P. 1
Tara-de-sus-1-2-2006

Tara-de-sus-1-2-2006

|Views: 204|Likes:
Published by radu_botez

More info:

Published by: radu_botez on Oct 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/26/2015

pdf

text

original

La început de drum…

ditarea primului numãr al revistei „Þara de Sus” constituie pentru instituþia noastrã un eveniment cultural iar pentru judeþ, ºi nu numai, o cunoaºtere a activitãþii unor specialiºti de renume în conservarea ºi promovarea tradiþiilor populare din aceastã zonã a þãrii. Aceastã zonã etnofolcloricã a Þãrii de Sus a constituit întotdeauna un spaþiu generos de studiu pentru mari etnologi ºi etnomuzicologi precum ºi pentru scriitori, o sursã de inspiraþie ºi documentare pentru creaþiile lor. Dacã amintim aici pe Constantin Brãiloiu, Emilia Comiºel, Pavel Delion, Dumitru Chiriac, Angela Paveliuc Olariu, I.H. Ciubotariu, Dumitru Lavric, Constantin Lupu ºi alþii, ne dãm seama de valoarea inestimabilã a pãstrãrii ºi conservãrii de-a lungul anilor a tot ce are mai frumos poporul român – folclorul. Prezenþa în cadrul instituþiei noastre a acestor specialiºti de certã valoare în persoana doamnei dr. etnolog Angela Paveliuc Olariu, a etnomuzicologului Constantin Lupu, a poetului ºi scriitorului Gellu Dorian, precum ºi a coregrafului Vasile Andriescu care prin munca sa neobositã de peste 30 de ani a îndrumat paºii dansului popular a numeroase formaþii, a constituit o garanþie a succesului în activitatea de cercetare, conservare ºi promovare a tradiþiilor populare. De la început dorim ca programul publicaþiei noastre, care va avea o apariþie bianualã, sã fie unul conturat pe cele patru compartimente ale Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Botoºani, ºi anume: ETNOGRAFIE, MESTEªUGURI POPULARE, ARTE PLASTICE; LITERATURÃ-TEATRU; MUZICÃ ºi COREGRAFIE, care vor deveni ºi rubrici permanente ale revistei. În cadrul acestor rubrici, pe lângã specialiºtii instituþiei, vom invita sã colaboreze nume de prestigiu ale cercetãrii etnofolclorice româneºti, muzicologi, coregrafi, folcloriºti, scriitori de prestigiu, dar ºi creatori populari, menirea publicaþiei fiind ºi aceea de a promova în spaþiul culturii naþionale valorile locale. La început de drum urãm succes colaboratorilor acestei reviste, care va prezenta munca ºi studiile în domeniul folclorului de-a lungul anilor, de la început ºi pânã în prezent. Director, Prof. Ion Ilie

