c





 

Lector univ. dr. Epure Tiberius Dănuţ

Universitatea ÄOvidius´ Constanţa
Comerţul cu amănuntul din România continuă să fie fragmentat, structurile de vânzare predominante fiind
magazinele mici independente, buticurile şi tarabele din piaţă sau de pe stradă. Pe de altă parte, câţiva din marii
retaileri internaţionali au avut curajul să intre pe piaţă, aducând cu ei formele moderne de comerţ en-gros şi en-
detail. Aşa se face că, în prezent, în România coexistă magazine mici, magazine specializate (magazine
independente), pieţe deschise, chioşcuri, supermarketuri, magazine generale, magazine din staţiile de benzină,
magazine discount, magazine de bricolaj, cash & carry, centre comerciale şi, deocamdată, un singur hypermarket.
Magazinele mici, indiferent că este vorba de chioşcuri, buticuri sau mici magazine independente, vor
continua să deţină o pondere foarte însemnată în comerţul cu amănuntul multă vreme de acum încolo. Apariţia şi
dezvoltarea lanţurilor de supermarketuri, fie ele autohtone sau străine, nu poate modifica radical şi dintr-o dată
structura comerţului. De altfel, nici în celelalte ţări din centrul şi estul Europei intrarea retailerilor străini nu a
condus la o modificare substanţială a peisajului comercial, cel puţin în sensul de a diminua ponderea şi influenţa
comerţului tradiţional. Un bun exemplu în acest sens este Polonia, unde operează nu mai puţin de 23 de mari
retaileri internaţionali, în timp ce magazinele tradiţionale continuă să deţină o cotă de piaţă apreciabilă.
Un recensământ efectuat de compania de cercetare de piaţă AC Nielsen în perioada iulie-noiembrie 2000
arată că, în România, pe segmentul retail funcţionează aproximativ 85.000 de puncte de vânzare. Dintre acestea, mai
puţin de 1% sunt supermarketuri şi minimarketuri, iar circa jumătate sunt magazine alimentare (pure şi mixte). Alte
30% sunt magazine tip convenience, iar 20% sunt magazine de dulciuri, de băuturi, produse cosmetice şi magazine
din staţiile de benzină.




Vehiculăm adesea termeni precum supermarket, cash & carry, magazin discount sau DIY. Ce înseamnă ei,
de fapt, şi ce presupune o structură de vânzare de un asemenea tip? Trebuie menţionat că ele reprezintă expresii ale
comerţului modern şi beneficiază de cele mai noi inovaţii tehnologice în domeniul amenajării spaţiilor de vânzare.
Toate aceste tipuri de magazine ţin cont de confortul cumpărătorilor, au o gamă foarte variată de produse şi pun
accent atât pe calitatea mărfurilor, cât şi pe calitatea serviciilor oferite clienţilor.
Iată, în câteva cuvinte, caracteristicile definitorii ale fiecărui tip de magazin, în speranţa că o asemenea
clarificare ajută la mai buna înţelegere a fenomenului retail în România.

  ± sunt magazine mari (400-2500 mp), cu autoservire, care oferă produse de cerere curentă ±
alimentare şi nealimentare, precum şi servicii (punct foto, farmaceutic, optic etc.). Supermarketurile rulează mari
volume de marfă, fapt datorită căruia preţurile produselor sunt mai mici. Numărul produselor oferite spre vânzare
depăşeşte frecvent câteva mii, gama sortimentală este foarte variată, iar produsele sunt aranjate conform principiilor
avansate de merchandising. Majoritatea supermarketurilor au introdus sisteme de fidelizare a clienţilor, sisteme de
plată prin cărţi de credit, au promoţii periodice, oferă facilităţi de parcare şi locuri amenajate pentru copii.
Supermarketurile au apărut în SUA, în timpul crizei economice din 1929-1933, iar în Europa au cunoscut o
dezvoltare explozivă în anii ¶60. Supermarketul modern a ajuns în România la începutul anilor ¶90, fie prin
restructurarea unor magazine tip Alimentara, fie prin intrarea pe piaţă a unor retaileri internaţionali. Principalele
lanţuri de supermarketuri sunt active mai ales în Bucureşti (Mega Image, preluat de Louis Delhaize, La Fourmi), dar
retaileri precum Billa sau Gima s-au extins repede şi în alte oraşe importante ale ţării. Ei au introdus şi concepte
moderne de management şi merchandising, POS-uri, preţuri promoţionale, negocieri serioase în relaţiile cu
furnizorii etc. Au început să se dezvolte şi lanţuri locale de supermarketuri, precum Conex (Constanţa), Alimentara
(Cluj), Alcomsib (Sibiu). Magazinele specializate s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani, devenind spaţii de
vânzare foarte atractive, frumos decorate, au case de marcat fiscale sau POS-uri. Cele mai frecvente magazine
specializate sunt cele de produse electrocasnice, îmbrăcăminte, produse cosmetice, materiale de construcţii, instalaţii
sanitare, decoraţiuni interioare.
 
 ± reprezintă un concept de retail care a ajuns în România odată cu inaugurarea
primului magazin Profi, la Timişoara, în toamna anului 2000. Magazinele discount sunt caracterizate prin preţuri
mici la produse alimentare şi nealimentare de calitate. Aceste magazine respectă, în general, formatul şi modul de
organizare al unui supermarket. Magazinele discount acceptă să obţină marje mai mici de profit, dar rulează volume
mari de marfă. De obicei, magazinele discount negociază şi cumpără direct de la producători, iar spaţiile de vânzare
sunt amenajate cu un minimum necesar, pentru a se elimina astfel cât mai multe costuri intermediare.
 j  
 ± este un magazin de comoditate (uşurinţă, disponibilitate), datorită faptului că este
localizat accesibil (la parterul unui bloc, în vecinătatea zonelor de locuit) şi are un program prelungit de funcţionare.
Magazinul convenience oferă produse alimentare şi nealimentare de uz curent, produse de băcănie, mărfuri de
impuls, dintre mărcile cele mai cunoscute. Ca şi în cazul supermarketurilor, desfacerea produselor se face în sistem
autoservire. Adesea, magazinele convenience au în apropiere şi o unitate de alimentaţie publică în sistem de servire
rapidă (fast-food).

  ± acest concept a fost inventat de Carrefour, care a deschis primul hypermarket în 1963.
Hypermarketurile combină facilităţile oferite de supermarketuri, magazinele discount şi depozite. Ele sunt structuri
de vânzare de dimensiuni foarte mari (10.000 mp), desfac prin autoservire o gamă foarte largă de bunuri, iar
ponderea produselor nealimentare este mai mare decât a celor alimentare. Produsele nealimentare, precum aparate
electrocasnice şi electronice, mobilă, articole de îmbrăcăminte sunt, în general, produse care nu se achiziţionează
frecvent şi pentru care cumpărătorul este dispus să facă eforturi financiare mari, generând, astfel, cumpărături de
valoare.
Date fiind dimensiunile lor, hypermarketurile sunt amplasate la periferia aglomerărilor urbane, sunt
construcţii pe un singur nivel şi au parcări de capacitate foarte mare. Lângă hypermarketuri sunt amplasate, de
obicei, unităţi fast-food, galerii comerciale, magazine cu articole de bricolaj, alte magazine care funcţionează în
spaţii închiriate.
c

c

  ± sau magazine de bricolaj. DIY este folosit ca indicativ pentru magazinele
specializate în articole şi materiale (specializate) pentru construirea şi amenajarea locuinţelor, reparaţii, decoraţiuni
interioare: lemn, tâmplărie, unelte şi scule pentru grădinărit, feronerie, gresie, faianţă, mochetă, vopsele etc. Aceste
produse sunt special proiectate astfel încât cumpărătorii să le poată utiliza singuri, urmând instrucţiunile de folosire,
fără a avea nevoie de cunoştinţe speciale în domeniu. Un magazin DIY funcţionează la Cluj-Napoca, urmând ca anul
următor să fie inaugurat lângă Carrefour primul DIY din reţeaua Bricostore.
j  
  () ± sunt construcţii pe mai multe nivele unde funcţionează diferite tipuri de
magazine, precum şi centre de servicii. Aceste centre comerciale introduc noţiunea de Äshopping for fun´
(cumpărături de plăcere).
Centrul comercial este, totodată, un loc de petrecere a timpului liber prin facilităţile pe care le oferă:
restaurante, fast-food-uri, cinematografe.
j j ± este cea mai modernă formă de comerţ en-gros, introdusă în România de Metro, în
1996. Centrele cash & carry nu vând en-detail, ci numai în cantităţi mari, iar accesul se face pe bază de legitimaţie.
Mărfurile cumpărate de aici sunt destinate revânzării, de aceea preţurile practicate sunt mai scăzute. Plata se face pe
loc, iar en-grosistul nu asigură transportul mărfurilor. Centrele cash & carry reclamă calitatea mărfurilor,
termene flexibile de plată, relaţii bune cultivate cu distribuitorii şi producătorii. Centrele sunt dotate cu sisteme
moderne de descărcare şi stocare a mărfurilor, dispun de parcări mari.

