Master ATDR Modul 17- Cercetare-Proiectare

MODALITATI DE VALORIFICARE A DIVERSITATII CULTURALE IN AREALELE SLAB DEZVOLTATE

Baco Raluca Pavelescu Cristina

1|Page

INTRODUCERE Argument Metoda de studiu si detalierea surselor de informatie Prezentarea conţinutului lucrarii Dicţionar de termeni utilizaţi pe parcursul lucrarii

CAPITOLUL 1 1.1. Conceptul de diversitate culturala (definitii, interpretari, evolutie) 1.2. Context: 1.2.1.Abordare la nivel global, european (tratate, documente, indicatori) 1.2.2.Dimensiunea politicilor culturale in Romania Organizatii, asociatii, autoritati in Romania care trateaza diversitatea culturala

1.3.Prezentarea problemei Cauze (factori geografici, istorici, politici, economici) Efecte – Tipuri de relatii in zonele cu diversitate culturala si probleme specifice Scenariu IF NOT 1.4.Rolul politicilor culturale, respectiv a diversitatii culturale in procesul de dezvoltare si revitalizare la nivel national, regional, local

CAPITOLUL 2 Diversitatea culturala in areale slab dezvoltate 2.1 Tipuri de areale slab dezvoltate

2|Page

2.2 Importanţa diversităţii culturale în dezvoltarea economică şi socială şi în menţinerea identităţii locale 2.3 Modalităţi de dezvoltare în zone cu resurse limitate CAPITOLUL 3 Modalitati de aplicare a politicilor culturale privind diversitatea culturala 3.1. Studii de caz in Europa PROIECT: LIVING HERITAGE, : MACEDONIA, REGIUNEA DOLNA REKA PROIECT: HERITOUR,GRECIA, REGIUNEA SERRES
PROIECT: FAIR CULTURE?, MINISTERUL EDUCATIEI, FINLANDA, 2007

PROIECT: PEISAJ CULTURAL - PROTEJAREA PEISAJELOR ISTORICE CULTURALE ÎN VEDEREA ÎNTĂRIRII IDENTITĂŢILOR REGIONALE ŞI A ECONOMIILOR LOCALE, PROGRAMUL INTERREG IIIB CADSES, 2004 - 2009 Tipuri de zone, regiuni de diversitate etno culturala in Romania • Regiuni de diversitate etnoculturala in Romania Analiza comparativa cu alte regiuni ale Romaniei cu alte regiuni din Europa (influente, tipuri de organizare, tipuri de cultura, relatii, istoric, elemente care au adus influente) • Microregiunile, ariile culturale

CAPITOLUL 4 4.1. Identificarea zonelor cu diversitate culturală in România 4.2. Tipuri de abordări – Analiză comparativă Transilvania – Dobrogea

CAPITOLUL 5 Finanţarea intervenţiilor • • • Rolul organizaţiilor nonprofit. exemple Parteneriatul public-privat. Conceptul de societate participativă
3|Page

Introducere Dimensiunile fenomenului cultural Cuvinte cheie : dimensiune teritoriala, politica, economica si sociala Cultura apare în contextul european undeva la intersecţia dintre sfera politică şi cea economic – socială. Cultura este o componentă a sistemului social, determină toate celelalte componente (economică, demografică, politică, psiho-socială etc.) şi este determinată la rândul său de acestea. Spre deosebire de celelalte sectoare ale economiei, contribuie nu numai la „buna stare” a societaţii în general, ci şi la fenomenul de integrare socială, educaţie, încredere şi spirit de apartanenţa la o comunitate istorică. Devine astfel un instrument puternic de comunicare a valorilor şi de promovare a obiectivelor interesului public.

Dimensiunea politică a culturii Aşadar „Cultura” îndeplineşte o sumă de funcţii politice şi sociale, acestea fiind adesea folosite ca argumente pentru politicile culturale la nivel naţional şi care treptat au căpătat relevanţă într-o lume globalizată şi multiculturală. În adevăr este un „ambasador” şi un promotor al valorilor europene, al stilurilor de viaţă şi liantul în dialogul intercultural internaţional.

Dimensiunea economică a culturii Cultura a fost permanent constrânsă şi ameninţată de eficienţa economică. Discuţiile referitoare la această temă sunt îngreunate de o serie de factori: • Organizaţiile culturale cu o poziţie plină de aversiune faţă de atribuirea unei valori economice culturii şi artei. In viziunea lor investirea în acest sector nu are

4|Page

nevoie de o justificare economică – actul de creaţie ar trebui sa fie independent de orice evaluare a rentabilităţii lui. • La nivel european nu exista un sistem bine pus la punct pentru monitorizarea sectorului cultural (sisteme statistice diferite). Există o dimensiune bine stabilită a investiţiilor în domeniul stiinţei şi inovaţiei, spre deosebire de cel cultural, unde o transpunere economică a valorii artei şi creaţiei este dificil realizat. • Sectorul privat este încă rezervat în privinţa investiţiilor în proiectele culturale.

Diversitatea culturală implică schimburi, inclusiv prin intermediul comertului de bunuri si servicii culturale. Implică de asemenea ca un astfel de comert să fie echilibrat, astfel încât să permită conservarea si promovarea diverselor manifestări culturale din lumea întreagă. Este bine cunoscut faptul ca benefiiciile din sectorul cultural nu se rezumă la consumul de „bunuri culturale” şi că devine o sursă de inovaţie, pentru sectoarele economice „nonculturale” (industriile creative). Astfel contribuţia culturii, economic vorbind, a fost treptat recunoscută odată cu dezvoltarea industriilor culturale.

Dimensiunea socială a culturii În prezent avem de-a face cu o societate orientată preponderent pe consum. Atunci când nevoile de bază sunt satisfăcute şi există un nivel ridicat al educaţiei, apare implicit un interes din ce în ce mai mare pentru consumul de cultură şi participarea la diferite activităţi culturale (situaţia marilor oraşe europene). De aceea rolul culturii în dezvoltarea umană este esenţial, iar prin diversificarea opţiunilor indivizilor se urmăreşte în final dobândirea unui anumit nivel de cunoaştere, necesar pentru a progresa. Cultura devine treptat un instrument în conturarea specificului unei comunităţi. Mă voi opri la viziunea antropologilor cu privire la acest termen complex, pentru faptul că până la urmă „cultura este un set de strategii adaptate pentru supravieţuire”1 şi un spaţiu cultural devine mai
1

Rapoport, Anatol.(1911 - 2007), a efectuat studii referitoare la comportamentul uman şi a mediului în anii 50.

5|Page

a „societăţii bazate pe cunoaştere”. Acest dinamism.valoros cu cât stilul de viaţă. comportamentul şi activităţile specifice grupurilor sociale reprezintă ingredientele cheie în indentificarea locului Dimensiunea teritorială a culturii La nivel national. această căutare de noi forme şi modalităţi de exprimare. creativitate si antreprenoriat ce poate deveni o forta pozitiva ce declanseaza noi energii si resurse pentru dezvoltarea asezarilor. Diversitatea culturala ca o caracterirstica distinctiva a unui anumit teritoriu presupune valorificarea fiecarei element cultural specific fiecarui grup social. regional. 6|Page . dar si a elementelor rezultate din interactiunea grupurilor sociale active in acest teritoriu (fenomenul de hibridizare culturala). local Argument Diversitatea cuturala este o sursa de inovatie. Cultura a devenit cea mai dinamică componentă a civilizaţiei noastre. este în acelaşi timp şi rezultatul şi motorul „societăţii informaţionale”.

dar şi de decadere masiva economica. închegarea comunităţii şi mobilizarea ei în diferite activităţi vizând calităţii vieţii (pentru locuitori) şi atractivităţii oraşului (pentru vizitatori). de educaţie şi informare în domeniul cultural. dar mai ales o seamă de valori cultural . se simte o nevoie acută de infomare. poate constitui un element cheie.istorice. o colaborare cu alte centre care împărtăşesc aceleaşi nevoi de îmbunătăţire a mediului cultural existent. iar un nivel de participare scăzut poate fi ameliorat neparticiparea prin promovarea unor programe eficiente.În ce priveşte comunitatea. o revitalizare prin artă şi cultură devine un pas important pentru conturarea identităţii locale. Într-un oraş. marcat de amprenta puternică a istoriei. Schema demers – LUCRARE DE CERCETARE 7|Page . Pentru ca aceste iniţiative să funcţioneze. În acest caz arta devine mijloc de investigare şi exprimare socială.

Exista o serie de termeni utilizaţi pentru descrierea unor aspecte legate de diversitate culturală: multiculturalitate. acest tip de abordare se concentrează pe drepturile omului. Unesco. participarea egală a tuturor minorităţilor in viaţa culturală si ancorare formală în cadrul legal si instituţional a acestora. interculturalitate. 1969) ca fiind “un ansamblu de practici sociale. MULTICULTURALITATE . interpretări. putem constata că. evoluţie) Lipsa unei definiţii concrete sau mai degrabă o multitudine de alte concepte implicate în conturarea termenului de „ diversitate culturala”. • gestiunea (administrarea. Politici de integrare a minorităţilor naţionale din românia. reprezintă un obstacol in identificarea unor instrumente. Aspecte legale şi instituţionale într-o perspectivă comparată”. C o n c e p t u l d e d i v e r s i t a t e c u l t u r a l ă Definirea conceptului (definiţii. controlul) resurselor este una din principalele atribuţii. primul referindu-se la dimensiunea socială a fenomenului de diversitate etnoculturală (aspect demografic – decriptiv. 2008 8|Page 3“ 2 . Cluj-Napoca. fuziune culturală. pluralism cultura. prin angajarea optimă a tuturor resurselor materiale şi umane de care societatea dispune la un moment dat ”.1. • importanţa culturii şi rolul acesteia în dezvoltarea societăţii – materializată în aceste “nevoi culturale”. acestea au drept scop creşterea capacităţii de adaptare a structurilor şi funcţiunilor comunităţii umane la cerinţele şi nevoile. • prin intermediul programelor de revitalizare şi prin prisma unei dezvoltări durabile.programatic. Politici: POLITICI CULTURALE2. programe şi politici formulate pentru a. ce de-al doilea semnalând răspunsul normativ la consecinţele ce recurg din diversitate (aspect politico. societăţii actuale. Fundaţia CRDE. politici pentru protejarea si promovarea diversităţii culturale. Bhikhu Parekh3 face distincţia între multicultural si multiculturalism. de intervenţie satisfacerii unor certe nevoi culturale.diversitate culturală la nivelul unei societăţi („within” a society). conştiente şi deliberate. valorifica şi gestiona şi răspunde Din definiţia dată politicilor culturale în lucrarea “Reflexions prealables sur les politiques culturelles” (Paris. pentru completarea unei imagini de ansamblu privind diversitatea culturală – POLITICI EDUCAŢIONALE. existenţa unor segmente de populaţie fiverse din punct de vedere rasial sau etnic într-o ţară) .CAPITOLUL 1 1. POLITICI MINORITARE.

reţelele de instituţii publice etc. bazate pe teorii sociologice considerente etico. limitări în ce priveşte împroprietărirea. identitate) fiecărui stat in parte. actori privaţi etc. reflectă interesul unor comunităţi. obiceiuri. stimulând creativitatea şi inovaţia printr-un demers educaţional şi 9|Page pentru promovarea pe pieţele culturale a anumitor tipuri de schimburi care să nu fie subminate de alţi . cultură si economie în general. Politici: POLITICI CULTURALE in relaţie cu instrumente financiare. culturi.la problema diversităţii etnice si aspect ideologic-normativ.). G l o c a l . sloganuri şi modele de acţiune politică.filozofice asupra locului persoanelor ce au o identitate culturală distonctă în societatea contemporană) . cadrul instituţional . diversitatea culturală este privită în primul rand ca un concept politic – schimb echilibrat (bunuri. cu o anumita istorie la bază si concentrate teritorial. stiluri de viaţă care pot fi identificate în acelasi spaţiu cultural comun). Deşi nu se pune accent pe tradiţionalele instrumente ale politicilor culturale (subvenţii. G l o b a l i z a r e. resurse umane) între culturi şi state. trebuie să pornească de la o delimitare a obiectivelor specifice (grad de dezvoltare. sub acest aspect. INTER-CULTURALITATE – diversitate culturale între state („between” states). diversitatea de perspective (societăţi divizate prin prisma unor sisteme de valori diferite si care se afla într-o relatie de competiţie pentru deţinerea monopolului în spaţiu cultural definit.servicii. în susţinerea culturii proprii prin soluţii politice potrivite). El distinge mai multe paliere de manifestare a fenomenului de diversitate: diversitatea subculturala (amestec de tradiţii. legale exportatori majori sau alte conglomerate culturale. dezbaterile politice curente se adresează acum problemelor legate de identitate. Pe acest fond. tradiţie. această abordare dezvoltă legături între cultură şi comerţ. O altă decizie importantă este delimitarea responsabilităţii publice şi a celorlalte grupuri de actori (ONG-uri. diversitate culturală. L o c a l . practici. enunţarea de principii. Orice intenţie în dezvoltarea unei metodologii de evaluare a diversităţii culturale şi de identificare a diferitelor direcţii de acţiune a politicilor culturale. societăţi. Conservarea identităţii culturale este modalitatea prin care societatea îşi păstrează valorile proprii.) acestea susţin promovarea diversităţi culturale.

