Noile abordări ale standardelor europene de sub incidenţa Directivei ATEX 94/9/EC

prin prisma recentei aderări a României la Uniunea Europeană

LES NOUVELLES APPROCHES DES NORMES EUROPÉENNES SE TROUVANT

SOUS L’INCIDENCE DE LA DIRECTIVE ATEX 94/9/EC À TRAVERS LE RÉCENT

ACCÈS DE LA ROUMANIE À L’UNION EUROPÉENNE

MIHAI PĂSCULESCU, TIBERIU CSASZAR, LUCIAN MOLDOVAN

1.1. Cerinţele şi scopul directivei ATEX 94/9/EC

Instrumentele principale care facilitează libera circulaţie a mărfurilor

pe marea piaţă europeană sunt: directivele europene, standardele armo-

nizate, acreditarea, evaluarea conformităţii şi certifcarea de terţă parte (a

sistemului de management, a produselor, a serviciilor etc.), testarea şi me-

trologia. Aceste instrumente au fost concepute pentru a f puse în aplicare

şi folosite în concordanţă cu politica economică liberală ce este deschisă

concurenţei şi presupune participarea tuturor partenerilor economici şi

sociali, inclusiv a autorităţilor publice care au de jucat un rol important ca

organism de reglementare.

Transpunerea sau instituirea acestor instrumente într-o anumită ţară

nu înseamnă că agenţii economici ai acelei ţări sunt imediat capabili să le

utilizeze în mod optim. Este nevoie de o aptitudine colectivă, de împăr-

tăşirea aceleiaşi culturi, pentru ca punerea în practică a instrumentelor respective să atingă

nivelul optim al

efcienţei. Implementarea şi dezvoltarea unei politici a calităţii, a cărei semnifcaţie este bine
înţeleasă la toate

nivelurile, sunt abordări concrete şi recunoscute pe plan internaţional, care accelerează

integrarea bunei

practici şi crearea noii culturi comune, ambele aspecte find vitale pentru efcienţă şi
competitivitate.

O parte din aceste abordări se regăsesc şi în: „Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate”
stipulate în
Directiva 94/9/EC a Parlamentului European privind: „Armonizarea legilor statelor membre
referitoare la echi-

pamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive”, care a

fost transpusă

integral în legislaţia românească în Hotărârea de Guvern nr. 752 din 4 mai 2004 privind
stabilirea condiţiilor

pentru introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării

în atmosfere

potenţial explozive ce se subscrie Legii 608 din 200privind evaluarea conformităţii produselor
ce regle-

mentează cadrul unitar pentru evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru

produsele introduse

L’ouvrage se propose de souligner le cadre législatif dans lequel sont réalisés l’évaluation et
l’es-

sai pour la certifcation des appareils électriques protégés à l’explosion. Les auteurs présentent

aussi l’une des exigences générales et les principes pour les types normalisés de protection

Mots clés: équipements électriques, atmosphères potentiellement explosives, directives euro-

péennes, normes harmonisées, accréditation, évaluation de la conformité, certifcation5

septembrie 2008  STANDARDIZAREA

pe piaţă şi/sau utilizate în România.

Evaluarea şi încercarea echipamentelor care intră în componenţa unui sistem în construcţie

antiexplozi-

vă, în vederea certifcării, este deosebit de importantă având în vedere riscul de explozie care
există şi care

trebuie minimalizat în scopul asigurării securităţii vieţii şi sănătăţii oamenilor, precum şi

pentru prevenirea

avarierii bunurilor şi nu în ultimul rând, afectării mediului.

Toate echipamentele care intră în componenţa unui sistem în construcţie antiexplozivă utilizat
în spaţii

cu pericol de atmosferă potenţial explozivă trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

să fe protejate corespunzător la explozie;

să menţină nivelul de protecţie pentru condiţiile de mediu pentru care au fost construite;
să poată suporta toate solicitările (previzibile şi imprevizibile) la care sunt supuse în timpul
depozitării,

transportului, instalării şi funcţionării sistemului.

