Sunteți pe pagina 1din 39
: Povestea printesei Rozeta ee Ferma A fost odati un rege si o regina si aveau trei fete. Ei le iubeau foarte mult pe primele doua, care erau ge- mene. Erau frumoase si destepte fetele, dar rele ca si p&rintii lor. Cea mai mica avea trei ani mai putin decit surorile ei, era frumoasa si 58 buna. Zina-cea-Puternicé i-a fost nasa si i-a dat numele de Rozeta. Su- rorile ei, Orangina si Ruseta, n-au avut ca nase zine si de aceea o invi- diau pe Rozeta. Citeva zile dupa ce s-a nascut Rozeta, parintii ei au tri- mis-o la tar, la o doicd; aceasta era o femeie buna si Rozeta traia feri- cit la ferma ei. Parintii nu se duceau niciodata s-o vada; trimiteau din cind in cind ceva bani doicei pentru cheltuieli, intrebau ce face fetita, dar nu o aduceau niciodata acasa si nu se ocupau de educatia ei. Nasa ei, Zina-cea-Puternicd, a avut grija sid trimit’ profesori care au invi- tat-o tot ce era necesar unei bunc educatii. Cunostea bine muzica, de- sena frumos, vorbea citeva limbi striine, citea multe carti, stia sa dan- seze. implinise cincisprezece ani si era cea mai frumoasi, mai plicuti si mai atragdtoare printes4 din lume. Era foarte ascultitoare si n-a fost niciodatA certati sau pedepsiti de zina sau de doica. Necunoscindu-si parintii, care nu se interesau de ea, nu le ducea lipsa si nici n-ar fi dorit si triiascA in alté parte decit in casa doicei, care o indragea si pe care si Rozeta o iubea, la rindul ei, din toataé inima. Intr-o zi, sedea pe o banca in fata casei si vazu cu mirare apro- piindu-se de ca un barbat frumos imbracat, care o intrebA daci ar putea vorbi cu printesa Rozeta. — Eu sint printesa Rozeta. Birbatul o salut respectuos si-i didu o scrisoare trimisé de rege. Rozeta deschise scrisoarea si citi cele ce urmeaza: Roxeta, Surorile tale au implinit optsprexece ani, virsta potrivité pentru a se casa tori. La serbarile ce le voi da pentra a le alege sofi, voi pofti printi si printese din toate regatele din Inme. Ta ai impli- nit cincisprezece ani, virstd ce-fi permite sd ied parte la aveste serbari. Pofi veni ea stai trei xile la noi. Peste opt xile voi trimite sd te aduca. Nu-fi trimit bani pentru rochii, deoarece am cheltuit mult pentru surorile tale. Deaitfel, nimeni nu te va baga in seamda, aga ca imbracd-te cu ce ai. Tatal tau, REGELE. Rozeta alerga la doica sa si-i arata scrisoarea. —Doresti si te duci la aceste serbari? —O, da, buna mea doicd, imi pare foarte bine! Am sa petrec, am si-mi cunose parintii si surorile, apoi mA voi inapoia la tine. — Dar cu ce te vei imbraca, co- pila mea? —Cu rochia mea cea alba pe care o port in fiecare zi. — Micuta mea, rochia aceasta € buna aici, la tara, dar va fi nepotri- vita a o adunare de regi si de printi. — Ei si ce? Tata spune c4 nimeni nu se va uita la mine. Imi pare mai bine: eu voi vedea totul si nimeni nu mA va vedea pe mine. Doica nu mai spuse nimic. Sus- pind si se puse s4 cirpeasci si sd curete rochia Rozetei. In ajunul zilei cind trebuia s& vind dupa ea trimi- sul regelui, doica o chemi si-i spuse: —Tat&, scumpul meu copil, ro- 39 chia pentru serbarile regelui. Ai griji de ea, c4 n-ai alta si cu n-am sa fiu acolo sa ti-o spal si s-o calc. — Multumesc, scumpa mea doici, fii linistita, o si am grija. Doica puse intr-o laditi rochia, un jupon alb, ciorapi dé bumbac, © peteche de ghete negre si un mic buchet de flori, pe care si sil prinda Rozeta in par. Cind si inchida l4- dita, iati cA se deschise brusc fe- reastta si intr’ Zina-cea-Puternica. — Draga Rozeta, te duci la ser- barile regelui, tatal tau? — Da, nasi draga, plec pentru trei zile. 60 — Ce rochii ti-ai pregitit pentru aceste zile? — Priveste, nasi dragi. Sid arita ladita deschisi inca. Zina surise, scoase o sticluta din buzunar si spuse: —Vreau a Rozeta mea si aibi cea mai frumoas4 rochie. Aceasta nue demna de ea. Deschise sticluta si list si cada © pickturi pe rochie. Pe loc rochia cApiiti o culoare galben’, se boti si se preficu in pinzi groasi, a o cirpi. O alta picitur’ vopsi ciorapii in albastru, iat a treia picdturi pre- ficu buchetul de flori intr-o arip’ de gain’. Ghetele deveniri papuci grosolani de lemn, buni pentru cimp. —Iati, spuse cu drigilasenie zi- na, cum doresc si apari Rozcta mea. Vreau si te imbraci cu toate astea si, ca giteli, poftim o agrafi sa-ti prinzi parul, un colier la git si miste bratari. Spunind acestea, scoase din buzunar si p tn cufir un colier din alune, o agtafi din niste fructe mici numite mos- moane si bratari din fasole uscata. Zina o sirutd apoi pe frunte si dis- paru. Rozeta si doica ramaseri uimi- te. Doica izbucni in hohote de plins. +—Dupa ce am muncit atia a sf fie mai aritoasi rochia ta, pri- veste ce a facut zina. Orice cirpa ar fi mai frumoasa. O, Rozeta, biata mea copila, nu te duce la aceste serbari, spune c4 esti bolnava! —Nbu, ar fi-nepoliticos fati de nasa mea. Sint sigura cA tot ce face ea este spre binele meu, pentru ct e mai inteleapti decit mine. Voi merge gi ma voi imbrica cu tot ce mi-a ldsat ea. Rozeta nu se mai gindi la rochie, se culcd gi dormi linistita. A doua zi, abia reusise si se pre- giteasci de plecare ci si sosi ca- Teasca regelui dupi ea. Rozeta o imbratisa pe doica, puse Vidita in caleasci si pleci. I Roxeta la curtea regelui, tatal sau Prima % Merseri doar dowd ore, pentru cA oragul in care se afla curtea rege- lui nu era departe. Cind ajunse la palat, Rozeta vazu cu mirare ci tre- buie si coboare intr-o curte mica, murdar’, unde o astepta un paj. — Veniti, printes4, si va conduc in cameta dumneavoastra. — As dori mai intii so vid pe regina, spuse, oatecum stingherita, Rozeta. —O veti vedea peste doua ore, cind se va aduna lumea pentru cina. intre timp va veti putca imbraca. Merse Rozeta in urma_ pajului care o duse intr-o sala lunga, la ca- patul cireia era o scar4. Urea mult timp, pind ajunse la un alt coridor unde se afla odaia ce-i fusese rezer- vata. Era, de fapt, in pod, foarte mici si aproape goala. Pajul puse ladita intr-un colt si-i spuse cam rusinat: — Tlertati-ma, printes’, ci v-am adus in aceasti cAmiruté, atit de nepotrivit’ pentru dumneavoastra. Regina a pastrat toate odaile pentru regii si reginele oe la serbari si nu i-au mai ramas, si.. 6 —Bine, bine, spuse surizind Ro- zeta, nu-i nimic, mA voi simti foarte bine aici — Voi veni la timp, s& vi conduc la rege si la regina. —Am sa fiu gata, la revedere, frumosule paj! Cu inima grea, Rozeta deschise lidita, scoase suspinind lucrurile urite si incepu sa se pieptene in fata unui ciob de oglinda pe care il gisi intr-un colt. Era atit de indemina- ticd, isi aranja atit de frumos parul siu bilai, incit chiar cu aripa de giina si cu agrafa din mosmoan. 2 cra tare frumoasa. Se incalta, se imbracd, isi puse gitelile si se duse din nou Ia oglinda, dar ce-i vazurk ochii? Rochia era din matase aurita bro- data cu rubine, de o rara frumusete. Ghetele se preficuser’ in pantofiori de mitase, cu catarimi taiate din- tr-un singur rubin. Ciorapii erau atit de subtiri, de parci ar fi fost tesuti din fire de paianjen. Colierul era din rubine si diamante, iar bra- tarile din cele mai frumoase pietre scumpe. Aripa de giini devenise o coronité nemaipomenit de frumoasa, iar agrafa de prins parul era dintr-o piatra scumpa atit de stralucitoare, cum numai o zina ar fi putut si aiba. Fericitéa. fermecata, uluita chiar, Rozeta se plimba de colo-colo, prin c4maruta ei, multumind cu glas tare nasei sale care voise s-o puna la incercare si acum o rasplatea atit de mirinimos. Pajul batu la usa, intra si ramase uimit de frumusetea Rozetei si de bogatia gatelii sale. Rozeta il urma si, dupa ce coboriré multe. seari, strabaturi multe odai, apoi intrara in niste saloane nespus de frumoase, pline cu invitati — regi, regine, printi, printese. Rozeta atrigea toate privirile si nici nu indraznea si tidice ochii. In sfirsit, pajul se opri sii spuse: — Printesa, iatd-i pe rege si pe regina! Rozeta ridici ochii sii vam pe parintii ei care o priveau foarte sur- prinsi. — Doamni, ii spuse regele, va rog si ne spuneti numele dumnea- voastra. Sinteti, desigur, o mare re- gin sau o mare zini, a carei sosire neasteptata ne face o mare onoare