Aşadar. când discutăm de diversitate culturală şi politici culturale. pag. şi libera alegere a a individului. trensgresia identităţii culturale şi a simbolurilor. Principiile de la care ar trebui sa pornească formularea acestor drepturi culturale sunt : acceptarea de către comunitate a diversităţii culturale. devine o ameninţare a identităţilor culturale. Drepturile culturale reprezintă o categorie a drepturilor omului. care să ofere fiecărui individ dreptul de a-şi conserva memoria culturală şi patrimoniul identitar. precum şi alte forme de cenzură). dar insăşi dimensiunea etică a culturii si a politicii culturale sunt inseşi integrate în materializarea practică a drepturilor de bază. acest fenomen a generat o serie de provocări în toate domeniile (ex. Există totuşi două mari categorii: dreptul la cultură şi dreptul la creativitate (actul artistic). politice. Astfel violarea drepturilor omului are inevitabil implicaţii culturale. nici până în prezent nu beneficiază de o definiţie clară şi ficare ţară a avut o abordare particulară. (discriminarea limbii materne. Se disting astfel cele două dimensiuni ale culturii – globală şi locală („glocalitate”). prin iniţiative la nivel local. fapt ce a determinat redescoperirea valorilor culturale naţionale. sectorul economic). practici restrictive în ceea ce priveşte cooperarea şi mobilitatea . ne voi opri şi asupra „drepturilor culturale”. Glocalul este un fenomen cu o anumita rezonanţă la nivel local şi cu o capacitate de transfer la nivel global („ orice eveniment care se adresează particularului şi se interconectează cu generalul”4). alături de cele civice. economice şi ca o subcategorie a drepturilor educaţionale. În ce priveşte prima categorie. 264-265 10 | P a g e . Succesul în competiţia globală este dat de diversitatea şi specificitatea ofertei. Drepturi culturale Implicit. deşi reprezintă o oportunitate pentru diversificarea vieţii culturale. Acestea nu au fost evaluate ca şi drepturi de bază. au fost 4 Definiţia “glocalului” din dicţionarul Metapolis. Cu toate acestea globalizarea. În mod tradiţional ele au fost asociate cu drepturile minorităţilor naţionale sau cu diferite forme de expresie a creaţiei. Deşi conceptul a apărut la inceputurile secolului 20. care şi–au găsit răspunsul în cultură şi creativitate (industriile creative).antrenant. autonomia culturii şi artei (mai precis a valorilor culturale).

derptul de a se implica în formularea politicilor culturale etc. dar nu şi promovarea limbii minorităţilor în cauză în educaţie şi media. Stamatopoulou. cum spuneam drepturile culturale sunt asociate în special cu minorităţile . dreptul la libera alegere a identităţii culturale. minorităţile găsesc „cultura” ca un refugiu şi o motivaţie. dar în special sunt adresate minorităţilor. dreptul la patrimoniu cultural. ar trebui văzute ca dreptul fiecărui individ în parte. Dr. Stamatopoulou 5 afirma că drepturile culturale sunt vitale pentru fiecare individ în parte. O problema majoră care reiese din discursul despre drepturi culturale este teama guvernării de a pierde coerenţa societăţii la nivel naţional. in prezent şef al Forumului ONU pe probleme de indigeni. cât si la nivelul comunităţii. semnificaţii. dreptul de a dezvolta si proteja cultura. Acest fenomen creează o experienţă culturală şi o expresie artistică falsă. ca nu cumva – deşi având cele mai bune intenţii – efectul să fie exact invers. Semnificaţia socială şi justificarea politicii culturale derivă dintr-o serie de responsabilităţi şi libertăţi atât la nivelul individului.definite o serie de drepturi ca: dreptul de participare la viaţa culturală. Grupuri sociale vulnerabile şi deseori marginalizate. conducând la marginalizare şi formare a ghetourilor.. dreptul de a proteja produse culturale. Astfel un stat poate considera un gest inocent respectarea tradiţiei populare. respectul faţă de cultura si autonomia sa. este activă în dezbaterile -privind drepturile culturale 11 | P a g e 5 . Deşi.

mentalităţi. „Hibridizarea. diversitatea culturală este necesră pentru rasa umană cum este necesară biodiveristatea pentru natură. limbaj. etc.americane). mod de viaţă. omogenizare culturală (ameninţarea culturilor locale de către modele vestice. 6 7 8 Fair culture? pag 36 “Hybrid cultures”. diversitatea culturală este vazută ca un un factor pentru dezvoltare. Heterogenizare . respectarea grupurilor diverse ale unei comunităţi. se referă la diferenţe în comporatmente. patrimoniul cultural.Schema prezentată6 punctează o serie de cuvinte cheie şi precondiţii în formularea politicilor culturale. este deosebit de util conceptul de hibridizare. accesibilitatea. în care fiecare dintre grupuri este preocupate de păstrarea identităţii lui. obiceiuri.Hibridizare Dinamica acestui fenomen oferă atât oportunităţi cât şi ameninţări în domeniul culturii. UNESCO 12 | P a g e .8 Conform convenţiei. 2001 Declaraţia Diversităţii culturale. Astfel reponsabilităţile aduc în prim plan identitatea culturală. care aduc în discuţie o serie de termeni : heterogenizare culturală (creşterea varietăţii şi diversităţii produselor culturale). cultura apare în diferite ipostaze de-a lungul timpului şi pe teritorii diferite şi se manifestă sub forma unicităţii şi pluralităţii identităţilor grupurilor ţi societăţilor care alcătuiesc rasa umană. participarea. Conform Declaraţei Unesco a diveristpţii culturale. Idei şi procese hibride sunt metode de a recunoaşte ceva diferit şi metode de a combate tensiunile cauzate de diferenţe.Paidos Barcelona. hibridizarea culturii (efect al amestecului de culturi). care se combină pentru a genera noi structuri. 7 Diversitatea culturala. infrastructura.Omogenizare. Ca sursă de schimburi şi creativitare. Hibridizarea este rezulatul unor procese socio-cultural (care există separat). Garcia Canclini.N. tradiţii. ca proces intersecţional şi tranzacţional facilitează tranziţia de la multiculturalism la interculturalism”. În acest context. Există câteva teorii contemporane cu privire la impactul acestuia. sunt văzute ca metode de valorificare a potenţialului local şi de evitare a conflcitelor în aşezările care se confruntă cu această diversitate. rezultată în urma migraţiei popoareleor şi dinamicii graniţelor.obiecte şi procese. promovarea înţelegerii reciproce. Exploatarea diversităţii culturale.

PRAGA. 2006 CONVENŢIA DESPRE VALOAREA PATRIMONIULUI CULTURAL PENTRU SOCIETATE. constituind un impediment pentru dezvoltare. 2004 EUROPA CA PROIECT CULTURAL. Context: 1. INSTITUTUL PENTRU CULTURA BARCELONE. 1. DIVERSITATE CULTURALĂ ŞI SOCIALĂ ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST.Patrimoniul este considerat ca un aspect esenţial al identităţii unei comunităţi. ABORDĂRI NAŢIONALE PRIVIND DIALOGUL INTERCULTURAL ÎN EUROPA. 2. deoarece se pierde tocmai specifcul care a dus la creşterea interesului pentru elementele de patrimoniu. A b o r d a r e l a n i v e l g l o b a l . BUDAPESTA 2006 ÎMPĂRŢIND DIVERSITATEA. contribuţia Uniunii Europene la viaţa culturală şi să propună parteneri şi metode în vederea cooperării dintre cele două. 2007 (t r a t a t e .Ulrich Kockel. e u r o p e a n DOCUMENTE DECLARAŢIA UNIVERSALĂ UNESCO PRIVIND DIVERSITATEA CULTURALĂ CONVENŢIA UNESCO PRIVIND PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DIVERSITĂŢII ŞI EXPRESIEI CULTURALE COMPENDIUM PENTRU POLITICI CULTURALE ŞI TENDINŢE ÎN EUROPA. 1. 2005 Convenţia stabileşte norme de protectie a patrimoniului cultural şi imporatnţa acestuia pentru societate. 2008 RAPORT PRIVIND IMPOTANŢA INVESTIRII ÎN DIVERSITATE CULTURALĂ ŞI DIALOG INTERCULTURAL AGENDA EUROPEANĂ PENTRU CULTURĂ ÎNTR-O LUME GLOBALIZATĂ.2. Faro.Acesta convenţie incerce să găsesscaă răspunsuri la diferite probleme: cui si de ce îi 9 “Cultural heritages as reflexive traditions”. Mairead Nic Craith. FACTORI NOI ŞI VECHI.9 Însă comercializarea acestui bun poate avea efecte drastice asupra cadrului cultural. BRUSELLES. editura Palgrave Macmillan2007 13 | P a g e . 2002-2004 POLITICI LOCALE PENTRU DIVERSITATE CULTURALĂ. d o c u m e n t e) Încearcă să găsească legăturile dintre lumea europeană (şi diversitatea culturală de care este caracterizată) şi cultură în contextul globalizării.

Dintre proeictele iniţiate de ECOVAST. Staffan Bond.Slovacia şi Bulgaria. socilă şi culturală) şi de a proteja patrimoniul cultural European.este transmis patrimoniul. CONVENŢIE PENTRU SALVGARDAREA PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL.proiectul Reţeaua Wine Traditions (WITRANET). cât şi ca model de dezvoltare economică bazat pe principiile dezvoltării durabile. VALORI ENUNŢATE. KYOTO CONVENŢIA EUROPEANĂ A PEISAJULUI. FLORENŢA 2007 PROGRAMUL ESPON TEDI (TERRITORIAL DIVERSITY) PRINCIPII. Transnational Woodland Industries Group (TWIG). drepturiale minorităţilor. Howard Brindley. enumerăm Heritage Trails project. Michael Dower. etc. 2003. PROMOVATE ŞI ÎNCURAJATE DE DOCUMENTELE ŞI ORGANIZAŢIILE NAŢIONALE SI ALE UNIUNII EUROPENE EUROREG Este o organizaţie care studiază efectele integrării europene asupra statelor ce se confruntă cu problema minorităţilor (activizăţi economice. PARIS 2003 EXPERIENŢA DIVERSITĂŢII CULTURALE ÎN ŢĂRILE MEMBRE ALE FORUMULUI EUROPEAN PENTRU ARTE ŞI PATRIMONIU. UNESCO. Se bazeasză pe ideea că patrimoniul cultural poate facilita participarea societăţii la viaţa culturală. Slovenia. Birgitta Wiberg.) ECOVAST10 Este o asociaţie înfiinţată în 1984 care are ca obiectiv oferirea comunităţilor rurale a unor condiţii de viaţă mai bune (vitalitate economică. 10 “Integrated rural community development” Joan Asby. and Janos Karasz -.Patrimoniul este văzut atât ca resursă de dezvoltare socială prin creşterea diversităţii culturale şi a promovării dialogului intercultural. 2007 APA ŞI DIVERSITATEA CULTURALĂ. iunie 2000 14 | P a g e . contribuţia la cultură.

