Master ATDR Modul 17- Cercetare-Proiectare

MODALITATI DE VALORIFICARE A DIVERSITATII CULTURALE IN AREALELE SLAB DEZVOLTATE

Baco Raluca Pavelescu Cristina

1|Page

INTRODUCERE Argument Metoda de studiu si detalierea surselor de informatie Prezentarea conţinutului lucrarii Dicţionar de termeni utilizaţi pe parcursul lucrarii

CAPITOLUL 1 1.1. Conceptul de diversitate culturala (definitii, interpretari, evolutie) 1.2. Context: 1.2.1.Abordare la nivel global, european (tratate, documente, indicatori) 1.2.2.Dimensiunea politicilor culturale in Romania Organizatii, asociatii, autoritati in Romania care trateaza diversitatea culturala

1.3.Prezentarea problemei Cauze (factori geografici, istorici, politici, economici) Efecte – Tipuri de relatii in zonele cu diversitate culturala si probleme specifice Scenariu IF NOT 1.4.Rolul politicilor culturale, respectiv a diversitatii culturale in procesul de dezvoltare si revitalizare la nivel national, regional, local

CAPITOLUL 2 Diversitatea culturala in areale slab dezvoltate 2.1 Tipuri de areale slab dezvoltate

2|Page

2.2 Importanţa diversităţii culturale în dezvoltarea economică şi socială şi în menţinerea identităţii locale 2.3 Modalităţi de dezvoltare în zone cu resurse limitate CAPITOLUL 3 Modalitati de aplicare a politicilor culturale privind diversitatea culturala 3.1. Studii de caz in Europa PROIECT: LIVING HERITAGE, : MACEDONIA, REGIUNEA DOLNA REKA PROIECT: HERITOUR,GRECIA, REGIUNEA SERRES
PROIECT: FAIR CULTURE?, MINISTERUL EDUCATIEI, FINLANDA, 2007

PROIECT: PEISAJ CULTURAL - PROTEJAREA PEISAJELOR ISTORICE CULTURALE ÎN VEDEREA ÎNTĂRIRII IDENTITĂŢILOR REGIONALE ŞI A ECONOMIILOR LOCALE, PROGRAMUL INTERREG IIIB CADSES, 2004 - 2009 Tipuri de zone, regiuni de diversitate etno culturala in Romania • Regiuni de diversitate etnoculturala in Romania Analiza comparativa cu alte regiuni ale Romaniei cu alte regiuni din Europa (influente, tipuri de organizare, tipuri de cultura, relatii, istoric, elemente care au adus influente) • Microregiunile, ariile culturale

CAPITOLUL 4 4.1. Identificarea zonelor cu diversitate culturală in România 4.2. Tipuri de abordări – Analiză comparativă Transilvania – Dobrogea

CAPITOLUL 5 Finanţarea intervenţiilor • • • Rolul organizaţiilor nonprofit. exemple Parteneriatul public-privat. Conceptul de societate participativă
3|Page

Introducere Dimensiunile fenomenului cultural Cuvinte cheie : dimensiune teritoriala, politica, economica si sociala Cultura apare în contextul european undeva la intersecţia dintre sfera politică şi cea economic – socială. Cultura este o componentă a sistemului social, determină toate celelalte componente (economică, demografică, politică, psiho-socială etc.) şi este determinată la rândul său de acestea. Spre deosebire de celelalte sectoare ale economiei, contribuie nu numai la „buna stare” a societaţii în general, ci şi la fenomenul de integrare socială, educaţie, încredere şi spirit de apartanenţa la o comunitate istorică. Devine astfel un instrument puternic de comunicare a valorilor şi de promovare a obiectivelor interesului public.

Dimensiunea politică a culturii Aşadar „Cultura” îndeplineşte o sumă de funcţii politice şi sociale, acestea fiind adesea folosite ca argumente pentru politicile culturale la nivel naţional şi care treptat au căpătat relevanţă într-o lume globalizată şi multiculturală. În adevăr este un „ambasador” şi un promotor al valorilor europene, al stilurilor de viaţă şi liantul în dialogul intercultural internaţional.

Dimensiunea economică a culturii Cultura a fost permanent constrânsă şi ameninţată de eficienţa economică. Discuţiile referitoare la această temă sunt îngreunate de o serie de factori: • Organizaţiile culturale cu o poziţie plină de aversiune faţă de atribuirea unei valori economice culturii şi artei. In viziunea lor investirea în acest sector nu are

4|Page

nevoie de o justificare economică – actul de creaţie ar trebui sa fie independent de orice evaluare a rentabilităţii lui. • La nivel european nu exista un sistem bine pus la punct pentru monitorizarea sectorului cultural (sisteme statistice diferite). Există o dimensiune bine stabilită a investiţiilor în domeniul stiinţei şi inovaţiei, spre deosebire de cel cultural, unde o transpunere economică a valorii artei şi creaţiei este dificil realizat. • Sectorul privat este încă rezervat în privinţa investiţiilor în proiectele culturale.

Diversitatea culturală implică schimburi, inclusiv prin intermediul comertului de bunuri si servicii culturale. Implică de asemenea ca un astfel de comert să fie echilibrat, astfel încât să permită conservarea si promovarea diverselor manifestări culturale din lumea întreagă. Este bine cunoscut faptul ca benefiiciile din sectorul cultural nu se rezumă la consumul de „bunuri culturale” şi că devine o sursă de inovaţie, pentru sectoarele economice „nonculturale” (industriile creative). Astfel contribuţia culturii, economic vorbind, a fost treptat recunoscută odată cu dezvoltarea industriilor culturale.

Dimensiunea socială a culturii În prezent avem de-a face cu o societate orientată preponderent pe consum. Atunci când nevoile de bază sunt satisfăcute şi există un nivel ridicat al educaţiei, apare implicit un interes din ce în ce mai mare pentru consumul de cultură şi participarea la diferite activităţi culturale (situaţia marilor oraşe europene). De aceea rolul culturii în dezvoltarea umană este esenţial, iar prin diversificarea opţiunilor indivizilor se urmăreşte în final dobândirea unui anumit nivel de cunoaştere, necesar pentru a progresa. Cultura devine treptat un instrument în conturarea specificului unei comunităţi. Mă voi opri la viziunea antropologilor cu privire la acest termen complex, pentru faptul că până la urmă „cultura este un set de strategii adaptate pentru supravieţuire”1 şi un spaţiu cultural devine mai
1

Rapoport, Anatol.(1911 - 2007), a efectuat studii referitoare la comportamentul uman şi a mediului în anii 50.

5|Page

Cultura a devenit cea mai dinamică componentă a civilizaţiei noastre.valoros cu cât stilul de viaţă. 6|Page . regional. Diversitatea culturala ca o caracterirstica distinctiva a unui anumit teritoriu presupune valorificarea fiecarei element cultural specific fiecarui grup social. Acest dinamism. local Argument Diversitatea cuturala este o sursa de inovatie. această căutare de noi forme şi modalităţi de exprimare. creativitate si antreprenoriat ce poate deveni o forta pozitiva ce declanseaza noi energii si resurse pentru dezvoltarea asezarilor. este în acelaşi timp şi rezultatul şi motorul „societăţii informaţionale”. dar si a elementelor rezultate din interactiunea grupurilor sociale active in acest teritoriu (fenomenul de hibridizare culturala). comportamentul şi activităţile specifice grupurilor sociale reprezintă ingredientele cheie în indentificarea locului Dimensiunea teritorială a culturii La nivel national. a „societăţii bazate pe cunoaştere”.

Schema demers – LUCRARE DE CERCETARE 7|Page . se simte o nevoie acută de infomare. poate constitui un element cheie. Într-un oraş. dar şi de decadere masiva economica. Pentru ca aceste iniţiative să funcţioneze. o colaborare cu alte centre care împărtăşesc aceleaşi nevoi de îmbunătăţire a mediului cultural existent. închegarea comunităţii şi mobilizarea ei în diferite activităţi vizând calităţii vieţii (pentru locuitori) şi atractivităţii oraşului (pentru vizitatori). marcat de amprenta puternică a istoriei. de educaţie şi informare în domeniul cultural.În ce priveşte comunitatea. iar un nivel de participare scăzut poate fi ameliorat neparticiparea prin promovarea unor programe eficiente. o revitalizare prin artă şi cultură devine un pas important pentru conturarea identităţii locale.istorice. În acest caz arta devine mijloc de investigare şi exprimare socială. dar mai ales o seamă de valori cultural .

POLITICI MINORITARE. MULTICULTURALITATE . • prin intermediul programelor de revitalizare şi prin prisma unei dezvoltări durabile. reprezintă un obstacol in identificarea unor instrumente. 1969) ca fiind “un ansamblu de practici sociale.CAPITOLUL 1 1. ce de-al doilea semnalând răspunsul normativ la consecinţele ce recurg din diversitate (aspect politico. C o n c e p t u l d e d i v e r s i t a t e c u l t u r a l ă Definirea conceptului (definiţii. 2008 8|Page 3“ 2 . • gestiunea (administrarea. de intervenţie satisfacerii unor certe nevoi culturale. pluralism cultura. Cluj-Napoca. Politici de integrare a minorităţilor naţionale din românia. acestea au drept scop creşterea capacităţii de adaptare a structurilor şi funcţiunilor comunităţii umane la cerinţele şi nevoile. existenţa unor segmente de populaţie fiverse din punct de vedere rasial sau etnic într-o ţară) .1. controlul) resurselor este una din principalele atribuţii. acest tip de abordare se concentrează pe drepturile omului. conştiente şi deliberate. evoluţie) Lipsa unei definiţii concrete sau mai degrabă o multitudine de alte concepte implicate în conturarea termenului de „ diversitate culturala”. putem constata că. Bhikhu Parekh3 face distincţia între multicultural si multiculturalism. Exista o serie de termeni utilizaţi pentru descrierea unor aspecte legate de diversitate culturală: multiculturalitate. participarea egală a tuturor minorităţilor in viaţa culturală si ancorare formală în cadrul legal si instituţional a acestora. Aspecte legale şi instituţionale într-o perspectivă comparată”. fuziune culturală. societăţii actuale. primul referindu-se la dimensiunea socială a fenomenului de diversitate etnoculturală (aspect demografic – decriptiv. valorifica şi gestiona şi răspunde Din definiţia dată politicilor culturale în lucrarea “Reflexions prealables sur les politiques culturelles” (Paris. programe şi politici formulate pentru a. Politici: POLITICI CULTURALE2. prin angajarea optimă a tuturor resurselor materiale şi umane de care societatea dispune la un moment dat ”. interculturalitate.programatic. Fundaţia CRDE. politici pentru protejarea si promovarea diversităţii culturale. Unesco. interpretări.diversitate culturală la nivelul unei societăţi („within” a society). • importanţa culturii şi rolul acesteia în dezvoltarea societăţii – materializată în aceste “nevoi culturale”. pentru completarea unei imagini de ansamblu privind diversitatea culturală – POLITICI EDUCAŢIONALE.

INTER-CULTURALITATE – diversitate culturale între state („between” states). Politici: POLITICI CULTURALE in relaţie cu instrumente financiare. diversitatea de perspective (societăţi divizate prin prisma unor sisteme de valori diferite si care se afla într-o relatie de competiţie pentru deţinerea monopolului în spaţiu cultural definit. enunţarea de principii. culturi.reţelele de instituţii publice etc.).servicii. resurse umane) între culturi şi state. trebuie să pornească de la o delimitare a obiectivelor specifice (grad de dezvoltare. actori privaţi etc. stiluri de viaţă care pot fi identificate în acelasi spaţiu cultural comun). diversitate culturală. O altă decizie importantă este delimitarea responsabilităţii publice şi a celorlalte grupuri de actori (ONG-uri.la problema diversităţii etnice si aspect ideologic-normativ. dezbaterile politice curente se adresează acum problemelor legate de identitate. G l o c a l . legale exportatori majori sau alte conglomerate culturale. practici.filozofice asupra locului persoanelor ce au o identitate culturală distonctă în societatea contemporană) . sub acest aspect. cu o anumita istorie la bază si concentrate teritorial. diversitatea culturală este privită în primul rand ca un concept politic – schimb echilibrat (bunuri. sloganuri şi modele de acţiune politică. L o c a l . obiceiuri. stimulând creativitatea şi inovaţia printr-un demers educaţional şi 9|Page pentru promovarea pe pieţele culturale a anumitor tipuri de schimburi care să nu fie subminate de alţi . Deşi nu se pune accent pe tradiţionalele instrumente ale politicilor culturale (subvenţii. reflectă interesul unor comunităţi. bazate pe teorii sociologice considerente etico. tradiţie. societăţi. limitări în ce priveşte împroprietărirea. El distinge mai multe paliere de manifestare a fenomenului de diversitate: diversitatea subculturala (amestec de tradiţii. cultură si economie în general. Orice intenţie în dezvoltarea unei metodologii de evaluare a diversităţii culturale şi de identificare a diferitelor direcţii de acţiune a politicilor culturale. identitate) fiecărui stat in parte. cadrul instituţional . G l o b a l i z a r e.) acestea susţin promovarea diversităţi culturale. Pe acest fond. în susţinerea culturii proprii prin soluţii politice potrivite). Conservarea identităţii culturale este modalitatea prin care societatea îşi păstrează valorile proprii. această abordare dezvoltă legături între cultură şi comerţ.

