Toxocaroza

Toxocaroza este o parazitoza intestinala inatlnita frecvent in randul populatiei ce locuieste in

mediul rural. Contaminarea copiilor se produce in mod ocazional, parazitii fiind proprii
animalelor din gospodarii, in deosebi caini si pisici. Contactul strans al copiilor cu aceste
animale favorizeza infestarea. La nivel global are o incidenta relativ scazuta, comparativ cu
giardioza, ascariaza sau oxiuraza.

Debutul bolii este brutal prin febra, astenie (oboseala), scadere in greutate. La nivelul pielii
subiectul manifesta o simptomatologie alergica insotita de prurit (mancarime) intens. Copilul
contaminat poate prezenta: greutate in respiratie (dispnee), hepatomegalie (marire de volum a
ficatului) simtita la palpare, semne evocatoare de afectare neurologica sau oftalmologica.

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic si paraclinic. Eozinofilia inregistreaza

valori alarmante. Afectarea ariei pulmonare se evidentiaza cu ajutorul radiografiei, iar atingerea
oculara se remarca prin examen fund-ochi (FO) .

Diagnosticul de certitudine se sustine prin demonstrarea titrurilor crescute de anticorpi anti

antigen ascaridian.

Tratamentul este medicamentos, sub prescriptia doctorului; terapia va viza atat distrugerea
parazitului, cat si ameliorarea simptomatologiei la nivelul organelor tinta unde se localizeaza
parazitul.

Toxocaroza este o boala parazitara provocata de infectia cu larve de ascaris ai cainilor si

pisicilor. Sub aceasat denumire se intalneste in literatura de specialitate Larva migrans
visceralis (LMV) .

Etiologie:

Parazitul adult este Toxocara cani ce tarieste la caine si Toxocara cat ice se regaseste in
organsmul pisicii. Omul este o gazda intermediara; infestarea se produce in mod ocazional.
Animalele infestate din gospodarii vor contamina solul prin intermediul materiilor fecale ce
contin oua de paraziti embrionate. O igiena defectuoasa (ingestia de fructe si legume spalate
necorespunzatr sau consummate ca atare) sau geofagia (ingestia de pamant) prescolarilor face
posibila infestarea copiilor. O data ajunse in tractul digestiv ouale embrionate localizate la
nivelul intestinului devin larve, iar de aici migreaza (larva migrans) la organe: ficat, cord,
pulmon, creier, glob ocular. Din acest punct nu-si mai pot continua ciclul evolutiv si se
inchisteaza. Chistul este un granulom eozinofil parazitar care exercita efecte sistemice. Evolutia
lui duce in timp la necroza si in 2 ani la calcificare.

Semne si simptome:

Simptomatologia Toxocarozei este specifica unei boli grave, initial greu de diagnosticat.
In Larva migrans visceralis (LMV) boala prezinta un debut acut, manifestat prin: sindrom
febril, fatigabilitate (oboseala), inapetenta (scaderea poftei de mancare), anorexie si scadere
ponderala (pierdere in greutate) . La nivelul tegumentelor pot exista eruptii cutanate maculo-
papuloase cu caracter urticarian si insotit de wheezing-ul recurent sau permanent. Subiectul
poate manifesta si o dispnee severa, fara tendinta la autolimitare sau cu raspuns prompt la terapia
antiasmatica.
Tabloul clinic poate fi insotit de hepatomegalie in cazul atingerii ficatului, depistata la palparea
abdomenului sau echografic. Daca Larva migrans ajunge la nivelul creierului apare un sindrom
neurologic sugestiv pentru existenta unei encefalite sau convulsii. Atingerea globului ocular va
fi evidentiata prin simptomatologia oftalmologica, care prin examenul fund de ochi (FO) se
dovedeste a fi determinata de un granulom retinian pseudotumoral.

Diagnosticul pozitiv:

Diagnosticul de toxocaroza este greu de stabil initial, avand in vedere incubatia variabila
(saptamani, luni) a agentului etiologic. Pe baza examenului clinic si paraclinic se va descoperi
etiologia bolii. Astfel, prin hemograma se va evidentia hiperleucocitoza, uneori cu aspect
pseudoleucemic (40. 000-60. 000 leucocite/mm3), eozinofilia atingand valori alarmante de 75-
80%.

Se regasesc in tabloul clinic si alte semne inflamatorii: valori ridicate ale VSH-ului si ale
proteinei C reactive.

Radiografia pulmonara nu este sugestiva pentru confirmarea diagnosticului. Pe film se

evidentiaza hiperinflatie, imagini hilifuge si infiltrate fugace.

Examenul coproparazitologic este negativ in mod constant.

Cresterea valorilor TGP, hipergamaglobulinemia si modificarile ecografice hepatice nu sunt
suficiente pentru a sustine diagnosticul de toxocaroza.

Diagnosticul se confirma serologic prin inregistrarea unor titruri crescute de anticorpi anti
antigen ascaridian. CT-ul cerebral, la nivel hepatic si ocular joaca un rol primordial in
pozitivarea diagnosticului.
Prin asocierea informatiilor de la examenul clinic: prescolar, zona geografica, contact cu animale
(caine, pisica) si cu rezultatele examenului paraclinic: hiperleucocitoza cu eozinofilie, examen
coproparazitologic negative, serologie pozitiva se poate pune un diagnostic cert de toxocaroza.

Diagnosticul diferential se face cu ascaridiaza; in aceasta parazitoza nu se vor inregistra

niciodata valori alarmante ale aozinofiliei.

Tratamentul:

Tratamentul Toxocarozei este etiologic, medicamentos. Se administreaza Dietilcarbamazina in

doza de 6-8 mg/kgc/zi, timp de 21 zile. Dozele se cresc progresiv pentru e evita pericolul
aparitiei reactiei Herxheimer (soc endotoxic) . O alta optiune terapeutica este Tiabendazolul
(Mintezol) care se gaseste sub forma de tablete de 500 mg sau suspensie (flacon de 30 cm2 cu 3
g substanta) . Doza este de 25 mg/kgc/zi. Pentru varsta de 1 an doza este de jumatate de tablet
ape zi, iar pentru 4 ani (20 kg) este de o tablet ape zi. Tratamentul dureaza 4-5 zile, cu repetarea
curei in cazurile in care sindromul biologic nu cedeaza.