DEZVOLTAREA CAPITALISMULUI IN TARILE AVANSATE ALE

EUROPEI IN PRIMA PERIOADA A EPOCII MODERNE

Prima perioada a epocii moderne se caracterizeaza printr-o mare diversitate de

orientari in dezvoltarea economica a tarilor, dar elementul caracteristic principal pentru
acestea a fost extinderea relatiilor capitaliste.

Pana la mijlocul sec. al XVII-lea capitalismul era preponderent comercial.

Intensificarea schimbului de marfuri a contribuit la dezvoltarea industriei,, in evul mediu
productia industriala se obtinea in ateliere mici mestesugaresti, in epoca moderna apar
forme mai complexe de organizare a muncii de manufactura. Fiind intreprinderi
capitaliste, manufacturile intrunesc un numar mare de muncitori specializati in anumite
operatii de realizare a produsului finit. Specializarea productiei a impus necesitatea
perfectionarii uneltelor, care nu numai ca erau perfectionate, dar si inlocuite cu altele noi,
aparute in urma inventiilor tehnice. Masinile substituie munca manuala cu cea
mecanizata. O importanta deosebita a avut aparitia masinii cu aburi. Trecerea de la
manufactura la productia bazata pe folosirea masinilor a deschis calea spre revolutia
industriala. Aceasta a contribuit la sporirea considerabila a productiei, in afirmarea
relatiilor capitaliste un rol determinant l-au avut factorii politici: biruinta burgheziei
asupra nobilimii feudale si instaurarea principiilor moderne de guvernare a societatii.

Datorita victoriei revolutiilor europene, economia tarilor a inceput sa se dezvolte

rapid, in Anglia deja la sfarsitul sec. al XVII-lea -prima jumatate a sec. al XVIII- lea
volumul productiei manufacturiere creste substantial. Deoarece principala ei ramura era
prelucrarea lanii, taranii erau deposedati de pamant, in continuare el fiind transformat in
pasune. Ruinandu-se, ei plecau in cautare de lucru la oras, completand randurile
muncitorilor. Astfel s-a petrecut revolutia agrara, care se caracterizeaza prin
transformarea intregii proprietati funciare in proprietate de tip capitalist. Parcejele micilor
producatori au fost comasate, intregind pamantul marilor proprietari, in aceasta perioada
s-a intensificat si expansiunea coloniala. Exploatarea coloniilor a devenit un izvor
important de imbogatire a claselor dominante engleze. Alt izvor, de asemenea insemnat,
de acumulare a capitalului era negotul cu robi. Concentrarea unor capitaluri mari in
mainile burgheziei si a noii nobilimi, rezervele de forta de munca si de materie prima
coloniala ieftine au inlesnit dezvoltarea productiei capitaliste. 59668upg47nmt3e

Toate acestea au creat conditii favorabile pentru trecerea in Anglia in anii ' 60 ai
sec. al XVIII-lea de la productia manufacturiera la cea de fabrica. Aceasta a devenit
posibil si datorita noilor conditii tehnice de productie: a aparut masina cu

aburi si alte inventii tehnice, diviziunea muncii in productia manufacturiera treptat a

creat premise pentru inlocuirea muncii manuale cu masina. Acest proces a intrat in istorie
sub denumirea de revolutie industriala. El a dus la cresterea extraordinara a productiei
industriale in toate ramurile economiei si s-a finisat la rascrucea secolelor XVIII-XIX.
pm668u9547nmmt

in tarile Europei continentale revolutia industriala s-a infaptuit in prima jumatate a

sec. XIX-lea, incepand abia in anii '20 - '30, iar in Rusia iobagista si mai tarziu.

in Franta revolutia industriala decurgea mult mai lent decat in Anglia, din cauza
diferitor factori. Micile gospodarii taranesti franau dezvoltarea industriei, in anii 1815-
1830 a crescut mult numarul masinilor, volumul productiei industriale, a inceput
constructia cailor ferate. Numeric insa intreprinderile manufacturiere si atelierele
predominau, in afara de cauzele mentionate, revolutia industriala in Franta era franata si
de dominatia aristocratiei financiare, care nu era cointeresata sa faca investitii in
industrie, obtinand profituri prin speculatii bancare si jocuri de bursa, procurarea hartiilor
de valoare si a obligatiilor imprumutului de stat.

