Master ATDR Modul 17- Cercetare-Proiectare

MODALITATI DE VALORIFICARE A DIVERSITATII CULTURALE IN AREALELE SLAB DEZVOLTATE

Baco Raluca Pavelescu Cristina

1|Page

INTRODUCERE Argument Metoda de studiu si detalierea surselor de informatie Prezentarea conţinutului lucrarii Dicţionar de termeni utilizaţi pe parcursul lucrarii

CAPITOLUL 1 1.1. Conceptul de diversitate culturala (definitii, interpretari, evolutie) 1.2. Context: 1.2.1.Abordare la nivel global, european (tratate, documente, indicatori) 1.2.2.Dimensiunea politicilor culturale in Romania Organizatii, asociatii, autoritati in Romania care trateaza diversitatea culturala

1.3.Prezentarea problemei Cauze (factori geografici, istorici, politici, economici) Efecte – Tipuri de relatii in zonele cu diversitate culturala si probleme specifice Scenariu IF NOT 1.4.Rolul politicilor culturale, respectiv a diversitatii culturale in procesul de dezvoltare si revitalizare la nivel national, regional, local

CAPITOLUL 2 Diversitatea culturala in areale slab dezvoltate 2.1 Tipuri de areale slab dezvoltate

2|Page

2.2 Importanţa diversităţii culturale în dezvoltarea economică şi socială şi în menţinerea identităţii locale 2.3 Modalităţi de dezvoltare în zone cu resurse limitate CAPITOLUL 3 Modalitati de aplicare a politicilor culturale privind diversitatea culturala 3.1. Studii de caz in Europa PROIECT: LIVING HERITAGE, : MACEDONIA, REGIUNEA DOLNA REKA PROIECT: HERITOUR,GRECIA, REGIUNEA SERRES
PROIECT: FAIR CULTURE?, MINISTERUL EDUCATIEI, FINLANDA, 2007

PROIECT: PEISAJ CULTURAL - PROTEJAREA PEISAJELOR ISTORICE CULTURALE ÎN VEDEREA ÎNTĂRIRII IDENTITĂŢILOR REGIONALE ŞI A ECONOMIILOR LOCALE, PROGRAMUL INTERREG IIIB CADSES, 2004 - 2009 Tipuri de zone, regiuni de diversitate etno culturala in Romania • Regiuni de diversitate etnoculturala in Romania Analiza comparativa cu alte regiuni ale Romaniei cu alte regiuni din Europa (influente, tipuri de organizare, tipuri de cultura, relatii, istoric, elemente care au adus influente) • Microregiunile, ariile culturale

CAPITOLUL 4 4.1. Identificarea zonelor cu diversitate culturală in România 4.2. Tipuri de abordări – Analiză comparativă Transilvania – Dobrogea

CAPITOLUL 5 Finanţarea intervenţiilor • • • Rolul organizaţiilor nonprofit. exemple Parteneriatul public-privat. Conceptul de societate participativă
3|Page

Introducere Dimensiunile fenomenului cultural Cuvinte cheie : dimensiune teritoriala, politica, economica si sociala Cultura apare în contextul european undeva la intersecţia dintre sfera politică şi cea economic – socială. Cultura este o componentă a sistemului social, determină toate celelalte componente (economică, demografică, politică, psiho-socială etc.) şi este determinată la rândul său de acestea. Spre deosebire de celelalte sectoare ale economiei, contribuie nu numai la „buna stare” a societaţii în general, ci şi la fenomenul de integrare socială, educaţie, încredere şi spirit de apartanenţa la o comunitate istorică. Devine astfel un instrument puternic de comunicare a valorilor şi de promovare a obiectivelor interesului public.

Dimensiunea politică a culturii Aşadar „Cultura” îndeplineşte o sumă de funcţii politice şi sociale, acestea fiind adesea folosite ca argumente pentru politicile culturale la nivel naţional şi care treptat au căpătat relevanţă într-o lume globalizată şi multiculturală. În adevăr este un „ambasador” şi un promotor al valorilor europene, al stilurilor de viaţă şi liantul în dialogul intercultural internaţional.

Dimensiunea economică a culturii Cultura a fost permanent constrânsă şi ameninţată de eficienţa economică. Discuţiile referitoare la această temă sunt îngreunate de o serie de factori: • Organizaţiile culturale cu o poziţie plină de aversiune faţă de atribuirea unei valori economice culturii şi artei. In viziunea lor investirea în acest sector nu are

4|Page

nevoie de o justificare economică – actul de creaţie ar trebui sa fie independent de orice evaluare a rentabilităţii lui. • La nivel european nu exista un sistem bine pus la punct pentru monitorizarea sectorului cultural (sisteme statistice diferite). Există o dimensiune bine stabilită a investiţiilor în domeniul stiinţei şi inovaţiei, spre deosebire de cel cultural, unde o transpunere economică a valorii artei şi creaţiei este dificil realizat. • Sectorul privat este încă rezervat în privinţa investiţiilor în proiectele culturale.

Diversitatea culturală implică schimburi, inclusiv prin intermediul comertului de bunuri si servicii culturale. Implică de asemenea ca un astfel de comert să fie echilibrat, astfel încât să permită conservarea si promovarea diverselor manifestări culturale din lumea întreagă. Este bine cunoscut faptul ca benefiiciile din sectorul cultural nu se rezumă la consumul de „bunuri culturale” şi că devine o sursă de inovaţie, pentru sectoarele economice „nonculturale” (industriile creative). Astfel contribuţia culturii, economic vorbind, a fost treptat recunoscută odată cu dezvoltarea industriilor culturale.

Dimensiunea socială a culturii În prezent avem de-a face cu o societate orientată preponderent pe consum. Atunci când nevoile de bază sunt satisfăcute şi există un nivel ridicat al educaţiei, apare implicit un interes din ce în ce mai mare pentru consumul de cultură şi participarea la diferite activităţi culturale (situaţia marilor oraşe europene). De aceea rolul culturii în dezvoltarea umană este esenţial, iar prin diversificarea opţiunilor indivizilor se urmăreşte în final dobândirea unui anumit nivel de cunoaştere, necesar pentru a progresa. Cultura devine treptat un instrument în conturarea specificului unei comunităţi. Mă voi opri la viziunea antropologilor cu privire la acest termen complex, pentru faptul că până la urmă „cultura este un set de strategii adaptate pentru supravieţuire”1 şi un spaţiu cultural devine mai
1

Rapoport, Anatol.(1911 - 2007), a efectuat studii referitoare la comportamentul uman şi a mediului în anii 50.

5|Page

această căutare de noi forme şi modalităţi de exprimare. este în acelaşi timp şi rezultatul şi motorul „societăţii informaţionale”. dar si a elementelor rezultate din interactiunea grupurilor sociale active in acest teritoriu (fenomenul de hibridizare culturala). creativitate si antreprenoriat ce poate deveni o forta pozitiva ce declanseaza noi energii si resurse pentru dezvoltarea asezarilor. a „societăţii bazate pe cunoaştere”. local Argument Diversitatea cuturala este o sursa de inovatie.valoros cu cât stilul de viaţă. Cultura a devenit cea mai dinamică componentă a civilizaţiei noastre. 6|Page . comportamentul şi activităţile specifice grupurilor sociale reprezintă ingredientele cheie în indentificarea locului Dimensiunea teritorială a culturii La nivel national. Diversitatea culturala ca o caracterirstica distinctiva a unui anumit teritoriu presupune valorificarea fiecarei element cultural specific fiecarui grup social. Acest dinamism. regional.

Schema demers – LUCRARE DE CERCETARE 7|Page . de educaţie şi informare în domeniul cultural.istorice. se simte o nevoie acută de infomare. o colaborare cu alte centre care împărtăşesc aceleaşi nevoi de îmbunătăţire a mediului cultural existent. dar mai ales o seamă de valori cultural .În ce priveşte comunitatea. dar şi de decadere masiva economica. În acest caz arta devine mijloc de investigare şi exprimare socială. o revitalizare prin artă şi cultură devine un pas important pentru conturarea identităţii locale. Pentru ca aceste iniţiative să funcţioneze. Într-un oraş. închegarea comunităţii şi mobilizarea ei în diferite activităţi vizând calităţii vieţii (pentru locuitori) şi atractivităţii oraşului (pentru vizitatori). iar un nivel de participare scăzut poate fi ameliorat neparticiparea prin promovarea unor programe eficiente. poate constitui un element cheie. marcat de amprenta puternică a istoriei.

Bhikhu Parekh3 face distincţia între multicultural si multiculturalism. Fundaţia CRDE.1.diversitate culturală la nivelul unei societăţi („within” a society). primul referindu-se la dimensiunea socială a fenomenului de diversitate etnoculturală (aspect demografic – decriptiv. existenţa unor segmente de populaţie fiverse din punct de vedere rasial sau etnic într-o ţară) .CAPITOLUL 1 1. controlul) resurselor este una din principalele atribuţii. MULTICULTURALITATE . interculturalitate. POLITICI MINORITARE. reprezintă un obstacol in identificarea unor instrumente. ce de-al doilea semnalând răspunsul normativ la consecinţele ce recurg din diversitate (aspect politico. Aspecte legale şi instituţionale într-o perspectivă comparată”. interpretări. Cluj-Napoca. • prin intermediul programelor de revitalizare şi prin prisma unei dezvoltări durabile. de intervenţie satisfacerii unor certe nevoi culturale. pentru completarea unei imagini de ansamblu privind diversitatea culturală – POLITICI EDUCAŢIONALE. fuziune culturală. 1969) ca fiind “un ansamblu de practici sociale. evoluţie) Lipsa unei definiţii concrete sau mai degrabă o multitudine de alte concepte implicate în conturarea termenului de „ diversitate culturala”. acest tip de abordare se concentrează pe drepturile omului. valorifica şi gestiona şi răspunde Din definiţia dată politicilor culturale în lucrarea “Reflexions prealables sur les politiques culturelles” (Paris. prin angajarea optimă a tuturor resurselor materiale şi umane de care societatea dispune la un moment dat ”. C o n c e p t u l d e d i v e r s i t a t e c u l t u r a l ă Definirea conceptului (definiţii. • gestiunea (administrarea.programatic. 2008 8|Page 3“ 2 . putem constata că. participarea egală a tuturor minorităţilor in viaţa culturală si ancorare formală în cadrul legal si instituţional a acestora. Politici de integrare a minorităţilor naţionale din românia. acestea au drept scop creşterea capacităţii de adaptare a structurilor şi funcţiunilor comunităţii umane la cerinţele şi nevoile. politici pentru protejarea si promovarea diversităţii culturale. conştiente şi deliberate. societăţii actuale. Politici: POLITICI CULTURALE2. Exista o serie de termeni utilizaţi pentru descrierea unor aspecte legate de diversitate culturală: multiculturalitate. Unesco. • importanţa culturii şi rolul acesteia în dezvoltarea societăţii – materializată în aceste “nevoi culturale”. programe şi politici formulate pentru a. pluralism cultura.

sub acest aspect.filozofice asupra locului persoanelor ce au o identitate culturală distonctă în societatea contemporană) . cu o anumita istorie la bază si concentrate teritorial. diversitatea de perspective (societăţi divizate prin prisma unor sisteme de valori diferite si care se afla într-o relatie de competiţie pentru deţinerea monopolului în spaţiu cultural definit. Politici: POLITICI CULTURALE in relaţie cu instrumente financiare. diversitatea culturală este privită în primul rand ca un concept politic – schimb echilibrat (bunuri. culturi. dezbaterile politice curente se adresează acum problemelor legate de identitate.servicii. această abordare dezvoltă legături între cultură şi comerţ. obiceiuri. stimulând creativitatea şi inovaţia printr-un demers educaţional şi 9|Page pentru promovarea pe pieţele culturale a anumitor tipuri de schimburi care să nu fie subminate de alţi . tradiţie. trebuie să pornească de la o delimitare a obiectivelor specifice (grad de dezvoltare. diversitate culturală. Deşi nu se pune accent pe tradiţionalele instrumente ale politicilor culturale (subvenţii. Pe acest fond. El distinge mai multe paliere de manifestare a fenomenului de diversitate: diversitatea subculturala (amestec de tradiţii. actori privaţi etc. reflectă interesul unor comunităţi. G l o b a l i z a r e. stiluri de viaţă care pot fi identificate în acelasi spaţiu cultural comun). cadrul instituţional .reţelele de instituţii publice etc. bazate pe teorii sociologice considerente etico. Conservarea identităţii culturale este modalitatea prin care societatea îşi păstrează valorile proprii. în susţinerea culturii proprii prin soluţii politice potrivite). sloganuri şi modele de acţiune politică.la problema diversităţii etnice si aspect ideologic-normativ. enunţarea de principii. resurse umane) între culturi şi state. G l o c a l . cultură si economie în general. INTER-CULTURALITATE – diversitate culturale între state („between” states). L o c a l . societăţi. O altă decizie importantă este delimitarea responsabilităţii publice şi a celorlalte grupuri de actori (ONG-uri. Orice intenţie în dezvoltarea unei metodologii de evaluare a diversităţii culturale şi de identificare a diferitelor direcţii de acţiune a politicilor culturale. practici. identitate) fiecărui stat in parte.) acestea susţin promovarea diversităţi culturale.). limitări în ce priveşte împroprietărirea. legale exportatori majori sau alte conglomerate culturale.

