Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE


MASTERAT DE PSIHOLOGIE CLINICĂ

Aspecte psihoclinice ale


consumatorilor cronici de
alcool

Coordonator: Absolvent:
Conf. Univ. Dr. Vasile Perciun Sfichi Vlad

- Timişoara, 2010 -
Argument
 Dependenţa de alcool este considerată "a 4-a problema de sănătate
publică", după bolile cardio-vasculare, mentale si cancer. Ea afectează
indirect prin perturbarea relaţiilor sociale si interpersonale un număr de
persoane de 6-7 ori mai mare decât altor boli, cu implicaţii personale si
sociale foarte mari. Datorită gravităţii ei, studiul psihologic şi
psihopatologic al bolilor este un imperativ, pentru a ajuta la prevenţia şi la
tratarea dependenţei.

 Conform teoriilor psihologice, mai ales psihodinamice, adicţia reflectă o


patologie a axei narcisice. Acest lucru ne arată că alcoolicul nu este o
persoana fără voinţă şi motivaţie, ci mai degrabă o persoană care şi-a
orientat energia psihică spre auto-distrugere, impusă de forţele distructive
ale Thanatosului.

 Se pune întrebarea dacă există un tip de personalitate mai expus riscului


de a dezvolta o tulburare legată de consumul de alcool, şi dacă
dimensiunile de personalitate se schimbă în vreun fel în urma dependenţei
de alcool.
Cadrul teoretic
 Postel (1998) defineşte alcoolismul în felul următor: „1) Dependenţă
de alcool şi ansamblul manifestărilor psihologice datorate acestei
dependenţe. 2) Pierderea libertăţii de a se abţine de la alcool

 Se admite faptul că alcoolismul este rezultatul interacţiunii dintre


factori biologici, ambietali şi sociali. Friedman (2000) identifică trei
categorii de teorii etiologice ale alcoolului:
 teorii psihologice: explică consumul prin efectul de detensionare
pe care-l are alcoolul în situaţiile de stres.
 teorii psihodinamice: explică consumul prin fixarea individului la
un stadiu oral.
 teorii socioculturale: explică consumul prin preluarea obiceiurilor
de la grupul etnic din care face parte individul.
 Din punct de vedere psihodinamic, conduitele adictive faţă de alcool se caracterizează prin deplasarea
relaţiilor de putere care privesc persoane sau reprezentări fantasmatice, la relaţii de trebuinţe faţă de un
obiect material.

 Predispoziţia la alcoolism nu are legătură cu tipul de personalitate, ci doar cu anumite trăsături:


imaturitate afectivă a Eului, hipobulie, dependenţa pasivă şi impulsivitatea. Stările emoţionale (sentimente
de eşec, de culpabilitate, teama de viitor) poate determina comportamentul de consum, ca remediu
pentru aceste stări.

 Caracteristici ale alcoolicului cronic (Romila, 2004): tulburări de caracter, lăudăroşenie, irascibilitate,
impulsivitate, megalomanie, scăderea capacităţii de muncă şi a performanţelor intelectuale.
Comportamentul alcoolicului este caracterizat de frecvente remuşcări, conflicte sociale şi agresivitate.
Frecventele remuşcări îl pot duce la tentative de suicid (Iamandescu, 2005). Din punct de vedere
somatic, se întâlnesc următoarele caracteristici: tremor fin, coşmaruri, şi facies congestionat. Principalele
comorbidităţi ale sale sunt: depresia, anxietatea, sociopatia, comportamentul heteroagresiv şi
autoagresiv. Studiile recente arată că 65% dintre femeile alcoolice şi 44% dintre bărbaţii alcoolici prezintă

cel puţin o tulburare psihică.


Obiective şi ipoteze
Obiective
 Obţinerea indicilor legaţi de simptomatologia psihopatologică de la
dependenţii cronici de alcool.
 Descrierea trăsăturilor de personalitate care îi caracterizează pe
dependenţii de alcool.
 Identificarea unui profil de personalitate vulnerabil pentru dependenţă,
prin intermediul influenţei stilurilor parentale.

Ipoteze:
1. Grupa consumatorilor cronici de alcool prezintă nivele mai ridicate ale
indicelui global de suferinţă şi a simptomatologiei psihoclinice, faţă de
grupa de control.
2. Există diferenţe semnificative între grupul consumatorilor cronici de alcool
şi grupul de control în privinţa stilurilor parentale.
3. Există diferenţe semnificative între grupul consumatorilor cronici de alcool
şi grupul de control în privinţa dimensiunilor extraversiune-neuroticism.
Subiecţi
 - 30 de subiecţi diagnosticaţi cu dependenţă de alcool care nu se află în perioada de
remisiune.
 - lot de control format din 30 subiecţi, studenţi. Au fost excluşi subiecţii care
consumau alcool excesiv (>10, AUDIT).

