c



       
 
  



 
  
 

Aşa cum am mai menţionat şi anterior,autorii care contribuie la crearea şi difuzarea
ştiinţei şi culturii au un aport însemnat la dezvoltarea vieţii culturale şi ştiinţifice într-
o societate democratică şi, nu în ultimul rând, la dezvoltarea economică a unei
naţiuni. Operele scrise constituie un activ cultural, ştiinţific şi economic atât de
important încit încurajarea şi recompensarea creaţiei intelectuale trebuie să
constituie o chestiune de interes public.
La nivelul Uniunii Europene s-a considerat important să se dezvolte o mai mare
conştientizare, în rândul utilizatorilor, a faptului că operele ştiinţifice, precum şi cele
literare şi artistice constituie un patrimoniu care aparţine autorilor sau titularilor de
drepturi şi că, în consecinţă, accesul la opere trebuie să se facă doar cu respectarea
drepturilor şi intereselor legitime ale acestora. Orice încălcare a acestei obligaţii
constituie un act ilicit, prin care sunt lezate drepturile autorilor sau ale titularilor de
drepturi şi, care, poate să compromită, în cele din urmă, creaşia literară, artistică şi
ştiinţifică.
În ultimii ani, progresul tehnologic [ apariţia aparatelor de copiat şi fotocopiat
(imprimantă, fotocopiator, scaner, aparat multifuncţional etc.)] a permis o utilizare
secundară pe scară largă a operelor ştiinţifice, din toate domeniile, realizate prin
procedeul reprografiei ( fotocopierii )1.
Prin urmare,aşa cum arăta profesorul Viorel Roş, ͞ în condiţiile proliferării tehnicilor
de reproducere, controlul utilizării operelor, este, dacă nu un lucru imposibil, în orice

1
Prin reprografie, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, se înţelege ͣnume generic pentru procedeele tehnice de
multiplicare a textelor ͟. O definiţie asemănătoare o găsim şi în documentele Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale
( OMPI) care definesc reprografia ca fiind ͣ un termen generic folosit pentru a descrie toate tipurile de echipament de fotocopiere
folosite în prezent şi care fac posibilă obţinerea de copii în fascimil a documentelor de orice fel, identice cu originalul, instantaneu şi
ieftin, pe aparate uşor de utilizat ͟
caz greu de realizat ͟2. În acelaşi sens, Yolanda Eminescu spunea că ͞ practica
reprografiei are o influienţă negativă asupra difuzării cărţilor şi periodicelor, în
special a celor ştiinţifice, ceea ce nu poate fi, desigur, indiferent pentru societate ͟3.
Conştient de amploarea pe care a luat-o fenomenul pirateriei în domeniul dreptului
de autor prin procedeul reprografiei şi, totodată, hotărit să promoveze o acţiune
efectivă contra pirateriei, atât prin măsuri corespunzătoare la nivel naţional, cât şi
prin cooperare la nivel internaţional, Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului
Europei a formulat Recomandarea nr. R ( 90) 11, către statele membre, cu privire la
principiile referitoare la problemele dreptului de autor în domeniul reprografiei 4.
Astăzi, mai mult ca oricând, este necesar să se garanteze echilibrul între interesele
legitime ale autorilor, ale titularilor de drepturi şi interesele publicului şi ale societăţii
în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului 5 şi a Declaraţiei universale a
drepturilor omului6 .
Deşi pirateria, în domeniul operelor ştiinţifice scrise, nu este un fenomen modern, ea
a ajuns în zilele noastre la nişte cote alarmante şi a devenit o adevărată problemă din
cauza,aşa cum am arătat, dezvoltării tehnologice care oferă nenumărate mijloace de
copiere şi transmitere rapidă a informaţiilor. În acest sens, incă de acum 35 de ani, s-
au manifestat îngrijorări cu privire la dimensiunile pe care le-a luat practica
fotocopiilor şi a microcopiilor, astfel că, aşa cum sublinia Xavier Desjeux, în domeniul
operelor scrise ͞ nu se mai poate vorbi de copie pentru uz personal ͟.
În prezent,aât în Chişinau cât şi în toate centrele universitare din ţară, în apropierea

