JURNALismE - Practic

Angela MICLEA – MURESAN /practic JURNALismE 2000
2010
1
2010
FlUTURISMe
practic
JURNALismE -
idei și concepte proprii publicitate prin :
articole,
corespondență publică, privată,
scrisori de intentie ,motivationale ,
CV;
publicația ”Corespondența publică”
Motto: ”Simt enorm

și văd monstruos!”
I.L.Caragiale
Materiale culese în vederea justificării implicite

că „lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociele”
este necesară și nelimitată.
volumul 2 – parțial
2
2010
CUPRINS (volumul 1 și volumul 2):
A. Emanciparea ruralului sau satul planetar

B. Conștiința : (sursă secțiunea B : neidentificată)
C. 10 cuvinte-cheie ale profesiei de ziarist
(sursă secțiunea C : Manualul de jurnalism / autor-coordonator Mihai COMAN)
D. Informația – zvon omologat sau bârfă autorizată ? Carența : subsidiarul
(sursă secțiunea D : Manualul de jurnalism / autor-coordonator Mihai COMAN)
E. Colonia etică și culturală prin corespondență
F. (extra)Ordinarul cotidian
G. Descentralizarea… mitului „ziarist‖
H. Valurile schimbării
(sursă secțiunea H : Dincolo de AlvinTOFFLER / Al Patrulea Val – Afacerile secolului
XXI // autori Herman BRYANT MAYNARD, Jr și Susan MEHRTENS)
I. Abordare a culturii politice

(sursă secțiunile I, J : Cultura civică – atitudini politice și democrație în cinci națiuni /
Autori Gabriel A. ALMOND și Sidney VERBA)
J. Cultura civică
K. Educația – simulare prin omisiune. În școli (rurale cel mai mult)
L. Lipsa educației – o manipulare retorică. În mass-media (locală îndeobște)
M. Notare an II
N. Lucrare de an – tematica :
O. Arhitectura americană
(sursă secțiunea O : Istoria artei americane / autor Dan GRIGORESCU)
P. Teoria freatică și psihologia cognitivă
R. Strategie media – în termeni și tematică – din perspectiva cititorului de ziare
S. Exerciții (1) :
Ș. Exerciții (2) : - volumul 2 – pg.4
T. Cel care are cuvântul este cuvântul însuși
Ț. Principiul presei scrise – azi
U. Câte ceva despre interviu, anchetă, reportaj
V. Semiotica sugestiei
X. Notare an III
Y. Corespondențe – volumul 2 – pg.34
Z. JURNAL de pe mai multe a-fronturi din spațiul virtual… – volumul 2 – pg.62
3
2010
Ș. Exerciții (2) :
A SOSIT
Corespondenţa!
Alegi să fii
CINEVA
care COMUNICĂ
sau
Te aleg alţii să taci şi să asculţi ?

Alegi să fii CINEVA sau... ALTc i n e v a ?
Alegi să comunici ori să ţi se comunice ?
ALEGE DIALOGUL !!!

4
2010
5
2010
6
2010
7
2010
8
2010
9
2010
10
2010
11
2010
12
2010
13
2010
14
2010
15
2010
16
2010
17
2010
18
2010
19
2010
20
2010
21
2010
2003. Corespondenţă publică pentru comuna Tăuţii Măgherăuş.

Informaţie şi atitudine civică. Apare sporadic.
Fondator ―A.F. Miclea‖. Redactor Angela Miclea.
Preţ:10.000 lei
Drept exclusiv de autor – rezervat, protejat de lege; după o idee originală – Angela Miclea.
Concetăţeni şi Autorităţi Publice,
Vă ofer acest periodic – ca s u p o r t de informare, comunicare si atitudine virtuală.

Socot „Corespondenţa” (publică) drept cel mai potrivit mijloc de a intercepta Receptorii.
Mai mult , aici pot comunica şi Receptorii între ei iar Emitenţii „clasici” se pot
(auto)sesiza : comunicare virtuală înseamnă dialog! Copii, puteţi conta pe
„Corespondenţa” ideilor. Proprietari de idei - autodidacţi ori instruiţi - pagina voastră este
un Atelier. Aveţi cuvântul!
Mulţumesc pentru aprecierea, încrederea și încurajările care au susţinut fără rezerve ideea,
proiectul și necesitatea acestei comunicări superioare – domnului Florian STĂNESCU,
General Secretary „Eminescu Center-World Communications‖ (centrul românilor americani
– organism nonprofit, cu scopuri educaţionale, culturale şi de promovare a cercetărilor și
descoperirilor ştiinţifice), delegat pentru România al „American University by Mail. The
International University New York – Bucharest‖.
A.M.
22
2010
Ce înseamnă stânga ? Ce fac ceilalţi ?
Ce înseamnă stânga?! : salarii bugetate, tichete de masă, sindicate, concedii (de odihnă, de
tratament şi medicale), instituţii publice etc.
Cei „drepţi‖ şi mai „revoluţionari‖ şi-au însuşit reforma: disponibilizare, şomaj, ajutor social;
cei mai mulţi dintre aceştia au picat în cursa „oportunităţilor de afaceri‖: toate iniţiativele s-
au dovedit a fi private... exact de capitalism – taxate şi suprataxate funcţie de interesul
statului.
Revenind la funcţionari şi nu numai – serviciile rutinate sau deserviciile (prin indiferenţa
mecanică, sfidarea, aroganţa şi ignoranţa) pe care ţi le oferă, au o valoare simbolică care ar
trebui să se reflecte fidel în salariul minim garantat şi deloc obligatoriu. Pentru stânga
valorile sunt însă invers proporţionale. În opţiunea dreptei, ideal ar fi să se ia in considerare
raportul eficacitate / recompensă căci indispensabil – adică de neînlocuit – nimeni nu este.
Si-apoi pentru randament minim şi productivitate nulă, un salar minim pe economie garantat
ar fi onorabil. Şi suficient. În caz de nevoi suplimentare – perspectiva privată, iniţiativa
personală, riscul asumat etc.
Este un paradox că dreapta a deschis perspectivă grevelor... la stat - stat care în continuare,
induce frica de capitalism dar care stâng fiind, valorifică toate pârghiile dreptei – prin
reprezentanţi. Şi intervine în bugetul tău – privat! – să se întreţină. Doar din teorie mai face
parte pretenţia că „sărăcia poate fi un bun comun, al tuturor‖ căci cei care-o distribuie la
nesfârşit sunt bogaţi şi sunt capitalişti – pentru sine.
Stânga este feminină şi are slăbiciuni; dreapta – aşijderea, după revoluţie: a promovat mai
mult principiile decât şi le-a însuşit. Dovadă şi migraţia de la un partid la altul – funcţie de
oportunităţi a unor politicieni.
În capitalism este motivat sindicatul ca moderator între Angajat şi Patronat tocmai să nu se
probeze „exploatarea omului de către om‖. Din principiu, sindicatul apără angajatul faţă cu
angajatorul – dar cum să-l apere pe bugetar de el însuşi, pe stat de sine însuşi...? Pe cine de
cine să apere când nici unul nici altul nu este investitor, proprietar? Se apără unii pe alţii dar
mai ales – se apără de ceilalţi, ceilalţi care, fără sporuri şi coeficienţi, fără sindicat şi greve,
se „bucură‖ de salar minim pe economie şi cotizează cu patroni cu tot... La stat! La stat-ul
altora.
Părerea mea este că am avut de patrusprezece ani încoace stângi îndreptaţi (asta ca să
pozeze în „reformaţi‖ apţi adică potriviţi, şi „contestatori‖ clasici ai regimului precedent
adică motivaţi) şi drepţi strâmbi. De aceea politica la noi procedează prin învăluire:
amalgamare şi derută.
Un drept de ici, un stîng de colo...: sumă nulă!
Sigur, comunităţile restrânse, cum este a noastră, la vremea potrivită vor opta în continuare
mai mult pentru oameni decât pentru partide – şi este firesc dacă rămân „neprincipiale‖:
stânga promite democraţie iar dreapta adoptă socialul...
***
Unde o duc muncitorii mai bine, în Albania ori în S.U.A.? În România – cei care o duc!
Dar nici ceilalţi nu mor cu social-democraţia!
Atâta bun-simţ mai avem să nu ne facem un titlu de glorie din uciderea lui Ceauşescu – dar
nici nu-l regretăm. Suntem duplicitari? Peste măsură; Ceauşescu ne-a folosit până-ntr-un loc
şi anume ne-a fost o pârghie pentru servici la stat. Că ne-a deposedat de proprietăţi, a fost
23
2010
cam rău dar au venit alţii să ne repună în drepturi şi bine au făcut. Serviciul la stat sau statul
la servici (după caz) – este şi acesta necesar. Aşadar, pârghia socialistă este indispensabilă.
Dar şi capitalişti vrem să fim: negustori şi proprietari; beneficiari ai diverselor servicii
(oferte) intrate în competiţie.
………
Subiectele acestea mi-au fost sugerate. Le-am generalizat pentru că, cetăţenii, deşi
exemplifică prin cazuri concrete, refuză (sub)scrierea nominală. De accea avem atâtea
surprize în campaniile electorale, la referendumuri – acolo unde cetăţenii se pot
manifesta şi sincer şi discret: penalizează. Şi nu dau explicaţii! Şi nu-i ştie nimeni!
Aceste informaţii, şi următoarele, cei investiţi cu putere de decizie, sper să le găsească...
dublu rafinate!
De asemenea, mai circulă vorba:
despre cine plăteşte şi cine nu – taxa de drum,
despre cine plăteşte şi cine nu – taxa de salubrizare (firme care plătesc diferenţiat –
„preferenţial‖ – nejustificat),
despre consilieri convertiţi la P.S.D. (: „ar trebui o lege care să-l oblige pe cel ales faţă de
partidul care l-a propulsat; în toate guvernările noastre a existat un partid la modă care a
făcut paradă cu deghizaţi‖),
despre ce fac sau nu („de mântuială‖) – beneficiarii de ajutor social,
despre funcţionari flegmatici,
despre alţi funcţionari – protectori: cum altfel se explică „consecvenţa” celor foarte
mulţi care nu plătesc salubrizarea şi nu au plătit-o niciodată (în trei ani nu au avut relaţii
cu Primăria?)? Ar fi bine să aflăm dacă este o dublă strategie, adică: cei care plătesc
ridicarea gunoiului menajer – să înţeleagă în continuare şi să susţină (inclusiv
financiar!) necesitatea acestei măsuri administrative iar pe de altă parte, cei care nu
plătesc – să fie recunoscători, la timpul potrivit, pentru facilitatea creată! O minoritate
suportă să fie administrată între două campanii; majoritatea v-a alege în continuare...
să nu plătească!
Am pus pe seama funcţionarilor. Corect? Suficient?
Unde este Conspiraţie este Transpiraţie! Soluţia? Să fie Inspiraţie... transparentă şi
Publicitate.
Nostalgia, taina, secretul nu sunt altceva decât complicităţi. Dacă nu eşti „vinovat‖,
eliberează-te. Cum? Aşa: pune totul în discuţie, orice – fără a avea rezerva (frica) epocii
depăşite. Poţi vorbi de Ceauşescu dacă asta gândeşti. Memoriile pot fi contemporane – nu
trebuie să treacă 50 de ani după reabilitarea lui Antonescu ca să-i vină rândul celuilalt. Şi
orice părere poate fi publică. Socotită evidentă, orice problemă (su)pusă, capătă
corespondent. Acesta poate fi, in cel mai rău caz, indirect dar niciodată inexistent, niciodată
subestimat absolut. Subconştientul fiecărei autorităţi publice dictează concluzii funcţie
de informaţiile însuşite. Şi funcţie de atitudine – dar cum noi nu avem, ori suntem
duplicitari...
Angela MICLEA
24
2010
Despre noi: musafiri şi gazde, bogaţi şi săraci, călăi şi victime.

Despre putere şi opoziţie. Despre aleşi şi alegători
Cei care se angajează să facă ceva au o (pre)dispoziţie colectivă.Sigur,mai întâi fac ceea ce
ar face oricum,pentru ei.Că fac doar asta – cei mai mulţi,este şi pentru faptul că îşi închipuie
că şi nouă ne lipsesc tocmai neajunsurile lor.Dar dacă noi vrem altfel,sau poate altceva – sau
mai mult? Ca politică comună nouă tuturor găsesc deocamdată
apa,gazul,drumurile;sănătatea,şcoala şi biserica.
Orientare dreaptă are recuperarea şi punerea în posesie a terenurilor şi clădirilor confiscate +
iniţiativa privată (autofinanţată) şi orientare stângă are sărăcia asigurată,distribuită, protejată
şi remunerată cu tot felul de indemnizaţii şi coeficienţi + „iniţiativa‖ bugetară:
indexări,tichete,sporuri şi alte facilitaţi (de ordin sindical-ceea ce un patron nu tolerează).
Ca politică „la vedere” – calea de mijloc o pretind cei mai multi dar nu satisfac pe nimeni şi
nici sinceri nu sunt.Si totuşi,cel care face o politică oarecare,este mai avantajat decît cel care
nu face nici una.Îşi spun pragmatici dar sunt oportunişti.Tot mai rară o politică de
principii!Ca politică necesară găsesc propria noastră politică despre stil de viaţă - pe care
trebuie neapărat să o avem.Să nu combatem neapărat şi cu sârg politica celuilalt.Fiecare
gândeşte pentru sine.Pe cel investit să gândească pentru binele comun dar nu şi să traiască in
numele nostru - sa nu îl demolăm,să dea socoteală.Succedând periodic la putere clase
politice doar cu propriile lor cauze şi promisiuni, acceptăm complicitatea gratuită:
promisiunile răspund cel mai adesea unor cereri presupuse sau unor
nevoi...tradiţionale.Campaniile electorale aparţin candidaţilor - mandatul însă este in
serviciul nostru.Cine ne recomandă repaus între două campanii?Dacă ai ales să nu ai
opţiune ai ales să nu ai pretenţii.Altfel,nu contează pe cine ai ales (sau nu) – cineva din
preajma ta,din satul tău te reprezintă,necondiţionat. Accesează-l !
Putem pretinde că suntem conduşi (manipulaţi) de...musafiri? Nu – căci suntem gazde!
Sigur,dacă nu luăm atitudine cineva ia iniţiativa! Şi (se) serveşte! Doar dacă rămânem
flămânzi nu-i mai invităm???Călăi şi victime încă nu avem.Să evităm să devenim – nu să ne
evităm după aceea...
Angela Miclea
Născut patriot!
A gândi în limba română este un act de patriotism. Nativ, primar şi de cele mai multe ori
inconştient. Originar şi mult mai puternic decât acolo unde, exprimat frecvent, devine
negociabil. Natura patriotismului nu a suferit nici un act de (r)evoluţie: omis în fapt tot de
atâtea ori de câte ori este evocat. Patriotismul poate deveni expresiv doar manifastat iar nu
trâmbiţat şi de cele mai multe ori manipulat instantaneu – funcţie de oportunitate.
Patriotismul nu este o organizaţie, nu este un partid, patriotismul este un sentiment asumat cu
naşterea.Că eşti un bun patriot sau nu – asta este cu totul altceva. Şi tot cu totul altceva este
să nu vrei să-l recunoşti, ceea ce nu ma miră prea mult deoarece, cei care-l reclamă,
consideră asta necesar şi mai ales suficient. Eşti un bun patriot – fără să ştii, cum gândeşti
fără să ştii – în limba română. Că ai vrea să trăieşti altfel şi poate în altă parte – asta da: din
patriotism disperat. Sau poate compromis...
25
2010
Să ne reconsiderăm condiţiile. Şi poziţiile. Asumă-ţi libertatea. Şi cuvântul. Pune sarea-n

bucatele tale cu mâna cea dreaptă. Ceea ce nu este sărat nu înseamnă că este dulce...
„Pe teritoriul trupului meu / Un vas de lut... / Pe el un meşter necunoscut a pictat / ...în
prezent eu adaug / Să se ateste şi existenţa mea‖ – iată un detaliu semnificativ dintr-un gând
de copil, manifastat şi surprins în satul Băiţa de Ziua Naţională a României, doar în anul
1999. Atât.
Am scris şi atunci, scriu şi acum: pentru că nu au tradiţie, manifestăile specifice lipsesc.
„Mereu te caut, patrie! – să te servesc‖, spun toate Puterile şi toate Opoziţiile.
Personal, te-am văzut doar într-o curte, pe un steag. În 2003 cum în 1999, doar la Tocaciu
Simion. Ce sentiment discret: fiecare cu sine şi patria sa!
Să ne mai unim cu Ţara – prezentul continuu...
Angela MICLEA
Băița:
din 4 in 4 ani – investiții electorale în... apă !
Demarată după 1996, investiția în alimentarea cu apă, va reveni cu ocazia campaniei

electorale. Multe pahare cu apă virtuală vor închina cu noi toți candidații... - doar că nu se va
îmbata nimeni! Termenii în care se discută sunt cel mult științifici: s-a finalizat captarea,
bazinul de rezervă, s-au introdus trei km. de conductă, s-au investit atunci trei miliarde lei -
suma alocată de Consiliul Județean . De domeniul ficțiunii este formularea acestei pretenții -
azi; de tragedie ține că a rămas de izbeliște — sigur cu excepția conductei furate, care trebuie
că este funcțională pe undeva! Aflu că acum s-au mai obținut pentru trimestrul 1 din 2004
încă 800 milioane de lei și că lucrările se reiau pentru ,,finalizarea captării și extinderea
rețelei". Bani mai urmează – primiți asigurări! Când am aflat asta, primarul Ardelean negocia
la București cu ministrul Mitrea în termeni SAPARD - alimentarea cu apa și a localităților
Tăuții-Măgherăuș, Bușag și Merișor.
Meseni dumneavoastră,
În această rubrică (care se vrea un pamflet) ne vom ocupa de cei mai hămesiţi, nesătui,
hapsâni ospătoi din capul mesei; de cei mai ignoranţi, dispreţuitori şi nerecunoscători meseni
ai noştri. Sigur, noi suntem la celălalt capăt de masă care are o lungime cât şoseaua naţională
plus...afluenţii.(Este important să ţinem minte că aproape 70% din suprafaţa ţării noastre este
socotită rurală iar 30% din populaţia ţării noastre condamnată la prostie: nu are acces la nici
un mijloc de informare primară. Ce comunicare virtuală, ce dialog?!)
Acum ospătoii se poticnesc tot mai des şi varsă potirul! Arareori mai răsfâng degetele şi
împrăştie cu bună stiinţă câte un coeficient...
Garanţia celei mai bune chiverniseli este perpetuarea în familie.Ministra Puwak s-a integrat,
şi-a luat o porţie bună de Europă, apoi o s-o expandeze...: viramentul de 150.000 euro,
destinaţi formării profesionale (a altora), a intrat în contul firmei condusă de soţul şi fiul
Puwak.
Alta: premierul Năstase a împrumutat bani publici – nu ţineţi minte când a trecut pe la
dumneavoastră şi va rugat, va implorat să vă plătiţi taxele, impozitele, dările, birurile către
26
2010
Stat? – Patroni dumneavoastră şi onor Angajaţi. S-a grăbit să-şi tipărească „Europa
încotro?‖.
Mai bine întreba primul vecin... ministru, fireşte – ar fi răspuns doamna Puwak gratis.
Ulterior, şi-a găsit un sponsor şi a pus banii la loc. Ce baron sărac – auzi, cu sponsor!
Să le dai firimiturile din gură, nu alta. Mai vreţi coeficienţi? Dacă aţi vedea raţia stabilită per
individ pe timp de război, v-aţi crede în tranşee. Cine întreabă „unde este inamicul ?‖?
nu Angela Miclea
Impresii de călătorie.
Bucla BUŞAG – MERIŞOR
Dintre toate satele comunei noastre, Merişorul îmi pare sub toate vremile, şi locul şi oamenii.
Ce să mai citeşti în cărţi despre oamenii gârboviţi sub povară (li s-a schimbat şi centrul de
greutate: după ce scapă de terhety se sprijină în bâtă), despre gâştele care te învăluie într-un
nor de colb după ce le împarţi cu o cărare să te vezi dincolo, de câinii care m-au lătrat
necunoscându-mă - la intrare, sau de magazinul închis între orele 10-15 din motive de
campanie agricolă care presupun, este nelimitată… - la ieşire?
Toate astea şi câte altele nu ştiţi – ce să mai citeşti în cărţi?!
Şi ziarele-s aceleaşi; doar decesele, astea da, sunt altele şi merită să ştii ceva nou, merită să te
informezi: ‖are unul câte un ziar şi-l citeşte tot satul‖. Ce să mai citeşti în cărţi când şi cărţile-
s aceleaşi. Oamenii, ca şi peste tot: se bucură de un necunoscut, dau bineţe, dau relaţii, te
conduc, pun degetul pe zarea care trebuie să o urmezi… Ce să mai citeşti în cărţi? Cartea
aceasta este vie, trebuie doar să o deschizi în Buşag şi să o închizi în Merişor. Şi bineînţeles
trebuie parcursă. Cum m-am simţit? Un extraterestru pe bicicletă. La balastieră însă am
încurcat cărările: am urmat un biciclist pînă pe calea ferată. Era cât pe-aci să o mai citesc o
dată…
Ştiţi doar ce-i lipseşte? – titlul. Şi biblioteca Uniunii Europene. Poate chiar au nevoie de noi
aşa cum suntem, să aibă termen de comparaţie, să aibă la ce se raporta, să aibă un termen de
referinţa…
Băiţa. Impresiile altora…
La şcoala din sat au venit în această toamnă olandezii.Nu să înveţe dar nici că ştiu prea multă
carte de vreme ce au venit să... muncească. Şi ce muncă! Munca aceea pentru care ai noştri
merg în Olanda. Să fi fost schimb de experienţă şi să nu fi aflat?
Să revin – după ce am tras concluzia româneşte (cum că nu ar fi prea pregătiţi) - şi să purced
la cercetare. Aflu cu stupefacţie că sunt poliţişti, sunt voluntari şi sunt în concediu. Culmea:
pe faleza unui decantor!
Capitolul 2:
După ce au muncit zi-noapte lumină, substituind şi „partea română‖ care nu a respectat
protocolul (adică nu a asigurat părinţi voluntari), cabinele WC au fost montate, instalate şi
date în exploatare. Apoi au plecat acasă. La ei. Vor furniza impresii fanteziste copiilor lor, ca
după un concediu în străinătate. Ce a urmat? Nu uitaţi să trageţi apa!
Doar la P.S.: copii de la şcoala din Tăuţi, printre care şi ai mei, se plâng că nu pot folosi
veceurile şcolii. Dacă unii nu le ştiu folosi, cum se face că încă n-a intrat nici unul de tot?
Măcar că tot nu trage nimeni apa – pentru că nu este! Totuşi, mai durează?
Impresii de impresii
27
2010
În 19 noiembrie, în lume se sărbătoreşte „Ziua mondială a WC-urilor”. Sloganul este

„closetele curate îi bucură pe oameni!” Noi de ce rămânem trişti???
Există o organizaţie internaţională a WC-urilor din care fac parte 17 ţări. Organizaţia are un
preşedinte. La ultima întrunire, s-a lansat un concurs. Nici aici nu facem faţă...
(a)Nevoia de a citi şi scrie...
Începuturile presei româneşti: în 1829 apare la Bucureşti ‖Curierul românesc‖, acelaşi an –

„Albina românească‖ la Iaşi, în 1837 – „Foaia Duminecei; ‖Gazeta de Transilvania‖ – 1838
şi ‖Foaie pentru minte,inimă si literatură‖, în Ardeal.
Primul periodic apărut la Baia Mare este „Revista catolică‖editat de Vasile Lucaciu in 1886.
Cea mai importantă publicaţie este‖Gutinul‖ înregistrată la 1889.
Primul săptămânal maghiar apărut la Baia Mare s-a consemnat în anul 1875 – „Nagybanya
es Videke‖.De tipărit insă, s-a tipărit cam de pe la 1669: băimărenii care au avut ceva de
tipărit s-au adresat lui Szentyel Janos care avea atelierul tipografic la Cluj. Unul dintre cei
mai mari tipografi ardeleni a fost Misztotfalusi Kis Miklos, născut în Tăuţii Măgherăuş în
anul 1650. La 12 ani studiază la Baia Mare etimologia, sintaxa, poetica şi retorica. La
academia din Aiud studiază teologia şi filosofia. La 27 de ani este învăţător şi preot la
Făgăraş. La 30 de ani pleacă în Olanda şi învaţă meseria de tipograf. Aici cumpără o
tipografie părăsită. Lucrează pentru nemţi, englezi, polonezi, suedezi. Tipăreşte pe propria sa
cheltuială „Biblia aurită‖ şi o carte de psalmi. Abia acum este socotit bogat. După zece ani
revine în Ardeal, la Cluj. Este consemnată undeva nepăsarea,reaua voinţă şi invidia
confraţilor. În 1691 se căsătoreşte şi trei ani mai târziu tipăreşte prima carte. Urmează o suită
de alte lucrări: istorii, poezii, cărţi de bucate, cărţi şcolare şi religioase. Duşmanii rămân
aceiaşi: sinodul din Aiud în 1698 hotărăşte arderea multor cărţi publicate de acesta. Bolnav
de supărare, moare în anul 1702.
Trebuie să amintesc recunoaşterea după anul 1280 a localităţilor Ilba, Cicârlău, Săbişa şi
Băiţa drept comune înfloritoare (nu detailez descoperirea arheologică de la Buşag care atestă
omul aici aşteptându-l pe Christos cu multe sute de ani înainte...).
Am făcut un scurt istoric (după lucrarea „Baia Mare-670‖, autor Csoma Gheorghe) despre
când, cum, cine şi ce s-a scris. Dar şi de când eram prin lume... Cine erau cititorii s-a
consemnat prea puţin. De exemplu,boierii care studiau în străinătate erau şi abonaţi la gazete
străine; tot ei au contribuit ori au mijlocit efortul altora de a propăşi limba română (sursa –
„Formarea identităţii profesionale a jurnaliştilor‖, autor Luminiţa Roşca – şi citatul:).
Dinicu Golescu nota în jurnalul său, cam pe la 1800 şi: ”am mers în satul
Alsteten... Coborând la birt m-a întrebat un om de unde vin, eu spuindu-i că de la
Kronstat. El a prisosit: de la Kronstatul din Transilvania ce se hotărăşte cu Valahia - căci
este Kronstat şi în Rosia? Eu văzând că are ştiinţă, l-am întrebat pe birtaş ce om este
acesta. El mi-a răspuns că este ţăran plugar şi că astăzi este zioa gazeturilor şi că se strâng
unii de le cetesc şi că de vrem să le cetim – să intrăm în odaia obştii. Intrând, am văzut şi
alţii ca acela... Atunci m-au cuprins gândurile, văzând ţăranii Elveţiei...”
La ce vă gândiţi: la „odaia obştii‖ în crâşmă ori la ţăranii Elveţiei anilor 1800? Problema este
alta: de ce nu citim acum? De ce nu citesc copiii noştri? Cartea (informaţia) nu este
compatibilă cu cititorul ori cititorul cu cartea? Alte cauze... Consemnaţi.
28
2010
Câteva nume strecor în acest context preţios: domnii profesori Maria Revnic, Silvia Babiciu,
Emil Crâncău, Ştefan Rusu pentru „obştea‖copiilor. Patronaj, locaţie? Primăria, Căminul...
Un cenaclu, un cerc de desen, un club – ce-mai, un Atelier! O sală de lucru – o bibliotecă
specifică şi gata. Economic: 25 m.p., 10 bănci, câteva cărţi de specialitate şi voluntari.
Angela MICLEA
Mica publicitate:
Sosind de curând în această capitală jos iscălitul dentist (doftor de dinţi) cu documenturi
medicale în Rosia, primind de la Comitetul său din Bucureşti învoirea de a practica acest
meşteşug, cu cinste înştiinţează pe Înalta Nobilime şi pe respectabilul public cum că e gata
cu următoarele slujbe: 1.El scoate cu îndemânare dinţi şi a lor rădăcină şi face dinţi
meşteşugiţi care nu se pot deosebi de cei fireşti.2.El are meşteşug de a umple dinţii cei
găunoşi cu aur sau argint.3.El vindecă toată boala de dinţi, îi curăţă cu deplinătate spre a-i
feri de putrezime, întrebuinţând felurite mijloace prin care se păstrează a lor albeaţă firească.
Jos iscălitul vindecă pe săraci dimineaţa de la 6 până la 8 ceasuri fără nici o plată iar pe cei
avuţi după mijloacele lor.
Locuinţa jos iscălitului este în mahalaua Răsvanul de la Foişorul de foc peste drum.
D. MIHALOWSKI – ANUNŢ (1837 !)
„ A mai trecut o iarna greaaa / Nu e nimic - vom așteptaaa