Standardele de referinţă aplicabile pentru evaluarea sistemelor în construcţie antiexplozivă,

destinate

utilizării în atmosfere potenţial explozive, care transpun cerinţele directivelor europene, sunt:

SR EN 3237:2004 – Atmosfere potenţial explozive. Termeni şi defniţii pentru echipamentele

şi sistemele

de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive;

SR EN 27-:2008 – Atmosfere explozive. Prevenirea şi protecţia la explozii. Partea : Concepte

funda-

mentale şi metodologie;

SR EN 839:2004 – Determinarea limitelor de explozie pentru gaze şi vapori;

SR EN 60079-0:2005 – Aparate electrice pentru atmosfere gazoase explozive. Partea 0:

Reguli generale;

SR EN 60079-0:2004 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 0:

Clasifcarea

ariilor periculoase;

La aceste standarde se adaugă şi standardele specifce împărţite pe tipuri de protecţie:

SR EN 60079-:2005 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea :

Capsulare anti-

defagrantă „d”;

SR EN 60079-2:2005 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 2:

Carcase presu-

rizate „p”;

SR EN 60079-7:2004 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 7:

Securitate mă-

rită „e”;

SR EN 60079-5:2006 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 5: Tip

de pro-

tecţie „n”;
SR EN 60079-8:2004 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 8:
Construcţia,

încercarea şi marcarea aparatelor electrice de tip de protecţie încapsulare „m”;

SR EN 60079-25:2005 – Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 25:

Sisteme cu

securitate intrinsecă „SYST”;

SR EN 5005:2003 – Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Imersiune în

ulei „o”;

SR EN 5007:2003 – Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Umplere cu

pulbere „q”;

SR EN 50020:2003 – Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Securitate

intrinsecă „i”

În HG 752 din 2004 sunt cuprinse modulele pentru evaluarea conformităţii, reglementate de
Directiva

94/9/EC. Aceste reglementări au stat la baza constituirii cu ceva timp în urmă a Serviciului
de Certifcare

Echipamente Ex din cadrul INSEMEX-Petroşani, denumit SECEEx, recunoscut de autoritatea

competentă na-

ţională, precum şi la nivel european prin atribuirea, de la inceputul acestui an de către

autoritatea europeană

cu sediul la Bruxelles a numărului de ordine 809, în vederea aplicării procedurilor de evaluare

a conformităţii

din domeniul specifc de reglementare.

Scopul fundamental al Directivei 94/9/EC, denumită simbolic ATEX, este de a realiza o piaţă
unică pen-

tru produsele folosite în atmosfere explozive în întreaga arie economică europeană (AEE).
Acest scop se

realizează prin alinierea legislaţiei statelor membre astfel încât produsele care satisfac
cerinţele agreate să

fe acceptate în fecare ţară, fără să mai fe necesară repetarea certifcării sau aprobării. Pentru ca
autorităţile

statelor membre să aibă încredere în produsele care se introduc pe piaţă, ele au nevoie de
garanţii privind
securitatea produselor într-un sistem de recunoaştere reciprocă a aprobărilor.

6 STANDARDIZAREA  septembrie 2008

1. Cerinţe generale pentru echipamentele electrice

destinate a f utilizate în atmosfere potenţial explozive

Unul din obiectivele implementării Directivei ATEX 94/9/EC a fost acela de a le asigura
autorităţilor com-

petente din domeniul de reglementare garanţiile de securitate de care au nevoie pentru a se

putea reduce

la minim diferenţele dintre cerinţele legale ale statelor membre. Prin sistemul reglementat de
Directiva ATEX

se recurge la evaluarea conformităţii echipamentelor, obiectivele evaluării conformităţii find

astfel stabilite

să asigure următoarele:

- dovada că procedurile se conformează cu cerinţele specifce stabilite;

- garanţia că toate obiectele produse se conformează cu tipul certifcat;

- recunoaşterea produselor acceptabile pentru toate părţile interesate;

- un standard comun care să fe respectat de toţi, permiţând concurenţa fără subminarea

standardelor

de securitate.