2003) . 155-194 13 Cercetator. Desigur nu există niste indicatori culturali universali. dar şi acceptare ideii de a munci împreună sau admiterea ca cetăţean. pp. Ulterior . Indexul de fracţionalizare etnică11 (James D. Wacziarg. Creativitate în economie cultural 12 11 15 | P a g e . Fearon.–A. scopurile patrimoniului cultural : identitate. Journal of Economic Growth. apartenenţă. reprezintă una dintre iniţiativele timpurii de măsurare a sentimentelor unei persoane faţă de diferite grupuri etnice. influenţate cu foarte mare uşurinţă de prejudecăţile existente faţă de anumite grupuri sociale (mulţi dintre subiecţi nici nu au intrat în contact cu reprezentanţi ai etniilor respective. coeziune. analist si consilier in materie de politici. reluat actualizat permanent (în funcţie de datele oferite de recensăminte) şi nuanţat în ansamblu de introducerea indexului de fracţionalizare lingvistică şi religioasă (Alberto Alesina12) au semnalat corelaţii interesante între valori mari ale indexului de fracţionalizare şi indicatori ce reflectă creştere economică scăzută. menţinerea tradiţiilor. Au existat diferite modalităţi de dimensionare a acestui fenomen. exploatare fără a afecta valorile Indicatori SCALA DISTANTEI SOCIALE – BOGARDUS (1925). diferind de probabilitatea ca două persoane alese aleator din populaţia unei ţări să aparţină unor grupuri etnice diferite Studiul “Fractialization” realizat de echipa A. performanţe slabe ale instituţiilor şi politici publice ineficiente. Easterly – S. 2003. înţelegere. reglementări specifice fiecărui element de patrmoniu Patrimoniu cultural ca factor de dezvotare prin: folosirea potenţialului economic al acestuia. spunand că aceştia reprezintă mai mult decat nişte simple date statistice si o materializarea a politicii culturale. dezvoltarea culturală. Kurlat. Katz si Braly (1933) au punctat că aceasta metodă poate conduce la raspunsuri stereotip. El a propus şapte grade de acceptare socială materializate prin relaţii de rudenie. cartografiere culturale şi planificarea. 8. vol. Alesina. dar au optat pentru o caracterizare general acceptată). creativitate. de management şi de cooperare. Colin Mercer13 punctează necesitatea dezvoltării unor indicatori culturali. Asftel metoda implică stabilirea de către subiecţi a unei distanţe faţă de diferite naţionalităţi. o coexistenţă armonioasă în comunitate Susţinere a patrimoniului cultural prin: responsabillitate. de vecinătate. Devleeschauwer – W. promovare. dezvoltare durabilă. PRINCIPII ENUN ATE DE PRINCIPALELE DOCUMENTE NA IONALE – CONCLUZII I ORGANIZA II EUROPENE I Valorile. interesat de: industriile culturale şi creative.VALORI. ci şi un pas înainte spre implemtare. culturale şi de indicatori statistici.– R.

5. Cultura.„Towards an international instrument on cultural diversity”. 4. Cultură. moral) Acestă categorie urmăreşte modul în care resursele culturale contribuie la formarea caracterelor atât a indivizilor cât şi a colectivităţii. 3. indicatori generali privind diversitatea culturală (concepte. educaţie. utilizatori de produse culturale) Aceste set indicatori evaluează în ce măsura capitalul şi resursele culturale pot constitui sau contribui la formarea diferitelor stiluri de viaţă şi identităţi. etic. participare. producţie. drepturi culturale etc). calitatea vieţii). infrastructură) Indicatorii din aceasta categorie măsoară oportunitatile şi constrângerile din punctul de vedere al utilizatorului.ERICards14 şi Consiliul Europei au dezvoltat un cadru pentru indicatorii privind diversitatea culturală.la o ţară la alta sau de context. Conform spuselor lui Mercer ar exista patru categorii de indicatori: 1. 2. 2003) . participare şi consum cultural (orientare socială.indicatori de conţinut. Există asfel zece categorii de indicatori: 1. incluziunea şi excluziunea socială. Aceasta implica conştientizarea existentei sub-culturilor. respectiv contribuţia acestora la coeziunea comunităţii. consumatorului (evaluare demografică a utilizatorilor şi nonutilizatorilor de resurse culturale) 3. reciprocitate. etică. atonomie.indicatori etno-culturali (diversitate lingvistică. Iniţiativa Comisiei Europene . Acces. egalitate etc. stil de viata si identitate (orientare personală. politic. neglijate de politicile culturale actuale 4. guvernanţă şi comportament (calitatea vieţii. drepturi culturale. coeziunea socială şi dialogul intercultural (2005).).indicatori generali privind dialogul 14 European Institute for Comparative Cultural Research 16 | P a g e .indicatori generali privind coeziunea socială (toleranţă. forţa de muncă) Indicatorii din acest grup evaluează sustenabilitatea economiei culturale şi felul în care mobiliataea şi diversitatea resurselor culturale contribuie în final la creşterea calităţii vieţii 2. Vitalitataea şi diversitatea culturală ( economie. Indexul Diversitatii Culturale Au existat o serie de iniţiative în ceea ce priveşte măsurarrea diversităţii (ex.

dialog intercultural – pluralism în media. restaurarea. Au existat rapoarte ale unor experţi europeni (-Politica culturală în România. un plan care să nu aibă în vedere numai prezenţa culturală românească sub forma târgurilor. iar necesitatea extinderii evaluării culturii şi implicit a diversităţii culturale este absolut necesară. Raport al unui grup de experţi europeni [Cultural Policy in Romania. pentru prezervarea siturilor istorice) este justificată ţinând cont de starea în care se află valorile noastre culturale. cu nivelul actual de dezvoltare al ţării şi suportul economico-financiar necesar. expoziţiilor. care exprimă însă rezerve faţă de selectarea acestei priorităţi. 2. 2. preşedinte: Terry SANDELL. 8. problema este că în continuare ne concentrăm eforturile pe intervenţii punctuale şi devine uneori aproape imposibil să ne imaginăm. imigrare etc. Nu există date şi indicatori suficienţi privind diversitatea culturală. vectorii unei dezvoltări viitoare. evenimentelor în general. Pe de altă parte este o nevoie acută de organizare. October 1999) cu privire la politicile culturale în România.). 10. conservarea monumentelor de patrimoniu. 7.). ci anticiparea unor centre de interes cultural şi concentrarea tuturor mijloacelor asupra a ceea ce este cu adevărat semnificativ pentru cultura noastră. dialog intercultural – indicatori privind măsurile şi politicile culturale. Prioritatea politicilor culturale româneşti (după 1996) este patrimoniul şi foarte multe din iniţiative s-au focalizat pe această direcţie. Report on an European group of experts]. raportor: Jacques RENARD. 9. dialog intercultural – arta si educaţie. 6. mecanisme de participare.dialog intercultural – indicatori privind guvernanţa (reţele de cooperare inter-guvernamentale. D i m e n s i u n e a p o l i t i c i l o r c u l t u r a l e î n R o m â n i a • Programele de punere în valoare a patrimoniului cultural. actori etc. În România. remarcând că nu se înţelege motivaţia 17 | P a g e . 1. Această atitudine (programe speciale pentru protejarea. Programul european de evaluare a politicilor culturale în România. dialog intercultural – acces şi participare la viaţa culturală. de conservare şi restaurare a monumentelor istorice reprezintă o prioritate în cadrul politicilor culturale din România.cultural (grupuri minoritare naţionale. In România se operează în continuare cu „Barometrul cultural”.

în România.pentru care alte priorităţi sunt defavorizate (sectorul creaţiei). Acestea constituie o analiză destul de clară şi corectă a situaţiei actuale. CENTRUL DE RESURSE PENTRU DIVERSITATEA ETNOCULTURALĂ „Misiunea Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală este de a contribui la construcţia democratiei in România prin ameliorarea climatului interetnic şi promovarea principiilor echităţii si pacii etnoculturale. Se poate constata. reducerea personalului administrativ şi implicarea specialiştilor în evaluarea actului cultural. În paralel existau şi instituţiile artistice (ex. CRDE realizează sau promovează proiecte care vizează diferitele aspecte ale acomodării diversităţii etnoculturale: buna guvernare a comunităţilor multietnice. centrul internaţional de artă contemporană . instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii. de exemplu. ele permit şi o comparare cu politicile culturale aplicate de celelalte state europene. În 2000 a fost iniţiat Forumul Cultural şi continuat în 2002 sub titlul de Forumul Cultural Naţional. Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Organizatii. Fundamentul teoretic constă în intervenţii la diferite seminarii şi workshop-uri (Mosaic 1998/2000. Fundaţia Concept (2000) şi ARCULT (2002). iniţiativele culturale aproape că lipsesc din peisajul urban. Totodată. contribuie la elaborarea. Asociaţia ECUMEST).CIAC). Cu excepţia unor studii realizate de IMAS (1999). accesul la diferite analize comparative şi introducerea termenului de „management cultural” pun bazele unei strategii în acest domeniu. În prezent. autoritati in Romania care trateaza diversitatea culturala ORGANIZAŢII. în care se încearcă descentralizarea instituţiilor culturale şi responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice locale. schiţând şi câteva din direcţiile pe care ar urma să se dezvolte reforma instituţională din domeniul culturii. asociatii. monitorizarea şi evaluarea politicilor publice din domeniul culturii. iniţiat de Consiliul Europei. CSCDC.” CRDE contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor etnice punând în valoare diversitatea. INSTITUTII UNESCO CENTRUL DE STUDII I CERCETĂRI ÎN DOMENIUL CULTURII Infiinţat în 2005. că România tinde să se apropie de modelul ţărilor nordice. îmbunătăţirea relaţiilor 18 | P a g e .

etnoculturală . regional. local). INCD International Network on Cultural Diversity. comemorări . istorică.etnice prin activităţi de dezvoltare comunitară.cercetare. aniversări. instituţii de spectacol. cercetare şi documentare privind minorităţile naţionale. dezvoltarea şi punerea în valoare a identităţii culturale şi lingvistice . diversitate şi participare culturală. prin prisma parametrilor infrastructură. acest “barometru cultural” cuprinzând informaţii din mai multe paliere de analiza (judeţean. suplimentat de alte directii – industrii creative turism cultural.protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil şi imobil .conservarea.biblioteci.asociaţie culturală. Astfel îşi propune: • • Măsurarea gradului de adecvare a infrastructurii de distributiea bunurilor culturale la nevoile populaţiei.cooperare interculturală externă ECUMEST . dialog interetnic. al cărei scop este intermedierea şi acompanierea proceselor de acces .Informal European Theatre Meeting.memorialistică. etnologică. educaţie multiculturală. Măsurarea consumului şi participării culturale. consum şi îşi propune crearea unui instrument de lucru util (cu o structură modulară – un nucleu principal orientat pe niste micro-zone ale sectorului cultural . pentru emanciparea instituţională a sectorului culturii în Romania şi în Europa centrală şi de est. Balkan Express Activităţi : „politici culturale. SERVICIULUI MINORITATILOR CULTURALE din cadrul MINISTERULUI CULTURII SI CULTELOR opereaza cu urmatoarele domenii culturale in ce priveste minoritatile: . RESURSE. susţinerea creativităţii” Lucrarea „SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA. Este membră a unor retele culturale ca : IETM . INFRASTRUCTURA. CONSUM” prezintă situaţia sectorului cultural. resurse. cooperare culturală internaţională şi integrare europeană: către un spaţiu public european. cultură scrisa) pentru mai multe categorii de utilizatori. muzee. 19 | P a g e . cinema.

definitie prezentata in lucrarea SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA.CONSUM . completarea. judeţ.3. P r e z e n t a r e a p r o b l e m e i În Europa există aproximativ 337 de comunităţi minoritare recunoscute oficial de autorităţile statelor respective. cu cele 18 de grupuri minoritare reprezentate în Parlament. Conturarea unei tipologii de consumatori şi comportamente culturale devine semnificativă pentru elaborarea unui diagnostic destul de îngrijorator a cererii culturale contemporane în România. Analiza comparativă cu alte ţări din Europa şi trasarea unor ierarhii ale componenţelor vieţii culturale a întâmpinat dificultăţi în compararea domeniilor culturale cu denumiri variabile de la o ţară la alta. o creştere a resurselor culturale şi a consumului cultural.RESURSE. Indicele vieţii culturale15 (indicele infrastructurii culturale. arie culturala. 1. cu 45 minorităţi naţionale recunoscute şi Ucraina. Orice modalitate de valorificare a culturii .• Măsurarea nevoilor culturale ale populaţiei pe tipurile de industrii culturale. evaluare si contextualizarea datelor oficiale INS (prezentate in capitolul 1) prin intermediul cercetării sociologice de tip barometru sunt principalele instrumente de operare pentru conturarea unei imagini cât mai apropiate de realitate. cu 23 – în ierarhia ţărilor cu Indicele vietii culturale – cuprinde indicatori ai disponibilitatii. Importanţa vieţii culturale în mediul rural este sesizat şi de Sandu Dumitru. creative şi de entertainment. indicele producţiei culturale. ai participarii si productiei resurselor culturale intro masurare compozita15 . România. INFRASTRUCTURA. Printre problemele abordate este sesizată şi diferenţele urban – rural. indicele consumului cultural). respectiv cele 23 de categorii identitare înregistrate de recensământ ocupă locul trei – după Federaţia Rusă. rolul dar şi starea actuala a instituţiei căminului cultural. pag 46 20 | P a g e 15 . Capitolul 2 – “Evolutia sectorului cultural in Romania (1995-2005). susţinând aportul semnificativ al patrimoniului cultural rural (material şi imaterial) în ce preveşte conturarea indentităţii culturale a unei regiuni. respectiv a diversităţii culturale implică o îmbunataţire a infrastructurii culturale.

