Sunteți pe pagina 1din 2

Rezumatul operei “La hanul lui Mânjoală”

de I.L.Caragiale

Fănică este un tânăr călător, care dorea să ajungă la pocovnicu Iordache, viitorul său socru. În
timp ce era pe drum, vede hanul lui Mânjoală, care aparţinea văduvei acestuia. Femeie vrednică
şi pricepută, aceasta reparase clădirea, ba chiar şi făcu ceva bani.
Călăreţul îşi aduse aminte o întâmplare ciudată, când nişte tâlhari atacaseră hanul, un caz
misterios când unul dintre atacatori căzuse mort şi al doilea rămăsese mut. Intervenţia unor forţe
obscure nu se opreşte aici. Când Mânjoloaia a început să strige, jandarmii erau deja la poartă de
parcă fuseseră preveniţi..
Fănică se îndreptă spre han. Acolo întâlneşte hanghiţa, o întruchipare a răului şi a necuratului,
mascată sub o femeie atrăgătoare şi senzuală. Simte o atracţie demonică faţă de ea. Interiorul
hanului era încântător : totul este alb, o căldură cumplită… Lipsesc icoanele. Când oaspetele se
aşează la masă, se aude mieunatul unui cotoi care intră pe uşă şi, lăsând ca aerul să intre, stinsese
lampa.
Mai târziu, în timp ce naratorul era servit cu cină îmbelşugată, afară se stârneşte o vijelie nebună.
Hotărât să ajungă la logodnica sa, acesta pleacă , contrar spuselor Manjoaloaiei. La plecare, a
observat că aceasta îi ţinea căciula, uitându-se în ea.
În timp ce gonea cu calul, pe Fănică îl duru rău capul. La un moment dat, calul se opri şi în faţă
apăruse un ied negru. Atunci acesta îl puse în desaga pe spinarea calului, animalul înnebunit
dârdâie şi aleargă năucit, peste gropi şi buşteni, înapoi spre han.
Trântit jos din goana nebună a animalului , tânărul o întâlneşte cu un pandar de la care află că
rătăcise în jurul hanului vreo patru ore. Merge înapoi la han. Acolo vede iedul, dispărut de altfel,
care intră şi se ascunde sub pat.
Tânărul este luat cu forţa din han de pocovnic şi timp de patruzeci de zile, aflându-se la un schit,
se debarasează de vrăjile malefice şi se însoară cu fata pocovnicului.
Mult timp după aceasta, Fănică află că hanul arsese cu tot cu Mânjoloaia.
În textul dat, Ion Luca Caragiale abordează fantasticul prin prisma credinţelor populare şi a
superstiţiilor legate de vrajitori, acesta încercând de fapt să facă din diabolic şi supranatural un
lucru obişnuit. Observăm că există influenţe religioase semnificative, reprezentate prin diversele
ipostaze ale răului, diavolul în toate formele sale. Încă de la început şi pe parcurs, ni se prezintă
anumite indicii, mai mult sau mai puţin ascunse, care ne conving că Mânjoloaia într-adevăr
făcuse un pact faustian şi că era un personaj diabolic. În incipitul textului, o scurtă retrospectivă a
status-quo-ului, şi anume suspectarea Mânjoloaicei de vrăjitorie, vedem că eroul, Fănică, nu
crede acestor zvonuri. Confirmând cele relatate mai sus, indiciile se multiplică: nicăieri în han nu
sunt icoane (lucru foarte ciudat pentru acea vreme), coincidenţa mieunatului pisoiului negru cu
semnul crucii facut de Fănică, vrăjirea căciulii şi ca consecinţă - durerile de cap insuportabile,
apariţia iedului, dispariţia sa şi ivirea acestuia la han, imposibilitatea desprinderii de han (deşi e
luat cu forţa, acesta se întoarce de fiecare dată). De fapt, în privinţa aceasta, putem să vedem
textul în 3 feluri diferite:
- la nivelul de relatare dat, putem afirma dar putem şi infirma faptul că întâmplarea este una strict
uzuală, fără nici un amestec din partea forţelor malefice, iar zvonurile nu se adeveresc.
- de asemenea, putem afirma că există într-adevăr un amestec malefic, iar întâmplările nu erau
simple coincidenţe.
- în final, putem afirma că o parte din evenimentele trăite de Fănică sunt produsul unor
halucinaţii induse de Mânjoloaia şi că acesta nici nu ar fi părăsit hanul.
Cele trei variante sunt plauzibile şi permit o acoperire a textului.
În concluzie, putem afirma următoarele:
- această operă reprezintă o povestire fantastică
- se identifică o asemănare cu basmul
- creaţia reprezintă misticul într-o formă neterifiantă, uneori comică
- interpretările textului pot varia calitativ şi cantitativ, în funcţie de unghiul de analizare
- personajul-narator prezintă situaţia la nivel general-uman.