultimă instanţă
Lisbeth Salander este o fiinţă umană, o indivi-
dualitate care se opune unui sistem - de data
aceasta unul democratic şi nu totalitar, dar
care, în cele din urmă, scapă inevitabil de sub
control si intră în autodistrugere. Trilogia Mille-
nium nu este desigur singura operă literară care
abordează această temă şi poate că nu este
una dintre cele mai bune. Admirabil la Stieg
Larsson este curajul de a fi scris, negru pe alb,
ceea ce îi trecea prin minte. Foarte mulţi cititori
vor parcurge cartea mai degrabă pentru intriga
poliţistă, dar inevitabil vor fi expuşi ideilor care
au definit existenţa lui Larsson. Dacă există o
posteritate în care autorul, ateu convins, nu
a crezut niciodată, cu siguranţă că acum ne
priveşte zîmbind mulţumit.
fast f o r w a r d
FOLOSIREA TOT MAI FRECVENŢĂ A CĂŞTILOR
este una din cauzele cazurilor de pierdere
a auzului în rândul adolescenţilor, arată
cercetătorii americani în ediţia online a
Journal of Adolescent Health, publicată
pe 31 august. Abbey Berg, profesor la
Universitatea Pace din New York, care a
condus studiul, spune că, odată cu succesul
înregistrat de căşti, creşte numărul cazurilor
de pierdere a auzului şi a acufenelor (ţiuitul
urechilor) la adolescenţi şi adulţi tineri.
"Fetele care folosesc căşti au şanse cu 80%
mai mari să aibă auzul alterat faţa de cele
care nu recurg la aceste aparate. Dintre
adolescenţii care folosesc căşti, toţi, mai
puţin unul (99,7%) se plâng de acufene",
arată cercetătorii care au desfăşurat studiul
pe 8 710 tineri.
ADRIAN DESPOT, SOLISTUL TRUPEI VIŢA
de Vie, s-a săturat de sistemul `infect` din
România şi declară deschis că intenţionează
să emigreze. Taxele aberante impuse de
stat şi iminenţa unui viitor nesigur îl fac
pe artist să aleagă traiul peste graniţe,
de dragul celor doi copii ai săi. Mai mult,
Adrian spune că nu şi-a mai plătit taxele
pe venit de anul trecut şi nu dă doi bani pe
noua lege a drepturilor de autor: "Sistemul
e infect. Toată povestea asta care a creat
panică printre colegii mei este o aberaţie. Pe
mine nu mă interesează, nu îmi mai plătesc
taxele de anul trecut. Am doi copii şi mă
gândesc să plec din ţară pentru că aici nu
sunt şanse să meargă mai bine", a declarat
pentru Academia Caţavencu Adi Despot.
LOL TOLHURST, BATERISTUL INIŢIAL AL
trupei The Cure, şi-a dezvăluit intenţia de a
se alătura din nou fostei sale trupe. Tolhurst
a apelat la solistul Robert Smith în speranţa
de a se alătura din nou trupei pentru un set
de concerte în care să cânte albumul "Faith"
din 1981. Toboşarul şi-a anunţat intenţiile
într-un interviu, menţionând că doreşte
să marcheze cei 30 de ani de la apariţia
albumului "Faith" alături de The Cure.
Acesta a părăsit trupa în 1989 din cauza
unor probleme cu alcoolul. Cei doi încă mai
vorbesc, în ciuda acestui fapt. "Întrebarea
nu este dacă vom colabora, ci când se va
întâmpla acest lucru mai exact", mai spune
el.
SOLISTUL CHRIS MARTIN A OFERIT UN
show-surpriză oamenilor prezenţi la
covenţia Apple din California pe 1
optzecişiunu
septembrie. Martin a urcat pe scenă la
finalul unei conferinţe de presă Apple şi a
cântat piesele Coldplay "Yellow" şi "Viva La
Vida". O extra-surpriză a fost noua piesă
"Wedding Bells". Înainte de piesă, Martin a
glumit zicând: "Aceasta este o nouă piesă
numită Coldplay 2.6 şi are multe opţiuni noi
- are şapte tipuri diferite de acorduri şi chiar
şi una nouă despre care rivalii noştri nu ştiu
nimic încă".