Astfel, cerinţele generale pentru echipamentele electrice destinate a f utilizate în atmosfere

potenţial

explozive sunt stipulate în standardul armonizat SR EN 60079-0, ultima ediţie find chiar din
anul 2007. Acest

standard, armonizat după standardul european, specifcă cerinţele generale pentru construcţia,
încercarea

şi marcarea aparaturii electrice, intrărilor de cablu Ex, componentelor Ex, destinate pentru a f
folosite în at-

mosfere potenţial explozive generate de gaze, vapori sau ceţuri combustibile. Atmosferele
defnite mai sus

potenţial explozive pot include şi prezenţa concomitentă a diferitelor combinaţii de amestecuri

explozive.
2. Clasifcarea atmosferelor explozive.

Pericolul de explozie

Pentru producerea unei explozii trebuie să existe simultan trei factori în acelaşi spaţiu şi în
acelaşi timp:

- prezenţa substanţelor infamabile sub formă de gaze, vapori, ceţuri sau pulberi;

- prezenţa substanţei oxidante (aer sau oxigen), ca suport al combustiei violente (explozie);

- prezenţa sursei de aprindere sub formă de scântei (electrice sau mecanice), suprafeţe ferbinţi
etc.

Aceştia formează: „triunghiul pericolului de explozie”, care este reprezentat în Figura .

substanţe inflamabile:

“gaze şi pulberi inflamabi le şi care

se află în concentraţie critică”

surse de aprindere:

- suprafeţe fierbinţi

- flăcări şi gaze fierbinţi

- scântei produse

mecanic

- instalaţi i electrice

- electricitate statică

- fulger, ultrasunete...

surse de oxigen:

- aer (21% oxigen)

- oxigen pur

- substanţe oxidante

(permanganat de

potasiu etc)

Figura 1 - Triunghiul de aprindere

Energia minimă de aprindere a atmosferei explozive depinde de natura substanţei infamabile,
concen-

traţia volumetrică, precum şi condiţiile de temperatură, presiune şi umiditate.7 septembrie

2008  STANDARDIZAREA

Faţă de Grupa I (mine grizutoase), atmosfera explozivă din Grupa II (alte industrii de la
suprafaţă), având

în vedere criteriul curentului minim de aprindere (MIC), a fost divizată în trei subgrupe (IIA,
IIB, IIC), conform

Tabelului .

Tabel 1 – Clasifcarea atmosferelor explozive pe grupe şi subgrupe în

funcţie de energia minimă de aprindere

Grupa Domeniu Substanţă reprezentativă

Energia minimă

de aprindere

I Mine grizutoase Metan 260 µJ

III

IIA Alte industrii de la suprafaţă Propan 180 µJ

IIB -//- Etilenă 60 µJ

IIC -//- Hidrogen, Acetilenă 20 µJ

Dacă clasifcarea anterioară (pe grupe şi subgrupe) avea la bază energia minimă de aprindere a
substanţe-

lor infamabile (criteriul MIC) împărţite în patru diviziuni (grupa I + trei grupa a II-a),
aprinderea atmosferelor,

datorată suprafeţelor ferbinţi, a impus adiţional şi o clasifcare după temperatură a

echipamentului electric.

Pentru echipamentul electric din Grupa I, temperatura maximă de suprafaţă trebuie să nu

depăşească:

- 50 °C, în cazul când praful de cărbune poate forma un strat;

- 450 °C, dacă se evită formarea unui strat de cărbune prin etanşare la praf sau prin ventilare;

Pentru echipamentul electric din Grupa II, temperatura maximă de suprafaţă nu trebuie să
depăşească
valorile din Tabelul 2. De asemenea, trebuie avută în vedere temperatura ambiantă şi corelaţia
între tempe-

ratura maximă de suprafaţă şi temperatura de aprindere a substanţei infamabile.

