c
 

 
 
 

I. MEMORIU TEHNIC

Prezentul proiect are ca temă confecţionarea fustei tip sport. Acest

proiect cuprinde proiectarea tiparului pentru fusta tip sport, transformarea
tiparului clasic în model, elaborarea procesului tehnologic de confecţionare,
confecţionarea şabloanelor, control tehnic de calitate (C.T.C.), măsuri de
protecţie şi securitate a muncii.
Fusta tip sport este un produs vestimentar la modă, deoarece se
poate purta în orice anotimp.
Vara aceasta se poartă acest tip de fustă datorită comodităţii pe care
o conferă la purtare. Este realizată din materialul de bază confecţionat din
fibre naturale şi sintetice, iar culoarea este deschisă conferind produsului
calitatea de a nu atrage razele solare, proprietate pe care trebuie să o
îndeplinesc produsele purtate în acest anotimp.
Am ales acest model deoarece îi conferă produsului lejeritate la
purtare, scoate în evidenţă forme care sunt accentuate în general la
adolescente.
De-a lungul anilor, moda a fost un limbaj universal, o formă de
libertate a cuvântului. Această libertate se exprima prin: îmbrăcăminte,
încălţăminte, accesorii, stilul coafurilor si machiaj.
Rolul îmbrăcămintei se împarte in trei categorii:
- rol funcţional
- rol estetic
- rol social
a)Rolul funcţional ± pentru a ne proteja împotriva factorilor externi de mediu;
b)Rolul estetic ± pentru a da un aspect cât mai frumos persoanei care poartă
îmbrăcămintea. Acest lucru se realizează prin linia de croire astfel încât să fie



 c
 

 
 
 

acoperite eventualele defecte ale corpului şi să scoată în evidenţă părţile

frumoase. Natura materialului cât şi culoarea vor fi alese în concordanţă cu
aspectul şi caracterul persoanei.
c) Rolul social - determină purtătorul să se simtă încadrat în societate şi în
mediul în care poartă îmbrăcămintea.
Moda reprezintă ansamblul de gusturi, preferinţe şi deprinderi care
depind de o serie de factori:
- linia de concepţie
- materialul folosit
- zona geografică
- motivele populaţiei dintr-o zonă
- destinaţie
- condiţiile de realizare
Frumuseţea îmbrăcămintei este un ansamblu de forme, armonii, şi
culori pe care trebuie să le îndeplinească îmbrăcămintea.
Comoditatea la purtare se referă la gradul de plăcere cu care este
purtat un produs, şi interesează toate categoriile de îmbrăcăminte. Se
realizează prin linia de croi care trebuie să permită efectuarea lejeră a
mişcărilor, şi prin mărimea produsului care trebuie să fie aleasă corect pentru
dimensiunile purtătorului.
Ţinuta este determinată de forma trunchiului şi în special de forma
coloanei vertebrale. O linie vestimentară se realizează datorită gustului
pentru frumos, a concepţiei creatorului, a materiilor prime şi auxiliare noi, a
tehnologiei noi de fabricaţie şi a competenţei executanţilor.




 c
 

 
 
 

II. PREZENTAREA PRODUSULUI

Ô

 
   
 

Ambrăcămintea reprezintă produsul vestimentar pe care oamenii îl
folosesc ca mijloc de apărare împotriva intemperiilor vremii şi în scop estetic.
Ambele funcţii au impus creaţii de produse şi modele în vederea satisfacerii
nevoilor societăţii umane, ceea ce permite ca îmbrăcămintea etapei actuale
să fie clasificată după mai multe criterii.
Frumuseţea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii şi culori
pe care trebuie să le îndeplinească vestimentaţia oamenilor. An general,
frumosul este un ansamblu de forme armonioase cu legături potrivite şi
aspecte plăcute care încântă privirea şi simţurile.
Apelând la cele întâlnite în zilele noastre se poate face o împărţire a
frumosului pe grupe: frumosul natural, frumosul artistic şi frumosul industrial.
Ambrăcămintea, ca obiect vestimentar, diferă în funcţie de zone şi
naţiuni. Diferă pe zone datorită factorilor climatici, iar pe naţiuni datorită
culturii. An afară de aceşti doi factori se mai adaugă şi moda. Moda, prin
tendinţele ei, predomină în societate la un moment dat.
Ţinuta este determinată de forma trunchiului şi în specia l de forma
coloanei vertebrale. O linie vestimentară se realizează datorită gustului
pentru frumos, a concepţiei creatorului, a materiilor prime şi auxiliare noi, a
tehnologiei noi de fabricaţie şi a competenţei executanţilor.
Produsul confecţionat este fusta tip sport. Materialul de bază folosit
este ţesătura tip bumbac de culoare neagră. Ţesăturile sunt materiale textile
obţinute prin încrucişarea perpendiculară a două sisteme de fire: fire de
urzeală şi fire de bătătură.