Singura intervenţie bugetară a Comiesiei Uniunii Europene pentru minorităţi constă în referirea acestora în cadrul categoriei privind Educaţia. 1992) a comunităţilor minoritare. Minoritate. care a fost desfiinţat în 1998. In baza acestei realitati. Au fost reintroduse în anul 2001.aprox 200. marginalizarea sau ignorarea acestei realităţii are implicatii şi devine o „problemă” atât la O pistă de pornire în ce priveşte factorii determinanţi ai acestui fenomen. minot’rităţi etnice şi transformări socio-politice „. prin enunţatea unor principii în numeroase tratate şi carte.17 C a u z e (f a c t o r i g e o g r a f i c i . Există însa preocupări în acest sens concretizate doar prin enunţarea unor documente şi cărţi care definesc metode şi norme pentru protejarea minorităţilor şi care susţin fenomenzul de descentralizare . 45) Discursul european este momentan normativ. iulie 2005. unde se încurajează protecţia şi promovarea „limbilor regionale şi minoritare”. ClujNapoca. ASPECTE LEGALE ŞI INSTITUŢIONALE ÎNTR-O PERSPECTIVĂ COMPARATĂ”. cu implicaţii deosebite la nivel de politici culturale. (care sunt alea (pg.grup autodefinit de persoane care au în comun aparteneţa la un limbaj istoric şi la o cultură proprii şi particulare unei regiuni geografice fără a beneficia însă de un stat al lor. Anul European al Limbilor. 2008 EUROREG –„Cercetare în ştiinţe sociale şi umanitare. p o l i t i c i . Romania se poate numara printre tarile care a intreprins o seria de masuri in sprijinirea minoritatilor (acte normative. ca urmare a intenţiei de a încuraja diversitatea lingvistică. nivel local (comunitate ). este disticnţia între: Datele au fost preluate din lucrarea “ POLITICI DE INTEGRARE A MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA. fonduri pentru sprijinirea organizatiilor). regional si naţional. e c o n o m i c i ) În consecinţă. S-a înfiinţat atunci (în 1983) un buget pentru limbile pe cale de dispariţie.număr semnificativ de minorităţi16. Pentru cine este o problemă? Miza adevarată a diversitatii culturale este asigurarea supravieţuirii culturale (cultural survival sau survivance – Charles Taylor. În momentul de faţă nu există politici europene pentru aceste minorităţi.Schimbarea intereselor şi identităţilor în regiunile europene de graniţă. Politica de coeziune nu face referire la minorităţi. Raport al Comisiei Europene 21 | P a g e 17 16 . Fundaţia CRDE. i s t o r i c i . ploitici ale Uniunii Europene. institutii de stat sau servicii in cadrul acestora .

divesitatea de perspectivă şi relaţia cu teritoriul determină crearea unui mediu competitiv în ce priveşte dominarea spaţiului cultural. o încercare de inţelegere reciprocă. reperezentată de existenta unorcomunităţi cu o anumita tradiţie la nivel naţional („minorităţi natţonale”) . Tipuri de abordări la nivel de politici culturale 1. Această relaţie de competiţie dusă la extrem se transformă în conflict şi devine complet neproductivă. b. încercând să se realizeze o imbogăţire a dialogului intercultural. în cel mai fericit caz. Spunem în cel mai fericit caz pentru că diversitatea culturală la nivelul unui teritoriu stabilit poate genera dimpotrivă conflicte sociale şi caracteristica distinctivă a teritoriului (prezenta multiculturalităţii) să devină orice altceva decât un element de polarizare culturală.Tipuri de relaţii identificate la nivelul unei societăţi multiculturale între grupurile sociale minoritare: de cooperare. conduce în mod automat şi de altfel firesc. Efecte a. Imposibilitatea de a-şi putea păstra propria identitate. concentrate teritorial diversitatea ca rezultat a unui fenomen migraţional. În al doilea caz. care produce practic nişte grupuri etnice. Identitatea culturală la ambele niveluri – naţional şi internaţional – rămâne una din principalele necesităţi psihologice şi spirituale. Zonele cu diversitate culturală (în sensul prezenţei într-un anumit teritoriu a mai multor etnii si modele culturale) presupun existenţa diferitelor forme de dialog. NOUA EXPERIENTA / „NEW EXPERIENCE” – ideologii bazate pe egaliatate între naţiuni şi minorităţi prin negarea diversităţii pe cât posibil standadardizate şi promovarea unor valori comune 22 | P a g e . sau în cadrul societăţilor dintr-o anumită regiune. de conflict La nivel european sunt considerate extrem de importante atât recunoaşterea cât şi conştientizarea identităţilor şi diferenţelor dintre culturi. la conflicte în interiorul unei societăţi. intensificarea capitalului relational între diferite grupuri sociale şi. dincolo de avantajele economice. de competiţie. În primul caz . componenţa de mobilizare a multiculturalismului aferent nu înregistrează schimbări esenţiale în cadrul sistemului de valori ci doar deschiderea si diversificarea spaţiului cultural comun.• • diversitate cu rădăcini istorice.

2.în cadrul programului „EUROPEAN PROGRAM OF NATIONAL CULTURAL POLICY REVIEWS” lansat de Consiliul Europei.către nivele locale de diversificare (etnii. naţional. MARGINALIZAREA STANDARDELOR/ „ MARGINALISATION OF STANDARDS” – marginalizarea culturilor minorităţilor şi operarea cu tipuri europene standard la nivel local. intoleranţă faţă de alte valori. INTERESE DIFERITE / „SPLIT INTERESTS” – interese orientate în două direcţii diferite: 1. LIPSA UNOR CONCEPTE COMUNE ŞI A CUNOAŞTERII CULTURII – lipsa unor concpete standard şi o bună cunoaştere a propriei culturi. TENDINTA CONSTRUCTIVISTA/ „CONSTRUCTIVIST TENDENCY” – politici culturale socialiste – crearea unei „noi culturi integrative” şi un nou individ. dialog limitat cu alte culturi.minorităţile cu tradiţie (italieni. clasă socială etc. s-au clarificat şi armonizat metodologiile de operare. Serbia. sârbi) 23 | P a g e . 4. ungari ) sunt privilegiate faţă de noile minoritati (croaţi. 7.către integrarea în tendinţele europene. VALORI LOCALE VS STANDARDE GLOBALE/ „LOCAL VALUES VERSUS GLOBAL STANDARDS” În consecinţă la nivel naţional se contureaza o serie direcţii de acţiune cu privire la fenomenul diversităţii culturale: a.) si 2. DEZINTEGRARE CONCEPTUALA/ „CONCEPTUAL DISINTEGRATION” – politicile culturale se indreaptă către probleme de identitate. 5. Tratamentul diferit a diferitelor minorităţi în Slovenia . 6. EXTRAPOLAREA POLITICILOR CULTURALE „EXTRAPOLATION OF CULTURAL POLICIES” . reminescenţe ale acestui tip de abordare există şi în prezent materializate în politicile culturale concentrate pe probleme de indentitate (în special afirmarea valorilor culturale naţionale şi minoritare) şi deconstrucţia abordărilor de tip socialist. respectiv a fost tratată şi problema de-standardizarii şi promovării diversităţii culturale 8. Astfel valorile culturale tradiţionale îşi pierd puternic din intensitate în favoarea unui acces facil în viaţa culturală europeană ţi dialog cultural global. Noile direcţii DE-CONSTRUCTIVISTE se concentrează spre pe revitalizarea valorilor cultutale din trecut. schimbarea identităţilor şi văd diversificarea culturală ca o provocare dominantă. Concentrarea pe conturarea identităţii conduce la interpretarea diversităţii culturale ca o importantă realizare a unei anumite culturi si mai puţin spre toleranţă a acestei diversităţii în cadrul altor culturi. Monte Negro b. Marginalizarea problemei în Albania. 3.

24 | P a g e . dar recentele strategii se bazează pe proiecte şi programe. de incluziune. aparteneţă la o cultură straină de a lor.Rolul politicilor culturale. Ele se confrunta cu probleme legate de asimilare. Sacrificiul extrem în cazul intervenţiilor eronate sau ignorării unor fapte reale este pierderea identităţii culturale a „locului”. Grecia S c e n a r i u i f n o t Minorităţile etnice dispun de un foarte larg patrimoniu şi o mare diversitate de resurse culturală. cultura si arta conturează şi distinge „brandul „ unui areal faţă de celelalte. regional. În acest subcapitol ne vom opri la o serie de calităţi ale programelor bazate pe valorificarea culturii . care fac posibil răspunsul la nevoile locale. de capital redus şi în special pe rolul culturii si artelor in revitalizarea urbană. Bulgaria. Acceptare formală a standardelor europene şi practici non-transparente –ex. încercând în acelaşi timp să îşi menţină identitatea.3. 1. dar nu şi imposibilă. Arealele slab dezvoltate dispun de resurse limitate pentru a se sustine. România. Cât obiectivele despre naţionale o regenerare economică presupune încurajarea turismului cultural atât în nucleul generator. De aceea este important ca elementele culturale specifice fiecarei minorităţi sau grup etnic de care dispun aceste aşezări să fie exploatate pentru a completa harta identităţii arealului respectiv şi transformarea lui dintr-un simplu spatiu comun într-un spaţiu cultural. Pentru un oraş de talie mica. local • • Proiectele culturale joacă un rol din ce în ce mai important începând cu 1980. introducerea unei astfel de strategii bazate pe politici culturale rămâne o adevărată provocare. respectiv a diversităţii culturale în procesul de dezvoltare si revitalizare la nivel naţional. Alături de coeziunea socială.c. cât şi în aria lui de influenţă.

celor religie. PATRIMONIU CULTURAL MATERIAL (patrimoniu construit elemente separate sau ansambluri. poduri. Uneori este singura modalitate de a-i antrena în diferite programe de acest tip. acţiuni. Ea aduce în discuţie o serie de probleme ale societăţii şi îşi educă publicul prin căi inovatoare. inter-sectorială. mori. în care există coeziunea socială şi o anume calitate a vieţii în general. directiile de actiune ale politicilor culturale se indreapta practic catre doua directii majore –PATRIMONIU CULTURAL SI EVENIMENT Modalitatile de materializare a diversitatilor culturale sunt: 1. meşteşuguri.Dialogul şi participarea comunităţii în acest proces de revitalizare prin cultura si artă sunt esenţiale. Prin urmare. tradiţii. Arta deschisă publicului devine un agent al exprimării. gastronomic. Cu privire la generaţiile implicate în astfel de iniţiative. folclor. prin faptul că poate capta interesul. tehnologii specifice) 25 | P a g e . echipele de specialişti. PATRIMONIU CULTURAL IMATERIAL (istoric. În acelaşi timp. financiar-fiscale. Cultura şi arta devin importante instrumente de mobilizare a comunităţii în diferite activităţi. produse specifice. Când artele devin o organizaţie puternică într-o comunitate. artefacte ca cimitire. viabilitatea politicilor culturale este determinată în mod esenţial de o abordare holistică. mediul educaţional este îmbunătăţit şi oamenii devin motivaţi cu privire la participarea lor la evenimente. arheologic.) 2. dansuri. mergând pe un mecanism de implicare a individului în procesul de dezvoltare a societăţii. Vis a vis de diversitate culturala. etc. văd potenţialul uman ca lucrul cel mai de preţ. educative şi sociale. pot funcţiona foarte bine în dialogul cu tineretul. interpretării şi negocierii. Drept urmare s-au îndreptat spre artă. lingvistică. curiozitatea sau chiar energia cu privire la schimbare. Ei acceptă ca un mediu creativ. cântece. în care politicile specific culturale se împletesc cu politicile economice. iar evenimentele culturale creează o memorie colectivă şi o comemorare speciale. cetăţenii plini de imaginaţie şi încredere îşi folosesc la maxim potenţialul. realizându-se astfel politici de dezvoltare integrate şi coerente. industrii specifice.

iar arhitectura si arta joaca un rol important prin integrarea mesajelor culturale în mediul construit. peisaje care reflectă puternice asociatii cu procese ale vietii omenesti (acestea pot fi finite sau în evolutie. Acest mecanism este important în special în cultura vizuală – spaţiul construit. 2004 Patrimoniu construit reperezinta una din cele mai vulnerabile domenii şi în acelaşi timp incarcatp de potenţial Una din cauzele conflictelor inter-etnice este diferenţa între sistemele de valori ale diferitelor minorităţi. Desigur elementele de patrimoniu pentru polarizarea şi câştigarea unor anumite teritorii. 26 | P a g e . Aceste sisteme de valori devin tangibile şi vizibile prin patrimoniu construit. Fluxul continuu de schimbări în spaţiul construit sunt sesizate atât în spaţiul conştient (modificări în percepţia vizuală a spaţiului respectiv). parcuri. de-a lungul timpului. cât şi cei temporari. Peisaj evoluat/evolutiv. peisaje naturale amenajate. sunt acele atribute ale peisajului cultural care reflectă sisteme de valori(umane). îmbunătătite în scop estetic. fără alte calităti culturale. Valori culturale. dezvoltarea capitalului social.cu un anumit eveniment istoric sau cu personalităti. ICOMOS UK. în curs de desfasurare) Peisaje asocitae.3. Tipuri de peisaje culturale Peisaje culturale amenajate. Astfel in schema de mai jos este analizată dinamica naturii spaţiului şi relaţiile între „loc” şi „spaţiu”. Dialogul cultural reprezintă un mecanism prin care diversitatea culturală poate conduce la cunoaştere. dar implicit în spaţiul inconştient (reacţii. Identitatea şi percepţia vizuală a patrimoniului cultural construit Spaţiul semnificativ este definit de către autor ca fiind spaţiu pentru reflecţie conştientă.grădini. iar informaţiile vizuale capătă o importanţă deosebită în ce priveşte utilizatorii permanenţi ai locului respectiv (locuitorii). PEISAJELE CULTURALE reprezinta conform definitiei peisaje particulate în care se manifestă interactiunile între oameni si mediul în care trăiesc. si unde sunt putine dovezi ale acestei asocieri. inovaţie.

