- - 1 - -35- 1 -

Nume proiect: JUDICIAL REFORM

Împrumut : # IBRD 4811 - RO

Titlul serviciilor

Servicii de consultanŃă pentru

proiectarea strategiei de comunicare a CSM şi a sistemului juridic din

România

Titlu document – ISSUES AND OPTIONS – „Probleme şi opŃiuni”

Depus la data de – 12.07.2007

-1-
 - - 2 - -35- 2 -

SUMAR

1. Preambul - activităŃi iniŃiate de consultant în această etapă

2. Arhitectura de Comunicare a sistemului judiciar din România şi principalele

concluzii care se desprind

3. Cum ar trebui să fie înŃeles şi aplicat PR-ul în sistemul juridic românesc

4. Principalele probleme identificate şi scenarii posibile de urmat pentru soluŃionarea

lor

5. Concluzii

6. Anexa

1. 1. Preambul – activităŃi iniŃiate de consultant în această etapă

-2-
 - - 3 - -35- 3 -

2.

În perioada de referinŃă, consultantul a desfăşurat următoarele activităŃi:

• Întâlniri cu membrii CSM, alŃii decât cei care fac parte din grupul de lucru pentru
acest proiect, pentru înŃelegerea mecanismelor de comunicare din cadrul instituŃiei
(activitate începută încă din etapa I a proiectului)

• Întâlniri cu purtătorii de cuvânt din CSM, Parchet şi DNA

• Întâlniri cu Procurorul General al Parchetului de pe lânga ICCJ şi Procurorul Şef al

DNA

• Întâlniri cu membri ai societăŃii civile

• Consultarea legislaŃiei şi a documentelor care stau la baza funcŃionării CSM, a

parchetelor şi a instanŃelor, a Ministerului JustiŃiei, a comunicării dintre
principalele instituŃii din sistem şi publicul larg

• Legea 51 din 1991 privind organizarea şi exercitatea profesiei de avocat

• Legea 544 din 2001 privind liberul acces la informaŃii de interes public şi
Hotararea Guvernului nr. 123 din 7.02.2002 privind Normele metodologice
de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de
interes public

• Legea 303 din 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

• Legea 304 din 2004 privind organizarea judiciară, Ghid de bune practici
pentru cooperarea între instanŃe, parchetele de pe lângă acestea şi mass
media adoptat de CSM prin hotărârea 277 din 2006

• Recomandarea nr 13 din 2003 a Comitetului de Miniştri

• HG 83 din 2005 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului JustiŃiei

-3-
 - - 4 - -35- 4 -

• Hotărârea nr 328 din 24 august 2005 privind Codul Deontologic al

Judecătorilor şi Procurorilor

• REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ AL PARCHETELOR

din 21/02/2007, capitolul IX şi ORDINUL nr. 116 din 24.05.2007 AL
PROCURORULUI GENERAl privind desfăşurarea activităŃii de relaŃii cu
mass-media în Ministerul Public

• REGULAMENTUL de ordine interioară al DirecŃiei NaŃionale

AnticorupŃie aprobat prin Ordinul nr. 2184/C/2006 al Ministrului JustiŃiei,
capitolul VI

• Consultarea Studiului privind percepŃia magistraŃilor asupra independenŃei sistemului

judiciar pe 2006, realizat de Transparency International

• Consultarea raportului SoJust „Respectarea prezumŃiei de nevinovăŃie în România.

Studiu de caz.”

• Consultarea Raportului workshop-ului cu tema „Pregătire pentru purtătorii de cuvânt

ai CSM, instanŃelor şi parchetelor” din 11-15 sept 2006 şi 16-20 oct 2006 din cadrul
Proiectului de ÎnfrăŃire InstituŃională PHARE RO 2004IBJHA-01

• Vizite instanŃe

• Completarea schemei „Arhitectura de comunicare” a sistemului judiciar

• Începerea completării schemei „Matricea de comunicare” în varianta master. Aceasta

va fi prezentată după validarea de către Beneficiar a problemelor şi soluŃiilor
prezentate în acest document

2. Arhitectura de Comunicare a sistemului judiciar din România

-4-
 - - 5 - -35- 5 -

În urma finalizării etapei I a proiectului de consultanŃă a sistemului judiciar din

România, precum şi prin realizarea activităŃilor asumate prin contract pentru etapa II a
proiectului, consultantul este în măsură să prezinte Arhitectura de Comunicare a
sistemului judiciar din România.

Acest instrument creat şi gestionat în totalitate de către consultant pentru a susŃine faza
de analiză strategică a publicurilor Ńintă a fost folosit după parcurgerea legislaŃiei şi
documentaŃiei pe baza căreia funcŃionează principalele instituŃii din sistem şi Ńinând cont
de concluziile emise în Inception Report.

Aşa cum dezvăluie schema de mai jos, sistemul juridic din România are unul din cele
mai complexe mecanisme de interacŃiune cu publicurile Ńintă. Complexitatea acestor
mecanisme provine atât din faptul că sistemul în sine dispune de mai puŃine căi de
comunicare cu exteriorul decât celelalte categorii de public Ńintă cărora li se adresează, cât
şi din faptul că justiŃia este un subiect care necesită un grad de educare a publicului cu
privire la principalele aspecte.

-5-
 - - 6 - -35- 6 -

Fig 1 – Arhitectura de Comunicare a sistemului juridic din România

Principalele concluzii care se desprind din modelul de analiză de mai sus sunt următoarele -
o Au fost identificate 6 mari categorii de publicuri („audiences”) cu care sistemul
interacŃionează

o Aceste categorii de public Ńintă sunt enunŃate la modul ideal. În funcŃie de

problematica ridicată într-o anumită situaŃie, aceste publicuri se activează şi
emit opinii despre sau în numele sistemului

-6-
 - - 7 - -35- 7 -

o Publicul larg a fost împărŃit în două mari categorii

Public angajat, definit ca totalitatea persoanelor care au la un anumit

moment dat o experienŃă directă cu oricare din instituŃiile care formează
sistemul. Prin această caracteristică, publicul angajat este un emitent
important şi credibil de opinie despre sistem

Public neangajat, definit ca totalitatea persoanelor care nu au avut sau

nu au o experienŃă directă cu sistemul, dar care recepŃionează opinii
emise de alte categorii prin expunerea acestora în presă. Neputând să
valideze aceste opinii exterioare prin propria experienŃă, această
categorie este cea mai susceptibilă de a fi influenŃată de mass media,
atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ

o Au fost identificate 26 de legături („linkages”) de comunicare între publicurile

Ńintă identificate, din care sistemul judiciar gestionează şi poate controla doar
6.

o Modelul celor 6 legături „sistem – publicuri” analizate arată că acestea sunt

asimetrice, dinspre sistem spre public. Modelul ideal este cel simetric, în care
comunicarea dinspre sistem spre publicuri Ńintă să fie dublată de comunicarea
dintre publicuri Ńintă spre sistem, de asemeni.

o Categoria de public cea mai expusă informaŃiilor este publicul larg, unde
consultantul a identificat nu mai puŃin de 6 tipuri de surse prin care informaŃiile
ajung la publicuil larg, la care se adaugă a-7-a, neilustrată în modelul de mai
sus, însă relevantă pentru publicul angajat, şi anume experienŃa directă cu
sistemul şi insituŃiile care îl compun

o Toate observaŃiile de mai sus conduc către următoarele concluzii cheie

Comunicarea sistemului cu publicurile sale Ńintă (inclusiv publicul

-7-
 - - 8 - -35- 8 -

intern) este recomandat să se facă pe baza unui set unitar de norme şi

proceduri care să restrângă şansele de apariŃie a percepŃiei negative
provenite din lipsa de unitate

Sistemul în sine trebuie să-şi construiască posibilitatea de a activa în

favoarea sa şi alte categorii de public Ńintă, pentru a controla astfel
indirect calitatea comunicării de tip „inter-stakeholder”

Prima zonă a comunicării care poate fi gestionată integral de sistem, cu

rezultate imediate în favoarea sa este comunicarea directă cu
justiŃiabilul, respectiv acele situaŃii în care publicul angajat vine în
contact direct cu sistemul în urma căruia rezultă o experienŃă pe care
acesta o poate împărtăşi mai departe sau nu. E important să se Ńină cont
de faptul că în sistemul juridic comunicarea directă este de tip
conflictual – una din părŃi va pierde, cealaltă va câştiga. Tocmai de
aceea, comunicarea profesionistă cu publicul angajat are toate şansele
să conducă la o îmbunătăŃire a percepŃiei generale asupra sistemului. În
această zonă a comunicării, medierea comunicării între magistrat şi
publicul angajat lipseşte (spre deosebire de comunicarea cu presa,
asigurată de purtătorul de cuvânt), ceea ce conduce la concluzia că
mare parte din managementul percepŃiei despre sistem a publicului
angajat este consecinŃa abilităŃilor de comunicare a magistraŃilor.

