Sunteți pe pagina 1din 29

IV.

MEMBRELE INFERIOARE

Membrele inferioare sau pelvine sunt segmente corporale care se desprind din partile infero-laterale ale
trunchiului. Sunt adaptate in primul rand pentru statiunea bipeda si locomotie. Ca si membrele superioare prezinta o
portiune care le leaga de trunchi, numita centura membrului si o portiune care o continua pe cea precedenta numita
membrul liber.
Scheletul centurii pelvine (bazinului) este format din cele 2 oase coxale, sacrul si coccigele. Aceste aspecte
au fost discutate in cadrul capitolului II.
Scheletul membrului inferior propriu-zis (liber)este format din:
- scheletul coapsei: - femur, patela;
- scheletul gambei: - tibie, fibula;
scheletul piciorului: - tarsul (7); metatarsul (5); falange (14)
1 Forte de tip intindere in directiile de tractiune opuse;

2 Forte de tip frictiune realizate asupra aceleiasi zone.

Patela nu este stabila lateral. Este inclusa in tendonul cvadricepsului ce realizeaza o tractiune in axul
diafizei femurale (oblica in sus si anterior) in timp ce axul portiunii femurale pe care se aplica patela e
vertical.
Aceasta instabilitate este maxima in extensie activa si in flexie usoara cand patela are un contact mai slab cu
trohleea. Instabilitatea se accentueaza daca tibia este in rotatie externa deoarece in acest caz si tendonul rotulian
devine in egala masura oblic spre exterior.
Lateral rotula este stabilizata in principal prin actiunea muschiului vast medial care o ″readuce″ spre interior.
Se observa astfel ca articulatia genunchiului este expusa unor forte puternice, mai des de partea externa.
Aceasta explica frecventa artrozelor femurorotuliene ce pot compromite buna alunecare a patelei si extensia activa a
genunchiului.
Articulatiile membrului inferior
Articulatiile membrului inferior pot fi impartite ca si cele ale membrului superior in 2 grupe: articulatiile
centurii membrului inferior si articulatiile membrului inferior propriu-zis.
Articulatiile centurii membrului inferior realizeaza o unitate osteofibroasa care asigura o dubla functie:
1 asigura rezistenta necesara echilibrarii bazinului
2 asigura elasticitatea necesara atenuarii socurilor produse in mers, fuga, salt.

Aceasta unitate este realizata:


1 anterior si median prin simfiza pubiana
2 posterior si median prin articulatiile sacroiliace
3 prin ligamentele iliolombare care fixeaza oasele coxale de coloana lombara
4 prin ligamentele sacroischiadice care fixeaza oasele coxale de partile laterale ale sacrului si coccigelui
5 prin membrana obturatoare care acopera gaura obturata.

Aceste apecte au fost discutate pe larg in cadrul capitolului 2 (Trunchiul)


SOLDUL - ARTICULATIA COXOFEMURALA
Soldul este articulatia proximala a membrului inferior ce leaga femurul de bazin. Este greu reperabil datorita
faptului ca este inconjurat de mase musculare importante.
Stabilitatea sa si forta musculaturii sale sunt necesare statiunii bipede si mersului.
Numeroasele tehnici corporale necesita insa in mod egal si o amplitudine mare a miscarii in aceasta
articulatie suplinita si prin regiunile supraajacente (lombopelvine) sau subajacente (genunchi, picior). De aici
importanta cunoasterii acestei articulatii pentru a o putea solicita intr-o maniera izolata.
�Suprafetele articulare ale articulatiei coxofemurale
La nivelul osului coxal se gaseste acetabulul sau cavitatea cotiloida, o cavitate ce reprezinta 1/2 de sfera
situata pe fata externa a coxalului, la nivelul jonctiunii ilion /ischion / pube.
Suprafata articulara pentru femur nu ocupa decat o parte din acetabul, fiind reprezentata de o suprafata semilunara.
Suprafata cea mai profunda a cavitatii nu e articulara si este ocupata de ligamentul rotund. Acetabulul are o orientare
spre exterior, anterior si in jos. Privind dintr-o incidenta anterioara se observa ca partea superioara a acetabulului este
oblica raportata la cea orizontala. Cu cat aceasta oblicitate este mai mare cu atat capul femural este mai stabil in
articulatie. Aceste date variaza individual si in functie de varsta.
La nivelul femurului se gaseste capul femural (2/3 dintr-o sfera de circa 5 cm diametru). Este acoperit de cartilaj
hialin, in afara unei mici suprafete in 1/4 posteroinferioara unde se insera ligamentul rotund. Capul femural se
sprijina pe colul femural. Privit anterior acesta prezinta o oblicitate de sus in jos si dinspre interior spre exterior.
Privit superior este oblic spre anterior si spre exterior. Aceste orientari ca si lungimea colului prezinta variatii
individuale.
Articulatia este completata printr-un inel de fibrocartilaj care adera pe marginea acetabulului. El mentine capul
femural in articulatie crescand stabilitatea articulatiei. Are o forma prismatic triunghiulara. Cele doua suprafete
articulare realizeaza o unire articulara foarte stransa. In pozitie anatomica insa capul femural nu este complet
acoperit de cavitatea cotiloida, partea sa anterioara ramane descoperita. Ea se acopera insa complet in pozitie de
flexie la 90°. Pozitia in care cele doua suprafete articulare au maximum de contact este o combinatie de flexie,
abductie, rotatie externa. Este pozitia pe care o luam in mod spontan pentru a realiza repausul articular.
Asa cum s-a aratat anterior axa colului femural formeaza cu axa diafizei un unghi de 135° numit unghi de inclinatie:
1 un col mai inclinat formeaza un unghi mai mic de 135° si se numeste coxa vara;
2 el limiteaza mai rapid miscarea de abductie;
3 un col mai putin inclinat formeaza coxa valga. El va permite o miscare de abductie mai ampla.

Vazut de sus colul apare oblic formand unghiul de declinatie (10 ° - 12°). Un col cu un unghi de declinatie
redus permite o buna acoperire a capului femural de catre cavitatea cotiloida in pozitie anatomica. Aceasta dispozitie
osoasa permite capului femural sa ramana acoperit chiar in rotatie externa. Un col cu un unghi de declinatie mare
dinpotriva determina un cap femurral putin acoperit in pozitie anatomica si este efectiv descoperit in rotatia externa
pe care o limiteaza.
Curburile colului influenteaza in mod egal amplitudinea miscarilor in articulatia coxofemurala. De exemplu un col
foarte concav (frecvent corespunzator unui col lung) permite o buna abductie si rotatie externa. Un col putin concav
(corespunzator unui col scurt) se opune rapid marginii cavitatii cotiloide si limiteaza miscarile.
Se observa astfel ca exista la nivelul articulatiei coxofemurale o predispozitie la amplificarea sau limitarea
miscarilor deja inscrise in forma osoasa. Aceasta observatie este importanta raportata la tehnicile care au o mare
amplitudine de miscare in articulatia
coxofemurala. Astfel persoanele la care dispozitia osoasa limiteza miscarile risca pentru efectuarea lor o fortare a
articulatiei supraajacente (coloana lombara ) sau subajacente (genunchi).
�Mijloace de unire ale articulatiei coxofemurale
- Capsula si ligamente -
Capsula se atasaza: pe osul iliac, pe marginea cavitatii cotiloide iar pe femur in jurul colului (la
distanta de suprafata articulara).
Este foarte rezistenta si este intarita prin ligamente mai ales in partea anterioara unde gasim trei
fascicule dispuse in N, formand:
� ligamentul iliofemural cu doua fascicule (iliopretrohanterian si ilioposttrohanterian)
�ligamentul pubofemural;
�ligamentul capului femural (ligament rotund).
Exista si ligamente posterioare dispuse in spirala, mai putin rezistente, ca si fibre circulare profunde intarind
zona centrala a capsulei. De altfel capsula ocupa in intregime fata anterioara a colului femural in timp ce din fata
posterioara a acestuia ocupa numai 2/3 mediale. Deci o fractura in 1/3 laterala a colului femural va fi intercapsulara
in partea anterioara si extracapsulara in partea posterioara, iar trohanterul mare si mic raman in afara insertiei
capsulei. De asemenea insertia capsulei la distanta de col permite efectuarea unor miscari ample si variate.
Comportarea ligamentelor articulare coxofemurale in timpul miscarilor este urmatoarea:
1 in flexie sunt toate destinse;
2 in extensie sunt tensionate;
3 in abductie fasciculul superior este destins cel inferior este tensionat;
4 in adductie fasciculul superor este tensionat, iar cel inferior destins;
5 in rotatie externa sunt toate tensionate;
6 in rotatie interna sunt destinse.

Concluzie: flexia si rotatia interna destinde aceste ligamente in timp ce extensia si rotatia externa le tensioneaza.
Miscarile globale ale coapsei
Vom observa intai aceste miscari considerand osul coxal ca punct fix si femurul ca punct mobil fata de
acesta.
�Miscarea care apropie fetele anterioare ale coapsei si trunchiului se numeste flexia coapsei. Amplitudinea
flexiei coapsei este mai mare cand genunchiul este in flexie 130 ° si mai limitata daca genunchiul este in extensie 90 °,
(datorita contractiei muschilor ischiogambieri). Flexia coapsei antreneaza frecvent o retroversie a bazinului. Flexia
pasiva este putin mai ampla ca cea activa deoarece muschii flexori destinsi permit compresia.
�Miscarea care aproprie fetele posterioare ale coapsei si trunchiului se numeste extensia coapsei.
Extensia este limitata; amplitudinea ei este mai mare cand genunchiul este extins si mai mica cand
genunchiul este flexat (datorita contractiei muschiului drept femural).
�Miscarea prin care coapsa se deplaseza spre linia mediana a corpului se numeste adductie. Pentru a se
face in plan pur frontal ea presupune o deplasare prealabila a celuilalt membru inferior. Este efectuata aici cu o
usoara flexie. (se poate realiza si o usoara extensie). Amplitudinea adductiei este de 30°.
77
�Miscarea care apropie fetele laterale ale coapsei si trunchiului se numeste abductie. Abductia in pozitie de
rotatie neutra sau interna nu depaseste 40° deoarece partea superioara a colului este blocata de marginea cavitatii
cotiloidiana.
In rotatie externa se observa ca acestei cavitati cotiloidiene i se opune partea anterioara sau inferioara a
colului si astfel abductia se poate realiza cu o amplitudine mai mare.
�Miscarea de rotatie interna a coapsei se realizeaza in jurul unui ax vertical, care trece prin capul femural
(piciorul priveste spre interior) si are o amplitudine de 35°. In cazurile in care coapsa se afla in pozitie de flexie si
abductie valoarea ei ajunge la 100° . �Rotatia externa are o amplitudine de 15° fiind necesara in dansul clasic,
pozitia de lotus; este mai ampla plecand din pozitia de flexie a coapsei (ligamentul Bertin este relaxat).
Cel mai frecvent, miscarile coapsei se asociaza si se realizeaza in doua directii: abductie si rotatie interna sau
flexie si abductie.
Daca consideram femurul punct fix si osul coxal punct mobil vom observa deplasarile spinei iliace
anterosuperioare pentru descrierea miscarilor. Aceasta poate fi antrenata:
1 �Anterior: anteversia (ce se propaga in coloana lombara deteminand o tendinta la lordoza);

2 �Posterior: retroversia (ce determina in regiunea lombara o tendinta la redresarea lordozei);

3 �Lateral: inclinare laterala externa;

4 �Medial: inclinare laterala interna.

