ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A
SECŢIA PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
Dosar nr(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 2/A/2010

Şedinţa publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE: (...) (...)-preşedinte secţie
Judecător: (...) (...) (...)
Grefier: (...) (...) M.

Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L A L B A I U L I A

reprezentat prin:
Procuror: N. O.

Pe rol se află pronunţarea privind apelurile declarate de PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ T R I B U N A L U L S I B I U şi inculpat M. J. – F.
împotriva deciziei penale nr. 170/2009 pronunţată de T R I B U N A L U L
S I B I U în dosar nr(...) având ca obiect omorul deosebit de grav (art. 176
C.p.) B.1.
N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au avut loc la termenul de
judecată din 18 Ianuarie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de amânare
a pronunţării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din
prezenta decizie
Instanţa, faţă de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunţare.

CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de faţă,
Prin sentinţei penale nr. 170 din 16.10.2009 pronunţată de T R I B
U N A L U L S I B I U- Secţia penală s-a dispus în baza art. 334 C.p.p.,
admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de
Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L S I B I U, din infracţiunea
prevăzută de art. 211 alin. 2, lit. b), alin. 21 lit. c) C.p., în infracţiunea
prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. c) C.p.
În baza art. 334 C.p.p. s-a respins cererea de schimbare a încadrării
juridice a faptei formulate de Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L S
I B I U, din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d)
C.p., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. 1 C.p., art. 175 lit. d) C.p., 176
alin. 1 lit. d ) C.p.
În baza art. 174 alin. 1 C.p., art. 176 alin. 1 lit. d C.p., cu aplicarea art.
99 C.p., 109 C.p., condamnă pe inculpatul M. J.-F., fiul lui J. şi N., născut la
data de 18.07.1991 în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, cu CNP (...), cetăţean
român, studii 6 clase, necăsătorit, întreţine concubinaj, fără copii minori, cu
stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, fără antecedente penale, cu
domiciliul în municipiul Sibiu,(...), jud. Sibiu, în prezent deţinut în P e n i t e
1
n c i a r u l A i u d, la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârşirea
infracţiunii de omor deosebit de grB.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. c) C.p. cu aplicarea art.
99 C.p., 109 C.p., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4
ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) C.p., 34 lit. b) C.p., s-a aplicat pedeapsa cea mai
grea, de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), şi d) C.p.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în
baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării
preventive, începând cu data de 02.01.2009 la zi.
În baza art. 109 alin. 5 C.p.p. s-a dispus restituirea către părţile civile E.
E.-D. şi E. J. N., a toporul– corp delict, înaintat odată cu dosarul cauzei, după
rămânerea definitivă a cauzei.
În baza art. 14, 346 C.p.p. raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat
inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente M. N. şi E. J. la plata,
către părţile civile E. E.-D., prin mandatarii N. E., S. R D.-E., S. R N.-N.na, şi
partea civilă E. J.-N. la plata sumei de:
- 10.449,38 lei cu titlu de despăgubiri materiale;
- 100.000 lei cu titlu de daune morale, câte 50.000 lei pentru fiecare
parte civilă.
În baza art. 193 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata, în
solidar cu părţile responsabile civilmente, a cheltuielilor judiciare către partea
civilă E. E.-D. în sumă de 2.380 lei reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul, în solidar cu
părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor avansate de stat în sumă
de 7.300 lei, din care 1.500 lei în faza de urmărire penală, 300 lei
reprezentând onorariul avocatului din oficiu la fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în considerente
următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T R I B U N A L U L S I B
I U, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. J.-F., pentru săvârşirea
infracţiunilor de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174 alin. 1,
art.176 alin. 1 lit. d) Cod penal şi pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de
art. 211 alin. 2 lit. b, 2/1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 99 şi
urm. Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 30/31 decembrie 2008,
într-o locuinţă din Sibiu, pentru a-l deposeda de bani şi bunuri pe numitul E.
B.–F., inculpatul M. J.-F. i-a aplicat acestuia, aflat într-un pat improvizat pe
podea, lovituri repetate şi de intensitate ridicată în cap cu un topor, violenţe
soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave în urma cărora victima a
decedat în aceeaşi noapte, iar apoi inculpatul a deposedat victima de un
portofel în care se afla sume de 930 lei şi de două telefoane mobile.
Instanţa de fond, analizând probatoriul administrat în cauză a reţinut, în
fapt, în esenţă, că inculpatul M. J.-F., minor la data comiteri faptei, aflat sub o
