TEMA DE PROIECT

Să se proiecteze schema electrică de comandă, protecţie şi semnalizare a

unui motor electric asincron cu rotorul în scurtcircuit, cu pornire stea-triunghi
(comandat prin temporizare).
Comanda se va face cu contactoare de curent continuu, iar protecţia va fi la
suprasarcină, supracurenţi şi scurtcircuit.

DATELE INIŢIALE :
 Motor asincron cu rotorul în scurtcircuit tip AT 71-14A-2
Forţa rezistentă şi numărul de linii de dispersie 28 linii de dispersie şi forţa
rezistentă 48N
ETAPELE PROIECTULUI

Proiectul va avea două părţi A şi B partea A fiind constituită din circuitul

de forţă a motorului iar partea B va fi din partea de comandă şi semnalizare.
Partea A
 Prezentarea principiului pornirii stea-triunghi şi condiţiile ce se impun
motorului;
 Datele motorului;
 Realizarea schemei electrice desfăşurate (explicând şi funcţionarea ei)
Alegerea echipamentelor de forţă (contactoare, siguranţe fuzibile, releu
termobimetalic, releu electromagnetic şi cablurile de alimentare)
PARTEA B
 Alegerea echipamentelor de comandă şi semnalizare (transformatorul de
separare, puntea redresoare, siguranţe fuzibile rezistenţa economizatoare,
releul de temporizare, butoane, lămpi de semnalizare, conductoare de
alimentare);
 Determinarea caracteristicii de protecţie temporală şi explicarea ei;
 Proiectarea preliminară a electromagnetului (de c.c.) de acţionare;
Definitivarea constructivă a electromagnetului de acţionare pe baza
calculării dispersiei
Dimensionarea căilor de curent şi a contactelor contactorului de c.c.

1
 INTRODUCERE

Pentru motoare cu puterea mai mare de 1kW sau a căror putere instalată
depăşeşte 0.2% din puterea transformatorului de alimentare nu este permisă
pornirea prin conectare directă la reţea datorită faptului că, curentul de pornire
poate lua valori periculoase pentru motor, pentru mecanismele acţionate şi poate
perturba funcţionarea altor consumatori.
Dintre metodele de pornire care limitează curentul de pornire al motorului,
una din cele mai simple şi folosită metodă este pornirea Y-Δ. Metoda face parte
din grupul metodelor de pornire cu tensiune redusă.
Metoda constă in alimentarea iniţiala a motorului la tensiunea de fază prin
conectarea in Y a statorului şi comutarea ulterioara pentru tensiunile de linie prin
conexiunea în Δ a statorului. Momentul comutaţiei se face cand turaţia a atins cel
putin 90% turaţia nominală.
Pentru sesizarea momentului comutaţiei se poate folosi un tahogenerator sau
in cazul sarcinilor constante un releu de temporizare, a cărui reglare se face
experimental.
Prin comutarea Y-Δ tensiunile şi curenţii cresc de √3 ori, iar momentul
creşte de 3 ori, de aceea metoda se aplică motorului care porneşte în gol sau cu
sarcina redusă (motoare cuplate prin cuple elastice).
Pentru a putea fi pornit Y-Δ un motor trebuie să indeplinească două
condiţii: tensiunea nominala egală cu tensiunea de linie =400V (Un=Ul=400V); să
permită accesul la 6 borne statorice (începutul şi sfârşitul fiecărei faze).

1.MODUL DE FUNCŢIONARE AL SCHEMEI

Alimentarea schemei de comandă, protecţie şi control se face prin

transformatorul de separare T (care poate juca şi rol de reducator de tensiune).
Protecţia la scurtcircuit în primar a transformatorului se face prin siguranţele
fuzibile F5, F6, iar a secundarului prin F7 si F8 ; transformatorul poate fi alimentat în
primar la tensiunea de fază sau linie. Prezenţa tensiunii de alimentare este
semnalizată prin lampa H1. Transformatorul T1 are in primul rând rol de protecţie
nemai permiţand ca pantele mari de curent sau tensiune din instalaţia de forţă sa