Să vină vaaaraaa duuupăăă eaaa...
Borșoaică; tocană cu more și ceai...
Viorel - casnic. Rodica - casnică. Copii: Flaviu - 13 ani, Anca - 10 ani, Mihaela - 6 ani,
Alina - 3 ani. Așteaptă alocațiile și ajutorul social distribuit de Primărie. Sunt sătui de...
constatatori: „toți vin, văd și pleacă".
Când începe ,,sezonul‖, părinții lucrează pe nopsam.
Flaviu are grijjă de Anca, Anca de Mihaela, Mihaela de Alina. Revoluția este un termen de
referință: după Revoluție au primit ajutoare de la Biserică, fundațiile Kelsen și Waldburg. Au
venit unii de i-au fotografiat și au promis să revină; cândva au avut bani de dat împrumut -
sigur, înainte de Revoluție. Orgoliul este poate singurul lucru pe care 1-au avut și înainte și
după; sunt mai ,,cineva" decât ei înșiși.
Nu se mai lasa fotografiați, cum parlamentarii: când dorm, au dreptul la ,,viață privata" de...
,,libertatea cuvântului" altora!
Alimentele de bază: verdețurile, cartofii, fasolea, laptele - pe cont; pâinea neagră ,,dar mai
trebuie și unsă cu ceva". De când am știut asta, au mai regresat. Fetele la gradiniță au
,,pachet" cu pâine din tărâțe, nedospită dupa ce, la foarte micul dejun, au mâncat ,,bosoacă".
,,Capul familiei"a avut în timpul îndepărtat vreo10 locuri de muncă. Nici unul nu a
corespuns.Toate eșecurile le-a avut ,,din cauza... patronilor"!
29
2010
Vecinii îi detestă. Dar Autoritățile - de ce ? Și-au păscut acești împricinați măgarul, capra,
fostul porc, prin grădina lor ? Sau, au călcat ei printre găini când au intrat în casa cu
numărul... să rezolve problema: dacă 2 / 3 din suma alocație + ajutor social
reprezinta vin, iar alte 4 / 3 rcprezintă datorii, cu câte luni mănâncă a n t i c i p
a t copiii ? Vecinii cunosc până la al
șaptelea hotar... și că, în capul
iernii, când nopțile erau la minus 20 de
grade, mama Rodica o ascundea pe
Alina în ,,marsupiu" și alerga cu ea prin
pădure. Sigur, fata era în pielea goală
și mai erau câteva ceasuri până să vină
noaptea...
Educatoarea Mariana RAȚIU are
incidență aproape nelimitată cu această
familie. Ea este și cea care a comunicat în
două rânduri acest caz, autorităților.
În imaginea alăturată, fetele mici stau la
umbra palmierilor în secolul XXI. Acasă
se întorc în cine știe care secol... Și în
fiecare zi trăiesc acest coșmar.
Un alt vecin, pesimist, apreciază situația încă bună. Peste 20 de ani problema
va fi exponențială: „fiecare copil va avea familia lui."
Deocamdată, toți patru copii se înverșunează s rămână ,,normali": se joacă pe
calculator, schiază, se dau cu bicicleta. Au prieteni. Au și părinți – depășiți de
situație. Cum sunt și autoritățile, care au asistent social calificat să ,,claseze"
cazurile, la rece; cum sunt și căminele culturale - dezafectate de cultură primară
(aici ar putea funcționa săli de lectură pe lângă biblioteci; și cercuri...).
Pc cine interesează că una din fete are talent la desen ?! La ce-i folosește?
„Toți vin, văd și pleacă”-

am mai consemnat despre această familie în urmă cu 5 ani (vezi pg.55 – volumul 1).
Până azi (2010), cînd alcătuiesc volumul de față –

fetița cea mică nu mai este,
în schimb – s-a născut alt suflet. Tot flămând și gol.
minimE necesarE :
„Te iubesc cel mai bine fără a explica

cum te iubesc sau de ce!‖
(Georgia Scott, Polonia)
―Câştigi putere, experienţă şi încredere din fiecare situaţie în care te opreşti cu adevărat
pentru a-ţi privi teama în faţă… Trebuie să faci acele lucruri pe care crezi că nu le poţi face.‖
(Eleanor Roosevelt)
30
2010
„Trebuie să visczi cu răbdare sperând

că mulțimea va ajunge dcsăvârșită,
că și cuvintele lipsă vor intra în propoziții‖
Z b i g n i e w H e r b e r t , Polonia)
Gumă de mestecat:
Martorul 3: L-am observat chiar din felul în care îşi sorbea cafeaua.
Acuzatorul: Cred că dovezile au fost cât se poate de concludente.
Judecătorul: Poate că avocatul apărării mai vrea să spună ceva.
Apărătorul: Domnilor, cuvântul meu este unul singur! La moarte! Acest creier este
putred şi colcăie de îndoială, de frică şi de laşitate. Acest creier este un depozit al tuturor
viciilor şi defectelor umane…Acest om n-a avut niciodată o opinie.
N-am cum să apăr un asemenea infractor… Domnilor, acest om nici măcar nu trebuia
judecat…Omul acesta trebuia ucis la intrare, strivit la uşă, strivit în scaunul său…
Să-l ucidem aici şi să ne ducem acasă!
(fragment din „Spectatorul condamnat la moarte‖ – teatru,
Matei VIŞNIEC, Paris) / (subl.red.)
„Acum femeia mea se culcă cu un aparat de radio

mustăţile lui îi gâdilă urechile:
şomajul e o poziţie necesară şi corectă
grevele – distracţii în masă, jocuri pentru adulţi
foametea o pasăre cu inele de gâză
şi ea spune ÎNCĂ şi ÎNCĂ şi ÎNCĂ.‖
(Gellu Naum, 1936)
IMPORTANT:
Aici vreau să va semnalez un deces: aşa am „asimilat‖ eu suspendarea emisiei postului de

radio ‖Europa Liberă‖. O dată pe an, în ajun de Revelion, pentru câteva minute tata mă furişa
în poveste: Regele exilat – Mihai I al României, vorbea cu mine. Apoi trebuia să-l ascult pe
tovarăşul preşedinte – Nicolae Ceauşescu care, după deposedări succesive ale familiei mele,
îmi promitea să-mi ia şi casa ce urma să o dobândesc, pentru că aveam mai mult decât o
cameră/persoană. N-a trecut mult până au sosit emisarii... Aceloraşi emisari şi altora, am dat
seamă pentru poveştile furnizate de „Europa Liberă‖ în care tot mai mult credeam...
Crescusem şi-mi asumasem libertatea de-a contesta Partidul Comunist din interior. Alte dări
de seamă... Cu cât mi se îngusta orizontul, cu atât vedeam mai bine peste. Sigur, prietenii
care m-au trădat, mi-au rămas prieteni – asta pentru că nu i-am putut distinge de fideli ce-mi
erau. Acum însă „Europa Liberă‖ moare. Trebuie să înţeleg că mi-au pus libertatea în braţe.
Să o mângâi, să o răsfăţ dar mai ales să o educ. Să nu fie copil de suflet ori câine comunitar,
să fie... cuvântul fiecăruia!
Înmormântarea va avea loc la întâi ianuarie, 2004. Eternă amintire! Şi recunoştinţă. A.M
31
2010
Vă recomand să ascultați muzică pe Atomic. Să vedeți acolo atitudine; patriotism… și

disperare. „România, trzește-te!‖ cu trupa Morometzii și cu copiii noștri „de cartier‖ care
fredonează „a-nceput de ieri să cadă / câte un roman pe stradă‖.
Fanii – soldați pasivi ai păcii atomice!
Recomand candidaților la putere să ia pulsul deznădejdii și să optimizeze speranța poporului
român, nu doar a clasei politice… (material berechet pentru orice tip de campanie…).
Atitudinea te eliberează de închistări şi prejudecăţi !

„Corespondenţa‖ publică este dependentă de coRespondenţi, Interlocutori şi Cititori -
potenţiali Expeditori.
Această publicaţie nu are sponsori. Preţul reflectă editarea, (tehno)redactarea, tipărirea,
vânzarea şi consumabilele + serviciul Internet.
Ediţia de referinţă, aceasta, s-a tipărit în 300 ex.
Frecvenţa scontată a „Corespondenţei‖ – lunar (corespunzător a 13,92 % gospodării
respectiv 4,46 % locuitori).
Prin “Corespondenţă” avem legătura cu lumea! Şi lumea are legătură cu noi…
………
„Nostalgia, taina, secretul, nu sunt altceva decât complicităţi. Dacă nu eşti „vinovat‖,
eliberează-te. Cum? Aşa: pune totul în discuţie, orice – fără a avea rezerva (frica) epocii
depăşite. Poţi vorbi de Ceauşescu dacă asta gândeşti. Memoriile pot fi contemporane – nu
trebuie să treacă 50 de ani după reabilitarea lui Antonescu ca să-i vină rândul celuilalt. Şi
orice părere poate fi publică. Socotită evidentă, orice problemă (su)pusă, capătă
corespondent. Acesta poate fi, în cel mai rău caz, indirect dar niciodată inexistent, niciodată
subestimat absolut. Subconştientul fiecărei autorităţi publice dictează concluzii funcţie de
informaţiile însuşite. Şi funcţie de atitudine – dar noi cum nu avem... Ori suntem
duplicitari?‖
(fragment din editorialul „Corespondenţei”nr.2)
„Ca politică necesară, găsesc propria noastră politică despre stil de viaţă – pe care trebuie
neapărat să o avem. Să nu combatem neapărat şi cu sârg politica celuilalt. Fiecare gândeşte
pentru sine. Pe cel investit să gândească pentru binele comun dar nu şi să trăiască în numele
nostru – să nu îl demolăm, să dea socoteală. Succedând periodic la putere clase politice doar
cu propriile lor cauze şi promisiuni, acceptăm complicitatea gratuită: promisiunile răspund
cel mai adesea unor cereri presupuse sau unor nevoi... tradiţionale. Campaniile
electorale aparţin candidaţilor – mandatul însă este în serviciul nostru. Cine ne
recomandă repaos între două campanii?‖
(fragment din „...musafiri şi gazde...” – „Corespondenţa”nr.1)
32
2010
„Corespondenţa‖ publică a comunei Tăuţii Măgherăuş, sugestiv ilustrată cu un

„orizont cu uşă‖, este o publicaţie pusă în serviciul Dvs. ca suport de
informare, comunicare şi atitudine virtuală. Socot corespondenţa publică
drept cel mai potrivit mijloc de a intrecepta Receptorii „consacraţi‖ şi Emitenţii
„clasici‖. Comunicare virtuală înseamnă dialog! Haideţi să comunicăm – cea
mai bună metodă să ne (re)activăm, cea mai bună metodă să ne (re)găsim. Cea
mai bună metodă să ţinem pasul... Credeţi că nu interesează pe nimeni? Eu mă
îndoiesc. Îi interesează exact pe cei de care vă îndoiţi Dvs.
După cum vedeţi, de idei nu duc lipsă deşi, acum încerc să capacitez interesul
Dvs. pentru această publicaţie. Este important să acceptaţi, că fiind o iniţiativă
privată, cu suport financiar exclusiv personal – nu poate fi distribuită
gratuit. Nu vă foloseşte să vă conştientizez că, fără să poată fi socotită totuşi
o „afacere prosperă” – pagubă nu-mi permit să fie.
Dacă doriţi să ţineţi legătura cu lumea şi lumea să ţină legătura cu Dvs., dacă
doriţi să vă asiguraţi curent nu doar ocazional această publicaţie, dacă găsiţi că vă
poate (re)prezenta şi mai ales dacă o găsiţi necesară – exprimaţi-vă interesul. În
acest caz, veţi primi „Corespondenţa‖ la domiciliu timp în care veţi şi achita
contravaloarea. Contez pe cuvânt.
Această publicaţie are preţul de 10 mii lei şi reprezintă editarea,
(tehno)redactarea, tipărirea, consumabilele şi serviciul Internet. Această
publicaţie nu are sponsori şi nici partid.
Această publicaţie, tipărită ori distribuită deficitar - respectiv mai puţin de
300 exemplare (ceea ce corespund la 14% dintre gospodării), nu-şi are rostul. Şi
aşa – 14 să stea în fotolii să se citească între ei iar ceilalţi 86 pe laviţă, să stea de
vorbă – reprezintă un raport invers. Aş crede că relativ şi temporar...
La ce nu pot renunţa: la temperament şi stil. Dacă aţi înţeles ce-am scris,
înseamnă că nu vă ofer prea mult! Altfel, subiectele vă aparţin...
Dacă sunteţi interesat de „Corespondenţă‖, anunţaţi.
Publicaţia are frecvenţa scontată – lunar şi este difuzată şi pe Internet.
Angela MICLEA
33
2010
Y. Corespondențe
SOS: salvați Provincia PROVINCIEI!

Români, veniți acasă! Investiți în civilizație. Succesul – garantat
MOTTO: Are cineva interesul să conserve acest spațiu la limita sărăciei spirituale?
Trebuie să rămânem vecini cu expirațiile primitive ale pământului?
Asta da șansă pentru Bugetari și Sindicate căci iată Marele Burghez: Birocratul.
Urmare multor altor intervenții, imi permit să-Ți prezint în cele ce urmează Scrisoarea mea
de intenție, în calitate de CETĂȚEAN disponibil(-izat: pe măsură ce-mi reciclez tot mai des
calitatea de cetățean, devine evident constrângerea… recalificării. Dar, o dată calificat
cetățean – altceva ce-aș mai putea fi?).
Urmare multor altor intervenții, soldat(e) visului vertical – când naiv, când abstract – mulți
„juni‖ aleși mi-au întins mâna. Masa, felicitările și dansul nu au mai avut loc. De ce?
Provincial PROVINCIEI este în gura prăpastieiși poate se păvale. HELP! – HELP! – HELP!
– dar ecoul recepționează помощь, помощь, помощь…
Întrebare: oare după ce digeră – rumegă, tiranozaurul Rex?
Pe de altă parte, aveau și alte angajamente: politica… Politica este o prejudecată pe care azi
trebuie să ți-o însușești pentru a o putea stârpi. Mai întâi crezi în ea. Dar ești convins după o
suită de derogări.
Cea mai important practică, tocmai pentru că nu este definită, este derogarea de la civilizație.
Se pun bazele infrastructurii societății fără alternativă: șapte crâșme / sat, bingo-mania,
„jocuri de societate‖ (: mecanice, billiard, cărți, dame și șeptică).
În această intreprindere gestiunea financiară poate fi oricât de bună dacă manipularea
capitalului uman este proastă și cu perspectivă…
„Defavorizatul‖ rezultat, va avea totuși trăsături de caracter umane identice cu SRL-ul
producător. Profitul nu (con)stă doar în imagine cât mai ales în calitatea produsului propus
pieței…
Să mă întorc în larvă – exilul în Cuvânt? Ce nu înțeleg: de ce și viermii vor să rămână viermi

– cu excepția celor de mătase, fluturi?
Firul mătăsii trebuie scanat; nimfa se cere eliberată; fluturele atârnă de acest fir.
Nu voi înființa o fundație – pentru că nu desconsider Autoritatea într-atât încât să-I caut
substitute la responsabilitate. Și nu voi înființa o fundație – mai ales – datorită legislației în
vigoare, suspect de permisivă, din care cauză oricând amenințată cu – de ce nu? – chiar
decapitalizarea „nonprofitului‖ prin însușire de către stat: ilicite și forma și fondul.
34
2010
„Ziua”-n amiaza mare….
„După mai bine de 50 de ani ies la iveală ororile poliției politice: schelete sub fosta clădire a
Securității din Tecuci.‖
„Iliescu salută amnistierea (pentru tot ce a însemnat mișcare de masă…): trebuie să avem o
poziție rațională, vedem ce se întâmplă azi și mâine, nu trebuie să rămânem ancorați în
trecut.‖
„(președintele) Declară la Focșani că proprietatea privată e un moft, la Oltenița – că
globalizarea e o pacoste, la televizor – că Uniunea Europeană ne minte.‖ (Zoe PETRE)
Să fim rezonabili, pardon – „raționali‖: nu putem revendica (cu drept de… proprietate) nici
măcar cetățenia europeană! Proprietatea, libertatea – mofturi! UE ni minte pentru că nu
suportăm adevărul: problema copiilor instituționalizați nu se va rezolva niciodată; pentru că
toți suntem fie demenți fie subdezvoltați, fie corupți fie corupători.
Și nu mai poți fi un Caz Particular, trebuie să te identifici cu „masa‖ ca să te poți bucura de
clemență (internă). Astfel, poți fi chiar miner în Piața Universității sau huligan în
mineriadă… Poți să faci o grevă clasică sau modern: se vor înființa curând noi sindicate de
breaslă – PRM și UDMR – după votarea în Parlamentul ungar a inegalității cetățenilor în
35
2010
țările vecine. În Nume Comun, poți să faci orice; în Nume Propriu – să nu pui zeppelin la
muște, să nu întinzi curse la șoareci.
Ofensa adusă statului – curând socotită infracțiune. În ceea ce mă privește, mi-am însușit un
sentiment; altul – un măr, cineva o găină. Verdict potențial: condamnare la România; altul –
pe viață, celălalt – cu drept de recurs. Sentiment, măr, găină – pot fi socotite ofense. Sau
invers: ofensa cum un sentiment, un măr sau o găină – ilicite! Oricum – infracțiuni în Nume
Personal.
Ofensa, hărțuirea, agresiunea statului (prin reprezentanți) față de Cetățean – doar la Judecata
de Apoi! Sigur i se vor găsi circumstanțe atenuante: și eu am fost… statul; m-am auto-
ofensat, m-am auto-hărțuit, m-am auto-agresat. Și nu va fi un paradox: ne discrimiăm
singuri, ne auto-distugem. Vecinul, indifferent de context, salvează în primul rând ce ți-a dat
cu împrumut… Căci „sunt convins că România va fi în curând o țară de nemernici fără lege.
Ceilalți vor pleca sau vor muri (de foame)‖ – crede un român, Cristi, stabilit în Franța.
Diagonala Focșani – Oltenița, baronii europeni o interpretează mathematic: mulțime vidă. De
ordin intern, peste alți 50 (- 10) ani, schelete în masă sub fostul… imperiu al tranziției. Spre
folosul și prosperitatea „securității‖ mai multor Puteri… Prosperitatea privată este un
pricipiu pentru capitaliști, un moft pentru sociali(iști) care, după ce l-au dobândit, purced la
(re)distribuirea echitabilă a sărăciei în rândul marii mase a oamenilor muncii și sigur te vor
ierta dacă ești mulțumit cu-atât de puțin – fără să te plângi, fără să ai o părere despre asta…
A.M. (citatele din cotidianul Ziua – 01.06.2001)
Dragă Istorie,
Distins Boier – Dumneavoastră
vă scriu astăzi – nu ca și un caz al Zilei ci ca unul cotidian – când mă recunosc trântită de

toate Puterile de la București și mai ales când Puterea de la Budapesta își propune să mă
îngenuncheze, dacă nu va apuca CV TUDOR să mă răpună de-adreptul „spre folosul și
prosperitatea norodului‖.
M-am considerat totdeauna un boier (nu are gen feminin?) întru spirit. Și am fost în felul
meu… sfidată de autorități (anihilând concurența intelectuală) și ignorată de norod (ceea ce
ignori – nu există: logica primitivă).
După ce veți fi avut bunăvoința de a fi cercetat anexele + „Exercițiu: aflați capacitatea
civică…‖ și „SOS: salvați Provincia PROVINCIEI – mă veți fi înțeles.
În presa locală am avut loc până mi-am declinat spiritual liber(al) și nonconformist.
Neintrând în coordonatele niciunei „secte‖, sunt recunoscută nu fără nici un Dumnezeu ci
dimpotrivă, cu toți Dumnezeii… Adică, cu toată ființa nu doar după urechea șută, ochiul orb,
gura mută, mâna dreaptă sau piciorul stâng – pregătite fiecare să ia atitudine în secta
corespunzătoare, funcție de evidența… lipsă!
Ajung astăzi să recunosc, că ființa întreagă este un moft iar nu o cotă; că pasiunea este
socotită un „viciu de procedură‖ și conștiința – sinucidere!
Acum mă „manifest‖ la adresa de domiciliu – gratuit și fără auditoriu – ca să nu pierd mai
ales proba exercițiului. Oferindu-mi serviciile de corespondent – Zilei, am dedus doar un
refuz circumspect. Cu ani în urmă am ratat însă un angajament de acest gen în relație cu
36
2010
Cotidianul pentru că apucase dl. CRISTOIU să mă dezamăgească cu retorica sa populistă

vis-à-vis de Kosovo.
Mă simt pe programul 2 Tv – accesând Istoria; întrebările au retorica lor (în) practică. Am
toate răspunsurile… în prezent.
Distins Boier Dumneavoastră, scriu pentru prima oară fără să aștept răspuns: mă constitui
într-un epilog al unei conștiințe în exercițiu – ratată. Și încă ceva: pentru prima oară am
plâns, scriind, când am solicitat „vreau mămăliga mea cu gulyaș!‖ Până acum nu mi-a fost
frică niciodată…
Sper să aveți bunăvoința de a mă purcede și interpreta – până la capăt.
A.M. Iunie, 2001
Distins Domn,
vă recomand să parcurgeți <„Ziua‖-n amiaza mare> (articol în Revista Media Baia Mare).
Dacă am semnat AMM de profesie Cetățean independent – și vă sugerez în subsidiar, ca
subsemnătură – de profesie cititor / observator de presă (că ziarist nu prea mă pot exercita) –
ce veți fi înțeles?
Presa locală (de Maramureș - doar?) este fie aservită fie – dacă nu circumstanțială, cel puțin
circumspect… Ce-I drept, cel puțin un ziar ar fi riscat cu mine să mă reducă la tăcere! De la
altul am plecat după un an – cu preaviz; alt cotidian mi la prezentat… în avans.
I nu am încă un calculator, nici o adresă de e-mail; am doar o proprietate și o familie de
disponibili(izați) – într-un fel sau altul…
Am o bibliotecă pe care mi-am propus să o „rentabilizez‖ cândva și vreo trei cărți (cel puțin!)
în cap sau în manuscris. Aș mai avea de absolvit cel puțin un an la o facultate de jurnalism,
privată; altfel – am mai abandonat una, tehnică, în regimul precedent. Profesorul meu
examinator, de la care am încasat doar 10 pe linie în toți trei anii aceștia – pentru concepție
(!) – din toate astea și toate cele(lalte…) nu înțelege nimic. Păi cum să și înțeleagă – dacă-i
(și) cetățean american?!
Ca să supraviețuiesc, ce trebuie să fac? În afară de a fi truditor cu mintea, cu sufletul și cu
toată ființa – deopotrivă. Cum poți rentabiliza (imediat) spiritual? Cum poți pretinde și
convinge ca necesar – ceva ce nu poți dovedi palpabil?
Mă mai găsiți optimist? Nu mi-ar mai trebui un ziar dacă m-aș putea utila optim pentru a-mi
valorifica imaginația, stilul, arhiva, (foto, documente, note, comentarii) și instantaneele care
se prefigurează… Deși cu toate astea, nu voi face nimic fără impresar.
În ceea ce privesc manuscrisele – idem + sponsori.
Legătura cu mass-media locală, dincolo de aprecierile anterioare – pe care le puteți socoti
personale (chiar subiective!) – v-o pot mijloci sau întreține dacă sunteți interest în
continuare. Faptul că nu mi-am abandonat stilul, nu m-a pus în dizgrația ziariștilor doar că,
neomologându-mi-l, unele capete s-au absolvit de o încordare suplimentară.
Am obținut performanțe, particularitate și Nume – pe cont propriu. Sunt cam autodidactă în
presă, de circa 20 de ani. Acum mi se reproșează tocmai „elevația‖. Totuși – mi-am dorit atât
de puțin: să pot vorbi. Liber și în cuvintele mele! Era prea mult?!
Mulțumesc pentru considerație și aprecierile precedente. Nădăjduiesc să nu vă fi dezamăgit –
deși nu m-aș mira!
Cu bine; A.M.
37
2010
E P I L O G ul unei iluzii. Să înceapă aventura…

Distinşi Domni ,
Acest ziar (publicaţie) este un eşec! De ce spun asta, doar la o săptămână de la apariţie?
Pentru că nu l-au cumpărat „Acţionarii” principali ai acestei societăţi cu „răspundere
limitată”: consilierii, angajaţii Primăriei, profesorii, preoţii, patronii etc. De citit – asta da,
l-au citit cei mai mulţi, fie că l-au primit şi nu l-au putut refuza (era culmea – nu ?) fie l-au
„împrumutat‖ cu complicitatea vânzătorilor. (Este nesemnificativ dacă l-a cumpărat un
profesor, un preot etc-nu?)
Dezamăgirea este totală: întâlnesc trecători, alţii decât cei enumeraţi, care ştiu despre ce-i
vorba... dar n-au cumpărat ziarul! Cum se face că l-au citit?!
Dacă l-a cumpărat cineva? – da, doar că nu am 300 de rude şi „adepţi‖ la un loc. Sinceri au
fost şi alţii: „este inoportun‖. Deci dialogul este inoportun! Toţi recunosc că este altfel
(publicaţia) dar nimeni nu recunoaşte acest „altfel‖ - necesar. Aş exagera dacă i-aş numi
„duşmani‖, cum şi pe ceilalţi „prieteni‖ – cei cărora li m-am adresat direct, cei pe care i-am
provocat dar care nu sunt... acasă. La propriu: sunt în câmp, sunt la servici, sunt „la lucru la
patron‖, sunt la scoală. În timpul liber se odihnesc; cei care nu se odihnesc sunt la crâşmă, la
discotecă, la internet, la jocuri... („mecanice‖ pot fi socotite şi arcul cu săgeti şi praştia –
după ce vechime au... – pentru cei care nu au bani de buzunar să iasă în lumea bună, la
jocurile de ...societate!).
Nu pierdeţi din vedere nici o clipă aspectul că tirajul vizează 14 case din o sută. Care?
Speram să se aleagă singure. Comuna noastră (compusă din şapte sate) are 6711 locuitori
din care 5655 români, 976 maghiari, 53 romi + nesemnificativ. Gospodării – 2154. Mi-a fost
teamă să nu deschid de-a valma „Cutia Pandorei‖ nu că n-aş vinde această ediţie... asta ca să
pot scoate ediţia următoare, adică să se întreţină pe sine această publicaţie. Sigur că nu am
contat pe publicitate! Pe afacere – nici atât!!!
De ce eşuez şi eu? Pentru că nu sunt... extraterestru! Adică aici locuiesc: nu în tranziţie, în
(sub) Istorie. Apoi: acum mă recunosc învinsă. De ce? Pentru că am investit ultimii bani în
această „afacere‖ spirituală şi nimeni, dar nimeni absolut, nu vrea să participe fără profit
(înţelegeţi – economic!). Pe de altă parte, vor publicaţia dar eventual mai ieftină; dacă-i
gratis – cu plăcere!
„Dacă nu mai vin americanii să mergem de-acasă, să mergem in Europa!‖- psihoză. Sigur,
cine nu citeşte ZIUA pe-ndelete, nu citeşte nici noaptea pe furiş. Printre rânduri?!
De ce V-am scris?
Pentru că Vă citesc pe care cum aţi apărut aici (editorial – Ziua, şi aievea) dar cel mai mult
– nu să mă citiţi Dvs. pe mine ! – Vă scriu să Vă provoc: inventaţi ceva pentru cei care nu
citesc ziarele.
Este o masă neglijată dar nu neglijabilă. Şi curând va vota. Alandala... (Puteţi vorbi în
numele ei dacă ea nu ştie...; degeaba! Şi pe de altă parte, nu-i suficient să fiţi doar buni
„comentatori publicişti‖. Poate că Dumnezeu ne-a acordat un timp mai lung pentru răzvrătire
– atitudine – să apucăm şi noi să ne manifastăm: adică şi timpul acesta este propice pentru
dizidenţă.)
Veţi înţelege din „editorialul‖ meu cât de mult responsabilizez presa pentru... neutralizarea
„poporului român‖. Puneţi de-o reformă culturală. Ştiu că vorbesc cu analişti – şi nu
degeaba: presa, şi nu numai, dincolo de comunicare, „stârneşte‖ poporul doar cu întrebări cu
38
2010
răspuns conţinut – răsplătind „ingeniozitatea‖! Analiştii sunt mai buni decât gazetarii
deoarece informaţia brută expiră o data cu publicarea ştirii dar ipotezele deschid
perspective...
Era să uit: istoria mea în jurnalism este lungă, nu şi în cel public, unde am tot mai puţin loc.
De fapt, nu mai am. Aici, competiţie înseamnă exclusivism... (Mă vor ierta cei care m-au
tolerat!)
Distinşi Domni, „simt enorm şi văd monstruos!‖. Acolo este altfel???
Continui să cred corespondenţa publică drept cel mai bun mijloc de a intercepta Receptorii,
de a stârni curiozitatea, de a lărgi audienţa, de a „accesa‖ masa; de a comunica superior…
Să înceapă aventura – dar cum??? Ce să mai fac eu? Cât de repede – adică atât de repede cât
să nu apuc să fiu recunoscută drept ţigan... (Este şi cazul Dvs.) Sigur, nu din motive de
rasism, din motive de independenţă; altfel îi respect...
ZIUA bună ! 1 octombrie 2003, A. M.
P.S.Puteam să vă comunic doar atăt: inventaţi ceva pentru cei care nu citesc ziarele.
Se-ntâmplă însă să am şi eu o problemă... Aştept un sfat „colegial‖... proporţional!
Salut CAPITALA şi capitaliştii!
Cu drag, Provincia PROVINCIEI!
NOTĂ: Această scrisoare are trei destinatari :
1. D-lui Florian STĂNESCU - General Secretary ‖Eminescu Center-
World Communications‖
2. D-lui Sorin ROŞCA STĂNESCU & Editorialiştii „ZILEI‖
3. D-lui Marin MINCU, ZIUA literară
Distinşi Domni,
Să „aloci‖ 1 miliard de lei la patru capete (: de 4 ori 150 milioane lei + 142 milioane lei) în
perspectiva... pensionării – peste doi ani – mi se pare incredibil. (Deşi, s-a mai procedat.)
Logic, ar fi suficient de generoasă „pensionarea anticipată‖ sau mă rog, şomajul –
premergător pensionării. (Eventual, opţional.)
Aceasta nu este o... corupere? Anticipată; şi o convenţie mutuală cu sindicatele. De la Stat!
(Nu aceştia se sinucid, ci acei care nu vor să moară. „Natural‖ – de foame.)
Sindicatele fac politica Guvernului. Pe faţă; acum se termină „revoluţia‖. Şi tranziţia.
Democraţia funcţionează: cei care şi-au asumat reforma, ori au acceptat-o, sunt liberi, adică
sunt pe nicăieri: nu toţi disponibilii(zaţii) au şi iniţiativă (privată). Dar nici alternativă. Pe
seama acestei „democraţii‖, Puterea culege laurii. Urmează consolidarea, adică asigurarea că
lucrurile rămân cum sunt: statul cu ai lui şi „răzvrătiţii‖ – probă de democraţie; ai dreptul să
alegi să fii sărac. Ai dreptul să te sinucizi - dacă eşti prea.
Opoziţia ia toate plasele; tace – să-i cucerească tocmai pe aceiaşi...
Toate Puterile şi toate Opoziţiile s-au adresat aceloraşi segmente sociale: 4 milioane de
angajaţi + 6 milioane de pensionari.
Sistematic, din ambele categorii, unii sunt traşi pe linie moartă şi eventual asistaţi. De aici,
nu-i mai reprezintă nimeni... Şi nici nu-i numără. Nici Dvs.?
39
2010
Acestora, li se adaugă celelalte milioane de electori – vezi