supraveghere deficitară din partea mamei, căreia i-a fost încredinţat după
2
divorţul părinţilor, a instituit relaţii de concubinaj cu martora Tara M.. Cei doi
au închiriat o locuinţă de la numitul E. B. –F. şi pentru că nu au achitat chiria,
între acesta din urmă şi inculpat au avut loc discuţii contradictorii, prin
telefon.
În seara zilei de 30.12.2008, inculpatul împreună numitul E. B. –F. şi
cu martora Tara M., se aflau în imobilul din strada D.D. (...), din Sibiu, unde
în jurul orelor 24,00, între victima E. B. - F. şi inculpat s-a iscat o discuţie
contradictorie legată de refuzul inculpatului de a participa la săvârşirea unei
infracţiuni de furt. Această discuţie contradictorie nu a dobândit caracterul
unui conflict, aşa cum susţine inculpatul, astfel că, nu se poate susţine că ar fi
fost de natură să-l U. în mod deosebit pe inculpat sau să-i creeze o stare de
temere sub impulsul căreia acesta să fi acţionat.
În jurul orelor 1,00 inculpatul, nemulţumit fiind de faptul că victima i-a
solicitat plata chiriei, şi i-a cerut să părăsească imobilul în dimineaţa zilei
următoare, i-a comunicat martorei Tara M., în momentul în care s-au deplasat
în curtea imobilului după lemne, că este nemulţumit de faptul că victima va
dormi în aceeaşi cameră cu ei, şi că doreşte să-i aplice o corecţie.
Ca atare, la momentul revenirii în cameră, inculpatul, profitând de
faptul că victima se afla culcată pe duşumeaua camerei, într-un pat
improvizat, fără a fi atentă la acţiunile inculpatului, a luat un topor de lângă
soba din cameră, cu care a aplicat victimei mai multe lovituri la nivelul
capului, cu intensitate sporită, care au determinat o dilacerare cervicală
consecutivă unui traumatism craniuo-cerebral, cu fracturi multiple eschiloase
craniene. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp
tăietor-despicător, aplicate asupra capului, leziuni ce au avut rol determinant
în producerea decesului .
Imediat după actele de lovire, inculpatul a deposedat victima de
portmoneul cu suma de 930 lei şi cele două telefoane mobile pe care le avea
asupra sa, obligând-o apoi pe martoră să împacheteze bunurile proprietatea
lor şi să plece la locuinţa tatălui său, martorul E. J., din municipiul Sibiu.
La părăsirea camerei, inculpatul a încuiat uşa şi a luat cu el cheia,
acţiune care a întârziat găsirea victimei şi acordarea oricărui ajutor medical,
pentru salvarea vieţii.
Banii furaţi victimei au fost cheltuiţi de inculpat, după ce inculpatul a
ars portmoneul, iar cele două telefoane mobile furate au fost găsite asupra
inculpatului, fiind ridicate şi predate rudelor victimei, respectiv martorei T.
Ş.-J., de la care victima împrumutase unul dintre aparate.
Intensitatea ridicată cu care inculpatul a aplicat loviturile, s-a soldat cu
producerea unor leziuni traumatice grave, la nivelul calotei craniene şi
materiei cerebrale, în urma cărora, la scurt timp după plecarea inculpatului din
cameră victima a decedat.
În drept, s-a reţinut că, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai
sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de
grav şi tâlhărie , fapte prevăzute şi pedepsite de art. 174 alin. 1, art. 176 alin.
1 lit. d) Cod penal şi art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 2/1 lit. c) Cod penal, fapte
aflate în concurs reB.
3
 În baza acestor texte de lege inculpatul a fost condamnat.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru fiecare infracţiune instanţa
de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 99 Cod penal şi art. 109 alin. 1 Cod
penal, respectiv, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite,
împrejurările în care acestea au fost comise (pe fondul discuţiilor
contradictorii dintre părţi legate de plata chiriei, evacuarea inculpatului, prin
violenţă, asupra unei persoane tinere, cu scopul de a-i aplica o corecţie şi de
a-i sustrage bunurile, pe timp de noapte, în locuinţa închiriată de la victimă),
rezultatul produs (moartea violentă a victimei), dar şi persoana inculpatul
(care e minor, la prima abatere de la legea penală, care provine dintr-o familie
dezorganizată, prezintă probleme psihice serioase – nervozitate accentuată,
incapacitate de a-şi controla furia şi a recunoscut săvârşirea faptei.
În ceea ce priveşte solicitarea parchetului de schimbarea a încadrării
juridice a faptei, cu reţinerea dispoziţiilor art. 175 lit. d) Cod penal, respectiv
cu reţinerea agravantei privitoarea la existenţa unei stări de neputinţă a
victimei de a se apăra, tribunalul a constatat că această cerere este
neîntemeiată, motiv pentru care în baza art. 334 C.p.p. o va respinge.
Instanţa a apreciat ca întemeiată, în schimb, cererea de schimbarea a
încadrării juridice a faptelor de tâlhărie prin reţinerea în încadrarea juridică a
faptei şi a aliniatul 1 al art. 211 Cod penal, deoarece acest aliniat este aliniatul
care descrie conţinutul juridic al infracţiunii de tâlhărie, aliniatele 2, 2/1 şi 3
ale art. 211 Cod penal, fiind doar forme agravante ale acestei infracţiuni.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de părţile civile E. E. D. şi
E. J. N., în calitate de părinţi ai victimei, instanţa, văzând înscrisurile depuse
la dosarul cauzei, constată că pretenţiile materiale în sumă de 10.449,38 lei
sunt justificate şi dovedite în cauză.
În ce priveşte despăgubirile civile pentru daune morale instanţa de fond