2
treacă în caz de avarie în instalaţia de comandă, deoarece contactoarele sunt de
curent continuu instalaţia de comandă este alimentată printr-o punte redresoare V1 ,
montată in secundul transformatorului şi protejată la scurtcircuit de siguranţele
fuzibile F7 si F8 .
Condensatorul C0 are rol de filtraj; lampaH2 semnalizează prezenţa
tensiunilor de comandă – adica corecta funcţionare a transformatorului şi a diodei
redresoare.
Siguranţa fuzibilă F9 asigură protecţia in scurtcircuit a punţii redresoare V1 şi
a schemei de comandă.
Butonul S1 este de oprire şi S2 de pornire. La acţionarea butonului de pornire
S2(0-1), dacă conexiunea în Δ nu este realizată (k3(3-5) inchis), bobina
contactorului k2(0-1) va fi alimentată şi prin închiderea contactorului de forţă
(RA SB TC) se realizeză conexiunea Y a statorului.
Iniţial k2(3-5) este normal închis şi şuntează rezistenţa economizatoare R1
astfel încât la acţionarea curentului prin electromagnet este mare şi deci acţionarea
rapidă şi sigură. Dupa acţionarea lui k2, k2(3-5) se deschide introducând în circuitul
bobinei contactul k2 rezistenţa economizatoare R1. Aceasta rezistenţă are rolul de a
limita curentul prin electromagnet de acţionare în poziţie închisă la o valoare de
≈10%In suficientă pentru a menţine atrasă armatura electromagnetului şi care
reduce solicitarea termică a bobinei de excitaţie.
Odată cu acţionarea lui k2 se închide şi k2(2-4) care alimentează bobina
contactorului k2(0-1). Dacă conectarea contactorului principal s-a realizat k1(0-1),
atunci k1(2-4) memorează comanda de pornire a lui S2.
Contactorul principal k1 se automenţine prin k1(6-8).
Rezistenţa economizatroare R2 a contactorului k1 este comandată prin k1(3-5)
.
Dupa acţionarea lui k1 prin k1(2-4) este alimentată bobina reală de
temperatură k4T(0-1); după trecerea temperaturii (timp prestabilit), se inchide k4T(2-
4), alimentarea bobinei cu k3(0-1); k3(3-5) va declupla pe k2, iar k3(2-4) va
automenţine contactul k3. Automatizarea este posibilă doar dacă k2 a fost
dezactivat, adică dacă k2(7-9) a revenit în poziţia închisă( interblocaj).
Rezistenţa economizatoare R3 este şuntată şi introdusă în circuit de k3(7-9),
iar funcţionarea în conxiune Y este semnalizată de lampa H3(0-1) şi în Δ de H4(0-
1).
Dupa acţionarea lui k4T prin k4T(3-5) el se autodezactivează.
Oprirea voită a motorului se face de la motorul S1, iar în caz de suprasarcină
releeul termobimetalic F4 prin contactul F4(8-10) comandă oprirea instalaţiei.

3
 Protecţia la scurtcircuit a instalaţiei de forţă care se realizează prin
siguranţele fuzibile şi protecţia la suprasarcină prin releeul termobimetalic este
suficientă pentru motoarele mici şi de sarcini cvasiconstante.

4
 Caracteristica de protecţie este:

lnt

3 1
I/IN

1-caracteristica de stabilitate termică a motorului;

2-caracteristica releului termobimetalic dependentă;
3-caracteristica siguranţei fuzibiladependentă;
Pentru o protecţie sigură pe zona activă, caracteristicile de protecţie sunt sub
zona 1.Protecţia la scurtcircuit prin siguranţe fuzibile asigură rapiditatea necesară,
iar caracteristica releeului termobimetalic (puternic dependentă) permite ca la
pornire Ip=5÷8In protecţia sa nu acţioneze(de aceea siguranţele fuzibile acţionează
de la 10÷15 In).

5
 2. MOTORUL. CARACTERISTICILE MOTORULUI

Se alege din STAS 2755/1-74 DIN 42673.

Tipul motorului este AT71-14A-2.
În tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile motorului:

Destinaţia motorului Acţionare generală

Gradul de protecţie IP 44
Forme constructive de montaj IMB3
Tensiunea şi frecvenţa nominală 230/400V; 50Hz
Clasa de izolaţie B
Nr. de poli( turaţia de sincronism) 2/3000 min-1
Turaţia nominală 2700
Puterea 0,37 kW
Curenţi nominali de linie/fază 1,1/1,85 A
Randament 66%
Cos ϕ n 0,79
Moment de pornire relativ Mp/Mn 1,9
Moment max( critic) relativ Mm/Mn 2,2
Curent de pornire relativ Ip/In 5,5
Masa 6,3 kg
Moment inerţial 0,00165 daNm2

Motorul asincron trifazat cu motorul in scurtcircuit M1 este alimentat de la

reţeaua RST prin siguranţele fuzibile F1, F2, F3 (pentru protecţia la scurtcircuit) şi
prin blocul de relee termobimetalice F4 (pentru protecţia asupra sarcinii).
Conectarea la reţea are loc prin contactorul trifazat principal k1. Pentru
pornirea Y-Δ primul va comuta contactorul k2, apoi k1, iar după un anumit timp
(temporizat) se deschide k2 si se inchide k3 . Când k2 este inchis motorul este
conectat in Y fiind alimentat la tensiunea de faza (230V), iar dupa ce deschidem
k2, închidem k3, motorul este conectat in conexiunea Δ şi alimentăm la tensiunea
de linie Ul=400V.

6
 Carcasa motorului este conectată la priza de împământare (eventual nul de
protecţie).
3. ALEGEREA ECHIPAMENTELOR DE PORTECŢIE ŞI
CONTROL

3.1. Alegerea contactoarelor

Contactoarele pot fi alese în 3 feluri:
• Prin calcul
• La recomandarea producătorului de contactoare
• Pa baza datelor de catalog
Obs) coeficientul de siguranţă 1,15..1,5 în funcţie de regimul de
lucru(C1..C5)
P
I c = 1,15 ⋅ , şi din caracteristicile motorului rezultă:
kU ⋅ U ⋅ cos ϕ ⋅ η

0,37 ⋅10 3
I c = 1,15 ⋅ = 1,18 A
3 ⋅ 400 ⋅ 0,79 ⋅ 0,66

Se alege din STAS contactorul TCAC cu cod: CC6CF-4019, varianta cu 4

contacte auxiliare.
Corentul termic=curent serviciu/curent reglat (6/4,8)
Datele de catalog a contactorului CC6CF-4019 sunt:

Caracteristiciele tehnice:
• Tensiunea nominală: 220 Vcc;
• Frecvenţa de conectare: 600 contactări/oră;
• Durata de conectare: 40(100)%;
• Grad de portecţie: IP 000;
• Execuţie climatică: „normal”, „naval”, „T3”;
Parametrii tehnici sunt daţi în tabelul de mai jos:

