1.

CONSIDERAłII INTRODUCTIVE
Materialul prezentat în această lucrare este destinat, în principal, elaborării
proiectelor de an şi de diplomă privind partea electrică a centralelor, staŃii şi posturi
de transformare.
Considerând cunoscute o serie de informaŃii de bază, cum ar fi: profilul şi
amplasamentul obiectivului, nivelul de poluare, datele climaterice, precum şi date
referitoare la planificarea investiŃiilor, elaborarea proiectelor presupune
parcurgerea unui şir de decizii privind alegerea unei soluŃii pentru:
– schema de principiu a instalaŃiei;
– schema de conexiuni a staŃiilor electrice;
– aparatele electrice (cu sau fără adoptarea unor mijloace de limitare a curenŃilor
de scurtcircuit);
– dispoziŃiile constructive etc.
În general, indiferent de domeniul de activitate, pentru a putea lua o
decizie sunt necesare două condiŃii:
• existenŃa unui scop (se aşteaptă nişte rezultate, ca urmare a consumului
de timp şi de efort);
• existenŃa mai multor soluŃii pentru realizarea unui proiect.
Dacă aceste condiŃii există, decizia poate fi luată după ce se evaluează
soluŃiile. În figura 1.1 se prezintă algoritmul procesului de luare a deciziilor.
Scopul urmărit
În orice activitate trebuie să se precizeze de la început scopul pentru care
acea activitate se desfăşoară.
Exemplu. Pentru proiectul de realizare a unei centrale/staŃii electrice
scopul este alimentarea -în condiŃii de calitate, siguranŃă şi eficienŃă economică- cu
energie electrică (W, SM) a consumatorilor (unde W reprezintă energia anuală
cerută, în kWh/an, iar SM reprezintă puterea maximă cerută, în kVA).
Identificarea soluŃiilor
În această etapă se întocmeşte lista tuturor soluŃiilor posibile care
corespund scopului propus. Această listă depinde de nivelul de cunoştinŃe în
domeniu, de calitatea acestora, de inventivitatea şi perseverenŃa analistului.

Trierea soluŃiilor în funcŃie de restricŃii

Această etapă are drept scop identificarea restricŃiilor care pot apărea
asupra unui proiect: tehnice, financiare, temporale (durata de realizare, durata de
funcŃionare a obiectivului), de protecŃie a muncii, de protecŃie a mediului
înconjurător.
Se vor elimina soluŃiile care nu corespund restricŃiilor sau soluŃiile propuse
se reformulează, pentru a se încadra în restricŃiile identificate.

1

1. CLARIFICAREA SCOPULUI URMĂRIT
2. ÎNTOCMIREA LISTEI DE SOLUłII
3.TRIEREA SOLUłIILOR
ÎN FUNCłIE DE RESTRICłII
4. PRECIZAREA CRITERIULUI
DE DECIZIE (IERARHIZARE)
5. DETERMINAREA SOLUłIEI OPTIME
ŞI IMPLEMENTAREA EI
Precizarea criteriului de decizie
(ierarhizare)
Într-o primă etapă, precizăm ce
înseamnă un criteriu: este un punct de
vedere prin prisma căruia se analizează şi se
ierarhizează soluŃiile considerate în listă (la
punctul 2). De regulă, se bazează pe
comparaŃii cifrice. Criteriile pot fi:
• generale (care Ńin seama de mai multe
aspecte, cum ar fi criteriul global al
minimului cheltuielilor totale);
• particulare (de exemplu: minimizarea
pierderilor de energie, minimizarea
efortului de investiŃii etc.).
Se recomandă utilizarea criteriului
optimului economic global care Ńine seama
de efectele economice ale unei soluŃii tehnice
şi care se aplică pe durate mai mari de timp,
de regulă pe durata de viaŃă a proiectului
respectiv.
Determinarea soluŃiei optime şi
implementarea ei

6. URMĂRIREA ŞI EVALUAREA În funcŃie de criteriul ales, se face un

REZULTATELOR
Figura 1.1 Procesul de luare a
deciziilor pentru investiŃii
capitale
clasament al soluŃiilor rămase în discuŃie
după parcurgerea primelor etape. Cea mai
bună soluŃie dintre cele analizate este prima
din ierarhie.

ObservaŃii:
• nu putem fi siguri că la începutul etapelor n-am scăpat o soluŃie mai bună (care
nu a fost inclusă în lista iniŃială);
• algoritmul nu este fix, acesta putându-se modifica sau relua în diverse etape;
• soluŃiile cu diferenŃe foarte mici ca valoare a criteriului de evaluare (5–10%)
sunt comparabile, deoarece se lucrează cu estimări pe termene lungi (circa 20
ani) şi deci, pentru decizie, trebuie să intervină şi elemente suplimentare din
experienŃa decidentului.
Câteva comentarii referitoare la procesul de luare a deciziilor pentru
proiecte de investiŃii capitale:
• este preferabil ca la etapa definirii proiectului să se identifice variabilele cheie,
pentru a se putea accentua asupra lor în cadrul analizei de sensibilitate;
• clasificarea proiectelor după "tip" determină criteriile care pot fi aplicate;
grupurile tipice de proiecte ar putea fi:

2
− modernizarea (retehnologizarea) instalaŃiilor existente,
− extinderea exploatărilor existente,
− cheltuieli strategice pentru producŃie nouă, tehnică nouă, repoziŃionare pe piaŃă,
− cheltuieli realizate pentru siguranŃă, pentru protecŃia mediului înconjurător etc.;
• nu trebuie ca analizele financiare să fie accentuate până la excluderea altor
consideraŃii;
• rezultatele analizelor trebuie legate de criterii de acceptabilitate, care diferă în
funcŃie de tipul analizei financiare;
• verificările de după realizarea proiectului trebuie concentrate asupra aspectelor
care au fost identificate ca fiind sensibile sau critice, feedback-ul reprezentând
acumulări de informaŃii şi experienŃă pentru proiectele viitoare.
În cele ce urmează, exemplificările se vor face cu precădere pentru partea
electrică a centralelor electrice, întrucât procesul de luare a deciziilor este mai
complex în aceste situaŃii.