Deşi conceptul a apărut la inceputurile secolului 20. Principiile de la care ar trebui sa pornească formularea acestor drepturi culturale sunt : acceptarea de către comunitate a diversităţii culturale. Cu toate acestea globalizarea. nici până în prezent nu beneficiază de o definiţie clară şi ficare ţară a avut o abordare particulară. Succesul în competiţia globală este dat de diversitatea şi specificitatea ofertei. 264-265 10 | P a g e . Glocalul este un fenomen cu o anumita rezonanţă la nivel local şi cu o capacitate de transfer la nivel global („ orice eveniment care se adresează particularului şi se interconectează cu generalul”4). Se disting astfel cele două dimensiuni ale culturii – globală şi locală („glocalitate”). au fost 4 Definiţia “glocalului” din dicţionarul Metapolis. economice şi ca o subcategorie a drepturilor educaţionale. autonomia culturii şi artei (mai precis a valorilor culturale). practici restrictive în ceea ce priveşte cooperarea şi mobilitatea . dar insăşi dimensiunea etică a culturii si a politicii culturale sunt inseşi integrate în materializarea practică a drepturilor de bază. acest fenomen a generat o serie de provocări în toate domeniile (ex. precum şi alte forme de cenzură). devine o ameninţare a identităţilor culturale. sectorul economic). care şi–au găsit răspunsul în cultură şi creativitate (industriile creative).antrenant. În ce priveşte prima categorie. (discriminarea limbii materne. ne voi opri şi asupra „drepturilor culturale”. prin iniţiative la nivel local. fapt ce a determinat redescoperirea valorilor culturale naţionale. când discutăm de diversitate culturală şi politici culturale. Există totuşi două mari categorii: dreptul la cultură şi dreptul la creativitate (actul artistic). Drepturi culturale Implicit. trensgresia identităţii culturale şi a simbolurilor. care să ofere fiecărui individ dreptul de a-şi conserva memoria culturală şi patrimoniul identitar. pag. deşi reprezintă o oportunitate pentru diversificarea vieţii culturale. politice. Drepturile culturale reprezintă o categorie a drepturilor omului. Aşadar. şi libera alegere a a individului. Acestea nu au fost evaluate ca şi drepturi de bază. alături de cele civice. În mod tradiţional ele au fost asociate cu drepturile minorităţilor naţionale sau cu diferite forme de expresie a creaţiei. Astfel violarea drepturilor omului are inevitabil implicaţii culturale.

ca nu cumva – deşi având cele mai bune intenţii – efectul să fie exact invers. dreptul la libera alegere a identităţii culturale. O problema majoră care reiese din discursul despre drepturi culturale este teama guvernării de a pierde coerenţa societăţii la nivel naţional. Semnificaţia socială şi justificarea politicii culturale derivă dintr-o serie de responsabilităţi şi libertăţi atât la nivelul individului. Dr. semnificaţii. derptul de a se implica în formularea politicilor culturale etc.definite o serie de drepturi ca: dreptul de participare la viaţa culturală. Deşi. ar trebui văzute ca dreptul fiecărui individ în parte. Grupuri sociale vulnerabile şi deseori marginalizate. Stamatopoulou 5 afirma că drepturile culturale sunt vitale pentru fiecare individ în parte. Astfel un stat poate considera un gest inocent respectarea tradiţiei populare. cum spuneam drepturile culturale sunt asociate în special cu minorităţile . este activă în dezbaterile -privind drepturile culturale 11 | P a g e 5 . in prezent şef al Forumului ONU pe probleme de indigeni. dreptul de a proteja produse culturale. cât si la nivelul comunităţii. Stamatopoulou. dreptul de a dezvolta si proteja cultura. dar nu şi promovarea limbii minorităţilor în cauză în educaţie şi media.. Acest fenomen creează o experienţă culturală şi o expresie artistică falsă. dar în special sunt adresate minorităţilor. conducând la marginalizare şi formare a ghetourilor. dreptul la patrimoniu cultural. minorităţile găsesc „cultura” ca un refugiu şi o motivaţie. respectul faţă de cultura si autonomia sa.

sunt văzute ca metode de valorificare a potenţialului local şi de evitare a conflcitelor în aşezările care se confruntă cu această diversitate.Schema prezentată6 punctează o serie de cuvinte cheie şi precondiţii în formularea politicilor culturale.obiecte şi procese. mentalităţi. Idei şi procese hibride sunt metode de a recunoaşte ceva diferit şi metode de a combate tensiunile cauzate de diferenţe. respectarea grupurilor diverse ale unei comunităţi. „Hibridizarea.Omogenizare. care aduc în discuţie o serie de termeni : heterogenizare culturală (creşterea varietăţii şi diversităţii produselor culturale).americane). obiceiuri. limbaj. care se combină pentru a genera noi structuri. ca proces intersecţional şi tranzacţional facilitează tranziţia de la multiculturalism la interculturalism”.8 Conform convenţiei.Paidos Barcelona. se referă la diferenţe în comporatmente. în care fiecare dintre grupuri este preocupate de păstrarea identităţii lui. participarea. 6 7 8 Fair culture? pag 36 “Hybrid cultures”. infrastructura. patrimoniul cultural. Conform Declaraţei Unesco a diveristpţii culturale. Hibridizarea este rezulatul unor procese socio-cultural (care există separat). 2001 Declaraţia Diversităţii culturale. promovarea înţelegerii reciproce. hibridizarea culturii (efect al amestecului de culturi). Heterogenizare . rezultată în urma migraţiei popoareleor şi dinamicii graniţelor. Ca sursă de schimburi şi creativitare. mod de viaţă. este deosebit de util conceptul de hibridizare. diversitatea culturală este necesră pentru rasa umană cum este necesară biodiveristatea pentru natură. Există câteva teorii contemporane cu privire la impactul acestuia. Exploatarea diversităţii culturale. cultura apare în diferite ipostaze de-a lungul timpului şi pe teritorii diferite şi se manifestă sub forma unicităţii şi pluralităţii identităţilor grupurilor ţi societăţilor care alcătuiesc rasa umană. În acest context. 7 Diversitatea culturala. UNESCO 12 | P a g e .N. diversitatea culturală este vazută ca un un factor pentru dezvoltare.Hibridizare Dinamica acestui fenomen oferă atât oportunităţi cât şi ameninţări în domeniul culturii. omogenizare culturală (ameninţarea culturilor locale de către modele vestice. Garcia Canclini. etc. Astfel reponsabilităţile aduc în prim plan identitatea culturală. tradiţii. accesibilitatea.

2004 EUROPA CA PROIECT CULTURAL. BRUSELLES. Faro.Ulrich Kockel.2. 2002-2004 POLITICI LOCALE PENTRU DIVERSITATE CULTURALĂ. 2006 CONVENŢIA DESPRE VALOAREA PATRIMONIULUI CULTURAL PENTRU SOCIETATE. contribuţia Uniunii Europene la viaţa culturală şi să propună parteneri şi metode în vederea cooperării dintre cele două. A b o r d a r e l a n i v e l g l o b a l .9 Însă comercializarea acestui bun poate avea efecte drastice asupra cadrului cultural. 1. PRAGA. editura Palgrave Macmillan2007 13 | P a g e . BUDAPESTA 2006 ÎMPĂRŢIND DIVERSITATEA. INSTITUTUL PENTRU CULTURA BARCELONE. ABORDĂRI NAŢIONALE PRIVIND DIALOGUL INTERCULTURAL ÎN EUROPA. DIVERSITATE CULTURALĂ ŞI SOCIALĂ ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST. 2007 (t r a t a t e . 1. constituind un impediment pentru dezvoltare. 2005 Convenţia stabileşte norme de protectie a patrimoniului cultural şi imporatnţa acestuia pentru societate.Patrimoniul este considerat ca un aspect esenţial al identităţii unei comunităţi.Acesta convenţie incerce să găsesscaă răspunsuri la diferite probleme: cui si de ce îi 9 “Cultural heritages as reflexive traditions”. 2008 RAPORT PRIVIND IMPOTANŢA INVESTIRII ÎN DIVERSITATE CULTURALĂ ŞI DIALOG INTERCULTURAL AGENDA EUROPEANĂ PENTRU CULTURĂ ÎNTR-O LUME GLOBALIZATĂ. deoarece se pierde tocmai specifcul care a dus la creşterea interesului pentru elementele de patrimoniu. FACTORI NOI ŞI VECHI. Mairead Nic Craith. d o c u m e n t e) Încearcă să găsească legăturile dintre lumea europeană (şi diversitatea culturală de care este caracterizată) şi cultură în contextul globalizării. Context: 1. 2. e u r o p e a n DOCUMENTE DECLARAŢIA UNIVERSALĂ UNESCO PRIVIND DIVERSITATEA CULTURALĂ CONVENŢIA UNESCO PRIVIND PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DIVERSITĂŢII ŞI EXPRESIEI CULTURALE COMPENDIUM PENTRU POLITICI CULTURALE ŞI TENDINŢE ÎN EUROPA.

socilă şi culturală) şi de a proteja patrimoniul cultural European. enumerăm Heritage Trails project. UNESCO. Dintre proeictele iniţiate de ECOVAST. etc. 10 “Integrated rural community development” Joan Asby. Staffan Bond. cât şi ca model de dezvoltare economică bazat pe principiile dezvoltării durabile. PARIS 2003 EXPERIENŢA DIVERSITĂŢII CULTURALE ÎN ŢĂRILE MEMBRE ALE FORUMULUI EUROPEAN PENTRU ARTE ŞI PATRIMONIU. Transnational Woodland Industries Group (TWIG).este transmis patrimoniul. PROMOVATE ŞI ÎNCURAJATE DE DOCUMENTELE ŞI ORGANIZAŢIILE NAŢIONALE SI ALE UNIUNII EUROPENE EUROREG Este o organizaţie care studiază efectele integrării europene asupra statelor ce se confruntă cu problema minorităţilor (activizăţi economice. VALORI ENUNŢATE. Se bazeasză pe ideea că patrimoniul cultural poate facilita participarea societăţii la viaţa culturală. iunie 2000 14 | P a g e . Michael Dower. Slovenia. 2003.proiectul Reţeaua Wine Traditions (WITRANET).) ECOVAST10 Este o asociaţie înfiinţată în 1984 care are ca obiectiv oferirea comunităţilor rurale a unor condiţii de viaţă mai bune (vitalitate economică. KYOTO CONVENŢIA EUROPEANĂ A PEISAJULUI. contribuţia la cultură.Slovacia şi Bulgaria. Howard Brindley.Patrimoniul este văzut atât ca resursă de dezvoltare socială prin creşterea diversităţii culturale şi a promovării dialogului intercultural. Birgitta Wiberg. FLORENŢA 2007 PROGRAMUL ESPON TEDI (TERRITORIAL DIVERSITY) PRINCIPII. drepturiale minorităţilor. CONVENŢIE PENTRU SALVGARDAREA PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL. and Janos Karasz -. 2007 APA ŞI DIVERSITATEA CULTURALĂ.