Tip Cod Curen Reziste Tensiunea Contacte Puterea Greutate

t nţa la de auxiliare absorbită de aparat
nomi uzură alimentare bobină

7
 nal electric a ND NI inchi desch 0,55
termi ă bobinelor s is
c Vcc.
In(A)
CC6C 401 6 0,8.106 24:110 8 0 10 10
F 9
7 1
6 2
5 3
4 4

Condiţii de lucru:
• Altitudine maximă: 2000m;
• Temperatura ambiantă: -35oC - +50oC;
• Umiditatea relativă maximă a mediului 98% la 20oC;
• Vibraţii cu amplitudinii şi frecvenţe conform normelor;
• Şocuri simulând efectul loviturilor de tampon;

3.2. Alegerea cablului

Din STAS se alege cablu de Cu cu secţiunea de 1,5 mm2. Codul cablului
ales este CYY 3x1,5 NID 6074-72.

3.3. Alegerea siguranţelor fuzibile

Am ales siguranţe fuzibile lente, cu filet, 660/220 Vca/cc. Codul acestor
siguranţe este D II/ 4A; soclul pentru siguranţe: LFI( legătură faţă industrială), cod
2061; patrod cod 2240/4 A; capac cod 2004/E27; gabarit 62x42x61 mm.
Gradul de protecţie IP 000

3.4. Alegerea releului de portecţie

Acesta se alege în funcţie de curentul de serviciu, aici acesta este de 6 A.

8
 S-a ales TSA 10, releu termic destinat protecţiei motoarelor la suprasarcină.
El face parte dintr-o serie completă de relee care au curenţii de serviciu între 0,4 şi
100 A.

Caracteristicile tehnice
• Tensiune nominală 660 Vc.a.;
• Număr de poli:3;
• Frecvenţa de conectare: 15 conectări/oră;
• Domeniul de reglaj al releelor: (0,67-1).Is( Is=curent de serviciu);
• Gradul de protecţie: IP 000;
• Contacte auxiliare:
• Tensiunea nominală: 500 Vc.a.; 220 Vc.c.;
• Curent nominal termic: 6A;
• Capacitatea de rupere: 220 Vc.a./1,8 A; 380V c.a./1,3A; 500 V c.a/1A;

Factorii de corecţei aplicabili în cazul variaţiilor temperaturii ambiante în

afara limitelor +10..+35oC pentru releele TSA 10 sunt cele din tabelul de mai jos:

Tempratura -20 -10 0 +10 +35 +40 +45 +50

mediului ambiant,
o
C
Factor de corecţie 0,87 0,9 0,93 0,96 1,07 1,1 1,13 1,15

3.5. Alegerea releului de timp

Din STAS s-a ales releul de timp RTpa-5, având codul 71806.

Caracteristici tehnice:

9
 • Tensiunea nominală: 110V;
• Tensiunea de pornire: (0,7..1.1).Un;
• Tensiunea de inchidere: 0,03Un;
• Consumul de putere: 30W;

Caracteristic generale:
- intervale de timp: 0,2..1.3 s; 0,5..3,5 s; 1,5..9 s; 4..20 s;
- temperatura de lucru: -30oC..+40oC;
- presiunea atmosferică: 86..106 kPa;
- umiditatea relativă: 80% la +20oC;
- rezistenţa izolaţiei: 2 Mohmi;
- nr de conectări: 5000;

3.6. Alegerea cablurilor pentru conexiuni interioare

Se aleg Myff 1x0,75 mm2/660V, STAS 9108/80
3.7. Alegerea butoanelor şi a lămplilor de semnalizare
Butonul S1 – tip ciupercă, de culoare roşie, pentru oprire, de diametru 40
mm, având codul P9M ER4RN.
Butonul S2 – obişnuit, cu inel de gardă, de culoare verde, pentru pornire,
având codul XB4W33G5.
De asemenea se aleg 4 lămpi de semnalizare:
H1 – 230V – cod XB4BVM3;
H2 – 110V – cod XB4BVG3;
H3 – 110V – cod XB4BVG5;
H4 – 110V – cod XB4BVG6;

3.8. Calculul bilanţului de putere. Alegerea transformatorului.

3x10W+30W+3x3W= 69 W
Vom alege TMAC 100, alimentat în primar 230V având în secundar 115V.
Are un randament de 0,85.
Tip Putere în Puterea Cote de Greutatea

10
TRAFO regim de maximă gabarit [kg]
lungă admisă în [mm]
durată regim de
scurtă
durată
50 ms
Cos φ =1 Cos φ =0,3 L B H
TMAC 100 VA 250 12 80 14 3,9
100 0 0

Calculul transformatorului pentru alegerea siguranţelor fuzibile.

S ⋅η 100 ⋅ 0,85
I1N = I 1N = = 0,52 A
cos ϕ ⋅ U 1 0,7 ⋅ 230

I 1SF = 2,5 ⋅ I 1N = 1,5 A

S ⋅η
I2 = = 2,625 A
cos ϕ ⋅ U 2

Se aleg siguranţe fuzibile de 2A în primar: F5, F6 şi de 4A în secundar F7,

F8. siguranţele F5..F8 sunt siguranţe normale, iar siguranţa F9 este siguranţă
ultrarapidă de 4A.