 c
 

 
 
 

Produsul vestimentar creat îndeplineşte următoarele funcţii:

D comoditate la purtare prin gradul de lejeritate;
D permeabilitatea la aer ± capacitatea de a absorbi, reţine şi de a
transporta umiditatea.
Detaliile fustei tip sport sunt:
a) detalii principale: faţă, spate
b) detalii secundare: buzunar
c) materiale auxiliare:fermoar, aţă de cusut, nasturi.
Fusta are buzunare aplicate. Fermoarul are aceeaşi culoare ca şi
ţesătura şi are un rol important la ajustarea produsului pe corp. Cu ajutorul
aţei de cusut asamblăm produsul. Aţa este de aceeaşi culoare cu materialul.
Nasturii sunt doar pentru ornament.
La confecţionare fustei tip sport lipsesc pensele şi şliţul. La
confecţionarea fustei s-au folosit bride şi betelie.




 c
 

 
 
 

III. MATERII PRIME

0  
An industria confecţiilor textile pentru producerea obiectelor textile
vestimentare se utilizează diferite materiale de bază şi auxiliare. Aceste
materiale au roluri diferite pentru îmbrăcăminte şi se adoptă în funcţie de
specificul produsului la care se aplică şi destinaţia acestuia în procesul
purtării materialului de bază.
Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte
materialul de bază care este întrebuinţat la confecţionarea produsului.

  
Sunt materialele textile care constituie faţa produsului şi care nu pot
lipsi din componenţa acestuia.
Materialele de bază sunt: ţesături, tricoturi, piei, blănuri, textile
neţesute.
Produsul proiectat se realizează din ţesătură.
Ţesăturile sunt materiale de bază obţinute prin ţesere, adică prin
încrucişarea a două sisteme de fire (fire de urzeală şi bătătură).
Clasificarea ţesăturilor
1. După destinaţie:
D ţesături pentru lenjerie
D ţesături pentru îmbrăcăminte subţire
D ţesături pentru costume uşoare
D ţesături pentru costume şi pardesiuri
D ţesături pentru paltoane şi jachete
D ţesături pentru îmbrăcăminte de protecţie



 c
 

 
 
 

·. După tipul firelor:

D ţesături din fire de bumbac sau tip bumbac
D ţesături subţiri pentru lenjerie, îmbrăcăminte subţire cu lăţimi de
1· -14 cm
D ţesături din in şi cânepă ± se vor folosi numai fire de in sau în
amestec cu fire de bumbac sau numai din fire de cânepă.
Destinaţia acestor ţesături este, în funcţie de grosime, pentru
lenjerie, pentru tapiţerie sau pentru decorări interioare. Lăţimile
sunt între 1· -15 cm.
D ţesături din fire de lână sau tip de lână - sunt destinate pentru
îmbrăcăminte subţire, groasă şi semigroasă în funcţie de fineţea
firelor. Lăţimea este de 8 -15 cm.
D ţesături din fire sintetice cu destinaţii diferite în funcţie de fineţea
firelor. Lăţimea este de 8 -15 cm.

 

An afară de materialul de bază care constituie faţa produsului
confecţionat, în sectorul de confecţii se mai folosesc şi materiale auxiliare:
D căptuşeli ± pot fi ţesături de bumbac, cânepă, mătase, vâscoză sau
căptuşeli obţinute din fire sintetice;
D întărituri ± pot fi din bumbac, cânepă, materiale neţesute şi au rolul
de a da produsului un aspect frumos şi rezistenţă mai mare unor
detalii;
D furniturile ± pot fi alcătuite din diferite materiale. Au rolul de a mări
rezistenţa, de a menţine forma şi de a ornamenta produsul;
D garniturile şi accesoriile ± aţa de cusut, nasturii, fermoarele, inserţia
etc.
Materialele auxiliare sunt materiale care în funcţie de produs sunt
necesare sau pot lipsi din componenţa produsului.




 c
 

 
 
 

Fusta este realizată din ţesătură, iar materialele auxiliare utilizate sunt:
aţă de cusut, fermoar, copcă.