-8-
 - - 9 - -35- 9 -

3. Cum ar trebui să fie înŃeles şi aplicat PR-ul în sistemul juridic românesc

La fel ca în multe alte domenii, preocuparea pentru comunicarea publică în instituŃiile care
compun sistemul juridic românesc a apărut mai degrabă ca o consecinŃă a aplicării Legii 544 din 2001
decât ca urmare a unor nevoi organice. De aceea, infrastructura de comunicare publică a fost creată
cu resurse sărace şi fără a exploata la maxim potenŃialul pe care această lege l-a deschis practic
instituŃiilor publice. Astfel, într-o interpretare strictă a legii, comunicarea publică este reactivă, la
cererea publicului. Atunci când legea recomandă şi instrumente care pot fi asimilate proactivităŃii (art
17, punctele 1 şi 2 din legea 544), principalul obstacol constă în comunicarea unui conŃinut interesant
pentru presă, care să faciliteze transmiterea informaŃiilor către publicul larg. O serie de astfel de
elemente pot fi identificate şi în cadrul sistemului juridic.

În opinia consultantului, comunicarea publică în sistemul juridic în ansamblul său, dar şi în cadrul
instituŃiilor care îl compun trebuie să Ńină cont atât de cadrul legislativ, cât şi de cadrul profesional al
PR-ului, înŃeles ca funcŃie de management. Legile şi regulamentele interne studiate în această fază a
proiectului sunt de natură să creeze instrumentele tactice, însă în absenŃa unei misiuni clare a PR-ului
în cadrul sistemului, aceste instrumente nu sunt de natură să creeze o cotitură de percepŃie importantă.

În acest sens, proiectarea strategiei de relaŃii publice a sistemului juridic trebuie să plece de la
fixarea rolului strategic al comunicării. Din zecile de definiŃii ale PR-ului avansate în timp,
consultantul a selectat pentru acest proiect definiŃia avansată de CIPR – Chartered Institute of Public
Relations, UK. MotivaŃia acestei selecŃii stă în aceea că modelul de PR din Marea Britanie este cel
mai apropiat de obiectul prezentului contract (în Marea Britanie teoreticienii afirmă că PR-ul
profesionist a fost generat de mediul instituŃional – autorităŃi centrale şi locale) dar şi pentru că
definiŃia este simplă şi cuprinde toate elementele importante ale unei comunicări publice de succes.
Astfel, definiŃia PR-ului aşa cum a fost avansată de CIPR este următoarea

-9-
 - - 10 - -35- 10 -

„PR is about reputation – the result of (1) what you do, (2) what you say and (3)
what others say about you.”

Particularizat la sistemul juridic românesc, PR-ul trebuie deci să fie procesul planificat şi
conştient de gestionare a reputaŃiei, văzută ca rezultat a ceea ce (1) sistemul în sine face şi (2)
spune direct pe de o parte, şi (3) creează premisele ca alŃii să spună despre sine, pe de altă parte.

În acest moment sunt create toate premisele pentru ca toate cele trei elemente cheie ale definiŃiei
să contribuie la procesul de construcŃie şi susŃinere a reputaŃiei sistemului. Obiectul prezentului
contract de consultanŃă este acela de a sesiza inadvertenŃele şi lipsurile de infrastructură a
comunicării, pe de o parte, şi de a propune măsuri de îmbunătăŃire, pe de altă parte. Decizia finală a
implementării aparŃine însă Beneficiarului, pe care Consultantul îl poate asista doar în faza de
proiectare a strategiei, nu şi în faza de implementare. De aceea, o bună definire a PR-ului poate crea
premisele ca măsurile propuse prin acest proiect să-şi găsească o implementare susŃinută intern.

4. 4. Principalele probleme identificate şi scenarii posibile de urmat pentru soluŃionarea lor

5.

În urma finalizării Raportului de Început (The Inception Report) şi a activităŃilor descrise la

punctul 1 al prezentului raport, Consultantul a identificat două mari tipuri de probleme cu care se
confruntă sistemul juridic românesc, în funcŃie de cauza care le generează. Înainte de a trece la
enumerarea şi explicarea lor, Consultantul precizează faptul că aceste probleme identificate sunt
identificate în egală măsură şi ca oportunităŃi. Aşa cum preciza acum 20 de ani economistul Paul
Romer, „a crisis is a terrible thing to waste”, Consultantul recomandă evaluarea acestor probleme ca
sursă de oportunităŃi, astfel încât denumirea lor în analiza care urmează nu este aceea de „probleme”,

- 10 -
 - - 11 - -35- 11 -

ci „probleme şi oportunităŃi”. Acestea sunt

4.1 Probleme şi oportunităŃi de infrastructură de comunicare publică. Termenul „infrastructură de

comunicare publică” desemnează totalitatea resurselor umane şi materiale care sunt puse sau trebuie
să fie puse în slujba comunicării publice.

4.2 Probleme şi oportunităŃi de conŃinut care cumulează totalitatea situaŃiilor în care comunicarea
este în acord cu aşteptările şi receptivitatea publicului.

4.1 Probleme de infrastructură

4.1.1 La nivelul comunicării interne

4.1.1.1 Lipsa unor principii şi instrumente care să guverneze şi să faciliteze comunicarea internă

A) Sistemul juridic românesc este în totalitatea sa o entitate cu mii de angajaŃi, care la rândul lor vin
în contact cu milioane de cetăŃeni în fiecare an. Un public intern motivat, informat şi credibil poate
aduce beneficii pe termen lung oricărei entităŃi, cu atât mai mult sistemului juridic, unde, aşa cum am
precizat în repetate rânduri, comunicarea este generată de o situaŃie conflictuală. Trebuie precizat de
la bun început faptul că acest tip de comunicare, cu publicul intern, nu lipseşte cu desăvârşire. Din
situaŃiile analizate rezultă faptul că ea nu este gestionată astfel încât să genereze şi beneficii de
imagine în favoarea sistemului şi a instituŃiilor care îl compun. O consecinŃă imediată a acestei stări

- 11 -
 - - 12 - -35- 12 -

de fapt este scăderea credibilităŃii instituŃiilor în percepŃia publicului intern, ceea ce face dificilă
implicarea acestuia în proiecte şi decizii care vin „de la centru”. O situaŃie analizată de consultant este
aceea în care, conform Studiului privind percepŃia magistraŃilor asupra independenŃei sistemului
judiciar pe 2006, realizat de Transparency International, gradul de satisfacŃie al magistraŃilor faŃă de
activitatea CSM a suferit schimbări în 2006 faŃă de 2005. Cauzele acestor schimbări pot fi atât de
natură managerială, cât şi provenite din comunicare. Consultantul a analizat două situaŃii distincte
care pot contribui la o scădere a gradului de satisfacŃie a magistraŃilor faŃă de activitatea CSM