 U LTIMU L CUV ÂNT
Loredana - Rain Rain Remixed
Furtună de libertăţi remixate
VLAD STOIAN
D a, ăsta e un proiect integral
construit de mine pas cu pas.
M-a atins grozav cu piesa asta şi
habar n-am nici eu de ce. Poate pentru
că trec prin nişte momente ciudate în
viaţa mea. E un cântec de despărţire
extrem de optimist şi viu, ca tot ce ni se
întâmplă. E real şi friendly, asta mi-a
plăcut, de fapt. E ca o încurajare să
avem încredere în ce va veni. I-am spus
Loredanei, “Iubita mea... De la Adrian
Enescu şi Diva Inamorata nu m-ai
mai obsedat în aşa hal!”... A zâmbit
şi a acceptat cu drag să mă lase să
adun toţi artiştii brilianţi cu care sunt
în legătură de ani şi să construim la
unison această colecţie de remixuri la o
singură piesă, remixuri ce se vor învârti
în jurul numărului 50! Vor fi două cd-uri
imaginare, Rain Rain Remixed 1 şi Rain
Rain Remixed 2, o singură arhivă, totul
digital, pe care veţi găsi readaptări,
refaceri, reinterpretări, reamestecuri de
viziuni din partea câtorva zeci de artişti
consacraţi internaţionali. Am deschis
cu Lore chiar şi un concurs de remixuri.
Pg. 13 Vunk - Edward Aninaru; Pg. 28 Axl Rose – Universal Music; Pg. 30-32
Charlotte Gainsbourg – A&A Records/Warner Music; Pg. 36/39 Foto- Carmina Vakulovski;
Pg. 78-79 – Iulia Notaroş
optzecişidoi
Aşa că dacă vă doriţi tare să faceţi
parte, alături de artiştii oficiali aleşi
de mine, din compilaţia free pe care o
pun la cale pe tot internetul în curând
în octombrie... n-aveţi decât să vă luaţi
track-urile (cu bpm126 condiţie) de la
adresa motivemusicproduction.com/
Loredana/RainRainSplit şi să vă lucraţi
varianta voastră singurei, apoi să mi-o
trimiteţi la eloredana@gmail.com.
Până pe 1 octombrie, când competiţia
ia sfârşit, aveţi suficient timp! Durează
până atunci pentru că post-producţia
clipului 3D pe care diva noastră pop cea
mai dragă şi strălucitoare l-a filmat în
L.A. în august încă mai trebuie să stea
în lucru. Avem timp să fim împreu-
nă, hai să arătăm lumii că suntem
talentaţi şi simţim muzica foarte bună.
Fii alături de mine pe o culegere unde
am unit cea mai extravagantă artistă
din România cu cei mai buni oameni
în muzică ai momentului de pe glob:
Nicolas Makelberge, Henning Fürst (The
Tough Alliance), Kalle J (Karl X Johan),
Endiamonds, Sun Angels, Sail A Whale,
COPERTA 1:
Coperta Sunete - Universal Music
Panache, Cosimo, Minus, High Jet, Bog-
dan, Afraid Of Stairs, The Model, Lost
Boy, Teengirl Fantasy, Tobias Isaksson
(Irene) şi Monty (cunoscut iniţial ca
Montt Mardié), Pretty Boy Crossover,
Coma Cinema, Montgomery Clunk, Kap-
nobatai, A.D. Sound, Tears Run Rings,
The New Waves, Myles Cooper, Hard Mix,
Florene, Elite Gymnastics, Fort Fairfield,
Zana Johansson, Coralcola, Autre Ne
Veut, Foxes In Fiction, Drugs For Drunks,
Gem Club, Ishivu, The !ntellivisionary,
LLP, Romulus Constantinescu, SRG...
Lista e chiar mai lungă! Voi lansa totul
pe blogul meu warmer-climes.blogspot.
com, în premieră simultană cu apariţia
pe tv a videoclipului. Curând, în luna oc-
tombrie. E indescriptibil cât miraj divin
e ce fac unind toată lumea asta genială
într-un singur scop sublim. Totul pentru
muzică. Da! Vreau să mai fiu naiv încă
un pic. Niciun interes comercial, nimic
pentru bani, în câştigul nimănui. În
schimb pentru amor de Sunete şi plăce-
rea voastră, a noastră, a tuturor! Music
is power!