antrenant. Se disting astfel cele două dimensiuni ale culturii – globală şi locală („glocalitate”). economice şi ca o subcategorie a drepturilor educaţionale. Cu toate acestea globalizarea. pag. precum şi alte forme de cenzură). politice. trensgresia identităţii culturale şi a simbolurilor. şi libera alegere a a individului. Glocalul este un fenomen cu o anumita rezonanţă la nivel local şi cu o capacitate de transfer la nivel global („ orice eveniment care se adresează particularului şi se interconectează cu generalul”4). Aşadar. Astfel violarea drepturilor omului are inevitabil implicaţii culturale. Succesul în competiţia globală este dat de diversitatea şi specificitatea ofertei. practici restrictive în ceea ce priveşte cooperarea şi mobilitatea . fapt ce a determinat redescoperirea valorilor culturale naţionale. ne voi opri şi asupra „drepturilor culturale”. deşi reprezintă o oportunitate pentru diversificarea vieţii culturale. care să ofere fiecărui individ dreptul de a-şi conserva memoria culturală şi patrimoniul identitar. Deşi conceptul a apărut la inceputurile secolului 20. autonomia culturii şi artei (mai precis a valorilor culturale). Drepturi culturale Implicit. devine o ameninţare a identităţilor culturale. dar insăşi dimensiunea etică a culturii si a politicii culturale sunt inseşi integrate în materializarea practică a drepturilor de bază. prin iniţiative la nivel local. 264-265 10 | P a g e . alături de cele civice. Principiile de la care ar trebui sa pornească formularea acestor drepturi culturale sunt : acceptarea de către comunitate a diversităţii culturale. când discutăm de diversitate culturală şi politici culturale. nici până în prezent nu beneficiază de o definiţie clară şi ficare ţară a avut o abordare particulară. (discriminarea limbii materne. În mod tradiţional ele au fost asociate cu drepturile minorităţilor naţionale sau cu diferite forme de expresie a creaţiei. Acestea nu au fost evaluate ca şi drepturi de bază. Există totuşi două mari categorii: dreptul la cultură şi dreptul la creativitate (actul artistic). În ce priveşte prima categorie. care şi–au găsit răspunsul în cultură şi creativitate (industriile creative). au fost 4 Definiţia “glocalului” din dicţionarul Metapolis. sectorul economic). Drepturile culturale reprezintă o categorie a drepturilor omului. acest fenomen a generat o serie de provocări în toate domeniile (ex.

. minorităţile găsesc „cultura” ca un refugiu şi o motivaţie. Semnificaţia socială şi justificarea politicii culturale derivă dintr-o serie de responsabilităţi şi libertăţi atât la nivelul individului. Deşi. derptul de a se implica în formularea politicilor culturale etc. Dr. O problema majoră care reiese din discursul despre drepturi culturale este teama guvernării de a pierde coerenţa societăţii la nivel naţional. Stamatopoulou. este activă în dezbaterile -privind drepturile culturale 11 | P a g e 5 . Astfel un stat poate considera un gest inocent respectarea tradiţiei populare. Stamatopoulou 5 afirma că drepturile culturale sunt vitale pentru fiecare individ în parte. in prezent şef al Forumului ONU pe probleme de indigeni. conducând la marginalizare şi formare a ghetourilor. respectul faţă de cultura si autonomia sa. dreptul la patrimoniu cultural. ar trebui văzute ca dreptul fiecărui individ în parte. dar în special sunt adresate minorităţilor. dreptul la libera alegere a identităţii culturale. semnificaţii. dreptul de a proteja produse culturale. Grupuri sociale vulnerabile şi deseori marginalizate.definite o serie de drepturi ca: dreptul de participare la viaţa culturală. dar nu şi promovarea limbii minorităţilor în cauză în educaţie şi media. Acest fenomen creează o experienţă culturală şi o expresie artistică falsă. ca nu cumva – deşi având cele mai bune intenţii – efectul să fie exact invers. cum spuneam drepturile culturale sunt asociate în special cu minorităţile . cât si la nivelul comunităţii. dreptul de a dezvolta si proteja cultura.

2001 Declaraţia Diversităţii culturale. diversitatea culturală este vazută ca un un factor pentru dezvoltare.8 Conform convenţiei. rezultată în urma migraţiei popoareleor şi dinamicii graniţelor. Hibridizarea este rezulatul unor procese socio-cultural (care există separat). diversitatea culturală este necesră pentru rasa umană cum este necesară biodiveristatea pentru natură. promovarea înţelegerii reciproce. UNESCO 12 | P a g e .americane). patrimoniul cultural. participarea. Idei şi procese hibride sunt metode de a recunoaşte ceva diferit şi metode de a combate tensiunile cauzate de diferenţe. respectarea grupurilor diverse ale unei comunităţi. mod de viaţă.N. ca proces intersecţional şi tranzacţional facilitează tranziţia de la multiculturalism la interculturalism”. care se combină pentru a genera noi structuri.Omogenizare.Paidos Barcelona. 6 7 8 Fair culture? pag 36 “Hybrid cultures”. în care fiecare dintre grupuri este preocupate de păstrarea identităţii lui. tradiţii. 7 Diversitatea culturala. Ca sursă de schimburi şi creativitare. etc. cultura apare în diferite ipostaze de-a lungul timpului şi pe teritorii diferite şi se manifestă sub forma unicităţii şi pluralităţii identităţilor grupurilor ţi societăţilor care alcătuiesc rasa umană. omogenizare culturală (ameninţarea culturilor locale de către modele vestice.Hibridizare Dinamica acestui fenomen oferă atât oportunităţi cât şi ameninţări în domeniul culturii. infrastructura. hibridizarea culturii (efect al amestecului de culturi). care aduc în discuţie o serie de termeni : heterogenizare culturală (creşterea varietăţii şi diversităţii produselor culturale). Conform Declaraţei Unesco a diveristpţii culturale. accesibilitatea.Schema prezentată6 punctează o serie de cuvinte cheie şi precondiţii în formularea politicilor culturale. Exploatarea diversităţii culturale. se referă la diferenţe în comporatmente. „Hibridizarea. Astfel reponsabilităţile aduc în prim plan identitatea culturală. mentalităţi. limbaj. sunt văzute ca metode de valorificare a potenţialului local şi de evitare a conflcitelor în aşezările care se confruntă cu această diversitate. Garcia Canclini. obiceiuri.obiecte şi procese. Heterogenizare . În acest context. Există câteva teorii contemporane cu privire la impactul acestuia. este deosebit de util conceptul de hibridizare.

A b o r d a r e l a n i v e l g l o b a l . INSTITUTUL PENTRU CULTURA BARCELONE. BRUSELLES.9 Însă comercializarea acestui bun poate avea efecte drastice asupra cadrului cultural. editura Palgrave Macmillan2007 13 | P a g e .Patrimoniul este considerat ca un aspect esenţial al identităţii unei comunităţi.Ulrich Kockel. DIVERSITATE CULTURALĂ ŞI SOCIALĂ ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST. deoarece se pierde tocmai specifcul care a dus la creşterea interesului pentru elementele de patrimoniu. 1. Context: 1. 1. 2004 EUROPA CA PROIECT CULTURAL. FACTORI NOI ŞI VECHI. e u r o p e a n DOCUMENTE DECLARAŢIA UNIVERSALĂ UNESCO PRIVIND DIVERSITATEA CULTURALĂ CONVENŢIA UNESCO PRIVIND PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DIVERSITĂŢII ŞI EXPRESIEI CULTURALE COMPENDIUM PENTRU POLITICI CULTURALE ŞI TENDINŢE ÎN EUROPA. d o c u m e n t e) Încearcă să găsească legăturile dintre lumea europeană (şi diversitatea culturală de care este caracterizată) şi cultură în contextul globalizării. Mairead Nic Craith. 2008 RAPORT PRIVIND IMPOTANŢA INVESTIRII ÎN DIVERSITATE CULTURALĂ ŞI DIALOG INTERCULTURAL AGENDA EUROPEANĂ PENTRU CULTURĂ ÎNTR-O LUME GLOBALIZATĂ. 2002-2004 POLITICI LOCALE PENTRU DIVERSITATE CULTURALĂ. contribuţia Uniunii Europene la viaţa culturală şi să propună parteneri şi metode în vederea cooperării dintre cele două. ABORDĂRI NAŢIONALE PRIVIND DIALOGUL INTERCULTURAL ÎN EUROPA.Acesta convenţie incerce să găsesscaă răspunsuri la diferite probleme: cui si de ce îi 9 “Cultural heritages as reflexive traditions”. Faro. BUDAPESTA 2006 ÎMPĂRŢIND DIVERSITATEA. constituind un impediment pentru dezvoltare. 2005 Convenţia stabileşte norme de protectie a patrimoniului cultural şi imporatnţa acestuia pentru societate.2. 2007 (t r a t a t e . PRAGA. 2006 CONVENŢIA DESPRE VALOAREA PATRIMONIULUI CULTURAL PENTRU SOCIETATE. 2.

FLORENŢA 2007 PROGRAMUL ESPON TEDI (TERRITORIAL DIVERSITY) PRINCIPII. and Janos Karasz -. Birgitta Wiberg. iunie 2000 14 | P a g e . KYOTO CONVENŢIA EUROPEANĂ A PEISAJULUI. etc. Se bazeasză pe ideea că patrimoniul cultural poate facilita participarea societăţii la viaţa culturală. Howard Brindley. Staffan Bond. CONVENŢIE PENTRU SALVGARDAREA PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL. 2007 APA ŞI DIVERSITATEA CULTURALĂ. Dintre proeictele iniţiate de ECOVAST. PROMOVATE ŞI ÎNCURAJATE DE DOCUMENTELE ŞI ORGANIZAŢIILE NAŢIONALE SI ALE UNIUNII EUROPENE EUROREG Este o organizaţie care studiază efectele integrării europene asupra statelor ce se confruntă cu problema minorităţilor (activizăţi economice. cât şi ca model de dezvoltare economică bazat pe principiile dezvoltării durabile.Patrimoniul este văzut atât ca resursă de dezvoltare socială prin creşterea diversităţii culturale şi a promovării dialogului intercultural. contribuţia la cultură. PARIS 2003 EXPERIENŢA DIVERSITĂŢII CULTURALE ÎN ŢĂRILE MEMBRE ALE FORUMULUI EUROPEAN PENTRU ARTE ŞI PATRIMONIU.Slovacia şi Bulgaria. 2003. VALORI ENUNŢATE. socilă şi culturală) şi de a proteja patrimoniul cultural European. Transnational Woodland Industries Group (TWIG).este transmis patrimoniul. 10 “Integrated rural community development” Joan Asby. UNESCO. drepturiale minorităţilor. Slovenia.) ECOVAST10 Este o asociaţie înfiinţată în 1984 care are ca obiectiv oferirea comunităţilor rurale a unor condiţii de viaţă mai bune (vitalitate economică. enumerăm Heritage Trails project.proiectul Reţeaua Wine Traditions (WITRANET). Michael Dower.

spunand că aceştia reprezintă mai mult decat nişte simple date statistice si o materializarea a politicii culturale. diferind de probabilitatea ca două persoane alese aleator din populaţia unei ţări să aparţină unor grupuri etnice diferite Studiul “Fractialization” realizat de echipa A. coeziune. de management şi de cooperare. interesat de: industriile culturale şi creative. reluat actualizat permanent (în funcţie de datele oferite de recensăminte) şi nuanţat în ansamblu de introducerea indexului de fracţionalizare lingvistică şi religioasă (Alberto Alesina12) au semnalat corelaţii interesante între valori mari ale indexului de fracţionalizare şi indicatori ce reflectă creştere economică scăzută. dezvoltare durabilă. dar au optat pentru o caracterizare general acceptată). Katz si Braly (1933) au punctat că aceasta metodă poate conduce la raspunsuri stereotip. dar şi acceptare ideii de a munci împreună sau admiterea ca cetăţean. creativitate. PRINCIPII ENUN ATE DE PRINCIPALELE DOCUMENTE NA IONALE – CONCLUZII I ORGANIZA II EUROPENE I Valorile. Alesina. Au existat diferite modalităţi de dimensionare a acestui fenomen. 2003) . scopurile patrimoniului cultural : identitate.VALORI. reglementări specifice fiecărui element de patrmoniu Patrimoniu cultural ca factor de dezvotare prin: folosirea potenţialului economic al acestuia. de vecinătate. Creativitate în economie cultural 12 11 15 | P a g e . culturale şi de indicatori statistici.– R. Kurlat. El a propus şapte grade de acceptare socială materializate prin relaţii de rudenie. exploatare fără a afecta valorile Indicatori SCALA DISTANTEI SOCIALE – BOGARDUS (1925). înţelegere. o coexistenţă armonioasă în comunitate Susţinere a patrimoniului cultural prin: responsabillitate. Colin Mercer13 punctează necesitatea dezvoltării unor indicatori culturali. Indexul de fracţionalizare etnică11 (James D. analist si consilier in materie de politici. cartografiere culturale şi planificarea. Ulterior . vol. Asftel metoda implică stabilirea de către subiecţi a unei distanţe faţă de diferite naţionalităţi. Desigur nu există niste indicatori culturali universali. Easterly – S. pp. Wacziarg. 155-194 13 Cercetator. dezvoltarea culturală. apartenenţă. Journal of Economic Growth. performanţe slabe ale instituţiilor şi politici publice ineficiente.–A. menţinerea tradiţiilor. 2003. ci şi un pas înainte spre implemtare. reprezintă una dintre iniţiativele timpurii de măsurare a sentimentelor unei persoane faţă de diferite grupuri etnice. Fearon. Devleeschauwer – W. influenţate cu foarte mare uşurinţă de prejudecăţile existente faţă de anumite grupuri sociale (mulţi dintre subiecţi nici nu au intrat în contact cu reprezentanţi ai etniilor respective. 8. promovare.