        


Materii prime Caracteristici
Materialul de bază 

Ô
 
 


  
 !"# 

Aţa e cusut $%&'

Fermoar Ô
 



 ( 

Copci (nasturi) Ô
 





 c
 

 
 
 

IV. PROIECTAREA ŞI CACULUL TIPARELOR



 )*$Ô)0++ ,+$-$

Pentru industria confecţiilor sunt utilizate mai multe dimensiuni

preluate de pe corp. Aceste dimensiuni pot fi grupate în două categorii:
a) dimensiuni liniare (măsurate în linie dreaptă între două puncte bine
precizate pe corp)
b) dimensiuni curbilinii (măsurate pe corp urmărind cu fidelitate relieful
acestuia)
Dacă se are în vedere direcţia de măsurare, dimensiunile pot fi:
U dimensiuni luate pe lungimea corpului (care se referă la înălţimi şi
lungimi)
U dimensiuni luate pe orizontala corpului (care cuprind perimetre şi
înălţimi)
Printre principalele dimensiuni antropometrice de menţionat sunt:
U înălţimea corpului care se reprezintă pe verticală de la sol până la
creştetul capului
U înălţimea liniei taliei care reprezintă distanţa pe verticală de la sol până
la linia taliei
U perimetrul gâtului
U perimetrul taliei
U perimetrul şoldului
U perimetrul articulaţiei mâinii
U lungimea laterală a piciorului măsurată din talie până la sol
U linia inferioară a piciorului




 c
 

 
 
 

U lungimea taliei măsurată de la baza gâtului până la linia taliei

U lungimea spatelui măsurată de la baza gâtului pe direcţia coloanei
vertebrale până la linia taliei
U lăţimea spatelui măsurată de la cele două axe măsurate pe orizontală.
U lăţimea bustului

Ac ± înălţimea corpului
Lt ± lungimea taliei
lş ± lăţimea şoldului
Pt ± perimetrul taliei
lrg ± lăţimea răscroiturii gâtului
lrm ± lăţimea răscroiturii mânecii
Arm ± adâncimea răscroielii mânecii la spate


# ./*+ ,+ Ô0Ô

a) Adâncimea răscroielii mânecii la spate

Ô
Ars= ƒ 1 ,5


b) Lungimea taliei

Lt= -1

c) Anălţimea şoldului (Aş)
Aş=ArsƒLt
d) Anălţimea produsului
Ap=Ltƒ
e) Anălţimea bustului (A
)
Ô
A
= ƒ3


f) Lungimea taliei în faţă




 c
 

 
 
 

g) Ltf=Ltƒ4,5
h) Lungimea răscroielii gâtului (Lrg)
Ô
Lrg= ƒ·

i) Lăţimea spatelui (l s)
Ô
ls= ƒ 5,5

j) Lăţimea răscroielii
Ô
lr= - 1,5


) Lăţimea bustului
Ô
lb= -4



 )*/+Ô00*+0 0)0* Ô0-Ô




,+$-$ $+Ô+-0*+
AC=168 cm
Lt=41 cm
Lp=65 cm
Ab=·6 cm
Ltf=45,5 cm
Ls=17 cm
C
=9· cm
CT=7 CM
CS=1 CM
Lm=58 cm



#
Ô0Ô
AC=168 cm
Pt=76/38 cm



 c
 

 
 
 

Pş=95/47,5 cm
Ad=1 cm


Ô

 


   
 
Ls= ƒ·= ƒ·=16,7ƒ·=18,7 cm / 4,67 cm
 
Pt=Pb-1·=38-1·=·6 cm / 6,5 cm

Pş= =Pbƒ5=38ƒ5=43 cm / 1 ,75 cm


am ramas aici
#
0 
   
AL=Lpr=N·Z Ô È=4·Z Ô È=6 cm / 15 cm
AS=Lsƒ·=18,7ƒ·=· ,7 / 5,17 cm
Lpr=4·15 Ô È=6 Ô È=6 cm
Lpr= N·Z Ô È, unde N este o constantă (·,5-6 cm)
  
Z= = =15,7 cm
 
È este o constantă de rotunjire
SS1=Pşƒad=46,5ƒ1=47,5 cm / 11,8 cm
 
SS·= -1,5= -1,5=·3,75-1,5=··,·5 cm / 5,56 cm
 

A·A3=1 cm / ,·5 cm
 
AP= ß 9,37 cm / ·,34 cm
 

A3A4= A3A5=3,5 cm / ,87 cm

 
PP1= =6,5 cm / 1,8· cm

 
PP·=P1P3= ß ß 11,6· cm / ·,9 cm
 
Pa=Pa1=P1a·=P1a3=1,5 cm / ,37 cm

 ß 
/ 1,5 cm





 c
 

 
 
 

  
A1P4= ß 1,· cm / 3 cm

  
P4P5= =6 cm / 1,5 cm


 
P4P6=P5P7= ß ß 7,75 / 1,93 cm
 
 
P4a4=P4a5=P5a6=P5a7= ß ß 1,·5 cm / ,3 cm
 
L·L3= L·L4=·5 cm
A5L3=A4L4=AL

Ô

 

  
  
 




 c
 

 
 
 

    

 



 
Î Î
Î

 

 



*
  




 c
 

 
 
 

 

Î
Î
Î






&
0*0$-./*0*+0 0)0* Ô0-Ô 1$ /,+




 c
 

 
 
 

A
=67 cm
A
=A1
1=67 cm / 17 cm
AD=56 cm=A1D1=14 cm

D1=A
-45 cm

1D1=A1
1-45 cm




 c
 

 
 
 

V. CONFECŢIONAREA ŞABLOANELOR

ablonarea este operaţia de transpunere a şabloanelor pe suprafaţa

materialului în vederea decupării detaliilor.
Această operaţie cuprinde lucrări de aşezare a şabloanelor şi apoi de
trasare a conturului acestora pe material.
   

p ablonarea se poate face pe ţesătură dublată sau desfăcută
(nedublată). An producţia de serie mare se utilizează mai mult
şablonarea pe ţesătură desfăcută întrucât se poate face o încadrare
mai economică.
p ablonarea poate fi simplă sau combinată. ablonarea simplă este
metoda care utilizează şabloanele unui singur produs; ele se pot aşeza
pe materialul dublat ( ,7 x · cm etc.) sau pe materialul desfăcut (14
cm, 15 cm etc.). şablonarea combinată utilizează două sau mai multe
complete de şabloane.
ablonarea tricoturilor se face în funcţie de forma acestora: la tricoturi
tubulare se face pe tricot dublu, iar la cele semifasonate, pe detalii
componente.
Pentru executarea operaţiei de şablonare se folosesc diferite
procedee, cum ar fi:
D şablonarea prin conturare cu creta sau cu creionul;
D şablonarea cu traforete;
D şablonarea prin pulverizare;
D şablonarea pe calculator.
p ablonarea prin conturare se face prin amplasarea şabloanelor pe
material şi apoi trasarea conturului acestora cu cretă sau cu un creion
special de culoare contrastantă cu materialul. abloanele se pot aplica




 c
 

 
 
 

pe material dublu sau pe material desfăcut, acesta fiind în funcţie de

tehnologia prevăzută la stabilirea consumului specific.
Această metodă de şablonare este larg aplicată la croitul industrial al
îmbrăcămintei în întreprinderile de confecţii.
p ablonarea cu traforete are un randament ridicat, dar confecţionarea
traforetelor este destul de costisitoare. Conturarea traforetelor se face
cu un praf de talc sau de cretă, folosindu-se un burete sau un tampon.
După pulverizare, se ridică traforetele şi se trasează linii de legătură
între punctele marcate cu praf de culoare contrastantă cu materialul.
p ablonarea pe calculator este o operaţie modernă, care se aplică în
scopul creşterii eficienţei procesului de croire şi confecţionare folosindu-
se de programe specifice.
Indiferent de procedeul folosit la efectuarea acestei operaţii trebuie să
se ţină seama de următoarele condiţii tehnice:
D respectarea firului de urzeală din material cu firul indicat (trasat) pe
şablon;
D evitarea marginilor (lizierelor) ţesăturii;
D respectarea indicaţiilor înscrise pe şablon;
D nesuprapunerea şabloanelor;
D respectarea flaşului şi a desenului din material, la toate piesele
componente;
D suprafaţa materialului să fie folosită cât mai raţional, pentru
obţinerea unui consum specific minim.
Aceste condiţii sunt indispensabile pentru realizarea unei încadrări
optime.




 c
 

 
 
 

VI. TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII ÎMBRĂCĂMINTEI


 )*/Ô+- ,+ )*/,Ô+

 ! "Î #" !#
" 

)   *

$%&'$ "( "
"
%c" "! 
) )   *

+  ,) * 

  

Î  ,+ 

   .  