si Oo mate bucurie. — Sire, spuse Rozeta salutindu-i pe rege, nu sint nici regina, nic zina, ci fiica mariei-voastre, Rozeta. pe care ati binevoit s-o aduceti aici. — Rozeta!? striga regina, Rozeta imbricata mai bogat decit am fost eu vreodati?! Cine oare ti-a dat aceste lucruri atit de frumoase? — Nasa mea, doamna. Permite- ti-mi sa va sfrut mina si si-mi cunose surorile. Regina ji intinse cu multi ra ceala mina, apoi ji prezenta pe Oran- gina si pe Ruseta, care stateau alaturi de ea. Intristati de primirea rece a parintilor, Rozeta vru sa-si imbrati- seze surorile, dar ele se indepartara, de frici si nu le steargi de pe fati pudra si rosul. Orangina se pudra pentru a ascunde culoarea galben- portocalie a fetei, iar Ruseta pentru a-si acoperi pistruii. * Respinsi de surorile ei, Rozeta fu curind inconjurati de invitati, carora le raspundea cu gratie si blindete, folosind diferite limbi. ast- fel incit toti erau incintati s-o cu- noasci. Surorile ei erau ingrozitor de geloase, iar regele si regina erau furiosi ci toati atentia se indrepta spre Rozeta. La masa, Printul-cel-Fermecator, care avea cel mai frumos regat si pe care Orangina nadajduia si-l ia de sot, se asezi ling’ Rozeta gi vorbi numai cu ea tot timpul. Dupa-masa. * In limba francezi inseamna ,,pistrui*. staches de rousscur” 63 UH) Wiig wil pentru a atrage atentia oaspetilor, Orangina si Ruseta s-au oferit si cinte. Ele cintau frumos, acompa- niindu-se la harp4. Rozeta, care avea un suflet bun si dorea si fie iubita de surorile ei, le aplaudi cit putu si lauda miiestria lor. Orangina, in loc si fie migcati de felul cum se purta Rozeta, voi s-o umileasca invitind-o si cinte si ea. Rozeta refuzd cu modestie. Re- gina se aldtura si ea insistentelor Oranginei si Rusetei, fiind incredin- tate toate trei ca Rozeta nu stie si cinte. — Ma supun, spuse atunci Rozeta luind harpa. 64 Surorile ramaser4 uimite de tinuta ei plini de gratie, iar cind incepu sa cinte ar fi dorit s-o opreasci, pentru c& miiestria ei era cu mult mai mare decit a lor. Cind vocea ei frumoasi si melo- dioas4 cinti un cintec, compus de ea insasi, despre fericirea de a fi buna si iubita de familia ei, avu loc © asemenea manifestare de admira- tie, incit surorile ei erau gata si lesine de invidie. Printul-cel-Fermecitor era atit de emotionat, incit cu ochii plini de lactimi se apropie de Rozeta sii spuse: Fermecatoare printesa, nici- odat’ n-am ascultat o voce mai dulce. As fi fericit s{ va mai ascult © data. Rozeta, care observase gelozia surorilor sale, se scuzd spunind A e obosita. Printul-cel-Fermecitor ghici ade- varata pricin’ a refuzului Rozetei si o admir si mai mult. Regina, suparaté de succesul Ro- zetei, termina devreme petrecerea si toata lumea se retrase. Rozeta se dezbraci si puse toate gitelile intr-o lada de abanos, care ajunsese in odaia ei fark ca ca sa stie cum. In lidita de lemn, cu care venise de acasa, gasi lucrurile ei vechi. Era putin tristi de primirea rece a parintilor si de invidia surorilor sale. Simtimintul neplacut fu sters de gindul la Printul-cel-Fermecitor, care pirea a fi bun gi se purta atit de frumos cu ea. Adormi imediat si se trezi a doua zi, dimineata tirziu. Ir Consilinl de familie In timp ce Rozeta avea numai ginduri vesele si binevoitoare, su- rotile ei se in’bugeau de ciuda. Se adunasera cu totii la regina. —E ingrozitor, spuneau printe- sele, De ce am adus-o aici pe nesu- ferita de Rozeta, care cu rochiile gi giuvaerurile ei nemaipomenite stir- neste admiratia si atrage privirile tuturor acestor natarai de regi si ptinti? De ce ai facut asta, tata, ca sa ne umilesti? — Va jur, frumoasele mele, ci Zina-cea-Puternica mi-a poruncit s-o poftesc. Dealtfel, nici nu stiam ci e atit de frumoasi gi ca... — Frumoas@? il intrerupsera prin- tesele. Da’ de unde, e urita si proasta! E admirati numai din cauza giuvae- rurilor sia tochiilor. De ce nu ne-ai dat si noua cele mai frumoase pietre scumpe gi cele mai frumoase stofe? Pe linga aceasta increzuta, noi eram ca niste cergetoare. —De unde sa fi luat asemenea giuvaeruri? N-am nici unul care s-ar putea mfsura cu ale ei. Nasa i, zina, i le-a dat pe ale sale. — De ce ati chemat o zini sii fie nasi, pe cind noi avem ca nase doar niste regine? —Nu tatil vostru a chemat-o, spuse regina. Zina a apirut fard si fie chemati si ne-a spus cA vrea sh fie nasa Rozetei. —Nuv-i vorba acum sf ne certim, spuse regele. Trebuie si gisim un mijloc s4 scapim de Rozeta si sil impiedicam pe Printul-cel-Fermeci- tor s-o mai vada. — Nimic mai usor, spuse regina. Am si pun miine sa i se ia giuvaeru- rile si rochiile si oamenii mei o vor 66 duce la tari, de unde nu va mai pleca niciodata. N-apucd regina si rosteasci aceste cuvinte, ci se ivi Zina-cea-Puter- nica, suparatA si amenintatoare. — Daca va atingeti de Rozeta, rosti ea cu voce tunitoare, dacd nu © tineti aici si asiste la toate serba- rile, veti suferi urmarile miniei mele. Tu, rege nedemn, si tu, regina fara iniméa, veti fi transformati in broaste tiioase, iar voi, fiice si surori respin- gitoare, veti deveni vipere. Acum veti mai indrazni si va atingeti de Rozeta? Spunind acestea, zina disparu. Regele, regina si printesele se des- partir’ fark a mai spune nici un cuvint, dar cu inimile pline de ura. Printesele dormir’ putin si,a doua zi, cind isi vazuri ochii rosii, in- cercinati, si obrajii schimonositi de rhutate, devenira si mai furioase. Degeaba isi puseri pudra si rogu, degeaba batura femeile de serviciu, ‘tot nu se facura mai frumoase. Regele si regina, la fel de miniati ca si printesele, nu gaseau nici un Teac spre a-si alina necazul. Bil Zina a doua O femeie de serviciu ii aduse Ro- zetei piine si lapte si se oferi s-o ajute si se imbrace. Rozeta fi mul- tumi si fi spuse ci e obignuita si se imbrace singura. Dupi ce se spali si se pieptin’ vtind si-si prindi in par bijuteria din ajun, vizu cu surprindere ca Jada de abanos dispiruse. In locul sfu se afla ladita ei de lemn, cu un pilet deasupra, pe care scria: «Lucrurile sint acasi la tine, Ro- zeta. imbraci-te cu hainele pe care le-ai adus de la ferma.» Rozeta nu statu pe ginduri, stiind ‘i naga sa 0 va ajuta. Ea isi aranja aripa de gain’ altfel decit in ajun, precum si celelalte gateli, isi imbraca rochia si lucrurile vechi si se duse la oglind’. Cind se privi, rimase uluita. ‘Avea cel mai bogat costum de calarie, de-a dreptul fermecator. Ro- chia era din catifea albastra ca cerul, cu nasturii din perle mari cit nucile. Partea de jos avea o impletituri din perle cit aluncle. Pe cap purta o palitioari din catifea, la fel cu ro- chia, cu 0 pana alba cei ajungea pin’ la talie, prinsi cu o perli de o m&rime si de o frumusete nemai- vazuta. Ghetele erau tot din catifea albastra, brodate cu aur si cu perle. Britirile si colierul erau din perle atit de frumoase si de valoroase, incit una singura facea cit tot palatul regelui. Cind fu gata si piriseasci odaita pentru a urma pajul care bitea la usa 0 voce ii sopti la ureche: — Rozeta, si nu te sui pe alt cal decit acela pe care til va oferi Prin- tul-cel-Fermecator. intoarse capul si nu vazu_ pe nimeni, dar nu se indoi cA sfatul venea de la Zina-cea-Puternica. — Multumesc scumpa mea nasa! sopti ea. Simti pe obraz un sarut plicut si fu fericiti gi recunosci- toare. Pajul o conduse, ca si in ajun, in saloanele cu musafiri, unde ficu o PEM? mai puternica decit in prima i. Infatisarea ei blind’ si modesta, o7 figura ei incintatoare, tinuta ele- ganta si imbracimintea nemaipo- menit de frumoasi atrageau toate privirile si cucereau toate inimile. Printul-cel-Fermecitor, care o as- tepta, o intimpina, fi oferi bratul si 0 conduse ling’ rege si regina, care o primira cu si mai multi riceala decit in ajun. Cind surorile ei vazura frumosul costum de calarie, de ciuda nici nu-i dadura buna ziua. Rozeta era cam stinjenita de pur- tarea familiei ei, iar Printul-cel-Fer- mecator, observind aceasta, se apro- pie de ea si-i ceru permisiunea de a 68 fi cavalerul ei in timpul vinatorii in padure. —Va fi o mare placere pentru mine, spuse cu sinceritate Rozeta. — Am o asemenea dragoste pen- tru dumneavoastra, frumoasi prin- tesa, de parca mi-ati fi