a reţinut că acordarea unor daune morale în sumă de câte 50.000 lei fiecărei
părţi civile este necesară, această sumă putând constitui o reparaţie echitabilă
a prejudiciului moral suferit de părţile civile, în contextul în care decesul
victimei, care era singurul copil al părţilor civile, era o persoană tânără, având
legături profunde cu părinţi săi, a produs o traumă psihică puternică acestora,
date fiind şi circumstanţele în care s-a produs decesul acestuia.
Împotriva acestei sentinţa penale au declarat apel în termen
Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L S I B I U şi inculpat M. J. – F.,
criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele scrise de apel şi susţinute oral prin reprezentantul legal,
Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L S I B I U a arătat, în esenţă, că
încadrarea juridică corectă a faptei de omor este cea prevăzută de art. 174
alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, instanţa de
fond greşit nu a admis solicitarea parchetului de schimbarea a încadrării
juridice a faptei, cu reţinerea dispoziţiilor art. 175 lit. d) Cod penal, respectiv
cu reţinerea agravantei privitoarea la existenţa unei stări de neputinţă a
victimei de a se apăra, fiind dovedit cu probele administrate cauzei
imposibilitatea victimei de a se apăra, fiind adormit cu capul de duşumea,
sens în care nu a putut riposta.
4
 O altă critică formulată de parchet se referă la netemeinicia hotărârii
atacate, susţinându-se, în esenţă, că pedeapsa aplicată este prea uşoară
raportat la dispoziţiile art. 52 Cod penal şi la natura infracţiunilor comise,
modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă,
astfel că se impune majorarea cuantumului pedepsei, mobilul iniţial al
inculpatului fiind acela de a tâlhări victima.
În fine, al treilea motiv de apel vizează aplicarea greşită a pedepsei
accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal, raportat la practica CEDO .
În drept, se invocă disp. art. 379 pct. 2 lit. a) Cod pr.p.
Apelantul inculpat M. J. – F., personal şi prin apărătorul desemnat din
oficiu, a solicitat admiterea apelului, reducerea pedepselor aplicate şi
înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturile părinteşti, întrucât
pedeapsa aplicată este prea mare .
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin
prisma criticilor formulate de parchet şi de inculpat, cât şi din
oficiu, conf. art. 371 şi 373 din C o d u l d e procedură penală,
Curtea de Apel constată că atât apelul parchetului este fondat,
cât şi al inculpatului în limitele şi pentru motivele ce se vot arăta
în continuare:
I. În ce priveşte apelul Parchetului :
1.Curtea de Apel constată, în principal, că în cauză în raport de
ansamblul probator administrat s-a reţinut o corectă stare de fapt, care a fost
anterior descrisă, motiv pentru care nu va mai fi reluată. De altfel, starea de
fapt nu a fost contestată de nicio parte din dosar, motiv pentru care se va
reţine aceeaşi stare de fapt descrisă în considerentele sentinţei instanţei de
fond.
Însă, se apreciază că hotărârea pronunţată în cauză este greşită doar sub
aspectul încadrării juridice a faptei de omor în infracţiunea prevăzută de art.
174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi urm.
Cod penal, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Curtea precizează că în ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, judecătorul
de fond a procedat la o justă încadrare juridică a faptei şi temeinic motivat a
stabilit vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, aşa
cum s-a solicitat şi s-a pus în discuţie, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Astfel, Curtea de Apel consideră că în cauză s-a dat eficienţă
dispoziţiilor art. 63 B. 2 Cod pr. pen. cu privire la aprecierea probelor,
constatându-se în mod corect de către instanţa de fond că fapta inculpatului
M. J. – F. de a exercita violenţe asupra victimei cu scopul de a o deposeda de
portmoneul avut asupra sa şi de două telefoane mobile, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.
b), alin. 2/1lit. c) Cod penal, fapta fiind săvârşită pe timpul nopţii, în locuinţa
închiriată de victimă inculpatului şi martorei.
2. După cum s-a menţionat, în cauză, instanţa de fond a reţinut, în
esenţă, că fapta inculpatului M. J. – F. de a aplica victimei lovituri repetate, de
intensitate sporită, asupra capului, cu un topor, lovituri care au produs
multiple fracturi craniene, şi au determinat decesul victimei, scopul fiind
5
acela de a tâlhării victima, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d ) Cod penB.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că, în adevăr, în
mod greşit prima instanţă nu a admis cererea privind schimbarea încadrării
juridice a faptei de omor comisă de inculpat din infracţiunea prev. de art. 174
alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal în infracţiunea de omor prevăzută de
art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cum
corect s-a pus în discuţie în faţa primei instanţe de către reprezentantul
parchetului.
Potrivit articolului 175 lit. d) Cod penal, omorul calificat constă în
uciderea unei persoane profitând de starea de neputinţă a victimei de a se
apăra.
Din economia acestui text de lege, rezultă că pentru aplicarea acestei
agravante se cere, din punct de vedere obiectiv îndeplinirea cumulativă a două