Iniţiativa Comisiei Europene . 3.la o ţară la alta sau de context.indicatori etno-culturali (diversitate lingvistică. Cultura. calitatea vieţii). etică. etic.). indicatori generali privind diversitatea culturală (concepte. 2003) . Există asfel zece categorii de indicatori: 1. respectiv contribuţia acestora la coeziunea comunităţii. egalitate etc. coeziunea socială şi dialogul intercultural (2005). drepturi culturale etc). atonomie.ERICards14 şi Consiliul Europei au dezvoltat un cadru pentru indicatorii privind diversitatea culturală. neglijate de politicile culturale actuale 4.indicatori de conţinut. drepturi culturale. participare şi consum cultural (orientare socială. Conform spuselor lui Mercer ar exista patru categorii de indicatori: 1. 4. producţie. participare. infrastructură) Indicatorii din aceasta categorie măsoară oportunitatile şi constrângerile din punctul de vedere al utilizatorului. 5. guvernanţă şi comportament (calitatea vieţii. Indexul Diversitatii Culturale Au existat o serie de iniţiative în ceea ce priveşte măsurarrea diversităţii (ex. 2.indicatori generali privind dialogul 14 European Institute for Comparative Cultural Research 16 | P a g e . Acces.„Towards an international instrument on cultural diversity”. stil de viata si identitate (orientare personală. incluziunea şi excluziunea socială. forţa de muncă) Indicatorii din acest grup evaluează sustenabilitatea economiei culturale şi felul în care mobiliataea şi diversitatea resurselor culturale contribuie în final la creşterea calităţii vieţii 2. consumatorului (evaluare demografică a utilizatorilor şi nonutilizatorilor de resurse culturale) 3. politic. Aceasta implica conştientizarea existentei sub-culturilor. utilizatori de produse culturale) Aceste set indicatori evaluează în ce măsura capitalul şi resursele culturale pot constitui sau contribui la formarea diferitelor stiluri de viaţă şi identităţi. reciprocitate. Cultură. educaţie.indicatori generali privind coeziunea socială (toleranţă. moral) Acestă categorie urmăreşte modul în care resursele culturale contribuie la formarea caracterelor atât a indivizilor cât şi a colectivităţii. Vitalitataea şi diversitatea culturală ( economie.

restaurarea. Au existat rapoarte ale unor experţi europeni (-Politica culturală în România. 6. dialog intercultural – acces şi participare la viaţa culturală. preşedinte: Terry SANDELL. raportor: Jacques RENARD. de conservare şi restaurare a monumentelor istorice reprezintă o prioritate în cadrul politicilor culturale din România. mecanisme de participare. remarcând că nu se înţelege motivaţia 17 | P a g e . In România se operează în continuare cu „Barometrul cultural”. cu nivelul actual de dezvoltare al ţării şi suportul economico-financiar necesar. 9. 10. iar necesitatea extinderii evaluării culturii şi implicit a diversităţii culturale este absolut necesară. dialog intercultural – indicatori privind măsurile şi politicile culturale. ci anticiparea unor centre de interes cultural şi concentrarea tuturor mijloacelor asupra a ceea ce este cu adevărat semnificativ pentru cultura noastră. 2. Pe de altă parte este o nevoie acută de organizare. dialog intercultural – arta si educaţie. October 1999) cu privire la politicile culturale în România. problema este că în continuare ne concentrăm eforturile pe intervenţii punctuale şi devine uneori aproape imposibil să ne imaginăm. Această atitudine (programe speciale pentru protejarea. dialog intercultural – pluralism în media. Prioritatea politicilor culturale româneşti (după 1996) este patrimoniul şi foarte multe din iniţiative s-au focalizat pe această direcţie. 7. Raport al unui grup de experţi europeni [Cultural Policy in Romania. Report on an European group of experts]. pentru prezervarea siturilor istorice) este justificată ţinând cont de starea în care se află valorile noastre culturale.).). În România. 2. actori etc. expoziţiilor. conservarea monumentelor de patrimoniu.dialog intercultural – indicatori privind guvernanţa (reţele de cooperare inter-guvernamentale. Nu există date şi indicatori suficienţi privind diversitatea culturală. imigrare etc. vectorii unei dezvoltări viitoare. Programul european de evaluare a politicilor culturale în România. 1.cultural (grupuri minoritare naţionale. care exprimă însă rezerve faţă de selectarea acestei priorităţi. un plan care să nu aibă în vedere numai prezenţa culturală românească sub forma târgurilor. evenimentelor în general. 8. D i m e n s i u n e a p o l i t i c i l o r c u l t u r a l e î n R o m â n i a • Programele de punere în valoare a patrimoniului cultural.

” CRDE contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor etnice punând în valoare diversitatea. centrul internaţional de artă contemporană . autoritati in Romania care trateaza diversitatea culturala ORGANIZAŢII. că România tinde să se apropie de modelul ţărilor nordice. iniţiativele culturale aproape că lipsesc din peisajul urban. În prezent. CSCDC. INSTITUTII UNESCO CENTRUL DE STUDII I CERCETĂRI ÎN DOMENIUL CULTURII Infiinţat în 2005. Se poate constata. iniţiat de Consiliul Europei. Fundamentul teoretic constă în intervenţii la diferite seminarii şi workshop-uri (Mosaic 1998/2000. contribuie la elaborarea. Cu excepţia unor studii realizate de IMAS (1999). îmbunătăţirea relaţiilor 18 | P a g e . În 2000 a fost iniţiat Forumul Cultural şi continuat în 2002 sub titlul de Forumul Cultural Naţional. schiţând şi câteva din direcţiile pe care ar urma să se dezvolte reforma instituţională din domeniul culturii. ele permit şi o comparare cu politicile culturale aplicate de celelalte state europene. Fundaţia Concept (2000) şi ARCULT (2002). CENTRUL DE RESURSE PENTRU DIVERSITATEA ETNOCULTURALĂ „Misiunea Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală este de a contribui la construcţia democratiei in România prin ameliorarea climatului interetnic şi promovarea principiilor echităţii si pacii etnoculturale. În paralel existau şi instituţiile artistice (ex. instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii. Cultelor şi Patrimoniului Naţional. în care se încearcă descentralizarea instituţiilor culturale şi responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice locale. Totodată. asociatii. monitorizarea şi evaluarea politicilor publice din domeniul culturii.pentru care alte priorităţi sunt defavorizate (sectorul creaţiei). de exemplu. în România. reducerea personalului administrativ şi implicarea specialiştilor în evaluarea actului cultural. accesul la diferite analize comparative şi introducerea termenului de „management cultural” pun bazele unei strategii în acest domeniu. Asociaţia ECUMEST). Organizatii. Acestea constituie o analiză destul de clară şi corectă a situaţiei actuale.CIAC). CRDE realizează sau promovează proiecte care vizează diferitele aspecte ale acomodării diversităţii etnoculturale: buna guvernare a comunităţilor multietnice.

cercetare. Balkan Express Activităţi : „politici culturale. dezvoltarea şi punerea în valoare a identităţii culturale şi lingvistice . al cărei scop este intermedierea şi acompanierea proceselor de acces .biblioteci. RESURSE. cooperare culturală internaţională şi integrare europeană: către un spaţiu public european. INCD International Network on Cultural Diversity. cinema. instituţii de spectacol. acest “barometru cultural” cuprinzând informaţii din mai multe paliere de analiza (judeţean. educaţie multiculturală. muzee.Informal European Theatre Meeting. consum şi îşi propune crearea unui instrument de lucru util (cu o structură modulară – un nucleu principal orientat pe niste micro-zone ale sectorului cultural . etnologică. CONSUM” prezintă situaţia sectorului cultural.etnice prin activităţi de dezvoltare comunitară. suplimentat de alte directii – industrii creative turism cultural. istorică.memorialistică.asociaţie culturală. diversitate şi participare culturală. cercetare şi documentare privind minorităţile naţionale. 19 | P a g e . etnoculturală . regional.cooperare interculturală externă ECUMEST . comemorări .protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil şi imobil . Este membră a unor retele culturale ca : IETM . resurse. Astfel îşi propune: • • Măsurarea gradului de adecvare a infrastructurii de distributiea bunurilor culturale la nevoile populaţiei. dialog interetnic. Măsurarea consumului şi participării culturale. pentru emanciparea instituţională a sectorului culturii în Romania şi în Europa centrală şi de est. local).conservarea. INFRASTRUCTURA. prin prisma parametrilor infrastructură. aniversări. cultură scrisa) pentru mai multe categorii de utilizatori. SERVICIULUI MINORITATILOR CULTURALE din cadrul MINISTERULUI CULTURII SI CULTELOR opereaza cu urmatoarele domenii culturale in ce priveste minoritatile: . susţinerea creativităţii” Lucrarea „SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA.

RESURSE.3. susţinând aportul semnificativ al patrimoniului cultural rural (material şi imaterial) în ce preveşte conturarea indentităţii culturale a unei regiuni. 1. ai participarii si productiei resurselor culturale intro masurare compozita15 .• Măsurarea nevoilor culturale ale populaţiei pe tipurile de industrii culturale. indicele producţiei culturale. judeţ. completarea. cu 23 – în ierarhia ţărilor cu Indicele vietii culturale – cuprinde indicatori ai disponibilitatii. Capitolul 2 – “Evolutia sectorului cultural in Romania (1995-2005). respectiv a diversităţii culturale implică o îmbunataţire a infrastructurii culturale.definitie prezentata in lucrarea SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA. rolul dar şi starea actuala a instituţiei căminului cultural. creative şi de entertainment. Analiza comparativă cu alte ţări din Europa şi trasarea unor ierarhii ale componenţelor vieţii culturale a întâmpinat dificultăţi în compararea domeniilor culturale cu denumiri variabile de la o ţară la alta. INFRASTRUCTURA. Importanţa vieţii culturale în mediul rural este sesizat şi de Sandu Dumitru. respectiv cele 23 de categorii identitare înregistrate de recensământ ocupă locul trei – după Federaţia Rusă. Orice modalitate de valorificare a culturii . indicele consumului cultural). arie culturala. Conturarea unei tipologii de consumatori şi comportamente culturale devine semnificativă pentru elaborarea unui diagnostic destul de îngrijorator a cererii culturale contemporane în România. P r e z e n t a r e a p r o b l e m e i În Europa există aproximativ 337 de comunităţi minoritare recunoscute oficial de autorităţile statelor respective. cu cele 18 de grupuri minoritare reprezentate în Parlament. cu 45 minorităţi naţionale recunoscute şi Ucraina. o creştere a resurselor culturale şi a consumului cultural. România. Printre problemele abordate este sesizată şi diferenţele urban – rural. Indicele vieţii culturale15 (indicele infrastructurii culturale.CONSUM . pag 46 20 | P a g e 15 . evaluare si contextualizarea datelor oficiale INS (prezentate in capitolul 1) prin intermediul cercetării sociologice de tip barometru sunt principalele instrumente de operare pentru conturarea unei imagini cât mai apropiate de realitate.