sora. Dati-mi voie si nu va pirisesc si va apar impotriva tuturor. — Voi fi onorata de a ma afla in tovarasia unui print atit de demn de numele ce-l poarta. Printul-cel-Fermecator, incintat de raspuns, nu se mai indeparta de Rozeta, in ciuda invidiei surorilor ei sia incercarilor de a1 atrage spre ele. Dupa dejun coboriri in curtea de onoare, pentru a incileca pe cai. Un paj aduse Rozetei un cal negru, frumos, dar atit de narivas, incit cu greu il puteau stapini doi grajdari. — Sa nu incilecati acest cal, prin- tes, vA va omori. Adu alt cal, spuse printul pajului. —Regele si regina au poruncit ca printesa sé nu incalece decit acest cal. — Dragi printesa, va rog s4 as- teptati o clip’, va voi aduce eu un cal demn si va poarte, dar nu cumva si v4 urcati pe acesta. — VA voi astepta, printe, spuse Rozeta surizind. Peste citeva momente, printul aduse Rozetei un cal alb ca zipada, minunat de frumos, cu sa albastra brodati cu perle si cu un cApistru din aur si diamante. Calul inge- nunche ling’ Rozeta si nu se ridicd decit dupa ce ea se asezi bine in sa. Printul sti sprinten pe calul sau roib si se alatura Rozetei. Regele, regina si printesele vizu- sera totul; erau galbeni de minie, dar, de frica zinei, nu indrazneau sa se impotriveasca printului. Regele dadu semnalul de ple- care. Fiecare doamni avea cava- lerul ei. Orangina si Ruseta furd nevoite si se multumeasci cu doi printi care nu erau nici frumosi, nici nu stiau s& se poarte ca Printul-cel- Fermecator. Erau atit de moroca- noase, incit cavalerii lor jurari cA nu se vor cAsatori niciodata cu ase- menea printese nesuferite. Rozeta si Printul-cel-Fermecator nu urmari cortegiul de vinatoare, ci se plimbara prin aleile padurii, vorbind si povestindu-si viata. — Daca tatal dumneavoastra v-a indepartat de el, cum se poate ca v-a daruit cele mai frumoase giu- vaeruri, demne de o zina? —Buna mea nasi mi lea dat, spuse Rozeta, povestindui ca a crescut la tara, ci tot ce stie ii dato- reazi zinei care a avut grija de edu- catia ei si care-i dadea tot ce-si dorea. Printul o asculta cu interes. La tindul sau, ii povesti ck a rimas orfan la sapte ani si tot Zina-cea- Puternicd s-a ocupat de educatia lui, ci ea la trimis la serbirile regelui, spunindu-i ca va gasi acolo o prin- tesA care va fi pentru el o sotie foarte potrivita — Cred, drag’ Rozeta, ci tu esti acea printes’ despre care mi-a vor- bit zina. Daca vrei sa-ti legi viata de a mea, binevoieste sa-mi dai in- cuviintarea si te cer parintilor tii. — inainte de a-ti rispunde, printe, trebuie si am invoirea nagsei mele. Dar crede-mi ci as fi fericiti sa-mi petrec viata linga tine. Dimineata trecu foarte plicut pen- tru amindoi. Se intoarsera la palat pentru masa de prinz. Rozeta urci in camera ei si vazu un cuffar foarte frumos din lemn de trandafir, care era deschis, dar gol. Pe misuri ce se dezbraca, lucrurile se agezau sin- gure in cuf’r, apoi cufirul se inchise. Rozeta se imbrici cu rochia ei 70 veche gi cind se duse la oglindt nu-si putu stapini un strigat de ad- miratie. Rochia era dintr-un voal foarte fin, lucrat parca din aripi de fluture, usor si stralucitor. Tesatura era toata presdrati cu diamante, care luceau a stelele, Partea de jos a rochiei, bluza si talia erau impodo- bite cu franjuri din diamante, care luceau si mai puternic. Capul era pe jumatate acoperit cu o retea de diamante mici ce se termina cu alte diamante, atit de mari c4-i ajungeau pina la git. Fiecare diamant valora cit un regat. Colierul si bratarile erau tot din pietre scumpe frumoase, ce striluceau de-ti luau ochii. Rozeta multumi din inima nasei sale si din nou simti sarutul ei pe obraz. Cind ajunse in salon, printul © astepta la usa; fi oferi bratul si o conduse in salonul in care se aflau regele si regina, Rozeta se duse si-i salute. Printul-cel-Fermecitor vazu cu mihnite privirile furioase ce-i aruncau pirintii si surorile ei. Ca si in timpul diminetii, el ramase tot timpul ling’ Rozeta si fu martorul admiratiei pe care o stitnea la toti musafirii, dar si a invidiei surorilor ei. Rozeta era foarte tristi vazind ura familiei sale. Cind printul o intreba care e cauza tristetii, ea ii raspunse cu sinceritate. —Cind imi vei ingidui, dragi ozeta, sd te cer in casatorie parin- lor tii? In regatul meu toati lumea va iubi, iar eu, mai mult decit Pi. — Miine, dragi printe, iti voi da spunsul nasei mele pe care 0 voi treba. Se asezari la masa; printul, ling& ozeta, cu care vorbi tot timpul. Dupi-masa, regele porunci si se eapii balul. Orangina si Ruseta, re invatau sa danseze de zece ani, nsau bine, dar fara gratie. Banuind Rozeta nu stie si danseze, pentru nu avusese ocazia la ferma unde crescuse, anuntara cu batjocura ci e tindul ei. Modesta, Rozeta se scuzi nevrind si danseze in public si si atragd din nou atentia asupra ei, Dar cu cit ea refuza, cu atit mai mult stiruiau surorile sale, fiind sigure cA o vor umili. Regina interveni poruncind Ro- zetei si execute acelasi dans ca si surorile ei. Rozeta nu putea sa nu indeplineasc4 porunca reginei. Prin- tul-cel-Fermecator, vazind incurca- tura in care se afla Rozeta, ii sopti: —Voi fi cavalerul tau, Rozeta. Cind nu vei cunoaste pasii ce trebuie ‘facuti, fi voi face singur. — Multumesc, draga printe, esti bun! Primesc cu plicere si-mi fii ca- valer si nadajduiesc ci nu te voi face de rusine. Incepuri si danseze. Niciodati nu s-a vazut un dans mai ugor, mai vioi, mai gratios. Toti musafirii se uitau la ei cu o admiratie din ce in ce mai mare. Rozeta dansa mult mai frumos decit surorile ei. Oran- gina si Ruseta erau atit de furioase, incit isi iesiri din minti gi crau gata sa sara asupra Rozetei, s-o bata, sa-i smulga diamantele. Regele si regina, care nu le pierdeau din ochi, ghicindu-le gindul, le soptira: — Feriti-va de Zina-cea-Puterni- ci. Aveti rabdare, miine e ultima zi. Cind Rozeta si printul terminara dansul, izbucnira aplauze din toate partile si toti staruiau si mai danseze o data. Cum nu erau obositi, nu se Jasara rugati si dansara un dans nou, si mai frumos decit primul. Vazind aceasta surorile Rozetei, inabusin- du-se de ura gi invidie, au lesinat si au fost duse in camerele lor. Din cauza miniei, fetele lor erau atit de schimonosite, incit nu se mai vedea nici urmi de frumusete. Nim&nui nu-i fu mild de ele, pentru ci toti vazuser rautatea lor si purtarea dus- mAnoasa fata de Rozeta. Vazind ci aplauzele si admiratia pentru ea erau din ce in ce mai risunatoare, Rozeta se retrase in gradina. Printul o urma; ei se plimbara si isi facurd planuri pentru viitorul lor, daci Zina le va permite s4 se cisitoreasc4. Diaman- n tele Rozetei striluceau atit de puter- nic incit aleile prin care treceau pa- reau luminate de mii de stele. — Pe miine, ii spuse printul, cind se despartira, si nadajduiesc ca miine si pot spune: pentru totdeauna! Rozeta se urcd in camera ei. Dupa ce se dezbrica, lucrurile se asezari, ca si in ajun, singure, intr-un cufar si mai frumos, din abanos impodobit cu peruzele. Dupi ce se culc4, Ro- zeta stinse lampa si sopti: —Scumpa si buna mea nasa, ce trebuie si-i rispund Printului-cel- Fermecitor? Spune-mi si, orice vei hotari, te voi asculta. — Spune-i da, draga mea Rozeta, raspunse vocea dulce a zinei. Eu am pus la cale aceasta cAsatorie. Ca sa-l poti cunoaste pe Printul-cel-Ferme- ctor, am poruncit tatalui tiu s& te pofteasca la serbari. Rozeta multumi zinei si adormi, dupa ce simti pe obraji sarutarile gingase ale nasei sale. A treia si ultima i in timp ce Rozeta dormea linistita, regele, regina si cele doua surori, innebuniti de furie, se certau, se invinuiau unii pe altii din cauza succesului Rozetei sia umilintei lor. 2 Mai aveau o singura nadejde. A doua zi avea loc o cursa de care romane. La fiecare car erau inhamati doi cai si doamnele trebuiau si conduca. Pregitisera pentru Rozeta un car foarte inalt, care se r’sturna usor sila care erau inhamati doi cai nara- vasi. Printul-cel-Fermecitor, gin- deau ei, nu va avea de unde si ia un alt car cu alti cai. Gindul cA Ro- zeta ar putea si fie omoritA sau des- figurati fi linisti. Regele, regina gi surorile Rozetei se culcar4, visind la mijloacele cele mai potrivite pentru a scipa de