Sunteți pe pagina 1din 10

CULTIVAREA CREATIVITĂŢII LA ACTIVITĂŢILE

DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

Prof. Dana Dughi


Şcoala Generală Galşa

Abstract
The stimulating of creative skills of children’s is one of the
main goals of teaching activities. In that paper is present one
of such activity what was implemented to the 6th class during
one year. In this time the children has specifically tasks in
creativity area at Romanian literature classes what was
finalize with an individual portfolio. The methods utilized
were specifically method for development of creativity and for
stimulating the group learning.

Dacă am exersa puţin empatia şi ne-am pune în locul elevilor


noştri, poate ar părea mult mai firească întrebarea destul de
frecventă pe care acestea şi-o adresează şi chiar o adrsează
profesorilor din ce în ce mai des. Este vorba de acel enervant
uneori „Dar asta la ce îmi foloseşte mie?”! Ştim că acest „asta” se
referă mai ales la conţinuturile destul de stufoase care
caracterizează nu numai disciplina limba şi literatura română. De
ce ne-ar părea firească? Pentru că am înţelege mai bine că elevii
noştri vor ca educatorii lor să le propună nu numai conţinuturi
teoretice, pe care mai devreme sau mai târziu le uită sau le copiază
sau, aşa cum e şi firesc, le accesează din surse foarte rapide şi
foarte uşor de folosit.
Întrebarea aceasta nu trebuie văzută ca o critică, nici ca un refuz
de a participa la activitatea învăţare propusă de şcoală, ci trebuie
considerată ca o rechemare pe care ne-o adresează elevii noştri la
principiul utilităţii, la reconsiderarea sau, mai bine zis, la punerea
în aplicare a acţiunilor ce materializează obiectivele formative ale
învăţământului.
Limba şi literatura română este una din disciplinele favorizate în
acest sens. De ce? Pentru că însăşi conţinuturile ei sunt un produs
şi un prilej de exersare masivă a unei calităţi ce constituie
finalitate a actului de învăţare în şcoală, şi anume, creativitatea.
Comportamentul creativ este cel de care are nevoie mai mult
elevul decât de cunoaşterea „pe de rost” a unor date seci, a unor
nume sau chiar a unor poezii recitate mecanic fără manifestarea
afectivă aferentă, care şi ea este un comportament învăţat şi
amplificat, nuanţat de potenţialul creativ al elevului.
În demersurile sale de cultivare a creativităţii elevului,
profesorul de limba şi literatura română, porneşte, deci, de la două
premise favorabile: conţinuturile cu încărcătură masiv creativă pe
care le vehiculează şi receptivitatea elevilor pentru tot ce
înseamnă comportament creativ, care depăşeşte monotonia şi
utilitatea seacă a prezentărilor de date.
Ce urmează să facă? Este vorba de conceperea unui demers
didactic caracterizat la rândul său de o abordare creativă. Ne
referim la combinarea eficientă între obiective, conţinuturi,
strategii şi evaluări care să aibă toate amprenta transormărilor şi
adaptărilor creative. Toate acestea însă trebuie să se deruleze pe
fondul unei atitudini receptive, deschise, relaxate şi inovatoare pe
care educatorul să o menţină activă în raportarea la disciplina sa şi
în relaţionarea sa cu ceilalţi actori ai educaţiei, în primul rând cu
elevii.
Creativitatea este definită ca fiind o dispoziţie spontană de a crea
şi inventa care există potenţial în fiecare persoană, la toate
vârstele. Deşi prezentă activ în conduite, creativitatea se exprimă
şi se dezvoltă în strânsă legătură cu mediul socio-cultural la care
aparţine persoana respectivă. Ea necesită pentru a se manifesta,