condiţii: victima să se afle în stare de neputinţă de a se apăra şi făptuitorul să
profite de această stare a victimei .
În speţă, este de necontestat că în momentul comiterii faptei victima se
afla în stare de somn, stare datorită căreia nu a reacţionat împotriva
inculpatului.
Astfel, în cursul urmării penale inculpat în declaraţia olografă dată
organelor judiciare, referindu-se la fapta a arătat că ,, i-am făcut un pat
jos… când m-am întors E. ( victima ) era întins jos şi moţăia. Am luat toporul
de lângă sobă şi cu muchia l-am lovit de mai multe ori în cap şi cred că şi în
braţ. Nu l-a văzut ca în urma loviturilor să se ridice, m-a prins doar cu mâna
de umăr’’ ( f. 170 ds. urm. penală)
Tot astfel, în declaraţia dată procurorului anchetator inculpatul a relatat
pe larg modul de comitere a faptei , declarând,, …Când ne-am întors E. era
întins pe pernele respective şi cred că moţăia acolo. Am luat toporul de lângă
sobă şi cu muchia l-am lovit de mai multe ori în cap şi cred că şi în braţ . Nu
l-am văzut ca în urma loviturilor să se ridice m-a prins doar cu mâna de
umăr’’ ( f.127 ds. urm. penală).
Declaraţiile date de inculpat în cursul urmăriri penale se coroborează cu
declaraţiile date de martorul ocular Tara M., care în faza de urmărire penală a
relatat că victima s-a întins pe jos pe nişte perne de E. şi ,, s-a pus să
doarmă…s-a înfăşurat cu o pătură… Când am revenit în cameră E. a ridicat
doar capul, însă l-a aşezat înapoi pe pernă şi şi-a continuat somnul. Nu am
aprins lumina în cameră, iar prietenul meu ( inculpatul ) a luat toporul de
lângă sobă şi cu muchia acestuia l-a lovit de câteva ori pe E. ( f. 104 ds. urm.
penală). Şi în faza cercetări judecătoreşti martora relatează că după ce au luat
masa victima s-a culcat pe podea pe un pat improvizat din E., iar la revenirea
în casă inculpatul a lovit-o pe victimă ( f. 88 ds. fond).
Rezultă aşadar, că la momentul comiterii faptei, după ora 1,00 noaptea
şi într-o cameră cu lumina stinsă, victima se afla întinsă în patul improvizat pe
jos, învelită în pătură şi dormea.
Ori, Curtea apreciază că uciderea victimei aflată întinsă pe podea într-o
cameră neluminată şi în stare de somn, stare de care a profitat inculpatul,
6
justifică reţinerea agravantei prevăzută de litera d) a art. 175 Cod penal,
starea de somn în care se afla victima fiind asimilată imposibilităţii acesteia
de a se apăra.
Curtea decide aşadar că fapta inculpatului de a-i aplica victimei aflată
întinsă pe podea într-o cameră neluminată şi în stare de somn, stare de care a
profitat inculpatul, lovituri repetate, de intensitate sporită, asupra capului, cu
un topor, lovituri care au produs multiple fracturi craniene, şi au determinat
decesul victimei, scopul fiind acela de a tâlhării victima, sustrăgând de la
acesta două telefoane mobile şi un portofel, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1, 175 lit. d) , art. 176
alin. 1 lit. d ) Cod penB.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite ca fondate criticile
invocate de Parchet sub acest aspect şi va schimba încadrarea juridică dată
faptei din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1
lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi urm. Cod penal , în infracţiunea
de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d) , art. 176 alin. 1
lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi urm. Cod penal, texte de lege în
baza cărora va fi condamnat inculpatul M. J. F. la pedeapsa de 9 ani
închisoare.
La stabilirea acestei pedepse, Curtea a avut în vedere că inculpatul a
avut la data comiterii faptelor vârsta de 17 ani şi 5 luni şi potrivit raportului de
expertiză medico-legală psihiatrică nr. 27/IV/ a/ 1 din 21.01.2009 întocmit de
Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu la data comiterii faptelor a avut
discernământul păstrat ( fila 174 dosar urmărire penală ).
Potrivit art. 100 B. 1 din Codul Penal faţă de minorul care răspunde
penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă,
ţinându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea
fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală , de comportarea lui, de condiţiile
în care a crescut şi în care a trăit. În speţă, se apreciază că raportat la gradul
de pericol social al faptei săvârşită de minor şi ţinând seama de starea fizică,
de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportamentul lui, de condiţiile în
care a fost crescut şi în care a trăit, că luarea unei măsuri educative nu este
suficientă pentru îndreptarea minorului şi se impune aplicarea unei pedepse.
În acest context, la stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru fiecare faptă
comisă de minor trebuie avute în vedere disp. art. 72 din Codul E..
Astfel, potrivit art. 72 cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se
ţine seama de dispoziţiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă
fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de
persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Pedeapsa ca să-şi poată îndeplinii funcţiile care-i sunt atribuite în
vederea atingerii scopurilor sale, ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii
(privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei cât şi
potenţialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana
inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