155-194 13 Cercetator. spunand că aceştia reprezintă mai mult decat nişte simple date statistice si o materializarea a politicii culturale. interesat de: industriile culturale şi creative. performanţe slabe ale instituţiilor şi politici publice ineficiente. El a propus şapte grade de acceptare socială materializate prin relaţii de rudenie. Colin Mercer13 punctează necesitatea dezvoltării unor indicatori culturali.–A. cartografiere culturale şi planificarea. Fearon. Katz si Braly (1933) au punctat că aceasta metodă poate conduce la raspunsuri stereotip. Indexul de fracţionalizare etnică11 (James D. 2003) . analist si consilier in materie de politici. de vecinătate. de management şi de cooperare. Devleeschauwer – W. Au existat diferite modalităţi de dimensionare a acestui fenomen. o coexistenţă armonioasă în comunitate Susţinere a patrimoniului cultural prin: responsabillitate. promovare. scopurile patrimoniului cultural : identitate. pp. Journal of Economic Growth. Desigur nu există niste indicatori culturali universali. vol.VALORI. dar şi acceptare ideii de a munci împreună sau admiterea ca cetăţean. coeziune. culturale şi de indicatori statistici. reluat actualizat permanent (în funcţie de datele oferite de recensăminte) şi nuanţat în ansamblu de introducerea indexului de fracţionalizare lingvistică şi religioasă (Alberto Alesina12) au semnalat corelaţii interesante între valori mari ale indexului de fracţionalizare şi indicatori ce reflectă creştere economică scăzută. Wacziarg. Creativitate în economie cultural 12 11 15 | P a g e .– R. reprezintă una dintre iniţiativele timpurii de măsurare a sentimentelor unei persoane faţă de diferite grupuri etnice. exploatare fără a afecta valorile Indicatori SCALA DISTANTEI SOCIALE – BOGARDUS (1925). apartenenţă. Easterly – S. înţelegere. Kurlat. Ulterior . menţinerea tradiţiilor. Asftel metoda implică stabilirea de către subiecţi a unei distanţe faţă de diferite naţionalităţi. dezvoltarea culturală. creativitate. 2003. PRINCIPII ENUN ATE DE PRINCIPALELE DOCUMENTE NA IONALE – CONCLUZII I ORGANIZA II EUROPENE I Valorile. influenţate cu foarte mare uşurinţă de prejudecăţile existente faţă de anumite grupuri sociale (mulţi dintre subiecţi nici nu au intrat în contact cu reprezentanţi ai etniilor respective. diferind de probabilitatea ca două persoane alese aleator din populaţia unei ţări să aparţină unor grupuri etnice diferite Studiul “Fractialization” realizat de echipa A. dezvoltare durabilă. dar au optat pentru o caracterizare general acceptată). 8. ci şi un pas înainte spre implemtare. reglementări specifice fiecărui element de patrmoniu Patrimoniu cultural ca factor de dezvotare prin: folosirea potenţialului economic al acestuia. Alesina.

etic. guvernanţă şi comportament (calitatea vieţii. 2003) .).indicatori generali privind coeziunea socială (toleranţă. consumatorului (evaluare demografică a utilizatorilor şi nonutilizatorilor de resurse culturale) 3. politic.ERICards14 şi Consiliul Europei au dezvoltat un cadru pentru indicatorii privind diversitatea culturală. neglijate de politicile culturale actuale 4. Conform spuselor lui Mercer ar exista patru categorii de indicatori: 1. calitatea vieţii). egalitate etc. participare şi consum cultural (orientare socială. Aceasta implica conştientizarea existentei sub-culturilor. stil de viata si identitate (orientare personală. 5. producţie. indicatori generali privind diversitatea culturală (concepte.„Towards an international instrument on cultural diversity”. etică. incluziunea şi excluziunea socială.indicatori etno-culturali (diversitate lingvistică. educaţie. Cultura.la o ţară la alta sau de context. drepturi culturale etc). Există asfel zece categorii de indicatori: 1. Acces. utilizatori de produse culturale) Aceste set indicatori evaluează în ce măsura capitalul şi resursele culturale pot constitui sau contribui la formarea diferitelor stiluri de viaţă şi identităţi. 4. moral) Acestă categorie urmăreşte modul în care resursele culturale contribuie la formarea caracterelor atât a indivizilor cât şi a colectivităţii. Iniţiativa Comisiei Europene . drepturi culturale.indicatori generali privind dialogul 14 European Institute for Comparative Cultural Research 16 | P a g e . participare. Cultură. reciprocitate. atonomie.indicatori de conţinut. forţa de muncă) Indicatorii din acest grup evaluează sustenabilitatea economiei culturale şi felul în care mobiliataea şi diversitatea resurselor culturale contribuie în final la creşterea calităţii vieţii 2. Indexul Diversitatii Culturale Au existat o serie de iniţiative în ceea ce priveşte măsurarrea diversităţii (ex. 2. Vitalitataea şi diversitatea culturală ( economie. infrastructură) Indicatorii din aceasta categorie măsoară oportunitatile şi constrângerile din punctul de vedere al utilizatorului. respectiv contribuţia acestora la coeziunea comunităţii. 3. coeziunea socială şi dialogul intercultural (2005).

Această atitudine (programe speciale pentru protejarea.). Nu există date şi indicatori suficienţi privind diversitatea culturală. În România. dialog intercultural – arta si educaţie. Programul european de evaluare a politicilor culturale în România. 2. ci anticiparea unor centre de interes cultural şi concentrarea tuturor mijloacelor asupra a ceea ce este cu adevărat semnificativ pentru cultura noastră. problema este că în continuare ne concentrăm eforturile pe intervenţii punctuale şi devine uneori aproape imposibil să ne imaginăm. Prioritatea politicilor culturale româneşti (după 1996) este patrimoniul şi foarte multe din iniţiative s-au focalizat pe această direcţie. 7. dialog intercultural – acces şi participare la viaţa culturală. restaurarea. pentru prezervarea siturilor istorice) este justificată ţinând cont de starea în care se află valorile noastre culturale. care exprimă însă rezerve faţă de selectarea acestei priorităţi. 10. Report on an European group of experts]. de conservare şi restaurare a monumentelor istorice reprezintă o prioritate în cadrul politicilor culturale din România.cultural (grupuri minoritare naţionale. 8. preşedinte: Terry SANDELL. conservarea monumentelor de patrimoniu. actori etc. dialog intercultural – pluralism în media. Pe de altă parte este o nevoie acută de organizare. remarcând că nu se înţelege motivaţia 17 | P a g e . D i m e n s i u n e a p o l i t i c i l o r c u l t u r a l e î n R o m â n i a • Programele de punere în valoare a patrimoniului cultural. imigrare etc. 2. iar necesitatea extinderii evaluării culturii şi implicit a diversităţii culturale este absolut necesară. cu nivelul actual de dezvoltare al ţării şi suportul economico-financiar necesar. mecanisme de participare. expoziţiilor. Raport al unui grup de experţi europeni [Cultural Policy in Romania. raportor: Jacques RENARD. In România se operează în continuare cu „Barometrul cultural”. un plan care să nu aibă în vedere numai prezenţa culturală românească sub forma târgurilor. Au existat rapoarte ale unor experţi europeni (-Politica culturală în România. 9.). dialog intercultural – indicatori privind măsurile şi politicile culturale. 6. vectorii unei dezvoltări viitoare. evenimentelor în general. 1. October 1999) cu privire la politicile culturale în România.dialog intercultural – indicatori privind guvernanţa (reţele de cooperare inter-guvernamentale.

centrul internaţional de artă contemporană . schiţând şi câteva din direcţiile pe care ar urma să se dezvolte reforma instituţională din domeniul culturii. CENTRUL DE RESURSE PENTRU DIVERSITATEA ETNOCULTURALĂ „Misiunea Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală este de a contribui la construcţia democratiei in România prin ameliorarea climatului interetnic şi promovarea principiilor echităţii si pacii etnoculturale. autoritati in Romania care trateaza diversitatea culturala ORGANIZAŢII. Cu excepţia unor studii realizate de IMAS (1999). asociatii. reducerea personalului administrativ şi implicarea specialiştilor în evaluarea actului cultural. iniţiativele culturale aproape că lipsesc din peisajul urban.” CRDE contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor etnice punând în valoare diversitatea. ele permit şi o comparare cu politicile culturale aplicate de celelalte state europene. în care se încearcă descentralizarea instituţiilor culturale şi responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice locale. monitorizarea şi evaluarea politicilor publice din domeniul culturii. că România tinde să se apropie de modelul ţărilor nordice. CSCDC.pentru care alte priorităţi sunt defavorizate (sectorul creaţiei). Acestea constituie o analiză destul de clară şi corectă a situaţiei actuale. Totodată. îmbunătăţirea relaţiilor 18 | P a g e . Cultelor şi Patrimoniului Naţional. CRDE realizează sau promovează proiecte care vizează diferitele aspecte ale acomodării diversităţii etnoculturale: buna guvernare a comunităţilor multietnice. INSTITUTII UNESCO CENTRUL DE STUDII I CERCETĂRI ÎN DOMENIUL CULTURII Infiinţat în 2005. Fundamentul teoretic constă în intervenţii la diferite seminarii şi workshop-uri (Mosaic 1998/2000. Se poate constata. Asociaţia ECUMEST). Fundaţia Concept (2000) şi ARCULT (2002). În prezent.CIAC). În 2000 a fost iniţiat Forumul Cultural şi continuat în 2002 sub titlul de Forumul Cultural Naţional. iniţiat de Consiliul Europei. accesul la diferite analize comparative şi introducerea termenului de „management cultural” pun bazele unei strategii în acest domeniu. contribuie la elaborarea. în România. instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii. În paralel existau şi instituţiile artistice (ex. de exemplu. Organizatii.

INCD International Network on Cultural Diversity. diversitate şi participare culturală. prin prisma parametrilor infrastructură. susţinerea creativităţii” Lucrarea „SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA. Măsurarea consumului şi participării culturale. Astfel îşi propune: • • Măsurarea gradului de adecvare a infrastructurii de distributiea bunurilor culturale la nevoile populaţiei. cinema. RESURSE. cooperare culturală internaţională şi integrare europeană: către un spaţiu public european.cooperare interculturală externă ECUMEST . CONSUM” prezintă situaţia sectorului cultural. cercetare şi documentare privind minorităţile naţionale. SERVICIULUI MINORITATILOR CULTURALE din cadrul MINISTERULUI CULTURII SI CULTELOR opereaza cu urmatoarele domenii culturale in ce priveste minoritatile: . etnologică. comemorări . Este membră a unor retele culturale ca : IETM . aniversări. suplimentat de alte directii – industrii creative turism cultural. INFRASTRUCTURA. instituţii de spectacol. 19 | P a g e . cultură scrisa) pentru mai multe categorii de utilizatori. regional.etnice prin activităţi de dezvoltare comunitară. Balkan Express Activităţi : „politici culturale. pentru emanciparea instituţională a sectorului culturii în Romania şi în Europa centrală şi de est. etnoculturală . resurse. istorică. acest “barometru cultural” cuprinzând informaţii din mai multe paliere de analiza (judeţean. local). al cărei scop este intermedierea şi acompanierea proceselor de acces . muzee.asociaţie culturală.biblioteci.protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil şi imobil .Informal European Theatre Meeting. dezvoltarea şi punerea în valoare a identităţii culturale şi lingvistice . educaţie multiculturală. dialog interetnic.cercetare.memorialistică.conservarea. consum şi îşi propune crearea unui instrument de lucru util (cu o structură modulară – un nucleu principal orientat pe niste micro-zone ale sectorului cultural .

CONSUM . Capitolul 2 – “Evolutia sectorului cultural in Romania (1995-2005). Indicele vieţii culturale15 (indicele infrastructurii culturale. judeţ. Orice modalitate de valorificare a culturii . o creştere a resurselor culturale şi a consumului cultural. Importanţa vieţii culturale în mediul rural este sesizat şi de Sandu Dumitru. respectiv cele 23 de categorii identitare înregistrate de recensământ ocupă locul trei – după Federaţia Rusă. rolul dar şi starea actuala a instituţiei căminului cultural. Printre problemele abordate este sesizată şi diferenţele urban – rural. INFRASTRUCTURA.RESURSE. Analiza comparativă cu alte ţări din Europa şi trasarea unor ierarhii ale componenţelor vieţii culturale a întâmpinat dificultăţi în compararea domeniilor culturale cu denumiri variabile de la o ţară la alta.• Măsurarea nevoilor culturale ale populaţiei pe tipurile de industrii culturale. indicele consumului cultural). indicele producţiei culturale. evaluare si contextualizarea datelor oficiale INS (prezentate in capitolul 1) prin intermediul cercetării sociologice de tip barometru sunt principalele instrumente de operare pentru conturarea unei imagini cât mai apropiate de realitate. ai participarii si productiei resurselor culturale intro masurare compozita15 .3. arie culturala. cu cele 18 de grupuri minoritare reprezentate în Parlament. cu 23 – în ierarhia ţărilor cu Indicele vietii culturale – cuprinde indicatori ai disponibilitatii. respectiv a diversităţii culturale implică o îmbunataţire a infrastructurii culturale.definitie prezentata in lucrarea SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA. creative şi de entertainment. P r e z e n t a r e a p r o b l e m e i În Europa există aproximativ 337 de comunităţi minoritare recunoscute oficial de autorităţile statelor respective. cu 45 minorităţi naţionale recunoscute şi Ucraina. Conturarea unei tipologii de consumatori şi comportamente culturale devine semnificativă pentru elaborarea unui diagnostic destul de îngrijorator a cererii culturale contemporane în România. completarea. pag 46 20 | P a g e 15 . susţinând aportul semnificativ al patrimoniului cultural rural (material şi imaterial) în ce preveşte conturarea indentităţii culturale a unei regiuni. România. 1.