unde se încurajează protecţia şi promovarea „limbilor regionale şi minoritare”.aprox 200. care a fost desfiinţat în 1998. (care sunt alea (pg.17 C a u z e (f a c t o r i g e o g r a f i c i . marginalizarea sau ignorarea acestei realităţii are implicatii şi devine o „problemă” atât la O pistă de pornire în ce priveşte factorii determinanţi ai acestui fenomen. Romania se poate numara printre tarile care a intreprins o seria de masuri in sprijinirea minoritatilor (acte normative. cu implicaţii deosebite la nivel de politici culturale. ClujNapoca. 2008 EUROREG –„Cercetare în ştiinţe sociale şi umanitare. S-a înfiinţat atunci (în 1983) un buget pentru limbile pe cale de dispariţie. institutii de stat sau servicii in cadrul acestora . e c o n o m i c i ) În consecinţă.număr semnificativ de minorităţi16. Politica de coeziune nu face referire la minorităţi. fonduri pentru sprijinirea organizatiilor). minot’rităţi etnice şi transformări socio-politice „. p o l i t i c i .Schimbarea intereselor şi identităţilor în regiunile europene de graniţă. Raport al Comisiei Europene 21 | P a g e 17 16 . ploitici ale Uniunii Europene. Există însa preocupări în acest sens concretizate doar prin enunţarea unor documente şi cărţi care definesc metode şi norme pentru protejarea minorităţilor şi care susţin fenomenzul de descentralizare . prin enunţatea unor principii în numeroase tratate şi carte. Au fost reintroduse în anul 2001. ASPECTE LEGALE ŞI INSTITUŢIONALE ÎNTR-O PERSPECTIVĂ COMPARATĂ”. ca urmare a intenţiei de a încuraja diversitatea lingvistică. 1992) a comunităţilor minoritare. Minoritate. este disticnţia între: Datele au fost preluate din lucrarea “ POLITICI DE INTEGRARE A MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA. In baza acestei realitati. În momentul de faţă nu există politici europene pentru aceste minorităţi. Anul European al Limbilor. i s t o r i c i . Pentru cine este o problemă? Miza adevarată a diversitatii culturale este asigurarea supravieţuirii culturale (cultural survival sau survivance – Charles Taylor. 45) Discursul european este momentan normativ. Fundaţia CRDE. nivel local (comunitate ). regional si naţional. Singura intervenţie bugetară a Comiesiei Uniunii Europene pentru minorităţi constă în referirea acestora în cadrul categoriei privind Educaţia.grup autodefinit de persoane care au în comun aparteneţa la un limbaj istoric şi la o cultură proprii şi particulare unei regiuni geografice fără a beneficia însă de un stat al lor. iulie 2005.

Efecte a. reperezentată de existenta unorcomunităţi cu o anumita tradiţie la nivel naţional („minorităţi natţonale”) . Zonele cu diversitate culturală (în sensul prezenţei într-un anumit teritoriu a mai multor etnii si modele culturale) presupun existenţa diferitelor forme de dialog. divesitatea de perspectivă şi relaţia cu teritoriul determină crearea unui mediu competitiv în ce priveşte dominarea spaţiului cultural. de competiţie. componenţa de mobilizare a multiculturalismului aferent nu înregistrează schimbări esenţiale în cadrul sistemului de valori ci doar deschiderea si diversificarea spaţiului cultural comun. la conflicte în interiorul unei societăţi. concentrate teritorial diversitatea ca rezultat a unui fenomen migraţional. În primul caz .• • diversitate cu rădăcini istorice. Spunem în cel mai fericit caz pentru că diversitatea culturală la nivelul unui teritoriu stabilit poate genera dimpotrivă conflicte sociale şi caracteristica distinctivă a teritoriului (prezenta multiculturalităţii) să devină orice altceva decât un element de polarizare culturală. sau în cadrul societăţilor dintr-o anumită regiune. NOUA EXPERIENTA / „NEW EXPERIENCE” – ideologii bazate pe egaliatate între naţiuni şi minorităţi prin negarea diversităţii pe cât posibil standadardizate şi promovarea unor valori comune 22 | P a g e . care produce practic nişte grupuri etnice. Imposibilitatea de a-şi putea păstra propria identitate. o încercare de inţelegere reciprocă. intensificarea capitalului relational între diferite grupuri sociale şi. Identitatea culturală la ambele niveluri – naţional şi internaţional – rămâne una din principalele necesităţi psihologice şi spirituale. conduce în mod automat şi de altfel firesc. În al doilea caz. încercând să se realizeze o imbogăţire a dialogului intercultural. Această relaţie de competiţie dusă la extrem se transformă în conflict şi devine complet neproductivă. b. dincolo de avantajele economice. Tipuri de abordări la nivel de politici culturale 1. în cel mai fericit caz.Tipuri de relaţii identificate la nivelul unei societăţi multiculturale între grupurile sociale minoritare: de cooperare. de conflict La nivel european sunt considerate extrem de importante atât recunoaşterea cât şi conştientizarea identităţilor şi diferenţelor dintre culturi.

MARGINALIZAREA STANDARDELOR/ „ MARGINALISATION OF STANDARDS” – marginalizarea culturilor minorităţilor şi operarea cu tipuri europene standard la nivel local. 7. schimbarea identităţilor şi văd diversificarea culturală ca o provocare dominantă. EXTRAPOLAREA POLITICILOR CULTURALE „EXTRAPOLATION OF CULTURAL POLICIES” . LIPSA UNOR CONCEPTE COMUNE ŞI A CUNOAŞTERII CULTURII – lipsa unor concpete standard şi o bună cunoaştere a propriei culturi. Monte Negro b. Astfel valorile culturale tradiţionale îşi pierd puternic din intensitate în favoarea unui acces facil în viaţa culturală europeană ţi dialog cultural global. sârbi) 23 | P a g e . naţional. 6. Concentrarea pe conturarea identităţii conduce la interpretarea diversităţii culturale ca o importantă realizare a unei anumite culturi si mai puţin spre toleranţă a acestei diversităţii în cadrul altor culturi. intoleranţă faţă de alte valori. reminescenţe ale acestui tip de abordare există şi în prezent materializate în politicile culturale concentrate pe probleme de indentitate (în special afirmarea valorilor culturale naţionale şi minoritare) şi deconstrucţia abordărilor de tip socialist. 5. 3. clasă socială etc. respectiv a fost tratată şi problema de-standardizarii şi promovării diversităţii culturale 8. Noile direcţii DE-CONSTRUCTIVISTE se concentrează spre pe revitalizarea valorilor cultutale din trecut. 4. ungari ) sunt privilegiate faţă de noile minoritati (croaţi. DEZINTEGRARE CONCEPTUALA/ „CONCEPTUAL DISINTEGRATION” – politicile culturale se indreaptă către probleme de identitate. INTERESE DIFERITE / „SPLIT INTERESTS” – interese orientate în două direcţii diferite: 1.) si 2.2. Serbia.în cadrul programului „EUROPEAN PROGRAM OF NATIONAL CULTURAL POLICY REVIEWS” lansat de Consiliul Europei. s-au clarificat şi armonizat metodologiile de operare.minorităţile cu tradiţie (italieni. Marginalizarea problemei în Albania. VALORI LOCALE VS STANDARDE GLOBALE/ „LOCAL VALUES VERSUS GLOBAL STANDARDS” În consecinţă la nivel naţional se contureaza o serie direcţii de acţiune cu privire la fenomenul diversităţii culturale: a. TENDINTA CONSTRUCTIVISTA/ „CONSTRUCTIVIST TENDENCY” – politici culturale socialiste – crearea unei „noi culturi integrative” şi un nou individ.către integrarea în tendinţele europene. dialog limitat cu alte culturi. Tratamentul diferit a diferitelor minorităţi în Slovenia .către nivele locale de diversificare (etnii.

România. local • • Proiectele culturale joacă un rol din ce în ce mai important începând cu 1980. de incluziune. care fac posibil răspunsul la nevoile locale. Bulgaria. Alături de coeziunea socială. introducerea unei astfel de strategii bazate pe politici culturale rămâne o adevărată provocare. aparteneţă la o cultură straină de a lor. cultura si arta conturează şi distinge „brandul „ unui areal faţă de celelalte. Ele se confrunta cu probleme legate de asimilare. În acest subcapitol ne vom opri la o serie de calităţi ale programelor bazate pe valorificarea culturii . de capital redus şi în special pe rolul culturii si artelor in revitalizarea urbană. Sacrificiul extrem în cazul intervenţiilor eronate sau ignorării unor fapte reale este pierderea identităţii culturale a „locului”.3. Grecia S c e n a r i u i f n o t Minorităţile etnice dispun de un foarte larg patrimoniu şi o mare diversitate de resurse culturală. încercând în acelaşi timp să îşi menţină identitatea. respectiv a diversităţii culturale în procesul de dezvoltare si revitalizare la nivel naţional. dar recentele strategii se bazează pe proiecte şi programe.Rolul politicilor culturale.c. cât şi în aria lui de influenţă. De aceea este important ca elementele culturale specifice fiecarei minorităţi sau grup etnic de care dispun aceste aşezări să fie exploatate pentru a completa harta identităţii arealului respectiv şi transformarea lui dintr-un simplu spatiu comun într-un spaţiu cultural. 1. Cât obiectivele despre naţionale o regenerare economică presupune încurajarea turismului cultural atât în nucleul generator. dar nu şi imposibilă. Acceptare formală a standardelor europene şi practici non-transparente –ex. regional. Pentru un oraş de talie mica. 24 | P a g e . Arealele slab dezvoltate dispun de resurse limitate pentru a se sustine.

Ea aduce în discuţie o serie de probleme ale societăţii şi îşi educă publicul prin căi inovatoare. curiozitatea sau chiar energia cu privire la schimbare. etc. dansuri. Cu privire la generaţiile implicate în astfel de iniţiative. interpretării şi negocierii.Dialogul şi participarea comunităţii în acest proces de revitalizare prin cultura si artă sunt esenţiale. lingvistică. poduri. PATRIMONIU CULTURAL IMATERIAL (istoric. mediul educaţional este îmbunătăţit şi oamenii devin motivaţi cu privire la participarea lor la evenimente. inter-sectorială. tradiţii. cetăţenii plini de imaginaţie şi încredere îşi folosesc la maxim potenţialul. Drept urmare s-au îndreptat spre artă. în care există coeziunea socială şi o anume calitate a vieţii în general.) 2. văd potenţialul uman ca lucrul cel mai de preţ. industrii specifice. Când artele devin o organizaţie puternică într-o comunitate. meşteşuguri. Ei acceptă ca un mediu creativ. directiile de actiune ale politicilor culturale se indreapta practic catre doua directii majore –PATRIMONIU CULTURAL SI EVENIMENT Modalitatile de materializare a diversitatilor culturale sunt: 1. mergând pe un mecanism de implicare a individului în procesul de dezvoltare a societăţii. produse specifice. Vis a vis de diversitate culturala. gastronomic. cântece. Prin urmare. Arta deschisă publicului devine un agent al exprimării. mori. artefacte ca cimitire. acţiuni. educative şi sociale. PATRIMONIU CULTURAL MATERIAL (patrimoniu construit elemente separate sau ansambluri. în care politicile specific culturale se împletesc cu politicile economice. tehnologii specifice) 25 | P a g e . echipele de specialişti. Uneori este singura modalitate de a-i antrena în diferite programe de acest tip. Cultura şi arta devin importante instrumente de mobilizare a comunităţii în diferite activităţi. arheologic. prin faptul că poate capta interesul. realizându-se astfel politici de dezvoltare integrate şi coerente. viabilitatea politicilor culturale este determinată în mod esenţial de o abordare holistică. pot funcţiona foarte bine în dialogul cu tineretul. financiar-fiscale. În acelaşi timp. folclor. celor religie. iar evenimentele culturale creează o memorie colectivă şi o comemorare speciale.

de-a lungul timpului. inovaţie. ICOMOS UK. dezvoltarea capitalului social. Peisaj evoluat/evolutiv. parcuri. 2004 Patrimoniu construit reperezinta una din cele mai vulnerabile domenii şi în acelaşi timp incarcatp de potenţial Una din cauzele conflictelor inter-etnice este diferenţa între sistemele de valori ale diferitelor minorităţi. sunt acele atribute ale peisajului cultural care reflectă sisteme de valori(umane). fără alte calităti culturale. si unde sunt putine dovezi ale acestei asocieri.3. iar informaţiile vizuale capătă o importanţă deosebită în ce priveşte utilizatorii permanenţi ai locului respectiv (locuitorii). Desigur elementele de patrimoniu pentru polarizarea şi câştigarea unor anumite teritorii. Acest mecanism este important în special în cultura vizuală – spaţiul construit.grădini. 26 | P a g e . îmbunătătite în scop estetic. cât şi cei temporari. Tipuri de peisaje culturale Peisaje culturale amenajate. Aceste sisteme de valori devin tangibile şi vizibile prin patrimoniu construit. iar arhitectura si arta joaca un rol important prin integrarea mesajelor culturale în mediul construit. Astfel in schema de mai jos este analizată dinamica naturii spaţiului şi relaţiile între „loc” şi „spaţiu”. peisaje care reflectă puternice asociatii cu procese ale vietii omenesti (acestea pot fi finite sau în evolutie. în curs de desfasurare) Peisaje asocitae.cu un anumit eveniment istoric sau cu personalităti. Valori culturale. Fluxul continuu de schimbări în spaţiul construit sunt sesizate atât în spaţiul conştient (modificări în percepţia vizuală a spaţiului respectiv). dar implicit în spaţiul inconştient (reacţii. PEISAJELE CULTURALE reprezinta conform definitiei peisaje particulate în care se manifestă interactiunile între oameni si mediul în care trăiesc. Identitatea şi percepţia vizuală a patrimoniului cultural construit Spaţiul semnificativ este definit de către autor ca fiind spaţiu pentru reflecţie conştientă. peisaje naturale amenajate. Dialogul cultural reprezintă un mecanism prin care diversitatea culturală poate conduce la cunoaştere.

