Sunteți pe pagina 1din 7

www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

PERSOANA FIZICĂ

Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice; Noţiune şi Caractere juridice.

Definiţia capacităţii de folosinţă este cuprinsă în alin. 2 art. 5 D 31/1954; “Capacitatea de


folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”
În acest sens reţinem:
- capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este o parte a capacităţii civile a omului,
- ea constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligaţii,
- aceste drepturi şi obligaţii sunt civile, nu drepturi şi obligaţii în general.
Caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă ale persoanei fizice, sunt :
a) Legalitatea – constă în însuşirea acestei capacităţi de a nu putea fi reglementată decât
prin lege, sub toate aspectele: început, conţinut, încetare
b) Generalitatea – acest caracter se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă a omului
de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile
c) Inalienabilitatea – presupune însuşirea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice de a nu
putea forma obiect de renunţare, în tot sau în parte şi nici obiect de înstrăinare. Acest
caracter este consacrat legislativ în D 31/1954 art. 6 alin 2; “Nimeni nu poate renunţa,
nici în tot nici în parte la capacitatea de folosinţă …..”
d) Intangibilitatea – reprezintă caracteristica capacităţii de folosinţă de a nu i se putea aduce
limitări, îngrădiri decât prin texte exprese de lege. În acest sens D 31/1954 art 6 alin 1
dispune “Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă … decât în cazurile şi
condiţiile prevăzute de lege”.
e) Egalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice – D 31/1954 consacră expres acest
caracter în art 4 alin 2 astfel “Sexul, rasa, naţionalitatea, religia, gradul de cultură sau
originea nu au nici o înrâurire asupra capacităţii”
f) Universalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice – acest caracter constă în
însuşirea capacităţii de folosinţă de a fi recunoscută, atribuită tuturor oamenilor. Astfel,
D 31/1954 dispune în art 4 alin 1 “Capacitatea civilă este recunoscută tuturor
persoanelor” , iar art 6 alin 1 “Nimeni nu poate fi lipsit de capacitatea de folosinţă”

Începutul capacităţii de folosinţă

Începutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice – ca regulă – este stabilit de art 7 alin 1
din D 31/1954 “Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei …”.
Această dată “a naşterii”, se dovedeşte cu actul de stare civilă care este “certificatul de
naştere”

Excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la data concepţiunii

D 31/1954 art 7 alin 2 prevede “Drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepţiune,


însă numai dacă el se naşte viu”
Cu privire la capacitatea succesorală a persoanei fizice, art 654 Cod civil prevede “Pentru a
succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii”
Copilul conceput se consideră că există.
Copilul născut mort este considerat că nu există.
Dispoziţiile de mai sus recunosc capacitatea de folosinţă în favoarea copilului conceput.
Dispoziţiile menţionate trebuie coroborate cu prevederile art 61 Codul familiei care
reglementează “timpul legal al concepţiunii”, astfel “Timpul cuprins între a treisuta şi a
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

sutaoptzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii.” El se socoteşte de la zi


la zi.
Pentru a se aplica excepţia dobândirii capacităţii de folosinţă de la data concepţiunii (infans
conceptus pro nato habetur quoties de commodis eyus agitur), este nevoie să fie întrunite două
condiţii şi anume:
- să fie vorba de drepturile copilului (iar nu de obligaţii, pentru acesta)
- copilul să se nască viu; legea noastră nu pretinde ca, copilul să fie viabil
Excepţia dobândirii cu anticipaţie a capacităţii de folosinţă indică drept dată a acestei
dobândiri data concepţiunii.
Această dată nu poate fi stabilită cu exactitate, de aceea, legiuitorul a instituit prezumţia
timpului legal al concepţiunii.
Potrivit acesteia, ca dată a concepţiunii poate fi considerată oricare zi din intervalul, de 121
de zile, cuprins între a 300-a şi a 180-a dinaintea naşterii copilului.

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice constă tocmai în aptitudinea omului de


a avea toate drepturile şi obligaţiile civile.
Acest conţinut cuprinde două laturi:
- latura activă – aptitudinea omului de a avea drepturi subiective civile
- latura pasivă – aptitudinea persoanei fizice de a avea obligaţii civile

Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice pot fi calificate ca incapacităţi de drept


civil.
Incapacităţile civile formează două subdiviziuni:
a) Îngrădiri cu caracter de pedeapsă penală. Din această categorie fac parte:
1) pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi,
2) pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi (vezi art 53 din Cod penal
republicat, art 64 şi 71 Cod penal)
b) Îngrădiri cu caracter de pedeapsă civilă – în această sub categorie intră: decăderea din
drepturile părinteşti, în condiţiile art 109 Codul familiei.
În această subcategorie intră şi pedepsele civile stabilite în materie succesorală din Codul
civil art 655, art 703 şi art 712
Îngrădiri cu caracter de protecţie.
Asemenea incapacităţi sunt prevăzute în Constituţie, Codul civil, Codul familiei, Legea nr
54/1998.