unde se încurajează protecţia şi promovarea „limbilor regionale şi minoritare”. 45) Discursul european este momentan normativ. Romania se poate numara printre tarile care a intreprins o seria de masuri in sprijinirea minoritatilor (acte normative. Singura intervenţie bugetară a Comiesiei Uniunii Europene pentru minorităţi constă în referirea acestora în cadrul categoriei privind Educaţia.Schimbarea intereselor şi identităţilor în regiunile europene de graniţă. Există însa preocupări în acest sens concretizate doar prin enunţarea unor documente şi cărţi care definesc metode şi norme pentru protejarea minorităţilor şi care susţin fenomenzul de descentralizare . ClujNapoca. Raport al Comisiei Europene 21 | P a g e 17 16 .aprox 200. minot’rităţi etnice şi transformări socio-politice „. ASPECTE LEGALE ŞI INSTITUŢIONALE ÎNTR-O PERSPECTIVĂ COMPARATĂ”. este disticnţia între: Datele au fost preluate din lucrarea “ POLITICI DE INTEGRARE A MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA. Politica de coeziune nu face referire la minorităţi. e c o n o m i c i ) În consecinţă. S-a înfiinţat atunci (în 1983) un buget pentru limbile pe cale de dispariţie.grup autodefinit de persoane care au în comun aparteneţa la un limbaj istoric şi la o cultură proprii şi particulare unei regiuni geografice fără a beneficia însă de un stat al lor. În momentul de faţă nu există politici europene pentru aceste minorităţi. prin enunţatea unor principii în numeroase tratate şi carte.17 C a u z e (f a c t o r i g e o g r a f i c i . ca urmare a intenţiei de a încuraja diversitatea lingvistică. (care sunt alea (pg. fonduri pentru sprijinirea organizatiilor). i s t o r i c i . 2008 EUROREG –„Cercetare în ştiinţe sociale şi umanitare.număr semnificativ de minorităţi16. Anul European al Limbilor. cu implicaţii deosebite la nivel de politici culturale. nivel local (comunitate ). 1992) a comunităţilor minoritare. care a fost desfiinţat în 1998. Minoritate. In baza acestei realitati. ploitici ale Uniunii Europene. marginalizarea sau ignorarea acestei realităţii are implicatii şi devine o „problemă” atât la O pistă de pornire în ce priveşte factorii determinanţi ai acestui fenomen. Pentru cine este o problemă? Miza adevarată a diversitatii culturale este asigurarea supravieţuirii culturale (cultural survival sau survivance – Charles Taylor. regional si naţional. iulie 2005. institutii de stat sau servicii in cadrul acestora . p o l i t i c i . Fundaţia CRDE. Au fost reintroduse în anul 2001.

Imposibilitatea de a-şi putea păstra propria identitate. Identitatea culturală la ambele niveluri – naţional şi internaţional – rămâne una din principalele necesităţi psihologice şi spirituale. Efecte a. intensificarea capitalului relational între diferite grupuri sociale şi. În primul caz . dincolo de avantajele economice. componenţa de mobilizare a multiculturalismului aferent nu înregistrează schimbări esenţiale în cadrul sistemului de valori ci doar deschiderea si diversificarea spaţiului cultural comun. concentrate teritorial diversitatea ca rezultat a unui fenomen migraţional. NOUA EXPERIENTA / „NEW EXPERIENCE” – ideologii bazate pe egaliatate între naţiuni şi minorităţi prin negarea diversităţii pe cât posibil standadardizate şi promovarea unor valori comune 22 | P a g e . Zonele cu diversitate culturală (în sensul prezenţei într-un anumit teritoriu a mai multor etnii si modele culturale) presupun existenţa diferitelor forme de dialog. Spunem în cel mai fericit caz pentru că diversitatea culturală la nivelul unui teritoriu stabilit poate genera dimpotrivă conflicte sociale şi caracteristica distinctivă a teritoriului (prezenta multiculturalităţii) să devină orice altceva decât un element de polarizare culturală. în cel mai fericit caz. reperezentată de existenta unorcomunităţi cu o anumita tradiţie la nivel naţional („minorităţi natţonale”) . la conflicte în interiorul unei societăţi. În al doilea caz. de competiţie. Tipuri de abordări la nivel de politici culturale 1. care produce practic nişte grupuri etnice. încercând să se realizeze o imbogăţire a dialogului intercultural. de conflict La nivel european sunt considerate extrem de importante atât recunoaşterea cât şi conştientizarea identităţilor şi diferenţelor dintre culturi. Această relaţie de competiţie dusă la extrem se transformă în conflict şi devine complet neproductivă. o încercare de inţelegere reciprocă.Tipuri de relaţii identificate la nivelul unei societăţi multiculturale între grupurile sociale minoritare: de cooperare. conduce în mod automat şi de altfel firesc. divesitatea de perspectivă şi relaţia cu teritoriul determină crearea unui mediu competitiv în ce priveşte dominarea spaţiului cultural.• • diversitate cu rădăcini istorice. b. sau în cadrul societăţilor dintr-o anumită regiune.

ungari ) sunt privilegiate faţă de noile minoritati (croaţi. respectiv a fost tratată şi problema de-standardizarii şi promovării diversităţii culturale 8. Noile direcţii DE-CONSTRUCTIVISTE se concentrează spre pe revitalizarea valorilor cultutale din trecut.) si 2. Astfel valorile culturale tradiţionale îşi pierd puternic din intensitate în favoarea unui acces facil în viaţa culturală europeană ţi dialog cultural global. 7. clasă socială etc. Serbia. schimbarea identităţilor şi văd diversificarea culturală ca o provocare dominantă. LIPSA UNOR CONCEPTE COMUNE ŞI A CUNOAŞTERII CULTURII – lipsa unor concpete standard şi o bună cunoaştere a propriei culturi.către nivele locale de diversificare (etnii. 3. Tratamentul diferit a diferitelor minorităţi în Slovenia . DEZINTEGRARE CONCEPTUALA/ „CONCEPTUAL DISINTEGRATION” – politicile culturale se indreaptă către probleme de identitate. 5. Monte Negro b.2. dialog limitat cu alte culturi.în cadrul programului „EUROPEAN PROGRAM OF NATIONAL CULTURAL POLICY REVIEWS” lansat de Consiliul Europei. Marginalizarea problemei în Albania. naţional. INTERESE DIFERITE / „SPLIT INTERESTS” – interese orientate în două direcţii diferite: 1.minorităţile cu tradiţie (italieni. s-au clarificat şi armonizat metodologiile de operare. intoleranţă faţă de alte valori. reminescenţe ale acestui tip de abordare există şi în prezent materializate în politicile culturale concentrate pe probleme de indentitate (în special afirmarea valorilor culturale naţionale şi minoritare) şi deconstrucţia abordărilor de tip socialist. MARGINALIZAREA STANDARDELOR/ „ MARGINALISATION OF STANDARDS” – marginalizarea culturilor minorităţilor şi operarea cu tipuri europene standard la nivel local. TENDINTA CONSTRUCTIVISTA/ „CONSTRUCTIVIST TENDENCY” – politici culturale socialiste – crearea unei „noi culturi integrative” şi un nou individ. 4. Concentrarea pe conturarea identităţii conduce la interpretarea diversităţii culturale ca o importantă realizare a unei anumite culturi si mai puţin spre toleranţă a acestei diversităţii în cadrul altor culturi. sârbi) 23 | P a g e .către integrarea în tendinţele europene. EXTRAPOLAREA POLITICILOR CULTURALE „EXTRAPOLATION OF CULTURAL POLICIES” . VALORI LOCALE VS STANDARDE GLOBALE/ „LOCAL VALUES VERSUS GLOBAL STANDARDS” În consecinţă la nivel naţional se contureaza o serie direcţii de acţiune cu privire la fenomenul diversităţii culturale: a. 6.

Bulgaria.Rolul politicilor culturale. 1. regional. cultura si arta conturează şi distinge „brandul „ unui areal faţă de celelalte. Arealele slab dezvoltate dispun de resurse limitate pentru a se sustine. 24 | P a g e . de capital redus şi în special pe rolul culturii si artelor in revitalizarea urbană. respectiv a diversităţii culturale în procesul de dezvoltare si revitalizare la nivel naţional. România. dar recentele strategii se bazează pe proiecte şi programe. Pentru un oraş de talie mica. dar nu şi imposibilă. aparteneţă la o cultură straină de a lor.3. De aceea este important ca elementele culturale specifice fiecarei minorităţi sau grup etnic de care dispun aceste aşezări să fie exploatate pentru a completa harta identităţii arealului respectiv şi transformarea lui dintr-un simplu spatiu comun într-un spaţiu cultural. Acceptare formală a standardelor europene şi practici non-transparente –ex. Sacrificiul extrem în cazul intervenţiilor eronate sau ignorării unor fapte reale este pierderea identităţii culturale a „locului”. Grecia S c e n a r i u i f n o t Minorităţile etnice dispun de un foarte larg patrimoniu şi o mare diversitate de resurse culturală. de incluziune. cât şi în aria lui de influenţă. Cât obiectivele despre naţionale o regenerare economică presupune încurajarea turismului cultural atât în nucleul generator. local • • Proiectele culturale joacă un rol din ce în ce mai important începând cu 1980. În acest subcapitol ne vom opri la o serie de calităţi ale programelor bazate pe valorificarea culturii .c. Ele se confrunta cu probleme legate de asimilare. Alături de coeziunea socială. care fac posibil răspunsul la nevoile locale. încercând în acelaşi timp să îşi menţină identitatea. introducerea unei astfel de strategii bazate pe politici culturale rămâne o adevărată provocare.

Când artele devin o organizaţie puternică într-o comunitate. produse specifice. Cultura şi arta devin importante instrumente de mobilizare a comunităţii în diferite activităţi. etc. Arta deschisă publicului devine un agent al exprimării.Dialogul şi participarea comunităţii în acest proces de revitalizare prin cultura si artă sunt esenţiale. folclor. celor religie. prin faptul că poate capta interesul. curiozitatea sau chiar energia cu privire la schimbare. dansuri. mergând pe un mecanism de implicare a individului în procesul de dezvoltare a societăţii. financiar-fiscale. echipele de specialişti. Vis a vis de diversitate culturala. viabilitatea politicilor culturale este determinată în mod esenţial de o abordare holistică.) 2. artefacte ca cimitire. Drept urmare s-au îndreptat spre artă. Ea aduce în discuţie o serie de probleme ale societăţii şi îşi educă publicul prin căi inovatoare. cetăţenii plini de imaginaţie şi încredere îşi folosesc la maxim potenţialul. PATRIMONIU CULTURAL MATERIAL (patrimoniu construit elemente separate sau ansambluri. industrii specifice. directiile de actiune ale politicilor culturale se indreapta practic catre doua directii majore –PATRIMONIU CULTURAL SI EVENIMENT Modalitatile de materializare a diversitatilor culturale sunt: 1. cântece. pot funcţiona foarte bine în dialogul cu tineretul. gastronomic. iar evenimentele culturale creează o memorie colectivă şi o comemorare speciale. acţiuni. realizându-se astfel politici de dezvoltare integrate şi coerente. PATRIMONIU CULTURAL IMATERIAL (istoric. interpretării şi negocierii. lingvistică. Cu privire la generaţiile implicate în astfel de iniţiative. în care există coeziunea socială şi o anume calitate a vieţii în general. Uneori este singura modalitate de a-i antrena în diferite programe de acest tip. educative şi sociale. Ei acceptă ca un mediu creativ. poduri. văd potenţialul uman ca lucrul cel mai de preţ. în care politicile specific culturale se împletesc cu politicile economice. tradiţii. În acelaşi timp. tehnologii specifice) 25 | P a g e . arheologic. inter-sectorială. mediul educaţional este îmbunătăţit şi oamenii devin motivaţi cu privire la participarea lor la evenimente. meşteşuguri. Prin urmare. mori.

fără alte calităti culturale.grădini. Tipuri de peisaje culturale Peisaje culturale amenajate.3. iar informaţiile vizuale capătă o importanţă deosebită în ce priveşte utilizatorii permanenţi ai locului respectiv (locuitorii). PEISAJELE CULTURALE reprezinta conform definitiei peisaje particulate în care se manifestă interactiunile între oameni si mediul în care trăiesc. parcuri. Aceste sisteme de valori devin tangibile şi vizibile prin patrimoniu construit. 2004 Patrimoniu construit reperezinta una din cele mai vulnerabile domenii şi în acelaşi timp incarcatp de potenţial Una din cauzele conflictelor inter-etnice este diferenţa între sistemele de valori ale diferitelor minorităţi. Dialogul cultural reprezintă un mecanism prin care diversitatea culturală poate conduce la cunoaştere. Fluxul continuu de schimbări în spaţiul construit sunt sesizate atât în spaţiul conştient (modificări în percepţia vizuală a spaţiului respectiv). iar arhitectura si arta joaca un rol important prin integrarea mesajelor culturale în mediul construit. Astfel in schema de mai jos este analizată dinamica naturii spaţiului şi relaţiile între „loc” şi „spaţiu”. dar implicit în spaţiul inconştient (reacţii. peisaje care reflectă puternice asociatii cu procese ale vietii omenesti (acestea pot fi finite sau în evolutie. Identitatea şi percepţia vizuală a patrimoniului cultural construit Spaţiul semnificativ este definit de către autor ca fiind spaţiu pentru reflecţie conştientă. cât şi cei temporari. sunt acele atribute ale peisajului cultural care reflectă sisteme de valori(umane). în curs de desfasurare) Peisaje asocitae. dezvoltarea capitalului social. Acest mecanism este important în special în cultura vizuală – spaţiul construit. Desigur elementele de patrimoniu pentru polarizarea şi câştigarea unor anumite teritorii. Valori culturale. Peisaj evoluat/evolutiv. si unde sunt putine dovezi ale acestei asocieri.cu un anumit eveniment istoric sau cu personalităti. peisaje naturale amenajate. inovaţie. îmbunătătite în scop estetic. 26 | P a g e . ICOMOS UK. de-a lungul timpului.