„mostrele‖ la www. glasulmaramuresului.ro din 11
februarie 2004 (: „social, reclamă – Sărăcie şi boli‖ +
„glasul satelor–La Bârsana, sfatul bătrânilor...)
Acestora li mă adaug şi eu; de ce vă miraţi?
La ce fel de „întreprinzător‖sunt... Şocant şi probatoriu la tot
ce v-am scris !
Eu vă recomand să faceţi socoteala; „restul‖ este mai mare
decât „câtul‖ celorlalţi...
C a u z a Dvs. ori s c o p u l Liei Roberts?
Miza pe corupţie, făcută publică – pentru campania L.R.,
este o pistă falsă pe care o vor muşca, deşira şi încâlci
ceilalţi, între ei. (Pe de altă parte, puţini corupători s-ar
răzbuna; cei mai mulţi şi-ar conserva protectorii, alegându-i.
Şi-apoi, cauzele nu se stârpesc în campanie!)
Eu cred că sărăcia va fi miza
„vulnerabilă‖ ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
De ce m-am adresat Dvs.? Pentru că, nefăcând încă nimic,
puteţi face bine. Aşa cum alţii au ales să facă rău. Dar cine
sunt eu?! Totuşi, confirmaţi-mi că ajung unde trebuie...
Angela MICLEA, la capătul tunelului... Se vede ???
Distinşi Domni,
Afirmaţi-vă!
Şi vă solidarizaţi cu Poporul. Sau cu Puterea: urmează curând să-şi „negocieze‖ viitorul.
În procedură de urgenţă. Revendică:
- indexare la indemnizaţie
- pensie de parlamentar
- al 13-lea salariu
- alocaţie forfetară lunară = indemnizaţia
- 18 indemnizaţii lunare post-mandat
- alte nenumărate facilităţi.
Citiţi în ZIUA din 04.02.a.c. – „Aleşii neamului nu se mai satură‖.
Sigur, poate fi şi viitorul Dvs.!
Rămâne să vă stabiliţi miza: „complicitate” cu Poporul ori cu Puterea ?
Dacă alegeţi Poporul, faceţi o conferinţă de presă şi declinaţi; cereţi transparenţă
mediatizată (în direct la Tv.) atunci când proiectul va fi pus în discuţie... să vedem şi noi
cum se justifică patriotic şi în slujba Cetăţii, venitul maxim pe economie la bugetari.
40
2010
Aberant: cei „disponibilizaţi‖, puşi pe liber, de alegători, (ca incompetenţi – nu?) vor tot
mirul. Şi cel de anul viitor... Şi tot sângele, albastru. Şi Culise pentru „Lorzi‖ – pe viaţă, să
tragă sforile - nu? Mai trebuie o lege pentru succesori – să le moştenească... drepturile!
Ce intreprindere este aceasta ? De stat !
Totuşi, pentru această Cetate, ruină (ruinată!), cine se sacrifică ??? Torţele ard...
Pas! Curând va fi ora exactă !
A. M.
Distinși Domni ,
Urmare a prezentării (CV) şi re-prezentării (materialele conexe),

îmi permit să avansez o Scrisoare motivaţională şi să propun publicaţia Corespondenţa
înspre persoane avizate – respectiv Juriul – în masură a aprecia şi califica publicaţiile
concurente pentru premiul ―Dumitru Tinu‖.
Interesul meu major pentru Jurnalism, dublat de (co)incidenţa acestuia cu pasiunea şi

iniţiativele de ordin socio-spiritual constituie premisele mele fundamentale. Socotesc
societatea dependentă de informaţie. Şi direct proporţională cu calitatea acesteia: depăşită şi
neutră.
Cel mai bine mă reprezintă capitolul expediat din Lucrarea de diplomă şi publicaţia ca atare,
Corespondenţa. Materiale care să susţină participarea în concurs şi ulterior necesitatea
―comunicării superioare‖- regăsiţi printre anexe.
Recunosc, este o participare inedită. Doar trecutul este materie - dar să dai coordonate
materiei, în perspectivă, să o recunoşti cât să o poţi anticipa și mai ales să nu vorbeşti
singur… - e ceva! Este o participare inedită: eu propun viitorul – azi.
Experienţa mea nu este cea mai fericită: jumătate ediţia am distribuit-o gratuit. A fost insă
numărul unu. Perspectiva mea depinde de mai mulţi factori. Perspectiva societăţii depinde
n u m a i de Dvs.! Dacă o veţi gestiona corect – va fi bună.
Notă: *capitolul din L.de d. este concludent dar nu cel mai semnificativ din trei concepute şi
două în fază de proiect. Ce fel de lucrare ar putea fi asta? Chiar şi o lucrare de Cititor de
ziare.
*am luat in considerare deschiderea Dvs. pentru ―regional, local‖ - ca să îmi justific
participarea. Iniţiativele - justifică aspiraţia!
Cu deosebită consideraţie Angela MICLEA,

reprezentant firmă – fondatoare, pentru publicaţia ―Corespondenţa‖
26.10.2003
Ultima descoperire: cum putem ajunge la Putere...
„Nostalgia, taina, secretul, nu sunt altceva decât complicităţi. Dacă nu eşti „vinovat‖, eliberează-te.
Cum? Aşa: pune totul în discuţie, orice – fără a avea rezerva (frica) epocii depăşite. Poţi vorbi de
Ceauşescu dacă asta gândeşti. Memoriile pot fi contemporane – nu trebuie să treacă 50 de ani după
reabilitarea lui Antonescu ca să-i vină rândul celuilalt. Şi orice părere poate fi publică. Socotită
evidentă, orice problemă (su)pusă, capătă corespondent. Acesta poate fi, în cel mai rău caz, indirect
41
2010
dar niciodată inexistent, niciodată subestimat absolut. Subconştientul fiecărei autorităţi publice
dictează concluzii funcţie de informaţiile însuşite. Şi funcţie de atitudine – dar noi cum nu avem...
Ori suntem duplicitari?‖
(fragment din editorialul „Corespondenţei”nr.2)
„Ca politică necesară, găsesc propria noastră politică despre stil de viaţă – pe care trebuie neapărat
să o avem. Să nu combatem neapărat şi cu sârg politica celuilalt. Fiecare gândeşte pentru sine. Pe
cel investit să gândească pentru binele comun dar nu şi să trăiască în numele nostru – să nu îl
demolăm, să dea socoteală. Succedând periodic la putere clase politice doar cu propriile lor cauze şi
promisiuni, acceptăm complicitatea gratuită: promisiunile răspund cel mai adesea unor cereri
presupuse sau unor nevoi... tradiţionale. Campaniile electorale aparţin candidaţilor –
mandatul însă este în serviciul nostru. Cine ne recomandă repaos între două campanii?‖
(fragment din „...musafiri şi gazde...” – „Corespondenţa”nr.1)
„Corespondenţa‖ publică a comunei Tăuţii Măgherăuş, sugestiv ilustrată cu un „orizont cu uşă‖,
este o publicaţie pusă în serviciul Dvs. ca suport de informare, comunicare şi atitudine
virtuală (ideală). Socot corespondenţa publică drept cel mai potrivit mijloc de a intrecepta
Receptorii „consacraţi‖ şi Emitenţii „clasici‖. Comunicare virtuală înseamnă dialog! Haideţi să
comunicăm – cea mai bună metodă să ne (re)activăm, cea mai bună metodă să ne (re)găsim. Cea
mai bună metodă să ţinem pasul... Credeţi că nu interesează pe nimeni? Eu mă îndoiesc. Îi
interesează exact pe cei de care vă îndoiţi Dvs.
După cum vedeţi, de idei nu duc lipsă deşi, acum încerc să capacitez interesul Dvs. pentru această
publicaţie. Este important să acceptaţi, că fiind o iniţiativă privată, cu suport financiar
exclusiv personal – nu poate fi distribuită gratuit. Nu vă foloseşte să vă conştientizez că, fără
să poată fi socotită totuşi o „afacere prosperă” – pagubă nu-mi permit să fie.
Dacă doriţi să ţineţi legătura cu lumea şi lumea să ţină legătura cu Dvs., dacă doriţi să vă asiguraţi
curent nu doar ocazional această publicaţie, dacă găsiţi că vă poate (re)prezenta şi mai ales dacă o
găsiţi necesară – exprimaţi-vă interesul. În acest caz, veţi primi „Corespondenţa‖ la domiciliu timp
în care veţi şi achita contravaloarea. Contez pe cuvânt.
Această publicaţie are preţul de 10 mii lei şi reprezintă editarea, (tehno)redactarea, tipărirea,
consumabilele şi serviciul Internet. Această publicaţie nu are sponsori şi nici partid.
Această publicaţie, tipărită ori distribuită deficitar - respectiv mai puţin de 300 exemplare (ceea
ce corespund la 14% dintre gospodării), nu-şi are rostul. Şi aşa – 14 să stea în casă în fotolii să se
citească între ei iar ceilalţi 86 pe laviţă la poartă să stea de vorbă – reprezintă un raport invers. Aş
crede că relativ şi temporar...
La ce nu pot renunţa: la temperament şi stil. Dacă aţi înţeles ce-am scris, înseamnă că nu vă ofer
prea mult! Altfel, subiectele vă aparţin...
Dacă sunteţi interesat de „Corespondenţă‖, anunţaţi!
Publicaţia are frecvenţa scontată – lunar şi este difuzată şi pe Internet.
Distins român „suprem” ,
„ ... politica practică:

principala schimbare este trecerea de la o paradigmă a democraţiei reprezentative, în care
alegătorii cedează puterea..., la aceea în care implicarea directă a cetăţeanului şi interesul
acestuia rămân aproape constante...
Această tranziţie... este atât de dramatică şi de drastică încât obligă la reevaluarea tuturor
ideilor tradiţionale pe care le presupune politica...
42
2010
Electoratul doreşte să gândească independent şi nu mai este dispus să cumpere opiniile

prefabricate...
Procesul politic este din ce în ce mai mult dominat de oamenii de afaceri...‖ Dick
MORRIS
Concluzie: alegătorii au încredere numai în ei înşişi !
Această grilă de perspectivă politică, dumneata o ocupi cel mai confortabil. Şi detaşat.
Cu amendamentele particulare:
nu „comandant suprem‖ trebuie să fii dumneata; dumneata trebuie să fii român suprem.
Despre natura patriotismului vei citi în „Corespondenţa‖ nr.2 - „Născut patriot!‖.
Avem o tendintă înnăscută de naţionalism excesiv (datorită multiplelor frustrări şi abuzuri
suferite) – este riscant să-l „programezi‖ în platformă. Şi-apoi dacă vrei să deblochezi
„energiile şi caracterele care au mai rămas în aceasta ţară‖ – ai sugerat, ai indus suficient
naţionalism prin această disponibilitate, adică exact atât cât este necesar, fără să-l pretinzi.
NU – P.R.M., NU – P.S.D.! Acum poate fi N o u a G e n e r a ţ i e !!!
„Nu cred că elita românească a dispărut.‖ Cum să dispară domnule ? Şi-au comunicat cu
rafinament şi diplomaţie, că dacă eşti fiu de oier, trebuia să duci Mioriţa în transhumanţă !
N-ai înţeles asta ?
Din cauza „elitelor” nu se schimbă generaţiile; acum nu doar învăţăm din clasici, trăim
din ei: elitele contemporane îşi asigură posteritatea – să nu le ieşim din cuvânt. Mai mult: să
nici nu mai putem – de sărăcie.
Elitele îl „judecă‖ pe Cristian Tudor POPESCU care, din disperare cred, se răfuieşte cu
Nichita STĂNESCU. Elitele intervin însă, căci C.T.P. trebuie să accepte adevărul lor. Mai
mult: C.T.P. este condamnat să nu fie „elită‖ pentru că şi-a asumat o opinie contrară.
Din cauza elitelor, avem două Românii (şi fireşte, discurs pentru fiecare). Dumneata să
cumpăneşti bine... Sigur, trebuie să ai consilieri pe măsura energiilor – dacă le-ai stârnit. Din
două Românii vei face una doar după ce elita se va fi uitat în oglindă... la mine ! Fără să mă
aburească...
Între politicienii noştri, personal (şi nu numai!) am trei simpatii: VOSGANIAN,
ISĂRESCU, GEOANĂ. Unde-i Dorin TUDORAN ? Disidenţii anilor ‘80 unde sunt ???
„Maşina de tocat‖ trebuie recuperată ! C.N.S.A.S.-ul. - salvat.
Am un defect: dintr-o luptă inegală mă retreg; aşa am plecat din toate redacţiile complexate
(stânjenite) de prezenţa mea. Şi amatorismul are elitele lui. Aviz ! Dumneata să nu rămâi
amator, dumneata să poţi spune: Gigi BECALI - de profesie cetăţean român.
Prima măsură de solidaritate cu Poporul: nu inaugura cu fast; nu tăia panglici !
„Se obişnuia în lumea romană, ca şi astăzi la popoarele subdezvoltate,
să se dea serbări şi să fie săturaţi calicii pentru a da slavă deşartă stăpânirii.”
(predicator misionar creştin)
Este puţin - să crezi poporul mulţumit cu pâine. Subînţelege lipsurile din „Corespondenţele‖
publice - nr.1, 2. Ce n-am scris încă - masa la români este cam în felul următor: una pe zi,
cea de prânz (aperitivul – dimineaţa, felul întâi – la amiază, felul doi – la cină; fructe sau
prăjituri – de două ori pe an).
Din anexe (articole publicate), dincolo de solidaritatea mea voluntară cu ungurii, cu evreii,
reies iarăşi neajunsuri cu nemiluita. Despre rromi?! Ei bine, aceştia ne deschid perspectiva –
am scris undeva şi asta.
Trebuie să ai consilieri (şi) pe măsura cugetării... Rămâi creştin.
43
2010
Puţin îţi va lipsi însă să mă trădezi - atât: trebuie doar să ignori această scrisoare şi ar fi ca
şi cum... mi s-a mai întâmplat ((: cu „elitele‖ cărora li m-am mai adresat. Disperată – că o
luăm razna. Cine au fost destinatarii?! Scriitori, ziarişti – ultimii Sorin ROŞCA STĂNESCU,
Marin MINCU.
După ce am publicat „Ultima descoperire...‖ m-a contactat pentru a doua oară preotul
BIHARI Z.- profesor universitar de filozofie în Tokyo. Cei „provocaţi‖ însă...))
Ceea ce ignori nu există?! Da, s-a reuşit o performanţă: poporul a fost depersonalizat (de
aceea este hrănit de pomană – corn, lapte, rechizite, coeficienţi, ajutor social, pensie
suplimentară etc. şi necondiţionat între două campanii!) iar acum se trece la manipulare
prin... dezinformare: eu trebuia să aflu din toate mijloacele media că Vadim dezveleşte
statuia pacifistului evreu la Braşov, pe un amplasament neautorizat – nu să mi-l dea gata
„rumegat‖, adică gata judecat, după eveniment. Cine gândeşte în locul meu? Cine mă
hrăneşte!
Distins domn, dacă şi dumneata vei ignora această „audienţă‖, prin care te investesc înainte
de vreme cu energia mea – numai să-ţi sporească harul şi virtutea, cauzele şi inspiraţia, şi
aproape gratuit (doar pentru calitatea de a fi român) – sper totuşi să nu mă treci în galeria
„microbiştilor‖, să mă numeri şi să mă laşi acolo! Cu alte cuvinte, pe mine poţi conta atâta
vreme cât eu pot conta pe pretenţia dumitale. Sper să nu mă fi înşelat luând de bune
declaraţiile făcute deşi recunosc, cei care stau în espectativă aşteptând „oamenii din umbra‖
dumitale sunt mai perspicace... Ai două motive să nu întârzii prea mult. Gândeşte! Eu de ce
m-am grăbit? Să te inspiri din... popor! Ai cel puţin un motiv să te socoteşti departe! Să mă
mir totuşi că te uiţi peste bord? Să mă mir că (mă) mai vezi?
Doar la P.S.:
Distins domn,
până să faceţi televiziune, purtaţi o altă Corespondenţă publică, bilunar - gratuită pentru
membri şi simpatizanţii cărora li vă adresaţi (unde înfiinţaţi filiale) şi cu valoare evernual,
distribuită prin chioşcuri. O redacţie din 5,6 jurnalişti pot purta „Corespondenţa” publică a
NOII GENERAŢII. Sigur, aceasta trebuie să informeze, să ia atitudine(a) şi să
mijlocească mesajul.
Aţi exagera dacă aţi angaja (şi) politic jurnaliştii. Ei trebuie să rămână liberi – pentru
discernământ (şi credibilitate). „Corespondenţa” dvs. publică poate intra ulterior şi pe Tv.
Adică „direct‖ problema cetăţeanului, comunităţii – nu doar comunicările oficiale şi
interpreţii...
Ce nu am spus nimănui: această guvernare a indus frica de a vorbi (după ce precedentele
guvernări au reuşit performanţa de-a te lăsa să vorbeşti singur...). G. FRUNDA a spus la Satu
Mare că „un drept câştigat dar nefolosit, îl pierzi‖- în legătură cu inscripţiile bilingve. Toţi
ceilalţi vom pierde însă mult mai mult. Cei care s-au „săturat de România‖ – s-au săturat de
perpetua austeritate a tranziţie: românii pleacă, ungurii pun temelie...
Dacă România ar fi evoluat, ungurii nu erau motivaţi să rupă rândurile. Ungurii nu s-au
săturat de România. Şi, culmea: este un timp optim pentru cei inspiraţi.
V-aţi propus să descătuşaţi energiile? Faceţi-o! Aproape cred că nu vă mai trebuie un Dick
MORRIS... – dar trebuie parcurs!
Dacă dumneata reuşeşti să dai mâna cu mine de la Bucureşti pe şoseaua naţională plus
afluenţii – într-o Horă a Unirii, succesul poate fi direct proporţional cu această
realizare!
44
2010
Când?! Nu te grăbi; te organizează.

(Apreciaţi corect cauza, apoi efectul, reflectat în fani, a tinerilor interpreţi de azi; observaţi
ce nevoi îşi cântă – sau ce detestă, cântând - aceşti tineri...: veţi constata că sunt şi patrioţi şi
naţionalişti şi, cu un oarecare registru „comercial‖ – o duc şi bine! Pe seama slăbiciunilor
fanatice. Pe seama i d e a l u r i l o r altora !)
I s u s e s t e C u v â n t u l . E u l - a m a t i n s ...
D u m n e a t a s ă-l a p l i c i !
A. M., încă ianuarie, 2004
Ce v-a trebui să mai vezi, d u p ă

- câţi pensionari de boală, sănătoşi...
- câţi (ne)handicapaţi cu certificate...
- câţi „eroi‖ revoluţionari în viaţă, certificaţi...
- câţi nenumăraţi post-şomeri (îi credeţi „asistaţi‖? Nu-s.)
- câţi cerşetori...
- câţi copii ai străzii
- câţi fără identitate...
- câţi cerşetori „externi‖... atâtea ilustrate cu România!
- Să amintesc retrocedările, privatizările, subvenţiile,
reeşalonările, comisioanele, mita. Corupţia – peste tot.
Î n a i n t e , hai în satul meu să vezi bani din Comunitatea Europeană investiţi direct într-o
ruină, altă ivestiţie externă – într-o aducţiune de apă (sistată şi prădată), un Cămin Cultural...
privatizat, poze cu un Cinema modern – ras de pe suprafaţa pământului, o anume familie
(sau mai multe) – asistate. O altă familie (sau mai multe) – care nu figurează decât, probabil,
la impozite...
Hai în satul meu... la 12 km. distanţă de municipiul Baia Mare.
Câte sate are Ţara noastră ? Unde sunt dispuse ?! Acolo ce-i ??? România „paralelă‖...
NOTĂ: din punctul meu de vedere, această scrisoare este confidenţială.
Foarte important: vă rog să-mi confirmaţi, primirea acestei corespondenţe private.
Cât despre cealaltă (publică şi periodică) – am primit semnale, şi din alt judeţ, cum că ar fi
interesaţi şi alţii să o preia. Stiu doar atât – că o pot risipi... cu acceptul meu sau fără – o pot
pierde.Veţi înţelege corect: i d e e a mea şi exerciţiul, „Corespondenţa” publică, nu au
rezervată exclusivitatea la O.S.I.M.! Curând, vor înţelege şi alţii...
Personal, nu urmăresc să merg la Bucureşti, să va fac campanie ori să vă organizez filială.
Ce vreau eu însă, independent de orice putere, poate totuşi reflecta „steaua‖ dumitale -
asta în măsura în care nu am vorbit „de pomană‖!
A. M.
După ce ne acordăm, pentru cine cântăm???
Cei-mai-rău-înţeleşi de către Cei-mai-rău-intenţionaţi, în interiorul aceleiaşi Orchestre

(tagme), au exerciţiul lor: vocalizele şi... Corul. „Sonaţii‖ şi sonatele, fără Primele-Viori,
penetrează mai profund: nu sunt pragmatici şi nici oportunişti; sunt idealişti „agresivi‖,
„violenţi‖ cum mulţi din Auditoriu.
45
2010
Viorile consacră elita cu arcuşul (: mai multă melodie decât ritm); Orchestra, din păcate şi in
complex (al provincialismului) – le ţine isonul. Corul – da, îşi urmează idealul. Şi crede, cum
şi cei care-l ascultă, pentru ca acest exerciţiu să devină perpetuu şi pe tot mai multe voci: nici
una elitistă, nici una autosuficientă.
Nu există un complex al literaturii provinciei, există un complex al provincialilor între ei. Şi
nu este competiţie, este exclusivism...
Ce nu vrea să-i recunoască Vioara la Violoncel? Sau Corului: armonia între... agresivităţi?!
Revenind la Concert: cheile (şi contactul) cu „sol‖-ul au deschis portativele condeielor, la
două capete... Recunoaşteţi Criticii? Recunoaşteţi corzile vocale întinse în arc?
De aceea Eu-Poporul Român audiez mai mulţi critici. O dată pentru că mi se adresează direct
şi-mi împărtăşesc o experienţă (ca să nu zic că recenzia poate mă scuteşte de autor) iar pe de
altă parte, se recunosc subiectivi prin cointeresare. Iar acolo unde nu mă scutesc, intervine
armonia. Refrenul şi... bis!
Instrumentul meu nu se regăseşte în Orchestră. Eu cânt în lojă. Şi îmi aplaud mentorii. La
scenă deschisă...
Domnilor, accesaţi Poporul Român. La persoana întâi plural!
Uitaţi-vă în sală să nu vă pomeniţi vorbind singuri... Blandiana, Dinescu, Tudoran –
când au devenit „persoane publice”? Nu exilul în cuvânt i-a consacrat? Păunescu nu a
fost precursorul lui Vadim? Cu domnii Liiceanu şi Pleşu am mai mult amintiri
interzise...
Acum când apare teatrul alternativ, îi moare familia?
Socotit-am nume propriu „Ziua literară” pentru destinatar şi, cum reprezintă un
multiplu de personalităţi, ceea ce-mi convenea – am vrut să se aleagă destinatarul
„ideal” şi responsabil, singur. Am ales să mă suportaţi Dvs...
Apărînd ca supliment într-un cotidian, aţi riscat un aer modern spre deosebire de
revistele consacrat literare... Ce vreau? Să admiteţi sensul superioral principiului
comunicării: să comunicăm – nu doar să mi se comunice.
Distinşi domni,
„moartea în stradă (vă) citeşte ziarul”...
Vă sinucideţi ori Ne salvaţi?
Despre mine vă spun atât: toate nerealizările pe care le-am avut, şi nu puţine, mi se
trag de la scris şi atitudine. Domnilor, de la noi se iau probe de Ev mediu. Până când ne
conservaţi?
Trebuie să vă avertizez: în Europa vom merge la braţ, cam aşa: un Scriitor cu câte un
Analfabet, un Demnitar cu câte un Comunitar (asistat social) şi tot aşa... Eu cu Nimeni
– adică cu Majoritatea. Dar nu vă pot spune când ne vom urni din loc, şi asta pentru că
în mit(ologie) generaţiile sunt aproape milenare...
A.M.
martie, 2003
Distins Domn,
Mi s-a-mplinit un vis? L-am simţit mult mai real decât utopic. Pentru această realitate am
sacrificat trei ani (şi alţi vreo 20...). Sigur, în sine nu ar fi constituit o cauză motivaţională
pentru abandonul derivat... şi înregistrat de Dvs.
46
2010
La vremea când am primit ultima Dvs. Invitaţie (11.03.2002) -
am subînţeles exact cum trebuia: priviligiu, şansă, dincolo de binefacere... Trebuia să Vă

spun şi că nu puteam... călători? Nici acum nu stau mai bine – înţelegeţi că n-aş avea un
milion de lei să plec la Bucureşti.Cu ultimii bani am scos ziarul...
Ce fel de sacrificii am făcut? Am îngrijit un unchi care m-a răsplătit, eu nu am răsplătit copiii
pentru meritele şcolare în nici o vacanţă, mama a vândut o parcelă de pământ pentru mine,
soţul meu a făcut orice munci - pentru familie. Toate eforturile conjugate m-au ajutat să
amenajez un birou acasă, să-l dotez, să procur acte, mă rog – să fac un ziar. De fapt un
periodic. Ce m-a costat in plus? Am depăşit momentul...
Dar ce mă costă în continuare: să recunosc că nu este o afacere deşi este o firmă.
Deocamdată?
Ce vreau? Să Vă asigur publicitate. Necondiţionat. Dacă înclinaţi să credeţi că m-aş folosi de
(re)numele Dvs. – da, cât să mă laud: m-aţi onora! Dacă credeţi că doar m-aş folosi de
(re)numele Dvs. – refuzaţi-mă. Personal, aş socoti că mă pedepsiţi.
Sper să mă parcurgeţi cu răbdare... Altfel, nu mă îndoiesc de „complicitatea‖ ideilor...

Sigur, acum când am recitit oferta, nu pot să cred că am ratat-o – pentru că ce am întreprins
nu este nici mai valoros nici mai înălţător. Ştiam si atunci; întreprinderea mea nu am
asimilat-o ca alternativă ci ca unică posibilitate. Am simţit că importanţa cu care mă investiţi
mă depăşeşte deopotrivă cu „naveta‖, şi nu mai puţin – complexul provincial. (Cum să
tânjesc la atât de mult când nu am loc între gazetarii din Maramureş? Aici nu există
competiţie, există exclusivism.)
Mi-ar ajunge iertarea...
Cu deosebită preţuire, Angela Miclea
26.09.2003
Distins Domn ,
Onoarea de a vă fi întâlnit nu mi-o poate lua nimeni. (Din păcate, nu puteţi spune acelaşi
lucru!) Altminteri, mentorii rămân zei; ucenicii nu pot fi decât apostoli.
47
2010
Despre publicaţie:
Sigur, nu reprezintă culmea creaţiei mele (deşi o găsesc „desăvârşită‖) – dar sigur reprezintă
culmea deznădejdii (duble: şi ca efect ulterior).
Recunosc, sunt o idealistă. Trist este că societatea pe care mi-o doresc este mult prea
„suprarealistă‖ şi cu atât mai utopică; absurdă şi abstractă – pe cale de consecinţă. Este mult
prea îndepărtată să o cred posibilă: iluzia, de-a avea de-a face cu „oameni adevăraţi‖.
M-am ratat cu frecvenţă sporită, servind de cele mai multe ori (sau de toate!) presupusele
cauze ale altora. Nici nu mă pot recupera. Şi nici nu vreau. Culmea este că acum trebuie să
mă resemnez şi mai ales să accept că ceea ce am de oferit – nu este necesar. Dimpotrivă:
şi Pârâţii şi Reclamanţii, nu au nevoie de un proces... de conştiinţă (fie acesta chiar şi al
meu).
Îmi cer scuze dacă v-am agasat cu extazul şi cu agonia mea, în corespondenţele precedente...
Cealaltă corespondenţă, publicaţia adică, se termină cu nr.3. Evident – şi „evadările‖ mele!
Dar,bineînţeles, nu regret nimic!!!
Vă doresc multă sănătate şi viaţă lungă!
Cu deosebită consideraţie
Angela MICLEA 26.04.2004
Cu deosebită consideraţie, respect şi afecţiune –

mă adresez Dvs., Doamnă STĂNESCU,
ca unei extensii a distinsului Domn STĂNESCU,
pe care am avut onoarea să-l cunosc, să mă impresioneze
cum alt român nu a făcut-o.
A încăput perfect în sintegma ―cetăţean al Universului‖.
Caracterul complet pe care l-am întâlnit doar la acest OM,

m-a cucerit definitiv şi, în sfârşit, pentru prima oară în viaţa mea,
am putut asocia un om – cu visul meu, cu idealul meu de om perfect.
De când mă ştiu, am urmărit, cercetat şi radiografiat natura umană

până în cele mai delicate amănunte
şi m-am oprit la cele nesemnificative –
adică la ceea ce, cei mai mulţi, ignoră sau subestimează.
Rafinamentul şi sensibilitatea, în condiţii de criză, tranziţie sau război
nu le mai cultivă nimeni. Sunt conştientă şi că altfel nu va fi –
cum să nu fiu tristă, cum să nu tânjesc?
Cum să nu rezonez cu excepţia – dacă am avut norocul să o (re)cunosc?
Cu aceste criterii, puţini prieteni şi puţine relaţii adevărate mi-am făcut.
Am fost sinceră întotdena fără să mă formalizez ori să derutez pe cineva –
dar nu pot pretinde că mi-a folosit.
N-am înţeles nici până azi dacă sinceritatea este viciu sau virtute…
48
2010
Dvs. înţelegeţi că sunt o femeie tristă, dezarmant de sinceră şi pesimistă.