Studiu de caz 1 – situaŃiile în care magistraŃii sunt atacaŃi în presă

• Analiza situaŃiilor în care reputaŃia magistraŃilor este atacată în presă arată că

partea care sesizează CSM pentru restabilirea adevărului este magistratul în cauză,
aşa cum spune practic legea. De multe ori, datorită resurselor insuficiente de
inspecŃie judiciară, trece o perioadă de timp mult prea mare până la soluŃionarea
situaŃiei. Când aceasta este, în cele din urmă, soluŃionată, CSM este lipsit de
instrumentul complet de a restabili reputaŃia magistratului respectiv, în sensul că
nu poate impune publicaŃiei care l-a atacat să publice decizia plenului CSM, mai
ales în situaŃiile în care aceste decizii contravin faptelor expuse anterior în articolul
sau articolele respective. În egală măsură, uzanŃa trimiterii unui drept la replică în
redactarea căruia CSM, prin purtătorul de cuvânt, îşi oferă întregul suport şi
asistenŃă, nu este cel mai eficient mijloc de reacŃie, ştiută fiind reticenŃa presei din
România de a publica drept la replică în absenŃa obligaŃiei de a face acest lucru.
Acest caz descris mai sus reflectă atât cauze manageriale cât şi cauze provenite din
comunicare ce pot determina scăderea gradului de satisfacŃie a magistraŃilor faŃă de
activitatea CSM. O posibilă îmbunătăŃire a percepŃiei interne faŃă de activitatea
CSM cu privire la modul cum acest organism apără reputaŃia magistraŃilor poate fi

- 12 -
 - - 13 - -35- 13 -

determinată de următoarele schimbări

• Crearea prin lege a obligaŃiei ca publicaŃia care a atacat un magistrat să

publice decizia CSM cu privire la situaŃia care a generat apariŃia acelui
articol sau a seriei de articole

• Crearea unor mecanisme prin care CSM să se autosesizeze şi să ia în

discuŃie apărarea reputaŃiei magistraŃilor fără ca aceştia sa mai fie
nevoiŃi să sesizeze ei înşişi organismul care le apără reputaŃia. Un grad
mai mare de proactivitate a CSM în relaŃia cu publicul intern poate să
aibă rezultate imediate de îmbunătăŃire a percepŃiei, chiar dacă ancheta
internă şi deliberarea vor continua să dureze luni întregi. Dacă acest
mecanism de auto-sesizare este dublat şi de informarea periodică a
magistratului în cauză cu privire la stadiul cercetării respective, atunci
se creeză premise sănătoase pentru corectarea gradului de satisfacŃie
internă asupra activităŃii CSM.

Studiu de caz 2 – organizarea examenelor

• Modalitatea de gestionare a situaŃiilor cu consecinŃe directe asupra carierei

magistraŃilor şi asupra gradului lor de motivare se răsfrânge perceptual direct
asupra CSM, chiar dacă nu CSM gestionează direct organizarea conscursurilor, de
exemplu.

• O posibilă îmbunătăŃire care poate fi adusă procesului de organizare a examenelor

şi comunicare a rezultatelor poate fi desemnarea unui purtător de cuvânt temporar,
strict pentru această situaŃie, care să gestioneze comunicarea directă (prin e-mail,
fax sau telefon) cu magistraŃii. Acest mecanism poate influenŃa pozitiv percepŃia

- 13 -
 - - 14 - -35- 14 -

de transparenŃă a sistemului în interiorul său.

B) Cele două studii de caz precum şi sugestiile de îmbunătăŃire reflectă principiul simetriei care
trebuie să guverneze comunicarea în interiorul sistemului. Cu alte cuvinte, comunicarea internă
trebuie să fie gestionată în spiritul înŃelegerii situaŃiilor cu care se confruntă publicul intern şi mai ales
a cauzelor care le generează, urmată întotdeauna de măsuri corective de natură să îmbunătăŃească
aceste situaŃii şi să se transfere în percepŃie îmbunătăŃită.

C) Principiul simetriei expus la punctul B) nu poate însă fi aplicat în absenŃa unei infrastructuri de
comunicatori interni. În acest sens, Consultantul recomandă reformarea structurilor de comunicare
ale sistemului, care sunt în prezent create doar pentru funcŃia de comunicare externă (comunicare cu
presa, sau comunicare cu publicul). În acest sens, propunerile Consultantului sunt următoarele

• Fiecare din cele trei instituŃii centrale implicate în actul de justiŃie sau în asigurarea
independenŃei sale - respectiv CSM, PICCJ, DNA – să îşi creeze un serviciu de
comunicare, în cadrul căruia să fie înglobate departamentul (biroul) de relaŃii cu
mass media şi un departament (birou) nou creat de comunicare internă. Schema de
organizare a acestui serviciu poate fi cea din figura de mai jos

Figura 2 – model recomandat de organizare a

serviciilor de comunicare din CSM, PICCJ, DNA

- 14 -
 - - 15 - -35- 15 -

o Serviciul de comunicare să fie condus de un magistrat cu

experienŃă în comunicarea publică, ocupantul acestei poziŃii
putând avea şi rolul de purtător de cuvânt dacă experienŃa în
această poziŃie este de cel puŃin 1 an şi jumătate

o Principala atribuŃie a Şefului Biroului de Comunicare este aceea

de a superviza comunicarea internă şi externă din cadrul entităŃii
respective şi de a asigura comunicarea directă cu presa ori de
câte ori este nevoie

o Principala responsabilitate a Biroului de relaŃii cu magistraŃii ar

urma să fie aceea de a crea şi a menŃine relaŃii directe şi
simetrice (în dublu sens) cu magistraŃii

o În componenŃa biroului de relaŃii cu magistraŃii trebuie să intre

un magistrat calificat ca şi comunicator prin cursuri de
specialitate

o Rolul biroului de relaŃii cu magistraŃii este şi acela de a

comunica din oficiu CSM -ului situaŃiile în care reputaŃia
magistraŃilor este în pericol de a fi afectată, contribuind astfel la
creşterea vitezei de intervenŃie a CSM în rezolvarea acestor
situaŃii şi crearea unei percepŃii favorabile de proactivitate.

o Biroul de relaŃii cu magistraŃii asigură şi distribuŃia informaŃiei

de la centru către structurile din teritoriu, prin birourile
purtătorului de cuvânt sau direct magistraŃilor, informând
asupra stadiului cercetării situaŃiei în care se consideră ca s-a
adus atingere reputaŃiei magistratului.

o În componenŃa biroului de relaŃii cu presa trebuie să intre cel

- 15 -
 - - 16 - -35- 16 -

puŃin un specialist în comunicare care va avea rolul de suport

tactic (redactare materiale, prioritizare solicitări presa, urmărire
livrare răspunsuri, etc) pentru Şeful Serviciului de Comunicare.

• La nivel local, biroul de comunicare cu presa să aibă şi atribuŃii de birou de

comunicare cu magistraŃii, funŃionând ca interfaŃă între magistraŃii din teritoriu şi
factorii de decizie din instituŃiile centrale, prin biroul de relaŃii cu magistraŃii create
în acest sens în cadrul CSM, PICCJ şi DNA

D) O reŃea eficientă de comunicatori foloseşte instrumente consacrate de comunicare internă.

Acestea sunt

• PublicaŃii interne care facilitează schimbul de experienŃă ăntre totŃi actorii interni
ai sistemului

• ReŃea intranet

• Program de workshop-uri având ca temă comunicarea în interiorul sistemului

• Sistem de monitorizare a presei la nivel naŃional

Argumente în susŃinerea scenariilor propuse la punctul 4.1.1

• Modelul teoretic pe baza căruia a fost enunŃată modalitatea de organizare

prezentată în Figura 2 şi în descrierea care o însoŃeşte a fost enunŃat acum 21 de
ani de către Van Riel şi de atunci este aplicat cu succes în toate instituŃiile publice
sau private moderne.

• Coordonarea comunicării de către un singur specialist (senior) şi crearea în

subordinea sa a unor entităŃi specializate în managementul comunicării externe şi

- 16 -
 - - 17 - -35- 17 -

interne poate preveni situaŃii de criză internă cu implicaŃii externe.

