Nicolae Bălan şi Alexandru Şafran doi cavaleri ai Apocalipsei secolului XX.

-
Text documentar

Nicolae Bălan şi Alexandru Şafran

Doi cavaleri ai Apocalipsei secolului XX.

N icolae Bălan – Preot Creştin Ortodox, participant activ la actul Unirii din 1918.
În anul 1942 este Episcop de Sibiu şi intim al generalulu Ion Antonescu.

A lexandru Şafran – cel mai tânăr Mare Rabin al Comunităţilor Evreeşti din
România, în cea mai grea perioadă : Şoahul (ά) anilor ’30 - ’40 din secolul XX.

Î
n primăvara anului 1942 se răspândise zvonul că s-ar pregăti aplicarea ‘soluţiei
finale în problema Evreilor’ şi Comunităţilor Evreeşti din Moldova, Muntenia şi
partea din Ardeal aflată sub jurisdicţie Românească (β). Alexandru Şafran bate
la uşile politicienilor de frunte ai vremii pentru a intervenii să stopeze fenomenul (şi
la Regina Maria) dar fără succes. Află că urma să aibă loc o întâlnire ‘tehnică’ între
specialiştii germani şi români pentru organizarea logistică a transporturilor pe calea
ferată. În disperare se hotărăşte să apeleze la episcopul Nicolae Bălan. Ştia că acesta
este un adept al ideilor Mişcării Legionare din România (γ). Dar ştia că ar putea fi
singura persoană care l-ar putea influenţa pe Antonescu să stopeze pregătirile în
curs. Deoarece nu avea voie să se deplaseze în altă localitate fără avizul autorităţii,
trimite un emisar la Sibiu cerând lui Bălan să îl primească, atunci când vine la
Bucureşti. Nu avea prea mari speranţe… Dar, după câteva zile este chemat de
acesta. Aşa cum descrie rabinul în autobiografia sa (‘Un tăciune smuls flăcărilor’),
preotul român l - a primit crispat. A ascultat nemişcat pe scaun pledoaria evreului.
Totul părea fără folos. Atunci rabinul îi spune că, ajuns în faţa lui Dumnezeu va
depune mărturie că preotul nu şi-a făcut datoria faţă de toţi cei aflaţi în păstorirea
sa. Acest apel, ce ne-ar părea multora disperat sau fără nici o logică era de fapt un
mesaj iniţiatic. Făcut de un cavaler al credinţei către celălalt cavaler. Aşa se şi
explică de ce rezultatul a fost pe măsură. Preotul se scoală brusc de pe scaun, merge
o perioadă în sus şi în jos de-a latul camerei, fără a rosti nici unul vreun cuvânt. Se
opreşte, pune mâna pe telefon, formează numărul de la Cabinetul Şefului Statului.
Îi cere o audienţă. Antonescu îl invită la prânz. În drum spre maşină Nicolae Bălan
îi spune că după amiază va primi un telefon. Înainte de a închide portiera îi spune să
nu uite nici o dată aceasta zi…
 Iată cum, în demenţa intoleranţei ce guverna Europa, de la centrele de putere
până la ultimul om, doi oameni, printr-o singură frază ce face referire la faptul
că slujesc aceluiaşi Dumnezeu şi au aceleaşi comandamente (obligaţii) faţă de
toţi cei pe care îi păstoresc, pregătesc un miracol. Acesta se produce la câteva
ore după întâlnire. La Alexandru Şafran acasă telefonul sună. Nicolae Bălan îi
spune că pregătirea transporturilor a fost oprită din ordinul Mareşalului Ion
Antonescu. Oprirea a fost definitivă până la 23 August 1944.
La rândul său Marele Rabin al României va întoarce gestul cavaleresc Patriarhului
Nicolae Bălan, în 1946. Ocupanţii ruşi vroiau să îl condamne la moarte pe Patriarh.

