Sunteți pe pagina 1din 11

DRAMA

Act I

Lumini...Umbre...Apoi un joc difuz intre lumini si umbre. Cortina se ridicase. O


femeie de vreo 27 de ani statea rezemata pe o banca o privire adanca. In aceasta lumina
parea total confuza si dezorientata.
Deodata se ridicase in picioare. Rochia ei de matase cu pliuri marunte atarna regeste
si-i contura silueta suava si inalta. Parul ii acoperea aproape toata fata incat mai ca ii se
zareau ochii scanteietori dintre firele rebele. Nu schita niciun sentiment de furie sau
bucurie; era acolo cu o prezenta de neinvins si cauta parca raspunsul cu ochii.
-Unde este? incepu ea brusc fara sa caute ceva anume.
-Unde este..cel ce mi-a furat zambetul? Se adresa ea catre cei din sala.
-Nu mai pot sa rad, nu mai pot sa plang..mi-a luat tot. Isi continua ea monologul.
Apoi tacere.. se asternuse grav un moment de reculegere.
-Vreau sa stiu unde este! L-ati vazut cumva? Apoi alerga incoace si in colo ca si cum ar
descrie nelinistea si disperarea. Faldurile rochii ii fluturau nebuneste in acesta incercare
adolescentina si daca ar fii fost mai lunga, ai fii zis ca se va impiedica inevitabil in ea.
-De ce te-ai ascuns? Oare de ce? Intrebarea ei cadea insuficienta si grea.
In acelasi moment se lasase in jos ca un semn de renuntare. Cand isi ridica ochii in
dreapta ei vazu un barbat care statea pe aceeasi banca. Purta o geaca de piele si o tunsoare
stilata. Nu-l vazuse pana atunci. Nici nu-l recunoscuse.
Se apropie de el cu retinere. Dar barbatul o vazuse. Ii cercetase fiecare miscare din
priviri. Apoi se ridicase si plecase..in umbra. Femeia nu apucase sa-l opreasca ci facu
doar cativa pasi.
-Cine esti? i se adresa femeia curioasa.
-...
-Cine esti tu? aceeasi voce.
-..
-Ma auzi? Cine esti? Raspunde-mi!
-Sunt eu..se auzi in sfarsit vocea calma a barbatului.
-Si cum te numesti?

1
-Eu cel pe care il cautai.
-Tu ..esti? mai ca-i tremurau buzele femeii.
-Da, eu sunt. Ma cautai?
-Da..
-Ei, acuma m-ai gasit..
-Da, te-am gasit...incepea un lung sir de replici De ce ai plecat?
-..
-Te-am cautat peste tot! M-am rugat sa te gasesc. Iata-te!
-Ce asteptai de la mine? isi intoarse privirea catre ea. Femeia ramase nemiscata cu o
privire fixa si senina.
-Vroiam sa te regasesc. Imi lipseai..nu mai pot zambi..
-..
Barbatul se intoarse spre ea si o cuprinse. Ii simtea mirosul de par ud de pe fata si
respiratia inca neregulata.
-De ce? o intreba.
Ochii scanteietori ai femeii luceau si mai puternic.
-De ce? ii repeta el sentimental.
-Pentru ca..te..iubesc. Aceste cuvinte fu rostite cu atata compasiune incat numai el putea
sa le inteleaga.
-Bine.. si ii mangaia cele cateva fire de par din ochi.
Femeia incepu sa schiteze un gest de zambet dar in acel moment cazuse intunerecul peste
ei.
-Ce s-a intamplat? Zise ea.
-Nu stiu..
-O luam de la capat.

* * *

2
Cortina cazuse si se ridicase din nou dupa cateva momente. De aceasta data nu era
nimeni.O voce din umbra rasuna a ecou.
-Unde esti..? barbatul era in alta haina si parea dezorientat. Unde este? tot el,
verificandu-i prezenta peste tot.
-Nu stiu...se auzi o voce ecou din departare. Ce cauti? incerca sa-i aduca un raspuns
fiinta ce statea undeva in umbra.
-Nimic. De ce?
-Asa..il coplesise linistea apasatoare.
Chiar in fata sa se trezi cu inca un barbat. Purta aceeasi haina cu a lui si se parea ca-i
seamana perfect.
-Eu sunt.
-Cine zici ca esti?
-EU, adica TU.
-Poftim? Repeta barbatul confuz.
-Eu sunt, dar tu cel de dinainte.
-Cum asa? Parea ca nu intelege si se jura ca viseaza.
-Tii minte ziua aceea?
-Care?
-In care ai uitat-o?
-Pe cine..?
-Pe ea..
-Ea? Care ea?
-Ea...si-i arata cu mana spre locul unde statea femeia ingandurata. Era asezata tot pe
banca si nu schita niciun gest. Daca nu ar fii respirat ar fii zis ca e moarta.
-Cum ..de? Nu-i venea sa creada ca ea este acolo, femeia pe care o cauta era langa el la
doi pasi. Nu o vazuse inainte. I se parea o vraja.
-Cum de esti aici? I se adresa femeii. Singura miscare: ea ridicase ochii stralucitori spre
el sa-l vada.
-Ce faci? Unde erai?
In acel timp, silueta geamana a barbatului disparuse si ramase doar ei doi.
-Loly, unde erai..? rasuna vocea familiara a barbatului ca un ecou in spatiul

