Drept financiar fiscal 1

Semestrul 2 Curs 3

Sisteme fiscale europene

Impozitele si taxele cele mai utilizate sunt:
• Impozitul pe venit-profitul societatii
-profitul persoanelor fizice
• Contributii pentru asigurarea sociala
• Impozite pe avere, pe bunuri mobile, imobile, pe capital, succesiuni si donatii
• Impozite si taxe pe bunuri sau marfuri : pe circulatia bunurilor, de consumatie, impozit asupra
productiei, impozit asupra protectiei mediului
• Taxe vamale
• Taxe de timbru
• Alte impozite si taxe.
Definitii
1. denumirea venitului bugetar – reliefeaza notiunea economica a bugetului respectiv (impozit,
taxa,contributie, varsamant);
2. platitorul sau subiectul supus platii veniturilor bugetare – este persoana fizica numita contribuabil
sau persoana juridica numita platitor, care pe baza dispozitiilor legale este obligat sa plateasca la buget o
anumita suma de bani sub forma unui venit bugetar.
Persoanele juridice sau juridice straine care obtin venituri impozabile sau detin bunuri impozabile pe
teritoriul tarii noastre sunt obligate sa plateasca impozite si taxe.
3. suportatorul impozitului – este persoana obligata sa efectueze calcularea si plata impozitului ori a
taxei catre bugetele respective.
In primul rand platitorul este subiectul impozabil care in general are indatorirea personala atat de a
suporta propria obligatie fiscala cat si de a plati impozitul datorat.
In unele cazuri o alta persoana este obligata impreuna sau separat de subiectul impozabil la calcularea,
retinerea si varsarea la bugetele publice a impozitului datorat.
4. obiectul impozabil sau materia impozabila – sunt veniturile sau bunurile ce cad sub incidenta
impozitelor si taxelor.
5. sursa sau izvoarele veniturilor bugetare – o constituie mijloacele din care subiectul plateste
impozitul sau taxele.
6. asezarea si perceperea impozitelor – cuprinde metodele si masurile succesive folosite de organele
financiare pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumului impozabil
si perceperea impozitului.
6.1. asezarea impozitului reprezinta:
- stabilirea marimii obiectului impozabil;
- determinarea cuantumului impozitului;
- perceperea sau incasarea impozitului.
Stabilirea marimii obiectului impozabil presupune constatarea si evaluarea materiei imopzabile prin
metode:
A. metoda evaluarii directe;
B. metoda evaluarii indirecte.
A. metoda evaluarii directe cunoaste doua variante:
a. evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane – consta in
- stabilirea marimii obiectului impozabil;

1
Drept financiar fiscal 2
Semestrul 2 Curs 3
- pe baza declaratiei scrise de o terta persoana care este obligat prin lege sa depuna la organele fiscale
aceasta declaratie si care cunoaste aceasta marime.
b. evaluarea pe baza declararii contribuabilului – presupune o evidenta stricta privind veniturile si
cheltuielile ocazionate de activitatile pe carte o desfasoara astfel trebuie sa incheie un bilant contabil, sa
intocmeasca o declaratie de venituri si cheltuieli, o declaratie privind averea pe care o poseda si ca atare
organele fiscale vor determina marimea valorii impozabile.
B. metoda evaluarii indirecte cunoaste trei variante:
a. evaluarea pe baza semnelor exterioare a obiectului impozabil (varianta simpla si putin
costisitoare prezinta dezavantajul ca nu permite stabilirea cat mai exacta a marimii obiectului impozabil cu
efecte negative asupra activitatii fiscale.
b. evaluarea forfetara inseamna atribuirea unei anumite valori obiectului impozabil de catre organele
fiscale cu acordul organelor in cauza.
c. evaluarea administrativa – presupune stabilirea valorii materiei impozabile pe baza elementelor, a
datelor pe care organele fiscale le au la dispozitie.
6.2. perceperea impozitelor se realizeaza prin urmatoarele impozite:
a. directe de catre organele fiscale de la platitor pe doua cai:
- subiectul impozabil este obligat sa achite din propria initiativa suma datorata, in acest caz impozitul
se numeste portabil;
- organele fiscale trebuie sa se deplaseze la domiciliul subiectul impozabil pentru a incasa impozitul,
in acest caz impozitul se numeste cherabil.
b. prin stopaj la sursa – impozitul se varsa la stat de catre o terta persoana.
c. prin aplicarea de timbre fiscale mobile – este metoda folosita in cazul taxelor datorate pentru
actiunea in justitie, certificate, acte si diferite documente eliberate de notariatele publice si de organele
administratiei de stat.
7. unitatea de impunere – reprezinta unitatea de masura prin care se evalueaza obiectul impozabil
(leul).
8. cota de impunere – reprezinta suma sau procentul care se aplica bazei impozabile si cu ajutorul
caruia se calculeaza impozitul.
9. termenul de plata – reprezinta data la care trebuie platite pe seama bugetului de stat veniturile
bugetare datorate.
10. inlesniri la plata impozitului : reduceri, esalonari, scutiri, compensari de suma platita in plus,
reesalonari. La cererea temeinica justificata a debitorilor, ministerul finantelor si organelor teritoriale pot
acorda de la caz la caz inlesniri la plata sumelor datorate bugetelor de stat si bugetul trezoreriei statului.
11. rezident – nerezident.
Rezidenta este o conditie pentru a fi impus la un anumit impozit. In mod obisnuit un contribuabil este
…………………………………………….
Rezidenta in Romania constituie o conditie pentru a fi subiect al impunerii la unele impozite si taxe.
care este sau nu este prezent in Romania pe o perioada ce nu depaseste 183 zile in orce perioada de 12
luni, incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat, precum si asocieri dintre persoane fizice romane si
persoane juridice romane care au dat nastere unei persoane juridice.
In acelasi timp potrivit legislatiei romane nerezidentii sunt orice persoana fizica care nu are resedinta
sau domiciliul stabil in Romania sau care nu este prezent in Romania pentru o perioada sau perioade de pana
la 183 de zile, in orce perioada de 12 luni incepand sau sfarsind in cursul anului calendaristic vizat precum si
persoane juridice straine sau orce alta entitate inregistrata in strainatate.
12. sediul permanent – notiunea este utilizata in conventiile de editare a dublei impuneri.

2
Drept financiar fiscal 3
Semestrul 2 Curs 3
Ea urmareste sa determine cand un intreprinzator nerezident este impozabil intr-o tara, o interprindere
dintr-o tara nu va putea fii obligata la plata unui impozit pe venit a unei alte tari daca nu are o sediu permanent
prin care isi conduce afacerile in celalalt stat.
Un sediu permanent este definit in mod obisnuit cu un loc al conducerii, o sucursala, un birou, o
fabrica, o cariera sau alt loc extractie de resurse naturale, un santier de constructii sau un proiect de montaj
care exista intr-o anumita perioada de la 6-12 luni, iar in anumite circumstante un agent sau o reprezentanta
permanenta.
In prezent Codul fiscal al Romaniei defineste sediul permanent astfel:
a. este un loc prin care isi desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident fie direct fie printr-
un agent depedent.
b. un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursala, birou, fabrica, atelier, un put de titei
sau gaze, o cariera sau alte locuri de extractie de resurse naturale.
c. un sediu permanent presupune un santier de constructii, un proiect de constructii numai daca acesta
dureaza mai mult de 6 luni.
13. drepturile si obligatiile subiectiilor
a. subiectele au urmatoarele drepturi:
- de a cere acordarea inlesnirilor legale;
- de a cere compensarea sumelor platite in plus;
- de a contesta veniturile incasate in mod ilegal.
b. subiectele au urmatoarele obligatii:
- de a plati integral si la termenul stabilit sumele datorate;
- de a prezenta organelor fiscale documentele, evidentele, datele si informatiile in legatura cu acesta in
curs de stabilire.
14. raspunderea debitorilor.
Nerespectarea normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridica cu urmatoarele forme:
raspunderea penala, administrativa, patrimoniala.