mlăştinoase. etc. vol. serviciile insuficiente: zone montane.4. iar una nepotrivită poate conduce la pierderea identităţii locale şi alienarea culturilor locale. insulare.1 Tipuri de areale slab dezvoltate -aşezări cu „ecologii”.). unde accesul este limitat şi dotările. cu un grad mare de poluare sau afectate de poluare. creează un nou spaţiu animat şi transformat gradat .asezari rurale -aşezări care se află la o depărtare decât valoarea acceptată la nivel naţional de un centru urban -zone cu potenţial scăzut: aride.sentimente etc. ITU A\Z. condiţii de climă şi geografice extreme. “Whose identity? Valuing the culture built heritage in diverse and tentioned societies”. no:1. cu activităţi miniere. contribuie la sărăcia unui mare procent al populaţiei Hisham Elkadi. O intervenţie deliberată în mediul construit. Schema18 ”CICLUL DINAMIC AL SPATIULUI ARHITECTURAL SI A FORMARII/ DEZVOLTARII <LOCULUI >” CAPITOLUL 2 Diversitatea culturala in areale slab dezvoltate 2. 45-55. deşertice . lipsite de apă. -aşezări in care excluziunea socio-politica (pe baza limbii. identităţii) determină. 2007 27 | P a g e 18 .

fie prin inetrnet. Astfel o parte din studiile de caz din urmatoarele capitole se vor opri asupra unor modalitati de valorificare diversitatii culturale in mediul rural. iar alte elemete de propagare a informaţiei sunt: poeziile. proverbe. Această izolare limiteză posibilităţile de participare şi exprimare în sfera publică şi nu pot interveni în procesul de decizie asupra acţiunilor ce se întreprind pentru comunitate sau în alte aspecte ale vieţii comunitare. Vom analiza preponderent spatiul rural datorita rolului semnificativ al acestuia in completarea identitatii culturale a unei societati. locuri de muncă limitate -Economice: sărăcie. înmormântări). Arealele rurale slab dezvoltate se confrunta cu probleme: -Sociale: îmbătrânirea popula iei. poveşti. fenomene de migra ie. izolare. lipsa infrastructurii. Era informaţiei a mai adăugat o categorie a comunităţilor defavorizate: acele comunităţi care nu au acces la informaţie. etc.-aşezări care se confruntă cu diferite conflicte. care au fot nevoiete sa îsi transmită pe alte căi informaţiile. de-a lungul unei mari perioade de timp (conflictul în sine generează o sărăcie din punct de vedere al resurselor a zonei economice. obţinându-şi informaţiile din surse cum ar fi: radioul. televiziune. izolare. accesul la educaţie. excluziune sociala Pericolele la care este supus patrimoniul rural în prezent :pierderea identităţii. Acest tip de comunicare a apărut din necesiate. în special a tinerilor. socială şi economică. servicii sociale. bâlciuri. riscând o marginalizare politică. naturale şi sociale). leacuri transmise de-a lungul timpului. evenimente(nunţi. dependen a de sectorul primar. de sănătate. schmibări în modul de via ă specific rural. acces limitat la informaţie. Chiar dacă acest sistem de comunicare 28 | P a g e . în aşezările izolate sau mai putţin dezvoltate care nu dispuneau de sisteme de comunicare mai eficiente. excluziune sociala. lipsa unui acces la servicii. cântece populare. botezuri.presiuni din exterior. superstiţii. radio. Aceste comunităţi se ghidează dupa o cultură preponderent orală. schimburile de opinii între localnici. datini. iar principalele activităţi generatoare de interacţiuni sociale sunt: sărbătorile tradiţionale. legende.

aceleaşi motive care fac un teritoriu neatractiv pot fi vazute ca avantaje: depărtarea de centre urbane sau alte obiective poate fi benefică pentru turism prin benefcii pe care le oferă această depărtare: izolarea de lumea 19 “Communication for Isolated and Marginalized Groups Blending the Old and the New”. deţine anumite valori care ar putea fi exploatate în sensul dezvoltării unei culturi superioare. Specific pentru zonele cu diversitate culturală sunt atât elementele caracteristice fiecărui element în parte. Astfel. Spaţiile care sunt caracterizate de diversitate prezintă un interes deosebit. lipsite de resurse. 19 2. interacţionează şi generează noi tipuri de organizare. Din cauza acestui interes pentru fenomenul respectiv. 2004 29 | P a g e . dar şi prin încurajarea interacţiunii dintre ele.poate părea deficitar. deoarece dezvăluie culturi diferite ce coexistă pe acelaşi teritoriu. lingvistice) în parte şi protejarea acestora. dar în special peisajul cultural care rezultă din hibridizarea culturilor. căutând identitatea în spaţiul rural. Silvia Balit iulie. În căutatea autencităţii şi ulterior a inovaţiei. Periferialitatea poate fi transformată din dezavantaj în avantaj. valori etno. s-a manifestat o creştere a interesului pentru descoperirea.2 Importanţa diversităţii culturale în dezvoltarea economică şi socială şi în menţinerea identităţii locale O dată cu deschiderea graniţelor europene. valoarea rezultată a patrimoniului cultural într-un teritoriu divers din punct de vedere cultural este mai mare decât suma valorilor fiecarui element. În această situaţie valorificarea diversităţii culturale se atinge prin întărirea specificului fiecărui element cultural (patrimoniu material sau imateria. se recomandă dezvoltarea turismului (văzută şi ca o alternativă pentru zonele sărace sau defavorizate.culturale. izolate. cu elemete moderne. cunoaşterea şi aprofundarea unor culturi. prin efectul sinergiei. Există creştere a interesului pentru ceea e este specific. Conservarea bun comun al unor comunităţi (patrimonial cultural) dă un sens dezvoltării sociale. popoare. însă bazată pe valori tradiţionale. etnii. prin facilitarea accesului spre teritoriile locuite de aceştia şi prin politicile Uniunii Europene de sprijinire şi încurajare a divesităţii şi a coeziunii sociale. dar care dispun de alte tipuri de valori cu valenţe turistice). omul modern se întoarce la rădăcini.

căutarea unui cadru mai liniştit. Cerinţele turiştilor au devenit din ce în ce mai rafinate şi sofisticate: aceştia caută în acelaşi timp confort. simptomele periferialităţii pot deveni surse de vindecare a problemei teritoriilor care se confruntă cu ele. faptul că acetse comunităţi nu beneficiază de noi tehnologii şi o serie de alte facilităţi care vin o dată cu inovaţia. neafectat de trecerea timpului. potenţialul endogen şi conştientizarea 30 | P a g e . De aceea trebuie găsită o stare de echilibru. Identitatea locală. Conform tratatului de la Maastrich din 1992. reprezintă un element de interes pentru turişt (datorită păstrării intacte a cadrului fizic şi natural). sau afectat parţial. În final. datorită izolării.3 Modalităţi de dezvoltare în zone cu resurse limitate Valorificarea resurselor specifice locale ale zonelor defavorizate – asezari rurale În procesul de dezvoltare rurală este important să se găsească un echillibru între agricultura tradiţională ca principala activitate economică în majoritatea zonelor rurale europene. Astfel. diversitate.Altă atracţie pentru turişti în aşezătile izolate o reprezintă multitudinea de elemente de patrimoniu şi experienţa unui stil de viaţă care s-a păstrat intact. Acest fapt atrage însă după sine o serie de dezavantaje. prin atingerea obiectivelor enunţate mai sus şi respectarea valorilor enunţate în diverse documente europene. transformarea spaţilui prin adopatea nolior tehnologii şi pierderea identităţii. a posibilităţii creării unor activităţi industriale). exemplu estonia). Pin exploatarea calităţilor unor astfel de teritoriu şi dezvoltarea prin turism a lor. se poate crea însă o noua problemă: aglomerarea şi ajungerea la stuaţia de a nu mai fi atractiv din puct de vedere turistic (degradarea peisajului şi a mediului.aglomerată a oraşelor. creare de locuri de munca (lipsa resurselor. Imposibilitatea creării de noi activităţi care sa genereze profit şi dezvoltare în teritoriu. Trebuie găsit însă un echilibru între aceste atribute care pot contribui la dezvoltarea turismului şi aspecte care ţin de accesibilitate. noutate. bla. izolare. pentru a oferi confort turiştilor. alte activităţi rurale şi protejarea naturii. deci o oportunitate pentru dezvoltarea de activităţi turistice. diversitatea culturală poate fi vazută ca soluţie de dezvoltare economică şi socială. 2. turismul ar un rol important în reducerea disparităţilor. accesul la servicii şi dotări. O dezvolatre a turismului în acste cazuri necesită o implicare şi din partrea comunităţii locale.

Derek Hall.importanţei unei dezvoltări durabile şia protejării mediului devin în acest proces elemente cheie. Acetse noi măsuri crează oportunităţi pentru exploaterea capitalului uman din sate. forme specifice. Bute. datorită specificului şi modului de viaţă care au elemente distinctive. Exploatarea patrimoniului architectural “Tourism in the Peripheral Areas of Europe. diversificarea activităţilor din domeniul agriculturii. văzut ca singura alternativă de devoltare pentru situaţiile respective21: North Cape. activităţi economice).20 Se încurajează dezvoltarea unor activităţi bazate pe exploatarea durabilă a produselor rurale şi care să utilizeze capital uman din mediul rural. Turism montan în Tarna. aduc contribuţii la peisajul cultural al regiunii respective prin: valori culturale (tradiţii. Agroturism în Orkney. climei. Frances Brown . Arjeplog. Septembrie 1997 21 20 Idem 31 | P a g e . obiceiurilor. arhitectură). Prin acest schimb se realizează procesul de hibridizare în urma căruia se crează noi valori şi se îmbogăţeşte viaţa culturală. condiţiilor locului şi din modul în care folosesc materialel locale. volume. Comunităţile etnice minoritare dintr-o anumită regiune. În ciuda unor probleme specifice zonelor periferice cu care se confruntă numeroase aşezări europene au reuşit să îşi valorifice resursele de care dispun pentru o dezvoltare a turismului. Popoarele îşi crează o identitate proprie prin modul în care se adapteză peisajului. modernizarea elementelor ce ţin de producţie şi exploatare. Diversitatea etnica se menţine prin conservarea tradiţiilor. care se îndreaptă în prezent spre urban şi pentru întărirea identităţii locale. limbii şi caracteristicilor fiecărei etnii în parte şi prin accentuarea caracteristicilor comune determinate de convivilaitatea în acelaşi spaţiu cu o identitate proprie. artistice. literatură. limbă. aflată în extremitatea de nord a Europei (valori de peisaj natural). Dupa anii 50 Uniunea Europeană a acodat un interes deosebit politicilor de dezvoltare rurală din cauza urbanizării puternice care a avut loc în acea perioadă şi ca urmare a acesteia a depopulării nasive a zonelor rurale. dar şi contribuţiie conomice (obiecte de artizanat. formată de-a lungul timpului. Proceedings from an international seminar on Bornholm.Case Studies of Tourism in Peripheral Areas”.