• Acest tip de structură favorizează gândirea strategică în egală măsură cu

implementarea tactică riguroasă

• Decizia în favoarea acestui model poate fi un argument în favoarea imaginii CSM

în sine. Astfel, dacă instituŃia purtătorului de cuvânt a fost creată ca urmare a unor
presiuni exterioare exercitate de public la adresa instituŃiilor publice, printr-o lege
care a creat cadrul, dar nu şi specialiştii, decizia de a crea entităŃi specializate poate
dovedi maturitate în înŃelegerea complexităŃii fenomenului comunicării.

• Crearea birourilor de relaŃii cu magistraŃii este în spiritul art. 31 alineatul 1 din

legea 317 din 2004 privind CSM, creându-se infrastructura necesară pentru a apăra
activ reputaŃia magistraŃilor şi a îmbunătăŃi percepŃia internă şi gradul de satisfacŃie
asupra activităŃii CSM.

4.1.1.2 Lipsa unui cadru consacrat pentru consultare în ambele sensuri

A) Auditul de comunicare internă realizat de Consultant în prima fază a prezentului proiect a

relevat câteva aspecte importante ale domeniilor în care, pe de-o parte publicul intern doreşte
să fie consultat, iar pe de altă parte, publicul intern doreşte să fie orientat în anumite cauze.
ConsecinŃa lipsei unei politici active de consultare poate avea două tipuri de efecte în planul
percepŃiei pe care magistraŃii o pot avea despre CSM.

A.1. O scindare între „politica Bucureştiului” şi „realităŃile din teritoriu”. Este adevărat că
magistraŃii se plâng de faptul că li se cere prea des părerea în condiŃiile în care tot timpul
lor este orientat către soluŃionarea dosarelor care li se repartizează (vezi concluzii audit de

- 17 -
 - - 18 - -35- 18 -

comunicare internă din Inception Report), însă această atitudine nu trebuie să descurajeze
principiul consultării publicului intern în chestiunile care îi afectează. Interpretarea
consultantului faŃă de această reacŃie a magistraŃilor la adresa aspectelor în care instituŃiile
centrale le cer opinia este aceea că oamenii nu refuză consultarea, ci comunică practic
aspectele care din punctul lor de vedere necesită rezolvare imediată - volumul de muncă
fiind unul din ele şi probabil cel care le influenŃează major calitatea vieŃii profesionale

A.2. În sens invers, o scindare între „realitatea noastră” şi „realitatea celorlalŃi”, fiind
enunŃată aici în sens metaforic lipsa unei baze comune de practică. JurisprudenŃa este,
conform auditului de comunicare internă realizat de consultant, un subiect care determină
magistraŃii să caute activ informaŃie. Toate teoriile comunicării susŃin ceea ce şi practica
dovedeşte - anume că un public activ este mai uşor de convins decât un public inactiv,
neatent la o anumită temă. JurisprudenŃa este un subiect faŃă de care magistraŃii se
raportează ca public activ.

B) 1. În ceea ce priveşte domeniile şi canalele prin care magistraŃii doresc să fie consultaŃi,
acestea sunt următoarele (vezi şi Inception Report, pag 14 şi 15)

• Pentru formare şi specializare profesională, magistraŃii doresc să fie consultaŃi

prin E-mail, Workshop-uri (ateliere de lucru), Posta, Fax, Pagini web ale
institutiilor din sistem, prin reprezentant al conducerii instanŃei sau procurorul
ierarhic superior, Discutii şi întâlniri interne la care participa mai mulŃi colegi,
Forumuri internet, Telefonic, Publicatii

• Pentru proiecte legislative, magistraŃii doresc să fie consultaŃi prin - E-mail,

Pagini web ale instituŃiilor din sistem, Fax, DiscuŃii şi întâlniri interne la care
participă mai mulŃi colegi, Poştă, Programe de pregătire profesională şi workshop-

- 18 -
 - - 19 - -35- 19 -

uri (ateliere de lucru), Forumuri internet, PublicaŃii, Reprezentant al conducerii

instanŃei sau procurorul ierarhic superior, Telefonic

• Pentru evaluarea profesională, magistraŃii doresc să fie consultaŃi prin E-mail,

DiscuŃii şi întâlniri interne la care participă mai mulŃi colegi, Poştă, Un
reprezentant al conducerii instanŃei sau procurorul ierarhic superior, Fax, Programe
de pregatire profesională şi workshop-uri (ateliere de lucru), Pagini web ale
institutiilor din sistem, Forumuri internet, Publicatii, Telefonic

• Pentru unificarea practicii judiciare, magistraŃii găsesc utilă consultarea prin -

DiscuŃii şi întâlniri interne la care participă mai mulŃi colegi, Programe de
pregătire profesională şi workshop-uri (ateliere de lucru), Pagini web ale
instituŃiilor din sistem, Forumuri internet, E-mail, Fax, Posta, Publicatii, Un
reprezentant al conducerii instanŃei sau procurorul ierarhic superior, Telefonic

• Pentru resurse şi politici financiare, magistraŃii doresc să fie consultaŃi prin - E-

mail, Pagini web ale instituŃiilor din sistem, Fax, Un reprezentant al conducerii
instanŃei sau procurorul ierarhic superior, Posta, Forumuri internet, Discutii şi
întâlniri interne la care participa mai mulŃi colegi, Publicatii, Programe de
pregatire profesională şi workshop-uri (ateliere de lucru), Telefonic

• Pentru cooperarea judiciară internaŃională, magistraŃii doresc să fie consultaŃi

prin - E-mail, Programe de pregatire profesională şi workshop-uri (ateliere de
lucru), Discutii şi întâlniri interne la care participa mai mulŃi colegi, Pagini web ale
instituŃiilor din sistem, Poşta, PublicaŃii, Fax, forumuri internet, Un reprezentant al
conducerii instanŃei sau procurorul ierarhic superior, Telefonic

Aşa cum relevă şi concluziile enunŃate în Inception Report, pentru temele importante care
privesc cariera şi practica lor, magistraŃii solicită comunicarea directă, nemediată, umană, în

- 19 -
 - - 20 - -35- 20 -

timp ce pentru teme oficiale, birocratice şi care Ńin de sistem, aceştia preferă canalele mediate
de tehnologie. În acest sens, recomandarea Consultantului pentru crearea Biroului de
RelaŃii cu MagistraŃii vine să susŃină demersul de umanizare a comunicării în interiorul
sistemului, în plus faŃă de beneficiile enunŃate la punctul 4.1.1.

B) 2. În ceea ce priveşte jurisprudenŃa, Consultantul recomandă crearea unui ghid electronic,

accesibil pe web site-ul CSM, unde magistraŃii să poată consulta teme care Ńin de unificarea
practicii judiciare şi interpretarea actelor normative. Acest instrument trebuie să aibă strict rol de
orientare, el fiind însoŃit de un disclaimer formulat astfel încât magistraŃii să înŃeleagă că acestea
nu sunt recomandări pentru cazurile de care se ocupă, ci exemple de soluŃionare a unor cazuri
similare. Construirea unui astfel de instrument poate dura minim un an, însă realizarea sa ar fi de
natură să îmbunătăŃească atât calitatea actului de justiŃie cât şi percepŃia magistraŃilor asupra
CSM. Un exemplu de bune practici în acest sens poate fi consultat pe pagina de web a
magistraŃilor din Marea Bitanie (http://www.judiciary.gov.uk/judgment_guidance/index.htm)

4.1.2 Probleme de infrastructură la nivelul comunicării externe

În ciuda faptului că materia comunicării dintre instituŃiile din sistem şi public este guvernată de o lege
specială – 544 din 2001, dar şi de regulamnete şi ordine interne cum sunt Ordinul 116 din 24.05.2007
al Procurorului General, Regulamentul PICCJ – Capitolul IX, Ordinul 2184 din 2006 privind
Regulamentul de funcŃionare a DNA – Capitolul VI, Ghidul de Bune Practici pentru cooperarea între
instanŃe, parchetele de pe lângă acestea şi mass media, există încă aspecte care trebuie îmbunătăŃite în
ceea ce priveşte creaera unui cadru funcŃional de comunicare externă, mai ales în teritoriu, de unde
vin cele mai multe sesizări de disfuncŃionalităŃi. Comunicarea în sistemul judiciar este una ale cărei
elemente sunt caracteristice comunicării de criză – factorul care declanşează comunicarea este unul

- 20 -
 - - 21 - -35- 21 -

de natură conflictuală, timpul este întotdeauna scurt, răspunsurile de multe ori nu pot fi exhaustive,
există şi o parte lezată care va fi intervievată. Logistic, sistemul este puŃin pregătit pentru a face faŃă
acestui tip de comunicare. Principala origine a acestei situaŃii pare a fi lipsa unui statut al
purtătorului de cuvânt în sistemul juridic, în sensul în care această funcŃie trebuie înŃeleasă ca
instrument principal de realizare a unei funcŃii de management şi nu de suport pentru funcŃiile de
management ale organizaŃiei.

