Consilierea reprezinta utilizarea intr-o maniera abila si principala a relatiei dintre consilier si client in scopul de a
sustine si favoriza cunoasterea de sine, autoacceptarea , maturizarea si dezvoltarea resurselor profesionale. Consilierea
consta din ansamblul actiunilor pe care consilierul le intreprinde in scopul de a-l ajuta pe client sa se angajeze in
activitatile care il vor conduce la rezolvarea problemelor sale.

      Obiectivele consilierii constau in a ajuta clientul sa inteleaga si sa-si clarifice modalitatea in care isi percepe viata,
sa invete sa isi atinga scopurile esentiale prin decizii fundamentale si prin rezolvarea problemelor de natura afectiva sau
interpersonala. Cel mai frecvent obiectiv al consilierii este ajutorul acordat clientului in scopul de a negocia cu sarcinile
pe care le impune dezvoltarea personala specifica unei anumite varste, in raport cu mediul familial, profesional sau
social.

      Scopurile sunt in mod global aplicabile la toti clientii ce urmeaza o terapie si includ
urmatoarele:

      a-l face pe client sa se vindece de problemele emotionale dificile;

       a-l face capabil pe client sa dobandeasca un anumit nivel de congruenta cu privire

la ganduri, emotii si comportamente;

       a-l face capabil sa se simta bine cu el insusi;

       a-l face capabil pe client sa-si accepte limitele si rezistentele lui si sa se simta bine
cu el;

       a-l face capabil pe client sa-si schimbe comportamentele ce au consecinte

negative;

       a-l face capabil pe client sa functioneze confortabil si adaptiv in mediul extern;

       a crea conditii pentru client astfel incat acesta sa urmeze stadiile de dezvoltare.

       Elemente structurale ale domeniului general al consilierii sunt:

1. relatia interpersonala profesionala;

2. ansamblul tehnic si fundamentele teoretice-specifice sau importate din domenii
confluente;
3. personalitatea consilierului si raportul acestuia cu corpusul teoretico-tehnic;
4. cadrul general al consilierii.

       Consilierea consta in aplicarea tehnicilor specifice consilierii sau a altora conexe, din
campul stiintelor comportamentului, pentru a sustine invatarea modalitatilor prin care se
pot rezolva probleme sau se pot lua decizii care privesc cariera, dezvoltarea personala,
casnicia, familia, etc.

       Tehnici folosite in consiliere:

  Responsabilizarea clientului: consilierul solicita clientului sa reformuleze
intrebarile ca afirmatii si sa inlocuiasca prin "Eu" orice alt pronume utilizat in
legatura cu actiuni proprii;
 Dramatizarea: clientul urmeaza si interpreteaza roluri (care pot conduce la
evidentierea unor tendinte nevrotice).
 Naveta: presupune directionarea atentiei clientului (este pus sa faca naveta intre a
vorbi si a asculta, consilierul intervenind pentru a atrage atentia asupra a ceea ce
s-a spus sau asupra modului in care s-a spus);
 Scaunul gol: doua scaune goale sunt asezate fata in fata , unul reprezinta clientul
iar celalalt o alta persoana sau un aspect al personalitatii clientului;
 Tragerea cortinei: clientul este incurajat sa depaseasca starea de confuzie si
dezorientare prin "tragerea cortinei" si descoperirea a ceea ce se ascunde dincolo
de aceasta;
 Utilizarea viselor: clientul care nu isi aminteste propriile vise este incurajat sa-si
constientizeze problemele propriei existente.

        Relatia de consiliere este o relatie in care consilierul ofera sustinere si ajutor

clientului. Sustinerea si ajutorul pot opera numai in conditiile in care este solicitat de
catre client. Relatia prin care se ofera ajutor este precizata din punct de vedere temporal si
se raporteaza la anumite obiective.

Va rugam sa ne contactati pentru mai multe informatii

Tags:
 fundatia euroacademia consiliere psihologica membrilor consilier scop obiective
client capabil terapie tehnici ajutor comportament probleme

Ultima actualizare în Miercuri, 28 Aprilie 2010 21:47