Sunteți pe pagina 1din 142

Redactor: DANIEL PENESCU M ă t u ş i i mele M a r g i e ,

Tehnoredactare computerizată: CORINA HUŢAN


şi în m e m o r i a mătuşii mele Agnes
şi a mătuşii E l e a n o r e , p e n t r u că mi-au
LJ. Smith, THE VAMPIRE DIARIES: DARK REUNION
Copyright © 1992 by Daniel Weiss Associates, Inc. and Lisa Smith încurajat creativitatea
Published by arrangement with Rights People, London
All rights reserved.

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii LED A,


imprim al GRUPULUI EDITORIAL CORINT

ISBN: 978-973-102-278-9

Descrierea CLP a Bibliotecii Naţionale a României


SMITH, L J.
Jurnalele Vampirilor/LJ. Smith; trad.: Mirella Acsente. -
Bucureşti: Leda, 2010
ISBN 978-973-102-252-9
VoL 4: Reuniunea. - ISBN 978-973-102-278-9

I. Acsente, Mirella (trad.)

821. lll(73)-93-31 = 135.1


otul p o a t e fi exact la fel ca înainte, spuse
Garoline cu o voce plină de căldură, în-
tinzându-se p e n t r u a strânge m â n a lui
Iti iunie.
I ) ; i r nu era adevărat. N i m i c nu m a i p u t e a fi aşa
< mu fusese înainte ca Elena să m o a r ă . Nimic. Iar Bon-
nK avea îndoieli serioase privind p e t r e c e r e a asta pe
l ni încerca să o organizeze C a r o l i n e . O senzaţie
n I u r ă t o a r e în a d â n c u l sufletului ei îi s p u n e a că
dintr-un motiv oarecare asta era o idee foarte, foarte
proastă.
Ziua lui M e r e d i t h a. trecut deja, sublinie ea. A fost
lâmbăta trecută.
I )ar nu a avut o petrecere, nu o petrecere ade-
\ .11 .ii.i ca asta. P u t e m sta toată noaptea. Părinţii mei se
întorc (le-abia duminică dimineaţă. H a i d e , B o n n i e . . .
|ândeşte-te d o a r ce surprinsă o să fie.
8 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 9

O h , sigur că o să fie surprinsă, îşi spuse B o n n i e . — D a r nici nu m a i suntem patru. T r e i nu înseamnă


Atât d e surprinsă c ă s-ar p u t e a s ă m ă o m o a r e d u p ă 0 petrecere, protestă fără convingere c â n d p u t u să
aceea. spună şi ea ceva.
— Ascultă, Caroline, motivul p e n t r u care M e r e d i t h - O s-o invit şi pe Sue Carson. M e r e d i t h se înţe­
nu a avut o p e t r e c e r e m a r e a fost că nu a r e chef să lege bine cu ea, nu?
sărbătorească. P a r e . . . lipsit de respect, într-un fel... Bonnie t r e b u i să r e c u n o a s c ă : da, M e r e d i t h se
— D a r greşeşte. E l e n a ar fi vrut să ne distrăm, ştii înţelegea cu ea; de fapt, t o a t ă l u m e a se înţelegea bine
bine că asta ar fi vrut. Ii plăceau grozav petrecerile. Şi ( i i Sue. D a r chiar şi aşa, Caroline trebuia să priceapă
s-ar supăra să ne v a d ă stând şi plângând-o la şase luni
1 i lucrurile nu m a i p u t e a u fi aşa c u m fuseseră înainte.
d u p ă ce s-a dus.
Nu puteai p u r şi simplu să o înlocuieşti pe E l e n a cu
Caroline se aplecă în faţă, iar ochii ei verzi de felină
Suc şi să zici: G a t a , totul e în regulă a c u m .
erau sinceri şi rugători. De data asta, nu trădau nici o
D a r c u m să îi explic asta lui Caroline? se î n t r e b ă
notă de prefăcătorie. Obişnuita dorinţă de manipulare,
Bonnie. Brusc, ştiu.
pe care Caroline abia de-o p u t e a ascunde, dispăruse
H a i s-o invităm pe Vickie Bennett, spuse.
acum ca prin farmec. Bonnie era sigură că vorbea sincer.
(laroline se holbă la ea.
— V r e a u să fim din n o u prietene aşa c u m e r a m pe
Vickie Bennett? C r e d că glumeşti. S-o invităm pe
vremuri, spuse Caroline. î n t o t d e a u n a ne s ă r b ă t o r e a m
i uniata aia care s-a d e z b r ă c a t în faţa a j u m ă t a t e din
zilele de naştere î m p r e u n ă , d o a r noi p a t r u , ţi-aduci
|i i lală? D u p ă tot ce s-a întâmplat?
aminte? Şi-ţi m a i a d u c i a m i n t e c u m î n c e r c a u întot­
d e a u n a băieţii să d e a b u z n a la petrecerile noastre? Mă Din cauza a tot ce s-a î n t â m p l a t , spuse B o n n i e

întreb d a c ă or să încerce şi anul ăsta. fl i mă. Ascultă, ştiu că nu a fost n i c i o d a t ă în gaşca

Bonnie simţea c u m pierde controlul asupra situa­ noasl ră. D a r nu m a i e cu gaşca aia fiţoasă; ei n-o m a i

ţiei. Asta e o idee proastă, e o idee foarte proastă, îşi I >i şi (-a e speriată de m o a r t e de ei. Vickie are nevoie

spuse. D a r C a r o l i n e v o r b e a m a i d e p a r t e , c u u n a e r • li I iricteni. N o i avem nevoie de fete la petrecere. H a i


visător, a p r o a p e r o m a n t i c , pe c â n d îşi a m i n t e a de II u i \ iiăm.
zilele frumoase de odinioară. Bonnie nu avu inima să-i Pentru o clipă, Caroline p ă r u teribil de frustrată.
s p u n ă că zilele frumoase de o d i n i o a r ă e r a u la fel de It ie îşi împinse b ă r b i a înainte, îşi puse mâinile în
apuse ca şi muzica disco. ) i . M i n i şi aşteptă. I n cele din u r m ă , Caroline oftă.
10 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 11

— Bine, ai câştigat. O s-o invit. D a r tu trebuie să o s-a maturizat şi a învăţat să se mai gândească şi la alt­
aduci pe M e r e d i t h la m i n e acasă s â m b ă t ă seară. Şi, cineva în afară de propria ei persoană. Poate că totuşi
B o n n i e . . . ai grijă să nu-şi dea seama despre ce e vorba. chiar o să ne distrăm la petrecerea ei.
C h i a r vreau să fie o surpriză. Şi poate că extraterestrii mă vor răpi p â n ă m â i n e
— O h , va Ji, spuse Bonnie încruntată. d u p ă - a m i a z ă , îşi spuse în t i m p ce î n c h i d e a j u r n a l u l .
Fu luată prin surprindere de felul în care Caroline Nu putea decât să spere.
se l u m i n ă la faţă şi de c ă l d u r a impulsivă a îmbrăţi­ Jurnalul era un caiet ieftin luat de la drogherie, cu un
şării ei. < Icscn cu floricele p e copertă. începuse să scrie într-un
— Mă b u c u r aşa de m u l t că vezi lucrurile ca şi hm >al doar de când Elena murise, dar deja devenise des-
m i n e , spuse Caroline. Şi o să fie atât de grozav să fim tul de dependentă de el. E r a singurul loc în care putea
din n o u î m p r e u n ă . I iune orice voia fără ca oamenii să p a r ă şocaţi şi să ex-
Nu înţelege nimic, îşi d ă d u seama Bonnie, uluită, în l lame: „Bonnie McCullough!" sau „ O h , Bonniel"
timp ce Caroline se îndepărta. C u m pot să îi explic? Tre­ încă se m a i g â n d e a la Elena c â n d stinse l u m i n a şi
buie să-i dau u n a zdravănă ca s-o trezesc la realitate? s e strecură î n aşternuturi.
Şi apoi: O h , D o a m n e , a c u m trebuie să îi spun lui
Meredith. Stătea pe iarba bogată, tunsă frumos, care se întindea
D a r spre sfârşitul zilei ajunse la concluzia că poate nu in toate direcţiile cât vedea cu ochii. Cerul era de un
e nevoie ca Meredith să afle. Caroline voia ca Meredith llbastru fără cusur. A e r u l e r a călduţ şi p a r f u m a t .
să fie surprinsă; ei bine, va fi de-a dreptul surprinsă. Cel Păsările cântau.
puţin în felul acesta Meredith nu va trebui să-şi facă pro­ „ M ă bucur atât de mult că ai putut veni", spuse Elena.
bleme dinainte. D a , concluziona Bonnie, era probabil „ O h . . . d a " , spuse Bonnie. „Ei, n o r m a l , şi eu mă
un act caritabil să nu îi spună nimic lui Meredith. bucur. Sigur."
Şi, cine ştie, scrise în j u r n a l u l ei vineri seară. S e uită din n o u î n j u r , apoi îşi întoarse repede pri-
Poate că sunt prea aspră cu Caroline. Poate că într-ade­ ii< .i către Elena.
văr tipare rău pentru toate lucrurile pe care ni le-a Jăcut, „Mai vrei ceai?"
ca de pildă cum a încercat să o umilească pe Elena în I '.oi in ie ţinea în m â n ă o ceaşcă, subţire şi delicată ca
faţa întregului oraş şi cum a încercat să-l facă pe Ştefan ija de ou.
să pară vinovat de crimă. Poate că de atunci Caroline „ O h . . . sigur. M e r s i . "
12 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 13

Elena p u r t a o rochie din secolul al optsprezecelea „Bineînţeles, sângele este şi el i m p o r t a n t " , spuse
dintr-o muselină albă transparentă, care i se lipea de Elena.
t r u p , a r ă t â n d cât de subţire era. T u r n ă ceaiul cu miş­ „Sângele? O h . . . da, sigur", spuse Bonnie, zăpăcită.
cări sigure, fără să verse nici un strop. H a b a r n-avea despre ce vorbea Elena şi se simţea
„Vrei u n şoarece?" (.1 si c u m ar fi păşit pe o s â r m ă întinsă d e a s u p r a u n u i
„ U n cer bazin plin cu crocodili.
„ A m spus: vrei un sandvici la ceai?" „ D a , sângele este i m p o r t a n t , n o r m a l " , a p r o b ă ea
„Ah. U n sandvici. D a . G r o z a v . " < II un glas slab.
E r a u felii subţiri de castravete cu m a i o n e z ă pe un „ M a i vrei un sandvici?"
p ă t r a t micuţ de p â i n e albă. F ă r ă coajă. „Mersi."
î n t r e a g a scenă era la fel de strălucitoare şi de fru­ Era b r â n z ă cu roşii. Elena alese u n u l şi p e n t r u ea şi
m o a s ă c a u n tablou d e Seurat. W a r m Springs, aici muşcă din el delicat. Bonnie o privi, simţind c u m de-
suntem. Vechiul loc de picnic, îşi spuse Bonnie. D a r cu \ 11 ic din ce în ce m a i stingherită, iar a p o i . . .
siguranţă a v e m lucruri m a i i m p o r t a n t e de discutat Iar apoi v ă z u c u m noroiul se scurge pe marginile
decât ceaiul. sandviciului.

„ C i n e îţi aranjează a c u m p ă r u l ? " întrebă. „ C e . . . ceeaia?'"


E l e n a nu fusese niciodată în stare să se descurce G r o a z a îi ascuţi vocea. P e n t r u p r i m a o a r ă , visul
singură. p ă r e a un vis, şi îşi d ă d u s e a m a că nu se p o a t e mişca,
„îţi p l a c e ? " puica d o a r să gâfâie, cu răsuflarea tăiată, şi să se hol­
Elena duse o m â n ă la m a s a de p ă r auriu şi moale beze. O picătură densă de substanţă cafenie căzu din
a d u n a t la ceafa. sandviciul Elenei pe faţa de m a s ă în carouri. D a , era
„E perfect", spuse Bonnie, s u n â n d exact ca vocea noroi. ^|
m a m e i ei la un dineu al Asociaţiei Fiicelor Revoluţiei „ E l e n a . . . Elena, c e . . . "
Americane. ,,()h, aici m â n c ă m cu toţii aşa ceva."
„Ei, p ă r u l e i m p o r t a n t , ştii b i n e " , spuse Elena. Elena îi z â m b i cu dinţi p ă t a ţ i de cafeniu. D o a r că
O c h i i e i luceau c u u n albastru m a i a d â n c d e c â t VOCea nu e r a a Elenei; e r a u r â t ă şi distorsionată şi era
cerul, albastru de lapislázuli. Bonnie îşi duse m â n a la t > voce de bărbat.
buclele ei roşcate, uşor stânjenită. „Şi lu o să m ă n â n c i . "
14 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 15

Aerul nu m a i era cald şi parfumat; era fierbinte şi < > finea cu o forţă inimaginabilă.
mirosea greţos de dulceag, a gunoi putrezit. în iarba „ T u nu eşti Elena! Tu nu eşti E l e n a ! "
verde apăruseră gropi, iar iarba nu mai era deloc tunsă „Ascultă-mă, B o n n i e ! "
frumos, ci sălbatică şi n ă p ă d i t ă de bălării. Nu era Era vocea Elenei, adevărata voce a Elenei, nu a m u ­
W a r m Springs. E r a vechiul cimitir; c u m de nu-şi dă­ z a t a 1111i -un m o d obscen, nici groasă şi u r â t ă , ci impe-
duse s e a m a Bonnie? D o a r că m o r m i n t e l e astea erau rloasă. V e n e a de u n d e v a din spatele lui B o n n i e şi
proaspete. Itrâbătu visul a s e m e n e a unei adieri de v â n t proaspete
„ M a i vrei un şoarece?" spuse Elena şi chicoti obscen. i ră(i >roase.
Bonnie se uită în jos la sandviciul pe j u m ă t a t e m â n ­ „Bonnie, ascultă-mă cu a t e n ţ i e . . . "
cat pe care îl ţinea în m â n ă şi ţipă. La un c a p ă t al lui I .ne i urile se t o p e a u . Mâinile osoase de pe braţele
se legăna o c o a d ă lungă, m a r o n i e . îl azvârli cu t o a t ă li II Bonnie, cimitirul p r i n care se t â r a u tot felul de lu-
p u t e r e a într-o lespede de m o r m â n t , de care se lovi cu i i ui i, acrul fierbinte şi împuţit. P e n t r u o clipă, vocea
un plesnet u d . Apoi se ridică în picioare, îngreţoşată, I li nci răsună limpede, d a r întretăiat, ca o legătură in-
frecându-şi disperată degetele de jeanşi. ti i u r b a n ă proastă.
„ N u poţi să pleci încă. T o c m a i sosesc ceilalţi invitaţi." . El deformează lucrurile, le schimbă. Eu nu am
F a ţ a Elenei se schimba: deja nu m a i avea p ă r , iar iiiia putere ca e l . . . "
obrajii îi deveneau cenuşii, ca pielea tăbăcită. Pe pla­ I lunară câteva cuvinte p e c a r e Bonnie n u le
toul cu sandviciuri şi în gropile p r o a s p ă t săpate se înţelese.
mişcau tot felul de lucruri. Bonnie nu voia să v a d ă nici d a r asta e i m p o r t a n t . T r e b u i e să găseşti... chiar
u n u l dintre ele; îşi spuse că o să-şi p i a r d ă minţile d a c ă II uni."

vede ceva. Vocea ei se stingea.


„ T u nu eşti E l e n a ! " ţipă ea şi o luă la fugă. „Elena, nu te m a i a u d ! E l e n a ! "
V â n t u l îi zbură p ă r u l în ochi şi nu m a i p u t e a vedea. „.. .o vrajă uşoară, d o a r d o u ă ingrediente, cele des-
Urmăritorul ei era în spate, îl simţea chiar în spatele ei. i ire ţi-am spus d e j a . . . "
Să ajungi la p o d , îşi spuse, şi apoi se ciocni de ceva. Elena!"
„ T e - a m aşteptat", spuse a r ă t a r e a în rochia Elenei, Iii •unic încă m a i ţipa când ţâşni în capul oaselor în
a r ă t a r e a scheletică, cenuşie, cu dinţi lungi şi strâmbi.
„Ascultă-mă, B o n n i e . "
Reuniunea • 17

Ai 11 irebuit totuşi să-i s p u n ă lui M e r e d i t h despre


l" trecere, se gândi, a r u n c â n d o privire cu c o a d a
oi I n u l u i către fata m a i înaltă. N-ar trebui să o lase p e
M< 11diih să intre acolo fără să ştie n i m i c . . .
Meredith ridică privirea către ferestrele l u m i n a t e
di rasei Q u e e n A n n e 1 cu un oftat.
('.liiar ai nevoie de cerceii ăia astă-seară?
I )a, a m ; da, absolut.
Era prea târziu a c u m . Nu avea încotro, trebuia să
II i li .( urce c u m p u t e a m a i bine.
( ) r să-ţi p l a c ă la n e b u n i e c â n d o să-i vezi,
i asta-i tot ce mi-amintesc, încheie Bon­ i' I nii'.i ea, auzindu-şi n o t a de disperare plină de spe-
nie, pe c â n d ea şi M e r e d i t h m e r g e a u pe • H I | / I d i n propria voce.

Sunflower Street, între cele d o u ă şiruri de Meredith se opri şi ochii ei negri pătrunzători cerce-
case înalte victoriene. io privire ciudată faţa lui Bonnie. Apoi bătu la uşă.

— D a r era precis Elena? Sper d o a r că nu e şi Caroline Am p u t e a

— D a , şi la sfârşit încerca să-mi s p u n ă ceva. D a r i II i pclrecându-ne seara î m p r e u n ă cu ea.

asta e p a r t e a care nu era foarte clară, d o a r că era im­ (iaroline să stea acasă într-o seară de sâmbătă?

p o r t a n t ă , teribil de i m p o r t a n t ă . Tu ce crezi? II li ( araghioasă.

— Sandviciuri cu şoareci şi m o r m i n t e deschise? Bl mnie îşi ţinuse răsuflarea p r e a mult timp; începea

M e r e d i t h ridică o s p r â n c e a n ă frumos arcuită. C r e d că i |i simtă ameţită. Râsul ei cristalin sună spart şi fals.

l-ai amestecat pe Stephen K i n g cu Lewis Carroll. (le idee, c o n t i n u ă ea într-un fel a p r o a p e isteric,

Bonnie îşi spuse că M e r e d i t h are probabil dreptate. iu vreme ce M e r e d i t h s p u n e a „ N u cred că e nimeni

D a r visul continua să o sâcâie, o sâcâise toată ziua, su­ 1


Stil arhitectural foarte popular la sfârşitul secolului al
ficient cât să-i scoată din m i n t e grijile de m a i înainte. i li . I , i are relua elemente arhitectonice britanice din secolele
(\ 11 X V I I I , incluzând iniţial elemente din timpul domniei re-
A c u m , pe c â n d se a p r o p i a î m p r e u n ă cu M e r e d i t h de • A n n e (1702~ 1 7 1 4 ) , prima suverană a Regatului Unit, după

casa lui Caroline, vechile griji reveniră şi m a i intense. ' i I I i I 707 a Scoţiei cu Anglia într-un singur stat (n.tr.).
18 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 19

a c a s ă " şi răsucea clanţa. î m p i n s ă de un impuls aproa­ Sper că nu aveai vreun p l a n serios p e n t r u seara
pe nebunesc, Bonnie adăugă: Iete na, tralala! U N U , Meredith, spuse.
C u degetele p e m â n e r u l uşii, M e r e d i t h r ă m a s e Nimic la c a r e să nu p o t r e n u n ţ a cu pistolul la
nemişcată, apoi se întoarse să se uite la ea. i uu|il.i, replică M e r e d i t h .
Bonnie, spuse ea calmă, ai înnebunit? I >.ir zâmbi şi ea, un z â m b e t cald şi uşor ironic, şi
— Nu. iunie se relaxa.
Dezumflată, Bonnie o apucă pe M e r e d i t h de braţ şi I a balul din t o a m n ă , Sue fusese o prinţesă în curtea
îi c ă u t ă disperată privirea. I Ji in i, alături de Bonnie, M e r e d i t h şi Caroline. E r a
U ş a se deschidea singură. • 11 • 1 1 1 . i fată din toată şcoala, în afară de Bonnie şi M e -
— O h , D o a m n e , M e r e d i t h , te r o g să nu mă M'liili, rare rămăsese alături d e E l e n a c â n d t o a t ă
omori... iii"H a se întorsese î m p o t r i v a ei. L a î n m o r m â n t a r e a
— Surpriză! se auziră strigând trei voci. i i. 11, i ,| n i s e s e că Elena o să fie î n t o t d e a u n a adevărata
• II ia < Ic la „ R o b e r t E. L e e " şi că renunţase să candi-
1
Z â m b e ş t e , şuieră Bonnie, împingându-şi prie­
tena, care brusc se o p u n e a , prin uşa deschisă în ca­ ili i la l i i l u l de Regina Zăpezii în amintirea Elenei. Ni-
m e r a p u t e r n i c l u m i n a t ă , plină de z g o m o t e şi de-o i in o p u t e a urî pe Sue. Ce-a fost m a i r ă u a trecut
revărsare de confetti sclipitoare. Ea însăşi zâmbi larg îşi spuse Bonnie.
şi spuse printre dinţii încleştaţi: O m o a r ă - m ă m a i târ­ Vreau să fac o p o z ă c u n o i t o a t e p e c a n a p e a ,
ziu... o m e r i t . . . d a r a c u m d o a r zâmbeşte. l " i i < la coline, aşezându-le în spatele aranjamentului
Umil V'ickie, fă-o tu, d a ?
E r a u baloane, b a l o a n e M y l a r scumpe, şi o g r ă m a d ă \ H kie lîennett stătuse lângă ele, tăcută, neobser-
de cadouri pe m ă s u ţ a joasă. Exista chiar şi un aranja­ 11 i Acum spuse: „ O h , sigur" şi, cu un gest nervos, îşi
m e n t floral, deşi Bonnie observă că orhideele din el • I i' 11111< i >p;i rte din ochi p ă r u l lung, castaniu-deschis, în
aveau exact culoarea verde pal a eşarfei lui Caroline. • 11 un < c lua a p a r a t u l de fotografiat.
Era o eşarfă de mătase H e r m e s cu un model de frunze I -1 < i ca şi c u m ar fi un soi de servitoare, îşi spuse
şi lăstari de viţă. P u n pariu că o să ajungă să p o a r t e în H ni , a p o i bliţul o orbi.
p ă r u n a din orhideele alea, îşi spuse Bonnie. I'i ' IIKI liitografia Polaroid ieşea şi Sue şi Caroline
Ochii albaştri ai lui Sue G a r s o n p ă r e a u uşor îngri­ > li li'tiu şi vorbeau, iar M e r e d i t h r ă s p u n d e a politicos şi
joraţi, iar zâmbetul t r e m u r ă t o r . Pi I toi m i c mai observă ceva. E r a o fotografie b u n ă ;
20 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 21

Caroline arăta uluitor ca întotdeauna, cu p ă r u l roşcat Sue o u r m ă , apoi, d u p ă o clipă de şovăire, şi Vickie.
strălucitor şi orhideele de un verde pal în faţa ei. Apoi Ultimele u r m e din expresia plăcută de pe chipul lui
era M e r e d i t h , p ă r â n d r e s e m n a t ă şi ironică şi frumoasă M e r e d i t h d i s p ă r u r ă şi ea se întoarse către Bonnie.
în felul ei oacheş, fără să se străduiască defel, şi pe u r m ă — T r e b u i a să-mi spui.
era ea însăşi, cu un cap m a i scundă decât celelalte, cu — Ştiu. Bonnie lăsă capul în jos, ruşinată, p e n t r u
buclele ei ciufulite şi o expresie timidă pe faţă. D a r ceea un minut, apoi îl înălţă şi rânji. D a r atunci n-ai fi venit
ce era ciudat era silueta de lângă ea de pe canapea. E r a şi n-am fi m â n c a t Ciocolată M o r t a l ă .
Sue, sigur că era Sue, d a r p e n t r u o clipă ochii albaştri — Şi asta face să merite?
şi părul blond p ă r u r ă să aparţină altcuiva. Cineva care — Ei, ajută, spuse Bonnie, pe un ton rezonabil. Şi
se uita la ea cu atenţie, pe p u n c t u l de a-i spune ceva zău, probabil că nici n-o să fie aşa de rău. De fapt, C a ­
important. Bonnie se încruntă la fotografie, clipind re­ roline chiar încearcă să fie drăguţă, şi lui Vickie îi face
pede. Imaginea se dizolvă în faţa ei şi un fior rece, de bine să iasă şi ea o d a t ă din casă...
t e a m ă nedesluşită, îi trecu pe şira spinării. — Nu mi se p a r e că e aşa de bine p e n t r u ea, spuse
N u , în fotografie era d o a r Sue. Probabil că p e n t r u M e r e d i t h tăios. P a r e că e pe p u n c t u l de a face o criză
o clipă îşi pierduse minţile, sau p o a t e că de vină era »de inimă.
d o a r d o r i n ţ a lui Caroline ca să fie „cu toatele din n o u — Ei, p r o b a b i l că e d o a r agitată.
împreună". In opinia lui Bonnie, Vickie avea un motiv foarte
— O fac eu pe u r m ă t o a r e a , spuse ea, sărind în pi­ serios să fie agitată. T o a t ă t o a m n a trecută o petrecuse
cioare. Stai jos, Vickie, şi apropie-te. N u , m a i m u l t , într-un soi de transă, scoasă încet din minţi de către o
m a i m u l t . . . . aşa! p u t e r e pe care nu o înţelegea. N i m e n i nu se aşteptase
T o a t e mişcările lui Vickie e r a u rapide şi uşoare şi să îşi revină atât de bine c u m o făcuse.
nervoase. C â n d bliţul fulgeră, ea tresări ca un a n i m a l M e r e d i t h c o n t i n u a să fie î n c r u n t a t ă .
speriat, gata să o ia la fugă. — C e l p u ţ i n , spuse B o n n i e ca o consolare, nu e
Caroline abia se uită la fotografia asta, în schimb ziua ta de naştere adevărată.
se ridică şi se î n d r e p t ă către bucătărie. M e r e d i t h luă de pe m ă s u ţ ă a p a r a t u l de fotografiat
— Ia ghiciţi ce avem în loc de tort? spuse. F a c p r o ­ şi îl răsuci încet în mâini. Cu privirea aţintită tot în jos,
pria m e a versiune de Ciocolată M o r t a l ă . Haideţi, tre­ către mâinile ei, spuse:
buie să mă ajutaţi să topesc caramelul. — Ba este.

0
22 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »23

— Ce? Bonnie tresări şi apoi întrebă m a i tare: Ce ai *


spus? M e r e d i t h nu v r e a să fiu s u p ă r a t ă , aşa că n-o să Jiu
— Am spus că este ziua m e a adevărată de naştere. supărată, îşi spuse Bonnie, t u r n â n d ciocolata caramel
Probabil că m a m a lui Caroline i-a spus; pe vremuri, ea fierbinte peste tortul de ciocolată şi îngheţata de cio­
şi m a m a m e a erau prietene b u n e . colată. Deşi s u n t e m prietene din clasa întâi şi nu mi-a
— M e r e d i t h , despre ce vorbeşti tu aici? Ziua ta de spus niciodată secretul ăsta.
naştere a fost s ă p t ă m â n a trecută, pe 30 m a i . P e n t r u o clipă, simţi c u m pielea i se răceşte şi din
— N u , n-a fost. E astăzi, 6 iunie. E adevărat; e pe per­ ungherele întunecate ale minţii i se iviră nişte cuvinte.
misul meu de conducere şi pe toate actele. Părinţii mei au Nimeni nu este ce pare. Fusese avertizată astfel de către
început să o sărbătorească cu o săptămână mai devreme vocea H o n o r i e i Fell care vorbise p r i n ea, iar profeţia
pentru că data de 6 iunie era pentru ei nefericită. E ziua se dovedise îngrozitor de adevărată. Şi d a c ă nu se în­
în care bunicul m e u a fost atacat şi a înnebunit. C â n d cheiase încă totul?
Bonnie icni surprinsă, ea continuă calmă: Ştii, a încercat Apoi Bonnie scutură h o t ă r â t ă din cap. Nu se p u t e a
să o omoare pe bunica mea. A încercat să mă omoare şi gândi la asta a c u m ; trebuia să se gândească la petrecere.
pe mine. Meredith puse cu grijă aparatul de fotografiat Şi o să am grijă să fie o p e t r e c e r e reuşită, şi o să ne
exact în centrul măsuţei. Chiar ar trebui să mergem în înţelegem toate într-un fel, îşi spuse.
bucătărie, spuse ea încet. Miroase a ciocolată. C i u d a t , d a r nici nu se dovedi aşa de greu. M e r e ­
Bonnie era încă încremenită, d a r m i n t e a ei începea dith şi Vickie nu v o r b i r ă p r e a m u l t la început, d a r
să funcţioneze din nou. îşi a m i n t e a vag că M e r e d i t h Bonnie se strădui mult să fie d r ă g u ţ ă cu Vickie, şi nici
vorbise despre asta înainte, d a r atunci nu îi spusese tot m ă c a r M e r e d i t h nu p u t u să reziste în faţa grămezii de
adevărul. Şi nu-i spusese c â n d se întâmplase. c a d o u r i , înfăşurate în hârtie strălucitoare, de pe
— A t a c a t . . . vrei să spui aşa c u m a fost Vickie ata­ măsuţă. Pe c â n d îl desfăcea pe ultimul, r â d e a u şi vor­
cată, spuse Bonnie. b e a u cu toatele. Atmosfera de armistiţiu şi îngăduinţă
Nu p u t e a rosti cuvântul vampir, d a r ştia că M e r e ­ c o n t i n u ă şi c â n d se m u t a r ă la etaj în c a m e r a lui C a r o ­
dith înţelegea. line ca să se uite la hainele ei şi la CD-uri şi la albumele
— Aşa c u m a fost Vickie atacată, confirmă M e r e ­ de poze. C â n d se a p r o p i e miezul nopţii, se trântiră pe
dith. H a i d e , adăugă, şi m a i încet. Ne aşteaptă. N - a m saci de dormit, c o n t i n u â n d să sporovăiască.
vrut să te supăr. — Ce m a i face Alaric? o întrebă Sue pe M e r e d i t h .
24 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »25

Alaric Saltzman era prietenul lui M e r e d i t h — sau - N - a m văzut p â n ă a c u m v r e u n tip p e n t r u c a r e


ceva în genul ăsta. T e r m i n a s e U n i v e r s i t a t e a D u k e , cu merită să r ă m â i fidelă, spuse ea.
l i c e n ţ a în parapsihologie, şi fusese c h e m a t în Fell's T o a t ă l u m e a se uită repede la ea. Cu bărbia spriji­
C h u r c h c u u n a n î n u r m ă , c â n d î n c e p u s e r ă atacurile ni i ă în p u m n i , Sue întrebă:
vampirului. Deşi la început păruse d u ş m a n u l lor, p â n ă — Nici m ă c a r Ştefan?
la u r m ă se dovedise un aliat — şi un p r i e t e n . Bonnie ar fi trebuit să-şi d e a seama. Cu c a m e r a lu­
— E în Rusia, spuse M e r e d i t h . Ştiţi voi, peres- mi n a t ă d o a r de veioza de pe noptieră şi tăcerea spartă
t r o i k a . . . E acolo ca să afle ce au făcut cu toţi cei cu n u m a i de foşnetul frunzelor din sălciile de afară, e r a
însuşiri p a r a n o r m a l e în timpul R ă z b o i u l u i R e c e . inevitabil ca discuţia să ajungă la Ştefan — şi la Elena.
— Ce-o să-i spui când se întoarce? întrebă Caroline. Ştefan Salvatore şi Elena Gilbert erau deja un soi
E r a o î n t r e b a r e pe care şi Bonnie ar fi vrut să i-o de legendă în oraş, ca R o m e o şi Julieţa. C â n d Ştefan
p u n ă lui M e r e d i t h . P e n t r u că Alaric e r a cu a p r o a p e venise p r i m a o a r ă în Fell's C h u r c h , fiecare fată îl do­
p a t r u ani m a i m a r e decât ea, M e r e d i t h îi spusese să rise. Şi Elena, cea m a i frumoasă, cea m a i p o p u l a r ă ,
aştepte p â n ă c â n d termină liceul şi abia apoi să discute cea m a i i n a b o r d a b i l ă fată din şcoală, îl dorise. Abia
despre viitorul lor î m p r e u n ă . D a r a c u m M e r e d i t h îm­ d u p ă ce a fost al ei şi-a dat ea seama de primejdie. Şte­
plinise optsprezece ani — azi, îşi reaminti Bonnie — şi fan nu era ce p ă r e a — avea un secret mult m a i întu­
liceul se termina peste d o u ă săptămâni. Ce avea să se necat decât ar fi p u t u t b ă n u i cineva. Şi avea un frate,
întâmple d u p ă aceea? D a m o n , chiar şi m a i misterios şi m a i periculos decât el.
— Nu m - a m h o t ă r â t încă, spuse Meredith. Alaric Elena fusese prinsă între cei doi fraţi, iubindu-1 pe Şte­
vrea să mă duc la D u k e , şi am fost acceptată acolo, dar fan, d a r fiind atrasă în m o d irezistibil de firea sălba­
nu sunt sigură. T r e b u i e să mă m a i gândesc. tică a lui D a m o n . In cele din u r m ă m u r i s e ca să-i
Bonnie se b u c u r ă . V o i a ca M e r e d i t h să m e a r g ă la salveze pe a m â n d o i , şi p e n t r u a-i elibera de dragos­
Boone J u n i o r College cu ea, nu să plece din oraş şi să tea ei.
se mărite, nici m ă c a r să se logodească. Era o prostie să — Poate Ştefan... d a c ă eşti Elena, m u r m u r ă Bon­
te hotărăşti să r ă m â i cu un singur tip când eşti aşa de nie, cedând.
tânără. Bonnie însăşi era bine-cunoscută p e n t r u nes­ Atmosfera se schimbase. E r a t ă c u t ă a c u m , p u ţ i n
tatornicia ei, trecând m e r e u de la un băiat la altul. Se tristă, şi foarte potrivită p e n t r u confidenţe făcute în
îndrăgostea foarte uşor, şi îi trecea chiar şi mai uşor. toiul nopţii.
26 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea «27

— M i e tot nu-mi vine să cred că nu m a i e, spuse — Azi-noapte am visat-o, c o n t i n u ă Bonnie, şi am


încet Sue, c l ă t i n â n d din cap şi î n c h i z â n d ochii. E r a avut senzaţia că era cu adevărat ea şi că încerca să-mi
atât de plină de viaţă, mult m a i mult ca alţii. s p u n ă ceva. T o t m a i am senzaţia asta, îi spuse lui M e ­
— Flacăra ei a r d e a m a i puternic, spuse M e r e d i t h , redith.
uitându-se la desenele pe care l a m p a cu roz şi auriu le Celelalte o priviră în t ă c e r e . O d i n i o a r ă , ar fi râs
făcea pe tavan. toate d a c ă Bonnie ar fi p o m e n i t de ceva supranatural,
V o c e a ei era şoptită d a r intensă, şi lui Bonnie i se d a r nu şi a c u m . Puterile ei de m e d i u m e r a u de necon­
p ă r u că aceste cuvinte o descriau pe Elena m a i bine testat, privite cu respect d a r şi p u t i n ă t e a m ă .
decât tot ce auzise ea p â n ă a c u m . — C h i a r o ai? şopti Vickie.
— Au fost m o m e n t e c â n d am urât-o, d a r n - a m — Ce crezi că încerca să-ţi spună? î n t r e b ă Sue.
p u t u t niciodată s-o ignor, recunoscu Caroline, şi ochii — Nu ştiu. La sfârşit se chinuia atât de tare să nu
ei verzi se îngustară, pierduţi în amintiri. Nu era o per­ p i a r d ă contactul cu m i n e , d a r nu reuşea.
soană pe care să o poţi ignora. U r m ă o altă t ă c e r e . în cele din u r m ă , Sue spuse
— Un singur lucru am învăţat din m o a r t e a ei, şovăitoare, cu o voce uşor întretăiată:
spuse Sue, că asta se p o a t e î n t â m p l a oricăruia dintre — C r e z i . . . crezi că tu ai p u t e a lua legătura cu ea?
noi. Nu trebuie să-ţi iroseşti nici o clipă din viaţă pen­ D ă d u s e glas întrebării pe care o a v e a u t o a t e pe
tru că nu ştii cât ai de trăit. b u z e . B o n n i e se uită spre M e r e d i t h . M a i d e v r e m e ,
— Ar p u t e a fi şaizeci de ani, sau şaizeci de m i n u t e , M e r e d i t h râsese de visul ei, d a r a c u m îi întâlni privirea
a d ă u g ă Vickie, cu o voce abia auzită. O r i c a r e dintre cu o expresie serioasă.
noi ar p u t e a m u r i în n o a p t e a asta. — Nu ştiu, spuse Bonnie încet.
Bonnie se foi, tulburată. D a r înainte să p o a t ă spune Prin minte continuau să i se învârtească imagini din
ceva, Sue repetă: coşmarul ei.
— T o t nu-mi vine să cred că într-adevăr nu m a i e. — Nu v r e a u să intru în t r a n s ă şi să mă deschid
U n e o r i mă simt ca şi c u m ar fi u n d e v a lângă m i n e . către orice forţă care ar p u t e a exista acolo, asta cu si­
— O h , aşa mă simt şi eu, spuse Bonnie, gânditoare. g u r a n ţ ă n u vreau.
O imagine din W a r m Springs îi a p ă r u fulgerător — Asta e singura modalitate de a lua legătura cu
p r i n m i n t e , şi p e n t r u o clipă p ă r u m a i vie d e c â t ca­ persoanele m o a r t e ? Şi placa Ouija, sau c a m aşa ceva?
m e r a lui Caroline, cufundată în obscuritate. întrebă Sue.
28 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 29

— Părinţii m e i au o placă Ouija, spuse Caroline, — Şi eu, care c r e d e a m că era p u r şi simplu cople­
p u ţ i n c a m p r e a tare. şită de splendoarea noastră colectivă, spuse M e r e d i t h
Brusc, atmosfera liniştită, tăcută fu d e s t r ă m a t ă şi o p e u n ton sec.
tensiune nedesluşită u m p l u aerul. T o a t e fetele îşi în­ — Şi pe u r m ă . . . . , începu Bonnie, d a r fu întreruptă.
d r e p t a r ă spatele şi se priviră g â n d i t o a r e . C h i a r şi Z g o m o t u l era subţire şi ascuţit şi deveni abia auzit
Vickie p ă r e a intrigată, în ciuda atitudinii ei t e m ă t o a r e . la sfârşit, d a r nu era nici o îndoială în privinţa lui. E r a
— C r e z i că ar funcţiona? spuse M e r e d i t h către un strigăt. Fu u r m a t de o tăcere a d â n c ă şi apoi izbucni
Bonnie. o cascadă de ţipete p ă t r u n z ă t o a r e .
— O a r e ar t r e b u i să o facem? se î n t r e b ă Sue cu O clipă, fetele din d o r m i t o r r ă m a s e r ă încremenite,
voce tare. în clipa u r m ă t o a r e alergau afară pe coridor şi cobo­
— Să î n d r ă z n i m ? De fapt, aceasta e î n t r e b a r e a , r a u scările.
spuse M e r e d i t h . — Vickie!
D i n n o u , Bonnie văzu că toată l u m e a o privea pe M e r e d i t h , cu picioarele ei lungi, ajunse p r i m a la
ea. Ezită p e n t r u o ultimă clipă, apoi ridică din u m e r i . "parter. Vickie stătea în faţa debaralei, cu braţele în­
Simţea n e r ă b d a r e a strângându-i stomacul. tinse înainte ca şi c u m voia să îşi a p e r e faţa. Se agăţă
— De ce nu? spuse. Ce avem de pierdut? de M e r e d i t h , c o n t i n u â n d să ţipe.
Caroline se întoarse către Vickie. — Vickie, ce e? î n t r e b ă Caroline, p ă r â n d m a i de­
— Vickie, la capătul scărilor e o debara. Acolo ar g r a b ă furioasă decât speriată.
trebui să fie placa Ouija, pe raftul de sus, alături de Pe p o d e a se v e d e a u r ă s t u r n a t e cutii cu j o c u r i şi
alte jocuri. piese de M o n o p o l y şi c a r t o n a ş e de Trivial Pursuit
Nici m ă c a r nu spuse „ T e rog, vrei să o aduci t u ? " . răspândite peste tot.
Bonnie se î n c r u n t ă şi deschise gura să s p u n ă ceva, d a r — De ce ţipi?
Vickie deja ieşea pe uşă. — M-a înşfăcat! Mă î n t i n d e a m către raftul de sus şi
— Ai p u t e a fi p u ţ i n m a i drăguţă, îi spuse Bonnie ceva m-a a p u c a t de mijloc!
lui Caroline. Pe cine vrei să imiţi, pe m a m a vitregă şi — D i n spate?
rea a Cenuşăresei? — N u ! Din debara.
— Ei, haide, Bonnie, spuse iritată Caroline. Să zică M i r a t ă , Bonnie se uită în d e b a r a u a deschisă. H a i n e
mersi că a fost invitată. Ea e conştientă de asta. d e i a r n ă a t â r n a u p e u n şir c o m p a c t , unele din ele
30 4 Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 31

atingând p o d e a u a . Desfăcându-se uşor din strânsoa- p e n t r u a a r ă t a litere şi p e n t r u a alcătui un mesaj —


rea lui Vickie, M e r e d i t h luă o u m b r e l ă şi începu să îm­ asta d a c ă spiritele d o r e a u să vorbească.
p u n g ă hainele cu ea. — T r e b u i e să îl atingem cu toatele, spuse ea, şi apoi
— O h , n u . . . , începu să spună fără voie Bonnie, d a r le privi mâinile aşezate pe indicator.
u m b r e l a nu întâlni decât rezistenţa stofei. Degetele lui Meredith erau lungi şi subţiri, ale lui Sue
M e r e d i t h o folosi p e n t r u a trage hainele într-o înguste, terminate cu unghii ovale. Unghiile lui Caroline
parte, dezvăluind peretele gol, din l e m n de cedru, al erau date cu ojă arămie. Ale lui Vickie erau roase.
debaralei. — A c u m î n c h i d e m ochii şi ne c o n c e n t r ă m , spuse
— Vezi? Nu e n i m e n i acolo, spuse ea pe un t o n Bonnie încet.
vesel. D a r ştii, aici sunt mânecile astea de haine. D a c ă Se auziră uşoare şuiere de nerăbdare, pe când fetele
te apleci m a i mult între ele, p u n p a r i u că poţi să simţi făceau c u m li se spusese; atmosfera le copleşea pe toate.
ca şi c u m cineva te cuprinde în b r a ţ e . — Gândiţi-vă la E l e n a . Imaginaţi-vă chipul ei.
Vickie făcu un p a s înainte, atinse cu m â n a o D a c ă e u n d e v a acolo afară, v r e m să o a d u c e m aici.
m â n e c ă , apoi ridică privirea către etajeră. îşi cuprinse C a m e r a cea m a r e se cufundă în tăcere. In întune­
faţa cu mâinile, şi p ă r u l ei lung şi mătăsos îi acoperi ricul din spatele pleoapelor închise, Bonnie văzu un
chipul. T i m p de o clipă îngrozitoare, Bonnie crezu că p ă r auriu şi nişte ochi de lapislázuli.
plângea, apoi auzi chicotele. — H a i d e , Elena, şopti ea. Vorbeşte-mi.
— O h , D o a m n e ! A m c r e z u t . . . oh, sunt atât d e Indicatorul începu să se mişte.
proastă! O să strâng totul, spuse Vickie. Nici u n a dintre ele nu avea c u m să îl conducă; toate
— M a i târziu, spuse M e r e d i t h pe un t o n ferm. H a i apăsau placa din direcţii diferite. Şi totuşi, micul tri­
să m e r g e m în living. u n g h i de plastic aluneca uşor, plin de încredere. Bon­
Pe c â n d plecau, B o n n i e a r u n c ă o u l t i m ă privire nie îşi ţinu ochii închişi p â n ă c â n d indicatorul se opri,
către d e b a r a . şi apoi se uită. Indicatorul a r ă t a către cuvântul DA.
C â n d se a d u n a r ă toate în j u r u l măsuţei din living, Vickie scoase un sunet înăbuşit, ca un suspin.
cu d o a r câteva lumini aprinse, p e n t r u atmosferă, Bon­ Bonnie se uită la celelalte fete. Caroline respira re­
nie atinse uşor cu degetele indicatorul mic de plastic. p e d e , cu ochii ei verzi îngustaţi. Sue era singura din­
Nu m a i folosise niciodată o placă Ouija p â n ă atunci, tre ele c a r e î n c ă m a i stătea cu ochii strâns închişi.
d a r ştia c u m se p r o c e d e a z ă . I n d i c a t o r u l se mişca M e r e d i t h p ă r e a albă la faţă.
32 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea » 3 3

T o a t e se a ş t e p t a u ca Bonnie să ştie ce t r e b u i a u I se puse un n o d în gât, şi vru să încerce din n o u să


să facă. vorbească.
— Nu pierdeţi c o n c e n t r a r e a , le spuse Bonnie. Se BONNIE NU E TIMP NU TE MAI SMIOR-
simţea nepregătită şi p u ţ i n caraghioasă adresându-se CĂI ŞI T R E C I LA S U B I E C T
direct aerului. D a r ea era experta; trebuia să o facă. Şi asta suna ca Elena. Bonnie îşi trase nasul şi con­
Tu eşti, Elena? întrebă. tinuă.
Indicatorul descrise un mic cerc şi se întoarse la DA. — T e - a m visat azi-noapte.
Brusc, inima lui Bonnie b ă t e a atât de tare încât se CEAI
t e m u să nu îi t r e m u r e şi degetele. Plasticul de sub ele — Da.
se simţea a c u m altfel, a p r o a p e electrizat, ca şi c u m o I n i m a lui Bonnie b ă t e a m a i r e p e d e ca niciodată.
energie s u p r a n a t u r a l ă curgea prin el. Nu se m a i simţi — V o i a m să vorbesc cu tine, d a r totul a devenit
caraghioasă. Ochii i se u m p l u r ă de lacrimi şi văzu că ciudat şi pe u r m ă am p i e r d u t legătura...
şi ochii lui M e r e d i t h erau umezi. M e r e d i t h d ă d u din BONNIE NU ÎN TRANSĂ NU TRANSĂ NU
cap către ea, în s e m n de încuviinţare. TRANSĂ
— C u m p u t e m fi sigure? spunea Caroline cu voce -*— Bine.
tare, suspicioasă. Asta r ă s p u n d e a la î n t r e b a r e a ei, şi se simţi uşurată
C a r o l i n e nu o simte, îşi d ă d u s e a m a Bonnie; nu să o a u d ă .
simte nimic din ce simt eu. D i n p u n c t de vedere m e - INFLUENŢE VICIATE DISTORSIONAU CO­
diumnic, e o b u c a t ă de lemn. MUNICAREA NOASTRĂ EXISTĂ LUCRURI
Indicatorul se mişca din nou, atingând literele atât RELE LUCRURI FOARTE RELE ACOLO
de repede încât M e r e d i t h de-abia avea timp să noteze — Ce lucruri? B o n n i e se aplecă m a i m u l t către
mesajul. placă. Ce lucruri?
CAROLINE NU FI PROASTĂ, spunea. ZI NU E T I M P ! Indicatorul păru să adauge semnul de
MERSI CĂ VORBESC CU TINE exclamare. Se smucea violent de la o literă la alta, ca şi
— Asta e într-adevăr Elena, spuse sec M e r e d i t h . cum Elena îşi stăpânea cu greu nerăbdarea. E O C U P A T
— S u n ă ca ea, d a r . . . AŞA C Ă P O T V O R B I A C U M D A R N U A M M U L T
— O h , m a i taci, Caroline, spuse Bonnie. Elena, mă TIMP ASCULTĂ C Â N D N E O P R I M AICI IEŞIŢI
bucur atât... R E P E D E D I N CASĂ SUNTEŢI ÎN PERICOL
34 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 35

— Pericol? r e p e t ă Vickie, p ă r â n d gata să sară de ŞOARECENOROITEOMOR Indicatorul se

pe scaun şi să o ia la fugă. mişca nebuneşte. S Â N G E S Â N G E S Â N G E . Şi a p o i . . .

AŞTEPTAŢI ASCULTAŢI ÎNTÂI TOT B O N N I E IEŞIŢI AFARĂ F U G I Ţ I E AICI F U G I Ţ I

O R A Ş U L E ÎN P E R I C O L FUGIŢI FU...

— Ce să facem? întrebă imediat M e r e d i t h . I n d i c a t o r u l se smuci furios, smulgându-se de sub

AVEŢI NEVOIE DE A J U T O R NU VĂ P U T E Ţ I degetele lui Bonnie, z b u r â n d peste placă şi apoi p r i n

PUNE CU EL INCREDIBIL DE PUTERNIC aer, ca şi c u m cineva îl aruncase. Vickie ţipă. M e r e ­

ACUM ASCULTAŢI ŞI URMAŢI INSTRUC­ dith sări în picioare.

ŢIUNILE TREBUIE SĂ FACEŢI UN DESCÂN­ Şi apoi toate luminile se stinseră, cufundând casa

TEC DE CONVOCARE ŞI PRIMUL INGRE­ în întuneric.

DIENT EP....
Pe neaşteptate, indicatorul se smuci de pe litere şi se
învârti nebvxneşte pe placă. A r ă t ă către desenul stilizat
al lunii, apoi către soare, apoi către cuvintele Parker
Brothers, Inc.
— Elena!
Indicatorul sări din n o u către litere.
A L T Ş O A R E C E A L T Ş O A R E C E A L T ŞOA­
RECE
— Ce se întâmplă? strigă Sue, cu ochii larg deschişi
acum.
Bonnie era speriată. Indicatorul pulsa cu energie,
o energie u r â t ă şi î n t u n e c a t ă ca nişte smoală n e a g r ă
care clocotea şi îi a r d e a degetele. D a r simţea şi firul
t r e m u r ă t o r d e argint c a r e e r a p r e z e n ţ a Elenei lup-
tându-se cu ea.
— Nu-i daţi d r u m u l ! strigă disperată. Nu vă luaţi
mâinile de pe placă!
Reuniunea • 37

Nu vedea nimic. Ochii ei ar fi trebuit să se obişnu­


iască deja cu î n t u n e r i c u l , d a r nu p u t e a desluşi nici
m ă c a r o g e a n ă de l u m i n ă sau o u m b r ă c â n d Caroline
începu să le conducă. Nu se vedea nici un fir de lumină
venind p r i n ferestre de afară din stradă; curentul elec­
tric p ă r e a să fi căzut peste tot. Caroline înjură c â n d se
lovi de o mobilă, şi Bonnie se împiedică de ea.
Vickie scâncea încetişor, ultima în şir.
— Rezistă, şopti Sue. Rezistă, Vickie, o să reuşim,
î n a i n t a u încet p r i n î n t u n e r i c . Apoi B o n n i e simţi
gresia sub talpă.
— Ăsta e holul de la intrare, spuse Caroline. Staţi
ipetele lui Vickie p ă r e a u scăpate de sub con­
aici un m i n u t p â n ă găsesc uşa. Degetele ei se desfăcură
trol. Bonnie simţi un val de p a n i c ă crescând
din m â n a lui Bonnie.
în ea.
— C a r o l i n e ! N u - m i da d r u m u l . . . U n d e eşti? C a ­
— Vickie, încetează! H a i d e ţ i , trebuie să ieşim de
roline, dă-mi m â n a ! strigă Bonnie, bâjbâind disperată,
aici! M e r e d i t h striga p e n t r u a fi auzită. E casa ta, Ca­
ca u n orb.
roline. Ne l u ă m cu toatele de m â n ă şi tu ne conduci la D i n întuneric, ceva m a r e şi u m e d se strânse în j u r u l
uşa din faţă. degetelor ei. E r a o m â n ă . Nu era a lui Caroline.
— Bine, spuse Caroline. Bonnie ţipă.
N u p ă r e a atât d e speriată c a celelalte. Asta e r a Vickie i se a l ă t u r ă i m e d i a t î n t r - u n urlet sălbatic.
avantajul de a nu avea nici un pic de imaginaţie, îşi M â n a fierbinte, u m e d ă , o t â r a pe Bonnie p r i n întune­
spuse Bonnie. Nu puteai să-ţi închipui lucrurile îngro­ ric. D ă d u d i n picioare, se luptă, d a r în z a d a r . Apoi
zitoare care aveau să ţi se întâmple. simţi braţele lui M e r e d i t h în j u r u l mijlocului ei, a m â n ­
Se simţi m a i bine cu degetele subţiri şi reci ale lui d o u ă braţele, trăgând-o înapoi. M â n a ei se eliberă din
M e r e d i t h strângând-o de m â n ă . Pipăi în cealaltă p a r t e strânsoarea mâinii celei m a r i .
şi prinse m â n a lui Caroline, simţind unghiile lungi şi Şi apoi se întorcea şi alerga, d o a r alerga, d o a r vag
tari. c o n ş t i e n t ă c ă M e r e d i t h e r a l â n g ă ea. Nu-şi d ă d e a
38 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 39

deloc s e a m a că ţipa, p â n ă c â n d se lovi de un fotoliu — Nu ştiu, spuse.


m a r e care o opri din fugă, şi atunci îşi auzi strigătele. — O h , D o a m n e . O h , D o a m n e . N u p u t e m s-o
— Şşşş! T a c i , Bonnie, şşşş! . lăsăm, M e r e d i t h .
M e r e d i t h o scutura. Alunecaseră pe p o d e a , în spa­ — Trebuie.
tele fotoliului. — Nu putem. M e r e d i t h , eu am pus-o pe Caroline să
— C e v a m-a a p u c a t de m â n ă ! C e v a m-a înşfăcat,
o invite. D a c ă nu e r a m eu, nici n-ar fi aici. T r e b u i e să
Meredith!
o scoatem din casă.
— Ştiu. T a c i ! E tot aici, spuse M e r e d i t h .
U r m ă o clipă de tăcere, apoi M e r e d i t h şopti:
Bonnie îşi împinse faţa în u m ă r u l lui M e r e d i t h ca să
— Bine! D a r îţi alegi cele mai nepotrivite m o m e n t e
nu ţipe din nou.
p e n t r u gesturi nobile, Bonnie.
Şi d a c ă era aici în c a m e r ă cu ele?
O uşă se t r â n t i şi a m â n d o u ă tresăriră. Apoi se
Secundele se scurseră, iar tăcerea se strânse în j u r u l
auziră m a i multe trosnituri, ca nişte picioare care aler­
lor. Bonnie îşi ciuli urechile, d a r nu auzi nici un alt
gau pe o scară, îşi spuse Bonnie. Şi apoi o voce răsună.
sunet în afară de p r o p r i a lor respiraţie şi de bătaia în­
— i Vickie, u n d e eşti? N u . . . Vickie, n u ! N u !
fundată a inimii ei.
— Asta a fost Sue, spuse cu răsuflarea tăiată
— Ascultă! T r e b u i e să găsim uşa din spate. A c u m
Bonnie, sărind în sus. De la etaj!
suntem probabil în living. Asta î n s e a m n ă că b u c ă t ă r i a
e exact în spatele nostru. T r e b u i e să ajungem acolo, — De ce nu a v e m o lanternăl e x c l a m ă furioasă

spuse M e r e d i t h , în şoaptă. Meredith.


Bonnie ştia ce voia să spună M e r e d i t h . E r a p r e a în­
Bonnie începu să a p r o b e din cap cu un aer jalnic,
t u n e r i c ca să alerge orbeşte p r i n casă; e r a p r e a
apoi d e o d a t ă înălţă capul.
— U n d e e Vickie? şopti ea răguşit. î n s p ă i m â n t ă t o r . în m i n t e a ei exista o p a n i c ă primitivă
— Nu ştiu. A' trebuit să-i d a u d r u m u l la m â n ă ca care zvâcnea cu p u t e r e . Avea nevoie de lumină, orice
să te trag pe tine din strânsoarea lucrului ăluia. H a i să fel de lumină.
mergem. Nu p u t e a să m a i bâjbâie iar prin întuneric, expusă
Bonnie o trase înapoi. din toate părţile. Nu p u t e a să o facă.
— D a r de ce nu ţipă Vickie? D a r cu toate acestea, se î n d e p ă r t ă de fotoliu cu un
Un fior o străbătu pe M e r e d i t h . pas, un singur pas şovăitor.
40 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 41

— H a i d e , şopti întretăiat, şi M e r e d i t h merse alături — C e v a rău.


de ea, pas cu pas, în întuneric. V o c e a lui M e r e d i t h era î n c o r d a t ă şi gâtuită.
Bonnie tot aştepta ca acea m â n ă m a r e , u m e d ă şi — Ceva foarte rău. Bonnie, dă-mi d r u m u l . Mă duc
fierbinte să se întindă din b e z n ă şi să o înşface din nou. să văd.
Fiecare centimetru de piele o furnica, aşteptând acea — Nu singură, nu, nu te duci, spuse Bonnie cu vio­
atingere, şi m a i ales m â n a ei, pe care o întinsese îna­ lenţă.
inte p e n t r u a pipăi d r u m u l . Găsiră scara şi urcară pe ea. C â n d ajunseră pe pa­
Apoi făcu greşeala de a-şi aminti de vis. lier, Bonnie auzi un sunet straniu, care-i făcea r ă u în­
în clipa u r m ă t o a r e , mirosul greţos de dulceag al gu­ tr-un fel ciudat: clinchetul u n o r cioburi de sticlă căzând.
noiului o copleşi. îşi închipui lucruri care se t â r a u în In clipa u r m ă t o a r e l u m i n a se aprinse.
j u r u l ei şi apoi îşi aduse aminte de chipul Elenei, cenu­ Fu atât de brusc, încât Bonnie ţipă fără să vrea. Se
şiu şi fără p ă r , cu buzele veştejite dezgolind dinţii rân­ întoarse spre M e r e d i t h şi a p r o a p e că ţipă din n o u .
jiţi. D a c ă lucrul ăla o înşfacă... Părul negru al lui M e r e d i t h e r a răvăşit şi pomeţii ei
N u p o t s ă m e r g m a i d e p a r t e ; n u p o t , n u pot, îşi păreau p r e a ascuţiţi; era lividă şi trasă la faţă de spaimă.
spuse. î m i p a r e r ă u p e n t r u Vickie, d a r nu p o t să m e r g Cline, cline.
m a i departe. Te rog, lasă-mă să mă opresc aici. E r a mai rău cu lumina aprinsă. M e r e d i t h se îndrepta
Se agăţa de M e r e d i t h , a p r o a p e p l â n g â n d . Apoi de către ultima uşă de pe coridor, de u n d e venea zgomo­
sus răsună cel mai oribil zgomot pe care îl auzise vreo­ tul. Bonnie o u r m ă , d a r d e o d a t ă ştiu cu siguranţă, în
dată. sufletul ei, că nu voia să v a d ă ce se afla în acea cameră.
Erau mai multe sunete de fapt, dar veniră toate atât M e r e d i t h deschise uşa. î n c r e m e n i p e n t r u o clipă în
de apropiate unul de altul încât se amestecară într-un prag, apoi se năpusti î n ă u n t r u . Bonnie se apropie de
teribil crescendo. M a i întâi se auziră ţipete, vocea lui uşă.
Sue strigând „Vickie! Vickie! N u ! " , apoi o b u b u i t u r ă — Oh, Doamne, nu intrai
răsunătoare, zgomot de sticlă spartă, ca şi c u m o sută de Bonnie nici m ă c a r nu se opri. Se repezi spre p r a g şi
ferestre se sfărâmau în acelaşi timp. Şi peste toate un apoi s e o p r i b r u s c . L a p r i m a vedere p ă r e a c ă t o a t ă
ţipăt neîntrerupt, într-o notă de p u r ă şi perfectă teroare. acea latură a casei dispăruse. Uşile de sticlă care legau
Apoi totul se opri. dormitorul principal de balcon p ă r e a u să fi explodat în
— Ce-a fost asta? Ce s-a întâmplat, M e r e d i t h ? afară, cu l e m n u l r u p t , g e a m u l spart. Bucăţi mici de
42 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 43

sticlă rămăseseră prinse ici şi colo în resturile r a m e i de Şi în toată n e b u n i a care u r m ă , d o u ă gânduri r ă m a ­

lemn. C l i n c ă n e a u atunci c â n d cădeau. seră în m i n t e a lui Bonnie. U n u l era că a c u m Caroline

Perdele albe diafane fluturau în gaura ce se căsca în n-o să m a i aibă n i c i o d a t ă o p e t r e c e r e în p a t r u . I a r

peretele casei. In faţa lor, se profila silueta lui Vickie. celălalt, că nu era drept ca asta să se î n t â m p l e de ziua

Stătea cu mâinile căzute de-o p a r t e şi de alta a trupu­ de naştere a lui M e r e d i t h . P u r şi simplu nu era drept.

lui, la fel de nemişcată ca un bloc de piatră.


— Vickie, eşti bine? Bonnie simţi o uşurare atât de — î m i p a r e rău, Meredith, nu cred că e în stare să vor­

m a r e să o v a d ă în viaţă încât o d u r u . Vickie? bească a c u m cu tine.

Vickie nu se întoarse, nu răspunse. Bonnie o ocoli cu Bonnie auzi vocea tatălui ei la uşa de la intrare în

grijă pentru a-i vedea chipul. Vickie privea drept înainte, v r e m e ce amesteca apatică îndulcitorul într-o ceaşcă

cu pupilele atât de micşorate încât erau doar nişte puncte. de ceai de muşeţel. Puse imediat linguriţa jos. C e e a ce

Respira scurt, şuierat, şi pieptul îi sălta în spasme. nu era în stare să facă era să m a i stea încă un m i n u t în

— Eu u r m e z . A spus că eu u r m e z , şoptea ea în­ b u c ă t ă r i a asta. Avea nevoie să iasă afară la aer.

truna, d a r nu p ă r e a să i se adreseze lui Bonnie. — Vin imediat, tati.