creează un nou spaţiu animat şi transformat gradat .1 Tipuri de areale slab dezvoltate -aşezări cu „ecologii”. condiţii de climă şi geografice extreme. Schema18 ”CICLUL DINAMIC AL SPATIULUI ARHITECTURAL SI A FORMARII/ DEZVOLTARII <LOCULUI >” CAPITOLUL 2 Diversitatea culturala in areale slab dezvoltate 2. insulare. “Whose identity? Valuing the culture built heritage in diverse and tentioned societies”. no:1.). 45-55. lipsite de apă. etc. mlăştinoase. vol. cu un grad mare de poluare sau afectate de poluare.asezari rurale -aşezări care se află la o depărtare decât valoarea acceptată la nivel naţional de un centru urban -zone cu potenţial scăzut: aride. contribuie la sărăcia unui mare procent al populaţiei Hisham Elkadi. unde accesul este limitat şi dotările. identităţii) determină. cu activităţi miniere. 2007 27 | P a g e 18 . iar una nepotrivită poate conduce la pierderea identităţii locale şi alienarea culturilor locale. -aşezări in care excluziunea socio-politica (pe baza limbii. deşertice . serviciile insuficiente: zone montane. O intervenţie deliberată în mediul construit.4.sentimente etc. ITU A\Z.

schmibări în modul de via ă specific rural. de sănătate. schimburile de opinii între localnici. iar alte elemete de propagare a informaţiei sunt: poeziile. fie prin inetrnet. accesul la educaţie. leacuri transmise de-a lungul timpului. Aceste comunităţi se ghidează dupa o cultură preponderent orală. locuri de muncă limitate -Economice: sărăcie. Era informaţiei a mai adăugat o categorie a comunităţilor defavorizate: acele comunităţi care nu au acces la informaţie. Arealele rurale slab dezvoltate se confrunta cu probleme: -Sociale: îmbătrânirea popula iei. Chiar dacă acest sistem de comunicare 28 | P a g e . acces limitat la informaţie. cântece populare. legende. etc. dependen a de sectorul primar. obţinându-şi informaţiile din surse cum ar fi: radioul. fenomene de migra ie. izolare. iar principalele activităţi generatoare de interacţiuni sociale sunt: sărbătorile tradiţionale. datini. în special a tinerilor. excluziune sociala. înmormântări). riscând o marginalizare politică. excluziune sociala Pericolele la care este supus patrimoniul rural în prezent :pierderea identităţii. naturale şi sociale). bâlciuri.presiuni din exterior. proverbe. evenimente(nunţi. lipsa unui acces la servicii. Această izolare limiteză posibilităţile de participare şi exprimare în sfera publică şi nu pot interveni în procesul de decizie asupra acţiunilor ce se întreprind pentru comunitate sau în alte aspecte ale vieţii comunitare. lipsa infrastructurii. poveşti. Astfel o parte din studiile de caz din urmatoarele capitole se vor opri asupra unor modalitati de valorificare diversitatii culturale in mediul rural. Vom analiza preponderent spatiul rural datorita rolului semnificativ al acestuia in completarea identitatii culturale a unei societati.-aşezări care se confruntă cu diferite conflicte. în aşezările izolate sau mai putţin dezvoltate care nu dispuneau de sisteme de comunicare mai eficiente. izolare. televiziune. radio. care au fot nevoiete sa îsi transmită pe alte căi informaţiile. servicii sociale. superstiţii. de-a lungul unei mari perioade de timp (conflictul în sine generează o sărăcie din punct de vedere al resurselor a zonei economice. Acest tip de comunicare a apărut din necesiate. socială şi economică. botezuri.

prin efectul sinergiei. cu elemete moderne. căutând identitatea în spaţiul rural. Conservarea bun comun al unor comunităţi (patrimonial cultural) dă un sens dezvoltării sociale. Există creştere a interesului pentru ceea e este specific. însă bazată pe valori tradiţionale. Astfel. deţine anumite valori care ar putea fi exploatate în sensul dezvoltării unei culturi superioare. Silvia Balit iulie. lipsite de resurse. valori etno. Spaţiile care sunt caracterizate de diversitate prezintă un interes deosebit.culturale. 2004 29 | P a g e . se recomandă dezvoltarea turismului (văzută şi ca o alternativă pentru zonele sărace sau defavorizate. În căutatea autencităţii şi ulterior a inovaţiei. cunoaşterea şi aprofundarea unor culturi. omul modern se întoarce la rădăcini. În această situaţie valorificarea diversităţii culturale se atinge prin întărirea specificului fiecărui element cultural (patrimoniu material sau imateria. deoarece dezvăluie culturi diferite ce coexistă pe acelaşi teritoriu. aceleaşi motive care fac un teritoriu neatractiv pot fi vazute ca avantaje: depărtarea de centre urbane sau alte obiective poate fi benefică pentru turism prin benefcii pe care le oferă această depărtare: izolarea de lumea 19 “Communication for Isolated and Marginalized Groups Blending the Old and the New”.2 Importanţa diversităţii culturale în dezvoltarea economică şi socială şi în menţinerea identităţii locale O dată cu deschiderea graniţelor europene. Specific pentru zonele cu diversitate culturală sunt atât elementele caracteristice fiecărui element în parte. dar şi prin încurajarea interacţiunii dintre ele. Periferialitatea poate fi transformată din dezavantaj în avantaj. Din cauza acestui interes pentru fenomenul respectiv. valoarea rezultată a patrimoniului cultural într-un teritoriu divers din punct de vedere cultural este mai mare decât suma valorilor fiecarui element. s-a manifestat o creştere a interesului pentru descoperirea. interacţionează şi generează noi tipuri de organizare. izolate. popoare. lingvistice) în parte şi protejarea acestora.poate părea deficitar. dar care dispun de alte tipuri de valori cu valenţe turistice). dar în special peisajul cultural care rezultă din hibridizarea culturilor. 19 2. etnii. prin facilitarea accesului spre teritoriile locuite de aceştia şi prin politicile Uniunii Europene de sprijinire şi încurajare a divesităţii şi a coeziunii sociale.

a posibilităţii creării unor activităţi industriale).aglomerată a oraşelor. sau afectat parţial. se poate crea însă o noua problemă: aglomerarea şi ajungerea la stuaţia de a nu mai fi atractiv din puct de vedere turistic (degradarea peisajului şi a mediului. Conform tratatului de la Maastrich din 1992. reprezintă un element de interes pentru turişt (datorită păstrării intacte a cadrului fizic şi natural). Identitatea locală. Imposibilitatea creării de noi activităţi care sa genereze profit şi dezvoltare în teritoriu. Trebuie găsit însă un echilibru între aceste atribute care pot contribui la dezvoltarea turismului şi aspecte care ţin de accesibilitate. prin atingerea obiectivelor enunţate mai sus şi respectarea valorilor enunţate în diverse documente europene. Acest fapt atrage însă după sine o serie de dezavantaje.Altă atracţie pentru turişti în aşezătile izolate o reprezintă multitudinea de elemente de patrimoniu şi experienţa unui stil de viaţă care s-a păstrat intact. O dezvolatre a turismului în acste cazuri necesită o implicare şi din partrea comunităţii locale. turismul ar un rol important în reducerea disparităţilor. simptomele periferialităţii pot deveni surse de vindecare a problemei teritoriilor care se confruntă cu ele. diversitate. Cerinţele turiştilor au devenit din ce în ce mai rafinate şi sofisticate: aceştia caută în acelaşi timp confort. faptul că acetse comunităţi nu beneficiază de noi tehnologii şi o serie de alte facilităţi care vin o dată cu inovaţia. transformarea spaţilui prin adopatea nolior tehnologii şi pierderea identităţii. diversitatea culturală poate fi vazută ca soluţie de dezvoltare economică şi socială. izolare. alte activităţi rurale şi protejarea naturii. neafectat de trecerea timpului. accesul la servicii şi dotări. De aceea trebuie găsită o stare de echilibru. noutate. datorită izolării. pentru a oferi confort turiştilor. Pin exploatarea calităţilor unor astfel de teritoriu şi dezvoltarea prin turism a lor. exemplu estonia). 2. căutarea unui cadru mai liniştit. În final. creare de locuri de munca (lipsa resurselor. potenţialul endogen şi conştientizarea 30 | P a g e . deci o oportunitate pentru dezvoltarea de activităţi turistice. bla. Astfel.3 Modalităţi de dezvoltare în zone cu resurse limitate Valorificarea resurselor specifice locale ale zonelor defavorizate – asezari rurale În procesul de dezvoltare rurală este important să se găsească un echillibru între agricultura tradiţională ca principala activitate economică în majoritatea zonelor rurale europene.

limbii şi caracteristicilor fiecărei etnii în parte şi prin accentuarea caracteristicilor comune determinate de convivilaitatea în acelaşi spaţiu cu o identitate proprie. Agroturism în Orkney. Dupa anii 50 Uniunea Europeană a acodat un interes deosebit politicilor de dezvoltare rurală din cauza urbanizării puternice care a avut loc în acea perioadă şi ca urmare a acesteia a depopulării nasive a zonelor rurale. modernizarea elementelor ce ţin de producţie şi exploatare. văzut ca singura alternativă de devoltare pentru situaţiile respective21: North Cape. Proceedings from an international seminar on Bornholm. Exploatarea patrimoniului architectural “Tourism in the Peripheral Areas of Europe. formată de-a lungul timpului. Bute. volume.20 Se încurajează dezvoltarea unor activităţi bazate pe exploatarea durabilă a produselor rurale şi care să utilizeze capital uman din mediul rural. arhitectură). limbă. Popoarele îşi crează o identitate proprie prin modul în care se adapteză peisajului. activităţi economice). Septembrie 1997 21 20 Idem 31 | P a g e . În ciuda unor probleme specifice zonelor periferice cu care se confruntă numeroase aşezări europene au reuşit să îşi valorifice resursele de care dispun pentru o dezvoltare a turismului. dar şi contribuţiie conomice (obiecte de artizanat. climei. Comunităţile etnice minoritare dintr-o anumită regiune.Case Studies of Tourism in Peripheral Areas”. datorită specificului şi modului de viaţă care au elemente distinctive. Arjeplog. Derek Hall. Acetse noi măsuri crează oportunităţi pentru exploaterea capitalului uman din sate. aflată în extremitatea de nord a Europei (valori de peisaj natural). obiceiurilor. artistice. literatură. Frances Brown .importanţei unei dezvoltări durabile şia protejării mediului devin în acest proces elemente cheie. care se îndreaptă în prezent spre urban şi pentru întărirea identităţii locale. Diversitatea etnica se menţine prin conservarea tradiţiilor. Turism montan în Tarna. diversificarea activităţilor din domeniul agriculturii. Prin acest schimb se realizează procesul de hibridizare în urma căruia se crează noi valori şi se îmbogăţeşte viaţa culturală. aduc contribuţii la peisajul cultural al regiunii respective prin: valori culturale (tradiţii. forme specifice. condiţiilor locului şi din modul în care folosesc materialel locale.