4.1.2.1 Statutul purtătorului de cuvânt

A) InstituŃia purtătorului de cuvânt este una reglementată în sistemul judiciar românesc, iar în ultimii
doi ani evoluŃia calitativă şi cantitativă a comunicării este semnificativă. Printre factorii care au
influenŃat această evoluŃie se numără

• Crearea unor specialişti de comunicare externă – purtători de cuvânt – in cadrul

CSM, PICCJ şi DNA – văzute ca insituŃii cu cea mai mare expunere în presă

• Un management activ al comunicării cu presa, bazat pe cultivarea relaŃiilor şi

facilitare continuă a înŃelegerii specificităŃilor din interiorul sistemului

• Crearea unor instrumente de natură să unifice practicile de comunicare cu presa –

cum este Ghidul de Bune Practici

• IniŃierea unor programe de specializare a purtătorilor de cuvânt înmateria

comunicării publice

• Recunoaşterea rolului strategic al comunicării de către factorii de decizie din

instituŃiile centrale şi încurajarea unei culturi a informării şi a transparenŃei.

Din analizele efectuate de consultant până în acest moment rezultă faptul că la nivel central,

- 21 -
 - - 22 - -35- 22 -

comunicarea cu presa este una profesionistă, în timp ce în teritoriu practicile sunt în continuare
neuniforme. O foarte mare parte din evoluŃia pozitivă înregistrată în comunicarea instituŃiilor centrale
din sistem se datorează unui număr de doi factori

• Numirea în poziŃii de purtători de cuvânt a unor specialişti care gestionează doar

funcŃia de comunicare, nu şi funcŃia de magistrat

• Al doilea factor, care dceurge practic prin primul pentru că permite o gestionare
mai bună a timpului, este profesionalizarea Purtătorilor de Cuvânt.

B) Aşa cum am subliniat în repetate rânduri, comunicarea publică nu se poate face în pauza dintre
două dosare. Comunicarea în sistemul judiciar îndeplineşte toate elementele caracteristice crizelor. În
plus, aşa cum s-a menŃionat şi în Inception Report, există tipuri de instituŃii unde comunicarea este
generată mai mult de presă şi nu de instituŃie, ceea ce înseamnă că presa controlează practic resursele
de timp ale purtătorului de cuvânt. În al doilea rând, o schimbare de percepŃie publică este un proces
care necesită proactivitate şi resurse, în primul rând umane.

Nu în ultimul rând, comunicarea publică este o specializare care necesită pregătire continuă, schimb
de experinŃă, actualizare şi experienŃă.

Toate aceste condiŃii nu pot fi îndeplinite cumulativ dacă purtătorul de cuvânt este în continuare
încărcat cu atribuŃii de magistrat, mai ales în oraşele cu presă bine reprezentată. În actuala situaŃie,
practic purtătorul de cuvânt este o anexă a sistemului şi nu o instituŃie în sine care să funcŃioneze în
baza unui misiuni.

C1) O posibilă soluŃie de rezolvare este aceea a degrevării magistratului care îndeplineşte funcŃia
de purtător de cuvânt de atribuŃiile de administrare a dosarelor, cu atât mai mult cu cât acesta va
prelua şi atribuŃii noi care vizează managementul comunicării în ansamblul său (vezi recomandările
de la punctul 4.1.1.1)

- 22 -
 - - 23 - -35- 23 -

O recomandare mai exactă a modului de reorganizare a birourilor de relaŃii cu presa va fi formulată

după vizitele în teritoriu pe care Consultantul le va efectua în etapa a III a a proiectului.

C2) Recrutarea Purtătorilor de cuvânt este un proces care influenŃează decisiv calitatea
comunicării cu presa. Din datele analizate până în acest memoment rezultă că desemnarea PC este
făcută de managerul de instituŃie, ceea ce, la nivel local, de exemplu, înseamnă că un manager fără
pregătire în domeniul comunicării desemnează o persoană care să preia această funcŃie de PC. Acest
proces de recrutare complet descentralizat poate fi benefic pentru instituŃia respectivă, dar
neconstructiv pentru sistem în ansamblul său. Este un adevăr constatat în toate teoriile comunicării –
acela că o comunicare deficitară în teritoriu poate să afecteze imaginea unei întregi organizaŃii.
Acesta este şi motivul pentru care companiile transnaŃionale, de exemplu, au proces de recrutare
centralizat – in sensul în care managerul local propune unul sau mai mulŃi candidaŃi pentru poziŃia de
comunicator, însă decizia finală aparŃine comunicatorului de la nivel central. Dealtfel, în foarte multe
organizaŃii, comunicatorul local este subordonat atât comunicatorului central, cât şi managerului
local. Această caracteristică principală a procesului de recrutare continuă şi în procesul de actualizare
profesională dar şi de implementare a unei strategii coerente de comunicare. În mod paradoxal poate,
centralizarea este un element la care structuri foarte competitive - cum sunt companiile care îşi extind
activitatea dincolo de graniŃe – nu renunŃă tocmai din motivul că cineva trebuie să fie responsabil de
managementul comunicării unei organizaŃii în ansamblul său, iar fragmentarea nu poate să faciliteze
acest proces de responsabilizare.

C3) Actualizarea profesională continuă a purtătorilor de cuvânt este un alt element care poate
rezolva o mare parte din disfuncŃionalităŃile constatate până în acest moment prin procesul de
cercetare şi analiză întreprins de consultant. Acest proces este important pentru că el facilitează
distrubuŃia de know – how în interiorul sistemului iar pe de altă parte contribuie la motivarea
personalului cu funcŃie de comunicare.

- 23 -
 - - 24 - -35- 24 -

Procesul de actualizare profesională trebuie să fie unul bazat pe cât mai multe exemple practice
provenite nu numai din interiorul sistemului judiciar, ci şi din ansamblul mediului economic şi social
românesc. Astfel, se pot pune bazele unei colaborări pe termen lung între INM, CRP şi ARRP, de
exemplu, dar şi alte entităŃi care reprezintă actori ai scenei comunicării – ziarişti sau specialişti în
relaŃii publice – prin care purtătorii de cuvânt din sistemul judiciar românesc să poată beneficia de
întreaga expertiză de comunicare de care este capabilă societatea românească în acest moment. Este
important de subliniat faptul că expunerea la mai multe categorii de studii de caz şi nu doar la cele
provenite din sistemul judiciar poate fi de natură să aducă îmbunătăŃiri în calitatea comunicării din
sistemul judiciar prin însuşirea unor practici şi tactici de reacŃie verificate deja de mediul privat, de
exemplu, acolo unde reputaŃia unei organizaŃii sau a unei persoane poate să contribuie semnificativ la
creşterea valorii sale de piaŃă.

FrecvenŃa precum şi o simulare de tematică a unui astfel de program de actualizare profesională va fi

propusă de consultant în faza III a prezentului proiect de consultanŃă.