Am 44 de ani, familie (cu doi copii); sunt director al Casei de cultură
în (de-acum) orăşelul de care aparţin: TĂUŢII MĂGHERĂUŞ.
Eu înţeleg astfel: că trebuia să intervin în viaţa Dvs. Si Dumnezeu…
Vă doresc multă sănătate, pace în suflet

şi spre cer să vă ridicaţi ochii:
sigur vă priveşte Cineva – dar este trist pentru că plângeţi.
Poate eu trebuia să observ şi să vă avertizez.
Voi reveni, cu îngăduinţa Dvs.!
Cu mult drag, Angela MICLEA
C.V.
_____________________________________________________________________________
Angela MICLEA (MUREŞAN)
Adresa: sat Băiţa str.Principală nr.34

cod 4855 jud.Maramureş
tel. (0262) 294.331
Data şi locul naşterii: 09.03.1962 – Baia Mare

Starea civilă: căsătorită; doi copii
Formare profesională: 1981 bacalaureat –Liceul industrial nr.1 Baia Mare, profil electrotehnic
admisă în învăţământ tehnic superior (studentă – un an)
1982 – 1989 tentative de a pătrunde şi studia jurnalismul,
eşuate – din motive de Dosar
1997 studentă American University by Mail – Bucharest Desk,
secţiunea Semiotică - Jurnalism (absolviţi trei din patru ani)
Cronologie profesională: 1981-1991 lăcătuş, dispecer,trasator,desenator tehnic

1992 maternitate
1993 şomer
1994 – 1997 asociat firmă, administrator
1998 prestări servicii cotidianul „Opinia‖ – reporter
1999 activitate firmă suspendată;
corespondent „Opinia‖ -
realizator pagină culturală ( până în anul 2000)
2003 constituire A.F.MICLEA Angela / Ioan
- fondat publicaţia „Corespondenţa” publică
Limbi străine: rusă şi engleză
Trăsături de caracter: dinamism,fidelitate,morală,bun-simţ,spirit avangardist,nonconformistă
49
2010
Pasiuni: poezia; literatura de avangardă, postmodernă; futurismul; filosofia, sociologia;

jurnalismul politic, social, cultural – rafinat şi educat(iv)
1983 – 1989 membru în cenaclurile „Arta” al Casei de cultură Baia Mare
respectiv „Nord” al Bibliotecii judeţene. După anul 1990 (şi acum)
membru în Cenaclul scriitorilor din Maramureş.
Iniţiative – de ordin spiritual: (v-est)etica firii, rafinamentul, comunicarea superioară;

optez pentru Societatea Oamenilor cu Păreri ca alternativă la „Societatea cu Răspundere Limitată‖
---------------------------------------------------
17..08..2004, MICLEA Angela
Lucia SOREANU-ȘIUGARIU în Ţara Crinilor, alături de Soare…

(Vârsta Soarelui: 90 de ani!)
„Am auzit odată, într-o bisericuţă mică de la ţară, un cor de copii... Erau fetiţe
îmbrăcate în alb, cu pletele lăsate pe spate şi cu mâinile arse de soare ; erau desculţi...
În ochii lor strălucea o lumină puternică de încredere, se desfăcea de pe feţele lor o
puritate albă de înger... Atunci am cunoscut adevărata ţară a crinilor, atunci am
cunoscut adevăratul cântec al sufletului…
( Osândă, Blestem, Rugăciune…
Dacă aţi şti voi, trecători liniştiţi şi cumsecade, dacă aţi şti voi ce se ascunde în
fiinţa aceasta ce trece atât de uitată prin mijlocul vostru! …în toată tăcerea şi
resemnarea ei, dacă aţi şti voi câtă sete şi tumult se ascunde!
…În mine mă frâng ca o pâine de jertfă... Aş vrea să ajung sus, sus de tot,
de-a dreptul în lumină. Aş vrea să fiu alesul... Aş vrea să nu trăiesc printre
oameni...
Aş vrea ca viaţa mea întregă să fie un altar de jertfă, un rug aprins pe care
să-mi ardă sufletul, o cruce pe care să mi-o port cu resemnare şi cu încordare
în spate... să port această cruce aşteptând învierea. /din Jurnal / )
Acum, când privesc în jurul meu şi măsor întinderea albastră a cerului…”

(Ion Şiugariu)
Acum, când priveşti în jurul tău şi măsori întinderea albastră a cerului, apleacă-te peste Ţara
Crinilor! Ascultă corul… Vezi îngerul tău printre oameni, pe pământ – un înger de lumină,
Lucia ! – cum Simeon din Cirene, cărând umbra crucii... Împlinind destinul – ca la 90 de
ani !
În acest an, Ion ŞIUGARIU ar fi împlinit 90 de ani de viaţă, din care primii 13 petrecuţi la
Băiţa, următorul (clasa a IV) – trecând Ţigherul în Valea Borcutului prin grija preotului-
dascăl Victor Bacila iar al 15-lea an îl găseşte în Oradea. La 23 de ani descinde în Bucureşti,
pentru Litere...
Între timp, la Băiţa, revine sporadic, pentru « Incantaţii » ; ultima oară – cu paşaport, şi viză
zilnică (obţinută la Baia Mare), în 1942. Anul acesta, căsnicia lui, care a însumat şapte luni
50
2010
(valorificând permisiile şi intervalul dintre două concentrări), ar fi împlinit 61 de ani. Eroul

însă – împlineşte 59.
Dar ce vârstă are Poetul ? Poetul are tot timpul ! Poetul are Eternitatea !
Totuşi, în Şiugariu să nu ne adăpostim; să ducem mai departe acest ‗antagonic şi
complementar’ suflet.
Cine poate prelua misiunea ? Cine poate desăvârşi un ideal ?
Personal, am ales să-i manifest disperarea şi, poate, temperamentul… Alţii pot alege
nostalgia ori dinamismul; optimismul. Entuziasmul. Cei mai mulţi aleg să fie romantici ori
sentimentali. Mai pot fi şi critici... Fiecare poate alege ceva de la Ion Şiugariu ; şi
autorităţile : disciplina, simţul civic,
patriotismul (ca virtute)...
Ion ŞIUGARIU nu a fost prea puţin toate astea ! Dar ce dimensiune, ce coordonate are
perspectiva Ion Şiugariu – din potenţialul de referinţă ?
Avea doar 24 de ani când evoca în Cronica probleme sociale : « Scandalul firmei Lomaş.
Comuna Băiţa protestează în numele alor 500 locuitori rămaşi pe drumuri. Autorităţile sunt
datoare să cerceteze cazul şi să ia măsurile cuvenite ».
În Europa a intrat în ‘43 : «Fără să continuăm a aduce Europa aici, la noi acasă, cu linguriţa
sau cu găleata, ...a proiectat realitatea românească în plină Europă... » - în relaţie cu opera lui
Lucian Blaga.
Doi ani mai târziu, la 31 de ani ai săi, a intrat definitiv în Europa ; în Istorie, în Literatură. În
Ceruri... A semnat cu sânge poemul jertfei voluntare !
Politica lui Ion ŞIUGARIU nu o poate manifesta decât cei disperaţi în sinea limbii...
Să ne urnim din loc. În progresia eternă - Ion Şiugariu !
În 20 iunie, la Băiţa, în manifestarea care i-a fost consacrată, a fost evocat de o suită de
scriitori. Personalităţile care au pus în evidenţă multiplele valenţe ale acestui spirit creator
neîmplinit, au fost, printre altele : Lucia SOREANU-ŞIUGARIU – soţia poetului ; Al.
HUSAR – profesor universitar la Iaşi, prietenul din tinereţe al poetului ; profesorul
universitar Săluc HORVAT ; directorul Bibliotecii judeţene – Teodor ARDELEAN ;
primarul oraşului Tăuţii Măgherăuş – Anton ARDELEAN care are pe rol demersurile pentru
conferirea titlurilor de Cetăţean de onoare – doamnei Lucia Soreanu-Şiugariu respectiv
Cetăţean de onoare post mortem – poetului-erou Ion Şiugariu ; profesorul Valeriu ACHIM –
veteran de război ; Ştefan BELLU – ziarist, critic, poet, autorul celei de-a doua ediţii
(revăzută şi adăugită) din monografia Ion Şiugariu, lansată cu această ocazie, a împlinirii a
90 de ani de la naşterea
Poetului...
La organizarea manifestărilor (la monument şi la Biblioteca judeţeană) a participat, cu
generozitate (şi protocol), nepoata poetului – Aurica PETRUŞCA. Şi alţi descendenţi ai
familiei.
În Băiţa s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru erou şi familia acestuia, sfinţindu-se şi statuia
care-l reprezintă, în centrul satului. Anul viitor, 60 de ani de nefiinţă...
Peste 10 ani – la centenarul Soarelui, tot cu cei care l-au numit astfel, în tinereţea lor : Lucia
şi Al.Husar !
A. M.
51
2010
„Hai Mări la sânzieneee...” ;

Cetăţeni de rând şi Cetăţeni de onoare !
3 şi 4 iulie au fost zilele care au marcat ediţia a doua a sărbătorii oraşului Tăuţii Măgherăuş.
« Cam pe la ora 15, sâmbătă, s-au adunat oficialităţile. De toate rangurile şi culorile,
dar mai puţin din opoziţie. Tânărul oraş a fost, timp de două zile, fieful PSD-ului.
Cuvinte sincere şi de apreciere au rostit... » invitaţii. (consemna Gheorghe PETER în
Graiul Maramureşului din 05.07.2004)
La deschiderea acestei ediţii au fost prezenţi : Sorin BOTA – ministru secretar de stat,
subprefectul judeţului – Viorel DEGHID, deputatul Petre MOLDOVAN, Alexandru
COSMA – preşedintele C.J, directorul Bibliotecii judeţene – Teodor ARDELEAN, Ioan
POP (Garda financiară), Elena CĂRĂUŞAN (OPC), Aurel ŞANTA (Teatrul dramatic) şi
primarii din Seini, Mireşu Mare, Botiza, Recea şi Cicârlău.
Ziua a doua – în prezenţa diferiţilor reprezentanţi ai cultelor, în prezenţa mai multor
scriitori, editori, ziarişti şi a mai multor oameni de afaceri – a fost marcată de acordarea a
şapte titluri de Cetăţean de onoare ai oraşului : episcopului Maramureşului şi Sătmarului –
Justinian CHIRA MARAMUREŞEANUL, profesorului universitar, doctor Honoris Causa
– BIHARI Iosif, pentru înnobilarea numelui şi dedicarea întregii vieţi unei cauze moştenite
– doamnei Lucia SOREANU ŞIUGARIU, veteranului de război Miron V. IUSTIN ; post
mortem – s-au acordat tipografului M. TOTFALUSI KIS MIKLOS, poetului-erou Ion
ŞIUGARIU şi doctorului Ioan CRĂCIUN.
Nicolae SABĂU, Ana HOSSU, Ansamblul Transilvania au întreţinut atmosfera de voie bună
alături de Orizont ‘77, UNI-K şi... unicul Anton ARDELEAN. Primarul, viceprimarul şi
consilierii, două zile au primit şi condus... cetăţeni de rând şi Cetăţeni de onoare !
Distinsă Doamnă
Lucia SOREANU–ŞIUGARIU,
dacă nu am răspuns imediat corespondenţei Dvs., este pentru că am aşteptat să parcurg niste
etape (: înscrierea la concurs, participarea ca atare, rezultatele – pentru postul de director /
Casa de Cultură Orăşenească, Tăuţii Măgherăuş.)
Acum veţi subînţelege că această corespondenţă este şi oficială sau oricum,

dintr-o perspectivă profesională – îmi rezervă şi responsabilităţi ceea ce nu-i prea mult,
având în vedere că aveam disponibilitate necondiţionată
(şi slăbiciune pentru matricea ŞIUGARIU; şi pentru ceea ce nu a apucat să fie –
şi-mi dă mie libertatea de-al introduce în orice ecuaţie deficitară. Sigur capătă conţinut!).
Dincolo de colaborarea noastră,

asupra căreia nu am nici o îndoială că va funcţiona,
aş dori să obţin o colecţie (de autor) Şiugariu ; monografii, critică specifică, alte materiale –
cam tot ce aţi putea eventual obţine / oferi – pentru cabinetul
Atelierele ,,AUTODIDACT,,
52
2010
funcţional(e) în incinta Casei de Cultură Orăşeneşti, din 1 octombrie a.c.

Înainte să concep această scrisoare, am definitivat ultimul detaliu: aranjarea bibliotecii -
specifică activităţilor, în rafturi .
Alăturat, vă expediez şi scrisoarea (mea) motivaţională (: ca să vedeţi la ce m-am angajat…)
Casa de Cultură Orăşenească

Director
Angela MICLEA
Vă asigur de toată consideraţia mea !

Cu prietenie
Angela , 15 octombrie 2004
D i s t i n s ă D o a m n ă Lucia SOREANU-ȘIUGARIU,
Încep cu scuzele de rigoare:

v-am comunicat o dată greşită, referitor la Zilele oraşului;
manifestările specifice vor avea loc în zilele de 24, 25, 26 iunie 2005
(24 iunie coincide cu sărbătoarea ortodoxă a Sânzienelor).
Vă mai comunic şi că
în circa două săptămâni voi avea o înregistrare pe suport C.D.
a evenimentului din 29 ianuarie (deocamdată am primit înregistrarea pe casetă video).
Dvs. pot să vă ofer varianta care o preferaţi. Îmi veţi comunica…
Vă expediez primul număr al publicaţiei realizată de copiii – cenaclişti
şi copii (pagina culturală) după două publicaţii din Târgovişte

care, prin mărinimia unui corespondent –
altminteri editor la ―Macarie‖, dl.Mihail I.VLAD –
participant (pe cont propriu) la manifestarea organizată de noi,
a remis corespondenţe…
Termin cu aceleaşi scuze şi cu speranţa că nu am influenţat irevocabil programul Dvs.

referitor la deplasare…
Mulţumesc pentru înţelegere.
Cu deosebită consideraţie, respect

şi îngăduită mie – prietenie,
Angela MICLEA
25 februarie 2005
53
2010
Distinsă Doamnă Lucia SOREANU ŞIUGARIU
Apreciez mult truda şi consecvenţa Dvs.

pentru organizarea şi publicarea ―Scrierilor‖ de faţă.
Vă mulţumesc din suflet pentru onoarea ce mi-aţi făcut-o –
oferindu-mi acest volum.
Satisfacţia Dvs. – realizând acest volum –
vă asigur, poate fi cu atât mai mare cu cât,
intervenind şi un coeficient sentimental desăvârşit,
a completat potrivit însuşi Soarele, cu razele-i lipsă;
cele frânte, incipiente ori neexprimate,
sigur luminează calea îngerilor…
Nimeni nu ar fi reuşit mai bine decât Dvs.
să adune, selecteze şi ordoneze
scrierile antume, posume şi inedite-le Poetului.
Vă mulţumesc încă o dată,
asigurându-vă definitiv de toată preţuirea
şi sprijinul meu – când va fi cazul;
îmi recunosc şi în această împrejurare
afinităţile de ordin spiritual şi slăbiciunea ce derivă,
pentru ce a fost şi ce nu a apucat să fie
Domnul Ion ŞIUGARIU.
Aştept cu interes oferta Dvs.
de carte disponibilă pentru instituţia
pe care o reprezint.
Vă comunic şi că, de curând,
am primit spre organizare şi gestionare
– complementar activităţii de bază
(Casa orăşenească de cultură) –
şi Biblioteca oraşului.
Vă doresc multă sănătate

şi realizări depline la ceea ce aveţi în vedere!
Cu deosebită consideraţie,
Angela MICLEA
11.10.2006
Distinsă Doamnă L u c i a S O R E A N U – Ş I U G A R I U ,
Apreciez generozitatea Dvs.

şi extraordinarele valenţe spirituale conferite acestui volum,
punând în evidenţă nu doar un text (literar în cele din urmă)
54
2010
ci însăşi calitatea metafizică a trăirilor surprinse, în mesaj,

cum şi precedentului (“Scrieri”) –
care vi se datorează acum negreşit Dvs. –
şi care, recunosc, vă caracterizează.
Apreciez şi contribuţia editurii –
care are meritul unei execuţii de excepţie.
Vă mulţumesc, alături de dl. Primar,

pentru gândurile bune care au însoţit volumele oferite.
Pe de altă parte, am comandat editurii

20 exemplare pentru şcoli, bibliotecă şi protocol special.
Am primit – confirm prin urmare – volumul “Iluzie şi Destin”

de Ion ŞIUGARIU pentru Biblioteca orăşenească.
Vă mulţumim încă o dată.
Vă înştiinţez că în data de 10 februarie, ora 11, a.c.,

în holul Primăriei, la etaj, în ambient de foto-expoziţie,
oganizez Sedinţa de lucru a Cenaclului scriitorilor Maramureş
cu tema “1 februarie 1945 – Ion ŞUIGARIU la vămile spiritului”.
Vă voi ţine la curent. Şi cu modul în care vom intra în posesia bibliotecii pe care o
deţineţi şi, cu bunăvoinţa care vă caracterizează, consimţiţi să o donaţi oraşului nostru.
Dl. Primar este impresionat de acest gest şi promite nu doar un sector de bibliotecă
care să vă poarte numele – ci biblioteca orăşenească însăşi.
Va proceda ulterior la demersuri.
Cu deosebită consideraţie,
Angela MICLEA,
Director Casa orăşenească de cultură 2 februarie 2007
***
Distinsă Doamnă ,
Cristos a-nviat!
Am primit scrisoarea Dvs. (la timp)

şi am fost deosebit de impresionaţi atât eu cât şi Dl. Primar
de generozitatea cu care răspundeţi iniţiativelor noastre –
altminteri derivate din atribuţii profesionale, civice şi morale.
Sau însuşite şi manifestate ca atare!
55
2010
Sigur că dorim foarte mult

să avem o bibliotecă corespunzătoare oraşului nostru – oraş care,
deocamdată, este rafinat doar în … infrastructură
dar este importantă temelia – nu-i aşa?!
Oricum, am depăşit faza de visare sau cea de anticipaţie căci
se lucrează la foarte multe structuri, în paralel, şi oraşul încolţeşte!
Totuşi, această scrisoare este importantă şi pentru următoarea provocare:

dacă încuviinţaţi să opereze transportul de cărţi
un tir care trece periodic prin Aachen spre Belgia şi retur.
Dacă vă este util în corespondenţa noastră –

puteţi folosi şi nr. de fax al primăriei.
Sper mult ca soarele primăverii să vă lumineze şi însenineze

chipul desăvârşit şi sufletul delicat. Vă imbrăţişez
cu mare drag – Angela MICLEA, 11.04.2007
CENACLUL de ariergarda ‖Ion SIUGARIU‖. CONCURS de creatii originale (literare, artistice si media)
‖Progresia SIUGARIU‖
S E S I U N E A a V-a a Cenaclului de ariergardă ”Ion ŞIUGARIU”

la Atelierele ―Autodidact‖ – C.O.C. TAUTII – MAGHERAUS
Comemorare: „1 februarie 1945 ora 11 și 10 minute –

Ion ȘIUGARIU la vămile spiritului”
Cenaclul Asociatiei scriitorilor Maramureș într-o Ședință de lucru, anuală (cu public),
în data de 21 februarie 2009, ora 10
Concurs de creații originale (literare, artistice și media)

”Progresia ȘIUGARIU” ediția I – 2009 pentru Elevi (gimnaziu, liceu) și Studenți
cu domiciliu în orașul T.M. și localitățile aparținătoare –
organizat cu participarea și în lectura publică a autorilor.
56
2010
57
2010
DISCURS :
Atelierele Autodidact sunt afiliate Sălii de lectură

și reprezintă un concept care induce
Ø libertatea de opțiune,
Ø posibilitatea implicită
Ø și confortul spiritual și logistic – asigurat.
Cenaclul de ariergardă ”Ion ȘIUGARIU”

are loc o dată pe an,
în luna februarie,
se constituie din
- ședința de lucru a Cenaclului scriitorilor MARAMUREȘ
- comemorarea poetului Ion ȘIUGARIU
- concursul de creații originale (literare, artistice și media)
pentru elevi și studenți
cu domiciliu în orașul Tăuții-Măgherăuș
și localitățile aparținătoare
- presupune public,
§ reprezentanți ai autorității locale
§ reprezentanți ai școlilor
§ reprezentanți ai presei
58
2010
si reprezintă o sesiune full, instant; un ‖simultan‖ – ca la șah.
Sectiunile concursului urmăresc să dezvolte, progresiv,

valențele personalității poetului,
puse sau nu în valoare de acesta – având în vedere moartea-i prematură.
Unele le-a afirmat, altele a pretins ca il procupa;
din toate a făcut căte ceva – mai puțin în arta plastică
dar acum el însuși se poate constitui într-un subiect pentru artiști.
Sigur, mai ales elevii care au răspuns acestei provocări –

este posibil să fi încercat doar acum asta,
pentru că există această oportunitate:
- să iasă din anonimat,
- să se afirme,
- să aibă o particularitate.
Dar nu-i putem judeca.
Erau mai mulți dar nu mai buni –
dacă premiile se materializau într-o altfel de contravaloare...
Premiile constau, după cum știți deja,
în tipărirea creațiilor premianților fiecărei ediții,
a introspecțiilor aplicate de scriitori și ziariști
asupra acestor creații și implicit asupra concursului.
Pentru ediția următoare – sigur se vor pregăti de mâine;

își vor sâcâi profesorii – căci este chiar adevărat acest concurs.
Și strategia noastră, a celor care l-am inventat!!!
Efectele – se vor vedea: aceasta este o școală de puieți...
– pe nouă paliere.
Deocamdată i-am trezit.
Exista o secțiune ultra-postmodernă –

care sunt sigură că vă va contraria,
vă va pune în încurcătură
dar această provocare pe care o lansez trebuie gestionată cu tact;
există mai multe Românii și cel puțin două limbi române...
Să o ignorăm – cum că n-ar exista a 2-a – dacă nu o aplicăm –
este o greșală.
Cum veți reacționa oare la cotidian?
Cum – care? Cel de alături...
Am ales să vi-l prezint – la secțiunea a 7-a, partea a2-a!
Biopsie sau incizie – în limba română?!
Nu suntem juriu, nu suntem jurați – aviz! Veți înțelege instantaneu.
59
2010
Și singura REGULĂ a acestui concurs (în afara regulamentului):

lucrările se iau ca atare, nu se antrenează concurentul la dialog.
Fiecare concurent se prezintă pe sine, școala și profesorul.
Concurenții prezintă succesiv lucrările.
Comentariile – după lectura fiecărei secțiuni.

După fiecare secțiune deci - se pronunță cine dorește cu privire la producții.
Pastram atmosfera de cenaclu.
Vom incepe cu secțiunea a 9-a.

Artistii să se pronunte asupra lucrărilor
de Desen / Foto / Grafic / Pictură.
Tema: poetul, ființe, lucruri –
legate, generate sau derivate din existența sau creația lui.
Se expun panourile cu lucrările sectiunii a 9-a.
Sectiunea 1 - Eseu
„Consumatorul de media. Cititorul de presă. Calitatea informației.‖ (3 pg.)
va fi ultima – dacă există concurenți – pentru că
privite lucrurile dinspre consumator înspre furnizor(ul de informație)
poate fi incitantă.
Își asumă cineva comunicarea –

altfel decât „unul care scrie – pentru altul care citeste”?
Cine protejează consumatorul de media de știrle expirate, de știrile false,

de știrile care-l induc în eroare? Şi oare care ştiri îl intoxică?
Vreţi să revoluţionaţi media? Gândiţi-vă care ar fi informaţiile
dacă ar circula şi invers, de jos în sus? Ca să fie democratic...
Continuăm cu secţiunile 2 – 8.
Secţiunea 2 – Poezie (7)

Secţiunea 3 – Proză scurtă, teatru sau roman (fragment, 4 pg.)
Secţiunea 4 – Eseu „Țara crinilor‖. Despre patriotism (2 pg.)
Secțiunea 5 – critică literară „Viața poeziei‖
la un volum de debut contemporan (2 pg.)
Secțiunea 6 – 1 reportaj sau 2 editoriale sau 3 articole de presă –
caracter social, politic de actualitate (3 pg.)
Secțiunea 7 – Corespondență clasică, locală (scrisori, cărți poștale,
telegrame – originale, inedite – 5 exemplare distincte)
sau modernă (sms, messinger, blog, etc – 3 pg.)
Secțiunea 8 – Pagini de jurnal (5)
60
2010
Despre publicație...,
introspecțiiile scriitorilor și ziariștilor...,
și despre cine concepe introspecția corolară...
Diplomele...
Toate lucrările câștigătoare (cel putin 1 / sectiune) + C.V.-ul autorului

care vor comporta un profesor îndrumător, referent, consultant, corector sau lector –
se vor constitui într-un volum - plachetă, tipărit în 100 de exemplare,
și poate reprezenta un debut pentru unii dintre semnatarii-concurenți.
Ulterior, la fiecare a cincea editie – se vor reedita și precedentele, reorganizate într-o
colectie.
Fiecare ediție, pe lângă cele nouă secțiuni rezervate autorilor-concurenți,
va cuprinde un capitol distinct de Introspecții punctuale ale scriitorilor și ziariștilor
(care s-au remarcat prin pronunțare și deliberare) – aplicate asupra creațiilor.
Un eseu despre ”Aspectul jurnalistic în literatura modernă” –

titlu adaptat al Tezei de licență a poetului Ion ȘIUGARIU
(: „Aspectul jurnalistic al literaturii moderne”
sustinută la Facultatea de Litere și Filosofie București,
specialitatea Filologie modernă, 1942),
ca o introspecție corolară – semnat de un scriitor senior, va fi publicat ca Epilog.
Coperta și Cuvântul înainte - rezervate de organizatori.
Organizarea, (Tehno)Redactarea, Editarea, Tipărirea – asumate de organizatori.

Dreptul de re/editare – cu acordul exclusiv al organizatorilor.
Fiecare autor-semnatar cuprins în volum + organizatorul

vor primi un numar egal de cărti.
Titlul volumului: ”Progresia ȘIUGARIU” :
Citește cartea aici: http://www.scribd.com/doc/26724879/%E2%80%9DProgresia-

%C8%98IUGARIU%E2%80%9D-2009
61
2010
Z. JURNAL
de pe mai multe a-fronturi din spațiul virtual…
MOTTO :
Frustrarea călăilor:
victimele (îi) privesc totdeauna de sus!
La Nichita și proza este poezie:

21 de grame de suflet! „Va să zică 21 de grame!”…
Cercetatorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cantari o
serie de muribunzi in momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale
cantarului sau ca, indiferent de sex sau de varsta, trupul uman pierde invariabil 21 de
grame in clipa mortii. In conferinta de presa organizata, Nills Jakobson a declarat ca
aceasta este greutatea sufletului.
Scrisoare deschisa
Bună ziua Europa mea Liberă! Sunt

impresionată și trista profund, după știrea
emisă ieri – și-anume că postul Dvs. de
radio încetează emisia pe relația cu
România. Nu era chiar o noutate absolută,
deoarece mai citisem despre asta recent,
dar odată cu faptul că părăsiți ecosistemul
(media) românesc – dispare termenul de
referință și implicit se destabilizează
raportul (virtual / ideal). Mi-am salvat
știrea vocal – să mă întorc mereu cu
recunoștință și admirație la simbolul meu
spiritual, la sursa „km. (meu) 0‖.
Recunosc că v-am pierdut din vedere dar nu înseamnă că interesul meu a scăzut pentru
timbrul, amprenta, impactul, apoi – echidistanța, atitudinea, sugestia (v-est)etică induse în
subconștientul „receptorului‖ cu care ați „stârnit‖ poporul roman și mobilizat, animat și
monitorizat, recuperat și înnobilat deopotrivă.
Culmea e că v-am regăsit de curând emițând pentru Moldova și mă consolez că acolo mai
rămâneți...
Ați primit deja pe când veți citi aceste rânduri – o decorație (care a impus, în felul ei (!), o
întârziere... Deci – nu era încă momentul!). Dar, doar una? 21 de milioane de români trebuie
să vă mulțumească – pentru ochiul deschis; pentru ochiul din frunte, pentru ochiul din ceafă;
pentru ochiul sufletului, pentru ochiul minții; pentru ochiul din oglindă...
62
2010
(Imi amintesc vag și fără context, că în urmă cu mulți ani, Silviu BRUCAN a numărat câteva
milioane de snobi – altfel i-a numit! – care trebuie scăzuți din totalul ideal; valorific ipoteza
și formulez o derivată, cu valoare de principiu: cine dobândește și nu prețuiește – nu merită.
Sunt foarte tristă...)
În anul 2005 am publicat un volum de poezii care l-am dedicat „si predecesorilor i-luminării
mele din Europa liberă‖ – adică Dvs. Observați dacă ochii din pagina 120 nu vă privesc...
Mă gândesc acum cum aș putea să vă fac o statuie, să vă omagiez, să vă imortalizez, să vă
reproduc, să vă reprezint? Să... – cine știe ce idei imi mai vin ca necesare! Sigur, acum știu
exact că o asociație, o fundație, o societate care să vă studieze, să vă cultive, să vă conserve –
n-ar fi prea mare lucru. Eu v-aș oficializa o zi în an; v-aș canoniza... – atât de importanți vă
socot ca valoare morală și spirituală de referință în recuperarea poporului nostru. Dar cine să
recunoască?! Știu și că trebuie oameni principiali pentru asta iar nu pragmatici – cum sunt
toate „vip‖-urile marca Ro și muuuuuuultă mass-media...
Mai trebuie să ne vindem? Cui? – căci Clientul este invizibil... Oare sărăcia ne face
vulnerabili sau – sărăcia este vulnerabilă? În oricare caz – suntem victime. Libere! Chiar: la
majorat... Interesant... – e un semn și-acesta nu o coincidență – când ne despărțim!
Cu bine? Să fie!
Angela MICLEA, cu deosebita consideratie si recunostinta 31 iulie 2008
***
Doar când "frige" stă de vorbă poporul... Acum solidaritatea e importantă. Doar acum? Doar
banii ne detemină?
Personal nu am treabă cu taxa (vă dați seama de ce?!) dar cu nemernicii - din totdeauna.
Presa târziu realizează că-și pierde /vinde puterea a IV-a. Noi românii suntem duplicitari;
prin urmare - ori corupți ori corupători – avem multiple "obligatii" asumate implicit si
incrucisat.
Sper să faceți imediat o campanie pentru Dosare. Să le putem citi cu voce tare, în piață, la
zid... Gata. Până aici să le fie. Dacă trecem peste asta, în curând nu vom mai putea vorbi (ce-i
drept, am vorbit degeaba!). Dar am facut noi ceva? Ne-am afirmat în vreun fel? Nu mă
provocați; am vorbit suficient singură (și în presă!)... La ce "efecte" mai urmează - nici
mobilizarea de acest tip (taxa auto) nu ne va mai folosi.
Oricum, până una-alta, vorbiți mai mult despre poporul nostru decât despre poporul român:
"accesat" la persoana a III-a - se manifestă ca atare, adică... nu este vorba nici despre mine,
nici despre tine; a treia persoană - este altcineva! Vedeți cum sună "poporul nostru" și toate
derivatele - de aici începe revoluția...
Apropo de solidaritate: doar în '89 s-a simtit; la ce subiect avem pe rol acum, e ridicolă față
de predicatele care ne scapă...
Taxa la zid! Și nu numai.
***
Oare când se vor dezmetici părinții și vor face o grevă direct ‖generală‖, cu toate
revendicările lor față de sistemul de învățământ - să vadă... că parcă nu le-au ajuns la urechi
nemulțumirile acestora???
63
2010
Ce vor sindicatele astea bugetate??? Despre angajații la privat - n-ați auzit c-ar face greve; or
fi ‖satisfacuți‖ - dacă nu se asociază-n sindicat(e)!!! La bugetari o fi ‖exploatarea omului de
către om‖?! Se poarta ca și cum ar avea capital propriu investit, căci au venituri suplimentare
pe seama elevilor și a dotării școlilor...
Să nu pună condiții: dacă-s nemultumiți - să se privatizeze, să investească, să-si facă afacere
proprie, să se angajeze la patroni.
Ca unitatea de măsură ‖boc‖ să poata fi omologată - să facă reforma odată - că nu se pot
amăgi într-atât încât să creadă că pot îngropa poporul și vor guverna în continuare, cum se
întâmplă prin industrie cu unele ramuri: a rămas tesa și tooooot închid perimetre, lichidează
stocuri, intră în insolvență, în faliment - cu subvenții... SAU ‖AUTOGESTIUNE‖, ADICĂ -
MAI VÂND UN ‖OBIECTIV‖ ȘI-ȘI MAI DAU SALARII CÂTEVA LUNI...
Chiar: tot atâtea milioane de proști am rămas??? Au mai plecat dintre noi...; poate ceilalți!
***
Domnilor,
ce „memorie‖?! Actualitatea: nu poți mișca în front decât după ce ordin primești (poate fi
nonverbal, indus, inclus, sugerat, cu conotație: acum se aleg cei care-și pierd serviciul în faza
a 2-a! ) - adică dacă ești „bugetat‖ de un psd-ist sau, mă rog, esti în sfera lui de influență - te
solidarizezi imediat. Cu sindicatele... nu cu Guvernul!
Culmea: nici președintele nu anticipează că tocmai afinii / asinii lui politici vor fi redusi de
prin structurile bugetate. E o conspirație la mijloc. La noi atâtea solidarități câte Românii!
Stăm rău de tot: iarăși nu putem vorbi unii de ceilalti... - oare realizați ce se întâmplă în
România subterană???
***
9 aprilie 2009
„Un rom mic va rog!”
64
2010
Un primar si mai multi consilieri au participat ieri – 8 aprilie a.c. intr-o comunitate de tigani
care au dorit sa-si marcheze si sarbatoreasca ziua lor internationala.
Este prima oara cand au aceasta initiativa si, pentru ca organizarea sa fie corespunzatoare –
oficializeaza manifestarea, o numesc ‖editia I‖ si solicita sprijinul autoritatilor locale.
Un balcon si sigla „Centrului de afaceri NISTRU‖ le-au servit drept scena si fundal –
ceea ce-i chiar promitator daca au ceva de comunicat sub un slogan cu perspectiva...
Spectacolul a constat in promovarea trupei locale de dansuri tiganesti,
a altor doua trupe (copii si adulti) invitate in contrapartida din localitatea COLTAU,
a unui solist si a trei instrumentisti.
Fondul sonor si repertoriul au reflectat viata si traditiile tiganilor –
primarul chiar apreciind ca aceasta este muzica lor traditionala
si aceste cantece nu au nimic in comun cu manelele de azi.
Fireste ca tot traditie este sa-ti cante lautarul si sa pui o suta in arcus...
Au facut fata acestei „maiestrii‖ si primarul si consilierii de fata
care au suportat impreuna si cheltuielile acestei sindrofii.
Trebuie mentionat ca initiativa si diligentele le-a facut un cetatean din NISTRU,
un etnic tigan, care doreste sa recupereze comunitatea din care face parte –
in conditia umana si sociala necesara pentru a se mandri cu ea.
Si, conform anecdotei auzita si repovestita de primar –
sa nu ceri niciodata ‖un rom mic‖ intr-un bar
caci tiganca de alaturi ti-l serveste imediat
din „marsupiul‖atarnat de gat: „un rom mic! Mai doriti unul?‖
Sa-i recuperam.
***
10 aprilie 2009
S.O.S. ‖Natura statica‖!
CATRE... toti cei care mai au ”mijloace fixe” sau imobile cu specific minier ori pot face
ceva pentru conservarea si spirituala nu doar materiala, fizica, a acestor simboluri pe
cale de disparitie, degradare naturala, insolvare, implozie etc. CATRE... toti cei care
vor si pot aplica parteneriate pentru proiecte nerambursabile in vederea conservarii
memoriei istorice, locale ori de brasla. CATRE... toti cei care (se) pot sesiza: institutii
ale statului, organizatii, fundati, asociatii neguvernamentale. Sigur, proiectele de
anvergura sunt costisitoare dar nici dezafectarea prin ”izolare / inchidere de
perimetre” nu este gratuita. Si-atunci, daca tot e investitie, de ce sa nu fie una cu alt
”orizont” - spiritual, si pe bani ”europeni”?!
65
2010
(colaje: imagini zona miniera NISTRU)
EXEMPLIFICARE :
Asociez trei factori aparent incompatibili,

in perspectiva promovarii si justificarii unei idei implicite
1 mineritul pe cale de disparitie in general

(zona Nistru importanta in acest context)
2 incetarea emiterii postului de radio Europa Libera –
pentru Romania, in data de 31 iulie 2008,
3 casele de cultura, caminele culturale – vector (v-est)etic,
aflate in ‖moarte clinica‖
si iau in considerare conotatiile particulate, si-anume
pentru punctul 1:
66
2010
- zona turistica
- zona ―neutralizata‖ prin inchiderea perimetrelor miniere
- zona cu impact istoric datorita condamnarilor la munca silnica si
moartea multor personalitati marcante, ca detinuti politici
- zona cu infrastructura de referinta, specifica mineritului
(: in centrul Nistrului – doua guri de mina si siloz).
Aici ar putea functiona in prima galerie un muzeu utilat cu unelte specifice
iar in urmatoarea – o colectie de esantioane din filoanele exploatate in zona,
si o colectie de flori de mina.
Galeria a 2-a are o anvergura mare, este foarte solida si se termina in roca, foarte expresiva –
asa cum a ramas in 1991 cand s-a abandonat scopul exploatarii ei.
Peretii galeriei ar putea fi inscriptionati cu nume istorice, portrete etc.
Silozul – ca si galeriile mentionate – reconditionat,
ar putea asigura fundalul unor spectacole, concerte, teatre neconventionale, in aer liber.
pentru punctul 2:
- in galeria a 2-a si perimetrul silozului pot avea loc work-shop-uri (ateliere)
pe diverse teme;
si pentru ca suntem liberi sa facem asta –

putem numi complexul “Europa Libera – orizontul 0”.
pentru punctul 3:
Complexul ar putea aniversa anual in intervalul 1 – 5 august
doi vectori istorici ai libertatii si pacii:
unul Radio Europa Libera si altul ‖Pacea dupa efectul Hirosima 1945―
prin intalnirea ziaristilor si directorilor de case de cultura in ateliere, despre
- agenda activitatilor fiecarui participant inscris – pentru schimb de experienta,

- expozitie de fotografie pe tema data (libertate si pace),
- colocvii de jurnalism (:libertatea de exprimare); conferinta de presa; o publicatie a fiecarei
editii cu articolele, fotografiile si creatiile participantilor,
- spectacole sustinute de participanti .
In subsidiar, apreciez ca – pe langa scopul propriu-zis de muzeu al mineritului –

participantii ar fi implicit turisti, iar zona ar capata popularitate.
***
67
2010
16 mai 2009
Doar ca ”baza de date” sau ”termen de referinta”! Cam ce-a fost... prin 2001. Ironia
amara sau metafora sublima tin locul tristetilor adanci...
***
13 iulie 2009
Va renaşte din cenuşă castelul legendarului Pocol?
26-07-2007
Anca GOJA Publicat in categoria Reportaj |
Cotidianul independent ”Graiul Maramuresului”
68
2010
Doamne elegante în rochii lungi şi ample, cu pălării bogat ornamentate şi şiraguri de perle
împodobindu-le gîturile albe, ferite de soare, domni în constume de dandy, vărgate şi cu
şepci aşezate şmechereşte, într-o parte, cîteva caleşti trase de cai semeţi şi poate chiar vreo
două automobile cochete, de început de secol, ca nişte bijuterii, parcate la umbra brazilor din
curtea mare şi primitoare - cam aceasta să fi fost atmosfera care domnea la Casa Pocol
imediat după ridicarea clădirii, în 1903. Astăzi, castelul, cum îi spun localnicii, este uitat şi
căzut în paragină, doar unele mici detalii, lucrate cu migală şi încă nedistruse, ale
construcţiei, precum şi memoria celor cîţiva oameni în vîrstă care mai locuiesc în cartierul
băimărean Valea Borcutului, mai stau mărturie a ceea ce cîndva a fost mîndria zonei.
În curînd, monumentul istoric va fi scos la licitaţie de către actualul proprietar, Consiliul

Judeţean Maramureş, iar cel care îl va cumpăra va avea obligaţia să restaureze clădirea.
Imobilul şi ansamblul său, evaluate la aproape 5 miliarde lei vechi
―Vrem ca în zilele sau în săptămînile următoare să clarificăm situaţia acelei clădiri. Dorim să
scoatem la vînzare Casa Pocol, pentru că se degradează şi e păcat‖, a declarat Pamfil
Bercean, vicepreşedintele Consiliului Judeţean. În vederea vînzării, monumentul istoric a
fost evaluat anul acesta de către un evaluator autorizat, împreună cu ansamblul clădirii.
Astfel, ―castelul‖ propriu-zis, împreună cu terenul (circa 3 ha), intrarea, gardul împrejmuitor
din fier forjat, pivniţa din spatele casei, platforma betonată, trotuarele, zidul de sprijin din
spatele casei (care împiedică surparea dealului), reţelele de apă şi canalizare şi captarea
sursei de apă au fost evaluate la suma de 489.621 lei RON. Toate acestea vor fi vîndute la
licitaţie, care va fi organizată cît mai curînd, dar numai ―după ce încheie topograful situaţia
terenului, inclusiv întabularea pentru a fi înscris în cartea funciară‖, a declarat Pamfil
Bercean, care a precizat că ―nu avem informaţii că imobilul ar fi revendicat‖.
Viitorul proprietar, obligat să aibă grijă de monument
Fiind vorba despre un monument istoric (tip B - reprezentativ pentru patrimoniul cultural
local), viitorul proprietar va avea anumite obligaţii speciale, prevăzute prin Legea nr.
422/2001, completată prin Legea nr. 259/2006. ―Aceste obligaţii, care trebuie stipulate în
caietul de sarcini al licitaţiei, sînt de protejare, conservare şi restaurare a monumentului.
Noul proprietar trebuie să aibă grijă ca imobilul să nu se degradeze în continuare. Dacă el nu
va avea bani şi nu se va ţine de cuvînt, Direcţia pentru Cultură va putea aplica amezi. În caz
de abandon a monumentului sau dacă acesta face obiectul unui litigiu, Primăria va avea
obligaţia legală de a asigura paza, conservarea şi întreţinerea monumentului‖, a precizat Ana
Mojolic, consilier superior pentru monumente istorice în cadrul Direcţiei Judeţene pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional (DJCCPCN) Maramureş.
Alexiu Pocol de Lozna, un învăţător îmbogăţit

În frumosul cartier Valea Borcutului, denumit astfel după izvorul de apă minerală aflat pe
teritoriul său, a poposit, spre finele secolului XIX, dascălul Alexiu Pocol (sau Pokol Elek, în
unele documente), originar din Lozna Mare (localitate situată în judeţul Sălaj), fiul unui
cîntăreţ de la biserica din Letca. De profesie învăţător, absolvent al Preparandei din Gherla,
după cum atestă arhivele actualei Şcoli generale nr. 7 din Valea Borcutului, Pocol (1871-
1935) a deschis, în anul 1892, cursurile primei şcoli primare din cartier. Şcoala era
confesională şi depindea de oficiul parohial român din Baia Mare, care plătea învăţătorului
salariu lunar. Casa în care s-a deschis prima şcoală aparţinea bogatei văduve Maria Mureşan,
devenită mai tîrziu soţia învăţătorului. Devenit prin căsătorie proprietar de mine de aur,
69
2010
Pocol a părăsit învăţămîntul şi s-a dedicat exploatării aurului. Odată cu dezvoltarea

exploatării miniere iniţiate de Pocol, populaţia cartierului a cunoscut o creştere rapidă, iar
statul austro-ungar a construit, în anul 1906, un local de şcoală cu două săli de clasă şi o
locuinţă pentru director.
O clădire cu o istorie complicată

Aşa-zisul ―castel‖, situat în zona nordică a Văii Bocutului, la 3 km de drumul care uneşte
Baia Mare de Satu Mare, a fost construit în anul 1903 de Alexiu Pocol. Tot pe la începutul
secolului, Alexiu Pocol a construit şi biserica din cartier, care mai străjuieşte şi azi, din vîrful
dealului, comunitatea de enoriaşi. Conform datelor puse la dispoziţie de Direcţia Tehnică a
Consiliului Judeţean, în anul 1928, Casa Pocol, împreună cu mina din Valea Borcutului au
trecut în proprietatea unei societăţi miniere, iar în anul 1930 ―castelul‖ a fost vîndut unui
mare industriaş elveţian, pe nume Boissanos E., în proprietatea căruia a rămas pînă în anul
1948. Atunci a fost naţionalizat, ulterior fiind folosit ca grădiniţă, şcoală şi ca locuinţă pentru
angajaţii Întreprinderii de Prospecţiuni şi Explorări Geologice (IPEG). Documentele
Consiliului Judeţean specifică faptul că faţă de construcţia iniţială, au fost făcute modificări
în interior. După Revoluţie, clădirea a fost folosită de către Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, aici locuind copiii instituţionalizaţi din tot judeţul.
Recent, Casa Pocol a fost retrasă din proprietatea acestei instituţii şi reintegrată în
patrimoniul direct al Consiliului Judeţean Maramureş.
În anii „60, elevii urinau pe portretele familiei Pocol

Clădirea are două nivele (parter şi demisol), fundaţie din piatră brută, zidărie din piatră şi
cărămidă arsă. Dar din ce a fost odată a rămas o palidă umbră. Un băimărean născut pe Valea
Borcutului povesteşte că, prin anul 1962, clasele terminale de gimnaziu din cartier făceau
cursuri în sala de protocol a fostei reşedinţe a familiei Pocol. El îşi aminteşte că, în acea
vreme, podul ―castelului‖ era plin de picturi de mari dimensiuni, în special portrete ale
nobililor şi ale familiei Pocol, cu rame aurite, baroce, bogat ornamentate. Băimăreanul îşi
aminteşte că elevii obişnuiau să… urineze pe acele picturi. Tot în acei ani, ferestrele aveau
geamuri turnate la Viena, frumos decorate cu motive vegetale şi florale, iar feroneria era, de
asemenea, bogat ornamentată. ―Pînă prin ‗62, castelul era bine conservat. Apoi a început
dezastrul‖, a mărturisit fostul elev. Azi, doar cîteva detalii arhitecturale exterioare şi sobele
de teracotă din clădire stau mărturie a luxului de altădată. Ferestrele zîmbesc trist, goale, iar
zidurile se prăbuşesc măcinate ca de osteoporoză, fără a-şi mai regăsi semeţia de altădată. Pe
ziduri încă se mai poate citi notiţa care atestă că în casa lui Pocol, care a ocupat şi funcţia de
primar (liberal) al Băii Mari (1927-1928; ca o curiozitate, în aceiaşi ani la şcoala de pe Valea
Borcutului a fost elev viitorul poet-erou Ion Şiugariu…), a fost găzduit, în anul 1905,
istoricul, academicianul şi, ulterior, prim-ministrul Nicolae Iorga. (De altfel, Pocol a fost
ospitalier şi cu alte personalităţi, precum Tache Ionescu, politician care a ocupat şi funcţia de
prim-ministru al României sau scriitorul Duiliu Zamfirescu, care a fost diplomat şi a ocupat
şi funcţia de ministru de externe.) În curte, unde odinioară primăvara prilejuia un superb
spectacol floral, la înflorirea tufelor de gutui japonez, brazii plantaţi pe vremea familiei
Pocol străjuiesc şi astăzi curtea, parcă privind dezaprobator la ceea ce se întîmplă în preajma
lor.
70
2010
Alexiu Pocol, între legendă şi adevăr

Se spune că iniţial, cînd a început să caute aur în mina de pe Valea Borcutului, Alexiu Pocol
nu a găsit nimic. Cînd banii s-au terminat, şi-a chemat muncitorii să le dea drumul. Dar ei au
spus că renunţă la salarii, numai să-i lase să muncească în continuare pentru el. Au convenit
să mai sape o lună, iar cînd termenul era aproape scurs au găsit aur: un bloc curat, greu de 75
kg. În 1902, mina lui dădea 4.000 kg de aur. Alexiu Pocol era bogat. Localnicii povestesc că
Pocol era un împătimit al jocurilor de noroc, cheltuindu-şi averea pe la cazinourile din Viena.
Se spune că, la un moment dat, fostul învăţător devenise atît de bogat, încît i-a venit ideea să
pardosească sala cea mare a locuinţei sale cu coroane. El i-a cerut aprobarea kaiser-ului
Franz Josef, iar acesta a încuviinţat, cu condiţia ca monedele să fie aşezate în dungă.
Împăratul dorea, pe de o parte, ca nimeni să nu-i calce pe chip, iar pe de alta, spun localnicii,
era răutăcios, fiind sigur că Pocol nu avea atîta avere încît să îşi permită să facă ―duşumea‖
din monede aşezate în dungă… Deşi plin de bani, Alexiu Pocol nu era, însă zgîrcit: el a oferit
3,6 kg de aur pentru făurirea coroanei Reginei Maria, care i-a mulţumit personal pentru
―patriotismul‖ de care a dat dovadă. În timpul războiului, averea lui Pocol a început să scadă,
iar la începutul anilor ‗30 tot ce îi mai rămăsese era una dintre case şi un automobil. Vorba
lui Alexiu Pocol era că aurul e ca o femeie frumoasă şi iubită, după care umbli pînă cînd te
vlăguieşte şi cazi.
***
13 iulie 2009
”Adevarul de seara”. Gratis!!! Si degeaba...
Logic: ca sa fie ce salva, trebuie mai intâi a ruina... Sau - nu trebuie sa faci nimic!
Castelul lui Pocol (1871-1935) –
Autor foto 2: Lucian Petru Goja. Postata in ‖eMaramures.ro‖ - ziar electronic.
... acum salvăm și conservăm ruinele Istoriei, dovezile trecerii sau exisțentei noastre perpetue
prin epoca primitivă... Și unii locuiesc aceste „muzee‖ cu mare nevoință. Curând - vor fi
71
2010
chiar puține. Până să vină rândul salvării Castelelor - mai ar trece ceva secole dar vor veni
curând „investitorii‖ potriviți - care au depășit de multă vreme „conservarea‖ chirpiciului;
aristocrații, latifundiarii - căci tot din Istorie se trag! Clasa și Rasa - una Rang alta Virtute!
Sau robie. Asumată. Românește.
***
15 iulie 2009
Urmare solicitarii formulata de Scoala cu clasele V-VIII, reprezentata de director - prof.

Stefan RUS si director educativ - prof. Aneta POP, PRIMARIA orasului, Consiliul Local au
alocat o suma de bani sub aspectul unui ‖ajutor de urgenta‖ nominal - pentru achizitionarea
de uniforme si alte produse vestimentare specifice elevului - pentru 17 elevi din 13 familii cu
situatii deficitare.
N-am nici un merit - decat avantajul unui jurnalist de-a fi trecut prin zona cu pricina: o
adunare de mame, copii, tati, Serviciul de asistenta sociala si primarul - cu gesturi largi,
specifice - de ‖tutore‖ in acest caz... (In alte cazuri - are pretentii mai mari: când raspunde
unei invitatii, se revendica, de la caz la caz, din fiecare etnie minoritara...)
N-am nici un merit - decat dezavantajul de-a fi trecut prin zona cu pricina... Reflectiile
provocate - ma intristeaza peste masura caci asimilez secventa aceasta drept ‖efect‖. Cauzele
insa...
Recunoasteti personajul? Un social-

democrat. Ceilalti sunt liberi...
... ca sa poata tranzita Criza si crizele - pe
unii ii salveaza inocenta iar pe ceilalti
‖orgoliul‖ de a fi protejati cum spune la
televizor! Toti sunt electroni (citeste
electori) liberi, doar primarii sunt compusi:
tampon ales intre cetatean si Parlament - de
cele mai multe ori. Cei mai multi - primari
- sunt inhamati la jug; altii cara tot ce li se
pune-n cârca; cei mai birocrati - arhiveaza
petitiile-n tolba. Unii in campanie umbla
cu jalba-n protap; daca se schimba macazul
- sunt luati cu japca ori inhatati cu arcanul.
Unora li se intind curse; ciolanele nu mai
ajung. Nici vilele in declaratii. Conturile-s
straine... Toti sunt hartuiti. De catre cine ?
- ca Poporul sta la televizor, atent,
resemnat... doar-doar o trece si prin fata lor
odata haitasul..
72
2010
Si ia asa, fiecare trecator, pe sticla, ii mai da o lege - sigur de protectie sociala - sa mai aiba
ce rontai pana sa apara faptura aia care aduce din când in când fata-n fata vânatorul si prada,
calaul si victima care - daca nu moare, schimba doar sensul de mers... Si alta-i situatia - in
mandatul urmator!
Oare cine sunt eu? Oare nu sunt eu haitasul??? Oare nu sunt eu Criza? Si crizele... Hm!
Si mai am o enigma: sa ne solidarizam - ni se recomanda. Care cu care? Electronii (foarte)

liberi? Cei liberi cu cei compusi? Electronii cu neuronii (citeste nucleele) - rebeli, orbitati de
Parlament?
Suntem personaje - 3. Democratia presupune un opozant din doi - la putere. Criza interna
survine când sunt ambii. Ca sa fim sigur nuli - ne opunem si noi.
Nu deplâng decat criza de personalitate. Originara. Nativa. Eu nu mai vad nici o solutie. Sper
sa nu solidarizati...
Publicat de Angela Miclea
***
21 iulie 2009
Un gând pierdut...
(Destinatar – aproape – inexistent)
Servus! Sunt servul tau. Originea sta in disponibilitatea actului de servitute in cadrul
relatiilor primare. ‖Servus‖ sau ‖te rog sa ma umilesti‖ – invitatie cât se poate de onorata.
Blestem, osânda constientizata sau nu, spunem acelasi lucru cum o rugaciune: servus.
Subconstientul nostru este aservit.
Coruptia incepe cu o floare. Oferita. Si este de ordin sentimental. In conditii normale,
impresioneaza. Si... mai cumperi un buchet! Faza a treia: oferi direct contravaloarea orhideii.
Sau a mai multor orhidee.
‖Am uitat insa – despre ce serviciu era vorba?!‖... Sau contraserviciu...
Operatia se repeta de la prima floare, prima tigara, prima cafea... De la prima butelie de vin
pânâ la mai multe ‖shell‖-uri.
Din exercitiile facute, putem deduce: coruptii sunt, totusi, doar o minoritate. Supradeduceti
(!): corupatorii trec printr-o criza de identitate. Adica majoritatea – ‖servus‖!
(text publicat in urma cu 10 ani)
***
21 iulie 2009
DIN CARTILE BUNICULUI...
73
2010
Re/Petitiune (1)
˂˂Arcul costa mai nimic, asa incât nu era

mai niciunul care sa nu fi avut aceasta
arma, si sa nu se fi exercitat cu ea de mic
copil. Pusca poseda oare un asemenea
avantaj? Toate aceste supreme motive –
erau cauza: arcul prea anevoios s-a putut
dezradacina din oaste.
Epoca gloriei noastre fu tocmai epoca
arcasilor!
Pe lânga arcuri, infanteria mai avea ciomege, care, ca arma curat nationala merita un cuvânt
aparte. Teribilul sau aspect, intr-un atac de pedestrime, arunca spaima, demoralizând pe
dusman. Cu aceasta arma, taranul român era deprins de mic si o fabrica singur: iata doua
mari foloase.
Unele parti din infanterie erau inarmate cu coase. Asa se nascu expresiunea ‖a snopi pe
vrajmasi‖.
...
Chiar strabunul nostru Traian isi multumea stomacul, in timp de razboiu, cu o bucatica de
slanina si cu o farâmitura de cas. Un burduf de brânza si o pâine de grâu ajungeau soldatului
pentru o expeditiune. ˃˃
PS:
Recunosc, dovediti ca am tinut legatura...
In ceea ce priveste alimentatia, nu am un exercitiu pentru timp de pace. Dar poate ca nu este
necesar.
Cu drag,
Miorita
(material publicat in urma cu 10 ani)
Re/Petitiune (2)
(Lectie fara alternativa?)
˂˂Roma a fost odata inconjurata de un neam de oameni numiti etrusci. In cetate se simtea
mare lipsa de hrana ceea ce facea pe regele etruscilor sa creada ca o va cuceri doar stând
locului. Un tanar roman care nu fusese niciodata impresurat, isi puse in gând sa razbune
aceasta injosire: ‖parinti senatori, vreau sa trec Tibrul in tabara dusmanilor‖; senatorii
incuviintara. Ostasilor etrusci tocmai li se platea simbria; un gramatic sedea lânga rege.
Romanul, neintrebând care din doi e regele, omori pe gramatic in locul acestuia.
‖Sunt cetatean roman. Nu sunt singurul care am atare simtaminte: un lung sirag de insi
râvnesc in urma mea la aceeasi cinste!‖˃˃
74
2010
PS:
Doar n-ai ramas dac liber (de prejudecati, cum ar fi politica)când Balcanii stau in coasta ta?
Cu drag,
Miorita
(articol publicat in urma cu 10 ani)
***
21 iulie 2009
Deocamdata, antiteza exacta:
Educatie sexuala si Muzica de Bach
‖directie‖ sexului. Multe forme – nuduri –

statice (pictura, sculptura etc) si dinamice
(dans, balet, prezentari de moda)
exploatate de artisti, creatori si designeri,
sugereaza sexul. Estetic. Evident, in
absoluta contradictie cu sugestia creata de
ultimul gen de moda, ultimul gen de
muzica, (ma refer la vers si nu la ritm) si
ultimul gen de profesie; caci sexul, grosso
modo, stârneste instinctul iar nu creatia.
Putem deduce, ca predarea in scoli a
sexului ‖brut‖, deschide o perspectiva
meseriei in nomenclator.
Urmeaza ‖morala‖ la (alta!) fabula: in
editia promotionala a emisiunii ‖Artmania‖
din 25 septembrie 1999 la TvR 1, un sofer
de cursa lunga isi traducea apetitul pentru
muzica de ‖consum‖. Sa-l intrebi de Bach
nu era doar o impolitete ci chiar o
agresiune si sigur, o imprudenta! Dar si o
Propusa si tot mai mult socotita drept responsabilitate asumata: daca a auzit
necesara in scoli – Educatia sexuala, despre Bach – stie sigur ca a decedat! De
fireste! ce nu l-a intrebat reportera si mai mult,
Neasociata cu ‖estetica‖, doar cu psiho- ceva despre ‖Arta fugii‖ in regim de cursa
biologia si eventual bunul-simt si morala, lunga sau daca in timpul liber cânta la pian
educatia sexuala sui-generis, confera ariile din gradina personala?!
Revenind, ”educatie” sexuala fac productiile cinematografice.