condiţii favorabile de dezvoltare şi de exprimare. (1997, coord.
Şchiopu, U.)
Cultivarea creativităţii în învăţământ
Câtă vreme creativitatea era socotită un privilegiu dobândit
ereditar de o minoritate, şcoala nu s-a ocupat în mod special de
acest aspect, deşi s-au creat sporadic clase speciale pentru
supradotaţi. De când se arată că automatele dirijate prin
calculatoare realizează toate muncile stereotipe, astfel omului
revenindu-i sarcina de execuţie mai elaborată, cultivarea gândirii
inovatoare a devenit o sarcină a şcolii moderne. Au existat însă şi
poziţii sceptice susţinându-se că învăţământul actual, încorsetat de
principii rigide promovează mai mult gândirea critică, disciplina,
conformismul şi nu ar putea promova libertatea deplină a
spiritului, fantezia lipsită de orice constrângere. Obiecţia deşi are
o parte de adevăr nu este esenţială.
Gândirea umană are o uimitoare plasticitate. Şi până acum elevii,
după ce studiau teoreme precis formulate la ştiinţele exacte,
puteau foarte bine să adopte o cu totul altă orientare la orele de
literatură unde exprimarea metaforică, jocurile de imagini şi
cuvinte situează intelectul într-un alt plan. Desigur sunt necesare o
serie de transformări în felul de organizare a învăţământului,
modificări sesizabile în occident, însă puţin observate în stilul
activităţilor din învăţământul nostru preuniversitar.
Un prim accent ar trebui pus atunci când formulăm obiectivele
instructiv-educative. Cultivarea imaginaţiei să nu se regăsească
undeva la sfârşit, printre scopurile secundare. Ea trebuie să
figureze alături de educarea gândirii. E nevoie de combaterea
însuşi a conformismului cultural care se manifestă la profesorii ce
privesc exerciţiile de fantezie ca un simplu joc, fără consecinţe
serioase asupra dezvoltării intelectuale.
Obiectivele se reflectă în conţinutul învăţământului, în planurile şi
în programele de învăţământ. Pedagogia trebuie să susţină în
continuare necesitatea culturii generale cel puţin în gimnaziu şi
liceu, iar programele să prevadă şi lecţii speciale în vederea
cultivării ingeniozităţii.
Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu
elevii. Nu este preferată poziţia autoritară oarecum despotică care
creează blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să adreseze
întrebări, temându-se de eşec, de ironii. Este nevoie de un climat
democratic, destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se
bazează pe constrângere, pe frică, ci pe competenţa sa
profesională, pe obiectivitatea şi pe ţinuta sa intelectuală
ireproşabilă. El trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor, să
încurajeze imaginaţia, sugestiile deosebite, astfel ca educabilii să-
şi poată manifesta în voie curiozitatea, spontaneitatea. Trebuie să
fie ceva firesc ca o idee originală mai aparte să atragă un punct în
plus la notare chiar dacă ea nu soluţionează chestiunea în discuţie.
Desigur, profesorul trebuie să depisteze educabilii cu potenţialităţi
creative superioare cărora e firesc să se asigure posibilităţi
speciale de dezvoltare a capacităţilor creative. În acelaşi timp,
profesorul are datoria de a cultiva disponibilităţile imaginative ale
întregii clase, folosind metode adecvate acestui obiectiv didactic
major.
În vederea dezvoltării creativităţii există mijloace nespecifice, fără
o relaţie cu anume obiect de învăţământ şi metode specifice în
raport cu anume materie, în funcţie de conţinutul ei. Folosirea
acestor metode nespecifice, chiar dacă nu aduc momentan
progrese evidente pentru un anume obiect de învăţământ sunt