7
 Curtea de Apel nu poate omite la individualizarea pedepsei, gradul de
pericol social ridicat al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost
comisă şi scopul pentru care a fost comisă fapta, respectiv, pentru a sustrage
banii şi bunurile victimei, profitând de întunericul din cameră şi de faptul că
victima se afla culcată pe jos.
Este adevărat, că inculpatul a fost minor la data comiterii faptei, că
este la prima abatere de la legea penală, iar familia din care provine este
dezorganizată şi prezintă probleme psihice serioase – nervozitate accentuată,
incapacitate de a-şi controla furia (filele 20-22 dos. fond), însă Curtea observă
că atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei denotă siguranţă şi stăpânire
de sine, ceea ce imprimă personalităţi acestuia un grad de pericol social
deosebit de ridicat.
Mergând pe acelaşi raţionament, Curtea precizează că relevantă sub
aspectul individualizării judiciare este nu numai modalitatea de comitere a
faptei, care dovedeşte un comportament de o extremă violenţă, dar şi
comportamentul inculpatului după comiterea faptei, care relevă indiferenţă
faţă de viaţa victimei.
Astfel, după comiterea faptei inculpatul împreună cu martora Tara M.
au părăsit camera, încuind uşa de acces în cameră cu cheia, şi s-au deplasat la
domiciliul tatălui inculpatului, partea responsabilă civilmente E. J., unde, au
relatat acestuia faptul că s-a cerat cu victima, apoi a petrecut revelionul cu
ceilalţi invitaţi, manifestând un comportament firesc care nu a fost de natură a
naşte bănuieli în rândul invitaţilor.

Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate

asigura numai prin stabilirea unor pedepse mai severe orientate spre maximul
special prevăzut de textul încriminator, respectiv, pedeapsa de 9 ani
închisoare
În baza disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal se vor contopii
pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare,
la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, astfel că în final
inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
Curtea precizează că aplicarea sporului de contopire se justifică raportat
la natura infracţiunilor comise şi la împrejurarea că inculpatul a fost
condamnat pentru săvârşirea a 2 infracţiuni concurente comise cu o violenţă
extremă.
3. Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, constată ca fondat şi
motivul de nelegalitate invocat de parchet referitor la aplicarea greşită de
către instanţa de fond a pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod
penal, privind interzicerea drepturilor părinţeşti
Astfel, inculpatul la data pronunţării sentinţei atacate nu avea exerciţiul
drepturilor părinţeşti, exerciţiu pe care nu îl are nici în acest moment
procesuB.
Potrivit art. 71 alin. 3 Cod penal, interzicerea dreptului prevăzut de art.
64 lit. d) Cod penal se aplică ţinându-se seama nu doar de natura şi gravitatea
infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana infractorului, ci şi
8
de interesele copilului. Într-o practică constantă, Curtea europeană a
drepturilor omului a statuat că interzicerea drepturilor părinteşti unei persoane
condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni şi urmare a acestei condamnări,
constituie o ingerinţă în dreptul celui condamnat la respectarea vieţii sale
familiale, ingerinţă care este justificată doar dacă este prevăzută de lege şi
urmăreşte un scop legitim ( cauza Sabou şi Pârcălab c/ României).Ori, în
speţă, inculpatul nu are copii minori, iar infracţiunile care au determinat
condamnarea acestuia, deşi deosebit de grave, sunt independente de aspectele
legate de autoritatea părintească.
Curtea de Apel, raportat la circumstanţele specifice proprii cauzei
penale aflată pe rolul Curţii, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub
aspectul interdicţiei drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d ) Cod penal, nu se
justifică în afara oricărei conexiuni între faptele imputate inculpaţilor şi
drepturile părinteşti.
Faţă de aceste considerente, se va înlătura aplicarea pedepsei
accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal, astfel că inculpatului i se
vor interzice doar exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b)
Cod penal, în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penB.
II. În ce priveşte apelul inculpatului :
Apelul formulat de inculpat vizează doar individualizarea judiciară a
pedepsei aplicate, motivându-se, în esenţă, că aceasta este prea mare raportat
la faptele comise şi că greşit i s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64
alin. 1 lit. d) Cod penal privind interzicerea drepturilor părinţeşti.
În ce priveşte criticile inculpatului minor referitoare la pedeapsa
aplicată, Curtea de Apel nu are a le mai analiza având în vedere
considerentele care au fost expuse sub acest aspect în analizarea criticilor de
nelegalitate şi netemeinicie invocate în apelul parchetului care au fost
apreciate ca fondate.
Curtea apreciază că este necesar a face câteva precizări referitoare la
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie.
Astfel, în speţă, în mod corect judecătorul de fond a apreciat raportat la
gradul de pericol social al faptelor săvârşite de minor şi ţinând seama de
starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportamentul lui, de
condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, că luarea unei măsuri
educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului şi se impune
aplicarea unei pedepse.
Curtea de Apel constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului
pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pedeapsa de 4 ani închisoare,
argumentându-se că la stabilirea acestei pedepse s-a avut în vedere, printre
altele, circumstanţele concrete în care s-au comis faptele şi personalitatea
inculpatului.
Este adevărat, că inculpatul nu are antecedente penale, este încadrat în
grad de handicap grav, raportat la problemele neuro-psihice grave pe care le
are, prezintă o inteligenţă la nivel mediu, are carenţe de ordin social şi
educaţional, însă în contextul în care inculpatul la o vârstă atât de fragedă a
comis pe fondul unei toleranţe scăzută de frustrare două infracţiuni de o
9
gravitate ridicată, se apreciază că pedeapsa aplicată de judecătorul de fond
pentru tâlhărie este suficientă pentru reeducarea minorului şi prevenirea
comiterii de noi infracţiuni, neexistând motive pentru reducerea pedepsei .
D. reaminteşte că scopul pedepsei este de prevenţie generală şi specială
(art. 52 cod penal ).
Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate
asigura numai prin stabilirea unei pedepse mai severe, cum corect a apreciat şi
judecătorul de fond.
Aşa fiind, criticile invocate de inculpat sub acest aspect sunt
neîntemeiate.
În ce priveşte criticile inculpatului minor referitoare la aplicarea
pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal, Curtea de Apel
nu are a le mai analiza având în vedere considerentele care au fost expuse sub
acest aspect în analizarea criticilor de nelegalitate invocate în apelul
parchetului care au fost apreciate ca fondate.
În consecinţă, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe
lângă T R I B U N A L U L S I B I U şi inculpatul M. J. F. în limitele
arătate, respectiv, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. b) Cod pr.p. se va
desfiinţează sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind
infracţiunea de omor şi a aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1
lit. d) Cod penal şi conform dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală, se va
schimba încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de omor prevăzută de
art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi
urm. Cod penal , în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art.
175 alin. 1 lit. d) , art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi
urm. Cod penal , texte de lege în baza cărora va fi condamnat inculpatul M. J.
F. la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) Cod penal contopeşte
această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru
comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b),
alin. 2 ind. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi urm. Cod penal, în
pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an
închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10
ani închisoare.
Se va înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d)
Cod penB.
În baza dispoziţiilor art. art. 383 alin. 1, 1/1, 2 şi 3 Cod procedură
penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală se va menţine măsura
arestării preventive a inculpatului M. J. F. .
Curtea precizează sub acest aspect că menţinerea măsurii preventive
este justificată în contextul în care, temeiurile avute în vedere la momentul
luării acesteia se menţine şi în prezent, în sensul că, faptele pentru care este
condamnat inculpatul sunt sancţionate de lege, cu pedeapsa închisorii mai
mare de 4 ani, iar pericolul social al faptei rezultă din natura faptei, din
gravitatea acesteia, din împrejurările comiterii ei şi din persoana inculpatului.