Nici nu p ă r e a să o v a d ă pe Bonnie. M e r e d i t h a r ă t a a p r o a p e la fel de r ă u ca şi n o a p t e a

înfiorându-se, Bonnie se trase înapoi. M e r e d i t h era trecută, cu faţa trasă, cu ochii încercănaţi. G u r a îi era

pe balcon. Se întoarse c â n d Bonnie ajunse lângă per­ strânsă într-o linie fermă.

dele şi încercă să-i blocheze d r u m u l . — O să ieşim să ne învârtim puţin cu maşina, îi spuse

— Nu te uita. Nu te uita acolo jos, îi spuse. Bonnie tatălui ei. Poate să ne vedem cu nişte colegi. în

J o s unde? Brusc, Bonnie înţelese. T r e c u pe lângă definitiv, tu eşti cel care ai zis că nu e periculos, nu?

M e r e d i t h , care o prinse de b r a ţ şi o opri pe m a r g i n e a Ce m a i p u t e a spune d o m n u l M c C u l l o u g h ? Se uită

balconului, ca să nu cadă. Balustrada balconului în jos către fetiţa lui m i n i o n ă , care îşi împinse înainte

explodase la fel ca şi uşile de sticlă şi Bonnie vedea di­ acea bărbie î n c ă p ă ţ â n a t ă pe care o moştenise de la el

rect jos, în curtea luminată. Pe p ă m â n t zăcea o siluetă şi îi întâlni privirea hotărâtă. Ridică mâinile, resemnat.

strâmbă, ca o p ă p u ş ă ruptă, cu m e m b r e l e răsucite, cu — E a p r o a p e p a t r u a c u m . Să te întorci înainte să se

gâtul îndoit într-un unghi grotesc, cu părul blond răsfi­ întunece, spuse.

rat a s e m e n e a unui evantai pe p ă m â n t u l întunecat al — Nici ei nu ştiu ce vor, îi spuse Bonnie lui M e r e ­

grădinii. E r a Sue Carson. dith pe c â n d se î n d r e p t a u către maşina acesteia.


44 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 45

O d a t ă urcate în maşină, fetele îşi blocară imediat — Şi e atât de uşor să crezi că un grup de adoles­
uşile. cente au devenit agitate c â n d s-au j u c a t cu o p l a c ă
în v r e m e ce M e r e d i t h p o r n e a motorul, îi a r u n c ă Ouija, şi pe u r m ă , c â n d luminile s-au stins, s-au speriat
lui Bonnie o privire plină de înţelegere, d a r furioasă. p u r şi simplu şi au fugit. Şi u n a dintre ele e r a atât de
— Nici părinţii tăi nu te-au crezut, spuse. î n s p ă i m â n t a t ă şi de confuză încât s-a năpustit direct
— O h , au crezut tot ce le-am spus... cu excepţia a într-un geam.
tot ce era i m p o r t a n t . C u m p o t să fie atât de proşti? U r m ă o tăcere, şi apoi M e r e d i t h a d ă u g ă :
M e r e d i t h râse scurt. — T a r e aş vrea ca Alaric să fie aici.
— T r e b u i e să priveşti p r o b l e m a din punctul lor de In m o d normal, Bonnie i-ar fi tras un ghiont şi ar fi
vedere. Găsesc un cadavru fără nici o u r m ă pe el, cu răspuns „Şi eu", pe un ton lasciv. Alaric era unul dintre
excepţia celor provocate de cădere. Află că luminile cei mai arătoşi tipi pe care îi văzuse vreodată, chiar dacă
s-au stins în cartier p e n t r u că a fost o avarie la Virginia avea venerabila vârstă de douăzeci şi doi de ani. Acum,
Electric. Ne găsesc pe noi, isterice, r ă s p u n z â n d la în­ o strânse d o a r de braţ pe Meredith, cu un aer trist.
trebările lor într-un fel care a p ă r u t probabil foarte ciu­ — N-ai c u m să-1 chemi?
dat. Cine a făcut-o? Un monstru cu mâini u m e d e . De — D i n Rusia? Nici m ă c a r nu ştiu în ce loc din Rusia
u n d e ştim? Prietena noastră m o a r t ă Elena ne-a spus-o se află a c u m .
printr-o placă Ouija. E oare de m i r a r e că au îndoieli? Bonnie îşi m u ş c ă buza.
— D a c ă n-ar fi v ă z u t nimic a s e m ă n ă t o r înainte, Apoi se î n d r e p t ă de spate. M e r e d i t h m e r g e a a c u m
spuse Bonnie, lovind cu p u m n u l în p o r t i e r ă . D a r au pe Lee Street, iar în p a r c a r e a şcolii se vedeau o mulţi­
văzut. C h i a r cred că noi am inventat câinii ăia care au me de copii strânşi.
atacat la Balul Zăpezii de anul trecut? C h i a r cred că S c h i m b ă o privire cu M e r e d i t h , care încuviinţă din
Elena a fost o m o r â t ă de o închipuire? cap.
— Au uitat deja, răspunse încet Meredith. C h i a r tu — Am p u t e a încerca, spuse ea. H a i să v e d e m d a c ă
ai prezis asta. Viaţa s-a întors la n o r m a l , şi toată l u m e a ei sunt m a i isteţi decât părinţii lor.
din Fell's C h u r c h se simte m a i în siguranţă aşa. Simt C â n d m a ş i n a intră încet î n p a r c a r e , Bonnie văzu
cu toţii că s-au trezit dintr-un vis urât, şi ultimul lucru feţe surprinse întorcându-se către ele. C o b o r î îm­
pe care îl doresc e să se cufunde din n o u într-unui. p r e u n ă cu M e r e d i t h şi grupul se desfăcu, lăsându-le o
Bonnie d o a r clătină din cap. cărare ca să ajungă în mijlocul lui.
46 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 47

Acolo e r a C a r o l i n e , stând cu braţele încrucişate — Nici mie nu-mi vine să cred, spuse D e a n n a K e n -
şi scuturându-şi pe spate p ă r u l roşcat cu un aer tul­ nedy, o p r i e t e n ă a lui Sue. E r a în faţa mulţimii şi nu
burat. p ă r e a la fel de stânjenită ca şi ceilalţi. Am vorbit cu
— N-o să m a i d o r m i m în casa aia p â n ă nu e repa­ Sue ieri d u p ă - a m i a z ă şi era aşa de veselă, de fericită.
rată, spunea ea, înfiorându-se în sveterul ei .alb. T a t i E imposibil să fie m o a r t ă .
spune că o să închiriem un a p a r t a m e n t în H e r o n p â n ă D e a n n a începu să plângă. Prietenul ei o cuprinse
se t e r m i n ă reparaţiile. cu un b r a ţ şi alte câteva fete î n c e p u r ă şi ele să plângă.
— Ce contează? Poate să vină d u p ă tine în H e r o n , Băieţii din m u l ţ i m e se foiră, cu feţele rigide.
sunt sigură, spuse M e r e d i t h . Bonnie simţi c u m o cuprinde o u m b r ă de speranţă.
Caroline se întoarse, d a r ochii ei verzi de pisică nu — Şi n-o să fie singura care o să m o a r ă , a d ă u g ă .
se uitară în ochii lui M e r e d i t h . Elena ne-a spus că tot oraşul e în pericol. Elena a spus...
— Cine? spuse ea pe un ton vag. F ă r ă să vrea, vocea lui Bonnie se stinse. V ă z u felul
— O h , Caroline, nu şi tu! explodă Bonnie. în care ochii lor deveneau opaci atunci c â n d p o m e n i
— Nu vreau decât să plec de aici, spuse Caroline. numele Elenei. M e r e d i t h avea dreptate; dăduseră deja
Ochii ei se ridicară şi p e n t r u o clipă Bonnie văzu uitării tot ceea ce se întâmplase i a r n a trecută. Nu m a i
cât de î n s p ă i m â n t a t ă era. credeau nimic.
— Nu m a i suport, a d ă u g ă Caroline. — Ce s-a î n t â m p l a t cu voi? spuse ea neajutorată,
Şi ca şi c u m trebuia să-şi susţină cuvintele chiar în v r â n d să d e a cu p u m n u l în ceva. D o a r nu credeţi că
acea clipă, îşi croi d r u m p r i n mulţime. Sue s-a a r u n c a t singură de la balconul ăla?
— Las-o să plece, Bonnie, spuse Meredith. E inutil. — O a m e n i i spun..., începu prietenul Deannei,
— Ea e inutilă, spuse Bonnie furioasă. apoi ridică din u m e r i într-un gest p r u d e n t . E i . . . le-aţi
D a c ă ea, Caroline, care ştia, se p u r t a aşa, ce să m a i spus poliţiştilor că Vickie Bennett era în c a m e r ă , nu?
zică de ceilalţi? Şi a c u m iar şi-a p i e r d u t minţile. Şi c h i a r înainte aţi
V ă z u răspunsul pe feţele din j u r u l ei. T o a t ă l u m e a auzit-o pe Sue strigând: „ N u , Vickie, n u ! " , aşa-i?
p ă r e a speriată, ca şi c u m ea şi M e r e d i t h aduseseră cu Bonnie simţi că i se taie răsuflarea, ca şi c u m ar fi
ele o boală îngrozitoare. Ca şi c u m ea şi M e r e d i t h erau primit o lovitură în stomac.
problema. — Crezi că Vickie... oh, D o a m n e , aţi înnebunit!
— Nu p o t să cred, m u r m u r ă Bonnie. Ascultaţi-mă bine. Cineva m-a apucat de m â n ă în casa
48 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 49

aia, şi nu era Vickie. I a r Vickie n-are nici o'legătură cu — Cheamă-1 pe Elvis pentru noi, de pildă, spuse o
a r u n c a r e a lui Sue de pe balcon. voce care imediat făcu sângele lui Bonnie să clocotească.
— O r i c u m , nici nu are forţa necesară, sublinie Tyler. Tyler Smallwood. R â n j i n d ca o m a i m u ţ ă în
M e r e d i t h . C â n t ă r e ş t e vreo 43 de kilograme, şi asta cu sveterul său Perry EUis ultrascump, etalându-şi dinţii
h a i n e cu tot. albi şi puternici.
Cineva din spatele grupului m u r m u r ă ceva despre — Nu e la fel de eficient ca un e-mail p a r a n o r m a l
nebunii care au puteri supraomeneşti. de la o R e g i n ă a Balului m o a r t ă , d a r e un început,
— Vickie a r e o fişă la psihiatrie... a d ă u g ă Tyler.
— Elena ne-a spus că e r a un tip! a p r o a p e strigă M a t t s p u n e a î n t o t d e a u n a c ă rânjetul ăla cerea u n
Bonnie, p i e r z â n d bătălia cu autocontrolul. p u m n î n nas. D a r M a t t , singurul tip din g r u p apropiat
Feţele care se î n d r e p t a r ă către ea erau întunecate, ca fizic de Tyler, se uita p o s o m o r â t în p ă m â n t .
inflexibile. Apoi văzu un chip c a r e o făcu să respire — T a c i din gură, Tyler! Tu nu ştii ce s-a î n t â m p l a t
uşurată. în casa aia, spuse Bonnie.
— M a t t ! Spune-le că ne crezi! — Ei, se p a r e că nici tu nu ştii. P o a t e că d a c ă nu te
M a t t H o n e y c u t t stătea î n m a r g i n e , c u mâinile î n ascundeai în living, ai fi văzut ce se întâmpla. Atunci
b u z u n a r e şi capul plecat. A c u m ridică privirea şi ceea cineva te-ar p u t e a crede.
ce Bonnie văzu în ochii lui albaştri îi tăie răsuflarea. Replica lui Bonnie se stinse înainte de a fi rostită. Se
Nu erau duri şi opaci ca ai celorlalţi, d a r erau plini de u i t ă l u n g la Tyler, deschise gura, apoi o închise. Tyler
o disperare s u r d ă c a r e e r a la fel de rea. R i d i c ă d i n aşteptă. C â n d ea nu spuse nimic, el îşi a r ă t ă din n o u
umeri, fără să-şi scoată mâinile din b u z u n a r e . dinţii.

— Ei, eu vă cred, spuse. D a r ce m a i contează? Ori­ — P u n banii j o s că Vickie a făcut-o, spuse, facân-
c u m o să iasă totul la fel. du-i cu ochiul lui D i c k C a r t e r , fostul p r i e t e n al lui
Aceasta fu u n a dintre puţinele daţi în viaţa ei c â n d Vickie. E o bebeluşă p u t e r n i c ă , n u , Dick? Ar fi putut să
Bonnie r ă m a s e fără cuvinte. M a t t fusese s u p ă r a t de o facă. Se întoarse şi a d ă u g ă în m o d deliberat, peste
c â n d murise Elena, d a r asta... u m ă r : Sau p o a t e tipul ăla Salvatore s-a întors în oraş.
— Şi totuşi, el crede, spuse r e p e d e M e r e d i t h , pen­ — Ticălosule! ţipă Bonnie.
tru a profita de m o m e n t . A c u m ce trebuie să facem ca C h i a r şi M e r e d i t h scoase un strigăt de frustrare.
să vă convingem şi pe voi ceilalţi? P e n t r u că, desigur, în clipa în care n u m e l e lui Ştefan
50 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 51

fu rostit, se dezlănţui haosul, aşa c u m Tyler ştiuse p r o ­ Asta ar î n s e m n a . . . d a c ă asta e lumea, un loc u n d e se
babil că se va întâmpla. Fiecare se întorcea către cel de poate î n t â m p l a aşa ceva şi să r ă m â n ă n e p e d e p s i t . . .
lângă el, cu exclamaţii de panică, groază, emoţie. In (Iacă ăsta-i a d e v ă r u l . . .
p r i m u l r â n d fetele erau cele emoţionate. îşi d ă d u seama că nu ştia c u m să încheie.
I a r asta puse c a p ă t întâlnirii. Unii dintre tineri se — Şi atunci? Nu vrei să m a i trăieşti aici? Şi d a c ă
retrăseseră pe furiş, iar a c u m se d e s p ă r ţ i r ă cu toţii, lumea chiar este aşa?
î n d e p ă r t â n d u - s e , câte doi sau câte trei, discutând în Privirea lui e r a a t â t de p i e r d u t ă , a t â t de a m a r ă .
contradictoriu. Bonnie fu şocată. D a r spuse pe un t o n ferm:
Bonnie se uită în u r m a lor furioasă. — Nu o s-o las să fie aşa. Şi nici tu.

— Să p r e s u p u n e m că te-au crezut. De fapt, ce voiai El d o a r o privi, la fel c u m te uiţi la un copil care in­

să facă? spuse M a t t . sistă că există M o ş C r ă c i u n .

Bonnie nu-1 observase venind lângă ea. M e r e d i t h vorbi.

— Nu ştiu. Altceva decât să stea d o a r şi să aştepte — D a c ă le c e r e m celorlalţi o a m e n i să ne ia în se­

să li se î n t â m p l e ceva r ă u . î n c e r c ă să-1 privească în rios, ar fi m a i b i n e să ne l u ă m noi înşine în serios.

ochi. M a t t , eşti bine? Flena chiar a intrat în contact cu noi. Voia să facem ceva.

— Nu ştiu. Tu eşti? Dacă într-adevăr credem asta, ar fi m a i bine să ne gân­

Bonnie se gândi puţin, apoi răspunse: dim ce.

— N u . Adică, într-un fel sunt surprinsă că totuşi Chipul lui M a t t tresărise când n u m e l e Elenei fusese

m ă simt cât d e cât bine, c a a c u m , p e n t r u c ă a t u n c i rostit. Bietul de tine, încă o m a i iubeşti la fel de mult,

c â n d Elena a murit, p u r şi simplu n-am p u t u t să fac îşi spuse Bonnie. O a r e există ceva ce te-ar p u t e a face

faţă. Deloc. D a r oricum, de Sue nu e r a m atât de apro­ să o uiţi? Spuse:

piată, şi pe u r m ă . . . . Nu ştiu! D i n n o u simţi nevoia să — Ai de g â n d să ne ajuţi, M a t t ?

d e a cu p u m n u l în ceva. E mult p r e a mult! — O să vă ajut, spuse M a t t calm. D a r tot nu ştiu ce

— Eşti n e b u n ă . a n u m e vreţi să faceţi.

— Da, sunt n e b u n ă . Brusc, Bonnie înţelese senti­ — I n t e n ţ i o n ă m să-1 o p r i m pe ticălosul ăla criminal

m e n t u l pe care îl avusese î n t r e a g a zi. O m o r â r e a lui înainte să m a i o m o a r e pe altcineva, spuse Bonnie.

Sue nu a fost ceva nedrept, a fost malefic. Cu adevărat E r a p e n t r u p r i m a o a r ă că îşi d ă d e a s e a m a pe de­

malefic. Şi cine a facut-o nu are să scape b a s m a curată. plin că asta voia să facă.
52 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »53

— Singură? P e n t r u că, ştii, eşti singură. i m p o r t a n t . " Şi, M e r e d i t h , c â n d încerca să ne s p u n ă


— Suntem singure, îl corectă M e r e d i t h . D a r exact ingredientele aseară, p r i m a literă a u n u i a d i n t r e ele
asta încerca E l e n a să ne spună. A spus că trebuia să era „ P " !
facem un descântec de convocare ca să c e r e m ajutor. — Asta e! exclamă M e r e d i t h şi ochii ei negri fulge­
— Un descântec uşor, cu d o a r d o u ă ingrediente, îşi rară. A c u m trebuie d o a r să ne g â n d i m la celălalt.
aminti Bonnie din visul ei. Şi mi-a zis că îmi spusese
— D a r îl ştiu şi pe ăsta! Bonnie râse, e x u b e r a n t ă .
deja ingredientele — d a r nu-mi spusese nimic.
Mi-a spus ea, chiar d u p ă ce am vorbit despre p ă r , şi
— Azi-noapte zicea că existau influenţe viciate care
m - a m gândit că e foarte ciudată. A spus: „Sângele este
distorsionau comunicarea noastră, spuse Meredith. Asta
şi el i m p o r t a n t . "
mie mi se p a r e că s e a m ă n ă cu ce se î n t â m p l a în vis.
M e r e d i t h închise ochii, înţelegând totul.
Crezi că era cu adevărat Elena cea cu care luai ceaiul?
— I a r aseară, p l a c a Ouija a spus „Sângesânge-
— D a , spuse Bonnie hotărât. Adică, ştiu că de fapt
nu l u a m cu adevărat ceaiul la W a r m Springs, d a r cred sânge". M - a m gândit că era celălalt lucru care ne ame­

că Elena îmi trimitea mesajul ăsta în creier. Şi apoi, la ninţa, d a r nu era, zise ea. Deschise ochii. Bonnie, crezi
un m o m e n t dat, altceva a pus s t ă p â n i r e pe tot şi a că asta e cu a d e v ă r a t ? Astea sunt ingredientele, sau
scos-o d i n visul m e u . D a r ea a luptat, şi p e n t r u un trebuie să ne gândim la noroi şi sandviciuri, sau şoareci
m i n u t la sfârşit a r e c ă p ă t a t din n o u controlul. şi ceai?
— Bun. Atunci asta î n s e a m n ă că trebuie să ne con­ — Astea sunt ingredientele, spuse h o t ă r â t ă Bonnie.
c e n t r ă m pe începutul visului, c â n d încă m a i era Elena Sunt genul de ingrediente de care e de obicei nevoie
cea care vorbea cu tine. D a r d a c ă ceea ce s p u n e a e r a
pentru un descântec de convocare. S u n t convinsă că
deja distorsionat de alte influenţe, atunci p o a t e ieşea
I >( >l să găsesc un ritual legat de ele într-una din cărţile
ceva ciudat. Poate că nu era ceva ce a spus, p o a t e era
mele de m a g i e celtă. T r e b u i e d o a r să ştim cine este
ceva ce a făcut...
persoana pe care trebuie să o c o n v o c a m . . .
M â n a lui Bonnie se ridică instinctiv către buclele ei.
Brusc, realiză ceva şi vocea ei se stinse, consternată.
— P ă r ! strigă.
- Mă î n t r e b a m c â n d o să vă daţi seama, spuse
— Ce?
— Păr! Am întrebat-o cine îi aranjează a c u m p ă r u l Matt, vorbind p e n t r u p r i m a o a r ă d u p ă m u l t t i m p . N u

şi am vorbit despre asta, şi ea a spus: „ P ă r u l e foarte |tiţi cine e, nu-i aşa?


Reuniunea «55

violenţă era capabil. în furia şi durerea lui p e n t r u moar-


lea Elenei, Ştefan a p r o a p e că îi omorâse pe Tyler şi pe
alţi patru băieţi. Putea oare M a t t să uite asta? Putea ac­
cepta vreodată întoarcerea lui Ştefan în Fell's C h u r c h ?
Pe chipul cu maxilare puternice al lui M a t t nu se
citea nimic a c u m , iar M e r e d i t h vorbea din n o u .
— Deci tot ce trebuie să facem e să o b ţ i n e m nişte
sânge şi să t ă i e m nişte p ă r . N - o să suferi p r e a m u l t
dacă-ţi pierzi câteva bucle, nu, Bonnie?
Bonnie e r a a t â t de cufundată în g â n d u r i încât fu
cât pe-aci să nu o a u d ă . Apoi clătină din cap.
eredith îi a r u n c ă o privire ironică lui M a t t . — N u , n u , n u . Nu avem nevoie de sângele şi p ă r u l
— H m , făcu ea. A c u m , pe cine crezi tu că nostru. T r e b u i e să fie ale persoanei pe care v r e m să o

a r c h e m a Elena într-un m o m e n t d e cum­ convocam.

pănă? — Ce? D a r asta e ridicol. D a c ă am avea sângele şi

Z â m b e t u l larg al lui Bonnie dispăru, înlocuit de un părul lui Ştefan atunci n-am m a i avea nevoie să-1 con­

sentiment de vinovăţie c â n d văzu expresia lui M a t t . vocam, nu?

Nu era corect să-1 necăjească aşa. — Nu m - a m gândit la asta, recunoscu Bonnie. De

— Elena a spus că asasinul e p r e a p u t e r n i c p e n t r u obicei, la un descântec de convocare faci rost de ingre­

noi şi de aceea avem nevoie de ajutor, îi spuse ea lui diente înainte şi le foloseşti atunci c â n d vrei să chemi

M a t t . Şi eu p o t să mă gândesc d o a r la o singură per­ înapoi o persoană. Ce facem, Meredith? E imposibil.

soană pe care o cunoaşte Elena şi care ar p u t e a să în­ M e r e d i t h se î n c r u n t ă .


frângă un asasin cu p u t e r i supranaturale. — De ce ar cere-o Elena d a c ă ar fi imposibil?
M a t t încuviinţă încet din cap. Bonnie nu-şi d ă d e a — Elena a cerut o m u l ţ i m e de lucruri imposibile,
seama ce simţea el. M a t t şi Ştefan fuseseră cândva prie­ spuse m o h o r â t ă Bonnie. Nu face figura asta, M a t t ; ştii
teni buni, chiar dacă Elena îl alesese pe Ştefan în detri­ că a făcut-o. Nu era o sfântă.
mentul lui Matt. D a r asta se întâmplase înainte ca M a t t - P o a t e , d a r de d a t a asta nu e imposibil, spuse
să descopere ce era cu adevărat Ştefan şi de ce fel de Matt. Mă gândesc la un loc în care trebuie să se afle
56 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »57

sângele lui Ştefan şi, d a c ă a v e m n o r o c , şi nişte p ă r *


de-al lui. în criptă. (îripta se afla sub biserica în ruine care se înălţa pe o
B o n n i e tresări, d a r M e r e d i t h încuviinţă d o a r din colină în cimitir. E r a spre sfârşitul după-amiezii, şi încă
cap. mai era m u l t ă lumină, îşi s p u n e a î n t r u n a Bonnie în
— Sigur că da, spuse ea. C â n d Ştefan se afla acolo vreme ce u r c a u dealul, d a r tot îşi simţea pe braţe pie­
legat, probabil că a sângerat mult. I a r în acel gen de lea ca de găină. Cimitirul cel nou, aflat pe o latură, era
luptă cu siguranţă a p i e r d u t şi nişte p ă r . M ă c a r d a c ă şi-aşa destul de deprimant, d a r vechiul cimitir aflat în
totul de acolo a r ă m a s n e a t i n s . . . cealaltă p a r t e era de-a dreptul înspăimântător chiar şi
— Nu cred că a m a i c o b o r â t cineva în criptă de în plină zi. E r a u atât de multe lespezi de m o r m â n t
c â n d a m u r i t Elena, spuse M a t t . Poliţia a cercetat şi măcinate de timp şi prăbuşite în unghiuri ciudate în ci­

pe u r m ă a plecat. D a r nu e decât o singură cale de a mitirul n ă p ă d i t de buruieni, care reprezentau tot atâţia

afla asta. bărbaţi tineri omorâţi în Războiul Civil. Nici nu tre­

M - a m înşelat, îşi spuse Bonnie. E r a m îngrijorată că buia să ai însuşiri p a r a n o r m a l e ca să le simţi prezenţa.

M a t t nu ar putea face faţă întoarcerii lui Ştefan, şi iată-1 — Spirite neliniştite, m u r m u r ă ea.
deschis şi străduindu-se să ne ajute la convocarea lui. — H m m m ? făcu Meredith, păşind peste o g r ă m a d ă
— M a t t , îmi vine să te sărut! spuse ea. de moloz care cândva fusese un zid al bisericii în ruine.
P e n t r u o clipă, ceva ce nu p u t u identifica sclipi în Uitaţi, capacul m o r m â n t u l u i n-a fost încă pus la loc.
ochii lui M a t t . S u r p r i n d e r e , sigur, d a r e r a m a i mult Asta e o veste bună; nu cred că am fi reuşit să-1 ridicăm.
de-atât. Brusc, Bonnie se întrebă ce-ar face el d a c ă ea Privirea lui B o n n i e rătăci plină de melancolie pe
chiar l-ar săruta. efigiile albe de m a r m u r ă sculptate pe capacul aşezat
— T o a t e fetele spun asta, răspunse el în cele din într-o p a r t e . H o n o r i a Fell zăcea acolo alături de soţul
u r m ă calm, ridicând din u m e r i cu o falsă r e s e m n a r e . ei, cu braţele încrucişate pe piept, a r ă t â n d la fel de
E r a singurul m o m e n t al zilei în care se a r ă t ă blândă şi de tristă ca î n t o t d e a u n a . D a r Bonnie ştia că

a p r o a p e vesel. nu vor m a i p r i m i nici un ajutor de la ea. D a t o r i a H o -

D a r M e r e d i t h era serioasă. noriei ca protectoare a oraşului pe care îl întemeiase se

— Haideţi să mergem. Avem multe de făcut, şi ulti­ încheiase.

m u l lucru pe care-1 v r e m e să ne p r i n d ă întunericul în Lăsând-o pe Elena să-şi asume întreaga responsa­

criptă. bilitate, îşi spuse Bonnie încruntată, privind în jos în


58 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 59

deschizătura d r e p t u n g h i u l a r ă care c o b o r a în criptă. cantitate a t â t d e m a r e . . . . m a i ales c â n d e r a sângele


Fuscei de metal, prinşi pe peretele de stâncă, dispăreau unui prieten care fusese t o r t u r a t . . .
în întuneric. Bonnie îşi întoarse privirea şi se uită la pereţii de
C h i a r şi cu ajutorul lanternei lui M e r e d i t h , cobo­ piatră, gândindu-se la Katherine. Atât Ştefan cât şi fra­
r â r e a în a c e a î n c ă p e r e s u b t e r a n ă se dovedi dificilă, tele lui m a i m a r e , D a m o n , se îndrăgostiseră de K a t h e ­
î n ă u n t r u , între pereţii placaţi cu p i a t r ă lustruită, era rine, în Florenţa secolului al cincisprezecelea. D a r ceea
întuneric şi tăcere. Bonnie încercă să-şi stăpânească ce nu ştiuseră e r a că fata pe care o i u b e a u nu era o
tremurul. fiinţă o m e n e a s c ă . Un v a m p i r din satul ei n a t a l din

— Uitaţi, spuse încet M e r e d i t h . G e r m a n i a o transformase p e n t r u a-i salva viaţa atunci

M a t t îndreptase lanterna către poarta de fier care se­ c â n d fusese bolnavă. La r â n d u l ei, K a t h e r i n e îi trans­

p a r a a n t e c a m e r a criptei de principala ei încăpere. Par­ formase pe cei doi băieţi în vampiri.

doseala de p i a t r ă e r a p ă t a t ă în m a i multe locuri cu Şi apoi, îşi spuse B o n n i e , îşi înscenase p r o p r i a


negru, sânge închegat. Uitându-se la bălţile şi pârâiaşele m o a r t e p e n t r u a-i opri pe Ştefan şi D a m o n să se m a i
de sânge uscat, Bonnie se simţi cuprinsă de ameţeală. lupte p e n t r u ea. D a r fusese inutil. U r a lor devenise m a i
— Ştim că cel mai rău a fost rănit D a m o n , spuse Me­ p u t e r n i c ă d e c â t î n a i n t e , şi p e n t r u asta, ea îi urî pe
redith, apropiindu-se. Părea calmă, d a r Bonnie simţea a m â n d o i . Se întorsese la vampirul care o transformase
încordarea cu care încerca să-şi stăpânească vocea. Aşa şi, în decursul anilor, deveni la fel de malefică p r e c u m
că trebuie să fi stat pe partea asta, u n d e e cel m a i mult el. P â n ă c â n d singura ei d o r i n ţ ă ajunse să fie distruge­
sânge, continuă ea. Ştefan a zis că Elena se afla în mij­ rea fraţilor pe c a r e c â n d v a îi iubise. îi atrăsese pe
loc. Asta înseamnă că Ştefan trebuie să fi fost... aici. a m â n d o i în Fell's C h u r c h ca să-i o m o a r e , şi această

Se aplecă. încăpere e r a locul în care a p r o a p e că reuşise. E l e n a

— O fac eu, spuse M a t t cu o voce brusc răguşită. murise împiedicând-o să-şi atingă scopul.

T u ţine lanterna. — Uite, spuse M a t t , şi Bonnie clipi şi se întoarse în


prezent. M a t t avea în m â n ă un şerveţel de hârtie pe
Cu un cuţit de plastic luat din m a ş i n a lui M e r e d i t h ,
care se aflau bucăţele din sângele uscat al lui Ştefan. Şi
M a t t răzui sângele închegat pe piatră. Bonnie înghiţi
R C u m părul, a d ă u g ă el.
nodul din gât, b u c u r o a s ă că la p r â n z nu băuse decât
nişte ceai. P u t e a accepta cu uşurinţă sângele ca o no­ T r e c u r ă cu degetele pe pardoseală, găsind praf şi

ţiune abstractă, d a r a t u n c i c â n d se c o n f r u n t a cu o bucăţi de frunze şi fragmente de alte lucruri pe care


60 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 61

Bonnie nu voi să le identifice. Printre ele se găseau şi — N u , c r e d că am spus d o a r că e r a m la p a r t e r .


câteva şuviţe lungi de p ă r auriu. Al Elenei — sau D e ce?
p o a t e al lui K a t h e r i n e . Părul lor fusese atât de asemă­ — P e n t r u că nici eu nu le-am spus. I a r Vickie nu
nător. M a i erau şi nişte şuviţe mai scurte de p ă r negru, putea să le fi spus p e n t r u că din n o u a devenit catato-
uşor ondulat. Al lui Ştefan. nică, iar Sue e m o a r t ă şi Caroline era afară atunci. Dar
A fost o m u n c ă grea şi migăloasă să sorteze tot şi să Tyler ştia. Adu-ţi aminte, a spus: „Poate că d a c ă nu te
p u n ă p ă r u l potrivit într-un alt şerveţel. M a t t făcu ascundeai în living, ai fi v ă z u t ce se î n t â m p l a . " De
a p r o a p e toată treaba. u n d e p u t e a să ştie?
C â n d terminară, erau cu toţii obosiţi şi l u m i n a care — Bonnie, d a c ă încerci să sugerezi că Tyler a fost
p ă t r u n d e a prin deschiderea dreptunghiulară din tavan criminalul, p u r şi simplu nu ţine. în p r i m u l r â n d , nu e
devenise pală şi albăstrie. D a r M e r e d i t h zâmbi — un atât de deştept încât să organizeze o a s e m e n e a crimă,
z â m b e t de fiară. spuse M e r e d i t h .
— G a t a , avem tot, spuse. Tyler îl v r e a pe Ştefan — D a r m a i e ceva, M e r e d i t h . Anul trecut, la Balul
înapoi în oraş; ei bine, o să i-1 aducem pe Ştefan. celor dintr-a Xl-a, Tyler a pus o m â n ă pe u m ă r u l m e u
I a r Bonnie, care, p i e r d u t ă încă în gândurile ei, nu gol. N-o să uit niciodată senzaţia. M â n a lui era m a r e ,
dăduse decât pe j u m ă t a t e atenţie la ceea ce făceau, în­ cărnoasă, fierbinte şi u m e d ă . B o n n i e se înfiora la
cremeni. .nnintire. Exact ca m â n a care m-a a p u c a t aseară.
M e d i t a s e la cu totul alte lucruri, n i m i c legat de D a r M e r e d i t h clătina din cap şi nici M a t t nu p ă r e a
Tyler, d a r c â n d îi auzi n u m e l e un g â n d i se ivi în prea convins.
minte. E r a ceva ce realizase în p a r c a r e , şi de care ui­ - Atunci cu siguranţă Elena îşi pierde timpul ce-
tase apoi cu totul, în febra certurilor. Cuvintele lui M e ­ i ându-ne să-1 a d u c e m înapoi pe Ştefan, spuse M a t t . Aş
redith îl declanşaseră şi a c u m g â n d u l e r a din n o u I iuţea să mă ocup eu de Tyler cu câteva croşee b u n e .
limpede în m i n t e a ei. De u n d e ştiuse el? se î n t r e b ă şi — G â n d e ş t e - t e , B o n n i e , a d ă u g ă M e r e d i t h . Are
inima începu să-i b a t ă m a i tare. Tyler p u t e r e a psihică să m u t e o tablă Ouija sau să
— Bonnie! Ce s-a întâmplat? păi r u n d ă în visele tale? Are?
— M e r e d i t h , zise ea încet, le-ai spus tu poliţiştilor Nu avea. D i n p u n c t de vedere p a r a n o r m a l , Tyler
că noi e r a m în living c â n d totul se p e t r e c e a sus cu era c a m la fel de inert ca şi Caroline. Bonnie nu p u t e a
Sue? nega asta. D a r nici intuiţia nu şi-o p u t e a nega. Nu avea
62 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 63

nici o logică, d a r c o n t i n u a să c r e a d ă că Tyler fusese în vărsă cu grijă bucăţelele de sânge uscat într-un p a h a r
casă în n o a p t e a trecută. cu a p ă şi amestecă. A p a deveni roz-ruginie.
— Ar fi m a i bine să plecăm, spuse M e r e d i t h . S-a Desfăcu celălalt şerveţel. L u ă de trei ori cu vârful
întunecat, şi tatăl tău o să fie furios. degetelor p ă r şi îl a r u n c ă în foc, u n d e se aprinse şi arse
T ă c u r ă tot d r u m u l către Bonnie se gândea tot cu un miros groaznic. Apoi p i c u r ă trei stropi din a p a
la Tyler. O d a t ă ajunşi la ea acasă, merseră sus în ca­ roşiatică peste flăcări, care sfârâiră.
m e r a ei cu şerveţelele şi începură să caute prin cărţile lui O c h i i ei se î n d r e p t a r ă către cuvintele d i n c a r t e a
Bonnie despre druizi şi magie celtă. î n c ă de când des­ deschisă.
coperise că era descendenta unui vechi n e a m de magi­
cieni, Bonnie fusese interesată de druizi. Iar într-una din în grabă mare purcede acum,
cărţi găsi un rimai pentru un descântec de convocare. De trei ori chemat de descântecul meu,
— T r e b u i e să c u m p ă r ă m l u m â n ă r i , spuse. Şi a p ă De trei ori tulburat de focul meu.
p u r ă — ar fi m a i bine să l u ă m la sticlă, îi spuse lui M e ­ Vino la mine fără să pregeţi pe drum.
redith. Şi cretă ca să desenăm un cerc pe podea, şi ceva
să facem un mic foc. Astea le p o t găsi în casă. Nu e nici Citi cuvintele cu voce tare, rar, de trei ori. Apoi se
o grabă; descântecul trebuie făcut la miezul nopţii. lăsă pe vine, sprijinindu-se pe călcâie. Focul c o n t i n u a
M a i e r a m u l t p â n ă l a miezul nopţii. M e r e d i t h s e v
s; i ardă, cu fum. Flăcările l u m â n ă r i l o r d a n s a u .
duse şi c u m p ă r ă tot ce era necesar de la un magazin de — Şi a c u m ? î n t r e b ă M a t t .
băcănie. L u a r ă cina î m p r e u n ă cu familia lui Bonnie, — Nu ştiu. S p u n e d o a r să aşteptăm ca l u m â n a r e a
deşi nici u n u i a dintre ei nu p r e a îi era foame. La u n ­ din mijloc să a r d ă p â n ă la ac.
sprezece, B o n n i e desenase deja cercul pe p o d e a u a — Şi pe u r m ă ?
camerei sale şi toate celelalte ingrediente erau aşezate Bănuiesc că o să aflăm c â n d se întâmplă.
pe o b ă n c u ţ ă j o a s ă în interiorul cercului. C â n d b ă t u
o r a douăsprezece, începu. In Morenţa, se l u m i n a de ziuă.
Sub privirile lui M a t t şi M e r e d i t h , făcu un mic foc Ştefan o u r m ă r e a pe fată c u m c o b o r a scările, cu o
într-un vas de lut. în spatele vasului a r d e a u trei lumâ­ mână aşezată u ş o r p e b a l u s t r a d ă p e n t r u echilibru.
nări; Bonnie înfipse un ac cu gămălie la j u m ă t a t e a Mişcările ei e r a u încete şi ca î n t r - u n vis, de p a r c ă
celei din mijloc. Apoi despături un şerveţel de hârtie, I ilutea.
64 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 65

D e o d a t ă , se clătină şi se a p u c ă m a i strâns de balus­ de des a s e m e n e a u r m e — c u m de m a i aveau p u t e r e a


t r a d ă . Ştefan ajunse repede în spatele ei şi o sprijini de de a-1 t u l b u r a ? D a r îl t u l b u r a u ; îl îngreţoşau şi stâr­
cot. neau în a d â n c u l lui un foc mocnit.
— Te simţi bine? — C u m te c h e a m ă ?
Ea ridică privirea către el cu aceeaşi expresie de re­ — R a c h a e l . Cu doi de a.
verie. E r a foarte drăguţă. H a i n e l e ei erau scumpe şi II spuse pe litere.
d u p ă ultima m o d ă , iar p ă r u l fetei, ciufulit într-un fel — Bine, R a c h a e l . Uită-te la m i n e . O să te duci
foarte şic, era blond. O turistă. Ştiu că era a m e r i c a n c ă înapoi lapensione şi n-o să-ţi m a i aminteşti nimic din ce
înainte să deschidă gura. s-a î n t â m p l a t n o a p t e a trecută. Nu ştii u n d e ai fost şi
— D a . . . cred... CU cine ai fost. Şi nici pe mine nu m-ai văzut vreodată.
Ochii ei căprui aveau o privire înceţoşată. Repetă.
— Ai c u m să ajungi acasă? U n d e stai? — N u - m i amintesc nimic de azi-noapte, spuse ea
— Pe V i a dei C o n ţ i , lângă capela Medici. S u n t ascultătoare, cu privirea aţintită în ochii lui.
1
venită cu p r o g r a m u l G o n z a g a în Florenţa . Puterile lui Ştefan nu erau atât de m a r i pe cât ar fi
Fir-ar să fie! Deci nu turistă, ci studentă. Şi asta în­ l< ist d a c ă ar fi b ă u t sânge omenesc, d a r p e n t r u ce voia
s e m n a că o să le povestească şi colegilor ei despre fru­ d a c u m erau suficiente.
mosul italian pe care 1-a cunoscut aseară. Cel cu ochi — Nu ştiu u n d e am fost şi cu cine. Nu te-am văzut
verzi, î n t u n e c a ţ i . Cel care a dus-o acasă la el în lo­ pe tine.
cuinţa lui exclusivistă de pe Via T o r n a b u o n i şi a Bun. Ai b a n i să ajungi acasă? Uite.
hrănit-o şi i-a dat să b e a şi apoi, în l u m i n a lunii, p o a t e , Ştefan scoase din b u z u n a r u n p u m n d e b a n c n o t e
în c a m e r a lui sau afară în curtea interioară, s-a aple­ mototolite — în majoritate de 50.000 şi 100.000 de
cat să se uite în ochii ei şi... lire — şi o conduse afară.
Privirea lui Ştefan se întoarse de la gâtul fetei, cu D u p ă ce o văzu u r c a t ă în siguranţă într-un taxi, se
cele d o u ă răni roşii, ca d o u ă înţepături. Văzuse atât întoarse î n ă u n t r u şi se î n d r e p t ă direct către c a m e r a lui
1
Gonzaga University este o universitate privată catolică, si­ I )amon.
tuată în Spokane, Washington. Fondată în 1887, poartă numele D a m o n stătea tolănit lângă fereastră, c u r ă ţ â n d de
unui sfânt iezuit, Sf Aloysius Gonzaga. Programul de studiu în
i l lajă o portocală, încă dezbrăcat. Ridică privirea, sâ­
Florenţa se desfăşoară pe parcursul unui an academic sau al unui
semestru, ori în timpul vacanţei (n.tr.). câit, c â n d Ştefan intră.
66 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 67

— De obicei se b a t e la uşă, spuse. - I-ai spus ce aveai de g â n d să faci? Ai avertizat-o


— U n d e ai cunoscut-o? î n t r e b ă Ştefan. Şi apoi, CC se p o a t e î n t â m p l a d a c ă schimbă sânge cu un v a m -
c â n d D a m o n îi a r u n c ă o privire goală, a d ă u g ă : Pe fata I >n:' Coşmarurile, viziunile p a r a n o r m a l e ? E r a d o r n i c ă
aia, R a c h a e l . ^cl<- asta? Dându-şi s e a m a că D a m o n nu avea de g â n d
— Aşa o c h e m a ? Nu cred că m - a m obosit să întreb. • ii răspundă, Ştefan continuă. Ştii că e r ă u ce faci.
La Bar Gilli. Sau p o a t e era Bar M ă r i o . De ce? — Adevărul e că ştiu.
Ştefan făcu un efort să-şi stăpânească furia. S p u n â n d asta, D a m o n îi a r u n c ă lui Ştefan unul d i n
— Ăsta nu e singurul lucru pe care nu te-ai obosit i mbetele lui n e a ş t e p t a t e şi e n e r v a n t e , c a r e d u r a u
să-1 faci. Nu te-ai obosit nici să o influenţezi să te uite. < b a r o fracţiune de secundă.
C h i a r vrei să fii prins, D a m o n ? - Şi nu-ţi pasă, spuse Ştefan deprimat, î n t o r c â n -
Buzele lui D a m o n se a r c u i r ă într-un z â m b e t şi el dii-şi privirea.
desprinse o fâşie răsucită de coajă de portocală. D a m o n a r u n c ă p o r t o c a l a d e p a r t e de el. T o n u l lui
— Eu nu sunt niciodată prins, frăţioare, spuse el. Bra insinuant, persuasiv.
— Şi ce ai de g â n d să faci c â n d or să vină d u p ă — Frăţioare, l u m e a este plină de ceea ce tu numeşti
tine? C â n d cineva îşi dă s e a m a că „ D u m n e z e u l e , pe .i.iII", spuse. Ce-ar fi să te relaxezi şi să te alături ta-
V i a T o r n a b u o n i e un m o n s t r u care suge sângele"? O I xi ci celor învingători? E mult m a i distractiv, te asigur.
să-i o m o r i pe toţi? O să aştepţi p â n ă c â n d sparg uşa şi Ştefan simţi c u m îl c u p r i n d e furia.
pe u r m ă o să te topeşti în întuneric? - C u m p o ţ i să spui asta? îi replică pe un t o n arză-
D a m o n îl privi în ochi, sfidător, şi z â m b e t u l acela tor. N-ai î n v ă ţ a t n i m i c de la K a t h e r i n e ? Ea a ales
uşor îi r ă m a s e pe buze. i.ihăra celor învingători".
— De ce nu? spuse. K a t h e r i n e a m u r i t p r e a repede, spuse D a m o n .
— Fir-ai tu să fii! e x c l a m ă Ştefan. Ascultă-mă, Z â m b e a din n o u , d a r privirea îi era de gheaţă.
D a m o n . Asta trebuie să înceteze. Şi a c u m nu te poţi gândi decât la r ă z b u n a r e . U i -
— Grija ta p e n t r u siguranţa m e a mă e m o ţ i o n e a z ă . i.ui<lu-se la fratele său, Ştefan simţi o greutate apăsă-
— Nu e corect, D a m o n . Să iei î m p o t r i v a voinţei ei toare pe piept. La asta şi la p r o p r i a ta plăcere, spuse.
o fată... - Ce altceva m a i există? Plăcerea e singura reali-
— O h , d a r a fost voinţa ei, frate. E r a foarte, foarte i . u c , frăţioare — plăcere şi putere. Şi tu eşti un v â n ă t o r
dornică. prin n a t u r a ta, în aceeaşi m ă s u r ă ca şi m i n e , spuse
70 • Jurnalele Vampirilor

*
Bonnie expiră profund, şi abia a c u m îşi d ă d u seama că
îşi ţinuse răsuflarea, şi deschise ochii, deşi nu-şi a d u c e a
aminte să-i fi închis. Stătea întinsă pe spate. M a t t şi M e -
redith erau ghemuiţi lângă ea şi o priveau speriaţi.
— Ce s-a î n t â m p l a t ? A mers? î n t r e b ă M e r e d i t h .
— A mers. îi lăsă să o ajute să se ridice. Am intrat
în c o n t a c t cu Ştefan. Am vorbit cu el. A c u m tot ce
p u t e m face e să a ş t e p t ă m să v e d e m d a c ă vine sau n u .
— Ai p o m e n i t de Elena? întrebă M a t t .
— Da.
— Atunci vine.
Luni, 8 iunie, 11:15p.m.

ragă Jurnalule,
în noaptea asta separe că nu prea pot să
dorm, aşa că aş putea foarte bine să-ţi
scriu. Toată ziua de azi am aşteptat să se întâmple
ceva. Nu faci un descântec ca ăla şi-l vezi că funcţio­
nează şi pe urmă nu se mai întâmplă nimic.
Dar nimic nu s-a întâmplat. Nu m-am dus la şcoală
pentru că mama s-a gândit că e mai bine aşa. S-a supărat
că Matt şi Meredith au stat atât de târziu sâmbătă seară
>/ a spus că am nevoie de odihnă. Dar de fiecare dată
când mă întind în pat văd faţa lui Sue.
Tatăl lui Sue a vorbit la înmormântarea Elenei. Mă
iiiheb cine o să vorbească pentru Sue miercuri.
Trebuie să încetez să mă mai gândesc la astfel de lucruri.
72 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea » 73

Poate că o să încerc să adorm din nou. Poate că dacă stau Bonnie sorbi din siropul ei. Vise. Exista un motiv
întinsă în pat cu căştile la urechi n-o s-o mai văd pe Sue. pentru care trebuia să se t e a m ă de vise, d a r a c u m nu
şi-1 p u t e a aminti.

Bonnie puse jurnalul la loc în sertarul noptierei şi îşi „ N u p o t să stau m u l t " , spuse Elena. „ C r e d că el
deja ştie că sunt aici. Am venit d o a r să-ţi s p u n . . . "
scoase W a l k m a n - u l . L u ă toate posturile la r â n d pe
Se încruntă.
c â n d se uita la tavan cu ochi somnoroşi. Printre pâ-
Bonnie se uită la ea plină de înţelegere.
râiturile u n d e l o r statice auzi în urechi vocea u n u i D.J.
„Nici tu nu poţi să-ţi aduci a m i n t e ? " spuse.
— Şi iată un hit clasic p e n t r u toţi fanii fantasticilor M a i b ă u din sirop. Avea un gust ciudat.
1
ani '50. Noapte bună, iubito de la Vee-Jay Records, cu „ A m m u r i t p r e a t â n ă r ă , B o n n i e . E r a u a t â t e a lu-
T h e Spaniels... < niri pe care trebuia să le fac, să le realizez. I a r a c u m
Pe ritmurile muzicii, Bonnie se cufundă în somn. trebuie să te ajut pe t i n e . "
„ M u l ţ u m e s c " , spuse Bonnie.
„Ştii, asta nu e uşor. Nu am atâta p u t e r e . E greu să
Siropul cu îngheţată era de căpşuni, preferatul lui Bon­
ajung la tine şi e greu să fac ca lucrurile să nu se dete­
nie. T o n o m a t u l cânta Noapte bună, iubito, iar tejgheaua
rioreze."
era uluitor de curată. D a r Elena, îşi spuse hotărâtă Bon­
„ T r e ' să menţii totul aşa c u m e", fu de acord Bon­
nie, n-ar fi trebuit să poarte o fustă cloş cu un căţel pe ea.
n i e , încuviinţând din cap.
„ F ă r ă fuste cloş", spuse, a r ă t â n d către ea. Se simţea ciudat de ameţită. Ce era în siropul ăsta?
Elena ridică privirea din îngheţata de vanilie cu sos „ N u am p r e a mult control, şi lucrurile devin ciu­
de ciocolată. Părul b l o n d îi era strâns la spate într-o date uneori. C r e d că el face asta. î n t o t d e a u n a se luptă

c o a d ă de cal. M I mine. T e pândeşte p e t i n e . Ş i d e fiecare d a t ă c â n d


-rcăm să c o m u n i c ă m , a p a r e . "
„ C i n e se mai gândeşte la lucrurile astea a c u m ? " în­
„Bine."
trebă Bonnie.
C a m e r a plutea.
„ T u , prostuţo. Eu sunt d o a r în vizită."
„Bonnie, mă asculţi? El p o a t e să-ţi folosească frica
„Oh."
împotriva ta. Aşa p ă t r u n d e în orice m i n t e . "
1
Goodnight, Sweetheart, Goodnight, lansat în anul 1954 (n.tr.). „Bine..."
74 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea «75

„ D a r nu-l lăsa să-ţi pătrundă în minte. S p u n e asta tu­ în care trebuia să supravieţuiască. Şi avea senzaţia că
turor. Şi spune-i lui Ş t e f a n . . . " fiecare m i n u t u r m a să fie un a d e v ă r a t chin.
E l e n a se opri şi îşi duse o m â n ă la gură. C e v a căzu Un tip o spusese de-a dreptul, ferindu-se de ea pe
pe îngheţata ei de vanilie. scări: „ N u te s u p ă r a , d a r toţi prietenii tăi sfârşesc
E r a u n dinte. m o r ţ i . " Bonnie se dusese la toaletă şi plânsese.
„El e aici." D a r a c u m tot ceea ce voia să facă era să plece din
V o c e a Elenei e r a ciudat de neclară. Bonnie se şcoală, să fie d e p a r t e de feţele grave şi privirile acuza­
holbă la dinte cu groază şi fascinaţie. Z ă c e a în mijlo­ toare — sau, şi m a i rău, privirile compătimitoare. Direc­
cul ornamentului de frişca, printre bucăţile de torul ţinuse un discurs la staţia de amplificare, vorbind
migdale. despre „această n o u ă n e n o r o c i r e " şi „această îngrozi­
„Bonnie, spune-i lui Ş t e f a n . . . " toare pierdere", iar Bonnie simţise ochii tuturor în spa­
î n c ă un dinte căzu, şi un altul. E l e n a î n c e p u să tele ei, ca şi c u m ar fi săpat nişte găuri acolo.
plângă, cu a m â n d o u ă mâinile la gură a c u m . O c h i i ei C â n d sună clopoţelul, fu p r i m a persoană care ieşi pe
erau îngroziţi, cu o privire disperată. uşă. D a r în loc să se ducă spre sala unde avea următoarea
„Bonnie, n u p l e c a . . . " (>ră, se duse din n o u la toaletă, unde aşteptă să sune iar
D a r Bonnie se d ă d e a înapoi, cu paşi împiedicaţi. clopoţelul. Apoi, când holurile deveniră pustii, se îndreptă
T o t u l se învârtea î n j u r . Siropul se revărsa cu bulbuci grăbită către aripa cabinetelor de limbi străine. T r e c u pe
din p a h a r u l ei, d a r nu e r a sirop; e r a sânge. R o ş u lângă programe şi bannere cu evenimentele sfârşitului de
1
strălucitor şi plin de spumă, a s e m e n e a sputei pe care an fără să le arunce nici o privire. Ce mai conta SAT , ce
o scuipi în p r a g u l morţii. B o n n i e simţi c u m i se în­ mai conta absolvirea, ce m a i contau toate celelalte lu­
toarce stomacul pe dos. cruri? P â n ă la sfârşitul lunii puteau fi cu toţii morţi.
„Spune-i lui Ştefan că îl iubesc!" Bonnie fu cât pe-aci să se ciocnească de p e r s o a n a
E r a vocea u n e i femei b ă t r â n e şi fără dinţi, şi se Care stătea în hol. Ridică brusc privirea de la picioarele
stinse în suspine isterice. Bonnie se b u c u r ă să se cu­ ci p e n t r u a v e d e a pantofii de p â n z ă uşor tociţi, aşa
funde în întuneric şi să uite totul. CUm se p u r t a , un m o d e l străin. D e a s u p r a lor e r a u
icanşii, mulaţi, destul de p u r t a ţ i cât să p a r ă m o i peste
Bonnie r o n ţ ă i a c a p ă t u l cariocii, cu ochii la ceas, cu 1
Scholastic Aptitude Test şi Scholastic Assessment Test, e x a m e n e l e
gândul la calendar. î n c ă opt zile şi j u m ă t a t e de şcoală I t a n d a r d p e n t r u a d m i t e r e a l a c o l e g i i ş i u n i v e r s i t ă ţ i (n.tr.).
76 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 11

muşchii tari. Şolduri înguste. U n piept interesant. U n mături şi îl scoaseră rapid pe Ştefan din şcoală, cât m a i
chip care l-ar î n n e b u n i pe un sculptor: gură senzuală, discret cu putinţă, ceea ce era aproape imposibil.
p o m e ţ i înalţi. O c h e l a r i negri de soare. Un p ă r negru Cineva cu siguranţă ne-a văzut, îşi spuse Bonnie.
uşor ciufulit. T o t u l depinde de cine, şi cât de gură-spartă e.
Bonnie rămase câteva clipe holbându-se. — T r e b u i e să-1 d u c e m într-un loc sigur — nu acasă
O h , D o a m n e , uitasem cât de superb arată, îşi spuse. la noi, s p u n e a M e r e d i t h .
Elena, iartă-mă, d a r o să p u n eu m â n a pe el. M e r g e a u cât p u t e a u de repede p r i n p a r c a r e a şcolii.
— Ştefan! exclamă ea. — D a , d a r unde? Staţi puţin, ce ziceţi de pensiune...?
Apoi m i n t e a ei o aduse din n o u în realitate şi Vocea lui Bonnie se stinse. C h i a r în faţa ei, în par-
a r u n c ă o privire t e m ă t o a r e înjur. Nu se vedea nimeni. I .11 e, era o maşină mică şi neagră. O maşină italieneas­
II a p u c ă de braţ. că, zveltă şi cu un aspect foarte sexy. T o a t e ferestrele
— Eşti n e b u n , să apari aici? Te-ai ţicnit? ci au negre, ceea ce încălca legea; nu se vedea nimic
— T r e b u i a să te găsesc. Am crezut că e urgent. înăuntru. Apoi Bonnie desluşi e m b l e m a cu căluţul ca­
— Este, d a r . . . brat din spate.
Părea atât de nelalocul lui, stând acolo în holul liceu­ — Oh, Doamne!
lui. Atât de exotic. Ca o zebră într-o t u r m ă de oi. începu Ştefan se uită la Ferrari distrat.
să îl împingă către un dulap în care se ţineau măturile. — E a lui D a m o n .
El nu voia. Şi era m a i p u t e r n i c decât ea. T r e i perechi de ochi se întoarseră către el şocate.
— Bonnie, ai spus că ai vorbit c u . . . -A lui Damon? spuse Bonnie, auzind chiţăitul din
— T r e b u i e să te ascunzi! O să mă duc d u p ă M a t t şi vocea ei.
M e r e d i t h şi o să-i a d u c aici şi o să vorbim. D a r d a c ă te S p e r a că ceea ce voia să s p u n ă Ştefan e r a că
vede cineva, o să fii probabil linşat. A m a i fost o crimă. I >ainon d o a r i-o î m p r u m u t a s e .
Ştefan se schimbă la faţă şi o lăsă să îl împingă către D a r fereastra maşinii cobora, d â n d la iveală un p ă r
dulap. V r u să spună ceva, apoi se hotărî să tacă. negru la fel de lucios ca şi maşina, ochelari de soare
— O să aştept, spuse el simplu. icllectorizanţi şi un z â m b e t foarte alb.
Lui Bonnie îi luă doar câteva minute ca să-1 găsească - Buon giorno, spuse pe un t o n agreabil D a m o n .
pe M a t t la cursul de mecanică auto şi pe M e r e d i t h la Vrea cineva să se plimbe cu maşina?
ora de economie. Se grăbiră toţi trei către dulapul cu - O h , D o a m n e , spuse din n o u Bonnie, abia auzit.
78 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 79

D a r nu se d ă d u înapoi. — Matt?
Ştefan era vizibil n e r ă b d ă t o r . — Lasă-1 în pace, Bonnie, spuse M e r e d i t h .
— M e r g e m către pensiune, spuse. Veniţi d u p ă noi. M i n u n a t , îşi spuse Bonnie, d e p r i m a r e a aşternân-
Parcaţi în spatele h a m b a r u l u i ca să nu vă v a d ă nimeni < lu-se ca o p ă t u r ă întunecată peste ea. M a t t şi Ştefan şi
maşina. I ) a m o n , toţi î m p r e u n ă , toţi gândindu-se la Elena.
M e r e d i t h trebui să o tragă pe Bonnie de lângă Fer­ P a r c a r ă în spatele vechiului h a m b a r , lângă m a ş i n a
rari. Nu că Bonnie îl plăcea pe D a m o n sau că avea de i leagră joasă. C â n d intrară, Ştefan era acolo singur, în
g â n d să-1 m a i lase să o sărute, aşa c u m făcuse la pe­ picioare. Se întoarse şi Bonnie văzu că îşi scosese oche­
trecerea lui Alaric. Ştia că e periculos; p o a t e că nu aşa larii de soare. O străbătu un fior uşor, o senzaţie abia
de r ă u c u m fusese K a t h e r i n e , d a r rău. O m o r â s e la în­ li iuţită de piele de găină pe b r a ţ e şi gât. Ştefan nu
t â m p l a r e , d o a r d e distracţie. î l o m o r â s e p e d o m n u l l e m ă n a cu nici un alt băiat pe care îl văzuse ea vreo-
T a n n e r , profesorul de istorie, în C a s a Bântuită pe care i lată. Ochii lui erau atât de verzi, verzi ca frunzele de
o organizaseră ca să strângă fonduri, de Halloweenul Itejar p r i m ă v a r a . D a r a c u m ochii îi e r a u încercănaţi.
trecut. Ar p u t e a să o m o a r e din n o u , oricând. Poate că U r m ă u n m o m e n t d e stânjeneală; e i trei stând
de aceea, atunci c â n d se uita la el, Bonnie se simţea ca m i i - o p a r t e şi uitându-se în tăcere la Ştefan. N i m e n i
un şoricel care se holba la un şarpe negru lucios. nu p ă r e a să ştie ce trebuia să spună.
în siguranţa maşinii lui M e r e d i t h , Bonnie şi M e r e ­ Apoi M e r e d i t h se apropie de el şi îl luă de m â n ă .
dith schimbară o privire. — Pari obosit, spuse.
— Ştefan n-ar fi trebuit să-1 a d u c ă cu el, spuse M e ­ - Am venit cât am p u t u t de repede.
redith. O cuprinse cu un braţ, într-o îmbrăţişare scurtă,
— Poate că a venit singur, sugeră Bonnie. aproape şovăitoare. N-ar fi făcut niciodată asta pe vre­
N u c r e d e a c ă D a m o n era genul d e p e r s o a n ă p e muri, îşi spuse Bonnie. Pe atunci era foarte rezervat.

care să-1 aduci u n d e v a . Veni şi ea spre el, p e n t r u a-1 îmbrăţişa. Pielea lui

— De ce s-o facă? Nu ca să ne ajute, asta e sigur. Ştefan era rece sub tricou, şi ea se abţinu cu greu să nu

M a t t nu spuse nimic. Nici m ă c a r nu p ă r e a să re­ tremure. C â n d se trase înapoi, avea ochii umezi. Ce

m a r c e tensiunea din maşină. D o a r se uita p r i n p a r ­ . i m | c a a c u m , că Ştefan Salvatore se întorsese în Fell's

briz, pierdut în gânduri. < !hu rch? Uşurare? Tristeţe p e n t r u amintirile pe care le

Cerul se întuneca. a< lucea cu el? T e a m ă ? T o t ce ştia era că voia să plângă.


