Stilul Beletristic

Dumitrache Valentina-Raluca Clasa a XI-a A Stilul artistic (beletristic)

cum spune . memoriile. textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitoruleste foarte atent nu numai la. Prin urmare .STILUL BELETRISTIC . El se opune celorlalate stiluri functionale .CONVENTIONALITATEA : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real ( in cazul unui fals . el stie ca e vorba de fictiune . destinatarul nu-si pune problema falsului . forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei . de conventie . amintirile. in care esentialul il constituie transmiterea de informatii .DESCHIDEREA SPRE TOATE MIJLOACELE DE EXPRESIE . ceea ce spune. versuri şi operele dramatice. CARACTERISTICI . CARE ARE UN DOMENIU PROPRIU DE MANIFESTARE : DOMENIUL ESTETICULUI . jurnalele. . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . tot aici pot fi incluse eseurile.. INDIFERENT CARUI STIL FUNCTIONAL AR APARTINE .. se apeleaza la toate sferele vocabularului .este unica si irepetabila . CUPRINDE: operele literare în proză. ca epresie a unui continut determinat . astfel incat in . ci si la . destinatarul reactioneaza mai devreme sa mai tarziu ) . forma . ... in stilul artistic comunicareaeste expresia unei alte realitati imaginate de autor . .

sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt.opera literara apar deopotriva : regionalisme . . 4. contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie. gestica . prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele). CARACTERISTICI: 1.din punct de vedere statistic. ultima fiind insotita si de mijloace extralingvistice de expresie ( melodica . arhaisme si neologisme . proza poetica . pe cand in descriere . libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare. elemente de jargon si de argou . 5. dans si mimica ) . bogăţie lexicală .in naratiuni predomina timpul trecut ( perfectul compus in alternanta cu perfectul simplu ) . 6. 2. 3. predomina prezentul .dintre modalitatile de comunicare : monologul scris ( literatura culta ) . unicitate şi inovarea expresiei. . caracterul individualizat al stilului. poezie . monologul oral ( . .

bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical. arhaici. 8. elemente de argou. prin anumite calitati. obsedant. trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice. dar şi din afara limbii literare (arhaisme. dar nu numai în ea. ci un text interesant în sine: plăcut. Prin funcţia poetică. elemente de jargon). un mesaj nu mai e un simplu instrument. un vehicul pentru informaţie. 9. amuzant etc. o mare complexitate. termeni de jargon sau argou etc). extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni. proverbe etc. în sloganuri. ritm. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii. asigurându-i acestuia o structură care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. regionalisme. emotii. frumos. e prezentă în vorbirea curentă. termeni regionali. Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie. 12. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care. sentimente. 10. neologisme. înglobează elemente din toate stilurile funcţionale. sensuri figurate etc. 11. centrată asupra lui însuşi. mesajul are funcţie poetică. rime. repetiţii. data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor isi are propriul stil.7. . în expresii şi locuţiuni populare.

Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării. PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE . 2. 4. 5. 3.13. Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară. Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor. CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI: 1. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii. Proprietăţi: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi sentimentelor. cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa. 14. Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor.

nu va putea uita pe artistul independent în persoana căruia s-au concentrat timp de aproape patru decenii lozincile modernismului literar. l-au auzit citindu-şi versurile pe scenele pe care apărea cu plăcere sau numai l-au văzut trecând înfăşurat în marile lui şaluri colorate. după Macedonski. Inversiuni.Lexicale: Polisemantism. Ştefan Petică şi Iuliu Săvescu. Sensul conotativ. Formula lui . dislocări topice Stilistice: Prezenţa procedeelor artistice Exemplu de text artistic <<Cu Ion Minulescu a dispărut o figură foarte vie a mişcării noastre literare. Nimeni din câţi l-au cunoscut. un temperament original. amestec de boem şi dandi. monologul lui exploziv făcut din vervă paradoxală şi cinică va lipsi de aici înainte acelora care se obişnuiseră să vadă în el un camarad sau un înaintaş. purtător de steag al tendinţelor de înnoire în lirica românească. Varietate lexicală Morfologice: Valori expresive ale părţilor de vorbire. înaintaşii cărora le-a adus uneori omagiul său. Mărcile subiectivităţii Sintactice: Diversitatea raporturilor de subordonare.

care. risipeau spiritul lor scânteietor în renumitele taverne literare ale Metropolei. Autor.literară şi umană era aproape în întregime constituită curând după 1900 când. Titlul sugerează că textul ar putea fi la graniţa dintre ştiinţific şi literatură. în urma celor câţiva ani petrecuţi la Paris. Ion Minulescu al posterităţii ETAPE 1. titlu (se află în partea dreaptă jos) şi temă (despre ce e vorba in text) În subsolul textului este indicat numele autorului. prima sintagmă. în fiecare seară. gustul său fusese definitiv cucerit de poeţii simbolişti şi de acei versificatori în acelaşi timp rafinaţi şi populari.>> (Tudor Vianu. . la „Chat Noir sau la „Noctambule". Ion Minulescu al posterităţii. Ion Minulescu. Tudor Vianu şi titlul lucrării de unde este extras fragmentul. Aici trebuie remarcat faptul că titlul sintetizează conţinutul textului: un elogiu adus poetului Ion Minulescu. de tipul lui Aristide Briand.

. exprimă o opinie subiectivă. a doua sintagmă.fixează subiectul lucrări. . al posterităţii.