Clădirile monument sunt protejate în mod optim dacă sunt utilizate. şi în special dacă au funcţii publice (în felul acesta participa la viaţa socială.a heritagein our landscape”. regiunile cu diversitate culturală prezintă şi o diversiatate a stilurilor arhitecturale şi reprezintă un element important de atractivitate turistică. nr. inteacţiunea cu elemente exterioare sau gradul de izolare (care determină gradul de mixitate al unei culturi. Ea reprezintă cea mai vizibilă şi uneopri cea mai trainică amprentă a comunităţlor care s-au perindat pe un teritoriu de-a lungul timpului. văzută ca singură metodă de revitalizare economică şi îmbunătăţirii a condiţiilor de viaţă a regiunii analizate. Astfel.The rural vernacular habitat. de diversitate a stilurilor arhitecturale. Din acest motiv poate fi considerată o mărturie istorică a zonei respective. religioasă.) Conservarea şi protejarea arhitecturii vernaculare este mărturie a unor practici şi stiluri de viaţă din trecut. modul în care aşezările. 22 Reconvesie funcţională (exemplu: transformarea unei mori în spaţiu expoziţional şi comecial. Specificul este dat de modul în care sunt folosite formele. iar comunitatea poate profita de prezenţa lor).restaurarea arhitecturii vernaculare determină apariţia turismului în zonă. lingvistică. Bovey Tracey. în Anglia cazarea “ FUTUROPA. meşteşugurile unei comunităţi sunt revitalizate prin integrarea lor în viaţa cotidina şi prin utilizare. viaţa artistica. în Macedonia. obiceiurile. aşezări. tradiţiile. de diversiate a comunităţii.Cea mai bună metodă de a proteja patrimoniul (material şi imaterial) este de a-l integra în viaţa socială. 2008 32 | P a g e 22 . arhitectura şi comuniattea se adapteaza la condiţiile de relief şi climă. Marea Britanie. deoarece conţine elemente noi.materialele locale pentru a realza arhitectura. De exemplu. Agroturismul Turiştii caută specifcul local în cazul turismului rural. de puritate a stilului. putând fi considerată exotică. etc. esenţa identităşii culturale şi istorice a unei regiuni. transformarea unor ferme istorice în unităţi de cazare) Specifică pentru peisajul cultural rural este arhitectura vernaculară. 1. Consiliul Europei . Alt exemplu de dezvoltare rurală prin turim este valorificarea obiectelor de arhitectură sacră în Slovacia.Un interes deosebit îl prezintă arhitectura vernaculară a minorităţilor. riturile. a tradiţiilor. Cazarea se face de obicei în pemsiuni sau unităţi de cazare care să redea cât mai mult din modul de viaţă specific comunităţii respective. Patrimoniul poate fi un element esenţia al specificităţii locale. De aceea.

Produse locale şi identităţi locale ca element cheie de dezvoltare locală Aceste produse şi valori locale ţin de elemente ale patrimoniului imaterial: tradiţii. 23 Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO 33 | P a g e . cu condiţia existenţei unei bune promovări şi a creării unnei mărci recunoscute. păstrându-se în acealaşi timp caracterul zonei. proverbe. Ele pot crea atractivitate turistică prin caracterul unic pe care îl posedă. tradiţia veche de câteva secole de realizare a tapiţeriilor din regiunea Creuse. S-a găsit astfel o metodă de dezvoltare a zonelor şi de oferire de noi locuri de muncă. regiunea de nord. cântece. folosind meşteri locali. atât în domeniul turismului cât şi a meşterilor locali. iar după cei 10 ani proprietarii decideau dacă păstrează locuinţele în circuitul turistic sal le atribuie alte folosinţe. care au devenit un simbol pentru regiunea Hvar şi acare au devenit o sursă considerabilă de venit. Exploatarea şi valorificarea produselor de artizanat Produsele de artizanat şi produsele tradiţionale au de cele mai multe ori caracter de unicat şi prezintă interes tocmai datorită acestui aspect şi deoarece sunt lucrate manual (marea majoritate) şi prin tehnici specifice. Turistul poate experimenta. evenimente. Din acest motive ele pot fi comercializate cu succes atât la nivel local cât şi naţional sau internaţional. Exemple: broderiile de dantelă din Croaţia. Agroturismul în cadrul comunităţilor multietnice reprezintă. le dezvoltau. În Italia (Salento) investitorii închiriau locuinţele pe 10 ani.23 Minorităţile entice au de cele mai multe ori elemente tradiţionale specifice.turiştiolor se face în unităţi modernizate iar banii din turism se investesc pentru resturarea altor construcţii. meşteşuguri. folosind mijloace învechite. Franţa. ca în cazul multor aşezări rurale un mijloc de dezvoltare a unei zone prin turism. de aceea li produsele de artizanat sau meşteşugurile practicate de acestea conţin elemente de noutate.tradiţionale. în cadrul unei aşezări multietică diferite moduri de viaţă şi diferite abordări. restaurau şi modernizau pentru turism. jucăriile de lemn realizate manual în câteva sate din Croaţia. povestiri. transmise din generaţie în generaţie.

O bună ilustrare de metode de valorificare şi păstrare a identităţii unei regiuni se regăseşte în Lista Patrimoniului Intangibil. 24 Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO 34 | P a g e . învăţării şi practicării. încurajată şi promovată. Nicaragua and Belize Posedă un limbaj propriu. a vieţii de yi cu yi. acum este în pericol de dispariţie . păstându-şi în acelaşi timp specificul. publicarea unui manual practic pentru interpreţi şi pentru studenţi. promovarea predării limbilor. a obiceiurilor. De aceea. care a rezistat de-a lungul timpului în ciuda discriminărilor comunităţii Garifuna. (muzică tradiţională armeniană. Organizarea de evenimente muzicale Concerte de muzică duduk ) în aer liber. se foloseşte un instrument tradiţional. realizarea unui inventar al tradiţiei armeniene duduk şi organizarea a diferite concerte. iar texetele lor conţin elemete de istorie. modului de viaţă. Scopul proiectului este de a încuraja perfecţionarea şi menţinerii în viaţa culturală a interpreţilor de muzică duduk şi de a reînvia interesul pentru muzica duduk pentru publicul armenian. Identitatea comunităţii multiculturale constă din interacţiunea elementelor specifice fiecărei culture. inventarierea formelor de artă a comunităţii. Evenimente publice Comunităţile Garifuna din Honduras. Guatemala. Pentru ca o comunitate etno-culturală să se detvolte în sensul valorificării patirimoniului etno-cultural acesta este primul pas. asemănător cu oboiul. imaterial. Valoare unor manifestări culturale creşte atunci când acestea aparţin unor culture diferite şi împărtpşesc acelaşi spaţiu de exprimare. promovarea festivalurilor regionale Garifuna. Cîntecele conţin elemente specifice africane. ea trebuie păstrată. în şcolile provinciale. înainte se cânta la diferite evenimente şi serbări tradiţionale. programe de expansiune lexicală.24 Identitatea este poate cea mai puternică a manifestării diversităţii culturale şi condiţia ca aceasta să existe. Aceste elemente sunt dificil de păstart şin cauza caracterului migratoriu al poporului. Alte metode de salvare a acestor elemete de patrimoniu intangibil. legendă a poporlui. enunţate în proiectul 11-2006/04-2009: realizarea unor cursuri speciale de învăţare a acestui tip de muzică. Modalităţi de salvare: revitalizare lingvistică. UNESCO. împreună cutoate elementele ale acestei identităţi.

motoare ale dezvoltării culturale ale unei zone/regiuni.. Ca primă etapă se realizează întărirea identităţii şi a diverităţii.culturalism.Crearea unor trasee turistice Crearea unor trasee turistice. dar în primul rând simbol al exprimării identităţii unui loc. În cazul unei regiunii de diversitate culturală se poate stabilli un traseu cultural care să lege principalele localităţi: urbane sau rurale ce se constituie ca nucleu al fiecărei etnii în parte. Pentru promovarea unei regiuni se realizează pe baza cooperării între actori cu legături directe în regiune. se poate formula un concept de promovare şi nişte elemente constituente ale imaginii regiunii. Crearea unei mărci a zoeni care să pună accentual pe diveristatea culturală este pentru evidenţierea şi remarcarea ei la nivel naţional. trasee tematice. 2) . care să aibă cunoştinţe puetrnice despre zonă. European. diversitate culturală. elemente de natură şi peisaj. iar ca a doua etapă dezvoltarea turistică pe baza valorilor nou create. meşteşuguri şi meserii. Aceste trasee trebuiesc puse în legătură cu cel puţin o aşezare urbană. pentru a promova identităţi şi resurse culturale ale zonelor implicate în proiect. 35 | P a g e . Prin evaluarea zonei şi a specificului (în special cultural) şi prin inventarierea elementelor de valoare a diverităţii culturale. Un astfel de proiect îl reprezintă Heritour (vezi studiu de caz nr. ministerul turismului sau alte autorităţi interesate de dezvoltarea zonei. pentru ca întreaga aşezare să beneficieze de beneficiilr economice aduse de turism. activităţi. în diferite ţări europene. multi. muzee ale satului) pot fi elemente generatoare de evenimente. arhitectură tradiţională. fiind primul pas în. pentru a prelua turişii şi pentru a crea oportunitatea unei dezvoltări echilibrate. Activităţi muzeale Atât cele puctuale de tipul clădirilor muzeu cât şi cele desfăşurate pe suprafeţe mai mari (parcuri. prin includerea în circuitul turistic un numar cât mai mare de obiective turistice duce la potenţarea dezvoltareării regionale şi teritoriale a aşezărilor. policentrice. Crearea unei imaginii a regiunii Imaginea unei regiuni se poate baza pe elemente de valoare ale unei regiuni: patrimoniu. identitate regională. caracterul oamenilor. Contribuie la creşterea competivităţii. mondial. care realizează.

cât şi despre tradiţiile şi obiceiurile poporului roman . şi foloseşte pentru aceasta un limbaj adecvat: -“Activităţi practice: desen. precum şi publicaţia “Abecedar şi Dicţionar Etimologic. Se folosesc unelte tradiţionale în miniatură.O iniţiativă de a face cunoscută viaţa rurală a românilor a avut loc în Sibiu. sunt dezvoltate atât cunoştinţele despre patrimoniul tehnic. atitudinală şi aptitudinală. un loc în care jocul devine mijloc în procesul de dezvoltare intelectuală.. în care sunt stimulate deprinderile tehnice..Atelier de pictură pe sticlă. la Muzeu Astra. furca şi fusul”. Aceste muzee pot genera diferite activităţi culturale şi evenimente...Să învăţăm să folosim războiul de ţesut. Se folosesc puzzle. de întărire a identităţii. arhitectura vernaculară diversificată(Proiect Muzeul Satului) din regiunile diverse etno-cultural este o modalitate de păstrare a identităţii locale şi de păstrare a memoriei collective. al gospodăriilor ţărăneşti şi al obiectelor tradiţionale.Lecţii de agricultură: la strâns de fân”. prin organizarea unor activităţi designate copililor în cadrul spaţiului Etno Tehno Parc. Se vor citi poveşti şi istorioare ce surprind universul magic al morilor. jocuri interactive”. prin jocuri de asamblare şi construcţie.uri şi cărţi de colorat ce ilustrează patrimoniul Muzeului în aer liber. “Este un spaţiu neconvenţional. prin norme şi elemente de legislaţie stricte.Atelierul celor mici”. jocuri distractive. Proiectul este foarte important deoarece se adresează copiilor.” Realizarea unor muzee etnografice care să expună obiecte etnografice şi elemente specifice fiecărei etnii. CAPITOLUL 3 Modalitati de aplicare a politicilor culturale privind diversitatea culturala 1. Oportunitatea creării unui parc naţional etno-cultural Poate constitui o metodă optimă de protejare a valorilor existente. 36 | P a g e . de încurajare a dezvoltării în regiune (în special a turismului) şi de creşterii a atractivităţii şi competivităţii regiunii.