Schema18 ”CICLUL DINAMIC AL SPATIULUI ARHITECTURAL SI A FORMARII/ DEZVOLTARII <LOCULUI >” CAPITOLUL 2 Diversitatea culturala in areale slab dezvoltate 2. 2007 27 | P a g e 18 . insulare.4. lipsite de apă. deşertice . O intervenţie deliberată în mediul construit.1 Tipuri de areale slab dezvoltate -aşezări cu „ecologii”. creează un nou spaţiu animat şi transformat gradat . etc.sentimente etc. condiţii de climă şi geografice extreme. -aşezări in care excluziunea socio-politica (pe baza limbii. identităţii) determină. cu activităţi miniere. ITU A\Z. cu un grad mare de poluare sau afectate de poluare. unde accesul este limitat şi dotările. mlăştinoase. contribuie la sărăcia unui mare procent al populaţiei Hisham Elkadi. no:1. iar una nepotrivită poate conduce la pierderea identităţii locale şi alienarea culturilor locale.asezari rurale -aşezări care se află la o depărtare decât valoarea acceptată la nivel naţional de un centru urban -zone cu potenţial scăzut: aride. 45-55. “Whose identity? Valuing the culture built heritage in diverse and tentioned societies”.). vol. serviciile insuficiente: zone montane.

obţinându-şi informaţiile din surse cum ar fi: radioul. servicii sociale. Această izolare limiteză posibilităţile de participare şi exprimare în sfera publică şi nu pot interveni în procesul de decizie asupra acţiunilor ce se întreprind pentru comunitate sau în alte aspecte ale vieţii comunitare. Chiar dacă acest sistem de comunicare 28 | P a g e . televiziune. de sănătate. radio. fenomene de migra ie. Era informaţiei a mai adăugat o categorie a comunităţilor defavorizate: acele comunităţi care nu au acces la informaţie. în special a tinerilor. datini. iar principalele activităţi generatoare de interacţiuni sociale sunt: sărbătorile tradiţionale. excluziune sociala. Astfel o parte din studiile de caz din urmatoarele capitole se vor opri asupra unor modalitati de valorificare diversitatii culturale in mediul rural. socială şi economică. botezuri. accesul la educaţie. iar alte elemete de propagare a informaţiei sunt: poeziile. schimburile de opinii între localnici. lipsa unui acces la servicii. poveşti. excluziune sociala Pericolele la care este supus patrimoniul rural în prezent :pierderea identităţii. schmibări în modul de via ă specific rural. Aceste comunităţi se ghidează dupa o cultură preponderent orală. proverbe.-aşezări care se confruntă cu diferite conflicte. superstiţii. lipsa infrastructurii. în aşezările izolate sau mai putţin dezvoltate care nu dispuneau de sisteme de comunicare mai eficiente. leacuri transmise de-a lungul timpului. naturale şi sociale). acces limitat la informaţie. etc. care au fot nevoiete sa îsi transmită pe alte căi informaţiile. cântece populare. Acest tip de comunicare a apărut din necesiate. dependen a de sectorul primar. izolare. Vom analiza preponderent spatiul rural datorita rolului semnificativ al acestuia in completarea identitatii culturale a unei societati.presiuni din exterior. izolare. locuri de muncă limitate -Economice: sărăcie. evenimente(nunţi. riscând o marginalizare politică. bâlciuri. de-a lungul unei mari perioade de timp (conflictul în sine generează o sărăcie din punct de vedere al resurselor a zonei economice. legende. fie prin inetrnet. Arealele rurale slab dezvoltate se confrunta cu probleme: -Sociale: îmbătrânirea popula iei. înmormântări).

popoare. prin facilitarea accesului spre teritoriile locuite de aceştia şi prin politicile Uniunii Europene de sprijinire şi încurajare a divesităţii şi a coeziunii sociale. lipsite de resurse. În căutatea autencităţii şi ulterior a inovaţiei. dar care dispun de alte tipuri de valori cu valenţe turistice). se recomandă dezvoltarea turismului (văzută şi ca o alternativă pentru zonele sărace sau defavorizate. Astfel. cunoaşterea şi aprofundarea unor culturi. Spaţiile care sunt caracterizate de diversitate prezintă un interes deosebit. deţine anumite valori care ar putea fi exploatate în sensul dezvoltării unei culturi superioare. valoarea rezultată a patrimoniului cultural într-un teritoriu divers din punct de vedere cultural este mai mare decât suma valorilor fiecarui element. însă bazată pe valori tradiţionale.culturale. etnii. lingvistice) în parte şi protejarea acestora. valori etno. Specific pentru zonele cu diversitate culturală sunt atât elementele caracteristice fiecărui element în parte. Conservarea bun comun al unor comunităţi (patrimonial cultural) dă un sens dezvoltării sociale. deoarece dezvăluie culturi diferite ce coexistă pe acelaşi teritoriu. omul modern se întoarce la rădăcini. izolate. dar în special peisajul cultural care rezultă din hibridizarea culturilor. cu elemete moderne. 19 2. interacţionează şi generează noi tipuri de organizare. aceleaşi motive care fac un teritoriu neatractiv pot fi vazute ca avantaje: depărtarea de centre urbane sau alte obiective poate fi benefică pentru turism prin benefcii pe care le oferă această depărtare: izolarea de lumea 19 “Communication for Isolated and Marginalized Groups Blending the Old and the New”. Există creştere a interesului pentru ceea e este specific.poate părea deficitar. Periferialitatea poate fi transformată din dezavantaj în avantaj. Silvia Balit iulie. s-a manifestat o creştere a interesului pentru descoperirea. prin efectul sinergiei. Din cauza acestui interes pentru fenomenul respectiv. În această situaţie valorificarea diversităţii culturale se atinge prin întărirea specificului fiecărui element cultural (patrimoniu material sau imateria.2 Importanţa diversităţii culturale în dezvoltarea economică şi socială şi în menţinerea identităţii locale O dată cu deschiderea graniţelor europene. 2004 29 | P a g e . dar şi prin încurajarea interacţiunii dintre ele. căutând identitatea în spaţiul rural.

noutate. alte activităţi rurale şi protejarea naturii. Imposibilitatea creării de noi activităţi care sa genereze profit şi dezvoltare în teritoriu. deci o oportunitate pentru dezvoltarea de activităţi turistice. potenţialul endogen şi conştientizarea 30 | P a g e . diversitatea culturală poate fi vazută ca soluţie de dezvoltare economică şi socială. bla. Identitatea locală. prin atingerea obiectivelor enunţate mai sus şi respectarea valorilor enunţate în diverse documente europene. Cerinţele turiştilor au devenit din ce în ce mai rafinate şi sofisticate: aceştia caută în acelaşi timp confort. a posibilităţii creării unor activităţi industriale). exemplu estonia). De aceea trebuie găsită o stare de echilibru. sau afectat parţial. Astfel. transformarea spaţilui prin adopatea nolior tehnologii şi pierderea identităţii. Trebuie găsit însă un echilibru între aceste atribute care pot contribui la dezvoltarea turismului şi aspecte care ţin de accesibilitate. reprezintă un element de interes pentru turişt (datorită păstrării intacte a cadrului fizic şi natural). Acest fapt atrage însă după sine o serie de dezavantaje. Pin exploatarea calităţilor unor astfel de teritoriu şi dezvoltarea prin turism a lor. O dezvolatre a turismului în acste cazuri necesită o implicare şi din partrea comunităţii locale. turismul ar un rol important în reducerea disparităţilor. simptomele periferialităţii pot deveni surse de vindecare a problemei teritoriilor care se confruntă cu ele.aglomerată a oraşelor. datorită izolării. diversitate. 2. pentru a oferi confort turiştilor. În final. Conform tratatului de la Maastrich din 1992. creare de locuri de munca (lipsa resurselor.3 Modalităţi de dezvoltare în zone cu resurse limitate Valorificarea resurselor specifice locale ale zonelor defavorizate – asezari rurale În procesul de dezvoltare rurală este important să se găsească un echillibru între agricultura tradiţională ca principala activitate economică în majoritatea zonelor rurale europene.Altă atracţie pentru turişti în aşezătile izolate o reprezintă multitudinea de elemente de patrimoniu şi experienţa unui stil de viaţă care s-a păstrat intact. se poate crea însă o noua problemă: aglomerarea şi ajungerea la stuaţia de a nu mai fi atractiv din puct de vedere turistic (degradarea peisajului şi a mediului. accesul la servicii şi dotări. neafectat de trecerea timpului. izolare. căutarea unui cadru mai liniştit. faptul că acetse comunităţi nu beneficiază de noi tehnologii şi o serie de alte facilităţi care vin o dată cu inovaţia.

Derek Hall. Diversitatea etnica se menţine prin conservarea tradiţiilor. diversificarea activităţilor din domeniul agriculturii. dar şi contribuţiie conomice (obiecte de artizanat. Bute. volume. limbii şi caracteristicilor fiecărei etnii în parte şi prin accentuarea caracteristicilor comune determinate de convivilaitatea în acelaşi spaţiu cu o identitate proprie. Frances Brown . Proceedings from an international seminar on Bornholm. În ciuda unor probleme specifice zonelor periferice cu care se confruntă numeroase aşezări europene au reuşit să îşi valorifice resursele de care dispun pentru o dezvoltare a turismului. văzut ca singura alternativă de devoltare pentru situaţiile respective21: North Cape. condiţiilor locului şi din modul în care folosesc materialel locale. Exploatarea patrimoniului architectural “Tourism in the Peripheral Areas of Europe.Case Studies of Tourism in Peripheral Areas”. Arjeplog. climei. Comunităţile etnice minoritare dintr-o anumită regiune. literatură. arhitectură). aflată în extremitatea de nord a Europei (valori de peisaj natural). datorită specificului şi modului de viaţă care au elemente distinctive. Popoarele îşi crează o identitate proprie prin modul în care se adapteză peisajului. Acetse noi măsuri crează oportunităţi pentru exploaterea capitalului uman din sate. Dupa anii 50 Uniunea Europeană a acodat un interes deosebit politicilor de dezvoltare rurală din cauza urbanizării puternice care a avut loc în acea perioadă şi ca urmare a acesteia a depopulării nasive a zonelor rurale. forme specifice.20 Se încurajează dezvoltarea unor activităţi bazate pe exploatarea durabilă a produselor rurale şi care să utilizeze capital uman din mediul rural. modernizarea elementelor ce ţin de producţie şi exploatare. activităţi economice).importanţei unei dezvoltări durabile şia protejării mediului devin în acest proces elemente cheie. aduc contribuţii la peisajul cultural al regiunii respective prin: valori culturale (tradiţii. limbă. artistice. obiceiurilor. care se îndreaptă în prezent spre urban şi pentru întărirea identităţii locale. Prin acest schimb se realizează procesul de hibridizare în urma căruia se crează noi valori şi se îmbogăţeşte viaţa culturală. Turism montan în Tarna. Septembrie 1997 21 20 Idem 31 | P a g e . formată de-a lungul timpului. Agroturism în Orkney.