10
 Nu este de neglijat a se arăta că la aprecierea oportunităţii menţinerii
arestului preventiv instanţa a avut în vedere şi conţinutul raportului de
expertiză medico-legală a inculpatului (filele 167-171 d.u.p.) care
concluzionează că boala de care suferă inculpatul, necesită tratament
ambulatoriu şi nu este incompatibilă cu măsura arestării, precum şi, adresa nr.
A 46732/2009 a P e n i t e n c i a r u l u i A i u d ( fila 133 dos. fond) care
arată că boala inculpatului este o afecţiune hemoragipară obişnuită benignă,
iar prognosticul bolii este excelent.
Potrivit art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 02.01.2009 până la
data de 19.01.2010.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. 3 şi art. 193 Cod procedură penală, va
fi obligat inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente M. N. şi E. J. la
plata sumei de 2975 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel către partea
civilă E. E. D., reprezentând onorariu avocaţial justificat cu înscrisurile
depuse la dosar - f. 48,49 .
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile
judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de
300 lei ( 100 lei + 200 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi
Libertăţilor D..

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L

S I B I U şi inculpatul M. J. F. împotriva sentinţei penale nr. 170 din
16.10.2009 pronunţată de T R I B U N A L U L S I B I U şi în consecinţă:
Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii
penale privind infracţiunea de omor şi a aplicării pedepsei accesorii prev. de
art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal şi, procedând la rejudecarea cauzei în aceste
limite,
Conform dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală, schimbă
încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174
alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi urm. Cod
penal , în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1
lit. d) , art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi urm. Cod
penal , texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul M. J. F. la
pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) Cod penal contopeşte
această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru
comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b),
alin. 2 ind. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 şi urm. Cod penal, în
pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an

11
închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10
ani închisoare.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod
penB.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza dispoziţiilor art. art. 383 alin. 1, 1/1, 2 şi 3 Cod procedură
penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menţine măsura
arestării preventive a inculpatului M. J. F. şi potrivit art. 88 Cod penal
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării
preventive de la 02.01.2009 până la data de 19.01.2010.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. 3 şi art. 193 Cod procedură penală
obligă pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente M. N. şi E. J.
la plata sumei de 2975 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel către partea
civilă E. E. D..
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile
judiciare avansate de stat în apel râmân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de
300 lei ( 100 lei + 200 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi
Libertăţilor D..
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19.01.2010.

Preşedinte, Judecător,
(...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,
(...) (...) M.

Red. S.T.
Tehnored. S.T./2 ex/02.02.2010
Jud. fond: D.M. D.

12