Sunteți pe pagina 1din 14

CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE

COMERCIALA
-REFERAT-
CUPRINS:

1. Notiuni si caractere juridice


1.1.Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare
comerciala
1.2.Notiune
1.3.Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare
2. Conditii de validitate a contractului de vanzare-cumparare
2.1.Capacitatea juridica a partilor
2.2.Incapacitatile speciale (interdictiile)
2.3.Consimtamantul partilor
2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare
3. Obligatiile vanzatorului
3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut
3.2.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil
3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul commercial
4.Obligatiile cumparatorului
4.1.Obligatia de plata a pretului
4.2.Obligatia de primire a lucrului vandut
5.Varietati ale contractului de vanzare-cumparare
5.1.Vanzarea dupa greutate, numar sau masura
5.2.Vanzarea pe incercate

1. Notiuni si caractere juridice

1.1. Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare


comerciala
Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil
schimbul de marfuri.
Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura
cu contractul de vanzare-cumparare. Astfel:
─ realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari
comerciale;
─ intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil
a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare;
─ intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute,
daca au fost distruse in caz de forta majora;
─intreprinderile de banca finanteaza – prin intermediul operatiunilor de credit –
schimbul, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.
Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte
reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia
contractului de vanzare-cumparare.
In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale
vanzarii comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului
vandut si al riscurilor, pretul vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor.
Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in
functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului
negativ prevazut in art. 5 C.com.

1.2. Notiune

Potrivit art. 1294 Cod civil “vinderea este o conventie prin care doua parti se
obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui
dintai pretul lui”.
Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si
legiuitorul, cu urmatoarele precizari:
─ transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-
cumparare si nu de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta);
─ vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri
corporale sau incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt.
Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi:
─ Drepturile “intuitu personae” (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la
intretinere)
─ Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la
abitatie al sotului supravietuitor, dreptul real de uz ).
Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de
vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin
care vanzatorul se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa
predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.
Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-
1404, Codul comercial art. 60-73 si diferite legi speciale.
1.3 Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral)


perfect, existand o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti.
Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul
vandut si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar
cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a
suporta cheltuielile vanzarii.
Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de
contracte, respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a
contractului (exception non adimpleti contrctus) si riscul contractual.
b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele
parti urmarind realizarea unui avantaj material.
c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele
parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul
incheierii contractului.
d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind
incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei
formalitati sau predarea bunului vandut.
Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii:
─ Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din
Legea nr. 18/1991, deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice
contractul are nulitate absoluta.
─ Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor.
e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de
proprietate .
Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente
diferite, in functie de natura bunului vandut:
─ Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite
din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul
nu a fost platit(art. 1295 C.civ.).
Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului.
─ Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de
proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare,
numarare, operatiuni care se fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii
fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa predea cumparatorului un bun de aceeasi
calitate si cantitate cu cel care a pierit (“genera non pereunt”)
─ In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in
momentul existentei
─ In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va
transmite in momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia.
─ In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul
intocmirii contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine
nulitatea absoluta a contractului incheiat.
2. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare

2.1 Capacitatea juridica a partilor

Cu privire la capacitatea de folosinta, potrivit dispozitiilor art. 1306 din Codul


civil, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Pot cumpara toti cei carora
nu le este oprit de lege.
Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitativ prevazute de lege si
“sunt calificate in doctrina de specialitate ca fiind incapacitati speciale” iar in practica
judiciara ca fiind “prohibitii sau interdictii de a cumpara”.

2.2. Incapacitatile speciale (interdictiile)

Se grupeaza in doua categorii:


─ Interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot
fi, la randul lor, interdictii generale si speciale.
─ Interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lor
Interdictiile generale de incheiere a contactului de vanzare-cumparare
privesc:
a.Vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si
atunci cand se incheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.).
Daca se incheie un contract de vanzare-cumparare intre soti, sanctiunea este, in
opinia majoritara exprimata in doctrina, nulitatea relativa. Exista in literatura de
specialitate si o alta opinie, potrivit careia, sanctiunea indreptata impotriva efectelor
contractului de vanzare intre soti este nulitatea absoluta.
Consideram ca exista mai multe argumente pentru constatarea nulitatii absolute a
contractului de vanzare-cumparare intre soti. Argumentele ce consolideaza aceasta
opinie pot fi exprimate succint in urmatoarele idei:
─ Interdictia vanzarii intre soti este o incapacitate speciala de folosinta; or,
incalcarea normelor juridice privind capacitatea de folosinta au drept consecinta
nulitatea absoluta a actului juridic incalcat;
─ Regimul juridic al nulitatii absolute este mai favorabil mostenitorilor
rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor si intereselor creditorilor;
─ Admitandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare–cumparare, este
exclusa ipoteza unei donatii irevocabile intre soti.
b.Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp
cat nu au dat descarcare de gestiune.
c.Mandatarii conventionali sau legali nu pot , de regula, cumpara bunurile
pentru care au fost imputerniciti sa le vanda.(art. 1308 pct. 2 C.civ.).
Aceasta interdictie se bazeaza pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa
actioneze , in acelasi timp, in numele vanzatorului dar si in interes propriu.
Sanctiunea care poate fi aplicata efectelor contractului de vanzare-cumparare
incheiat prin incalcarea dispozitiei prevazuta in art. 1308 pct. 2 C.civ. este nulitatea
relativa.
d.Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau
judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administarea lor.
e.Functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile
statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art.
1308 pct. 4 C.civ.).
In mod exceptional, functionarul public poate cumpara daca pretul de vanzare a
bunului respectiv este un pret fix, unde, evident nu intervine factorul subiectiv
(interesele cumparatorului).
Sanctiunea indreptata impotriva efectelor unui contract de vanzare-cumparare
incheiat cu ignorarea dispozitiei prevazute la art. 1308 pct. 4 C.civ. va fi nulitatea
relativa.
f.Judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari (dobanditori ) de
drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie
isi exercita functia sau profesia de avocat.
g.Cetateniii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra
terenurilor. In schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala
care, potrivit legii romane, este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi
terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau apatrid.
Privitor la constructii, cetatenii romani sau straini le pot dobandi in proprietate.
In cazul nerespectarii acestor dispozitii, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a
contractului de vanzare incheiat.
h.Persoanele insolvabile sau, mai curand, in incapacitate de plata nu pot
cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie pubica (art. 535 C.pr.civ.).

2.3.Consimtamantul partilor

In practica dreptului comercial incheierea unui contract de vanzare–cumparare


este precedata, uneori, de asa numitele negocieri sau tratative prealabile.
Din punct de vedere juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au forta
juridica, deci nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, ceea ce insemna ca ei nu vor fi
tinuti sa perfecteze contractul.
Incheierea contractului de vanzare-cumparare, deci realizarea acordului de vointa,
este precedata uneori de unele acte juridice prealabile, respectiv:
─ promisiunea unilaterala de vanzare;
─ promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare;
─ pactul de referinta;
─ dreptul de preemtiune.

• Promisiunea unilaterala de vanzare


Este un antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act
juridic unilateral prin care o persoana se obliga fata de alta sa-i vanda in viitor un
anumit bun.
Aceasta operatiune juridica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
─ este un antecontract de vanzare-cumparare care contine obligatia vanzatorului
(de facere) de a incheia contractul de vanzare;
─ cumparatorul are un drept de creanta, respectiv de optiunea de a cere
promitentului sa incheie contractul.