Germania in primele decenii ale sec. al XIX-lea era o tara agrara, 3/4 din populatia
ei traind la sat. Circa jumatate din pamanturi se aflau in proprietatea mosierilor, aceasta
constituind cauza principala a inapoierii agriculturii si a stagnarii industriei. O alta cauza
a ramanerii in urma a economiei Germaniei era faramitarea ei teritoriala si izolarea
economica a regiunilor. Revolutia industriala incepe in aceasta tara in anii '30. Lichidarea
iobagiei, ruinarea unei parti a taranimii si a mestesugarilor au contribuit la crearea fortei
de munca naimite, iar cresterea numarului populatiei orasenesti, imbogatirea iuncherilor
si a unei parti a taranimii - la sporirea cererii de marfuri industriale, la aparitia de fabrici
mari. Constructia cailor ferate si transportul pe apa raurilor, de asemenea, au grabit
dezvoltarea industriei in ansamblu (in primul rand, a metalurgiei) si a comertului. Cel mai
repede se dezvolta zona Renana, unde nu existau structuri feudale, bogata in zacaminte
subpamantene (metale, carbune). Artera care lega aceasta regiune cu lumea
inconjuratoare era Rinul. Cu toate acestea, catre mijlocul sec. al XIX-lea Germania, dupa
nivelul de dezvoltare a industriei, ramanea in urma nu numai de Anglia, dar si de Franta.

Pretutindeni unde s-a realizat revolutia industriala, principalul ei rezultat a fost

cresterea productivitatii muncii si dezvoltarea furtunoasa a economiei. Aceasta a dus la
scaderea pretului de cost al productiei si preturilor. S-a marit volumul comertului intern si
international. Consecintele sociale ale revolutiei industriale erau colosale: o data cu
mecanizarea proceselor de productie crestea numarul muncitorilor salariati, se constituia
proletariatul industrial. S-a accelerat (in primul rand, in Anglia) si procesul de ruinare a
taranimii si de concentrare a pamantului in mainile unui numar restrans de proprietari.
Aceasta a dus la micsorarea numarului populatiei care se ocupa cu agricultura si, ca
urmare, la introducerea si in gospodaria sateasca a uneltelor perfectionate, a masinilor,
ceea ce, la randul lor, au cauzat cresterea productivitatii muncii agricole si a nivelului de
organizare a ei.

in anul 1825 in Anglia s-a declansat o criza economica de supraproductie. Multe

intreprinderi industriale au fost oprite, crestea somajul, scadeau salariile muncitorilor,
dar, in acelasi timp, erau majorate preturile. Toate acestea s-au rasfrant negativ asupra
situatiei oamenilor muncii. Acest fenomen s-a repetat in Anglia in anii 1837,1842,1847.
Criza din anul 1847 a cuprins aproape toate tarile europene. Prima criza economica
mondiala a avut loc in 1857 si a fost cea mai acuta din cate au fost inregistrate pana
atunci.

Deja in sec. al XVIII-lea Anglia a depasit alte tari dupa nivelul de dezvoltare a
economiei, care a crescut si mai mult in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Anii '50-'60
constituie apogeul suprematiei ei economice in lume, dominatiei ei pe pietele
internationale. Fara teama de concurenta straina, intreprinzatorii si negustorii englezi
foloseau comertul liber in calitate de instrument de expansiune economica. Lumea a fost
inundata de marfuri engleze. Celelalte tari serveau pentru Anglia drept "apendice de
materie prima" si piata de desfacere a marfurilor. Circa 1/2 din productia industriala
mondiala se producea in Anglia, care a fost numita «atelier al lumii». De aceasta
gigantica crestere economica au beneficiat, in primul rand, paturile avute, pe cand
muncitorii duceau un trai mizerabil.

in anii '50-'60 s-a dezvoltat intens si economia Frantei. A luat sfarsit revolutia
industriala, volumul productiei industriale s-a triplat, insa, desi se intensifica si procesul
de concentrare a productiei, predominau intreprinderile mici, la care erau angajati
majoritatea muncitorilor naimiti.

in anii '50-'60 se dezvolta puternic economia Germaniei, incheindu-se si revolutia

industriala.

Toate aceste realizari economice au constituit baza progresului societatii moderne

europene din perioada respectiva, facand posibila dezvoltarea continua a tarilor din
Europa in urmatoarele decenii.