80 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 81

Ştefan şi M a t t se priveau. I a r î n c e p e m , îşi spuse pasională n e c o n t r o l a t ă Bonnie, găsind degetele lui


Bonnie. E r a a p r o a p e caraghios; pe feţele lor se citea M a t t şi apucându-le strâns.
aceeaşi expresie. î n d u r e r a t ă şi obosită, şi încercând să — Deci a c u m e a ta, nu? îi spuse D a m o n lui M a t t
nu o arate. Indiferent ce se întâmplă, Elena va fi în­ pe un t o n nonşalant.
t o t d e a u n a între ei. — N u , r ă s p u n s e M a t t , d a r c o n t i n u ă să-i strângă
în cele din u r m ă , M a t t întinse m â n a şi Ştefan o m â n a lui Bonnie.
strânse. Se d ă d u r ă a m â n d o i în spate, p ă r â n d bucuroşi — Nu Ştefan te-a adus? întrebă M e r e d i t h din cea­
că încheiaseră cu salutul. laltă p a r t e .
— U n d e e D a m o n ? întrebă M e r e d i t h . D i n t r e ei toţi, ea p ă r e a cea m a i p u ţ i n afectată de
— Se învârte pe aici. M - a m gândit că am p u t e a sta D a m o n , cea m a i p u ţ i n t e m ă t o a r e de el, cea m a i p u ţ i n
câteva m i n u t e fără el. influenţată de p r e z e n ţ a lui.
— Am p u t e a sta câteva decenii fără el, izbucni Bon­ — N u , spuse D a m o n , continuând să se uite la Bonnie.
nie înainte să se p o a t ă abţine, iar M e r e d i t h spuse: El nu se întoarce ca alţi o a m e n i , îşi spuse ea. U r m ă ­
— Nu p u t e m avea încredere în el, Ştefan. reşte ceea ce vrea, indiferent ce se întâmplă.
— Eu cred că te înşeli, spuse calm Ştefan. Poate fi — Tu m-ai adus, spuse.
de m a r e ajutor d a c ă se concentrează. — Eu?
— Asta în vreme ce din d o u ă în d o u ă nopţi o m o a r ă Bonnie ezită p e n t r u o clipă, neştiind ce vrea el să
câţiva dintre locuitorii oraşului? spuse M e r e d i t h , ridi­ spună.
c â n d din sprâncene. N-ar fi trebuit să-1 aduci cu tine, — T u . Tu ai făcut vraja, nu?
Ştefan. — Vraja...
— D a r nu el m-a adus. Of, la naiba. în m i n t e a lui Bonnie se ivi o imagine,
Vocea veni din spatele lui Bonnie, chiar din spatele păr n e g r u pe un şerveţel alb. O c h i i ei se î n d r e p t a r ă
ei şi î n s p ă i m â n t ă t o r de a p r o a p e . Bonnie tresări şi se către p ă r u l lui D a m o n , m a i subţire şi m a i drept decât
repezi instinctiv spre M a t t , care o strânse de u m ă r . al lui Ştefan, d a r la fel de î n t u n e c a t . E clar că M a t t
D a m o n zâmbi scurt, cu un singur colţ al gurii ridi- greşise c â n d sortase firele de p ă r .
cându-se uşor. îşi scosese ochelarii, d a r ochii lui nu V o c e a lui Ştefan era n e r ă b d ă t o a r e .
erau verzi. E r a u negri ca a d â n c u l dintre stele. A r a t ă — Tu ne-ai c h e m a t , Bonnie. Am venit. Ce se în-
a p r o a p e m a i bine ca Ştefan, îşi spuse într-o izbucnire i amplă?
82 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 83

Se aşezară cu toţii pe baloturile de fân putrezite, cu Ii spuse lui Ştefan despre suspiciunile ei legate de
excepţia lui D a m o n , care r ă m a s e în picioare. Ştefan Tyler, dar, aşa c u m r e m a r c ă M e r e d i t h , T y l e r nu se
era aplecat în faţă, cu mâinile pe genunchi, cu privirea potrivea cu restul descrierii. Nu avea nici m i n t e a şi nici
aţintită asupra lui Bonnie. p u t e r e a p a r a n o r m a l ă p e n t r u a fi cel despre care îi
— Mi-ai spus... ai spus că Elena a vorbit cu tine. avertizase Elena.
Se simţi o p a u z ă u ş o a r ă înainte să rostească n u ­ — D a r C a r o l i n e ? î n t r e b ă Ştefan. Ar fi p u t u t să
mele. C h i p u l îi era încordat de forţa autocontrolului. vadă ceva?
— D a . Bonnie reuşi să-i zâmbească. Am avut un
— E r a afară în faţa casei, spuse M e r e d i t h . A găsit
vis, Ştefan, un vis foarte c i u d a t . . .
uşa şi a ieşit în v r e m e ce noi o r b e c ă i a m p r i n casa cu­
îi povesti visul şi apoi ce se întâmplase d u p ă aceea.
fundată în b e z n ă . A auzit ţipetele, d a r era p r e a spe­
D u r ă mult. Ştefan asculta concentrat, şi ochii lui verzi
ti ată ca să se î n t o a r c ă în casă. Şi, ca să fiu sinceră, nici
scânteiau ori de câte ori Bonnie p o m e n e a numele Ele^
nu o c o n d a m n .
nei. C â n d îi spuse c u m se încheiase petrecerea lui C a -
— Aşadar, n i m e n i n-a văzut de fapt ce s-a întâm­
roline, şi c u m găsiseră t r u p u l lui Sue în c u r t e a din
plat, cu excepţia lui Vickie.
spate, faţa lui se albi, d a r nu rosti nimic.
— N i m e n i altcineva. I a r Vickie nu vrea să s p u n ă
— Poliţia a venit şi a spus că e moartă, dar noi ştiam
niiuic. Bonnie reluă povestea de u n d e rămăsese. C â n d
asta deja, încheie Bonnie. Şi au luat-o pe Vickie... biata
nc-am d a t s e a m a că n i m e n i nu ne crede, n e - a m adus
Vickie bătea câmpii. N-au vrut să ne lase să vorbim cu
.1 minte de mesajul Elenei despre vraja de convocare.
ea, iar m a m a ei închide telefonul dacă o sunăm. Sunt
Nc-am închipuit că tu erai cel pe care voia să-1 con­
oameni care chiar spun că Vickie a făcut-o, ceea ce e ab­
solut aiurea. D a r nu vor să creadă că Elena a vorbit cu vocam, p e n t r u că se g â n d e a că ai p u t e a face ceva să

noi, aşa că n-or să creadă nimic din ceea ce a spus ea. jyuţi. A ş a d a r . . . poţi?

— Şi ceea ce a spus a fost „el", o întrerupse M e r e - Aş p u t e a să încerc, spuse Ştefan.

dith. De câteva ori. E un b ă r b a t ; cineva cu foarte Se ridică şi se î n d e p ă r t ă p u ţ i n de ei, întorcându-le


m u l t ă p u t e r e supranaturală. ipatele. R ă m a s e acolo un t i m p , în tăcere, fără să se
— Şi un b ă r b a t a fost cel care m-a a p u c a t de m â n ă Blişte. în cele din u r m ă se răsuci şi o privi pe Bonnie
în hol, spuse Bonnie. ni <>chi.
84 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 85

— Bonnie, spuse calm d a r cu o privire intensă, în — Asta e, va trebui să ne d e s c u r c ă m singuri, spuse


visele tale tu chiar ai vorbit cu E l e n a faţă în faţă. Crezi Ştefan.
că dacă ai intra într-o transă ai p u t e a să o faci din nou? M a s c a e r a d i n n o u la locul ei, d a r z â m b e t u l lui
Bonnie se sperie p u ţ i n de ceea ce văzu în ochii lui. părea forţat, ca şi c u m l-ar fi d u r u t . Apoi vorbi pe un
A r d e a u ca nişte s m a r a l d e strălucitoare pe faţa lui ton m a i alert:
palidă. D i n t r - o d a t ă fu ca şi c u m ea ar fi p u t u t vedea — M a i întâi trebuie să aflăm cine e acest criminal,
dincolo de m a s c a de autocontrol pe care o p u r t a . Sub ce c a u t ă aici. T o t ce ştim a c u m e că, din n o u , o enti­
ea se afla a t â t a d u r e r e , a t â t a d o r aşa de intense tate malefică a venit în Fell's C h u r c h .
încât Bonnie abia se p u t e a uita. — D a r de ce? spuse Bonnie. De ce ar alege acest loc
— Aş putea, sigur... dar, Ştefan... ceva malefic? N - a m avut deja p a r t e de suficient rău?
— Atunci o s-o facem. C h i a r aici, chiar a c u m . Şi o — î n t r - a d e v ă r , c h i a r p a r e o coincidenţă ciudată,
să v e d e m d a c ă mă poţi lua cu tine. spuse M e r e d i t h p e u n t o n uşor a m u z a t . D e ce-am f i
O c h i i aceia o h i p n o t i z a u , nu cu v r e o P u t e r e as­ noi binecuvântaţi într-un m o d atât de special?
cunsă, ci cu forţa p u r ă a voinţei lui. Bonnie voia să facă — Nu e o coincidenţă, spuse Ştefan. Se sculă în pi­
asta p e n t r u el — el o făcea să vrea să facă orice p e n ­ cioare şi îşi ridică mâinile într-un gest care a r ă t a că nu
tru el. D a r amintirea acelui ultim vis e r a copleşitoare. ştia exact c u m să înceapă. Există pe acest p ă m â n t câ­
Nu p u t e a înfrunta din n o u acea o r o a r e ; nu putea. teva locuri c a r e s u n t . . . diferite, spuse el. C a r e sunt
— Ştefan, e p r e a periculos. Aş p u t e a să mă deschid pline de energie p a r a n o r m a l ă , fie ea pozitivă sau ne-
către orice — şi mi-e teamă. D a c ă lucrul ăla p u n e stă­ i'.alivă, b u n ă sau rea. U n e l e dintre ele au fost dintot-
p â n i r e pe m i n t e a m e a , nu ştiu ce s-ar întâmpla. Nu pot, ilcauna aşa, ca T r i u n g h i u l B e r m u d e l o r şi C â m p i a
Ştefan. Te rog. C h i a r şi cu o placă Ouija, e ca şi c u m Salisbury, locul u n d e a fost înălţat Stonehenge. Altele
l-aş invita să vină. tU devenit în t i m p aşa, m a i ales locurile u n d e a fost
P e n t r u o clipă, Bonnie crezu că el avea să încerce Vărsat m u l t sânge.
să o convingă. G u r a lui se strânse într-o linie îngustă, Se uită la B o n n i e .
încăpăţânată, şi ochii îi scânteiară şi m a i puternic. D a r — Spirite neliniştite, şopti ea.
apoi, încet, focul din ei se stinse. - D a . A fost o bătălie aici, nu-i aşa?
Bonnie simţi că i se frânge inima. — In R ă z b o i u l Civil, spuse M a t t . Aşa a ajuns în
— Ştefan, îmi p a r e rău, şopti ea. 11 line biserica din cimitir. A fost măcel de ambele părţi.
86 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »87

Nu a câştigat n i m e n i lupta, d a r a p r o a p e toţi cei de pe - Haideţi, luaţi de-aici, continuă d o a m n a Flowers.


c â m p u l de bătălie au fost o m o r â ţ i . P ă d u r e a e plină de E suc de struguri, făcut din strugurii m e i C o n c o r d .
m o r m i n t e l e lor. Puse câte un p a h a r de c a r t o n lângă M e r e d i t h , M a t t şi
— I a r p ă m â n t u l a fost îmbibat de sângele lor. Un Bonnie. Şi v-am adus şi nişte prăjiturele cu ghimbir.
astfel de loc atrage supranaturalul. Atrage maleficul. Abia scoase din cuptor.
De aceea a fost a d e m e n i t ă de la început K a t h e r i n e de întinse fiecăruia pe r â n d farfuria. Bonnie observă
Fell's C h u r c h . Şi eu am simţit asta, de c â n d am venit < i nu le oferi prăjituri lui Ştefan sau D a m o n .
aici. Voi doi p u t e ţ i veni în pivniţă d a c ă vreţi, să
— Şi a c u m a venit altceva, spuse Meredith, de d a t a |UStaţi din vinul m e u de coacăze negre, le spuse celor

asta foarte serioasă. D a r c u m ar trebui să l u p t ă m îm­ doi, şi B o n n i e ar fi p u t u t j u r a că le făcuse c h i a r cu

potriva lui? lli liiul.

— M a i întâi t r e b u i e să aflăm cu cine a v e m de-a Ştefan trase a e r a d â n c în piept.


- Âăă, ştiţi, d o a m n ă Flowers...
face. C r e d c ă . . .
- I a r fosta ta c a m e r ă e exact la fel c u m ai lăsat-o.
D a r înainte să p o a t ă continua, se auzi un scârţâit şi
Nimeni n-a m a i fost acolo de c â n d ai plecat. Poţi s-o
o fâşie de l u m i n ă palidă, prăfoasă, căzu peste balotu­
I' ll( >seşti c â n d vrei; n-o să mă deranjeze absolut deloc.
rile de paie. U ş a h a m b a r u l u i se deschisese.
Ştefan p ă r u să nu-şi găsească cuvintele.
T o ţ i se încordată, într-o reacţie de a p ă r a r e , gata să
Păi... mulţumesc. M u l ţ u m e s c foarte mult.
sară în picioare şi să o ia la fugă sau să lupte. D a r
Dar...
silueta care deschidea cu cotul uşa imensă era orice în
D a c ă îţi faci griji că o să spun ceva cuiva, poţi să
afară de a m e n i n ţ ă t o a r e .
In liniştit. N - a m obiceiul să m e r g cu vorba. N - a m fă-
D o a m n a Flowers, proprietara pensiunii, le zâmbea,
"H o şi nici n-am s-o fac vreodată. C u m e sucul ăla de
iar ochii ei negri şi mici erau adânciţi în r e ţ e a u a de ri­
111 iguri? întrebă, întorcându-se brusc către Bonnie.
duri. Avea în m â n ă o tavă.
Bonnie luă r e p e d e o gură.
— M - a m gândit că p o a t e aţi v r e a să beţi ceva în
Bun, spuse ea sincer.
timp ce vorbiţi, copii, le spuse ea pe un ton liniştitor.
C â n d terminaţi, aruncaţi p a h a r e l e l a gunoi. î m i
C e i din h a m b a r s c h i m b a r ă priviri d e c o n c e r t a t e .
place ca lucrurile să fie în ordine. D o a m n a Flowers îşi
C u m de ştiuse că erau acolo? Şi c u m p u t e a să fie atât
I >rivirea p r i n h a m b a r , clătinând din c a p şi oftând.
de calmă?
88 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 89

Ce păcat, spuse. Aşa o fată drăguţă. Se uită cu atenţie D a r şi Ştefan a p r o a p e că z â m b e a . P e n t r u o clipă,


la Ştefan, cu ochii ca nişte mărgele de onix. De d a t a lionnie îi văzu pe cei doi aşa c u m fuseseră pe vremuri,
asta te-aşteaptă o sarcină grea, băiete, spuse şi ieşi, înainte ca E l e n a să m o a r ă . Prietenoşi, plini de afec­
c o n t i n u â n d să clatine din cap. ţiune, simţindu-se la fel de bine u n u l cu celălalt aşa

— Ce chestie! e x c l a m ă B o n n i e , uitându-se lung cum se simţea ea cu M e r e d i t h . I se strânse inima.

d u p ă ea, uluită. D a r Elena nu e moartă, îşi spuse. E aici mai mult ca


niciodată. Regizează tot ceea ce s p u n e m sau facem.
T o ţ i se priviră în tăcere, nedumeriţi.
Ştefan era din n o u serios.
— „Aşa o fată d r ă g u ţ ă " — d a r care d i n t r e ele?
— C â n d a intrat d o a m n a Flowers, mă p r e g ă t e a m
spuse în cele din u r m ă M e r e d i t h . Sue sau Elena?
să spun că ar fi bine să ne a p u c ă m de treabă. Şi cred
I a r n a trecută, Elena petrecuse m a i bine de o săptă­
că ar trebui să î n c e p e m cu Vickie.
m â n ă chiar în h a m b a r u l ăsta — d a r d o a m n a Flowers
— N-o să vrea să stea de vorbă cu noi, replică ime­
nu avea c u m să ştie asta.
diat Meredith. Părinţii ei nu lasă pe nimeni să se apro­
— I-ai spus tu ceva despre noi? îl î n t r e b ă M e r e d i t h
pie de ea.
pe Damon.
— Atunci va t r e b u i p u r şi simplu să îi evităm pe
— Nici un cuvânt. D a m o n p ă r e a a m u z a t . E o fe­
părinţi, spuse Ştefan. Vii cu noi, D a m o n ?
meie b ă t r â n ă . E sărită de pe fix.
— O vizită la o fată drăguţă? N-aş r a t a asta p e n t r u
— E m a i isteaţă decât a crezut-o oricare dintre noi,
nimic în lume.
spuse M a t t . C â n d mă gândesc la zilele în care am stat Bonnie se întoarse a l a r m a t ă către Ştefan, d a r el o
şi am u r m ă r i t c u m îşi pierdea v r e m e a p r i n subsol — linişti, în t i m p ce o c o n d u c e a spre ieşirea din h a m b a r .
credeţi că ştia că o u r m ă r e a m ? — O să fie în regulă. Am de g â n d să stau cu ochii
— Nu ştiu ce să cred, spuse încet Ştefan. Nu p o t pe el.
decât să mă b u c u r că p a r e să fie de p a r t e a noastră. Şi C e e a ce Bonnie spera din toată inima.
ne-a oferit un loc sigur în care să stăm.
— Şi suc de struguri, nu uita. M a t t îi zâmbi larg lui
Ştefan. Vrei şi tu?
îi întinse p a h a r u l de carton deja înmuiat.
— M d a , n-ai decât să-ţi iei sucul de struguri şi...
Reuniunea • 91

O a r e ce simţea el cu a d e v ă r a t p e n t r u Elena? Stârnise


odată o furtună de z ă p a d ă şi o lăsase să îngheţe. Ce
simţea a c u m ? O a r e chiar îl interesa p r i n d e r e a crimi­
nalului?
— Aia e c a m e r a lui Vickie, spuse Meredith. Cu bo-
vindoul care dă în spate.
Ştefan se uită la D a m o n .
— C â ţ i o a m e n i sunt în casă?
— D o i . B ă r b a t şi femeie. F e m e i a e b e a t ă .
Biata d o a m n ă Bennett, îşi spuse Bonnie.
— Am nevoie să d o a r m ă a m â n d o i , spuse Ştefan.
F ă r ă voie, Bonnie fu fascinată de izbucnirea de Pu­
^ asa lui Vickie se înălţa la un colţ de stradă şi

1 ei se a p r o p i a r ă de pe strada laterală. C e r u l se
- ^ u m p l u s e deja c u nori grei, purpurii. L u m i n a
tere pe care o simţi în D a m o n . Capacităţile ei p a r a ­
normale nu fusese niciodată suficient de m a r i p e n t r u
a percepe esenţa p u r ă a Puterii, d a r a c u m erau. A c u m
p ă r e a lichidă, ca şi c u m era v ă z u t ă pe sub a p ă .
o p u t e a simţi la. fel de limpede c u m vedea l u m i n a vio­
— C r e d că se apropie furtuna, spuse M a t t . let care pălea sau c u m mirosea caprifoiul de lângă fe­
Bonnie se uită la D a m o n . Nici lui şi nici lui Ştefan reastra lui Vickie.
nu le plăcea l u m i n a puternică. Şi p u t e a simţi P u t e r e a D a m o n ridică din u m e r i .
care e m a n a din el, ca un zumzet stins sub epidermă. El — Au a d o r m i t .
zâmbi fără să se uite la ea şi spuse: Ştefan b ă t u uşor în fereastră.
— Ce-ai zice de nişte z ă p a d ă în iunie? Nu veni nici un răspuns, sau cel p u ţ i n nici u n u l vi­
Bonnie îşi stăpâni un fior. zibil p e n t r u Bonnie. D a r Ştefan şi D a m o n se priviră.
Se uitase la D a m o n de câteva ori în h a m b a r şi îl — E deja pe j u m ă t a t e în transă, spuse D a m o n .
văzuse ascultând povestea cu un a e r de indiferenţă — E speriată. î n c e r c eu; pe m i n e mă ştie, spuse Ste-
detaşată. Spre deosebire de Ştefan, expresia lui nu se liui. îşi puse vârful degetelor p e geam. Vickie, sunt Ste­
schimbase absolut deloc atunci c â n d ea rostise n u m e l e la ii Salvatore, rosti. S u n t aici să te ajut. V i n o şi dă-mi
Elenei — sau c â n d le vorbise de m o a r t e a lui Sue. drumul înăuntru.
92 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 93

V o c e a lui era joasă, nu p ă r e a să fie auzită de cea­ — Ştefan... Apoi, d u p ă o p a u z ă lungă: V i n o


laltă p a r t e a sticlei. D a r o clipă m a i târziu draperiile înăuntru.
se mişcară şi la fereastră a p ă r u un chip. Ea se d ă d u înapoi, iar el puse o m â n ă pe pervaz şi
Bonnie scoase un icnet gâtuit. sări în c a m e r ă . M a t t îl u r m ă , apoi M e r e d i t h . Bonnie,
Părul lung şi castaniu al lui Vickie era răvăşit, iar • are p u r t a o fustă mini, r ă m a s e afară cu D a m o n . Ii
pielea albă p r e c u m creta. S u b ochi avea c e a r c ă n e părea r ă u că nu-şi pusese azi jeanşii, d a r nu ştiuse că
m a r i , î n t u n e c a t e . Privirea îi e r a fixă şi sticloasă, iar 0 să m e a r g ă într-o expediţie.
g u r a cu buze aspre şi crăpate. — N-ar trebui să fii aici, îi spuse Vickie lui Ştefan,
— A r a t ă de p a r c ă s-ar fi m a c h i a t p e n t r u scena cu pe un ton a p r o a p e calm. El o să vină să mă ia. O să te
n e b u n i a Ofeliei, şopti M e r e d i t h . C ă m a ş ă de n o a p t e şi ia şi pe tine.
restul. M e r e d i t h o cuprinse cu braţul pe d u p ă umeri. Ste-
— A r a t ă posedată, răspunse Bonnie tot în şoaptă, lân d o a r întrebă:
speriată. — Cine?
Ştefan spuse doar: — El. Vine la m i n e în vis. El a omorât-o pe Sue.
— Vickie, deschide fereastra. T o n u l detaşat al lui Vickie era m a i î n s p ă i m â n t ă t o r
Cu mişcări m e c a n i c e , ca o p ă p u ş ă cu arc, Vickie decât ar fi fost o criză de isterie.
răsuci m â n e r u l uneia dintre ferestrele laterale ale bo- — Vickie, am venit să te ajutăm, îi spuse cu blân­
vindoului şi Ştefan spuse: deţe M e r e d i t h . T o t u l o să fie bine a c u m . N - o să-1
— Pot să intru? lăsăm să-ţi facă rău, îţi promit.
Privirea sticloasă a lui Vickie trecu peste grupul de Vickie se întoarse c ă t r e ea. O privi lung, măsu-
afară. P e n t r u o clipă, Bonnie crezu că Vickie nu re­ 1 ând-o de sus în jos, ca şi c u m M e r e d i t h se schimbase
cunoştea pe nici u n u l dintre ei. Apoi însă Vickie clipi l lintr-odată în ceva incredibil. Apoi începu să râdă.
şi spuse încet: E r a îngrozitor, o izbucnire răguşită de veselie ca o
— M e r e d i t h . . . B o n n i e . . . Ştefan? Te-ai întors. Ce inse scrâşnită. Şi c o n t i n u ă întruna, p â n ă c â n d Bonnie
căutaţi aici? in iţi nevoia să-şi astupe urechile. în cele din u r m ă ,
— Invită-mă î n ă u n t r u , Vickie. Ştefan spuse:
V o c e a lui Ştefan era hipnotică. - Vickie, t e r m i n ă .
94 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 95

R â s u l se stinse în ceva ce s e m ă n a cu suspine, i a r — Eşti o fată curajoasă. Acum uită-te la mine, Vickie.
c â n d Vickie ridică din n o u capul, ochii ei nu m a i erau Vreau să te relaxezi. D o a r uită-te la mine şi relaxează-te.
atât de sticloşi, ci m a i d e g r a b ă sincer întristaţi. V o c e a lui Ştefan coborî, d e v e n i n d u n m u r m u r
— O să muriţi cu toţii, Ştefan, spuse ea, clătinând adormitor. C o n t i n u ă aşa câteva m i n u t e , şi apoi ochii

din c a p . N i m e n i nu p o a t e să i se p u n ă împotrivă şi să lui Vickie se închiseră.

r ă m â n ă în viaţă. — Stai jos. Ştefan o conduse către pat. Se aşeză lângă

— T r e b u i e să ştim m a i multe despre el ca să putem e a , privind-o. Vickie, a c u m te simţi calmă şi relaxată.

să l u p t ă m cu el. Avem nevoie de ajutorul tău, replică Nimic din ce îţi vei aminti nu îţi va face rău, spuse el cu o
VOce alinătoare. Acum, vreau să te întorci la noaptea de
Ştefan. Spune-mi c u m arată.
sâmbătă. Eşti sus, în dormitorul m a r e din casa lui Caro-
— Nu p o t să-1 v ă d în visele mele. E d o a r o u m b r ă
1111<!. Sue Carson e cu tine, şi mai e cineva. Vreau să vezi...
fără chip, şopti Vickie, cu umerii căzuţi în faţă.
- N u ! Vickie se răsucea în toate părţile, ca şi c u m
— D a r l-ai văzut în casa lui Caroline, insistă Şte­
încerca să scape d e ceva. N u ! N u p o t . . .
fan. Vickie, ascultă-mă, adăugă el c â n d fata îşi întoarse
- Vickie, linişteşte-te. El n-o să-ţi facă rău. El nu te
repede ochii în altă parte. Ştiu că eşti speriată, d a r asta
I >< »ate vedea a c u m , d a r tu p o ţ i să-1 vezi. Ascultă-mă.
e i m p o r t a n t , m u l t m a i i m p o r t a n t d e c â t îţi dai tu
In t i m p ce Ştefan vorbea, scâncetele lui Vickie se
seama. Nu p u t e m lupta împotriva lui d a c ă nu ştim cu
potoliră. D a r ea tot se m a i zbătea şi se răsucea.
ce ne c o n f r u n t ă m , şi tu eşti singura, singura care are
- Trebuie să-1 vezi, Vickie. Ajută-ne să îl înfrângem.
a c u m informaţiile de care avem nevoie.
< i u m arată?
— N u - m i aduc aminte... - A r a t ă ca diavolul!
V o c e a lui Ştefan era neînduplecată. Era a p r o a p e un ţipăt. M e r e d i t h se aşeză de cealaltă
— Eu p o t să te ajut să-ţi aduci aminte, spuse. Vrei parte a lui Vickie şi îi l u ă m â n a . Se uită afară p e fe-
să mă laşi să încerc? reastră la Bonnie, care o privi cu ochi m a r i şi ridică din
Clipele se scurseră încet, apoi Vickie scoase un oftat unicii. Bonnie h a b a r n-avea despre ce vorbea Vickie.
prelung, bolborosit, şi t r u p u l îi deveni moale, lipsit de Spune-mi mai mult, îi ceru Ştefan cu o voce calmă.
putere. (• i i r a lui Vickie se crispa. Nările îi erau dilatate, ca şi
— Fă ce vrei, spuse ea indiferentă. N u - m i pasă. Bum ar fi mirosit ceva oribil. C â n d vorbi, rosti fiecare
N-o să schimbe nimic. • Uvânt separat, ca şi c u m ceea ce spunea o îngreţoşa.
96 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »97

— P o a r t ă . . . un i m p e r m e a b i l vechi. îi flutură în Fu u r m a t de o oglindă în r a m ă de b a m b u s , apoi de

j u r u l picioarelor în vânt. El stârneşte vântul. Are părul lt icluţele cu parfum şi rujurile de pe m ă s u ţ a de toaletă.

blond. A p r o a p e alb. îi stă ridicat în cap. Ochii lui sunt ( !u un p o c n e t de floricele de p o r u m b , cerceii începură

atât de albaştri — un albastru electric. Vickie îşi linse i sară de pe un suport de cercei. Z ă n g ă n i t u l deveni

buzele şi înghiţi cu greu, p ă r â n d gata să verse. Albas­ i< ii mai puternic. O pălărie de paie căzu dintr-un cuier.

trul e culoarea morţii. Fotografiile prinse la oglindă z b u r a u pe jos. Casete şi

Un tunet b u b u i şi pocni în înaltul cerului. D a m o n I !] >-uri se r ă s p â n d e a u de pe poliţă şi cădeau pe p o d e a

ridică r e p e d e privirea, apoi se î n c r u n t ă , cu ochii în­ < a nişte cărţi de j o c care erau împărţite.

gustaţi. M e r e d i t h sări în picioare, la fel ca şi M a t t , cu p u m ­

— E înalt. Şi r â d e . î n t i n d e m â n a să mă a p u c e şi nii strânşi.

râde. D a r Sue ţipă „ N u , n u " şi încearcă să mă tragă Fă-1 să se oprească! Fă-1 să se oprească! striga

înapoi. Aşa că atunci o ia pe ea. Fereastra e spartă, şi disperată Vickie.


1 )ar nu se opri. M a t t şi M e r e d i t h se uitară î n j u r şi
balconul e acolo. Sue strigă: „ N u , te rog." Şi pe u r m ă
Văzură c u m şi alte obiecte se p r i n d e a u în dans. T o t ce
îl v ă d . . . îl văd c u m o a r u n c ă . . .
< putea mişca se scutura, vibra, se legăna. E r a ca şi
Răsuflarea lui Vickie e sacadată, vocea ei creşte, is­
I u n i c a m e r a ar fi fost prinsă într-un c u t r e m u r .
terică.
G a t a ! G a t a ! ţipa ascuţit Vickie, cu mâinile peste
— Vickie, e în regulă. Nu eşti acolo. Eşti în siguranţă.
urechi.
— O h , te rog, n u . . . Sue! Sue! Sue!
Un t u n e t b u b u i chiar d e a s u p r a casei.
— Vickie, concentrează-te. Ascultă-mă. M a i vreau
Bonnie tresări violent când văzu zigzagul fulgerului
un singur lucru. Uită-te la el. Spune-mi d a c ă p o a r t ă o
111 n icnind pe cer. Instinctiv, se apucă de ceva. C â n d ful-
piatră albastră...
i;<a ul despică cerul, un afiş de pe peretele lui Vickie se
D a r Vickie îşi scutura violent capul în toate părţile,
ilâşie pe diagonală, ca şi c u m fusese tăiat de un cuţit fan-
plângând, tot m a i isterică.
atic. Bonnie îşi înăbuşi un ţipăt şi strânse mai tare.
— N u ! N u ! U r m e z eu! U r m e z eu!
Apoi, la fel de r e p e d e ca şi c u m cineva răsucise un
Dintr-odată, ochii ei se deschiseră larg şi ieşi sin­
• '«imitator, zgomotul se opri.
gură din transă, înecându-se, cu respiraţia tăiată. Apoi
( l a m e r a lui Vickie era nemişcată. Ciucurii abaju-
îşi întoarse capul cu o mişcare bruscă.
111111 i (le la veioza de p e noptieră se legănau uşor. Afişul
Pe perete, un tablou zăngănea.
98 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 99

se răsucise în d o u ă bucăţi zdrenţuite, u n a sus şi cea­ — Asta e verbină, verbină proaspătă, spuse el calm,
laltă jos. încet, Vickie îşi luă mâinile de la urechi. CU o voce calmă d a r intensă. Am cules-o de lângă Flo-
M a t t şi M e r e d i t h se u i t a r ă în j u r u l lor, a p r o a p e i ci i ţ a ; e v r e m e a ei a c u m acolo. L u ă m â n a lui Vickie şi
clătinându-se. ii puse în p a l m ă pacheţelul. V r e a u să iei şi să păstrezi
B o n n i e închise ochii şi m u r m u r ă ceva ca o rugă­ asta. P u n e câte p u ţ i n în fiecare încăpere a casei şi as­
ciune. Abia c â n d îi deschise din n o u îşi d ă d u s e a m a de cunde câte o bucăţică şi în hainele părinţilor tăi dacă
ce se agăţase. E r a atingerea suplă şi răcoroasă a unei I li iţi, ca să o aibă lângă ei. Atâta timp cât ai asta cu tine,
j a c h e t e de piele. E r a braţul lui D a m o n . n-o să p o a t ă p u n e stăpânire pe mintea ta. Te poate spe­
El însă nu se î n d e p ă r t a s e de ea. Nici a c u m nu se ria, Vickie, d a r nu te p o a t e forţa să faci nimic, ca de
î n d e p ă r t ă . S t ă t e a aplecat u ş o r î n a i n t e , cu ochii în­ I tildă să-i deschizi fereastra sau uşa. Şi, ascultă-mă bine,
gustaţi, privind cu atenţie c a m e r a . Vickie, p e n t r u că asta e foarte i m p o r t a n t .
— Uitaţi-vă la oglindă, spuse el. Vickie t r e m u r a , cu faţa schimonosită. Ştefan îi luă
T o a t ă l u m e a se uită, iar lui Bonnie i se tăie răsufla­ a i i l â n d o u ă mâinile într-ale lui, şi o forţă să se uite la el,
rea, şi-şi încleşta din n o u degetele pe braţul lui D a m o n . în vreme ce v o r b e a încet şi clar.
Nu o văzuse, d a r trebuie să se fi î n t â m p l a t c â n d totul — D a c ă am d r e p t a t e , Vickie, nu poate să intre în casă
din c a m e r ă înnebunise. iacă tu nu îl laşi. Aşa că vorbeşte cu părinţii tăi.
Pe suprafaţa oglinzii cu r a m ă de b a m b u s se v e d e a u Bpune-le că e i m p o r t a n t să nu invite nici un străin în
trei cuvinte, scrise cu rujul corai intens al lui Vickie. i a sa voastră. De fapt, aş p u t e a să-i s p u n lui D a m o n să
Noapte bună, iubito. Ic p u n ă în g â n d ideea asta chiar a c u m .
— O h , D o a m n e , şopti Bonnie. Se uită la D a m o n , care d ă d u uşor din u m e r i şi în-
Ştefan îşi întoarse privirea de la oglindă la Vickie. i uviinţă din cap, p ă r â n d că atenţia îi era î n d r e p t a t ă în
E r a ceva diferit în el a c u m , îşi spuse Bonnie — p ă r e a altă parte. Stânjenită a c u m , Bonnie îşi luă m â n a de pe
relaxat d a r hotărât, ca un soldat care tocmai a p r i m i t jacheta lui.
confirmarea pornirii la război. E r a ca şi c u m accep­ C a p u l lui Vickie era aplecat peste verbină.
tase un soi de provocare personală. - O să găsească el o cale de a intra, spuse ea încet,
Scoase un pacheţel din b u z u n a r u l de la spate şi îl i 11 c > siguranţă cumplită.
desfăcu, d â n d la iveală câteva r ă m u r e l e dintr-o p l a n t ă - N u . Vickie, ascultă-mă. De a c u m înainte, o să-ţi
cu frunze verzi prelungi şi flori micuţe, liliachii. I u / i m casa; o să-1 aşteptăm.
100 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 101

— Nu contează, spuse Vickie. Nu-1 puteţi opri. — Ea? D ă d u din cap către fata care stătea pe pat,
î n c e p u să r â d ă şi să p l â n g ă în acelaşi timp. Irgănându-se cu c a p u l aplecat peste verbină; de la
— O să î n c e r c ă m , spuse Ştefan. Se uită la M e r e ­ părul răvăşit p â n ă la picioarele desculţe, nu alcătuia
dith şi M a t t , care încuviinţară din cap. Bun. D i n acest un tablou p r e a atrăgător. C r e d e - m ă pe cuvânt, frate,
m o m e n t n u vei m a i f i niciodată singură. î n t o t d e a u n a pot să mă descurc m a i bine de-atât.
o să fie cel p u ţ i n u n u l dintre noi afară care te va păzi.
P e n t r u o fracţiune de secundă, lui Bonnie i se p ă r u
Vickie d o a r clătină din capul aplecat. M e r e d i t h o
că ochii aceia întunecaţi fulgeră într-o parte, către ea.
strânse de braţ şi se ridică atunci c â n d Ştefan îi făcu un
— Şi oricum, î n t o t d e a u n a spui că ai vrea să ai în­
semn cu capul către fereastră.
credere în m i n e , a d ă u g ă D a m o n . Ai şansa a c u m să o
G â n d ea şi M a t t veniră acolo l â n g ă el, Ştefan le
dovedeşti.
spuse încet:
— Nu vreau să o las nepăzită, d a r în clipa asta nu Ştefan p ă r e a că voia să aibă încredere, că e r a ten­

p o t să r ă m â n eu cu ea. Am ceva de făcut şi trebuie să tat să o facă. în acelaşi timp, p ă r e a şi suspicios. D a m o n

iau u n a dintre fete cu m i n e . Pe de altă p a r t e , nu vreau nu m a i spuse nimic, d o a r z â m b i în felul acela al lui,
să o las pe Bonnie sau pe M e r e d i t h singură cu ea. Se sarcastic şi enigmatic. Practic c e r â n d să fie privit cu ne­
întoarse către M a t t . M a t t , vrei t u . . . încredere, gândi Bonnie.
— O să r ă m â n eu, spuse D a m o n . Cei doi fraţi r ă m a s e r ă uitându-se u n u l la celălalt,
T o a t ă l u m e a se uită la el surprinsă. în timp ce tăcerea şi tensiunea u m p l e a u aerul dintre
— Păi, e soluţia logică, nu? D a m o n p ă r e a amuzat. în
ci. în acea clipă, Bonnie p u t u să v a d ă cât de asemă­
definitiv, ce-ai vrea să facă unul dintre ei împotriva lui?
n ă t o a r e e r a u feţele lor, u n a serioasă şi c o n c e n t r a t ă ,
— P o t să mă c h e m e pe m i n e . Pot să le monitorizez
cealaltă afabilă şi uşor batjocoritoare, d a r a m â n d o u ă
gândurile, spuse Ştefan, n e v r â n d să cedeze deloc.
i n u m a n de frumoase.
— Ei, spuse D a m o n pe un t o n ciudat, şi eu te p o t
Ştefan expiră încet.
c h e m a , frăţioare, d a c ă a m p r o b l e m e . O r i c u m , m - a m
c a m plictisit de investigaţia asta a ta. Aş p u t e a la fel de — Bine, spuse el în cele din u r m ă , calm.

bine să stau aici ca în orice altă p a r t e . Bonnie, M e r e d i t h şi M a t t se uitau lung la el, d a r el

— Vickie trebuie protejată, nu abuzată, spuse Ştefan. nu p ă r u să-i v a d ă . îi vorbi lui D a m o n ca şi c u m erau
Z â m b e t u l lui D a m o n era fermecător. d o a r ei doi acolo.
102 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 103

— R ă m â i aici, afară, u n d e v a u n d e nu poţi fi văzut. mijlociu se vedea un inel de argint cu lapislázuli. Fără
O să mă întorc şi o să te schimb c â n d o să t e r m i n ceea aşa ceva, expunerea directă la soare ne omoară. D a c ă

ce am de făcut. asasinul este vampir, are o piatră ca asta undeva asupra

M e r e d i t h ridică din s p r â n c e n e , d a r n u c o m e n t ă lui.

nimic. Şi nici M a t t . Bonnie încercă să-şi îndepărteze Instinctiv, Ştefan ridică m â n a şi atinse p e n t r u o

senzaţia de nelinişte. Probabil că Ştefan ştie ce face, îşi fracţiune de secundă ceva ascuns sub tricoul lui. D u p ă o

spuse ea. O r i c u m , ar trebui să ştie. Clipă, Bonnie îşi d ă d u seama ce trebuia să se afle acolo.

— Nu sta p r e a mult, spuse D a m o n , ca încheiere. Inelul Elenei. Ştefan i-1 dăduse m a i întâi, şi d u p ă ce

Şi aşa au plecat, cu D a m o n cufundându-se în întu­ ca murise începuse să-1 p o a r t e el, pe un lanţ la gât.

neric în u m b r a nucilor din c u r t e a din spate a lui Pentru ca o p a r t e din ea să fie î n t o t d e a u n a alături de

Vickie, şi Vickie în c a m e r a ei, c o n t i n u â n d să se legene. el, spusese.

î n maşină, M e r e d i t h întrebă: C â n d Bonnie îşi întoarse privirea către M a t t , aşezat

— Şi acum? lăugă ea, văzu că avea ochii închişi.

— T r e b u i e să verific o teorie, spuse scurt Ştefan. — Şi c u m ne p u t e m da s e a m a d a c ă e vampir? în-

— Că ucigaşul e un vampir? întrebă M a t t din spa­ trebă M e r e d i t h .

te, u n d e stătea alături de Bonnie. — Nu mă p o t gândi decât la o singură modalitate,


Ştefan îi a r u n c ă o privire rapidă. şi nu e p r e a plăcută. D a r trebuie să o facem.

— D a , spuse. I n i m a lui Bonnie se strânse. D a c ă Ştefan credea că

— De aceea i-ai spus lui Vickie să nu invite pe ni­ nu avea să fie p l ă c u t p e n t r u el, a t u n c i era sigură că

m e n i în casă, a d ă u g ă M e r e d i t h , p a r t i c i p â n d şi ea la pentru ea avea să fie şi m a i p u ţ i n plăcut.

raţionament. — Ce e? î n t r e b ă ea, fără nici un pic de entuziasm.

Vampirii, îşi aduse Bonnie a m i n t e , nu p u t e a u intra — T r e b u i e să mă uit la trupul lui Sue.


Se lăsă o tăcere de m o a r t e . C h i a r şi M e r e d i t h , de
fără să fie invitaţi într-un loc u n d e trăiau şi d o r m e a u
< >bicei atât de greu de tulburat, p ă r e a şocată. M a t t îşi
oamenii.
întoarse privirea şi-şi r e z e m ă fruntea de sticla rece a
— Şi de aceea, spuse ea a c u m , ai întrebat d a c ă in­
ferestrei.
dividul p u r t a o piatră albastră.
— C r e d că glumeşti, spuse în cele din u r m ă Bonnie.
— O amuletă care să îl ferească de lumina zilei, spuse
— Din păcate, nu.
Ştefan, întinzându-şi m â n a dreaptă: pe degetul său
104 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 105

— D a r . . . p e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u , Ştefan, nu *
puteml N - o r să ne lase. Păi ce-o să s p u n e m ? „Scuza- Asta e cea mai groaznică chestie pe care am făcut-o
ţi-ne, am vrea să c ă u t ă m nişte u r m e de dinţi pe acest Vreodată, şopti Bonnie cu o voce jalnică.
cadavru"? In capela funerară era întuneric şi frig. Ştefan des­
— Bonnie, t e r m i n ă , spuse M e r e d i t h . cuie uşa cu o tijă subţire de metal flexibil.
— N - a m c u m , îi răspunse Bonnie tăios, cu o voce Sala m o r t u a r ă era aşternută cu covoare groase, iar
t r e m u r a t ă . E o idee groaznică. Şi apoi, poliţia deja i-a pereţii erau lambrisaţi cu l e m n de stejar întunecat. Ar
cercetat corpul. Nu exista nici o u r m ă pe el, cu excep­ li Ibst un loc d e p r i m a n t chiar şi cu luminile aprinse. în
ţia rănilor căpătate în u r m a căderii. întuneric p ă r e a înghesuit şi sufocant şi plin de u m b r e

— Poliţia nu ştie ce să caute, spuse Ştefan, şi vocea groteşti. D ă d e a senzaţia că în spatele fiecăruia dintre

lui era ca de oţel. iranjámentele florale aşezate pe p o s t a m e n t e p u t e a fi

Auzind aceste cuvinte, Bonnie îşi aduse a m i n t e de < ineva ghemuit.

ceva, ceva ce avea t e n d i n ţ a să uite. Ştefan e r a u n u l — Nu vreau să fiu aici, gemu Bonnie.

dintre ei. U n u l d i n t r e v â n ă t o r i . M a i văzuse o a m e n i — H a i să t e r m i n ă m cât m a i r e p e d e ce a v e m de

morţi înainte. Poate că şi omorâse câţiva. l.icut, da? spuse M a t t p r i n t r e dinţi.

El se hrăneşte cu sânge, îşi spuse şi se înfiora. C â n d el aprinse l a n t e r n a , Bonnie se uită în orice

— Ei? spuse Ştefan. M a i sunteţi alături de mine? parte cu excepţia locului către care era î n d r e p t a t ă lu­

Bonnie încercă să se facă cât m a i mică pe b a n c h e t a mina. Nu voia să v a d ă sicriul, nu voia. Se uită la flori,

din spate. Mâinile lui M e r e d i t h e r a u încleştate pe la a r a n j a m e n t u l ca o i n i m ă făcut din trandafiri roz.

volan. M a t t fu cel care vorbi, întorcându-şi privirea de Afară, tunetul b u b u i a înfundat, a d u c â n d cu mârâitul

la fereastră. unui animal adormit.

— N-avem de ales, nu-i aşa? spuse cu o voce obosită. — Staţi să-1 deschid... aşa, spunea Ştefan.

— De la şapte la zece corpul este expus în salonul In ciuda hotărârii ei de a nu se uita, Bonnie se uită.

de la p o m p e l e funebre, a d ă u g ă M e r e d i t h cu o voce Sicriul era alb, căptuşit cu satin roz pal. Părul blond

joasă. al lui Sue strălucea pe satin la fel ca părul unei prinţese

— Atunci va trebui să aşteptăm d u p ă zece. D u p ă adormite dintr-un basm. D a r Sue nu a r ă t a ca şi c u m


ar fi dormit. E r a p r e a palidă, p r e a nemişcată. Ca o sta-
ce închid sala m o r t u a r ă , c â n d p u t e m fi singuri cu ea,
tuie de ceară.
spuse Ştefan.
106 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 107

Bonnie se furişă m a i a p r o a p e , cu ochii aţintiţi pe Fu m â n d r ă că t r e m u r u l din voce abia i se auzea.


chipul lui Sue. — N u , spuse Ştefan pe un t o n ciudat. D a r e alt-
De aceea e aşa de frig aici, îşi spuse ea cu h o t ă r â r e . < cva. Uitaţi-vă la asta.
Ca să nu se topească ceara. G â n d u l o m a i linişti. Cu un gest blând, întinse m â n a pe lângă Bonnie şi
Ştefan întinse m â n a către bluza roz cu guler înalt a Ic arătă o tăietură, palidă şi lipsită de sânge ca şi pie­
lui Sue. Desfăcu nasturele de sus. lea din j u r u l ei, d a r vizibilă ca o linie subţire care se
— P e n t r u numele lui D u m n e z e u , şopti Bonnie, scan­ in tindea de la claviculă la piept. Peste inimă. Degetul
dalizată. prelung al lui Ştefan îi u r m ă r i traiectoria p r i n aer, pe
— De ce crezi că s u n t e m aici? îi replică şoptit
< leasupra, şi Bonnie se crispa, gata să-i d e a u n a peste
Ştefan.
m â n ă d a c ă o atingea.
D a r degetele lui se o p r i r ă pe cel de-al doilea
— Ce e asta? î n t r e b ă M e r e d i t h , n e d u m e r i t ă .
nasture.
— Un mister, spuse Ştefan, pe acelaşi t o n ciudat.
Bonnie privi un m i n u t şi apoi luă o h o t ă r â r e .
Dacă aş vedea un semn ca ăsta pe un vampir, ar în­
— Dă-te la o p a r t e , spuse şi c â n d Ştefan nu se miş­
s e m n a că v a m p i r u l îi d ă d e a sânge u n u i o m . Aşa se
că imediat, îl împinse.
face. Dinţii de om nu p o t p ă t r u n d e prin pielea noastră,
M e r e d i t h se apropie de ea şi î m p r e u n ă formară o
aşa că ne tăiem d a c ă v r e m să d ă r u i m sânge. D a r Sue
barieră c o m p a c t ă între Sue şi băieţi. Se înţeleseră din
nu era vampir.
priviri. D a c ă t r e b u i a u într-adevăr să scoată bluza,
băieţii ieşeau de acolo. — Cu siguranţă nu era! spuse Bonnie. î n c e r c ă să

In timp ce M e r e d i t h ţinea lumina, Bonnie desfăcu î n d e p ă r t e z e d i n m i n t e i m a g i n e a care stăruia acolo,

nasturii mici. S u b degetele ei, pielea lui Sue se simţea Elena aplecându-se peste o tăietură a s e m ă n ă t o a r e de

la fel c u m şi a r ă t a , rece. Cu stângăcie, Bonnie trase pe pieptul lui Ştefan şi b â n d . . . . Se înfiora şi îşi d ă d u

d e o p a r t e piepţii bluzei p e n t r u a da la iveală un furou seama că stătea cu ochii închişi. M a i vrei să m a i vezi

alb de dantelă. Apoi se forţă să îndepărteze de pe gâtul ceva?

palid p ă r u l a u r i u strălucitor al lui Sue. P ă r u l e r a — N u . Asta-i tot.


ţ e a p ă n de la p r e a mult fixativ. Bonnie încheie la loc nasturii. Aranja din n o u p ă r u l
— Nu sunt u r m e , spuse ea, uitându-se la gâtul lui lui Sue. Apoi, în t i m p ce M e r e d i t h şi Ştefan lăsau la
Sue. loc capacul sicriului, ieşi repede din sala m o r t u a r ă şi pe
108 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 109

uşa care d ă d e a afară. R ă m a s e acolo, cu braţele strânse — Ţ i - a m spus deja, îi răspunse. Stătea cu privirea
în j u r u l ei. aţintită în întuneric, către ceva nemărginit de departe.
O m â n ă îi atinse uşor cotul. E r a M a t t . Sue zace acolo m o a r t ă , şi nu ar trebui să fie acolo. Ai
— Eşti m a i p u t e r n i c ă decât pari, spuse el. spus-o chiar tu, B o n n i e . Ce fel de l u m e e asta c a r e
— Ei, d a . . . îngăduie să se p e t r e a c ă astfel de lucruri? C a r e lasă o
B o n n i e încercă să ridice din u m e r i . Şi apoi din- fată ca Sue să fie o m o r â t ă d o a r dintr-o t o a n ă , sau co­
tr-odată se trezi că plânge, că plânge din toată inima. piii din Afganistan să m o a r ă de foame, sau puii de focă

M a t t o cuprinse în braţe. să fie j u p u i ţ i de vii? D a c ă aşa a r a t ă l u m e a , a t u n c i

— Ştiu, spuse el. nimic nu m a i contează. O r i c u m s-a t e r m i n a t totul.


Tăcu o clipă, apoi p ă r u să redevină el însuşi. înţelegi
Atâta doar. N u „ N u p l â n g e " , sau „ N u t e necăji",
despre ce vorbesc?
sau „ T o t u l o să fie b i n e " . D o a r „Ştiu". V o c e a lui era
la fel de î n d u r e r a t ă c u m se simţea şi ea. — Nu sunt foarte sigură.
B o n n i e nici m ă c a r nu e r a convinsă că voia să
— I-au d a t cu fixativ pe p ă r , spuse ea p r i n t r e la­
înţeleagă. E r a p r e a înfricoşător. D a r era copleşită de o
crimi. Sue nu folosea niciodată fixativ. E oribil.
dorinţă puternică de a-1 consola, de a-i alunga din ochi
C u m v a , în acea clipă, asta i se p ă r e a cel m a i groaz­
privirea aceea pierdută.
nic lucru.
— Matt, eu...
El d o a r o ţinu în braţe.
— Am terminat, se auzi vocea lui Ştefan din spatele
D u p ă o vreme, Bonnie îşi reveni. Descoperi că se
lor.
agăţa de M a t t a p r o a p e dureros de strâns şi îşi desfăcu
C â n d M a t t întoarse capul către voce, privirea aceea
braţele.
pierdută p ă r u să devină m a i intensă.
— Ţ i - a m u d a t toată cămaşa, spuse ea scuzându-se,
— U n e o r i am impresia că suntem cu toţii terminaţi,
trăgându-şi nasul. spuse M a t t , îndepărtându-se de Bonnie, d a r nu explică
— Nu contează. ce voia să spună. H a i să m e r g e m .
Ceva în vocea lui o făcu să se d e a înapoi şi să-1 pri­
vească. A r ă t a la fel ca în p a r c a r e a şcolii. Atât de pier­
dut, atât d e . . . deznădăjduit.
— M a t t , ce e? şopti. Te rog.
Reuniunea • 111

— D a m o n . . . le-am d a t şi lui Bonnie şi M e r e d i t h


Verbină.
— O precauţie înţeleaptă, spuse D a m o n limpede,
si-şi a r ă t ă dinţii.
O senzaţie familiară de iritare u r c ă în Ştefan. De
ce trebuia D a m o n să fie î n t o t d e a u n a atât de dificil? Să
vorbeşti cu el e r a ca şi c u m ai u m b l a pe un t e r e n
minat.
— A c u m o să plec, continuă D a m o n , aruncându-şi
|.n keta pe u m ă r . Am treburi personale de care trebuie
| i m ă o c u p . A r u n c ă u n z â m b e t f e r m e c ă t o r peste

tefan se apropie de casa din colţul străzii fără ninăr. Nu sta să mă aştepţi.

tragere de inimă, a p r o a p e temându-se de ce — Damon.

ar p u t e a să găsească. Se aştepta o a r e c u m ca D a m o n se întoarse pe j u m ă t a t e , fără să-1 privească,

D a m o n să-şi fi părăsit deja postul. Probabil că fusese Bar ascultându-1.

un idiot să se bazeze pe fratele său. — U l t i m u l lucru de care avem nevoie e ca o fată


D a r c â n d ajunse în c u r t e a din spate, se v ă z u o din oraşul ăsta să î n c e a p ă să ţipe „ V a m p i r u l ! " , spuse
mişcare abia perceptibilă între nuci. Privirea lui, m a i Ştefan. Sau să umble cu semne pe gât. O a m e n i i de aici
ascuţită decât cea a u n u i om p e n t r u că e r a privirea au mai trecut p r i n asta; nu sunt atât de neştiutori.
unui prădător, desluşi u m b r a mai întunecată rezemată — O să ţin m i n t e asta.
de trunchiul u n u i copac. Cuvintele erau rostite pe un ton ironic, d a r era cel
— Nu p r e a te-ai grăbit să te întorci. mai a p r o p i a t lucru de o promisiune pe care îl primise
— A trebuit să-i d u c cu bine pe ceilalţi acasă. Şi a Vreodată Ştefan de la fratele lui.
trebuit să mă hrănesc. — Şi, D a m o n . . .
— Sânge de animal, spuse D a m o n pe un ton dis­ — C e m a i e?
preţuitor, cu ochii aţintiţi a s u p r a u n e i p e t e mici şi — Mulţumesc.
r o t u n d e de pe tricoul lui Ştefan. I e p u r e , d u p ă miros. E r a p r e a mult. D a m o n se răsuci fulgerător, cu ochii
Asta p a r e într-un fel foarte potrivit, nu crezi? reci şi neprietenoşi, ochii u n u i străin.
1 1 2 « Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 113

— Nu aştepta nimic de la m i n e , frăţioare, spuse el E r a singurul lucru pe c a r e ea îl repetase î n t r u n a ,


pe un ton a m e n i n ţ ă t o r . P e n t r u că de fiecare d a t ă ai să singurul lucru pe care îl promisese m e r e u : „Indiferent
te înşeli. Şi nici să nu crezi că mă p o ţ i m a n i p u l a . Ce se va î n t â m p l a , Ştefan, o să fiu aici cu tine. Spu­

Fiinţele alea trei u m a n e p o a t e că te vor u r m a , d a r eu ne-mi că mă crezi." I a r el răspunsese, pierdut fără spe­

n u . Sunt aici p e n t r u propriile mele motive. ranţă în vraja ei: „ O h , Elena. C r e d . Indiferent ce se
va întâmpla, v o m fi î m p r e u n ă . "
Dispăru înainte ca Ştefan să-şi găsească cuvintele
p e n t r u a-i da o replică. O r i c u m n-ar fi avut nici o im­ D a r ea îl părăsise. P o a t e că nu fusese alegerea ei,
dar în final ce m a i conta asta? îl părăsise şi plecase.
p o r t a n ţ ă . D a m o n niciodată nu asculta ce-i spunea el.
Existau m o m e n t e c â n d tot ce voia el era să o urmeze.
D a m o n nici m ă c a r nu-i spunea vreodată p e n u m e . î n ­
Gândeşte-te la altceva, orice altceva, îşi spuse, d a r
t o t d e a u n a e r a d o a r acel „frăţioare" dispreţuitor.
era p r e a târziu. O d a t ă scăpate de sub control, imagi­
Iar a c u m D a m o n plecase, p e n t r u a d e m o n s t r a cât
nile cu E l e n a se învârtiră în j u r u l lui, p r e a dureroase
de p u ţ i n se p u t e a cineva baza pe el, îşi spuse Ştefan.
pentru a le p u t e a suporta, p r e a frumoase p e n t r u a le
M i n u n a t . Ar face ceva deosebit de r ă u d o a r ca să-i do­
alunga din m i n t e .
vedească lui Ştefan că era capabil de aşa ceva.
P r i m a d a t ă c â n d o sărutase. Şocul dulceţei aceleia
Obosit, Ştefan găsi un copac de care să se rezeme
a m e ţ i t o a r e c â n d buzele li se întâlniseră. Şi a p o i şoc
şi se lăsă să alunece în jos de-a lungul lui, p e n t r u a privi
d u p ă şoc, d a r la un nivel m a i profund. Ca şi c u m ea ar
la cerul întunecat al nopţii. î n c e r c ă să se gândească la fi atins miezul fiinţei lui, un miez pe care el a p r o a p e că
p r o b l e m a cu care se confruntau, la ceea ce aflase în îl uitase.
această seară. Felul în care îl descrisese Vickie pe cri­ Speriat, simţise c u m toate barierele de a p ă r a r e pe
minal, înalt, cu p ă r blond şi ochi albaştri, îşi spuse — care le înălţase se n ă r u i a u . T o a t e secretele lui, orice
asta p ă r e a să-i a d u c ă a m i n t e de cineva. Nu cineva pe rezistenţă, toate metodele pe care le folosise p e n t r u a-i
care îl cunoscuse, d a r cineva de care auzise... ţine pe ceilalţi o a m e n i d e p a r t e de el. Elena d ă r â m a s e
E r a inutil. Nu se p u t e a concentra. E r a obosit şi se toate zidurile, lăsându-1 vulnerabil.
simţea singur şi avea o nevoie disperată de alinare. I a r Dezgolindu-i sufletul.
adevărul adevărat era că nu exista nici o alinare posi­ I a r în cele d i n u r m ă , Ştefan descoperise că asta
bilă p e n t r u el. voia. Voia ca E l e n a să-1 v a d ă fără ziduri de a p ă r a r e .
Elena, îşi spuse, m-ai minţit. Voia ca ea să-1 c u n o a s c ă aşa c u m era.
114 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 115

î n s p ă i m â n t ă t o r ? D a . C â n d în cele din u r m ă ea îi Şi m a i u ş o r chiar. P u ţ i n îi p ă s a de pericole. îşi


descoperise secretul, când îl găsise hrănindu-se cu acea a d u n ă tot dorul, toată durerea, şi le trimise în eter, să
pasăre, Ştefan voise să se despice p ă m â n t u l sub el de caute a s e m e n e a unei rugăciuni.
ruşine. E r a convins că, v ă z â n d sângele pe buzele lui, o Şi... nu simţi nimic.
să-i întoarcă spatele cu groază. Cu scârbă. D o a r vidul şi p r o p r i a lui singurătate. D o a r tăcere.
D a r c â n d o privise în ochi în acea n o a p t e văzuse Puterile lui nu e r a u la fel ca ale lui B o n n i e . Nu
înţelegere. Iertare. Dragoste. putea ajunge la unicul lucru pe care îl iubise atât de
Dragostea ei îl vindecase. mult, unicul lucru care conta p e n t r u el.
Şi atunci ştiuse el că nu se vor putea niciodată despărţi. Niciodată nu se m a i simţise atât de singur.
Alte amintiri se iviră şi Ştefan le p r i m i cu drag, deşi
durerea îl sfâşia, ascuţită ca nişte gheare. Senzaţii. Sen­ Ce a n u m e vrei? î n t r e b ă Bonnie.
zaţia de a o simţi pe Elena lipită de el, mlădioasă în — Nişte d o c u m e n t e legate de istoria oraşului FelPs
braţele lui. Atingerea p ă r u l u i auriu pe o b r a z u l lui, (îhurch. In special date despre cei care l-au întemeiat,
uşoară ca aripa u n u i fluture de n o a p t e . Arcuirea bu­ spuse Ştefan.
zelor ei, gustul lor. Albastrul a d â n c de n o a p t e , ne­ S t ă t e a u cu toţii în m a ş i n a lui M e r e d i t h , c a r e e r a
maivăzut, al ochilor ei. parcată la o distanţă p r u d e n t ă în spatele casei lui
T o a t e erau pierdute a c u m . T o a t e e r a u a c u m de-a Vickie. E r a către apus în ziua u r m ă t o a r e şi t o c m a i se
p u r u r i inaccesibile p e n t r u el. întorseseră de la î n m o r m â n t a r e a lui Sue — toţi, cu
D a r Bonnie ajunsese p â n ă la Elena. Spiritul Elenei, I iccepţia lui Ştefan.
sufletul ei încă m a i era u n d e v a p r i n preajmă. — Asta a r e o legătură cu Sue, nu-i aşa? spuse M e -
D i n t r e toţi, el ar trebui să fie capabil să îl c h e m e . redith, şi ochii ei întunecaţi, întotdeauna atât de sinceri
Avea Putere în stăpânirea lui. Şi era m a i îndreptăţit 11 Ic inteligenţi, îl cercetară cu atenţie pe Ştefan. Crezi
ca oricine să o caute. rfl ai rezolvat misterul.
Ştia c u m se făcea asta. î n c h i d e ochii. Imaginează-ţi E posibil, recunoscu el.
p e r s o a n a pe care vrei să o c h e m i . Asta e r a uşor. O I'(trecuse t o a t ă ziua chibzuind. D ă d u s e d e o p a r t e
p u t e a vedea pe Elena, îi p u t e a simţi p r e z e n ţ a , miro­ 'Inicrea nopţii trecute şi era din n o u stăpân p e sine.
sul. Apoi c h e a m - o , lasă-ţi d o r i n ţ a să p ă t r u n d ă în I »< şi nu p u t e a ajunge la Elena, p u t e a să confirme în-
neant. Deschide-te şi lasă-ţi nevoia să fie simţită. i i< derea ei în el — p u t e a să facă ceea ce d o r e a ea să
1 1 6 « Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 117

fie făcut. I a r activitatea, c o n c e n t r a r e a de care avea ne­ de cel al Elenei. D o a m n a G r i m e s b y le ţine expuse
voie u r m a u să-i a d u c ă alinare. Ca şi î n d e p ă r t a r e a tu­ lângă ghişeul de î m p r u m u t u r i .
t u r o r emoţiilor. Adăugă: Ştefan fu surprins. Nu-i plăcea p r e a mult ideea ca
— Am o idee despre ceea ce s-ar fi p u t u t întâmpla, j u r n a l u l Elenei să fie expus în bibliotecă. D a r în­
d a r e d o a r o b ă n u i a l ă şi nu vreau să discut despre asta semnările H o n o r i e i ar p u t e a fi exact ceea ce căuta el.
p â n ă c â n d nu sunt sigur. H o n o r i a nu fusese d o a r o femeie înţeleaptă; fusese şi
— De ce? î n t r e b ă imperios Bonnie. pricepută la lucrurile supranaturale. O vrăjitoare.
Ce contrast cu M e r e d i t h , îşi spuse Ştefan. P ă r — D a r biblioteca s-a închis deja, remarcă Meredith.
roşcat ca focul şi un spirit pe potrivă. Acea faţă deli­ — Asta e şi m a i bine, spuse Ştefan. N i m e n i n-o să
cată, de forma unei inimi, şi pielea albă, a p r o a p e trans­ ştie ce informaţii ne interesează. D o i dintre noi p u t e m
lucidă, e r a u totuşi înşelătoare. B o n n i e e r a isteaţă şi să m e r g e m acolo şi ceilalţi doi să r ă m â n ă aici. M e r e ­
ingenioasă — chiar dacă de-abia începea să descopere dith, d a c ă vrei să vii cu m i n e . . .
asta. — Aş prefera să r ă m â n aici, d a c ă nu te superi, spuse
— Pentru că, d a c ă mă înşel, o p e r s o a n ă nevinovată ea. Sunt obosită, explică ea, văzându-i expresia. Şi aşa
ar p u t e a fi rănită. Uitaţi ce e, în acest m o m e n t e d o a r pot să-mi t e r m i n schimbul şi să ajung acasă m a i de­
o idee. D a r vă p r o m i t că d a c ă găsesc în seara asta vreo vreme. De ce nu te duci cu M a t t , şi r ă m â n eu cu Bon­
d o v a d ă care să o sprijine, o să vă spun totul. n i e aici?
— Ai p u t e a să vorbeşti cu d o a m n a G r i m e s b y , îi Ştefan c o n t i n u a să o privească.
sugeră M e r e d i t h . Ea este bibliotecara oraşului şi ştie o — Bine, spuse el încet. în regulă. D a c ă vrea şi Matt.
mulţime de lucruri despre întemeierea lui. M a t t r i d i c ă din u m e r i .
— Şi pe u r m ă , e H o n o r i a , spuse Bonnie. V r e a u să — Atunci aşa r ă m â n e , a d ă u g ă Ştefan. S-ar p u t e a
spun că ea a fost u n u l dintre întemeietori. Nă ne ia vreo d o u ă ore, sau chiar m a i mult. Voi d o u ă
Ştefan se uită repede la ea. i.unâneţi în m a ş i n ă cu portierele încuiate. Aşa ar tre­
— C r e d e a m că H o n o r i a Fell nu m a i c o m u n i c ă cu b u i să fiţi în siguranţă.
tine, spuse el cu grijă. D a c ă bănuielile lui se confirmau, n-ar trebui să m a i
— Nu vreau să spun să vorbeşti cu ea. Ea s-a dus, • xiste a t a c u r i o v r e m e — cel p u ţ i n v r e o câteva zile.
pffft, kaput, spuse Bonnie, cu o n e r ă b d a r e iritată. Mă Ii< »nnie şi M e r e d i t h ar trebui să fie în siguranţă. D a r nu
refer la j u r n a l u l ei. E chiar acolo în bibliotecă, alături putea să nu se î n t r e b e ce se afla în spatele refuzului lui
118 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 119

M e r e d i t h . E r a convins că nu era v o r b a d o a r de obo­ < ichii lui se obişnuiră cu scrisul înghesuit şi încâlcit, cu

seală. înlloriturile lui complicate.