• Promisiunea bilaterala de vanzare


Este un antecontract prin care ambele parti - atat vanzatorul, cat si cumparatorul –
s-au obligat reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare in conditiile
stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. De exemplu, daca se vinde
un teren , contractul se va intocmi in forma autentica, iar dreptul de proprietate
transmis cumparatorului se va inscrie in cartea funciara pentru opozabilitate fata de
terti.
• Pactul de referinta
Este intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta ca in cazul in care va
vinde un anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal. In cazul pactului de
preferinta promitentul nu se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu-l poate obliga sa
incheie contractul.
Raspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu-i
acorda preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De
regula, raspunderea vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul
promisiunii numai in privinta daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta
persoana ramane, in principiu, valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si
complicitatea tertului achizitor (“fraus omnia corrmpit”).
Subliniem faptul ca in materie comerciala vanzarile-cumpararile se practica
deseori in forme simplificate: comandita scrisa, urmata de executare de indata sau
comanda scrisa urmata de acceptare tot in forma scrisa.
Este stiut faptul ca intocmirea unei facturi cu privire la marfa care face obiectul
contractului inseamna manifestarea de vointa in scopul incheierii contractului.
In legatura cu valoarea juridica a tacerii in materie comerciala, practica judiciara,
aplicand uzantele comerciale, a statuat ca tacerea pastrata un anumit interval de timp de
la primirea facturii valoreaza acceptare, iar precedentele devin uzante, atunci cand sunt
confirmate ca atare print-un act sau fapt de comert.
In dreptul comercial, uneori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din
remiterea materiala a titlurilor reprezentative de marfuri, cand acestea sunt la purtator
sau din girul titlurilor reprezentative de marfuri “la ordin”, cum ar fi conosamentul.
In privinta viciilor de consimtamant se impun cateva precizari in legatura cu
dolul.
Potrivit uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu
aceeasi rigurozitate ca in dreptul civil, datorita fptului ca este o obisnuinta pentru
comerciant a-si vinde marfa apeland la o serie de mijloace nu neaparat inselatoare
pentru clienti, ci exagerate in raport de calitatea marfii. Instanta de judecata va aprecia
in ce masura mijloacele folosite de vanzator pentru a-si vinde marfa sunt dolosive.
In privinta dolului prin reticenta, nici acesta nu poate sa aiba ca efec in toate
cazurile anularea contractului de vanzare-cumparare. Acest lucru s-ar putea intampla
numai in cazul cand vanzatorul si numai el ar putea avea posiblitatea sa cunoasca
defectiunile de calitate ale marfurilor vandute si nu le-a adus la cunostinta
cumparatorului.

2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare

Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au


obligat partile contractante.
Obligatiile partilor se refera la bunuri (lucruri) corporale, respective lucrul vandut
si pretul.
Asadar, vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut, iar cumparatorul trebuie
sa plateasca pretul.

Lucrul vandut

Potrivit dispozitiilor Codului civil si, dupa caz, ale legislatiei speciale, lucrul
vandut trebuie sa indeplineasc urmatoarele conditii:
• Prima conditie este ca lucrul sa fie in circuitul civil general (in comert)
Interdictia (prohibitia )vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi
absoluta sau relativa.
Prohibitia este absoluta in cazul cand bunurile prin natura lor sau prin
determinarea legii sunt de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile.
Prin natura lor sunt inalienabile asa numitele “res communis” bunuri care nu sunt
susceptibile de apropriatiune, ele apartinand obstei (colectivitatii). Astfel sunt res
communis: aerul, razele soarelui, apa marii sau raul curgator.
Prin dispozitia legiuitorului sunt inalienabile si insesizabile (nu pot fi urmarite
pentru realizarea creantelor) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de
interes national sau local). Aceste bunuri pot fi date in administrare sau pot fi
concesionate institutiilor publice, regiilor autonome.
Prohibitia instainarii poate fi si relativa in cazul bunurilor care nu sunt
inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite
conditii, adica au o circulatie restransa. Aceste bunuri pot fi concesionate, inchiriate.
In privinta bunurilor care fac parte din patrimonial cultural-national, aratam ca
acestea pot fi instainate daca nu apartin domeniului public. Aceste bunuri pot fi scoase
din tara numai pe baza adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimonial cultural
national.
• A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el
sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor.
Daca in momentul incheierii contractului bunul pierise vanzarea este nula absolut,
deoarece lipseste obiectul.
Daca in momentul incheierii contractului bunul exista in parte, cumparatorul are
urmatoarele posibilitati:
─ sa ceara rezolutiunea contractului, sau
─ sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a
pretului
• A treia conditie este generala, comuna tuturor contractelor, respectiv bunul
trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit, posibil, moral.
• A patra conditie este aceea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi
proprietarul lucrului vandut.

Pretul
Pretul reprezinta unul din elementele esentiale ale contractului si principala
contraprestatie a cumparatorului.
Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare daca, in schimbul
prestatiei pe care o face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani.
a)Determinarea pretului. Principiul libertatii stabilirii pretului.
Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea
contractului, isi pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual.
Principiul libertatii stabilirii pretului este prevazut in mod expres in HG nr.
206/1993, potrivit careia preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii
economici, indiferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin
negociere cu beneficiarii.
Acelasi act normativ prevede exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului,
exceptii justificate de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca: electricitatea,
gazele naturale.
Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati
pretul practicat pe piata pentru categoria respectiva de produse. Astfel potrivit
articolului 60 C.com., “vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca
partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma”.
Pretul poate fi determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract
sau nominalizata ulterior.