3.9. Alegerea punţii redresoare şi a condensatorului de filtraj

Puntea redresoare. Caracteristicii şi calcul

Curentul mediu redresat este I2=1,05A. Tensiunea medie redresată este
U2=115V.
Uram( pulsaţia tensiunii redresatre trebuie să fie mai mică de 0,7V. De
asemenea variaţia tensinii reţelei trebuie să fie ∆U = ±8% . Căderea relativă de
tensiune pe rezistenţa internă a punţii: λ =0,15. Tesiunea maximă U1max=3Umediu
redresat=345 V, iar I0max=Imediu redresat/m. , I0max= 0,525 A unde m este numărul de
alternanţe redresate( m=2).
Curentul de vârf repetitiv IDmax=8I0max=4,2 A.

11
 Din toate aceste considerente se alege puntea redresoare 10PM4 cu
următoarele caracteristici:
- Uinv. de vârf repetitivă=400V
- ID curentul nominal= 10A
- IFSM – curent direct de vârf de suprasarcină accidentală= 180A
- I2.t= 162 A2s – integrala de curent
Alegerea condensatorului de filtraj
Condiţia impusă este ca amplitudinea fundamentală să nu depăşească 0,7V.
Ri – rezistenţa internă a punţii.
λ ⋅ U med redresat 0,15 ⋅ 115
Ri = = = 16,42Ω
I mediu redresat 1,05
I med redresat ⋅ Ri 1,05 ⋅ 16,42
Rr = 0,583 ⋅ m ⋅ Ri ⋅ = 0,583 ⋅ 2 ⋅ 16,42 ⋅ = 4,73Ω
e2 ⋅ m 141,3 ⋅ 2

l2 – amplitudinea tensiunii în secundarul transformatorului

e2 = U med redresat ⋅ (1 + 1,5 ⋅ λ ) + U d
U d ≈ 0,4V
e2 = 141 ,3V

Capacitatea condensatorului este dată de formula:

U med redresat + U D 0 115 + 0,67
C= = = 34,93 µF
Rr ⋅ U ram 4,73 ⋅ 0,7

Din STAS 7675/73 se alege EG 11.62 50 µF / 350 V cu următoarele date

caracteristice:
- toleranţa -20%.. +50%
- tg δ < 0,15 la 100Hz şi 20oC şi tensiuni mai mari de 200V
- curent de fugă =100 µA

- tensiunea de vârf 1,1.UN(350V)

12
 4. CALCULUL ELECTROMAGNETULUI DE ACŢIONARE AL
CONTACTORULUI

Definitivarea constructivă se face prin calculul dispersiei, numărul de linii

de dispersie este N=20.

Calculul de proiectare a electromagnetului de curent continuu utilizat pentru

acţionarea contactorului

Contactoarele electromagnetice sunt larg răspândite deoarece

comanda acestora se face sigur, simplu şi comod iar preţul lor este relativ scăzut
comparativ cu alte aparate de comutaţie.
Contactoarele de curent continuu au un circuit magnetic tip clapetă, cu
armătura mobilă sprijinită pe o prismă pentru a asigura o rezistenţă mai mare la
uzură. Aceste contactoare sunt prevăzute uneori cu rezistenţe economizatoare
legate în serie cu bobina de acţionare.
Calculul electromagnetului de curent continuu,prezentat în acest capitol,are
în vedere un calcul prelminar,de proiectare şi verificare,prin folosirea unor relaţii
relativ simple pentru determinarea circuitului magnetic şi electric ,făcându-se în
final verificarea solicitărilor termice.Relaţiile sunt riguroase deoarece se introduc
coeficienţi de corecţie empirici,metoda putând fi echivalentă cu un calcul de
optimizare, parametrii utilizaţi oferind posibilitatea analizării influenţei diferiţilor
factori asupra caracteristicilor şi dimensiunilor electrmagnetului,mărindu-se
totodată precizia calculului.
Datele iniţiale de proiectare sunt:
 tensiunea nominală de alimentare :U;
 durata relativă de conectare: DC =100%;
 mediul de funcţionare: aerul ambiant;
 temperatura maximă amediului ambiant: θ a = 40oC ;
 forma circuitului magnetic: forma U ;
 felul armăturii mobile:exterioară ;
 mişcarea armături mobile : rotaţie ;
 numărul bobinelor de acţionare: o singură bobină ;
 tipul de execuţie al electromagnetului: deschis ;

13
  măsuri înpotriva remanenţei magnetice: un intrefier auxiliar în punctul de
rotire al armăturii mobile ;
ca element iniţial se dă diagrama forţelor antagoniste în funcţie de întrefier (figura 2.)
determinată din schema cinematică a contactorului.

Alegerea coeficienţilor şi parametrilor pentru calculul preliminar

Pentru execuţia înfăşurării se consideră un conductor de cupru emailat, care

conform STAS 3686-63 poate atinge temperatura maximă admisibilă θ adm=155°C
făcând parte din clasa de izolaţie F.
Supratemperatura maximă admisibilă se calculează cu relaţia:
τ adm =θ adm -θ a

τ adm =155-40=115 [oC]