— A p r o p o , u n d e e D a m o n ? î n t r e b ă Bonnie c â n d E r a povestea H o n o r i e i Fell şi a soţului ei, care,

el şi M a t t se p r e g ă t e a u să plece. ¡1 lături de familia Smallwood şi alte câteva, veniseră în

Ştefan simţi c u m i se încordează muşchii stomacului. locul acesta c â n d era î n c ă o pustietate sălbatică. Se

— Nu ştiu, răspunse. confruntaseră nu n u m a i cu pericolele izolării şi ale foa­

Aşteptase ca cineva să-i p u n ă această î n t r e b a r e . metei, d a r şi cu viaţa sălbatică a acestor locuri. H o n o -

Nu-1 m a i văzuse pe fratele lui din seara trecută, şi nu i ia s p u n e a povestea luptei lor p e n t r u supravieţuire

avea nici cea m a i mică idee ce ar p u t e a face D a m o n . într-un fel simplu şi limpede, fără sentimentalism.

— P â n ă la u r m ă o să a p a r ă el, spuse, şi închise uşa Şi în acele pagini Ştefan găsi ceea ce căuta.

c â n d M e r e d i t h t o c m a i replica: Simţind o furnicătură pe ceafă, reciti a t e n t p a r a ­

— De asta mă tem. graful. In cele din u r m ă se r e z e m ă de spătarul scau­

El şi M a t t se î n d r e p t a r ă în tăcere către bibliotecă, nului şi închise ochii.

r ă m â n â n d în u m b r ă , ocolind zonele luminate. Nu-şi Avusese d r e p t a t e . Nu m a i exista nici o îndoială în

p u t e a p e r m i t e să fie văzut. Ştefan se întorsese ca să mintea lui. Şi asta î n s e m n a că avea d r e p t a t e şi în

ajute oraşul, d a r era convins că oraşul nu voia să fie legătură cu ceea ce se p e t r e c e a a c u m în Fell's C h u r c h .

ajutat. E r a din n o u u n străin, u n intrus î n FelPs Pentru o clipă, o senzaţie de greaţă îl străbătu, şi se

C h u r c h . D a c ă l-ar p r i n d e , i-ar face r ă u . simţi copleşit de o furie care îl făcu să vrea să r u p ă şi

Broasca bibliotecii fu simplu de deschis, e r a d o a r a sfâşie şi să facă rău. Sue. Sue cea drăguţă, care fu­

un m e c a n i s m cu arc. I a r jurnalele se aflau exact acolo sese p r i e t e n a Elenei, murise p e n t r u . . . asta. U n ritual

u n d e spusese Bonnie că sunt. de sânge, o iniţiere obscenă. îl făcu să d o r e a s c ă să

Ştefan se forţă să-şi îndepărteze m â n a de j u r n a l u l omoare.

Elenei. în el erau povestite ultimele zile ale Elenei, în D a r apoi furia se stinse, înlocuită de o h o t ă r â r e

propriul ei scris. D a c ă începea să se gândească a c u m iprigă de a p u n e c a p ă t la ceea ce se î n t â m p l a şi de a

la asta... îndrepta lucrurile.

Ştefan se c o n c e n t r a asupra caietului cu coperţi de Iţi p r o m i t , îi şopti Elenei în m i n t e a lui. O să opresc

piele de alături. C e r n e a l a d e c o l o r a t ă de pe paginile a ta cumva. Indiferent ce va trebui să fac.

îngălbenite era greu de citit, d a r d u p ă câteva m i n u t e Ridică privirea şi îl văzu pe M a t t uitându-se la el.
120 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 121

J u r n a l u l Elenei era în m â n a lui M a t t , închis, cu de­ — Sunt bine.


getul lui r ă m a s u n d e v a între pagini. In acea clipă ochii — Tremuri.
lui M a t t aveau acelaşi albastru î n t u n e c a t ca şi ai Ele­ Era adevărat. Muşchii lui încordaţi e r a u străbătuţi
nei. E r a u p r e a înneguraţi, plini de t u m u l t şi d u r e r e şi de fiori uşori.
ceva a s e m ă n ă t o r cu a m ă r ă c i u n e a . — Am spus că sunt bine! M a t t se răsuci cu spatele,
— Ai găsit, spuse M a t t . Şi e rău. n i ( o r d â n d - ş i umerii într-un gest de a p ă r a r e . O r i c u m ,
— Da. ce puteai face tu ca să mă superi? Sigur, în afară de
— Ştiam. u-mi fura p r i e t e n a şi de a contribui la m o a r t e a ei?
M a t t puse la loc j u r n a l u l Elenei în vitrină şi se De d a t a asta, strângerea de inimă fu m a i puternică,
ridică. în vocea lui se auzea o n o t ă de satisfacţie. T o c ­ şi d u r e r e a cumplită. A s e m ă n ă t o a r e celei provocate de
m a i demonstrase ceva. tăişul care îl o m o r â s e odinioară, cu veacuri în u r m ă .
— Aş fi p u t u t să te scutesc să m a i vii aici. încercă să respire, incapabil să vorbească, nesigur pe
M a t t îşi roti privirea p r i n biblioteca î n t u n e c o a s ă , I iropria-i voce.
jucându-se c u nişte m o n e d e din b u z u n a r . U n obser­ — î m i p a r e rău.
vator oarecare ar fi crezut că era relaxat, d a r vocea îl Vocea lui M a t t e r a ca de p l u m b şi c â n d Ştefan
t r ă d a . E r a aspră, î n c o r d a t ă de o tensiune p u r ă . tidică privirea către el văzu că umerii lui îşi pierduseră
— Te gândeşti la cel m a i r ă u lucru pe care ţi-1 poţi încordarea, erau căzuţi.
închipui şi acela este î n t o t d e a u n a adevărul, spuse el. - A fost un lucru u r â t ce-am spus.
— Matt... — A fost adevărul, replică Ştefan. Aşteptă o clipă, apoi
Brusc, Ştefan simţi c u m grija pentru M a t t îi strânge i< l.iugă, cu o voce egală: D a r nu-i numai asta, nu-i aşa?
inima. De când revenise în Fell's C h u r c h fusese p r e a Matt nu răspunse. Stătea cu privirea aţintită în jos,
preocupat pentru a-1 privi cu atenţie pe Matt. A c u m îşi împingând ceva invizibil de pe p o d e a cu p a r t e a late-
dădea seama că fusese prost, într-un fel de neiertat. Exista i .ilă a pantofului. C h i a r în clipa în care Ştefan era gata
o problemă, o problemă teribilă. T o t trupul lui M a t t era • i renunţe, răspunse cu o întrebare.
rigid, stăpânit de o tensiune care stătea să izbucnească. C u m e de fapt lumea?
Iar Ştefan simţea chinul, disperarea din mintea lui. C u m e . . . ce?
— M a t t , ce e? spuse el calm. Se ridică şi se apropie — L u m e a . Tu ai văzut m a r e p a r t e din ea, Ştefan.
de celălalt băiat. Am făcut eu ceva? • \ i. i vantajul a p a t r u sau cinci secole în plus faţă de noi,
122 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 123

nu? Aşadar, c u m stă treaba? C e e a ce vreau să spun c, 1111 l Ineori cred că întreaga rasă u m a n ă e rea, iar cei de
este ea esenţialmente genul de loc care m e r i t ă să lir Felul meu, m u l t m a i puţin. I a r uneori cred că o atât de
salvat, sau este de fapt o g r ă m a d ă de rahat? mare parte din ambele noastre rase e rea încât nu m a i
Ştefan închise ochii. i < mtează ce se întâmplă cu restul. D a r , când mă gân-
— O h , făcu el. i lese mai bine, nu ştiu m a i mult decât tine. Nu p o t să-ţi
— Şi o a m e n i i , Ştefan? R a s a u m a n ă . S u n t e m noi |MIII d a c ă există v r e o n o i m ă sau d a c ă lucrurile vor
boala, sau d o a r un simptom? C e e a ce vreau să spun e: a|unge vreodată să fie aşa c u m trebuie. Ştefan se uită
ia pe cineva c a . . . ca Elena. direct în ochii lui M a t t şi spuse în m o d deliberat: D a r
V o c e a lui M a t t t r e m u r ă scurt, d a r el continuă: am o altă întrebare p e n t r u tine. Şi ce dacă?
— Elena a m u r i t p e n t r u ca oraşul să fie sigur pen­ M a t t se holbă la el.
tru fete ca Sue. Şi a c u m Sue e şi ea m o a r t ă . Şi totul se - Şi ce dacă?
î n t â m p l ă din n o u . N u s e m a i t e r m i n ă niciodată. N u — M d a . Şi ce dacă.
p u t e m învinge. Şi atunci, ce-ţi spune ţie asta? - Şi ce d a c ă universul e rău, şi ce d a c ă nimic din
— Matt. 11 lacem p e n t r u a încerca să îl s c h i m b ă m nu c o n t e a z ă
— C e e a ce te întreb eu de fapt e: la ce b u n ? Există d e fapt?
c u m v a vreo g l u m ă cosmică pe care n-o pricep? Sau Vocea lui M a t t creştea în intensitate, datorită ne-
t o a t ă povestea asta e d o a r o greşeală m a r e şi afurisită? iiII iederii.
înţelegi ce încerc eu să spun aici?
D a , şi ce dacă? Ştefan se aplecă în faţă. Deci ce
— înţeleg, M a t t . Ştefan se aşeză şi îşi trecu o m â n ă li de g â n d să faci, M a t t H o n e y c u t t , d a c ă fiecare lucru
prin p ă r . D a c ă vrei să taci un m i n u t , o să încerc să-ţi i a 11 despre care ai vorbit e adevărat? Ce ai de g â n d să
răspund. fu i tu însuţi? Ai de g â n d să r e n u n ţ i să m a i lupţi şi să
M a t t îşi trase un scaun şi se aşeză călare pe el. iimU alături d e rechini?
— Grozav. Străduieşte-te. M a t t strângea cu p u t e r e spătarul scaunului.
Privirea lui era aspră şi p r o v o c a t o a r e , d a r dincolo — D e s p r e ce vorbeşti?
de ea Ştefan văzu d u r e r e a confuză care îl m ă c i n a . - Ştii, p o ţ i foarte bine să faci aşa. D a m o n spune
— Am văzut mult rău, Matt, m a i mult decât îţi poţi asta mereu. Poţi să te alături taberei rele, taberei învin­
tu imagina, spuse Ştefan. C h i a r l-am trăit. î n t o t d e a u n a gătoare. Şi n i m e n i nu te poate c o n d a m n a cu adevărat,
va fi o parte din mine, indiferent cât aş lupta împotriva I ieiitru că dacă aşa e universul, de ce n-ai fi şi tu la fel?
124 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 125

— Pe d r a c u ' ! explodă M a t t , cu ochii lui albaştri ar­ iveau din n o u acea culoare albastră limpede, a p r o a p e
z â n d şi pe j u m ă t a t e ridicat din scaun. Poate că asta e •.li»-clelitoare, pe care şi-o a m i n t e a Ştefan.
calea lui D a m o n ! C h i a r d a c ă l u p t a e inutilă, nu în­ Bine, spuse el calm. D a c ă ai găsit ceea ce căutai,
s e a m n ă că e bine să renunţi la ea. C h i a r d a c ă aş şti că M li mai bine să ne î n t o a r c e m la fete.
e inutil, tot ar trebui să încerc. T r e b u i e să încerc, fir-ar Ştefan se gândi, m i n t e a lui funcţionând din n o u în
să fie! viteză:
— Ştiu. M a t t , d a c ă am dreptate în legătură cu ceea ce se
Ştefan se r e z e m ă de spătar şi zâmbi uşor. E r a un miâinplă, fetele ar trebui să fie în siguranţă o p e r i o a d ă
z â m b e t obosit, d a r arăta că în acea clipă se simţea atât < Ic vreme. D a r tu du-te şi schimbă-le. D a c ă tot sunt
de a p r o a p e de M a t t . Şi apoi văzu pe faţa lui M a t t că . i n i, aş vrea să citesc ceva — scris de un tip n u m i t Ger-
acesta înţelegea. \ . i s c din Tilbury 1 , care a trăit la începutul secolului al
— Ştiu p e n t r u că şi eu cred acelaşi lucru, continuă i n isprezecelea.
Ştefan. Nu avem nici o scuză să r e n u n ţ ă m d o a r pen­
C h i a r înainte şi de v r e m e a ta, ei? spuse M a t t şi
t r u că a v e m impresia că o să p i e r d e m . T r e b u i e să
Ştefan îi a r u n c ă u m b r a u n u i surâs.
î n c e r c ă m — p e n t r u că cealaltă alternativă este să
Statură o clipă privindu-se.
cedăm.
- Bine. Păi, ne v e d e m acasă la Vickie. M a t t se în­
— Eu nu sunt pregătit să cedez nimic, spuse M a t t
toarse către uşă, apoi ezită. Brusc, se răsuci din n o u
printre dinţi.
.pic Ştefan şi îi întinse m â n a . Ştefan... mă b u c u r că
A r ă t a ca şi c u m regăsise d r u m u l către un foc din
ii ai întors.
a d â n c u l fiinţei lui care arsese acolo tot timpul.
Ştefan i-o strânse.
— Niciodată, adăugă.
- Mă b u c u r să a u d asta — a t â t a spuse doar, d a r
— Ei, sigur, „ n i c i o d a t ă " e un t i m p foarte lung,
ni sufletul lui simţi o c ă l d u r ă care î n d e p ă r t ă d u r e r e a
spuse Ştefan. D a r , fie că merită sau nu, o să încerc şi
ascuţită.
eu să fac la fel. Nu ştiu d a c ă e posibil, d a r am de gând
Şi o p a r t e din copleşitoarea singurătate.
să încerc.
1
— Asta e tot ce poate face cineva, spuse M a t t . Gervase of Tilbury (1150-1228), avocat de drept canonic,
Om de stat şi scriitor, autorul lucrării Otia Imperialia (sau Liber de mi-
încet, se ridică de pe scaun şi r ă m a s e în picioare,
nbilibus mundî), care conţinea toate informaţiile cunoscute pe
drept. T e n s i u n e a îi dispăruse din muşchi, iar ochii lui Itunci din istorie, geografie şi fizică (n.tr.).
Reuniunea • 127

Bi >nnie încuviinţă din cap şi se relaxa pe scaunul ei.


•\ l r . m a lui M e r e d i t h nu păruse niciodată mai confor-
. ibilă.
( land se uită din n o u la M e r e d i t h , văzu că fata cu
(•.II 111 negru adormise.
( )h, grozav. N e m a i p o m e n i t . Bonnie se uită lung la
laţul de cafea din ceaşca ei şi se strâmbă. Nu î n d r ă z n e a
I se relaxeze din n o u ; ar p u t e a fi un dezastru d a c ă
I d o r m e a u amândouă. îşi înfipse unghiile în p a l m e şi se
m i . i lung la fereastra luminată de la c a m e r a lui Vickie.
C â n d îşi d ă d u s e a m a că i m a g i n e a î n c e p e a să se
II u cţoşeze şi să p a r ă dublă, ştiu că trebuia să facă ceva.
e u n d e stăteau în maşină, Bonnie şi M e r e ­
Aer proaspăt. Asta ar p u t e a să o ajute. F ă r ă să se
dith nu p u t e a u vedea d e c â t fereastra lui
,i i ăduiască să nu facă p r e a mult zgomot, debloca uşa
Vickie. Ar fi fost mai bine să fie mai aproape,
şi ridică m â n e r u l . U ş a se deschise, d a r M e r e d i t h eon­
d a r atunci exista posibilitatea să le vadă cineva.
ii n u ă să respire profund.
M e r e d i t h îşi t u r n ă restul de cafea din termos şi o
C r e d că e într-adevăr foarte obosită, îşi spuse Bon­
bău. Apoi căscă. îşi d ă d u seama, cu un sentiment de
nie, ieşind din maşină. închise uşa m a i uşor, încuind-o
vinovăţie, şi se uită la Bonnie.
p e M e r e d i t h î n ă u n t r u . D o a r î n acel m o m e n t realiză
— Şi tu d o r m i prost noaptea? spuse Bonnie. că ea nu avea cheie.
— D a . Nu p o t să-mi imaginez de ce, răspunse Ei, asta e, o s-o trezească pe M e r e d i t h ca să-i d e a
Meredith. d r u m u l î n ă u n t r u . I n t r e t i m p o să se d u c ă să v a d ă ce
— Crezi că băieţii au o mică discuţie? face Vickie. Probabil că era î n c ă trează.
M e r e d i t h se uită r e p e d e la ea, în m o d clar sur­ Cerul era m o h o r â t şi înnorat, dar noaptea era
prinsă, apoi zâmbi. Bonnie îşi d ă d u s e a m a că M e r e ­ caldă. în spatele casei lui Vickie nucii se mişcau uşor.
dith nu se aşteptase ca ea să se p r i n d ă . Greierii c â n t a u , d a r târâitul lor m o n o t o n p ă r e a d o a r

— Sper, spuse M e r e d i t h . I-ar face bine lui M a t t . că face p a r t e dintr-o tăcere m a i m a r e .


128 • Jurnalele Vampirilor
Reuniunea • 129

Parfumul caprifoiului u m p l u nările lui Bonnie.


|>fticau să se mişte. C e v a cu mâini fierbinţi şi u m e d e şi
Bătu uşor cu unghiile la fereastra lui Vickie, furişâlM I
braţe suficient de puternice să o strivească...
o privire prin despicătura dintre draperii.
I '< >cnetul unei crenguţe explodă p r i n ea asemenea
Nici u n răspuns. Zări p e p a t u n m o r m a n d e pături
Unei împuşcături.
cu nişte p ă r castaniu ciufulit în capătul lui. Vickie doi­
Se răsuci în direcţia din c a r e venise sunetul, cu
m e a şi ea.
Oi lui mari şi urechile ciulite. D a r nu era decât întune­
Pe c â n d Bonnie stătea acolo, tăcerea p ă r u să se în­
ric, întuneric şi tăcere.
desească în j u r u l ei. Greierii nu mai cântau, iar copa­
Nişte degete o atinseră pe ceafă.
cii erau nemişcaţi. Şi totuşi, era ca şi c u m ea se chinuia
Konnie se răsuci d i n n o u , gata să c a d ă , gata să
să a u d ă ceva ce ştia că e acolo.
Ic şine. E r a p r e a speriată ca să ţipe. C â n d văzu cine
Nu sunt singură, realiză.
I i. i, şocul îi copleşi toate simţurile şi muşchii i se în-
Asta nu i-o spuse u n u l dintre simţurile ei obişnuite. nuiiară. S-ar fi prăvălit la p ă m â n t d a c ă el n-ar fi
D a r cel de-al şaselea simţ, cel care îi trimitea fiori de-a I >i ms-o şi n-ar fi sprijinit-o.
lungul braţelor şi o senzaţie de gheaţă pe şira spinării,
r- Pari speriată, spuse încet D a m o n .
cel care în ultimul timp se trezea în p r e z e n ţ a Puterii,
Bonnie clătină din cap. î n c ă nu-şi recăpătase vocea.
e r a sigur de asta. Exista... ceva... în a p r o p i e r e .
Se gândi că ar p u t e a leşina. D a r încercă să-şi revină
C e v a . . . care o privea.
iul uşi.
Se întoarse încet, temându-se să scoată vreun sunet.
El nu m ă r i strânsoarea, d a r nu-i d ă d u d r u m u l . I a r
D a c ă nu făcea nici un zgomot, p o a t e că acel ceva nu
/baterea ei avu acelaşi rezultat ca o î n c e r c a r e de a
o va p r i n d e . Poate că nu o va observa.
d ă r â m a un zid de c ă r ă m i d ă cu mâinile goale. R e n u n ţ ă
T ă c e r e a devenise m o r m â n t a l ă , a m e n i n ţ ă t o a r e . şi se strădui să respire m a i calm.
R ă s u n a în urechile ei, îngânându-i zvâcnirile sânge­
— Ţi-e frică de mine? spuse D a m o n . Z â m b i cu
lui. Şi nu p u t e a să nu-şî imagineze ce ar p u t e a ieşi din
i cproş, ca şi c u m ar fi avut un secret n u m a i al lor. Nu
acea tăcere, u r l â n d înfiorător, în orice clipă.
trebuie să-ţi fie.
C e v a cu m â i n i fierbinţi, u m e d e , îşi spuse, uitân-
C u m reuşise Elena să se descurce cu aşa ceva? D a r ,
du-se cu atenţie în întunericul din curte. N e g r u profi­
sigur, Elena nu reuşise, îşi d ă d u s e a m a Bonnie. Elena
lat pe gri, n e g r u profilat pe negru, asta e r a tot ce
ii cedase lui D a m o n în cele din u r m ă . D a m o n câşti­
vedea. Fiecare u m b r ă p u t e a fi orice, şi toate umbrele
gase şi făcuse exact ceea ce voise.
130 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 131

EI îi d ă d u d r u m u l u n u i b r a ţ p e n t r u a-i trasa cu un Spre s u r p r i n d e r e a lui B o n n i e , s t r â n s o a r e a de pe


deget, abia simţit, arcuirea buzei. )il \\W\ ci slăbi. F ă c u un pas în spate, îşi a r a n j a bluza,
— Bănuiesc că ar trebui să plec, spuse, şi să nu i i iillaud greu. M i n t e a îi funcţiona din n o u .
m a i sperii. Asta vrei? K-n regulă, îi spuse lui M a t t , cu o voce a p r o a p e
Ga un iepure cu un şarpe, se gândi Bonnie. Aşa II udă. E u d o a r . . .
simte şi iepurele. D o a r că nu cred că o să mă o m o a n Du-te la m a ş i n ă şi r ă m â i acolo.
D a r aş p u t e a p u r şi simplu să m o r singură. Se simţei I M , stai p u ţ i n , îşi spuse Bonnie. Se b u c u r a că venise
ca şi c u m picioarele ei s-ar p u t e a topi în clipa u r i n a M.iii; î n t r e r u p e r e a venise exact la ţ a n c , şi foarte con-
toare, ca şi c u m s-ar p u t e a prăbuşi. Simţea o c ă l d u r i 11 nubil. D a r exagera puţin cu atitudinea de frate m a i
şi un t r e m u r în ea. UJare superprotector.
Gândeşte-te la ceva... repede. O c h i i aceia negri i 11 Ascultă, M a t t . . . .
sondabili u m p l e a u a c u m universul. îşi spuse că vedea Du-te, spuse el, c o n t i n u â n d să-1 privească fix pe
în ei stele. Gândeşte-te. R e p e d e . I )anion.
Elenei nu i-ar plăcea asta, îşi spuse, chiar în clipa în M e r e d i t h nu i-ar fi p e r m i s să-i c o m a n d e aşa. I a r
care buzele lui i le atingeau pe ale ei. D a , asta era. Pro­ Elena cu s i g u r a n ţ ă nu l-ar fi lăsat. B o n n i e deschise
b l e m a era însă că nu avea p u t e r e a să o şi rostească. I a r r i n a să-i s p u n ă lui M a t t să se d u c ă el însuşi să stea în
căldura creştea, răspândindu-i-se în tot trupul, din vâr­ maşină, c â n d brusc îşi d ă d u s e a m a de ceva.
ful degetelor la tălpi. Buzele lui e r a u r ă c o r o a s e , ca Asta era p r i m a o a r ă , d u p ă multe luni, când îl vedea
mătasea, d a r tot restul era atât de fierbinte. Nu avea de pc M a t t că-i pasă cu a d e v ă r a t de ceva. L u m i n a reve­
ce să-i fie frică; p u t e a p u r şi simplu să se relaxeze şi să nise în ochii aceia albaştri — acea fulgerare rece de
se lase să plutească. D u l c e a ţ a o copleşi... Curie d r e a p t ă care îl făcea p â n ă şi pe T y l e r Smallwood
— Ce dracu' se petrece aici? să se d e a înapoi. în clipa asta M a t t e r a viu şi plin de
V o c e a sparse tăcerea, rupse vraja. Bonnie tresări şi energie. E r a din n o u el însuşi.
descoperi că era capabilă să î n t o a r c ă iar capul. M a t t Bonnie îşi m u ş c ă buza. P e n t r u o clipă se luptă cu
stătea la m a r g i n e a curţii, cu p u m n i i strânşi, cu ochii propria-i m â n d r i e . Apoi o învinse şi îşi lăsă în jos pri­
ca nişte aşchii de gheaţă albăstruie. O gheaţă atât de virea.
rece încât ardea. — M u l ţ u m e s c p e n t r u că m-ai salvat, m u r m u r ă şi
— Pleacă de lângă ea, spuse M a t t . ieşi din curte.
132 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 133

* < !um îl c h e m a pe profesorul ăla de istorie? spuse


M a t t era atât de furios încât nu î n d r ă z n i să se aptnpli |l.t i pe nu ton dulce. A c u m p ă r e a a m u z a t , discuţia
mai mult de D a m o n de t e a m ă că l-ar p u t e a lovi. Iu t•*»••-1 | ilaccre. D o m n u l T a n n e r , nu? C u el a m făcut
t u n e c i m e a îngheţată din ochii lui D a m o n îi s p u n e i II umil clecât să încerc doar.
asta n-ar fi o idee foarte b u n ă . I. li un criminal.
D a r vocea lui D a m o n era calmă, a p r o a p e im pe I » u i u n i d ă d u din c a p a p r o b a t o r , c a ş i c u m tocmai
turbabilă. i" . . prezentat.
— Pofta m e a p e n t r u sânge n u e d o a r o toană, .ştii l'-vident, a b ă g a t cuţitul în m i n e . Nu avusesem
E o necesitate în care tu te amesteci. Eu nu fac de iii u n i să-i sug tot sângele, d a r m - a iritat şi m - a m
ceea ce trebuie să fac. 1
i i • • 111< lit. Şi tu mă iriţi a c u m , M a t t .
Această indiferenţă crudă era prea mult pentru M a 11 M a t t îşi lipise genunchii u n u l d e celălalt ca să n u o
Ei ne consideră o hrană, îşi aminti el. Ei sunt vânăt < >rii, Ir Iii fugă. Nu e r a n u m a i a c e a graţie de felină c a r e
noi suntem prada. Şi îşi pusese ghearele pe Bonnie. B< >i i I • lui I e s t e , n u e r a u d o a r ochii aceia negri i n u m a n i
nie, care nu putea să-i facă rău nici unui pisoi. ftţintiţi în ochii lui. Exista ceva înăuntrullui D a m o n care
Cu dispreţ, spuse: i II nea groaza în m i n t e a o m e n e a s c ă . O a m e n i n ţ a r e
— Atunci, de ce nu alegi pe cineva de statura ta? • urc vorbea direct sângelui lui M a t t , s p u n â n d u - i să
D a m o n zâmbi, şi aerul deveni m a i rece. l u a orice p e n t r u a pleca d e acolo.
— Pe tine, de pildă? î n t r e b ă el. I )ar nu voia să fugă. Conversaţia lui cu Ştefan e r a
M a t t d o a r îl privi lung. Simţea c u m muşchii maxi­ u i un înceţoşată în m i n t e a lui, d a r d i n ea ştia un lucru.
larelor i se încordează. D u p ă o clipă, spuse crispat: < Ihiar d a c ă m u r e a aici, nu avea să fugă.
— Poţi să încerci. — Nu fi prost, spuse D a m o n , ca şi c u m auzise fie-
— Pot să fac m a i mult decât să încerc doar, M a t t . < a r e cuvânt d i n gândurile lui M a t t . N u ţ i s-a luat nici-
D a m o n înainta cu un singur pas către el, ca o p a n ­ t K lată sânge cu forţa, nu-i aşa? D o a r e , M a t t . D o a r e
t e r ă care se furişează către p r a d ă . F ă r ă să vrea, M a t t se liiarte tare.
gândi la felinele din junglă, la săritura lor puternică şi la Elena, îşi aminti M a t t . P r i m a d a t ă c â n d îi luase ea
dinţii lor ascuţiţi, care sfâşie. Se gândi c u m arătase Tyler sânge fusese speriat, iar t e a m a fusese destul de m a r e .
în baraca metalică anul trecut d u p ă ce Ştefan terminase D a r a t u n c i o făcuse d i n p r o p r i e voinţă. C u m ar fi
cu el. C a r n e roşie. D o a r carne roşie c r u d ă şi sânge. atunci c â n d n u a r vrea?
134 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 135

N - a m să fug. N - a m să î n t o r c privirea. M a 11 se ridică în tăcere. îşi netezi tricoul acolo u n d e


I a r cu voce t a r e spuse, c o n t i n u â n d să-1 priveas* I li Ini D a m o n îl boţiseră. Şi a p o i plecă, d a r nu
ochi p e D a m o n : iii M I i nici n u s e feri d e ochii lui D a m o n .

— D a c ă ai de g â n d să m ă o m o r i , m a i bine ai laYcii A i n câştigat, îşi spuse. S u n t încă în viaţă, deci am


din gură şi ai trece la t r e a b ă . P e n t r u că e posibil sa m > lAftigat.
faci să m o r , d a r asta e tot ce mă p o ţ i sili să fac. l a i în cele din u r m ă în ochii aceia negri fusese un
— Eşti m a i p r o s t chiar d e c â t fratele m e u , spun» ni de respect feroce. îl făcea pe M a t t să-şi p u n ă unele
D a m o n . D i n doi paşi acoperi distanţa dintre el şi Mai i llilicbări. M u l t e întrebări.
îl î n ş f a c ă pe M a t t de tricou şi îi p r i n s e gâtul cu mâi nil(
Il lic şi M e r e d i t h stăteau în maşină c â n d M a t t se în-
C r e d că va trebui să te învăţ în acelaşi fel.
i. . . i i se. A m â n d o u ă p ă r e a u îngrijorate.
T o t u l î n c r e m e n i . M a t t îşi p u t e a mirosi p r o p n a
Ai stat mult, spuse Bonnie. Eşti bine?
frică, d a r nu se mişcă. A c u m nu se p u t e a mişca.
Matt îşi dori ca o a m e n i i să nu-i m a i p u n ă întreba-
N u conta. N u cedase. D a c ă m u r e a î n această clipă,
i • .1 asta.
m u r e a ştiind lucrul ăsta.
S u n t bine, răspunse şi apoi a d ă u g ă : Serios.
Dinţii lui D a m o n erau o sclipire a l b ă în întuneric.
I J u p ă o clipă de gândire hotărî că mai trebuia să spună
Ascuţiţi ca nişte cuţite de tăiat c a r n e a . M a t t a p r o a p e
i eva. î m i p a r e r ă u că am ţipat la tine acolo, Bonnie.
că le simţea m u ş c ă t u r a de l a m ă î n a i n t e să-1 atingă.
- E-n regulă, spuse Bonnie pe un ton rece. Apoi,
N - a m să cedez nimic, îşi spuse, şi închise ochii.
iiublânzindu-se puţin, spuse: Ştii, chiar arăţi m a i bine.
î m b r â n c i t u r a îl l u ă total pe n e a ş t e p t a t e . Se împie­
Semeni m a i mult cu vechiul M a t t .
dică şi căzu în spate. Deschise larg ochii. D a m o n îi — Z ă u ? îşi netezi din n o u tricoul mototolit, privind
dăduse d r u m u l şi îl împinsese d e p a r t e de el. 111 jur. Ei, o c e a r t ă cu vampirii e fără îndoială un
F ă r ă nici o expresie, ochii aceia negri coborâră spre exerciţiu grozav de încălzire.
el, u n d e stătea pe jos. — Ce-aţi făcut voi, băieţi? V-aţi lăsat capul în jos ca
— O să încerc să ţi-o spun în aşa fel ca să înţelegi, doi b e r b e c i şi v-aţi repezit u n u l la altul d i n colţuri
zise D a m o n . N u c r e d c ă vrei s ă t e p u i c u m i n e , M a t t . opuse ale curţii? î n t r e b ă M e r e d i t h .
S u n t m u l t m a i periculos d e c â t îţi p o ţ i închipui. A c u m — C e v a în genul ăsta. Zice că a c u m o s-o păzească
pleacă de aici. E r â n d u l m e u să stau de p a z ă . el pe Vickie.
136 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 137

— Crezi că p u t e m să avem încredere în el? spuse (> singură cale de a o dovedi, şirvumai o singură cale de
pe un ton serios M e r e d i t h . a rezolva cealaltă j u m ă t a t e . .AXi nevoie de ajutor, dar
M a t t se gândi p u ţ i n . tiu e ceva ce am de gând să cer în mod nechibzuit.
— Adevărul e că da, o cred. E ciudat, d a r sunt con­ Se uită la Bonnie şi Meredith când spuse asta.
vins că n-o să-i facă rău. I a r d a c ă a p a r e asasinul, cred Ele se priviră, apoi îşi înto^seră ochii către el.
că o să aibă p a r t e de o surpriză. D a m o n de-abia — T i p u l ăsta ne-a omorât una dintre p r i e t e n e ,
aşteaptă să se lupte. Am p u t e a să m e r g e m înapoi la bi­ spuse M e r e d i t h . Şi o î n n e b u n i t e pe alta. D a c ă ai ne­
bliotecă d u p ă Ştefan. voie de ajutorul nostru, îl ai.
Ştefan nu se v e d e a în faţa bibliotecii, d a r c â n d — Indiferent ce se întâmpla, adăugă Bonnie.
maşina trecu de câteva ori în susul şi-n josul străzii, îşi — E ceva periculos, nu? întrebă M a t t .
făcu apariţia din întuneric. Avea cu el o carte groasă. Nu se p u t u abţine. De parca Bonnie nu trecuse prin
— Să spargi uşa şi să intri şi să dai o lovitură se­ atâtea...
rioasă — o carte de la bibliotecă, r e m a r c ă M e r e d i t h . — D a , e periculos. D a r ştii» e şi lupta lor.
Mă întreb cât poţi să primeşti p e n t r u aşa ceva a c u m . — Fir-ar să fie, chiar e, spuse Bonnie.
— Am î m p r u m u t a t - o , spuse Ştefan, p ă r â n d jignit. M e r e d i t h în m o d clar încerca să-şi a s c u n d ă un
P e n t r u asta sunt bibliotecile, nu? Şi am copiat şi ce /âmbet. In cele din u r m ă se Âsuci cu spatele la ei ca
voiam din j u r n a l . să p o a t ă râde.
— Vrei să zici că ai descoperit? Ţi-ai d a t seama? — M a t t s-a întors, spuse ea când Ştefan o î n t r e b ă
Atunci poţi să ne spui t u t u r o r , aşa c u m ai p r o m i s , care era gluma.
spuse Bonnie. H a i să m e r g e m la pensiune. — Ne-a fost d o r de tine, adăugă Bonnie.
Ştefan p ă r u uşor surprins c â n d află că D a m o n M a t t nu înţelegea de ce îi z â m b e a u cu toţii, şi asta
apăruse şi se postase lângă casa lui Vickie, d a r nu făcu îl făcu să simtă o căldură p l ă c u t ă în piept, d a r şi stân­
nici un comentariu. M a t t nu îi spuse exact cum apăruse jeneală. Se duse din n o u lângă fereastră.
D a m o n , şi observă că nici Bonnie nu spuse nimic. — C h i a r este periculos, le Spuse Ştefan fetelor. N-o
— S u n t a p r o a p e sigur de ceea ce se î n t â m p l ă în să încerc să vă păcălesc. D a r este singura şansă. T o a t ă
Fell's C h u r c h . Şi, oricum, am rezolvat deja j u m ă t a t e i reaba asta e p u ţ i n c a m complicată, şi ar fi m a i bine să
din mister, spuse Ştefan odată ce toată l u m e a se instala încep cu începutul. T r e b u i e sa ne î n t o a r c e m la înte­
în c a m e r a lui din m a n s a r d a pensiunii. D a r există d o a r meierea oraşului Fell's C h u r c t . . .
138 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 139

Şi vorbi mult, târziu în n o a p t e . Chiar şi eu. în ciuda a ce s-a întâmplat aseară, nu cred
că o să lase să i se întâmple ceva lui Vickie.
N-am mai visat-o pe Elena. Cred că dacă o s-o visez,
Joi, 11 iunie, 7 dimineaţa o să m-apuc să ţip înnebunită. Sau n-o să mă mai culc
niciodată. Pur şi. simplu n-aş mai putea suporta aşa ceva.
Dragă Jumalule, Bun, acum ar fi mai bine să plec. Să sperăm că până
Nu am putut scrie aseară, pentru că m-am întors duminică vom dezlega misterul şi criminalul va fi prins.
acasăfoarte târziu. Mama s-a supărat din nou. Ar fi fost Am încredere în Ştefan.
isterică dacă arfi ştiut ce amfăcut de fapt. Stând cu vam­ Sper doar să-mi pot aminti ce am eu defăcut.
piri şiplănuind ceva care ar putea să mă omoare. Care ar
putea să ne omoare pe toţi.
Ştefan are un plan ca să-l prindă pe tipul care a omo­
rât-o pe Sue. Asta îmi aduce aminte de unele din planu­
rile Elenei — şi asta mă îngrijorează. întotdeauna sunau
minunat, dar de multe ori nu erau bune.
Am discutat despre cine primeşte cea mai periculoasă
sarcină şi am decis să fie Meredith. Ceea ce pentru mine
e în regulă — vreau să spun că ea e mai puternică şi mai
atletică, şi întotdeauna rămâne calmă în situaţii dispe­
rate. Dar mă irită puţin că toată lumea a ales-o pe ea
atât de repede, mai ales Matt. Adică, nu e ca şi cum aş
fi total incompetentă. Ştiu că nu sunt la fel de isteaţă ca
şi ceilalţi, şi cu siguranţă nu sunt la fel de bună la sport
sau la fel de calmă într-o situaţie tensionată, dar nu sunt
complet toantă. Sunt şi eu bună la ceva.
Oricum, o s-o facem după absolvire. Suntem cu toţii
implicaţi în asta, cu excepţia lui Damon, care o va păzi
pe Vickie. E ciudat, dar acum toţi avem încredere în el.
Reuniunea • 141

Poartă-te normal, asta e important, îşi spuse. O zări

9 I»' mătuşa Elenei, J u d i t h , alături de R o b e r t Maxwell,


bărbatul cu c a r e m ă t u ş a j u d i t h se căsătorise de cu­
rând, stând pe m a r g i n e . R o b e r t o ţinea de m â n ă pe
lurioara Elenei, M a r g a r e t . C â n d o zăriră pe Bonnie, îi
.imbiră cu curaj, d a r ea se simţi stânjenită c â n d îi
\ i/u apropiindu-se.
— O h , d o m n i ş o a r ă G i l b e r t . . . adică d o a m n ă M a x ­
well... nu trebuia...., spuse ea c â n d m ă t u ş a j u d i t h îi
111111 i s e u n b u c h e t mic de trandafiri roz.
M ă t u ş a j u d i t h z â m b i cu lacrimi în ochi.
i iată, d o a m n e l o r şi domnilor, vă prezint — Asta ar fi fost o zi foarte specială p e n t r u Elena,
p r o m o ţ i a '92! I tuse ea. V r e a u să fie specială şi p e n t r u tine şi M e r e -
y~ Bonnie îşi a r u n c ă toca în aer î m p r e u n ă . In li.

cu toţi ceilalţi. Am reuşit, îşi spuse. Indiferent ce se în­ O h , m ă t u ş a j u d i t h ! I n t r - u n gest impulsiv, Bon-
t â m p l ă diseară, M a t t şi M e r e d i t h şi cu m i n e am reuşit nii o îmbrăţişa pe femeie. î m i p a r e atât de rău, şopti.
să absolvim liceul. In acest ultim an şcolar, au fost m o ­ I iumplit de r ă u .
m e n t e c â n d se îndoise cât se p o a t e de serios de asta. Cu toţii îi d u c e m dorul, spuse m ă t u ş a j u d i t h .
Ţ i n â n d seama de m o a r t e a lui Sue, Bonnie se aştep­ Apoi se trase î n a p o i şi z â m b i iar, şi cei trei se
tase ca c e r e m o n i a de absolvire să fie apatică sau tristă, îndepărtară. Bonnie se întoarse cu spatele, cu un n o d
în schimb, era un soi de agitaţie frenetică. Ca şi c u m u i gât, p e n t r u a s e u i t a l a m u l ţ i m e a care s ă r b ă t o r e a
toată l u m e a sărbătorea faptul că era în viaţă — îna­ unotos.
inte să fie p r e a târziu. îl văzu pe R a y H e r n a n d e z , băiatul cu care fusese la
Agitaţia se transformă în l a r m ă c â n d părinţii veniră balul din t o a m n ă , invitând pe toată l u m e a la el în acea
în faţă şi ultimul an de la liceul „ R o b e r t E. L e e " se II n i , la o p e t r e c e r e . Apoi îl v ă z u pe p r i e t e n u l lui
răspândi în toate direcţiile, strigând veseli şi făcându-şi l \ lei-, Dick C a r t e r , dându-se în spectacol ca de obi-
de cap. Bonnie îşi scoase toca şi apoi se uită în obiec­ • i i Tyler z â m b e a n e o b r ă z a t pe c â n d tatăl lui făcea
tivul aparatului de fotografiat al m a m e i ei. I " > / i d u p ă p o z ă . M a t t asculta, c u o expresie total
142 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 143

neimpresionată, ce îi spunea un impresar de fotbal de Ştiu, ştiu, spuse Bonnie pe un ton ce se voia liniş-
la Universitatea J a m e s M a d i s o n . M e r e d i t h stătea în Meredith, nu te m a i a m a r i singură. Gândeşte-te
apropiere, ţinând în m â n ă un buchet de trandafiri r< îşil IN allceva. Uite, d u p ă ce te duci să iei p r â n z u l cu părin­
şi p ă r â n d gânditoare. ţii lai, nu vrei să mergi la p e t r e c e r e a lui R a y m o n d ?
1
Vickie nu era acolo. Părinţi ei nu o lăsaseră să vina, li i a r dacă nu suntem invitate, p u t e m să ne d u c e m .
susţinând că nu era în stare să iasă din casă. Nici Caro­ N u ! spuse M e r e d i t h cu o v e h e m e n ţ ă surprinză-
line nu era acolo. Stătea în apartamentul din H e r o n al Inare. Nu v r e a u să mă d u c la nici o petrecere. C u m
familiei. M a m a ei îi spusese m a m e i lui Bonnie că a v e i I" >i i să te gândeşti d o a r la aşa ceva? C u m poţi să fii aşa
gripă, dar Bonnie ştia adevărul. Caroline era speriată. tir superficială?
Şi p o a t e că are dreptate să fie, îşi spuse Bonnie, în- Păi, trebuie să facem ceva...
dreptându-se către M e r e d i t h . Poate că ea va fi singura O să-ţi spun ce-o să fac eu. O să mă d u c la cimi-
dintre noi care va trece cu bine de s ă p t ă m â n a viitoare. 111 ( l i ipă-masă. O să p u n asta pe m o r m â n t u l Elenei. Ea
T r e b u i e să pari normală, să te porţi normal. Ajunşi I cea care îl merită.
lângă grupul lui M e r e d i t h . M e r e d i t h înfăşură ciucu­ Meredith, nu fi proastă. Nu poţi să te duci acolo,
rele roşu cu n e g r u al tocii în j u r u l b u c h e t u l u i , răsu- in ai ales seara. E o n e b u n i e . Şi M a t t ar spune la fel.
cindu-1 cu degete subţiri şi nervoase. - Ei bine, nu-1 invit pe M a t t . Nu invit pe n i m e n i
Bonnie a r u n c ă repede o privire î n j u r . Bun. Asia < ii mine, mă d u c singură.
era locul. Şi a c u m era m o m e n t u l . - Nu se p o a t e . D u m n e z e u l e , M e r e d i t h , întot-
— Ai grijă cu ăla, o să-1 rupi, spuse ea cu voce tare. | li a una am crezut că ai ceva creier...
Privirea melancolică a lui M e r e d i t h nu se schimbă. Iar eu î n t o t d e a u n a am crezut că eşti cât de cât
C o n t i n u ă să se uite la ciucure, răsucindu-1. li nsibilă. D a r e clar că nici m ă c a r nu vrei să te gân-
— Nu e corect, spuse ea, ca noi să p r i m i m asta şi • Ic .ii la Elena. Sau asta e p e n t r u că îl vrei p e n t r u tine
Elena n u . E nedrept. P< I ostul ei prieten?
— Ştiu, e groaznic, spuse Bonnie. D a r îşi păstră tonul Bonnie îi trase o p a l m ă .
detaşat. Aş vrea să p u t e m face ceva, dar nu p u t e m . I'alma fu z d r a v ă n ă , d a t ă cu toată forţa. Lui M e r e -
— T o m i e nedrept, continuă M e r e d i t h , ca şi c u m nu ' 11111 i se tăie răsuflarea şi îşi duse o m â n ă la obrazul
o auzise. N o i stăm aici, în soare, la c e r e m o n i a de ab­ ( a r c deja î n c e p e a să se înroşească. T o a t ă l u m e a din
solvire, şi ea e s u b . . . sub piatra aia. | i n Ic privea.
144 4 Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 145

— Gata, am terminat cu tine, Bonnie McCullough, — Ei, eu am fost p r i m a care mi-am dat seama că e
spuse M e r e d i t h d u p ă o clipă, cu o voce de un calm im­ m< >rt, m o r t de-adevăratelea, în loc să se prefacă doar.
placabil. Nu vreau să m a i vorbesc niciodată cu tine. I >r ce naiba ţi-ai adus a m i n t e de asta acum?
Se răsuci pe călcâie şi se îndepărtă., P e n t r u că p o a t e tu reuşeşti să răspunzi la o în-
— N i c i o d a t ă e p r e a c u r â n d p e n t r u m i n e ! strigă trel >are. Ar fi p u t u t d o m n u l T a n n e r să bage un cuţit în
Bonnie în u r m a ei. I >.mion?
C â n d Bonnie îşi roti privirea în jurul ei, toată lumea I — Ce?
îşi feri ochii. D a r nu încăpea nici o îndoială că ea şi Ei, ar fi putut?
M e r e d i t h fuseseră centrul atenţiei în ultimele câteva - E u . . . Bonnie clipi şi se încruntă. Apoi ridică din
m i n u t e . Bonnie îşi muşcă interiorul obrajilor pentru Umeri. C r e d că da. Sigur. E r a o scenă de sacrificiu
a-şi păstra o expresie serioasă şi se duse la M a t t , care druid, iar cuţitul pe care-1 foloseam noi e r a u n u l
scăpase de impresar. adevărat. Discutasem să fie u n u l de jucărie, d a r pen­
— C u m a fost? m u r m u r ă ea către M a t t . ii 11 că d o m n u l T a n n e r u r m a să fie întins chiar lângă el,
— Bine. Re un gândit că era destul de sigur. De fapt... Bonnie
— Crezi că am exagerat cu palma? De fapt, nici nu • 11 u r u n t ă mai tare. C r e d că atunci c â n d am găsit tru-
era în plan; m-a luat valul. Poate că a fost p r e a evi­ I 'i i l , cuţitul era în alt loc decât cel în care îl pusesem la
dent... început. D a r , sigur, e posibil ca v r e u n copil să-1 fi m u -
— A fost bine, foarte bine. i ii Matt, de ce mă întrebi?
M a t t p ă r e a p r e o c u p a t . Nu avea expresia aceea po­ Ei, e d o a r ceva ce mi-a spus D a m o n , răspunse
somorâtă, apatică, interiorizată din ultimele luni, dar Matt, privind din n o u fix în d e p ă r t a r e . Mă î n t r e b a m
era clar absent. ducă putea fi adevărat.
— Ce-i? E ceva. în neregulă cu planul? întrebă O h . Bonnie aşteptă ca M a t t să continue, d a r el
Bonnie. n u mai spuse nimic. Bun, spuse e a î n cele din u r m ă ,
— N u , n u . Ascultă, Bonnie. M - a m gândit. Tu ai riiică s-au lămurit toate, poţi să te întorci pe p ă m â n t ,
fost cea care ai descoperit trupul d o m n u l u i T a n n e r în II n i g ? Şi nu crezi că poate ar trebui să mă iei în braţe?
Casa Bântuită de Halloween, nu? I li iar ca să-mi arăţi că eşti de p a r t e a m e a şi nu există
Bonnie fu luată p r i n surprindere. Se înfiora invo­ Ulei o şansă ca tu să apari la m o r m â n t u l Elenei în seara
luntar de dezgust. > i i ii n p r e u n ă cu Meredith?
146 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 147

M a t t pufni, d a r privirea aceea p i e r d u t ă dispăru din M o r m â n t u l Elenei era, evident, în cimitirul n o u ,


ochii lui. O cuprinse cu un b r a ţ pe d u p ă u m e r i şi o Unde iarba e r a t u n s ă şi m o r m i n t e l e acoperite cu co­
strânse lângă el p e n t r u o clipă. l o a n e d e flori. L e s p e d e a e r a foarte simplă, a p r o a p e
banală, cu o scurtă inscripţie. M e r e d i t h se aplecă şi
Déjà-vu, îşi spuse M e r e d i t h , stând lângă p o a r t a cimi aşeză b u c h e t u l în faţa ei. Apoi, încet, puse lângă el şi
tirului. P r o b l e m a era că nu-şi p u t e a da seama cu exac­ < II icurele roşu cu negru al tocii sale. în l u m i n a palidă,
titate de c a r e d i n t r e experienţele ei a n t e r i o a r e în Cele d o u ă culori p ă r e a u u n a singură, n u a n ţ a sângelui
cimitir îi a m i n t e a seara aceasta. Fuseseră p r e a multe. Uscat. M e r e d i t h î n g e n u n c h e şi îşi încrucişa mâinile
într-un fel, aici începuse totul. Aici jurase Elena să nu m e c i . Şi aşteptă.

aibă linişte p â n ă când Stefan nu era al ei. Le făcuse şi pe în j u r u l ei, cimitirul era tăcut. P ă r e a să aştepte şi el
Bonnie şi Meredith să jure că or s-o ajute — u n j u r ă m â n ! împreună cu ea, ţinându-şi răsuflarea. Şirurile de pie­
pecetluit cu sânge. Ce potrivit, îşi spuse acum Meredith. ii c albe se ridicau de-o p a r t e şi de alta a ei, lucind slab.
Şi tot aici o atacase Tyler pe E l e n a în seara balului M(-rcdith ascultă, î n c e r c â n d să desluşească un sunet.
din t o a m n ă . Stefan venise în ajutorul ei, şi acela fusese Şi apoi îl auzi. Paşi grei.
începutul p e n t r u ei. Cimitirul ăsta văzuse o mulţimi (lu capul aplecat, rămase liniştită, prefăcându-se că
de lucruri. tiu observă nimic.
Văzuse chiar şi tot grupul lor îndreptându-se către Paşii r ă s u n a r ă m a i a p r o a p e , fără să se obosească să
biserica în r u i n e în d e c e m b r i e , c ă u t â n d bârlogul lui ie Inrişeze.
K a t h e r i n e . Şapte dintre ei coborâseră în criptă: Mc - Bună, M e r e d i t h .
rcdith însăşi, Bonnie, M a t t şi Elena, cu Stefan, D a m o n Meredith întoarse r e p e d e capul.
şi Alaric. D a r n u m a i şase m a i ieşiseră de acolo. C â n d O h , Tyler, făcu ea. M-ai speriat. C r e d e a m că
o scoseseră pe Elena din criptă, fusese ca s-o îngroape. • i a . . . n u contează.
Cimitirul acesta r e p r e z e n t a s e î n c e p u t u l , d a r şj D a a a ? făcu T y l e r şi buzele lui se desfacură
sfârşitul. Şi p o a t e va fi un alt sfârşit şi în această seară. a il r-iin rânjet neliniştitor. Ei, îmi p a r e r ă u că eşti deza­
M e r e d i t h p o r n i p e cărare. m ă g i t ă . D a r sunt eu, d o a r eu şi n i m e n i altcineva.
Aş vrea să fii aici, Alaric, îşi spuse ea. Am nevoie dfl - Ce cauţi aici, Tyler? Nici o petrecere grozavă în
optimismul tău şi de cunoştinţele tale despre suprana­ •
•< ara asta?
tural — şi, sigur, nu mi-ar strica nici muşchii tăi. - Aş p u t e a să te întreb acelaşi lucru.
148 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 149

O c h i i lui Tyler c o b o r â r ă către p i a t r a de m o r m â n t Spirite neliniştite, îşi spuse M e r e d i t h . îl privi în


şi ciucure şi faţa i se înnegura. ochi.
— D a r cred că ştiu deja răspunsul. Eşti aici pentru — Ştiu, răspunse.
ea. „Elena Gilbert, o l u m i n ă în î n t u n e r i c " , citi el sar­ El rânjea din n o u , arătându-şi dinţii m a r i ca nişte
castic. pietre de m o r m â n t .
— Aşa e, spuse calmă Meredith. Ştii, „ E l e n a " în­ — O r i c u m , poţi să le vezi de aici d a c ă ai ochi buni.
seamnă lumină. Şi cu siguranţă a fost înconjurată de în­ I lită-te într-acolo, către cimitirul cel vechi. Aşa, vezi
tuneric. Aproape că a înfrânt-o, dar în final ea a câştigat. ceva care luceşte roşu în mijlocul lui?
— Poate, spuse Tyler, şi îşi mişcă maxilarul medi­ — Nu.
tativ, cu ochii mijiţi. D a r ştii, Meredith, e o chestie ciu­ Peste copaci, către est, se vedea o g e a n ă de l u m i n ă
d a t ă cu întunericul ăsta. î n t o t d e a u n a în culise aşteaptă I >.ilidă. M e r e d i t h r ă m a s e cu privirea la ea.
m a i m u l t decât crezi. - Ei, h a i d e , M e r e d i t h . Nici nu vrei să încerci.
— Ca în seara asta, spuse M e r e d i t h , ridicând pri­ < lând o să se ridice luna o să vezi m a i bine.
virea către cer. - Tyler, nu p o t să m a i pierd v r e m e a pe aici. Am
E r a senin şi spuzit cu stele palide. plecat.
— E foarte întuneric în seara asta, Tyler. D a r mai - N u , nu pleci. Şi apoi, în vreme ce degetele ei se
devreme sau m a i târziu o să răsară soarele. încleştau pe crenguţa de verbină, strângând-o în p u m n ,
— M d a , dar mai întâi apare luna. Tyler chicoti din- el a d ă u g ă cu o voce mieroasă: V r e a u să s p u n că nu
tr-odată, ca la o glumă pe care doar el o înţelegea. Hei, pleci p â n ă nu-ţi s p u n povestea pietrei ăleia de m o r ­
Meredith, ai văzut vreodată mormintele familiei Small- m â n t , da? E o poveste grozavă. V e z i tu, lespedea e
wood? H a i , vino să ţi le arăt. Nu sunt departe de aici. Iacută din m a r m u r ă roşie, şi e singura de felul ăsta în
Exact aşa c u m i le arătase Elenei, se gândi M e r e ­ i n i cimitirul. I a r sfera aia din v â r f — o vezi? — trebuie
dith. într-un fel o distra acest duel verbal, d a r nu uitase a cântărească o tonă. D a r se mişcă. Se mişcă ori de
p e n t r u ce venise aici. Degetele ei reci c ă u t a r ă în bu­ < a i c ori u n Smallwood u r m e a z ă s ă m o a r ă . Bunicul
z u n a r şi găsiră crenguţa de verbină. Bleu nu a crezut; a făcut o zgârietură pe piatră, chiar în
— E-n regulă, Tyler. C r e d că prefer să r ă m â n aici. faţă. V e n e a şi o verifica a p r o a p e în fiecare lună. Pe
— Eşti convinsă? Un cimitir e un loc p r e a pericu­ iu mă a venit o d a t ă şi a găsit zgârietura în spate. Sfera
los ca să stai singură. ••<• rotise cu totul. S-a străduit din răsputeri să o întoarcă
150 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 151

la loc, d a r n-a reuşit. E r a p r e a grea. Şi în n o a p t e a aia M e r e d i t h făcu un pas înapoi.


a murit, în patul lui. L-au îngropat sub sferă. — Crezi că asta are să te ajute, nu? D a r o să-ţi spun
— Probabil că a făcut un atac de cord din cauza efor­ un secret.
tului, spuse sarcastic Meredith, dar palmele o furnicau. M e r e d i t h m ă s u r ă din ochi distanţa dintre ea şi alee.
— Eşti c a m ciudată, ştii? î n t o t d e a u n a a t â t de Işi păstră expresia calmă, d a r î n ă u n t r u l ei începu să
calmă. Nu-ţi pierzi niciodată capul. îţi trebuie mult ca urce un t r e m u r violent. Nu ştia d a c ă o să fie în stare să
să ţipi, nu? ducă asta p â n ă la capăt.
— Am plecat, Tyler. Mi-ajunge. — Nu pleci nicăieri, iubito, spuse Tyler, şi o m â n ă
O lăsă să se îndepărteze câţiva paşi, apoi spuse: mare se încleşta pe încheietura lui M e r e d i t h .
— D a r în seara aia la Caroline ai ţipat, nu? M e r e d i t h o simţea fierbinte şi u m e d ă pe piele, din­
M e r e d i t h se întoarse. colo de m a n ş e t a jachetei.
— De u n d e ştii? — O să stai chiar aici, să-ţi primeşti surpriza.
Tyler îşi d ă d u ochii peste c a p . T r u p u l îi era a c u m cocoşat, capul împins înainte, şi
— Ai p u ţ i n ă încredere în inteligenţa m e a , da? Ştiu pe buzele lui se vedea un rânjet triumfător.
o mulţime de lucruri, M e r e d i t h . De pildă, ştiu ce ai în — D ă - m i d r u m u l , Tyler. Mă d o a r e !
buzunar. Panica o fulgeră pe M e r e d i t h c â n d simţi c a r n e a lui
Degetele lui M e r e d i t h r ă m a s e r ă nemişcate. Tyler lipită de c a r n e a ei. D a r m â n a nu făcu decât să
— Ce vrei să spui? si rangă m a i tare, un t e n d o n strivind osul fin al înche­
— Verbină, Meredith. Verbena ojficinalis. Am un ieturii ei.
prieten care se pricepe la genul ăsta de lucruri. — Ăsta e un secret, iubito, pe care n i m e n i nu-1 m a i
A c u m , Tyler era concentrat, z â m b i n d tot m a i larg, ştie, spuse Tyler, trăgând-o m a i a p r o a p e , cu răsufla­
privindu-i faţa cu atenţie, ca şi c u m u r m ă r e a emisiu­ rea lui fierbinte pe faţa ei. Ai venit aici pregătită îm-
n e a lui preferată la televizor. Ca o pisică plictisită să se I x ttriva vampirilor. D a r eu nu sunt vampir.
m a i j o a c e cu un şoarece, începea să acţioneze. Inima lui M e r e d i t h b ă t e a nebuneşte.
— Şi ştiu şi p e n t r u ce e. îşi roti privirea î n j u r cu o — D ă - m i drumull
grijă exagerată şi-şi duse un degete la buze. Şşşt. V a m ­ — M a i întâi v r e a u să te uiţi acolo. A c u m poţi să
piri, şopti el. vezi p i a t r a de m o r m â n t , spuse el, răsucind-o, şi ea nu
Apoi îşi d ă d u capul pe spate şi râse zgomotos. avu încotro şi se uită.
152 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 153