1 /4
Nicolae Bălan şi Alexandru Şafran doi cavaleri ai Apocalipsei secolului XX.-
Text documentar
Atunci Şafran intervine la autorităţile din acel moment şi obţine anularea ordinului.
Nicolae Bălan va recunoaşte în septembrie ‘46, cu ocazia ceremoniilor de
Reântregire a României de la Cluj, după Slujba de Mulţumire adresată lui
Dumnezeu pentru acest fapt, că dacă nu ar fi fost Alexandru Şafran el nu ar fi avut
a ţine această slujbă (fiind mort).
 Ceea ce părea, în cele două întâmplări, ca fiind imposibil ; a devenit realitate !
Pentru că doi cavaleri ai adevăratei credinţe, din neamuri diferite, s-au regăsit
printr-o singură frază ca fiind copii aceluiaşi popor : ‘Poporul lui Dumnezeu’.

Note şi comentarii
(ά) Şoah este temenul utilizat în tradiţia evreilor, care desmnează uciderea fără vină
a evreilor din cele mai vechi timpuri (perioada egipteană, assiriană, romană, etc) pe
tot mapamondul în perioada galutului (bejenia evreilor în afara pământului sfânt –
ţara lui Iisrael). El se referă la orice agresiune, jaf, ucidere, viol împotriva unei
comunităţi de evrei indiferent de dimensiunea acesteia. Fiecare moment al Şoah-ului
are un loc şi un timp , comemorate şi separat (de exemplu : pogromul de la Chişinău
din 1904, scufundarea vasului cu emigranţi Ştruma în Mediterana, după ce
autorităţile engleze din Palesina au interzis debarcarea lor, în 1942). Holocaustul
anilor ’30 – ’40 din Europa este ultimul pe lista nenumărabilă a momentelor
Şoahului.
(β) Pe teritoriul Basarabiei şi Transnistriei (ocupate la începutul invaziei Uniunii
Sovietice şi aflate sub jurisdicţia autorităţilor statului Român). Şoah-ul a început
mult mai devreme. El a fost generat de un concurs de împrejurări mai complex, pe
fondul antisemitismului de stat (introdus de guvernul Goga în 1940). dar şi al stării
de spirit antievreeşti din rândul populaţiei româneşti (folosită ca diversiune de
Mişcarea Legionară condusă de Horia Sima, în lupta pentru acapararea puterii în
stat).
 Fenomenul avea la origine aderenţa multor etnici evrei la Partidul Comunist
Român, aflat la acea vreme în ilegalitate. Din rândul acestora au fost recrutaţi
spioni şi sabotori de către KGB (serviciul secret sovietic) şi Comintern
(internaţionala comunistă afiliată Moscovei). Incidentele au început cu focuri de
armă trase asupra soldaţilor români aflaţi în retragere din Basarabia (Dorohoi,
vara anului ’40) şi au culminat cu aruncarea în aer a statului major al armatei
române de la Odessa, din toamna anului ‘41). Retorsiunea autorităţilor de
ocupaţie române a fost imediată, dură şi disproporţionată, la nivelul întregii
populaţii evreeşti din cele două regiuni. Sute de mii de evrei au fost exterminaţi
prin ardere de vii, foame şi frig ; scoşi din casele lor şi puşi să ia drumul unei
bejenii, din loc în loc în acest ‘cazan al iadului’, până la moarte.
 Al doi-lea fapt provine din tactica de exterminare aplicată de trupele SS în toată
Europa. Consta în concentrarea treptată a populaţiei evreeşti din teritoriu în
câteva centre (vezi getoul din Varşovia) şi o treptată autoexterminare (prin
numirea unor ‘autorităţi evreeşti agreate’ ; obligate să facă munca murdară de
selecţie a celor ce urmau a fi trimişi în lagăre). Basarabia şi Transnistria au