De exemplu. regiunile cu diversitate culturală prezintă şi o diversiatate a stilurilor arhitecturale şi reprezintă un element important de atractivitate turistică. transformarea unor ferme istorice în unităţi de cazare) Specifică pentru peisajul cultural rural este arhitectura vernaculară. religioasă. de diversitate a stilurilor arhitecturale. văzută ca singură metodă de revitalizare economică şi îmbunătăţirii a condiţiilor de viaţă a regiunii analizate. iar comunitatea poate profita de prezenţa lor). şi în special dacă au funcţii publice (în felul acesta participa la viaţa socială. obiceiurile.Cea mai bună metodă de a proteja patrimoniul (material şi imaterial) este de a-l integra în viaţa socială. în Macedonia. inteacţiunea cu elemente exterioare sau gradul de izolare (care determină gradul de mixitate al unei culturi. Ea reprezintă cea mai vizibilă şi uneopri cea mai trainică amprentă a comunităţlor care s-au perindat pe un teritoriu de-a lungul timpului. tradiţiile. arhitectura şi comuniattea se adapteaza la condiţiile de relief şi climă. Cazarea se face de obicei în pemsiuni sau unităţi de cazare care să redea cât mai mult din modul de viaţă specific comunităţii respective. modul în care aşezările. de diversiate a comunităţii. Bovey Tracey. Agroturismul Turiştii caută specifcul local în cazul turismului rural. 22 Reconvesie funcţională (exemplu: transformarea unei mori în spaţiu expoziţional şi comecial. de puritate a stilului. riturile. Clădirile monument sunt protejate în mod optim dacă sunt utilizate. 2008 32 | P a g e 22 . Astfel.Un interes deosebit îl prezintă arhitectura vernaculară a minorităţilor. putând fi considerată exotică.) Conservarea şi protejarea arhitecturii vernaculare este mărturie a unor practici şi stiluri de viaţă din trecut. Alt exemplu de dezvoltare rurală prin turim este valorificarea obiectelor de arhitectură sacră în Slovacia. a tradiţiilor. lingvistică. nr. în Anglia cazarea “ FUTUROPA. 1. viaţa artistica. Din acest motiv poate fi considerată o mărturie istorică a zonei respective. deoarece conţine elemente noi. esenţa identităşii culturale şi istorice a unei regiuni.The rural vernacular habitat. etc. aşezări. meşteşugurile unei comunităţi sunt revitalizate prin integrarea lor în viaţa cotidina şi prin utilizare. Patrimoniul poate fi un element esenţia al specificităţii locale. Specificul este dat de modul în care sunt folosite formele. Consiliul Europei .a heritagein our landscape”.restaurarea arhitecturii vernaculare determină apariţia turismului în zonă.materialele locale pentru a realza arhitectura. De aceea. Marea Britanie.

le dezvoltau. evenimente. 23 Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO 33 | P a g e . jucăriile de lemn realizate manual în câteva sate din Croaţia. în cadrul unei aşezări multietică diferite moduri de viaţă şi diferite abordări. folosind meşteri locali. atât în domeniul turismului cât şi a meşterilor locali. cu condiţia existenţei unei bune promovări şi a creării unnei mărci recunoscute. Ele pot crea atractivitate turistică prin caracterul unic pe care îl posedă. păstrându-se în acealaşi timp caracterul zonei. Din acest motive ele pot fi comercializate cu succes atât la nivel local cât şi naţional sau internaţional. folosind mijloace învechite. cântece. tradiţia veche de câteva secole de realizare a tapiţeriilor din regiunea Creuse. iar după cei 10 ani proprietarii decideau dacă păstrează locuinţele în circuitul turistic sal le atribuie alte folosinţe.23 Minorităţile entice au de cele mai multe ori elemente tradiţionale specifice. Exemple: broderiile de dantelă din Croaţia.tradiţionale. povestiri. de aceea li produsele de artizanat sau meşteşugurile practicate de acestea conţin elemente de noutate.turiştiolor se face în unităţi modernizate iar banii din turism se investesc pentru resturarea altor construcţii. restaurau şi modernizau pentru turism. Produse locale şi identităţi locale ca element cheie de dezvoltare locală Aceste produse şi valori locale ţin de elemente ale patrimoniului imaterial: tradiţii. Agroturismul în cadrul comunităţilor multietnice reprezintă. regiunea de nord. care au devenit un simbol pentru regiunea Hvar şi acare au devenit o sursă considerabilă de venit. În Italia (Salento) investitorii închiriau locuinţele pe 10 ani. Turistul poate experimenta. proverbe. S-a găsit astfel o metodă de dezvoltare a zonelor şi de oferire de noi locuri de muncă. ca în cazul multor aşezări rurale un mijloc de dezvoltare a unei zone prin turism. Exploatarea şi valorificarea produselor de artizanat Produsele de artizanat şi produsele tradiţionale au de cele mai multe ori caracter de unicat şi prezintă interes tocmai datorită acestui aspect şi deoarece sunt lucrate manual (marea majoritate) şi prin tehnici specifice. meşteşuguri. Franţa. transmise din generaţie în generaţie.

iar texetele lor conţin elemete de istorie. Guatemala. a obiceiurilor. Evenimente publice Comunităţile Garifuna din Honduras. Organizarea de evenimente muzicale Concerte de muzică duduk ) în aer liber. Cîntecele conţin elemente specifice africane. se foloseşte un instrument tradiţional. Scopul proiectului este de a încuraja perfecţionarea şi menţinerii în viaţa culturală a interpreţilor de muzică duduk şi de a reînvia interesul pentru muzica duduk pentru publicul armenian. publicarea unui manual practic pentru interpreţi şi pentru studenţi. păstându-şi în acelaşi timp specificul. Aceste elemente sunt dificil de păstart şin cauza caracterului migratoriu al poporului. împreună cutoate elementele ale acestei identităţi. încurajată şi promovată. asemănător cu oboiul. învăţării şi practicării. care a rezistat de-a lungul timpului în ciuda discriminărilor comunităţii Garifuna. imaterial. acum este în pericol de dispariţie . modului de viaţă. Alte metode de salvare a acestor elemete de patrimoniu intangibil. promovarea festivalurilor regionale Garifuna. (muzică tradiţională armeniană. UNESCO.24 Identitatea este poate cea mai puternică a manifestării diversităţii culturale şi condiţia ca aceasta să existe. 24 Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO 34 | P a g e . programe de expansiune lexicală. realizarea unui inventar al tradiţiei armeniene duduk şi organizarea a diferite concerte. legendă a poporlui. înainte se cânta la diferite evenimente şi serbări tradiţionale. ea trebuie păstrată. Nicaragua and Belize Posedă un limbaj propriu. Pentru ca o comunitate etno-culturală să se detvolte în sensul valorificării patirimoniului etno-cultural acesta este primul pas. a vieţii de yi cu yi. Valoare unor manifestări culturale creşte atunci când acestea aparţin unor culture diferite şi împărtpşesc acelaşi spaţiu de exprimare. enunţate în proiectul 11-2006/04-2009: realizarea unor cursuri speciale de învăţare a acestui tip de muzică. Identitatea comunităţii multiculturale constă din interacţiunea elementelor specifice fiecărei culture. inventarierea formelor de artă a comunităţii. De aceea. promovarea predării limbilor. Modalităţi de salvare: revitalizare lingvistică.O bună ilustrare de metode de valorificare şi păstrare a identităţii unei regiuni se regăseşte în Lista Patrimoniului Intangibil. în şcolile provinciale.

Crearea unei imaginii a regiunii Imaginea unei regiuni se poate baza pe elemente de valoare ale unei regiuni: patrimoniu. Aceste trasee trebuiesc puse în legătură cu cel puţin o aşezare urbană.. pentru a promova identităţi şi resurse culturale ale zonelor implicate în proiect. În cazul unei regiunii de diversitate culturală se poate stabilli un traseu cultural care să lege principalele localităţi: urbane sau rurale ce se constituie ca nucleu al fiecărei etnii în parte. muzee ale satului) pot fi elemente generatoare de evenimente. prin includerea în circuitul turistic un numar cât mai mare de obiective turistice duce la potenţarea dezvoltareării regionale şi teritoriale a aşezărilor. motoare ale dezvoltării culturale ale unei zone/regiuni. mondial. arhitectură tradiţională. European. se poate formula un concept de promovare şi nişte elemente constituente ale imaginii regiunii. policentrice. Contribuie la creşterea competivităţii. Pentru promovarea unei regiuni se realizează pe baza cooperării între actori cu legături directe în regiune. 2) . ministerul turismului sau alte autorităţi interesate de dezvoltarea zonei. pentru a prelua turişii şi pentru a crea oportunitatea unei dezvoltări echilibrate. activităţi. meşteşuguri şi meserii. Prin evaluarea zonei şi a specificului (în special cultural) şi prin inventarierea elementelor de valoare a diverităţii culturale. care să aibă cunoştinţe puetrnice despre zonă. 35 | P a g e . diversitate culturală. trasee tematice. Un astfel de proiect îl reprezintă Heritour (vezi studiu de caz nr. Crearea unei mărci a zoeni care să pună accentual pe diveristatea culturală este pentru evidenţierea şi remarcarea ei la nivel naţional.Crearea unor trasee turistice Crearea unor trasee turistice. multi. dar în primul rând simbol al exprimării identităţii unui loc. care realizează. Activităţi muzeale Atât cele puctuale de tipul clădirilor muzeu cât şi cele desfăşurate pe suprafeţe mai mari (parcuri. elemente de natură şi peisaj. pentru ca întreaga aşezare să beneficieze de beneficiilr economice aduse de turism. caracterul oamenilor. fiind primul pas în. identitate regională. în diferite ţări europene. iar ca a doua etapă dezvoltarea turistică pe baza valorilor nou create. Ca primă etapă se realizează întărirea identităţii şi a diverităţii.culturalism.

de încurajare a dezvoltării în regiune (în special a turismului) şi de creşterii a atractivităţii şi competivităţii regiunii.. arhitectura vernaculară diversificată(Proiect Muzeul Satului) din regiunile diverse etno-cultural este o modalitate de păstrare a identităţii locale şi de păstrare a memoriei collective. “Este un spaţiu neconvenţional.Atelier de pictură pe sticlă. prin organizarea unor activităţi designate copililor în cadrul spaţiului Etno Tehno Parc. jocuri distractive. CAPITOLUL 3 Modalitati de aplicare a politicilor culturale privind diversitatea culturala 1. precum şi publicaţia “Abecedar şi Dicţionar Etimologic. Se folosesc unelte tradiţionale în miniatură.O iniţiativă de a face cunoscută viaţa rurală a românilor a avut loc în Sibiu. de întărire a identităţii... prin jocuri de asamblare şi construcţie.Atelierul celor mici”. sunt dezvoltate atât cunoştinţele despre patrimoniul tehnic. în care sunt stimulate deprinderile tehnice.Lecţii de agricultură: la strâns de fân”.Să învăţăm să folosim războiul de ţesut. cât şi despre tradiţiile şi obiceiurile poporului roman . atitudinală şi aptitudinală. prin norme şi elemente de legislaţie stricte. Proiectul este foarte important deoarece se adresează copiilor.” Realizarea unor muzee etnografice care să expună obiecte etnografice şi elemente specifice fiecărei etnii. 36 | P a g e . jocuri interactive”. furca şi fusul”. Se vor citi poveşti şi istorioare ce surprind universul magic al morilor.uri şi cărţi de colorat ce ilustrează patrimoniul Muzeului în aer liber.. un loc în care jocul devine mijloc în procesul de dezvoltare intelectuală. al gospodăriilor ţărăneşti şi al obiectelor tradiţionale. Oportunitatea creării unui parc naţional etno-cultural Poate constitui o metodă optimă de protejare a valorilor existente. şi foloseşte pentru aceasta un limbaj adecvat: -“Activităţi practice: desen. la Muzeu Astra. Aceste muzee pot genera diferite activităţi culturale şi evenimente. Se folosesc puzzle.

botezuri.PROIECT: LIVING HERITAGE LOCATIE: MACEDONIA. Toate acestea au fost redate prin materiale promoţionale şi a fost întocmită o broşură. cu elemente turceşti. cand este dezvăluit în cadrul unor evenimnete ca nunţi. albanezi. elementele carecteristice celor 3 etnii care au participat la proiect. Aceste activităţi au. desene ale copiilor. Regiunea conţine şi multe element de patrimoniu arhitectual religios.Martor etern”. precum obiective turistice culturale şi naturale. macadonene. În regiunea Dolna Reka oamenii au început să se cunoască mai bine prin proiectul „Costume şi obiceiuri tradiţionale. Alt element al specificului regiunii este dat de gastronomie. şi o contribuţie la economia satelor respective prin dezvoltarea turismului. Prin această Proiectul „Costume şi obiceiuri tradiţionale. S-au Multicultutralitate în Dolna Reka organizat discuţii şi evenimente în mai multe sate ale regiunii în care locuitorii erau încurajaţi să participe şi să contribuie cu amintiri ale lor sau din strămoşi despre tradiţii şi elemente caracteristice ale comunităţii din care făceau parte.Martor etern” Satele Rostuse şi Bituse. Au fost organizate apoi expoziţii cu fotografii. turci metodă au fost explicate asemănările şi deosebirile. Macedonia de Vest Macedoneni (musulmani şi ortodocşi). REGIUNEA DOLNA REKA Motivul alegerii Proiectul prezintă un exemplu concret de valorificare a unor elemente de patrimoniu immaterial prin organizarea unor evenimente. Specificul local este cel mai bine reprezenatat în timpul verii. Zilele culturii în Vrapciste Iniţiativa acestui eveniment a porinit de la un grup de tineri care au considerat că elementele specifice şi patrimnoniul cultural ale satului nu sunt exploatate suficient şi evenimentele culturale în zonă nu sunt 37 | P a g e Zilele culturii în Vrapciste . albaneze. pe lângă rorlul de a întări relaţiile şi legăturile în cadrul comunităţilor multietnice şi de a facilita dialogul între ele şi o mai bună înţelegere. costume tradiţionale.