Avea d r e p t a t e Tyler; o p u t e a vedea, ca un m o n u ­ înainte în m o d grotesc într-un bot, iar ochii deveniseră
m e n t roşu cu un glob strălucitor deasupra. S a u . . . nu •dbeni, cu pupile ca nişte fante. Părul lui blond-roşcat
u n glob. Sfera a c e e a d e m a r m u r ă a r ă t a c a . . . arăta a acoperise obrajii şi ceafa. Blană.
ca... — Poţi să ţipi cât vrei aici, n i m e n i n-o să te a u d ă ,
— A c u m uită-te spre est. Ce vezi acolo, Meredith? adăugă el.
c o n t i n u ă Tyler, cu vocea răguşită de exaltare. Fiecare muşchi din trupul lui M e r e d i t h era încor­
E r a luna plină. Se ridicase în t i m p ce el îi vorbise şi dat, î n c e r c â n d să se î n d e p ă r t e z e de el. E r a o reacţie
a c u m a t â r n a d e a s u p r a dealurilor, perfect r o t u n d ă şi viscerală, o reacţie pe care nu şi-ar fi putut-o stăpâni şi
dilatată, o minge roşie uriaşă, umflată. Iftcă ar fi vrut. Răsuflarea lui era atât de fierbinte şi
Şi cu asta s e m ă n a p i a t r a de m o r m â n t . Cu o lună mirosea a fiară. Unghiile pe care şi le înfipsese în în-
plină din care p i c u r a sânge. < licietura ei e r a u g h e a r e n e g r e , tocite. M e r e d i t h nu
— Ai venit aici a p ă r a t ă împotriva vampirilor, M e ­ •rea p u t e r e a să ţipe din n o u .
redith, spuse Tyler din spatele ei, ş i m a i răguşit. D a i — M a i sunt şi alte lucruri în afară de v a m p i r i
cei din n e a m u l Smallwood nu sunt deloc vampiri. N< >i cărora le place sângele, spuse Tyler cu n o u a lui voce
suntem altceva. năclăită de bale. I a r eu vreau să-1 gust pe-al tău. D a r
Şi apoi urlă. mai întâi o să ne distrăm puţin.
Nici un gâdej omenesc n-ar fi p u t u t scoate un ase­ Deşi stătea tot în d o u ă picioare, trupul lui era adus
m e n e a sunet. Nu era o imitaţie a unui animal; era real. < Ic spate şi ciudat de deformat. M e r e d i t h se zbătu, d a r
Un m â r â i t gutural plin de r ă u t a t e care crescu în in­ fără putere, în v r e m e ce el o î m p i n g e a în jos. Ea e r a o
tensitate, şi crescu, făcând-o pe M e r e d i t h să întoarcă lată p u t e r n i c ă , d a r forţa lui e r a m u l t m a i m a r e , iar
brusc capul spre el şi să-1 privească uluită, fără să-i vină muşchii i se î n c o r d a u sub c ă m a ş ă pe c â n d o ţintuia la
să creadă. C e e a ce vedea era atât de oribil încât min­ pământ.
tea ei nu p u t e a să a c c e p t e . . . - î n t o t d e a u n a te-ai crezut p r e a b u n ă p e n t r u mine,
M e r e d i t h ţipă. nii-i aşa? Ei, a c u m o să descoperi ce-ai pierdut.
— Ţi-am spus că e o surpriză. Iţi place? spuse Tyler. N - a m aer, îşi spuse M e r e d i t h disperată. Braţul lui o
V o c e a lui era joasă, îngroşată de salivă, iar l i m b a B ă s a pe gât, împiedicând-o să respire. Valuri de ceaţă
roşie se b ă l ă n g ă n e a între şirurile de canini prelungi. Cenuşie se rostogoliră p r i n creierul ei. D a c ă leşina
Faţa lui nu m a i s e m ă n a cu a u n u i o m . Se prelungea anim...

iiiiilltlli I™
154 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 155

— O să-ţi doreşti să m o r i la fel de repede ca Sue. E r a r a p i d , strecurându-se cu o agilitate de fiară


F a ţ a lui Tyler p l u t e a d e a s u p r a ei, la fel de roşie ca printre şirurile de m o r m i n t e . D a r Ştefan se dovedi m a i
luna, cu limba aceea lungă bălăngănindu-se. Cu cea­ i .ipid şi îi tăie d r u m u l .
laltă m â n ă îi ţinea braţele d e a s u p r a capului. — M e r e d i t h , eşti rănită? M e r e d i t h ?
— Ştii povestea Scufiţei Roşii? Bonnie îngenunchease lângă ea. Meredith d ă d u din
Cenuşiul devenea negru, spuzit cu luminiţe minus­ i. 11) — încă nu p u t e a să vorbească — şi o lăsă pe Bon­
cule. Ca nişte stele, îşi spuse M e r e d i t h . C a d în stele... nie să-i sprijine capul.
— Tyler, ia mâinile de pe ea! Dă-i d r u m u l , a c u m ! - - Ştiam eu că trebuia să-1 oprim m a i repede, ştiam
M â r â i t u l bălos al lui T y l e r se t r a n s f o r m ă brusc cu, repetă Bonnie îngrijorată.
într-un schelălăit uimit. Braţul care apăsa pe gâtul lui Ştefan îl t â r a pe Tyler înapoi.
M e r e d i t h slăbi presiunea şi aerul năvăli în plămânii ei. - Am ştiut î n t o t d e a u n a că eşti un ticălos, spuse, li­
în j u r u l său r ă s u n a u paşi. pi ndu-1 pe Tyler de o p i a t r ă de m o r m â n t , d a r n - a m
— Aştept de m u l t să fac asta, Tyler, spuse M a t t , ştiut că eşti aşa de prost. C r e d e a m că te-ai învăţat
înşfăcând capul blond-roşcat de p ă r şi trăgându-1 în minte să nu m a i sari pe fete în cimitir, d a r se p a r e că
spate. nu. Şi trebuia să te m a i şi lauzi cu ce i-ai făcut lui Sue.
Apoi p u m n u l lui M a t t se repezi în botul n o u apărut Asta n-a fost o chestie p r e a deşteaptă, Tyler.
al lui Tyler. D i n nasul u m e d de animal ţâşni sângele. M e r e d i t h îi privi c u m stăteau faţă în faţă, înfrun-
Sunetul pe care îl scoase Tyler făcu i n i m a lui M e ­ i a n d u - s e . Atât de diferiţi, se gândi ea. Deşi, într-un fel,
redith să i se oprească în piept. Se năpusti asupra lui a m â n d o i e r a u nişte creaturi ale întunericului. Ştefan
M a t t , răsucindu-se în aer, cu ghearele scoase. M a t t era palid, iar ochii lui verzi scânteiau de furie, a m e ­
căzu pe spate sub forţa atacului şi M e r e d i t h , ameţită, ninţători, d a r exista o d e m n i t a t e , a p r o a p e o puritate
încercă să se scoale de jos. D a r nu p u t e a : toţi muşchii m i i . E r a c a u n înger sever sculptat î n m a r m u r ă d u r ă .
îi t r e m u r a u incontrolabil. D a r altcineva îl ridică pe I \ I e r arăta d o a r ca un animal prins în capcană. Stătea
T y l e r de pe M a t t ca şi c u m T y l e r nu e r a m a i greu I'.IK ruuit, r e s p i r â n d greu, cu p i e p t u l p ă t a t de sânge
decât o p ă p u ş ă . amestecat cu salivă. O c h i i aceia galbeni scânteiau de
— E x a c t ca pe v r e m u r i , Tyler, spuse Ştefan, mă şi t e a m ă , şi degetele lui se mişcau î n t r u n a , ca şi
dându-i d r u m u l lui Tyler pe picioare şi privindu-1. • 111 n ar fi vrut să-şi înfigă ghearele în ceva. Un sunet
Tyler se holbă la el o clipă, apoi încercă să fugă. •i iv îi ieşea din gâtlej.
156 • Jurnalele Vampirilor

— Nu-ţi face griji, de d a t a asta n - a m să te bal,


spuse Ştefan. Asta d a c ă nu încerci să fugi. M e r g e m cu
toţii în biserică să stăm puţin de vorbă. V ă d că-ţi place
să spui poveşti, Tyler; ei bine, a c u m o să-mi spui mic
una.
Tyler se repezi la el, sărind direct de pe p ă m â n t la
gâtul lui Ştefan. D a r Ştefan îl aştepta. M e r e d i t h bănuia
că a t â t Ştefan cât şi M a t t s a v u r a r ă u r m ă t o a r e l e mi­
n u t e , consumându-şi toată furia a d u n a t ă , d a r ei nu-i
făcea plăcere, aşa că întoarse privirea.
In cele din u r m ă , Tyler fu legat cu o c o a r d ă de nai­
lon. P u t e a să m e a r g ă , sau cel p u ţ i n să-şi târâie picioa­
e r e d i t h se aşeză pe ce m a i rămăsese din
rele, aşa că Ştefan îl a p u c ă din spate de c ă m a ş ă şi îl
peretele bisericii în ruine, un zid înalt p â n ă
împinse fără milă pe c ă r a r e a care d u c e a la biserică.
la genunchii ei.
î n ă u n t r u , Ştefan îl forţă pe Tyler să se aşeze pe jos,
- A i spus că o să fie periculos, Ştefan, d a r n-ai spus
lângă m o r m â n t u l deschis.
i a .iveai de g â n d să-1 laşi să mă strângă de gât.
— A c u m , spuse, o să stăm de vorbă. I a r tu, Tyler,
- î m i p a r e r ă u , s p e r a m că o să dezvăluie m a i
o să cooperezi, altfel o să-ţi p a r ă foarte, foarte r ă u .
ni uite informaţii, m a i ales d u p ă ce a recunoscut că a
fost acolo c â n d a m u r i t Sue. D a r n-ar fi t r e b u i t să
a sicpt atâta.
N - a m r e c u n o s c u t n i m i c ! N u poţi s ă dovedeşti
nimic, spuse Tyler.
Schelălăitul de a n i m a l îi rămăsese în voce, d a r pe
I11 II mul către biserică faţa şi corpul îi reveniseră la nor-
nial. Sau m a i d e g r a b ă reveniseră la forma lor u m a n ă ,
I I spuse M e r e d i t h . Căci umflăturile ş i vânătăile ş i sân-
| e l e uscat nu e r a u ceva n o r m a l .
158 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 159

— Ăsta nu e un tribunal, Tyler, spuse ea. T a t ă l tău - T a c i din gură, Tyler! Ştefan se uită la el. Nu am
nu te p o a t e ajuta a c u m . ttevoie să o dovedesc. P o t s-o văd, c h i a r şi a c u m . Ai
— D a r d a c ă ar fi, am avea un caz foarte solid, ui lat ce sunt? U r m ă o tăcere lungă, apoi Ştefan con-
a d ă u g ă Ştefan. C r e d că suficient cât să te c o n d a m n e iinuă. C â n d a m venit aici a c u m câteva zile, exista u n
p e n t r u conspiraţie la crimă. mister. O fată murise. D a r cine a omorât-o? Şi de ce?
— Asta d a c ă nu topeşte cineva linguriţele moşie Toate indiciile pe care le v e d e a m mi se p ă r e a u con-
nite de la bunica, să facă din ele un glonţ de argint, in­ i radictorii. Nu era o crimă obişnuită, nu era un tip psi­
terveni M a t t . h o p a t oarecare, venit de p e stradă. Asta mi-o spunea
Tyler se uită de la unul la celălalt. i ineva în care a v e a m încredere — ca şi dovezi inde­
— N-o să vă spun nimic. pendente. U n asasin obişnuit n u p o a t e acţiona asupra
— Tyler, ştii ce eşti tu? Eşti un b ă t ă u ş lăudăros, unei plăci Ouija p r i n telechinezie. U n asasin obişnuit
spuse Bonnie. I a r bătăuşii lăudăroşi î n t o t d e a u n a vor­ n u j >oate face siguranţele să sară într-o centrală elec-
besc. i rică aflată la mile d e p ă r t a r e . N u , era vorba de cineva
— Nu te deranjează să trânteşti o fată la p ă m â n t şi CU o forţă fizică şi psihică uluitoare. D i n tot ce mi-a
să o ameninţi, spuse M a t t , d a r c â n d a p a r prietenii ei I IUS Vickie, p ă r e a să fie un vampir. D o a r că Sue Car-
eşti î n n e b u n i t de frică. II >n avea tot sângele în t r u p . Un v a m p i r i-ar fi supt cel
Tyler d o a r îi privi furios. puţin o p a r t e din el. Nici un v a m p i r nu ar fi rezistat la
— Ei, d a c ă nu vrei să vorbeşti, atunci probabil că .i . i . i , cu atât m a i mult un asasin. De aici vine euforia,
va trebui să o fac eu, spuse Ştefan. •a euforia este motivul p e n t r u a omorî. D a r legistul nu
Se aplecă în faţă şi ridică de jos cartea cea groasă pe a găsit găuri în venele ei, şi sângerase foarte puţin. Nu
care o luase de la bibliotecă. Sprijinindu-şi un picior pc ivea nici o n o i m ă . Şi a m a i fost ceva. Tu ai fost în casa
b a z a criptei, aşeză cartea pe genunchi şi o deschise. In n a , Tyler. Ai făcut greşeala să o a p u c i de m â n ă pe
clipa aceea, se g â n d i M e r e d i t h , s e m ă n a î n s p ă i m â n ­ l'-i mnie în acea seară, şi apoi ai făcut greşeala să-ţi dai
tător de mult cu D a m o n . di iimul la gură a d o u a zi, s p u n â n d lucruri pe care nu
— Asta e o carte scrisă de Gervase din Tilbury, a\cai c u m să le ştii decât d a c ă fuseseşi acolo. Aşadar,
Tyler, spuse el. A fost scrisă în j u r u l anului 1210. Unul | II ce a v e a m de-a face? Cu un v a m p i r experimentat,
dintre lucrurile despre care vorbeşte sunt vârcolacii. u n asasin malefic, d o t a t c u o Putere deosebită? Sau u n
— Nu poţi dovedi nimic! N-ai nici o d o v a d ă . . . bătăuş de liceu care nu se p o a t e duce p â n ă la toaletă
160 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 161

fără să se împiedice în propriile lui picioare? C a r e din­ lucrurile astea d o u ă , şi le-am legat de ceea ce văzusem
tre ei? Dovezile a r ă t a u în ambele direcţii, iar eu nu mă la tine, Tyler, c â n d am fost în FelPs C h u r c h . Lucruri
p u t e a m hotărî. Apoi m - a m dus să văd cu ochii mei tru­ mărunte, pe care nu le băgasem p r e a mult în seamă.
p u l lui Sue. Şi acolo am d a t peste cel m a i m a r e misiei I )ar mi-am amintit de ceva ce îmi spusese E l e n a des­
dintre toate. O tăietură aici. p r e istoria familiei tale, şi m - a m h o t ă r â t să verific în
Degetul lui Ştefan desenă o linie d r e a p t ă care co­ im naiul H o n o r i e i Fell. Ştefan ridică o b u c a t ă de hâr-
b o r a din clavicula lui. i ic băgată între paginile cărţii pe care o ţinea în m â n ă
— O tăietură tipică, tradiţională, pe care vampirii şi spuse: Şi l-am găsit, scris acolo de m â n a H o n o r i e i .
o fac p e n t r u a-şi da sângele. D a r Sue nu era vampir, şi Am xeroxat pagina, aşa că ţi-o p o t citi. Micul secret al
nu ea a făcut acea tăietură. Cineva i-a făcut-o atunci I uniliei Smallwood — d a c ă poţi citi p r i n t r e r â n d u r i .
c â n d zăcea pe p ă m â n t , în pragul morţii. Uitându-se la hârtie, Ştefan rosti:
M e r e d i t h închise ochii şi o auzi pe Bonnie înghiţin< I
cu zgomot lângă ea. întinse m â n a şi o găsi pe a lui Boi i- 12 noiembrie. Am făcut lumânări, am tors cânepa.
nie şi o strânse, d a r continuă să asculte. C â n d le expli Am rămas jará mălai şi sare, dar o să reuşim să ieşim din
case lor totul, Ştefan nu intrase în astfel de detalii. iarnă. Panică noaptea trecută; lupii l-au atacat pe Jacob
— Vampirii nu au nevoie să-şi taie astfel victimele; Smallwooodpe când se întorcea din pădure. I-am îngri­
ei îşi folosesc dinţii, spuse Ştefan, şi b u z a lui superioară jit rana cu afine şi coajă de salcie, dar este adâncă şi eu
se ridică puţin, p e n t r u a-şi a r ă t a propriii săi dinţi. D a r mă tem. După ce am venit acasă am aruncat runele. Nu
d a c ă un v a m p i r ar vrea să scoată sânge p e n t r u ca alt­ am spus nimănui în afară de Thomas ce am văzut acolo.
cineva să-l bea, ar p u t e a face o tăietură în loc să muşlc.
D a c ă un v a m p i r ar vrea ca altcineva să soarbă prima A r u n c a r e a runelor î n s e a m n ă divinaţie, a d ă u g ă
şi singura înghiţitură de sânge, ar p u t e a face asta. Şi Ntcfan, ridicând privirea. H o n o r i a era ceea ce noi am
asta m-a făcut să mă gândesc m a i serios la sânge. Vezi i n 1111 i vrăjitoare. C o n t i n u ă să vorbească despre „neca-
tu, sângele este i m p o r t a n t . P e n t r u vampiri, el înseam­ II111 cu lupii" în diferite alte părţi ale satului — se p a r e
nă viaţă, Putere. Este tot ce ne trebuie p e n t r u supra­ • i < lintr-odată avuseseră loc atacuri frecvente, m a i ales
vieţuire, şi sunt m o m e n t e c â n d nevoia ne înnebuneşte. U u p r a fetiţelor. H o n o r i a scrie că ea şi soţul ei au de-
D a r sângele este b u n şi p e n t r u alte lucruri. De pildă... v • nil din ce în ce m a i îngrijoraţi. Şi, în cele din u r m ă ,
p e n t r u iniţiere. Iniţiere şi P u t e r e . M - a m g â n d i t la nula:
162 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 163

20 decembrie. Din nou necazuri cu lupii la neamul — C h i a r g l u m e a m cu asta, spuse M e r e d i t h , şi

Smallwood. Am auzit ţipetele acum câteva minute, şi vocea ei era încă răguşită. V o r b e a m despre „ m a g n e ­

Thomas a spus că a venit vremea. El a făcut gloanţele tismul a n i m a l i c " şi dinţii tăi m a r i şi albi. N - a m ştiut ni­

ieri. Puşca e deja încărcată şi o să ne ducem acolo. Dacă c i o d a t ă cât de a p r o a p e de a d e v ă r e r a m .

scăpăm cu viaţă, o să scriu din nou. — Câteodată mediumurile pot simţi astfel de lucruri,

21 decembrie. Ne-am dus acasă la Smallwood seara admise Ştefan. U n e o r i , chiar oamenii obişnuiţi pot. Eu

trecută. Jacob rănit grav. Lupul omorât. ai fi trebuit să-mi d a u seama, d a r e r a m p r e o c u p a t de

O să-l îngropăm pe Jacob în cimitirul mic de la poa­ altele. O r i c u m , asta nu e o scuză. Şi e clar că altcine­

lele dealului. Fie ca sufletul lui să-şi găsească odihna în va un asasin p a r a n o r m a l — a înţeles-o imediat. Nu-i

moarte. a ş a , Tyler? Un bărbat într-un impermeabil vechi a venit


la line. E r a înalt, cu p ă r u l b l o n d şi ochi albaştri, şi a

— In istoria oficială a oraşului FelPs C h u r c h , spuse Iacut u n soi de înţelegere cu tine. I n schimbul a... ceva...

Ştefan, episodul a fost interpretat astfel: T h o m a s Fell a v e a să-ţi arate c u m să-ţi revendici moştenirea. C u m să

şi soţia lui s-au dus tic-tis â, la familia Smallwood, u n d e devii un vârcolac adevărat. Pentru că, aşa c u m spune

l-au găsit p e J a c o b Smallwood a t a c a t din n o u d e i m I ii i vase din Tillbury — Ştefan lovi uşor cu p a l m a car­

lup, iar lupul acela 1-a o m o r â t . D a r nu e aşa. C e e a ce i e i pe care o ţinea pe genunchi — un vârcolac care nu

spune de fapt textul nu e că lupul 1-a o m o r â t pe J a c o b a li >st şi el muşcat trebuie să fie iniţiat. Asta înseamnă că

Smallwood, ci că J a c o b Smallwood, lupul, a fost omo­ I»iţi p u r t a toată viaţa virusul de vârcolac, d a r să nu o

rât. Ştefan închise cartea. Stră-stră-stră-străbunul tău ştii pentru că nu a fost activat. Generaţii de Smallwood

a fost u n vârcolac, Tyler. A ajuns aşa p e n t r u că a fosl


a i i Irăit şi au murit, d a r virusul a fost latent în ele, pen-

atacat el însuşi de către un vârcolac. Şi şi-a transmis vi­ II u că nu au ştiut secretul prin care îl p u t e a u trezi. D a r

rusul de vârcolac fiului său, care s-a născut la o p t lum bărl >atul în impermeabil ştia. Ştia că trebuia să omori şi

şi j u m ă t a t e d u p ă ce el a murit. La fel c u m tatăl tău U i vi işti sânge proaspăt. D u p ă aceea, la p r i m a lună n o u ă

1-a transmis ţie. i< vei p u t e a transforma.

— Am ştiut î n t o t d e a u n a că era ceva în neregulă cu Ştefan ridică ochii şi M e r e d i t h îi u r m ă r i privirea în-

tine, Tyler, spuse Bonnie, şi M e r e d i t h deschise ochii. I I K p t a t ă spre discul alb a l lunii din înaltul cerului.

N u - m i p u t e a m da s e a m a ce, d a r î n t r - u n colţişor al Părea limpede şi bidimensională a c u m , nu m a i era un

minţii ceva îmi s p u n e a că era o chestie scârboasă. | l o b roşu posac.


164 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 165

O expresie b ă n u i t o a r e trecu peste trăsăturile lui Ceilalţi se priviră. Atmosfera se schimbă, deveni
Tyler şi apoi privirea îi deveni din n o u furioasă. încărcată cu tensiune în clipa în care se întoarseră cu
— M-aţi păcălit! Aţi plănuit totul! toţii către Tyler.
— Foarte deştept, spuse M e r e d i t h . — Tu chiar nu înţelegi, aşa-i? spuse c a l m ă M e r e ­
— Nu zău! a d ă u g ă M a t t . dith. Tyler, ai ajutat la omorârea lui Sue. Ea a m u r i t
Bonnie îşi u d ă degetul şi înscrise un 1 imaginar pe pentru un ritual dezgustător, p e n t r u ca tu să te poţi
o tabelă de marcaj invizibilă. K1 limba în lucrul ăla pe care l-am văzut eu. Aveai de
— Ştiam că n-o să poţi rezista să nu o urmăreşti pe gând să mă omori, şi să le o m o r i apoi şi pe Vickie şi
u n a d i n t r e fete aici d a c ă erai convins că e singură, lionnie, sunt convinsă. Crezi că a v e m vreo u r m ă de
spuse Ştefan. O să crezi că cimitirul era locul perfect milă p e n t r u tine? Crezi că te-am adus aici ca să fim
pentru a omorî; n-o să te vadă absolut nimeni. Şi ştiam drăguţi cu tine?
că n-o să rezişti să nu te lauzi cu ce ai făcut. Speram Se lăsă t ă c e r e a . R â n j e t u l pierea de pe buzele lui
să-i spui lui M e r e d i t h m a i multe despre celălalt asasin, Tyler. Se uită la ceilalţi, pe r â n d .
cel care a aruncat-o pe Sue pe fereastră, cel care a tă­ E r a u cu toţii n e î n d u r ă t o r i . C h i a r şi feţişoara lui
iat-o p e n t r u ca tu să poţi b e a sânge proaspăt. V a m p i ­ llnunie era neiertătoare.
rul, Tyler. C i n e e el? U n d e se ascunde? — Gervase din Tillbury m a i spune un lucru inte­
U r a înveninată de pe chipul lui Tyler se transformă resant, a d ă u g ă Ştefan, pe un ton a p r o a p e prietenos.
într-o expresie batjocoritoare. Există un leac p e n t r u vârcolaci, pe lângă tradiţionalul
— Credeţi că o să vă spun asta? E prietenul m e u . glonţ de argint. Ascultă.
— Nu e prietenul tău. Te foloseşte. Şi e un criminal. Sub l u m i n a lunii, Ştefan citi din cartea de pe ge­
— Nu-ţi î n g r e u n a şi m a i m u l t situaţia, Tyler, nunchi.
adăugă Matt. ,.
A

Se cunoaşte îndeobşte şi a fost susţinut de doctori de


— Deja eşti complice la crimă. In seara asta ai în­
seamă şi respectabili că dacă unui vârcolac i se retează unul
cercat să o omori pe Meredith. C u r â n d n-o să m a i poţi
din membre, îşi va redobândi negreşit trupul originar.
să dai înapoi c h i a r d a c ă ai vrea. Fii deştept şi p u n e
p u n c t a c u m . Spune-ne ceea ce ştii.
- Gervase c o n t i n u ă cu povestea lui R i m b a u d din
Tyler îşi dezgoli dinţii.
Auvergne, un vârcolac ce a fost vindecat atunci c â n d
— Nu vă spun nimic. C u m o să mă faceţi să spum'
166 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 167

un dulgher i-a tăiat u n a din labele din spate. Desigur, — G l u m i ţ i ! u r l ă Tyler, z b ă t â n d u - s e cu p u t e r e ,


asta a fost probabil îngrozitor de dureros, d a r povestea încât Bonnie trebui să îl a p u c e de celălalt picior şi să
spune că R i m b a u d i-a mulţumit dulgherului p e n t r u că îngenuncheze pe el. Nu puteţi să faceţi asta! Nu puteţi!
„1-a scăpat p e n t r u t o t d e a u n a de forma aceea ticăloasa — Ţineţi-1 nemişcat, spuse Ştefan.
şi blestemată". Ştefan ridică privirea. A c u m , mă gân­ î m p r e u n ă , îl întinseră pe Tyler, cu capul strâns ca
desc că, d a c ă Tyler nu vrea să ne ajute şi să ne spună ml t-o m e n g h i n ă în braţele lui M a t t , cu picioarele
ce îi cerem, m ă c a r atât p u t e m face, să ne asigurăm că i lesfăcute şi ţinute de fete. Asigurându-se că Tyler vede
nu o m o a r ă din n o u . Voi ce spuneţi? ceea ce face el, Ştefan aşeză o c r e a n g ă de copac, de
M a t t vorbi: vreo cinci c e n t i m e t r i grosime, peste g u r a cavoului.
— C r e d că e de datoria noastră să îl vindecăm. Ridică t o p o r u l şi apoi îl coborî cu forţă, d e s p i c â n d
— T o t ce avem de făcut e să îi tăiem un m e m b r u , creanga dintr-o singură lovitură.
încuviinţă şi Bonnie. — E suficient de ascuţit, spuse. M e r e d i t h , suflecă-i
— C r e d că ştiu exact şi care, m u r m u r ă M e r e d i t h . cracul. Apoi leagă o b u c a t ă din frânghia aia d e a s u p r a
O c h i i lui Tyler î n c e p u r ă să-i iasă din orbite. Sub gleznei, cât de strâns poţi, ca un g a r o u . Altfel o să
n o r o i şi sânge, faţa lui de obicei roşie devenise palidă. piardă tot sângele.
— E o cacealma! — Nu puteţi să faceţi asta! ţipa Tyler. Mu puteţi să
— A d u toporul, M a t t , spuse Ştefan. M e r e d i t h , faceţi astaaaaa!
scoate-i un pantof. — Ţ i p ă cât vrei, Tyler. Aici n-o să te a u d ă nimeni,
Tyler d ă d u din picioare, încercând să o lovească în nu-i aşa?
faţă. M a t t se apropie de el şi îi răsuci b r a ţ u l la spate, - Nu eşti cu n i m i c m a i b u n d e c â t m i n e ! u r l ă
imobilizându-i capul. I yler, î m p r o ş c â n d cu salivă. Şi tu eşti un criminal!
— Nu-ţi î n r ă u t ă ţ i şi m a i m u l t situaţia, Tyler, — Eu ştiu exact ceea ce sunt, răspunse Ştefan.
spuse el. (Irede-mă, Tyler. Ştiu bine. E gata t o a t ă lumea? Bun.
L a b a piciorului dezgolită de M e r e d i t h era m a r e , cu Acum ţineţi-1 bine, o să zvâcnească de d u r e r e c â n d o
talpa la fel de u m e d ă ca şi palmele lui Tyler. Pe degete lac.
creşteau fire de p ă r aspru. La vederea lor, Meredith Ţipetele lui T y l e r e r a u a c u m cuvinte nedesluşite.
se c u t r e m u r ă de scârbă. Matt îl ţinea în aşa fel încât Tyler să-1 v a d ă pe Ştefan
— H a i să t e r m i n ă m odată, spuse ea. î n g e n u n c h i n d şi pregătindu-se să lovească, r i d i c â n d
168 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 169

l a m a t o p o r u l u i d e a s u p r a gleznei lui T y l e r p e n t r u a l a c să mă implore — d a r a reuşit într-un fel sau altul


aprecia forţa şi distanţa. H iasă din casă. P u t e a m s-o iau pe Caroline sau Vickie,
— A c u m , spuse Ştefan, înălţând şi m a i sus t o p o n 11 mi-a zis el. El nu le voia decât pe Bonnie şi M e r e d i t h .
— Mu!Mu! Vă spun ce vreţi! Vă spun! urlă Tyler. — D a r tu t o c m a i ai î n c e r c a t să o o m o r i pe
Ştefan se uită la el. Meredith.
— P r e a târziu, spuse şi lăsă toporul să cadă. - Asta a fost acum. Lucrurile stau altfel acum, pros-
Se lovi de pardoseala de piatră cu un zăngănit şi < > tule. A zis că e în regulă.
ploaie de scântei, d a r zgomotul fu acoperit de ţipătul
— De ce? îl î n t r e b ă M e r e d i t h pe Ştefan încet.
lui Tyler. Lui Tyler îi trebuiră câteva m i n u t e b u n e dc
— Poate p e n t r u că ţi-ai îndeplinit sarcina, spuse el.
urlat ca să-şi d e a s e a m a că tăişul nu-i atinsese picio­
M-ai adus aici. Apoi continuă. Tyler, arată-ne c u m co­
rul. Se opri să respire d o a r c â n d simţi că se sufocă şi în­
operezi. Spune-ne c u m p u t e m p u n e m â n a pe tipul ăsta.
toarse o privire sălbatică, cu ochii holbaţi, către Ştefan.
- Să puneţi mâna? S u n t e ţ i n e b u n i ! T y l e r izbucni
— î n c e p e să vorbeşti, spuse Ştefan, cu o voce rece
într-un râs urât, şi M a t t îşi înteţi strânsoarea în j u r u l
ca gheaţa, n e î n d u r ă t o a r e .
gâtului lui. H e i , n-ai decât să mă sufoci d a c ă vrei, d a r
D i n gâtlejul lui Tyler se a u z e a u scâncete şi pe buze
asia e adevărul. Mi-a zis că e u n u l dintre Cei Vechi,
avea spumă.
unul din Originari, ce-o fi î n s e m n â n d şi asta. A zis că
— Nu ştiu c u m îl cheamă, spuse el gâfâit. D a r arată
lol face v a m p i r i încă dinainte să a p a r ă piramidele. A
aşa c u m ai spus tu. Şi ai dreptate, e un vampir, omule!
BIS că a făcut un târg cu diavolul. Poţi să-i bagi un ţăruş
L-am văzut c u m golea de sânge un cerb imens în timp
in inimă şi n-o să aibă nimic. Nu puteţi să-1 omorâţi.
ce a n i m a l u l tot m a i d ă d e a din picioare. M-a minţii,
a d ă u g ă Tyler, şi scâncetul îi reveni în glas. Mi-a zis că Râsul deveni necontrolat.

o să fiu m a i puternic, decât toţi, la fel de p u t e r n i c ca şi - U n d e se ascunde, Tyler? întrebă sacadat Ştefan.
el. A zis că p u t e a m avea orice fată voiam, în orice fel < )rice v a m p i r are nevoie de un loc u n d e să d o a r m ă .
voiam. Ticălosul a minţit. I 'mie e locul ăsta?
— Ţi-a spus că p u t e a i să o m o r i şi să scapi n e p e ­ - M - a r o m o r î d a c ă v-aş spune asta. M-ar m â n c a ,
depsit, spuse Ştefan. omule. D u m n e z e u l e , d a c ă v-aş spune ce i-a făcut cer­
— A zis că p u t e a m să o o m o r pe Caroline în seara iu ilui ăluia înainte să m o a r ă . . .
aia. Şi-o cerea, d u p ă c u m mi-a dat papucii. V o i a m s-o Râsul lui Tyler se transforma în suspine.
170 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 171

— Atunci ar fi m a i b i n e să ne ajuţi să-1 nimicim — Băieţi, şopti Bonnie, cu ochii m a r i şi buzele tre­

înainte să te p o a t ă găsi, nu crezi? C a r e e p u n c t u l lui m u r â n d . C r e d că ar fi m a i bine să m e r g e m acolo acum.


slab? In ce fel e vulnerabil? Se uitară la ea lung p e n t r u o clipă, apoi toată lumea
— D o a m n e , bietul c e r b . . . , bălmăjea Tyler. se puse în mişcare. T o p o r u l căzu cu z g o m o t pe p o d e a
— Şi Sue? P e n t r u ea ai plâns vreodată? spuse Şte­ când Ştefan îi d ă d u d r u m u l din m â n ă .
fan tăios. Ridică toporul. C r e d , spuse, că ne p i e r d e m — H e i , nu mă puteţi lăsa aşa! Nu p o t să c o n d u c !
v r e m e a cu tine. O să se î n t o a r c ă d u p ă m i n e ! Veniţi înapoi şi dezle­
Tăişul toporului se înălţă în aer.
gaţi-mi mâinile! ţipă Tyler.
— N u ! N u ! O să vă spun; o să vă spun ceva. Există
N u primi nici u n răspuns.
un soi de l e m n care p o a t e să îi facă r ă u — nu să-1
Alergară tot d r u m u l p â n ă la poalele dealului şi se
o m o a r e , d a r să-i facă rău. A recunoscut asta, d a r nu
înghesuiră în m a ş i n a lui M e r e d i t h . M e r e d i t h d e m a r ă
mi-a spus care e lemnul! Vă j u r că ăsta e adevărul!
în viteză, luă curbele periculos de repede şi trecu fără
— Nu-i suficient, Tyler, spuse Ştefan.
— P e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u . . . o să vă spun să m a i ţină s e a m a de indicatoare, d a r era ceva în ea

u n d e se duce în n o a p t e a asta. D a c ă ajungeţi acolo su­ care nu voia să ajungă acasă la Vickie, care voia să în­

ficient de repede, p o a t e reuşiţi să îl opriţi. toarcă m a ş i n a şi să se îndrepte în direcţia opusă.


— Ce vrei să spui cu u n d e se duce în n o a p t e a asta? S u n t c a l m ă ; eu sunt cea care este î n t o t d e a u n a
Zi repede, Tyler! calmă, îşi spunea. D a r asta era d o a r pe dinafară. M e -
— Se duce la Vickie, bine? A zis că în n o a p t e a asta redith ştia foarte bine cât de calmă p u t e a să arate pe
o să avem câte u n a fiecare. Asta vă ajută, nu? D a c ă vă dinafară atunci c â n d în interior totul se năruia.
grăbiţi, p o a t e ajungeţi acolo!
D ă d u r ă ultimul colţ şi intrară pe Birch Street şi M e ­
Ştefan încremenise, iar M e r e d i t h simţi c u m inima
redith apăsă pe frână.
îi b a t e nebuneşte. Vickie. Nici m ă c a r nu se gândiseră
— O h , D o a m n e ! strigă Bonnie de pe b a n c h e t a din
că Vickie ar p u t e a fi atacată.
spate. N u ! N u !
— D a m o n o păzeşte, spuse Matt. Aşa-i, Ştefan? Aşa-i?
— R e p e d e , spuse Ştefan. Poate m a i avem o şansă.
— Aşa ar trebui, spuse Ştefan. L-am lăsat acolo la
apusul soarelui. D a c ă se î n t â m p l a ceva, ar fi trebuit sil Deschise uşa cu o smucitură şi sari afară înainte chiar

mă cheme... ca maşina să se oprească. D a r în spate, Bonnie plângea.


Reuniunea • 173

ri 111 ura de siguranţă, reuşind în cele din u r m ă să şi-o


i Ies Iacă.
' I ot m a i plângea, d a r vedea suficient de bine prin-
11 ( lacrimi ca să iasă din m a ş i n ă şi să o p o r n e a s c ă spre
< a sa lui Vickie. O auzi pe M e r e d i t h chiar în spatele ei.
' I oată activitatea p ă r e a c o n c e n t r a t ă în p a r t e a din
li la a casei: o a m e n i care strigau, o femeie care ţipa,
\ i II ile întrerupte de p â r â i t u r i din staţiile poliţiei. Bon-
mi si M e r e d i t h se î n d r e p t a r ă direct către spatele casei,
< ai re fereastra lui Vickie. Ce e în neregulă cu imaginea
a i a : ' se întrebă Bonnie disperată pe c â n d se apropiau.
1.1.1 de n e t ă g ă d u i t că ceva e r a în neregulă, d a r acel
aşina opri cu un scurt d e r a p a j în spatele
pe va era neclar. Fereastra lui Vickie era deschisă —
uneia din maşinile de poliţie care erau par­
• In nu putea să fie deschisă; p a r t e a din mijloc a u n u i
cate s t r â m b pe stradă. E r a u lumini peste
l">vindou nu se deschide niciodată, îşi spuse Bonnie.
tot, lumini care fulgerau roşii şi albastre şi chihlimba
M a r atunci c u m p u t e a u draperiile să fluture afară ca
rii, lumini care se revărsau din casa Bennett.
m i e poale d e cămăşi?
— Staţi aici! spuse scurt M a t t , şi se repezi afară în
u r m a lui Ştefan. Nu era deschisă, ci spartă. Cioburi de sticlă se ve-
• l< • 111 peste tot pe aleea acoperită cu pietriş şi scârţâiau
— Nu!
nl> lălpi. în r a m a goală r ă m ă s e s e r ă câteva b u c ă ţ i
Bonnie îşi ridică brusc capul; voia să-1 apuce şi să-1
1
tragă înapoi. G r e a ţ a pe care o simţise de c â n d Tylcr |l< iţite de sticlă, ca nişte dinţi rânjiţi. C a s a lui Vickie

p o m e n i s e n u m e l e lui Vickie devenise a c u m copleşi­ fusese spartă.

toare. E r a p r e a târziu; ştiuse din p r i m a clipă că era - L-a invitat să intre, strigă Bonnie cu o furie ago­

p r e a târziu. M a t t avea să m o a r ă şi el. nizantă. De ce a făcut asta? De ce?

— Stai aici, B o n n i e . . . ţine uşile încuiate. Mă du< Stai aici, spuse M e r e d i t h , î n c e r c â n d să-şi u m e -

d u p ă ei, spuse M e r e d i t h . | a ea buzele uscate.

— N u ! M - a m săturat să a u d pe t o a t ă l u m e a ea Nu-mi mai tot spune asta. Pot să suport, M e r e d i t h .

îmi s p u n e să staul strigă B o n n i e , l u p t â n d u - s e cu a m i furioasă, asta-i tot. îl urăsc.


174 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 175

O a p u c ă pe M e r e d i t h de b r a ţ şi înainta. Se auzi un clicăit şi acul pick-upului reveni la înce­


G a u r a din fereastră se apropie tot m a i mult. Dra­ putul cântecului. Şocată, Bonnie îl recunoscu.
periile se umflau şi se încreţeau în vânt. E r a suficient Era Noapte bună, iubito.
spaţiu între ele p e n t r u a se vedea î n ă u n t r u . M o n s t r u l e , icni B o n n i e . Simţi d u r e r e a săge-
In ultimul m o m e n t , Meredith o împinse pe B o n n i e lAnd-o p r i n stomac. îşi încleşta m â n a p e r a m a ferestrei
deoparte şi se uită ea p r i m a în cameră. Nu conta. Pute­ şi slrânse, strânse tot m a i tare. Monstrule, te urăsc\ Te
rile p a r a n o r m a l e ale lui Bonnie se treziseră şi îi spuneau m a s e !

deja totul despre acest loc. E r a ca un crater lăsat în pâ Meredith o auzi şi, îndreptându-se de spate, se în­
m â n t d u p ă ce un meteorit îl lovise şi explodase, sau ca toarse, îşi d ă d u la o p a r t e părul, cu o m â n ă t r e m u r â n -
scheletul înnegrit al unei păduri d u p ă un foc devastaţi >i • la, şi reuşi să respire de câteva ori a d â n c , î n c e r c â n d să
Puterea şi violenţa încă mai vibrau în aer, d a r princi| >a I iară că p u t e a face faţă.
Iul eveniment se încheiase. Locul acesta fusese pângării Vezi că te tai, spuse. D ă - m i m â n a să mă uit.
M e r e d i t h se răsuci de la fereastră, se îndoi de mij lîonnie nici nu-şi d ă d u s e s e a m a că s t r â n g e a în
loc şi v o m ă . Strângându-şi p u m n i i atât de tare încâl p u m n cioburi de g e a m . O lăsă pe M e r e d i t h să-i ia
unghiile îi i n t r a r ă în carne, Bonnie se aplecă în faţă şi m a n a , d a r în loc să o lase să o cerceteze, o întoarse şi
privi pe fereastră. a p u c ă strâns degetele reci ale lui M e r e d i t h . M e r e d i t h
Mirosul fu cel care o lovi primul. Un miros u m e d , I I a i a îngrozitor: ochii e i negri e r a u sticloşi, buzele
de carne şi a r a m ă . A p r o a p e că îi simţea gustul, şi gus aII ic-albăstrui t r e m u r a u . D a r M e r e d i t h tot m a i încerca
tul lui era acela de limbă m u ş c a t ă din greşeală. G o n i nî\ a i b ă grijă de ea, tot m a i încerca să reziste.
bina cânta ceva ce nu p u t e a desluşi, acoperit de ţipătul H a i d e , M e r e d i t h , spuse ea, cu privirea aţintită
din faţa casei şi bubuitul din propriile ei urechi. Ochii l i u p r a prietenei sale. Plângi, Meredith. Ţipă, dacă vrei.
ei, obişnuindu-se cu l u m i n a d u p ă întunericul de afară) Dar eliberează-te într-un fel. Nu trebuie să fii c a l m ă
nu vedeau decât roşu. D o a r roşu. ai iun şi să ţii totul în tine. Ai tot dreptul să cedezi azi.
P e n t r u că aceasta era n o u a culoare a c a m e r e i Iu Pentru o clipă, M e r e d i t h r ă m a s e n e m i ş c a t ă , tre-
Vickie. Albastrul p a l dispăruse. T a p e t roşu, p i l o t ! i ând, apoi scutură din c a p într-o încercare chinuită
roşie. R o ş u î n p e t e m a r i , ţ i p ă t o a r e , p e p o d e a . C a ş i I le a zâmbi.
c u m un copil făcuse rost de o găleată cu vopsea ruşii - Nu pot. P u r şi simplu nu sunt făcută p e n t r u aşa
şi stropise totul cu ea, într-o frenezie n e b u n ă . i'rva. H a i d e , lasă-mă să mă uit la m â n a ta.
176 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 177

B o n n i e ar fi v r u t să protesteze, d a r în a c e a clipa — N u , spuse M e r e d i t h cu o voce moale, ca şi c u m


a p ă r u M a t t de d u p ă colţ. Tresări violent c â n d le văzu .n li fost foarte obosită. Uită-te la fereastra asta. T o a t e
pe fete stând acolo. cioburile sunt în afară. A fost spartă de cineva din casă.
— Ce faceţi...? începu el. Şi ăsta e un alt lucru c a r e p a r e nelalocul lui, se
Apoi văzu fereastra. ftndi Bonnie.
— E m o a r t ă , spuse M e r e d i t h cu o voce ternă. — P r o b a b i l că el a făcut-o, c â n d a plecat, spuse
— Ştiu. M a t t a r ă t a ca o fotografie p r o a s t ă a Im Matt.
însuşi, u n a expusă p r e a mult. Am aflat, în faţă. () Se priviră în tăcere, cu un aer învins.
scot.... - U n d e e Ştefan? îl î n t r e b ă încet M e r e d i t h pe
Tăcu. Matt. E în faţă, u n d e toată l u m e a îl p o a t e vedea?
— Am dat greş! C h i a r şi d u p ă ce i-am p r o m i s . . . — N u , c â n d am aflat că e m o a r t ă a pornit-o către
Şi M e r e d i t h se opri. Nu m a i era nimic de spus. I m tea din spate. Eu venisem să îl caut. T r e b u i e să fie
— D a r poliţia va trebui să ne c r e a d ă a c u m , spns< pe aici pe u n d e v a . . .
Bonnie, uitându-se la M a t t , apoi la M e r e d i t h , desco — Şşşt! făcu Bonnie.
p e r i n d că exista totuşi un lucru b u n în asta. V o r trebui Strigătele din faţa casei se opriseră. La fel şi ţipe-
să ne creadă. iilc femeii. In tăcerea relativă auziră o voce slabă de
— N u , răspunse M a t t , n-or să ne creadă, Bonnie dincolo de nucii din fundul curţii.
P e n t r u că ei zic că e vorba de o sinucidere. — .. ..în t i m p ce tu trebuia să o păzeşti!
— Sinucidere? Au văzut c a m e r a aia? N u m e s c aia si­ La auzul tonului, Bonnie îşi simţi pielea ca de găină.
nucidere? strigă Bonnie, din ce în ce m a i tare. — Asta e el! spuse M a t t . Şi e cu D a m o n . H a i d e ţ i !
— Ei spun că Vickie e r a dezechilibrată mintal. O d a t ă ajunşi între copaci, Bonnie auzi l i m p e d e
S p u n c ă . . . a găsit o foarfecă... Vocea lui Ştefan. Cei doi fraţi se confruntau în l u m i n a
— O h , D o a m n e , m u r m u r ă M e r e d i t h , întorcân lunii.

du-şi privirea. — Am avut încredere în tine, D a m o n . Am avut în-


— Ei cred că p o a t e se simţea vinovată p e n t r u că a l redere în tine! spunea Ştefan.
omorât-o pe Sue. Bonnie nu îl m a i văzuse niciodată a t â t de furios,
— Cineva a intrat în casa asta, spuse Bonnie pe un i iu i m ă c a r cu Tyler în cimitir. D a r era m a i mult decât
t o n sălbatic. T r e b u i e să accepte asta! linie.
178 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 179

— Şi ai lăsat să se întâmple asta, c o n t i n u ă Ştefan — Ai fi fost şi tu m o r t ! şuieră D a m o n . Nu a v e m


fără să a r u n c e nici o privire către B o n n i e şi ceilalţi de-a face cu un v a m p i r obişnuit. Te-ar fi frânt în două,
a t u n c i c â n d a p ă r u r ă şi ei, fără să-i d e a o şansă lui ca pe o c r e n g u ţ ă u s c a t ă . . .

D a m o n să-i r ă s p u n d ă . De ce nu ai făcut ceva? D a c ă — Şi ar fi fost mai bine aşa/ strigă Ştefan, respirând

ai fost atât de laş încât să nu te lupţi cu el, puteai c e l greu. Aş fi preferat să m o r î m p r e u n ă cu ea decât să

p u ţ i n să mă chemi. D a r tu d o a r ai stat aici, fără să fad stau fără să fac nimic, şi d o a r să privesc! Ce s-a în­

nimic! tâmplat, D a m o n ? A c u m reuşise să se stăpânească şi


ira calm, m u l t p r e a calm; ochii lui verzi a r d e a u fier­
C h i p u l lui D a m o n era î n c r â n c e n a t , încruntat.
binţi pe faţa palidă, vocea îi e r a rea, otrăvită, c â n d
O c h i i negri î i scânteiau ş i î n p o s t u r a lui n u m a i e r a
Vorbi: Erai p r e a o c u p a t să fugăreşti vreo fată p r i n
nimic leneş, nimic nonşalant. A r ă t a la fel de inflexil ni
tufişuri? Sau îţi p ă s a mult p r e a p u ţ i n ca să intervii?
şi fragil ca o sticlă de geam. V r u să s p u n ă ceva, d a i
D a m o n nu spuse nimic. E r a la fel de palid ca şi fra-
Ştefan îl întrerupse.
Bele lui, cu fiecare m u ş c h i din t r u p î n c o r d a t şi rigid.
— E d o a r vina m e a . Nu trebuia să fiu atât de prost
Valuri de furie î n t u n e c a t ă se revărsau din el în v r e m e
şi să am încredere în tine. Ei ştiau cu toţii, m-au aver­
ce îl privea pe Ştefan.
tizat, d a r eu n-am vrut să-i ascult.
— Sau p o a t e ţi-a plăcut, c o n t i n u ă Ştefan, făcând
— Aha, ştiau cu toţii?
a K ă un pas m i c înainte p e n t r u a ajunge chiar în faţa
D a m o n îi a r u n c ă o privire scurtă lui Bonnie, din
lui D a m o n . D a , probabil că asta a fost; ţi-a plăcut să fii
colţul ochilor. împreună cu un alt asasin. A fost bine, D a m o n ? T e - a
Un fior rece o străbătu. lăsat să priveşti?
— Ştefan, stai puţin, spuse M a t t . Eu c r e d . . . P u m n u l lui D a m o n zvâcni în spate şi apoi îl lovi pe
— Ar fi trebuit să-i ascult, c o n t i n u ă furios Ştefan. Ştefan.
Nici m ă c a r nu p ă r u să îl a u d ă pe M a t t . T r e b u i a să T o t u l se î n t â m p l ă p r e a repede p e n t r u ca ochii lui
r ă m â n chiar eu cu ea. I-am promis că o să fie în sigu­ Konnie să u r m ă r e a s c ă mişcarea. Ştefan căzu pe spate,
r a n ţ ă . .. şi am minţit! A murit convinsă că am trădat-o. pe p ă m â n t u l moale, cu picioarele lui lungi desfăcute.
A c u m Bonnie vedea pe chipul lui vinovăţia, care îl Meredith strigă ceva şi M a t t sări în faţa lui D a m o n .
a r d e a asemenea u n u i acid. Curajos, îşi spuse Bonnie năucită, d a r prost. Aerul
— D a c ă aş fi stat aici.... tra atât de încărcat de tensiune încât pocnea. Ştefan îşi
180 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 181

duse o m â n ă la gură şi apoi o văzu p ă t a t ă de sânge, Uta, frate, d a c ă vii d u p ă m i n e , o să te o m o r . D a c ă


negru în l u m i n a lunii. Bonnie se apropie împleticit d< •Vrei, poţi s-o iei ca p e o promisiune.
el şi îl a p u c ă de braţ. - N-o să vin d u p ă tine, spuse Ştefan de jos, de
D a m o n se repezea din n o u . M a t t se d ă d u în spate unde rămăsese.
dinaintea lui şi căzu în genunchi lângă Ştefan, sprijinii Vocea lui suna ca şi c u m ar fi înghiţit sticlă pisată.
pe călcâie, cu o m â n ă ridicată. D a m o n îşi ridică de jos j a c h e t a , o scutură, a r u n -
— G a t a , băieţi! G a t a , da? strigă el. Când o privire către Bonnie d a r p ă r â n d nici să nu o
Ştefan încerca să se ridice, Bonnie îl ţinu de braţ, \ ac lă, şi se întoarse să plece. Apoi se răsuci la loc şi rosti
m a i fermă a c u m . d a r şi răspicat, fiecare cuvânt fiind o săgeată îndrep­
— N u ! Ştefan, n u ! N u ! îl rugă ea. tată către Ştefan.
M e r e d i t h îl a p u c ă de celălalt braţ. - T e - a m avertizat, spuse. D e s p r e ceea ce sunt şi
— D a m o n , t e r m i n ă ! T e r m i n ă ! s p u n e a M a t t tăie is despre c a r e t a b ă r ă va învinge. Ar fi trebuit să mă
S u n t e m n e b u n i cu toţii d a c ă ne b ă g ă m , îşi spuse asculţi pe mine, frăţioare. Poate că o să înveţi ceva din
Bonnie. D a c ă î n c e r c ă m să o p r i m o l u p t ă între doi noaptea asta.
vampiri furioşi. Or să ne o m o a r e d o a r ca să ne astupe - Am învăţat ce valoare a r e î n c r e d e r e a în tine,
gura. D a m o n o să-1 strivească pe M a t t ca pe o muscă. spuse Ştefan. Pleacă de aici, D a m o n . Nu vreau să te
D a r D a m o n se oprise, în v r e m e ce M a t t îi bl<>< a mai văd niciodată.
d r u m u l . P e n t r u un lung m o m e n t , totul rămase încre Fără să m a i spună nimic, D a m o n le întoarse spatele
menit, n i m e n i nu se mişcă, t o a t ă l u m e a stătu neclin i dispăru în întuneric.
tită, î n c o r d a t ă de tensiune. Apoi, încet, t r u p u l lui Bonnie îi d ă d u d r u m u l braţului lui Ştefan şi îşi lăsă
D a m o n se relaxa. < a pul în mâini.
îşi lăsă mâinile în jos, îşi desfăcu p u m n i i . Trase a c i Ştefan se ridică, scuturându-se ca o pisică ce fusese
a d â n c în piept. Bonnie îşi d ă d u seama că şi ea îşi ţinuse ţinută î m p o t r i v a voinţei sale. Se î n d e p ă r t ă p u ţ i n de
respiraţia, aşa că expiră profund. I eilalţi, ferindu-şi privirea de ei. Apoi r ă m a s e p u r şi
F a ţ a lui D a m o n era rece ca a unei statui sculptau in iplu acolo, nemişcat. Furia p ă r e a să-1 fi părăsit la fel
în gheaţă. d e repede p e cât î l cuprinsese.
— Bine, fie ca voi, spuse, şi vocea lui era la fel de Şi a c u m ce să spunem? se întrebă Bonnie, ridicând
rece. D a r eu a m terminat cu locul ăsta. Plec. Şi de dala I ii ivirea. Ce putem spune? Ştefan avea dreptate cu ceva:
182 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 183

ei îl avertizaseră în privinţa lui D a m o n şi el nu voise să se p o a t ă târî p â n ă acasă în p a t u l ei şi să-şi t r a g ă


să-i asculte. Păruse cu a d e v ă r a t să c r e a d ă că puteau p ă t u r a peste cap.
avea încredere în fratele lui. Şi apoi toţi deveniseră ne­ — Tyler, spuse ea cu voce tare. Şi c â n d ceilalţi se
glijenţi, bazându-se pe D a m o n p e n t r u că aşa era mai întoarseră să o privească, a d ă u g ă : L-am lăsat în bise­
uşor şi p e n t r u că aveau nevoie de ajutorul lui. Nimeni rica în r u i n e . Şi a c u m el e ultima n o a s t r ă s p e r a n ţ ă .
nu protestase c â n d D a m o n rămăsese să o păzească pe [Trebuie să-1 convingem să ne ajute.
Vickie în seara asta. Asta îi puse pe toţi în mişcare. Ştefan se întoarse
Cu toţii erau responsabili. D a r Ştefan era cel care încet, fără să vorbească şi fără să privească pe nimeni
se simţea sfâşiat de vină p e n t r u ce se întâmplase. Bon­ in ochi pe când îi u r m a înapoi în stradă. Poliţiştii şi am-
nie ştia că asta se afla dincolo de furia lui necontrolala I lulanţa plecaseră şi ei se u r c a r ă în maşina lui M e r e d i t h
în faţa lui D a m o n : propria lui ruşine şi remuşcările sale. şi se î n d r e p t a r ă către cimitir fără nici un incident.
Se întrebă d a c ă D a m o n ştia asta, şi d a c ă îi păsa. Apoi D a r c â n d ajunseră la biserica în ruine, Tyler nu m a i
se întrebă ce se întâmplase de fapt în seara asta. Acum e r a acolo.
că D a m o n plecase, probabil că n-or să afle niciodată. — L-am lăsat cu picioarele libere, spuse încet şi r a r
Indiferent ce se întâmpla, se gândi ea, era m a i bine Matt, strâmbându-se scârbit de propria-i prostie. Pro-
că plecase. I >abil că a plecat pe jos, căci m a ş i n a lui e încă aici.
Z g o m o t e l e î n c e p e a u din n o u să se a u d ă : maşini Sau p o a t e că a fost luat, îşi spuse Bonnie. Pe p o -
care p o r n e a u în stradă, izbucnirea scurtă a unei sirene, i leaua de p i a t r ă nu era nici un indiciu care să le s p u n ă
uşi trântite. P e n t r u m o m e n t , erau în siguranţă printre < u m plecase Tyler.
copacii din curte, d a r nu p u t e a u r ă m â n e acolo. M e r e d i t h se duse la peretele d ă r â m a t şi se aşeză pe
M e r e d i t h stătea cu o m â n ă la frunte, cu ocliii e l , cu o m â n ă apăsându-şi r ă d ă c i n a nasului.
închişi. Bonnie îşi întoarse privirea de la ea la Ştefan, Bonnie se r e z e m ă m o a l e de zidul clopotniţei.
apoi la luminile din casa tăcută a lui Vickie, de din­ D ă d u s e r ă cu totul greş. î n t r - u n cuvânt, asta se în­
colo de copaci. Un val de epuizare o străbătu. T o a t l tâmplase în această seară. Ei pierduseră şi el câştigase,
adrenalina care o făcuse să reziste de-a lungul î n t r e ; M I fol ceea ce făcuseră ei astăzi se t e r m i n a s e cu o în-
seri p ă r e a să se fi scurs din ea. Nici m ă c a r nu se mai li.ingere.
simţea furioasă p e n t r u m o a r t e a lui Vickie; d o a r de­ Iar Ştefan, îşi d ă d e a s e a m a Bonnie, lua pe umerii
p r i m a t ă şi îngreţoşată şi foarte, foarte obosită. îşi dorea lui întreaga responsabilitate p e n t r u tot.
184 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 185

Se uită la capul întunecat, aplecat, de pe scaunul — N u , nu, nu e nimic îngrozitor. V r e a u d o a r să te


din faţă, în v r e m e ce se întorceau către pensiune. Un ocupi tu de M e r e d i t h , să ai grijă să ajungă cu b i n e
alt gând îi trecu p r i n minte, u n u l care stârni în ea un acasă şi restul.
val de p a n i c ă . A c u m că D a m o n plecase, nu-1 mai A r ă t ă către cealaltă fată, care deja se îndrepta către
aveau decât pe Ştefan care să-i protejeze. I a r dacă Şte­ maşina ei.

fan însuşi era epuizat şi vulnerabil... — D a r tu vii cu noi, spuse M a t t .

B o n n i e îşi m u ş c ă buzele c â n d M e r e d i t h opri Bonnie aruncă o privire către scări prin uşa deschisă.

maşina în faţa h a m b a r u l u i . în m i n t e a ei p r i n d e a con­ — N u , cred că m a i r ă m â n câteva m i n u t e . Ştefan


mă p o a t e duce V r e a u să vorbesc ceva cu el.
t u r o idee. O făcea să se simtă stânjenită, chiar spe­
M a t t p ă r u uimit.
riată, d a r încă o privire către Ştefan îi întări decizia.
— Să vorbeşti despre ce?
Ferrariul era p a r c a t tot în spatele h a m b a r u l u i — se
— Ei, ceva. Nu p o t să-ţi explic a c u m . Vrei, M a t t ?
p ă r e a că D a m o n îl a b a n d o n a s e . Bonnie se î n t r e b ă
— D a r . . . ei, bine. S u n t p r e a obosit ca să-mi m a i
c u m avea de gând să străbată distanţele, apoi se gândi
pese. Fă ce vrei. Ne v e d e m m â i n e .
la aripi. Aripi negre de cioară, puternice, d a r m o i ca o
O p o r n i către m a ş i n a lui M e r e d i t h , p ă r â n d n e d u ­
catifea, reflectând culorile curcubeului în penele lor.
merit şi p u ţ i n supărat.
D a m o n nu avea nevoie de o maşină.
Bonnie e r a ea însăşi n e d u m e r i t ă de atitudinea lui.
I n t r a r ă în pensiune d o a r cât să dea Bonnie un tele­
De ce ar trebui să-i pese lui, obosit sau n u , că vorbea cu
fon acasă să le s p u n ă părinţilor ei că r ă m â n e a peste
Ştefan? D a r nu avea v r e m e să se m a i g â n d e a s c ă la
n o a p t e la M e r e d i t h . Asta fusese iniţial ideea ei. D a r asta. Se întoarse către trepte şi, îndreptându-şi u m e ­
d u p ă ce Ştefan urcase scările către c a m e r a lui de rii, începu să urce.
la m a n s a r d ă , Bonnie îl opri pe M a t t în v e r a n d a din Becul de la plafoniera din m a n s a r d ă era ars şi Şte­
faţă. fan aprinsese o l u m â n a r e . Stătea întins de-a c u r m e ­
— M a t t ? Pot să-ţi cer o favoare? zişul patului, cu un picior a t â r n â n d în afară, cu ochii
El se întoarse şi ochii lui albaştri se făcură m a r i . închişi. P o a t e a d o r m i s e , îşi spuse Bonnie. B o n n i e se
— Asta e o întrebare de la care nu ştiu la ce să mă apropie în vârful picioarelor şi trase aer adânc în piept,
aştept, Bonnie. De fiecare d a t ă c â n d Elena spunea cu pentru a-şi face curaj.
vintele astea... — Ştefan?
186 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 187

El deschise ochii. — Pentru că, spuse el încet, am făcut o promisiune.


— C r e d e a m că ai plecat, spuse. Poate că nu cu cuvintele astea, d a r . . . tot o promisiune.
— Ei au plecat, eu n u . N-o să mă m a i h r ă n e s c cu sânge omenesc, p e n t r u că

D u m n e z e u l e , ce palid e, îşi spuse Bonnie. F ă r ă sa • i si a î n s e a m n ă să mă folosesc de o persoană, ca de o vită.

m a i aştepte, intră direct în subiect. Şi n-o să schimb sânge cu nimeni, p e n t r u că asta în­

— Ştefan, m - a m gândit la ceva. A c u m , că D a m o n seamnă iubire, şi...

a plecat, tu ai r ă m a s singura barieră între noi şi asasin. De d a t a asta el fu cel care nu p u t u să încheie. D a r

Asta î n s e a m n ă că trebuie să fii puternic, pe cât de pu­ Bonnie înţelese.


— N-o să mai fie nimeni altcineva, nu-i aşa? spuse ea.
ternic posibil. Şi, ştii, m - a m gândit că p o a t e . . . ştii t u . . .
— N u . Nu p e n t r u m i n e .
p o a t e ai nevoie...
Ştefan e r a atât de obosit încât îşi p i e r d e a controlul
V o c e a i se stinse. F ă r ă să-şi dea seama, începuse să
şi Bonnie p u t e a să v a d ă ce se afla dincolo de mască. Şi
se j o a c e cu bandajul improvizat din şerveţele din
din n o u văzu acea d u r e r e şi nevoie puternică, atât de
p a l m a ei. î n c ă m a i sângera p u ţ i n acolo u n d e se tăiase
puternică încât trebui să î n t o a r c ă privirea.
în cioburile de sticlă.
Un fior rece şi c i u d a t de p r e m o n i ţ i e şi t e a m ă îi
Privirea lui o u r m ă pe a ei, c o b o r â t ă spre p a l m ă .
fcăgetă inima. î n a i n t e , se întrebase d a c ă M a t t avea să
Apoi ochii i se ridicară repede către faţa ei, citind acolo
isi revină v r e o d a t ă d u p ă Elena, şi se p a r e că îşi reve­
confirmarea. U r m ă u n lung m o m e n t d e tăcere.
nise. D a r Ştefan...
Apoi Ştefan clătină din c a p .
Ştefan, îşi d ă d u ea seama, şi fiorul d e v e n i şi m a i
— D a r de ce nu? Ştefan, nu vreau să te sâcâi, dar reec, era altfel. Indiferent cât t i m p trecea, indiferent
sincer, nu arăţi deloc bine. N-o să ne fii de p r e a m a r e ce făcea el, nu avea n i c i o d a t ă să se vindece cu
ajutor d a c ă te prăbuşeşti. Şi... nu mă deranjează, asta adevărat. F ă r ă E l e n a e l v a f i î n t o t d e a u n a d o a r p e
d a c ă iei d o a r puţin. V r e a u să spun, n-o să-i simt lipsa, plinătate el însuşi, d o a r pe j u m ă t a t e viu.
nu? Şi nu p o a t e să d o a r ă chiar aşa de rău. Şi... Bonnie t r e b u i a să se g â n d e a s c ă la ceva, să facă
D i n n o u vocea i se stinse. El continua d o a r să o pri­ ceva, să î m p i n g ă d e o p a r t e această senzaţie oribilă de
vească fix, ceea ce era foarte deconcertant. s| >aimă. Ştefan avea nevoie de Elena; nu p u t e a fi întreg
— Ei, de ce nu? întrebă ea pe un ton răstit, simţin- lără ea. In seara asta începuse să cedeze, oscilând între
du-se într-un fel dezamăgită. un control periculos de strâns şi o furie violentă. D a c ă
188 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 189

ar p u t e a să o v a d ă pe Elena m ă c a r p e n t r u un m i n u t şi Ea simţi c u m obrajii i se înroşesc.


să vorbească cu e a . . . — E-n regulă, spuse.
Venise aici ca să-i dea lui Ştefan un d a r pe care cl Dumnezeule, e s u p e r b . O c h i i ă i a . . . în clipa u r m ă ­
nu-1 dorea. D a r exista ceva ce îşi d o r e a Ştefan, îşi dădu toare ori avea să sară pe el, ori să se topească pe patul
ea seama, şi d o a r ea avea p u t e r e a de a-i oferi acel ceva. lui. Cu un sentiment agonizant d a r plăcut al virtuţii, îşi
F ă r ă să îl privească, spuse cu o voce răguşită: i rase m â n a şi se întoarse către l u m â n a r e .
— Ai vrea să o vezi pe Elena? — C e - a r fi să intru în t r a n s ă şi să încerc să iau
O tăcere de moarte dinspre pat. Bonnie se aşeză, pri­ legătura cu ea, şi apoi, d u p ă ce o fac, să încerc să ajung
vind cum umbrele din cameră se legănau şi pâlpâiau. In in mintea ta şi să te includ în legătura noastră? Crezi
cele din u r m ă aruncă o privire spre el, din colţul ochilor. că ar merge aşa?
Ştefan respira greu, cu ochii închişi, cu trupul în­ — S-ar p u t e a să meargă, d a c ă te ajut şi eu, spuse el,
cordat ca un arc. î n c e r c â n d , îşi d ă d u s e a m a Bonnie, inutându-şi intensitatea privirii de pe ea pe l u m â n a r e .
să-şi a d u n e p u t e r e a de a rezista tentaţiei. Pot să-ţi ating m i n t e a . . . c â n d eşti gata, o s-o simt.
Şi pierzând. Bonnie o văzu limpede. — Bun.
Niciodată nu putuse să-i s p u n ă „ n u " Elenei. L u m â n a r e a e r a albă, cu suprafaţa ei de c e a r ă
C â n d ochii li se întâlniră din nou, privirea lui era netedă şi lucioasă. Flacăra se ridică şi apoi se micşoră.
sălbatică, iar buzele erau strânse într-o linie subţire. Bonnie îşi aţinti privirea în ea, şi rămase aşa p â n ă când
Pielea lui nu m a i e r a p a l i d ă şi c u l o a r e a îi urcase în ;e pierdu în văpaie, p â n ă c â n d restul încăperii dispăru
obraji. T r u p u l lui tot m a i t r e m u r a de încordare şi ten­ din j u r u l ei. Nu m a i e r a d e c â t flacăra, ea însăşi şi
siunea nerăbdării. flacăra. I a r ea p ă t r u n d e a în flacără.
— Ţi-ar p u t e a face rău, Bonnie. O strălucire insuportabilă o înconjură. Apoi trecu
— Ştiu. prin ea în întuneric.
— Ar însemna să te deschizi în faţa u n o r forţe pe
care nu le poţi controla. Nu-ţi p o t g a r a n t a că sunt îii Morga era rece. Bonnie se uită î n j u r tulburată, între-
stare să te protejez în faţa lor. li.îndu-se c u m ajunsese aici, î n c e r c â n d să-şi a d u n e
— Ştiu. Vrei să o fac? rândurile. E r a singură, şi dintr-un oarecare motiv asta
Ştefan o luă de m â n ă , cu a r d o a r e . i > c leranja. Nu trebuia să m a i fie cineva aici? Ea venise
— Mulţumesc, Bonnie, şopti. a caute pe cineva.
190 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 191

în c a m e r a alăturată se vedea lumină. Bonnie se în­ „ A m venit aici ca să te las să-1 vezi pe Ştefan", spuse.
d r e p t ă într-acolo şi inima începu să-i b a t ă m a i puter­ Ochii Elenei se făcură mari, buzele i se desfăcură.
nic. E r a un salon m o r t u a r , plin cu sfeşnice înalte în Bonnie recunoscu privirea tânjitoare, p l i n ă de o ar­
care sclipeau şi t r e m u r a u l u m â n ă r i albe. In mijlocul doare a p r o a p e irezistibilă. Cu m a i p u ţ i n de un sfert de
lor se afla un sicriu alb, cu capacul ridicat. oră în u r m ă o văzuse în ochii lui Ştefan.
încet, pas cu pas, ca şi c u m cineva o trăgea, Bonnie „ O h " , şopti Elena. înghiţi greu, ochii i se înceţo­
se apropie de sicriu. Nu voia să se uite în el. D a r tre­ şară. „ O h , B o n n i e . . . d a r nu pot."
b u i a să o facă. în sicriul acela era ceva care o aştepta. „ D e ce n u ? "
C a m e r a e r a scăldată în l u m i n a albă, b l â n d ă , a în ochii Elenei străluceau a c u m lacrimi, iar buzele
lumânărilor. Se simţea ca şi c u m plutea într-o insulă îi t r e m u r a u .
de strălucire. D a r nu voia să se u i t e . . . „Şi d a c ă lucrurile încep să se schimbe? D a c ă vine el,
Mişcându-se p a r c ă cu încetinitorul, ajunse lângă si­ şi..."
criu, privi căptuşeala albă de satin. E r a gol. îşi duse o m â n ă la gură şi Bonnie îşi aduse a m i n t e
Bonnie îl închise şi se r e z e m ă de el, oftând. de ultimul ei vis, cel în care dinţii cădeau asemeni stro­
Apoi p e r c e p u o mişcare cu c o a d a ochiului şi st­ pilor de ploaie. Privirea ei o întâlni pe a Elenei cu o
rasuri. groază plină de înţelegere.
E r a Elena. „ N u pricepi? N-aş p u t e a suporta d a c ă s-ar întâmpla
„ O h , D o a m n e , m-ai speriat", spuse Bonnie. aşa ceva", şopti Elena. „ D a c ă m-ar vedea aşa... Şi eu
„ P a r c ă ţi-am spus să nu vii aici", răspunse Elena. nu p o t controla lucrurile aici; nu sunt suficient de pu­
De d a t a asta avea p ă r u l despletit, căzându-i pe ternică. Bonnie, te rog, nu-1 lăsa să ajungă aici. Spu-
u m e r i şi apoi pe spate, ca auriul p a l şi strălucitor al ne-i că-mi p a r e atât de rău. S p u n e - i . . . "
unei flăcări. P u r t a o rochie albă subţire care lucea uşor închise ochii şi lacrimile îi alunecară pe obraji.
în l u m i n a lumânărilor. Ea însăşi a r ă t a ca o l u m â n a r e , „Bine."
luminoasă, scânteietoare. E r a desculţă. Bonnie simţea că o să izbucnească şi ea în plâns,
„ A m venit aici ca s ă . . . " (Iar Elena avea dreptate. î n c e r c ă să ajungă în m i n t e a
Bonnie vorbea şovăitor, o idee pâlpâindu-i la mar­ lui Ştefan p e n t r u a-i explica asta, p e n t r u a-1 ajuta să
ginea minţii. Ăsta era visul ei, transa ei. T r e b u i a să-si suporte m a i bine dezamăgirea. D a r în clipa în care o
amintească. atinse ştiu că făcuse o greşeală.
192 • Jurnalele Vampirilor

„Ştefan, n u ! Elena s p u n e . . . "


Nu m a i conta. M i n t e a lui era m a i p u t e r n i c ă decâ i
a ei şi în clipa în care făcuse contactul el preluase con­
ducerea. Percepuse esenţa discuţiei ei cu Elena, dar nu
avea de g â n d să accepte refuzul. Neajutorată, Bonnic
se simţi invadată, simţi c u m m i n t e a lui vine tot mai
a p r o a p e de cercul de l u m i n ă f o r m a t de sfeşnice. Ii
simţi acolo prezenţa, o simţi p r i n z â n d contur. Se în­
toarse şi îl văzu, cu p ă r u l lui întunecat, cu chipul în­
cordat, cu ochii verzi aprigi ca ai u n u i şoim. Şi apoi,
ştiind că nu m a i p u t e a face nimic, se d ă d u înapoi pci i
tru a-i lăsa singuri. tefan auzi o voce şoptind, cu b l â n d e ţ e şi
durere:
„Oh, nu."
() voce pe care nu crezuse că avea să o m a i a u d ă vreo­
dată, o voce pe care nu avea să o uite niciodată. Fiori
reci îl străbătură şi simţi c u m un t r e m u r se a d u n ă în el.
Se întoarse către voce, cu atenţia concentrată imediat,
( i i m i n t e a a p r o a p e b l o c a t ă p e n t r u c ă n u p u t e a face
laţa la atâtea emoţii intense dintr-odată.
Ochii lui erau înceţoşaţi şi nu p u t e a u distinge decât
un val de strălucire, ca o mie de l u m â n ă r i aprinse. D a r
nu avea nici o importanţă. O p u t e a simţi acolo. Aceeaşi
I irezenţă pe care o simţise chiar în p r i m a zi c â n d ajun­
sese în Fell's C h u r c h , o lumină alb-aurie care strălucea
în conştiinţa lui. Plină de o frumuseţe c a l m ă şi o pa­
siune arzătoare şi viaţă vibrantă. C e r â n d ca el să vină
către ea, să uite de orice altceva.
194 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 195

Elena. E r a cu adevărat Elena. Un val de uşurare şi de bucurie d u r e r o a s ă îl stră­


Prezenţa ei îl copleşi, umplându-1 p â n ă în vârful de­ bătu pe Ştefan. Cu greu se p u t e a c o n c e n t r a la ceea ce
getelor. T o a t e simţurile lui flămânde erau fixate asu­ spunea ea, d a r nu conta. Felul în care îi rostise ea nu­
p r a acelei străluciri luminoase, c ă u t â n d - o pe Elena. mele era suficient. Acel „ O h , Ştefan" îl spunea tot ceea
Având nevoie de Elena. ce îl interesa.

Apoi ea păşi afară. Se apropie de ea încet, întinzând m â n a p e n t r u a i-o

Se mişca încet, şovăitor. Ca şi c u m cu greu se putea prinde pe a ei. O văzu c u m scutură din cap, protes­

forţa să o facă. Ştefan se simţea la fel de paralizat. tând, văzu că buzele îi erau desfăcute de respiraţia ei
grea. De aici de a p r o a p e , pielea ei avea o strălucire in­
Elena.
terioară, ca o flacără care scânteia p r i n ceara transpa­
Ii v e d e a fiecare t r ă s ă t u r ă ca şi c u m e r a peni tu
rentă a unei l u m â n ă r i . Pe genele ei, picăturile de
p r i m a oară. Părul auriu care îi flutura în j u r u l feţei şi
lacrimi a t â r n a u a s e m e n e a u n o r d i a m a n t e .
pe u m e r i ca un halou. Pielea albă, perfectă. T r u p u l
Deşi c o n t i n u a să scuture din cap, deşi continua să
subţire, suplu, a c u m înclinat p u ţ i n şi î n d e p ă r t a t de el,
protesteze, ea nu îşi trase m â n a . Nici m ă c a r a t u n c i
cu o m â n ă ridicată în semn de protest.
când degetele lui desfăcute o atinseră, lipindu-se de
„Ştefan", veni şoapta, şi era vocea ei.
vârfurile reci ale degetelor ei ca şi c u m erau de-o parte
V o c e a ei rostindu-i n u m e l e . D a r era atâta durere
a de alta a u n u i geam.
în vocea aceea încât Ştefan voi să fugă la ea, să o cu«j
I a r la distanţa asta ochii ei nu-i p u t e a u evita privi­
p r i n d ă în b r a ţ e , să-i p r o m i t ă că totul va bine.
rea. Se uitau u n u l la altul, se uitau fără să m a i v a d ă
„Ştefan, te r o g . . . Nu pot..." altceva. P â n ă c â n d în cele din u r m ă ea nu m a i şopti
A c u m îi vedea ochii. Albastrul-închis de lapislázuli, „Ştefan, n u " şi-i m u r m u r ă d o a r numele.
spuzit cu auriu în l u m i n a aceasta. M a r i de duren- şi El nu m a i p u t e a gândi. I n i m a stătea să-i iasă din
umezi de lacrimi nevărsate. îşi simţi sufletul sfâşiat. piept. Nu m a i c o n t a nimic, d o a r că ea era aici, că erau
„ N u vrei să mă vezi?" aici împreună. Nu vedea decorul ciudat, nu-i păsa cine
V o c e a lui era uscată p r e c u m praful. ar putea să-i privească.
„ N u v r e a u să mă vezi tu pe mine. O h , Ştefan, ti încet, atât de încet, îi strânse m â n a , împletindu-şi
p o a t e să facă să se întâmple orice. Şi o să ne găsească. < legetele cu ale ei, aşa c u m e r a u menite să fie. Cealaltă
O să vină a i c i . . . " m â n ă o ridică spre chipul ei.
196 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 197

O c h i i ei se închiseră c â n d simţi atingerea, obrazul lui, fiecare centimetru din ea lipit de el, ca şi c u m acela
i se culcă în p a l m a lui. El simţi u m e z e a l a pe degete şi fusese locul lui d i n t o t d e a u n a . El simţea gustul sărat al
un h o h o t de râs i se stinse în gât. Lacrimi de vis. D a r lacrimilor ei pe buzele sale, şi îl u m p l e a de dulceaţă.
erau adevărate, ea era adevărată. Elena. Ştia, vag, că m a i era cineva la c a r e t r e b u i a să se
D u l c e a ţ a clipei îl străpunse. O plăcere atât de pu­ gândească. D a r şocul electric iniţial al pielii ei reci
ternică încât p ă r e a d u r e r e , d o a r să îi şteargă cu un lăcuse să d i s p a r ă r a ţ i u n e a din m i n t e a lui. Ei doi se
deget, ca o m â n g â i e r e , lacrimile de pe obraz. aflau în centrul u n u i vârtej de foc; universul p u t e a ex­
T o a t ă t a n d r e ţ e a zădărnicită din ultimele şase luni, ploda, p u t e a să se dezintegreze sau să se transforme în
toate emoţiile pe care le ţinuse închise în inimă atâta cenuşă, p u ţ i n îi p ă s a lui Ştefan, atâta v r e m e cât p u t e a
v r e m e se revărsară afară, înecându-1. I n e c â n d u - i pe să o ţină în siguranţă în braţele lui.
a m â n d o i . Nu fu nevoie decât de acel gest m ă r u n t , şi în D a r Elena t r e m u r a .
clipa u r m ă t o a r e o strângea în b r a ţ e . Nu d o a r din c a u z a emoţiei, a acelei intensităţi a
Un înger în braţele lui, rece şi palpitând de viaţă şi emoţiei care îl făcea pe el să se simtă ameţit şi beat de
frumuseţe. O fiinţă de văpaie şi aer. Ea se înfiora în plăcere. Ci şi de frică. El simţea frica în m i n t e a ei şi
îmbrăţişare; apoi, cu ochii tot închişi, îşi ridică gura voia să o protejeze, să o apere ca un scut şi să aibă grijă
spre el. de ea şi să omoare pe oricine î n d r ă z n e a să o sperie. Cu
în acel sărut nimic nu era rece, căci aprinse scântei un mârâit, îşi ridică faţa p e n t r u a privi î n j u r .
în nervii lui Ştefan, topind şi dizolvând totul în jurul „ C e e ? " spuse, auzind tonul aspru de p r ă d ă t o r din
lui. Ştefan simţi c u m stăpânirea lui dispare, acel auu >- propria sa voce. „ O r i c e încearcă să-ţi facă r ă u . . . "
control pe care se străduise atâta să-1 m e n ţ i n ă de când „Nimic nu-mi p o a t e face mie rău. R ă m a s e lipită de
o pierduse. T o t u l în a d â n c u l lui se elibera, toate no­ el, d a r d ă d u capul pe spate p e n t r u a-1 privi. Mă t e m
durile se desfăceau, toate barajele se d ă r â m a u . îşi sim­ pentru tine, Ştefan, p e n t r u ceea ce ar p u t e a să-ţi facă el.
ţea propriile lacrimi în t i m p ce o ţinea strâns lângă cl, Şi p e n t r u ceea ce te-ar p u t e a face să v e z i . . . "
încercând să unească cele d o u ă t r u p u r i într-unui sin­ V o c e a îi t r e m u r ă .
gur. P e n t r u ca nimic să nu-i m a i p o a t ă despărţi vreo­ „ O h , Ştefan, p l e a c ă a c u m , î n a i n t e să vină el. Te
dată. poate găsi p r i n m i n e . Te rog, te rog, p l e a c ă . . . "
Plângeau a m â n d o i , fără să se desprindă din sărut. „ C e r e - m i orice altceva şi o s-o fac", răspunse
Braţele subţiri ale Elenei erau a c u m în j u r u l gâtului Ştefan.
198 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 199

Asasinul trebuia să-1 sfâşie nerv cu nerv, muşchi cu P ă r e a t â n ă r , m a i m a r e decât Ştefan, şi totuşi t â n ă r .
muşchi, celulă cu celulă, pentru a-1 face să o părăsească. D a r n u era.
„Ştefan, e d o a r un vis", spuse disperată Elena, şi „Ştefan, pleacă acum, şopti Elena. Mie nu-mi poate
alte lacrimi i se rostogoliră pe obraji. „ N u ne p u t e m face r ă u , d a r cu tine e altfel. P o a t e să facă să se în­
atinge în realitate, nu p u t e m fi î m p r e u n ă . Nu ne este tâmple ceva care să te u r m ă r e a s c ă afară din vis."
îngăduit." Braţul lui Ştefan r ă m a s e nemişcat, ţinând-o strâns
Lui Ştefan nu îi păsa. Lui nu i se p ă r e a un vis. Simţea lângă el.
totul ca şi c u m ar fi fost real. Şi chiar de-ar fi fost un vis,
„ B r a v o ! " a p l a u d ă bărbatul în impermeabil, privind
nu era dispus să renunţe la Elena, p e n t r u nimeni. Nici
î n j u r ca şi c u m încuraja o a u d i e n ţ ă invizibilă.
o forţă din ceruri sau din iad nu-1 p u t e a face...
Se clătină uşor şi, d a c ă ar fi fost o m , Ştefan s-ar fi
„ T e înşeli, amice! S u r p r i z ă ! " spuse o altă voce, o
gândit că e beat.
voce pe care Ştefan nu o m a i auzise niciodată.
„Ştefan, te rog", şopti Elena.
Cu toate acestea, o recunoscu instinctiv, ca vocea
„Ar fi nepoliticos să plece înainte să fim prezentaţi
u n u i asasin. Un v â n ă t o r p r i n t r e vânători. Şi c â n d sc
c u m t r e b u i e " , spuse bărbatul blond. Cu mâinile în bu­
întoarse, îşi aminti ceea ce spusese Vickie, biata Vickie.
zunarele impermeabilului, făcu doi paşi înainte. „ N u
Arată ca diavolul.
vrei să ştii cine s u n t ? "
Asta d a c ă diavolul era frumos şi blond.
E l e n a clătină din cap, nu în semn de refuz, ci de în­
P u r t a un impermeabil zdrenţuit, aşa c u m îl descri­
frângere, şi îl lăsă pe u m ă r u l lui Ştefan. El îşi făcu
sese Vickie. M u r d a r şi ponosit. Arăta ca orice om de pe
străzi din orice oraş mare, doar că era foarte înalt şi ochii m â n a căuş în j u r u l p ă r u l u i ei, v r â n d să protejeze fie­

lui erau atât de limpezi şi de pătrunzători. Un albastru care bucăţică din ea în faţa acestui n e b u n .

electric, de cer curăţat de nori- Avea părul aproape alb, „ V r e a u să ştiu", spuse el, uitându-se la b ă r b a t u l
şi îi stătea ridicat ca şi c u m fusese suflat de un vânt blond peste capul ei.

îngheţat. Zâmbetul lui larg îl îngreţoşă pe Ştefan. „ N u înţeleg de ce nu m-ai întrebat pe m i n e de la


„Salvatore, bănuiesc, spuse el, s c h i ţ â n d o plecă­ b u n î n c e p u t " , replică b ă r b a t u l , scărpinându-se p e
ciune. Şi, evident, Elena cea frumoasă. Elena cea fru­ obraz cu degetul mijlociu. „ î n loc să te duci la toţi cei­
m o a s ă şi moartă. Ai venit să fii cu ea, Ştefan? Voi doi lalţi. Eu sunt singurul care p o t să-ţi spun. S u n t pe-aici
eraţi meniţi să fiţi î m p r e u n ă . " de m u l t ă v r e m e . "
200 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 201

„ C â t de m u l t ă ? " î n t r e b ă Ştefan, fără să p a r ă im­ ia la fugă, sau să ridice î n a i n t e a m e a cruci. Blondul


presionat. clătină din c a p . D a r o femeie a venit să-mi ceară aju­
„ Multă..." torul. E r a servitoare în casa u n u i b a r o n , şi t â n ă r a ei
Ochii bărbatului b l o n d deveniră visători, ca şi c u m s t ă p â n ă e r a b o l n a v ă . Pe m o a r t e , zicea. V o i a să fac
privea înapoi în timp. ceva să o ajut. Şi a ş a . . . "
„ E u sfâşiam gâturi albe şi drăgălaşe pe când Zâmbetul reveni şi se lăţi, devenind imposibil de larg.
strămoşii tăi construiau Colosseumul. Am o m o r â l „ A m ajutat-o. E r a o fiinţă mică şi drăgălaşă."
alături de a r m a t a lui Alexandru. Am luptat în R ă z b o ­ Ştefan îşi răsucise trupul p e n t r u a o ţine în braţe pe
iul T r o i a n . Sunt b ă t r â n , Salvatore. S u n t u n u l dintre Elena şi acum, p e n t r u o clipă, îşi întoarse şi capul. Ar fi
Cei O r i g i n a r i . în cele m a i vechi amintiri ale mele trebuit să-şi d e a seama, ar fi trebuit să ghicească. Şi ast­
aveam un topor de bronz." fel înţelese totul. M o a r t e a lui Vickie, moartea lui Sue, în
încet, Ştefan încuviinţă din cap. final el trebuia să p a r ă vinovat p e n t r u toate. Căci el de­
Auzise de Cei Vechi. Se vorbea despre ei în şoaptă clanşase şirul de evenimente care se încheiau aici.
p r i n t r e v a m p i r i , d a r nici u n u l d i n t r e cei pe care îi „ K a t h e r i n e " , spuse, ridicând capul p e n t r u a-1 privi
c u n o ş t e a Ştefan nu văzuse v r e o d a t ă u n u l . Fiecare pe b ă r b a t . „ T u eşti v a m p i r u l care a transformat-o pe
v a m p i r era făcut de către un alt vampir, transformai Katherine."
p r i n schimbul de sânge. D a r undeva, înapoi în timp, „Pentru a-i salva viaţa", replică b ă r b a t u l blond, ca şi
existaseră Cei Originari, cei care nu fuseseră făcuţi. Ei c u m Ştefan nu r e u ş e a să înveţe o lecţie. „ P e care
se aflau acolo u n d e se o p r e a hotarul continuităţii. Ni­ iubiţica ta de aici i-a luat-o."
m e n i nu ştia c u m de ajunseseră ei să fie vampiri. D a r U n n u m e . Ştefan c ă u t a î n minte u n n u m e , ştiind c ă
Puterile lor erau legendare. o d a t ă K a t h e r i n e i-1 spusese, la fel c u m i-1 descrisese pe
„Am ajutat la distrugerea Imperiului R o m a n " , con­ acest bărbat. Auzea în m i n t e cuvintele lui K a t h e r i n e :
tinuă visător bărbatul blond. „ N e n u m e a u b a r b a r i —j M-am trezit în crucea nopţii şi am văzut-o pe Gudren, servi­
p u r şi simplu nu înţelegeau! R ă z b o i u l , Salvatore! toarea mea, lângă pat. Şi apoi se dădu deoparte şi am văzut
N i m i c nu e ca războiul. E u r o p a e r a i n c i t a n t ă pe bărbatul pe care îl adusese. Mi s-a făcutfrică. Numele lui era
atunci. Am h o t ă r â t să r ă m â n în z o n a rurală şi să mă Maus, şi auzisem oamenii din sat spunând că era rău...
distrez. Ştii, e ciudat, d a r o a m e n i i nu se simţeau ni­ „ K l a u s " , spuse b ă r b a t u l blond pe un ton politicos,
ciodată în largul lor în p r e a j m a m e a . O b i ş n u i a u să o ca şi c u m a p r o b a ceva. „ S a u cel p u ţ i n aşa îmi s p u n e a
202 • Jumalek Vampirilor Reuniunea • 203

ea. S-a întors la m i n e d u p ă ce doi p u ş t a n i italieni o „ D a c ă aş p u t e a . . . " , şopti Elena, ridicându-şi capul
părăsiseră. Făcuse totul p e n t r u ei, îi schimbase în vam­ şi privindu-1 cu ură.
piri, le dăruise viaţă eternă, d a r ei s-au a r ă t a t nerecu­ „Ei, asta e. î n t r e timp, îi am pe prietenii tăi. Sue
noscători şi au alungat-o. Foarte ciudat." era o fată atât de dulce, aşa am auzit. îşi linse buzele.
„ N u aşa s-au petrecut lucrurile", spuse Ştefan prin­ Iar Vickie a fost delicioasă. Delicată, d a r cu c a r n e pe
tre dinţi. ea, cu o a r o m ă foarte plăcută. M a i d e g r a b ă ca o fată
„ C e e a ce a fost şi m a i ciudat e că niciodată nu v-a de nouăsprezece ani decât de şaptesprezece."
uitat, Salvatore. M a i ales p e tine. î n t o t d e a u n a m ă Ştefan vru să se r e p e a d ă înainte, d a r Elena îl ţinu.
c o m p a r a într-un m o d defavorabil cu tine. Am încercat „Ştefan, n u ! Asta e teritoriul lui, iar puterile lui min­
să-i b a g minţile în cap cu bătaia, d a r nu a mers deloc.. tale sunt m a i tari decât ale noastre. Are totul sub con­
Poate că ar fi trebuit p u r şi simplu să o o m o r eu, nu trol."
ştiu. D a r a t u n c i mă obişnuisem deja să o am lângă „Exact. Acesta e teritoriul m e u . Irealitatea." Klaus
mine. N-a fost niciodată p r e a deşteaptă. D a r îţi făcea rânji, din n o u acel rânjet holbat de psihopat. „ U n d e
plăcere să o priveşti, şi ştia c u m să se distreze. Eu am cele m a i cumplite coşmaruri devin realitate, pe gratis.
învăţat-o asta, c u m să se b u c u r e de v â n ă t o a r e . P â n ă De p i l d ă " , spuse uitându-se la Ştefan, „n-ai v r e a să
la u r m ă m i n t e a i s-a deranjat puţin, d a r ce contează':' vezi c u m a r a t ă cu adevărat iubiţica ta acum? F ă r ă ma­
N-o ţ i n e a m p e n t r u creierul ei." chiaj?"
Nu mai exista nici o u r m ă de dragoste pentru Kathc- E l e n a scoase u n sunet uşor, a p r o a p e u n g e a m ă t .
rine în inima lui Ştefan, dar tot îl putea urî pe omul care Ştefan o lipi m a i tare de el.
o transformase în ceea ce ajunsese ea în cele din urmă. „ C â t a trecut de c â n d a murit? A p r o a p e şase luni?
„Eu? Eu, a m i c e ? " Klaus a r ă t ă cu degetul către pro­ Ştii ce se î n t â m p l ă cu un t r u p d u p ă ce a stat în p ă m â n t
priul său piept, cu o privire n e î n c r e z ă t o a r e . „ T u ai şase luni?"
transformat-o pe K a t h e r i n e în ceea ce e acum, sau mai Klaus se linse din n o u pe buze, ca un câine.
d e g r a b ă iubiţica ta a făcut-o. în clipa asta, e ţ ă r â n ă . A c u m Ştefan înţelese. E l e n a t r e m u r ă , cu c a p u l
H r a n ă p e n t r u viermi. D a r a c u m iubiţica ta e d o a r cu aplecat, şi î n c e r c ă să se î n d e p ă r t e z e de el, d a r el îşi
puţin dincolo de atingerea m e a . V i b r â n d pe un plan strânse braţele în j u r u l ei.
superior, nu aşa spun misticii, Elena? De ce nu vibrezi „E-n regulă", îi spuse încet. Apoi către Klaus: „Uiţi
aici jos, î m p r e u n ă cu noi ceilalţi?" cu cine vorbeşti. Nu sunt un m u r i t o r care se sperie de
204 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 205

u m b r e şi la v e d e r e a sângelui. Eu cunosc m o a r t e a , T r u p u l din braţele lui Ştefan se micşora. El închise


Klaus. N u m ă sperie." ochii şi îl ţinu m a i strâns, u r a p e n t r u K l a u s a r z â n d
„ N u , d a r te a ţ â ţ ă ? " înăuntrul lui. O iluzie, totul era d o a r o iluzie...
V o c e a lui Klaus coborî, deveni ameţitoare. „Ştefan..."
„ N u sunt excitante d u h o a r e a , putreziciunea, f l u i ­ E r a o şoaptă uscată, la fel de slabă ca şi atingerea
dele cărnii în d e s c o m p u n e r e ? Nu te exaltă?"
unei hârtii suflate de v â n t de-a lungul u n u i t r o t u a r .
„Ştefan, dă-mi d r u m u l . Te rog."
Pluti în aer p e n t r u un m i n u t , apoi dispăru, iar Ştefan
Elena t r e m u r a , îl împingea cu palmele, ţinându-şi
se trezi s t r â n g â n d în b r a ţ e o g r ă m a d ă de oase.
tot t i m p u l faţa î n t o a r s ă p e n t r u ca el să nu i-o vadă.
„ I a r în final se t e r m i n ă aşa, în m a i bine de d o u ă
V o c e a ei p ă r e a în pragul lacrimilor.
sute de piese s e p a r a t e , uşor de asamblat. Livrate în
„Te rog"
propria lor h u s ă . "
„Singura Putere pe care o ai aici e p u t e r e a iluziei",
îi spuse Ştefan lui Klaus. în m a r g i n e a cercului de l u m i n ă se auzi un scârţâit.

O ţinu strâns pe Elena lângă el, cu obrazul lipit de Sicriul alb de acolo se deschidea singur, capacul se ri­

p ă r u l ei. S i m ţ e a s c h i m b a r e a în t r u p u l pe care îl dica.


îmbrăţişa. Părul de sub obrazul lui p ă r e a să devină mai „ D e ce nu faci onorurile, Salvatore? D u - t e şi p u ­
aspru, iar corpul Elenei să se strângă. ne-o pe E l e n a la locul ei."
„ î n unele tipuri de sol pielea p o a t e să se tăbăcească Ştefan căzuse în genunchi, t r e m u r â n d , privind oa­
p r e c u m cea argăsită", îl asigură Klaus, cu ochii strălu­ sele albe subţiri din mâinile lui. T o t u l era d o a r o ilu­
citori, rânjind.
zie — Klaus d o a r controla transa lui Bonnie şi îi arăta
„Ştefan, nu vreau să te uiţi la m i n e . . . "
lui Ştefan ceea ce voia el să v a d ă Ştefan. Nu îi făcuse
Cu ochii la Klaus, Ştefan împinse d e o p a r t e eu
de fapt nici un r ă u Elenei, d a r furia arzătoare, protec­
blândeţe p ă r u l alb şi aspru şi m â n g â i e obrazul Elenei,
toare, d i n ă u n t r u l lui Ştefan nu voia să accepte asta.
i g n o r â n d asprimea pe care o simţea sub degete.
(lu grijă, Ştefan puse jos oasele fragile şi-şi trecu o d a t ă
„ D a r , sigur, de cele m a i multe ori p u r şi simplu se
mâinile peste ele, uşor. Apoi ridică privirea către
d e s c o m p u n e . Ce m o d de a pieri. Pierzi totul, pielea,
carnea, muşchii, organele i n t e r n e . . . totul se d u c e îna Klaus, cu buzele arcuite dispreţuitor.

poi î n p ă m â n t . . . " ,^Asta nu e E l e n a " , spuse.


206 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 207

„Sigur că e. Aş recunoaşte-o o r i u n d e . " K l a u s îşi trandafir. O l u m i n ă albă se învârteji în j u r u l siluetei,


desfăcu larg mâinile şi declamă: ,Am cunoscut ofemeie, cu c r e â n d un veşmânt gros.
oase delicate..." 1
„Iar crăpătura din ceaşca de ceai deschide o cărare spre
„Nu." tărâmul celor morţi..."'
F r u n t e a lui Ştefan se î m b r o b o n e a de sudoare, „Nu."
î n d e p ă r t ă din urechi vocea lui Klaus şi se concentra, A m e ţ e a l a îl cuprinse pe Ştefan c â n d simţi u l t i m a
cu p u m n i i strânşi, cu muşchii p o c n i n d de efort. L u p t a zvâcnire a Puterii părăsindu-1. Pieptul fiinţei de dinain­
cu influenţa lui Klaus era ca şi c u m ar fi împins un bo­ tea lui se ridică într-o răsuflare şi ochii de lapislázuli
lovan în susul u n u i deal. D a r acolo u n d e zăceau, oa­ se deschiseră.
sele delicate î n c e p u r ă să t r e m u r e , şi o l u m i n ă aurie E l e n a zâmbi, şi el simţi văpaia dragostei ei arcuin-
palidă prinse a luci în jurul lor. du-se în aer p e n t r u a întâlni iubirea lui.

„O zdreanţă şi-un os şi o mână de păr... nebunul le numen „Ştefan."

preafrumoasa lui doamnă.. ." 2 C a p u l ei era drept, m â n d r u ca al u n e i regine.

L u m i n a t r e m u r a , dansa pe oase, prinzându-le lao­ Ştefan se întoarse către Klaus, care nu m a i s p u n e a

laltă. Se strângea în j u r u l lor, caldă şi aurie, înveşmân- nimic şi privea furios, în tăcere.

tându-le pe când se înălţau în aer. C e e a ce stătea acum „Aceasta, spuse limpede Ştefan, este Elena. Nu în­
velişul acela gol pe care 1-a lăsat în u r m a ei în p ă m â n t .
acolo era o formă de strălucire pală, lipsită de trăsături.
Aceasta este Elena, şi nimic din ce faci n-o va p u t e a
S u d o a r e a îi i n t r ă lui Ştefan în ochi şi el simţi că
atinge v r e o d a t ă . "
plămânii aveau să-i explodeze.
întinse m â n a , şi E l e n a o luă şi veni către el. C â n d
„Lutul zace nemişcat, dar sângele e un hoinar... "3
se atinseră, simţi c u m se c u t r e m u r ă , şi apoi c u m toate
Părul Elenei, lung şi auriu şi mătăsos, se aşeză peste
Puterile ei se scurg în el, dându-i forţă. R ă m a s e r ă îm­
umerii lucitori. Trăsăturile Elenei, înceţoşate la înce­
p r e u n ă , u n u l l â n g ă celălalt, privindu-1 p e b ă r b a t u l
p u t şi apoi desluşite, prinseră c o n t u r pe chip. Cu dra­
blond. Ştefan nu m a i avusese niciodată acea senzaţie
goste, Ştefan reconstruia fiecare detaliu. Genele dese,
de victorie desăvârşită, de p u t e r e deplină.
nasul mic, buzele întredeschise ca nişte petale de
Klaus se holbă la ei vreo douăzeci de secunde, apoi
1
Theodore Roethke, I Knew a Woman (n.tr.). brusc îşi p i e r d u minţile de furie.
2
Rudyard Kipling, The Vampire (n.tr.).
3
A. E. Housman, Reveille (n.tr.). 1
W.H. Auden, As I Walked Oul One Evening (n.tr.).
208 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 209

F a ţ a i se contorsiona de ură. Ştefan simţi valuri de actor, ci însăşi scena pe care avea loc acţiunea. P u t e a
Putere malefică lovindu-se de el şi de Elena, şi îşi folosi privi, d a r altceva nu p u t e a face.
t o a t ă forţa p e n t r u a le rezista. O vâltoare de furie în­ La sfârşit, îi fusese frică. Nu era suficient de puter­
t u n e c a t ă încerca să-i despartă, u r l â n d prin încăpere, nică p e n t r u a m e n ţ i n e visul, şi totul explodă în cele din
distrugând totul în calea ei. L u m â n ă r i l e se stinseră şi u r m ă , a r u n c â n d - o afară din transă, înapoi în c a m e r a
z b u r a r ă p r i n a e r ca răsucite de o t o r n a d ă . Visul se lui Ştefan.
d e s t r ă m a în j u r u l lor, dispărea.
El zăcea întins pe p o d e a şi p ă r e a m o r t . Atât de alb,
Ştefan o prinse pe Elena de cealaltă m â n ă . Vântul
atât de nemişcat. D a r c â n d Bonnie trase de el, încer­
îi răvăşea părul, biciuindu-i faţa.
când să-1 salte pe pat, pieptul i se ridică şi ea îl auzi in­
Ştefan!"
spirând a d â n c , icnind cu răsuflarea tăiată.
Elena striga, î n c e r c â n d să se facă auzită. Apoi el îi
— Ştefan! Eşti bine?
auzi vocea în m i n t e a lui: Ştefan, ascultă-mă! Există un sin
gur lucru pe care îl poţi face pentru a-l opri. Ai nevoie de o vic­ El se uită cu o privire disperată p r i n c a m e r ă , ca şi

timă, Ştefan.... găseşte pe una din victimele lui. Doar o victimă c u m căuta ceva.
va şti... — Elena! spuse, apoi tăcu, căci amintirea îi reveni.
Z g o m o t u l e r a de n e s u p o r t a t , ca şi c u m însăşi Chipul i se crispa. P e n t r u o clipă îngrozitoare, Bon­
ţesătura spaţiului şi timpului era sfâşiată. Ştefan simţi nie crezu că avea să plângă, d a r el d o a r închise ochii
c u m mâinile Elenei se smulg din mâinile lui. Cu un şi îşi lăsă capul în mâini.
strigăt disperat, se întinse din n o u d u p ă ea, d a r dege­ — Am pierdut-o. N - a m p u t u t să rezist.
tele lui nu atinseră decât aerul gol. E r a deja istovit de
— Ştiu. Bonnie îl privi un m o m e n t , apoi, a d u n â n -
efortul de a l u p t a î m p o t r i v a lui K l a u s , şi îşi pierdea
du-şi curajul, î n g e n u n c h e în faţa lui, atingându-i u m e ­
cunoştinţa. î n t u n e r i c u l îl cuprinse şi îl p u r t ă în jos,
rii, î m i p a r e rău.
într-un vârtej ameţitor.
El ridică brusc capul şi ochii lui verzi erau uscaţi,
d a r cu pupilele a t â t de dilatate încât p ă r e a u negri.
Bonnie văzuse totul.
Nările îi erau umflate, buzele îi dezgoleau dinţii.
E r a ciudat, d a r în clipa în care se dăduse d e o p a r t e
p e n t r u a-l lăsa pe Ştefan să se d u c ă la Elena, p ă r u să-şi — K l a u s ! S c u i p ă n u m e l e ca şi c u m ar fi fost un

p i a r d ă p r e z e n ţ a fizică în vis. Ca şi c u m nu m a i era un blestem. L-ai văzut?


210 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea »211

— D a , spuse Bonnie, trăgându-se înapoi. înghiţi cu acesta d o n a t o r u l p o a t e să afle unele lucruri despre
zgomot, simţind c u m i se întoarce stomacul pe dos. E vampir. Nu î n t o t d e a u n a , d a r de m u l t e ori. Asta tre­
n e b u n , nu-i aşa, Ştefan? buie să se fi întâmplat, şi Elena o ştie.
— D a . Ştefan se ridică. Şi t r e b u i e să fie oprii, — T o a t e b u n e şi frumoase — cu o mică excepţie,
adăugă. spuse Bonnie sarcastic. Vrei, te rog, să-mi spui şi mie
— D a r cum? De c â n d îl văzuse pe Klaus, Bonnie cine naiba ar fi p u t u t supravieţui u n u i atac al lui Klaus?
era m a i speriată ca niciodată, m a i speriată şi m a i puţin Se aştepta ca Ştefan să se dezumfle, d a r nu se în­
î n c r e z ă t o a r e . Ce l-ar p u t e a opri, Ştefan? N - a m mai tâmplă aşa.
simţit niciodată nimic a s e m ă n ă t o r cu acea P u t e r e . — U n v a m p i r , spuse e l simplu. U n o m p e care
— D a r tu n-ai...? Ştefan se întoarse repede către Klaus 1-a transformat într-un v a m p i r ar p u t e a fi o vic-
ea. Bonnie, n-ai auzit ce a spus Elena la sfârşit? limă. A t â t a t i m p cât au schimbat sânge, minţile lor au
— N u . Ce vrei să spui? N - a m auzit nimic: e r a m în intrat în c o m u n i u n e .
mijlocul u n u i u r a g a n . — O h . Oh. A ş a d a r . . . . d a c ă p u t e m găsi un v a m p i r
— Bonnie... pe care 1-a făcut el... d a r unde?
O c h i i lui Ştefan p r i v e a u în zare, gânditori, şi el — P o a t e că în E u r o p a . Ştefan începu să m ă s o a r e
vorbi ca p e n t r u sine. c a m e r a cu paşi mari, cu ochii îngustaţi, gândindu-se.
— Asta î n s e a m n ă că p r o b a b i l nici el n-a auzii Klaus are o istorie lungă în spate, şi unii dintre vam­
Aşadar nu ştie, şi n-o să încerce să ne oprească. pirii lui trebuie să fie acolo. Poate că ar trebui să mă
— Să ne oprească să ce? Ştefan, despre ce vorbeşl I duc să c a u t unul.
tu? Bonnie se p a n i c ă brusc.
— Să găsim o victimă. Ascultă, Bonnie, Elena mi-a — D a r , Ştefan, nu poţi să ne laşi. Nu poţi!
spus că d a c ă d ă m de u r m a . u n e i victime care i-a su Ştefan se opri acolo u n d e se afla, în cealaltă p a r t e a
pravieţuit lui Klaus, p u t e m găsi o cale de a-1 opri. camerei, şi r ă m a s e nemişcat. în cele din u r m ă , se în-
Bonnie era la fel de n e d u m e r i t ă . i (>arse către ea.
— D a r . . . de ce? — Nu vreau s-o fac, spuse el încet. Şi va trebui să
— P e n t r u că vampirii şi d o n a t o r i i l o r . . . p r a d a ne g â n d i m m a i întâi la o altă soluţie... poate reuşim să
l o r . . . au acces u n u l la m i n t e a celuilalt în scurta pe­ p u n e m d i n n o u m â n a pe Tyler. O să aştept o
rioadă în care fac schimbul de sânge. U n e o r i , în felul s ă p t ă m â n ă , p â n ă s â m b ă t a viitoare. D a r s-ar p u t e a să
212 • Jurnalele Vampirilor

fiu nevoit să plec, B o n n i e . O ştii la fel de b i n e ca şi


mine.
U r m ă o tăcere lungă. Bonnie se l u p t ă cu fier­
binţeala din ochi, h o t ă r â t ă să se p o a r t e ca o p e r s o a n ă
m a t u r ă . Nu era un copil şi avea să o dovedească a c u m ,
o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a . Se uită în ochii lui Ştefan şi
încuviinţă încet din cap.

Vineri, 19 iunie, 11.45p.m.

ragă Jurnalule,

Oh, Doamne, ce ne facem? Asta a fost cea


mai lungă săptămână din viaţa mea.
Astăzi a fost ultima zi de şcoală şi mâine pleacă Ştefan.
Se duce în Europa ca să caute un vampir transformat de
către Klaus. Ştefan spune că nu vrea să ne lase lipsiţi de
apărare. Dar o să plece.
N-am reuşit să-l găsim pe Tyler. Maşina lui a
dispărut de la cimitir, dar el n-a venit la şcoală. A lipsit
la toate examenele finale de săptămâna asta. Nu că noi
ceilalţi ne-am descurca mult mai bine. Tare aş vrea ca
„Robert E. Lee" săfie ca şcolile care au examenelefinale
înainte de absolvire. Nici nu mai ştiu dacă zilele astea
scriu în engleză sau în swahili.
214 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 215

îl urăsc pe Maus. Din ce am văzut, e la fel de nebun U r m ă u n m o m e n t p r e l u n g d e tăcere, apoi u n oftat


ca şi Katherine — şi încă şi mai crud. Ceea ce i-afăcut adânc.

lui Vickie — dar nici nu pot vorbi despre asta, fiindcă o — Stai p u ţ i n .

să încep să plâng din nou. La petrecerea lui Caroline doar Bonnie aşteptă p i a n o t â n d n e r ă b d ă t o a r e . în cele din

s-a jucat cu noi, ca o pisică cu un şoarece. Şi să o facă de u r m ă se auzi un clic c â n d un alt receptor fu ridicat.

ziua de naştere a lui Meredith — deşi bănuiesc că n-avea — Bonnie? se auzi vocea lui M^eredith. Ce s-a în­
tâmplat?
cum să ştie asta. Deşi pare să ştie o mulţime de lucruri.
— N i m i c . A d i c ă . . . Bonnie era chinuitor de conşti­
Mu vorbeşte ca un străin, nu aşa cum vorbea Ştefan la
entă de linia deschisă, de faptul că tatăl lui Bonnie nu
început când a venit în America, şi ştie totul despre tot ce
pusese receptorul jos şi ar p u t e a să asculte. E despre....
e american, chiar şi cântece din anii '50. Poate că e aici
problema aia g e r m a n ă la care lucram. Ştii tu. C e a la
de ceva vreme
care n-am găsit rezolvare p e n t r u e x a m e n u l final. Ştii
c u m am căutat acea singură p e r s o a n ă care ar p u t e a să
B o n n i e se opri din scris. G â n d u r i l e i se succedau
ne ajute să o rezolvăm? Ei bine, cred că ştiu cine e.
într-un ritm n e b u n . în t o a t ă această v r e m e ei se gân­
— C h i a r ştii?
diseră la victime din E u r o p a , la vampiri. D a r din felul
Bonnie simţea că M e r e d i t h se chinuieşte să
în care vorbea Klaus, era clar că se afla în America de
găsească cuvintele potrivite.
m u l t ă vreme. Nu p ă r e a deloc străin. Şi alesese să atace
- - E i , cine e? Asta implică nişte convorbiri inte­
de ziua lui M e r e d i t h . . . rurbane?
Bonnie se ridică, întinse m â n a spre telefon şi formă — N u , spuse Bonnie, nu implică. E ceva mult m a i
n u m ă r u l lui M e r e d i t h . O voce s o m n o r o a s ă de bărbat a p r o a p e de noi, M e r e d i t h . Foarte a p r o a p e . De fapt, ai
răspunse. putea zice că e chiar în curtea ta din spate, agăţat de
— D o m n u l e Sulez, sunt Bonnie. P o t să vorbesc cu arborele familiei tale.
Meredith? U r m ă o tăcere atât de lungă încât Bonnie se întrebă
— Bonnie! Tu ştii cât e ceasul? rlacă M e r e d i t h m a i era la capătul firului.
— D a , spuse Bonnie şi se g â n d i r e p e d e . D a r c — Meredith?
v o r b a d e . . . e v o r b a de e x a m e n u l pe care l-am avut — Mă g â n d e a m . O a r e soluţia asta are legătură cu
azi. Vă rog, trebuie să vorbesc cu ea. coincidenţa?
216 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea » 2 1 7

— Deloc. Bonnie apăsă pe b u t o n u l de închidere al receptoru­


Bonnie se relaxa şi zâmbi uşor, a m a r . M e r e d i t h se lui. Apoi rămase nemişcată câteva m i n u t e , cu degetul

prinsese. pe buton, privind ţintă peretele. în cele din u r m ă aşeză

— Nu are deloc de-a face cu coincidenţa, continuă telefonul în suportul lui şi îşi deschise din n o u jurnalul.

ea. E m a i degrabă un caz de istorie care se repetă. R e - Puse p u n c t la ultima propoziţie şi m a i a d ă u g ă u n a .


Mâine ne ducem să stăm de vorbă cu bunicul lui
petându-se în m o d deliberat, d a c ă înţelegi ce vreau să
Meredith.
spun.
— D a , răspunse M e r e d i t h . P ă r e a să-şi revină
— S u n t un idiot, spuse Ştefan a d o u a zi, în maşina lui
dintr-un şoc, şi nici nu era de mirare. Ştii, spuse ea,
Meredith.
cred că s-ar p u t e a să ai dreptate. D a r a m a i r ă m a s să
Se î n d r e p t a u către West Virginia, către ospiciul
o convingem p e . . . p e r s o a n a asta... să ne ajute.
u n d e e r a i n t e r n a t bunicul lui M e r e d i t h . U r m a să fie
— Crezi că ar p u t e a fi o p r o b l e m ă ?
un d r u m destul de lung.
— C r e d că ar p u t e a . U n e o r i oamenii devin foarte
— S u n t e m cu toţii nişte idioţi. Cu excepţia lui Bon­
zăpăciţi... c â n d e vorba de un e x a m e n . U n e o r i chiar
nie, spuse M a t t .
îşi pierd într-un fel minţile.
Cu t o a t ă neliniştea ei, B o n n i e simţi o c ă l d u r ă
I n i m a lui Bonnie se strânse. Asta era ceva la care nu plăcută la auzul acestor cuvinte.
se gândise. Şi d a c ă el nu putea să le s p u n ă nimic? Şi D a r M e r e d i t h clătina din cap, cu ochii la d r u m .
d a c ă îşi pierduse într-atât minţile? — Ştefan, n-aveai c u m să-ţi dai seama, aşa că nu te
— T o t ce p u t e m face e să î n c e r c ă m , spuse, stră- mai învinovăţi. Nu ştiai că de fapt Klaus atacase pe­
duindu-se să sune foarte optimistă. M â i n e va trebui să trecerea lui Caroline chiar în ziua atacului asupra bu­
încercăm. nicului m e u . Şi nici eu şi nici M a t t nu ne-am gândit
— S-a făcut. T r e c să te iau la p r â n z . N o a p t e b u n a , că el ar fi p u t u t fi în A m e r i c a de a t â t a timp p e n t r u că

Bonnie. nu l-am văzut niciodată pe Klaus şi nici nu l-am auzit

— N o a p t e b u n ă , M e r e d i t h . Bonnie a d ă u g ă : îmi vorbind. N o i ne g â n d e a m la o a m e n i pe care îi putuse


ataca în E u r o p a . De fapt, Bonnie este singura care ar
p a r e rău.
fi putut p u n e lucrurile c a p la c a p , p e n t r u că ea avea
— N u , cred s-ar p u t e a să fie foarte bine aşa. Pentru
toate informaţiile.
ca istoria să nu continue să se repete la nesfârşit. Pa.
218 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 219

B o n n i e scoase l i m b a la ea. M e r e d i t h o v ă z u în îngrijiţi. D a r era ceva în mirosul steril de spital şi în ho­


oglinda retrovizoare şi ridică o sprânceană. lurile pline de scaune cu rotile nemişcate şi ochi cu pri­
— Asta p e n t r u că nu vreau să te umfli p r e a mult în viri goale care o făcea pe Bonnie să vrea să o ia la fugă.
p e n e , spuse. E r a ca o clădire plină de zombi. Bonnie văzu o bă­
— N-o s-o fac; modestia este u n a dintre cele m a i trână, al cărei scalp roz se întrezărea prin părul alb rar,
fermecătoare calităţi ale mele, replică Bonnie. prăbuşită cu capul pe masă lângă o păpuşă de plastic
M a t t pufni, d a r apoi spuse: goală. C â n d Bonnie întinse m â n a disperată, găsi m â n a
— Eu tot cred că a fost o chestie foarte deşteaptă. lui M a t t aşteptând-o deja. O u r m a r ă pe M e r e d i t h aşa,
Şi căldura plăcută reveni. ţinându-se atât de strâns de m â n ă încât îi durea.
— Asta e c a m e r a lui.
Ospiciul era un loc îngrozitor. Bonnie se strădui din î n ă u n t r u era un alt zombi, de d a t a asta cu p ă r u l alb
r ă s p u t e r i să-şi a s c u n d ă g r o a z a şi scârba, d a r ştia că în care se m a i vedea câte un fir la fel de negru ca părul
M e r e d i t h îşi d ă d e a seama. M e r e d i t h avea umerii în­ lui M e r e d i t h . F a ţ a era o reţea de riduri şi încreţituri,
cordaţi într-o atitudine m â n d r ă , de a p ă r a r e , pe când ochii, cu contur roşiatic, erau urduroşi şi priveau în gol.
p ă ş e a de-a lungul coridoarelor î n a i n t e a lor. Bonnie, — Bunicule, spuse M e r e d i t h , î n g e n u n c h i n d în faţa
care o cunoştea de mulţi ani, vedea umilinţa sub acea scaunului lui cu rotile. Bunicule, sunt eu, M e r e d i t h .
m â n d r i e . Părinţii lui M e r e d i t h considerau situaţia bu­ Am venit să te văd. V r e a u să te întreb ceva i m p o r t a n t .
nicului ei un asemenea stigmat încât nu îngăduiau să-i Nici o sclipire în ochii aceia b ă t r â n i .
fie p o m e n i t n u m e l e în faţa străinilor. Fusese o pată — U n e o r i ne recunoaşte, spuse M e r e d i t h calm, pe
peste întreaga familie. un ton lipsit de emoţie. D a r în ultimul t i m p nu p r e a o
I a r a c u m , p e n t r u p r i m a oară, M e r e d i t h dezvăluia mai face.
acel secret u n o r străini. Bonnie simţi dragoste şi admi­ B ă t r â n u l c o n t i n u a să privească în gol.
raţie p e n t r u p r i e t e n a ei. E r a a t â t de tipic p e n t r u Ştefan se lăsă pe vine.
M e r e d i t h să facă asta în linişte, cu demnitate, nelăsând — Lasă-mă să încerc eu, spuse încet Ştefan.
pe n i m e n i să v a d ă cât o afecta. D a r ospiciul tot era Uitându-se la chipul ridat, începu să vorbească
groaznic. blând, pe un ton liniştitor, aşa c u m îi vorbise lui Vickie.
Nu era împuţit sau plin cu n e b u n i care delirau sau D a r ochii negri înceţoşaţi nici m ă c a r n u clipiră.
lucruri de genul ăsta. Pacienţii a r ă t a u curaţi şi b i n e C o n t i n u a r ă să privească fără ţintă. Singura mişcare
220 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 221

era un uşor t r e m u r , neîntrerupt, în mâinile noduroase gura căscată într-un urlet tăcut. Ţipetele lui Bonnie
care se sprijineau pe braţele scaunului. reverberară îndelung.
Şi indiferent ce făcură M e r e d i t h şi Ştefan, acesta fu Apoi totul p ă r u să se întâmple d e o d a t ă . Ştefan se
singurul răspuns pe care îl primiră. In cele din u r m i năpusti înapoi, M e r e d i t h se răsuci, M a t t o a p u c ă pe
încercă şi Bonnie, folosindu-se de puterile ei p a r a n o r ­ Bonnie. D a r b ă t r â n u l nu sări. R ă m a s e nemişcat dea­
male. Simţea ceva în b ă t r â n , o scânteie de viaţă î n c h i s ! supra t u t u r o r , holbându-se peste capetele lor, p ă r â n d
în c a r n e a ca o temniţă. D a r nu p u t e a ajunge la ea. să v a d ă ceva ce n i m e n i nu reuşea să zărească. în cele

— î m i p a r e r ă u , spuse, aşezându-se din n o u si din u r m ă , din g u r a lui ieşiră sunete, sunete care for­

dându-şi p ă r u l din ochi. E inutil. Nu p o t să fac nimic. mară un singur cuvânt, ca un bocet:

— Poate venim altă dată, spuse M a t t , d a r Bonnie — Vampir! Vampir!