1. deoarece conţine elemente noi. în Macedonia. Bovey Tracey. putând fi considerată exotică. iar comunitatea poate profita de prezenţa lor). de puritate a stilului. tradiţiile. riturile. esenţa identităşii culturale şi istorice a unei regiuni. nr. aşezări. 2008 32 | P a g e 22 . arhitectura şi comuniattea se adapteaza la condiţiile de relief şi climă. meşteşugurile unei comunităţi sunt revitalizate prin integrarea lor în viaţa cotidina şi prin utilizare. în Anglia cazarea “ FUTUROPA. lingvistică.a heritagein our landscape”. şi în special dacă au funcţii publice (în felul acesta participa la viaţa socială.) Conservarea şi protejarea arhitecturii vernaculare este mărturie a unor practici şi stiluri de viaţă din trecut. Din acest motiv poate fi considerată o mărturie istorică a zonei respective. Alt exemplu de dezvoltare rurală prin turim este valorificarea obiectelor de arhitectură sacră în Slovacia. de diversiate a comunităţii.materialele locale pentru a realza arhitectura. inteacţiunea cu elemente exterioare sau gradul de izolare (care determină gradul de mixitate al unei culturi. Marea Britanie. a tradiţiilor. De exemplu. Clădirile monument sunt protejate în mod optim dacă sunt utilizate. obiceiurile.Un interes deosebit îl prezintă arhitectura vernaculară a minorităţilor. Consiliul Europei . Ea reprezintă cea mai vizibilă şi uneopri cea mai trainică amprentă a comunităţlor care s-au perindat pe un teritoriu de-a lungul timpului.The rural vernacular habitat. regiunile cu diversitate culturală prezintă şi o diversiatate a stilurilor arhitecturale şi reprezintă un element important de atractivitate turistică. văzută ca singură metodă de revitalizare economică şi îmbunătăţirii a condiţiilor de viaţă a regiunii analizate. Patrimoniul poate fi un element esenţia al specificităţii locale. Specificul este dat de modul în care sunt folosite formele. Astfel.restaurarea arhitecturii vernaculare determină apariţia turismului în zonă. Agroturismul Turiştii caută specifcul local în cazul turismului rural. Cazarea se face de obicei în pemsiuni sau unităţi de cazare care să redea cât mai mult din modul de viaţă specific comunităţii respective.Cea mai bună metodă de a proteja patrimoniul (material şi imaterial) este de a-l integra în viaţa socială. de diversitate a stilurilor arhitecturale. viaţa artistica. modul în care aşezările. etc. De aceea. 22 Reconvesie funcţională (exemplu: transformarea unei mori în spaţiu expoziţional şi comecial. transformarea unor ferme istorice în unităţi de cazare) Specifică pentru peisajul cultural rural este arhitectura vernaculară. religioasă.

iar după cei 10 ani proprietarii decideau dacă păstrează locuinţele în circuitul turistic sal le atribuie alte folosinţe. Exemple: broderiile de dantelă din Croaţia. evenimente. tradiţia veche de câteva secole de realizare a tapiţeriilor din regiunea Creuse. transmise din generaţie în generaţie. păstrându-se în acealaşi timp caracterul zonei.tradiţionale. restaurau şi modernizau pentru turism. Din acest motive ele pot fi comercializate cu succes atât la nivel local cât şi naţional sau internaţional. cu condiţia existenţei unei bune promovări şi a creării unnei mărci recunoscute. le dezvoltau. 23 Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO 33 | P a g e . Exploatarea şi valorificarea produselor de artizanat Produsele de artizanat şi produsele tradiţionale au de cele mai multe ori caracter de unicat şi prezintă interes tocmai datorită acestui aspect şi deoarece sunt lucrate manual (marea majoritate) şi prin tehnici specifice. ca în cazul multor aşezări rurale un mijloc de dezvoltare a unei zone prin turism. Franţa. Produse locale şi identităţi locale ca element cheie de dezvoltare locală Aceste produse şi valori locale ţin de elemente ale patrimoniului imaterial: tradiţii. jucăriile de lemn realizate manual în câteva sate din Croaţia. povestiri. cântece. atât în domeniul turismului cât şi a meşterilor locali. proverbe. Turistul poate experimenta.23 Minorităţile entice au de cele mai multe ori elemente tradiţionale specifice. În Italia (Salento) investitorii închiriau locuinţele pe 10 ani. regiunea de nord. meşteşuguri.turiştiolor se face în unităţi modernizate iar banii din turism se investesc pentru resturarea altor construcţii. S-a găsit astfel o metodă de dezvoltare a zonelor şi de oferire de noi locuri de muncă. folosind meşteri locali. Agroturismul în cadrul comunităţilor multietnice reprezintă. în cadrul unei aşezări multietică diferite moduri de viaţă şi diferite abordări. Ele pot crea atractivitate turistică prin caracterul unic pe care îl posedă. folosind mijloace învechite. care au devenit un simbol pentru regiunea Hvar şi acare au devenit o sursă considerabilă de venit. de aceea li produsele de artizanat sau meşteşugurile practicate de acestea conţin elemente de noutate.

24 Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO 34 | P a g e . a obiceiurilor. Valoare unor manifestări culturale creşte atunci când acestea aparţin unor culture diferite şi împărtpşesc acelaşi spaţiu de exprimare. (muzică tradiţională armeniană. realizarea unui inventar al tradiţiei armeniene duduk şi organizarea a diferite concerte. inventarierea formelor de artă a comunităţii. iar texetele lor conţin elemete de istorie. Organizarea de evenimente muzicale Concerte de muzică duduk ) în aer liber. Cîntecele conţin elemente specifice africane. promovarea festivalurilor regionale Garifuna. împreună cutoate elementele ale acestei identităţi. imaterial.O bună ilustrare de metode de valorificare şi păstrare a identităţii unei regiuni se regăseşte în Lista Patrimoniului Intangibil. Identitatea comunităţii multiculturale constă din interacţiunea elementelor specifice fiecărei culture. păstându-şi în acelaşi timp specificul. a vieţii de yi cu yi.24 Identitatea este poate cea mai puternică a manifestării diversităţii culturale şi condiţia ca aceasta să existe. publicarea unui manual practic pentru interpreţi şi pentru studenţi. învăţării şi practicării. care a rezistat de-a lungul timpului în ciuda discriminărilor comunităţii Garifuna. enunţate în proiectul 11-2006/04-2009: realizarea unor cursuri speciale de învăţare a acestui tip de muzică. ea trebuie păstrată. înainte se cânta la diferite evenimente şi serbări tradiţionale. Pentru ca o comunitate etno-culturală să se detvolte în sensul valorificării patirimoniului etno-cultural acesta este primul pas. în şcolile provinciale. UNESCO. modului de viaţă. se foloseşte un instrument tradiţional. Aceste elemente sunt dificil de păstart şin cauza caracterului migratoriu al poporului. Modalităţi de salvare: revitalizare lingvistică. programe de expansiune lexicală. încurajată şi promovată. Scopul proiectului este de a încuraja perfecţionarea şi menţinerii în viaţa culturală a interpreţilor de muzică duduk şi de a reînvia interesul pentru muzica duduk pentru publicul armenian. acum este în pericol de dispariţie . De aceea. asemănător cu oboiul. Guatemala. legendă a poporlui. Alte metode de salvare a acestor elemete de patrimoniu intangibil. Nicaragua and Belize Posedă un limbaj propriu. Evenimente publice Comunităţile Garifuna din Honduras. promovarea predării limbilor.

35 | P a g e . muzee ale satului) pot fi elemente generatoare de evenimente. ministerul turismului sau alte autorităţi interesate de dezvoltarea zonei. policentrice. elemente de natură şi peisaj. mondial. Crearea unei imaginii a regiunii Imaginea unei regiuni se poate baza pe elemente de valoare ale unei regiuni: patrimoniu. meşteşuguri şi meserii. dar în primul rând simbol al exprimării identităţii unui loc. trasee tematice. Un astfel de proiect îl reprezintă Heritour (vezi studiu de caz nr. prin includerea în circuitul turistic un numar cât mai mare de obiective turistice duce la potenţarea dezvoltareării regionale şi teritoriale a aşezărilor. iar ca a doua etapă dezvoltarea turistică pe baza valorilor nou create. Ca primă etapă se realizează întărirea identităţii şi a diverităţii. arhitectură tradiţională. pentru a promova identităţi şi resurse culturale ale zonelor implicate în proiect. se poate formula un concept de promovare şi nişte elemente constituente ale imaginii regiunii. pentru ca întreaga aşezare să beneficieze de beneficiilr economice aduse de turism. Crearea unei mărci a zoeni care să pună accentual pe diveristatea culturală este pentru evidenţierea şi remarcarea ei la nivel naţional. Prin evaluarea zonei şi a specificului (în special cultural) şi prin inventarierea elementelor de valoare a diverităţii culturale. multi. pentru a prelua turişii şi pentru a crea oportunitatea unei dezvoltări echilibrate.culturalism. identitate regională.Crearea unor trasee turistice Crearea unor trasee turistice.. diversitate culturală. care realizează. Contribuie la creşterea competivităţii. Activităţi muzeale Atât cele puctuale de tipul clădirilor muzeu cât şi cele desfăşurate pe suprafeţe mai mari (parcuri. activităţi. care să aibă cunoştinţe puetrnice despre zonă. fiind primul pas în. În cazul unei regiunii de diversitate culturală se poate stabilli un traseu cultural care să lege principalele localităţi: urbane sau rurale ce se constituie ca nucleu al fiecărei etnii în parte. în diferite ţări europene. Aceste trasee trebuiesc puse în legătură cu cel puţin o aşezare urbană. Pentru promovarea unei regiuni se realizează pe baza cooperării între actori cu legături directe în regiune. 2) . European. caracterul oamenilor. motoare ale dezvoltării culturale ale unei zone/regiuni.

prin jocuri de asamblare şi construcţie.Atelierul celor mici”. prin organizarea unor activităţi designate copililor în cadrul spaţiului Etno Tehno Parc. furca şi fusul”..Atelier de pictură pe sticlă.” Realizarea unor muzee etnografice care să expună obiecte etnografice şi elemente specifice fiecărei etnii. Se folosesc unelte tradiţionale în miniatură. cât şi despre tradiţiile şi obiceiurile poporului roman . “Este un spaţiu neconvenţional. de încurajare a dezvoltării în regiune (în special a turismului) şi de creşterii a atractivităţii şi competivităţii regiunii. Proiectul este foarte important deoarece se adresează copiilor. 36 | P a g e . Aceste muzee pot genera diferite activităţi culturale şi evenimente. sunt dezvoltate atât cunoştinţele despre patrimoniul tehnic.uri şi cărţi de colorat ce ilustrează patrimoniul Muzeului în aer liber..Lecţii de agricultură: la strâns de fân”. jocuri interactive”.O iniţiativă de a face cunoscută viaţa rurală a românilor a avut loc în Sibiu. al gospodăriilor ţărăneşti şi al obiectelor tradiţionale. un loc în care jocul devine mijloc în procesul de dezvoltare intelectuală.. Se vor citi poveşti şi istorioare ce surprind universul magic al morilor. în care sunt stimulate deprinderile tehnice. Oportunitatea creării unui parc naţional etno-cultural Poate constitui o metodă optimă de protejare a valorilor existente. la Muzeu Astra. prin norme şi elemente de legislaţie stricte.Să învăţăm să folosim războiul de ţesut.. precum şi publicaţia “Abecedar şi Dicţionar Etimologic. atitudinală şi aptitudinală. arhitectura vernaculară diversificată(Proiect Muzeul Satului) din regiunile diverse etno-cultural este o modalitate de păstrare a identităţii locale şi de păstrare a memoriei collective. jocuri distractive. şi foloseşte pentru aceasta un limbaj adecvat: -“Activităţi practice: desen. de întărire a identităţii. Se folosesc puzzle. CAPITOLUL 3 Modalitati de aplicare a politicilor culturale privind diversitatea culturala 1.

costume tradiţionale.PROIECT: LIVING HERITAGE LOCATIE: MACEDONIA. Alt element al specificului regiunii este dat de gastronomie. Prin această Proiectul „Costume şi obiceiuri tradiţionale. Macedonia de Vest Macedoneni (musulmani şi ortodocşi).Martor etern”. elementele carecteristice celor 3 etnii care au participat la proiect. Zilele culturii în Vrapciste Iniţiativa acestui eveniment a porinit de la un grup de tineri care au considerat că elementele specifice şi patrimnoniul cultural ale satului nu sunt exploatate suficient şi evenimentele culturale în zonă nu sunt 37 | P a g e Zilele culturii în Vrapciste . Specificul local este cel mai bine reprezenatat în timpul verii. pe lângă rorlul de a întări relaţiile şi legăturile în cadrul comunităţilor multietnice şi de a facilita dialogul între ele şi o mai bună înţelegere. şi o contribuţie la economia satelor respective prin dezvoltarea turismului. macadonene. În regiunea Dolna Reka oamenii au început să se cunoască mai bine prin proiectul „Costume şi obiceiuri tradiţionale. Au fost organizate apoi expoziţii cu fotografii. precum obiective turistice culturale şi naturale. botezuri. albaneze. Toate acestea au fost redate prin materiale promoţionale şi a fost întocmită o broşură. cu elemente turceşti. turci metodă au fost explicate asemănările şi deosebirile. S-au Multicultutralitate în Dolna Reka organizat discuţii şi evenimente în mai multe sate ale regiunii în care locuitorii erau încurajaţi să participe şi să contribuie cu amintiri ale lor sau din strămoşi despre tradiţii şi elemente caracteristice ale comunităţii din care făceau parte.Martor etern” Satele Rostuse şi Bituse. Regiunea conţine şi multe element de patrimoniu arhitectual religios. cand este dezvăluit în cadrul unor evenimnete ca nunţi. REGIUNEA DOLNA REKA Motivul alegerii Proiectul prezintă un exemplu concret de valorificare a unor elemente de patrimoniu immaterial prin organizarea unor evenimente. Aceste activităţi au. desene ale copiilor. albanezi.