patrimoniului celuilalt. A fost înfiinţat un muzeu etnologic şi au fost organizate diferite activităţi: festival cultural. 38 | P a g e . datortădispunerii punctuale. prezentarea costumelor tradiţionale şi a meşteşugurilor şi obiectelor de artizanat. însă sărace în alte tipuri de resurse. pornind de la această experienţă a mai multor comunităţi. rezultatul fiind însă specific.Nord-vestul regiunea Gostivar Macedoniei. De asemenea. adaptabil. Au fost publicate diferite materiale promoţionale. 2. pentru a se ajunge la o dezvoltare economică şi socială. dispersate a resurselro ce se vor exploatate. PROIECT: HERITOUR LOCATIE: EUROPA Motivul alegerii Proiectul prezintă un model de dezvoltare a unor teritorii bogate în elemente de patrimoniu. competiţia luptătorilor „pelivani”. Tocmai datorită acestui caracter de adapatbilitate şi datorită oferirii posibilităţii exploatării elementelor valoroase într-un teritoriu (în cazul de faţă diversitatea culturală) am ales prezentarea acetui proeict. de a oferi un schimb de experienţă în cadrul comuntăţii multietnice a satului Vrapiciste şi. prezentarea bucătăriei tradiţionale. care fac parte din circuitele culturale respective pornesc de la un model de bază. s-a mers pe ideea de traseu cultural. diversitea culturală din aşezările izolate sau defavorizate poate fi exploatată cu succes prin crearea unor astfel de trasee. suficiente. Proeictele existente. Din cauză că fiecare aşezare componentă a teritoriului respectiv prezintă un element de interes. adunate în cartea „Vrapciste de-a lungul istoriei”. Obiectivul era de a întări relaţiile interetnice (prin valorificarea şi înţelegerea patrimoniului cultural local) şi de a facilita o mai buna înţelegere a culturii.

vor fi dezvoltate mai multe reţele. precum şi instituţii guvernamentale şi de cercetare. Ca rezultat al proeictului patrimonial cultural local va fi evaluat şi va fi iplementată o metodologie. Identitatea SERRES. Din cauza faptului ca majoritatea aşezăriloe care fac parte din trasee sunt de tip rural. vor fi relaizate legături cu un centru urban (cu valenţe turistice) al regiunii. rezultată ca urmare a intercţiunilor religiilor pe acest teritoriu. Strategia de dezvolztare rurală se bazează pe întărirea acestei odentităţi şi 39 | P a g e . industriale. caracterizate de atractivitate turistică. defavortizate. reprezintă în prezent o oportunitate pentru o dezvoltare durabilă a regiunii. Se va crea astfel o reţea de trasee turistice culturale. oraganizare şi promovare a patrimoniului cultural în aşetări isolate. dar care dispun de un potenţial cultural considerabil prin prezenţa unor Scopul principal este de protejare. reţele culturale regionale şi trans-naţionale. O regiune implicată în proiectul Heritour este regiunea Serres. de artizanat) în fiecare regiune. De aceea se intenţionează stabilirea unor trasee. din nordul Greciei. vor fi realizate studii de fezabilitate şi de matketing pentru traseele culturale tematice. În acest proiect sunt implicate instituţii din turism şi comerţ.Proiectul Heritour se adresează în special zonelor rurale care nu au fost elemnte de patrimoniu. care poate acoperi o largă paletă de opţiuni turistice şi diferite nevoi ale consumatorului. Promovarea turismului ar duce la stimularea economiei şi crearea de noi locuri de muncă în zonele respective. rurale. cooperare transnaţională a regiunilor participante şi crearea de noi locuri de muncă în domeniul turismului. Întrucât elementele regiunilor ţintă au o dimensiune locală. pentru a prelua şi atrage turiştii şi pentru a-i încuraja să viziteze împrejurimile şi zonele rurale sau mai defavorizate ale regiunii. Există şşi posibilitatea creării unor trasee culturale trans-naţionale. care duce la scăderea tendinţei migratorii în regiunile respective şi a sărăciei şi în final dezvoltare economică şi socială a zonei. trasee tematice(religioase. REGIUNEA DE NORD A GRECIEI locală. Efectele estimate pe termen lung ale proiectului sunt întărirea identităţilor regionale şi cunoştinţele legate de cultura şi specificul regiunilor ce participă la proiect. de munte şi de graniţă.

Diversiatea acestei aşezări se manifestă în: modul de organizare al aşezărilor (rurale şi urbane) specificul arhitectural dat de îmbinarea stilurilor diferite. etnii şi păstarea 40 | P a g e . reintegtarea în statul grec de dupa primul război mondial) fenomene de migraţie care s-au constituit într-un fenomen de diversiate etnică şi religioasă. Diversitatea elementelor arhitecturale din regiunea Serres este marcată de îmbinarea elementelor tradiţionale. turceşti şi bulgare. specifice fiecărei comunităţi. ale neoclasicismului simbolist şi moderne. având ca principale etnii pe cele greceşti. urmărindu-se revitalizarea valorilor tradiţionale autencităţii regiunii. având ca rezultat un fenomen de hibridizare. Pe acest teritoriu au avut loc. din cauza a diferiţi factori politici şi istorici (aparteneţa la statul otoman.reabilitatea patrimoniului arhitectural penrtu a ajunge în final la dezvoltarea turismului.

dialog intercultural etc. CONSIULIUL EUROPEI) şi continuă la nivel naţional urmărind Proiectul îşi propune o cercetare legislaţia documentelor care o influenţează. Proiectul utilizează conceptul „fair culture” si mizează pe dimensiunile etice ale politicilor culturale: 41 | P a g e programelor. 2007 Motivul alegerii Concluziile primei etape a proiectului de cercetare sesizează distanţa între teorie şi realitate. ministerului. vitalitate. PROIECT: FAIR CULTURE? MINISTERUL EDUCATIEI. diversitatea culturala şi preluarea formală a unor concepte lansate pe plan internţtional crează o ruptură faţă de realitate. orice iniţiativă de formulare a unor politici culturale . coeziune socială. FINLANDA. acţiune tratatelor. a intereselor grupurilor tinta şi dezvoltarea unor indicatori şi măsuri ca un remediu pentru deficitul actual existent . strategiilor.).3. finlandeză. declaraţiilor. Iniţiativele de conturare a unor indicatori cuvinte cheie: tradiţie. pot constitui o bază pentru dezvoltarea unor posibile instrumente de operare în acest domeniu. stil de viaţă. identitate culturală. diversitate. obiectivele Ministerului Educaţiei şi direcţiile de legislaţiei. Problemele dezbătute la nivel internaţional atrag de la sine o capacitate de reacţie şi consecinţe în practicile şi deciziile de zi cu zi. formulate de programele agenţiile guvernului. Lipsa informaţiilor. ar trebui să fie rezultatul unei evaluări cât mai corecte a datelor existente . a metodelor şi instrumentelor de analiză privind cultura. Astfel. Analiza porneşte cu o prezentare a situaţiei la nivel internaţional (documente UNESCO. normelor şi internaţionali privind politicile culturale (pornind de la practicilor administrative . ONU. subordonate detaliată a situaţiei politicii culturale.

Termenul „FAIR implinirea integrarea CULTURE” drepturilor si inseamna acoperă o varietate de acţiuni si grupuri de actori culturale . Ministerul Educaţiei continuă să pună în Ministerul Educatiei promovează aplicare programul „Acces to Arts and Culture for accesibilitatea artelor şi culturii în All”. religie etc. participare. urmand publicarea lucrării „Fair Culture? Ethical dimension of cultural policy and cultural rights”. Acesta conţine măsuri pe care ministerul le va primul rând prin furnizarea unor pune in aplicare in 2010 Obiectivele acestui program informaţii pe baza. În calitate de autoritate coordonatoare In paralel.. prin alocarea de se concentrează pe protejarea drepturilor culturale şi resurse. şi o conferinta intitulată „Fair Culture – Culture for Sustainable Development” (2007). şi monitorizarea permanentă ale Se pune accentul pe necesitatea revizuirii şi performanţei in sectorul său. care să analizeze aspecte legate de politicile etnie. 42 | P a g e . implicaţi în domeniul culturii si artei. diversitate. abilitate. În următoarea perioadă 2008 – 2010 îşi propun o reviziure a cercetărilor acumulate şi pe viitor dezvoltarea unei serii de indicatori pentru evaluarea politicilor culturale. îmbunătătirii practicilor instituţiilor culturale şi a altor actori activi în domeniul culturii (administraţiile locale şi regional in special).accesibilitate. antreprenoriat cultural. precum şi prin managementul lingvistice ale minorităţilor. a fost una dintre primele măsuri alături de o colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe privind sustenabilitatea producţiei culturale. Proiectul a debutat cu un seminar in 2006 la Helsinki. Instituirea unui comitet reprezentand diferite interese culturale şi să genereze o dezbatere socială pe această temă. valorificarea semnificatiilor culturale indiferent de şi experţi. proprietate intelectuală.

dezvoltării regionale durabile. dezvoltarea rurală. diversitatea acestor peisaje culturale este pusă în pericol prin neglijarea protejării naturii şi a păstrării moştenirii/patrimoniului şi prin procesele de depopulare. 2004 . Cu toate acestea. marketing-ului regional şi energiilor la bază o abordare inter-sectorială regenerabile. • Consideram ca teritoriul transilvanean este exemplu de bună practică în ce priveşte măsurile privind patrimonial cultural şi atitudinea faţă de diversitatea culturală prezentă în acest teritoriu • Proiectul selectat este unul dintre exemplele care vor sustine analiza comparative din capitolul 4 cu o altă zonă cu un grad mare de multiculturalitate (comparativ cu media naţioanală) – DOBROGEA. pentru a sprijini adoptarea Convenţiei Europene a 43 | P a g e . se urmăreşte conservarea patrimoniului. Având turismului. Acest proiect urmăreşte pe lângă creşterea interesului “Proiectul PEISAJ CULTURAL are ca pentru peisaje culturale cât şi un portal de acces scop protejarea şi gestionarea deschis la internet. care acoperă protecţia Pentru susţinerea.PROTEJAREA PEISAJELOR ISTORICE CULTURALE ÎN VEDEREA ÎNTĂRIRII IDENTITĂŢILOR REGIONALE ŞI A ECONOMIILOR LOCALE PROGRAMUL INTERREG IIIB CADSES. protejarea acestor peisaje culturale. local şi crearea unei reţele transnaţionale un cadru de cercetare transnaţional.2009 Motivul alegerii • Peisajele istorice culturale sunt tipice celor mai multe părţi ale Europei Centrale.4. şi fiind susţinută de regional. PROIECT: PEISAJ CULTURAL . în ziua de azi. "Peisaj Wikipedia" în vederea peisajelor ca piatră de temelie a integrării peisajelor în dezvoltarea regională prin identităţii CADSES şi ca sursă a proiecte pilot exemplare în domeniile agriculturii. dezvoltarea şi naturii. precum şi eloborarea unor strategii integrate la nivel naţional.

Convenţiei Europene a Peisajului. din punct de vedere cultural o altă distribuţie spaţială. regiuni de diversitate etno culturala in Romania Ariile culturale. Microregiunile. Ariile culturale reprezintă nişte subdiviuni ale regiunilor istorice şi poate o dimesiune teritorială mult mai apropiată de scara cercetării noastre. Un proiect pilot a fost “Muzeul Etnografic al Transilvaniei” Printre măsurile prioritare se regasesc inventarierea peisajelor culturale regionale. Tipuri de zone. crearea unui registru digital al peisajelor culturale "Transilvania".” 3. cu organizarea unei tabare de teren studenţesti. realizarea unei retele transilvanene de workshop-uri şi schimburi transregionale academice. Delimitarea ariilor culturale Clasificarea multicriterială a judetelor indica o eterogenitate a judeţtelor şi în consecinţă din punct de vedere al structurii globale de dezvoltare o ignorarea a graniţelor regiunilor istorice şi respectiv. formarea unor centre de mestesuguri traditionale. dar şi metode de analiăa la nivelul unui palier teritorial adecvat (analiza cluster) .proiectul dezvoltă exemple de bune Peisajului în aria CADSES. schimb cultural cu instituţii culturale similare. monumentelor de arhitectură populară. Ariile culturale Am selectat articolele lui Sandu Dumitru pentru a identifica modalităţi de delimitare spaţială a fenomenului cultural. Reţeau va rămane practici pentru implementarea deschisă pentru viitori colaboratori. grupuri folclorice tradiţionale în ariile cercetate.2. 44 | P a g e .