Incapacităţi prevăzute de Codul civil:

- art 806 “minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel…” prin donaţie sau
testament, de bunurile sale
- art 807 ”minorul de 16 ani poate dispune prin testament şi numai jumătate din bunurile
de care după lege ar dispune majorele”;
- art 809 “minorul de 16 ani nu poate, prin testament, dispune în favoarea tutorelui său”
- art 810 “doctorii în medicină sau în chirurgie, ofiţerii de sănătate sau subofiţerii (adică
medici şi farmaciştii), care au tratat o persoană în boala de care moare, nu pot profita de
dispoziţiile între vii sau testamentare, ce dansa a făcut în favoarea lor în cursul acestei
boli.”
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aceleaşi reguli sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor (vezi art 833, 1307 alin 1, art 1309 Cod
civil)
Incapacităţi prevăzute de Codul familiei
Art 128 din Codul familiei “este oprit să se încheie acte juridice între tutore, soţul, o rudă în
linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, de o parte, şi minor, de alta”
Art 133 alin 3 Codul familiei “minorul (sub 14 ani) nu poate să facă, nici chiar cu
încuviinţare, donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia”

Incapacitatea prevăzută de Constituţie şi Legea 54/1998

Art 41 – teza a II a din Constituţie “Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor”. Această incapacitate este preluată ad litteram în alin 1 al art 3 din L
54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor.
Nu trebuie asimilate îngrădirilor din dreptul civil, acele îngrădiri ori incompatibilităţi care
sunt cunoscute în alte ramuri de drept, cum ar fi cele din dreptul constituţional, dreptul muncii,
dreptul administrative, dreptul comercial.

Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice

- capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează odată cu moartea acesteia.


D 31/1954 prevede “de îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă, cel
dispărut este socotit că a murit la data stabilită în hotărâre, ca fiind aceea a morţii”.
Data morţii dispărutului se stabileşte potrivit cu împrejurările.
În lipsă de indicii îndestulătoare, se va stabili ca dată a morţii ultima zi a termenului după
care se poate cere declararea judecătorească a morţii.
Cel astfel declarat dispărut poate fi declarat mort, de asemenea prin hotărâre judecătorească,
dacă la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă au trecut patru ani.
Declararea morţii nu poate fi însă hotărâtă mai înainte de împlinirea unui termen de 6 luni,
de la data afişărilor extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariţia.
Cel dispărut în cursul faptelor de război, accident sau naufragiu sau altă împrejurare
asemănătoare care îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara
în prealabil dispariţia sa, dacă a trecut cel puţin un an de la data împrejurării în care a avut loc
dispariţia.
Din cele spuse mai sus decurg două feluri de situaţii:
- declararea judecătorească a morţii precedată de declararea judecătorească a dispariţiei,
este situaţia – regulă;
- declararea judecătorească a morţii neprecedată de declararea dispariţiei, în cazuri
excepţionale; este situaţia – excepţiei
Comorienţii
Potrivit art 21 “În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să
se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată”
S-a precizat în doctrină că situaţia comorienţilor presupune persoane între care există vocaţie
succesorală reciprocă.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice

Potrivit art 5 alin 3 din D 31/1954 “Capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-
şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, săvârşind acte juridice”.
Premisele capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice sunt:
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

- existenţa capacităţii de folosinţă a persoanei fizice;


- existenţa discernământului, adică a puterii omului de a-şi reprezenta corect, consecinţele
juridice civile ale manifestării sale de voinţă.
Capacitatea de exerciţiu are trei ipostaze:
- lipsa capacităţii de exerciţiu
1) minorii sub 14 ani
2) alienaţii ori debili mintali puşi sub interdicţie judecătorească
- capacitatea de exerciţiu restrânsă
- minorii între 14 şi 18 ani
- capacitatea de exerciţiu deplină
o majorii – cei cu 18 ani împliniţi
o femeia căsătorită înainte de 18 ani

Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu

Legalitatea – înseamnă că instituirea, stabilirea conţinutului, încetarea sunt de domeniul


exclusiv al legii
Generalitatea – se referă la conţinutul acesteia şi constă în aptitudinea omului de a dobândi
şi exercita drepturile civile, de a-şi asuma şi executa obligaţiile civile prin
încheierea oricăror acte juridice civile, cu excepţia celor oprite de lege. Gradul de
generalitate diferă, după cum este norma de capacitate de exerciţiu deplină sau
restrânsă.
Intangibilitatea – este stabilită de art 6 din D 31/1954 “Nimeni nu poate fi …. lipsit, în tot
sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile stabilite de
lege”
Inalienabilitatea – consacrată tot în art 6 alin 2 D 31/1954 “Nimeni nu poate renunţa în tot
sau în parte …. la capacitatea de exerciţiu”
Egalitatea – capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este stabilită, în comun, cu egalitatea
capacităţii de folosinţă – indiferent de rasă, sex, naţionalitate, religie, opinie
politică etc.