) 

   
 "&-c "%c" "! 
"$c 
!c
Î  
  

(/) 
  






(+)
 
  

! "%c" "!  Î 0) ,)




# 
 1 

) 
,2
 
3 

 6+  
2/  

!$4"
!$ "  
 1 
Î"%45 
c"!  ) 


/ 1 

) 

+0 1 0 ,


4$Î " !# Î"! 
+ 2)+

) 
 3)1   

 
/ , )


 1
 2) 

$%&'$ " !# Î"! 
4$c"
)
67) 1
 
2) 
 c
 

 
 
 


# +0/*0*+0 )*/Ô+- 0+2$//3Ô

) 
 4
   

  




Procesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor de transformare a
materiei prime în produs finit.

Nr. OPERAŢII (FAZE) UTILAJE

crt.
1. Trasează conturul ± manual;
şabloanelor pe material
·. Croieşte detaliile ± manual;
3. Surfilează detaliile ± mecanic ± maşină Triploc;
4. Ambină faţa cu spatele ± mecanic ± maşină simplă;
produsului
5. Aplică fermoarul lateral ± mecanic ± maşină simplă;
6. Aplică rejansa (corseleta) ± mecanic ± maşină simplă;
7. Coase tivul ± manual;
8. Curăţă de aţe ± manual;
9. C.T.C ± manual;
1 . Calcă produsul ± mecanic ± fierul de călcat;
11. Ambalează şi etichetează ± manual.




 c
 

 
 
 

VII CONTROL TEHNIC DE CALITATE (C.T.C.)

Pentru produse, calitatea nu este o noţiune absolută, ea determină

măsura în care acestea satisfac cerinţele beneficiarilor şi este rodul unor
preocupări de concepţie, execuţie, expediere.
Calitatea este cartea de vizită pe care firma o prezintă. Noua concepţie
despre calitate deplasează accentul de la simpla identificare a
neconformităţilor spre prevenirea sistematică a acestora, cu reliefarea
caracterului preventiv ala acesteia.
Calitatea industrială modernă conduce de la problemele tehnice la cele
economice, determinând necesitatea corelării performanţei produsului cu
preţul acestuia.
Pentru a menţine sub control procesele, se urmăreşte realizarea calităţii
prin:
controlul modificării metodelor specifice proceselor;
controlul parametrilor proceselor;
controlul produsului.
O primă formă de menţinere sub control a asamblărilor prin coasere o
constituie autocontrolul, prin care executantul verifică:
respectarea potrivirii marcajelor la asamblarea a două repere (faţă,
spate);



 c
 

 
 
 

simetria asamblării reperelor;

potrivirea dungilor şi carourilor;
uniformitatea lăţimii cusuturilor;
uniformitatea dispunerii paşilor de cusătură;
verificare dimensională, atunci când este necesar;
calitatea execuţiei şi respectarea marcajelor de îmbinare;
verificarea dimensională a liniei sau conturului rezultat prin asamblare.
Deficienţele se pot datora confecţionării produsului, cusăturii
tensionate, încreţite, lungime variabilă a pasului, cusături deteriorate, aţa
folosită nu este corespunzătoare, asamblare incompletă a reperelor,
terminaţii inegale sau descusute, dimensiuni ale butonierei şi nasturelui
neconforme specificaţiilor, dimensiunile produsului nu se încadrează în
toleranţe.
Pot exista şi defecte de ţesătură, cum ar fi: găuri, fire îngroşate,
diferenţe de nuanţă, cute de vopsire, luciu, material croit pe direcţie greşită,
material mai gros sau prea subţire.




 c
 

 
 
 

VII. MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI SECURITATE A MUNCII

Maşinile de cusut simple vor fi prevăzute cu apărători la tija acului

pentru a evita pătrunderea acestuia în deget. An timpul lucrului sunt interzise
discuţiile, privirea muncitorului trebuie să fie îndreptată permanent asupra
operaţiei pe care o execută pentru a evita înţeparea degetelor în acul maşinii.
Anainte de începerea lucrului muncitorul care lucrează la maşina
simplă de cusut sau la maşina specială este obligat să verifice dacă:
D masa maşinii este bine fixată pe picioarele de susţinere şi capul maşinii
este bine fixat în bolţurile mesei suport;
D motorul electric este fixat în suportul său;
D placa acului este fixată cu şuruburi pentru a evita ruperea acului la
pornirea maşinii;
D instalaţia electrică nu are porţiuni de cablu neizolate;
D între capul maşinii şi masa de susţinere există tampoane de pâslă
pentru amortizarea zgomotului şi a vibraţiilor.
Este interzis muncitorului să ţină pedala de punere în funcţiune a
maşinii în timpul introducerii firului de aţă prin mecanismul suveicii.