rezultatul fiind însă specific. Din cauză că fiecare aşezare componentă a teritoriului respectiv prezintă un element de interes. A fost înfiinţat un muzeu etnologic şi au fost organizate diferite activităţi: festival cultural. datortădispunerii punctuale. De asemenea. diversitea culturală din aşezările izolate sau defavorizate poate fi exploatată cu succes prin crearea unor astfel de trasee. suficiente. 38 | P a g e . PROIECT: HERITOUR LOCATIE: EUROPA Motivul alegerii Proiectul prezintă un model de dezvoltare a unor teritorii bogate în elemente de patrimoniu. dispersate a resurselro ce se vor exploatate. de a oferi un schimb de experienţă în cadrul comuntăţii multietnice a satului Vrapiciste şi. Au fost publicate diferite materiale promoţionale. prezentarea bucătăriei tradiţionale. Obiectivul era de a întări relaţiile interetnice (prin valorificarea şi înţelegerea patrimoniului cultural local) şi de a facilita o mai buna înţelegere a culturii.Nord-vestul regiunea Gostivar Macedoniei. competiţia luptătorilor „pelivani”. Tocmai datorită acestui caracter de adapatbilitate şi datorită oferirii posibilităţii exploatării elementelor valoroase într-un teritoriu (în cazul de faţă diversitatea culturală) am ales prezentarea acetui proeict. 2. însă sărace în alte tipuri de resurse. s-a mers pe ideea de traseu cultural. prezentarea costumelor tradiţionale şi a meşteşugurilor şi obiectelor de artizanat. pentru a se ajunge la o dezvoltare economică şi socială. adaptabil. adunate în cartea „Vrapciste de-a lungul istoriei”. patrimoniului celuilalt. care fac parte din circuitele culturale respective pornesc de la un model de bază. pornind de la această experienţă a mai multor comunităţi. Proeictele existente.

Se va crea astfel o reţea de trasee turistice culturale. Din cauza faptului ca majoritatea aşezăriloe care fac parte din trasee sunt de tip rural. O regiune implicată în proiectul Heritour este regiunea Serres. care poate acoperi o largă paletă de opţiuni turistice şi diferite nevoi ale consumatorului. din nordul Greciei. oraganizare şi promovare a patrimoniului cultural în aşetări isolate. rurale. reprezintă în prezent o oportunitate pentru o dezvoltare durabilă a regiunii. defavortizate. dar care dispun de un potenţial cultural considerabil prin prezenţa unor Scopul principal este de protejare. caracterizate de atractivitate turistică. Există şşi posibilitatea creării unor trasee culturale trans-naţionale. vor fi realizate studii de fezabilitate şi de matketing pentru traseele culturale tematice. pentru a prelua şi atrage turiştii şi pentru a-i încuraja să viziteze împrejurimile şi zonele rurale sau mai defavorizate ale regiunii.Proiectul Heritour se adresează în special zonelor rurale care nu au fost elemnte de patrimoniu. reţele culturale regionale şi trans-naţionale. vor fi dezvoltate mai multe reţele. REGIUNEA DE NORD A GRECIEI locală. precum şi instituţii guvernamentale şi de cercetare. De aceea se intenţionează stabilirea unor trasee. care duce la scăderea tendinţei migratorii în regiunile respective şi a sărăciei şi în final dezvoltare economică şi socială a zonei. trasee tematice(religioase. vor fi relaizate legături cu un centru urban (cu valenţe turistice) al regiunii. Întrucât elementele regiunilor ţintă au o dimensiune locală. cooperare transnaţională a regiunilor participante şi crearea de noi locuri de muncă în domeniul turismului. industriale. Promovarea turismului ar duce la stimularea economiei şi crearea de noi locuri de muncă în zonele respective. Strategia de dezvolztare rurală se bazează pe întărirea acestei odentităţi şi 39 | P a g e . Efectele estimate pe termen lung ale proiectului sunt întărirea identităţilor regionale şi cunoştinţele legate de cultura şi specificul regiunilor ce participă la proiect. rezultată ca urmare a intercţiunilor religiilor pe acest teritoriu. de munte şi de graniţă. Identitatea SERRES. Ca rezultat al proeictului patrimonial cultural local va fi evaluat şi va fi iplementată o metodologie. de artizanat) în fiecare regiune. În acest proiect sunt implicate instituţii din turism şi comerţ.

Diversitatea elementelor arhitecturale din regiunea Serres este marcată de îmbinarea elementelor tradiţionale. reintegtarea în statul grec de dupa primul război mondial) fenomene de migraţie care s-au constituit într-un fenomen de diversiate etnică şi religioasă. având ca principale etnii pe cele greceşti. etnii şi păstarea 40 | P a g e . având ca rezultat un fenomen de hibridizare. specifice fiecărei comunităţi. urmărindu-se revitalizarea valorilor tradiţionale autencităţii regiunii. ale neoclasicismului simbolist şi moderne.reabilitatea patrimoniului arhitectural penrtu a ajunge în final la dezvoltarea turismului. turceşti şi bulgare. Diversiatea acestei aşezări se manifestă în: modul de organizare al aşezărilor (rurale şi urbane) specificul arhitectural dat de îmbinarea stilurilor diferite. Pe acest teritoriu au avut loc. din cauza a diferiţi factori politici şi istorici (aparteneţa la statul otoman.

dialog intercultural etc. stil de viaţă. ministerului. strategiilor. coeziune socială. finlandeză. orice iniţiativă de formulare a unor politici culturale . Iniţiativele de conturare a unor indicatori cuvinte cheie: tradiţie.3. diversitatea culturala şi preluarea formală a unor concepte lansate pe plan internţtional crează o ruptură faţă de realitate. a intereselor grupurilor tinta şi dezvoltarea unor indicatori şi măsuri ca un remediu pentru deficitul actual existent . subordonate detaliată a situaţiei politicii culturale. acţiune tratatelor.). PROIECT: FAIR CULTURE? MINISTERUL EDUCATIEI. vitalitate. Proiectul utilizează conceptul „fair culture” si mizează pe dimensiunile etice ale politicilor culturale: 41 | P a g e programelor. ar trebui să fie rezultatul unei evaluări cât mai corecte a datelor existente . CONSIULIUL EUROPEI) şi continuă la nivel naţional urmărind Proiectul îşi propune o cercetare legislaţia documentelor care o influenţează. 2007 Motivul alegerii Concluziile primei etape a proiectului de cercetare sesizează distanţa între teorie şi realitate. diversitate. a metodelor şi instrumentelor de analiză privind cultura. formulate de programele agenţiile guvernului. identitate culturală. Astfel. obiectivele Ministerului Educaţiei şi direcţiile de legislaţiei. declaraţiilor. ONU. Lipsa informaţiilor. normelor şi internaţionali privind politicile culturale (pornind de la practicilor administrative . pot constitui o bază pentru dezvoltarea unor posibile instrumente de operare în acest domeniu. FINLANDA. Problemele dezbătute la nivel internaţional atrag de la sine o capacitate de reacţie şi consecinţe în practicile şi deciziile de zi cu zi. Analiza porneşte cu o prezentare a situaţiei la nivel internaţional (documente UNESCO.

a fost una dintre primele măsuri alături de o colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe privind sustenabilitatea producţiei culturale. proprietate intelectuală. 42 | P a g e . participare. În calitate de autoritate coordonatoare In paralel. În următoarea perioadă 2008 – 2010 îşi propun o reviziure a cercetărilor acumulate şi pe viitor dezvoltarea unei serii de indicatori pentru evaluarea politicilor culturale. antreprenoriat cultural. Termenul „FAIR implinirea integrarea CULTURE” drepturilor si inseamna acoperă o varietate de acţiuni si grupuri de actori culturale . abilitate. implicaţi în domeniul culturii si artei. valorificarea semnificatiilor culturale indiferent de şi experţi. Proiectul a debutat cu un seminar in 2006 la Helsinki. care să analizeze aspecte legate de politicile etnie. Acesta conţine măsuri pe care ministerul le va primul rând prin furnizarea unor pune in aplicare in 2010 Obiectivele acestui program informaţii pe baza. Instituirea unui comitet reprezentand diferite interese culturale şi să genereze o dezbatere socială pe această temă. diversitate. prin alocarea de se concentrează pe protejarea drepturilor culturale şi resurse. religie etc.. şi o conferinta intitulată „Fair Culture – Culture for Sustainable Development” (2007). urmand publicarea lucrării „Fair Culture? Ethical dimension of cultural policy and cultural rights”. precum şi prin managementul lingvistice ale minorităţilor. Ministerul Educaţiei continuă să pună în Ministerul Educatiei promovează aplicare programul „Acces to Arts and Culture for accesibilitatea artelor şi culturii în All”.accesibilitate. şi monitorizarea permanentă ale Se pune accentul pe necesitatea revizuirii şi performanţei in sectorul său. îmbunătătirii practicilor instituţiilor culturale şi a altor actori activi în domeniul culturii (administraţiile locale şi regional in special).

pentru a sprijini adoptarea Convenţiei Europene a 43 | P a g e . marketing-ului regional şi energiilor la bază o abordare inter-sectorială regenerabile. dezvoltarea rurală.4. dezvoltarea şi naturii. se urmăreşte conservarea patrimoniului. local şi crearea unei reţele transnaţionale un cadru de cercetare transnaţional. în ziua de azi. precum şi eloborarea unor strategii integrate la nivel naţional. şi fiind susţinută de regional. Cu toate acestea. • Consideram ca teritoriul transilvanean este exemplu de bună practică în ce priveşte măsurile privind patrimonial cultural şi atitudinea faţă de diversitatea culturală prezentă în acest teritoriu • Proiectul selectat este unul dintre exemplele care vor sustine analiza comparative din capitolul 4 cu o altă zonă cu un grad mare de multiculturalitate (comparativ cu media naţioanală) – DOBROGEA. protejarea acestor peisaje culturale.2009 Motivul alegerii • Peisajele istorice culturale sunt tipice celor mai multe părţi ale Europei Centrale. diversitatea acestor peisaje culturale este pusă în pericol prin neglijarea protejării naturii şi a păstrării moştenirii/patrimoniului şi prin procesele de depopulare. "Peisaj Wikipedia" în vederea peisajelor ca piatră de temelie a integrării peisajelor în dezvoltarea regională prin identităţii CADSES şi ca sursă a proiecte pilot exemplare în domeniile agriculturii. PROIECT: PEISAJ CULTURAL . dezvoltării regionale durabile. care acoperă protecţia Pentru susţinerea. Acest proiect urmăreşte pe lângă creşterea interesului “Proiectul PEISAJ CULTURAL are ca pentru peisaje culturale cât şi un portal de acces scop protejarea şi gestionarea deschis la internet.PROTEJAREA PEISAJELOR ISTORICE CULTURALE ÎN VEDEREA ÎNTĂRIRII IDENTITĂŢILOR REGIONALE ŞI A ECONOMIILOR LOCALE PROGRAMUL INTERREG IIIB CADSES. 2004 . Având turismului.