2 /4
Nicolae Bălan şi Alexandru Şafran doi cavaleri ai Apocalipsei secolului XX.-
Text documentar
excelat în a fi zonele în care evreii din sud-estul Europei erau trimişi să moară
‘dezorganizat’ : de foame şi frig. Spre deosebire de cei din restul Europei,
exterminaţi prin execuţie masivă în lagăre organizate ca ‘fabrici ale morţii’.
 În ‘Vechiul Regat’, ca urmare a fermităţii şi abilităţii unor lideri ai comunităţilor
evreeşti (Şafran, Filderman) şi mulţi alţi români, evreii au fost dijmuiţi de averi,
puşi să muncească în folosul comunităţii sau în lagăre de muncă, dar au
supravieţuit în majoritate şoahului anilor ’30 - ’40, în jur de 700.000. Ceea ce nu
s-a întâmplat, de exemplu cu evreii din Ungaria şi Ardealul cedat maghiarilor, în
anul ’44.
(γ) Mişcarea Legionară din România îşi are obârşia (ca şi alte mişcări de acest gen
din Europa) în tranşeele Primului Război Mondial (1914 -1918). Tinerii intelectuali
ai vremii vor să revigoreze spiritul naţional şi să ridice nivelul moral şi de educaţie
al românilor. Promovată de la începuturi de intelectuali, precum Nicolae Iorga,
Vasile Conta, C. Rădulescu Motru, Vasile Pârvan, Ion Eliade Rădulescu, Nae
Ionescu, … mişcarea se radicalizează sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu,
devenind un real pericol împotriva clasei politice aflată ‘în funcţii’ în acele vremi.
Reacţia acesteia este pe măsură. Legionarii sunt urmăriţi, scoşi în afara legii. Capii
mişcării sunt ucişi. A dou-a garnitură de conducere, a lui Horia Sima, aserveşte
mişcarea ‘coloanei a cincea’ de spionaj şi sabotaj germane. Reuşeşte, în ’40, pe
fondul cedării Ardealului, abdicarea Regelui Carol al II-lea. După un scurt mariaj
politic cu generalul Ion Antonescu, în ianuarie ’41 încearcă să îl răstoarne
organizând un puci. Sprijinit de armata Română şi de autorităţile Germane,
Antonescu îi elimină de pe scena politică (Sima şi cu o parte din ai lui primesc azil în
Germania).
 Între anii ’20 – ’40 au organizat numeroase jafuri, vandalizări, pogromuri
împotriva evreilor, pentru a atrage de partea lor lumpen proletariatul,
ţărănimea săracă, şi oameni fără căpătâi (care au şi ajuns , în ’35 – ’40 în
conducerea mişcării).
 Nicolae Bălan era adept al ideilor legionare care promovau înlăturarea
alogenilor(etnici neromâni) de la a deţine pârghii în economia, ştiinţa şi educaţia
românilor. Şi cum etnici evrei deţineau o bună parte a acestor pârghii (atât la
nivel macroeconomic – bănci, fabrici, comerţ, cultură, sănătate, învăţământ,
presă) cât şi microeconomic (ateliere de diverse tipuri, comerţ cu amănuntul,
etc), acesta nu avea de loc o simpatie pentru ei. A militat pentru ideea trimiterii
lor în Palestina (lucru promovat, din cu totul alte motive de Mişcarea Sionistă
prin numita ‘Alia’ - Reântoarcerea pe pământul străbun, care la acel moment
era ‘sugrumată’ de autorităţile Mandatului Britanic din Palestina, până la
constituirea statului Israel, în mai 1948).

Părintelui Ioan Solomon sperând că cele scrise îi vor fi utile

pericopelor ce le aduce în sânul celor ce îl ascultă.
Anghel - Mesaroş Vasile / 30.04.07
Mobil: 0720347745

3 /4
Nicolae Bălan şi Alexandru Şafran doi cavaleri ai Apocalipsei secolului XX.-
Text documentar
E:mail: mesarosanghel_vasile@Yahoo.com

4 /4