importante deoarece creează ceea ce se numeşte o aptitudine
creativă şi mai ales, „aptitudinea de a căuta şi găsi probleme”.
(1998, Cosmovici, A., Iacob, L., pp.158-160)
Activitatea extraşcolară oferă numeroase prilejuri pentru
cultivarea creativităţii. În cercurile de elevi se desfăşoară o
activitate liberă, exersându-se diferite metode de stimulare a
imaginaţiei. Vizitarea expoziţiilor, muzeelor, excursiile lărgesc
orizontul, câmpul fanteziei copiilor şi sunt surse inepuizabile de
întrebări.
Creativitatea şi învăţarea prin cooperare
Creativitatea, ca proces complex, antrenează întreaga structură de
personalitate a elevului şi, în consecinţă, necesită o abordare
pedagogică holistică. Totodată, aşa cum arătam anterior, ea nu
este numai un dat ci şi un construct dobândit prin educaţie. De
aceea se pune problema formării comportamentului creativ prin
demersuri educative specifice, nu numai conexe actelor de
învăţare caracteristice disciplinelor de învăţământ.
Strâns legată de comportamentul creativ este şi învăţarea prin
cooperare care dezvoltă respectul pentru diversitate, capacitatea
de empatie, abilităţi sociale, absolut necesare manifestării
comportamentului creativ. Grupul funcţionează mai bine dacă
membrii au distribuite roluri pe care le exercită alternativ. În acest
fel elevii lucrează împreună în perechi, în grupuri mici pentru a
rezolva aceeaşi problemă, a explora o idee nouă sau a crea idei
noi.
De la învăţarea pe grupe la învăţarea prin colaborare şi până la
învăţarea prin cooperare, organizarea experienţelor de învăţare
altfel decât individual, a parcurs câteva etape. Dacă în cazul
învăţării prin colaborare accentul cade pe procesul învăţării, în
cazul învăţării prin cooperare, procesul şi produsul sunt în egală
măsură importante.
Rezultatele învăţării prin cooperare – performanţe superioare şi
capacitate de reţinere sporită, înţelegerea aprofundată şi
dezvoltarea gândirii critice, concentrarea asupra învăţării,
disciplină crescută, motivaţie sporită pentru performanţă şi
motivaţie intrinsecă pentru învăţare, capacitatea de a vedea
situaţia şi din perspectiva celuilalt, relaţii bune, tolerante cu
colegii, indiferent de etnie, sex, capacităţi intelectuale, clasă
socială, sănătate psihologică, adaptare, senzaţii de bine; încredere
îm sine bazată pe acceptarea de sine, competenţe sociale sporite,
atitudine pozitivă faţă de materiile studiate, învăţătură, şcoală,
cadre didactice – nu sunt altceva decât condiţii favorizante
procesului creativ.
Activităţile didactice de limba şi literatura română pe care le-am
derulat pe parcursul anului şcolar 2005-2006 la clasele a VI –a şi a
VII- a au avut ca şi obiectiv, pe lângă cele stabilite de programă, şi
cultivarea şi dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor.
Scopul concret a fost realizarea unei gazete de perete şi a unei
broşuri cu lucrările cele mai reuşite ale elevilor. S-a urmărit
creşterea disponibilităţilor de exprimare creativă a elevilor şi al
gradul de originalitate al lucrărilor precum şi crearea unui cadru
propice schimbului de idei. Ca şi metode şi tehnici , dintre cele
menţionate mai sus, s-a folosit ca şi cadru metoda portofoliului.
Activitatea s-a extins pe parcursul întregului an şcolar. La
începutul semestrului întâi, fiecare clasă a trebuit să deţină un
dosar unde fiecare elev folia sa cu creaţiile libere sau cu temă dată
rezultate din cerinţele de la orele de limba şi literatura română.
Temele libere şi cele cu temă dată au fost centrate pe următoarele
direcţii: poezie, proză, culegere de folclor, curiozităţi, recenzie