3
crepuscular.
-Nu te apropia! Ii ordonase ea.
-De..ce? barbatul ramase surprins.
Loly se uita adanc in ochii lui ca si data trecuta si-i zise:
-Pentru ca visam..
-Ce? Ramase buimacit si mai mult. Nu mai inteleg nimic. Barbatul ala, apoi tu, vis,
ce..ce-s astea? Cerea dovezi de lamurire ca si cum ar avea nevoie de elucidarea unui
mister.
-Da..visezi. Tu nu esti aici, stiai?
-Dar unde?
-Tu.. ai cazut intr-un accident.
-Ce? Se intriga si mai tare. Se ciupi sa vada daca simte ceva si nu-l minte. Nu simtea
decat ca face acest lucru insa nu simtea nicio durere. Era stupefiat. Ramase dezorientat in
continuare.
-Dar tu-tu ..de ce esti aici?
-Eu? Pai nu ma iubesti?
-Ba da,. L-o-l-y,..isi coborase tonul. Si in acea clipa ii cuprinse iar suvitele rebele de par
in mana sa le simta mirosul. Se apropie de ea. Era imbracata in aceeasi rochie falduroasa
insa parea mult mai misterioasa de data aceasta.
-Stii ca te iubesc, Loly!
-Nu, nu face asta..i se adresa barbatului. Noi nu suntem AICI si ACUM, Noi..am fost..si
isi coborase privirea in pamant.
-Cum? barbatul ramanea inca confuz. Zi-mi tot ce stii!
-De ce ar avea rost? Ultima dorinta inainte de a-mi relua viata mea era sa te
remaintalnesc odata in vis. Te iubeam mult. Acum esti aici. Nu pot transfigura visul in
realitate. Nu ar mai fii vis. Iar tu ai intelege. Nu ai mai avea sentimente pentru mine. Ar
fii mai bine sa nu stii. Deja ti-am zis multe..sfarsi ea.
Aceste cuvinte ii rasunau oarecum monocord si nu intelegea decat parti. Simtea cum
atingerea mainii lui ii creeaza fiori si corpul incepe sa-i tremure ca la inceput. Era langa
el, mainile ii cuprindeau gatul lui si el pe al ei. Ii mai simtise odata acel pafum dominant
si sigur, atat de senzual. Ramase acolo cateva minute extaziati de prezenta celuilalt si

4
totul mergea cu incetinitorul. Ochii lui cautau intrebarile in linistea din privirile ei dar
raspunsul se gasea inauntru. Si-i puse mana pe piept sa vada daca e real.
-Nu! facu femeia speriata.
-Ce-i?
-Nu poti!
-Ce nu pot?
-Sa simti ce simt eu.
-Dar ce simti?
-...
Femeia se desprinse de el si incepea sa faca pasi grabiti prin imprejur ca mai inainte.
-Nu stii nimic! reveni ea.
-Pai spune-mi!
-De ce? De ce oare nu intelegi..?
-Ce sa inteleg, Loly?
-Ca tin la tine, dar nu asa..
-Nici eu nu inteleg. Se mira barbatul.
-Tu ai plecat..si incepuse sa-i cada o lacrima pe obrazul inca umed.
-Nu am plecat, sunt aici, cu tine..incerca sa-i atinga mana cu finete.
-Asta e visul meu..
-Al meu nu e?
-Poate..insa EU te-am cautat. Tu m-ai uitat.
-Of, Loly..de ce spui asta?
-Pentru ca asa e. Nu mai pot sa rad, insa mai am o sansa poate. M-ai facut sa plang.
-Plangi, Loly? Vino incoace! Ia sa vad..si-i sterse cu mana obrazul fraged.
-De ce nu intelegi? Lasa-ma!
Apoi intunerecul cazuze din nou si noaptea lua locul luminilor.
-Iar?
-Relaxeaza-te, i se aderesase Loly. O sa revina.

5
Act 2

Barbatul ramase nemiscat langa ea pret de cateva minute. In intunerecul acela de


mister ii strafulgereau prin minte franturi traite. Ridicase mana sa-si revina si brusc se
facu lumina.
-Loly? Loly.unde esti draga?
Observa ca mana ii sangera. Si nu mai era in acelasi loc si..nu mai era cu ea. Isi
amintise..cazuse de sus. Dar de unde? Isi fortase capul sa-si ridice privirea. Se vazuse
neajutorat. Era in fata unui lift ce urca semet pana la etajul noua, iar in jur oameni plin
ochi. Lume, zgomote. Zacea pe pardosea. Simtise deodata ca cineva ii ridicase trupul
bolnav si-l intinse.
-Isi revine..auzi o voce vag.
-Da, ar fii bine sa capete experienta. E foarte norocos.
-Unde sunt? dupa ce-si revenise din amorteala ca dupa un drog.
-Nu incerca sa zici nimic. Trebuie sa te refaci baiete...il sfatui o silueta diforma.
Apoi sirenele unei ambulate urlau asurzitor. Se vedea in continuare urcat in masina, iar
langa el cateva capete curioase care il supravegheau atent. Privea si nu intelegea. Singura
explicatie era in fata lui si nu pricepea..stia doar ca se lovise. Si se lovise bine. Isi aduse
minte iar de Loly. Unde era? Apoi isi aduse aminte de vorbele ei. A visat?

6
7
8
9
10
11