2. crearea unui registru digital al peisajelor culturale "Transilvania". Convenţiei Europene a Peisajului. realizarea unei retele transilvanene de workshop-uri şi schimburi transregionale academice. din punct de vedere cultural o altă distribuţie spaţială. grupuri folclorice tradiţionale în ariile cercetate. 44 | P a g e .proiectul dezvoltă exemple de bune Peisajului în aria CADSES. Un proiect pilot a fost “Muzeul Etnografic al Transilvaniei” Printre măsurile prioritare se regasesc inventarierea peisajelor culturale regionale. Delimitarea ariilor culturale Clasificarea multicriterială a judetelor indica o eterogenitate a judeţtelor şi în consecinţă din punct de vedere al structurii globale de dezvoltare o ignorarea a graniţelor regiunilor istorice şi respectiv. Ariile culturale reprezintă nişte subdiviuni ale regiunilor istorice şi poate o dimesiune teritorială mult mai apropiată de scara cercetării noastre.” 3. Ariile culturale Am selectat articolele lui Sandu Dumitru pentru a identifica modalităţi de delimitare spaţială a fenomenului cultural. cu organizarea unei tabare de teren studenţesti. Tipuri de zone. schimb cultural cu instituţii culturale similare. monumentelor de arhitectură populară. formarea unor centre de mestesuguri traditionale. Microregiunile. Reţeau va rămane practici pentru implementarea deschisă pentru viitori colaboratori. dar şi metode de analiăa la nivelul unui palier teritorial adecvat (analiza cluster) . regiuni de diversitate etno culturala in Romania Ariile culturale.

salariati/cooperatori care au lucrat in agricultura. 2.indicele localizarii dominante a populatiei rurale la munte. şi aportul semnificativ al mediului rural în conturarea specificităţii culturale).01.pondere de teren agricol in gospodariile particulare. Abonamente telefon la 1000 de locuitori. Ponderea indicatorilor rurali în raport cu cei urbani este justificata în ce privşste rolul componeţei rurale în determinarea specificului cultural al unităţii teritoriale studiate (Cultura standardizată în oraşe prin mijloace media.indice de imigrare in comunele altui judet masurat cu imigranti pe durata vietii la recensamantul din 1977. Constanţa). Pondere populatie de +60ani la 01.Pornind de la o serie de premise (raportul între profilul cultural latent şi cel empiric. 17. Bucuresti. 19. Toti indicatorii pentru care nu se fac alte specificatii au valori determinate la nivel de total commune din judet. compozitia etnică.retele de comunicare – 12. O dimensiunea socială a culturii la nivelul ariilor culturale este redată.). Similitudinea culturală este influenţată si de procese de comunicare şi difuziune culturală. Judete din Moldova.acesti indicatori sunt: A.abonamente TV la 1000 de locuitori. raportul rural-urban în determinarea caracterului cultural al arealului studiat şi caracterul vag al limitelor noilor formaţiuni în discuţie – ariile culturale). D. distributia ecologica a populatiei – 1.rata divortialitatii.pondere romaniin 1977. regiunile geografice. B. Aceasta analiză de tip cluster este aplicata unui set de 40 de judeţe. Sibiu etc.). 5.rata totala a fertilitatii. Măsurarea acestui grad de similitudine se realizează prin intermediul unui indice de consistenta. utilizând date de la mijlocul anilor 80. 3.ariile montane-româneşti pe axa Gorj-Maramures.9. 1985 sau 1986.judete din Transilvania. 18. locuri de munca etc. compus din 19 indicatori25.salariati la 1000locuitori in commune. deal sau campie.10. autorul a genrat cinci grupuri culturale: 1.compozitia populatiei – 7. fenomene demografice – 15. principalele caracteristici de polarizare culturală sunt: regiunile istorice. 3.pondere populatie urbana in 1988. profilul de dezvoltare. locuire. autorul realizează grupări ierarhice ale judeţelor în funcţie de similitudinea profilului cultural ale acestora.2.rata imigrarii.judete din Muntenis. Moldova (+ Buzău). prin identificarea unor modele de sociabilitate. În baza acestor caracteristici.1988. Ariile culturale de tip „insulă” sunt rezultatele fie a modului de urbanizare specific (Bucureşti. 6. Oltenia sau Dobrogea. Am considerat relevant tipul de sociabilitate In functie de dimensiunile de analiza mentionate.indicele marimii medii a oraselordin judet.arii cu grupari etnice minoritare(Brasov. Satu Mare). 25 45 | P a g e .pondere strazi modernizate. Gorj). 11. Banat sau Crisana – Maramures. de catre acelasi autor. C. fie a structurii etnice sau a distanţei mari faţă de judeţul asemănător (Sălaj. 4. fie sunt zone de contact între diferite regiuni istorice(Suceava. 16. 4.13. 5. Buzău.rata imortalitatii infantile.provinciile sudice (Muntenia. 14. În concluzie. Dobrogea etc.8.

unde zonele tolerante sunt şi cele dezvoltate. şi de nivel ridicat”. sociabilitate de criticism instituţional (neîncredere institutională). identificând Transilvania ca „singura regiune istorică în care toleranţa este relativ omogenă. Toleranta . sociabilitate de deschidere critică (raporatare critică la instituţii). sociabilitate de deschidere generalizată (sociabilitate pozitiva. încredere interpersonală . exceptie facând Crişana – Maramureş şi Oltenia. În urmatoarea etapă vom incerca o suprapunere a acestor informaţii cu areale multiculturale la nivel naţional şi conturarea unor potenţiale platforme de dialog şi cooperare. Modelele de sociabilitate şi respectiv tipologiile de arii culturale pot constitui o bază de date pentru formularea unor direcţii de acţiune. de indiferenţă. toleranţă.Sandu identifică 6 tipuri de sociabilitate regionala: sociabilitate de tip deschis (toleranta interetnică. grad de realaţionare ridicat).. 46 | P a g e . dezvoltarea unor parteneriate şi cooperări în ce priveşte politicile culturale. Se regăseşte frecvent dualitatea dezvoltat – intolerant versus slab dezvoltat şi tolerant.Intoleranta După cum precizam diversitatea culturală generează de la sine o serie de relaţii de cooperare. cât şi la nivelul ariilor culturale.regională. reţele dense de relaţii sociale). Autorul constată diferenţieri privind gradul de toleranţă etnică atât la nivelul regiunilor istorice. sociabilitate de tip conformist (încrederea în instituţii). Profil de sociabilitate În baza informaţiilor acumulate la nivel de arie culturale. conflict etc. sociabilitate de tip închis (neîncredere şi relaţii de utilitate instituţianal slab reprezentată). D. iar studierea acestui fenomen poate intervini justificat în predicţia unor evoluţii negative a dinamicii acestor relaţii inter-etnice. în măsura în care devine o premisă necesară de implementare unor programe şi proiecte sau date de intrare pentru acţiuni de dezvoltare comunitar-regională.

toleranţă – intoleranţa fatţăde prezenţa altor grupuri etnice nivel de dezvoltare. Programul Leader.susţine dezvoltarea durabilă a oraşelor şi a zonelor urbane slab dezvoltate. Tipuri de abordări – Analiză comparativă Transilvania – Dobrogea În selectarea celor două areale am utilizat următoarele criterii: grad de multiculturalitate – structura etnică a populaţiei gradul de sociabilitate. Programul Equal. revitalizare rurală)Programele Intereg care sprijină cooperarea trans-frontalieră şi inter-regională Programul Urban.combate inegalităţile şi discriminarea în piaţa municii 5. Posibilită i de finan are i a calită ii vie ii în zone rurale Fondul FADR. prioritatea 3 – diversificarea economiei rurale exemple de proiecte (încurejarea creării de microîntreprinderi. strategii în ce priveste valorificarea diversităţii culturale CAPITOLUL 5 Finanţarea intervenţiilor 5.pentru dezvoltare rurală prin inţiative locale.2.1. poziţia la nivel naţional măsuri.2.1.CAPITOLUL 4 4. încurajarea turismului rural. Actori implicati • • Rolul organizaţiilor nonprofit Conceptul de societate participativă 47 | P a g e . Identificarea zonelor cu diversitate culturală in România 4.

CONSUM. Marinească. Leena Marsio (2007:21) “Fair Culture?Ethical dimension of cultural policy and cultural rights”. Liviu Chelcea (coordonator). echipa: Anda Becut.INFRASTRUCTURA. Dumitru. Iasi. Craiţa Curteanu. INSTRUMENT PENTRU MANAGEMENTUL CULTURII . coordonatori: Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu.Hannele Koivunen. Editura Polirom. Romania. Liviu Chelcea (coordonator). Gabriel Simion (2007) . echipa: Anda Becut. realizat sub indrumarea lui Jacques Lévy si a lui Michel Lussault. “Dictionar de sociologie”. Radu (2000). 1993 Capitolul 1 Carti Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC).RESURSE. Timisoara– Clarificarea conceptului de spaţiu cultural – “Topos Comportamenal“ Articole si publicatii Ministry of Education .SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA. Iaşi:POLIROM Radoslav. Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). ed. editura Belin. DIAGNOZA SECTORULUI CULTURAL. Paris. Finlanda 48 | P a g e . Bogdana Humă. Raluca Nagy. Mihai Popa (2007) . Gabriel Jderu. Radu Malureanu. 2003. Marius Lazar. Iasi. Romania Sandu.BIBLIOGRAFIE DICTIONARE “Dictionnaire de la Géographie et de l’espace des sociétés”. Oana Donose. (1999). “Topos comportamental – Armonizarea dintre spaţiul urban şi comportament uman”. Lucian Drobaca (coordonator). Spaţiul social al tranziţiei. Stefania Voicu. Editura Polirom. Monica Stroe. editura Babel.

Mapping the approaches and practices”. a cultural policy paper commissioned by Policies for Culture Hisham Elkadi (2007). “Whose identity? Valuing the culture built hetitaje in diverse and tensioned societies”. University of Ulster Belfast UK Sandu. Present and Future. 3-4. (2006) “Fair culture – culture for sustainable development Background Paper on Cultural Sector and Development Work in the Nordic Countries”. Sport and Youth Policy .Ministry of Education Department for Cultural. Evan Alderson(1993). TURISMUL CULTURAL ÎN ROMÂNIA RURALĂ ŞI DEZVOLTARE COMUNITARĂ: UNDE STĂM ŞI CE FACEM? Fundaţia CRDE. Sandu. Sociologie Românească. Reflections on Cultural Policy: Past. ASPECTE LEGALE ŞI INSTITUŢIONALE ÎNTR-O PERSPECTIVĂ COMPARATĂ”. Dumitru (1990) Ariile culturale ale României. Finlanda Colin Mercer (2006) “LOCAL POLICIES FOR CULTURALDIVERSITY: SYSTEMS. CITIZENSHIP. “Comparative cultural policy issues related to culturaldiversity in South East Europe. Dumitru (2002) Ariile culturale ca matrice de sociabilitate. editat de – The Calgary Institute for Humanities. AND GOVERNANCE WITH AN EMPHASIS ON THEUK AND AUSTRALIA” Nada Švob-Đokić and Nina Obuljen (2003 ). 3-4. capitolul 1. Sociologie Românească. Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). Cluj-Napoca 49 | P a g e . (2008) “ POLITICI DE INTEGRARE A MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA.

Report on an Eurpoean group of experts] (preşedinte: Terry SANDELL. 2008 Tourism in the Peripheral Areas of Europe. pentru a concluziona direcţiile în care au evoluat politicile culturale (http://www. Proceedings from an international seminar on Bornholm.turism rural. Shiwen Mi . 1.a heritagein our landscape”. 2002.ro/.The rural vernacular habitat. Derek Hall. Principii: dezvoltare durabilă a turismului. Septembrie 1997 50 | P a g e .Statistici INS . 2004 FUTUROPA. Silvia Balit.ro). Feiner. and ecoturism Communication for Isolated and Marginalized Groups Blending the Old and the New”. Faro – Prezentarea unor principii pentru importanţa patrimoniului cultural şi rolul lui de a potenţa dezvoltarea umana şi socială Sustainable Rural Development Based on Cultural Heritage. productia de bunuri si servicii culturale CSCDC – Rapoarte formulate de experti europeni Politica culturala în Romania. iulie.seria de chestionare CULT 1. Consiliul Europei . nr. China.4 – Descriere sintetica a unor aspecte infrastructura culturala.2.Case Studies of Tourism in Peripheral Areas .Reabiliatrea zonei Văii Shaxi. Frances Brown . http://www. raportor: Jacques RENARD).cultura2007. October 1999. 40 p.Reţeaua de localităţi Capitolul 2 Articole_________________________________________________________________ Convenţia despre valoarea patrimoniului cultural pentru societate. Strategii culturale în perioadele: până în 2006 şi viitoarele obiective strategice pentru perioada 2007-2013. Raport al unui grup de experţi europeni [Cultural Policy in Romania. Planuri de amenajare a teritoriului PATN – sectiunea IV.cultura. 2005.3. Schmid . Jacques P. Programul european de evaluare a politicilor culturale în România. Willy A .

CONSTANTIN MITRUT.Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO Capitolul 3 www. SILVIA-ELENA CRISTACHE. MICTAT A. EDITURA LUMEN. DANA EPURE. 2007. IAŞI. “ITERCULTURAL AND INTERCONFESSIONAL REALTIONS IN A ROMANIAN COUNTRYSIDE”. ROMÂNIA 51 | P a g e .heritour. SIMONA VASILACHE(2008). JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES ETNOPSIHOLOGII MINORITARE IN SPATIUL DOBROGEAN .org Capitolul 4 DANIELA SERBAN. GARLAN.

A N E X E Extrase din articolul “ARIILE CULTURALE CA MATRICE DE SOCIABILITATE”. Sandu Dumitru 52 | P a g e .

53 | P a g e .

54 | P a g e .

CSCDC 55 | P a g e . “BAROMETRUL CULTURAL 2007”.A N E X E 2 Extrase din studiile CSCDC referitioare la Sectorul cultural.

CSCDC 56 | P a g e .“Date despre potentialul cultural si turistic al localitatilor din Romania”.

57 | P a g e .

58 | P a g e .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful