Sunteți pe pagina 1din 2

RONDELUL ROZELOR CE MOR

AL. MACEDONSKI

1. Geneză:
Poezia a apărut pentru prima dată în revista Universul literar din 1916 cu titlul Rondelul rozelor
și apoi a fost inclusă în volumul Poema rondelurilor din 1927.

2. Tema poeziei o constituie trecerea ireversibilă a timpului, fluidul temporal.

3. Ideea: Toate formele vii sunt cuprinse de trecerea ireversibilă a timpului, de fiorul morții.

4. Genul și specia:

Poetul optează pentru rondel, poezie muzicală, a cărui fixitate prozodică nu-i limitează
posibilitățile de a exprima vagul, nedefinitul, de a opera cu sugestii.
Macedonski construiește rondelul de 13 versuri, cu repetiția primului vers, în care o structură
clasică intră în rezonanță cu o poetică simbolistă.

5. Compoziția:

Textul se organizează în jurul a două câmpuri semantice: timpul și roza.


a) Timpul:
- temporalitatea nu este numai o temă a poeziei, ci devine materialul ei fundamental;
- prin sintagma „e vremea” poetul surprinde momentul, prezentul efemer;
- timpul este sugerat prin simbolurile „amurgul” și „marea noapte” și chiar prin imaginea
metaforică a „curgerii”;
- efectul de fluid temporal se obține cu minimum de mijloace stilistice, prin simplul joc al
timpurilor gramaticale trecut/prezent;
- proiectat pe un fundal durativ monoton, „amurgul”, detaliul, moartea rozei, capătă valoare
de simbol.
- b) Roza:
- este formă efemeră de frumusețe sensibilă la fanarea temporală;
- căderea petalelor poate fi o reprezentare suavă, chiar feerică a morții, a dematerializării, a
melancoliei, a învăluirii și chiar a voluptății, sugerate de culoare și de parfum;
- scenariul scuturării florilor se caracterizează printr-o remarcabilă ambiguitate;
- nu legătura cu realul interesează, ci proiecția unei stări sufletești;
- mai multe cuvinte cu conținut afectiv: „fior”, „jale”, „suspine”, „întristător”, „duioase” sunt
întrebuințate în descrierea cadrului exterior;
- poetul reia și amplifică sentimentul dispariției treptate folosind un sinonim metaforic pentru
verbul „mor – „se sting”;
- suspinele ce apar în „vălmășaguri” exprimă starea de confuzie în timp ce„marea noapte” este
sugestia extincției finale;
- prezența cuvântului„și” cu valoare de conjuncție și de adverb sugerează tristețea ființei,
conștientă că toate evemimentele au o motivație intrinsecă;

1
- versul al doilea, „Mor în grădini și mor și-n mine”, marchează prin paralelism sintactic și
repetiție o corespondență între interior și exterior, între planul imaginii deschise și acela al
subiectivității;
- rozele ce mor devin prin generalizare, un simbol al morții, al degradării lente a lucrurilor;
- moartea ca lege fundamentală nu este formulată ca atare, acoperite de ceață, vedem doar
obiectele care o pot sugera;
6. Muzicalitatea textului este dată de rimele alternative sau îmbrățișate.
- consoana vibrantă „r” creează o melodioe tristă a timpului care nu poate fi biruit de
biologicul efemer;
- ritmul iambic, cu unele devieri produse de plasarea formelor verbale „mor” și „curg” la
început de vers, induce sugestia discretă a morții;
- în melodia rondelului Macedonski descoperă tonalitățile simboliste pe care forma poemului
le provoacă, astfel încât muzicalitatea formei de expresie și nu conceptualitatea textului
determină apariția stării poetice.