Deoarece căldura se transmite liber de pe suprafaţa exterioară a bobinei către
mediul ambiant transmisivitatea termică globală va fi:
α ex=α ex0 ⋅ (1+b’τ adm )
α ex=9,3⋅ (1+0,0059.115)=15,61 [Wm-2grd-1]
În care: α ex0=9,3 Wm-2grd-1 este transmisivitatea termică la 00C, iar b’=0,0059
grd-1 este coeficientul de dependenţă cu temperatura a transmisivităţii termice.
Rezistivitatea conductorului de cupru se calculează cu ţinând cont de creşterea
rezistivităţii cu temperatura:
ρ (θ adm )=ρ (155) =ρ 0(1+α 0’⋅ θ adm )
ρ (θ adm )=ρ (155) =0,0165.10-6 .(1+0,00425 ⋅ 155)= 0,0273.10-6 Ω m
Unde: ρ 0=0,0165.10-6 Ω m este rezistivitatea cuprului la 00C,iar α 0’=0,00425
grd-1 este coeficientul de depenţă cu temperatura al rezistivităţii.
Schimbul de căldură dintre suprafaţa interioară a bobinei şi fierul
miezului este mai eficace dacă spirele bobinei se înfăşoară pe o carcasă tubulară
sau mai bine direct pe miez. Acest schimb se caracterizează prin transmisivitatea
termică α in care pentru supratemperaturi la suprafaţa interioară a bobinei până la
80°C se poate calcula cu formula:
α in=β ⋅ α ex [W⋅ m-2⋅ grd-1]
α in=1,7⋅ 15,61=26,54 [W⋅ m-2⋅ grd-1]
în care pentru β avem valorile:
-pentru bobina bandajată fără carcasă β =0,9

14
 -pentru bobina cu spirele înfăşurate pe o carcasă tubulară β =1,7(ca în
cazul nostru),
-pentru bobina cu spirele înfăşurate pe miez β =2,7
-în cazul particular al bobinelor de curent alternativ şi pentru bobina
cu carcasă cu conductivitate termică mică β =0
Pentru calculul preliminar al electromagneţilor de curent continuu este
necesar să se determine valorile coeficienţilor k1, k2, şi k3. Aceştia se determină în
funcţie de dimensiunile electromagnetului conform tabelului 1:
Felul execuţiei Fără piesă Cu piesă
Electromagnetului de c.c. polară polară
K1 0,4 ÷ 0,6 0,7 ÷ 0,9
K2 2,0 ÷ 8,0 4,0 ÷ 7,0
K3 1,0 1,6 ÷ 2,0
Tabelul 1.

Coeficienţii din tabel reprezintă raporturi între dimensiunile

geometrice ale electromagnetului prezentat în figura 1.(fără piesă polară).
Figura 1.Mărimile de calcul şi aspectul constructiv al electromagnetului .
1.Miez de fier .2.Jug. 3.Armătură mobilă. 4.Bobină. 5.Bandaj izolant.
6.Carcasă. 7.Opritor. 8.Placă izolantă. 9.Piesă polară. 10.Conductoare
bobinate în şah. 11.Conductoare bobinate în rânduri.
Pentru calculul preliminar se aleg coeficienţii k1,k2, k3 optând pentru un
electromagnet fără piesă polară:
g M Dp
k1= Dm ; k2= k1 k3= Dm ; M=h/Dm ;

Se aleg k1=0,5;
k2=5;
k3=1;
Din calcul rezultă
M=k1.k2=0,5.5=2,5 M=2,5

Coeficientul de umplere al ferestrei cu conductoare se aproximează:

15
 Acu ⋅ N
ku= Sb
=0,6

unde : ACu = aria secţiunii conductorului

-N = numărul de spire
-Sb = g.h = aria suprafeţei ferestrei bobinei, în interiorul carcasei, în
2
m.
În exploatare există posibilitatea micşorării tensiunii aplicate la bornele
bobinei. Pentru o funcţionare sigură a electromagnetului, care trebuie să dezvolte o
anumită forţă, se introduce în calcule coeficientul χf=0,85. Căderile potenţialului
magnetic în fier şi în întrefierurile parazite, sunt semnalate prin coeficientul
χb=0,7÷0,87. Se adoptă χb=0,75.

Calculul preliminar de dimensionare a electromagnetului

Din analiza diagramelor forţelor antagoniste prezentate în figura 2, pentru

întrefierul critic δk=10mm electromagnetul trebuie să dezvolte o forţă de acţionare
critică Fk mai mare decât forţa antagonistă (rezistentă)

Frk=48N.
Pentru o funcţionare sigură a electromagnetului trebuie să avem relaţia :
Fk = υs ⋅ Frk , se adoptă υs =1,2
Fk=1,2.48=54 N
Unde υs este un coeficient de siguranţă care poate lua valorille :

16
 - υs =1,2..1,5 pentru contactoare.
În expresia dimensiunii Dm a miezului feromagnetic intră o constantă care se
poate calcula pe baza coeficienţiolor determinaţi anterior :
2,04 ⋅ 106 ⋅ ρ ⋅ (1 + k1 )
Ck =
χ 2f ⋅ χ b2 ⋅ k u ⋅ k1 ⋅ M 2 ⋅ k 32 ⋅ (1 + 2k1 + β ) ⋅ α ex ⋅ τ adm

2,04 ⋅ 10 6 ⋅ 0,0274 ⋅ 10 −6 (1 + 0,5)

Ck = = 0,165.10-6
0,75 ⋅ 0,85 ⋅ 0,6 ⋅ 0,5 ⋅ 2,5 ⋅ 1 ⋅ (1 + 2 ⋅ 0,5 + 1,7 ) ⋅ 15,61 ⋅ 115
2 2 2

Se calculează valoarea aproximativă a inducţiei magnetice în întrefierul de

lucru,care nu trebuie să depăşească 0,9..1,2 T, ţinându-se seama de bombarea
fluxului în întrefier:
ξ1 F3
Bδk = ⋅ 10 k4 , unde ξ1 = 1,533 ⋅10 −3 o constantă determinată de sistemul
k3 ⋅ 5 Ck δk
de unităţi( MSKA).