Cele doua miscari (lateral si medial) au tendinta de a antrena o inclinare laterala in regiunea lombara.
ARTICULATIA GENUNCHIULUI
Pune in legatura trei oase: femurul, tibia si patela.
Femurul se articuleaza cu patela (articulatia femuropatelara) si cu tibia (articulatia tibiofemurala). Patela nu se
articuleaza cu tibia.
Corpul femural este triunghiular pe sectiune. In partea inferioara marginea posterioara se bifurca, sectiunea devenind
patrulatera pentru ca la nivelul bazei femurului sa apara ca un tunchi de piramida. Portiunea superioara a tibiei
prezinta aceeasi sectiune, capul tibiei este triunghiular pe sectiune. Margimea sa anterioara se bifurca superior astfel
incat portiunea superioara a tibiei are forma unui trunchi de con rasturnat. Astfel cele doua oase prezinta in regiunea
articulara un volum masiv asemanator capitulului coloanelor ceea ce asigura o mare rezistenta la presiuni. Structura
spongioasa arata travee dispuse in evantai sau verticale si linii de intarire orizontala.
�Suprafetele articulare ale genunchiului
La nivelul femurului baza piramidei este reprezentata de o suprafata articulara rotunjita curbata spre
posterior; partea anterioara se articuleaza cu patela. Suprafetele laterale formeaza condilii femurali care se
articuleaza cu tibia (ansamblul are forma unui balansoar). Vazut din profil fiecare condil are o raza de
curbura ce descreste dinainte inapoi (in partea anterioara are 45mm, iar in cea posterioara 16mm), ceea ce
face ca suprafata condililor sa nu apara ca un segment de cerc ci ca o spirala (condilul este mai plat anterior,
ideal pentru statica si mai curbat posterior permitand o buna miscare de flexie). Cei doi condili nu au aceeasi
curbura: condilul medial este mai proeminent si se afla pe un plan inferior celui lateral. Aceasta explica
oarecum rotatiile automate ale genunchiului in timpul miscarilor de flexie si extensie.
78
La nivelul tibiei epifiza superioara prezinta o fata superioara articulara - platoul tibial. Aici se gasesc
cele doua cavitati glenoide articulare separate prin eminenta intercondiliana sau spina tibiei. Aceste suprafete
sunt acoperite de cartilaj si se articuleaza cu condilii femurali. Cartilajul este mai gros in partea centrala si
foarte elastic; are rolul de a atenua presiunile si traumatismele produse de miscarile ce se efectueaza in mers,
fuga, sarituri.
In centrul platoului marginile cavitatii glenoidale sunt ridicate formand spina tibiei. Anterior si posterior de
spina exista doua suprafete nearticulare: suprafata retrospinala si suprafata prespinala.
Pe fata anterioara se gaseste tuberozitatea anterioara a tibiei pe care o palpam in pozitia stand in genunchi,
aici se insera tendonul cvadricepsului.
Pe fata externa a platoului tibial se gaseste tuberculul lui Gerdy pentru insertia muschiului fascia lata.
Pe fata mediala se gaseste o zona unde se insera mai multi muschi: croitor, semitendinos , drept anterior
femural, ligamentul lateral al genunchiului,
Cavitatile glenoide sunt concave in sens transversal dinspre anterior spre posterior, cea interna este concava
cea externa este convexa explicand partial rotatiile genunchiului.
Miscarile de flexie-extensie ale genunchiului asociaza doua mecanisme: rulare si alunecare. Daca condilii ar
rula prea repede pe cavitatea glenoidala femurul ar cadea. Daca condilii ar aluneca pe un punct al cavitatii glenoidale
(asemanator unei roti care patineaza) partea posterioara a femurului ar lovi tibia si o singura zona a cavitati glenoide
ar receptiona toate fortele de frecare de unde uzura precoce.
Deci in flexie condilul ruleaza 15-20° la nivelul cavitatii glenoide, apoi gliseaza. In extensie se produce
procesul invers intai alunecare si apoi rulare. De notat ca pentru condilul extern rularea este mai mare ca pentru cel
intern cu antrenarea rotatiilor automate ale genunchiului.
La un membru inferior in pozitie anatomica putem distinge trei axe:
�O prima axa aliniaza centrele articulare ale soldului, genunchiului si gleznei astfel:
-sold: centrul capului femural;
-genunchi: centrul interliniei femurotibiale;
-glezna: centrul interliniei astragaliene.
Este axa mecanica a membrului inferior.Aceasta axa nu este verticala, formand un unghi de 3 ° cu
verticala (V) in statiune bipeda. In echilibru pe un singur picior acest unghi se indeparteaza de verticala.
�A doua axa este cea a corpului femural;
�A treia axa este cea a corpului tibiei.
Aceste doua axe nu sunt aliniate, formand un unghi de 170 - 175° numit valgusul fiziologic al genunchiului.
Asa cum s-a mai aratat anterior, la nivelul genunchiului unele membre inferioare prezinta:
1 Exagerari ale valgus-ului: genu valgum;
2 Inversiuni ale valgus-ului formand un unghi deschis interior: genu varum.
�Meniscurile
Sunt lame de fibrocartilaj de forma semilunara ce se insera pe platoul tibiei. Rolul lor este de a contribui la o mai
buna concordanta intre suprafetele condiliene femurale si cavitatile articulare ale tibiei, insuficient excavate.
Sunt fixate astfel:
- Coarnele lor adera la tibie prin atasamente fibroase;
- Fata laterala adera partial la capsula;
- Adera si la ligamente:
0 Ligamentul meniscorotulian;
1 Ligamentul lateral intern al genunchiului;
si la la tendoane:
1 Tendonul muschiului popliteu pentru meniscul extern;
2 Tendonul muschiului semimembranos pentru meniscul intern.
Sunt deci putin mobile, se comprima in timpul miscarilor ceea ce uniformizeaza repartitia lichidului sinovial.
Permit o mai mare stabilitate prin cresterea concavitatii cavitatilor glenoide;
Cresc suprafata de contact si permit o mai buna repartitie a presiunilor.
In extensie meniscurile sunt proiectate anterior. Motivele principale ale acestei avansari sunt:
1 impingerea spre anterior de catre condilii femurali;
2 tractionarea de catre ligamentele meniscorotuliene, ele insele impinse anterior prin proiectia anterioara a
patelei.
In flexie meniscurile sunt proiectate posterior, avand ca motive principale:
1 impingerea spre posterior de catre condilii femurali;
2 tractionarea de catre atasamentele fibroase ale semimembranosului si popliteului (flexori ai genunchiului).
3 meniscul intern este tractionat de ligamentul lateral intern.
In rotatie meniscurile se deplaseaza anterior de partea rotatiei, impinse de condil si retinute de ligamentul
meniscorotulian, avand ca o consecinta importanta distensia puternica a meniscului.
In unele miscari rapide (ex: miscari de extensie in lovirea mingii cu piciorul) deplasarile meniscurilor nu se mai
realizeaza si astfel meniscurile sunt prinse si strivite intre condili si platoul tibial (mai ales meniscul intern mai putin
mobil) realizandu-se astfel leziunea meniscala.
80
�Mijloace de unire
Capsula genunchiului
Se ataseaza putin mai jos de suprafetele articulare, este dublata de sinoviala si formeaza un manson ce uneste cele
trei oase: femurul, tibia si patela. Acestea sunt deci in aceeasi camera articulara in care circula acelasi lichid sinovial.
Capsula este laxa anterior pentru a permite o amplitudine maxima miscarii de flexie. De aceea in extensie formeaza
repliuri in fund de sac, intern de patela si usor pe partile laterale.
Consecinte practice:
1 Daca aceste repliuri adera unele de altele (in caz de imobilizari prelungite) flexia genunchiului este limitata;
2 Genunchiul nu este o articulatie extrem de stabila din punct de vedere osos.;
3 Pentru stabilitatea sa un rol important il joaca ligamentele.

Anterior se gasesc doua tipuri de ligamente:


1 Ligamente mici legand patela de meniscuri si patela de condili;
2 Tendoanele cvadricepsului se incrucisaza la nivelul patelei formand apoi un tendon mic numit ligamentul
patelei ce include patela si structura sa (patela devine astfel un os sesamoid).