Rozeta, in cazul cind cursa de care nu va reusi asa cum doreau ei. Suro- tile Rozetei dormir’ putin si aratau mai urite si mai schimonosite decit in ajun. Rozeta, cu constiinta curaté gi cu fericirea in suflet, dormi bine toaté noaptea. Femeia de serviciu ii aduse o cani cu lapte si o bucati de piine neagra’. Asa poruncise re- gina. Rozeta nu era mofturoasa; minca cu pofta piinea si laptele, apoi incepu sa se imbrace. De data aceasta zina li pregatise o rochie din m&tase galbena, brodat& cu safire si sma- ralde. Palaria era din catifea alba impodobita cu pene de toate culo- rile, prinse cu un safir mare cit un ou. La git avea un lant din pietre de safir, de care era prins un ceas al cirui cadran era din opal, capacul fintr-un singur safir, iar sticla din iamant. Acest ceas mergea tot tim- I, nu se strica si nu trebuia intors. Printul-cel-Fermecator o astepta Abdator. li iesi inainte, ii oferi bratul si o intreba grabit: — Ei, printes4 drag, ce a? Ce raspuns imi dai? — RAspunsul pe care mi-l dicteaza nima, pringul meu drag. Iti voi in- viata mea, aga cum mi-o in- sump si incint&toare Rozeta. id'te voi putea cere regelui? —Cind ne vom intoarce de la cursa de care, draga printe. —imi ingidui si adaug cererii mele pe aceea de a ne casatori chiar astazi? Vreau s4 te scap cit mai repede de tirania familiei tale si sa te duc in regatul meu. in timp ce Rozeta statea la indo- ial, zina ii sopti s primeasca. Ace- lasi lucru ii sopti si printului: «Gra- beste cisitoria si vorbeste regelui cit mai curind. Viata Rozetei e in pericol sinu voi putea veghea asupra ei timp de opt zile, incepind de astazi, la apusul soarelui.» 2B Printul tresari si-i spuse Rozetei cele auzite. —Cu siguranti cé Zina-cea-Pu- ternica’ ne instiinteaza, si trebuie s& tinem seama de ce spune ea. Rozeta se duse s4-i salute pe rege, pe regina si pe surorile ei, care nu-i rAspunsera si nu se uitar la ea. Rozeta fu inconjurata de o mul- time de printi si regi care toti voiau s-o ceara in cdsAtorie, dar nu in- drazneau din cauza Printului-cel- Fermecator care era tot timpul linga ea. Dupa ce mincara, coborira pen- tru a se urca in care. Barbatii trebuiau sa incalece pe cai, iar femeile si conducd singure carele. I se aduse Rozetei carul po- runcit de regina. Printul n-o lisa pe Rozeta s4 se urce. — SA nu te urci in acest car. Pri- veste caii, printesa. Rozeta vazu ca fiecare cal era tinut de patru oameni, iar caii tro- paiau pe loc si sareau furiosi. in aceeasi clipa, un jocheu micut si frumos, imbracat cu o haini de miatase galbend cu fireturi albastre, striga cu o voce plicuta — Echipajul printesei Rozeta. Se apropie un car mic din perle si sidef, la care erau inhdmati doi cai albi, cu hamuri din catifea gal- ben cu safire. Printul-cel-Fermecator nu stia da- 74 ca s-o lase pe Rozeta sA se urce in carul prezentat de paj, pentru cA se temea de o noua cruzime pusa la cale de familia Rozetei. Vocea zinei fi sopti: «Las-o si se urce! Carul si caii sint un dar din partea mea. Urmeaz-o peste tot unde o va duce carul. Ziua trece si nu mai am decit citeva ore pentru Rozeta. Ea trebuie si ajungi inca asti-seara in regatul tau». Printul o ajuta pe Rozeta sa se urce in car si el incaleca pe calul sau. Toate carele pornira. Printul cAla- rea tot timpul dupa carul Rozetei. Intre timp, dou care, conduse de doua femei voalate, incercau s-o in- treaca pe Rozeta. Unul dintre ele se avinté cu 0 asemenea forti asupra carului printesei, incit Lar fi facut buc&ti daci n-ar fi fost fabricat de zine, Carul cel greu se rasturni, se sfarima si femeia voalata fu aruncati peste niste gramezi de pietre, unde ramase nemigcaté. Pe cind Rozeta, care recunoscuse pe Orangina, cauta si opreasc& spre a-i veni in ajutor, celalalt car se napusti asupra caru- lui ci, cu aceeasi putere ca si primul. Acest car se sfarimi si el, iar femeia voalata, care nu era alta decit Ru- seta, fu azvirlita pe pietre linga Oran- gina. Rozeta voi si coboare, dar printul o impiedica. Iar vocea le sopti: «Mergeti inainte. Regele vine in goand dup& voi cu o ceat’ nume- roasa, pentru a vi omori. Peste pu- tine ore va apune soarele. Abia voi avea timp sd vi salvez. Lasati caii mei sf va duca si tu paraseste-1 pe al tau, printe.» Printul sari in car ling’ Rozeta care, din cauza emotiilor, era mai mult moarti decit vie. Caii pornira cu 0 asemenea vitezA, incit faceau douazeci de leghe pe or4. Mult timp il vazura pe rege urmarindu-i cu o ceaté de oameni inarmati, dar ei nu puteau ajunge din urmA carul zinei care zbura tot mai repede, ajungind pind la o suti de leghe pe ord. Go- nira astfel timp de gase ore, apoi se oprira in curtea palatului printului. Palatul era luminat, curtenii in haine de sirbatoare ii asteptau. Printul si Rozeta, surprinsi de aceast4 primire, o vazu pe Zina-cea- PuternicA, iar aceasta le spuse: —Bine ai venit in palatul tau, rege, totul e pregatit pentru nunta. Condu-o pe Rozeta in apartamen- tul ei ca si se imbrace, iar eu, in acest timp, iti voi explica ceea ce nu poti intelege din tot ce s-a pe- trecut astazi. Mai am o ora libera. Zina si Regele-cel-Fermecitor o conduser pe Rozeta in odaile ei, foarte frumos mobilate, unde o as- teptau mai multe femei spre a o ajuta si se imbrace pentru nunta. — Voi reveni si te iau peste putin timp, draga mea Rozeta, minutele imi sint numifrate. Zina ii spuse apoi Regelui-cel-Fer- mecitor: — Ura regelui si a reginei impo- triva Rozetei devenise atit de vio- lent&, incit erau hotariti s infrunte razbunarea mea si s-o ucida pe Ro- zeta. Vazind ca siretenia cu carele de curse nu le-a reusit, au hotarit si foloseasci forta armelor pentru a va distruge pe amindoi. Regele a adunat o ceata de banditi, care au jurat ca il vor asculta orbeste. Au alergat pe urmele voastre, dar nu y-au putut ajunge. Orangina si Ru- seta, necunoscind planul regelui, au jncercat si ele s-o omoare pe Rozeta. Le-am pedepsit aga cum au meritat. Orangina si Ruseta sint acum ingro- zitoare la vedere. Le-am readus la viata, le-am vindecat ranile, dar le-am lisat cicatrice urite care le desfigureazi. Le-am imbracat cu haine tiranesti si le-am miaritat cu niste ingrijitori de cai. Ei au po- runci sa le tin’ din scurt pind se vor indrepta. Pe rege si pe regina i-am transformat in vite de povara si i-am dat la niste oameni rai, care ii vor face s4 plateascA pentru cru- zimea lor fata de Rozeta. Toti patru sint in regatul tau, osinditi si auda mereu laudele aduse Rozetei si sotu- lui ei. Mai am un sfat si-ti dau, dragul meu: si nu-i spui Rozetei toate acestea. Pedeapsa ce a trebuit s-o dau pirintilor si surorilor ei i-ar tulbura fericirea, iar eu nu pot si iert oamenii rai, care nu se mai pot indrepta. Regele-cel-Fermecator multumi zinei si-i fagadui cA va pfstra taina. Se dusera s-o ia pe Rozeta, care era imbracaté cu rochia pregatita de zina. Rochia era dintr-o tesitura fina brodat& cu fir de aur si pietre scumpe de cele mai diferite culori, care infatisau flori gi pasari. La fie- care miscare a Rozetei, se producea un citipit mai plicut decit cea mai melodioas’ muzica. Pe cap avea o coroana de flori din pietre scumpe. Pe git si pe brate avea de asemenea 16 giuvaeruri care straluceau ca soarele. Regele-cel-Fermecitor era ametit de frumusetea Rozetei. Zina ii spuse: — Repede, repede, si mergem, mai am doar o jumatate de ora. Trebuie sa mA duc la Regina Zinelor si pentru opt zile imi voi pierde toatA puterea. Toate sintem supuse acestei legi. Regele-cel-Fermecitor o lua de mina pe Rozeta. Zina mergea inainte. Cind ajunser4 in saloane, zina dis- paruse. $tiind ci o vor revedea peste opt zile, nu se necdjira. Regele o prezenta pe Rozeta curtenilor care © gasira incintatoare, tot atit de buna ca si regele, si toti o iubird ca si pe scumpul lor rege. Ca 0 atentie deosebit’ pentru Ro- seta, zina a transportat in regatul lor ferma in care crescuse Rozeta si a asezat-o la marginea parcului palatului, astfel ci Rozeta o putea vedea zilnic pe doica ei iubité. Zina transportase in palatul regal si ro- chiile pe care le purtase Rozeta la serbari. Regele-cel-Fermecitor si Rozeta au trait fericiti toati viata. Rozeta n-a aflat niciodata de pe- deapsa ingrozitoare