“Povestea lui Harap-Alb”

de Ion Creanga

Exercitiile literare ale lui Ion Creanga se inscriu intr-o epoca de mutatii culturale
profunde denumita restrictive,dar si sintetic epoca marilor clasici.Eticheta de mare classic
este ambivalenta in sensul afilierii la un current literar si in sensul unei valorizari
maxime.In epoca marilor clasici se remarca aparitia societatii “Junimea” condusa de Titu
Maiorescu, dar si revista “Convorbiri literare” in care si-au publicat textele pt prima data
Ion Creanga, I.L.Caragiale,Mihai Eminescu,Titu Maiorescu si Ioan Slavici.
Fiecare dintre marii clasici a excelat intr-un gen literar; astfel Mihai Eminescusi-a
exersat abilitatile cu precadere in genul liric, Ion Creanga si Ioan Slavici au cultivat genul
epic, iar I.L.Caragiale ramane exponentul incontestabil al genului dramatic prin cele patru
comedii:”O noapte furtunoasa”;”D`ale carnavalului”;”O scrisoare pierduta”;”Conu
Leonida fata cu reactiunea”,dar si prin drama “Napasta”.
Impunerea lui Creanga ca scriitor nu ar fi fost probabil radicala daca excludem
existenta “Junimii”.Influentele catalitice asupra personalitatii lui Creanga au fost
Eminescu, in sensul unei evaluari dintr-o perspective culta si Titu Maiorescu, in sensul
promovarii operei.
Creanga se exerseaza in mai multe specii narrative: romanul “Amintiri din
copilarie” opera de maturitate a prozatorului; povesti abordate intr-o viziune morala si
caracterologica (“Soacra cu trei nurori”;”Capra cu trei iezi”;”Punguta cu doi
bani”;”Povestea porcului”;”Ivan Turbinca”;”Danila Prepeleac” etc);povestiri cu tendinta
moralizatoare(“Inul si camesa”;”Acul si barosul”;”Povestea unui om lenes”),basmul cult
“Povestea lui Harap-Alb”.
Basmul este o specie epica,naratiune cu character supranatural, in care
personajele, cele mai multe fantastice, sunt purtatoare ale unor valori simbolice.
Cea mai importanta caracteristica a basmului popular este stereotipia,ea permite
identificarea unor functii ale personajelor care sunt fundamentale si constanta,chiar daca
personajele sunt variabile.
Functiile sunt elemente fixe,stabile ale basmului indifferent de cine si in ce mod le
indeplineste.Numarul lor este limitat(31),iar succesiunea este mereu
aceiasi:absenta(deficitu);interdictia;incalcarea
interdictiei;iscodirea;viclesugul;plecarea;lupta;probele;remedierea;demascarea;pedeapsa;
casatoria.
Astfel de constatari i-au permis lui Vladimir Propp sa clasifice personajele
basmelor in functie de erou in:antierou/raufacator; donatori/furnizori;adjuvanti/ajutoare.
Ca structura basmul cult,desi este o creatie originala,nu se indeparteaza essential
de modelul canonic al basmului popular.Diferentele basmului cult trebuie cautate in
modul specific in care fiecare scriitor reuseste sa prelucreze original un material in mare
masura preexistent.
Cel mai complex basm al lui I.Creanga “Poveste lui Harap-Alb” a aparut in anul
1877 in revista “Convorbiri literare” si s-a impus ca “veritabil bildungsroman fantastic al
epocii noastre”(George Munteanu).
Harap-Alb,fecior de crai,este un Fat-Frumos din basmele populare,destoinic si
curajos,dar ramane in zona umanului,fiind prietenos,cuminte si ascultator,ca un flacau din
Humulesti.El este un personaj pozitiv si intruchipeaza inaltele principii morale cultivate
de orice basm,ca adevarul,dreptatea,cinstea,prietenia,ospitalitatea,curajul,vitejia,trasaturi
ce reies indirect din intamplari,fapte,din propriile vorbe si ganduri si direct din ceea ce
alte personaje spun despre el.
Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in
vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii,pe care urmeaza sa si-o
intemeieze.
Semnificatia numelui reiese din scena in care spanul il pacaleste pe fiul craiului
sa intre in fantana : « Fiul craiului,boboc in felul sau la trebi de aieste,se potriveste
Spanului si se baga in fantana,fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate
intampla ».Naiv,lipsit de experienta si excesiv de credul,fiul craiului isi schimba statutul
din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului,numele lui poate fi un
oximorom,Harap-Alb putand insemna « negru alb »,deoarece « harap »
inseamna « negru,sclav,rob ».