Lipsa capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice

Potrivit textului art 11 alin 1 din D 31/1954 “ Nu au capacitate de exerciţiu:


a) minorul care nu a împlinit vârsta de patrusprezece ani;
b) persoana pusă sub interdicţie.
Enumerarea este limitativă; deci nu există potrivit dreptului român alte persoane fizice
lipsite de capacitate de exerciţiu.
Pentru cei ce nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali.”
Reprezentanţii legali ai minorului sunt părinţii care au dreptul şi îndatorirea de a administra
bunurile copilului.
În lipsa părinţilor tutorele este cel care are obligaţia de a administra bunurile minorului şi de
a-l reprezenta în actele civile până la data când acesta împlineşte vârsta de 14 ani.
În anumite cazuri, reprezentarea legală este realizată de curatorul celui lipsit de capacitate de
exerciţiu.
Actele juridice civile permise celui lipsit de capacitate de exerciţiu, potrivit doctrinei şi
jurisprudenţei sunt :
- acte de conservare, care nu pot fi vătămătoare, indiferent cine le face (majorul, minorul
sau interzisul) : somaţia, înscrierea unui privilegiu, întreruperea unei prescripţii.
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

- acte mărunte, care se încheie zilnic, pentru nevoile obişnuite: cumpărare de rechizite
şcolare, dulciuri etc.
Actele juridice care se încheie de minorii sub 14 ani sunt anulabile prin incapacitate chiar
dacă sunt lezionare.
Cazurile de încetare a stării juridice a lipsei capacităţii de exerciţiu sunt:
- pentru minor:
1. fie prin împlinirea vârstei de 14 ani (când dobândeşte capacitate de exerciţiu
restrânsă)
2. fie prin moarte
- pentru interzisul judecătoresc, lipsa capacităţii sale de exerciţiu încetează:
1. fie prin ridicarea interdicţiei,
2. fie prin moarte.

Capacitatea de exerciţiu restrânsă

Potrivit art 9 din D 31/1954 “minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de
exerciţiu restrânsă.”
Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta cu
încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui.
Caracteristicile definitorii ale capacităţii de exerciţiu restrânse sunt:
- aparţine numai minorilor între 14 şi 18 ani
- constă în aptitudinea lui de a-şi exercita drepturile civile şi a-şi asuma obligaţii civile
prin încheierea, personal, a unor acte juridice civile.
Dacă minorul a fost pus sub interdicţie, iar aceasta se ridică în intervalul 14-18 ani,
capacitatea de exerciţiu restrânsă va începe pe data ridicării interdicţiei.

Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânsă.

Pentru a determina acest conţinut apare utilă clasificarea actelor juridice civile, prin
raportarea lor la minorul de 14-18 ani.
Clasificarea cuprinde următoarele categorii.
a) Acte juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le poate încheia
valabil personal şi singur:
- actele pe care le putea încheia până la împlinirea vârstei de 14 ani (acte de
conservare şi acte mărunte)
- depozitul special la CEC
- actele de administrare, dacă nu sunt lezionare
- dacă a împlinit 16 ani, poate dispune prin testament, de jumătate din ceea ce ar fi
putut dispune dacă ar fi fost major (art 807 Cod civil)
b) Acte juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le poate încheia
valabil, numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal.
Actele de administrare, atât cele privitoare la un bun (ut singuli), cât şi cele care privesc
patrimoniul minorului: închirierea unui bun, contractul de antrepriză pentru repararea unui bun.
Dacă minorul încheie actul fără această încuviinţare şi actul este lezionar, el este anulabil
pentru leziune; dar dacă îl încheie singur, fără încuviinţare, însă actul nu este lezionar, el este
perfect valabil.
Actele de administrare a patrimoniului sunt acte care în raport cu un anumit bun sunt de
dispoziţie, dar privite în raport cu întregul patrimoniu are ca fuialitate o judicioasă utilizare a
patrimoniului: Ca exemplu, amintim art 129 alin 4 din Codul familiei, care se referă la “înstrăinarea
bunurilor supuse pieirii sau stricăciunii” şi la înstrăinarea bunurilor “devenite nefolositoare pentru
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