Alt element al specificului regiunii este dat de gastronomie. precum obiective turistice culturale şi naturale. macadonene. REGIUNEA DOLNA REKA Motivul alegerii Proiectul prezintă un exemplu concret de valorificare a unor elemente de patrimoniu immaterial prin organizarea unor evenimente. botezuri.Martor etern”.PROIECT: LIVING HERITAGE LOCATIE: MACEDONIA. Toate acestea au fost redate prin materiale promoţionale şi a fost întocmită o broşură. cu elemente turceşti. albaneze. S-au Multicultutralitate în Dolna Reka organizat discuţii şi evenimente în mai multe sate ale regiunii în care locuitorii erau încurajaţi să participe şi să contribuie cu amintiri ale lor sau din strămoşi despre tradiţii şi elemente caracteristice ale comunităţii din care făceau parte. costume tradiţionale. turci metodă au fost explicate asemănările şi deosebirile. Aceste activităţi au. desene ale copiilor. pe lângă rorlul de a întări relaţiile şi legăturile în cadrul comunităţilor multietnice şi de a facilita dialogul între ele şi o mai bună înţelegere. Zilele culturii în Vrapciste Iniţiativa acestui eveniment a porinit de la un grup de tineri care au considerat că elementele specifice şi patrimnoniul cultural ale satului nu sunt exploatate suficient şi evenimentele culturale în zonă nu sunt 37 | P a g e Zilele culturii în Vrapciste . Macedonia de Vest Macedoneni (musulmani şi ortodocşi). elementele carecteristice celor 3 etnii care au participat la proiect. Au fost organizate apoi expoziţii cu fotografii. Specificul local este cel mai bine reprezenatat în timpul verii. Regiunea conţine şi multe element de patrimoniu arhitectual religios. şi o contribuţie la economia satelor respective prin dezvoltarea turismului. cand este dezvăluit în cadrul unor evenimnete ca nunţi. În regiunea Dolna Reka oamenii au început să se cunoască mai bine prin proiectul „Costume şi obiceiuri tradiţionale. albanezi. Prin această Proiectul „Costume şi obiceiuri tradiţionale.Martor etern” Satele Rostuse şi Bituse.

rezultatul fiind însă specific. Proeictele existente. Tocmai datorită acestui caracter de adapatbilitate şi datorită oferirii posibilităţii exploatării elementelor valoroase într-un teritoriu (în cazul de faţă diversitatea culturală) am ales prezentarea acetui proeict. datortădispunerii punctuale. adunate în cartea „Vrapciste de-a lungul istoriei”. adaptabil. competiţia luptătorilor „pelivani”. A fost înfiinţat un muzeu etnologic şi au fost organizate diferite activităţi: festival cultural. de a oferi un schimb de experienţă în cadrul comuntăţii multietnice a satului Vrapiciste şi. patrimoniului celuilalt. pentru a se ajunge la o dezvoltare economică şi socială. Au fost publicate diferite materiale promoţionale. pornind de la această experienţă a mai multor comunităţi. însă sărace în alte tipuri de resurse. dispersate a resurselro ce se vor exploatate. suficiente.Nord-vestul regiunea Gostivar Macedoniei. s-a mers pe ideea de traseu cultural. De asemenea. PROIECT: HERITOUR LOCATIE: EUROPA Motivul alegerii Proiectul prezintă un model de dezvoltare a unor teritorii bogate în elemente de patrimoniu. 2. care fac parte din circuitele culturale respective pornesc de la un model de bază. prezentarea bucătăriei tradiţionale. 38 | P a g e . prezentarea costumelor tradiţionale şi a meşteşugurilor şi obiectelor de artizanat. diversitea culturală din aşezările izolate sau defavorizate poate fi exploatată cu succes prin crearea unor astfel de trasee. Obiectivul era de a întări relaţiile interetnice (prin valorificarea şi înţelegerea patrimoniului cultural local) şi de a facilita o mai buna înţelegere a culturii. Din cauză că fiecare aşezare componentă a teritoriului respectiv prezintă un element de interes.

defavortizate. vor fi relaizate legături cu un centru urban (cu valenţe turistice) al regiunii. Promovarea turismului ar duce la stimularea economiei şi crearea de noi locuri de muncă în zonele respective.Proiectul Heritour se adresează în special zonelor rurale care nu au fost elemnte de patrimoniu. care duce la scăderea tendinţei migratorii în regiunile respective şi a sărăciei şi în final dezvoltare economică şi socială a zonei. rezultată ca urmare a intercţiunilor religiilor pe acest teritoriu. de artizanat) în fiecare regiune. din nordul Greciei. pentru a prelua şi atrage turiştii şi pentru a-i încuraja să viziteze împrejurimile şi zonele rurale sau mai defavorizate ale regiunii. reprezintă în prezent o oportunitate pentru o dezvoltare durabilă a regiunii. vor fi dezvoltate mai multe reţele. rurale. Din cauza faptului ca majoritatea aşezăriloe care fac parte din trasee sunt de tip rural. caracterizate de atractivitate turistică. vor fi realizate studii de fezabilitate şi de matketing pentru traseele culturale tematice. În acest proiect sunt implicate instituţii din turism şi comerţ. Se va crea astfel o reţea de trasee turistice culturale. REGIUNEA DE NORD A GRECIEI locală. cooperare transnaţională a regiunilor participante şi crearea de noi locuri de muncă în domeniul turismului. Efectele estimate pe termen lung ale proiectului sunt întărirea identităţilor regionale şi cunoştinţele legate de cultura şi specificul regiunilor ce participă la proiect. Ca rezultat al proeictului patrimonial cultural local va fi evaluat şi va fi iplementată o metodologie. Identitatea SERRES. care poate acoperi o largă paletă de opţiuni turistice şi diferite nevoi ale consumatorului. oraganizare şi promovare a patrimoniului cultural în aşetări isolate. reţele culturale regionale şi trans-naţionale. industriale. de munte şi de graniţă. Există şşi posibilitatea creării unor trasee culturale trans-naţionale. dar care dispun de un potenţial cultural considerabil prin prezenţa unor Scopul principal este de protejare. Întrucât elementele regiunilor ţintă au o dimensiune locală. trasee tematice(religioase. Strategia de dezvolztare rurală se bazează pe întărirea acestei odentităţi şi 39 | P a g e . precum şi instituţii guvernamentale şi de cercetare. De aceea se intenţionează stabilirea unor trasee. O regiune implicată în proiectul Heritour este regiunea Serres.

urmărindu-se revitalizarea valorilor tradiţionale autencităţii regiunii. din cauza a diferiţi factori politici şi istorici (aparteneţa la statul otoman. Pe acest teritoriu au avut loc. etnii şi păstarea 40 | P a g e .reabilitatea patrimoniului arhitectural penrtu a ajunge în final la dezvoltarea turismului. având ca principale etnii pe cele greceşti. Diversiatea acestei aşezări se manifestă în: modul de organizare al aşezărilor (rurale şi urbane) specificul arhitectural dat de îmbinarea stilurilor diferite. ale neoclasicismului simbolist şi moderne. turceşti şi bulgare. reintegtarea în statul grec de dupa primul război mondial) fenomene de migraţie care s-au constituit într-un fenomen de diversiate etnică şi religioasă. specifice fiecărei comunităţi. având ca rezultat un fenomen de hibridizare. Diversitatea elementelor arhitecturale din regiunea Serres este marcată de îmbinarea elementelor tradiţionale.

strategiilor. ar trebui să fie rezultatul unei evaluări cât mai corecte a datelor existente . identitate culturală. stil de viaţă. Problemele dezbătute la nivel internaţional atrag de la sine o capacitate de reacţie şi consecinţe în practicile şi deciziile de zi cu zi. obiectivele Ministerului Educaţiei şi direcţiile de legislaţiei. ministerului. Iniţiativele de conturare a unor indicatori cuvinte cheie: tradiţie. Proiectul utilizează conceptul „fair culture” si mizează pe dimensiunile etice ale politicilor culturale: 41 | P a g e programelor.).3. normelor şi internaţionali privind politicile culturale (pornind de la practicilor administrative . subordonate detaliată a situaţiei politicii culturale. diversitate. a metodelor şi instrumentelor de analiză privind cultura. diversitatea culturala şi preluarea formală a unor concepte lansate pe plan internţtional crează o ruptură faţă de realitate. ONU. orice iniţiativă de formulare a unor politici culturale . acţiune tratatelor. Lipsa informaţiilor. FINLANDA. finlandeză. 2007 Motivul alegerii Concluziile primei etape a proiectului de cercetare sesizează distanţa între teorie şi realitate. a intereselor grupurilor tinta şi dezvoltarea unor indicatori şi măsuri ca un remediu pentru deficitul actual existent . PROIECT: FAIR CULTURE? MINISTERUL EDUCATIEI. declaraţiilor. vitalitate. pot constitui o bază pentru dezvoltarea unor posibile instrumente de operare în acest domeniu. Analiza porneşte cu o prezentare a situaţiei la nivel internaţional (documente UNESCO. Astfel. formulate de programele agenţiile guvernului. CONSIULIUL EUROPEI) şi continuă la nivel naţional urmărind Proiectul îşi propune o cercetare legislaţia documentelor care o influenţează. coeziune socială. dialog intercultural etc.

valorificarea semnificatiilor culturale indiferent de şi experţi. implicaţi în domeniul culturii si artei. îmbunătătirii practicilor instituţiilor culturale şi a altor actori activi în domeniul culturii (administraţiile locale şi regional in special). În următoarea perioadă 2008 – 2010 îşi propun o reviziure a cercetărilor acumulate şi pe viitor dezvoltarea unei serii de indicatori pentru evaluarea politicilor culturale. care să analizeze aspecte legate de politicile etnie. a fost una dintre primele măsuri alături de o colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe privind sustenabilitatea producţiei culturale. abilitate. şi o conferinta intitulată „Fair Culture – Culture for Sustainable Development” (2007). precum şi prin managementul lingvistice ale minorităţilor. religie etc. şi monitorizarea permanentă ale Se pune accentul pe necesitatea revizuirii şi performanţei in sectorul său. Termenul „FAIR implinirea integrarea CULTURE” drepturilor si inseamna acoperă o varietate de acţiuni si grupuri de actori culturale . urmand publicarea lucrării „Fair Culture? Ethical dimension of cultural policy and cultural rights”. Ministerul Educaţiei continuă să pună în Ministerul Educatiei promovează aplicare programul „Acces to Arts and Culture for accesibilitatea artelor şi culturii în All”. antreprenoriat cultural.accesibilitate. Instituirea unui comitet reprezentand diferite interese culturale şi să genereze o dezbatere socială pe această temă. prin alocarea de se concentrează pe protejarea drepturilor culturale şi resurse. proprietate intelectuală. 42 | P a g e . diversitate. În calitate de autoritate coordonatoare In paralel. Acesta conţine măsuri pe care ministerul le va primul rând prin furnizarea unor pune in aplicare in 2010 Obiectivele acestui program informaţii pe baza.. participare. Proiectul a debutat cu un seminar in 2006 la Helsinki.

2009 Motivul alegerii • Peisajele istorice culturale sunt tipice celor mai multe părţi ale Europei Centrale. pentru a sprijini adoptarea Convenţiei Europene a 43 | P a g e . Având turismului. dezvoltarea rurală.4. Cu toate acestea. diversitatea acestor peisaje culturale este pusă în pericol prin neglijarea protejării naturii şi a păstrării moştenirii/patrimoniului şi prin procesele de depopulare. dezvoltarea şi naturii. şi fiind susţinută de regional. 2004 . se urmăreşte conservarea patrimoniului. dezvoltării regionale durabile. precum şi eloborarea unor strategii integrate la nivel naţional. care acoperă protecţia Pentru susţinerea. • Consideram ca teritoriul transilvanean este exemplu de bună practică în ce priveşte măsurile privind patrimonial cultural şi atitudinea faţă de diversitatea culturală prezentă în acest teritoriu • Proiectul selectat este unul dintre exemplele care vor sustine analiza comparative din capitolul 4 cu o altă zonă cu un grad mare de multiculturalitate (comparativ cu media naţioanală) – DOBROGEA. în ziua de azi. PROIECT: PEISAJ CULTURAL . marketing-ului regional şi energiilor la bază o abordare inter-sectorială regenerabile. protejarea acestor peisaje culturale.PROTEJAREA PEISAJELOR ISTORICE CULTURALE ÎN VEDEREA ÎNTĂRIRII IDENTITĂŢILOR REGIONALE ŞI A ECONOMIILOR LOCALE PROGRAMUL INTERREG IIIB CADSES. local şi crearea unei reţele transnaţionale un cadru de cercetare transnaţional. Acest proiect urmăreşte pe lângă creşterea interesului “Proiectul PEISAJ CULTURAL are ca pentru peisaje culturale cât şi un portal de acces scop protejarea şi gestionarea deschis la internet. "Peisaj Wikipedia" în vederea peisajelor ca piatră de temelie a integrării peisajelor în dezvoltarea regională prin identităţii CADSES şi ca sursă a proiecte pilot exemplare în domeniile agriculturii.

regiuni de diversitate etno culturala in Romania Ariile culturale. Ariile culturale reprezintă nişte subdiviuni ale regiunilor istorice şi poate o dimesiune teritorială mult mai apropiată de scara cercetării noastre. Microregiunile. monumentelor de arhitectură populară. grupuri folclorice tradiţionale în ariile cercetate. schimb cultural cu instituţii culturale similare. Ariile culturale Am selectat articolele lui Sandu Dumitru pentru a identifica modalităţi de delimitare spaţială a fenomenului cultural. realizarea unei retele transilvanene de workshop-uri şi schimburi transregionale academice. Tipuri de zone. Reţeau va rămane practici pentru implementarea deschisă pentru viitori colaboratori. formarea unor centre de mestesuguri traditionale. dar şi metode de analiăa la nivelul unui palier teritorial adecvat (analiza cluster) .2. Convenţiei Europene a Peisajului. 44 | P a g e . Delimitarea ariilor culturale Clasificarea multicriterială a judetelor indica o eterogenitate a judeţtelor şi în consecinţă din punct de vedere al structurii globale de dezvoltare o ignorarea a graniţelor regiunilor istorice şi respectiv. Un proiect pilot a fost “Muzeul Etnografic al Transilvaniei” Printre măsurile prioritare se regasesc inventarierea peisajelor culturale regionale.” 3.proiectul dezvoltă exemple de bune Peisajului în aria CADSES. din punct de vedere cultural o altă distribuţie spaţială. cu organizarea unei tabare de teren studenţesti. crearea unui registru digital al peisajelor culturale "Transilvania".