1,533 ⋅10 −3 54 3
Bδk = ⋅ 10 =0,289 T
1 ⋅ 5 0,165 ⋅10 −6 10 −8

În funcţie de coeficientul k4, care poate fi ales fie din figura 3 sau din formula
ξ 2 Fk
de dependenţă f (k 4 ) = k 45 ⋅ = ,unde ak=29,663.10-6m3N-1 se aleg diametrul
a k δ k3
bobinei, grosimea bobinei şi înălţimea bobinei:
Dm=k4. δk ;
Dm=25 mm;
g=k1.Dm;
g=0,5.24=10 mm
h=M.Dm;
h=2,5.24=56 mm

17
 După alegrea acestora se calculează solenaţia necesară cu reaţia:
ξ2 Dm
IN = ⋅ Dm ⋅ [A.Sp], unde constanta ξ 2 = 1,437 ⋅10 3 depinde de
χ f ⋅ χ b ⋅ k3 Ck
sistemul de unităţi( MSKA).
1,437 ⋅10 3 0,025
IN =
0,75 ⋅ 0,85 ⋅1
⋅ 0,025 ⋅
0,0165 ⋅10 −6
=2193,19 A.Sp

Aria secţiunii conductorului neizolat se calculează:

ρ ( θ ) ⋅ ( 1 + k1 ) Dm
ACu = ξ 3 ⋅ ⋅ Dm ⋅ [m2], în care constanta ξ3 = 4,511 ⋅10 3 depinde de
U ⋅ χ f ⋅ χ b ⋅ k3 Ck
sistemul de unităţi( MSKA).
0,0273 ⋅10 −6 (1 + 0,5) 0,025
ACu = 4,511 ⋅10 3 ⋅
115 ⋅ 0,85 ⋅ 0,75 ⋅1
⋅ 0,024 ⋅
0,0165 ⋅10 −6
=0,0612.10-6 m2

Diametrul conductorului neizolat se calculează cu formula:

4A Cu
d= , [mm]
π

4 ⋅ 0,0612 ⋅10 −6
d= = 0,000279 m=0,279 mm
π

18
 dSTAS=0,25 mm
Din STAS se alege conductorul din Cu emailat şi diametrul, după care se
recalculează aria secţiunii conductorului standardizat:
π⋅ d 2
(ACu)STAS= [m2].
4
(ACu)STAS=0,0491.10-6 m2
Numărul (aproximativ) de spire care se poate înfăşura pe carcasa bobinei:
ku ⋅g ⋅h
N= A [spire]
Cu STAS

0,6 ⋅ 0,01 ⋅ 0,056

N= 0,0491 ⋅10 −6
=6844,95 [spire]

Numărul final de spire se va obţine după recalcularea solenaţiei ţinând

cont de coeficientul real de umplere a ferestrei carcasei bobinei.

Calculul de proiectare

Pe baza variantei constructive iniţiale a electromagnetului de curent continuu,

cu mişcare de rotaţie şi a datelor aproximative obţinute din calculul preliminar, se
poate trece la proiectarea constructivă sub aspect funcţional şi tehnologic.
În continuare, dimensiunile electromagnetului şi alte mărimi determinate
în calcul în calculul preliminar, care se corectează prin calculul de priectare (sau se
rotunjesc ), se vor nota cu semnul “prim”
Cunoscând coeficientul k4 = Dm.δ k-1, se poate calcula coeficientul de bombare
a fluxului magnetic (ξ → ξ ’) pentru întrefierul critic δ k =10-2m:
k 4 + 2,08
ζ1 = ; ζ1 =1,296
k4

Se consideră că diametrul miezului nu se modifică,adică Dm=Dm’.

Dimensiunile electromagnetului de curent continuu vor fi:
Lăţimea miezului feromagnetic b=Dexb+2 Δ3 [m]
b=0,05 m
π ⋅ Dm2 1
Grosimea miezului feromagnetic a= ⋅ ⋅ [m]
4 b
π ⋅ 0,025 2 1
a= 4
⋅
0,05
=0,0098 m

19
 e=(0,6...1).a [mm]
e=0,9.0,0098=0,0088 m
Dm
Lungimea jugului L= a + ld + +3 [m]
2
L=0,0098+0,0345+0,01+0,003=0,0598 m
În care s-au ales din motive tehnologice dimensiunile: Δ1=2 mm , Δ2=8,5 mm;
Δ3=2 mm; Δ4=2 mm; Δ5=3 mm; Δ6=0,5 mm.
Inducţia în întrefierul de lucru:
Fk
Bδk,=0,1788·10-2· [T]
k 3 ·ζ , ·D ,m

54
Bδk,=0,1788·10-2· 1·1,296 ,
·0,025
=0,43 T

Diametrul echivalent al razei secţiunii Ak circulare străbătute de fluxul

bombat din zona întrefierului principal: Dk =k3·ζ’·Dm’ [m]
Permeanţa specifică de dispersie:
2·π·µ 0
  Dm  
2
 ld + ld − 
2
 
λ
d =   2   [m].
ln  
Dm
 
 2 
 

2·π ·4π ⋅10 −7

 2 
 0,0345 + 0,0345 2 − 
0,025 
 
λ
d =   2   =4,717.10-6 [m].
ln  
0,025
 
 2 
 

În care
ld=0,5.Dm+ Δ5+g+ Δ6+Δ2 [m].
ld=0,5.0,025+0,003+0,01+0,0005+0,002=0,0345 m

Spaţiul de dispersie în lungul bobinei are înălţimea egală cu lungimea

miezului de fier:
lm=h+Δ1+2·Δ4 [m].