E

1

Calendar

Manifestãri culturale programate a se desfãºura în anul 2007 în cadrul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Botoºani
1. Zilele „Eminescu 2007“ Botoºani Lansarea Regulamentului Festivalului Concurs Naþional de poezie si interpretare critica „Porni Luceafãrul …“ cu participarea si înscrierea poeþilor din Glodeni (Republica Moldova) si Ucraina -15 ian. 2007 2. Sezãtorile iernii - Invitaþi scriitori si formatori culturali din raionul Glodeni (Republica Moldova) februarie 2007 3. Scriitori pe meleaguri natale - februarie 2007 4. Festivalul Concurs Naþional de muzica uºoara romaneasca ‘’ Voci de primãvarã“( „Martiºor“) cu invitaþi concurenþi din Glodeni (Republica Moldova) si Ucraina – martie 2007 5. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani - martie 2007 6. Festivalul de interpretare si creaþie „Jurjac“ Invitaþi din judeþele þãrii, raionul Glodeni (rep. Moldova) si Cernãuþi (Ucraina) - 1 - 3 mai 2007 7. Festivalul concurs interjudeþean al cântecului popular moldovenesc „Satule, mandra gradina“ cu participarea formaþiilor din Glodeni ( Rep. Moldova) - 19 - 21 mai 200þ 8. Finalizarea Concursului interjudeþean de poezie pentru elevii de liceu „ Horaþiu Ioan Lascu“, 20-25 mai 2007 9 Festivalul Folcloric „Aºa-i jocul neamului“ - 3 - 4 iunie 2007 10. Festivalul, cântecului, dansului si portului popular „Moºtenite din bãtrâni“ - 10 - 11 iunie 2007 11. Festivalul Concurs naþional de poezie si interpretare critica a operei eminesciene „Porni Luceafãrul...” 13 - 15 iunie 2007 12. Festivalul etniilor - 24 - 25 iunie 2007 13. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani - iunie 2007 14. Festivalul folcloric „Holda de aur“ - 29 iunie 2007 15. Spectacole cu Ansamblul folcloric „Datina“ pe Pietonalul Unirii in cadrul Festivalului internaþional al muzicii moldoveneºti, participã formaþii din Rep. Moldova, Ucraina, Franþa - 1 - 15 iulie 2007 16. Festivalul folcloric „Sãrbãtoarea holdei“ cu participarea Formaþiilor din Glodeni ( Rep. Moldova) – 23 iulie 2007 17. Festivalul fanfarelor - 14-08-2007 18. Festivalul folcloric „Cant si joc pe Valea Prutului“ 15-08-2007 19. Participarea Ansamblului „Datina“ (taraf si dansatori) la turnee in tara si peste hotare – anual 20. Sesiune ºtiinþificã pe tema „Rolul etnografiei in identitatea unei naþiuni“ Expoziþii, participarea meºterilor din judeþ, Rep. Moldova si Ucraina - august 2007 21. Festivalul folcloric „Serbãrile Pãdurii“ - 8 septembrie 2007 22. Concursul Naþional de Poezie „Corneliu Popel „ septembrie 2007 23. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani- septembrie 2007 24. Festivalul interjudeþean al datinilor si obiceiurilor de iarna „Din strãbuni … din oameni buni“ Participa formaþii din Rep. Moldova si Ucraina - decembrie 2007 25. „La hotarul dintre ani „ - Festivalul datinilor si obiceiurilor de iarnã - decembrie 2007 26. Apariþia Revistei C.J.C.P.C.T. Botoºani - decembrie 2007 27. Întâlnirea anuala a creatorilor de literatura din judeþul Botoºani - decembrie 2007 28. Deplasarea formaþiilor de datini si obiceiuri de iarna la festivalurile de gen din tara - decembrie 2007

2

Etnografie, meºteºuguri populare

Angela Paveliuc Olariu

CERAMICA POPULARÃ DIN ZONA BOTOªANILOR
eramica þãrãneascã din zona Botoºanilor constituie un element de bazã al culturii populare în spaþiul dintre Siret ºi Prut, având o strãveche tradiþie. Condiþionatã ºi favorizatã de permanenþa vieþii omeneºti de-a lungul istoriei în þinutul amintit, ceramica popularã de azi însumeazã elemente de tradiþie, marcate de adaptãri ºi transformãri impuse de nevoile de viaþã ºi gustul oamenilor pentru frumos. Modul de producere al ceramicii þãrãneºti în zonã a pãstrat elemente caracteristice, arhaice cum ar fi de pildã persistenþa tipurilor de cuptoare pentru ars vasele sau procedeul de obþinere al ceramicii negre. In privinþa formelor se evidenþiazã o mare diversitate în care se recunosc tipurile ce-ºi au originea în vechea olãrie romanã împrospãtatã prin contactele repetate cu Imperiul Bizantin. Ornamentica sobrã reþinutã caracterizatã printr-o dozare riguroasã a motivelor ºi coloritul redus la câteva nuanþe de cafeniu, verde, galben ºi mai rar albastru dau o notã specificã oarecum ceramicii de

C

aici, diferenþiind-o de cea a altor zone: Oltenia, Banat. Cu toate particularitãþile fireºti impuse de realitãþile social – istorice ºi economice existente, ceramica popularã din zona Botoºanilor se încadreazã în marea familie a ceramicii româneºti atât prin tipologie cât ºi prin aspectele de ordin tehnic. In 1980 în zona Botoºanilor existau 8 centre de ceramicã: Botoºani, Mihãileni, Frumuºica, FunduHerþii, Hudeºti, Stefãneºti, Liºna, Suliþa – centre în care se producea o ceramicã valoroasã, cu o tipologie bogatã ºi o ornamenticã caracteristicã ce era cunoscutã în restul þãrii. Din pãcate, astãzi în zonã nu mai existã decât douã centre: Dorohoi ºi Botoºani (Cãtãmãrãºti). Situaþia acestor centre este diferitã. Cel de la Dorohoi este viu, produce ceramicã tip Cucuteni ºi ceramicã tradiþionalã apreciate la târguri ºi expoziþii. Din pãcate, situaþia centrului de la Cãtãmãrãºti, centru unde lucreazã Sonia Iacinschi ºi Eusebiu Iacinschi este la ora actualã intr-o situaþie extrem de grea, fiind in imposibilitatea de a mai continua producerea de

Canã pentru apã, ulcior ºi vazã pentru flori

Canã pentru vin ºi cãniþe

3

Etnografie, meºteºuguri populare
ceramicã atât de valoroasã ºi reprezentativã pentru zona Botoºani. Revigorarea meºteºugurilor tradiþionale constituie o datorie a centrelor de creaþie, a muzeelor ºi a altor factori de resort, deoarece numai în felul acesta vom pãstra o tradiþie valoroasã care ne defineºte ca popor. Pe de altã parte, aceste meºteºuguri pot asigura într-o comunitate locuri de muncã folosind în acelaºi timp materia primã avutã la îndemânã. In cazul atelierului de ceramicã de la Cãtãmãrãºti situaþia este urmãtoarea: aici lucreazã doi oameni talentaþi, dãruiþi cu pasiune meºteºugului: Sonia Iacinschi ºi Eusebiu Iacinschi- mamã ºi fiu. Ei produc o gamã largã de obiecte de ceramicã tip Kuty ºi Cucuteni ( strãchini, cãni de apã, cãni de vin, ulcioare, sfeºnice, vaze de flori, relizate artistic conform tradiþiei existente. Se remarcã forma vaselor, coloritul lor bine armonizat, calitatea pastei. Aceste produse ne pot reprezenta zona cu cinste, atât în þarã cât ºi în strãinãtate, ca mesageri ai civilizaþiei noastre tradiþionale. Ele pot constitui o ofertã generoasã pentru turiºtii autohtoni ºi strãini, oferind în acelaºi timp un fond de protocol la îndemâna instituþiilor ºi persoanelor oficiale. De aceea nu putem rãmâne indiferenþi la soarta acestui atelier de ceramicã ºi a celor doi olari atât de talentaþi. Dispariþia unui centru de ceramicã este o pierdere grea pentru comunitatea ºi zona noastrã. Este imposibilã la ora actualã reorganizarea unui centru de ceramicã ce presupune costuri imense pentru amenajarea ca atare, cât ºi gãsirea unor oameni calificaþi care sã lucreze. Salvarea acestui centru de ceramicã se impune aºadar ca o datorie a comunitãþii întregi ºi bineînþeles a organelor oficiale. Prin intrarea României din punct de vedere cultural în patrimoniul european, dispariþia acestor meºteºuguri afecteazã în mod nemijlocit conceptul de identitate naþionalã.

Chiup

Oalã pentru mâncare

Cãniþe pentru apã ºi vaze pentru flori

Strãchini

4

Etnografie, meºteºuguri populare
Angela Paveliuc Olariu

INTERIORUL ÞÃRÃNESC DIN NORDUL MOLDOVEI • LIMBAJ ªI SIMBOLICÃ
n satul românesc contemporan din Nordul Moldovei (întelegând prin aceasta zonele etnografice: Botoºani, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Rãdãuþi) alãturi de casele moderne cu 3-4 camere, mai existã într-un procent redus ºi casa þãrãneascã cu o singurã camerã ºi tindã, precum ºi casa cu 2 camere ºi tindã într-un procent mai ridicat. In lucrarea noastrã ne vom ocupa de interiorul þãrãnesc al camerei de locuit al acestor douã categorii de locuinþe ce reprezintã perpetuarea arhitecturii þãrãneºti tradiþionale pânã în zilele noastre. Schema de organizare a interiorului þãrãnesc tradiþional cuprinde patru centre de greutate: colþul cu sistemul de încãlzit; colþul cu patul; colþul cu laviþele ºi colþul cu blidarul. Datoritã climei cu ierni lungi ºi aspre, colþul cu sistemul de încãlzit ºi preparat hrana se bucurã de o atenþie deosebitã în organizarea interiorului de aici, el ocupând un sfert din încãpere. Acest colþ se compunea iniþial, pânã în secolul al XIXlea, din vatrã, cuptor ºi horn pentru ca mai târziu (sfârºitul secolului XIX) sã se adauge soba cu plita. Astfel, în camera de locuit, în colþul format din peretele median ºi cel longitudinal din spatele casei, va fi construitã vatra pe care se aflã cuptorul cu horn ºi soba cu plitã. Ne vom opri asupra acestui colþ al casei þãrãneºti nu atât pentru rostul lui practic în viaþa omului de aici ci, mai ales, pentru locul pe care-l ocupã acest colþ în mentalitatea arhaicã a þãranului în care, vatra, construcþie din piatrã ºi lut, capãtã noi sensuri, noi valenþe. Astfel, fiecare parte alcãtuitoare (vatrã, cuptor, horn, sobã) vor cãpãta dincolo de sensul lor practic cunoscut în „mecanismul” acestui colþ o altã dinamicã prin care materialitatea lor se modificã, se dilueazã treptat spre fantastic. (Sebastian Moraru, Aceste case þãrãneºti – Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1986).

Î

Schimbatã de puterea simbolului, vatra este transformatã într-un „mecanism metaforic” în care tot ce poate pãrea static în alcãtuirea ei devine pe plan simbolic spaþiul unei miºcãri necontenite, în aceastã miºcare fiind atrase toate pãrþile componente ale vetrei (cuptor, horn, stâlpii hornului, cahlã etc.) fãrã a-ºi pierde aspectul real sau funcþia iniþialã, obiectivã, aceste pãrþi constitutive ale sistemului de încãlzit ºi preparat hrana, vor pãºi pe calea imaginaþiei, pragul realului cãtre abstract, cãpãtând alte sensuri, alcãtuind astfel un întreg complex de semnificaþii. In alcãtuirea acestui colþ al casei sale, þãranul va îngloba toate semnificaþiile purtate de un întreg univers de credinþe ºi practici magice generate de viaþa ºi trãirile sale cele mai intime, de temerile ºi nãdejdile sale, de bucuriile ºi înfrângerile sale, de aspiraþiile sale. Vatra este locul focului iar o legendã care circula în secolul trecut ºi în Nordul Moldovei prezenta vatra cu jãratec a casei þãrãneºti ca fiind legatã printr-o osie nevãzutã cu jãratecul soarelui, fiind vorba în felul acesta de douã vetre: una pe pãmânt ºi una în cer unite prin verticala aceleaºi axe. Aºadar, casa þãrãneascã era integratã într-un fel anume în spaþiul cosmic. În mentalitatea arhaicã a colectivitãþii sãteºti exista un adevãrat cult pentru vatrã – aceasta constituind nucleul menit sã ordoneze în jurul sãu multiplele aspecte materiale ºi, mai ales, spirituale ale existenþei omului de fiecare zi, fiind colþul cel mai reprezentativ al interiorului þãrãnesc tradiþional, un adevãrat „univers magic“ edificat în acest sens de însãºi stãpâna casei – þãranca – care va reuºi ca pe acest „altar clãdit” sã construiascã o adevãratã „spaþialitate moralã”. Existã un adevãrat cult al focului. „Focul este însuºi Dumnezeu” (Fundu Moldovei – Câmpulung Moldovenesc). „Focul e al doilea dupã Dumnezeu deoarece e fãcut de

Interior tradiþional din Zona Iaºi

Interior tradiþional din Zona Rãdãuþi

5

Etnografie, meºteºuguri populare
el” (Botuº – Câmpulung Moldovenesc). În consecinþã, omul trebuie sã preþuiascã acest dar divin aºa cum îl preþuieºte pe Dumnezeu ºi, ca atare, cu focul trebuie sã ºtii bine cum sã te porþi: „Pe foc trebuie sã-l þii în cinste, cã ºi el te þine în cinste, cã ºi el te þine în cinste pe tine ºi-þi dã minte” (Brehuieºti – Botoºani). Existã, de altfel, o ”eticã” a focului: „Focul e pãcat sã-l blestemi, ca ºi pe mama, el ne hrãneºte ºi ne încãlzeºte pe toþi ºi pentru toþi e totuna bun“ (Corni – Botoºani), „Cu focul nu te poþi juca cã e pãcat. El nu suferã ºaga” (Cristineºti – Dorohoi), „Focul trebuie îngrijit cu multã, multã atenþie, altfel s-ar putea supãra ºi în acest sens casa respectivã ºi oamenii sãi vor fi în mare pericol – focul îi va arde (Tudora – Botoºani). De aceea este bine „ca sara când te culci sã nu laºi focul împrãºtiat ci înveleºte-l frumuºel ºii zi Bunã sara ºi apoi mergi de te culcã” (Botuº – Câmpulung Moldovenesc). Si nu trebuie învelit oricum. Intre jãratecul de pe vatrã ºi dogoarea soarelui existã neapãrat o corespondenþã, o legãturã. Relaþia aceasta stabilitã mental între foc, om ºi soare înseamnã integrarea celor trei elemente într-un ciclu interesant. Astfel, între aceste elemente exista neapãrat o corespondenþã: „focul când îl înveleºti, îl pui pe vatrã din a stânga, adicã cum doarme ºi omul pe partea stângã, aºa dupã cum merge ºi soarele ” (Bajura – Darabani)”, „Focul îþi dã cãldurã, îþi dã luminã, îþi dã hranã dar este bine de ºtiut ca lunea sã nu dai foc din casã cã-þi dai norocul” (Crasnaleuca – Botoºani) sau în ziua de Ispas sã nu dai foc nimãnui cã-þi mãnâncã oile lupul (Bãluºeni – Botoºani). Vatra ºi cuptorul, ce adãpostesc focul atât de preþuit, vor împrumuta de la acest element aceleaºi însuºiri bucurându-se de un statut special în mentalitatea þãranului, acest lucru începând chiar cu construcþia acestora. Astfel, atunci când se construieºte, cuptorul i se aduce „jertfã “, înþelegând prin aceasta includerea în construcþie a unui cap de pasãre sau animal. Este preferat în acest caz capul cocoºului, pasãre care se bucurã la rândul ei de însuºiri deosebite în lupta împotriva forþelor malefice. Se crede cã atunci când cocoºul cântã de miezul nopþii, îngerii fac nuntã în cer, iar cântatul acestuia va alunga toate duhurile rele abãtute asupra omului ºi casei sale. Odatã construite aceste elemente ele vor fi îngrijite în mod cu totul deosebit. Vatra trebuie mãturatã ºi curãþitã cu o cârpã specialã – nici vorbã cu mãtura din casã. E mare pãcat. „Vatra e mama noastrã, ne hrãneºte ºi ne încãlzeºte. Din vatrã sã nu mãnânci cã-þi moare mama, îi mãnânci puterea (Pojorîta – Câmpulug Moldovenesc). Când te apuci sã grijeºti casa, mai întâi vatra s-o ungi iar dacã te muþi dintr-o casã în alta ºi n’apuci s-o laºi grijitã, mãcar vatra s-o ungi cã altfel te blastãmã, iar în casa unde este o fatã, aceasta nu se va mãrita niciodatã. In consecinþã ºi atitudinea comunitãþii sãteºti faþã de vatrã, cuptor sau horn începând cu însãºi construcþia acestora va fi ca atare. Aminteam, mai sus, faptul cã la construirea cuptorului, ca aceasta sã nu fie urmatã de moartea unui membru al familiei sau o altã mare nenorocire se îngloba în construcþie capul unei pãsãri sau al unui animal, acestea constituind „dijma” cuptorului. Dupã construirea acestui sistem rol se va bucura de o atenþie specialã, având ºi un statut deosebit: este considerat colþul „sfânt” al casei, care adãposteºte focul ºi, totodatã, hrãneºte ºi încãlzeºte pe cei ai casei. De aici ºi interdicþia specialã de a fi distrus chiar dacã locuinþa se va distruge, cuptorul trebuie sã rãmânã la locul lui “ sã-l strice ploile, nu omul”. Cuptorul este astfel, în mentalitatea comunitãþii, un simbol al statorniciei ºi al persistenþei în timp. Legat de acest aspect, se explicã ºi practicile magice desfãºurate pe parcursul anului in jurul cuptorului, în scopul ocrotirii celor din casã împotriva forþelor malefice (strigoi, diavol º.a.). Vatra, cuptorul, hornul ºi celelalte elemente amintite vor trebui îngrijite mereu, în caz contrar asupra casei respective se vor abate numai nenorociri. Dacã dimpotrivã, vatra va fi îngrijitã asupra casei respective vor acþiona doar forþe benefice ce vor ocroti pe cei ai casei în diverse împrejurãri. Atitudinea comunitãþii faþã de stãpâna casei este categoricã ºi cu aceastã ocazie: dacã-ºi îngrijeºte vatra, ea va fi agreatã ºi stimatã de întreg satul, altfel ea va fi stigmatizatã de cãtre localnici. Un întreg cortegiu de credinþe ºi practici magice vor însoþi toatã activitatea ce se va desfãºura în colþul cu vatra. Vatra, cu tot ce se aflã pe ea (vase de gãtit, pirostrii, ceaunul pentru mãmãligã, melesteul de mestecat mãmãliga º.a.) vor constitui un complex de elemente ce vor participa separat sau laolaltã pe întreg cuprinsul anului, la practicarea descântecelor ce folosesc în acest ritual cãrbunii, cenuºa ºi chiar jarul din cuptor. Descântece de dragoste, descântece de vindecare a bolilor, descântece de alungare a tuturor forþelor destructive ce ameninþã oamenii pe parcursul vieþii, vor fi rostite în mare tainã ºi-n liniºte deplinã lângã vatrã, aceasta fiind socotitã ca un adevãrat „altar”. Un loc special îl are în Moldova spaþiul ”pe cuptor” unde bãtrânii se odihnesc în cele mai bune condiþii. In mentalitatea arhaicã de aici, în acest spaþiu, mai retras de zarva din casã, mai ascuns privirilor se va desfãºura, uneori, în ajunul unor sãrbãtori (Sfântul Andrei) o adevãratã încleºtare a forþelor binelui cu cele ale rãului. Din aceastã încleºtare binele va ieºi întotdeauna învingãtor, miezul nopþii, ca ceas de cumpãnã, fiind hotãrâtor. Odatã cu cântatul cocoºilor în miez de noapte, situaþia se va limpezi. Vor apãrea zorile ºi odatã cu ele salvarea celor ameninþaþi va veni. Aºadar, în mitologia româneascã colþul cu sistemul de încãlzit ºi preparat hrana poate fi considerat ca un adevãrat univers magic al cãrui conþinut am încercat, parþial, sã-l facem înþeles ºi cunoscut în aceastã comunicare.