C4) LegislaŃia şi sistemul de regulamente şi ordine interioare actuale stabilesc cadrul comunicării
instituŃionale, însă nu şi procesele care compun actul comunicării gestionat de purtătorul de cuvânt
precum şi uniformitatea practicilor la nivelul întregului sistem. Aceste amănunte fac de cele mai
multe ori diferenŃa între o comunicare bine gestionată şi una deficitară. Este important să existe un
cadru legal care să delimiteze responsabilităŃile şi competenŃele purtătorului de cuvânt şi modul cum
publicul intern se raportează la acesta, însă procesele care compun actul comunicării nu pot face
obiectul legilor şi al regulamentelor, ci al unor documente administrate de compartimentele de resurse
umane. Aceste documente sunt fişele de post care stabilesc în detaliu atribuŃiile postului respectiv,
activităŃile ce compun un proces de comunicare, frecvenŃa lor, sistemul ierarhic din care face parte
postul respectiv. Consultantul a analizat în această fază fişa postului purtătorului de cuvânt al CSM şi
fişa postului înlocuitorului acestuia şi a solicitat în teritoriu un astfel de document, primind în schimb
ordine de serviciu în care sunt redacte integral pasaje din lege sau din regulamentele interne de

- 24 -
 - - 25 - -35- 25 -

funŃionare. Recomandarea este aceea ca, pentru uniformizarea practicilor şi susŃinerea transformării
purtătorului de cuvânt într-o instituŃie performantă să fie luată în calcul posibilitatea introducerii
modelului de lucru cu fişă de post – un instrument foarte frecvent în cadrul companiilor private.
Aceste fişe de post vor fi realizate Ńinând cont şi de rezultatele auditului de comunicare externă
realizat în etapa I a proiectului, capitolul comunicarea cu presa, ale cărui concluzii pot fi revăzute în
Inception Report.

C4) Sistemul actual de subordonare ierarhică actuală a purtătorilor de cuvânt din teritoriu
favorizează fragmentarea mesajului. În întâmpinarea unei strategii comune şi coerente de comunicare
a sistemului judiciar românesc, acest tip de subordonare locală trebuie adaptată în sensul în care
instituŃiile centarale, prin managerii lor de comunicare, să poată coordona activitatea comunicatorilor
locali, mai ales în acŃiuni care vizează sistemul în ansamblul său. Recomandarea consultantului este
ca în continuare comunicatorii locali să gestioneze integral comunicarea tactică, apelând la suportul
instituŃiei centrale doar în situaŃii speciale. Însă, pentru o serie de activităŃi ce vor viza sistemul în
ansamblul său, coordonarea comunicatorului de la nivel central este importantă pentru a păstra
unitatea mesajului.

Pentru a putea urma această recomandare este nevoie însă ca la nivel central să fie create
departamente de comunicare, după structura propusă la punctul 4.1.1.1 C

4.1.2.2 Asimetria comunicării externe

A) Sistemul juridic românesc se află pe drumul construcŃiei unei infrastructuri de comunicare de

natură să susŃină nevoile sale prezente şi viitoare de dialog cu publicul din Romania. Din discuŃiile pe
care Consultantul le-a purtat în primele două etape ale acestui proiect cu factori de decizie din sistem,

- 25 -
 - - 26 - -35- 26 -

a rezultat că se pune din ce în ce mai mult accent pe comunicarea externă nu numai pentru a respecta
legislaŃia actuală, ci şi pentru a câştiga suportul public, cu consecinŃe în creşteri de bugete,
responsabilităŃi, atribuŃii şi un management mult mai performant la nivelul instituŃiilor care fac
justiŃia în România. Managerii instituŃiilor din sistemul judiciar românesc încep să conştientizeze
faptul că sunt într-o competiŃie deschisă cu oricare altă instituŃie publică din România şi, în acest
sens, comunicarea este un factor esenŃial al unui act de management performant. În acest sens,
iniŃiativele de comunicare externă au fost din ce în ce mai evoluate. Ceea ce lipseşte totuşi în acest
moment este un mecanism prin care publicul să comunice înspre sistem, un factor de natură să
completeze actul comunicării. În acest moment, comunicarea în sistemul judiciar românesc este una
asimetrică, aşa cum este definit termenul în teoriile comunicării. Recomandarea consultantului este
aceea de a începe crearea unui proces simetric de comunicare, în sensul în care publicul îşi poate
exprima opinia într-un cadru special creat în acest sens.

B) Instrumentele care pot caracteriza o comunicare externă simetrică pot fi – barometre de opinie
publică realizate cu frecvenŃă cel puŃin anuală, numere de telefon cu apelare gratuită puse la
dispoziŃia publicului, formulare de feed-back pe site-urile instituŃiilor. Aceste instrumente oferă nu
numai feedback important de la public, ci şi trasabilitate pentru toate acŃiunile care vor Ńinti o
schimbare de percepŃie a publicului faŃă de sistemul judiciar românesc şi instituŃiile din cadrul său. E
important de menŃionat că aceste instrumente nu sunt menite să interfereze cu actul de înfăptuire a
justiŃiei, ci să stabilească un dialog cu societatea din care justiŃia face parte.

4.2 Probleme şi oportunităŃi de conŃinut al comunicării

Analiza obstacolelor provenite din conŃinutul comunicării a fost realizată prin

• interviuri în profunzime cu jurnalişti acreditaŃi şi neacreditaŃi,

• consultarea unor modele de comunicare judiciară din alte Ńări,

- 26 -
 - - 27 - -35- 27 -

• discuŃii cu echipa desemnată de Beneficiar pentru a coordona acest proiect, prin

interviuri cu managementul celor trei instituŃii centrale – CSM, PICCJ şi DNA,

• consultarea concluziilor auditului de comunicare întreprins în prima fază a

actualului proiect,

• discuŃii cu autorii studiului privind percepŃia magistraŃilor asupra independenŃei

sistemului judiciar pe 2006, realizat de Transparency International,

• consultarea ideilor exprimate de beneficiar în documentul Terms of Reference,

care a stat la baza licitaŃiei organizate anul trecut pentru desemnarea
Consultantului,

• discuŃii cu jurnalişti care urmăresc domeniul juridic în alte Ńări (Germania),

• analizarea unor modele de comunicare create în urma altor proiecte de consultanŃă

în comunicare finanŃate de Banca Mondială (vezi anexa)

• asistarea la şedinŃe de judecată

• consultarea unor lucrări de specialitate privind materia comunicării şi definirea

unor termeni cheie.

În urma acestei documentări, Consultantul a identificat următoarele probleme şi oportunităŃi de