2
Viorel Roş, Dreptul de autor.
3
Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Legea nr.8 din 14 martie 1996, comentată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997,
p.216
4
Adoptată de către Comitetul de Miniştri la 25 aprilie 1990, în cadrul celei de-a 438-a reuniuni a Delegaţiei Miniştrilor.
Recomandarea se aplică în special în problemele ridicate de reproducerea fotografică şi procedeele analogice de
reproducere mecanică a operelor imprimate. Problema băncilor de date electronice ( şi, în special, digitalizarea şi
transmiterea telefonică a operelor stocate în bănci de date) nu este abordată în aceasta recomndare.
5
Convenţia europeană a drepturilor omului a fost semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.
6
. Declararea universală a drepturilor omului a fost adoptată şi proclamată prin Rezoluţia Adunării Generale a
Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 decembrie 1948.
universităţilor sau chiar în spaţii închiriate de către acestea unor firme, precum şi în
cadrul unor biblioteci, funcţionează unităţi comerciale ( al căror principal obiectiv de
activitate este reprografia ) care multiplică şi comercializează cursuri, monografii din
reviste ştiinţifice şi chiar reviste ştiinţifice în întregime etc., fără consimţământul
titularilor de drepturi.
Deşi, practic, este imposibil să se calculeze cu exactitate gradul de piratare în
domeniul operelor ştiinţifice scrise, din estimările celor mai reprezentative edituri
din Chişinău, al căror principal obiectiv de activitate este editarea de lucrări ştiinţifice
sau a unor reviste din domeniul juridic, pierderea economică globală ca urmare a
piratării acestor categorii de opere prin procedeul reprografiei se ridică la peste 1,5
mln. Euro anual.
În condiţiile în care, potrivit unui studiu, numărul studenţilor de la învăţământul de
stat şi privat a crescut an de an, iar ponderea cetăţenilor cu pregătire superioară în
diferite domenii este din ce în ce mai semnificativă, numărul lucrărilor ştiinţifice (
cursuri, monografii,etc. ) editate a scăzut semnificativ, provocând o scădere brutală a
cumpărării de carte ştiinţifică fiind chiar posibilitatea autorilor de a crea noi opere şi
de a le edita în condiţii normale.
Amploarea fenomenului piratării operelor ştiinţifice prin procedeul reprografiei a
suscitat, pe plan internaţional, îngrijorarea nu numai a autorilor sau a titularilor de
drepturi, dar şi a guvernelor şi organizaţiilor interguvernamentale responsabile de
protecţia proprietăţii intelectuale, cum ar fi Organizaţia Mondială a Proprietăţii
Intelectuale şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
(UNESCO) . Astfel, urmarea monitorizărilor efectuate la nivelul Comitetului de
Miniştri al Consiliului Europei şi , totodată, a punctelor de vedere primite din partea
mai multor organizaţii nonguvernamentale internaţionale în domeniu, printre care
Federaţia Internaţională a Organizmelor de Protecţie a Drepturilor de Reproducere (
IFRRO ), precum şi Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Bibliotecari ( IFLA), s-a
concluzionat că reprografierea liberă a operelor protejate a luat o astfel de amploare
încât este afectată exploatarea normală a acestora şi aduce prejudicii nejustificate şi
semnificative intereselor legitime ale autorilor, titularilor de drepturi ( persoane
fizice sau juridice ) şi ale statului.
Ca urmare a fotocopierii masive a operelor autorilor şi, în mod special, a operelor
ştiinţifice ( monografii, articole,etc. ), la nivelul Uniunii Europene s-a instituit
noţiunea de 4 
  
  
     ce are menirea de
a compensa daunele economice produse editorilor şi autorilor de opere ştiinţifice,
artistice sau literare. Prin urmare, în domeniul analizat 
  
 

    reprezintă pentru dreptul autorilor de opere ştiinţifice
reproduse de pe hârtie, pe orice alt tip de suport, precum şi al editorilor, de a primi o
sumă de bani pentru copia privată,   

 

Având în vedere cele de mai sus şi ţinând cont şi de faptul că fenomenul reproducerii
în întregime a operelor scrise în cadrul unităţilor ce deţin aparate de fotocopiat, în
schimbul unei sume de bani, a luat o amploare fără precedent, pentru a compensa o
parte din pierderile autorilor, titularilor de drepturi şi ale editurilor, precum şi ale
statului, propun de ›
   introducerea unor dispoziţii care să precizeze
 ›



 tuturor societăţilor comerciale sau persoanelor fizice autorizate care
au în obiectul de activitate efectuate de fotocopii prin procedeul reprografiei  
    
 
  
  de către organismul de
gestiune colectivă care gestionează respectiva categorie de opere, potrivit
Repertoriului de opere încredinţat de autorii sau titularii de drepturi.
Concluzionând, aşa cum se arată şi în considerentele 10 şi 11 ale Directivei 2001/ 29
/ CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor
conexe în societatea informaţională,

         
    
 pentru creaţia intelectuală, întrucât acesta asigură menţinerea şi
dezvoltarea creativităţii în interesul autorilor, al editorilor, al publicului larg şi, nu în
ultimul rând, al statului. Este imperios necesarun sistem riguros şi eficient de
protecţie a dreptului de autor care  
         


         
   
    

 
   
Activităţile de tipărire şi editare sunt printre cele mai semnificative sectoare
culturale ale societăţii. Cartea, în general, arată Kamil Idris, fost director general al
Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, ͞ a fost şi este una dintre cele mai
importante şi durabile invenţii ale omenirii. Răspândirea cunoştinşelor prin
intermediul cărţilor a avut şi un imens impact asupra civilizaţiei ͟7. Activităţile de
tipărire şi editare a cărţilor reprezintă o parte considerabilă a industriei dreptului de
autor (industrie care îşi bazează activitatea pe elementele protejate de dreptul de
autor ). Tipărirea şi editarea acoperă o gamă largă de produse, cum ar fi operele
scrise ( ştiinţifice, artistice sau literare), revistele, periodicele şi ziarele. Este necesară
o piaţă prosperă a editării pentru ca autorii de opere ştiinţifice, artistice sau literare
să scrie iar editorii să investească în producţie şi în difuzare, într-o gamă largă de
produse şi servicii, care prezintă posibilitatea înregistrării unui anumit profit pe plan
cultural. Este, de asemenea, important ca piaţa să funcţioneze bine, fără piraterie
prin realizarea de fotocopii neautorizate.

7
Kamil Idris, 2
  
    
 
 



, Editura OSIM, Bucureşti,
2006, p. 174.