Tabel 2 – Clase de temperatură pentru echipamentul electric din Grupa II

Clasa de temperatură T1 T2 T3 T4 T5 T6

Temperatura maximă

de suprafaţă, °C

450 300 200 135 100 85

Pe lângă factorii mai sus prezentaţi (energia minimă de aprindere, temperatură de suprafaţă),
un factor

foarte important este cel care are în vedere probabilitatea (frecvenţa) de apariţie a atmosferei
explozive într-

un spaţiu. Clasifcarea spaţiilor având în vedere acest factor deosebeşte trei tipuri de zone.

Zona cu pericol de explozie este spaţiul (locul) în care se pot acumula, permanent sau
temporar, gaze

sau ceţuri de lichide infamabile, precum şi praf în cantităţi sufciente pentru a da naştere unor
atmosfere

explozive. Zonele cu pericol de explozie sunt clasifcate în:

Zona 0 – spaţiile în care atmosfera explozivă există permanent sau pentru perioade lungi de
timp.

Zona – spaţiile în care este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase în timpul
funcţionării

normale a instalaţiilor tehnologice (transportoare etc.) producătoare de gaze prafuri

infamabile.

Zona 2 – spaţiile în care nu este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase la
funcţionarea

normală a instalaţiilor tehnologice şi în care, dacă totuşi apare, este probabil să apară numai
rareori şi doar

pentru o perioadă scurtă de timp din cauza unor defecte previzibile.

Zonarea este importantă pentru alegerea echipamentului electric. Se poate remarca faptul că
zonarea
corectă se face conform criteriului sursei de degajări şi calităţii ventilaţiei. În practică însă cel
mai adesea se

aplică metoda generalizată, care are ca rezultat o zonare acoperitoare.

3. Protecţia echipamentelor electrice care funcţionează

în zone cu pericol de explozie

Echipamentele electrice care funcţionează în zone cu pericol de explozie se pot clasifca după
criteriul

funcţional. Astfel, se pot defni echipamente/instalaţii de forţă următoarele:8

STANDARDIZAREA  septembrie 2008

diverse acţionări electrice;

transformare, conversie energie, distribuţie;

diverşi consumatori de putere;

Ca şi echipamente/sisteme de curenţi slabi, putem aminti următoarele domenii:

comunicaţii;

transfer de date;

semnalizare;

interblocări;

monitorizare;

Fiecare tip de protecţie standardizat are la bază cel puţin o soluţie tehnică care constă în
înlăturarea/izo-

larea unui factor menţionat într-unul din vârfurile triunghiului de aprindere (Figura ).

Dintre ramurile industriale în care există pericolul de formare a atmosferelor potenţial

explozive, putem

aminti: industria chimică, petrochimică, farmaceutică, cosmetică, precum şi liniile de morărit,

distilare, produ-

cere de mase plastice, şi nu în ultimul rând industria minieră şi cea de extragere a petrolului.
În toate aceste

ramuri industriale, tehnologia de ultimă oră a pătruns puternic, organismele de certifcare find
nevoite să

„ţină pasul” sau chiar să fe „cu un pas înaintea” producătorilor în noul context al aderării, de
pe piaţa europea-
nă, pentru a putea f cu adevărat competitivi.

În funcţie de tipul de protecţie, în Tabelul 3 sunt descrise pe scurt soluţiile tehnice adoptate:

Tabel 3 - Soluţii tehnice folosite de tipurile de protecţie

Tip de protecţie

Soluţie tehnică folosită

Simbol Denumire

Ex m Încapsulare

Izolează echipamentul electric sau părţile susceptibile ale

acestuia de a produce aprinderi de atmosfera explozivă din

zona periculoasă

Ex p Presurizare

Ex o Imersiune în ulei

Ex q Umplere cu pulbere

Ex e Securitate mărită

Elimină sursa de aprindere

Ex n Neincendiar

Ex d Capsulare antidefagrantă

Previn propagarea/extinderea aprinderii în întregul ames-

tec din zona periculoasă

Ex i Securitate intrinsecă

Limitează energia electrică din circuitele care pot f sursă de

aprindere

Pentru aparatura electrică de forţă din instalaţiile electrice, soluţiile tehnice cel mai des
utilizate se bazea-

ză pe tipurile de protecţie capsulare antidefagrantă, securitate mărită şi presurizare.