suferiti de pa- rintii si surorile ei. Cind il intreba pe sotul ei ce stie despre surorile ei, el ii spuse ci au avut niste zgirieturi pe obraz, dar ci le-a trecut si s-au maritat. Ti mai spuse ci zina a interzis Rozetei sa se mai intereseze de ele. Orangina si Ruseta, care cu cit erau mai nenorocite cu atit deveneau mai rele, au ramas pentru totdea- una urite. Regele si regina, transfor- mati in vite de povara, nu aveau alti mingiiere decit sé se muste unul pe altul. Hi au fost nevoiti si duc pe sti- pinii lor la nunta Rozetei si turbau de minie auzind laudele ce i se adu- ceau, cind trecea ea pe acolo. Daci- s-ar fi purtat bine, ei si-ar fi reca- patat infatisarea de oameni. Se spune c4 de sase mii de ani sint tot vite de povara. Soricelul cenusiu 1 Casuta Intr-o casi mare, inconjurat’ de © gridini frumoasi, triia un om bogat, impreuni cu fiica sa Rozalia. Mama fetei murise la citeva zile dupa ce o nascuse. Tatil isi crescuse copila singur, cu multa dragoste si blindete, si o obignuise sa fie ascul- titoare. li interzicea si-i puna intre- bari pentru a afla lucruri pe care el nu voia si i le spun’ si avea mare B grija sa nu se dezvolte in ea cusurul curiozitatii. Rozalia nu iesea niciodati din gradina imprejmuita cu ziduri inalte. Nu vedea pe nimeni in afara de tatal sau. Nu aveau servitori; in casa parea ca totul se face de sine. Rozalia nu ducea lipsa de nimic. Avea mincare, imbraciminte, cirti, jucarii. Desi in virsta de aproape cincisprezece ani, viata singuratica pe care o ducea nu o plictisea si nici prin gind nu-i trecea cA ar putea trai altfel. In fundul gradinii se gisea o ci- suti fara ferestre si cu o singura usi, care era totdeauna incuiata. Tatal Rozaliei intra zilnic in cdsuta, dar tinea cheia la el. Rozalia era incredintata cA acolo e 0 magazie unde se tin uneltele pentru gradina. intr-o zi cAuta o stropitoare pentru a-si uda florile si ceru tatalui ei cheia cAsutei. —Pentru ce iti trebuie aceasta cheie? — imi trebuie stropitoarea si cred ch o voi gasi in cAsuta. Cu 0 voce foarte schimbati, tatal ji rispunse cA in cisuti nu e nici o stropitoare. Surprinsi de tonul schimbat al vocii lui, Rozalia il privi si vizu ci era galben la fat si parca speriat. — Ce ai, tati? i] intreba ea ingri- jorata. —Nimic, copila mea, nimic. —Dar ce se afla in cAsuta de te-ai inspdimintat astfel cind ti-am -cerut cheia? — Vezi-ti de treaba, Rozalia, stro- pitoarea e in sera. — Tati, spune-mi, ce se afla in casuti? — Nimic care te-ar putea interesa, Rozalia. —De ce te duci in fiecare zi la cisuti si nu-mi dai voie si te inso- “tesc? — Rozalia, stii bine cA nu-mi place s4 pui intrebari. Curiozitatea este un cusur uricios. Rozalia nu mai spuse nimic, dar rimase pe ginduri. Casuta aceasta, Ja care nu se gindise niciodata, acum nu-i iesea din minte. «Ce si fie in aceasta cAsuta de s-a inspAimintat tata cind am vrut sa ma duc acolo? S-a gindit ca e pri- mejdios pentru mine, dar el de ce se duce zilnic? Poate duce de mincare unei fiare silbatice pe care o tine inchis&? Daca ar fi o fiara salbatica as auzi urletele ei, dar nu se aude nici cel mai mic zgomot, nici o miscare. Ar putea sa-l sfisie pe tata cind se duce acolo, dar poate ci € legata. Si dacd-i legata, atunci nu-i primejdios nici pentru mine. Ce sa fie oare? Un prizonier? Nu, tatal meu e bun, n-ar tine el un nenorocit nevinovat fara aer, far libertate. Trebuie si descopar taina. Cum sa fac? De-as putea si am cheia macar o jumiatate de ori! Poate o va uita intr-o zi» Rozalia fu trezita din aceste gin- duri, care ii chinuiau mintea, de tatal ei care o strig’ cu 0 voce schimbata. — Vin imediat, tata. Cind intra in casi, vazu cA tatal ei era la fel de tulburat si suparat. jnfitisarea lui o puse din nou pe ginduri, dar, pentru a-l linisti, se 9 preficu vesela gi nepisitoare. fn felul acesta, isi spunea ea, el nu se va\mai gindi tot timpul la cheie si ea va reusi sa i-o sustraga. Se ase- zara la masa. Tatdl minca putin, era tdcut si trist desi se silea si para vesel,* Vazind-o pe Rozalia voioasi si fard griji, se mai linisti gi el. Rozalia avea si implineasc& peste trei saptamini, cincisprezece ani. Ta- tal fi figtdui de ziua ei o surprizt plicuta. Mai trecu un timp; avea de asteptat numai cincisprezece zile. Intr-o zi tatal ii spuse Rozaliei: — Copila mea dragi, trebuie si lipsesc 0 ori, in legitur’ cu ziua ta de nastere. Asteapta-ma in casi, Te rog, Rozalia, si nu te lasi ispitita de curiozitate. Peste cincisprezece zile vei afla tot ce doresti atit de mult sa stii. Iti ghicese gindurile, stiu ce te framinta. Rami sindtoasa, co- pila mea, si fereste-te de curiozitate! © imbratisi si plecd cu parere de rau ci o lasi singura Dupa plecarea tatilui ei, Rozalia alerga in camera lui si vizu cu bucu- tie cA uitase cheia pe masa. O lua repede si fugi spre cAsuta. Cind s-o deschida, isi aminti de cuvintele lui: fereste-te de curioxitate. Stitu la indoiala si era gata si puna cheia la loc, fara a intra in cAsuti. Deodati 80 auzi un geamit. Lipi urechea de usi si auzi o voce slaba care cinta in- cetisor: Sint in inchisoare, Singura pe lume, Curind voi muri, De aici nu voi iegi. «Cu siguranti, gindi ea, ci-i o biata fiinta pe care tatil meu o tine inchisa.» Batu incet in usa gi spuse: — Cine esti si cu ce te pot ajuta? — Deschide, Rozalia! Te rog, deschide. — De ce esti inchisi? Ai facut vreun lucru rau? — Vai, nu, Rozalia, un vrajitor mA tine aici. Salveazi-mi si iti voi arata recunostinta, povestindu-ti cine sint. Rozalia nu mai statu la indoiala. Curiozitatea fu mai puternici decit cumintenia. Puse cheia in broasca, dar mina fi tremura atit de tare incit nu era in stare si deschida. Era aproape si renunte cind vocea ii spuse: — Rozalia, din cele ce-ti voi po- vesti vei afla multe lucruri care te intereseazi. Tatil tau nu este ceea ce pare a fi. Auzind aceste cuvinte,..Rezalia facu o sfortare si reusi si descuie usa. re II Zina-cea-Nesuferita Rozalia se uita in cAsuta, curioasa si vada cine e acolo. Era intuneric si nu vedea nimic, Auzi vocea slaba spunind: _ —Multumese, Rozalia, tie iti da- _ torez libertatea. . Vocea venea de undeva de jos. Se uith si vazu intr-un colt doi ochi mici care o priveau cu rautate. — Mi-a reusit siretenia, te-am fa- cut si te supui curiozitatii tale. Dact nu m-ai fi auzit cintind si vorbind, ai fi plecat si eu ag fi pierit. Acum E tu si tatal tau sinteti in puterea mea. Rozalia inci’ nu-si didea seama ce nenorocire mare a adus prin ne- ascultarea ei, dar simtea ca sub infa- tisarea acelei fiinte se ascunde un dusman periculos pe care tatal ei il tinea inchis, Ea voi si iasi repede si s& inchidd uga cu cheia. —Stai pe loc, Rozalia! Nu mai ein puterea ta si ma tii in aceasta inchisoare, din care n-as mai fi iesit niciodaté dupa ce tu ai fi implinit cisprezece ani. in aceeasi clipa, cisuta disparu. ozalia rimase inmarmurita, cu che- in ming, Vazu atunci linga ea un ticel cenusiu care o privea cu hi scinteietori, ridea si spunea cu voce hiriita: — Hi, hi, hi! Ce fata speriata ai, Rozalia! Imi place sA te vad aga. Ce dragut din partea ta ca ai fost atit de curioasa. De cincisprezece ani stau aici fara sA pot face vreun rau tatalui tau, pe care il urasc. Pe tine te dispretuiesc pentru cA esti fica lui. —Dar cine esti, soarece rau? — Sint dugmana familiei tale, dra- guti. MA numesc Zina-cea-Nesufe- rita si te asigur cé numele mi se potriveste, Nimeni nu ma poate sufe- ti si nici eu nu pot suferi pe nimeni. Te voi urma peste tot, Rozalia. — Lasi-mi, uricioaso! De-un goa- rece n-are de ce sa-mi fie fricd si am s& gisesc eu ac de cojocul tau! — Vom vedea noi, draguto. Ma voi tine de tine pas cu pas. Rozalia alerga spre cas, dar soa- recele mergea dupa ea rizind batjo- coritor. Ajunsi acasd, Rozalia voi si prinda soarecele cu usa, dar usa nu se inchidea, cu toate sfortarile fetei, iar soarecele statea pe prag. — Asteapta tu, animal rau, striga fata, scoasi din fire de ciuda si de frica. Apucd o mitura ca si loveasca soarecele, dar m&tura lua foc sii arse miinile. Aruncd mf&tura jos si o impinse in soba ca s4 nu arda du- sumeaua. Apucd un vas cu apa care fierbea pe foc pentru a opari soa- recele, dar apa se prefacu in