ştia că nu va m a i fi o altă dată: Ştefan pleca m â i n e . Infirmierii u m p l u r ă c a m e r a , împingându-i deopar­
Şi p ă r u s e o idee a t â t de b u n ă . . . c ă l d u r a p l ă c u t ! te' pe Bonnie şi pe ceilalţi, imobilizându-1 pe b ă t r â n .
care o încălzise m a i d e v r e m e devenise a c u m cenuşa, Strigătele lor se a d ă u g a r ă hărmălaiei.
şi-şi simţea inima ca o b u c a t ă de p l u m b . Se întoarse — Vampir! Vampir! ţipa ascuţit bunicul lui Meredith,
şi-1 văzu pe Ştefan îndreptându-se deja spre uşă. <a şi c u m ar fi avertizat oraşul.
M a t t îi puse o m â n ă sub cot p e n t r u a o ajuta să se ri Bonnie se simţi cuprinsă de p a n i c ă — oare bătrâ­
dice şi să o c o n d u c ă afară. Şi d u p ă ce r ă m a s e în pi nul se uita la Ştefan? E r a o acuzaţie?
cioare un minut, cu capul lăsat în jos într-un gest dc — Vă rog, trebuie să plecaţi a c u m , îmi p a r e rău,
descurajare, Bonnie îl u r m ă . E r a greu să găsească atâla < Iar trebuie să plecaţi, le s p u n e a o soră.
energie să p u n ă un picior în faţa celuilalt. întoarst E r a u scoşi d i n c a m e r ă . M e r e d i t h se împotrivi pe
capul înapoi să v a d ă dacă M e r e d i t h venea d u p ă ei... când era împinsă către coridor.
Şi ţipă. M e r e d i t h stătea în mijlocul camerei, cu faţl — Bunicule...
către uşă, şi pe chipul ei se citea d e p r i m a r e a . D a r iu — Vampir! c o n t i n u ă să urle vocea stranie. Şi apoi:
spatele ei, silueta din c ă r u c i o r se clintise în sfârşii I .cmn de frasin! V a m p i r ! L e m n de frasin...
Intr-o explozie tăcută de mişcare, se înălţase deasupra Uşa se trânti în u r m a lor.
ei, cu bătrânii ochi urduroşi larg deschişi şi g u r a des­ M e r e d i t h icni, luptându-se cu lacrimile. Bonnie îşi
chisă şi mai larg. Bunicul lui M e r e d i t h a r ă t a ca şi e u m înfipsese unghiile în b r a ţ u l lui M a t t . Ştefan se întoarse
încremenise în plin salt — cu braţele desfăcute, < n către ei, cu ochii lui verzi dilataţi de şoc.
222 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 223

— Am spus că a c u m trebuie să plecaţi, r e p e t a — Ajunul solstiţiului, spuse. Asta e azi. Z i u a de di­


n e r ă b d ă t o a r e sora iritată. naintea solstiţiului de vară.
Cei p a t r u o ignorară. Se uitau u n u l la altul, nedu­ — N u - m i spune. Druizii, da?
m e r i r e a uluită lăsând locul înţelegerii pe chipurile lor. — Ei îl sărbătoreau, confirmă Bonnie. E o zi p o ­
— Tyler a spus că există un singur fel de l e m n care trivită p e n t r u magie, p e n t r u m a r c a r e a schimbării
p o a t e să-i facă r ă u . . . , începu M a t t . a n o t i m p u r i l o r . Şi Ezită. Ei, e la fel ca orice altă
— Lemn defrasin, spuse Ştefan. sărbătoare, la fel ca Halloweenul în solstiţiul de iarnă.
O zi c â n d graniţa dintre l u m e a vizibilă şi cea invizi­
— Va trebui să aflăm u n d e se ascunde, spuse Ştefan bilă e foarte subţire. C â n d poţi să vezi stafii, se spune.
pe d r u m u l de întoarcere spre casă. C o n d u c e a el, pen­ C â n d se î n t â m p l ă multe lucruri.
tru că M e r e d i t h nu m a i e r a în stare. Asta e p r i m u l — L u c r u r i , spuse Ştefan, i n t r â n d pe a u t o s t r a d a
lucru pe c a r e îl a v e m de făcut. D a c ă a c ţ i o n ă m în care d u c e a către Fell's C h u r c h , se vor întâmpla.
pripă, s-ar p u t e a să se p r i n d ă şi să se ţină deoparte. D a r nici u n u l dintre ei nu-şi d ă d e a s e a m a cât de
Ochii lui verzi străluceau cu un amestec ciudat de curând.
triumf şi h o t ă r â r e încrâncenată, şi vorbea repede, cu o
voce întretăiată. D o a m n a Flowers e r a în g r ă d i n a din spate. Veniseră
T o ţ i e r a u tensionaţi, îşi spuse Bonnie, ca şi c u m direct la p e n s i u n e ca s-o caute. T u n d e a tufişurile de
înghiţiseră droguri toată n o a p t e a . Nervii lor e r a u atât trandafiri, înconjurată de mirosurile verii.
de întinşi că se p u t e a î n t â m p l a orice. Se încruntă şi clipi m ă r u n t când se repeziră cu toţii
Şi m a i avea şi sentimentul u n u i cataclism iminent. către ea şi o întrebară repede unde puteau găsi un frasin.
Ca şi c u m se a p r o p i a un m o m e n t crucial, ca şi c u m — M a i încet, m a i încet, spuse ea, uitându-se cu
toate evenimentele petrecute de la petrecerea lui Ca- atenţie la ei de sub borul pălăriei sale de paie. Ce vreţi
roline trebuiau să ajungă la un d e z n o d ă m â n t . voi? Un frasin? E u n u l c h i a r dincolo de stejarii ăia
In n o a p t e a asta, îşi spuse. In n o a p t e a asta se în­ de-acolo din spate. Ei, staţi p u ţ i n . . . , a d ă u g ă c â n d toţi
t â m p l ă totul. P ă r e a ciudat de potrivit ca să fie în ajun se năpustiră într-acolo.
de solstiţiu. Ştefan tăie o fâşie circulară de coajă de pe o crean­
— în ajun de ce? spuse M a t t . gă cu briceagul pe care M a t t îl scoase din b u z u n a r .
Bonnie nici nu-şi dăduse seama că vorbise cu glas tare. O a r e de c â n d a î n c e p u t să p o a r t e la el aşa ceva? se
224 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 225

î n t r e b ă Bonnie. Se m a i întrebă şi ce credea d o a m n a destul de plat, înfăşurat în hârtie m a r o , cu un plic crem


Flowers despre ei a t u n c i c â n d se întoarseră, cei doi deasupra.
băieţi c ă r â n d pe u m e r i creanga de a p r o a p e doi metri, Pe plic, cu un scris ciudat şi familiar, era mâzgălit
plină de frunze. Ştefan.
D a r d o a m n a Flowers d o a r se uită la ei, fără să Scrisul de pe oglindă. R ă m a s e r ă toţi privind lung
s p u n ă nimic. Apoi, c â n d se a p r o p i a r ă de casă, strigă pachetul, ca şi c u m era un scorpion.
d u p ă ei: — Ai grijă, spuse M e r e d i t h c â n d Ştefan întinse
— A venit un p a c h e t p e n t r u tine, băiete. încet m â n a către el.
Ştefan întoarse capul, ţinând nemişcată creanga pe B o n n i e ştia ce voia să s p u n ă M e r e d i t h . Avea
umăr: senzaţia că obiectul acela ar p u t e a să explodeze, sau să
— P e n t r u mine? împrăştie un gaz otrăvitor, sau să se transforme în ceva
— Avea n u m e l e tău pe el. Un p a c h e t şi o scrisoare. cu colţi şi gheare.
Le-am găsit pe v e r a n d a din faţă, în d u p ă - m a s a asta. Plicul pe care îl l u ă în m â n ă Ştefan e r a p ă t r a t şi
Le-am dus sus, în c a m e r a ta. gros, făcut dintr-o hârtie b u n ă cu o textură delicată.
Bonnie se uită la M e r e d i t h , apoi la M a t t şi la Şte­ La fel ca invitaţia u n u i prinţ la un bal, îşi spuse Bon­
fan, şi le văzu privirea uimită şi suspicioasă, la fel ca a nie. D a r , total nepotrivit, pe suprafaţa lui se vedeau
ei. T e n s i u n e a din aer crescu brusc, într-un fel a p r o a p e şapte u r m e de degete m u r d a r e , iar marginile erau so­
insuportabil. ioase. Ei, nici în vis Klaus nu arătase p r e a curat.
— D a r de la cine ar p u t e a să fie? C i n e ar p u t e a să Ştefan întoarse plicul şi pe spate, apoi îl deschise.
ştie că eşti aici..., începu ea în v r e m e ce u r c a u scările Scoase o singură foaie de hârtie groasă. Ceilalţi trei se
către m a n s a r d ă . înghesuiră î n j u r , uitându-se peste u m ă r u l lui în v r e m e
Şi apoi se opri, simţind g r o a z a ca un j u n g h i în ce el o desfăcea. Apoi M a t t exclamă:
coaste. P r e m o n i ţ i a b â z â i a în ea ca o m u s c ă supără­ — Ce n a i b a . . . e goală!
toare, d a r o împinse d e o p a r t e . Nu a c u m , îşi spuse, nu Aşa şi era. Pe ambele părţi. Ştefan o răsuci şi o cer­
acum. cetă cu grijă. F a ţ a lui era î n c o r d a t ă , şi pe ea nu se
D a r nu avea c u m să nu v a d ă p a c h e t u l de pe masa p u t e a citi nimic. D a r ceilalţi se relaxară, şi scoaseră su­
lui Ştefan. Băieţii r e z e m a r ă creanga de frasin de pe­ nete de n e m u l ţ u m i r e . O farsă tâmpită. M e r e d i t h în­
rete şi se d u s e r ă să se uite la el, un p a c h e t lunguieţ, tinsese m â n a către p a c h e t , care p ă r e a suficient de plat
226 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 227

p e n t r u a fi şi el gol, c â n d Ştefan încremeni brusc şi res­ — Caroline, şopti, şi închise ochii.


piraţia i se tăie cu un şuierat. Bonnie se uită repede Ultimele d o u ă s ă p t ă m â n i fuseseră atât de ciudate,
peste u m ă r u l lui şi tresări. M â n a lui M e r e d i t h rămase a t â t de diferite de viaţa obişnuită de licean î n c â t
nemişcată pe pachet, iar M a t t înjură. a p r o a p e că uitase că m a i exista şi Caroline. Caroline
Pe hârtia albă, ţinută de mâinile încordate ale lui plecase să locuiască într-un a p a r t a m e n t în alt oraş ca
Ştefan, începeau să a p a r ă litere. E r a u negre, cu linii să scape, ca să fie în siguranţă — d a r M e r e d i t h îi spu­
trasate prelung, ca şi c u m fiecare dintre ele era crestată sese încă de la început: Poate să vină după tine în Heron,
de către un cuţit invizibil în v r e m e ce Bonnie privea. sunt sigură.
Le citi, şi t e a m a din a d â n c u l ei crescu. — D o a r se j u c a din n o u cu noi, m u r m u r ă Bonnie.
Ne-a lăsat să ajungem p â n ă aici, chiar şi să m e r g e m
Ştefan — să î n c e r c ă m să vorbim cu bunicul tău, M e r e d i t h , şi pe
Mu vrei să încercăm să rezolvăm asta ca nişte gen­ urmă...
tlemeni? Fata e la mine. Vino la vechea fermă din — Probabil că a ştiut, încuviinţă Meredith. T r e b u i e
pădure după ce se întunecă şi o să stăm de vorbă, doar să fi ştiut tot timpul că e r a m în c ă u t a r e a unei victime.
noi doi. Vino singur şi o să-i dau drumul. Vino cu alt­ Şi a c u m ne-a d a t şah m a t . Asta d a c ă nu c u m v a . . .
cineva şi o să moară. In ochii ei negri se aprinse brusc o luminiţă de spe­
ranţă.
Nu exista nici o s e m n ă t u r ă , d a r în p a r t e a de jos — Bonnie, nu crezi că e posibil ca eşarfa să fi fost
a p ă r u r ă cuvintele: Asta e între noi doi. scăpată de Caroline în seara petrecerii? I a r el d o a r să
— C a r e fată? întrebă Matt, uitându-se de la Bonnie o fi găsit şi luat?
la M e r e d i t h ca şi c u m voia să se asigure că m a i erau — Nu.
acolo. C a r e fată? P r e m o n i ţ i a b â z â i a tot m a i a p r o a p e şi B o n n i e în­
Cu o mişcare scurtă, degetele subţiri ale lui M e r e ­ cercă din n o u să o alunge. Nu o voia, nu voia să ştie.
dith rupseră pachetul şi scoaseră ce se afla înăuntru. O D a r era sigură de un lucru: ăsta nu e r a un bluf. Klaus
eşarfă de un verde pal, cu un desen de frunze şi lujeri pusese m â n a p e Caroline.
de viţă. Bonnie şi-o a m i n t e a foarte bine, şi o imagine — Ce p u t e m face? î n t r e b ă ea încet.
îi a p ă r u brusc în faţa ochilor. Confetti şi cadouri, or­ — Ştiu ce nu o să facem, şi asta e să ascultăm ce
hidee şi ciocolată. zice el, spuse M a t t . „Să î n c e r c ă m să rezolvăm asta ca
228 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 229

nişte g e n t l e m e n i " — e un gunoi, nu un g e n t l e m a n . — Ei, o să fie greu să-1 p r i n d e m d a c ă stăm în pat,


Asta e o c a p c a n ă . asta dacă nu e el suficient de amabil ca să vină în vizită.
— Sigur că e o c a p c a n ă , replică M e r e d i t h , n e r ă b ­ G l u m a ei d e s t r a m ă tensiunea şi M a t t adăugă, ex­
dătoare. A aşteptat p â n ă când am aflat cum p u t e m să-i p i r â n d profund:
facem r ă u şi a c u m încearcă să ne despartă. D a r n-o — Bun, Ştefan, înţeleg ce crezi despre asta...
să-i m e a r g ă ! D a r Ştefan îl întrerupse:
Bonnie îl u r m ă r i s e pe Ştefan cu o t e a m ă tot m a i — Vorbesc foarte serios, M a t t . Klaus are dreptate:
m a r e . Pentru că, în vreme ce M a t t şi Meredith vorbeau asta e între el şi mine. Şi spune că trebuie să vin singur,
indignaţi, el îndoise calm scrisoarea şi o pusese la loc în altfel o să-i facă r ă u lui Caroline. Aşa că o să mă duc
plicul ei. A c u m stătea şi privea plicul, cu faţa încreme­ singur. Asta e h o t ă r â r e a m e a .
nită, fără să dea atenţie la ceea ce se petrecea în j u r u l — E sfârşitul tău, izbucni Bonnie, a p r o a p e isterică.
lui. I a r privirea din ochii lui verzi o speria pe Bonnie. Ştefan, ai înnebunit. Mu poţi să faci asta.
— Am p u t e a să facem să se întoarcă totul asupra — O să vezi.
lui, spunea M a t t . Nu-i aşa, Ştefan? Ce crezi? — N-o să te lăsăm...
— C r e d , spuse Ştefan cu grijă, c o n c e n t r â n d u - s e — Tu crezi, spuse Ştefan, uitându-se la ea, că m-aţi
asupra fiecărui cuvânt, că o să mă duc în p ă d u r e d u p ă p u t e a opri d a c ă aţi încerca?
ce se întunecă. T ă c e r e a care u r m ă fu deosebit de stânjenitoare.
M a t t încuviinţă din cap şi, la fel c u m făcea înaintea Bonnie avu senzaţia că într-un fel Ştefan se schimbase
meciurilor, începu să schiţeze un plan. chiar în faţa ochilor ei. F a ţ a lui deveni m a i ascuţită,
— în regulă, tu te duci să-i distragi atenţia. Şi, între ţinuta diferită, ca şi c u m ar fi vrut să-i amintească de
timp, noi t r e i . . . muşchii lui de p r ă d ă t o r , supli şi tari, de sub cămaşă.
— V o i trei, c o n t i n u ă Ştefan pe acelaşi t o n , pri- Dintr-odată p ă r u distant, un străin. î n s p ă i m â n t ă t o r .
\indu-l în ochi, vă duceţi In pat. Bonnie îşi întoarse privirea.
U r m ă o tăcere care lui Bonnie, cu nervii ei în­ — H a i să fim raţionali, spuse M a t t , schimbând tac­
cordaţi, i se p ă r u fără sfârşit. Ceilalţi p u r şi simplu se tica. H a i să r ă m â n e m calmi şi să discutăm asta...
holbau la Ştefan. — Nu avem ce discuta. Eu mă d u c . Voi nu.
î n cele din u r m ă , M e r e d i t h spuse p e u n ton — Ne datorezi m a i mult de-atât, Ştefan, spuse M e ­
a p r o a p e vesel: redith, şi Bonnie se simţi recunoscătoare p e n t r u vocea
230 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 231

ei calmă. în regulă, deci ne poţi sfâşia pe toţi bucăţică Ştefan. Poate că nu crezi că noi trei am fi în stare să te
de bucăţică; bun, nu negăm. Am înţeles ce vrei să spui. oprim...

D a r d u p ă t o a t e cele p r i n c a r e a m fost î m p r e u n ă , — N u , M a t t , se auzi vocea joasă, egală, a lui M e ­


m e r i t ă m totuşi o discuţie serioasă înainte să fugi redith venind din cealaltă p a r t e a camerei. E inutil.

de-aici. Ştefan se uită spre ea, şi muşchii din jurul ochilor i se

— Ai spus că e r a şi l u p t a fetelor, a d ă u g ă M a t t . încordară. D a r ea d o a r îl privi, cu chipul calm şi senin.

C â n d ai h o t ă r â t că nu m a i era? — Aşadar, Ştefan, eşti hotărât să te întâlneşti faţă în

— C â n d am aflat cine e asasinul! spuse Ştefan. D i n faţă cu Klaus. în regulă. D a r înainte să pleci, cel p u ţ i n

cauza m e a e aici Klaus! asigură-te că ai o şansă de a învinge.

— N u , nu e! strigă Bonnie. Tu ai pus-o pe Elena să C a l m ă , î n c e p u să-şi desfacă nasturii de la gulerul


o o m o a r e pe Katherine? bluzei sale elegante.
— Eu am făcut-o pe K a t h e r i n e să se î n t o a r c ă la B o n n i e se simţi şocată, chiar d a c ă şi ea oferise
Klaus! Asta a declanşat totul. Şi eu am implicat-o pe acelaşi lucru cu o s ă p t ă m â n ă în u r m ă . D a r asta se în­
Caroline; d a c ă nu e r a m eu, ea n-ar fi urât-o niciodată t â m p l a s e c â n d e r a singură cu el, p e n t r u n u m e l e lui
pe Elena, n-ar fi complotat niciodată cu Tyler. Am o D u m n e z e u , îşi spuse. Apoi ridică din umeri. în public
obligaţie faţă de ea. sau între p a t r u ochi, ce m a i conta?
— Tu d o a r vrei să crezi asta, a p r o a p e că ţipă Bon­ Se uită la M a t t , pe chipul căruia se citea conster­
nie. Klaus ne urăşte pe toţi! C h i a r crezi că o să te lase n a r e a . Apoi văzu c u m fruntea i se î n c r u n t ă şi a p a r e
să pleci de aici? C h i a r crezi că are de g â n d să ne lase acea expresie î n c ă p ă ţ â n a t ă , de h o t ă r â r e iraţională,
pe toţi în pace? care îi îngrozea pe antrenorii echipelor de fotbal ad­
— N u , spuse Ştefan, şi luă creanga r e z e m a t ă de pe­ verse. Ochii lui albaştri se întoarseră către ai ei şi ea în­
rete. cuviinţă din cap, împingându-şi înainte bărbia. F ă r ă
Scoase briceagul lui M a t t din b u z u n a r şi începu si nici un cuvânt, trase în jos fermoarul gecii subţiri pe
cureţe rămurelele, transformând creanga într-o suliţă care o p u r t a , în v r e m e ce M a t t îşi scoase tricoul.
dreaptă, albă. Ştefan se uită lung, pe r â n d , la cei trei prieteni care
— O h , grozav, porneşti într-un duel! spuse M a u , se d e z b r ă c a u cu un a e r î n c r â n c e n a t în c a m e r a lui şi
furios. Nu-ţi dai seama ce prostie e asta? Intri direct încercă să-şi ascundă şocul. D a r clătină din cap, ţinând
în cursa pe care ţi-a întins-o! F ă c u un pas către în faţa lui suliţa albă ca pe o a r m ă .
232 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 233

— N u , rosti. — Nu asta a spus Bonnie! replică Ştefan încordat.


— Nu fi prost, Ştefan, se răsti M a t t . — Ba da, asta a spus! Ce d r a c u ' vrei să zici? strigă
C h i a r şi în t u l b u r a r e a acelui m o m e n t teribil ceva Matt.
din interiorul lui Bonnie se opri p e n t r u o clipă ca să-i E r a greu să-1 faci pe M a t t să-şi p i a r d ă c u m p ă t u l ,
a d m i r e pieptul gol. d a r o d a t ă ce şi-1 pierdea, nu se c a l m a p r e a uşor.
— S u n t e m trei. Ar trebui să te poţi h r ă n i îndeajuns — Ştefan, m - a m s ă t u r a t . . .
fără să faci r ă u nici u n u i a dintre noi. — Şi eu m - a m săturat! replică Ştefan, a p r o a p e ur­
— Am spus nu! Nu vreau să mă răzbun, şi nu vreau lând, pe un ton pe care Bonnie nu-1 m a i auzise nicio­
să lupt cu r ă u împotriva răului! N u , în nici un caz. d a t ă folosindu-1. M - a m săturat de voi, m - a m săturat
C r e d e a m că tu o să înţelegi asta, spuse Ştefan, şi privi­
de discuţiile voastre şi de lipsa voastră de c u r a j . . . ca şi
rea pe care i-o a r u n c ă lui M a t t era a m a r ă .
de premoniţiile voastre! Asta e p r o b l e m a meal
— înţeleg că o să mori acolo! strigă M a t t .
— C r e d e a m că suntem o e c h i p ă . . . , strigă M a t t .
— Are dreptate!
— Nu suntem o echipă. Voi sunteţi o m â n ă de oa­
Bonnie îşi a p ă s ă încheieturile degetelor pe b u z e .
m e n i proşti. Deşi vi s-au î n t â m p l a t atâtea, în a d â n c u l
Presimţirea era m a i puternică decât mecanismul ei de
sufletului vostru nu vreţi d e c â t să vă duceţi m a i de­
a p ă r a r e . Nu voia să cedeze, d a r nu m a i avea puterea
p a r t e vieţile voastre m ă r u n t e şi sigure în casele voastre
să reziste. Infiorându-se, o simţi c u m devine victo­
m ă r u n t e şi sigure p â n ă c â n d o să ajungeţi în m o r m i n ­
rioasă şi auzi cuvintele în m i n t e a ei.
tele voastre m ă r u n t e şi sigure! Eu nu sunt deloc ca voi
— Nimeni nu poate să i se pună împotrivă şi să rămână în
şi nici nu vreau să fiu! V - a m suportat atâta vreme pen­
viaţă, spuse ea cu d u r e r e . Asta a spus Vickie, şi e
tru că a trebuit să o fac, d a r gata, s-a terminat. Se uită
adevărat. O simt, Ştefan. N i m e n i nu p o a t e să i se p u n ă
pe r â n d la fiecare, şi continuă, a p ă s â n d pe fiecare cu­
împotrivă şi să r ă m â n ă în viaţă!
vânt: N u a m nevoie d e nici u n u l dintre voi. N u v ă
P e n t r u o clipă, d o a r o clipă, i se p ă r u că el ar p u t e a
vreau cu m i n e , şi nu vreau să veniţi d u p ă mine. N-o să
să o asculte. Apoi chipul lui deveni din n o u de cre­
m e n e şi el vorbi pe un ton rece: faceţi decât să-mi distrugeţi strategia. I a r pe cel care

— Asta nu e p r o b l e m a voastră. Lăsaţi-mă să-mi totuşi vine d u p ă m i n e , am să-1 o m o r .

fac eu griji. Şi cu o u l t i m ă privire u c i g ă t o a r e , se întoarse pe


— D a r d a c ă nu ai c u m să învingi...., începu M a t t . călcâie şi ieşi din c a m e r ă .
Reuniunea • 235

— „ O m â n ă d e o a m e n i proşti", a d ă u g ă M a t t . D a r
tot nu înţeleg. T o c m a i ai avut o premoniţie, Bonnie, şi
de obicei Ştefan nu-ţi ignoră premoniţiile. D a c ă nu
există nici o şansă de a lupta şi de a învinge, ce rost are
să se m a i ducă?
— Bonnie nu a spus că nu există nici o şansă de a
lupta şi de a învinge. A spus că nu există nici o şansă
de a l u p t a şi de a rămâne în viaţă. N u , Bonnie? spuse
M e r e d i t h şi se uită la ea.
Chicotelile se stinseră. M i r a t ă ea însăşi, Bonnie în­
cercă să-şi cerceteze premoniţia, d a r nu ştia decât cu­
vintele care i se iviseră în m i n t e . Nimeni nu poate să i se
înnebunit, spuse M a t t , r ă m â n â n d cu ochii
pună împotrivă şi să rămână în viaţă.
la uşa pe care dispăruse Ştefan.
— Vrei să spui că Ştefan c r e d e . . . în ochii lui M a t t
— N u , n-a înnebunit, spuse M e r e d i t h .
a r d e a o indignare prevestitoare de furtună. C r e d e că
V o c e a ei era tristă şi liniştită, d a r în ea se simţea şi
o să se d u c ă şi o să-1 oprească pe Klaus chiar d a c ă el
un soi de a m u z a m e n t .
însuşi o să m o a r ă ? Ca un miel sacrificat?
— Nu înţelegi ce face Ştefan? spuse M e r e d i t h când
— M a i degrabă ca Elena, spuse M e r e d i t h gravă. Şi
M a t t se întoarse către ea. Ţ i p ă la noi, ne face să-1 u r â m
p o a t e . . . ca să fie cu ea.
ca să încerce să ne îndepărteze. Se p o a r t ă cât m a i urât
— N u , n u . Bonnie clătină din cap. Poate că nu ştia
cu p u t i n ţ ă p e n t r u ca să fim furioşi pe el şi să-1 lăsăm să
p r e a multe despre p r e m o n i ţ i e , d a r asta ştia. Nu crede
facă asta singur. M e r e d i t h se uită către uşă şi ridică
aşa ceva, sunt convinsă. Elena e specială. Ea este ceea
din sprâncene, a d ă u g â n d : Deşi „pe cel care totuşi vine ce este p e n t r u că a m u r i t p r e a t â n ă r ă : a lăsat atât de
d u p ă m i n e am să-1 o m o r " a fost p u ţ i n c a m exagerat. multe lucruri n e t e r m i n a t e în p r o p r i a ei viaţă, şi... ei,
D e o d a t ă , B o n n i e chicoti fără să vrea, un chici >i ea e un caz special. D a r Ştefan e v a m p i r de cinci sute
sălbatic. de ani şi cu siguranţă nu ar m u r i t â n ă r . Nu există nici
— C r e d că chestia asta a luat-o de la D a m o n . „S.i o g a r a n ţ i e că ar p u t e a ajunge alături de Elena. Ar
vă fie clar, nu am nevoie de nici u n u l dintre voi!" p u t e a să se d u c ă î n t r - u n alt loc, s a u . . . sau p u r şi
236 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 237

simplu să dispară. Şi el ştie asta. Sunt sigură că ştie asta. — E logic. P r o b a b i l că se foloseşte de tunelul lui
C r e d că d o a r îşi ţine promisiunea pe care i-a făcut-o, K a t h e r i n e ca să t r e a c ă pe sub r â u , spuse M e r e d i t h .
să îl oprească pe Klaus, indiferent cu ce preţ. Asta d a c ă Cei V e c h i nu sunt a t â t de puternici încât

— Sau cel p u ţ i n să încerce, spuse încet M a t t , şi p o t să traverseze apele curgătoare în siguranţă.

s u n ă ca şi c u m repeta cuvintele cuiva. C h i a r d a c ă ştie Aşa e, îşi aduse a m i n t e Bonnie, creaturile malefice

că o să piardă. Ridică dintr-odată privirea către fete. nu p o t traversa apele curgătoare, şi cu cât erau m a i

M ă d u c d u p ă el. malefice, cu atât e r a m a i greu p e n t r u ele.


— D a r n o i nu ştim nimic despre Cei O r i g i n a r i ,
— Bineînţeles, spuse M e r e d i t h , calmă.
spuse ea cu voce tare.
M a t t ezită.
—- N u , şi asta î n s e a m n ă că trebuie să a v e m grijă,
— A ă ă . . . probabil că n-am nici o şansă să vă con­
spuse M a t t . Eu cunosc destul de bine p ă d u r e a asta, şi
ving să r ă m â n e ţ i aici, nu?
ştiu p o t e c a pe care o va folosi probabil Ştefan. C r e d
— D u p ă t o a t ă discuţia aceea î n ă l ţ ă t o a r e despre
că ar trebui ca noi să o l u ă m pe un alt d r u m .
m u n c a în echipă? Nici gând.
— P e n t r u ca Ştefan să nu ne v a d ă şi să ne o m o a r e ?
— Mă t e m e a m de chestia asta. A ş a d a r . . .
— P e n t r u ca să nu ne v a d ă Klaus, sau m ă c a r nu pe
— Aşadar, spuse Bonnie, p l e c ă m de aici.
toţi. Aşa p o a t e am avea o şansă să ajungem la C a -
roline. I n t r - u n fel sau altul, trebuie să o scoatem pe
A d u n a r ă toate armele pe care le p u t u r ă găsi. Bricea­ Caroline din ecuaţie; a t â t a t i m p cât Klaus are posibi­
gul lui M a t t pe care Ştefan îl lăsase acolo. P u m n a l u l cu litatea de a a m e n i n ţ a că îi va face r ă u , p o a t e să îl
m â n e r de ivoriu de pe c o m o d a lui Ştefan, un cuţit forţeze pe Ştefan să facă tot ce vrea el. Şi î n t o t d e a u n a
m a r e de tăiat c a r n e a din bucătărie. e m a i b i n e să-ţi croieşti d i n a i n t e planul, ca să ai un
Afară, nu se zărea nici u r m ă de d o a m n a Flowers. avantaj în faţa d u ş m a n u l u i . K l a u s i-a cerut lui Ştefan
Cerul era de un purpuriu pal, cu n u a n ţ e de caisiu către să se întâlnească d u p ă ce se întunecă; ei bine, noi v o m
apus. Amurgul ajunului de solstiţiu, îşi spuse Bonnie, fi acolo înainte să se î n t u n e c e şi p o a t e că reuşim să-1
şi simţi c u m p ă r u l de pe b r a ţ e i se ridică uşor. l u ă m p r i n surprindere.
— K l a u s v o r b e a de v e c h e a fermă din p ă d u r e — Bonnie era profund impresionată de această strategie.
asta trebuie să fie casa F r a n c h e r , spuse M a t t . U n d e 1-a Nu e de mirare că e căpitanul echipei de fotbal, îşi spuse.
a r u n c a t K a t h e r i n e pe Ştefan în fântâna părăsită. Eu m-aş fi năpustit p u r şi simplu într-acolo, ţipând.
238 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 239

M a t t o luă pe o p o t e c ă a p r o a p e invizibilă p r i n t r e Bonnie se târî pe b u r t ă p â n ă lângă el şi se uită.


stejari. Vegetaţia pădurii era foarte b o g a t ă în această Sub ei se întindea casa fermei F r e n c h e r — sau ceea
p e r i o a d ă a anului, cu muşchi, ierburi, plante cu flori şi ce mai rămăsese din ea. Se năruise la p ă m â n t cu mult
ferigi. Bonnie trebui să aibă încredere că M a t t ştia pe timp în u r m ă şi p ă d u r e a îşi revendicase încet-încet te­
u n d e merge, p e n t r u că ea h a b a r n-avea. D e a s u p r a ca­ renul. A c u m era d o a r o fundaţie, pietre acoperite de
petelor lor, păsările îşi încheiau ultimele triluri înainte buruieni înflorite şi scaieţi înţepători, şi un h o r n înalt,
de a-şi căuta culcuşul de n o a p t e . c a u n m o n u m e n t stingher.
L u m i n a zilei scăzu. Fluturi de n o a p t e şi insecte cu — Uite-o acolo. C a r o l i n e , şopti abia auzit M e r e -
aripi diafane t r e c u r ă pe lângă faţa lui Bonnie. D u p ă dith în u r e c h e a lui Bonnie.
ce străbătu cu paşi împiedicaţi o p o r ţ i u n e cu hulubiţe Caroline era o siluetă întunecată rezemată de h o r n .
acoperite cu melci fără cochilie c a r e se o s p ă t a u din R o c h i a ei verde pal se distingea în l u m i n a care se stin­
pălăriile lor, se simţi foarte fericită că de d a t a asta îşi gea, d a r p ă r u l ei roşcat p ă r e a negru. C e v a alb strălu­
pusese blugii. cea pe faţa ei şi d u p ă o clipă Bonnie îşi d ă d u s e a m a că
In cele din u r m ă , M a t t se opri. e r a un căluş. Scotch sau un b a n d a j . D i n poziţia ei ciu­
— Ne a p r o p i e m , spuse el încet. Există un soi de d a t ă — cu mâinile la spate, cu picioarele întinse în
stâncă de u n d e p u t e m privi în jos şi s-ar p u t e a să nu faţă, drepte — Bonnie b ă n u i că era legată.
fim văzuţi de Klaus. Păşiţi în linişte şi cu grijă. Biata Caroline, îşi spuse, iertându-i toate lucrurile
Bonnie nu m a i păşise niciodată cu a t â t a grijă. Din urâte, meschine şi egoiste pe care le făcuse de-a lungul
fericire, covorul de frunze era u m e d şi nu trosnea. Câ­ timpului şi care, d a c ă stăteai să te gândeşti, erau foarte
teva m i n u t e mai târziu, M a t t se lăsă pe b u r t ă şi le făcu multe. D a r Bonnie nu-şi p u t e a închipui ceva m a i r ă u
s e m n să-1 imite. B o n n i e c o n t i n u a să-şi repete, cu decât să fii răpită de un v a m p i r psihopat care deja ţi-a
hotărâre, că nu-i păsa de miriapodele şi râmele pe care o m o r â t câţiva colegi de clasă, şi apoi să trebuiască să
le găseau mâinile ei care alunecau pe p ă m â n t u l moale, aştepţi, iar viaţa să-ţi d e p i n d ă de un alt v a m p i r care
şi nici de pânzele de păianjen care i se lipeau pe faţă. avea destule motive să te urască. In fond, la început
A c u m era o p r o b l e m ă de viaţă şi de m o a r t e , şi ea era Caroline îl dorise p e n t r u ea pe Ştefan, şi o urase şi în­
capabilă să facă asta. Nu era o prostuţă, nu era un co­ cercase să o umilească pe Elena p e n t r u că îl cucerise
pilaş, ci o p e r s o a n ă competentă. pe Ştefan. Ştefan Salvatore era ultima p e r s o a n ă care
— Uite, şopti M a t t , şi vocea abia i se auzea. ar trebui să îşi arate b u n ă v o i n ţ a faţă de Caroline.
240 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 241

— U i t e ! spuse M a t t . Ala nu e Klaus? — Salvatore! Ce coincidenţă; tocmai mă g â n d e a m


Bonnie văzuse şi ea acea mişcare de partea cealaltă a la tine!
hornului. îşi încorda privirea şi îl văzu apărând, cu im­ Ştefan îl privi calm pe Klaus din cap p â n ă în picioare,
permeabilul lui cafeniu-deschis fluturându-i fantomatic apoi de la cozile impermeabilului său ponosit p â n ă la
în jurul picioarelor. Se uită în jos către Caroline şi ea se capul cu părul ciufulit de vânt. D a r tot ce spuse fu:
strânse, încercând să se tragă cât mai departe. Râsul lui
— Mi-ai cerut să vin. Am venit. Dă-i d r u m u l fetei
răsună atât de limpede în aerul tăcut încât Bonnie tresări.
să plece.
— El e, şopti ea, lăsându-se în jos în spatele ferigi­
— Am spus eu asta? P ă r â n d sincer surprins, Klaus
lor care o ascundeau. D a r u n d e e Ştefan? E a p r o a p e
îşi duse mâinile la piept. Apoi clătină din cap, chico­
întuneric a c u m .
tind. Nu cred. H a i să stăm m a i întâi de vorbă.
— P o a t e că s-a deşteptat şi a h o t ă r â t să nu vină,
Ştefan încuviinţă din cap, ca şi c u m Klaus confir­
spuse M a t t .
m a s e ceva n e p l ă c u t la care el se aşteptase. îşi luă
— N-avem noi norocul ăsta, r e m a r c ă M e r e d i t h .
ţepuşa de pe u m ă r şi o ţinu în faţa lui, m â n u i n d uşor,
Se uita printre ferigi către sud. Bonnie îşi î n d r e p t ă
cu î n d e m â n a r e , b u c a t a lungă de lemn.
şi ea privirea în acea direcţie şi tresări.
— Ascult, spuse.
Ştefan stătea la marginea luminişului, u n d e apăruse
ca din senin. Nici m ă c a r Klaus nu-1 văzuse venind, îşi — Nu-i atât de prost pe cât p a r e , m u r m u r ă M a t t

spuse Bonnie. Stătea tăcut, fără să încerce să se ferească din spatele ferigii, cu o n o t ă de respect în voce. Şi nu

sau să ascundă ţepuşa albă de frasin pe care o avea în e atât de n e r ă b d ă t o r să fie o m o r â t pe cât îl c r e d e a m ,

m â n ă . în ţinuta lui şi în felul în care privea scena de di­ adăugă. Acţionează cu grijă.

naintea sa era ceva care o făcu pe Bonnie să-şi aducă Klaus a r ă t ă către Caroline, iar vârfurile degetelor
aminte că în secolul al cincisprezecelea fusese un aristo­ lui îi atinseră p ă r u l roşcat.
crat, un m e m b r u al nobilimii. Nu spunea nimic, aştepta — De ce nu vii aici, ca să nu trebuiască să m a i stri­
doar să fie observat de Klaus, fără să se grăbească. găm? spuse.
Şi când, în cele din u r m ă , Klaus se întoarse către D a r nu a m e n i n ţ ă să-i facă r ă u prizonierei sale, ob­
sud, rămase nemişcat, iar Bonnie avu impresia că era servă Bonnie.
surprins de felul în care Ştefan se furişase nevăzut p â n ă — Te a u d foarte bine, replică Ştefan.
la el. D a r apoi Klaus râse şi-şi desfăcu larg braţele. — Bun, şopti M a t t . Bravo, Ştefan!

?
242 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 243

D a r Bonnie o studia pe Caroline. F a t a se zbătea, Bonnie se uită nemişcată la Klaus, apoi un fulger spin­
răsucindu-şi capul înainte şi înapoi, ca şi c u m era dispe­ tecă cerul cu un bubuit.
rată sau o durea ceva. D a r Bonnie avea o senzaţie ciu­ I n t r - u n cer perfect senin.
dată în legătură cu mişcările lui Caroline, mai ales acele Abia m a i târziu Bonnie realiză ciudăţenia — oroa­
smucituri violente ale capului, ca şi c u m fata se chinuia rea — acelei clipe. In acel m o m e n t nici nu observă că
să ajungă la cer. La cer... Privirea lui Bonnie urcă m a i cerul era senin şi spuzit de stele şi că zigzagul care ful­
sus, u n d e întunericul era deplin şi o lună în descreştere geră albastru coborî şi lovi p a l m a întinsă a lui Klaus.
strălucea deasupra copacilor. De aceea putea să vadă că U r m ă t o r u l lucru pe care îl văzu era atât de înspăimân­
acum culoarea părului lui Caroline era roşcată: e lumina tător încât tot restul fu uitat: Klaus îşi strânse degetele
lunii, îşi spuse. Apoi, cu un şoc, privirea ei se opri pe co­ peste acel fulger, adunându-l c u m v a în p u m n , şi îl
pacul de deasupra lui Ştefan, ale cărui r a m u r i foşneau a r u n c ă spre ea.
uşor, deşi nu era nici o u r m ă de vânt. Ştefan urla, spunându-i să plece, pleacă! Bonnie îl
— M a t t ? şopti ea, a l a r m a t ă . auzi, în v r e m e ce se holba, paralizată, şi apoi ceva o
Ştefan era c o n c e n t r a t asupra lui Klaus, cu fiecare a p u c ă şi o trase într-o p a r t e . Fulgerul p o c n i pe deasu­
simţ, fiecare muşchi, fiecare a t o m al Puterii sale în­ p r a capului ei, cu un sunet ca de bici uriaş care ples­
cordat şi î n d r e p t a t către Cel Vechi din faţa lui. D a r în neşte, şi se simţi un miros de ozon. Bonnie se a r u n c ă
acel copac de d e a s u p r a lui... pe b u r t ă în muşchi şi se rostogoli ca să-i strângă m â n a
T o a t e gândurile legate de strategie, de a-1 î n t r e b a lui M e r e d i t h şi să-i m u l ţ u m e a s c ă p e n t r u că o salvase,
pe M a t t ce să facă, dispărură din m i n t e a lui Bonnie. d a r descoperi că era M a t t .
Ţ â ş n i din ascunzătoarea ei şi ţipă: — Stai aici! Aici! strigă el şi o luă la fugă.
— Ştefan! D e a s u p r a ta! E o c a p c a n ă ! Cuvintele astea blestemate. Ele o c a t a p u l t a r ă pe
Ştefan sări într-p. p a r t e , agil ca o pisică, în aceeaşi B o n n i e în picioare, şi în clipa u r m ă t o a r e , î n a i n t e să
clipă în care ceva plonja pe p ă m â n t , exact în locul în ştie ce face, alerga d u p ă el.
care fusese el cu un m o m e n t în u r m ă . L u n a l u m i n a Şi apoi t o a t ă l u m e a se transformă într-un haos.
perfect scena, suficient p e n t r u ca Bonnie să v a d ă scli­ K l a u s se răsucise înapoi c ă t r e Ştefan, care se
pirea albă a dinţilor dezgoliţi ai lui Tyler. încleştase în luptă cu Tyler, bătându-1. Tyler, în forma
Şi să v a d ă fulgerarea albă a ochilor lui Klaus c â n d lui de lup, scoase nişte sunete îngrozitoare când Ştefan
se răsuci către ea. P e n t r u o clipă, t i m p u l î n c r e m e n i , îl a r u n c ă la p ă m â n t .
244 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 245

M e r e d i t h alerga spre C a r o l i n e , î n c e r c â n d să se B o n n i e se simţea copleşită. A t â t e a lucruri se în­


apropie de ea din spatele hornului, ca să nu fie zărită t â m p l a u în acelaşi timp. M e r e d i t h tăia frânghia legată
de Klaus. Bonnie o văzu c u m ajunge lângă Caroline şi în j u r u l picioarelor lui Caroline, M a t t revărsa a s u p r a
v ă z u fulgerarea p u m n a l u l u i de argint al lui Ştefan lui Tyler o ploaie de p u m n i care cu siguranţă l-ar fi
c â n d M e r e d i t h tăie frânghiile din j u r u l încheieturilor descalificat pe terenul de fotbal; Ştefan răsucea b â t a
lui Caroline. Apoi M e r e d i t h o trase pe Caroline, pe aceea de frasin ca şi c u m se antrenase îndelung p e n t r u
j u m ă t a t e târând-o, p e j u m ă t a t e d u c â n d - o î n braţe, î n asta. Klaus r â d e a extaziat, p ă r â n d fericit de confrun­
spatele h o r n u l u i ca să-i dezlege şi picioarele. tare, în v r e m e ce schimbau lovituri cu o viteză şi o acu­
Un sunet ca de c o a r n e de cerb care se lovesc o făcu rateţe letale.
pe Bonnie să se răsucească. Klaus se repezise la Ştefan D a r a c u m M a t t p ă r e a s ă aibă p r o b l e m e . T y l e r î l
cu o altă c r e a n g ă m a r e , a lui — p r o b a b i l că p â n ă strângea cu p u t e r e şi m â r â i a , î n c e r c â n d să ajungă la
atunci zăcuse pe p ă m â n t . P ă r e a la fel de ascuţită ca şi gâtul lui. Disperată, Bonnie se uită î n j u r d u p ă ceva ce
a lui Ştefan, o lance folositoare. D a r Klaus şi Ştefan p u t e a fi folosit drept a r m ă , uitând cu totul de cuţitul pe
nu încercau d o a r să se străpungă cu lăncile lor; folo­ care îl avea în b u z u n a r . O c h i i ei c ă z u r ă pe o c r e a n g ă
seau beţele ca pe nişte bâte de scrimă. R o b i n H o o d , îşi uscată de stejar. O ridică de jos şi o luă la fugă către
spuse Bonnie uluită. Micul J o h n şi R o b i n . Aşa arătau locul în care se luptau Tyler şi M a t t .
cei doi, căci Klaus era mult m a i înalt decât Ştefan şi cu D a r ajunsă acolo, ezită. Nu î n d r ă z n e a să se folo­
oase m a i m a r i . sească de c r e a n g ă de t e a m ă să nu-1 lovească pe M a t t
Apoi Bonnie văzu altceva şi strigă, d a r fără ca sune­ cu ea. El şi cu Tyler se rostogoleau pe p ă m â n t , într-un
tul să răsune în aer. în spatele lui Ştefan, Tyler se ridicase vârtej de mişcări haotice.
de jos şi se ghemuise, la fel c u m făcuse în cimitir înainte Apoi M a t t ajunse din n o u d e a s u p r a lui Tyler,
să se repeadă la gâtul lui. Ştefan. Ştefan era cu spatele la a p ă s â n d u - i în j o s capul, î m p i n g â n d de la distanţă.
el. Iar Bonnie nu avea c u m să-1 avertizeze la timp. Bonnie vru să profite de acest m o m e n t şi se pregăti să
D a r uitase de M a t t . Cu capul în jos, ignorând ghea­ lovească. D a r Tyler o văzu pe ea. într-o izbucnire de
rele şi colţii, se n ă p u s t e a asupra lui Tyler, placându-1 forţă s u p r a n a t u r a l ă , îşi strânse picioarele şi îl a r u n c ă
ca un fundaş dintre cei m a i buni, înainte ca Tyler să pe M a t t de pe el, în spate. C a p u l lui M a t t se lovi de
p o a t ă sări. Acesta se p r ă b u ş i într-o p a r t e , cu M a t t un c o p a c cu un sunet pe care Bonnie nu avea să-1 uite
deasupra lui. niciodată. Sunetul înfundat al u n u i p e p e n e stricat care
246 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 247

pocneşte. M a t t alunecă de-a lungul trunchiului copa­ — Cineva ar fi trebuit să te prevină, spuse Tyler,

cului şi r ă m a s e nemişcat. lăsându-şi în jos falca p e n t r u a r â d e aşa c u m r â d câi­


nii. Că d a c ă te duci singură în p ă d u r e , te-ai p u t e a în­
Bonnie gâfâia, uluită. Ar fi vrut să se d u c ă la M a t t ,
tâlni cu cel m a i m a r e şi m a i r ă u . . .
d a r Tyler era în faţa ei, răsuflând greu, cu salivă ames­
— Ticălos! încheie o altă voce propoziţia p e n t r u el
tecată cu sânge scurgându-i-se din g u r ă pe b ă r b i e .
şi, cu un sentiment de gratitudine care se a p r o p i a de
S e m ă n a şi m a i mult cu un animal decât păruse în ci­
veneraţie, Bonnie o văzu pe M e r e d i t h lângă ea.
mitir. Ca într-un vis, Bonnie ridică băţul, d a r îl simţea
Meredith, ţinând în m â n ă p u m n a l u l lui Ştefan, care
t r e m u r â n d u - i în m â n ă . M a t t zăcea nemişcat — oare
strălucea cu ape în l u m i n a lunii.
m a i respira? Bonnie auzi suspinul din propria-i respi­
— Argint, Tyler, spuse M e r e d i t h , fluturându-1
raţie în v r e m e ce îl înfrunta pe Tyler. T o t u l era ridicol;
a m e n i n ţ ă t o r . O a r e ce face argintul m e m b r e l o r u n u i
ăsta e r a un băiat de la şcoala ei. Un băiat cu care d a n ­
vârcolac? Vrei să vezi?
sase anul trecut la balul celor dintr-a Xl-a. C u m p u t e a
T o a t ă eleganţa şi răceala lui M e r e d i t h , toată nepă­
să o ţină el departe de M a t t , c u m p u t e a el să încerce să
sarea u n u i observator detaşat dispăruseră. Aceasta era
le facă r ă u tuturor? C u m p u t e a să facă asta?
a d e v ă r a t a M e r e d i t h , o M e r e d i t h războinică, şi, deşi
— Tyler, te rog..., începu ea, v r â n d să îl convingă, zâmbea, erafurioasă.
să îl i m p l o r e . . . — Da! strigă Bonnie plină de bucurie, simţind un
— Singurică în p ă d u r e , fetiţă? spuse el, şi vocea lui val de forţă străbătând-o.
era un m â r â i t gros şi gutural, care p r i n d e a în cele din D i n t r - o d a t ă se p u t e a mişca. Ea şi M e r e d i t h , îm­
u r m ă forma cuvintelor. p r e u n ă , e r a u puternice. M e r e d i t h îl p â n d e a pe Tyler
în acea clipă Bonnie ştiu că el nu era băiatul cu care dintr-o p a r t e , Bonnie stătea pregătită de atac cu b â t a
fusese ea colegă. Ăsta era un animal. O h , D o a m n e , ce în p a r t e a cealaltă. Brusc, avu o d o r i n ţ ă copleşitoare,
urât e, îşi spuse ea. Şiroaie de bale amestecate cu sânge aşa c u m nu m a i avusese niciodată, să îl lovească atât
i se prelingeau din gură. Şi ochii aceia galbeni cu pu­ de tare pe Tyler încât să-i z b o a r e capul de pe u m e r i .
pilele ca o fantă îngustă — în ele văzu c r u z i m e a re­ Simţi c u m braţul i se u m p l e a de p u t e r e a de a acţiona.
chinului, şi a crocodilului, şi a viespii care îşi d e p u n e I a r Tyler, cu instinctul lui de animal, p e r c e p u forţa
ouăle în trupul viu al unei omizi. T o a t ă cruzimea reg­ aflată d i n a i n t e a lui, o p e r c e p e a dinspre a m â n d o u ă ,

nului animal se oglindea în acei doi ochi galbeni. strângându-1 între ele. Se d ă d u în spate, apoi se opri şi
248 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 249

î n c e p u să se rotească p r e c a u t p e n t r u a încerca să sfâşiase cu ghearele piciorul p â n ă la os. Pe coapsa lui


scape. Fetele îi d ă d e a u ocol, fără a-1 scăpa din priviri, M e r e d i t h , în jeanşi, se căscau găuri uriaşe, ca şi în pie­
î n clipa u r m ă t o a r e alcătuiau u n minisistem orbital: lea albă care se vedea bine prin ţesătura ruptă. Şi, spre
Tyler se răsucea în mijloc, Bonnie şi M e r e d i t h se în­ deplina groază a lui Bonnie, p u t e a să v a d ă şi sub piele,
vârteau în j u r u l lui în cerc, aşteptând m o m e n t u l p o ­ v e d e a c a r n e a şi muşchii sfâşiaţi şi sângele roşu
trivit p e n t r u a ataca. curgând.
U n u , doi, trei. Un semnal tăcut trecu de la M e r e d i t h — M e r e d i t h , strigă ea disperată.
la Bonnie. în clipa în care Tyler sări la Meredith, în­
T r e b u i a u să o d u c ă pe M e r e d i t h la un doctor. T r e ­
cercând să-i zboare din m â n ă p u m n a l u l , Bonnie lovi.
b u i a u să se o p r e a s c ă a c u m cu toţii; t r e b u i a u să
Amintindu-şi de sfatul unui prieten care încercase să o
înţeleagă cu toţii. C i n e v a e r a r ă n i t aici; t r e b u i a u să
înveţe să joace baseball, îşi închipui că nu loveşte capul
c h e m e o a m b u l a n ţ ă , să sune la 9 1 1 .
lui Tyler, ci prin capul lui, lovind ceva aflat de cealaltă
— M e r e d i t h , spuse, a b i a p u t â n d să m a i respire,
parte a capului. îşi puse în acea lovitură toată greuta­
gata să izbucnească în plâns.
tea trupului ei m ă r u n t şi şocul impactului a p r o a p e că îi
— Leag-o cu ceva, spuse M e r e d i t h , albă la faţă.
dezrădăcina dinţii. îi smulse braţul din u m ă r cu o du­
Şoc. I n t r a în şoc. Şi atât de mult sânge; atât de mult
rere agonizantă şi făcu b ă ţ u l să ricoşeze. D a r T y l e r
sânge curgea. O h , D o a m n e , îşi spuse Bonnie, Te rog,
căzu la fel ca o pasăre împuşcată în înaltul cerului.
ajută-mă. Se uită î n j u r d u p ă ceva cu care să lege rana,
— Am reuşit! Da! Grozav! Da! strigă Bonnie, a r u n ­
d a r nu exista nimic.
c â n d cât colo băţul.
Triumful ţâşni din ea într-un strigăt primitiv. Ceva căzu pe p ă m â n t lângă ea. O bucată de coardă

— Noi am reuşit! Apucă trupul greu de c o a m a de p ă r de nailon, cea pe care o folosiseră p e n t r u a-1 lega pe

de pe ceafă şi îl trase de. pe M e r e d i t h , u n d e căzuse. Tyler, cu capetele zdrenţuite. Bonnie ridică privirea.

Noi... Apoi se întrerupse, căci cuvintele îi încremeni­ — Asta ţi-e de folos? î n t r e b ă Caroline nesigură, şi
seră în gâtlej. Meredith! strigă. dinţii îi c l ă n ţ ă n e a u .

— E-n regulă, rosti, gâfâind, M e r e d i t h , cu vocea E r a în rochia ei verde, cu părul roşcat răvăşit şi lipit
crispată de durere. de faţă cu sânge şi sudoare. C h i a r în v r e m e ce vorbea,
Şi de sfârşeală, îşi spuse Bonnie, simţindu-se ca şi se clătină şi căzu în g e n u n c h i lângă M e r e d i t h .
c u m primise în c a p un duş rece ca g h e a ţ a . T y l e r îi — Şi tu eşti rănită? icni Bonnie.
250 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 251

Caroline clătină din cap, d a r apoi se aplecă înainte, revină, chiar şi d a c ă vezi d o a r un spasm al muşchilor,
chinuită de greaţă, şi Bonnie văzu semnele de pe gâtul loveşte-1 cât poţi de tare cu asta. înţelegi? C a r o l i n e ,
ei. D a r a c u m nu avea v r e m e să-şi facă griji p e n t r u C a ­ adăugă, asta e m a r e a ta şansă de a dovedi că eşti b u n ă
roline. M e r e d i t h era m a i i m p o r t a n t ă . la ceva. Că nu eşti total inutilă. Ai priceput? Prinse pri­
Bonnie legă c o a r d a deasupra rănilor lui M e r e d i t h , virea furişată a ochilor verzi şi repetă: Ai priceput?
î n c e r c â n d disperată să-şi a d u c ă a m i n t e ce învăţase de — D a r ce faci tu?
la sora ei M a r y . M a r y era infirmieră. M a r y spunea că Bonnie se uită înspre luminiş.
un garou nu trebuie strâns p r e a tare şi nici lăsat p r e a — N u , Bonnie. Caroline o prinse de m â n ă , şi, cu o
mult t i m p , altfel a p a r e c a n g r e n a . D a r t r e b u i a să p a r t e a mintii sale, Bonnie observă unghiile rupte, ur­
oprească sângele care curgea din r a n ă . O h , M e r e d i t h . mele de arsură pe încheieturi de la frânghie. Stai aici,
— B o n n i e . . . ajută-1 pe Ştefan, m u r m u r ă cu răsu­ u n d e eşti în siguranţă. Nu te duce la ei. Nu poţi să faci
flarea tăiată Meredith, cu o voce abia auzită. O să aibă nimic...
nevoie... B o n n i e îşi trase m â n a şi o p o r n i către luminiş în­
Se lăsă moale pe spate, respirând greu, cu ochii în- ainte să-i dispară hotărârea. în inima ei ştia foarte bine
tredeschişi privind către cer. câtă dreptate avea Caroline. Nu p u t e a face nimic. D a r
U d . T o t u l e r a ud. Mâinile lui Bonnie, hainele ei, în minte îi răsuna ceva ce spusese M a t t înainte să plece
p ă m â n t u l . Ud de sângele lui M e r e d i t h . I a r M a t t con­ cu toţii înspre locul acesta. Cel p u ţ i n să încerce. Bon­
tinua să zacă sub copac, fără cunoştinţă. Nu p u t e a s-o nie trebuia să încerce.
părăsească, mai ales cu Tyler acolo. Ar p u t e a să se tre­ Şi totuşi, în u r m ă t o a r e l e câteva m i n u t e , nişte mi­
zească. n u t e îngrozitoare, nu p u t u decât să privească.
Ameţită, se întoarse către Caroline, care t r e m u r a P â n ă a c u m , Ştefan şi Klaus schimbaseră lovituri cu
şi v o m a , cu faţa î m b r o b o n a t ă de sudoare. Nu-i p u t e a o a s e m e n e a violenţă şi precizie încât lupta lor fusese
fi de folos, îşi spuse Bonnie. D a r nu avea de ales. ca un d a n s frumos şi letal. D a r fusese o confruntare
— Caroline, ascultă-mă, spuse. L u ă de jos b u c a t a egală, sau a p r o a p e egală. Ştefan rezistase.
cea m a i m a r e din băţul pe care îl folosise împotriva lui A c u m , Bonnie îl văzu pe Ştefan apăsându-1 în jos
Tyler şi o puse în m â n a lui Caroline. R ă m â i aici cu pe Klaus cu lancea lui de frasin, forţându-1 să se aşeze
M e r e d i t h şi M a t t . Slăbeşte garoul ăla c a m la fiecare în genunchi, să se d e a pe spate, m a i mult şi m a i mult,
d o u ă z e c i de m i n u t e . I a r d a c ă T y l e r î n c e p e să îşi ca un d a n s a t o r de limbo care vrea să v a d ă cât se p o a t e
252 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 253

apleca. Şi Bonnie vedea a c u m faţa lui Klaus, cu g u r a aşezată de-a curmezişul lui. Klaus se uită la Ştefan şi

uşor deschisă, privindu-1 pe Ştefan cu ceea ce p ă r e a zâmbi.

uimire şi t e a m ă . — M - a m săturat d e j o a c ă , băieţaş, spuse el şi se în­


Apoi totul se schimbă. d r e p t ă de spate şi îşi a r u n c ă băţul într-o p a r t e . A sosit
C â n d Klaus se aplecase pe spate cât de mult putea, v r e m e a să mori.
c â n d se p ă r e a că avea să se p r ă b u ş e a s c ă sau să se Ii luă din m â n ă băţul la fel de uşor ca şi c u m l-ar fi
frângă, ceva se î n t â m p l ă . luat de la un copil. II smulse cu o mişcare din încheie­
Klaus zâmbi. t u r ă şi îl frânse în d o u ă pe genunchi, a r ă t â n d cât de
Şi apoi începu să î m p i n g ă înapoi. p u t e r n i c era, cât de p u t e r n i c fusese î n t o t d e a u n a . Cu
Bonnie văzu c u m muşchii lui Ştefan se încordează, câtă cruzime se jucase cu Ştefan.
îi văzu braţele devenind rigide, î n c e r c â n d să reziste. U n a dintre j u m ă t ă ţ i o a r u n c ă peste u m ă r , în cea­
D a r Klaus, rânjind nebuneşte, cu ochii larg deschişi, laltă margine a luminişului. Cu cealaltă îl î m p u n s e pe
c o n t i n u ă să se ridice. Se destindea ca un omuleţ pe ar­ Ştefan. Nu cu vârful ascuţit, ci cu celălalt, cel sfărâmat,
curi, c a u n h o p a - m i t i c ă î n s p ă i m â n t ă t o r , d a r încet.
cu n e n u m ă r a t e aşchii î n ţ e p ă t o a r e . II înfipse în pieptul
Foarte încet. Inexorabil. Rânjetul îi devenea din ce în
lui cu o mişcare ce p ă r e a a p r o a p e lipsită de forţă, d a r
ce m a i larg, p â n ă c â n d p ă r u că avea să-i despice faţa.
Ştefan ţipă. O făcu i a r ă şi iară, şi de fiecare d a t ă se
1
Ca pisica de Cheshire .
auzi u n ţipăt.
O pisică, se gândi Bonnie.
Bonnie strigă, d a r fără sunet.
0 pisică şi un şoarece.
Nu îl m a i auzise niciodată pe Ştefan ţipând. Nici nu
A c u m Ştefan era cel care gâfâia şi se î n c o r d a , cu
trebuia să i se s p u n ă ce fel de d u r e r e provocase acele
dinţii încleştaţi, î n c e r c â n d să-1 ţină jos pe Klaus. D a r
ţipete. Nu trebuia să i se spună că lemnul de frasin era
Klaus şi băţul lui coborau, forţându-1 pe Ştefan să se
probabil singurul l e m n letal p e n t r u Klaus, d a r că orice
lase la p ă m â n t .
fel de l e m n era letal p e n t r u Ştefan. Că Ştefan, d a c ă nu
Şi rânjind întruna.
murise încă, atunci era pe m o a r t e . I a r Klaus, cu m â n a
P â n ă când Ştefan ajunse întins pe spate, cu propriul
a c u m ridicată, se pregătea să-i încheie viaţa cu o ultimă
lui b ă ţ apăsându-1 pe gât sub greutatea lăncii lui Klaus,
lovitură p ă t r u n z ă t o a r e . F a ţ a lui Klaus era ridicată în­
1
Personaj din Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll, cu un
spre l u n ă cu un rânjet de î n c â n t a r e dezgustătoare,
zâmbet foarte larg pe faţă (n.tr.).
2 5 4 • Jurnalele Vampirilor

a r ă t â n d că asta era plăcerea lui, asta era ceea ce îl în­


fiora p â n ă la extaz. Să o m o a r e .
I a r Bonnie nu se p u t e a mişca, nu p u t e a să strige.
15
L u m e a întreagă p ă r e a că pluteşte în j u r u l ei. T o t u l fu­
sese o greşeală, ea nu era în stare de nimic; p â n ă la
u r m ă , nu era decât un copilaş. Nu voia să v a d ă acea
lovitură finală, d a r nu-şi p u t e a î n t o a r c e privirea. Şi
toate astea nu se p u t e a u întâmpla; şi totuşi se întâm­
plau. D a , se î n t â m p l a u .
K l a u s flutură în aer, î n t r - u n arabesc complicat,
ţepuşa frântă şi, cu un z â m b e t extaziat, începu să o co­
b o a r e către pieptul lui Ştefan. laus ţipă, un ţipăt care îi aminti lui Bonnie
D i n cealaltă p a r t e a luminişului, o lance străpunse de p r ă d ă t o r i i de mult dispăruţi, de tigrul cu
aerul şi îl lovi în mijlocul spatelui, înfigându-se şi tre­ colţi-sabie şi de m a m u t . O d a t ă cu ţipătul,
m u r â n d în c a r n e a lui ca o săgeată uriaşă, ca o j u m ă ­ din g u r ă îi ieşi o s p u m ă de sânge, transformând acea
tate de săgeată uriaşă. Braţele lui Klaus se desfacură faţă frumoasă într-o mască schimonosită de furie.
largi, şi scăpă ţepuşa din m â n ă ; rânjetul extaziat de pe Mâinile lui pipăiră înfrigurate la spate, î n c e r c â n d
faţa lui dispăru. R ă m a s e în picioare, cu braţele să a p u c e ţepuşa albă de frasin şi să o smulgă. D a r era
depărtate, p e n t r u o secundă, apoi se răsuci, iar băţul înfiptă m u l t p r e a a d â n c . Fusese o a r u n c a r e excelentă.
de frasin din spatele lui se clătină uşor. — D a m o n , şopti Bonnie.
In faţa ochilor lui Bonnie j u c a u p r e a multe valuri D a m o n stătea la m a r g i n e a luminişului, î n c a d r a t de
de p u n c t e cenuşii p e n t r u a m a i distinge ceva, d a r auzi stejari. Bonnie îl văzu făcând un pas către Klaus, apoi
limpede vocea r ă s u n â n d rece şi a r o g a n t ă şi plină de o altul; paşi m ă r u n ţ i , a m e n i n ţ ă t o r i , în care se ghicea o
h o t ă r â r e n e s t r ă m u t a t ă . D o a r cinci cuvinte, d a r ele intenţie m o r t a l ă .
schimbară totul. Şi e r a furios. D a c ă muşchii ei n-ar fi fost încre­
— Pleacă de lângă fratele meu. meniţi, Bonnie ar fi fugit văzându-i privirea. Nu m a i
văzuse niciodată a t â t a a m e n i n ţ a r e abia stăpânită.
256 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 257

— Pleacă... de l â n g ă . . . fratele m e u , spuse el, şi d o a r o singură p a n ă n e a g r ă pluti în jos. Pe c â n d

a p r o a p e şoptit, cu privirea aţintită a s u p r a lui Klaus, Bonnie privea uluită, mişcarea lui Klaus îl duse în în­

p e c â n d m a i făcea u n pas. tunericul de dincolo de luminiş, şi dispăru.