B.acesti indicatori sunt: A. 14.judete din Muntenis. principalele caracteristici de polarizare culturală sunt: regiunile istorice. autorul a genrat cinci grupuri culturale: 1. Similitudinea culturală este influenţată si de procese de comunicare şi difuziune culturală. O dimensiunea socială a culturii la nivelul ariilor culturale este redată. Satu Mare).). şi aportul semnificativ al mediului rural în conturarea specificităţii culturale).retele de comunicare – 12. fenomene demografice – 15.pondere strazi modernizate. Buzău.abonamente TV la 1000 de locuitori. Abonamente telefon la 1000 de locuitori. Banat sau Crisana – Maramures.rata imortalitatii infantile. utilizând date de la mijlocul anilor 80.rata imigrarii. compozitia etnică. 25 45 | P a g e . Toti indicatorii pentru care nu se fac alte specificatii au valori determinate la nivel de total commune din judet. Ariile culturale de tip „insulă” sunt rezultatele fie a modului de urbanizare specific (Bucureşti. Aceasta analiză de tip cluster este aplicata unui set de 40 de judeţe. 11. 3. compus din 19 indicatori25.rata divortialitatii. În baza acestor caracteristici. 16.salariati la 1000locuitori in commune.judete din Transilvania. 19. Ponderea indicatorilor rurali în raport cu cei urbani este justificata în ce privşste rolul componeţei rurale în determinarea specificului cultural al unităţii teritoriale studiate (Cultura standardizată în oraşe prin mijloace media. Am considerat relevant tipul de sociabilitate In functie de dimensiunile de analiza mentionate. Oltenia sau Dobrogea. C. Judete din Moldova. profilul de dezvoltare.indicele localizarii dominante a populatiei rurale la munte. 5. D.8. raportul rural-urban în determinarea caracterului cultural al arealului studiat şi caracterul vag al limitelor noilor formaţiuni în discuţie – ariile culturale). 18.). regiunile geografice. fie sunt zone de contact între diferite regiuni istorice(Suceava. fie a structurii etnice sau a distanţei mari faţă de judeţul asemănător (Sălaj. Măsurarea acestui grad de similitudine se realizează prin intermediul unui indice de consistenta. 4. Moldova (+ Buzău). autorul realizează grupări ierarhice ale judeţelor în funcţie de similitudinea profilului cultural ale acestora.9.1988. 5.arii cu grupari etnice minoritare(Brasov.indice de imigrare in comunele altui judet masurat cu imigranti pe durata vietii la recensamantul din 1977. locuire. 2.rata totala a fertilitatii.pondere de teren agricol in gospodariile particulare.01. În concluzie. Bucuresti. distributia ecologica a populatiei – 1. 1985 sau 1986. Dobrogea etc.provinciile sudice (Muntenia.indicele marimii medii a oraselordin judet.ariile montane-româneşti pe axa Gorj-Maramures.pondere romaniin 1977. 6. de catre acelasi autor. 17. Sibiu etc. Gorj). 4.salariati/cooperatori care au lucrat in agricultura.compozitia populatiei – 7. deal sau campie. prin identificarea unor modele de sociabilitate.13.Pornind de la o serie de premise (raportul între profilul cultural latent şi cel empiric. Pondere populatie de +60ani la 01. locuri de munca etc.10. 3.pondere populatie urbana in 1988.2. Constanţa).

Se regăseşte frecvent dualitatea dezvoltat – intolerant versus slab dezvoltat şi tolerant. toleranţă. de indiferenţă. unde zonele tolerante sunt şi cele dezvoltate. sociabilitate de deschidere critică (raporatare critică la instituţii). sociabilitate de criticism instituţional (neîncredere institutională). cât şi la nivelul ariilor culturale. Profil de sociabilitate În baza informaţiilor acumulate la nivel de arie culturale. grad de realaţionare ridicat). sociabilitate de tip conformist (încrederea în instituţii). încredere interpersonală . sociabilitate de tip închis (neîncredere şi relaţii de utilitate instituţianal slab reprezentată). În urmatoarea etapă vom incerca o suprapunere a acestor informaţii cu areale multiculturale la nivel naţional şi conturarea unor potenţiale platforme de dialog şi cooperare. D.. şi de nivel ridicat”. în măsura în care devine o premisă necesară de implementare unor programe şi proiecte sau date de intrare pentru acţiuni de dezvoltare comunitar-regională.Sandu identifică 6 tipuri de sociabilitate regionala: sociabilitate de tip deschis (toleranta interetnică. reţele dense de relaţii sociale). Autorul constată diferenţieri privind gradul de toleranţă etnică atât la nivelul regiunilor istorice.regională. Toleranta . iar studierea acestui fenomen poate intervini justificat în predicţia unor evoluţii negative a dinamicii acestor relaţii inter-etnice. conflict etc. 46 | P a g e . sociabilitate de deschidere generalizată (sociabilitate pozitiva. dezvoltarea unor parteneriate şi cooperări în ce priveşte politicile culturale. Modelele de sociabilitate şi respectiv tipologiile de arii culturale pot constitui o bază de date pentru formularea unor direcţii de acţiune. exceptie facând Crişana – Maramureş şi Oltenia. identificând Transilvania ca „singura regiune istorică în care toleranţa este relativ omogenă.Intoleranta După cum precizam diversitatea culturală generează de la sine o serie de relaţii de cooperare.

2.combate inegalităţile şi discriminarea în piaţa municii 5. revitalizare rurală)Programele Intereg care sprijină cooperarea trans-frontalieră şi inter-regională Programul Urban.susţine dezvoltarea durabilă a oraşelor şi a zonelor urbane slab dezvoltate.1. Actori implicati • • Rolul organizaţiilor nonprofit Conceptul de societate participativă 47 | P a g e . Tipuri de abordări – Analiză comparativă Transilvania – Dobrogea În selectarea celor două areale am utilizat următoarele criterii: grad de multiculturalitate – structura etnică a populaţiei gradul de sociabilitate.1. prioritatea 3 – diversificarea economiei rurale exemple de proiecte (încurejarea creării de microîntreprinderi. încurajarea turismului rural. Posibilită i de finan are i a calită ii vie ii în zone rurale Fondul FADR. Identificarea zonelor cu diversitate culturală in România 4. Programul Equal.CAPITOLUL 4 4.2. strategii în ce priveste valorificarea diversităţii culturale CAPITOLUL 5 Finanţarea intervenţiilor 5.pentru dezvoltare rurală prin inţiative locale. poziţia la nivel naţional măsuri. Programul Leader. toleranţă – intoleranţa fatţăde prezenţa altor grupuri etnice nivel de dezvoltare.

Gabriel Jderu.CONSUM. Craiţa Curteanu. Liviu Chelcea (coordonator). Romania Sandu. “Dictionar de sociologie”. Finlanda 48 | P a g e . Leena Marsio (2007:21) “Fair Culture?Ethical dimension of cultural policy and cultural rights”. Lucian Drobaca (coordonator). editura Belin.BIBLIOGRAFIE DICTIONARE “Dictionnaire de la Géographie et de l’espace des sociétés”.RESURSE. DIAGNOZA SECTORULUI CULTURAL. Dumitru. Bogdana Humă. Monica Stroe. INSTRUMENT PENTRU MANAGEMENTUL CULTURII . ed.INFRASTRUCTURA. Editura Polirom. Iasi. Mihai Popa (2007) . 2003.Hannele Koivunen. echipa: Anda Becut. Stefania Voicu. “Topos comportamental – Armonizarea dintre spaţiul urban şi comportament uman”. (1999). Paris. Radu (2000). Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). Timisoara– Clarificarea conceptului de spaţiu cultural – “Topos Comportamenal“ Articole si publicatii Ministry of Education . Oana Donose. echipa: Anda Becut. Marius Lazar. editura Babel.SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA. Marinească. coordonatori: Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. Raluca Nagy. Romania. Iaşi:POLIROM Radoslav. Gabriel Simion (2007) . Iasi. Spaţiul social al tranziţiei. Liviu Chelcea (coordonator). realizat sub indrumarea lui Jacques Lévy si a lui Michel Lussault. 1993 Capitolul 1 Carti Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). Radu Malureanu. Editura Polirom.

Reflections on Cultural Policy: Past. Finlanda Colin Mercer (2006) “LOCAL POLICIES FOR CULTURALDIVERSITY: SYSTEMS. a cultural policy paper commissioned by Policies for Culture Hisham Elkadi (2007). “Comparative cultural policy issues related to culturaldiversity in South East Europe. Present and Future. Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). Cluj-Napoca 49 | P a g e . “Whose identity? Valuing the culture built hetitaje in diverse and tensioned societies”. 3-4. editat de – The Calgary Institute for Humanities. Mapping the approaches and practices”. CITIZENSHIP. Sociologie Românească. (2008) “ POLITICI DE INTEGRARE A MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA. University of Ulster Belfast UK Sandu. Sandu. Dumitru (1990) Ariile culturale ale României. ASPECTE LEGALE ŞI INSTITUŢIONALE ÎNTR-O PERSPECTIVĂ COMPARATĂ”. Dumitru (2002) Ariile culturale ca matrice de sociabilitate. Sociologie Românească. Evan Alderson(1993). capitolul 1.Ministry of Education Department for Cultural. AND GOVERNANCE WITH AN EMPHASIS ON THEUK AND AUSTRALIA” Nada Švob-Đokić and Nina Obuljen (2003 ). TURISMUL CULTURAL ÎN ROMÂNIA RURALĂ ŞI DEZVOLTARE COMUNITARĂ: UNDE STĂM ŞI CE FACEM? Fundaţia CRDE. (2006) “Fair culture – culture for sustainable development Background Paper on Cultural Sector and Development Work in the Nordic Countries”. Sport and Youth Policy . 3-4.

1.3.Reabiliatrea zonei Văii Shaxi. Silvia Balit.The rural vernacular habitat. Report on an Eurpoean group of experts] (preşedinte: Terry SANDELL. Principii: dezvoltare durabilă a turismului. Septembrie 1997 50 | P a g e . Jacques P. 2004 FUTUROPA. http://www. iulie.a heritagein our landscape”.seria de chestionare CULT 1. productia de bunuri si servicii culturale CSCDC – Rapoarte formulate de experti europeni Politica culturala în Romania. Derek Hall. Schmid . China. Faro – Prezentarea unor principii pentru importanţa patrimoniului cultural şi rolul lui de a potenţa dezvoltarea umana şi socială Sustainable Rural Development Based on Cultural Heritage.Case Studies of Tourism in Peripheral Areas .ro/.Reţeaua de localităţi Capitolul 2 Articole_________________________________________________________________ Convenţia despre valoarea patrimoniului cultural pentru societate. 2002. Planuri de amenajare a teritoriului PATN – sectiunea IV. Feiner. Programul european de evaluare a politicilor culturale în România.cultura2007. Frances Brown . nr.4 – Descriere sintetica a unor aspecte infrastructura culturala. Raport al unui grup de experţi europeni [Cultural Policy in Romania.turism rural. Shiwen Mi . raportor: Jacques RENARD).cultura. pentru a concluziona direcţiile în care au evoluat politicile culturale (http://www. Consiliul Europei . 2008 Tourism in the Peripheral Areas of Europe. 40 p. Strategii culturale în perioadele: până în 2006 şi viitoarele obiective strategice pentru perioada 2007-2013. Proceedings from an international seminar on Bornholm.2.ro). Willy A . October 1999.Statistici INS . and ecoturism Communication for Isolated and Marginalized Groups Blending the Old and the New”. 2005.

JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES ETNOPSIHOLOGII MINORITARE IN SPATIUL DOBROGEAN . IAŞI. CONSTANTIN MITRUT. ROMÂNIA 51 | P a g e . MICTAT A. GARLAN. “ITERCULTURAL AND INTERCONFESSIONAL REALTIONS IN A ROMANIAN COUNTRYSIDE”. DANA EPURE. 2007.org Capitolul 4 DANIELA SERBAN.heritour. EDITURA LUMEN. SIMONA VASILACHE(2008). SILVIA-ELENA CRISTACHE.Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO Capitolul 3 www.

Sandu Dumitru 52 | P a g e .A N E X E Extrase din articolul “ARIILE CULTURALE CA MATRICE DE SOCIABILITATE”.

53 | P a g e .

54 | P a g e .

“BAROMETRUL CULTURAL 2007”.A N E X E 2 Extrase din studiile CSCDC referitioare la Sectorul cultural. CSCDC 55 | P a g e .

CSCDC 56 | P a g e .“Date despre potentialul cultural si turistic al localitatilor din Romania”.

57 | P a g e .

58 | P a g e .