Ora / materia introdusa in scoli preda rolul sex-ului si-i recunoaste implicit unicul efect
de reproducere (asigurarea perpetuarii speciei umane) sau nu – functie de masurile
75
2010
contraceptive.
Din prea mult bun-simt si morala (de care se ocupa cel mai mult familia, daca se) actul
sexual nu doar ca, nu este recomandat, este chiar interzis.
Dar dragostea?
”Estetica” firii sta in rafinament. Si uneori, doar in artist!
(articol publicat in urma cu 10 ani)
***
21 iulie 2009
Alte fragmente din cartile bunicului...
Mai mult decât ”recapitulare” – experienta.

Mai mult decât ”experienta” – cotidianul antic, vechi si de demult!
‖Casele sunt din valatuci, lipite cu pamânt
si varuite. Acoperisurile sunt de stuf sau de
MOTTO: sindrila. Casele boieresti sunt invelite cu
olane. Ele au umbrare cu tradafiri incolaciti
”Pentru numele lui Dumnezeu, faceti pe stâlpi si cu flori. Nu e casa fara gradina.
ceva. Injurati ca birjarii, bateti-va intre Curtea domneasca e pe un deal; un zid gros
voi... numai faceti ceva care sa nu ma o ingradeste. Ulitele de la marginea
plictiseasca atât!” (Geo BOGZA) orasului sunt pline cu gropi, de praf si de
noroiu când ploua. Noaptea nu e nici o
luminita. Nu stii pe unde mergi daca nu ai
in mâna o lumânare... Pravaliile sunt
strânse pe anumite uluite... Negustorii si
taranii intra cu carele pe portile barierelor.‖
‖... la 1854 ma sui intr-o caruta. E o lada
trapezoidala de lemn. Aceasta cutie e
asezata pe patru roti poligonale si umpluta
cu fân. Marele lux este sa ai fân mult.
Pațientul se lasa pe vine in fân, se tine de
marginile lazii si patru cai urâti si mici o
urnesc din loc; salta pe bolovanii strazilor,
gropile drumurilor... In prima clipa erai
buimacit, capul se invârtea, trupul cauta un
echilibru; dupa un ceas, te apuca o durere
cumplita in sale, matele se incolaceau;
dupa doua ceasuri, te gândeai la caznele
inchizitiei – dar nu murea intotdeauna!‖
‖In Olanda, la intrarea in sate, veti citi inscriptia‖Când apune soarele, toti fumatorii care trec
pe uliti, trebuie sa aiba lulelele acoperite cu capac‖. E oprit a se tranversa satul cu caruta sau
76
2010
cu vitele ca sa nu se murdareasca ulitele. Ce surprindere mai mare poate fi pentru un Român

ce ar trece prin Olanda decât vizita unui grajd de vite? Multi dintre noi, care au lant de aur la
ceas, s-ar simti multumit sa aibe o camera curata, cum au vacile olandeze. Pe uliti, nici o
zdreanta aruncata, nici un miros urât, nici o mâna intinsa de cersetor pomangiu...‖
Dinspre oras catre periferie, depasesti sau

nu – depinde de (auto)vehicul – sir de
cersetori. Rromi sau mai putin, acestia
supramarcheaza linia continua a soselelor.
De obicei, la semafor dai ‖vama‖ caci
ignorând mâna-ntinsa, risti sa-ti
‖strapunga‖ imaginea, sa-ti bage-n sperieti
insotitorul sau copiii. La cersetori, etapele
de umil si violent se succed repede. Si
pentru ca mai ai de ales si alternativa la
incidenta cu legea (daca nu-l protejezi),
gasesti avantajoasa doar incidenta cu
cersetorul. Nu inseamna ca ai avut o zi
buna daca ai prins verde la toate
semafoarele, caci ajungând acasa, fie
Dupa 150 de ani, evolutie: de la caruta
cineva te-a cautat fie cineva va sosi!
cu coviltir la ”mosina”.
Acelasi:
Si cersetoria pe linie continua
cersetorul. Carutelor cu coviltir, cam demodate, le-au luat locul ‖mosinile‖ care, la intrarea
in oricare este satul acela, sunt trase pe dreapta. Isi impart responsabilitatile, isi atârna de gât
sarcina: sinistrat, handicapat sau copilul. Si ramân consecventi pâna la expirarea zilei de
munca. In ceea ce te priveste, zilnic ti se pune la indoiala pretinsa si tot mai mult incercata-ti
ospitalitate. Româneasca – fireste! Sau prostie. In ceea ce te priveste, economia lor de piata
functioneaza: institutia cersetoriei aduce profituri, se dezvolta, si este recunoscuta. Sigur au
program si strategie.
Alternativ, te sufoca si diversi agenti comerciali. Abuzând de ospitalitatea (sau prostia) sus
amintita – stilul este occidental! De expresie româna! Adevarate magazine mobile – pe linia
continua! Cum cersetorii.
Economia de piata este peste tot. Este dragostea noastra, este amanta noastra; este cu cu noi,
este in noi – de aceea nu se vede?
Ce ne lipseste noua – ca mutatii de constiinta s-au produs pe ici dar mai ales pe colo; si un fel
de incrucisari abstracte. Cersetorii s-au inmultit dar nu neaparat pe ramura (pe ‖traditie‖).
Tiganii s-au inmultit si ei ca oameni de afaceri, unii prosperi. Spre deosebire de cersetorii
‖nostri‖ – cersetorii lor sunt intr-un regres numerar sau oricum, nu direct proportional cu
dezvoltarea lor numerica.
Avem sansa sa devenim minoritate? Ca saraci suntem cam cum pe la 1800: ”vezi trenul
sosind si-ti vine sa te dai la o parte! Pentru a evita imbulzeala, la aceasta reprezentatie,
pretul intarii va fi doi lei...” – adica gratis si cu loc asigurat! Independenti vom ramâne
cam cum suntem acum: independenti si unul fata de celalalt. Mai ramâne sa stabileasca
77
2010
Puterea coeficientul de solidaritate cu Noi. De contat, asta da – pot conta pe noi toate
puterile!
(texte si foto publicate in urma cu 10 ani)
***
22.07.2009
Natura statica cu subventie. Si disponibilizati – asistati. Reforma la km.0 – ok; la km.
153.014 km – ko!
„România pare sa mearga, nu stim daca
cu vocatie sau cu program, dar oricum
cu râvna, din ratare in ratare, aproape
indiferent de conjunctura istorica pe
care o traverseaza. Poate cauza decisiva
nu este insusi faptul ca ea (România)
este locuita de români. Dar chiar daca
concluzia va duce intr-acolo, lucrurile
nu vor fi la capatul disperarii, caci si
românul poate fi reciclat.” (Din
”Motivatia la pre-declaratia de la Cluj”
– de Al. Cistelecan, Ion Muresan, Al.
Vlad)
Nu comentez factorii deteminanti ai

acestor oameni de cultura, care s-au vazut
constrânsi a contra-semna o declaratie in
‖original‖ pentru a anula una in ‖ciorna‖.
Gusturile sunt irefutabile. Cum si caile de
purces catre liman.
Sa-ti iei câmpii ori sa-i bati? Putem lua in

considerare doar disperarea, care in cazul
celor amintiti, nu este una atât de personala
pe cât de colectiva este. Constientizata si
asumata (chiar in nume propriu).
Din punct de vedea al societatii civile,

reforma a esuat in România. Originalul
românesc, atat de mult si de multi
revendicat, este cel mai bine reprezentat
tocmai in aceasta esuare. Un sector dupa
altul – fie dispare, fie intra sub incidenta
privatizarii, care de cele mai multe ori se
dovedeste a fi (fost) neinspirata!
78
2010
Clasa muncitoare care se recunoaste ‖expolatata‖ conform principiului economiei capitaliste

– a fost prima care si-a insusit reforma si si-a asumat-o voluntar. In virtutea reformei, s-au
creat premisele oportunitatilor de afaceri. False. Doar crearea derutei: virtual, tot cetateanul
disponibilizat la cerere sau lichidat, se poate privatiza. Si un concept pe masura: nimeni nu
trebuie sa (mai) munceasca. Decât cu ‖mapa‖. Ceea ce nu poate avea corespondent in
realitate. S-a deformat astfel conceptia despre munca. Angajarea la patron este perceputa ca
si un compromis. Necesar pentru cei mai multi. Si pentru ca exista un astfel de precedent –
disponibilizarea la cerere seamana tot mai mult cu o sinucidere remunerata. Reforma
stationeaza pe sens unic (daca a mers din gând in gând).
Este etic sa-ti pese. Cultura / Educatia

poate fi cea mai buna politica – poate
pentru ca nu are partid. Ea se reprezinta pe
sine. Si o face fiecare cum poate. De ce
vorbesc, in acest context, doar de reforma
economica? Pentru ca in cea culturala s-a
respectat acelasi (de)mers economic: s-au
operat lichidari si disponibilizari acolo
unde a fost ce si pe cine; unde nu a fost
nimic – a ramas cum a fost.
(articol publicat in 1999),
79
2010
***
22.07.2009
Colonia etica si culturala. ”Nu te poti inalta pâna la etic decât trecând prin estetic”
(Daniel ILEA)
Majoritatea electorala – cetateni de categoria a II-a.

Garderoba ”englezului” mara-morosan: second hand
MOTTO:
„Acum când masele fac baie in fiecare saptamâna, prin ce mai poate fi recunoscut nu
gentleman?” (revista Vogue, 1892)
‖Pantofarul ia 100 de mii de lei pentru doua fle(a)curi‖ – consilier
‖Dispar meseriile de palarier, tocilar, umbrelar, ceasornicar cum si spalatoriile, curatatoriile

etc‖ – consilier
‖Doar un segment de lux, circa 10% din populatie este eleganta. Insa din gândire elementara
+ nivel de trai scazut rezulta insuficienta mestesugului care, din acest motiv, este pe cale de
disparitie ‖ – presedinte cooperatie
‖Nivelului de trai scazut‖ i se poate substitui ‖second hand‖ caruia ii corespunde ‖gândirea
elementara‖ dedusa a fi 90% daca ceilalti sunt evaluati la a fi ‖de lux‖. Problema, dincolo de
toate cele, este mult prea grava – de aceea stârneste râsul. De anul trecut, de când dateaza
citatele din deschidere, am mai involuat putin: segmentul de 90 imbracat din ‖import‖,
alimentat asisderea, nu se mai recunoaste român. Si pe buna dreptate, caci mai nou, sufera si
80
2010
decorul interior: un covor, o comoda, un coltar imbracat in piele etc. multi ardeleni s-au
saturat de România. Dar si multi români, ceea ce este un paradox.
Noi intre noi stam cam asa:
capra vecinului a murit. Sigur voi muri
si eu. Dupa vecin…
Ce vor face insa cei 10% fara noi doi si
multe alte asemenea perechi?
”Masele subnutrite si needucate produc
mai putini democrati.” (G.
HOFSTADE)
Pe scurt: gândire elementara + nivel de
trai scazut = ineficient.
Concluzie: Poporul Român este pe cale
de export sau este pe cale de disparitie.
Proba: comportament corespunzator.
(articol publicat in 1999)
***
22 iulie 2009
Cine mai este Spiru HARET - azi??? (Bine ca m-a provocat alt-Cineva... cu ”Spirii
HARETII” astia)
.....................................................................
Câti Spiri HARETI cunosc:
unul cu studii superioare, altul cu studii; unul – Intelectual ilegal(ist) si interzis, altul
Sindicalist – grevist; unul ‖candidat‖ la privat, altul gata „bugetat‖. Pâna aci sunt doi.
Cel de-al treilea Spir, cu studii inferioare, este Tinichigiu. Calificat la Arte frumoase si
Meserii. Nu intra-n discutie până nu intra in Sindicat. In care Sindicat? Daca-i tinichigiu la
Stat – este membru deja; daca nu-i – sa nici nu fie: sa nu aspire caci ramâne pe drumuri.
Cum? Intrebati Patronii. Sau stiti deja: daca s-ar mai face si sindicate care sa-i apere, sa-i
sustina, sa-i anime, sa le ridice moralul, sa-i protejeze, sa-i reprezinte in relatie cu Patronatul,
sa revendice in numele lor salarii mai mari, drepturi, concedii, sporuri, coeficienti, procente,
tichete, bilete, reduceri, facilitati, foi de boala, greve – va dati seama?! Patronatele ar
falimenta. Si nu-mi spuneti ca va doriti – cum cei mai multi angajati privati de acestia –
convinsi ca Patronul si-a luat capra pe banii lor... Daca (va) mor ambii (ambele)???
Il vedeti pe acest Spiru strigând la portile Guvernului, Ministerului? Dar la portile
Patronului? Nuuuuu... Acest Spiru Tinichigiu are toate nevoile, sporurile si facilitatile
81
2010
incadrate direct in ‖salar minim pe economie‖ si nu are ce cauta pe la Km. 0 decât in caz de
forta majora. A altora... – dar asta-i alta problema: daca, când si cine va mai prepara o (alta)
Revolutie. Aplicata – corect: fara sindicate bugetate – intelegeti? Ooooooo, povestea-i
lunga...
Daca presedintele socoteste ca strategica „discreditarea sistemului privat‖ de invatamânt de
catre Sindicate – avem o (co)incidenta. Oare când va fi altfel: discreditarea Sindicatelor
actuale, in general, de catre Stat? Si mai mult decât atat: când vor exista Sindicate acolo unde
s-au inventat – in „exploatarea capitalista a omului de catre om‖??? Deci, cel mai „spir‖ – sa
taca! Chiar: oare nu cunoaste parerea Parintilor despre aceasta asociere? Despre revendicari?
Se poate si mai aplicat dar stiti cu toti amanuntele! "Ilegalistii" USH fac diferenta. Chiar ar fi
culmea sa ne identificam. Nu va mai intrebati de ce-s putini "privatii". Intrebati-va invers: de
ce sunteti multi Dvs?
NOTA BENE! O sa va surprinda: si eu sunt „bugetar‖ - dar nu voi accede spre un sindicat,
sa ma reprezinte. O data pentru ca - e logic - daca Statul nu ma satisface,
am alternative: pot migra spre firme sau pot sa-mi fac propria mea afacere... Pe de alta
parte - am ambele experiente (!) si... nu am fost deloc mai libera in a-mi exprima opinia
fie pentru ca m-au cenzurat/determinat altii, fie - m-am cenzurat singura, sa pot supravietui.
Intelegeti cum doriti! Si realizati: am vorbit doar despre angajati - sub o forma sau alta...
Dar ceilalti???
Aceasta-i Criza. Aflati si efectul in postarea „15 iulie 2009" pe adresa http://casadecultura-
tautiimagheraus.blogspot.com/
Alte cauze - aflati mai jos...
***
28 iulie 2009
SOLUTII sub ”licență”Spiru HARET - pentru iesirea din Criza
Măsurile (nici una ulcică, ulcior sau

ocalele lui Cuza! Nici capra vecinului -
care dac-o are, e ‖privatizată‖) - cu care as
re-face Istoria:
1: consilierii locali - neremunerati; să

ajungă în consilii doar cetațenii cu veleităti
obștești, cărora sa le ajungă cinstea de a
reprezenta și pune țara la cale...
2: sindicatele la bugetari - dezactivate; să

nu-și mai pună Statul condiții sieși ( - ce
absurditate, ce antiteza, ce paradox... !!!).
3: în toate școlile - cursuri în două serii.

Așa am crescut și noi... - și suntem toți
absolvenți de facultăți! Unde mai pui și că
82
2010
sunt atâtea privatizate / private, etc?! iarna, până la prânz se încălzesc doar
Daca ruralul reprezintă 70% (din suprafața sobele într-un fel sau altul... și-apoi se
‖utilă‖ sau ca populație?) - gânditi-vă că pleacă acasă.
4: ori pensie ori salar... - de la Stat.
5: salariile / pensiile de lux - luxate...
Nu mă suspectați de ‖dictatură‖ căci un elev de clasa a VIII-a, a actualizat-o și a definit-o

astfel: ‖unul care scrie si altul care dictează - se numește dictator‖. Deci... - eu v-aș scoate
din letargie că tare mi-e că vor trece și ăștia 20 de ani ai lui MARCO Bela cum au trecut și
cei ai lui Silviu BRUCAN - degeaba. Și ne vom trezi prin țări străine, care-pe-unde am fost
‖proiectați‖ cu anticipație, și nici nu vom ști, instantaneu - unde-am nimerit... după
demontarea d-lui MARCO (vezi articolul in cotidianul Ziua) în regiuni, provincii,
principate, colonii arondate, etc...
OOOOOOOooooooo, eu am găsit deja 3 cauze, am plusat cu cele 2 - comunicate (doar!) de

primul-ministru; deduceti: solutiile deriva din cauze totuși!
Dl. Dinu PATRICIU asteaptă 10 astfel de idei?
Dvs. câte aveti?
Haideti sa-i scoatem din Criză - să-si vadă de campanie...
Inca 2 + 1:
6: participarea în cotă-parte a Statului la ‖capitonarea/antifonarea‖ blocurilor în vederea

reducerii costurilor facturilor la gaz și oricare energie - nu vi se pare discriminatorie??? Si
cam... "capital-ista"! Doooooomnilor, conform raportului rural/urban, Dvs. mizati pe
principiul lui Abraham LINCOLN: ‖dacă toți sunt contra și unul - pro, câștigă pro‖ (citat
aproximativ)???
7: 1/2 Parlament.
8*: etnia nu este partid! Și nici politică. Sau daca poate fi - să intram toti românii în PRM:
poate fi și acesta un orizont cu ușă, ultimul - înainte de Apoi... să ne răfuim ne-democratic,
ne-liberal, ne-social, ne-, ne-, ne-, ne- în ROMÂNIA Turnului Babel. ‖Conform
recensământului din 2002, 10,5% din populaţia României are altă etnie decât cea română...
În prezent, 18 minorităţi au câte un deputat din oficiu, iar partidul maghiarilor UDMR are 27
de mandate de deputat (7.83%) şi 12 mandate de senator (8.57%).‖ (sursa WIKIPEDIA)
Noi vă vedem la televizor. Dvs. nu vă vedeți???
Nici pe noi? Hm... Ceva nu funcționează... Frecvențele, rezonanța... Vă ofer o gumă de

mestecat, livrată de un copil de 10 ani, antrenat într-un joc pe computer: ‖am adunat toți
suspecții dar nu reușesc să prind fantoma‖. Chiar: Criza aceasta-i Fantoma. Cine-s
83
2010
Suspecții? Eu am identificat 7+1, înșirați mai sus... și nu m-am concentrat prea mult.
Știți de unde vă (par)vin aceste soluții / măsuri anti-Criză? De la 153.014 Km. Sau de la
mila 92.114,68. De la 50.188.592.000 picioare... Noduri multe: 82.620,9503 - până la
Km.0... Si semne - câte? Apropo: aveți mentori? Pe cine?? Invocați-i! Că doar nu (ne)
pregătiți să ieșim din Istorie, fără să știm...
„Cea dintâiu datorie a şcoalei, care trece

înaintea oricărei alteia este de a forma
buni cetățeni și cea dintâiu condiție penru
a fi cineva bun cetățean este de a-și iubi
țara fără rezervă, de a avea încredere
într'însa și în viitorul ei.
Toată activitatea şi toată îngrijirea celor
însărcinaţi acolo trebue să tindă.”
Circulara din aprilie 1897, adresată conducătorilor de şcoli si medalion foto – postate pe
http://www.spiruharet.ro/spiru-haret/
***
19 august 2009
Codul educaţiei a intrat în dezbatere publică
Sursa: Realitatea TV
Codul educaţiei a intrat în dezbatere publică. Chiar dacă a fost finalizat, proiectul
legislativ stârneşte în continuare controverse. În timp ce ministrul educaţiei doreşte ca
documentul să intre în Parlament, sindicaliştii spun că pachetul legislativ va fi asumat
de Guvern peste trei săptămâni. În plus, cele două părţi au avut păreri contradictorii şi
în ceea ce priveşte unele prevederi existente în viitoarea lege.
Învăţământul obligatoriu ajunge la 13 clase în loc de 10, iar grupa pregătitoare devine
obligatorie. La sfârşitul clasei a patra, elevii vor fi supuşi unei evaluări, iar la finalizarea
gimnaziului vor mai trece printr-o testare.
Şi Bacalaureatul se schimbă: vor fi două examene orale în timpul anului şcolar - la limba
română şi o limbă străină, iar Bacalaureatul propriu-zis va însemna un examen la trei materii.
O veste bună: timpul petrecut la şcoală se reduce, în medie, cu 5 ore.
Dacă vorbim şi despre conduita elevilor, s-a încheiat cu fustele mini, piercing-urile, ţigările
sau revistele pentru adulţi.
84
2010
Schimbări sunt şi pentru profesori. Vor fi evaluaţi psihologic şi vor urma cursuri de formare
profesională o dată la 5 ani. Dascălii care refuză aceste lucruri vor fi suspendaţi din
învăţământ. Pentru a deveni titular pe post, profesorul va fi mai întâi ucenic la un mentor.
Stagiatura durează un an iar la final acesta susţine trei inspecţii şi un test. Dacă trece de ele,
poate merge la examenul de titularizare.
Propunerea ca directorii de şcoli să poată ocupa funcţii politice a stârnit controverse. Părerile
au fost împărţite şi în legătură cu posibilitatea rectorilor de a fi şi demnitari. Tot în
învăţământul universitar s-a stabilit ca profesorii soţ şi soţie sau tată-fiu să nu mai poată
preda în aceeaşi facultate, dacă au funcţii de conducere.
Comentariul meu : de la doua ipoteze de referinta as porni: 1. elevii sa nu aiba ore mai
multe (saptamanal) decat profesorii. nu vi se pare logic, avand in vedere etapa de
dezvoltare in care se afla? si faptul ca au oricum ”teme pentru acasa” nu putine.
mai adaugati stresul, naveta, geanta, inanitia determinata de alimentative
necorespunzatoare sau lipsa acesteia... 2. ...si domnilor, fara politica! asta mai trebuie -
”angajate” scolile in reglari de conturi! nu vedeti ce se intampla cu institutiile publice
”vulnerabilizate” politic? se vand si se cumpara... in fiecare mandat! vom ajunge
vremuri sa fim intrebati la ghisee cu cine am votat! sau, sa evitam consecinte nefaste -
ne vom ”cenzura” singuri... si-apoi, daca-i criza, pot si modifica numarul de elevi intr-
o clasa, linistit - pot fi 20 - 25 elevi. si pot functiona (scolile generale) cu clasele primare
p.m. caci ar economisi nu putine energii si combustibili. statul/guvernul, ministri - dac-
ar fi onest/i si dezinteresat/i n-ar trebui sa fie duplicitar/i... apropo de sindicate: nu vi se
pare o contradictie existenta acestora, adica ceva de genul - statul se apara de sine
insusi? a ramas cum a fost: in comunism sindicatul doar s u g e r a democratie caci
”partidul era-n toate”, dar este specific si justificat doar in capitalism - sa apere
interesul muncitorului fata cu patronatul (ati invatat, tot atunci principiul de baza al
capitalismului: ”exploatarea omului de catre om”). despre sindicate in privat - nu
putem vorbi... despre cele la stat - n-ar trebui!!! in concluzie - criza noastra-i consecinta
huzurului... de asta suntem unde suntem. unde mai pui si criza altora, globala - care nu
ne-ncape?!
matematic: daca a noastra-i mai mare (caci e - pentru ca-i generata de sistem, matrice,
combinari, permutari, progresie, increngaturi, incrucisari etc) decat a lor - cum s-o
strecuram? si mai ales, cum sa se-ncheie cu cea a tuturor ? avem prea multe ”semne
particulare”... ce nu inteleg: socialii fac politica dreptei si invers: liberalii au ”umflat”
statul si democratii-l fac somer. se sinucid.
*** mai aflati una-alta daca mai treceti pe la mine:

http://jurnalism-corespondenta-publica.blogspot.com/
http://casadecultura-tautiimagheraus.blogspot.com/
cu bine! succes. stiti: mass-media poate face mai mult... tot. oare de ce se multumeste
doar sa (ne) semnaleze? si de obicei pe sens unic... astept o revolutie in media ro.
(pentru genul neutru trebuie societate pe masura!)
***sa justific o componenta a ”huzurului” din mesajul anterior, cu prima evidența
care-mi vine-n minte: s-au facut, in timp, disponibilizari masive pe sistemul ”platilor
85
2010
compensatorii” - adica dadeau sute de milioane vechi cate unui minier șomat cu 9 luni
inainte de pensionare! oare era mai normal dacat sa-l pensioneze anticipat (caci si asta
era o facilitate)? amintiti-va ca, cu cat avea mai mare vechime – „compensatoriile”erau
cu atat mai consistente si persoana mai aproape de pensionare... oare cu cati ”bugetati”
echivaleaza un caz? sau: un salar /o pensie speciala cati bugetati șomeaza? ... dar asta-i
alt subiect!!!
***
27 septembrie 2009
Re/Petitiunea...
1989 . Comunicarea subversivă si comunicarea directă. Dialogul - comunicare

virtuală. Expeditor – Cititorul de presă
De când mă ştiu, am căutat posibilităţi de contracomunicare. De ce? Pentru că, peste tot pe
unde mi-a fost dat să trec, mi se comunica. Suficient de impersonal (: elevii noştri, studenţii
noştri, angajaţii noştri. Poporul român…) – si nu de puţine ori, indirect: semnam
convocatoare, luam la cunoştinţă etc. Deci, de multe ori la persoana a 3-a și nu de puţine ori
oficial! Puţini au recunoscut şi nici astăzi nu sunt mulţi care să recunoască receptorii altfel
decât persoanele a 3-a, ceea ce, fireşte, nu presupune nici replică nici dialog. Deci – fără
opinie! Şi cum spuneam, m-am hotărât să contracomunic; fără să vreau, m-am situat în afara
―legii‖ pe de o parte a acelora care necontenit comunicau iar pe de altă parte, şi a acelora
care acceptau comunicarea ca unidirecţionată – adică totdeauna înspre ei. Apoi am devenit
cea mai consecventă nonconformistă, ulterior răzvrătită – proporţional cu îngrădirile la care
am fost supusă. Am început să scriu: mai întâi subversiv, apoi pe faţă; mai scriu încă… Nu
m-am eliberat? Nu – dar mă manifest în continuare... Liber!
―Toţi par să ştie cum s-au petrecut întâmplările din decembrie ‘89. Nimeni n-are nici o
îndoială atunci când afirmă cu tărie varianta sa de scenariu… Resemnat, mai încerci la
rândul tău să pui cap la cap tot ce-ai aflat din ziare, de la radio, de la televizor, din diverse
situaţii, din cărţi, încercând o altă explicaţie a faptelor. Dar te laşi păgubaş când îţi apare în
minte imaginea unui bătrân păpuşar trăgând sforile...‖ (George Arion)
Te laşi păgubaş când îţi apare în minte imaginea... – și cât de păgubit te regăseşti după
fiecare exerciţiu! Una, două, trei sau mai multe – ủmbrele se succed, se depăşesc, se întrec în
a ne mânui. Sigur, nu suntem contemporani doar cu umbrele. Unu, doi, trei sau mai mulţi –
dar unde sunt bătrânii sforari? Se joacă cu copiii noştri: îi răsfaţă; le pregătesc masa şi temele
suplimentare...
Nouă ni se comunică în continuare impersonal și indirect, la persoana a 3-a şi în continuare –
noi nu avem cu cine comunica. Deopotrivă în discursurile oficiale şi în mass-media ne
regăsim (dacă ne regăsim!) în sintagmele „poporul român‖ (el, altul) respectiv „cititorii
noştri‖ (ei, care?). Dar cei care cuvântă, cine sunt?
Din păcate poporul român îşi acceptă literalmente neutralitatea pe care presa (de când şi-a
însuşit puterea a 4-a) i-a indus-o prin (ne)apelarea, (ne)accesarea acestuia decât paralel. Nici
unii nici alții nu sunt ‖poporul român‖. Să fim noi? Doar noi? Și-apoi, cum pot comunica
86
2010
(căci asta pretind fiecare că fac!) cu cineva, adică cu noi, despre care sau pentru care...
vorbesc?! Cum pot comunica cu cineva pe care doar îl evocă – de exemplu? Iată culmea
retoricii: emiţător (furnizor) multiplu pentru receptor nul (anulat), prin neutralizare.
Unii vorbesc, alţii scriu, iar noi citim ce scriu aceştia despre ce spun ceilalţi, pentru popor.
Deci, cine este poporul? Puterea a 5-a este ocupată?
Haideţi să comunicăm. Virtual. Să exersăm corespondenţa – cea mai bună metodă să ne

(re)activăm, cea mai bună metodă să ne (re)găsim...
cu prietenie, Angela MICLEA (articol publicat în septembrie, 2003)
………
Azi, în 2009, cel mai bine – ne reprezintă analiștii. Şi (ne) manipulează: ei

(răs)tălmăcesc la mese rotunde ipotezele aflate în lucru la nivel înalt și exploatează
toate posibilele conotații (de conjunctură, polisemantice: lingvistice, psihologice,
sociologice, semiotice, cibernetice) și induc prin tatonare, repetiție, recul și amenințare
– panică, transă și delir, în masa de manevră spectatoare. Interlocutorii lor – când
există – sigur sunt ”invitați… la ordin” pentru justificări aberante ale diverselor crize
iscate instantaneu sau deliberat, justificate însă pueril și subiectiv, caraghios și ridicol;
coride mai puține deocamdată dar simultanele de șah sunt partide jucate de oameni
angajați!
Picătura chinezescă vine prin televizor, în fiecare zi – căci spectatorii repausați prin
tranșeele democrației, resemnați, dezarmați de principii și personalitate, sunt
alimentați/intoxicați rațional cu virușii spectrului politic pe rol + virușii spectrului etnic
– altă tulpină… așteptând, culmea (!), momentul și ordine(le)!!! De sub control a scăpat
doar gripa aviară, porcină, vacile nebune; caii au devenit anemici apoi au dispărut – ca
și piața autohtonă. Infractorii – prin psihologie rebeli sau frustrați – nerăbdători,
pragmatici (= oportuniști) își iau câmpii… ori îi bat, pe autostrăzi. Și nu dorm pe patul
de pușcă! Dar noi suntem protejați prin comunicare! Singura condiție este să rămânem
în fața… micilor ecrane! Tot acolo vom afla când trebuie sa părăsim habitatul: prima
permisie va fi-n curând: 22 noiembrie, a.c. Ce spectacol!!! Ce actori… Și noi – cei
”recuperați”… în condiția umană! Nu va dura 24 de ceasuri și vom fi la loc…
Am ajuns să suspectez o superioritate, subestimare, subminare controlată a poporului
român – prin neapelare, și – de alt ordin! – nu mai puțin o conspirație între putere și
media: căci cum altfel dacă ”mass-media trebuie să protejeze poporul de abuzurile
puterii” prin informare, consultare și reprezentarea opiniei, îl neutralizează și
anihilează cu comunicări și analize proprii. Doar schimbând între ei sursele consacrate
(”pragmatice”) cu receptorii, furnizorii de informație ar salva breasla, poporul și ar
determina în consecință judecăți cu valoare etică, morală și de principiu la cele trei
etaje (puterile) precursoare – căci le-ar arăta o Românie profund adevărată… Când ar
vedea România mea ”evoluând” în plasmă – ar găsi-o ”horor” dar i-ar inspira, pozitiv
– căci așa educi și copiii: prin ”lecții deschise” – ca să producă efect.
Etapa (semi-revoluționară) în media dar ne-exploatată – modelul interactiv al
comunicării, anii '90 – au ratat-o toți pentru că au confiscat și unii și alții poporul,
gândind în locul lui: așa s-a născut prăpastia căci poporul se recunoaște tot mai puțin
87
2010
în oglinda care i se pune-n față. Deocamdată, azi, deduc că nu avem obiective comune:
suntem trei entități brute, distincte, incompatibile: Surse, Furnizori, Receptori. Suma
totală = Poporul Român. Acum stăm toți trei pe buza prăpastiei: astea-s și coordonatele
României! Și mai stă și cineva în spatele meu… Deci: îsi asumă cineva comunicarea –
altfel decât ”unul care scrie – pentru altul care citește”? Cine protejează consumatorul
de media de știrile expirate, de știrile false? De știrile care-l induc în eroare?
Si oare care știri îl intoxică? Vreți să revoluționați media? Gândiți-vă care ar fi
informațiile dacă ar circula și invers, de jos în sus? Ca sa fie democratic...
………
Aprecierile formulate, tratamentul și diagnoza cum și cauzele îmbolnăvirii mediei

cotidiene azi, sunt văzută din prisma consumatorului / cititorului de ziare, privitorului
la televizor, și destinate mai ales specialiștilor avizați și erudiți în jurnalism, acelora
care fac management fără marketing – căci consumatorul trebuie să aibă ceva afinități
empatice cu produsul cumpărat.
Azi piața media îi oferă ambalajul, culoarea, stridența, viciile (și de procedură),
demența publicitată agresiv – vulgului... care tot mai mult se caută pe sine între oglinzi
paralele dar mincinoase! Și-atunci unde-i corespondentul său? La mica publicitate: la
imobiliare, la aniversări și decese, în primul rând. Acest client nu prezintă nativ, cum
se speculează, un apetit pentru incident ci pentru (co)incidenţă – şi-și caută prin
rezonanță, extensia spectrului său, corespondentul, oglinda, semenul și clasa.
Gheorghe vinde casa, au trecut atâția zeci ani de la nunta vecinilor, a murit subit fostul
coleg de muncă – și dacă află pe aceeași filieră și cum s-au întâmplat toate cele, e
informat.
Mulțumit ar fi dacă cei de la putere ar citi despre Gheorghe că merge la azil și de ce, că
între două aniversări rotunde, sponsorizate de copii – vecinii sunt asistați social, că
fostul lor coleg de muncă a fost martorul unui împușcat în trafic.
Cititorul de ziar, privitorul la televizor ar putea fi chiar satisfăcut dacă ar ști și alții
despre el că acum, după șomaj are mai multe ”job”-uri necalificate, o casă, o pârloagă,
o bicicletă, mai multe taxe și impozite, o soacră, o nevastă, un copil, o rablă, o pâine, un
ou, un cartof, o ceapă degerată, o capră slută, un tată, șase tacâmuri și o singură masă.
Și este proprietar. Și de idei. Cam toți din comunitate sunt la fel, fac aceeași politică dar
nimeni nu știe că există și acest partid – deși-i cu ponderea cea mai mare pe la porți.
Ar putea face o masă rotundă, la al șaselea tacâm – fiecare cu câte un deputat; câte o
vizită de lucru la locurile sale de muncă – să pună mâna pe câte o coadă de lopată,
fierăstrău, coarnele plugului – fiecare senator; o conferință de presă – cu oricare
mogul... – ”să se uite și președintele la noi căci noi îi vedem în fiecare zi, sunt aceiași
mereu și vorbesc doar între ei”! Și oricare dintre aceștia trei i-ar putea duce copilul la
școală – în schimb de experiență: căci și copiii lor sunt la (alte) școli de stat.
Ce fel de media ar fi asta? De avangardă: între cei care totdeauna au ascultat și cei care
tototdeauna au comunicat... Să fie și invers! Să aibă Poporul – discipoli iar nu Vedetele
de tabloid – acoliți. Să întoarcă plasmele... că, pe cuvânt: dacă ajung mai întâi pe
messenger sau hi5 – nu mai ies din Turnul Babel decât cu alt mercurial, dar ăsta-i alt
subiect!
88
2010
Sigur, ce-i drept, am vrut să aflu asta, altceva sau altfel – despre Calitatea informației –
de la alt Consumator de media, de la alt Cititor de presă. Nu-i târziu...
Angela MICLEA, ziarist
***
5 octombrie 2009
Catre Tv. AXA Transilvania
Am nimerit reportajul ‖Laky‖; am prins si ‖bocitoarele‖ din Sapanta...
Sunt impresionata! Si de voi!
Am asteptat noua grila si... strategie! Interesant(e)...
Am descoperit si imnul! Ma uimiti. Si cu stirile (: am aflat de exemplu - de oile dace!).
Cu Adi RUSU - rezonez... pana-i liber!!!
Poate faceti ceva cu link-ul www.eternulmaramures.ro/Şocant: ―Insula‖ românilor - sa
vedem si noi ce-si-cum cu ‖tiganii albi‖...
Acum am inteles de ce tiganii trebuie sa fie rromi: pt ca tigani devin cei osanditi de neamul
lor la saracie...
Dar daca gandesc si mai profund - ma cutremur: radacina lingvistica oare osandeste si ea?
Sigur... - dar cine doreste asta si, cine da satisfactie? Stiti cumva... din cauza cui putem
deveni... interlopi???
Sigur, mai aveti si pe cine si ce "rafina" si imbunatati... O veti face!
Cu bine!!!
***
16 octombrie 2009
Va fi iarasi cum a fost si mai rau decat atat:
se demitizeaza Eroii, se demonteaza Modelele, se depersonalizeaza Oamenii - cu program,
strategie si... complicitati! Urmeaza Statuile? Si Trecutul (indepartat)! Ne trag in continuare
pe sfori, aceiasi; si de cand tot fac asta - pe fata sau pe (la) spate - ne incurca, incaleca,
incalcesc, incaiera; sforile unora s-au suptiat, rupt ori numai innodat intre ele;
pe unele le-au scapat din mana ori din vedere, le-au alunecat printre degete - dar le
recupereaza in intriga si (le) tes in continuare: nu conteaza calitatea, rafinamentul, grosimea,
culoarea, elasticitatea, asprimea, densitatea; iuta, matase, lana - la un loc, in razboi...
Imaginati-va ca dupa mai multe utilizari ne vor carpi apoi ne vor dastrama si ne vor face
ghem... apoi iarasi si iarasi...
***
18 februarie 2010
Xperimania: alchimie europeană!
<< Școala ''Traian Vuia'' din Tăuții Măgherăuș se află printre câștigătorii concursului
Xperimania, organizat la nivel european. Aceasta a fost selectată, împreună cu alte trei școli
89
2010
din Portugalia, Slovenia și Marea Britanie, să fie vizitată de un ambasador Xperimania, care
să prezinte elevilor partea distractivă a științei.
La concursul european Xperimania s-au înscris 432 de școli din 24 de state membre ale
Uniunii Europene. O școală mică din Maramureș - ''Traian Vuia'' din Tăuții Măgherăuș - este
singura unitate de învățământ românească și prima dintre cele patru școli europene selectate
să primească un ambasador al științei. Cea care s-a ocupat de demers este profesoara de
chimie Aneta POP, care a completat și transmis formularul pentru a participa la actiunea
Xperimania. Rezultatele competiției s-au facut publice în ianuarie 2010.
Marele premiu al concursului îl constituie vizita unui ambasador Xperimania, care să
prezinte elevilor partea distractiva a științei. Școala ''Traian Vuia'' va fi gazda ambasadorului
Xperimania pe 23 februarie 2010. Potrivit Anetei POP, ambasadorul va sustine un atelier de
o oră sau două, cu experimente de chimie și fizică și va oferi sfaturi despre cum pot fi
prezentate rezultatele experimentelor publicului larg, sub forma unui raport de laborator.
Elevii din învățământul secundar, cu vârste între 10 și 20 de ani, din Uniunea Europeană,
țările candidate și țările AELS, au putut să-și trimită, până pe 15 decembrie 2009, formularul
de candidatură pentru un curs cu un ambasador al științei Xperimania, care se desfașoară în
perioada februarie - aprilie 2010. >> (: sursa info. http://www.emaramures.ro/ - 14 februarie
2010)
„Elixirului vieţii“ pentru revigorarea învățământului românesc: proiecte europene

asistate de ambasadori Xperimania
Ambasadorii Ştiinţei - propun desfășurarea unui experiment ştiinţific, la modul distractiv,

legat de petrochimie, materiale chimice și proprietăţile acestora, împreună cu elevi de
gimnaziu sau liceu. Recomandă activităţile în echipă şi de laborator.
Xperimania urmăreşte să crească interesul elevilor din Europa pentru știință, inițiind lecţii cu
un coeficient distractiv și spectaculos - pentru această competiție.
„Piatra filozofală“ în Școala ''Traian Vuia'' din Tăuții Măgherăuș... ... poate genera
ipoteze logice și deschide perspective
X-perimania, dincolo de X-perimente ar putea dezvolta mania (interesul) pentru identificarea

necunoscutelor din manualele școlare și rezolvarea acestora:
x = nivelul docent al expresiei în manuale
y = tematică / lecții la nivel de teze de licență sau doctorat
z = informație abstractă: incidența minimă sau nulă a cotidianului cu subiectul predat
t = ore în școală mai multe decât profesorii, ‖teme pentru acasă‖, ‖teme de vacanță‖, acțiuni
extracurriculare, etc.
Rezultatul ar dezinhiba și elibera de stres adolescenții de rând – suficienți analfabeți
‖supradotați‖ doar cu bagajul din ghoiozdane – și ‖decodarea‖ abstracțiunilor le-ar stârni
90
2010
probabil curiozitatea. Prin extensie, s-ar rezolva și alte necunoscute, din același sistem (de
învățământ) dar cu alte ecuații:
- manualele alternative
- orele / orarul elevului
- norma didactică
- stilul predării (workshop-uri vs. ‖dictare‖)
- sănătatea psihică și fizică a fiecărei categorii (elevi și cadre didactice).
Ar mai fi 2 ‖matrici‖: bugetul și sindicatele ( ne-necasare pentru angajații la stat: am mai

scris și dezvoltat). Deci ar mai rămâne bugetul – pentru care aș avea soluții... Și gata!
………
„Va avea România un viitor? Se mai află in poporul ei destulă putere primitivă pentru a
ridica şi a purta sarcina culturii? ...Va putea să păşească în lucrare paşnică pe acceaş cale pe
care civilizaţia apuseană a adus atâta bine omenirii?...
Pe când în lumea noastră politică, neliniştea a ajuns la culme şi totul pare întunecat în
confuzia unor tendinşe lipsite de prinţip, se desvoltă alăturea cu acele mişcări nesănătoase o
literatură încă jună şi în parte încă nerecunoscută...
Cu totul osebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de
antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pînă acum aşa de puţin format,
încă ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri, dar în fine poet, poet în toată puterea
cuvântului este d.Mihail Eminescu.‖
(din „Poeţi şi critici.Direcţia nouă...‖ Titu Maiorescu,1886, studiat în „Biblioteca şcolară‖-
1934)
***
iulie 2010
O matrice aparent abstracta: cianura si eterul
Herteg Calin
Subiect: Declaratie
Referendumul care va avea loc duminică, 25 iulie a.c., în municipiul Baia
Mare, pe tema „NU cianurii şi plumbului în Baia Mare!‖, ne determină şi
chiar ne obligă pe noi, Călin Herţeg şi Peter Czompa,
creatorii/administratorii paginii grupului NU CIANURII ÎN BAIA MARE
şi coordonatori ai acestui grup, să venim cu câteva lămuriri şi precizări în
91
2010
faţa tuturor celor care au aderat - pe Facebook - la această iniţiativă. Dar,

înainte de toate, vă mulţumim sincer tuturor pentru gestul dvs şi pentru
implicare!
Crearea acestui grup s-a vrut a fi un mod practic de informare a opiniei
publice, un act de conştientizare, un serios semnal de alarmă şi, in
extremis, o modalitate de acţiune pentru a stopa această nebunie extrem
de periculoasă: (re)începerea în oraşul Baia Mare, şi accentuăm - ÎN
ORAŞUL BAIA MARE (nu lângă, după cum au dezinformat unii), a
activităţii unei uzine de prelucrare a sterilului aurifer (deci extragerea
aurului) prin metoda cianurării! Pentru cei care nu locuiesc în Baia Mare
şi probabil cunosc mai puţin sectorul miniero-metalurgic, o să aducem
câteva lămuriri specifice.
În prezent, această uzină – care există în aceeaşi locaţie de circa 13-14 ani
şi care, nota bene, a funcţionat din plin între anii 1998-2005 (iniţial sub
denumirea AURUL, respectiv TRANSGOLD din anul 2000, acum
ROMALTYN Mining) - care a folosit şi poate va folosi din nou cianură
(circa 500 kg zilnic!) are în imediata apropiere vecini precum: un complex
de apartamente, trei restaurante, două reprezentanţe de automobile şi, la
nici o sută de metri, cel mai mare mall din nord-vestul României.
Acest grup nu a fost creat în „orizontul‖ vreunui partid politic, ca armă
electorală a vreunui deja anunţat candidat pentru fotoliul de primar sau ca
instrument de presiune al vreunui grup de interese economico-financiare.
Nimic în acest sens, nici vorbă! Grupul nostru nu face politica nimănui,
nu susţine pe nimeni, nu vrea să lovească în nimeni. Grupul nostru nu
doreşte decât să coaguleze comunitatea Facebook în jurul acestui inedit
demers; iar acest lucru pentru a stopa folosirea cianurii pe teritoriul
municipiului Baia Mare, printr-o informare cât mai corectă şi obiectivă.
Iar cel mai important aspect: SĂ ARĂTĂM CĂ TOTUŞI NE PASĂ! Iată
de ce le mulţumim tuturor celor care ne sprijină, aderând la acest grup
şi/sau sprijinind demersul nostru prin alte mijloace, afirmându-ne
încrederea că el reprezintă o expresie sinceră, corectă şi pertinentă a ceea
ce îşi doreşte cu adevărat marea majoritate a băimărenilor responsabili: un
oraş curat, nepoluat şi fără pericole de acest tip. Nicăieri în Europa – şi
probabil nicăieri în lume – o astfel de uzină nu funcţionează ÎNTR-UN
ORAŞ, ci, în cel mai bun caz, vorba vine, la zeci de kilometri de orice
localitate!
În ceea ce priveşte referendumul ca atare, susţinem fără echivoc realizarea
lui şi îi rugăm pe toţi cei din grupul nostru, cei care au posibilitatea să
voteze, evident, să o facă fără reţineri, spunând: NU! Însă, dincolo de
chestiunea concretă, avem totuşi o rezervă faţă de acest referendum şi
considerăm că e de datoria noastră să o facem publică. Considerăm că
acest referendum nu ar fi fost necesar într-o democraţie reprezentativă
autentică şi în condiţiile în care acest oraş ar fi avut un consiliu local care
să-i reprezinte cu adevărat pe cei aproape 150.000 de băimăreni şi
interesele lor cetăţeneşti. Existenţa acestui consiliu local s-a dovedit şi se
92
2010
dovedeşte practic inutilă în cazul acesta, dacă n-a putut (sau n-a vrut) şi nu
mai poate lua o hotărâre clară, fermă şi oficială într-o problemă atât de
gravă şi importantă pentru băimăreni, având astfel nevoie de un
referendum pentru a-şi justifica acţiunile ulterioare. Iată de ce, în aceste
condiţii, un eventual eşec al acestui referendum costisitor, eşec posibil
prin prezenţa la vot a mai puţin de 50% dintre băimăreni, va trebui să fie
asumat exact de către cei care l-au provocat, şi anume de Consiliul Local.
Iar asumarea răspunderii înseamnă inclusiv demisia lor, a acestor
consilieri care, cel puţin în cazul ROMALTYN, una au gândit şi gândesc,
alta au spus şi spun şi cu totul altceva fac astăzi! Fiindcă interesele lor
personale şi/sau de grup sunt mult prea mari, în strânsă legătură inclusiv
cu anumite „directive de partid‖, cu anumite interese economico-
financiare de culise ale aşa-numitei „puteri din umbră‖ locale şi centrale.
Eventualul eşec al acestui referendum poate deveni, cel puţin pentru cei
interesaţi de repornirea activităţii uzinei, un nou argument-forte în
favoarea lor. Iar cei foarte interesaţi se află în mai toate sferele de putere
locală: politic, mass-media, oameni de afaceri şi, fireşte, în Consiliul
Local. Băimărenii au devenit din păcate o masă de manevră prin acest
referendum, manipulaţi şi sacrificaţi pentru interesele şi aurul altora (sic!
– de ce, totuşi, nu aurul nostru?). Dacă mai adăugăm şi alte cauze precum:
- Lipsa de proiect a politicienilor locali, fapt ce-i determine să
„paraziteze‖ şi să ducă în derizoriu aproape orice idee într-adevăr bună şi
practică
- Haosul total din Primăria Baia Mare, haos ce a condus la debandadă
administrativă, la dominaţia prostiei şi a gafelor neasumate în serie
- Existenţa unor instituţii media locale aservite aproape complet numai
intereselor (pseudo)oamenilor de afaceri care le au temporar în proprietate
(de regulă, până îşi văd sacii în căruţă), dar şi amicilor lor din cercurile
politico-financiare
- Instalarea în fruntea instituţiilor publice locale a unor personaje
obediente, slugarnice, slab pregătite profesional etc., dar foarte docile,
atente şi servile numai cu mai-marii momentului (şi aici nu ne referim
doar la reprezentaţii Puterii, ci la acea zonă din care fac parte lideri ai
tuturor partidelor, afacerişti, jurnalişti cu funcţii de conducere, poliţişti,
procurori, judecători, avocaţi, chiar interlopi etc., recte zona în care nu
mai contează nici culoarea politică, nici ideologiile, nici funcţiile, nici
pregătirea profesională, nici competenţele, nici gradul de cultură, nimic-
nimic, ci contează numai şi numai BANUL!!!), obţinem, aşadar, un tablou
realmente îngrijorător şi ne exprimăm din nou rezerva că referendumul
este cea mai bună cale de a opri această nebunie periculoasă.
Cu toate acestea, sigur că (şi) noi vom spune duminică, 25 iulie: NU
CIANURII ÎN BAIA MARE!
Dar, indiferent de rezultatul referendumului, indiferent de ceea ce va fi
imediat după, indiferent de ceea ce vor face autorităţile locale, indiferent
de ceea ce va spune şi va scrie media locală, noi vom continua demersul
93
2010
nostru, inclusiv dezvăluirile privind aşa-numita Afacere AURUL-

TRANSGOLD-ROMALTYN!
prof. Călin Herţeg şi ing. Peter Czompa (ziarist)
Domnilor,
pai numiti-i odata pe cei care au dat avizele caci sunt descendentii, extensiile sau
tentaculele celor care au transformat randamentul/productivitatea din minerit in
subventie de 8 la1 productie-marfa la un moment dat, sunt aceiasi care au pus la
dispozitie cercetarile Statului roman si documentatiile, sunt si aceiasi care mai
supravietuiesc din mijloacele fixe in insolventa perpetua... Pai ce mai mare tradare de
tara vreti? Ce mai mare si evident tradator - caci a existat un cap care a (de)generat o
caracatita?! Sunt ingineri care au iesit din sistem daca n-au subscris (!) cand mineritul
a luat-o razna - si care si-au vazut ulterior planurile/cercetarile aplicate de
Aurul/Transgold...
Suntem vanduti deja; abia acum simtiti - cand aflati ca echivalentul aurului se poate
masura in uciderea oamenilor prin poluare? De aceea trebuia sa-si rezerve sterilul
concentratie cat mai mare - sa fim cat mai multi jertfiti! Strategie. Conspiratie:
sa ramanem cat mai putini, caci suntem niste necunoscute x, y, z, t intr-un sistem de
ecuatii (economice, etnice, politice, demografice); si figuram in mai multe functii - ca
determinati de strategiile altora: a, b, c subiecti pasivi determinati de predicate
„pragmatice” mondiale!
Cei neglijabili/nesemnificativi/necuprinsi - numai buni pentru constituirea Partidului
Poporului. Dar ce-o sa faca DanDiaconescuDirect... in eter - fara tara, fara romani,
fara..., fara..., fara...??? Eterul este inflamabil!
Din 1989, Romania tolanita intr-o râna pe-o dormeza, n-a mai plecat din fata
televizoarelor: acolo ni se comunica totul si ascultam, incuviintam ori ne
razvratim; altii, ceilalti, ne „cultiva” (educa), ne hranesc, ne aloca, ne arondeaza, ne
revendica - virtual dar suntem tot mai flamanzi, tot mai goi; dezbinati, discreditati,
vlaguiti, frustrati si depresivi; cum naiba ne sug si sangele prin tubul catodic?
Cetateni de „purtarea a 2-a, a 3-a, a...” - DDD va putea gestiona doar Apocalipsa Ro.
Nu stiu unde vom fi ceilalti si mai ales ce-am facut 20-si-ceva de ani...
***
14 august 2010
(1) rRomânia în 3D :
pe coordonatele morală, social și economie Partidul Poporului va număra 6 milioane de

rromâni. A prezis Silviu BRUCAN – mai puțin că se vor constitui într-un partid după 20 de
ani dar este absolut logic: idealul nu este o utopie. După eșecuri nenumărate, induceri în
eroare așișderea, depersonalizare – salvarea este necesară
căci acum însăși viața este idealul și dacă ea, salvarea, vine fără doctrină este atipică dar
absolut pragmatică, conform curentului:
94
2010
conștiența de sine este ultimul sentiment stârnit – premergător comei; și-l percepi ca ultimă
șansă – căci nu te poți lăsa pe mâna sistemului de reanimare care-i în colaps perpetuu.
Deci sosit aproape mort – aderi iar nu solidarizezi căci la acest level, 21, totul este deja pe
cont propriu: desi se vor constitui în Partidul Poporului toți inșii vor fi solitari; vom ști doar
ca-s 6 milioane de ios, dămi, fămi, sămi, nile, iale, făle, dui, dăi… și gata. Ce limbă? Ce
principii? Ce doctrină? Ce istorie? Ce intelectuali? Se reprezintă singuri.
Nu mai există nimeni și nimic. Și în acest hău apare duhul blândeții și expiră / inspiri…
Ce analiști? Aceștia au stârnit poporul – la televizor, în direct doar că nu-i reprezentau cum
pretindeau; și gândeau pentru popor fără ei – la persoana a 3-a. Dan DIACONESCU le-a dat
cuvântul, i-a (re)animat. Am mai scris: vezi http://jurnalism-corespondenta
publica.blogspot.com/2009/09/repetitiunea.html - acesta-i subiectul.
Predicatele se aplică în Dan-DIACONESCU-Direct pe coordonatele morală, social și
economie. 3D a furat startul? Cui? Doar schimbă registrele – cu unul complementar, pe
măsura timpului său: agramați-analfabeți snobi, retardați-alienați emancipați, șovini-
extremiști naivi, țigani-interlopi închipuiți; toți ceilalți au evoluat, au prestat – academic,
teoretic și practic doar în folosul lor; acum vin (tele)spectatorii (r)evoluției altora, cu cealaltă
Românie: rRomânia lor. De unde / de la cine ni se trage?
De la persoana a 3-a, Poporul… Nu mă surprinde! Și va / vor reuși!
„Decât cu-atâtea nevoi – mai bine cu-n car cu boi!‖ Hm…

Ascultă: Carul cu boi – Trilulilu Audio Muzica
***
16 august 2010
(2) „Deșteaptă-te române”:
după ce și-a dus Ucenicii / Adepții / Discipolii / Fanii până la majorat – Garcea, Leana
alias(!) Mugur MIHĂESCU îi scoate din „Vacanța mare‖ și-i înscrie în partid. Alți 6
milioane de români??? Nuuu; aceiași (vezi mai jos (1)), doar că nu știu cum îi va împărți cu
Dan-DIACONESCU-Direct! Și am primul indiciu concret în acest sens: se ignoră reciproc,
se subestimează dar doresc așișderea (re)cucerirea poporului(!) – condiții necesare și
suficiente pentru a se constitui în partide și rămâne. V.m. și 3D deocamdată sunt două aripi
născute frânte de prostia indusă: nu vor zbura niciodată pentru că au fost setate fără reflexul
respectiv. Și pentru că celelalte partide au membri numai pentru (de)cor – acestea care
tocmai se înființează, să fie altfel – vor avea membri numai de companie: n clone Garcea +
Leana = „Love‖ în 3D. Se vor asocia când vor recunoaște că intră perfect în coordonate și
rezonează, dacă vor recunoaște; abia atunci sloganul va deveni o propoziție logică de genul
„Deșteaptă-te române în Partidul Poporului‖. Dar care popor – căci 1/3 va fi plecat deja în
exil de deșteptat precoce, 1/3 se va constitui în dizidenți tocmai pentru conservarea poporului
iar 1/3 este exact partea despre care fac vorbire, adică clonele setate în 3D de Vacanța mare?
M-am înșelat doar într-o singură privință: eu credeam că „Vacanța mare‖ va fi asimilată în
„În puii mei‖ dar înțeleg că asta-i altă pepinieră! Și alt partid – la vremea lui.
Absolut demențial… - și-apoi să nu-nnebunești - să te salvezi, nu de alta???
Unde sunteți și în ce fază – voi, ceilalți 2/3?
95
2010
***
30 august 2010
Impresii de calatorie: Martfu / Ungaria – 2010
Cultură multă de floarea-soarelui… adică cele mai multe parcele; altele, intercalate – cu
porumb „pioneer‖! Cât vezi cu ochii – totul dă în pârgă. Pe alocuri – metri cubi de fân
înbalotat cilindric. Cositoarele nu tund doar… gazonul!
Parcul industrial corespunde Crizei mondiale adică există imobile dezafectate de producție,
repausate – in așteptarea investitorilor ingenioși. O fi existând și oameni șomați, cu potențial
disponibil – dar trăiesc suficient de discret cât să nu lase de-nțeles asta.
O firmă, cea de pantofi – s-a reorganizat și și-a instalat „mijloacele fixe‖ în România
(undeva pe lângă graniță) dar cartierul general și depozitele au rămas acasă, în Martfu /
Ungaria. „Forța de muncă‖ românească este acum mai rentabilă – adică, ca oricare capitalist,
mărită acum rata profitului – crește șansa salvării mărcii. Toți investitorii fac la fel dar doar
piața muncii respectiv inițierea de noi locuri de muncă este importantă pentru fiecare țară cu
capital uman excedentar disponibil – cazul nostru.
Nu știu cu ce se ocupă ungurii în general căci am avut impresia în toate cele 4 zile – că nu-s
pe-acasă; nici pe străzi ori în parcuri; nici la supermarket, nici la primărie; vineri, în 20
august – i-am întâlnit la Biserică, de Ziua Ungariei. Și cum erau și Zilele orașului Martfu
concomitent, și serbarea „Primei pâini‖ – au încununat manifestările cu profund sentiment
patriotic, înălțând Imnul Ungariei prin turla Bisericii, iar prinos de recunoștință au depus cu
jerba de flori la Monumentul Sfântului Ștefan: înțelegeți încrucișarea – în cheie semiotică?
De purtat ne-am purtat cam la fel – adică cu decența necesară și reverențe protocolare
suficiente: ei, gazdele – în semn de recunoștință că le respectăm sentimentele patriotice, noi,
musafirii – în semn de recunoștință că se poate și așa… Zi națională!
De convingeri depinde: la noi unii – întârzie, alții nu ajung deloc iar ceilalți – sunt tot mai
puțini care să-ncapă, căci vip-urile-și ocupă întotdeauna câte-o statuie pe care să o
copleșească cu umbra-le slăvită de snobii aplaudaci. Săracă țara bogată tocmai de virtuoși
căci românul, în mărinimia lui – slăvește tot parvenitul, că-i mai lesne a aspira cu îngăduință
duplicitară decât a persevera cu consecvență vocațională… Am obosit? Nu-i o circumstanță!
96
2010
Istoria recentă ne-a sufocat deopotrivă și simbolurile naționale și disidenții regimului

comunist, să fie sigură că în locul reperele morale profund est-etice, încap drept precursori ai
noii orânduiri sociale inedite – exponenți din rândul baronilor, mogulilor, băieților deștepți,
interlopilor, oportuniștilor, etc.
La noi totul este original. Pe de altă parte – și partidele inițiate fără doctrină / principii,
împotriva filosofiei și logicii de asociere: snobilimea, ignobilii aspiranți la putere pe ritm de
manea, cu imn omonim – anonimi (de)săvârșiți de disperare și ignoranța parveniților. Vor
intra în istorie – cu (r)evoluția vulgară pe frontul tv. și rastelul de imbecilități gata armate,
ce-i drept cu mare succes la publicul omolog dispus să tragă replici direct din paturile-tranșee
ori să călătorească voluntar, dacă-i mai răzvrătit, până în studioul primei linii, să se decline
erou.
Mulți – și unii și alții. Ceilalți?! Tot mai puțini…
Dar m-am abătut: nici ospitalitatea nu mai este rezervată doar poporului român, ba
dimpotrivă – căci săraci cum am ajuns și cum vom mai fi încă, mâncăm tot din farfurie – din
politețe, dar recunoaștem că porțiile-s cam mari pentru contrapartidă! Ca să ajung aici a
trebuit musai să-l parcurg pe Lenin, pe jos – că-i doar o stradă astăzi în Martfu, dar apetitul
de-a mânca mi-a stârnit o retrospectivă obligatorie de istorie și experiență implicită…
ascunse!
După, la siestă – mi-a fugit gândul din cotlon în cotlon acasă, în tara mea, să-i îmblânzesc
statuia, să-i desfac lațul, dar n-am întâlnit decât stafii atârnate de cotidian: clone cu memoria
setată în limba de lemn – „multilateral dezvoltată‖ în folosul lor personal. De desfătăt se
desfată în continuare călăii. Aceiași: ai istoriei și ai poporului român. La noi Lenin este încă
un concept tăinuit, o convingere discretă, o mentalitate osândită…
97
2010
Nu m-a îngrijorat orgoliosul „magyar millennium‖ cu perspectiva reconstituirii amprentei, ci

dacii tot mai puțin liberi în gândire – încugetați de imperatorii și procuratorii lor, care le tot
manipulează spiritul și materia – nu funcție de ungurii din Ungaria ci funcție de
pragmatismul conjunctural cotidian local… și-i toooot aservește necontenit discriminărilor
pozitive inventate, în perspectiva unei decimări controlate: la noi, în Transilvania – „rasa
ariană‖ va fi alta – mai tânără și mai virilă, dar deloc „novice‖! Și absolut fără nici o vină că
na-(ra)țiunea a adormit… Dac? Dacă… – dar cine să ne poată cumpăra dacă n-ar fi cine să
ne vândă?!
Aici l-am simțit că picură har și virtute, orgoliu și mândrie, ca și acasă, printre ai lui – unde
s-a născut, în România – pe scriitorul Wass ALBERT: „Lângă (alt) scaun al Domnului‖
metafora sa absolut monumentală pentru o carte tradusă (cum am citit-o eu) nu contenește să
se reverse, să-i copleșească, să le înalțe spiritul maghiar!
Și cum a mai fost? Absolut reconfortant: la unguri fără stres sigur vine și ziua de mâine –
spre deosebire… Și au venit și următoarele cu mult divertisment, distracție și decență. Și
mult respect. Sincer, fără echivoc.
Casele de vânzare-s superbe: cochete, elegante și cu multă verdeață în jur. Și mai ieftine
decât la noi. Am aflat că garajele unora-s în altă parte (mai ales a celor din blocuri) – de
aceea nu-s mașinile „la scară‖, de aceea circulă loco suficient cu bicicleta sau per pedes, de
aceea au timp – că-s foarte puțini la vedere – să schimbe politețuri în trafic ori la semafor. Pe
stradă cei mai mulți se salută între ei: sunt doar vreo 7000 de citadini – și tocmai am indus un
termen: citadelă. MARTFU: cetatea de doar 50-și-ceva de ani! Să trăiască mult și bine! Pace
și prosperitate!
Publicat de Angela MICLEA
***
Teologie, teleologie şi obscurantism

vezi toate articolele de Dorin Tudoran
Unor Neavizati si Neaveniti – cam multi: Cititi cartea ―Eu, fiul lor‖ sau macar cate ceva
despre ea – ce scriu altii – desi tot anonimi desavarsiti meritati sa ramaneti – dupa cum pareti
a gandi…; intoarce-ti-va la originile libertatii de care aveti parte si cunoasteti-l pe cel caruia
i-o datorati, caci oricum recunoscatori vad ca nu sunteti dispusi sa fiti – sau nu puteti (si de
aceea suntem unde suntem. Sistemu-i de vina – i-a anihilat cu complicitatea Dvs;
de suferit vom suferi impreuna – din pacate!):
„Trebuie să recunosc că mi-a făcut pur şi simplu rău lectura celor 500 de pagini
de rapoarte (şi de filaj), note, înregistrări, fotografii, sinteze, adresate de ofiţeri
de Securitate superiorilor lor ierarhici, precum şi planuri de măsuri scornite de
minţile celor din urmă şi, nu în ultimul rînd, «turnătorii» şi alte inestimabile
contribuţii ale, vai, colegilor noştri de breaslă. Nu mi-am trădat principiile, nici
prietenul. Dacă asta l-a ajutat şi în ce măsură în bătălia lui (căci bătălie pe viaţă
şi pe moarte a fost) cu Securitatea, asta v-o poate spune el, Dorin Tudoran.‖
(Nicolae Manolescu)
„Această carte masivă adună numai o mică parte din cele peste 10.000 de file
din dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran, unul din puţinii noştri disidenţi
98
2010
autentici şi «pînă la capăt». Nu e totul, dar e destul pentru a documenta nu doar

curajul şi caracterul «obiectivului», ci şi «teoria şi metodologia» de lucru a
sinistrei instituţii. Din păcate, cartea mai pune în lumină şi slăbiciunile, laşităţile
şi trădările celor de lîngă noi, uneori, aparent, foarte aproape de noi!‖ (Liviu
Antonesei)
De ce am postat asta aici?! Pentru ca aici i-am intalnit pe unii (mentionati mai sus) – si nu-i
pot trata cu indiferenta, dupa cum si ei, se rafuiesc pe unde-apuca… si se leaga de tot capatul
de ata…
@ cititor…Nu,nu cred că faceţi referire la numele meu”I‟m nobody”..dar vă rog unde

pot găsi: ”Eu, fiul lor” Eu cred că…toată viaţa tot înveţi,că niciodată nu este
prea târziu…
@Seva Tudose: accesati voxpublica.real../ - deci deduceti ca-i tot pe-aci… doar (o) „vox‖
deocamdata (cu adnotari), deci o carte in curs de aparitie – veti afla, ca si mine. personal,
citisem in timp ca-i in lucru sau in gandul autorului si cum urmaresc periodic tot ce se leaga
de acest nume – am aflat… si vi-l recomand cu foarte mare caldura; nu-i tarziu sa (va)
devina mentor caci nu-i veti gasi in nici un caz cusur si nici termen de comparatie – din
pacate pt noi. si nu, sigur ca nu puteam sa vi ma adresez Dvs! dupa ce-l veti „cerceta‖ – va
veti desavarsi, gena Dvs are scrupule! cu bine
@cititor… limpede ca lacrima, îmi este clar [D.T] de tot mulţumesc…‟noi

românii‟…citim printre rânduri… fie cu adnotări
***
―Eu, fiul lor‖… Dorin Tudoran

vezi toate articolele de vox
Domnule – felicitari ca ati reusit ceea ce v-ati propus. Eu as face cartea asta manual de istorie
recenta și contemporana – si-ar fi cel mai obiectiv… Vreti sa „aplicati‖ si pentru istoria de
maine?
V-am mai recomandat: pastrati distanta si va salvati ca altfel, in curand vom (mai) avea
nevoie de eroi – sunteti disponibil? Intre timp – v-ati mai putut intari si convingerile… ca cei
care-am ramas suntem tot aceiasi! Dar poate tocmai de aceea – totusi,daca v-ati aduna 2, 3, 5
insi la care ma gandesc acum – poate ca ati mai putea face ceva desi suntem cam in
contratimp…
@cititor,#3: de apreciat comentariul dvs.,sunt de aceeasi parere-daca macar un manunchi de
oameni cu verticalitate ar incerca sa readuca increderea in valoarea demnitatii si a
responsabilitatii in tot ce facem… Mizeriile legate de consilierea lui Dan Voiculescu de catre
dl.Tudoran-ca despre asta a fost vorba-numai ptr.a diminua realitatea disidentei unui
adevarat oponent ceausist,se recurge la exagerari cu buna stiinta.
‖Calomniaza,calomniaza,…tot ramane ceva!!!‖ In schimb,multi dintre detractori au instalat
prin votul lor,de doua ori,in fruntea statului,un domn care a fost seful agentiei NAVROM la
Anvers/Belgia,intr-o vreme cand si o excursie in Ungaria trebuia(si cel mai des NU
era)aprobata de Securitate.Adica nici nu-si pun intrebarea daca numitul domn B.a ajuns in
99
2010
functia respectiva spunand Visul Maicii Domnului sau pricesnele?! Asta corespunde
standardelor morale ale contestatarilor unui Dorin Tudoran?
***
Băsescu: A fost o greşeală schimbarea numelui de "ţigan"

09 sep 2010, 17:14 NewsIn
Ingenioșii care au inventat marca rrom ca alternativă la minoritatea de țigani - spre marea
derută, confuzie și... majoritate creată astfel - sunt fericiti acum cand țara mea este leagănul
țiganilor iar cerșetorii rromi sunt... românii - înțelegeți?! Și chiar pot fi: cetățeni din toate
cele 18+1 etnii care alcătuiesc poporul. Nu-i timpul pierdut sa ne recupereze cineva... Primul
s-a trezit presedintele? Oare cati vor „solidariza‖ caci, opozanti cum suntem din principiu - s-
ar putea sa aspiram la... discriminarea pozitiva ori, daca suntem mai emancipati, sa ne
circumscriem direct in 3D!
***
Noi, românii – între Avram Iancu şi Gore Pirgu

vezi toate articolele de Dorin Tudoran
De fapt,ignominiile revarsate pe aceasta platforma de cand au aparut postarile d-lui
Tudoran,ma tem ca exact asta ascund:teama unora ca despre ei(sau despre insi aflati in
spatele lor) se va afla cine stie ce… Se mai ascunde si omeneasca,dar josnica invidie,si
un soi de acreala fata de propriile esecuri.
@Maria R.: stiti, ma gandesc ca doamne-fereste sa intervina totusi un „impozit‖ pe… textul
brut, ori „net‖, sau vreo 15-25% – din motive de economie dar cenzurarea pseudo-Nimilor
este absolut necesara caci s-a denaturat insasi ratiunea determinanta: acum dupa pseudo se
ascunde… chiar Nimeni – din pacate, nu Cineva, o entitate cu identitate, care creaza un
artificiu estetic eventual pt.numele sau. Ar trebui sa ne asumam ce comentam – si asta mai
ales din perspectiva „prozelitilor‖ sau pro-zelosilor desi asta-i manevra: alti-cineva profita de
clevetitorii – detractori. Aceeasi „retea‖ – dar asta-i alt subiect. si al altora…
***
Răspuns pentru @Eba: și @Felix Motanul:
Va recomand comment-ul 21 pe voxpublica.real../
: … ma gandesc ca doamne-fereste sa intervina totusi un „impozit‖ pe… textul brut, ori

„net‖, sau vreo 15-25% – din motive de economie dar cenzurarea pseudo-Nimilor este
absolut necesara caci s-a denaturat insasi ratiunea determinanta:
acum dupa pseudo se ascunde… chiar Nimeni – din pacate, nu Cineva, o entitate cu
identitate, care creaza un artificiu estetic eventual pt.numele sau. Ar trebui sa ne asumam ce
comentam – si asta mai ales din perspectiva „prozelitilor‖ sau pro-zelosilor desi asta-i
manevra: alti-cineva profita de clevetitorii – detractori. Aceeasi „retea‖ – dar asta i alt
subiect. si al altora… Cazurile acestea nu le-am amintit: va ascundeti ori imprumutati?
Sunteti complexati, frustrati ori aspirati – ca doar nu convingeti…?
100
2010
angela miclea/lipitor Sa sti ca senzatiile alea enterioare pe care le a-i nu sint de

entelepciune ci e ca te veioleaza grija. Am patito si ieu inainte sa ma plasez prin pulitici.
***
Răspuns pentru @Eba – aspiratoare la sosie:
… „mă violează grija‖ că cei aciuați prin partide pentru protecția anonimatului – nu au nume
proprii? nuuuuu, pt. că nici câinii comunitari n-au și te latră dacă-i stânjenești;
totuși dacă mușcă degeaba, și des – ajung primii pe lista hingherilor dacă nu-i otrăvește
altcineva între timp…! identitate și respect pot căpăta pe lângă un stăpân onorabil și
principial – dacă-l recunosc, și până! dar nu va dura mult și vor căpăta cazier judiciar, că
doar nu va pleca și presedintele ăsta cum constantinescu – îngenuncheat / constrâns /
determinat de haite nedefinite. n-am nici o considerație pt. „naturalețea‖ civilă a
președintelui, nici pt. complementaritatea-i nativă cu vulgul prea primitiv / vulgar
și nici cu mondenitățile gratuite și mă îngrijorează peste măsură limitele între care pendulăm
și ne mai suflă și vântul… dar recunosc: este „strateg‖ nativ, și merge cu mai mulți pași
înaintea tuturor lingăilor – dar tocmai asta-i problema dobitoacelor – că nu se pot gudura
lichelele docile cu partide și sindicate, cu consilii, cu administrații, cu asociații, etc. să
rumege: vânturile bat cam demult câmpii… și chiar cred că va fi atât de inspirat să-și încheie
socotelile cu materializarea referendumului care l-a propulsat – ca să-și onoreze cuvântul,
partidul, să demonstreze plebei și să o convingă pentru alt-Cineva (subiectiv – deocamdată!)
și să se salveze… mai ales! „autorii morali‖ insinuanți nu contenesc să inducă, să sugereze,
să manipuleze… dar, efectul poate fi invers: se sinucide STATUL – ca verb!
***
O bătrânică de pe o banca din Cluj ajunge în atenția lumii printr-un concurs

internațional de fotografie.
Fotografia mea - Crizantema Iov, cu titlul "OLD LADY WITH THE RED BAG"
participă la un concurs de fotografie cu tema ”Sărăcia în lume” organizat de Europe
DirectFirenze. Imaginea prezintă clasa defavorizată a bătrânilor din ţara noastră.
Septembrie 15, 2010
… da, foarte sugestiva banca, evident!

dar ce legatura are batrânica cu tema concursului? oare „aparținătorii” acesteia nu se
vor sesiza - daca Dvs. n-ați pregetat să o expuneți într-un asemenea context -
101
2010
impropriu?
și-apoi, nu v-ajunge cinstea că multe din celelalte imagini participante în concurs
reflectă „confrații” noștri minoritari emigrați in italia, „promovați” de italieni - sau n-
ați cercetat? păcat că mai și forțați nota. e și meritul Dvs că devenim rRomâni.
Angela MICLEA MURESAN
Din păcate oamenii bătrâni sunt desconsideraţi. Este şi o raţiune: copilaşii sunt drăgălaşi şi
nimănui nu-i este silă să le schimbe scutecele. Dar la un bătrân senil ... mde. Nu prea ne
înghesuim. În ceea ce priveşte fotografia, care îmi place foarte mult, o consider reuşită mai
mult ca un simbol al bătrâneții, al oboselii după ce ai cărat o viaţă în spinare, ai crescut copii,
şi acum îţi trăieşti ultimii ani într-o lume în care nu mai recunoşti nimic, nu te mai înţelegi cu
cei din jur (cum să te înţelegi când tinerii şi nu numai tinerii aleargă cu aparatele alea mici la
ureche sau sub nas, parcă sunt nebuni, maică, zău). Cum să te mai înţelegi cu vecinii tăi care
stau toată ziua cu nasul în televizor, nu mai poţi să schimbi o vorbă, să te sfătuieşti cum să-ţi
vindeci vita bolnavă. O lume străină din care vrei să fugi, că nici copiii tăi nu te mai vor, dar-
mi-te nepoţii care nu mai vin pe la tine prin sat decât dacă ai să le dai ceva legume şi fructe,
şi chiar când vin, nu te întreabă unul, Ce mai faci, mamaie, te mai dor şalele? Uite, ţi-am
adus o pilulă să o iei seara şi dimineaţa, mai alină durerile ... sau, Cum mai stai cu tensiunea,
mamaie? Ai nevoie de bani? Cum te descurci? Are cine să-ţi dea zăpada adunată în faţa uşii?
Sau cine să-ţi taie surcele? Nu că tu le ceri ceva, te-ai obişnuit singură, te târăşti şi tu cum
poţi de colo-colo, dar te-ar alina la suflet să ştii ca copiii tăi, pe care i-ai scos cu ţipete şi
sânge din trupul tău, pe care i-ai hrănit zi şi noapte şi, pe care i-ai alinat, să ştii că aceşti copii
ţin la tine. Că de iubit ... ce să mai vorbim. Dar măcar să ţină la tine. Bătrâneţea este grea şi
tristă, o altă planetă, o lume străină dar o lume în care vom ajunge cu toţii ... dacă trăim
suficient de multe zile. Bătrâna din fotografie are demnitate, chiar în acea stare de moţăială,
o demnitate de-a noastră, din satul românesc. Demnitatea bunicilor mei care au trecut prin
război şi jaf cu coloana vertebrală dreaptă, spiritual vorbind, căci fizic s-au cocoşat săracii de
greutăţi şi necazuri şi aşa au intrat în groapă, cocoşaţi ca şi bunicuţa din fotografie. Cerşetorii
de pe Park Avenue, Manhattan, au ajuns la un aşa nivel de degradare fizică şi mentală încât
bătrânica noastră, în comparaţie, pare regină. Doina Manea
fotografia este superba, dar titlul este de tabloid: O batranica de pe o banca din Cluj ajunge in
atentia lumii (waw!) printr-un concurs de fotografie!
OLD LADY WITH THE RED BAG este o regina, aveti dreptate.. Ingrijita, coheta de-a
dreptul, asorata in hainele ei cu negru si albastru, imbracata in frumosul cojoc brodat si cu
fusta dantelata, ghetutele cu toc, a plecat la targ, respectand, prin decenta, curatenie si
eleganta lumea careia ii apartine. daca ne gandim la societatea sateasca, din care face parte,
admiram bunul simt si urmele de port popular romanesc, ce inca razbat din constructia
tinutei sale. cum sa ii spunem acestei femei un simbol al saraciei? daca nu poarta Versace,
Gucci sau cine mai stie ce haine de firma, e o sarantoaca? imi place mult fotografia... pentru
ca inspira prezentul ...trecutului... dar este improprie acestui concurs. Camelia Radu
Stimate doamne Angela Miclea Mureşan, Doina Manea, Camelia Radu, vă mulţumesc din
suflet ! Aţi vorbit şi-n numele meu ! Sunt consternată şi indignată de nefericita idee !... Da !
Ce ar spune " aparţinătorii " ?... Da ! Ce ar spune bătrânica însăşi ?... Da ! Pare o regină ! Ce
să caute între...
Aş propune autoarei fotografiei să participe la concursul intitulat "Sărăcia de gândire"... Cu
propria fotografie. Sânziana Batişte
102
2010
***
Pe http://jurnalism-corespondenta-publica.blogspot.com /
GUNSLINGER
(Citind printre rânduri…:)
wind laments across tall grasses beneath

moonless sky. no evening guardian
watching over the fields ablaze with
violence. the darkness masking darkness.
hunting for easy prey. lone farmstead
blackened smoke rising from charred
remains of flesh and livelihood. burned,
disfigured corpses, immortalized faces of
agony: fear. voices silenced. the memory
of love, of family, linger a moment more.
all screams escape into the wind. by dawn,
the voices of the dead will haunt this place,
seeking justice. vengeange will answer the
call. crawding, from ashes through fields
of blood and flames, a young bay cries his
last tear. looking down at shaking hands:
small, frail, inexperienced, he marvels at
clean palms for the last time. with clenched
fists, he turns away from the flames, eyes
becoming fire. he forsakes the last
innocence: left to fend for itself perishing
in the inferno. hard now pass: training all
dscipline in coldness, the only path now.
dead on accuracy: pain and misery forged
in fire, the only conforts. the guns, a gift
from an uncle long since departed. he will there was no remorse, no satisfaction, no
never miss. he will never wound. he will emotion at all. one last time he looked
kill them all. everything else irrelevant. down at weathered hands: forever stained
look into the eyes of this man, this stone: crimson. never did they paint a
two dark pools traveling downward into masterpiece, compose a sownet, or hold
fire, former his soul. but don not look too the hands another. cold, efficient machines
long. he found them all: murderers, of his attached to wrists: revolvers welded in
heart, rapists of his mind, obliterated them place. he draws lighting, totleasing thunder
from life, like blemishes fading in until he is the only man standing. Just
whirlwind of smoke and shell casings. another dead man walking.
103
2010
Analistul contemporan „ARMATORUL”
Traducere adaptată:
vântul plânge peste ierburile înalte sub cale. altfel este mort precis: durerea şi
cerul fără lună. nici un gardian nu vezi mizeria sunt forjate de foc. și confortul.
seara printre câmpurile incendiate de pistoalele - cadou de la un unchi de mult
violenţă. întunericul maschează noaptea. timp plecat. el nu va pleca. el nu va fi rană.
vânătoare bună pentru o pradă uşoară. din el îi va distruge pe toţi. totul altceva e
fostele gospodării singur fumul negru se irelevant. privești în ochii acestui om,
înalță singuratic din carnea carbonizată şi acestei pietre: două bazine de întuneric în
anexele gospodărești. cadavre arse, care se adânceste arzând, fostul sufletul. nu
desfigurate, imortalizează chipuri de uita - căci nu ai prea mult timp. el i-a găsit
agonie; frica. vocile-s reduse la tăcere. pe toți: ucigaşii inimii lui, violatorii minții
amintirea de dragoste, de familie, persistă lui - îi şterse din viaţă ca și cum ar fi
doar un moment mai mult. apoi toate carcase de shell dezagregete și spulberate
ţipetele evadează în vânt. în zori, vocile ca niște pete în vârtej de fum.
celor morţi vor bântui acest loc: caută nu a existat nici o remuscare, nici o
justiţie. razbunătorul va răspunde la apel. satisfacţie, nici o emotie la toate. ultima
din cenușa flăcărilor și sânge câmpul oara cand a privit în jos la fostele sale
devine teren de golf învăluit în strigăte și mâini: acum totdeauna se colorează
înnecat în lacrimi. se uita în jos, își scutura purpurii. dar niciodată nu au pictat o
mâinile: e mic, fragil, lipsit de experienţă; capodoperă, nu au compus un sonet, nu au
minune - palmele lui sunt curate pentru ţinut mâinile altora. este rece, ca o masină,
ultima oară. cu pumnii încleştaţi, el se eficient, la încheieturi cu revolvere atașate
întoarce dinspre câmpul aprins de răfuieli, - sudate între ele. este iluminat de tunetele-
ochii lui înflăcărându-se. uită de n rafale până când rămâne singurul om în
nevinovăţie ultimul; lăsaţ să se descurce și picioare. urmează alt om mort dacă trece
pentru sine – se pierde in infern. e greu: pe aici.
disciplina se formează la rece - singura
104
2010
***
WISLAWA SZYMBORSKA
Premiul Nobel – 1996
Contribuție statistică
Dintr-o sută de oameni izolați, sunt blânzi

dar o iau razna-n multime,
Cincizeci și doi
știu totul mai bine, mai bine să nu știi
nici cu aproximație
cam tot ce rămâne câți obligați de-mprejurări
sunt mereu nesiguri, sunt cruzi,
patruzeci și nouă nu mult mai mulți

sunt gata să te-ajute decât deșteptul înaintea pagubei
dacă asta nu durează prea mult, sau înțelepții după ce-au pățit-o,
patru, mă rog, poate cinci treizeci,

sunt întotdeauna buni deși aș vrea să greșesc,
pentru că nu pot altfel, nu iau din viață decât lucruri,
optsprezece optzeci și trei

sunt înclinați să admire fără rezerve, mai devreme sau mai târziu
sunt infirmi, îndurerați
plus minus șaizeci și fără torțe-n întuneric,
sunt induși în eroare
de tinerețea care trece, destul de mulți, treizeci și cinci,
sunt drepți
cu patruzeci și patru
nu se poate glumi, trei numai
dacă însușiirea se leagă
șaptezeci și șapte de efortul de a înțelege,
trăiesc într-o teamă continuă
de cineva sau de ceva, nouăzeci și nouă
sunt vrednici de compătimire,
cel mult douăzeci și ceva
sunt înzestrați pentru fericire, iar sută la sută
un număr ce nu se va mai schimba
peste jumătate sigur, sunt muritori
105
2010
106

JURNALismE - Practic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JURNALismE - Practic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Angela MICLEA – MURESAN /practic JURNALismE 2000

Motto: ”Simt enorm

Materiale culese în vederea justificării implicite

CUPRINS (volumul 1 și volumul 2):

A. Emanciparea ruralului sau satul planetar

I. Abordare a culturii politice

Te aleg alţii să taci şi să asculţi ?

ALEGE DIALOGUL !!!

2003. Corespondenţă publică pentru comuna Tăuţii Măgherăuş.

Concetăţeni şi Autorităţi Publice,

Vă ofer acest periodic – ca s u p o r t de informare, comunicare si atitudine virtuală.

Ce înseamnă stânga ? Ce fac ceilalţi ?

Despre noi: musafiri şi gazde, bogaţi şi săraci, călăi şi victime.

Să ne reconsiderăm condiţiile. Şi poziţiile. Asumă-ţi libertatea. Şi cuvântul. Pune sarea-n

Demarată după 1996, investiția în alimentarea cu apă, va reveni cu ocazia campaniei

În 19 noiembrie, în lume se sărbătoreşte „Ziua mondială a WC-urilor”. Sloganul este

(a)Nevoia de a citi şi scrie...

Începuturile presei româneşti: în 1829 apare la Bucureşti ‖Curierul românesc‖, acelaşi an –

„ A mai trecut o iarna greaaa / Nu e nimic - vom așteptaaa

Borșoaică; tocană cu more și ceai...

„Toți vin, văd și pleacă”-

Până azi (2010), cînd alcătuiesc volumul de față –

„Te iubesc cel mai bine fără a explica

„Trebuie să visczi cu răbdare sperând

„Acum femeia mea se culcă cu un aparat de radio

Aici vreau să va semnalez un deces: aşa am „asimilat‖ eu suspendarea emisiei postului de

Vă recomand să ascultați muzică pe Atomic. Să vedeți acolo atitudine; patriotism… și

Atitudinea te eliberează de închistări şi prejudecăţi !

„Corespondenţa‖ publică a comunei Tăuţii Măgherăuş, sugestiv ilustrată cu un

SOS: salvați Provincia PROVINCIEI!

Să mă întorc în larvă – exilul în Cuvânt? Ce nu înțeleg: de ce și viermii vor să rămână viermi

„Ziua”-n amiaza mare….

vă scriu astăzi – nu ca și un caz al Zilei ci ca unul cotidian – când mă recunosc trântită de

Cotidianul pentru că apucase dl. CRISTOIU să mă dezamăgească cu retorica sa populistă

E P I L O G ul unei iluzii. Să înceapă aventura…

ZIUA bună ! 1 octombrie 2003, A. M.

Acestora, li se adaugă celelalte milioane de electori – vezi

Angela MICLEA, la capătul tunelului... Se vede ???

Urmare a prezentării (CV) şi re-prezentării (materialele conexe),

Interesul meu major pentru Jurnalism, dublat de (co)incidenţa acestuia cu pasiunea şi

Cu deosebită consideraţie Angela MICLEA,

Ultima descoperire: cum putem ajunge la Putere...

Distins român „suprem” ,

„ ... politica practică:

Electoratul doreşte să gândească independent şi nu mai este dispus să cumpere opiniile

Când?! Nu te grăbi; te organizează.

A. M., încă ianuarie, 2004

Ce v-a trebui să mai vezi, d u p ă

După ce ne acordăm, pentru cine cântăm???

Cei-mai-rău-înţeleşi de către Cei-mai-rău-intenţionaţi, în interiorul aceleiaşi Orchestre

La vremea când am primit ultima Dvs. Invitaţie (11.03.2002) -

am subînţeles exact cum trebuia: priviligiu, şansă, dincolo de binefacere... Trebuia să Vă

Sper să mă parcurgeţi cu răbdare... Altfel, nu mă îndoiesc de „complicitatea‖ ideilor...

Cu deosebită consideraţie, respect şi afecţiune –

A încăput perfect în sintegma ―cetăţean al Universului‖.

Caracterul complet pe care l-am întâlnit doar la acest OM,

De când mă ştiu, am urmărit, cercetat şi radiografiat natura umană

Dvs. înţelegeţi că sunt o femeie tristă, dezarmant de sinceră şi pesimistă.

Vă doresc multă sănătate, pace în suflet

Cu mult drag, Angela MICLEA

Angela MICLEA (MUREŞAN)

Adresa: sat Băiţa str.Principală nr.34

Data şi locul naşterii: 09.03.1962 – Baia Mare