Probe
 AUDIT (Alcohol Use Disorders Identification Test) - furnizează o procedura
rapidă de identificare a persoanelor ce consuma alcool în mod dăunător
pentru sănătatea lor.
 SCL-90-R (Symptom Checklist-90-R), este un inventar multidimensional de
autoevaluare a simptomelor dezvoltat de Derogatis (1977). Scala cuprinde
90 itemi aleşi în special din scala Cornell Medical Index şi din alte scale,
itemi care acoperă 9 arii simptomatologice (somatizare, obsesie-compulsie,
senzitivitate interpersonală, depresie, anxietate, ostilitate, fobie-anxietate,
ideaţie paranoidă şi psihoticism) si 3 indici globali de suferinţă psihologică.
Gradul de suferinţă psihologica şi disconfort se cotează pe o scala Likert cu
5 puncte de la deloc=0 la extrem=4 si se referă la ultimele 7 zile (o
săptămână) din viaţa subiectului.
 EMBU (Inventar pentru măsurarea modelelor parentale), conţine 14
subscale care corespund stilurilor parentale: abuziv, privativ, punitiv,
umilitor, rejectiv, supraprotectiv, supraimplicat, tolerant, afectuos, orientând
performanţa, generator de culpabilitate, stimulativ, favorizând pe ceilalţi,
favorizând subiectul.

 EPI (Eysenck Personality Inventory), Inventarul de personalitate E.P.I. a fost


elaborat de către Hans J. Eysenck şi măsoară personalitatea umană prin
două dimensiuni generale, independente una faţă de alta: Extraversiune -
Introversiune (E), Nevrozism - Stabilitate (N).
Rezultatele cercetării
Ipoteza 1
Rezultatele comparaţiei cu testul t au fost semnificative pentru următoarele
variabile:
- Somatizare – t(58) = 4,59, p<.01, test unilateral, r²=.27
- Obsesie-compulsie – t(58) = 3,23, p<.01, test unilateral, r²=.15
- Senzitivitate interpersonală – t(58) = 3,49, p<.01, test unilateral, r²=.17
- Depresie – t(58) = 4,67, p<.01, test unilateral, r²=.28
- Anxietate – t(52,94) = 2,94, p<.05, test unilateral, r²=.07
- Manie-ostilitate – t(48,10) = 2,27, p<.05, test unilateral, r²=.10
- Ideaţie paranoidă – t(58) = 2,61, p<.01, test unilateral, r²=.11
- Psihoticism – t(58) = 2,88, p<.01, test unilateral, r²=.13
- IGS – t(58) = 6,10, p<.01, test unilateral, r²=.40
Explicaţii
 Între cele două grupuri există diferenţe semnificative în privinţa
simptomatologiei psihopatologice. La toate scalele SCL-90-R, alcoolicii au
obţinut scoruri mai mari decât non-alcoolicii, ceea ce înseamnă că în
creşterea simptomatologiei psihopatologice, un rol îl joacă factorul
alcoolism.
 Persoanele dependente de alcool sunt mai îngrijorate de starea lor
fiziologică actuală (ex: dureri cardiovasculare, gastrointestinale). Pot
experimenta simptome de pierdere a plăcerii, disforie, retragere, tulburări
ale somnului, tulburări de apetit, tulburări sexuale şi au nivel energetic mai
scăzut. Alcoolici se pot simţi inferiori în relaţiile interpersonale, având
sentimente de inadecvare socială. Obsesia-compulsia este manifestată la
alcoolici prin intermediul impulsurilor repetitive de consum. Se mai întâlnesc
stări ca anxietatea, iritabilitatea, suspiciozitate paranoidă şi idei de control al
gândurilor.
Ipoteza 2
Stiluri parentale cu rezultate semnificative statistic la comparaţie:
- Stilul umilitor – t(58) = 3,35, p<.01, test bilateral, r²=.16
- Stilul supraimplicat – t(54,69) = 3,01, p<.01, test bilateral, r²=.14
- Stilul favorizând pe ceilalţi – t(47,89) = 2,58, p<.05, test bilateral, r²=.12