Klaus ţipă din nou, d a r mâinile lui îşi opriră căuta­ O tăcere de m o r m â n t se aşternu în p ă d u r e .

r e a frenetică. încet, B o n n i e se dezmetici din paralizia ei şi m a i

— Idiotule! N o i nu trebuie să ne l u p t ă m ! Ţ i - a m întâi făcu un pas, apoi o luă la fugă către locul u n d e

spus asta la P u t e m să ne i g n o r ă m ! zăcea Ştefan. Nu deschise ochii c â n d ea se a p r o p i e ;

V o c e a lui D a m o n n u era m a i tare decât înainte. p ă r e a inconştient. Bonnie îngenunche lângă el. Şi apoi

— Pleacă de lângă fratele m e u . simţi c u m o c u p r i n d e un calm desăvârşit, ca cineva

Bonnie o simţea în a d â n c u l ei, această creştere a care înotase în a p ă îngheţată şi în cele din u r m ă simte

Puterii asemenea u n u i tsunami. D a m o n continuă, atât primele s e m n e de necontestat ale hipotermiei. D a c ă

de încet încât Bonnie se chinui să îl a u d ă : nu ar fi avut a t â t de m u l t e şocuri, u n u l d u p ă altul,

— î n a i n t e să-ţi smulg inima. p o a t e că ar fi luat-o la fugă ţ i p â n d sau ar fi fost cu­

Şi a c u m Bonnie se p u t u mişca. Făcu un pas înapoi. prinsă de istericale. D a r aşa, acesta era p u r şi simplu

— Ţ i - a m spus! ţipă Klaus, cu s p u m e la gură. ultimul pas, ultima alunecare în irealitate. Intr-o l u m e

D a m o n nu d ă d u nici un semn că îl auzise. î n t r e a g a care nu avea c u m să existe, şi totuşi exista.

lui fiinţă p ă r e a c o n c e n t r a t ă asupra gâtului lui Klaus, a P e n t r u că era grav, foarte grav. M a i grav de-atât

pieptului său, asupra inimii care b ă t e a î n ă u n t r u şi pe nici nu se p u t e a .

care avea de gând să i-o smulgă. N u m a i văzuse p e n i m e n i rănit î n aşa u n hal. Nici

Klaus ridică de jos lancea întreagă şi îl atacă. m ă c a r pe d o m n u l T a n n e r , şi el m u r i s e din c a u z a

în ciuda sângelui pierdut, b ă r b a t u l cel b l o n d p ă r e a r ă n i l o r sale. N i m i c d i n ceea ce îi spusese v r e o d a t ă

să m a i aibă încă multă forţă. Atacul fu brusc, violent M a r y nu ar p u t e a să ajute asta. C h i a r şi d a c ă a c u m

şi a p r o a p e inevitabil. Bonnie îl văzu pe Klaus năpus- Ştefan s-ar fi găsit pe o b r a n c a r d ă în faţa unei săli de

tindu-se cu l a n c e a la D a m o n şi ea îşi închise ochii -operaţie, tot n-ar fi fost suficient.

a p r o a p e fără să vrea, apoi îi deschise o clipă m a i târ­ în acea stare de calm oribil ridică privirea şi văzu un
ziu c â n d auzi un freamăt de aripi. vârtej de aripi sclipind în lumina lunii. D a m o n stătea

K l a u s îşi repezise l a n c e a direct p r i n locul u n d e lângă ea, şi Bonnie vorbi îndeajuns de calm şi de raţional.

stătuse D a m o n , iar o cioară n e a g r ă se înălţa către cer, — O să-1 ajuţi dându-i sânge?
258 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 259

El nu p ă r u să o audă. Ochii lui erau de un negru in­ — L-ar ajuta sângele?


tens, erau doar pupilă. Acea violenţă abia ţinută în frâu, — Nu foarte mult. Puţin p o a t e .
acea energie feroce cu greu stăpânită, totul dispăruse. In- — T r e b u i e să î n c e r c ă m orice ajută cât de p u ţ i n .
genunche şi atinse capul cu p ă r întunecat de pe p ă m â n t . Ştefan m u r m u r ă :
— Ştefan? — Nu.
Bonnie închise ochii. B o n n i e fu surprinsă. C r e d e a că zace inconştient.
D a m o n e speriat, îşi spuse ea. D a m o n e speriat — D a r a c u m ochii lui erau deschişi, deschişi şi concen­
Damon!— şi oh, D o a m n e , nu ştiu ce să fac. Nu e nimic traţi şi de un verde arzător. E r a u singurul lucru care
de făcut — totul s-a t e r m i n a t şi s u n t e m cu toţii p ă r e a viu în el.
p i e r d u ţ i şi Damon se t e m e p e n t r u Ştefan. N-o să se — Nu fi prost, spuse D a m o n şi v o c e a lui deveni
ocupe de nimic şi nu are nici o soluţie şi cineva trebuie aspră. II strânse de m â n ă pe Ştefan p â n ă c â n d înche­
să rezolve asta. Şi, oh, D o a m n e , Te rog, ajută-mă pen­ ieturile degetelor i se albiră. Eşti grav rănit.
tru că mi-e atât de frică şi Ştefan e pe m o a r t e şi M e - — N-o să-mi calc promisiunea,
redith şi M a t t sunt răniţi şi Klaus o să se întoarcă. î n c ă p ă ţ â n a r e a a c e e a de neînfrânt se simţea în
Deschise ochii şi se uită la D a m o n . E r a alb, şi faţa vocea lui Ştefan, se citea pe chipul lui palid. Şi c â n d
lui a r ă t a îngrozitor de t â n ă r ă în acel m o m e n t , cu ochii D a m o n deschise din n o u gura, fără îndoială ca să
aceia negri uriaşi. s p u n ă că Ştefan avea să o calce bucuros, altfel D a m o n
— Klaus o să vină înapoi, spuse încet Bonnie. o să-i r u p ă gâtul, Ştefan a d ă u g ă :
Nu se mai temea de D a m o n . Acum, la marginea — M a i ales d a c ă n-o să servească la nimic.
luminişului nu m a i erau un p r ă d ă t o r cu o vârstă secu­ U r m ă o tăcere, în v r e m e ce Bonnie încerca să ac­
lară şi o fată u m a n ă de şaptesprezece ani. E r a u d o a r cepte adevărul c r u d al acestor cuvinte. U n d e ajunse­
d o u ă fiinţe, D a m o n şi Bonnie, care trebuiau să se des­ seră a c u m , în acest loc cumplit de dincolo de lucrurile
curce c u m p u t e a u m a i bine. obişnuite, să se prefacă sau să rostească asigurări false
— Ştiu, răspunse D a m o n . p ă r e a greşit. D o a r adevărul p u t e a fi acceptat. I a r Şte­
Ţ i n e a în braţe capul lui Ştefan, fără să p a r ă deloc fan s p u n e a adevărul.
stânjenit de asta, şi gestul p ă r e a foarte logic şi inteli­ C o n t i n u a să-şi privească fratele, care se uita în ochii
gent. Bonnie îl simţea t r i m i ţ â n d P u t e r e în Ştefan, şi lui, cu t o a t ă a c e a atenţie îndârjită, furioasă concen­
m a i simţea că asta nu era suficient. t r a t ă a s u p r a lui Ştefan la fel c u m m a i d e v r e m e fusese
260 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 261

c o n c e n t r a t ă a s u p r a lui Klaus. Ca şi c u m asta ar fi T i m p d e m u l t e secunde, p r e a greu d e n u m ă r a t ,


p u t u t în v r e u n fel să ajute. D a m o n îl privi p u r şi simplu. în cele din u r m ă rosti, re­
— Nu sunt grav rănit, sunt m o r t , spuse Ştefan cu p e d e şi tăios ca lovitura u n u i p u m n a l :
brutalitate, cu privirea aţintită în ochii lui D a m o n . — Promit. D ă d u d r u m u l mâinii lui Ştefan şi, ridi-
U l t i m a şi cea mai m a r e bătălie a voinţelor, se gândi cându-se, se întoarse către Bonnie. H a i d e , îi spuse.
Bonnie. — Nu p u t e m să-1 lăsăm...
— Şi trebuie să-i iei de aici pe Bonnie şi pe ceilalţi, — Ba da, p u t e m .
a d ă u g ă Ştefan. A c u m nu mai era nimic t â n ă r pe chipul lui D a m o n .
— N-o să te lăsăm, interveni Bonnie. N i m i c vulnerabil.

Ăsta era adevărul; p u t e a să s p u n ă asta. — Tu şi prietenii tăi u m a n i plecaţi de aici, de tot.

— Trebuie! Ştefan nu întoarse capul spre ea, rămase Eu o să mă întorc.

cu privirea la fratele lui. D a m o n , ştii că am dreptate. B o n n i e clătină din cap. îşi d ă d e a s e a m a , î n t r - u n

Klaus o să se întoarcă dintr-o clipă într-alta. Nu-ţi irosi m o d vag, că D a m o n nu îl t r ă d a pe Ştefan, că a c u m


D a m o n p u n e a idealurile lui Ştefan d e a s u p r a vieţii lui
viaţa. Nu irosi vieţile lor.
Ştefan. D a r totul era p r e a încurcat şi de neînţeles pen­
— Puţin îmi pasă de vieţile lor, şuieră D a m o n .
tru ea. Nu pricepea şi nici nu voia să priceapă. T o t ce
Ăsta e r a adevărul, se gândi Bonnie şi, în m o d ciu­
ştia era că Ştefan nu p u t e a fi lăsat să zacă acolo.
dat, nu se simţi jignită. Exista o singură viaţă aici de
— Vii acum, spuse D a m o n , î n t i n z â n d m â n a către
care îi p ă s a lui D a m o n , şi nu era p r o p r i a lui viaţă.
ea, şi din glasul lui r ă z b ă t e a din n o u a c e a n o t ă m e ­
— Ba da, îţi pasă! replică furios Ştefan. Se încleş­
talică.
tase de m â n a lui D a m o n atât de tare, cu o strângere
Bonnie se pregăti pentru o luptă, şi apoi se întâmplă
atât de puternică, de p a r c ă asta e r a o întrecere şi aşa
ceva care făcu toată discuţia lor lipsită de sens. Se auzi
îl p u t e a forţa pe D a m o n să cedeze. E l e n a a avut o
o plesnitură ca un bici uriaş şi o fulgerare la fel de pu­
ultimă dorinţă; ei bine, a c u m asta e a m e a . Tu ai Pu­
ternică p r e c u m l u m i n a zilei, şi Bonnie fu orbită. C â n d
tere, D a m o n . V r e a u să o foloseşti ca să-i ajuţi pe ei.
p u t u să v a d ă p r i n imaginea r ă m a s ă pe retină, ochii ei
— Ştefan..., şopti Bonnie neajutorată. se î n d r e p t a r ă către flăcările care m u ş c a u dintr-o scor­
— Promite-mi, îi spuse Ştefan lui D a m o n , şi apoi un b u r ă recent înnegrită la b a z a u n u i copac.
spasm de d u r e r e îi contorsiona chipul. Klaus se întorsese. Cu fulgerul.
262 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 263

O c h i i lui Bonnie fugiră apoi spre el, căci e r a singu­ Se clătina p r i n luminiş, ţ i n â n d ţepuşa însângerată
rul lucru care se m a i mişca în luminiş. F l u t u r a ţepuşa ca pe o crosă de golf. C â n d ajunse lângă D a m o n , se
de frasin plină de sânge pe care reuşise să şi-o smulgă aplecă d e a s u p r a lui şi z â m b i . Bonnie vru să ţipe din
din spate, ca pe un trofeu m a c a b r u . n o u , d a r n u m a i p u t e a s ă respire. P ă r e a c ă n u m a i

Paratrăsnet, îşi spuse Bonnie ilogic, şi apoi se auzi exista aer.

o altă b u b u i t u r ă . — De tine mă o c u p m a i târziu, îi spuse K l a u s lui


Fulgerul coborî din cerul l i m p e d e s t r ă p u n g â n d D a m o n , care zăcea inconştient. Apoi ridică faţa către
aerul, în ramificaţii uriaşe alb-albăstrui care l u m i n a u Bonnie. T u , spuse. De tine am să mă ocup chiar acum.
totul asemenea soarelui la amiază. Bonnie u r m ă r i c u m T r e c u o clipă p â n ă c â n d Bonnie să-şi d e a s e a m a că
loveşte un c o p a c , şi apoi altul, fiecare m a i a p r o a p e el se uita la Ştefan şi nu la ea. Ochii aceia de un albas­
decât cel din u r m ă . Flăcările se înălţau ca nişte spi- tru electric e r a u aţintiţi a s u p r a chipului lui Ştefan.
riduşi roşii printre frunze. Apoi a l u n e c a r ă către mijlocul însângerat al lui Ştefan.
D o i copaci de-o p a r t e şi de alta a lui Bonnie explo­ — O să te mănânc a c u m , Salvatore.
dară, cu pocnituri atât de puternice încât m a i degrabă Bonnie era singură. Singura care m a i rămăsese în
le simţi d e c â t le auzi, o s t r ă p u n g e r e a t i m p a n e l o r . picioare. Şi era speriată.
D a m o n , ai cărui ochi erau m a i sensibili, ridică o m â n ă D a r ştia ce avea de făcut.
p e n t r u a-i feri. îşi lăsă g e n u n c h i i din n o u m o i şi se prăbuşi pe
Apoi strigă: „ K l a u s ! " şi se n ă p u s t i către b ă r b a t u l p ă m â n t lângă Ştefan.
blond. N u m a i avea paşii d e v â n ă t o r ; aceasta e r a Şi aşa se t e r m i n ă totul, îşi spuse. î n g e n u n c h e z i
g o a n a m o r t a l ă a atacului. I z b u c n i r e a de viteză lângă cavalerul tău şi apoi îţi înfrunţi d u ş m a n u l .
ucigătoare a tigrului sau a lupului vânător. Se uită la Klaus şi se aşeză în aşa fel încât să-i fie scut
Fulgerul îl prinse în plin avânt. lui Ştefan. Klaus p ă r u să o observe a c u m pentru p r i m a
Bonnie ţipă c â n d îl văzu şi sări în picioare. V ă z u o oară şi se încruntă, ca şi c u m ar fi găsit un păianjen în
lucire albastră de gaze supraîncălzite şi un miros de salată. Pe faţa lui pâlpâiră fulgere roşii-portocalii.
ars, şi apoi D a m o n e r a p r ă b u ş i t la p ă m â n t , z ă c â n d — Pleacă din d r u m u l m e u .
nemişcat, cu faţa în jos. Bonnie vedea fuioare micuţe — Nu.
de fum ridicându-se din el, la fel ca din copaci. Şi aşa începe sfârşitul. D o a r aşa, atât de simplu, cu
M u t ă de groază, se uită la Klaus. un singur cuvânt, şi în c u r â n d o să m o r i într-o n o a p t e
264 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 265

de vară. O n o a p t e de v a r ă în care luna şi stelele strălu­ Klaus se d ă d u înapoi.


cesc pe cer şi focurile a r d la fel ca flăcările de care se P e n t r u o clipă, p ă r u că d o a r n u m e l e avea p u t e r e a
foloseau druizii ca să-i invoce pe cei morţi. de a-1 speria. Sau că se aştepta ca ceva să r ă s p u n d ă la
— Bonnie, pleacă, spuse Ştefan cu greutate. Pleacă strigătul lui Bonnie. R ă m a s e nemişcat, ascultând.
atâta v r e m e cât m a i poţi. Bonnie îşi a d u n ă puterile, punându-şi toată forţa şi
— N u , răspunse Bonnie. d o r i n ţ a şi disperarea în strigătul ei, aruncându-şi che­
î m i p a r e rău, Elena, îşi spuse. Nu-1 p o t salva. Asta marea în neant.
e tot ce p o t face. Şi nu simţi nimic.
— Pleacă din d r u m u l m e u , m â r â i K l a u s p r i n t r e N i m i c nu tulbură n o a p t e a de vară, în afară de poc­
dinţi. netul flăcărilor. K l a u s se întoarse din n o u către Ştefan
— Nu. şi Bonnie şi rânji.
P u t e a să aştepte şi să-1 lase pe Ştefan să se stingă în Apoi Bonnie văzu ceaţa a l u n e c â n d pe p ă m â n t .
acest fel, în loc să m o a r ă cu dinţii lui K l a u s în gâtul N u . . . n u p u t e a f i ceaţă. T r e b u i e s ă f i e fum d e l a
lui. S-ar p u t e a să nu fie o diferenţă p r e a m a r e , d a r era foc. D a r nu făcea ce face de obicei fumul. Se rotea, ri-
tot ce p u t e a oferi. dicându-se în a e r ca un vârtej micuţ sau ca mărăcinii
— B o n n i e . . . , şopti Ştefan. p u r t a ţ i de v â n t în deşert. Se a d u n a într-o formă care
— Nu ştii cine sunt eu, fată? Am păşit alături de dia­ semăna cu un om.
vol. D a c ă te mişti de-acolo, o să te las să m o r i repede. P u ţ i n m a i d e p a r t e se închega încă u n a . Apoi Bon­
Bonnie nu m a i avea voce. Clătină d o a r din cap. nie o văzu pe a treia. Acelaşi lucru se î n t â m p l a peste
Klaus îşi d ă d u capul pe spate şi râse. î n c ă un firişor tot în j u r u l lor.
de sânge i se scurse din gură. C e a ţ a se ridica din p ă m â n t şi plutea printre copaci.
— Bine, spuse. C u m vrei: O să muriţi î m p r e u n ă . R o t o c o a l e de ceaţă, fiecare separat şi distinct. Bonnie
N o a p t e de vară, gândi Bonnie. Ajunul solstiţiului. privea m u t ă şi v e d e a p r i n fiecare vălătuc de ceaţă,
C â n d hotarul dintre lumi este atât de subţire. vedea flăcările, stejarii, cărămizile hornului. Klaus nu
— S p u n e n o a p t e b u n ă , iubito. m a i rânjea, nu se mişca, stătea şi el î n c r e m e n i t şi
N u era v r e m e p e n t r u transă, n u era v r e m e p e n t r u privea.
nimic. Nimic, în afară de un singur apel disperat. Bonnie se întoarse către Ştefan, fără să fie în stare
— Elena! ţipă Bonnie. Elena! Elena! nici m ă c a r să p u n ă întrebarea.
266 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea » 2 6 7

— Spirite neliniştite, şopti el răguşit, cu ochii verzi lucruri nu se târau, ci z b u r a u , abia a t i n g â n d p ă m â n ­


a r z â n d intens. Solstiţiul. tul şi p l u t i n d , p â n ă ce se învârtejeau într-o f o r m ă
Şi apoi Bonnie înţelese. u m a n ă . T o a t e simţămintele rele pe c a r e le avusese
V e n e a u . De peste r â u , u n d e se afla cimitirul cel vreodată Bonnie despre vechiul cimitir — că era viu şi
vechi. D i n p ă d u r e , u n d e fuseseră săpate n e n u m ă r a t e plin de ochi c a r e u r m ă r e a u , că exista o P u t e r e care
m o r m i n t e improvizate în care să fie aşezate trupurile p â n d e a dincolo de t ă c e r e a şi n e m i ş c a r e a ce aştep­
înainte să putrezească. Spiritele neliniştite, soldaţii care t a u — se d o v e d e a u a d e v ă r a t e . P ă m â n t u l din Fell's
luptaseră şi muriseră aici în timpul Războiului Civil. O C h u r c h îşi elibera amintirile sângeroase. Spiritele celor
g a z d ă s u p r a n a t u r a l ă care r ă s p u n d e a strigătului de care muriseră aici păşeau din n o u .
ajutor.
Şi Bonnie le p u t e a simţi furia. O speria, d a r o altă
P r i n d e a u cu toţii formă î n j u r . E r a u cu sutele.
emoţie se năştea în a d â n c u l ei, tăindu-i răsuflarea şi
Bonnie p u t e a chiar să le distingă chipurile a c u m .
făcând-o să strângă m a i tare m â n a lui Ştefan. C ă c i ar­
Contururile ceţoase se u m p l e a u cu culori palide, ase­
m a t a d e ceaţă avea u n c o n d u c ă t o r .
m e n e a u n o r acuarele spălăcite. Văzu o sclipire albastră,
In faţa celorlalţi plutea o siluetă, foarte a p r o a p e de
o scânteiere de gri. T r u p e confederate şi unioniste de­
locul în care stătea Klaus. Nu avea încă o formă defi­
opotrivă. Bonnie zări un pistol înfipt într-un centiron,
nită, d a r strălucea şi scânteia ca l u m i n a aurie palidă a
luciul unei săbii o r n a m e n t a t e . Şevroni pe o m â n e c ă . O
u n e i flăcări de l u m â n a r e . Apoi, î n a i n t e a ochilor lui
b a r b ă neagră stufoasă; o b a r b ă albă, îngrijită. O siluetă
Bonnie, p ă r u să capete substanţă din aer, sclipind din
măruntă, cât un copil, cu găuri întunecate în locul ochi­
lor şi o tobă agăţată acolo u n d e trebuiau să fie coapsele. ce în ce m a i p u t e r n i c cu fiecare m i n u t , cu o l u m i n ă

— O h , D o a m n e , şopti ea. O h , Doamne. n e p ă m â n t e a s c ă . E r a m a i strălucitoare decât cercul de

Nu era o simplă exclamaţie, ci m a i degrabă un soi foc. E r a atât de strălucitoare încât Klaus îşi d ă d u capul

de rugăciune. în spate în faţa ei şi Bonnie clipi, d a r apoi auzi un sunet

Nu că nu se t e m e a de ei, p e n t r u că se temea. T o a t e înăbuşit şi c â n d se întoarse îl văzu pe Ştefan uitându-se

coşmarurile pe care le avusese ea v r e o d a t ă despre ci­ d r e p t c ă t r e ea, n e t e m ă t o r , cu ochii larg deschişi. Şi

mitir deveneau a c u m realitate. La fel ca p r i m u l ei vis z â m b i n d foarte uşor, ca şi c u m se b u c u r a că acesta era


despre Elena, c â n d diverse lucruri ieşeau târându-se ultimul lucru pe care avea să îl vadă.
din găurile negre ale p ă m â n t u l u i ; d o a r că aceste Atunci Bonnie fu sigură.
268 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 269

Klaus scăpă din m â n ă ţepuşa. Se întorsese cu spa­ adresându-se t u t u r o r , iar ochii lui de un albastru nefi­
tele la Bonnie şi Ştefan p e n t r u a înfrunta fiinţa de resc p ă r e a u să reflecte ceva din strălucirea roşie a fo­
l u m i n ă care p l u t e a î n p o i a n ă a s e m e n i u n u i înger a l cului. Eu nu am murit niciodată. Fiecare din voi a murit,
răzbunării. Cu părul auriu fluturat pe spate de un vânt a d u n ă t u r ă d e stafii! D a r e u nu. M o a r t e a n u m ă p o a t e
invizibil, Elena se uită în jos către el. atinge. S u n t invincibili
— A venit, şopti Bonnie. Ultimul cuvânt fu rostit într-un strigăt atât de pu­
— Tu ai chemat-o, m u r m u r ă Ştefan. ternic, încât ecoul lui răsună printre copaci. Invincibil...
V o c e a lui se stinse într-o răsuflare grea, chinuită, invincibil... invincibil. Bonnie îl auzi pierind în pocnetul
d a r c o n t i n u a să zâmbească. O c h i i lui e r a u senini. l a c o m al focului.
— Pleacă de l â n g ă ei, spuse E l e n a , şi v o c e a ei E l e n a aşteptă p â n ă ce ultimul ecou se stinse. Apoi
ajunse în acelaşi t i m p în urechile şi m i n t e a lui Bonnie. spuse, simplu:
E r a p r e c u m clinchetul u n e i duzini d e clopoţei,
— Nu chiar. Se întoarse să se uite la formele ce­
îndepărtaţi şi în acelaşi timp foarte a p r o a p e .
ţoase din j u r u l ei: El vrea să m a i verse nişte sânge aici.
— S-a terminat, Klaus, spuse ea.
O n o u ă voce se auzi, o voce c a v e r n o a s ă pe care
D a r K l a u s îşi reveni r e p e d e . B o n n i e v ă z u c u m
Bonnie o simţi ca pe o p i c ă t u r ă de a p ă rece ca gheaţa
umerii i se î n d r e a p t ă dintr-o răsuflare, observă p e n t r u
care îi alunecă pe spate.
p r i m a o a r ă gaura din spatele impermeabilului cafeniu
— Eu s p u n că au m u r i t destui o a m e n i .
u n d e îl străpunsese ţepuşa albă de frasin. E r a p ă t a t ă
E r a un soldat unionist într-o tunică la d o u ă rânduri.
cu roşu stins, şi un n o u val de sânge curse a c u m , c â n d
— M a i m u l t decât destui, spuse o altă voce, asemă­
Klaus îşi flutură braţele.
n ă t o a r e cu bubuitul unei tobe îndepărtate — un soldat
— Crezi că mi-e frică de tine? strigă el. Se răsuci şi
confederat cu o b a i o n e t ă în m â n ă .
râse de toate siluetele palide. C r e d e ţ i că mi-e frică de
— E timpul ca cineva să oprească omorurile — un
v r e u n u l din voi? Sunteţi m o r ţ i ! Praf î n vânt! N u m ă
b ă t r â n într-un postav cafeniu, vopsit în casă.
puteţi atinge!
— Te înşeli, spuse Elena cu vocea ei de clopoţei de — Nu p u t e m să m a i î n g ă d u i m asta — băiatul
toboşar cu găuri negre în loc de ochi.
vânt.
— E u sunt u n u l d i n t r e Cei V e c h i ! U n O r i g i n a r ! — Nu m a i v r e m sânge vărsat! se auziră m a i multe

Ştiţi ce î n s e a m n ă asta? K l a u s se răsuci din n o u , voci odată. N u m a i v r e m s ă m o a r ă o a m e n i !


270 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 271

Strigătul trecu de la u n u l la altul, p â n ă c â n d sune­ pe Tyler în picioare, în forma lui îngrozitoare pe


tul crescu şi deveni m a i puternic ca mugetul focului. j u m ă t a t e om, p e j u m ă t a t e animal. N u m a i era nevoie
— Nu m a i v r e m sânge! de b â t a lui Caroline. Tyler se holba la Elena şi la cele
— Nu mă puteţi atinge! Nu mă puteţi ucide! câteva siluete fantomatice rămase şi îndruga nedesluşit:
— Puneţi m â n a pe el, băieţi! — Nu-i lăsa să mă ia! Nu-i lăsa să mă ia şi pe m i n e !
Bonnie nu ştia cine dăduse ultima c o m a n d ă . D a r î n a i n t e ca Elena să p o a t ă spune ceva, el se răsuci.
ceilalţi îl ascultară cu toţii, soldaţi confederaţi şi uni- Se uită p e n t r u o clipă la foc, m a i înalt decât capul lui,
onişti deopotrivă. Se ridicau, pluteau, se dizolvau din apoi se năpusti direct prin el către p ă d u r e a de dincolo.
n o u în ceaţă, o n e g u r ă întunecată a c u m , cu o sută de Prin flăcările care d a n s a u , B o n n i e îl v ă z u p r ă b u ş i n -
mâini. Se prăbuşi asupra lui Klaus a s e m e n e a u n u i val du-se la p ă m â n t , î n c e r c â n d să stingă focul care îl atin­
de ocean, repezindu-se către el şi înghiţindu-1. Fiecare sese, apoi ridicându-se şi alergând din n o u . Pe u r m ă
m â n ă îl înşfacă şi, deşi K l a u s se l u p t a şi d ă d e a din văpăile se înălţară m a i sus şi ea nu m a i văzu nimic.
braţe şi din picioare, erau p r e a mulţi p e n t r u el. In d o a r D a r îşi amintise ceva: M e r e d i t h . . . şi M a t t . M e r e -
câteva clipe fu acoperit, înconjurat, devorat de n e g u r a dith stătea în capul oaselor, cu capul în p o a l a lui Ca­
întunecoasă. N e g u r a se ridică, rotindu-se asemeni unei roline, privind. M a t t c o n t i n u a să zacă întins pe spate.
t o r n a d e din care se auzeau abia desluşit nişte ţipete. R ă n i t , d a r nu la fel de grav ca Ştefan.
— Nu mă puteţi omorî! S u n t n e m u r i t o r ! — Elena, spuse Bonnie, atrăgând atenţia siluetei
T o r n a d a se î n d e p ă r t ă în întuneric şi Bonnie nu o strălucitoare, apoi d o a r îşi întoarse privirea către Ştefan.
m a i văzu. In u r m a ei se duse un şir de fantome aseme­ Strălucirea se apropie. Ştefan nici nu clipi. Se uită
n e a cozii unei comete, risipindu-se pe cerul noptatic. în i n i m a luminii şi zâmbi, apoi rosti:
— U n d e îl duc? — A fost oprit a c u m . D a t o r i t ă ţie.
Bonnie nu voise să întrebe cu glas tare, d a r rosti cu­ — Bonnie a fost cea care ne-a chemat. Şi n-ar fi putut
vintele înainte să-şi dea seama. Elena însă o auzi. s-o facă la locul şi m o m e n t u l potrivit fără tine şi ceilalţi.
— Acolo u n d e nu va m a i face nici un rău, spuse, şi — Am încercat să-mi ţin promisiunea.
expresia de pe chipul ei o opri pe Bonnie să m a i în­ — Ştiu, Ştefan.
trebe ceva. Lui B o n n i e nu-i p l ă c e a deloc c u m s u n a discuţia
D i n partea cealaltă a luminişului se auzi un sunet, ca asta. P r e a s u n a a r ă m a s - b u n — u n u l p e n t r u totdea­
un ţipăt strident, un muget. Bonnie se întoarse şi îl văzu u n a . Propriile ei cuvinte îi reveniră în m i n t e : Ar putea
272 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 273

să se ducă într-un alt loc, sau... sau pur şi simplu să dispară. V o c e a lui Ştefan era a c u m d o a r o şoaptă, ochii lui
Şi nu voia ca Ştefan să se d u c ă nicăieri. Cu siguranţă, verzi priveau în d e p ă r t a r e . Bonnie voia să-1 scuture.
cineva care s e m ă n a atât de mult cu un înger... Trăieşte, îi spuse în gând, d a r nu îndrăzni să o rostească
— Elena, spuse ea, nu poţi să... să faci ceva? Nu cu voce tare de t e a m ă să nu-1 facă să h o t ă r a s c ă exact
poţi să-1 ajuţi? opusul. Apoi se gândi la altceva.
V o c e a îi t r e m u r a . — Să continui să încerci, spuse ea, şi cei doi îşi în­
I a r expresia Elenei când se întoarse să o privească toarseră privirile.
pe Bonnie era şi m a i dureroasă. îi amintea de cineva, şi Ea îi privi, cu bărbia împinsă înainte, şi văzu c u m
apoi îşi d ă d u s e a m a de cine. De H o n o r i a Fell. Aşa pe buzele Elenei înfloreşte uşor un zâmbet. Elena se
arătaseră şi ochii Honoriei Fell, ca şi cum se uita la toate întoarse către Ştefan şi acea u m b r ă de z â m b e t a p ă r u
nedreptăţile invitabile din lume. La toată strâmbătatea, şi pe chipul lui.
la toate lucrurile care n-ar fi trebuit să fie şi totuşi erau. — D a , spuse el calm, şi apoi, către Elena: V r e a u
— Pot să fac ceva, spuse Elena. D a r nu ştiu d a c ă ajutorul tău.
acesta e ajutorul pe care îl vrea el. Se întoarse din n o u Ea se aplecă şi îl sărută.
către Ştefan. Ştefan, eu p o t să vindec răul pe care 1-a Bonnie văzu c u m strălucirea pluteşte de la ea la el,
făcut Klaus. în n o a p t e a asta eu am P u t e r e a necesară. asemeni u n u i r â u de l u m i n ă scânteietoare care îl în­
D a r nu p o t vindeca ceea ce ţi-a făcut K a t h e r i n e . ghite. Il copleşi la fel c u m n e g u r a întunecată îl încon­
Creierul amorţit al lui Bonnie încercă un t i m p să jurase pe Klaus, la fel ca o cascadă de d i a m a n t e , p â n ă
desluşească asta. C e e a ce a făcut K a t h e r i n e — d a r c â n d tot trupul lui lucea asemeni celui al Elenei. Pen­
Ştefan îşi revenise cu multe luni în u r m ă d u p ă ce fusese tru o clipă, Bonnie îşi imagină că p u t e a vedea c u m sân­
torturat de K a t h e r i n e în criptă. Apoi înţelese. C e e a ce gele din el se topeşte, curgând prin fiecare venă, fiecare
făcuse K a t h e r i n e fusese,să îl transforme pe Ştefan vas capilar, vindecând orice atingea. Apoi strălucirea se
într-un vampir. stinse într-o pâlpâire aurie, absorbită de pielea lui Şte­
— A trecut p r e a mult timp, îi spunea Ştefan Elenei. fan. C ă m a ş a lui era tot sfâşiată, d a r sub ea carnea lui
D a c ă ai putea să mă vindeci, aş fi o m â n ă de ţărână. era n e t e d ă şi tare. Bonnie, cu ochii m a r i de uimire, nu
— D a . E l e n a nu z â m b i , d o a r c o n t i n u ă să îl pri­ se p u t u stăpâni să nu întindă m â n a să atingă, să simtă.
vească fix. Vrei ajutorul m e u , Ştefan? E r a la fel ca orice altă piele. G r o a z n i c e l e r ă n i
— Să continui să trăiesc într-o l u m e de u m b r e . . . . dispăruseră.
274 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea * 275

B o n n i e râse t a r e , cu b u c u r i e şi î n c â n t a r e , şi apoi — U l t i m u l m e u d a r p e n t r u voi, spuse E l e n a , şi


ridică privirea, din n o u serioasă. atunci începu să plouă.
— E l e n a . . . e şi M e r e d i t h . . . Nu era o furtună cu fulgere şi tunete, ci o ploaie mă­
Fiinţa strălucitoare care era Elena deja traversa lu­ runtă şi deasă care înmuie totul — chiar şi pe Bonnie —
minişul. M e r e d i t h înălţă privirea către ea din poala lui şi stinse focul. E r a p r o a s p ă t ă şi răcoroasă, şi p ă r e a să
Caroline. spele toată oroarea ultimelor ceasuri, curăţând luminişul
— Bună, Elena, spuse ea, pe un ton a p r o a p e nor­ de tot ce se întâmplase acolo. Bonnie îşi ridică faţa către
mal, d o a r că vocea îi era foarte slabă. picurii de apă, cu ochii închişi, vrând să deschidă larg
E l e n a se aplecă şi o sărută. Strălucirea se revărsă braţele şi să-i îmbrăţişeze. In cele din u r m ă ploaia se mai
iarăşi din ea, c u p r i n z â n d - o pe M e r e d i t h . Şi c â n d se domoli şi Bonnie se uită din n o u către Elena.
stinse, M e r e d i t h se ridică pe picioarele ei. E l e n a îl privea pe Ştefan, şi a c u m nu m a i exista
Apoi Elena făcu acelaşi lucru cu Matt, care se trezi cu z â m b e t pe buzele ei. Pe chip i se vedea din n o u dure­
o privire confuză, dar alertă. O sărută şi pe Caroline, şi rea tăcută.
Caroline se opri din tremurat şi îşi îndreptă spatele. — E miezul nopţii, spuse ea. Şi eu trebuie să plec.
Apoi Elena se duse la D a m o n . Bonnie ştiu imediat, din felul în care rostise aceste
Z ă c e a în acelaşi loc în care căzuse. Stafiile trecu­ cuvinte, că „să p l e c " nu î n s e m n a p e n t r u m o m e n t , ci
seră peste el, fără să-1 bage în seamă. Strălucirea Ele­ p e n t r u t o t d e a u n a . Elena se ducea într-un loc u n d e nici
nei pluti pe d e a s u p r a lui, o m â n ă strălucitoare se o transă şi nici un vis nu p u t e a u ajunge.
întinse p e n t r u a-i atinge părul. Apoi se aplecă şi sărută I a r Ştefan o ştia şi el.
capul întunecat de pe p ă m â n t . — D o a r câteva m i n u t e , spuse el, î n t i n z â n d mâinile
In vreme ce lumina scânteietoare se stingea, D a m o n către ea.
se ridică în capul oaselor şi scutură din cap. O văzu pe — îmi p a r e r ă u . . .
Elena şi încremeni, apoi, atent la fiecare mişcare şi fără — Elena, a ş t e a p t ă . . . trebuie să-ţi s p u n . . .
nici o expresie pe chip, se ridică. Nu spuse nimic, d o a r — N u pot!
privi c u m Elena se întoarce la Ştefan. Pentru p r i m a oară seninătatea acelei feţe luminoase
El e r a profilat pe foc. Bonnie nu observase că se destramă, şi în locul ei se vedeau a c u m nu d o a r o
strălucirea roşiatică devenise m a i intensă, a p r o a p e tristeţe b l â n d ă , ci şi o d u r e r e sfâşietoare.
eclipsând auriul Elenei. D a r a c u m văzu şi simţi panică. — Ştefan, nu m a i p o t aştepta. î m i p a r e atât de rău.
276 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 277

P ă r e a ca şi c u m ea era trasă înapoi, retrăgându-se să împiedice să se verse şi m a i m u l t sânge. Spiritul lu­


dinaintea lor într-o altă dimensiune pe care Bonnie nu minos care le condusese dispăruse şi el fără u r m ă , şi
o p u t e a vedea. Poate că în acelaşi loc în care plecase chiar şi luna şi stelele erau acoperite de nori.
H o n o r i a o d a t ă ce sarcina ei se încheiase, se g â n d i Bonnie ştiu că faţa lui Ştefan nu era u d ă de la ploaia
Bonnie. Să-şi găsească pacea. care încă m a i cădea m ă r u n t .
D a r ochii Elenei nu a r ă t a u ca şi c u m ea îşi găsise Ştefan stătea în picioare, r e s p i r â n d greu, privind
p a c e a . Se agăţau de Ştefan, şi ea întinse m â n a spre el, către ultimul loc în care se m a i zărise strălucirea Ele­
neajutorată. Nu se atinseră. Locul acela către care era nei. I a r tot dorul şi t o a t ă d u r e r e a pe care Bonnie le
trasă Elena se afla mult p r e a d e p a r t e . văzuse pe chipul lui înainte nu erau nimic faţă de ceea
— E l e n a . . . te rog! ce vedea a c u m .
E r a vocea cu care Ştefan o strigase în c a m e r a lui. — Nu e drept, şopti ea. Apoi strigă spre cer, fără
Ca şi c u m i se frângea inima. să se adreseze cuiva a n u m e : Nu e drept!
— Ştefan, strigă şi ea, cu a m b e l e m â i n i întinse Ştefan respira din ce în ce m a i greu. A c u m îşi ridică
a c u m către el. şi el faţa, nu cu furie, ci cu o d u r e r e insuportabilă.
D a r devenea din ce în ce m a i mică, dispărea. Bonnie Ochii lui cercetau norii, ca şi c u m ar fi p u t u t găsi acolo
simţi c u m plânsul îi urcă în piept, c u m îi p u n e un nod în o ultimă u r m ă de l u m i n ă aurie, o scânteiere de strălu­
gât. Nu era drept. T o t ce voiseră ei vreodată fusese să cire. D a r n u p u t e a . Bonnie văzu c u m u n spasm î l
fie împreună. Iar acum răsplata Elenei pentru că ajutase străbate, a s e m ă n ă t o r cu agonia de la ţepuşa lui Klaus.
oraşul şi îşi îndeplinise sarcina era să fie despărţită în I a r strigătul care ţâşni din el fu cel m a i cumplit lucru
m o d irevocabil de Ştefan. P u r şi simplu nu era drept. pe care îl auzise ea vreodată.
— Ştefan, strigă din n o u Elena, d a r vocea ei p ă r u — Elena!
să vină de la m a r e d e p ă r t a r e .
Strălucirea dispăruse a p r o a p e cu totul. Apoi, în
vreme ce Bonnie privea, printre lacrimile pe care nu şi
le m a i p u t e a stăpâni, se stinse definitiv.
L ă s â n d din n o u luminişul cufundat în t ă c e r e .
Dispăruseră toate fantomele din Fell's C h u r c h care se
ridicaseră şi păşiseră pe p ă m â n t p e n t r u o n o a p t e , ca
Reuniunea • 279

Nu acea Elenă strălucitoare, asemenea flăcării unei

16 l u m â n ă r i , din l u m e a spiritelor, şi nici fata palidă,


n e p ă m â n t e s c de frumoasă, care fusese Elena vampi­
rul. Aceasta era o Elenă a cărei piele albă se înroşea şi
se făcea ca de găină sub ploaia ce se revărsa din cer. O
Elenă care p ă r e a uimită în v r e m e ce ridica încet capul
şi se uita în j u r u l ei, ca şi c u m toate lucrurile cunos­
cute din luminiş i se p ă r e a u străine.
E o iluzie. Sau p o a t e i s-au m a i d a t câteva m i n u t e
să-şi ia rămas-bun. Bonnie c o n t i n u a să-şi repete asta,
d a r nu reuşea nici ea să creadă.
,m — Bonnie? rosti o voce nesigură.
yJT~^l onnie n u avea să-şi amintească niciodată ce
se m t O voce care nu s e m ă n a deloc cu nişte clopoţei de
âM I ~S â m p l ă exact î n u r m ă t o a r e l e s e c u n d e .
vânt. V o c e a unei fete speriate.
r^"^^ Auzi strigătul lui Ştefan care p ă r u a p r o a p e
G e n u n c h i i lui B o n n i e c e d a r ă . O senzaţie stranie
să c u t r e m u r e p ă m â n t u l de sub picioarele ei. II văzu pe
creştea în ea. î n c e r c ă să o îndepărteze, încă neîndrăz-
D a m o n p o r n i n d către el. Şi apoi văzu străfulgerarea.
n i n d nici m ă c a r să o cerceteze. D o a r stătea şi o privea
O explozie de l u m i n ă a s e m ă n ă t o a r e cu fulgerul lui
Klaus, d o a r că nu era alb-albăstruie. E r a aurie. pe Elena.

Şi atât de puternică, încât Bonnie simţi că soarele Elena pipăi iarba din faţa ei. Ezitând la început, apoi

explodase în faţa ochilor ei. T i m p de câteva secunde, din ce în ce m a i h o t ă r â t ă , tot m a i repede. Ridică o

tot ce p u t u distinge fu o. învârtejire de culori. Apoi văzu frunză cu degete care p ă r e a u stângace, o puse jos, m â n ­

ceva în mijlocul luminişului, lângă h o r n . C e v a alb, gâie p ă m â n t u l . O luă apoi repede din nou. înşfacă o în­

asemănător ca formă cu stafiile, d o a r că p ă r â n d să aibă treagă m â n ă de frunze ude, le apropie de faţă, le mirosi,

m a i multă substanţă. Ceva mic şi ghemuit care trebuia înălţă privirea către Bonnie, şi frunzele se risipiră.
să fie orice altceva decât îi s p u n e a u ochii că ar p u t e a fi. P e n t r u o clipă r ă m a s e r ă a m â n d o u ă în genunchi, ui-
Căci arăta ca o fată subţirică şi goală, t r e m u r â n d pe tându-se u n a la alta de la un m e t r u d e p ă r t a r e . Apoi,
p ă m â n t u l ierbos al luminişului. O fată cu p ă r de aur. t r e m u r â n d , Bonnie întinse m â n a . N u m a i p u t e a res­

A r ă t a ca Elena. pira. Senzaţia creştea în ea, şi creştea.


280 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 281

M â n a Elenei se ridică şi ea. Se întinse către m â n a — M e r e d i t h ! E solidă! Poţi s-o atingi! Vezi?
lui Bonnie. Degetele li se atinseră. Bonnie o lovi din n o u uşor pe Elena, veselă.
Degete adevărate. In lumea adevărată. U n d e se M e r e d i t h nu se mişcă. Şopti:
aflau a m â n d o u ă . — E imposibil...
Bonnie scoase un fel de ţipăt şi se aruncă spre Elena. — E adevărat! Vezi? E adevărat!
In clipa următoare o atingea peste tot înnebunită, cu Bonnie devenea isterică. Ştia că e isterică, dar nu-i păsa.
o încântare neîncrezătoare, sălbatică. Iar trupul Elenei D a c ă avea cineva dreptul de a fi isterică, atunci era ea.
avea substanţă, era consistent. Ud de la ploaie şi tremu­ — E adevărat, e adevărat, c â n t ă ea veselă. M e r e ­
rând, dar mâinile lui Bonnie nu treceau prin el. In părul dith, vino să vezil
Elenei erau bucăţele de frunze ude şi fărâme de pământ. M e r e d i t h , care o privise fix pe E l e n a în tot acest
— Eşti aici, spuse printre suspine Bonnie. P o t să te timp, scoase un alt sunet înăbuşit. Apoi, dintr-o singură
ating, Elena! mişcare, se a r u n c ă spre Elena. O atinse, şi descoperi că
Elena spuse şi ea, cu răsuflarea întretăiată: m â n a ei întâlnea consistenţa cărnii. Se uită la chipul
— Pot să te ating! Sunt aici! A d u n ă din n o u frun­ Elenei. Şi apoi izbucni în lacrimi de nestăpânit.
zele în mâini. Pot să ating p ă m â n t u l ! Plânse, şi plânse, cu capul pe u m ă r u l gol al Elenei.
— Pot să te v ă d atingându-1! Bonnie le m â n g â i e b u c u r o a s ă pe a m â n d o u ă .
Asta ar fi p u t u t c o n t i n u a la nesfârşit, d a r M e r e d i t h — Nu credeţi că ar fi bine să-şi p u n ă ceva pe ea?
le întrerupse. Stătea câţiva paşi m a i d e p a r t e , hol- spuse o voce, şi Bonnie întoarse capul şi o văzu pe Ca-
bându-se la ele, cu ochii ei întunecaţi enormi, cu faţa roline scoţându-şi rochia.
albă. Scoase un sunet înăbuşit. Caroline făcu asta destul de calm, şi rămase apoi în
— Meredith! furoul ei bej de poliester ca şi c u m făcea m e r e u genul
Elena se întorsese către ea, întinzând p u m n i i plini acesta de lucruri. Lipsită total de imaginaţie, îşi spuse
de frunze. îşi deschise larg braţele. Bonnie, d a r fără r ă u t a t e . E r a clar că existau m o m e n t e
M e r e d i t h , care reuşise să se ţină tare atunci c â n d c â n d lipsa de imaginaţie era un real avantaj.
corpul Elenei fusese găsit în râu, c â n d Elena apăruse M e r e d i t h şi Bonnie traseră rochia peste capul Ele­
la fereastra ei ca vampir, c â n d Elena se materializase nei. P ă r e a mică în rochie, u d ă şi într-un fel nefirească,
în luminiş ca înger, a c u m nu p u t e a decât să stea acolo, de p a r c ă pierduse obişnuinţa de a m a i p u r t a haine. D a r
t r e m u r â n d . P ă r e a gata să leşine. oricum, e r a o protecţie în faţa elementelor naturii.
282 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 283

Apoi Elena şopti: simţea ca şi c u m ar fi vrut să danseze şi să cânte şi să


— Ştefan. facă tot soiul de lucruri nebuneşti.
Se întoarse. El stătea acolo, cu D a m o n şi M a t t , C e v a m a i târziu, Elena se uită de la Ştefan la cei­
puţin mai departe de fete. D o a r o privea. Ga şi c u m nu lalţi, şi faţa ei era a p r o a p e la fel de strălucitoare ca
n u m a i răsuflarea, ci şi viaţa i se oprise, în aşteptare. atunci c â n d plutise în luminiş ca înger. Strălucind ase­
Elena se ridică şi făcu un pas şovăitor către el, apoi m e n e a unei stele. N i m e n i n-o să-i m a i s p u n ă de-acum

altul şi altul. Subţire şi cu o n o u ă fragilitate în rochia înainte Prinţesa de G h e a ţ ă , se gândi Bonnie.

de î m p r u m u t , se clătina, t r e m u r â n d , în v r e m e ce se — Prietenii mei, spuse Elena.

apropia de el. Asta a fost tot, d a r era suficient, cele d o u ă cuvinte

La fel ca m i c a sirenă care învăţa c u m să-şi folo­ şi suspinul ciudat pe care îl scoase c â n d întinse o m â n ă
către ei. In clipa u r m ă t o a r e erau cu toţii lângă ea, în­
sească picioarele, se gândi Bonnie.
c o n j u r â n d - o , î n c e r c â n d cu toţii să o îmbrăţişeze în
El o lăsă să vină a p r o a p e p â n ă la el, stând nemişcat
acelaşi timp. C h i a r şi Caroline.
şi privind-o, apoi se repezi împiedicat către ea. Se cioc­
— Elena, spuse Caroline, îmi p a r e r ă u . . .
niră şi se p r ă b u ş i r ă la p ă m â n t , cu braţele încleştate
— Am uitat totul, spuse Elena şi o strânse în braţe
unul în j u r u l celuilalt, ţinându-se cât de strâns p u t e a u .
cu tot a t â t a b u c u r i e ca şi pe ceilalţi. Apoi a p u c ă o
Nici u n u l nu spuse nimic.
m â n ă cafenie p u t e r n i c ă şi o ţinu p e n t r u o clipă lipită
In cele din u r m ă , Elena se desprinse din îmbrăţişare
de obrazul ei. M a t t , spuse, şi el îi zâmbi, cu ochii lui
şi se uită la Ştefan, iar el îi cuprinse faţa în p a l m e , pri­
albaştri î n o t â n d în lacrimi.
vind-o lung. Elena râse tare, cu o bucurie p u r ă , strân-
D a r nu de d u r e r e că o vede în braţele lui Ştefan, se
gându-şi şi desfăcându-şi degetele şi uitându-se
g â n d i B o n n i e . In acest m o m e n t chipul lui M a t t ex­
încântată la ele înainte de a le cufunda în părul lui Şte­
p r i m a d o a r fericire.
fan. Apoi se sărutară.
O u m b r ă căzu peste micul grup, aşezându-se între
Bonnie privi fără j e n ă , simţind c u m o p a r t e din bu­ el şi l u m i n a lunii. Elena ridică privirea şi întinse din
curia ameţitoare se revarsă în lacrimi. O ustura gâtul, nou mâna.
d a r e r a u lacrimi dulci, nu lacrimile sărate ale sufe­ — D a m o n , spuse.
rinţei, şi continua să zâmbească. E r a m u r d a r ă , era u d ă L u m i n a limpede şi iubirea c u r a t ă de pe chipul ei
leoarcă, şi nu m a i fusese niciodată atât de fericită. Se e r a u irezistibile. Sau ar fi trebuit să fie irezistibile, îşi
284 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 285

spuse Bonnie. D a r D a m o n păşi înainte tară să zâm­ — P e n t r u că nu am fost invitat î n ă u n t r u !


bească, cu ochii lui negri la fel de adânci şi insondabili Bonnie îşi aminti. Ea, stând afară, în faţa ferestrei lui
ca î n t o t d e a u n a . N i m i c din l u m i n a de stea care Vickie, cu D a m o n lângă ea. Vocea lui Ştefan: Invită-mă
strălucea pe chipul Elenei nu se reflecta în ei. înăuntru, Vickie. D a r nimeni nu îl invitase pe D a m o n .
Ştefan se uită la el netemător, la fel c u m se uitase în — D a r atunci, c u m a intrat Maus...? începu ea, ur-
strălucirea d u r e r o a s ă a luminii aurii a Elenei. Apoi, mându-şi gândurile.
fără să-şi ia privirea de la el, întinse şi el m â n a . — Asta a fost sarcina lui Tyler, sunt sigur, spuse
D a m o n r ă m a s e uitându-se lung la ei, la cele d o u ă D a m o n concis. C e e a ce a făcut Tyler în schimbul aflării
feţe deschise, n e t e m ă t o a r e , la oferta m u t ă a mâinilor felului p r i n care p u t e a să-şi revendice moştenirea. Şi
lor. Oferta de afecţiune, de căldură, de b u n ă t a t e . De mai mult ca sigur că 1-a invitat pe Klaus în casă înainte
legătură. Pe chipul lui nu se citea nimic, şi stătea com­ chiar ca noi să începem să facem de p a z ă — probabil
plet nemişcat. înainte ca Ştefan şi cu mine să venim în Fell's C h u r c h .
— H a i d e , D a m o n , spuse încet M a t t . Klaus era bine pregătit. In n o a p t e a aceea era în casă şi
Bonnie se uită repede la el şi văzu că ochii îi e r a u fata a murit înainte ca eu să ştiu ce se întâmpla.
atenţi a c u m , în v r e m e ce chipul lui, de v â n ă t o r , e r a — De ce nu l-ai c h e m a t pe Ştefan? întrebă M a t t .
plin de u m b r e . în vocea lui nu era nici o acuzaţie. E r a o simplă în­
F ă r ă să se mişte, D a m o n vorbi: trebare.
— Eu nu sunt ca voi. — P e n t r u că n-ar fi p u t u t face absolut nimic! Eu am
— Eşti m a i p u ţ i n diferit de noi decât crezi, spuse ştiut cu ce vă confruntaţi de îndată ce l-am văzut. U n u l
M a t t . Ascultă, continuă el, cu o n o t ă ciudată de p r o ­ dintre Cei Vechi. Ştefan ar fi fost d o a r ucis, şi, oricum,
vocare în vocea lui, ştiu că l-ai o m o r â t pe d o m n u l T a n - nu se m a i p u t e a face nimic p e n t r u fată.
n e r ca să te aperi, pentru că aşa mi-ai spus. Şi ştiu că nu Bonnie auzi n o t a de răceală din vocea lui, şi, c â n d
ai venit în Fell's C h u r c h p e n t r u că vraja lui Bonnie te-a se întoarse din n o u către Ştefan şi Elena, chipul lui se
târât aici, fiindcă am ales cu grijă firele de p ă r şi nu am înăsprise. E r a ca şi c u m luase o h o t ă r â r e .
făcut nici o greşeală. Semeni cu noi mai mult decât vrei — Vedeţi, eu nu sunt ca voi, spuse din n o u .
să recunoşti, D a m o n . Singurul lucru pe care nu îl ştiu — Nu contează, răspunse Ştefan.
este de ce nu ai intrat în casa lui Vickie ca să o ajuţi. C o n t i n u a să stea cu m â n a întinsă către el. La fel şi
D a m o n răspunse tăios, a p r o a p e a u t o m a t : Elena.
286 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 287

— I a r u n e o r i băieţii b u n i chim înving, spuse încet B o n n i e clătină din c a p , simţind u n n o d î n gât.


M a t t , ca o încurajare. N o d u l se duse atunci c â n d cineva îi atinse braţul şi ea
— D a m o n . . . , începu Bonnie. ridică privirea către M a t t . Deşi ud p â n ă la piele, deşi
încet, a p r o a p e fără să vrea, se întoarse către ea. Ea cu bucăţele de muşchi şi ferigă lipite de el, era o ima­
se g â n d e a la acel m o m e n t în care ei doi îngenunchea- gine m i n u n a t ă . Ea îi z â m b i , simţindu-se din n o u
seră d e a s u p r a lui Ştefan şi D a m o n p ă r u s e a t â t de copleşită de b u c u r i e şi u i m i r e . Simţind acea e m o ţ i e
tânăr. C â n d fuseseră d o a r D a m o n şi Bonnie, la m a r ­ ameţitoare, năucitoare, c â n d se g â n d e a la ceea ce se
ginea lumii. întâmplase în n o a p t e a aceasta. M e r e d i t h şi Caroline
P e n t r u o singură clipă, lui Bonnie i se p ă r u că vede z â m b e a u şi ele, şi un impuls brusc o făcu pe Bonnie
stele în acei ochi negri. Şi simţi în el ceva, un soi de să-1 p r i n d ă pe M a t t de m â i n i şi să-1 î n v â r t ă î n t r - u n
f r ă m â n t a r e , u n t u m u l t d e sentimente — j i n d u i r e ş i d a n s . în mijlocul luminişului, ridicară în a e r cu pi­
confuzie şi t e a m ă şi m â n i e , toate amestecate. D a r apoi cioarele frunzele u d e şi se răsuciră r â z â n d . E r a u vii, şi
totul deveni din n o u de n e p ă t r u n s şi pereţii se ridicară erau tineri, şi era solstiţiul de vară.
din n o u în j u r u l lui şi simţurile p a r a n o r m a l e ale lui — Voiai să fim cu toţii din n o u î m p r e u n ă ! strigă
B o n n i e nu-i m a i spuseră nimic. I a r acei ochi negri Bonnie către Caroline, şi o trase pe fata scandalizată în
erau p u r şi simplu opaci. dansul lor.
Se întoarse la cuplul care stătea pe jos. Apoi îşi I a r M e r e d i t h , u i t â n d de ţ i n u t a ei d e m n ă , li se
scoase j a c h e t a şi trecu în spatele Elenei. I-o puse pe alătură.
umeri fără să îi atingă. Şi p e n t r u m u l t ă vreme, în luminiş nu răsună decât
— E o n o a p t e rece, spuse. bucuria.
O c h i i lui se aţintiră a s u p r a ochilor lui Ştefan în
v r e m e ce o înfăşură pe Elena în j a c h e t a neagră. 21 iunie, 7:30 a.m.
Apoi se întoarse şi se îndreptă către întunericul dintre Solstiţiul de vară
stejari. în clipa următoare Bonnie auzi un foşnet de aripi.
Ştefan şi Elena îşi u n i r ă din n o u mâinile fără nici un Dragă Jumalule,
cuvânt şi capul auriu al Elenei se lăsă pe umărul lui Şte­ Sunt atât de multe de explicat, şi oricum nu ai crede
fan. Peste părul ei, ochii verzi ai lui Ştefan erau întorşi nimic. Aşa că mă duc să mă culc.
către peticul de n o a p t e în care dispăruse fratele lui. Bonnie
284 • Jurnalele Vampirilor Reuniunea • 285

spuse Bonnie. D a r D a m o n păşi înainte tară să zâm­ — P e n t r u că nu am fost invitat î n ă u n t r u !


bească, cu ochii lui negri la fel de adânci şi insondabili Bonnie îşi aminti. Ea, stând afară, în faţa ferestrei lui
ca î n t o t d e a u n a . N i m i c din l u m i n a de stea care Vickie, cu D a m o n lângă ea. Vocea lui Ştefan: Invită-mă
strălucea pe chipul Elenei nu se reflecta în ei. înăuntru, Vickie. D a r nimeni nu îl invitase pe D a m o n .
Ştefan se uită la el netemător, la fel c u m se uitase în — D a r atunci, c u m a intrat Maus...? începu ea, ur-
strălucirea d u r e r o a s ă a luminii aurii a Elenei. Apoi, mându-şi gândurile.
fără să-şi ia privirea de la el, întinse şi el m â n a . — Asta a fost sarcina lui Tyler, sunt sigur, spuse
D a m o n r ă m a s e uitându-se lung la ei, la cele d o u ă D a m o n concis. C e e a ce a făcut Tyler în schimbul aflării
feţe deschise, n e t e m ă t o a r e , la oferta m u t ă a mâinilor felului p r i n care p u t e a să-şi revendice moştenirea. Şi
lor. Oferta de afecţiune, de căldură, de b u n ă t a t e . De mai mult ca sigur că 1-a invitat pe Klaus în casă înainte
legătură. Pe chipul lui nu se citea nimic, şi stătea com­ chiar ca noi să începem să facem de p a z ă — probabil
plet nemişcat. înainte ca Ştefan şi cu mine să venim în Fell's C h u r c h .
— H a i d e , D a m o n , spuse încet M a t t . Klaus era bine pregătit. In n o a p t e a aceea era în casă şi
Bonnie se uită repede la el şi văzu că ochii îi e r a u fata a murit înainte ca eu să ştiu ce se întâmpla.
atenţi a c u m , în v r e m e ce chipul lui, de v â n ă t o r , e r a — De ce nu l-ai c h e m a t pe Ştefan? întrebă M a t t .
plin de u m b r e . în vocea lui nu era nici o acuzaţie. E r a o simplă în­
F ă r ă să se mişte, D a m o n vorbi: trebare.
— Eu nu sunt ca voi. — P e n t r u că n-ar fi p u t u t face absolut nimic! Eu am
— Eşti m a i p u ţ i n diferit de noi decât crezi, spuse ştiut cu ce vă confruntaţi de îndată ce l-am văzut. U n u l
M a t t . Ascultă, continuă el, cu o n o t ă ciudată de p r o ­ dintre Cei Vechi. Ştefan ar fi fost d o a r ucis, şi, oricum,
vocare în vocea lui, ştiu că l-ai o m o r â t pe d o m n u l T a n - nu se m a i p u t e a face nimic p e n t r u fată.
n e r ca să te aperi, pentru că aşa mi-ai spus. Şi ştiu că nu Bonnie auzi n o t a de răceală din vocea lui, şi, c â n d
ai venit în Fell's C h u r c h p e n t r u că vraja lui Bonnie te-a se întoarse din n o u către Ştefan şi Elena, chipul lui se
târât aici, fiindcă am ales cu grijă firele de p ă r şi nu am înăsprise. E r a ca şi c u m luase o h o t ă r â r e .
făcut nici o greşeală. Semeni cu noi mai mult decât vrei — Vedeţi, eu nu sunt ca voi, spuse din n o u .
să recunoşti, D a m o n . Singurul lucru pe care nu îl ştiu — Nu contează, răspunse Ştefan.
este de ce nu ai intrat în casa lui Vickie ca să o ajuţi. C o n t i n u a să stea cu m â n a întinsă către el. La fel şi
D a m o n răspunse tăios, a p r o a p e a u t o m a t : Elena.