minor” dacă valoarea acestora nu depăşeşte 250 lei (de lege ferenda suma de 250 de lei trebuie
revăzută, limita valorii bunului trebuind stabilită la un nivel superior) .
c) Acte juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le poate încheia
personal, dar cu dublă încuviinţare (a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare).
- actele de dispoziţie: înstrăinarea, grevarea cu o sarcină reală (gaj, ipotecă, renunţarea la un
drept, chiar şi acceptarea unei succesiuni, este calificată de doctrină ca act de dispoziţie)
d) Acte juridice civile interzise minorului de 14-18 ani (dar permise
majorului).
- acestea sunt prevăzute de Codul familiei:
o art 133 alin 3 “minorul nu poate să facă, nici chiar cu încuviinţare, donaţii şi nici
să garanteze obligaţia altuia”
o art 128 “este oprit să se încheie acte juridice între tutore , soţul, o rudă în linie
dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, de o parte şi minor de alta.”

Încetarea capacităţii de exerciţiu restrânsă

Are loc în următoarele cazuri:


- la împlinirea vârstei de 18 ani, când se dobândeşte capacitatea de exerciţiu;
- dacă femeia se căsătoreşte înainte de 18 ani (de la 16 ani, iar în anumite condiţii chiar de
la 15 ani);
- dacă minorul este pus sub interdicţie judecătorească (ceea ce îl face să devină lipsit de
capacitate de exerciţiu);
- prin moarte (când încetează şi capacitatea de folosinţă).

Capacitatea de exerciţiu deplină

În materia capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice, capacitatea deplină formează regula, iar
lipsa şi restrânsa capacitate formează excepţia.
Definiţia capacităţii de exerciţiu deplină reprezintă aptitudinea omului de a dobândi şi
exercita drepturile civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţiile civile prin încheierea – personal şi
singur – a tuturor actelor juridice civile .
Chiar dacă persoana încheie actul prin reprezentare, este o reprezentare convenţională
izvorâtă din mandat pe care-l încheie personal.

Începutul capacităţii de exerciţiu deplină

“Capacitatea de exerciţiu deplină începe de la data când persoana devine majoră.


Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani.
Minorul care se căsătoreşte dobândeşte, prin aceasta, capacitatea deplină de exerciţiu” (art 8
din D 31/1954).
Rezultă că două sunt modurile de dobândire a capacităţii depline de exerciţiu:
- prin împlinirea majoratului civil – care este modul regulă de dobândire a deplinei
capacităţi de exerciţiu,
- prin încheierea căsătoriei, de către femeie înainte de a împlini vârsta de 18 ani; aceasta
rezultă din corolarea art 8 alin 3 cu art 4 din Codul familiei, potrivit căruia: “Bărbatul se
poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacă a
împlinit şaisprezece ani. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinţa
căsătoria femeii care a împlinit cincisprezece ani.”

Conţinutul capacităţii depline de exerciţiu


www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Definiţia capacităţii depline de exerciţiu evocă tocmai aspect: aptitudinea omului de încheia,
personal şi singur, orice act juridic civil, prin care dobândeşte ori exercită un drept subiectiv civil îşi
asumă ori execută o obligaţie civilă.

Încetarea capacităţii depline de exerciţiu

Aceste cazuri de încetare sunt următoarele:


- odată cu încetarea capacităţii de folosinţă (prin moarte)
- prin punerea sub interdicţie judecătorească
- prin anularea (desfiinţarea) căsătoriei, înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani.
- în cazul căsătoriei putative, dacă femeia a fost de bună credinţă la încheierea căsătoriei
iar hotărârea de anulare rămâne definitivă şi irevocabilă înainte ca ea să fi împlinit 18
ani.
Soluţia dată nu este împărtăşită de toţi autorii deoarece susţine şi teza nepierderii deplinei
capacităţi de exerciţiu în cazul avut în vedere (V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, vol 1 pag 75, în
sens contrar: Tr. Ionaşcu, Op. Cit. pag 155-156; I Filipescu, Tratat de dreptul familiei, pag 220-221)

Sancţiunea nerespectării regulilor capacităţii de exerciţiu

Consecinţe posibile
- consecinţe penale, dacă s-a nerespectat intangibilitatea ori egalitatea capacităţii de
exerciţiu (art 247 Cod penal),
- consecinţa aplicabilă încălcării unei incapacităţi de folosinţă, dacă a fost nesocotită o
asemenea limită,
- nulitatea relativă a actului juridic; aceasta este sancţiunea, specifică, în materia
capacităţii de exerciţiu.

S-ar putea să vă placă și