lapte 81 proaspat pe care goarecele se puse sil bea, spunind cu batjocura: — Ca buna esti, drigut& Rozalia! Nu-i destul ca m-ai eliberat, imi servesti si o mas gustoasa. Biata Rozalia nu mai stia ce sa faci. Incepu sa plingi amarnic, cind il auzi pe tatal ei venind. — Vai, vine tata! Ah, soricelule, te rog, fie-ti mila, pleacd sA nu te vada. —N-am si plec, dar am si mi ascund in dosul tocurilor tale pind cind tatal tau va afla ce-ai facut. Abia apuca soarecele si se ascun- da, ca tatal si intra in casa. Se uii 82 la Rozalia, galbeni la fata, stinjenita; se vedea bine ca e speriati de ceva. —Rozalia, spuse el cu 0 voce tremurinda, am uitat cheia cdsutei. Ai gasit-o cumva? Rozalia ii intinse cheia rogind. — Cine a rasturnat laptele? — Pisica, tata. — Pisica? Dar cum a putut aduce pisica ceaunul cu lapte in mijlocul camerei, ca sa-l rastoarne? —Nu, taté, eu lam rasturnat. Rozalia vorbea incet si nu indraz- nea sa se uite in ochii tatalui ei. —Ta méatura gi stringe laptele! —Nu mai avem mitura, Cum n-avem mitura? Cind plecat era aici. ‘Am ars-o tat’, din greseala, m si... si se opri. ; 4l se uiti la ea nedumerit, © privire in jurul camerei, ind si porni spre cAsuta. Roza- zu pe un scaun, plingind. Soa- nu se mai misca. Tatil se in- cu chipul desfigurat de Rozalia, copil nenorocit, ce-ai t? Ai cazut prada curiozitatii si at pe cel mai crud dusman ‘ati, iarti-mi, te rog, iarta- ig Rozalia aruncindu-i-se la re. Nu mi-am dat seama ce sa se intimpla totdeauna cind iti. Crezi c& faci un rau mic, d colo aduci nenorocire asupra altora. Dar ce-i acest soarece care te ste atit de mult? Daca e atit ternic, cum de l-ai putut tine i de ce nu-l inchizi din nou? cest soarece e o zina rea si . Eu insumi sint Duhul- wator. De vreme ce tu ai t-o pe dusmana mea, iti pot nui ceea ce trebuia si-ti ascund | ziua cind implineai cinci- ani. i spuneam, sint Duhul-cel- Prevazitor. Mama ta era o simpli muritoare, dar era atit de frumoas4 si bund, incit Regina Zinelor si Re- gele Duhurilor, induiosati de virtu- tile ei, mi-au dat voie s-o iau de sotie. La serbiarile date in cinstea cAsitoriei, am uitat s-o poftesc pe Zina-cea-Nesuferita, care si aga era suparatA cA n-am vrut sé ma cAsa- toresc cu una din fiicele ei. De atunci imi poarté o urd de moarte mie gi familiei mele. Nu-mi era fricd de amenintarile ei, pentru ci puterca mea era la fel de mare ca sia ei, iar pe mine mi iubea foarte mult Re- gina Zinelor. De mai multe ori am impiedicat-o si ne faci vreun rau. La scurt timp dupa ce te-ai nascut tu, mama ta a fost cuprinsa de niste dureri puternice pe care nu le pu- team linisti. Am lipsit putin timp de acas4 ca si cer ajutorul Reginei Zinelor. Cind m-am intots, mama ta murise. Zina aceasta rea a omo- rit-o in timp ce eu lipseam. Era pe cale si sideasci in tine toate relele si toate viciile posibile, dar, din fe- ricire, m-am intors la timp pentru ao impiedica. Am oprit-o tocmai in momentul cind reusise si te in- zestreze cu o curiozitate ce trebuia s& te nenoroceasca, si de la cinci- sprezece ani s4 cazi sub influenta ei pentru toata viata. Cu puterea mea gi ajutat de Re- 83 gina Zinelor, am reusit sa ii slabim vraja si am hotfrit ci nu vei intra in stapinirea ei decit dacd pind la cincisprezece ani vei cidea de trei ori prada curiozitatii tale, in impre- jurari foarte grele. In acelasi timp, pentru a o pedepsi, Regina Zinelor a preficut-o intr-un goarece si a inchis-o in cisuta pe care ai vazut-o. Regina Zinelor a hotarit ci nu va putea iesi de acolo decit daci tu fi vei deschide de buna voie usa. Ca nu-si va relua infatisarea de zinad decit daca tu te vei lasa ispititi de curiozitate de trei ori, imainte de aimplini cincisprezece ani. In sfirsit, daca vei rezista macar o dat& acestei inclinari rele, vei fi eliberata pentru totdeauna, impreuna cu mine, din puterea acestei zine rele. Am obti- nut aceste favoruri cu mari greutiti si numai fagaduind ci voi impartasi soarta ta si voi deveni ca si tine sclavul dusmancei mele, daci tu i vei infringe curiozitatea macar o dati. Mi-am luat obligatia de a te cregte astfel incit s4 stirpesc in tine acest cusur care aduce atita ne- norocire. Tata de ce te-am tinut izolata aici si nu tiam dat voie s4 vezi pe nimeni. DatoritA puterii mele, adu- ceam tot ce-ti trebuia, tot ce doreai, si eram bucuros c4 reugisem. Mai erau doar trei siptimini pind la ziua 84 ta, si ai fi fost eliberat& pentru tot- deauna din jugul acestei zine rele, cind iata ci mi-ai cerut cheia la cate nu te gindisesi niciodata. Nu ti-am putut ascunde cit de mult m-a in- grijorat aceasta. Turburarea mea ti-a stirnit si mai mult curiozitatea. Desi te prefaceai ci esti veseli si nu-ti pasi de nimic, eu ghiceam gindutile tale. Acum inchipuieste-ti durerea mea, cind Regina Zinelor mi-a po- runcit si las cheia pe mas4 pentru a te ispiti si a te pune la incercare. Am fost silit si las aceasta cheie a nenorocitii si prin plecarea mea de acasa ti-am dat prilejul de a cidea prada ispitei. iti dai oare seama cit am suferit in timpul cit te-am lasat singura? Cind am vazut, la intoar- cere, togeata din obrajii tai si in- curcdtura din care nu stiai cum si iesi, am inteles cA n-ai avut taria si infrunti curiozitatea. Am fost silit sa-ti ascund totul, si nu-ti vorbesc de primejdiile ce ne pindese decit dupa ce ai fi implinit cincisprezece ani si pericolul ar fi trecut. Daca nu fespectam aceasta poruncd, ag fi fost pedepsit si te vid cizind in puterea zinei. Acum, Rozalia, totul incd nu e pierdut. Iti vei putea rascumpara greseala daca timp de cincisprezece zile nu vei mai cadea in ispiti. La cincisprezece ani ar trebui sa te ca- ere sitoresti cu un print fermecator, Printul-cel-Gratios. Acest lucru este inc& cu putinta. Ah, Rozalia, scumpa mea copila, nu pentru mine, ci de mila ta ai taria si nu te lasa din nou ispitita! Rozalia stitea la picioarele tata- lui ei cu fata ascunsd in miini si plingea amarnic. Ascultind cuvintele lui, prinse putin curaj, il imbratisa cu dragoste si-i spuse: — Da, tata, iti jur ca ma voi sili si indrept greseala pe care am s' virsit-o. Te rog, ins, nu mA mai lisa singura. Lingi tine voi avea cu- rajul care mi-ar putea lipsi daca nu m-as afla sub supravegherea ta in- teleapta. —Vai, Rozalia! Nu mai sta in puterea mea de a rimine linga tine. Acum sint in puterea dugmanei mele. Ea nu-mi va ingadui sa stau linga tine si sd te feresc de capcanele in care va ciuta sa te atraga prin rau- tatea ei. Ma mira c4 n-am vazut-o inca. Durerea mea i-ar face mare plicere. — Eram aici, la picioarele fiicei tale, spuse gsoarecele cenusiu cu vocea sa hiriita, iesind in fata nefe- ricitului tata. Ma distram atit de bine auzind cele ce povesteai despre suferintele pe care ti le-am pricinuit! Acum ia-ti timas bun de la scumpa ta Rozalia. O iau cu mine si iti in- terzic s-o urmezi. Spunind acestea, 0 prinse pe Ro- zalia, cu dintii si ascutiti, de poalele rochiei, ca s-o tragi dupa ea. Rozalia tipa ingrozita tinindu-se de tatal ei, dar o putere mai mare © tragea dupa soarece. Nenorocitul tata puse mina pe un baston, vrind si loveasci goa- recele, dar, inainte de a-l atinge, acesta puse o labuta pe piciorul du- hului, care ramase impietrit ca o statuie. Rozalia imbratisa genunchii tatalui si cerea indurare soarecelui care, rizind cu r&utate, ii spuse: — Vino, draguta mea! Nu aici e locul unde trebuie si mai cazi de doué ori prada frumosului tiu cusur. Vom merge prin toati lumea si vei vedea multe in aceste cincispre- zece zile. Soarecele o trigea mereu, dar Rozalia se tinea cu toate puterile de tatal ei si rezista. Atunci soare- cele scoase un strigit ragusit si casa fu cuprinsié de flacari. Rozalia isi didu seama ci ¢ in pericol viata tatalui ei si cA ea va rimine vesnic in puterea zinei. Trebuia s& urmeze soarecele, — Ramii cu bine, tata! Ne vom revedea peste cincisprezece zile. Ro- zalia ta te va salva dupd ce ti-a pri- cinuit pieirea. 