20
 lm=0,056+0,002+2.0,002=0,062 m
Permeanţa totală de dispersie:
lm
Λ d= λd· [H].
2
Λ d= 0,146.10-6 H
Permeanţa întrefierului principal (dintre polul miezului şi armătura mobilă):
π ⋅ D k2
Λk = μ0 [H].
4 ⋅ δk

Λk = 0,189.10-6 H
’.
în care diametrul echivalent Dk=k3.ξ Dm’ [m].
Dk=0,0438 m
Împotriva fenomenului de remanenţă magnetică în zona de rotire a armăturii
mobile se prevede un întrefier auxiliar:

δaux = δα+0,5=(0,5…1,5) [mm]

a·b
Permeanţa jugului nesaturat : Λa=μ0· δ [H].
aux

Λa=0,616.10-6 H
Λk ⋅ Λa
Permeanţa echivalentă: Λ= Λ + Λ [H].
k a

Λ= 0,145.10-6 H
Λd
Coeficientul de dispersie: σ = 1+ .
Λ
σ =2,006
Valoarea medie a inducţiei în miezul feromagnetic:
Bm1 = σ ⋅ ( k3 ⋅ ζ 1 ) ⋅2 Bδ1k [T].
Bm1 = 2,006 ⋅ (1 ⋅1,75 ) ⋅ 0,43 =1,449
2
T
Inducţia în armătura mobilă de secţiune Aam = e·b ; Ak=п.Dk2/4
Ak
,
Bam = Bδ, k ⋅ [T].
Am
0,0015
,
Bam = 0,43 ⋅ =1,471 T
0,000441

Inducţia în jugul de secţiune Aj = a·b [m2]

21
 Ak
B ,j = Bδ, k ⋅ [T].
Aj
0,0015
B ,j = 0,0488 ⋅ =1,32 T
0,00049

Inducţiile B'm şi B'j nu trebuie să depăşească inducţia de saturaţie( 1,4...1,6

T) a matereialului circuitului feromagnetic( oţel electrotehnic slab aliat) a cărui
curbă de magnetizare este dată în figura 4.
Tensiunea magnetică necesară întrefierului principal critic δk este:
δ k ⋅ B δk
(IN)’δk= µ [A·spiră]
0

0,01 ⋅ 0,289
(IN)’δk= =2304,24 A·spiră
4π ⋅10 −7
a ⋅ δk
Întrefierul auxiliar este : δaux= 2 ⋅ l [m].
c

δaux=0,00096 m
Tensiunea magnetică din întrefierul mediu auxiliar:
δ aux ⋅ B 'δk
(IN)’a= [A⋅ spiră]
μ0
0,00096 ⋅ 0,43
(IN)’a= =330,59 A⋅ spiră
4π ⋅10 -7
Tensiunea magnetică din întregul circuit magnetic:
(IN)’=(IN)’δ k+(IN)’a+(IN)’Fe [A⋅ spiră]
(IN)’=2304,24+330,59+0,1.2304,24=2865,25 A⋅ spiră
(IN)’Fe =0,1.(IN)’δ k este căderea de tensiune magnetică în fier.
Recalculăm aria secţiunii şi diametrul conductorului (blanc) de cupru:
(IN)'
A 'Cu = A Cu ⋅ [m2]
(IN)
2865,25
A 'Cu = 0,490 ⋅10 -6 ⋅ =0,0641.10-6 m2
2193,19

4A 'Cu
d= [m]
π
d=0,000285 m=0,285 mm
Din standard se alege diametrul conductorului blanc standardizat (d=0,28) şi
diametrul conductorului cu izolaţie(di=0,311).

22
 πd ' 2
( A 'Cu )STAS= [m2]
4
π ⋅ 0,00028 '2
( A 'Cu )STAS= =0,0615.10-6 m2
4
ku ⋅g ⋅h
N’= [spire].
(A 'Cu ) STAS
0,6 ⋅ 0,01 ⋅ 0,056
N’= 0,0615 ⋅10 −6
=5456,74 spire

Calculul de verificare

După definitivarea constructivă a electromagnetului se face o verificare a

solicitărilor termice.
Pentru calculul rezistenţei electrice a bobinei în stare rece R0 ( la temperatura
de 0°C) se determină diametrul spirei medii:
Din=Dm+2∆ 5 [m]
Din=0,025+2.0,003=0,031 m
Dex=Dm+2g [m]
Dex=0,025+2.0,01=0,045 m
D in + D ex
Dmed= [m].
2
Dmed=(0,031+0,045)/2=0,038 m
D med ⋅ N '
R0=ρ 0
( A 'Cu ) STAS [Ω ].
0,038 ⋅ 5456 ,74
R0=0,0165 10 . -6. 0,0615 ⋅10 −6 =174,56 Ω
Puterea activă P0 dezvoltată în spirele bobinei la temperatura de 0°C este

P0=R0I2 =U2/ R0 [W].

I=U.0,85/R0 A

I=115.0,85/174,56=0,56 A

23
 P0=174,56.0,562=54,73 [W].

Pentru calculul pierderilor specifice în bobină la temperatura de 0°C se

calculează volumul ocupat de înfăşurare:

V=π ⋅ Dmed⋅ g⋅ h [m3]

V=3,14159.0,038.0,01.0,056=66,85.10-6 m3

P0
Pierderile specifice în bobină sunt: p0= [W⋅ m-3].
V

p0= 818780,013 W⋅ m-3

Pentru calculul solicitării termice a bobinei trebuie determinată

conductivitatea termică echivalentă λ e în spaţiul ocupat de spirele înfăşurării.

Se calculează dublul grosimii izolaţiei ∆ i de email al conductorului

standardizat:

2⋅ ∆ i=( d i − d i )STAS [m].

'

2⋅ ∆ i=0,301-0,28=0,03 mm

d'
Raportul diametrelor conductorului neizolat şi izolat este: c= ' . Din
di
cataloagele de producător se extrag conductivitatea termică a izolaţiei
conductorului λ i (λ i=0,09 W.m-1.grad-1 pentru conductor emailat neimpregnat) şi
conductivitatea termică a izolaţiei mediului dintre conductoare λ c(λ c=0,025 W.m-
1
.grad-1 pentru bobină în execuţie neimpregnată).

Conductivitatea termică globală pentru izolaţia conductorului şi izolaţia

mediului dintre conductoare este:

2Δ +2Δ
λ = i c
Σ 2Δ 2Δ
i+ c [Wm-1grd-1].
λ λ
i c

0,00003 + 2 ⋅ 0,000152
λ =
Σ 0,00003 2 ⋅ 0,000152 =0,0267 Wm-1grd-1
+
0,09 0,025

24
 Conductivitatea termică echivalentă este: λ e=kλ ⋅ λ Σ [Wm-1grd-1]

λ e=4,6.0,0267=0,120 Wm-1grd-1

în care coeficientul kλ se determină în funcţie de coeficientul de umplere real

k’udin curba empirică din figura 5.(în funcţie de tipul bobinajului: şah sau pe
rânduri).

Solicitarea termică a bobinei se determină în ipoteza distribuţiei uniforme a

surselor de căldură. Astfel, supratemperatura medie τ med şi supratemperatura
maximă τ m (când se neglijează variaţia pierderilor cu temperatura) sunt:

ω th γ 
τ med = 3 1 − 0,98 ⋅ γ 
 [°C]
 

170,193  th 8,796 
τ med = 3
1 − 0,98 ⋅


8,796  =50,41 °C

τ med =τ
,
med 1,05=52,93 °C
.

25
 ω 1,03 
τ m = 2 1 − ch γ  [°C],
 

170,193  1,03 
τ m = 2
1 −
 ch

8,796  =85,07 [°C],

τ m
,
=τ m 1,25=106,33 °C
.

π⋅ h p0 ⋅ g 2
în care γ= şi ω= .
2 ⋅g 4 ⋅ λe

π ⋅ 0,056
γ = =8,796
2 ⋅ 0,01

630814,880 6 ⋅ 0,01 2
ω=
4 ⋅ 0,12 =170,193

Dacă se ţine cont de distribuţia neuniformă a surselor de căldură din

electromagnet se va sporii cu 5% supratemperatura τ med şi cu 25% τ m .

Pentru calculul temperaturii suprafeţei exterioare a bobinei θ ex în regim

staţionar se determină coeficientul η :

η = 1 + α '0 ( τ med + θ a ) ⇒ θ ex =τ ex +θ a ; τ ex =5o

η = 1 + 0,00425 ( 52 ,93 + 40 ) =1,394

θ ex =5+40=45oC

şi temperaturile medie respectiv maximă ale bobinei sunt:

θ med =τ med +θ ex şi θ m=τ m +θ ex

θ med =52,93+45=97,93 oC şi θ m= 106,33+45=151,33 oC

Se va verifică θ m astfel încât să ne încadrăm în clasa de izolaţie

conductorului de bobinaj ales.

Rezistenţa bobinei de cupru în stare caldă se raportează la temperatura

medie:

26
 R=R0(1+α 0⋅ θ med ) [Ω ].

R= 174,56.(1+0,0425.97,93)=247,21 Ω

Curentul real prin bobina de c.c. la regim staţionar este determinată de

tensiunea aplicată la borne şi rezistenţa bobinei: I=U/R [A].

I=0,46 A

Densitatea de curent va fi : J= I/(ACu)`STAS [A/m2 ]

J=18,88 A/m2

Solenaţia reală a bobinei: (IN)’=I⋅ N’ [Aspiră]

(IN),=0,46. 5456,74= 2538,39 Aspiră

(IN),/(IN)”=1,128

Puterea totală absorbită de bobină la temperatura medie: P=U⋅ I [W]

P=0,85.115.0,41=45,47 W

Lungimea conductorului bobinei: lcond=lmed⋅ N’ [m];

lcond=0,119⋅ 5456,74=651,42 m

lmed=π ⋅ Dmed. [m];

lmed=π ⋅ 0,038=0,119 [m];

⋅ lcond⋅ ( A Cu )STAS
'
Masa de cupru utilizată la bobinaj: MCu=ρ dCu [kg].
Unde densitatea cuprului este: ρ dCu=8,9.10 kg.m-3
3

MCu=9800.742,16⋅ 0,0615.10-6=0,142 kg

27