Iluminismul

Iluminismul a reprezentat o mişcare ideologică şi culturală, care s-a manifestat pe parcursul

secolului XVIII, al cărui scop a fost să pună raţiunea în centrul tuturor lucrurilor şi să ,,lumineze”
naţiunea prin educaţie şi cultură.

Iluminiştii erau mai mult scriitori decât filosofi, ca Voltaire, Montesquieu şi Rousseau.

Voltaire era de orientare iluministă conservatoare. A avut o operă extrem de vastă. Scrierile sale
sunt îndreptate împotriva inechităţilor sociale, superstiţiilor, intoleranţei religioase. A criticat
Vechiul Regim şi Biserica militând pentru libertatea cuvântului, a gândirii şi egalitatea tuturor
oamenilor în faţa legii. Considera că relele societăţii pot fi îndreptate prin alianţa între monarhi şi
filosofi. Voltaire este teoreticianul despotismului luminat.

Montesquieu era de orientare iluministă moderată. A creat o operă importantă. În 1721 a publicat
,,Scrisorile persane” în care prezintă călătoria a doi persani prin Europa şi care critică realităţile
continentului nostru şi anume: intoleranţa religioasă, instituţiile culturale şi de stat, inclusiv
monarhia absolută. În cartea ,,Spiritul legilor” teoretizează principiul separării puterilor în stat.
Considera monarhia constituţională forma de guvernare cea mai eficientă, deoarece puterea
executivă, legislativă şi judecătorească erau independente una faţă de cealaltă.

Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluministă radicală. Lucrările sale, ,,Discurs asupra
inegalităţii de avere” şi ,,Contractul social”, exprimă aspiraţiile micii burghezii din care făcea
parte. Considera sursa inegalităţii şi a relelor în societate ca fiind proprietatea privată, de aceea
ea trebuia limitată. De asemenea, milita pentru participarea tuturor cetăţenilor la viaţa politică,
statul trebuia organizat pentru a asigura suveranitatea poporului.

Denis Diderot şi d’Alembert au publicat ,,Enciclopedia” în 35 de volume, "Enciclopedia" conţine

ideile revoluţionare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate şi toleranţă, egalitatea între
oameni şi între popoare. Forma ideologică a iluminismului, prin critică la adresa Vechiului
Regim, a pregătit, pe plan ideologic, marile răsturnări cauzate de Revoluţia franceză.

[modifică] Societatea franceză

În secolul XVIII, societatea franceză era împărţită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare,
nobilimea, starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populaţiei, formată din burghezie,
ţărani şi muncitori urbani.

[modifică] Prima stare

Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri ai ordinelor monahale. Cei 70.000
de clerici seculari lucrau în parohii. Se obişnuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili să urmeze
cariera bisericească, pentru a se putea îmbogăţi. Mulţi episcopi deţineau mai multe episcopate şi
nu erau văzuţi niciodată slujind în vreuna dintre ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri şi
biserica a fost percepută de populaţie ca o instituţie coruptă.

Biserica Catolică era cel mai mare proprietar funciar în Franţa. Clerul beneficia de pe urma
perceperii dijmei şi era scutit de plata impozitelor. Preoţii ocupau o importantă poziţie în stat, se
ocupau de săraci, spitale şi şcoli şi ţineau registrele de stare civilă, notând în registrele parohiale
naşterile, căsătoriile şi decesele.