86 Si fugi repede pentru a mu fi cuprinsa de flacari. Merse multe ore fara s& stie unde se afla. Doborita de oboseala si de foame, se adres’ unei femei care sedea in fata unei case: — Doamai, fiti buna si adaposti- ti-ma. Sint moarti de foame si de oboseali. Dati-mi voie si innoptez la dumneavoastri. — Cum se poate ca o fata atit de frumoasa sf umble singuri pe dru- muri si ce-i cu animalul acesta uti- cios? Rozalia intoarse capul si vazu soricelul, care o privea cu batjocura. Vru sa-l goneasca, dar el nu se migci din loc. Femeia, vazind - aceasta, dadu din cap si spuse: — Vezi-ti de drum, frumoaso, nu pot adiposti pe necuratul si pe ocrotitii Lui, Rozalia merse mai departe, plin- gind, si, oriunde cerea adapost, nu era primiti din cauza soarecelui cate nu o pirisea. in cele din urma intra intr-o pa dure, unde gisi un riulet si poame din belsug. Mined si bau, apoi se agezi ling’ un copac gindindu-se la tatal ei. Ce va deveni el in aceste cincisprezece zile? Tot gindindu-se, inchise ochii spre a nu mai vedea soarecele. Venirea noptii si oboseala o facura si cada intr-un somn adinc. Il Printul-cel-Grafios in timp ce Rozalia dormea, Printul-cel-Gratios vina in padure la lumina tortelor. Un cerb hiituit de ciini se ghemui speriat ling tu- fisul unde dormea Rozalia. Ciinii si vinatoriialergau dupa cerb, Deodati ciinii se oprira din latrat si se adu- nara ticuti in jurul Rozaliei. Prin- tul sari din sa ca sé-i goneasci dupa vinat, dar care nu-i fu mirarea cind vazu o fatd tindrd si framoasi dormind linistité in tufis. Se uita imprejur, dar nu mai era nimeni. Apropiindu-se de ea, zari pe obraji urmele lacrimilor ce continuau inci si curg’ din ochii ei inchisi. imbri- cAmintea aleasi a Rozaliei, miinile ei albe, degetele subtiri cu unghii trandafirii, frumosul ei par castaniu pieptinat cu grija si prins cu un piep- tene de aur, inciltimintea frumoasi si colierul de perle, toate aritau ca fata trebuie si fie de neam mare. Desi caii tropaiau, ciinii itrau gi amenii faceau zgomot, ea nu se zea, Mirat din cale-afara, printul use mai situra privind-o. Ingrijo- it de somnul ei adinc, o lua de ind, 0 scutura usor, dar fata con- ua si doarma. —Nu pot sa pirasesc aceasta pila, spuse el curtenitor. Cu sigu- ranta c4 e jertfa unei fapte miselesti. Dar cum s-o ducem aga, adormit’? — Printe, spuse Hubert, maestrul sau de vinatoare, si facem o targa din ramuri si s-o transportam pina la vreun han apropiat. —Buni idee, Hubert! Faceti o targa pe care o vom aseza incetigor, dar nu o vom duce la han, ci in propriul meu palat. Pare a fi o per- soana de neam mare si e frumoasa ca un inger. Voi veghea eu insumi si i se dea ingrijirea ce i se cuvine. Hubert si ofiterii facuri repede targa, peste care printul asternu mantaua sa. O ridicara apoi cu grija pe Rozalia, care continua s4 doarma, sio asezara pe targa. In acel moment, Rozalia, care parea ci viseaza, surise si sopti: — Tat, tata, sint salvati pentru totdeauna... Regina Zinelor... Prin- tul-cel-Gratios... il vad... Ce fru- mos) elie. Printul, mirat la auzul numelui séu, nu se mai indoi ci Rozalia e vreo printesa aflati sub puterea unei vraji, El porunci oamenilor sai si umble cu grija spre a nu o trezi si merse tot timpul alaturi de ea. Ajunsera la palat si printul dadu ordin si se pregiteasca pentru Ro- zalia camerele reginei; o duse el insusi pe brate pina in odaia ei si a ruga femeile, care trebuiau s-o culce si s-o slujeasca, sil anunte de in- data ce se va trezi. Rozalia dormi pina a doua zi Soarele era sus cind deschise ochii. Se uiti miraté in jurul ei, negtiind unde se afla. Soarecele disparuse. «Am fost oare eliberati de vraja zinei rele? M& aflu cumva la o zina mai puternica? O zini buna?» se gindea cu bucurie Rozalia. Se duse la fereastr4 si vizu in curte soldati, ofiteri in uniforme stralucitoare. Din ce in ce mai mirat&, era gata si cheme pe una dintre acele persoane, pe care le credea duhuri sau vriji- tori, cind auzi pe cineva intrind in 88 camera. Se intoarse si il vizu pe Printul-cel-Gratios, imbricat in- tr-un frumos si bogat costum de vinatoare. El o privea fermecat. Ro- zalia il recunoscu indat& pe printul pe care il visase si striga: — Printul-cel-Gratios! ‘4 cunosti? spuse mirat prin- tul. Dacé ma cunosti, cum de am putut eu sa uit numele si trasdturile tale? —Nu te-am vazut decit in vis, printe, rispunse Rozalia rosind. in ce priveste numele meu, n-ai de unde s&- cunosti, deoarece nici eu nu cunosc decit de ieri numele tatalui_ meu. —Care e acest nume ce fost tdinuit atit de mult timp? Rozalia ii povesti tot ce aflase de la tatal ei si vina de a fi cazut prada curiozitatii, precum si nenorocirile cate au urmat. —{nchipuie-ti durerea mea, prin- te, cind am fost siliti sil para- sesc pe tatil meu pentru a sc&pa de flicirile aprinse de zina cea tea, apoi umilinta de a fi respins4 peste tot din cauza soarecelui cenusiu. M-am vizut sortiti si mor de frig si de foame, dar curind m-a cuprins un somn greu, plin de vise. Nu stiu cum am ajuns aici. Printul ii povesti cum a gisit-o adormiti in padure si ce cuvinte spunea in vis. — Ceea ce nu ti-a spus tatal tau e ci Regina Zinelor, ruda ta gi a mea, a hotarit de mult cA vei fi sotia mea cind vei implini cincisprezece ani. Cu siguranté ci ea m-a facut si doresc si vinez la lumina tortelor, anume pentru a te gasi in acea pa dure in care te pierdusesi. Peste citeva zile vei implini cincisprezece ani. Te rog si te simti in palatul meu ca la tine acasa. El iti apartine si poti de pe acum sa domnesti ca o regina. In curind tatal tau va fi din nou alaturi de tine si atunci vom sarbatori cisatoria noastra. Rovalia ii multumi tindrului si ti-a frumosului ei var. Cind se duse in camera alaturaté spre a se imbrica pentru masa de prinz, gasi mai multe femei care 0 asteptau cu 0 su- medenie de rochii, care de cate mai frumoasa, si cu alte gateli. Rozalia se imbraci cu prima ro- chie care ii fu aratat4. Era din voal trandafiriu, impodobita cu dantela, cu o mantie din danteli brodati cu trandafiri. Parul ei frumos, castaniu, era impletit, ca o coroani in jurul capului. Cind fu gata, printul veni s-o conducd la masa. Rozalia mincd cu mare pofta, caci nu mincase din ajun, Dupa-masi, printul o pofti in gridini s4-i arate serele care erau neasemuit de fru- moase. La capatul uneia din sere se afla un rond cu florile cele mai alese, iar in mijlocul lui era ceva care parea si fie un arbore, dar bine acoperit cu o pinzi prin care, din loc in loc, se vedeau niste puncte de © stralucire uimitoare. IV Arborele din sera Rozalia admiri toate florile. Ea credea cA printul va da jos pinza care acoperea arborele misterios, dar erau pe cale si plece din seri gi el nui 89 spunea nimic. Fiind curioasi si afle, ilintreba: —Ce-i cu arborele acela inalt? —E un dar de nunta pentru tine, dar nu trebuie sa-l vezi inainte de a implini cincisprezece ani. —Dar ce straluceste asa de tare sub pinza? — Vei afla peste citeva zile, Ro- zalia, si mA mindresc c& nu va fi un dar obisnuit. — Nu1 pot vedea inainte? —Nu, Rozalia, Regina Zinelor mi-a interzis sf ti-l arat inainte de a fi sotia mea. Dacd nu ag asculta-o, ne-ar ameninta mari nenorociri. Na- dajduiesc ci mA iubesti destul de 90 mult pentru a-ti putea stapini curio- zitatea citeva zile. Cuvintele printului o facura s4 se cutremure, amintindu-i de soarecele cenusiu si de toate nenorocirile ce o pindeau pe ea gi pe tatal ei, dact se va lisa prada ispitei pusa la cale de dusmana lor, Zina-cea-~-Nesufe- rita. Nu mai vorbi nimic de arborele misterios; se plimba cu printul si ziua trecu cit se poate de placut. Printul ti prezenta pe toate doamnele de la curte, cérora le spuse cA au in fata lor pe viitoarea lui sotie, pe care i-a ales-o Regina Zinelor. Roza- lia se purti frumos cu fiecare din ele si toate se bucurau cA vor avea 0 regina atit de incintatoare. A doua zi si in zilele urmatoare avuri loc serbari, vinatori, plimbiri. Printul si Rozalia asteptau nerabda- tori ziua de nastere a Rozaliei, care avea si fie si ziua casatoriei lor. Ei se iubeau cu duiogie si Rozalia dorea din toati inima si-l revada pe tatal ei. Gindul la arborele din sera nu o pirisea insi nici o clipa. 