îmbunătăŃire a conŃinutului comunicării

- 27 -
 - - 28 - -35- 28 -

4.2.1 La nivelul comunicării interne

4.2.1.1 Coeziunea internă

Sistemul judiciar este complex din perspectiva categoriilor umane şi profesionale care îl pun în
mişcare şi de aceea este dificilă identificarea unei singure probleme care să fie relevantă pentru toate
categoriile de public. Pe de altă parte, conceptul de coeziune internă a echipei este asimilabil unei
strategii de resurse umane, disciplină care gestionează totalitatea politicilor de motivare profesională.
Totuşi, există situaŃii în care comunicarea poate aduce îmbunătăŃiri la nivelul contactului uman dintre
oamenii care reprezintă o instituŃie şi cei care îi asigură funcŃionarea normală. Pe de altă parte, cele
două mari categorii de public intern – judecătorii şi procurorii – au profile diferite, formate probabil
şi prin natura meseriei – unii trebuie să urmărească şi să investigheze, ceilalŃi trebuie să judece
imparŃial şi independent de orice influenŃă. Există însă o bază comună de atitudini şi comportamente
care Ńine mai degrabă de natura umană şi mai puŃin de profesie. Cu alte cuvinte, există mesaje şi
gesturi care pot impresiona un profesionist pentru că ele ating coarda umană. În acest sens, în cursul
interviului cu Procurorul general al României, domnia sa a împărtăşit spontan Consultantului faptul
că de sărbători procurorii primesc o felicitare semnată personal. Procurorii au fost invitaŃi la şedinŃa
de bilanŃ a Parchetului, primind o mapă cu documente care a fost oferită şi publicului, arătându-li-se
în acest sens interes pentru activitatea derulată timp de un an de zile. Probabil că astfel de exemple
există în multe insituŃii, ele fiind rodul unei gândiri orientate spre oameni. Astfel de practici, care nu
necesită un efort investiŃional mare, dar care poartă o încărcătură umană importantă, ar trebui să fie
preluate ca exemplu de bune practici. Crearea unui sistem eficient de comunicare internă, aşa cum a
fost descris sumar la punctul 4.1.1.1 C, ar fi de natură să impulsioneze orientarea către oameni printr-
o comunicare umanizată, cu atât mai mult cu cât în acest moment ea pare oficială şi birocratizată. Un
exerciŃiu de imaginaŃie simplu – un judecător care primeşte o felicitare de ziua sa ori un procuror care
primeşte un compliment card când a finalizat un dosar important şi dificil – poate să ofere indicii
despre natura reacŃiei destinatarului, cu atât mai mult cu cât acest mesaj este semnat de un oficial din

- 28 -
 - - 29 - -35- 29 -

sistem sau din instituŃia respectivă. Cultivarea unor astfel de practici atât la nivelul instituŃiilor care
alcătuiesc sistemul juridic din România cât şi la nivelul micilor comunităŃi din fiecare instituŃie în parte
poate să contribuie la crearea unui mediu favorabil

4.2.2 La nivelul comunicării externe

Analiza problemelor şi a oportunităŃilor care decurg din comunicarea externă, către publicul larg, a
condus la identificarea a două categorii mari de situaŃii în care sistemul comunică practic cu publicul
din România – (1) direct, prin confruntarea cu instituŃiile şi magistraŃii care gestionează procesul de
înfăptuire a justiŃie şi (2) indirect, prin expunerea la mesajele mediatice.

4.2.2.1 Comunicarea publică directă

Potrivit unui raport atribuit CSM şi publicat în presa centrală în septembrie 2006, în prima jumătate a
anului 2007 au fost soluŃionate 800.000 de cauze.

Conform Raportului privind activitatea parchetelor în trimestrul al anului 2007, la nivelul întregii Ńări
funŃionau un număr de 178 parchete de pe lângă judecătorii, care au înregistrat, în primul trimestru al
anului 2007, un volum de 585.240 lucrări, raportat la un număr de 1007 procurori care au funcŃionat
la aceste unităŃi, dintr-o schemă prevăzută de 1.288 de posturi.

Conform Raportului privind activitatea instanŃelor în trimestrul al anului 2007, cele 178 judecătorii,
care funcŃionează în prezent, au înregistrat în cursul trimestrului I 2007 un volum total de 498.691
cauze (cuprinzând dosarele rulate, adică stocul existent la 31 decembrie 2006 plus dosarele nou
intrate), raportat la un număr de 1780 judecători care îşi desfăşoară activitatea la aceste instanŃe. În
total, la nivelul celor 41 tribunale şi celor 4 instanŃe specializate, a fost înregistrat un număr de

- 29 -
 - - 30 - -35- 30 -

244.072 cauze, acestea fiind repartizate unui număr total de 1.293 judecători care îşi desfăşoară
activitatea la aceste instanŃe, faŃă de 232.755 dosare, câte au fost înregistrate în trimestrul I 2006,
repartizate unui număr de 1.246 judecători. În perioada de referinŃă, volumul de activitate al celor
15 curŃi de apel civile, care funcŃionează în România, a fost de 58.955 cauze, cuprinzând fonduri,
apeluri şi recursuri, cauze ce au fost repartizate unui număr de 705 judecători care îşi desfăşoară
activitatea la aceste instanŃe, faŃă de 70.828 cauze înregistrate în cursul trimestrului I 2006, raportate
la un număr de 656 judecători.

Conform raportului de activitate al CSM pe anul 2006, au fost înregistrate un număr de 16511 petiŃii,
fiind soluŃionate 16363 dintre ele. Comparativ cu anul 2005 când au fost înregistrate un număr de
20.039 petiŃii şi soluŃionate peste 19.400 dintre ele, se constată o scădere cu 3528 a numărului
petiŃiilor. Tot în cursul anului 2006 au fost acordate, la solicitarea cetăŃenilor, 1160 de audienŃe, unele
dintre acestea Ńinute de preşedinte şi vicepreşedinte, numărul acestora crescând faŃă de anul anterior,
când au fost acordate 980 de audienŃe.

Aceste date oferă indicii importante privind gradul de expunere directă a publicului faŃă de instituŃiile
din sistem, care se constituie în tot atâtea oportunităŃi pentru ca cetăŃenii să îşi formeze o opinie
proprie privind modul în care acestea reuşesc să funŃioneze în slujba lor. De la bun început trebuie
admis faptul că, având în vedere natura conflictuală a situaŃiei care aduce publicul în contact cu
instituŃiile din sistemul juridic, întotdeauna va exista o parte nemulŃumită. Rolul unei strategii de
comunicare este însă acela de a crea pârghiile prin care publicul să fie satisfăcut de modul în care
aceste insitutuŃii reuşesc să comunice cu cetăŃeanul în situaŃii de această natură.

Pe de altă parte, o cercetare completă a situaŃiei actuale ar trebui să includă şi o evaluare a percepŃiei
actuale a publicului faŃă de procesul comunicării magistrat – cetăŃean. În lipsa unui astfel de
instrument, obstacolele identificate în cele ce urmează ar trebui evaluate moderat de către Beneficiar.

Astfel, principala noŃiune invocată foarte des atât în cadrul sistemului juridic, cât şi în afara sa, este
aceea de transparenŃă. Într-o definiŃie clasică, transparenŃa este suma dintre frecvenŃa actului de
comunicare şi calitatea sa în raport cu publicul Ńintă. Un efect imediat al unui act de comunicare

- 30 -
 - - 31 - -35- 31 -

transparent este acela că audienŃa înŃelege ceea ce i se comunică. Tipul de comportament adoptat în
faza ulterioară depinde însă în mare măsură de poziŃia în care cetăŃeanul se raportează individual faŃă
de actul de justiŃie. Cu toate acestea, există câteva oportunităŃi de îmbunătăŃire a percepŃiei de
transparenŃă, unele urmând chiar a fi implementate în viitorul apropiat de anumite instituŃii. Aceste
oportunităŃi pot fi subsumate unui număr de două mari categorii

a)creşterea frecvenŃei comunicării cu cetăŃeanul (un exemplu fiind iniŃiativa PICCJ de a trimite
informări periodice privind stadiul lucrării - o iniŃiativă care chiar dacă va creşte volumul de muncă al
procurorilor are toate şansele să fie apreciată ca o dovadă minimă de respect faŃă de cetăŃean)

b)crearea premiselor pentru ca cetaŃeanul să fie asistat în înŃelegerea limbajului de specialitate. În

acest sens, raportul CSM pe anul 2006 menŃionează crearea unor ghiduri ale justiŃiabilului şi
distribuirea lor în variantă tipărită şi electronică. Această iniŃiativă are şanse de a fi bine primită mai
ales de către publicul educat. Acestei iniŃiative i se mai pot adăuga şi altele care completează
principiul facilitării înŃegerii noŃiunilor şi modului de funcŃionare a sistemului. Un model în acest
sens poate fi pagina web a magistraŃilor din Marea Britanie – un portal cu dublpă funcŃie de
comunicare – către publicul specializat şi către publicul larg (http://www.judiciary.gov.uk/index.htm)
prin care sistemul din Marea Britanie reuşeşte să se facă înŃeles în mai puŃin de o oră, în ciuda
faptului că este cunoscut ca fiind unul din cele mai conservatoare din Europa.

