Sunteți pe pagina 1din 9

Narcolepsia

Gherman Luminiţa, Grupa 3



Definiţie: Narcolepsia se caracterizează printr-o nevoie subită şi
irezistibilă de a dormi, de cele mai multe ori de scurtă durată,
care apare brusc în cursul zilei (Golu, Dănăilă, 2000).
 Debut: Este o boală neurologică care se declanşează de obicei

în a doua sau a tria decadă a vieţii. Există două tipuri de


narcolepsie:
- cu cataplexie
- fără cataplexie
Este a doua cauză pentru somnul diurn excesiv.
 Prevalenţa: Variază în funcţie de ţări şi grupuri etnice (Peacock

şi Benca, 2010).
- Conform DSM-IV (2003), prevalenţa narcolepsiei în populaţia
adultă este de 0,02 - 0,06%.
Simptomele narcolepsiei

- Atacurile repetate de somn şi somnolenţa diurnă excesivă:


duc la somn fără voia persoanei în situaţii inadecvate.
- Cataplexia: apare la aprox. 70% dintre persoanele cu narcolepsie.
- Se manifestă prin pierderea tonusului muscular.
- Este declanşată de un stimul emoţional puternic.
- Halucinaţiile hipnogogice: înainte de a adormi.
- Halucinaţiile hipnopompice: imediat după trezire.
- Paralizia de somn – imediat după instalarea somnului sau înainte
de trezire.
- Persoanele sunt conştiente, incapabile să se mişte sau să
vorbească.
- Comportamentul automat – somnul preia parţial controlul asupra
creierului, însă corpul continuă să-şi îndeplinească sarcinile
obişnuite.
- Instalarea REM – imediat după debutul somnului.
- Diminuarea latenţei somnului voluntar
Evoluţia

 Conform DSM-IV (2003), primul simptom al


narcolepsiei este de obicei somnolenţa
diurnă excesivă.
 Cataplexia apare de obicei la luni, ani sau
decade după instalarea somnolenţei.
 Halucinaţiile şi paralizia de somn variază
foarte mult, pot să nu apară deloc.
 Are o evoluţie stabilă în timp, unele simptome
se pot diminua, înrăutăţi sau dispărea
Etiologia

 Nu este încă stabilită cu siguranţă etiologia narcolepsiei.


 Poate avea mai multe etiologii şi poate fi parţial genetică.
 Există mai multe teorii cu privire la etiologia narcolepsiei.
 Există dovezi că sunt implicaţi atât factori genetici, cât şi de
mediu (Peacock şi Benca, 2010).
 Una dintre cauze poate fi o mutaţie genetică. Gena implicată în
narcolepsie permite celulelor din hipotalamus să primească
mesaje de la alte celule. Rezultatul mutaţiei este că celulele nu
mai pot comunica adecvat, ducând la comportamente de somn
anormale.
 Alte cercetări relevă posibilitatea ca narcolepsia să fie cauzată
de un proces autoimun
 Recent a fost descoperită o relaţie între narcolepsie şi o
deficienţă a neurotransmiţătorului peptidic hipocretină.
Calitatea vieţii

 Narcolepsia poate afecta grav funcţionarea socială a persoanelor.


 Un studiu relevant asupra calităţii vieţii persoanelor cu narcolepsie a
fost făcut de Ervik şi colab (2006), în Norvegia.
 Eşantionul a cuprins 77 de persoane diagnosticate cu narcolepsie.
 Instrumentele folosite: Chestionarul UNS – aspecte psihosociale ale
narcolepsiei, Chestionarul SF-36 – aspectele psihosociale ale vieţii.
 Rezultatele arată că funcţionarea socială este profund afectată de
simptomele narcolepsiei.
 Deoarece simptomele îi pot pune în situaţii jenante, unii bolnavi evită
activităţile sociale sau chiar se izolează.
 Conform studiului, cele mai dăunătoare efecte ale narcolepsiei sunt în
domeniul funcţionării sociale, durerii corporale şi sănătăţii globale ale
persoanei.
Diagnosticul

 Se face cu ajutorul istoricului somnului şi cu


unele teste de laborator.
 Cele mai importante teste sunt:
Polisomnograful (aparat folosit pentru a
diagnostica tulburările de somn) şi TSLM
(testul de latenţă multiplă a somnului) –
măsoară latenţa somnului.
Tratament

 Nu există tratament care să vindece


tulburarea
 Tratamentul se axează pe diminuarea şi
controlul simptomelor
 Stimulente pentru somnul diurn excesiv şi
atacurile de somn
 Antidepresive pentru cataplexie
 Hipnosedative pentru fragmentarea somnului
nocturn.
Concluzii

 Este o boală cronică care apare de obicei în a doua sau a treia


decadă a vieţii.
 Se caracterizează prin somnolenţă diurnă excesivă, atacuri de
somn şi cataplexie.
 Simptomele narcolepsiei sunt: atacurile repetate de somn,
somnolenţă diurnă excesivă, cataplexia, paralizia de somn,
halucinaţiile hipnogogice.
 Există mai multe teorii etiologice. Un rol important îl are
hipocretina.
 Narcolepsia era un impact negativ asupra calităţii vieţii.
 Pentru diagnostic: polisomnograful şi testul de latenţă a
somnului.
 Tratamentul se axează asupra simptomelor
 Bolnavii trebuie să beneficieze de suport social şi de consiliere.