film, colaj literar.
După o perioadă de patru luni a fost alcătuit un juriu din rândul
elevilor care a avut ca sarcină selectarea lucrărilor din portofoliile
celor patru clase. Un alt grup de elevi s-a ocupat de redactarea
textelor respective şi de organizarea unui panou al creativităţii
numit „Tinere condeie”. La sfârşitul fiecărei luni avea loc selecţia
creaţiilor din acea lună şi afişarea lor.
În a doua parte a semestrului II s-a făcut o selecţie riguroasă a
unor lucrări doar dintre cele care au fost expuse la panou. Aceste
lucrări au fost grupate şi s-a realizat astfel o broşură (a se vedea
Anexa) cu acelaşi titlu ca şi al panoului: „Tinere condeie”,
broşură ce fost distribuită gratuit cadrelor didactice şi elevilor.
La finele anului s-a realizat un chestionar privind activităţile
desfăşurate care a fost adresat elevilor şi părinţilor. (A se vedea
Anexa)
Chestionarul vizează surprinderea atitudinilor elevilor şi părinţilor
faţă de utilizarea unor asemenea metode de stimulare a
creativităţii în paralel cu activităţile standard de la clasă precum şi
gradul de satisfacţie al celor chestionaţi faţă de produsele muncii
elevilor.
Chestionarul a fost aplicat unui număr de 20 de elevi care au fost
implicaţi în această activitate şi unuia dintre părinţii acestora.
Prezentarea răspunsurilor obţinute în urma aplicării
chestionarului:
 La prima întrebare care viza măsura în care
activităţile derulate au fost interesante şi plăcute, majoritatea
elevilor au răspuns cu cotă 5 ceea ce denotă un grad ridicat de
satisfacţie a elevilor faţă de acest gen de activitate, doar 3
elevi au cotat doar cu 4 gradul de atractivitate al acestor
activităţi. Aceeaşi atitudine o au şi părinţii care au considerat
în majoritate că aceste activităţi sunt foarte interesante şi
foarte plăcute pentru copiii lor.
 Aprecierile elevilor privind gradul de libertate al
elevilor în alegerea subiectelor s-au situat toate la cota 5, ceea
ce înseamnă că aceştia s-au simţit liberi în a-şi exprima
dorinţele şi în a alege sferele de lucru. Aprecierea părinţilor
este la fel cu cea a elevilor.
 O situaţie diferită se înregistrează în cazul
aprecierii măsurii în care materialele utilizate au fost
suficiente şi moderne. Aici aprecierile se distribuie după cum
urmează: 4 elevi au acordat cota 4, 6 elevi au acordat cota 3, 8
elevi cota 2 şi 2 elevi doar cota 1. şi părinţii percep ca
insuficiente materialele, dar nu sunt atât de exigenţi ca şi elevii
şi apreciază cu cota 4 - 8 dintre ei, cu cota 3 – 10 dintre
părinţi şi numai 2 dintre ei acordă cota 2.
 Toţi elevii şi părinţii consideră (aprecieri cu cota 5
la acest aspect din partea a 19 elevi şi părinţi) că elevii au fost
„obligaţi” să participe activ şi creativ la activităţile propuse.
 Rezultatele sunt variabile în ceea ce priveşte
aprecierea implicării familiei în această activitate. Doar 2 elevi
apreciază ca fiind foarte mare implicarea familiei, în timp ce
14 dintre ei apreciază ca fiind redusă această coparticipare şi 4
acordă valoarea medie gradului de implicare al familiei.
Părinţii percep şi ei ca fiind redusă participarea familiei la
activităţile şcolare a elevilor, 16 dintre părinţi alegând cota 2,
ceea ce înseamnă o implicare redusă, fără a lua în discuţie aici
cauzele acestei implicări.
 O situaţie relativ similară se înregistrează şi în
cazul cooperării cu elevii din alte clase şi cu alte cadre
didactice. Elevii apreciază cu cota 3 nivelul cooperării cu alţi
elevi şi cadre didactic (10 dintre ei) în timp ce 8 consideră că
această cooperare este foarte redusă. Doar 2 dintre elevi