Posterior capsula urmeaza forma condililor. Este mai densa la acest nivel fiind intarita de doua calote fibroase care
se muleaza pe condilii femurali. Acestia pot fi considerati ca un plan ligamentar posterior foarte puternic ce
impiedica hiperextensia genunchiului si asigura stabilitatea posterioara in statiune bipeda.
Articulatia genunchiului este mentinuta si prin ligamentele incrucisate. Acestea sunt numite astfel deoarece
se incrucisaza pe traseul lor aproape de centrul articulatiei(fiind insa externe capsulei).
Ligamentul incrucisat antero-lateral se atasaza inferior pe suprafata prespinoasa si superior pe condilul
extern; impiedica tibia sa alunece anterior.
Ligamentul incrucisat postero-medial se insera inferior pe retrospinoasa si superior pe condilul intern (pe
fata mediala a fiecarui condil cea care se gaseste spre fosa intercondiliana); impiedica tibia sa alunece posterior.
Rolul lor principal: evita miscarea antero-posterioara numita ″in sertar″.
Aceasta poate fi realizata si de catre ligamentul anterior si posterior dar in aceste conditii flexia ar
deveni imposibila.
Ligamentele incrucisate sunt practic permanent tensionate; indiferent de pozitia genunchiului. In flexie ca si
in extensie in mod normal nu exista miscari de tip ″sertar″.
In rotatie externa ligamentele incrucisate sunt usor destinse.
In rotatie interna se torsioneaza unul in jurul celuilalt; sunt deci tensionate.
Lateral capsula este intarita prin ligamentele laterale (colaterale):
1 Ligamentul colateral intern se insera superior pe epicondilul medial femural iar inferior pe fata mediala a
tibiei. Are o directie oblica in jos si anterior.
Rolul sau principal: stabilizeaza lateral genunchiul pe partea interna impiedicand deschiderea mediala si miscarile de
lateralitate externa ce pot apare in conditii anormale indicand o leziune a acestui ligament.
Ligamentul colateral extern: se insera superior pe fata epicondilului lateral al femurului iar inferior pe varful
capului fibulei. Directia sa este oblica inferior si posterior.
Rolul sau principal: stabilitatea laterala a genunchiului pe partea externa impedicand miscarea de lateralitate interna
ce apare in cazul leziunilor acestui ligament.

Ligamentul colateral intern este mai puternic decat cel colateral extern aceasta se datoreaza existentei valgusului
normal de 3° de unde tendinta genunchiului de proiectie mediala. Pentru contracararea acesteia sunt necesari
stabilizatori cu atat mai puternici cu cat valgusul este mai important.
Ligamentele laterale sunt tensionate in extensie si destinse in flexie, destinse in rotatie interna si torsionate in rotatie
externa. Impiedica deci rotatia externa atibiei.
Stabilitatea ligamentara a genunchiului
In extensie: toate ligamentele sunt tensionate; genunchiul este stabilizat, in mod pasiv prin tensionarea
ligamentelor. Articulatia este echilibrata fara actiune musculara .
Ex: statiune pe un picior fara actiune musculara asupra genunchiului. Pentru aceasta este necesar ca genunchiul sa fie
usor in hiperextensie, aceasta fiind sustinuta de calotele fibroase posterioare ale capsulei.
In flexie: genunchiul permite miscari de rotatie pentru ca aproape toate ligamentele sunt destinse: ligamentele
laterale permit rotatia externa. Ligamentele incrucisate desi sub tensiune sunt intr-o pozitie mai axiala ce permite
rotatia interna.
Pentru a realza pozitia stand pe un picior cu genunchiul in flexie este necesara o stabilizare musculara realizata prin:
� Travaliul cvadricepsului pentru a impedica flexia genunchiului de partea membrului de sprijin
�Travaliul muschilor rotatori pentru a frana sau impedica rotatiile:
0 Spre interior: vastul medial, croitorul, dreptul femural, semitendinos.
1 Spre exterior: vastul medial, biceps femural, tensorul fasciei lata.

Miscarile globale ale genunchiului


Genunchiul, articulatia intermediara a membrului inferior are o mobilitate mai putin importanta. Stabilitatea
sa �labila� din punct de vedere osos este ajutata in principal de sistemele ligamentare si musculare. Situat intre
picior si coapsa, genunchiul sufera frecvent repercursiunile celor doua regiuni in functionalitatea sa.
Principalele miscari ale genunchiului se realizeaza in plan sagital.
Plecand din pozitia anatomica, o miscare ce apropie fetele posterioare ale gambei si coapsei se numeste
flexia gambei.
In cadrul flexiei active muschii flexori contractandu-se formeaza o masa posterior de oasele gambei si coapsei si
limiteaza flexia.
Flexia pasiva este mai ampla (muschii flexori sunt destinsi si permit comprimarea).
Amplitudinea flexiei creste daca coapsa este si ea flectata si este mai limitata daca coapsa este in
extensie.Aceste pozitii ale coapsei modifica tensiunea muschiului drept femural.
Extensia gambei reprezinta miscarea opusa flexiei cu revenire la pozitia anatomica. Nu exista miscari
de extensie care sa o depaseasca pe aceasta cu exceptia ″ genului recurvatum ″ la persoanele hiperlaxe.
Amplitudinea extensiei creste cu extensia coapsei si scade daca coapsa este in flexie. In aceste pozitii ale
coapsei se modifica tensiunea muschilor ischiogambieri.
Genunchiul poate realiza partial si miscari de rotatie. Presupunand tibia punct mobil si observand
genunchiul flectat, rotatia interna duce tuberozitatea anterioara a tibiei spre interior. Rotatia externa duce
tuberozitatea anterioara a tibiei spre exterior.
Aceste miscari pot fi confundate cu miscarile de abductie si adductie ale piciorului. De aceea nu vom lua in
considerare miscarile piciorului ci pe cele ale tuberozitatii anterioare a tibiei. Trebuie notat ca aceste rotatii au loc in
mod automat in timpul miscarii de flexie, extensie ale genunchiului. Au o amplitudine mica si se datoreaza mai
multor cauze:
1 Forma osoasa a condililor si a cavitatilor glenoide. Condilii femurali nu sunt identici. Condilul medial este
mai curbat decat cel lateral, mai ingust si mai lung.

Schematic putem figura cei doi condili ca fiind inscrisi intr-un trunchi de con, corpul femural fiind asociat cu o
sectiune patrulatera (partea inferioar)
In timpul flexiei corpul este solidar cu trunchiul de con si de aceea se proiecteaza spre exterior.
Cavitatile glenoide nu sunt nici ele simetrice: in plan transversal sunt concave dar in plan anteroposterior cea laterala
este usor convexa iar cea mediala este concava. Cavitatea mediala permite deci mai putin miscarea de rulare a
condilului femural corespunzator decat cea laterala. In timpul flexiei condilul lateral ruleaza mai mult spre posterior
decat cel medial ceea ce accentueaza fenomenul observat mai sus: femurul se orienteaza net spre exterior.
�A doua cauza a rotatiilor automate la un genunchi este ligamentara:
0 Ligamentul colateral intern este mai puternic decat ligamentul colateral extern. Condilul medial este deci mai
bine mentinut in articulatie decat cel extern.

MUSCHII MEMBRULUI INFERIOR


Muschii ce mobilizeaza articulatia soldului si genunchiului se ataseaza pe mai multe oase :
SOLD GENUNCHI
vertebre lombare � m. psoas
T12 �
sacru: - piramidal; - fesier mare (fascicul superficial);
- fesier mare;
iliac : - drept femural; - semitendinos;
- croitor; - semimembranos;
1 tensor al fasciei lata; - biceps femural;
2 fesier mic, mijlociu, mare; - drept femural;
3 semitendinos; - croitor;
4 semimembranos; - tensor al fasciei lata
5 biceps femural;
6 adductori;
7 obturatori intern/extern;
8 geaman superior/ inferior;
9 patratul lombelor;
coccige: - fesier mare (profund);
femur: - fesier mic, mijlociu, mare; - vast medial, vast lateral;
(fascicule profunde); - crural;
1 adductori; - biceps (cap scurt);
2 psoas iliac; - popliteu;
3 obturatori extern/intern;
4 patratul lombelor;

patela: - cvadriceps femural; - crural;


- vast medial;
- drept femural;
tibie: - semitendinos; - drept femural;
1 semimembranos; - vast medial, lateral, crural;
2 drept femural; - semimembranos, semitendinos;
3 croitor; - popliteu;
4 tensor al fasciei lata ; - croitor;
5 fesier mare (plan superficial); - tensor al fasciei lata;
6 drept femural; - fesier mare (fascicul

superficial);
fibula: - biceps femural; - biceps femural;
(capul lung);
calcaneu: - gemeni;
O alta clasificare imparte muschii membrului inferior din punct de vedere topografic in :
1. Muschi ai bazinului : - anteriori : �iliopsoas;
�psoas mare;
�iliac;

- posteriori : �gluteu (fesier) mare;


�gluteu mijlociu;
�gluteu mic;
�tensor al fasciei lata;
�piriform;
�obturator intern;
�obturator extern;
�geaman superior;
�geaman inferior;
�patrat femural;
1. Muschi ai coapsei :
- anteriori (extensori) : �cvadriceps;

�croitor;
- mediali (adductori) : �adductor lung (superficial);
�adductor scurt;
�adductor mare (profund);
�pectineu
�gracilis

- posteriori : �biceps femural;


(flexori sau ischiocrurali) �semitendinos;
�semimembranos;
1. Muschi ai gambei:
- anteriori : �tibialul anterior;
�extensor lung al halucelui;
�extensor lung al degetelor;
�peronierul al III -lea;
- laterali : �lungul si scurtul peronier;
- posteriori : �tibialul posterior
�flexorul lung al halucelui plan
�flexorul lung al degetelor profund
�popliteul
�triceps sural (gastrocumenian ;
solear) plan
�plantar superficial

1. Muschi ai piciorului:
Muschii plantei :

- grup medial : �abductor al halucelui;


