Odata cu trecerea timpului, observam la nivelul cuplului modificari majore in ceea ce priveste

interactiunea dintre parteneri. Daca inainte femeia era cea care se ocupa mai mult de casa, in
zilele noastre, modelul femeii independente si de succes sunt aspecte sociale tot mai des
intalnite si mai intens valorizate.

Relatiile de cuplu se leaga mai usor, dar si divortul apare cu o frecventa mai mare. In multe
casnicii, unul sau chiar ambii parteneri au trecut deja printr-un divort si in majoritatea
cazurilor sunt implicati si copii ai acestora. Fiecare cuplu are notele sale caracteristice, iar in
situatia de divort, nu exista reguli standard de a oferi suport afectiv copilului. Cu toate
acestea, oferim cateva sugestii care pot face mai usoara adaptarea copilului la aceste
evenimente.

In primul rand, incercati sa faceti apel la sinceritate, autocontrol, sensibilitate, timpul fiind cel
care va sustine primii pasi spre procesul de vindecare. Incercati sa manifestati intelegere si
rabdare cu proprii vostri copii. Nu uitati ca fiecare persoana are timpul sau interior
caracteristic, diferit de cel al celorlalti. Incurajati-va copiii sa-si exprime cat mai deschis
propriile trairi si sentimente (fie ele pozitive sau negative), sa vorbeasca despre modul in care
percep ei evenimentele prin care trec. Incercati sa faceti acest lucru intr-un mod continuu - sa
devina o obisnuinta.

Incercati sa fiti alaturi de copilul dumneavoastra atunci cand sunteti intr-o dispozitie calma si
incurajati-i pe cat posibil sa descrie ceea ce gandesc si ceea ce simt. Pe masura ce copiii se
exprima, le pot veni idei la care nu s-au gandit initial, iar in timpul discutiei, ei se descarca de
starile afective negative resimtite pe parcursul zilei, dar care nu au avut ocazia de a fi
exteriorizate. In asemenea demersuri, nu utilizati forta verbala si nici o abordare directa ! O
asemena maniera poate favoriza aparitia unei reactii instinctive de aparare (caracteristica
oricaruia dintre noi), iar aceasta reactie este exact rezultatul opus scopului dorit.

Uneori, se intampla sa observati ca atunci cand sunteti iritat sau trist, copilul este primul
afectat de dispozitia proasta in care va aflati. Cand aveti o asemena stare, amanati discutia si
incercati sa apelati la cineva apropiat si cu disponibilitate si dorinta de a ajuta copilul sa
depaseasca cat mai usor aceasta perioada. Atunci cand vine vorba despre divort, copiii se pot
confrunta cu o multitudine de sentimente. Ei pot resimti vinovatie si pot trai cu impresia ca ei
sunt cei care au cauzat problema. Acesta credinta a lor se poate baza in mod real pe o cearta
trecuta dintre parinti, in care subiectul era copilul. Prin urmare, pot apare sentimente de furie
sau teama. Copilul devine ingrijorat din cauza fricii de a nu fi abandonat. Aceasta temere
poate evolua ulterior intr-o nevroza bazata pe dependenta de alta persoana sau pe teama
persoanei mature de a nu ramane singura in viata.

Unii copii pot sa verbalizeze cu usurinta propriile lor trairi interioare. Altii, in functie de
varsta si nivelul lor dezvoltare, prezinta dificultati in a-si exprima aceste trairi prin
intermediul cuvintelor. Intampinarea unor asemena dificultati va fi insotita de cele mai multe
ori fie de o stare depresiva, fie de una de furie si ostilitate. La un scolar, aceasta atitudine se
poate reflecta printr-o scadere a interesului fata de scoala, cat si fata de alte activitati in
general. Prescolarii vor cauta sa se refugieze in jocuri caracteristice varstei lor.

Poate fi foarte tentant sa-i spuneti copilului “Nu te mai simti asa !” Ei bine, incercati sa evitati
aceasta tentatie. Copilul va simti ca-l fortati sa afiseze “o fata zambitoare”. Procedand astfel,
sansele vor fi mult mai mici in ceea ce priveste asigurarea unei stari de bine interior a
copilului. Nu va vorbiti de rau fostul partener de cuplu in fata copilului, chiar daca sunteti
suparat pe el si poate chiar aveti dreptate!

Obisnuiti sa le spuneti copiilor adevarul – este bine ca acesti copii sa simta ca pot discuta
aceste probleme cu ambii parinti (impreuna sau separat) pentru a capata o idee mai clara si
mai corecta decat le-o poate furniza imaginatia lor nemasurata. Deoarece este foarte important
pentru copil sa creada in ambii parinti pentru a putea creste avand incredere in sine, este mai
intelept ca ambii parinti sa evite acuzele aruncate cu amaraciune, tendinta fireasca in astfel de
situatii. In locul acestora, ei pot folosi termeni generali pentru a explica sursa conflictului, fara
insa a da vina pe celalalt: “Ne enervam din orice” ,”Ne suparam unul pe celalalt din orice”,
“Nu suntem de acord cu modul in care sa cheltuim banii”, “Mama se supara cand tata bea
prea mult”.

