Sunteți pe pagina 1din 3

ILUMINISMUL/EPOCA LUMINILOR

1. CONTEXT
La sfârşitul sec. XVII situaţia în Europa era complexă: în 1683 pericolul otoman
este respins; din punct de vedere politic constatăm existenţa unor monarhii absolutiste
intolerante (Franţa, Spania, Rusia), foarte diferite în raport cu guvernările tolerante
precum cele din Olanda sau Anglia (1689). Din punct de vedere economic, centrul şi
sudul Europei este concurat serios de prosperitatea din vestul Europei, prosperitate
asigurată de burghezie. Burghezia bogată, dinamică, cultivată, începe să-şi dorească
participarea la guvernare (lucru întâmplat deja în Anglia şi Olanda). Din acest motiv
burghezia sprijină impunerea de noi principii şi valori în societate.
Filosofii sec. XVIII sunt cei care vor reuşi să elaboreze noile concepţii sprijinindu-se
pe raţiune, cunoaştere, experienţă. Ei vor studia natura, omul, societatea, nedreptatea
din societate, biserica, ajungând la concluzia că omul raţional poate să primească
luminile culturii şi cunoaşterii şi astfel să-şi schimbe în bine viaţa. Chiar şi regii trebuiau
să îmbrăţişeze binefacerile raţiunii şi luminării, să accepte noi metode de guvernare în
favoarea supuşilor, devenind din monarhi absoluţi, despoţi luminaţi.

2. DEFINIŢIE
Epoca luminilor este perioada de real progres al spiritului uman care
încurajează cultura, cunoaşterea, raţiunea şi promovează noi principii
politice precum drepturile naturale, separarea puterilor în stat, contractul
social, suveranitatea poporului etc.
În această epocă are loc geneza opiniei publice iar noile valori şi principii sunt
vehiculate şi în cadrul academiilor ştiinţifice sau literare ori în saloanele elitelor.

3. ETAPELE/PERIODIZAREA
a) Criza conştiinţei europene (1680-1715). Perioada este marcată de 2 modele
politice diametral opuse: absolutismul monarhic în Franţa şi monarhia parlamentară în
Anglia. Au loc mari schimbări în toată Europa: se dezvoltă spiritul critic; nordul
protestant domină sudul catolic în economie, cultură, politică iar Franţa pierde
supremaţia în Europa.
b) Secolul luminilor propriu-zis (1715-1789), vreme în care se afirmă ideile filosofilor, noi
domenii ale cunoaşterii şi are loc revoluţia industrială.
c) 1789-1815 în plan politic, ideile iluministe sunt fie acceptate, fie contestate cu putere.
4. FILOSOFII
Sunt promotorii iluminismului, oameni preocupaţi de lumea din jurul lor. Unii
credeau în deism, adică susţineau existenţa lui Dumnezeu dar nu respectau dogmele şi
instituţiile religioase.
Montesquieu credea că omul putea fi schimbat în bine prin educaţie. În lucrarea sa
Spiritul legilor elaborează o teorie a legilor pe care încerca să le definească şi ajunge la
concluzia că principiile sau legile vizează atât societatea (omul), cât şi natura sau
divinitatea. El a făcut o clasificare a regimurilor politice; a susţinut principiul separării
puterilor în stat ( influenţat de J. Locke şi de sistemul politic englez).
Voltaire a fost mai ales un popularizator al ideilor lui Newton sau Locke, al deismului şi un
critic înverşunat al bisericii, intoleranţei religioase şi al absolutismului. A susţinut ideea
unui regim politic în care monarhul, sprijinit de nobilii educaţi, trebuia să promoveze
egalitatea în faţa legii, libertatea presei şi desfiinţarea servituţii feudale.
Rousseau, prin ideile sale, a fost considerat precursorul Revoluţiei franceze. El credea că
omul este bun de la natură dar că traiul în societate îl corupe. Din acest motiv susţinea
reformarea radicală a instituţiilor politice şi a statului. Opera sa faimoasă este Contractul social
în care susţinea că orice guvernare sau stat trebuie să apere interesele poporului
(popor era suveran), în caz contrar poporul avea dreptul să răstoarne guvernul.
5. Alte personalităţi iluministe
Diderot şi d`Alembert fac parte din colectivul care redactează între 1751-1772
cele peste 30 de volume ale Enciclopediei (suma cunoaşterii omeneşti la jumătatea sec.
XVIII).
Alte personalităţi sunt: J. Watt, Mozart, Kant, John Locke, Adam Smith, J. Swift etc.
ŞCOALA ARDELEANĂ a reprezentat un fenomen cultural-ideologic bazat pe o
grupare de cărturari iluminişti cu idei şi preocupări legate de emanciparea
naţională. Reprezentanţii săi, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ioan
Budai-Deleanu studiau istoria pentru a dovedi originea latină, unitatea şi continuitatea
poporului român în Dacia. Ei vor milita pentru afirmarea naţiunii române printr-un
efort cultural deosebit, aducându-şi o contribuţie majoră la emanciparea socială şi
naţională a românilor ardeleni. Programul politic al Şcolii Ardelene este SUPPLEX
LIBELLUS VALACHORUM (1791) redactat de Iosif Meheşi în colaborare cu Samuil
Micu, Ioan Piuariu-Molnar, Gheorghe Şincai, Petru Maior etc., şi cerea reintegrarea
„naţiunii” române în rândul „naţiunilor” Transilvaniei, fără diferenţă de confesiune.