Capsularea antidefagrantă „d” reprezintă cel mai vechi tip de protecţie, find unul dintre
tipurile de pro-
tecţie cel mai des utilizate în practică. El este utilizat în general pentru aparatura electrică
care produce

scântei sau arcuri electrice în timpul funcţionării normale (motoare electrice, corpuri de
iluminat, butoane

de comandă, cofrete electrice etc.) dar poate f utilizat şi la celelalte tipuri de aparatură.

Tipul de protecţie securitate mărită se poate aplica numai pentru aparatura electrică ce nu
generează

arcuri electrice sau scântei nici în funcţionare normală şi nici în anumite condiţii de defect
(doze de derivaţie,

corpuri de iluminat, motoare electrice etc.). Acest tip de protecţie se bazează pe o alegere
atentă a materia-

lelor electroizolante utilizate, asigurarea unor distanţe de izolare şi a unui grad de protecţie
corespunzător.

Presurizarea „p” se aplică, în general, echipamentelor electrice de dimensiuni mari (motoare

electrice, pu-

pitre de comandă etc.) care pot produce scântei, arcuri electrice sau generează suprafeţe
interioare ferbinţi

în funcţionare normală. Acest tip de protecţie se bazează pe aplicarea unui gaz de protecţie la
o carcasă, în

scopul prevenirii formării unei atmosfere explozive în interiorul carcasei prin menţinerea unei
suprapresiuni

faţă de atmosfera înconjurătoare şi, acolo unde este necesar, prin utilizarea diluţiei.

9 septembrie 2008  STANDARDIZAREA

Dezvoltarea proceselor de control şi monitorizare în atmosfere potenţial explozive a

determinat proiec-

tanţii şi fabricanţii să găsească soluţii din ce în ce mai efciente, în vederea protecţiei împotriva
pericolului de

aprindere a atmosferelor potenţial explozive. Tipul de protecţie securitate intrinsecă a evoluat

într-un sistem

complet de soluţii, care se afă într-o strânsă legătură cu evoluţia tehnologiilor de vârf şi aici
am putea aminti

câteva din cele mai importante: microelectronica, transmisiunea digitală de date, tehnologiile
avansate din
IT etc.

Echipamentele electrice care intră în componenţa sistemelor cu securitate intrinsecă au

caracteristic fap-

tul că pericolul de aprindere al atmosferei potenţial explozive este înlăturat prin menţinerea
energiei nece-

sare aprinderii acesteia, sub nivelul minim la care se poate produce aprinderea. Această
limită diferă de la

Grupa I la Grupa II, respectiv de la o subgrupă de gaze la alta.

Folosirea echipamentului electric de curenţi slabi în zone cu pericol potenţial de explozie

impune folosi-

rea de echipamente mai ieftine sau mai scumpe, mai pretenţioase sau mai puţin pretenţioase,
produse pe

teritoriul UE. Datorită însă prevalării criteriilor de securitate faţă de cele economice, este
necesară o bună

cunoaştere a condiţiilor funcţionale impuse de echipamentul folosit, dar şi a condiţiilor de

instalare şi între-

ţinere a părţilor de care depinde protecţia antiexplozivă.

Încapsulare „m” – tip de protecţie în care părţile care pot aprinde o atmosferă explozivă fe
prin scântei, fe

prin încălziri, sunt incluse într-un compund, astfel încât această atmosferă explozivă să nu
poată f aprinsă.

Acest tip de protecţie se aplică în general la echipamentele electrice de dimensiuni mici

(baterii, plăci cu

componente electronice, transformatoare etc.).

Tipul de protecţie „n” reprezintă un tip de protecţie aplicat unei aparaturi electrice astfel ca în
funcţionare

normală să nu poată aprinde nici o atmosferă explozivă gazoasă înconjurătoare sau să nu fe

posibilă apa-

riţia unui defect capabil să producă o aprindere (motoare electrice, corpuri de iluminat,
circuite electronice

etc.). Aparatura electrică protejată cu acest tip de protecţie poate f utilizată numai în zona 2 cu
pericol de
explozie.