Este mai intelept sa nu auda copiii cuvantul “divort” aruncat la manie. Cand realitatea este
clara, fara posibilitate de intoarcere, atunci va trebui discutat si nu numai o data, ci de mai
multe ori. Pentru copiii mici universul este reprezentat de familie, iar aceasta ii include pe
ambii parinti, mama si tata. A le sugera ca acestia se vor desparti este ca si cum ai incerca sa
le darami acest univers. Asadar, divortul trebuie sa le fie explicat cu mult mai multa grija
decat unui adult: spuneti-le ca vor locui cu mama cea mai mare parte a timpului (de exemplu),
ca tata va locui in apropiere (sau foarte departe), dar ca ii va iubi in continuare si va ramane in
continuare taticul lor, ca vor sta si cu el dupa un program stabilit si ca ii pot telefona sau scrie
scrisori oricand doresc. Trebuie sa-l asigurati ca nu are nici o vina ca lucrurile s-au terminat in
acest fel. Copiii mici, fiind foarte egocentrici, isi vor imagina ca ei sunt motivul pentru care
parintii s-au despartit.

De asemenea, oferiti-le copiilor ocazia sa puna diverse intrebari care ii framanta. S-ar putea sa
fiti uimiti uneori de impresiile gresite pe care le au copiii despre divortul parintilor, de
exemplu, ca ei sunt vinovati sau ca isi vor pierde ambii parinti. Astfel de perceptii ar trebui
corectate cat mai prompt cu putinta, dar sa nu va surprinda daca copiii mici revin uneori la
ideile gresite sau ciudate.

Modul in care ii vorbiti despre partenerul de care tocmai v-ati despartit, poate avea consecinte
asupra dezvoltarii ulterioare a copilului. Partenerul celalalt nu trebuie invinovatit sau tachinat
in prezenta copilului. El nu trebuie sa ajunga sa blameze pe unul dintre parinti, mai ales intr-
un asemenea moment cum este cel al divortului (situatie insecurizanta afectiv pentru cel mic).
Trairi de acest tip il fac pe copil sa se simta prins la mijloc, iar la varste mici, lucruri
inofensive pot sa ia o mare amploare. De pilda, un copil se poate gandi ca daca unul dintre
parinti este rau, el (copilul) care este o parte din acest parinte, poate fi rau la randul sau. Nu
este vorba despre adevar, pe acesta il vor descoperi atunci cand vor avea capacitatea de a lua
singuri decizii si cand vor putea sa cantareasca justetea lor.

Incercati sa nu folositi copilul drept mesager, mai ales atunci cand sunteti suparat, trist,
nervos. Viata privata si deciziile luate de adulti sunt aspecte pe care mintea unui copil este
departe de a le intelege. Pentru un copil, faptele sunt cele care conteaza si acestea, de cele mai
multe ori au alta semnificatie decat cea conferita de un adult. Este indicat sa discutati cat mai
direct cu partenerul de care v-ati despartit problemele legate de vizite, programari, probleme
scolare etc. Asteptati rezistente si dificultati ale copilului in a accepta un nou partener de
cuplu sau, eventual, un copil al acestuia.
Noile relatii, rudele vitrege, recasatoriile sunt printre cele mai dificile aspecte ale unui proces
de divort. Pregatirea copilului in vederea abordarii acestor situatii necesita o mare cantitate de
rabdare, timp, umor si comunicare. Este nevoie de timp, atasamentul fata de alte persoane
fiind un proces gradual, care se contruieste in timp.

Cautati grupuri de suport, prieteni care va sunt aproape, consiliere psihologica si psihoterapie.
Parintii ramasi singuri au nevoie de tot ajutorul si suportul disponibil. Sprijinul prietenilor, al
preotului, sprijinul unor persoane care au mai trecut printr-o experienta similara, va pot ajuta
atat pe dumneavoastra, cat si pe copil, sa va adaptati la noua situatie creata. O buna idee ar fi
ca cel mic sa se intalneasca cu copii care au dezvoltat relatii constructive cu parinti separati.

De cate ori este posibil, e bine sa oferim o perspectiva pozitiva a copilului asupra ambilor
parinti. Chiar si in cele mai bune circumstante, divortul este un proces de suferinta si
dezamagire pentru multi copii. Este foarte important pentru copil sa creada in ambii parinti!
Numai in acest mod va putea sa aiba incredere in sine si in fortele proprii. Parintii care doresc
sa ofere un climat placut si securizant copiilor lor, chiar si in circumstantele dificile ale
divortului, ii vor ajuta in acest mod sa se adapteze mai bine in viata si sa mearga inainte.

psiholog Alexandru Popescu