Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• anII
• document
• curs
Continut:
Noţiuni generale despre pH-ul unei soluţii
Deoarece ionii de H+ dintr-o soluţie sunt foarte puţini, Sorensen a propus ca reacţia
unei substanţe să fie exprimată prin simbolul pH (puterea ionilor de hidrogen).
Apa pură, la 25○C disociaza foarte putin, numărul de ioni de H+ fiind egal cu cel de
OH-, ceea ce corespunde unei concentratii de 0,000.0001Eq/L; aceasta înseamnă că
apa pură este o soluţie neutră, adică are pH =7.
In mod arbitrar se consideră că:
- mediul acid este cel in care concentratia H+ > concentraţia OH- , iar pH este < 7;
- mediul alcalin (bazic) este cel in care concentraţiaOH- > concentraţia H+, iar pH
este 7-14.
Un acid este o moleculă sau ion care poate elibera, ceda ioni de H+.
O bază este o moleculă sau ion care poate accepta ioni de H+.
Tăria unui acid sau a unei baze se definesc prin pka şi pkb, care este pH-ul mediului la
care jumatate din acidul sau baza respectivă sunt disociate. Cu cât pka este mai mare,
cu atât acidul este mai puternic. De exemplu, acidul lactic are pka = 3,8, adica la
pH=3,8 jumătate din acid este disociat. La pH-ul organismului, care este 7,4, întrega
cantitate de acid lactic este disociată. Deci, acidul lactic este un acid puternic pentru
organism, putând induce o acidoza metabolică puternică.