�flexor scurt al halucelui;
�adductor al halucelui;
- grup lateral : �abductor al degetului mic;
�flexor scurt al degetului mic;
- grup mijlociu : �flexor scurt al degetelor;
�patrat plantar;
�lombricali (4);
�interososi (3 plantari, 4 dorsali);
Muschii dosului piciorului : �extensor scurt al degetelor;
�extensor scurt al halucelui;
85
MUSCHII PELVI -TROHANTERIENI
Sunt reprezentati de muschi profunzi ai bazinului care unesc bazinul cu marele trohanter.
Ei sunt : piriform, patratul lombelor, obturatorul intern, geaman superior, geaman inferior, obturatorul extern.
Antreneaza femurul in rotatie externa.
g Muschiul piriform
Se intinde de la fata anterioara a sacrului la trohanterul mare (fata superioara) trecand prin scobitura ischiadica pe
care o imparte intr-un orificiu suprapiriform si unul infrapiriform.
Actiune : - considerand sacrul punct fix, antreneaza femurul in rotatie externa, abductie si flexie.
- considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala antreneaza sacrul (si implicit bazinul) anterior; este miscarea
de retroversie.
g Muschiul patrat femural
Ia nastere pe fata externa a ischionului (tuberozitatea ischiadica), se orienteaza orizontal pentru a se termina
pe creasta intertrohanteriana.
Actiune : - considerand bazinul punct fix, realizeaza rotatia externa a femurului;
- considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza retroversia bazinului; in contractie
unilaterala realizeaza rotatie interna a iliacului pe femur (amplitudine redusa).
g Muschiul obturator intern
Ia nastere pe fata mediala a membranei obturatoare si se termina pe trohanterul mare trecand prin mica
scobitura ischiadica. Intre marginea posterioara a coxalului si acest muschi se interpune o bursa seroasa.
Actiune : - considerand iliacul punct fix, realizeaza rotatia externa a femurului, flexia si abductia;
- considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza retroversia bazinului; in contractie
unilaterala realizeaza rotatia interna si inclinarea laterala.
g Muschii gemeni inferior si superior
Sunt sateliti ai obturatorului intern avand originea, unul pe spina ischiadica, iar altul pe tuberozitatea
ischiadica si se termina printr-un tendon comun cu al obturatorului intern pe trohanterul mare. Au aceeasi actiune ca
si obturatorul intern.
g Muschiul obturator extern
Se intinde de pe fata externa a membranei obturatoare pana la trohanterul mare trecand pe sub colul
femural si pe fata posterioara a articulatiei coxofemurale.
Actiune : - considerand iliacul punct fix, antreneaza femurul in rotatie externa, flexie si abductie;
- considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza anteversiunea bazinului; in contractie
unilaterala realizeaza rotatia interna si inclinarea laterala a iliacului.
86
Privind bazinul din profil se observa ca obturatorul intern si gemenii au o directie oblica in jos si posterior;
obturatorul extern are o directie oblica inferior si anterior.
Actiunea lor sinergica va fi deci urmatoarea :
- considerand bazinul punct fix vor avea tendinta de deplasare in jos a femurului fata de bazin;
- considerand femurul punct fix vor avea tendinta de ridica bazinul fata de femur.
Se observa astfel ca intr-un mod sau altul actiunea lor tinde sa determine o desincronizare a partii superioare a
articulatiei soldului. Aceasta actiune, chiar minima in amplitudine antreneaza la nivelul articulatiei o decompresiune
importanta mai ales pentru suferintele cartilaginoase. Au fost comparati din acest punct de vedere ca un hamac ce
sustine bazinul pe femur.
g Muschiul psoas mare
Acest muschi ia nastere pe vertebrele D12-L5 (un fascicul are originea pe procesele costiforme, iar altul pe fetele
laterale ale corpurilor vertebrale prin arcade fibroase, traversand bazinul) si se termina pe trohanterul mic. Are o
directie oblica spr
La nivelul marginii anterioare a osului iliac exista o bursa seroasa.
Actiune : - considerand vertebrele punct fix determina flexia femurului si partial adductia si rotatia externa. In
contractie unilaterala realizeaza inclinarea coloanei. Cand ia punct fix pe femur determina flexia si rotatia de partea
opusa.
g Muschiul iliac
Ia nastere in fosa iliaca pe care o captuseste, coteste peste marginea anterioara a coxalului si se termina printr-un
tendon pe trohantreul mic.
Actiune: - daca consideram bazinul punct fix are actiune identica cu psoasul;
- daca consideram femurul punct fix in contractie bilaterala realizeaza anteversia bazinului.
Multi autori descriu muschiul psoas si iliac, ca fiind un muschi unic din cauza terminatiilor apropiate si a actiunii
comune asupra femurului. Dar actiunea lor prin insertia superiora este foarte diferita, iliacul fiind un muschi al
bazinului, iar psoasul unul lombar.
Psoasul este un muschi poliarticular (articulatia coxofemurala si articulatia intervertebrala), iar iliacul este
monoarticular (articulatia coxofemurala).
Actiunea de ansamblu este flexia coapsei pe pelvis sau a pelvisului pe coapsa dupa cum isi ia punct fix sus sau jos.
Prin contractie statica se fixeaza pozitia intre cele doua componente, impiedicand extensia. Cand ia punct fix pe
bazin si coloana, devine indispensabil in locomotie ducand coapsa membrului oscilant dinapoi inainte. Psoaul
lucreaza prin componenta de inaltime, ca muschi de viteza si amploare, iar iliacul prin componenta de forta.
Lungimea psoasului este hotaratoare pentru lungimea pasilor si a sariturii.El poate ridica coapsa pana la nivel
abdominal (sinergistii lui - dreptul femural, croitorul si tensorul fasciei lata - pot face flexia numai pana la
orizontala).
Cand ia punct fix pe femur iliopsoasul are in principal rol static, fiind un stabilizator al rectitudinii trunchiului
(impiedica caderea inapoi a trunchiului si pelvisului). Intervine in balansarea pelvisului in plan sagital (impreuna cu
antagonistii lui - gluteul mare si ischiocruralii).
g Muschiul gluteu mic
Ia nastere de pe fata gluteala a osului iliac, anterior de fesierul mijlociu si se termina pe fata anterioara a
trohanterului mare.
87
Actiunea sa este asemanatoare cu cea a fibrelor anterioare ale fesierului mijlociu. Daca se considera iliacul punct
fix, se realizeaza flexia, abductia si rotatia interna a femurului. Daca se considera femurul punct fix in contractie
bilaterala realizeaza anteversia bazinului; in contractie unilaterala realizeaza inclinare laterala si rotatie externa.
g Muschiul gluteu mijlociu
Ia nastere pe fata gluteala in portiunea ei mijlocie printr-o insertie in evantai; fibrele converg spre trohanterul mare
si se termina pe fata sa externa.
Actiune : - considerand iliacul punct fix realizeaza abductia coapsei si flexia (prin fibrele anterioare) si extensia
(prin fibrele posterioare).
- considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala antreneaza bazinul in anteversie (fata anterioara) sau
retroversie (fata posterioara). Actiunea sa principala se observa in contractie unilaterala cand realizeaza inclinatia
laterala a bazinului.
In statiune pe un picior stabilizeaza lateral bazinul impiedicandu-l sa cada de partea opusa.
gMuschiul tensor al fasciei lata
Se insera superior pe spina iliaca anterosuperioara, si se termina pe fascia lata care este o banda fibroasa lunga ,
aplatizata, de forma unei panglici, situata pe fata externa a coapsei si terminandu-se pe tractul iliotibial.
Actiune : considerand bazinul punct fix determina flexia, rotatia interna si abductia coapsei. La nivelul
genunchiului determina extensia gambei si daca acesta este fixat antreneaza gamba in rotatie externa. Considerand
membrul inferior punct fix, in contractie bilaterala determina anteversia bazinului; in contractie unilaterala
determina anteversie, inclinare laterala externa si rotatie externa.
g Muschiul fesier mare
Este unul din muschii cei mai voluminosi ai corpului. Este dispus in doua plane: unul superficial si altul profund. Ia
nastere pe fata posterioara a sacrului si coccigelui si pe fosa iliaca externa (portiunea posterioara). Planul profund
se termina pe buza externa a liniei aspre femurale (portiunea superioara) iar planul superficial pe fascia lata.
Actiunea planului profund
Considerand bazinul punct fix determina extensia coapsei, rotatie externa si partial adductie.
Considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza retroversia bazinului; in contractie unilaterala
determina retroversia, rotatiea interna si inclinarea laterala .
Actiunea planului superficial este studiata impreuna cu deltoidul fesier.
Deltoidul fesier
Reprezinta un ansamblu format din planul superficial al fesierului mare posterior si tensorul fasciei lata
anterior.
Planul superficial al fesierului mare actionand singur determina extensia, rotatia externa si abductia coapsei.
Tensorul fasciei lata actionand singur determina flexia, rotatie interna si abductia coapsei.
Cand acesti doi muschi actioneaza impreuna pentru tensionarea fasciei lata realizeaza abductia coapsei. Daca
femurul este punct fix realizeaza inclinarea laterala a bazinului. Participa impreuna cu fesierul mijlociu la
echilibrul in plan transversal al bazinului in sprijin pe un picior.
88
MUSCHII COAPSEI
MUSCHII REGIUNII ANTERIOARE A COAPSEI (EXTENSORI)
g Muschiul cvadriceps
Prezinta 4 capete de origine : 3 uniarticulare (vastul medial, lateral si intermediar) si unul biarticular (dreptul
femural). Se termina printr-un tendon comun care inglobeaza patela si se fixeaza prin intermediul ligamentelor
patelare pe tuberozitatea tibiei.
- dreptul femural prezinta 2 capete ale tendonului de origine : unul vertical (direct) pe spina iliaca, anterosuperior
si altul orizontal (reflectat) deasupra spancenei acetabulare. Este un muschi bipenat, situat anterior si se termina prin
tendonul comun.
- vastul lateral (cel mai voluminos) se insera pe marginea laterala a liniei aspre;
- vastul medial se insera pe marginea interna a liniei aspre. Portiunea inferioara este mai voluminoasa formand o
proeminenta deasupra si medial de genunchi, vizibila mai ales cand muschiul e relaxat;
- vastul intermediar este situat direct pe corpul femurului in 2/3 superioara; fibrele sale urmeaza axa femurului.
Impreuna cu ceilalti 2 vasti formeaza un jgheab pentru alunecarea dreptului femural.
Actiune : ansamblul muscular realizeaza extensia genunchiului. Vastii participa partial la rotatia tibiei si
tractioneaza lateral patela pe genunchiul flectat (vast intern � rotatie interna ;vast extern �rotatie externa ).
Pe genunchiul extins nu sunt posibile rotatii; actiunea vastilor este de a stabiliza genunchiul si patela. Acesti
muschi sunt considerati ca ligamente active ale genunchiului.
Dreptul femural are o actiune cuplata asupra coapsei si genunchiului. Daca bazinul este partial fix
realizeaza flexia coapsei si extensia genunchiului (ex: in mers). Daca punct fix este femurul sau tibia realizeaza
anteversia bazinului si extinde genunchiul.
Flexia completa a genunchiului intinde muschii vasti. Pentru a intinde muschiul drept femural este necesara