1 Il visa si noaptea, iar cind raminea singura se stipinea din toate puterile si nu se duci si afle ce se ascunde sub pinza. In sfirsit veni si ultima zi. A doua zi Rozalia implinea cincisprezece ani. Printul era foarte ocupat cu pre- gatirile pentru nunti, h care erau poftite toate zinele bune pe care le cunostea si, bineinteles, si Regina Zinelor. in timpul diminetii, Rozalia em singura; se plimba si se gindea a fericirea ce 0 astepta. Se indrepti spre seri, intra surizitoare si se pomeni in fata pinzei care acoperea arborele. «in sfirsit, miine voi vedea ce se ascunde sub aceasta pinza, isi spuse ea, Desi, daci vreau, pot sa vad si acum. ati citeva mici deschizaturi in care ag putea introduce cu ugu- rinti degetele si tragind putin... Cine ar putea si afle? As stringe pinza la loc dupa ce m-ag uita numai putin... De vreme ce miine imi va apartine, pot foarte bine % arunc micar 0 privire astazi.» Se uiti imprejur si nu vazu pe nimeni. In dorinta ei de a-si satis- face curiozitatea, uit’ cu desavir- site de bunatatea printului, de peri- colele ce o amenintau si se lasa ispi- titi. Introduse degetele intr-o des- chizdtura si trase ugurel. Pinza se rupse de sus in jos cu un zgomot asurzitor, ca de tunet, si in fata ochilor uimiti ai Rozaliei aparu un arbore a carui tulpina era de coral, frunzele din smaralde, fructele din pietre pretioase de toate culorile — diamante, perle, rubine, safire, opal, topaz — mari ca si fructele pe care le reprezentau si de 0 asemenea stra- lucire incit Rozalia ameti. Abia zari arborele, cind un tunet mai puternic decit primul o trezi din ameteala. Se simti luata pe sus si transportati intr-o cimpie, de unde vazu prabusindu-se palatul printului. Tipete ingrozitoare se au- zeau de sub dirimaturi; apoi Roza- lia il vazu pe print iesind de sub ruine, insingerat si cu hainele zdren- tuite. El se apropie de Rozalia gi ii spuse cu tristete: — Rozalia! Nerecunoscatoare Ro- zalia! Iati in ce stare m-ai adus pe mine si toat& curtea mea. Dupi cele on ce ai facut, sint sigur ci vei cadea sia treia oari prad4 curiozitatii tale si atunci nenorocitea tatalui tu, a mea si a ta va fi definitiva. Ramii cu bine, Rozalia! Fie ca prin cainta sa-ti rascumperi nerecunos- tinta fata de un print care te-a iubit si nu dorea decit fericirea ta. Printul se indepartd incet. Roza- lia cAzu in genunchi, inecatA in la- crimi. fl striga’, dar el disparu din ochii ei, fara a mai privi inapoi spre a vedea deznidejdea ei. Era aproape s4 lesine cind auzi risul scirtiit al soarecelui cenusiu ce se afla in fata ei. —Multumeste-mi! Hai, multu- mesgte-mi, Rozalia, pentru ajutorul ce ti-am dat. Eu te faceam sA visezi noaptea arborele ascuns. Eu am ros pinza in citeva locuri, ca si poti vedea ce e induntru. Daci nu-mi reugea aceasta giretenie, as fi fost pierduta, iar tu gi tatal tau ati fi scapat de sub stapinirea mea, la fel va gi Printul-cel-Gratios. inca © mici greseald, micuta mea, si veti fi ai mei pentru totdeauna. Soarecele, nebun de bucurie, in- cepu si danseze in jurul Rozaliei. Cuvintele lui, oricit erau de dugmi- noase, nu o infuriau pe Rozalia. «Eu sint de vind, isi spunea ea. Dac nu era curiozitatea mea neno- rocité si nerecunostinta mea, soare- cele cenusiu n-ar fi reusit s4 ma faca sk sAvirgesc o fapti atit de tea, Trebuie s& ispasesc totul prin durere, prin rabdare si prin vointi neclin- tité, s& rezist la a treia incercare, oricit de grea ar fi. Dealtfel, nu mai am decit citeva ore de asteptat si numai de mine depinde, asa cum spunea scumpul meu print, fericirea mea, a tatalui meu gia lui.» Rozalia nu se migca din loc, cu toate incercarile soarecelui de a o face sa plece de acolo. Statea ca im- pietriti in fata ruinelor palatului. Vv Caseta Astfel trecu ziua intreagi. Roza- Jia murea de sete. «Ar trebui si sufar si mai mult, spre a ma pedepsi pentru nenoroci- tile ce le-am pricinuit tatalui si va- rului meu. Voi astepta aici cei cinci- sprezece ani ai mei.» Se ldsA intunericul noptii. De- odati o femeie batrind, ce trecea pe acolo, se apropie de Rozalia si-i spuse: — Frumoasa mea copilé, n-ai vrea si-mi faci un serviciu pastrindu-mi aceasta caseta? Ma duc aici aproape, la o rudd, si mi-e greu s-o port cu mine. — Cu plicere, doamna, rispunse Rozalia cu amabilitate. — Multumesc, frumoasa mea co- pila. Nu voi lipsi mult, dar te rog s& nu te uiti in caseta. Sint in ea lucruri cum n-ai mai vazut si nici n-ai s4 vezi vreodata. Agaz-o binigor, fiinded o lovitur’ ceva mai puter- nicd ar putea s-o sparga si atunci ai vedea ce e inauntru. Dar, iti repet, nimeni nu trebuie sa vada ce con- tine. Spunind acestea, bitrina pleca. Rozalia asezi caseta cu griji ling ea gi se gindi mai departe la toate intimplarile din acea zi. Se facu noap- te si batrina nu se inapoia. Se uita la caseta si vazu cu uimire ci pamintul era luminat in jurul ei. «Ce striluceste oare in aceasta caseta?» Rozalia o privi pe toate 93 partile, dar nu-si dadea seama de unde vine acea lumina nemaipome- nité. Puse jos caseta si-si spuse: «Ce-mi pasi mie ce contine aceasta caseta? Nu-mi apartine mie, ci batrinei care mi-a incredintat-o. Nici nu vreau si ma mai gindesc, ca sé nu fiu ispitita s-o deschid.» Nu se mai uité si nici nu se mai gindi la caseti. Inchise ochii, hota- rit s4 agtepte s4 se facd ziua. «Miine voi implini cincisprezece ani, voi revedea pe tatal meu si pe Printul-cel-Gratios gi nu-mi va mai fi frici de zina cea rea.» — Rozalia, Rozalia, se auzi vocea soarecelui cenusiu, sint linga tine! Eu nu-ti sint dusmana si, daca vrei si-ti dovedesc, iti pot arata ce-i in caseta. Rozalia nu-i raspunse. —Nu auzi ce-ti spun, Rozalia? Sint prietena ta, crede-mA. Nici un raspuns. Atunci soarecele, care nu avea timp de pierdut, se arunc4 asupra casetei si incepu sa-i roada capacul. — Monstrule! striga Rozalia, apu- cind caseta si stringind-o la piept. Daca te atingi de caseta, iti sucesc gitul pe loc. Soarecele ti arunca o privire rea, dar nu indrazni s-o infrunte. in timp ce scornea un mijloc pen- tru a stirni curiozitatea Rozaliei, 94 un orologiu batu ora douasprezece noaptea. In aceeasi clipa soarecele scoase un strigat lugubru si-i spuse Rozaliei: — Roaalia, a sunat ora cind te-ai nascut. Ai implinit cincisprezece ani. Nu mai ai de ce sa te temi de mine. Nu mai am nici o putere asupra ta, nici asupra nesuferitului tau tata, nici asupra uriciosului de print Ramin osindita s4-mi pastrez dez- gustatoarea infatigare de soarece, pind cind voi reusi si atrag in cursi o alta fata tinara, frumoasa side neam mare ca tine. Adio, Rozalia! Acum poti deschide caseta. Soarecele disparu. Neavind incre- dere in cuvintele dusmanei_ sale, Rozalia nu-i urma sfatul si hotari sd pastreze caseta neatins’, pind a doua zi. Abia luase aceasti hota- rire, cind ce vazu? Un porumbel zbura deasupra Rozalici; lisa sa cada o piatra peste casetd, care se sparse in mici buc&tele. Rozalia scoase un strigat de groazi si in aceeasi clip apiru in fata ei Regina Zinelor care ti spuse: — Vino, Rozalia! Ai invins in sfirsit pe dusmanul cel crunt al familiei tale. Te voi reda tatalui tau, dar, inainte, manincd si bea Zina ii dadu un fruct care, dintr-o singuri mugctur’, ti potoli setea si foamea. Imediat, aparu un car tras de doi dragoni, in care se urcara Regina Zinelor si Rozalia. Revenindu-si din uimire, Rozalia ii multumi zinei care 0 ocrotise si o 4ntreba daci il va vedea pe tatil ei si pe Printul-cel-Gratios. Tatil tiu te asteapta in palatul printului. — Dar palatul printului e distrus siel insusi e ranit, am vazut cu ochii mei. — Am facut anume s& vezi acel dezastru, dar nu era adevarat. Am vrut si te fac si urasti si mai mult curiozitatea si si te feresti de a-i mai cidea prada a treia oara. Vei gisi palatul printului asa cum era inainte de a fi rupt tu pinza care acoperea arborele pe care voia sa ti-l daruiasca. Carul se opri in curtea palatului. ‘Tat&l Rozaliei, printul si toata curtea © asteptau. Ea se arunca in bratele tatilui si ale printului, care pareau cA nu-si mai amintesc de greseala ei din ajun. Totul era pregiatit pentru nunta, care incepu imediat. Au fost de fata toate zinele si serbarile au tinut citeva zile. ‘Tatil Rozaliei a ramas sA traiasca alaturi de copiii sii. Rozalia sa lecuit pentru totdeauna de cusurul curiozititii. Printul si Rozalia s-au jubit toat’ viata. Ei au avut copii frumosi cdrora le-au fost nase zine puternice si bune, pentru a-i ocroti impotriva zinelor sia duhurilor rele.