Cinstit din fire,Harap-Alb nu-l tradeaza niciodata pe span.De exemplu,atunci cand
se intoarce spre imparatie cu pielea si capul cerbului, « piatra cea mare din capul cerbului
stralucea » atat de tare,incat multi crai si imparati il rugara sa-i « deie banaret cat a cere
el,altul sa-i deie fata si jumatate din imparatie,altul sa-i deie fata si imparatia
intreaga »,dar H.A. si-a urmat calea fara sa clipeasca,ducand bogatia intreaga spanului.O
singura data a sovait H.A,atunci cand,indragostindu-se de fata imparatului Ros, »mai nu-i
venea s-o duca » spanului.
Probele la care il supune spanul sunt menite a-l desprinde pe flacau cu greutatile
vietii,cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa,pregatindu-l
pentru viitor,cand va trebui sa-si conduca propria gospodarie si familie.Flacaul este ajutat
de cei mai buni prieteni,calul fabulos si de Sf Duminica.HA este umanizat,el se teme,se
plange de soarta,cere numai ajutorul acelora in care avea incredere,semn ca invatase ceva
din experienta cu spanul.
De asemenea,altruismul, sufletul lui bun il fac sa ocroteasca furnicile si albinele si
sa le ajute,chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pt a le
construi adapost.Desigur ca binele pe care HA il face se intoarce atunci cand el insusi se
afla in impas.
O experienta determinanta pentru maturizarea lui o constituie intalnirea cu omul
ros,care este un alt pericol de care ar fi trebuit sa se fereasca asa cum il sfatuise tatal
sau.Episodul calatoriei spre curtea iR este un prilej de initiere a flacaului.
 Ca si Nica,Harap-Alb parcurge o perioada de formare a personalitatii,care,desi
inzestrat cu importante calitati,are slabiciuni omenesti,momente de tristete si disperare,de
satisfactii ale invingatorului,toate conducand la desavarsirea lor ca oameni.
“Povestea lui Harap-Alb” este o alegorie plina de simboluri, prin care se descrie
initierea in mai multe trepte a eroului neofit.Drumul acestuia nu trebuie inteles ca un
conditia de om la aceea de reprezentant al satului pe pamant.(“O trecere de la o margine a
pamantului la o alta margine”).Prin acest traseu initiatic feciorul de crai trebuie sa-si
depaseasca dualitatea sis a cucereasca unitatea, sa acceada in final la statutul de imparat.
Vasile Lovinescu in lucrarea “Creanga si creanga de aur” denumeste padurea prin
care calatoreste Harap-Alb ca fiind acea “silva oscura”, o padure labirint, o padure a
tenebrelor interioare.Fantana este catalogata de Lovinescu ca motivul “fans oscura” in
care personajul principal traieste simultan o moarte initiatica si un botez initiatic.
Finalul basmului adduce apoteoza eroului,adica trecerea sa in universal,in lumea
zeilor.Aspectele semnificative sunt:Harap-Alb a jurat sa nu-si dezvaluie identitatea pana
la moarte si transfigurare(“Pana cand ii muri si iar vei invia”) si el isi respecta cuvantul
potrivit pactului initial;eroul trece proba mortii ritualice ca o culminatie a procesului
initiatic Harap-Alb fiul craiului vine pe lume prin nastere obsteasca,”moare” o data cu
intrarea in putul adanc din padure, iesind regenerat de acolo cu o noua identitate.Finalul
basmului adduce a doua moarte initiatica si o a treia nastere.De aceasta data nu mai
primeste nume, caci a atins universalul uman, situandu-se deasupra numelui si a formei.
Actul trecerii intr-o alta ordine a existentei este implinit de
tamaduitoarea,farmazoana,fata si mireasa.In acelasi timp calul il ridica pe Span in inaltul
cerului incat “aceasta se face jos praf si pulbere”.Spanul – emanatie negativa a diavolului
in lume se reintegreaza pozitiv prin atomizare.Misiunea salvatoare a lui Harap-Alb este
implinita total, incat in urma lui nu ramane rezidual.
In concluzie prin toate acestea,dar si prin faptul ca are un autor cunoscut care si-a
lasat amprenta asupra stilului popular basmic,”Povestea lui Harap-Alb” este un basm
cult.