flexia gambei si extensia coapsei, ca si retroversia bazinului.
g Muschiul croitor
Este cel mai lung muschi din corp, situat in regiunea anterioara a coapsei. Trece peste 2 articulatii, avand
origine pe spina iliaca anterosuperioara si terminandu-se printr-o expansiune aponevrotica pe fata mediala a tibiei,
formand planul superficial al
″labei de gasca″.
Actiune: flexia gambei si a coapsei, avand si o actiune cuplata pe cele 2 articulatii.
Considerand iliacul punct fix realizeaza flexia, rotatia externa si abductia coapsei, flexia si rotatia interna a
tibiei.
Considerand membrul inferior punct fix, in contractie bilaterala realizeaza anteversia bazinului, in contractie
unilaterala realizeaza anteversiune, rotatie externa si inclinare laterala externa a iliacului.
89
MUSCHII ISCHIOGAMBIERI
Pe fata posterioara a coapsei se gasesc 2 muschi care vin de pe tuberozitatea ischiadica si coboara pentru a se
termina pe tibie :
- semimembranosul pe partea interna a platoului tibial (3 ramuri);
- semitendinosul la nivelul ″ labei de gasca″.
Muschiul biceps femural ia nastere tot pe tuberozitatea ischiadica (portiunea lunga) si pe linia aspra
(portiunea scurta). Se termina pe capul fibulei.
Acesti trei muschi formeaza un ansamblu numit muschii ischiogambieri. Toti 3 sunt poliarticulari si au o
actiune cuplata pe gamba si coapsa.
Actiune : considerand bazinul punct fix, realizeaza extensia coapsei (mai ales din pozitie de flexie) si flexia
genunchiului.
Muschii interni antreneaza genunchiul in rotatie interna, cei externi in rotatie externa.
Considerand membrul inferior punct fix, realizeaza retroversia bazinului. Tendoanele muschilor
ischiogambieni delimiteaza partial fosa poplitee, vizibila pe partea posterioara a genunchiului. Expansiunile
terminale ale tendoanelor croitorului, gracilisului si semitendinosului formeaza un complex fibros denumit ″ laba de
gasca″.
Pentru punerea in tensiune a muschilor ischiogambieni este necesara atat flexia coapsei cat si extensia genunchiului.
Retractia lor, frecvent constatata limiteaza mult flexia coapsei (cu genunchiul extins), impiedicand subiectul in
ortostatism sa atinga solul cu mainile. Aceasta retractie poate avea consecinte in etajele superioare.
Exemplu : in pozitie sezanda (cu genunchii extinsi) este dificil sprijinul pe tuberozitatile ischiadice, bazinul
fiind automat in retroversie. Aceasta aduce cu sine o inversiune a curburii lombare. De asemenea, o lipsa de suplete a
ischiogambierilor poate fi responsabila de flexia regiunii lombare si indirect de suferintele discale de la acest nivel in
timpul diverselor exercitii.
Aceasta observatie este importanta mai ales pentru subiectii aflati la debutul perioadei de exercitii.
MUSCHII ADDUCTORI
Sub acest termen grupam 5 muschi ce ocupa partea interna a coapsei. Ei se insera pe pube pana la ramura
ischiopubiana si se termina pe linia aspra a femurului succesiv :
- muschiul pectineu superior;
- muschiul adductor scurt;
- muschiul adductor lung;
- muschiul adductor mare;
- muschiul gracilis.
Cel mai important este adductorul mare ce prezinta 2 fascicule :
- unul mijlociu, ce se intinde de la ramura ischiopubiana la femur;
- unul vertical, ce porneste posterior de precedentul si coboara pana la condilul medial.
90
Cel mai superficial este muschiul gracilis ce ia nastere cel mai anterior pe pube, descinde vertical si se
termina pe tibie (″ laba de gasca″).
Actiune : considerand osul iliac punct fix realizeaza adductia coapsei, flexie si rotatie externa.
Muschiul gracilis actioneaza si pe genunchi determinand flexia si rotatia mediala a gambei.
Remarca : actiunea lor de flexie se realizeaza plecand din pozitia anatomica sau de extensie a coapsei. Daca
coapsa este flectata devin extensori.
Considerand femurul ca punct fix determina inclinare laterala, anteversie, rotatie externa ( exceptie facand
gracilisul si fasciculul vertical al adductorului mare care determina rotatie interna)
Acesti muschi sunt frecvent sediul intinderilor in cadrul exercitiilor de adductie. Muschiul gracilis este cel
mai afectat.
MUSCHIUL POPLITEU
Ia nastere pe fata externa a condilului femural lateral si se termina pe fata posterioara a tibiei in portiunea
superioara.
Actiune : flexia si rotatia interna a gambei.
ACTIUNEA MUSCHILOR IN MISCARILE COAPSEI
Flexie :
psoas (1);
iliac (2);
drept femural (3);
tensorul fasciei lata (4);
fesier mic si mijlociu (portiunea anterioara) (5).
croitor;
adductor scurt si lung (6);
pectineu (7);
gracilis.
Abductie :
fesier mijlociu (1);
fesier mic (2);
deltoid fesier (3);
piramidal;
oblierator intern si extern;
gemeni;
croitor.
Extensie :
fesier mare (1);
biceps femural (2);
semimembranos (3);
semitendinos (4);
fesier mijlociu (fascia posterioara ) (5);
adductor mare.
Adductie :
adductor mare (1);
adductor lung (2);
adductor scurt (3);
pectineu (4);
gracilis (5);
91
psoas (6);
iliac (7);
biceps femural;
planul profund al fesierului mare.
Rotatie interna :
fesier mijlociu (1);
fesier mic (2);
tensor al fasciei lata (3).
Rotatie externa :
piramidal;
obturator intern si extern;
gemeni;
patrat femural;
biceps lung;
adductori.
ACTIUNEA MUSCHILOR IN MISCAREA GAMBEI
Flexie :
semitendinos (1);
semimembranos (2);
biceps femural (3);
croitor;
gracilis;
popliteu (4);
geaman intern (5);
eaman extern (6).
Extensie :
cvadriceps (1);
deltoid fesier (2).
Rotatie interna :
croitor (1);
semitendinos (2);
semimembranos (3);
gracilis (4);
popliteu.
Rotatie externa :
tensor al fasciei lata (1);
fesier mare (plan superficial) (2);
biceps femural (3).
GLEZNA SI PICIORUL
Piciorul uman, adaptat la statiunea bipeda, are o dubla functie : primeste greutatea corpului si permite
derularea dinamica a pasului in timpul mersului. Aceasta presupune in acelasi timp rezistenta si suplete. Piciorul
cuprinde 26 de oase, de talie si structuri diferite, 31 de articulatii si 20 de muschi proprii.
In acelasi timp piciorul este in general deformat, prins intre fortele mecanice ale corpului si cele ale
incaltamintei, de multe ori departe de a fi ideala.
92
Acest capitol va asocia studiul piciorului cu cel al gleznei deoarece muschii care mobilizeaza glezna au toti o
actiune de rezistenta asupra piciorului.
DISPOZITIVUL OSOS AL PICIORULUI
Un picior vazut de sus prezinta trei regiuni (dinspre anterior spre posterior).
Anterior : un aliniament osos format din coloane orizontale numerotate de la interior spre exterior 1, 2, 3, 4,
5. Fiecare coloana contine un metatarsian prelungit prin falange.
Posterior : 2 oase voluminoase suprapuse pe verticala : astragalul si calcaneul ce formeaza tarsul
posterior.
Intre cele 2 zone se gaseste o zona intermediara ce reprezinta o zona de jonctiune si torsiune intre cele 2
precedente, permitand adaptarea la sol. Este formata din 5 oase mici formand tarsul anterior : scafoid, cuboid, 3
cuneiforme.
Piciorul mai poate fi impartit si intr-un picior � extern �care urmeaza calcaneul pe directia ultimelor
doua coloane osoase ( piciorul de receptie ) si un picior �intern�ce urmeaza astragalul pe directia primelor trei
coloane osoase ( piciorul de propulsie ).
MISCARILE GLOBALE ALE PICIORULUI
Miscarile ilustrate sunt cele care se produc global la nivelul piciorului; aceleasi miscari se pot produce intr-o
maniera locala la nivelul diferitelor regiuni ale piciorului.
Vedere de profil ( plan sagital )
Asa cum s-a aratat la inceputul lucrarii, o miscare ce aproprie dosul piciorului de gamba se numeste flexie
dorsala (flexia propriu zisa ).
Amplitudinea flexiei dorsale este cu atat mai mare cu cat genunchiul este in flexie si se limiteaza cand
genunchiul este in extensie datorita tensiunii muschilor gemeni gambieri.
O miscare ce apropie planta de gamba se numeste flexie plantara ( extensie ).
Vedere din fata ( plan frontal ).
O miscare ce orienteaza planta spre interior, ridicand marginea mediala a piciorului se numeste supinatie;
miscarea opusa care ridica marginea laterala a piciorului se numeste pronatie.
O miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre exterior este o abductie. O miscare ce duce partea
anterioara a piciorului spre interior este o adductie.
Aceste miscari pot fi amplificate sau chiar confundate cu rotatiile coapsei ( daca genunchiul este extins )sau
ale gambei ( atunci exista si deplasari ale tuberozitatii anterioare tibiale ).
In practica exista o asociere automata a celor trei tipuri de miscari. Abductia, pronatia,flexia dorsala se
asociaza in miscarea de eversiune. Adductia, supinatia si flexia plantara se asociaza in miscarea de inversiune.
Aceasta se datoreaza formelor suprafetelor osoase si orientarii axelor miscarii, miscarile din cadrul fiecarei grupe
efectuandu-se simultan.
ARTICULATIA GLEZNEI Se mai numeste si articulatia talocrurala, participand oasele gambei si talusul.
Privita anterior are aspectul unei �chei engleze�formata din extremitatile inferioare ale tibiei si fibulei ce se
muleaza pe o suprafata situata pe fata posterioara a astragalului ( trohleea talusului ).
Privita din profil se observa ca cele doua suprafete articulare au o forma cilindrica (superior un cilindru gol,
inferior un cilindru plin). Aceste suprafete sunt acoperite de cartilaj.
Corespondenta dintre suprafetele articulare este destul de precisa:
- trohleea talusului este prelungita lateral de cele doua fetisoare maleolare ce se vor articula cu cele doua
maleole.
-in partea interna (tibiala) suprafetele sunt aproape verticale.
- in partea externa (fibulara) suprafetele sunt mai curbate, oblice si coboara mai jos.
93
Din punct de vedere al formei osoase singurele miscari posibile se realizeaza spre anterior si posterior si sunt
flexia plantara si dorsala. La acest nivel aceste miscari sunt cele mai importante pentru piciorul privit ca intreg. Axa
miscarilor trece prin cele doua maleole.
In ceea ce priveste stabilitatea osoasa, pentru flexia dorsala glezna prezinta o stabilitate crescuta; pentru
flexia plantara este mai putin stabila. Pentru contracararea acestei instabilitati exista ligamente si muschi stabilizatori
in timpul flexiei dorsale active.
Articulatia este intarita mai ales prin ligamente laterale. Dispozitia lor este relativ simetrica, de fiecare parte
de la nivelul maleolei pleaca 3 fascicule ligamentare, coborand spre oasele tarsului.
�Ligamentul colateral extern - fasciculele anterior si posterior se termina la nivelul astragalului pe care il
leaga direct de oasele gambei; fasciculul mijlociu se termina pe calcaneu, antrnandu-l in miscarile de la nivelul
gleznei.
�Ligamentul colateral intern - cele 3 fascicule sunt dispuse in doua plane:
- un plan superficial ce contine un fascicul ce se termina pe scafoid, ligamentul glenoidian si sustenaculum
tali
- un plan profund ce contine un fascicul anterior ce se termina pe astragal si un fascicul posterior ce se
termina posterior de astragal.
In ceea ce priveste stabilitatea articulatiei gleznei datorita ligamentelor, tensiunea ligamentelor variaza in
functie de pozitia gleznei;
- in flexie dorsala fasciculele posterioare sunt tensionate, cele anterioare destinse;
