Să stii să ceri…

Iubire, iubire
Tu, din hârtie
Și varsă cerneala
Să cadă pe ea,
Acoperă-i albul,
Traduce-i naravu’
Arunc-o-n focul inimii
Și stropește-o cu apă
Să nu te-amețească.
Împletește-i spicele să-ți fluture-n ureche,
Să -ți astupe timpanul,
S-o pui pe cea mai înaltă treaptă
a scăriței urechii.
De ți se va desprinde scărița
S-o bați cu ciocanul,
S-așeze-n loc iubirea
Să clintească suspinul
Să-i macine chinul
Legat în cârlige
Și ardoarea lăsată-i
Să smuncească din loc sentimente...