Nuvela – “Doua Loturi”

de I.L.Cragiale
CARACTERIZARE

Din numarul redus de personaje al nuvelei “Doua loturi” de I.L.Cragiale se detaseaza figura
personajului principal, Lefter Popescu, personaj complex a carui personalitate se desprinde din
caracterizarea directa, indirecta si autocaracterizare.
Dialogul si comicul intregesc procedee;e de caracterizare. Autorul il prezinta la inceputul nuvelei
ca fiind un functionar umil, constiincios si modest care suporta cu supunere capriciile si aspirimea
sefului, desi nu-l agrea. El duce o viata tihnita alaturi de “consoarta” sa, gandindu-se la greutatile
zilei de maine. Ca orice om de conditite modesta, visa sa se imbogateasca rapid, castigand la
loterie, dar mereu norocul il ocolea. Numele sau, dat de autor, spune totul despre el : “lefter”, adica
“fara bani”, asa cum a si ramas in final.
In momentul in cara afla ca a castigat o suma mare de bani, Dl. Lefter devine un presonaj opus
celui dintai. Din atitudinea sa fata de chivute, fata de sotie si fata de sef (caracterizare indirecta),
constatam ca banul ii da putere, autoritate, drepturi nemeritate, il face violent, capabil de abuzuri si
brutalitati neobisnuite, dezvaluind laturile negative ale caracterului sau. Disperarea pierderii
biletelor il pune intr-o situatie dramatica, dar si comica prin limbajul, starile sufletesti, gesturile,
mimica sa.
Pe sotia sa o jigneste (“Nenorocito!”) si ii sparge farfuriile, pe chivute le maltrateaza, le insulta,
abuzand de puterea sa chiar le aresteaza, sefului ii vorbeste cu aroganta.
Autorul il pune pe Lefter in situatii contrastante (caracterizare indirecta) : de la modestie la
umilinta, la tiranie si aroganta, apoi din nou la umilinta si lasitate, cand nu gaseste biletele, Cand le
gaseste, devine stapan pe situatie, trufas ca in final sa ajunga in pragul disperarii, la pierderea
luciditatii.
Comicul de nume, de limbaj si de situatie creioneaza magistral caracterul personajului. Limbajul
familiar cu sotia dezvaluia aspectele pozitive ale personajului, limbajul argotic fata de chivute,
releva latura negativa a eroului conferita de puterea banului, iar limbajul fata de seful sau,
marcheaza relatiile oficiale si supunerea fata de el.
Comicul de situatie exceleaza prin contraste comice : cautarea disperata a biletelor, spargerea
farfuriilor si brutalizarea chivutelor, relatiile lui Lefter cu seful sau, batjocorurile lui Lefter fata de
chivute, scena de la banca.
Mesajul pe care-l poarta nuvela este intruchipat de personajul Lefter Popescu si se refera la
puterea diabolica a banului care il defaimeaza pe om, il inalta, il coboara si in final il distruge.
Lefter Popescu nu apartine doar unei anumite societati, el este un tip general-uman, mereu actual,
traieste printer noi. El este omul care, desi neincrezator in propriile frote si noroc (“Ti-ai gasit! Eu
si noroc” – autocaracterizare), crede ca devine puternic prin acumulare de bani. Finalul este, insa,
pentru el, tragic.
Ca in orice nuvela, si in “Doua loturi” apare conflictul concretizat in opozitia dintre personaje
sau idei, sentimente. Conflictul este pe de-o parte exterior(Lefter, in nebunia de moment, se cearta
cu toata lumea: cu sotia, cu seful, cu chivutele si cu bancherul), iar pe de alta parte, interior –
personajul traind sentimente contradictorii, trecand prin diverse stari, de la “rasul violent” la
nebunie.
Desi intamplarea relatata este inedita, autorul intervine relativ putin, prin consideratii personale,
iar descrierile sunt minime. In general in nuvela, participarea afectiva a naratorului este redusa,
acesta detasandu-se de poveste, ramanand mereu obiectiv. Lucurl pe care se insista este
caracterizare personajului. Nu sunt importante intamplarile nuvelei, cat reactiile personajului care
trece prin aceste intamplari.
“Doua loturi” este asadr o opera epica de dimensiuni care se situeaza intre schita si roman, are un
singur fir narativ, un singur conflict ce implica un numar mic de personaje, este deci o nuvela.