6. DESPOŢII LUMINAŢI
Au promovat o politică de reforme în economie, biserică, justiţie, cultură,
învăţământ, administraţie, au modernizat statele şi viaţa supuşilor. Principalele
direcţii de activitate au vizat: elaborarea de coduri de legi unitare; eliminarea pedepselor fizice
şi a torturii; protecţia socială acordată săracilor, văduvelor. orfanilor; toleranţa
religioasă; sprijinirea economiei (industria, comerţul, agricultura), artelor, ştiinţelor;
dezvoltarea sistemului de învăţământ; îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor.
Frederic al II-lea al Prusiei, bine educat, face din ţara sa un stat întins şi puternic.
Dezvoltă învăţământul, încurajează economia, dezvoltă armata şi justiţia.
Ecaterina a II-a a Rusiei, fixează drepturile şi obligaţiile nobilimii, nu desfinţează
însă iobăgia. A fost tolerantă dar a îngrădit puterea bisericii şi a încurajat educaţia.
Iosif al II-lea al Austriei a iniţiat reforme în justiţie ( noi coduri de legi, egalitate în
faţa legii), în educaţie (şcoala primară era gratuită şi obligatorie), înfiinţează
orfelinate şi spitale. A desfinţat iobăgia iar politica sa este cunoscută sub numele de
iosefinism.

7. Impactul ideilor iluministe asupra revoluţiilor americană şi franceză


Revoluţiile sec. al XVIII-lea au revoluţionat civilizaţia occidentală iar ideile
iluministe, idei privitoare la sfera politică sau socială se regăsesc în programele acestor
revoluţii. Aceleaşi idei le regăsim şi în Anglia sec. al XVII-lea. Ideile iluministe pregăteau o
nouă societate dar mai ales un nou tip de guvernare, democratic, bazat pe
respectarea unor principii precum separarea puterilor în stat, suveranitatea
poporului, egalitate în faţa legii, libertatea conştiinţei, dreptul la proprietate etc.
Valoarea acestor idei este confirmată de perenitatea lor peste secole: astăzi,
nu ne mai putem închipui să trăim fără aceste drepturi.

DOAR PENTRU OLIMPICI !!!!!!!!!!!


1) Anglia (idei politice din 1640-1689 care se regăsesc la iluminişti dar şi în revoluţiile
din sec XVIII):
Th. Hobbes în Leviatanul crede că în trecut oamenii trăiau într-o stare de anarhie. Ca
să menţină o societate stabilă oamenii au încheiat un „contract social” nescris prin
care i-au dat puterea absolută unui monarh. Oamenii şi-au păstrat doar dreptul de
a-şi apăra propriile vieţi. În concluzie el credea că oamenii datorau supunere
necondiţionată statului şi susţinea ideea monarhului absolut, stăpân al puterii
legislative şi executive, respingând democraţia şi existenţa partidelor politice.
J. Locke în Al 2-lea tratat despre guvernare crede şi el că oamenii trăiau în anarhie şi
pentru a depăşi această stare au încheiat un contract social. Totuşi, el susţine că
oamenii au renunţat doar la unele drepturi şi că cele păstrate nu le puteau fi luate
de nimeni. Orice conducător le încălca aceste drepturi, încălca contract social
nescris şi putea fi răsturnat. Aşadar poziţia lui Locke se situează la polul opus pentru
că susţine ideea politicii întemeiate pe drepturile naturale ale omului.
2) idei comune revoluţiilor americană şi franceză

Idei iluministe referit la om şi societate Documentele unde apar


FRANŢA SUA
separarea puterilor în stat Constituţiile 1791, 1795 Constit. 1787
respectarea drepturilor naturale ale omului Declaraţia drepturilor Declar. de Indep,
(fericire, libertate, egalitate, proprietate etc.) omului şi cetăţeanului Constit. 1787
regim politic reprezentativ, expresie a Declaraţia drepturilor Declar. de Indep,
suveranităţii poporului omului şi cetăţeanului, Constit. 1787
Constituţ 1791, 1795
Dreptul de rezistenţă la Declaraţia drepturilor Declar. de Indep,
opresiune omului ş Constit. 1787
Monarhie constituţională Constituţia 1791 --------------------