consideră că a existat o bună cooperare cu ceilalţi din şcoală.
 În ceea ce priveşte suportul acordat de
coordonatorul activităţii, respectiv eficienţa şi frecvenţa,
gradul de sistematizare a intervenţiilor sale, aprecierile se
situează, atât din partea elevilor cât şi din partea părinţilor, la
cota 5 în 17 dintre cazuri doar trei fiind cazurile când se
acordă cota trei.
 Elevii participanţi la proiect au resimţit că ceilalţi
au apreciat produsul rezultat în mare măsură (în 12 cazuri),
doar 3 elevi considerând ca fiind redusă aprecierea celorlalţi
pentru munca lor.
 Indiferent de celelalte aprecieri făcute se constată
că există o foarte mare dorinţă de ase mai face astfel de
activităţi sau de a se continua acestea. Atât părinţii cât şi elevii
acordă cota 5, cota maximă la această afirmaţie care vizează
continuarea activităţii.
Activitatea s-a finalizat în anul 2005-2006 cu evidenţierea
activităţii elevilor care au participat activ şi au realizat producţii
originale şi interesante. O modalitate indirectă de recompensare a
muncii acestora a fost şi acordarea ca premiu a broşurile astfel
create elevilor din alte clase.
Produsele realizate cu copii la activităţile de limba şi literatura
română au arătat că acest potenţial creativ există şi e o pierdere
atât pentru cadrul didactic cât, mai ales pentru elev, ca el să nu fie
stimulat şi valorificat, având convingerea că valorificarea nu se
rezumă numai la scrierea unor poezii sau texte literare, ci se
extinde la adoptarea unei atitudini ce permite o raportare
echilibrată şi eficientă la realitatea socială a elevului.
Activităţile pe care le-am desfăşurat au demonstrat, prin felul în
care au aderat elevii la ele, prin rezultatele concrete obţinute,
precum şi din atitudinile exprimate în final, că elevii sunt receptivi
la activităţile axate pe creativitate. Mai mult decât atât s-a putut
observa că există potenţial creativ bine reprezentat la mulţi dintre
elevi, acolo nefiind cazul decât de oferirea unui cadru propice
manifestării lui. Iar acolo unde acest potenţial nu este atât de
evident, trebuie mizat pe efectele transformatoare ale exerciţiilor
de creativitate în ceea ce priveşte comportamentul elevilor. Ei
devin mai receptivi mai deschişi, mai comunicativi şi mai
încrezători în forţele proprii.
În concluzie, trebuie să se urmărească, în primul rând, implicarea
elevilor în acest gen de activităţi, şi nu produsul rezultat.
Importantă este acţiunea de mobilizarea forţelor elevului,
rezultatul valoros fiind tocmai transformarea interioară a elevilor,
ca atitudine şi nu neapărat ca aptitudine. Totodată nu este
suficientă încurajarea elevilor să fie creativi. Trebuie încurajate
mai ales cadrele didactice care nu au curajul să descopere ceea ce
ele pot crea ca şi demers didactic şi ceea ce elevii lor pot crea ca şi
personalităţi unice.

BIBLIOGRAFIE

Chintoanu, D. 2004 – Metode moderne folosite în lecţiile de limba


şi literatura română, CCD, Deva
Cosmovici, A, Iacob, L. 1998- Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi
Ilica, A., Herlo, D. 2006 – Comunicarea în educaţie, Ed.
Universităţii Aurel Vlaicu, Arad
Ilica, A. 2004 – Didactica generală şi didactica specialităţii
limba şi literatura română, Ed. Şcoala Vremii, Arad
Peretti, A., Legrand, J-A., Boniface, J. 2001 – Tehnici de
comunicare, Ed. Polirom, Iaşi
Roman, A., Dughi, T., 2007 – Elemente de psihologia educaţiei,
Ed. Universităţii Aurel Vlaicu, Arad
Şchiopu, U., (coord.), 1997 - Dicţionar enciclopedic de
psihologie, ED. Babel, Bucureşti

S-ar putea să vă placă și