Sunteți pe pagina 1din 3

Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu , eroina poporului român , şi-a înscris numele , cu sânge de


jertfă , în paginile de aur ale istoriei nemului. Călăuzită de cele mai nobile sentimente
faţă de patrie , ea a îmbrăcat mai întâi costumul alb de infemieră pentru răniţi , apoi
costumul de soldart , hotărâtă să apere cu arma în mână pământul stramoşesc ,
aruncându-se în focul marilor bătălii din anii de la începutul primului război mondial. A
căzut eroic în luptele din Moldova , iar la Mărăşeşti omorând stindarul românesc şi ţelul
victoeiei.
Înflăcărata gojancă este palidă de curaj şi patriotism pentru toate generaţiile ce
vor veni. Ea s-a ridict din rândul ţărănimii , trăind speranţa nestrămutată în viitorul
fericit al urmaşilor.
Ecaterina Teodoroiu a fost o fată de ţărani săraci , care s-a născut cu imaginea
munţilor Carpaţi. Părinţii Ecaterinei au muncit din greu pe moşia boierilui Pleniceanu.
Cel de al treilea copil din 8 al lui Vasile şi al Elenei Teodoroiu , este Ecaterina născută
la 14 ianuarie 1894 , în satul Vadeni (azi în componenta orasului Targu-Jiu) avea să
transforme familia Teodoroiu dintr-o necunoscută întru-un nume de răsunet naţional.
De mic copil Cătălina a avut o dorinţă nestăvilită : învăţătura. Când a sosit timpul
de a merge la şcoală , Ecaterina n-a ezitat şi i-a spus mamei că vrea să înveţe şi nu
doreşte să rămână acasă ca fraţii ei sau ca alţi copii din Vlădeni. Sprijinită de mamă ,
care se mândrea că are o fată cu multă dragoste de carte , devine elevă. Primele clase
primre le-a urmat la Vlădeni , iar celelte la Târgu Jiu. Etapa mijlocie a studiilor urmate
de Ecaterina este deastul de incorectă deorece arhiva şcolii la care se propune că a
studiat a fost distrusă în timpul războiului.
Partea finală a studiilor urmate de Ecaterina a constituit-o perioada de şapte ani
parcurşi la un liceu din Bucureşti până în vara anului 1916. Dupa terminarea scolii
primare în satul natal a urmat o scoala pension din Bucuresti la finele careia devenea
învatatoare.
Prima participare a eroinii în viaţa militară a fost consemnată în 1913 când deşi
era elevă în anul V-a de liceu s-a înscris ca cercetaşă la ingrijirea răniţilor în Târgu Jiu.
După intrarea României în război este întâlnită la spitalul din Târgu Jiu acordând
îngrijiri medicale răniţiilor printre care şi fratele său mai mare Nicolaie.
Pentru Ecaterina întâmplarea fratelui său a fost convingerea că războiul nu este o joacă
ci o conştiinţă a jertfii.
După mai multe încercări de a participa pe front ca soldat activ , de fiecare data
spunându-i-se că locul ei este în spital. Ecaterina hotărăşte să ia calea frontului.
Comandanţi au cedat la insistenţele ei şi au primit-o să lupte alături de oştalii români.
Participă activ pe front la diferite acţiuni de parcă era soldat cu o foarte bună
pregătire în domeniu. Toţi erau mândri de ea şi o respectau nespus de mult.
Într-o zi de duminică 5-18 noiembrie Ecaterina a fost rănită după care a fost dusă
la spital.
Pe front purta căciulă de miel negru , palton negru şi avea o armă în mâmă , era
un bun comandant de luptă.
Ajunsă într-un spital din Iaşi eroina se reface spre mijlocul lunii ianuarie 1917
după care îşi reia locul în luptă continând să lupte cu vitejie şi curaj îmopotriva
inamicului. Este răsplătită pentru munca sa cu diferite distincţii militare şi ridicată la
gradul sublocotenent primind comanda unui pluton de infirmerie.
Ofensiva din Moldova a fost pregătită cu mult tact şi pricepere , dar au urmat zile
pe front foarte grele pentru ostaşii români. Încurajaţi de Ecaterina care era în fruntea
plutonerului său , soldaţii români rezistau atacului crud al inamicului. Primul razboi
mondial a prins-o ca pe toti românii ca într-o vâltoare, înscriindu-se ca voluntara si
participând la luptele pentru apararea pamântului stramosesc la Jiu si pe frontul din
Moldova. La 22 august 1917 în timp ce îşi înbărbăta plutonul cu vorbe „ Înainte băieţi ,
înainte” Ecaterina a fost lovită de două gloanţe , lovind-o mortal.
Pildă rară a unui cald entuziasm , unit cu cea mai strălucitore energie, aceea pe
care unii au numit-o cu drept cuvânt „Eroina de la Jiu”.Pe front purta căciulă de miel
negru, palton de aceeaşi culoare şi avea mereu o armă în mână. A intrat în luptă imediat
după moartea fratelui său Nicolae, căzut tot pe frontul primului război mondial. şi-a dat
jertfa supremă , lipsită de orice trufie , de orice deşartă ambiţie , numai din dragostea de
a apăra pământul ţării noastre , contropit de duşmani.
Ecaterina Teodoroiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţării sale , pe
care i-a întrecut prin puterea cu care îşi învingea slăbiciunea feminină , ştiind să
dovedească vigoarea bărbăţiei de trup şi suflet.
A luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu Jiu , ea a desfăşurat o energie rară
împotriva „morţii sale” care a servit pe camarazii ei bolnavi de tifos. Pornise din nou în
luptă cu un avânt renăscut , cu nădejdea că va contribui şi ea la opera cea mare a
răzbunării , şi a cărei pregătire a luat parte activă.
Şi-a dat viaţa cu simplicitatea eroismului adevărat pentru că aşa credea sufletul ei că i se
împlineşte datoria vieţii.
Milita Petrascu va ridica un mausoleu, ce are reprezentat în basorelief, pe cele
patru laturi, scene din viata si activitatea militara a eroinei, sublocotenent Ecaterina
Teodoroiu.

Perioada de neutralitate a României a luat sfîrsit la 4/17 august 1916 prin


semnarea Conventiei politice si militare cu puterile Antantei. Conform acesteia,
România se obliga sa mobilizeze armata si sa atace Austro-Ungaria cel mai tîrziu la
15/28 august 1916, în ciuda slabei dotari cu material de razboi, fapt care a avut urmari
grave în timpul campaniei din 1916. Acest lucru nu a însemnat însa un obstacol în
realizarea dezideratului secular de reîntregire teritoriala a românilor, acesti urmasi ai
geto-dacilor "ce se credeau nemuritori, dar cei mai drepti si mai viteji dintre traci".
Nemuritoare au ramas faptele de vitejie din acele timpuri si în ziua de 15 august 1916,
de Sfînta Maria, toti românii au asaltat cerul plecînd din bordeie. Nemuritoare a ramas
si Ecaterina Teodoroiu, nascuta în 1894 în satul Vadeni-Gorj, care a organizat o dîrza
rezistenta împotriva invadatorilor germani la podul de peste Jiu. Fecioara de la Jiu va
îmbraca uniforma militara de voluntar în Compania 8 din Regimentul 18 Gorj si va fi în
mijlocul soldatilor, viteaza în lupta, neînfrînta la oboseala pîna în ultima clipa.
"Adevarata eroina" - cum a numit-o generalul Ion Dragalina, devenit si el un mare erou
- a fost prima femeie ofiter din istoria armatei române care a cazut la datorie pe dealul
Secului. Avea numai 23 de ani. Ordinul de zi nr. 1/23 august 1917 anunta "jertfa
suprema a Ťeroinei de pe Jiiť", dragostea de a apara pamîntul strabunilor cotropit de
dusmani. Catalina intrase în eternitate. "Olteanca cu arma", devenita mit si simbol, a
inspirat numeroase piese de teatru, romane, iar în 1938 marele sculptor Constantin
Brâncusi realiza Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului - veritabil cîntec
de piatra închinat vitejiei poporului român.

Olteanu
Stefania