Alcoolici Non-alcoolici
20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0

l
e
t
it iv

tu
ziv

iv
iv

s
tiv

iv

at
or

an

uo

at

at
at

ct

ec
ic
ilit

ec
bu

un

ilit
er
te
riv

ul
pl

ct

bi
m

ej

ol
la

lp

ab

t im
ro

im

fe
lp

su
lu

lr

lt
ap

a
i lu

ilu

lp
ra

ls
i lu

ilu
ilu

i lu

nd
l

cu
ilu
St

up
St

r
St

St

up

ilu
St

St

izâ
St
ls

de

St
ls

or
i lu
ilu

or

av
St
St

at

lf
er

ilu
en

St
lg
ilu
St
Explicaţii

 Ipoteză confirmată parţial – doar 3 stiluri parentale au obţinut diferenţe


semnificative între cele două grupuri.
 Persoanele dependente de alcool reportează faptul că părinţii lor îi umileau
uneori, lovindu-i sau certându-i în faţa altor persoane.
 Părinţii alcoolicilor au intervenit în deciziile pe care trebuiau să le ia copiii:
programul de distracţie, alegerea prietenilor, vestimentaţie.
 Părinţii alcoolicilor i-au favorizat uneori pe ceilaţi fraţi sau surori.
Ipoteza 3

Dimensiunea EPI care a diferit semnificativ la cele două grupuri:


- Neuroticism – t(52,41) = 3,85, p<.01, test bilateral, r²=.22

16

14

12

10
Alcoolici
Medie

8
Non-alcoolici
6

0
Extraversiune Neuroticism
Explicaţii

 Ipoteza a fost confirmată parţial: doar pentru neuroticism s-au obţinut


rezultate semnificative.
 Persoanele dependente de alcool prezintă mult mai multe trăsături nevrotice
decât persoanele non-dependente: emotivitate, nervozitate, hiperactivitate,
insomnii, anxietate, dureri.
Concluzii
 Rezultatele cercetării au arătat că persoanele dependente de alcool prezintă
mult mai multe simptome psihoclinice decât persoanele non-dependente.
Intensitatea acestora, deşi moderată, este cu aproximativ 50% mai mare la
alcoolici. Astfel, dacă persoanele non-dependente au puţine simptome
psihopatologice şi de intensitate mică, alcoolicii au multe simptome
psihopatologice moderate.
 Cele mai mari discrepanţe faţă de grupul de control s-au înregistrat în cazul
depresiei (r²=.28), somatizării (r²=.27), senzitivităţii interpersonale (r²=.17),
obsesiei-compulsie (r²=.15). Pentru celelalte scale din SCL-90-R, s-a
înregistrat o mărime a efectului moderată: psihoticism (r²=.13), ideaţie
paranoidă (r²=.11), manie-ostilitate (r²=.10), anxietate (r²=.07). Scorurile la
anxietatea fobică nu au diferit semnificativ de grupul de control. Indicele
global de severitate a arătat diferenţe semnificative între grupurile alcoolici-
control (r²=.40). Rezultatele obţinute în cercetare sunt congruente cu
rezultatele altor cercetări care au aplicat testul SCL-90-R.
 Stilurile parentale care corelează cu alcoolismul sunt stilul umilitor (r²=.16),
stilul supraimplicat (r²=.14) şi stilul favorizând pe ceilalţi (r²=.12). Aceste
rezultate arată că persoanele care au crescut în familii în care părinţii îi
umileau în faţa altora, le restrângeau iniţiativele şi nu ofereau avantaje egale
pentru fraţi, sunt mai predispuşi să dezvolte o tulburare legată de consumul de
alcool. Această vulnerabilitate este creată de faptul că toate cele trei stiluri
parentale diminuează stima de sine. Stima de sine scăzută a fost legată în mai
multe cercetări de consumul abuziv de alcool.
 Dimensiunea de personalitate care corelează cu alcoolismul o reprezintă
neuroticismul (r²=.22). Rezultatele sunt conforme cu literatura de specialitate,
în care simptomele nevrotice sunt asociate consumului de alcool. Acestea pot
influenţa apariţia unei dependenţe de alcool, sau pot apărea după instalarea
dependenţei. Alcoolicii manifestă simptome somatice, sunt emotivi şi
hiperactivi.

 Contribuţia acestei cercetări în domeniul simptomatologiei alcoolismului o


reprezintă corelarea stării psihice generale (indicele global de severitate,
celelalte scale din SCL-90-R) cu menţinerea consumului de alcool. Altfel spus,
craving-ul este influenţat şi de un amestec de factori psihologici şi somatici cu
conotaţie psihopatologică. Aceşti factori fac persoana să se simtă mai rău
decât înainte de apariţia adicţiei, renunţarea la alcool devenind mai dificilă.
Limite
 Studiul nu este experimental – variabilele exogene nu sunt controlate, nu se
face randomizarea subiecţilor în grupe (se face doar selecţie aleatoare a
grupelor).
 Ar trebui aplicate mai multe probe pentru testarea simptomatologiei
psihopatologice – ex: teste proiective, teste de abilităţi cognitive, teste de
atenţie, etc.
 În cercetării viitoare, să se utilizeze studii transversale, care să evalueze pre
şi post dependenţă indici ca stima de sine, trăsături de personalitate, nivel
de depresie, etc.