- in flexie plantara situatia este inversa, si ansamblul osos, asa cum s-a aratat anterior, este mai stabil.
Fasciculele anterioare sunt solicitate mai ales extern, existand o tendinta puternica la supinatie. De fapt acest
ligament este cel mai frecvent lezat in entorsele gleznei.
Stabilitatea gleznei este completata de jocul actiunilor musculare care intrevin in miscarile active ale
gleznei.
OASELE TARSULUI POSTERIOR
Calcaneul si astragalul
Aceste doua oase formeaza scheletul posterior al piciorului (tarsul posterior). Sunt masive, mai ales
calcaneul.
Pot fi asimilate cu 2 paralelipipede retangulare suprapuse unul pe celalalt intr-o maniera �incrucisata�.
Astragalul este orientat spre anterior si interior, in timp ce calcaneul este orientat anterior si exterior. Le
putem descrie 6 fete: - superioara; inferioara (1,2)
- interna; externa (3,4)
- anterioara; posterioara (5,6).
Le vom observa in doua incidente diferite.
Vedere anteroexterna.
Astragalul se articuleaza cu numeroase oase: tibie, fibula, calcaneu, scafoid. Totusi nici un muschi nu se
insera pe acest os. El se mobilizeaza indirect prin vecini.
Este format dintr-un corp, un cap si un col. Pe fetele superioara si laterala se gaseste trohleea talusului
prelungita cu fetisoara maleolara mediala si laterala.
Capul astragalului prezinta o suprafata articulara hemisferica ce se continua pana la fata inferioara. Aceasta
suprafata se articuleaza succesiv cu navicularul si apoi cu fata superioara a calcaneului.
Corpul formeaza cu colul un unghi de declinatie, deschis in jos (115�) si un unghi de inclinatie deschis
medial (158�). Unghiul de declinatie fiind mai mic, colul este mult deviat medial in piciorul varus.
94
Cele doua unghiuri se modifica in unele deformari ale piciorului; unghiul de inclinatie este cu atat mai
deschis cu cat piciorul e mai plat si cu atat mai inchis cu cat piciorul e mai boltit.
Calcaneul prezinta pe fata anterioara o suprafata articulara triunghiulara concava superior si convexa inferior
ce corespunde fetei posterioare a cuboidului. Fata inferioara (partea prin care se sprijina pe sol) prezinta doua
tuberozitati, interna si externa, ce se prelungesc pe fata posterioara, dand nastere tuberozitatii calcaneului.
Fata laterala prezinta trohleea peronierilor ce separa doua santuri pe unde aluneca tendonul muschilor
peronieri.
Vedere posterointerna.
Fata posterioara a astragalului este ocupata de partea posterioara a trohleei talusului.
Inferior se gasesc doi tuberculi separati de un sant pe unde trece tendonul muschiului flexor lung al halucelui.
Fata inferioara se articuleaza cu fata superioara a calcaneului prin trei fetisoare articulare.
Calcaneul prezinta pe fata mediala o proeminenta puternica numita sustentaculum tali ce sustine capul astragalului.
Inferior se gaseste un sant pe unde aluneca tendonul muschiului flexor lung al halucelui.
Fata posterioara da insertie in portiunea mijlocie tendonului lui Achile. Ea corespunde calcaiului.
ARTICULATIA SUBTALARA
Se realizeaza intre astragal si calcaneu. Face parte din grupul articulatiilor elipsoide.
Ca suprafete articulare din partea astragalului se gaseste posterior o suprafata concava ce corespunde unei
suprsfete convexe pe calcaneu. Anterior se gaseste o suprafata convexa pe astragal (portiunea inferioara a capului) ce
corespunde unei suprafete usor concava pe calcaneu (aceasta se sprijina in parte pe sustensculum tali). Intre cele
doua suprafete articulare cele doua oase formeaza un tunel osos: sinusul tarsului.
Aceasta articulatie permite miscari in cele 3 plane.
In practica datorita formei si orientarii suprafetelor articulare, miscarile sw combina automat in jurul unui ax unic
(axul lui Henke).
Acest ax patrunde inferior prin tuberozitatea posteroexterna a calcaneului si iese superior, anterior si intern prin
portiunea mediala a colului astragalului. Este deci oblic superior, anterior si intern.
In jurul acestui ax se realizeaza miscari de inversiune si eversiune, miscarea dominanta fiind pronatia - supinatia.
Mijloacele de unire ale articulatiei subtalare sunt reprezentate de 2 capsule si ligamente. Posterior se gaseste o
capsula ce se ataseaza pe marginile suprafetelor articulare, in timp ce anterior exista o capsula comuna cu cea a
articulatiei mediotarsiene.
Tinand cont de continuitatea suprafetelor articulare si a capsulelor articulatile subtalara si mediotarsiana sunt
indisociabile in miscare.
Un dublu atasament ligamentar leaga tunelul sinusului tarsului ( ligamentul interosos). Este format din doua plane:
unul anterior si unul posterior. In afara lui se mai descriu ligamentele talocalcanean lateral si medial.
OASELE TARSULUI ANTERIOR ( regiunea mijlocie a piciorului )
Anterior de calcaneu si astragal se gasesc 5 oase ( unul extern, 4 interne), formand regiunea numita "gatul
piciorului".
Vedere externa. Cuboidul urmeaza calcaneului. Acest os nu-si justifica numele pentru ca are mai curand forma
unei prisme triunghiulare. Pe marginea sa externa prezinta un
95
sant transformat pe viu intr-un canal printr-un ligament; pe aici trece tendonul muschiului peronier lung.
Anterior se articuleaza prin 2 fetisoare articulare cu metatarsienele 4 si 5.
Vedere interna. Navicularul urmeaza astragalului. Are o forma semilunara cu convexitatea anterioara. Pe fata
interna se observa un tubercul unde se insera tibialul posterior. Anterior se articuleaza prin trei fetisoare articulare cu
fata posterioara a celor 3 cuneiforme.
Oasele cuneiforme sunt 3 oase mici, de forma triunghiulara, ce contribuie la edificarea boltii transversale a
piciorului. Se articuleaza intre ele si cu metatarsienele 1, 2,3 (anterior).
Tarsul anterior este deci o zona formata din multe oase mici si articulatii; minimobilitatile se insumeaza pentru a
forma o regiune destul de supla si maleabila.
ARTICULATIILE MEDIOTARSIANE
Reprezinta un ansamblu articular format de calcaneu si astragal (fata anterioara) ce se articuleaza cu navicularul si
cuboidul (fata posterioara). Pe latura interna, situata superior, suprafetele au o forma ovala: fata anterioara a
astragalului (capul) este convexa anterior in timp ce fata posterioara a navicularului este concava posterior.
Pe latura externa (situata mai jos) suprafetele au o forma aproximativ triunghiulara: fata anterioara a cuboidului este
sus in jos concava, apoi convexa. Fata posterioara a cuboidului are o conformatie inversa. Privita de sus interlinia
articulara are o forma de S.
Miscarile ce se produc in aceasta articulatie sunt miscari de ansamblu de eversiune si inversiune. Miscarea
dominanta este cea de abductie-adductie.
Ligamentele acestei articulatii sunt reprezentate de:
- superior: - ligamentul astragalo-navicular dorsal;
- ligamentul calcaneo-cuboidal dorsal;
- ligamentul median (ligament in Y al lui Chopart).
Pentru a descrie acest ligament se observa situatia navicularului si cuboidului �in trepte�.
Ligamentul pleaca de pe calcaneu si se insera vertical pe navicular si orizontal pe cuboid. Este un ligament cheie al
articulatiei, deosebit de puternic.
- inferior: - ligamentul calcaneo-cuboidian inferior dispus pe 2 plane:
- un prim plan intins intre calcaneu si portiunea anterioara a cuboidului
- un plan secund ce se prelungeste pana la baza metatarsienelor.
Ligamentul este foarte puternic ce poate suporta o greutate de 200 kg; se mai numeste si marele ligament plantar,
sustinand bolta plantara.
- intern: - ligamentul glenoidian ce se intinde de la sustenaculum tali la navicular. Fata sa profunda este acoperita de
cartilaj; acest ligament sustine suplimentar portiunea anterioara a astragalului.
Anterior de tarsul anterior se gaseste ANTE-PICIORUL. Acesta se prezinta sub forma a 5 coloane osoase, formand
"raze" dispuse in evantai. Fiecare coloana este compusa dintr-un metatarsian si falange ce formeaza scheletul
degetelor.
In ciuda marimii toate aceste oase fac parte din categoria oaselor lungi, astfel !ncat li se descriu trei parti: baza, corp
si cap.
Baza este aproximativ patrulatera prezentand suprafete laterale si posterioare ce se articuleaza cu oasele regiunii
mediotarsiene. Alte suprafete laterale permit articulatiile cu bazele metatarsienelor vecine.
96
Capul prezinta o suprafata articulara cartilaginoasa, convexa anterior ce se articuleaza cu baza primei falange. De
fiecare parte se gsaseste cate un mic tubercul. Corpul are o sectiune triunghiulara.
Falanga proximala: la nivelul bazei se observa o suprafata articulara concava ce corespunde capuluimetatarsianului
corespunzator. Capul prerzinta o suprafata articulara trohleara.
Falanga mijlocie: la nivelul bazei se observa o suprafata articulara concava, impattita in doua printr-o creasta
mediana. Capul seamana cu cel al primei falange.
Falanga distala: baza este identica cu cea a falangei precedente. Portiunea anterioara prezinta un tubercul. Aceasta
regiune corespunde unghiri.
ARTICULATIILE TARSO-METATARSIENE
Reprezinta un ansamblu de articulatii plane cunoscute impreuna sub numele de articulatia "Lisfranc" ce unesc fetele
anterioare ale cuneiformelor si cuboidului cu baza metatarsienelor. Permite miscari reduse, de alunecare ale oaselor
unele pe celelalte, rezultand o mobilitate globala redusa.
La acest nivel predomina flexia plantara sau dorsala; gradul de mobilitate e diferit in ordinea cresterii
mobilitatii in coloanele 2,3,1,4,5.
A doua coloana, putin mobila, reprezinta axul miscarii de prono-supinatie. Oasele sunt legate intre ele prin
numeroase ligamente.
ARTICULATIILE METATARSO-FALANGIENE
Unesc capul metatarsianului cu baza primei falange. Fac parte din grupa articulatiilor elipsoide. Forma articulara
permite miscari de
- flexie dorsala-flexie plantara. Flexia dorsala este mai ampla; in faza finala a pasului ca si in mersul pe varfuri, este
necesara o puternica flexie dorsala.
- abductie-adductie
- rotatii axiale ce sunt mai curand miscari pasive.
ARTICULATIA INTERFALANGIANA I
Uneste capul primei falange cu baza celui de-a doua. Nu permite decat miscari in plan sagital. Flexia plantara e
posibila dar nu si cea dorsala.
ARTICULATIA INTERFALANGIANA II
Uneste capul falangei mijlocii cu baza celei distale. Nu permite decat miscari in plan sagital: flexie plantara si
dorsala.
Ligamentele au aceeasi dispozitie pentru articulatiile metatarsofalangiene si interfalangiene, fiind reprezentate de 2
ligamente laterale:
- un ligament in evantai "deltoidian" ce se intinde de la tuberculul lateral la ligamentul glenoidian;
- un ligament plantar "glenoidian".
Particularitati:
- prima coloana osoasa (haluce): - toate oasele sunt masive;
- nu exista falanga mijlocie;
- joaca un rol important in mers, alergare, mai ales in
faza de sprijin numai pe degete.
Un defect de congruenta al primului metatarsian poate antrena o instabilitate si dureri mediane in statiune sau mers
prelungit.
.1 pe cartilajul plantar al capului metatarsianului sunt plasate 2 mici oase sesamoide. Ele servesc ca amortizor
in sprijinul pe acest cap.