Aparatura electrică protejată la explozie cu tipurile de protecţie imersiune în ulei „o” şi

“umplere cu pulberi

„q” are o incidenţă mică, find foarte rar întâlnită.

Concluzii

Lucrarea prezintă în prima parte cadrul legislativ în care se desfăşoară evaluarea şi

încercarea, în ve-

derea certifcării aparaturii electrice protejate la explozie cu precizarea normativelor în

vigoare. (Directiva

ATEX 94/9/EC la nivel european şi Legea 608/200 şi HG 752/2004 la nivel naţional,

împreună cu standardele

aplicabile).

În partea a doua a lucrării sunt prezentate câteva cerinţe generale şi principii ale tipurilor de
protecţie

standardizate, subliniindu-se şi posibilităţile acestora de aplicare.

Bibliografe

[] - XXX -

NP 099 din2004, Normat iv pent ru proiec tarea, executarea, ver i f i carea ş i

exploatarea ins talaţ i i lor elec t r i ce în zone cu per i col de exploz ie;

[2] - XXX -

SR CEI 50 (426) :997 – Vocabular elec t rotehni c internaţ ional , Capi tolul

426: Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive;

[3] - XXX -

SR EN 3237:2004 – Atmos fere potenţ ial exploz ive. Termeni ş i def ini ţ i i

pent ru echipamentele ş i s i s temele de protec ţ ie des t inate ut i l i zăr i i în at -

mos fere potenţ ial exploz ive;

[4] - XXX -

SR EN 27-:2008 – Atmos fere exploz ive. Preveni rea ş i protec ţ ia la ex-

ploz i i . Par tea : Concepte fundamentale ş i metodologie;

[5] - XXX -

SR EN 60079-0:2005 – Aparate elec t r i ce pent ru atmos fere gazoase explo-

z ive. Par tea 0: Regul i generale;

[6] - XXX -

SR EN 60079-:2005 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive ga-

zoase. Par tea : Capsulare ant idef lagrantă „d” ;

[7] - XXX -

SR EN 60079-2:2005 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive ga-

zoase. Par tea 2: Carcase presur i zate „p” ;0 STANDARDIZAREA  septembrie 2008

[8] - XXX -

SR EN 60079-0:2004 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive

gazoase. Par tea 0: Clas i f i carea ar i i lor per i culoase;

[9] - XXX -

SR EN 60079-7:2007 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive ga-

zoase. Par tea 7: Secur i tate măr i tă „e” ;

[0] - XXX -

SR EN 60079-5:2006 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive

gazoase. Par tea 5: Tip de protec ţ ie „n” ;

[] - XXX -

SR EN 60079-8:2004 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive

gazoase. Par tea 8: Cons t ruc ţ ia, încercarea ş i marcarea aparatelor elec t r i -

ce de t ip de protec ţ ie încapsulare „m” ;

[2] - XXX -

SR EN 60079-25:2005 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere exploz ive

gazoase. Par tea 25: Si s teme cu secur i tate int r insecă „SYST ” ;

[3] - XXX -

SR EN 5005:2003 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere potenţ ial explo-

z ive. Imer s iune în ulei „o” ;

[4] - XXX -

SR EN 5007:2003 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere potenţ ial explo-

z ive. Umplere cu pulbere „q” ;

[5] - XXX -

SR EN 50020:2003 – Aparatură elec t r i că pent ru atmos fere potenţ ial explo-

z ive. Secur i tate int r insecă „ i ”

prof . univ. dr. ing. PĂSCULESCU Mihai – Univer s i tatea Pet roşani
mihai_pasculescu@yahoo.com

drd. ing. CSASZAR Tiber iu – INSEMEX Pet roşani , Tiber iu.Csas zar@insemex. ro

drd. ing. MOLDOVAN Lucian - INSEMEX Pet roşani , Lucian.Moldovan@insemex. ro