  
  

!

Prima mare companie care a intrat în România a fost  , în 1996. Metro este considerat deschizător de
drum în comerţul en-gros şi este cea dintâi companie care a introdus sistemul cash & carry, cea mai modernă formă
de comerţ en-gros cu autoservire. De la primul magazin deschis la Bucureşti Otopeni, Metro Cash & Carry România
deschide în această lună al zecelea cash & carry la Craiova. Celelalte oraşe în care este prezent comerciantul german
sunt: Timişoara, Braşov, Constanţa, Cluj, Iaşi şi Bacău.
În medie, un magazin Metro are aproximativ 8000 mp şi comercializează peste 10.000 de articole. Metro
preconizează un ritm de dezvoltare de patru magazine pe an, în condiţiile în care investiţiile necesare pentru un cash
& carry se ridică la aproximativ 30 de milioane de DM. Vânzările nete ale Metro Cash & Carry România au fost, în
anul 2000, de 340 milioane de Euro.
Metro Cash & Carry România face parte din compania Metro AG. Aceasta a luat fiinţă în 1996 ca urmare a
fuziunii dintre Metro Cash & Carry, Kaufhof Holding AG şi Asko Deutsche Kaufhaus AG. Cu sediul la Düsseldorf,
compania are activităţi în 22 de ţări. Metro AG operează diverse tipuri de structuri de vânzare: supermarketuri cu
denumirea Real, magazine de electrocasnice ± Media/Saturn, magazine cu produse de bricolaj ± Praktiker, galerii
comerciale ± Kaufhof. Cea mai puternică divizie a grupului este cea de cash & carry cu denumirea de Metro sau
Makro, prezentă în 20 de ţări. În acest an, Metro AG a deschis sau va deschide C & C în Rusia, Croaţia şi Vietnam,
iar în 2002 în Japonia. În afara României, în Europa Centrală şi de Est, Metro AG mai este prezent în Bulgaria,
Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria şi Slovenia.
În primul trimestru al acestui an, vânzările Metro AG au crescut cu 5,2%, atingând 11,23 miliarde de Euro.
Pentru anul fiscal 2001, compania germană estimează vânzări de 50 de miliarde de Euro.
O altă companie germană cu o prezenţă puternică în România este Rewe Zentral AG, prin supermarketurile
", magazinele discount XXL şi centrele cash & carry Selgros.
 Primul supermarket Billa a fost deschis în februarie 1999 la Bucureşti. În prezent, Billa are o reţea de şapte
supermarketuri, din care două funcţionează în capitală, două în Timişoara şi câte unul în Constanţa, Ploieşti şi Arad.
Un supermarket Billa are o suprafaţă de vânzare de 2000 mp şi comercializează aproximativ 12.000 de produse.
Până la sfârşitul lui 2001, Billa va mai deschide patru supermarketuri, din care unul va fi tot în Bucureşti. Numele
Billa provine de la ÄBilliger Laden´, care înseamnă Ämagazin cu preţuri reduse´.
În aprilie anul acesta, grupul Rewe a inaugurat la Bucureşti şi un magazin tip discounter, denumit XXL
Mega Discount. Acest concept de magazin se adresează populaţiei cu venituri mici şi medii. Într-un magazin tip
discounter, bunurile de larg consum comercializate cu amănuntul au preţuri reduse, pe baza conceptului Äevery day
low prices´ (preţuri mici în fiecare zi). Rewe intenţionează să deschidă 60 de astfel de magazine în toată ţara
(investiţia din Bucureşti > 10 mil. DM).
Cea mai recentă intrare pe piaţa românească este cea a retailerului francez Carrefour ± primul hypermarket
Carrefour din România.

"

v