c) atitudinea judecătorului în sala de judecată este un alt factor extrem de important în crearea unei
percepŃii bazată pe experienŃa directă. Acest factor nu a fost practic atins în nici un fel până acum, dar
există indicii că judecătorii ar trebui să fie conştienŃi de implicaŃiile pe care le are limbajul non-verbal
asupra publicului din sală. Este foarte adevărat că judecătorul trebuie să-şi păstreze o atitudine care să
nu trădeze în nici un fel decizia ce va fi luată, însă observaŃiile Consultantului nu vizează acest tip de

- 31 -
 - - 32 - -35- 32 -

mimică, ci situaŃii în care judecătorii creează percepŃia că nu ascultă pledoariile, că nu este atent la
depoziŃii. În vizitele efectuate de consultant, au fost identificate atât situaŃii care păreau a confirma
concluziile auditului de comunicare efectuat asupra avocaŃilor (vezi Inception Report), dar şi situaŃii
care infirmau aceste indicii. Principala concluzie pe care Consultantul este în măsură să o emită este
aceea că lipseşte ăn cod comun de conduită publică a magistratului în sala de judecată. Principalele
recomandări pe termen lung sunt următoarele

• realizarea şi implementarea unui cod de conduită publică a magistratului în relaŃia

cu cetăŃeanul şi reprezentanŃii săi, al cărui obiectiv ar urma să fie uniformizarea
comportamentului faŃă de cetăŃean

• crearea unui sistem de acces al magistraŃilor la cursuri de perfecŃionare în

domeniul limbajului nonverbal, al cărui principal obiectiv ar urma să fie atât
controlul emoŃiilor negative, cât şi crearea unei atmosfere de ascultare activă şi
interes faŃă de cetăŃean în egală măsură cu impunerea unei atitudini de respect faşă
de instituŃia magistratului

• implementarea unor tactici de identificare a atitudinilor şi comportamentelor

inadecvate în sala de judecată, prin implementarea unui sistem de łjudecător din
umbră” (iniŃiativă care a fost exemplificată şi cu workshop-ului cu tema „Pregătire
pentru purtătorii de cuvânt ai CSM, instanŃelor şi parchetelor” din 11-15 sept 2006
şi 16-20 oct 2006 din cadrul Proiectului de ÎnfrăŃire InstituŃională PHARE RO
2004IBJHA-01). În aplicarea acestei activităŃi, văzută ca o completare a primelor
două, trebuie să se Ńină cont de faptul că rolul acestei activităŃi este acela de a
identifica comportamente inadecvate în sala de judecată şi nu acela de a pune la
îndoială conŃinutul actului de judecare a cauzelor.

- 32 -
 - - 33 - -35- 33 -

4.2.2.1 Comunicarea publică mediată

Reforma în domeniul justiŃiei a fost multă vreme şi continuă să fie o sursă de dezbateri pe agenda
publică. În acest sens, documentul de strategie în domeniul justiŃiei precizează la punctul 2
următoarele

“Sistemul judiciar trebuie să-şi îndeplinească rolul de serviciu public, nu numai prin înfăptuirea
actului de justiŃie, dar şi prin stabilirea unui nou tip de relaŃie între justiŃie şi justiŃiabil.
TransparenŃa în comunicare şi facilitarea accesului la informaŃii vor fi intermediate de Birourile de
InformaŃii şi RelaŃii Publice din cadrul instanŃelor şi parchetelor. InformaŃiile de interes public vor fi
accesibile pe paginile de Internet ale instituŃiilor sistemului judiciar (Consiliul Superior al
Magistraturii, Ministerul JustiŃiei, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie etc.). În acelaşi timp, se vor realiza ghiduri de orientare pentru
facilitarea accesului la justiŃie al cetăŃenilor, potrivit practicii deja stabilite în mai multe instanŃe. De
asemenea, aceste birouri vor asigura accesul presei în scopul informării obiective şi complete asupra
actului de justiŃie, cu respectarea riguroasă a normelor privind protecŃia datelor personale.”

Din pasajul redat integral mai sus, cel mai important este principiul conform căruia justiŃia trebuie sa-
şi îndeplinească rolul de serviciu public prin stabilirea unui nou tip de relaŃie cu justiŃiabilul. Într-
adevăr, o serie de iniŃiative au fost sau sunt deja în curs de implementare, menirea lor principală fiind
aceea de a creşte calitatea comunicării în sistem, cu consecinŃe asupra percepŃiei de transprenŃă, aşa
cum a fost ea definită la punctul anterior. Însă pentru restul publicului care nu a avut calitatea de
justiŃiabil, calitatea comunicprii este la fel de importantă pentru menŃinerea unui sentiment de
încredere în instituŃiile statului.

- 33 -
 - - 34 - -35- 34 -

În acest sens, pricipalele recomandări ale Consultantului sunt

Pe termen scurt şi mediu

• continuarea iniŃiativelor care susŃin o comunicare transparentă, mai ales în relaŃia cu presa
- de la comunicarea activă cu jurnaliştii, medierea conflictelor, facilitarea accesului la
informaŃie publică, menŃinerea accesului presei la şedinŃele plenului CSM, crearea unui
dicŃionar de termeni juridici pentru presa.

• în plus, acestor iniŃiative li se pot adăuga şi altele

• editarea comunicatelor de presă după un sistem de tip „wiki” – exemplu de

sistem wiki - http://en.wikipedia.org/wiki/Judiciary - prin care noŃiunile de
specialitate sunt „traduse” prin trimiterea la o pagina web unde sunt explicate,

• crearea unor pagini web interactive şi cu un conŃinut accesibil – ca exemplu

http://www.judiciary.gov.uk/index.htm

Pe termen lung

• crearea unui public educat în ceea ce priveşte justiŃia, începând cu vârsta şcolară –
prin organizarea unor vizite ale şcolilor în tribunale şi explicarea rolului social al
judecătorului şi continuând cu publicul adult – prin organizarea unor reality –
show-uri televizate (vezi exemplele prezentate în anexă)

• crearea unei categorii de jurnalişti educaŃi în domeniul justiŃiei, prin introducerea

unor cursuri opŃionale de jurnalism juridic în facultăŃile de profil

• crearea unei noi generaŃii de magistraŃi cu reale abilităŃi de comunicare, prin

introducerea unor cursuri de comunicare în facultăŃile de drept

- 34 -
 - - 35 - -35- 35 -

3. 5. Concluzii

Sistemul judiciar românesc se află în mod clar sub presiunea schimbării, venită atât din interior, ca
urmare a conştientizării cerinŃelor de adecvare la nevoile omului contemporan, cât şi din exterior, ca
urmare a factorilor sociali şi economici care impun actualizarea sa şi adaptarea la noile de condiŃii din
România membră a Uniunii Europene. În mod clar, schimbarea nu poate fi introdusă brusc în nici un
sistem, pentru că riscă să dezechilibreze toate raporturile actuale din interiorul şi din exteriorul său.
Schimbarea trebuie implementată gradual, plecând de la infrastructură către conŃinut şi cunoscând
întotdeauna obiectivul final. Într-o evaluare preliminară, probabil că la terminarea actualului mandat
al membrilor plenului CSM, se vor vedea deja primele roade ale unei strategii de comunicare
profesionist proiectată şi implementată. Însă mai mult decât această „moştenire” pe care o va prelua
următorul corp care va forma plenul CSM, acest proiect prezinta oportunitatea unică de a crea un
model de comunicare din care se pot inspira toate instituŃiile publice din România. Acest proiecvt are
şansa de a deveni referinŃă pentru mai mult decât domeniul justiŃiei. Următoarele două etape din
proiect vor pune accent pe aspecte concrete de timp şi resurse, precum şi pe particularizarea
comunicării în funcŃie de fiecare instituŃie – CSM, PICCJ şi DNA, însă pentru aceasta este nevoie de
validarea soluŃiilor identificate în acest raport

- 35 -