97
- a cincea coloana osoasa prezinta un tubercul situat pe baza metatarsianului 5, palpabil sub piele.
MUSCHII GLEZNEI SI PICIORULUI
Asupra piciorului actioneaza 2 tipuri de muschi:
- muschi extrinseci ce se ataseaza pe tibie, fibula,femur si se termina pe oasele piciorului. Sunt muschi poliarticulari
acsionand asupra gleznei si piciorului 9 pentru gastrocnemian si asupra articulasiei genunchiului). Tendoanele lor
trec anterior sau posterior de articulatia gleznei.
- muschi intrinseci, mai scurti, ce se insera numai pe oasele piciorului si in principal la nivelul plantei.
In regiunea dorsala se gaseste un singur muschi, muschiul extensor scurt al degetelor. Acesta ia nastere pe calcaneu
si se intinde radiar spre degete, fiind impartit in 3 fascicule continuate prin cate un tendon pentru degetele 1,2,3,4. Se
termina la nivelul articulatiilor metatarsofalangiene.
Actiune: flexia dorsala a degetelor, cu actiune mai ales pe prima falanga. Intareste actiunea extensorului lung al
degetelor.
Unii autori evidentiaza un fascicol destinat halucelui sub denumirea de muschiul extensor scurt al halucelui
MUSCHII INTRINSECI PLANTARI
Sunt impartiti in 3 grupe:
- medial : - abductor al halucelui;
- flexor scurt al halucelui;
- adductor al halucelui;
- lateral: - abductor al degetului mic;
- flexor scurt al degetului mic;
- mijlociu: - flexor scurt al degetelor;
- patratul plantar;
- muschii lombricali;
- muschii interososi.
Muschii sunt dispusi in mai multe plane si au relatii topografice complexe. Pentru simplificare schemele urmatoare
se vor ilustra pentru fiecare muschi izolat.
4GRUPUL MIJLOCIU
g Muschii interososi ocupa spstiile dintre metatarsiene. Exista 4 interososi dorsali si 2 plantari. Tendonul lor se
termina prin 2 fascicule la nivelul primei falange.
- plantar: pe baza falangei
- dorsal: pe tendoanele extensorilor.
Actiunea lor principala este flexia plantara a primei falange. Actioneaza deci bilateral la nivelul unui deget. Participa
de asemeni si la faza de propulsie din mers.
In actiune unilaterala tractioneaza lateral falanga proximala; ei aproprie si indeparteaza degetele (actiune completata
de muschii proprii ai halucelui si degetului 5).
98
Impiedica aceleasi miscari la nivelul metatarsienelor prin insertiile lor intermetatarsiene; mentin arcul transversal al
piciorului.
Interososii sunt acoperiti de tendoanele muschiului flexor comun al degetelor. gPosterior pe aceste tendoane se
insera muschiul patratul plantar (accesor al flexorului comun al degetelor), cu origine pe calcaneu prin 2 fascicule.
Prin contractia sa acest muschi readuce in ax tendonul flexorului comun al degetelor pentru ca actiunea lor sa fie
sagitala.
Intre tendoanele muschiului flexor lung al degetelorse insera muschii lombricali. Tendoanele lor se termina pe baza
falangei proximale. Actiunea acestor muschi este minima fiind mai curand un reglaj al actiunii celorlalti muschi
asupra degetelor piciorului.
g Superficial se gaseste muschiul flexor scurt al degetelor. Acest muschi ia nastere pe tuberozitatea calcaneului si se
imparte in 4 fascicule ce se termina prin cate un tendon pe falanga medie a degetelor 2-4. Tendoanele sunt perforate
de tendonul muschiului flexor lung al degetelor. Muschiul realizeaza flexia falangei mijlocii pe cea proximala si a
celei proximale pe metatarsianul corespunzator. Are rol in mentinerea boltii plantare in sens longitudinal.
4GRUPUL MEDIAL
Cuprinde 3 muschi ce se termina pe falanga proximala a halucelui si pe oasele sesamoide.
gCel mai profund este muschiul flexor scurt al halucelui, cu origine pe cuboid si cuneiforme (2,3). Corpul
muscular se divide in 2 fascicule ce se termina prin 2 tendoane be baza falangei proximale. Realizeaza flexia
plantara a falangei proximale a halucelui pe primul metatarsian.
gMuschiul abductor al halucelui este un muschi superficial impartit in 2 fascicule: un fascicul oblic ce ia nastere pe
cuboid si un fascicul transvers de pe articulatiile metatarsofalangiene 5,4,3. Cele 2 fascicule se unesc si se termina
printr-un tendon comun pe baza falangei proximale. Realizeaza abductia primei falange pe metatarsianul 1. Este unul
din responsabilii intretinerii halux valgusului ( deformatie permanenta a oaselor halucelui cu adductia
metatarsianului si abductia falangei proximale).
gMuschiul adductor al halucelui este cel mai superficial muschi al grupului. Ia nastere pe tuberozitatea calcaneului
si se termina pe baza primei falange. Realizeaza adductia halucelui, participa activ la flexia plantara a falangei
proximale pe metatarsiene. Este un sustinator activ al boltii plantare. Travaliul sau impiedica evolutia halux
valgusului.
4GRUPUL LATERAL
Cuprinde muschi ce se termina pe baza falangei proximale a degetului 5.
gMuschiul flexor scurt al degetului 5 ia nastere pe cuboid si se termina pe fata plantara a falangei proximale.
Realizeaza flexia plantara a primei falange a degetului 5 pe metatasian.
gMuschiul abductor al degetului 5 are origine pe tuberozitatea calcaneului si se termina pe baza falangei proximale
a degetului 5. Realizeaza abductia si flexia plantara a degetului 5; contribuie la sustinerea boltii plantare.
gMuschiul opozant al degetului 5 se insera pe cuboid si se termina pe fata interna a metatarsianului 5. Opune
metatarsianul 5 celorlalte metatarsiene si se opune etalarii antepiciorului.
99
MUSCHII EXTRINSECI AI PICIORULUI
4GRUPUL ANTERIOR
In planul anterior se gasesc 3 muschi lungi situati anteror de oasele gambei. Tendoanele lor trec anterior de glezna
unde sunt sustinute de o �brida�ligamentara; ligamentul inelar anterior al tarsului.
gMuschiul tibial anterior se insera pe fata externa a tibiei ( � superioara) si se termina pe primul cuneiform si
primul metatarsian. Realizeaza flexia dorsala a piciorului, fiind muschiul principal al acestei miscari. Ridica
marginea mediala a piciorului prin tractiune asupra regiunii mijlocii a piciorului, fiind deci supinator.
gMuschiul extensor propriu al halucelui se insera pe fata mediala a fibulei (portiunea mijlocie) si se termina pe
baza falangei distale a halucelui. Realizeaza flexia dorsala a halucelui si piciorul in aceasta miscare. Ridica marginea
mediala a piciorului, fiind supinator.
gMuschiul extensor comun al degetelor se insera pe fata mediala a fibulei (regiunea superioara). Tendonul sau se
imparte in 4 portiuni ce se indreapta spre degetele 2,3,4,5, terminandu-se printr-o bandeleta centrala pe falanga
mijlocie si 2 bandelete laterale care se insera pe falanga distala. Realizeaza flexia dorsala a degetelor 2,3,4,5,
antrenand si piciorul in flexie dorsala.
gMuschiul fibular anterior (inconstant) se insera pe fata mediala a fibulei (portiunea inferioara) si se termina pe
metatarsianul 5. Realizeaza flexia dorsala a piciorului, ridica marginea externa, antrenand piciorul in eversiune.
4GRUPUL EXTERN
Exista 2 muschi ce se insera pe fata externa a fibulei.
gMuschiul peronier lung se insera superior pe capul fibulei si fata ei laterala; tendonul se formeaza la mijlocul
gambei si coteste de 3 ori:
- posterior de maleola laterala;
- sub tuberculul peronierilor
- la nivelul marginii externe a cuboidului.
Tendonul intra apoi in santul cuboidului si se termina pe baza primului metatarsian si primul cuneiform. Ridica
marginea externa a piciorului si coboara marginea interna, fiind deci pronator. Realizeaza si flexia plantara si
adductia piciorului.
gMuschiul peronier scurt se insera pe fata laterala a fibulei in 1/3 inferioara. Tendonul sau inconjoara maleola
externa, trece deasupra tuberculului peronierilor si se termina pae baza metatarsianului 5. Ridica marginea externa a
piciorului (pronator), participa la flexia plantara si la abductia piciorului.
Muschiul peronier lung realizeaza o incrucisare tendinoasa cu tibialul posterior. Acesta trece pe sub regiunea
mijlocie a piciorului, asigurand o sustinere activa a boltii la acest nivel. Se observa astfel ca muschii peronieri laterali
stabilizeaza piciorul in ortostatism, impiedicand dezechilibrarea spre exterior (mai ales in sprijinul pe un picior).
Aceasta este vizibil mai ales in statiunea pe varful picioarelor.
4GRUPUL POSTERIOR
Contine muschi dispusi in 2 plane: profund si superficial.
Planul profund este format din 3 muschi situati alaturat pe fetele posterioare ale tibiei si fibulei.