Am considerat relevant tipul de sociabilitate In functie de dimensiunile de analiza mentionate. distributia ecologica a populatiei – 1.retele de comunicare – 12. Abonamente telefon la 1000 de locuitori. Aceasta analiză de tip cluster este aplicata unui set de 40 de judeţe.13. raportul rural-urban în determinarea caracterului cultural al arealului studiat şi caracterul vag al limitelor noilor formaţiuni în discuţie – ariile culturale).1988.Pornind de la o serie de premise (raportul între profilul cultural latent şi cel empiric.2. Dobrogea etc.indicele localizarii dominante a populatiei rurale la munte.). Gorj). locuri de munca etc. Similitudinea culturală este influenţată si de procese de comunicare şi difuziune culturală. B. Constanţa). Ariile culturale de tip „insulă” sunt rezultatele fie a modului de urbanizare specific (Bucureşti. 6. 5. regiunile geografice. Buzău. 18.provinciile sudice (Muntenia. locuire. Judete din Moldova.9.abonamente TV la 1000 de locuitori.pondere romaniin 1977. Satu Mare). 3. Banat sau Crisana – Maramures.salariati la 1000locuitori in commune.). Moldova (+ Buzău). 4. 17.01. deal sau campie. 2. compozitia etnică. Bucuresti. Toti indicatorii pentru care nu se fac alte specificatii au valori determinate la nivel de total commune din judet. În baza acestor caracteristici. utilizând date de la mijlocul anilor 80. 11. de catre acelasi autor. autorul realizează grupări ierarhice ale judeţelor în funcţie de similitudinea profilului cultural ale acestora. fie a structurii etnice sau a distanţei mari faţă de judeţul asemănător (Sălaj. autorul a genrat cinci grupuri culturale: 1.ariile montane-româneşti pe axa Gorj-Maramures. 5. profilul de dezvoltare. 1985 sau 1986. compus din 19 indicatori25. C.acesti indicatori sunt: A.arii cu grupari etnice minoritare(Brasov.pondere populatie urbana in 1988.10. fenomene demografice – 15.pondere strazi modernizate.rata imigrarii.rata imortalitatii infantile.compozitia populatiei – 7.indice de imigrare in comunele altui judet masurat cu imigranti pe durata vietii la recensamantul din 1977. fie sunt zone de contact între diferite regiuni istorice(Suceava. Măsurarea acestui grad de similitudine se realizează prin intermediul unui indice de consistenta. principalele caracteristici de polarizare culturală sunt: regiunile istorice.rata divortialitatii.judete din Transilvania.pondere de teren agricol in gospodariile particulare. Sibiu etc. 16. D.indicele marimii medii a oraselordin judet.8. 4.salariati/cooperatori care au lucrat in agricultura. 3. 19. prin identificarea unor modele de sociabilitate.judete din Muntenis. O dimensiunea socială a culturii la nivelul ariilor culturale este redată. şi aportul semnificativ al mediului rural în conturarea specificităţii culturale). Ponderea indicatorilor rurali în raport cu cei urbani este justificata în ce privşste rolul componeţei rurale în determinarea specificului cultural al unităţii teritoriale studiate (Cultura standardizată în oraşe prin mijloace media. Oltenia sau Dobrogea. În concluzie. 14.rata totala a fertilitatii. 25 45 | P a g e . Pondere populatie de +60ani la 01.

Sandu identifică 6 tipuri de sociabilitate regionala: sociabilitate de tip deschis (toleranta interetnică. reţele dense de relaţii sociale). în măsura în care devine o premisă necesară de implementare unor programe şi proiecte sau date de intrare pentru acţiuni de dezvoltare comunitar-regională.. În urmatoarea etapă vom incerca o suprapunere a acestor informaţii cu areale multiculturale la nivel naţional şi conturarea unor potenţiale platforme de dialog şi cooperare. cât şi la nivelul ariilor culturale. sociabilitate de deschidere critică (raporatare critică la instituţii).regională. încredere interpersonală . Modelele de sociabilitate şi respectiv tipologiile de arii culturale pot constitui o bază de date pentru formularea unor direcţii de acţiune. Toleranta . sociabilitate de tip conformist (încrederea în instituţii). Se regăseşte frecvent dualitatea dezvoltat – intolerant versus slab dezvoltat şi tolerant. sociabilitate de tip închis (neîncredere şi relaţii de utilitate instituţianal slab reprezentată). 46 | P a g e . conflict etc. sociabilitate de deschidere generalizată (sociabilitate pozitiva. identificând Transilvania ca „singura regiune istorică în care toleranţa este relativ omogenă. dezvoltarea unor parteneriate şi cooperări în ce priveşte politicile culturale. grad de realaţionare ridicat). de indiferenţă. sociabilitate de criticism instituţional (neîncredere institutională). D.Intoleranta După cum precizam diversitatea culturală generează de la sine o serie de relaţii de cooperare. exceptie facând Crişana – Maramureş şi Oltenia. iar studierea acestui fenomen poate intervini justificat în predicţia unor evoluţii negative a dinamicii acestor relaţii inter-etnice. Profil de sociabilitate În baza informaţiilor acumulate la nivel de arie culturale. toleranţă. şi de nivel ridicat”. Autorul constată diferenţieri privind gradul de toleranţă etnică atât la nivelul regiunilor istorice. unde zonele tolerante sunt şi cele dezvoltate.

revitalizare rurală)Programele Intereg care sprijină cooperarea trans-frontalieră şi inter-regională Programul Urban.CAPITOLUL 4 4. strategii în ce priveste valorificarea diversităţii culturale CAPITOLUL 5 Finanţarea intervenţiilor 5. Tipuri de abordări – Analiză comparativă Transilvania – Dobrogea În selectarea celor două areale am utilizat următoarele criterii: grad de multiculturalitate – structura etnică a populaţiei gradul de sociabilitate. prioritatea 3 – diversificarea economiei rurale exemple de proiecte (încurejarea creării de microîntreprinderi.pentru dezvoltare rurală prin inţiative locale. Programul Leader. toleranţă – intoleranţa fatţăde prezenţa altor grupuri etnice nivel de dezvoltare. poziţia la nivel naţional măsuri.2. Posibilită i de finan are i a calită ii vie ii în zone rurale Fondul FADR.combate inegalităţile şi discriminarea în piaţa municii 5.2.susţine dezvoltarea durabilă a oraşelor şi a zonelor urbane slab dezvoltate. Programul Equal.1. încurajarea turismului rural. Actori implicati • • Rolul organizaţiilor nonprofit Conceptul de societate participativă 47 | P a g e . Identificarea zonelor cu diversitate culturală in România 4.1.

Radu (2000). 1993 Capitolul 1 Carti Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). ed. echipa: Anda Becut. Mihai Popa (2007) . Stefania Voicu.RESURSE. Spaţiul social al tranziţiei. Iasi. “Topos comportamental – Armonizarea dintre spaţiul urban şi comportament uman”. Oana Donose. Iasi. Radu Malureanu. Marinească. Monica Stroe. editura Belin. Iaşi:POLIROM Radoslav.INFRASTRUCTURA. Paris. INSTRUMENT PENTRU MANAGEMENTUL CULTURII . 2003.CONSUM. echipa: Anda Becut. Gabriel Simion (2007) . Romania. Lucian Drobaca (coordonator). editura Babel.BIBLIOGRAFIE DICTIONARE “Dictionnaire de la Géographie et de l’espace des sociétés”.Hannele Koivunen. (1999). Liviu Chelcea (coordonator). Dumitru. Marius Lazar. Timisoara– Clarificarea conceptului de spaţiu cultural – “Topos Comportamenal“ Articole si publicatii Ministry of Education . Gabriel Jderu. DIAGNOZA SECTORULUI CULTURAL. coordonatori: Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. “Dictionar de sociologie”. realizat sub indrumarea lui Jacques Lévy si a lui Michel Lussault. Editura Polirom. Romania Sandu. Craiţa Curteanu. Bogdana Humă. Leena Marsio (2007:21) “Fair Culture?Ethical dimension of cultural policy and cultural rights”. Finlanda 48 | P a g e . Liviu Chelcea (coordonator). Raluca Nagy. Editura Polirom.SECTORUL CULTURAL DIN ROMANIA.

Dumitru (2002) Ariile culturale ca matrice de sociabilitate. Sandu. TURISMUL CULTURAL ÎN ROMÂNIA RURALĂ ŞI DEZVOLTARE COMUNITARĂ: UNDE STĂM ŞI CE FACEM? Fundaţia CRDE. ASPECTE LEGALE ŞI INSTITUŢIONALE ÎNTR-O PERSPECTIVĂ COMPARATĂ”. Present and Future. Sport and Youth Policy . Finlanda Colin Mercer (2006) “LOCAL POLICIES FOR CULTURALDIVERSITY: SYSTEMS. AND GOVERNANCE WITH AN EMPHASIS ON THEUK AND AUSTRALIA” Nada Švob-Đokić and Nina Obuljen (2003 ). “Whose identity? Valuing the culture built hetitaje in diverse and tensioned societies”.Ministry of Education Department for Cultural. CITIZENSHIP. editat de – The Calgary Institute for Humanities. “Comparative cultural policy issues related to culturaldiversity in South East Europe. Evan Alderson(1993). University of Ulster Belfast UK Sandu. (2008) “ POLITICI DE INTEGRARE A MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA. Sociologie Românească. Reflections on Cultural Policy: Past. capitolul 1. 3-4. Sociologie Românească. Mapping the approaches and practices”. (2006) “Fair culture – culture for sustainable development Background Paper on Cultural Sector and Development Work in the Nordic Countries”. Cluj-Napoca 49 | P a g e . Dumitru (1990) Ariile culturale ale României. Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii(CSCDC). 3-4. a cultural policy paper commissioned by Policies for Culture Hisham Elkadi (2007).

Silvia Balit.4 – Descriere sintetica a unor aspecte infrastructura culturala.Case Studies of Tourism in Peripheral Areas . 2004 FUTUROPA.turism rural. iulie.Reabiliatrea zonei Văii Shaxi. Strategii culturale în perioadele: până în 2006 şi viitoarele obiective strategice pentru perioada 2007-2013.cultura2007.Reţeaua de localităţi Capitolul 2 Articole_________________________________________________________________ Convenţia despre valoarea patrimoniului cultural pentru societate. 1. 2005.a heritagein our landscape”.cultura. 2008 Tourism in the Peripheral Areas of Europe.Statistici INS . raportor: Jacques RENARD). http://www. Jacques P. Principii: dezvoltare durabilă a turismului. Report on an Eurpoean group of experts] (preşedinte: Terry SANDELL. Proceedings from an international seminar on Bornholm.3. Frances Brown . October 1999. China. productia de bunuri si servicii culturale CSCDC – Rapoarte formulate de experti europeni Politica culturala în Romania.2. Schmid .ro/. Willy A . Consiliul Europei . 2002. Planuri de amenajare a teritoriului PATN – sectiunea IV. Raport al unui grup de experţi europeni [Cultural Policy in Romania. Programul european de evaluare a politicilor culturale în România. nr. and ecoturism Communication for Isolated and Marginalized Groups Blending the Old and the New”. Septembrie 1997 50 | P a g e . Derek Hall.The rural vernacular habitat. Shiwen Mi .ro). 40 p. Faro – Prezentarea unor principii pentru importanţa patrimoniului cultural şi rolul lui de a potenţa dezvoltarea umana şi socială Sustainable Rural Development Based on Cultural Heritage.seria de chestionare CULT 1. Feiner. pentru a concluziona direcţiile în care au evoluat politicile culturale (http://www.

IAŞI.org Capitolul 4 DANIELA SERBAN. “ITERCULTURAL AND INTERCONFESSIONAL REALTIONS IN A ROMANIAN COUNTRYSIDE”. MICTAT A. GARLAN. EDITURA LUMEN. DANA EPURE. 2007.heritour. ROMÂNIA 51 | P a g e . JOURNAL FOR THE STUDY OF RELIGIONS AND IDEOLOGIES ETNOPSIHOLOGII MINORITARE IN SPATIUL DOBROGEAN . SILVIA-ELENA CRISTACHE.Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO Capitolul 3 www. SIMONA VASILACHE(2008). CONSTANTIN MITRUT.

A N E X E Extrase din articolul “ARIILE CULTURALE CA MATRICE DE SOCIABILITATE”. Sandu Dumitru 52 | P a g e .

53 | P a g e .

54 | P a g e .

“BAROMETRUL CULTURAL 2007”.A N E X E 2 Extrase din studiile CSCDC referitioare la Sectorul cultural. CSCDC 55 | P a g e .

CSCDC 56 | P a g e .“Date despre potentialul cultural si turistic al localitatilor din Romania”.

57 | P a g e .

58 | P a g e .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful