12.CRATIMA – Marcheaza absenta unui sunet si rostirea impreuna a doua cuvinte.

La nivelul prozodiei, asigura ritmul si

masura , imprimand versului, muzicalitate.

13. Cuvintele a caror forma nu mai este acceptata de lucrarile normative de specialitate.
Sunt cele care au suferit transformari de-alungul timpului. Vechile forme sunt considerate acum greseli.

14.DERIVAREA – Este un procedeu de formare a unor cuvinte noi pornind de la un cuvant de baza care consta in
adaugarea de afixe (sufixe sau prefixe)

15.DESCRIEREA – este modul de expunere prin care sunt prezentate in mod detaliat obiecte, personaje, fenomene, sau
un tablou in natura. Descrierea se realizeaza prin acumulare de detalii,printr-o multitudine de imagini artistice
(vizuale,auditive,cromatice,olfactive). La nivel morfo-sintactic predomina substantivele si adjectivele. La nivel stilistic
cele mai frecvente figuri de stil sunt epitetul si enumeratia.

16. ELEGIA – (gr. elegia = cantec de doliu) este o specie a genului liric cu tonalitate trista. Starea elegiaca se defineste
prin sentimentul de regret , durere sufleteasca, melancolie, singuratate.

17. ENUMERATIA – (lat. enumaratio=insirare) este o figura de stil de insistenta care consta in prezentarea detaliata a
partilor unui intreg pentru a-l evidentia; sunt enumerate calitati, obiecte, componente, nuantand imaginea artistica.

18. Exclamatia retorica – (lat. exclamatio = strigat) Semnul exclamarii marcheaza intonatia exclamativa, aparand dupa
vocative si interjectii, dupa propozitii sau fraze exclamative sau imperative.
Exclamatia retorica este un enunt cu valoare emotionala folosit pentru a reda intensitatea starilor eului liric. Imprima
discursului afectivitate si subiectivitate.

19. Expresiile, locutiunile sunt grupuri de cuvinte cu inteles unitar, care se comporta gramatical ca o singura parte de
vorbire si au valoare afectiva si stilistica.

20. Familia lexicala este un grup de cuvinte cu sensuri si forme asemenatoare, formate prin derivare si compunere de la
un cuvant de baza.

21. Figura de stil este un procedeu lingvistic utilizat cu scopul de a conferi expresivitate unei comunicari. Folosirea
figurilor de stil contribuie la accentuarea dimensiunii estetice a limbajului.
cele mai usor de recunoscut sunt: antiteza, comparatia, enumeratia, epitetul, hiperbola, inversiunea, metafora,
personificarea, repetitia.

22. Ghilimelele delimiteaza un text reprodus fara modificari – vorbire directa, citat, titluri. Uneori marcheaza ironia
(“filozoful” clasei).

23. Identificati sentimentul dominant al poeziei - Sentimentul dominant al unui text reuneste atmosfera, starea, mesajul pe
care doreste sa il transmita poetul. Fiecare peozie se particularizeaza print-o anume stare emotionala si urmareste sa transmita
un anumit mesaj. Asadar , intregul text e construit astfel incat eul liric sa-si comunice cat mai expresiv conceptiile.
Sentimentul dominant se poate identifica usor pornind de la tema poeziei si facand referiri si la ideea centrala.

24. Imagini artistice- vizuale, auditive, olfactive, cromatice.

Fiecare scriitor are o perceptie personala asupra universului, pe care o reda in opera prin imagini artistice. Pornind de la
realitatea concreta, astistul transfigureaza, o stilizeaza, pastrand doar o reprezentare mentala a obiectului sau a sentimentului
care au constituit sursa inspiratiei.
Imaginile artistice pot fi: vizuale, auditive, tactile, olfactive, sinestezice.