gMuschiul flexor lung al degetelor ia nastere pe fasa posterioara a tibiei (medial), tendonul sau trece posterior de
pilonul tibial si maleola mediala, apoiajunge in santul de pe marginea libera a lui sustenaculum tali. Se imparte in 4
tendoane destinate degetelor 2-5, ce se insera
100
fiecare fe falanga distala. Ca si in cazul flexorului profund al degetelor (mana) tendoanele dau insertie lombricalilor
si perforeaza tendonul flexorului scurt al degetelor.
Realizeaza flexia plantara a falangei distale, supinatia si adductia piciorului, aceasta din urma fiind compensata de
actiunea patratului plantar.
gMuschiul tibial posterior ia nastere pe fata posterioara a tibiei, fata posterioara a fibulei (portiuni invecinate) si pe
membrana interosoasa dintre cele 2 oase. Tendonul sau inconjoara maleola tibiala, trcand apoi prin culisa cea mai
anterioara de sub retinaculul flexorilor pentru a se termina pe tuberozitatea navicularului si prin expansiuni pefata
plantara a celorlalte oase ale tarsului, cu exceptia astragalului.
La nivelul regoiunilor mijlocii si posterioare ale piciorului realizeaza supinatie si aductie; participa la flexia plantara
si are rol in stabilizarea gleznei.
gMuschiul flexor lung al halucelui este cel mai lateral si cel mai puternic dintre muschii profunzi, cu rol important
in mers si in statiune. Se insera pe fata posterioara a fibulei (inferior), tendonul sau trce posterior de pilonul tibial,
apoi patrunde intr-un sant osos posterior de astragal, incruciseaza fata mediala a calcaneului, trece inferior de
sustenaculum tali si se termina pe a doua falanga a halucelui.
Realizeaza flexia plantara a falangei a doua a halucelui, antrenand prima falanga in flexie pe metatarsianul 1.
Participa la flexia plantara si la adductia piciorului. Actiunea sa este implicata in mers, in momentul propulsiei,
inainte ca piciorul sa paraseasca solul. Are un rol important in stabilitatea mersului pe varfuri, propulsia halucelui
rectificand dezechilibrele anterioare ale corpului. Intervine si in stabilitatea gleznei.
g Planul superficial al muschilor posteriori este format de tricepsul sural.Acest muschi este cel mai puternic muschi
al gambei, fiind format din 3 corpuri musculare ce se termina printr-un tendon comun (tendonul lui Achile) pe fata
posterioara a calcaneului.Muschii componenti sunt cei 2 gastrocnemieni si solearul.
Solearul se gaseste profund, avand insertie pe fata posterioara a tibiei si fibulei (portiunea superioara). Actioneaza
asupra articulatiilor gleznei si subtalara.Este acoperit de 2 corpuri musculare (cei 2 gemeni- gastrocnemieni) ce au
fiecare origine pe fata cutanata a unui condil femural (medial si lateral). Actioneaza asupra articulatiilot
genunchiului, gleznei si subtalara.
Ansamblul muscular antreneaza calcaneul in flexie plantara cu tendinta la inversiune( datorita formei suprafetelor
articulare ale articulatiei subtalare), si indirect astragalul in flexie plantara. Aceasta ultima miscare este mai
importanta in practica decat prima (posibilitate mai mare de miscare in articulatie).
Intrvine in miscarile de adductie si supinatie ale piciorului. Tricepsul este muschiul care realizeaza ridicarea pe
varfuri dar este insuficient pentru realizarea in totalitate a acestei miscari (actioneaza numai posterior)..
Gastrocnemianul participa la flexia genunchiului, avand o actiune cuplata pe genunchi si portiunea posterioara a
piciorului (tars posterior).
Forta de actiune asupra piciorului este legata de gradul de flexie al genunchiului:
- genunchi hiperflectat - muschiul este destins si deci pierde mult din eficacitate;
-genunchi extins (sau flectat usor) - muschiul este mai mult sau mai putin tensionat, cu cresterea eficacitatii.
Daca gastrocnemianul si muschii ischiogambieri actioneaza sinergic pe un membru inferior actiunea lor asupra
genunchiului se inverseaza, se adauga componenta lor de tractiune si realizeaza extensia genunchiului.
O flexie dorsala foarte puternica a piciorului intinde solearul. Pentru tensionarea gastrocnemianului trebuie adaugata
si extensia genunchiului.
101
BILANTUL ACTIUNULOR MUSCULARE ASUPRA GLEZNEI
Daca tendoanele muschilor trec anterior de axa bimaleolara muschii vor realiza flexia dorsala :
- tibial anterior;
- extensor propriu al halucelui;
- extensor comun al degetelor;
- peronier scurt.
Muschii ai caror tendoane trec posterior de acelasi ax vor realiza flexia plantara:
- peronier lung;
- peronier scurt;
- triceps sural;
- flexor propriu al halucelui;
- tibial posterior;
- flexor comun al degetelor.
Muschii ai caror tendoane trec medial de axa longitudinala a piciorului (a doua coloana osoasa) realizeaza supinatie
si adductie:
- extensor propriu al halucelui;
- tibial anterior;
- flexor comun al degetelor;
- flexor propriu al halucelui.
Se adauga tricepsul a carui actiune realizeaza miscarea de inversiune.
Muschii ai caror tendoane trec lateral de axa longitudinala a piciorului (a doua coloana osoasa) realizeaza pronatia si
abductia:
- peronier lung;
- peronier scurt;
- extensor comun al degetelor.
Se observa ca actiunile musculare nu sunt echilibrate; predomina flexorii plantari si cei ce realizeaza miscarile de
inversiune.
Stabilitatea gleznei datorata actiunulor musculare
In flexie dorsala trohleea astragalului are un bun contact cu suprafata corespunzatoare de pe tibie si fibula, in timp ce
portiunea posterioara a trohleei este mai ingusta, ceea ce confera articulatiei mai putina stabilitate din punct de
vedere osos.
Stabilitatea este asigurata de actiunea muschilor printr-un dublu rol:
- coborarea fibulei (maleola laterala) prin actiunea muschilor:
- lungul si scurtul peronier;
- extensorul propriu al halucelui;
- tibialul posterior.
Coborarea maleolei fibulare amelioreaza contactul suprafetelor articulare.
- fixarea activa a suprafetelor articulare prin actiunea muschilor:
- extensorul propriu al halucelui;
- tibialul posterior.
Coborarea fibulei tensioneaza tendoanele peroneo-tibiale inferioare, ceea ce determina o apropiere pasiva automata
acelor doua oase. Aceasta stabilizare se producein timpul unei flexii plantare active (statiune pe varfuri).
102
BOLTA PLANTARA
Piciorul uman este adaptat bipediei indeplinind 2 functii:
- sustinere a corpului (statiune);
-miscare a corpului (locomotie).
Aceasta adaptare se realizeaza printr-o bolta plantara caracteristica sustinuta de 3
arcuri sprijinite la randul lor de trei stalpi. Astfel ea reprezinta o formatiune flexibila ce joaca rolul de amortizor al
presiunilorsi care isi adapteaza forma dupa sol.
In statiune bipeda piciorul prezinta 3 puncte de sprijin:
- posterior: tuberozitatea calcaneului, structura osoasa masiva conceputa pentru areceptiona maximum de greutate;
- anteromedial: capul metatarsianului1 ce primeste aproape toata greutatea restanta;
- anterolateral: capul metatarsianului 5 ce suporta o mica parte din greutatea corpului.
Stalpii sunt uniti prin 2 arcuri longitudinale si unul transversal mentinute prin sustinatori ligamentari si musculari.
Arcul medial este format de: calcaneu, astragal, navicular, primul cuneiform si metatarsian. Este sustinut prin :
hligamente:
- ligamentul astragalo-calcanean;
- ligamentul glenoidian;
- ligamentul scafo-cuneean;
.1 ligamentul cuneo-metatarsian inferior.

hmuschi:
- adductor alhalucelui;
- tibial posterior;
- peronier lung;
- flexor propriu al halucelui. Acest muschi indeplineste la randul sau un triplu rol:
- sustine arcul ca o coarda (1);
- sustine calcaneul prin reflexia sa pe sustenaculum tali (2);
-mentine astragalul (3).
Arcul lateral este mai putin inalt decat cel medial; este vizibil pe scheletul piciorului, pe viu fiind mascat de partile
moi. In componenta sa intra calcaneul, cuboidul si metatarsianul 5. Este sustinut prin :
hligamente:
- 2 ligamente calcaneo-cuboidiene;
hmuschi:
- scurt peronier;
- lung peronier. Acest muschi indeplineste un dublu rol:
- sustine calcaneul prin reflexia sa pe sub tuberculul peronierilor;
- sustine cuboidul.
Arcul anterior (transversal) este vizibil la jumatatea lungimii metatarsienelor (reprezentat prin bride transversare). La
nivelul regiunii mijlocii apiciorului arcul este mai inalt medial (scafoid) decat lateral (cuboid). Este sustinut prin:
h muschi:
- fascicolul transvers al abductorului halucelui;
- cuplul peronier lung si tibial posterior;
- interososi.
103
IV.