b)Clauze contractuale privind pretul


• Indexarea pretului
Partile contractate au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza
prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti,
denumit “moneda de cont a contractului”.
• Revizuirea pretului
Partile au posibilitatea sa prevada o clauza de revizuire a pretului mai cu seama
potrivit art. 60 C.com. este posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul
practicat pe piata, in localurile de burse.
• Vanzarea cu plata pretului in rate
Poate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la
diferite perioade de timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans (parte
din pret) dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regresive. Creditul
poate fi acordat de catre vanzator sau de o terta persoana.
Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile
accesorii vanzarii.
Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la
cumparator in momentul semnarii contractului de vanzare cumparare.
In situatiile in care exista preturi legale pentru anumite categorii de produse,
partile contractante trebuie sa se supuna dispozitiile legale. Daca in contract lipseste
clauza cu privire la pret acesta va fi lovit de nulitate absoluta.
• Alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer
si serios.
Pretul este sincer daca el corespunde realitatii. Daca pretul este fictiv (simulat)
contractul este nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in
masura in care sunt indeplinite conditiile legale in materia donatiei.
Pretul este serios daca nu este derizoriu, adica sa existe o vadita disproportie intre
valoarea bunului vandut si pretul stabil.
Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate,
contractul va fi lovit de nulitatea absoluta.

3. Obligatiile vanzatorului
De regula vanzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului
lucrul vandut si sa-l garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului.

3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut


• Cadrul conceptual al obligatiei de predare
Prin predare se intelege obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia
cumparatorului bunul vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului.
• Obiectul predarii si conformitatea
Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla
la momentul realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere
generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui prin cantarire,
masurare, numarare.
Daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema
clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. civil “pe atat
masura”.

Locul predarii
In lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii
bunului vandut, in momentul incheierii contractului (art.1319 C.civil).
In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni,
plata se va face la domiciliul sau sediul debitorului.

3.2. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil


Potrivit art. 1336 C. civil, vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator
pentru linistita si utila posesie a bunului.
Evictiunea intervine in cazul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi
pretinde ca are un drept asupra bunului vandut.
• Obligatia de garantie a vanzatorului rezultand din fapte personale
Sediul materie este articolul 1339 C. civil potrivit caruia vanzatorul raspunde fata
de cumparator pentru “faptul personal” care poate sa insemne fie o tulburare de drept,
fie de fapt. De exemplu, vazatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct, de servitute asupra
bunului vandut, fie il deposedeaza pe cumparator de o parte din terenul vandut.
Indiferent ca este o tulburare de drept sau de fapt cumparatorul se poate apara printr-o
exceptie personala numita exceptia de garantie.
Daca vanzatorul vinde de doua ori acelasi imobil, va raspunde fata de primul
cumparator daca cel de-al doilea si-a intabulat titlul in cartea funciara.
Totodata, obligatia de garantie pantru evictiune a vanzatorului se transmite si
mostenitorilor acestuia.
• Obligatia de garantie a vanzatorilor pentru evictiunea care rezulta din fapta
unei terte persoane
Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapta tertei persoane,
daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a)Fapta tertei persoane sa fie o tulburare de drept
Exista tulburare de drept ori de cate ori terta persoana revendica de la cumparator
bunul vandut considerand ca are un drept legitim asupra lui. Daca exista tulburare de
fapt, cumparatorul se poate apara singur prin intermediul actiunilor posesorii.
b)Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii.
Vanzatorul raspunde fata de cumparator daca evictiunea are o cauza anterioara
vanzarii.
c)Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.
Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul
cumpararii, cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra
lucrului cumparat.
• Efectele obligatiei de garantie pentru evictiune
Evictiunea poate fi totala sau partiala.
a)Evictiunea totala
Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a
predat tertului evingator, fructe percepute dupa ca a luat cunostinta de adevaratul
proprietar, pentru ca din acel moment el este consierat “de rea credinta”.
Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului cheltuielile de judecata pe care
le-a platit cu ocazia cererii prin care a fost evins de catre tert plus cheltuielile facute cu
incheierea contractului.
Cumparatorul are dreptul sa pretinda si daune interese (despagubiri ) in baza art.
1314 pct. 4 C.civ. coroborat cu art. 1350 C.civ.
b)Evictiunea partiala
In cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune (parte) din lucrul
cumparat, fie o cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a
valorificat un drept cu privire la lucru (de exemplu un drept de abitatie , superficie,
servitute)
Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau
drept este atat de importanta, ca daca ar fi stiut, cumparatorul n-ar fi cumparat.

3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul comercial


Este stiut ca vanzarea comericala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este
interesant de stiut daca dispozitiile din Codul comercial referitoare la bunuri mobile
vandute se aplica si in materie comerciala.
Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale
referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile
din C.civ.
Este interzis vanzatorului sa–l tulbure pe cumparator in linistita folosinta a
dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitare a aceluiasi
comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.

4. Obligatia cumparatorului

4.1.Obligatia de plata a pretului


• Locul si data platii
Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului
vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 1326 C.civ.) Predarea se face la locul
unde se afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului.
Trebuie spus ca vointa partilor este suverana in privinta locului si datei platii
pretului, dispozitiile Codului civil fiind supletive.
Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii.
Plata pretului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata pretului este
o prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vanzare
succesiva. Astfel, termenul de prescriptie pentru plata pretului incepe sa curga de la data
stabilita prin contract pentru plata ultimei rate si pentru ratele neplatite anterior.
Cumparatorul poate face plata si anticipat insa dobanda va fi calculata si datorata
pana la termenul prevazut in contract cu exceptia cazului cand vanzatorul consimte
recalcularea ei in functie de data platii.
Dovada platii se va face potrivit art. 46 C.com. Daca plata pretului s-a facut prin
virament bancar dovada se va face numai prin extras de cont bancar.

• Obligatia cumparatorului la plata dobanzilor


In dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligatia pentru cumparator de a plati
vanzatorului dobanda pana la achitarea integrala a pretului, daca sunt indeplinite in mod
cumulativ urmatoarele conditii:
─ Exista conventie in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi;
─ Lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile;
─ In toate celelate cazuri numai din momentul punerii in intarzirere a
cumparatorului printr-o notificare. Dobanda se va calcula din momentul notificarii
facute cumparatorului.
• Sanctiunea neplatii pretului (art. 1365 C.civ.)
Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul
vanzatorului sa aleaga intre:
─ Executarea in natura (fortata) a obligatiei de catre cumparator, actiunea putand
fi intentata in termenul de prescriptie de 3 ani.
─ Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a
indeplinit obligatia de predare a bunului vandut;
─ Rezolutiunea contractului, in conditiile art. 1020, 1021, si 1101 C.civ. si ale
legislatiei speciale.
In dreptul comercial, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se produce
de drept (ope legis), potrivit art. 67 C.com. care prevede: “cand mai inainte de expirarea
termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea
lucrului vandut sau plata pretului, si acesta nu-si indeplineste la termenul fixat
obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii
care isi executase obligatiunea sa”.

4.2. Obligatia de primire a lucrului vandut

Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul


era obligat sa-l predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului
de la locul predarii.

5. Varietati ale contractului de vanzare-cumparare

5.1.Vanzarea dupa greutate , numar sau masura


Obiectul contractului
Il formeaza bunuri de gen dintr-un lot determinat , dintr-un gen limitat si este
absolut necesar a se proceda la individualizarea bunurilor prin: cantarire, masurare,
numarare.
Efectele contractului
Efectele contractului, respectiv dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se
transmit dupa individulizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului.
In cazul vanzarii in bloc, obiectul contractului este o cantitate determinata de
bunuri dintr-o masa mica.
Individualizarea bunurilor se face in momentul incheierii contractului.
Efectele contractului in privinta transmiterii dreptului de proprietate si a riscului
pieirii fortuite se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se
individualizeaza bunurile vandute.
5.2.Vanzarea pe incercate
Este o varietate a contractului de vanzare –cumparare, in care realizarea acordului
de voinata este supus incercarii bunului de catre comparator. Pentru determinarea
calitatii bunurilor trebuie efectuata o expertiza.
Vanzarea pe incercate nu se confunda cu vanzarea pe gustate, cand
contractul nu se considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de
acord sa-l cumpere.
BIBLIOGRAFIE:

1. DREPT COMERCIAL, Smaranda Angheni, Magda Volonciu,


Camelia Stoica, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000

2. DREPT COMERCIAL ROMAN, Raul Petrescu , Editura Oscar


Print, Bucuresti 1996

3. DREPT COMERCIAL, Stanciu D. Carpenaru, Editura All,


Bucuresti 1996

Evaluare