6

Etnografie, meºteºuguri populare

Angela Paveliuc Olariu

REPERE ETNOGRAFICE ªI DE ARTÃ POPULARÃ DIN ROMÂNIA (Nord – Estul MOLDOVEI) ZONA ETNOGRAFICÃ BOTOªANI
ultura materialã a poporului român s-a dezvoltat pe teritoriul aºezat în bazinul inferior al Dunãrii, închizând sistemul muntos al Carpaþilor. Factorul principal al originalitãþii creaþiei artistice a poporului român este locuirea neîntreruptã a acestui teritoriu. Continuitatea poporului român pe întreg teritoriul pe care îl populeazã azi, constituie explicaþia persistenþei unei serii de elemente de culturã materialã ºi printre ele de artã popularã, þinând de domeniile ceramicii, construcþiilor, ornamenticii. O tradiþie bogatã, care porneºte de la strãvechiul fond tracic s-a dezvoltat necontenit, primind în timp influenþa unor curente de artã ºi civilizaþie strãlucite cum au fost cele greco-romane ºi bizantine. Alãturi de elemente de tehnicã ºi decor caracteristice ceramicii neolitice de CUCUTENI sau celei celtice ºi dacice ºi care se întâlnesc pe produsele meºterilor din centrele de olãrie actuale, persistã formele amforoidale specifice ceramicii greco-romane ºi decorul sgrafitat înflorit în timpul Bizanþului. Aºezarea geograficã a României a favorizat contactul cu lumea orientului, cu lumea apuseanã ºi cu cea a slavilor. Reflectând concepþia ºi viaþa poporului, lupta lui pentru unitate ºi libertate, arta popularã a înregistrat ºi a cuprins în variatele ei domenii, fapte ale cãror semne au rãmas sã îmbunãtãþeascã manifestãrile artistice, dar al cãror înþeles ºi origine deseori s-au pierdut. Sã amintim de pildã semnele nelipsite de pe glugile pãstorilor români din oricare parte a þãrii pe care oamenii le pun în legãturã cu îndepãrtata lume a Dacilor. In domeniul ornamenticii exemplele sunt numeroase: vestitul „pom al vieþii” originar din orient ºi pãtruns în arta popularã europeanã este prezent ºi în arta popularã româneascã într-o mare varietate de forme legate fie de prototipul helenistic, fie de cel persan, fie de cel traco-getic, alãturi de el apar vechile simboluri ale soarelui ºi ºarpelui, mâinii, calului etc.

C

O impresie esenþialã a artei populare româneºti o constituie puternica ei unitate prezentã în toate domeniile ºi manifestãrile creaþiei populare: arhitecturã, port, ceramicã, sculptura lemnului etc. Aceastã unitate nu exclude o mare varietate de forme regionale, condiþionate de desfãºurarea diferitã a împrejurãrilor istorice ºi de stadiile de dezvoltare ale societãþii în diferitele orânduiri istorice. In micile provincii istorice formate încã din feudalismul timpuriu s-au cristalizat de-a lungul timpului, forme diferite ale artei de a construi casa, de a croi si împodobi costumul, de a fãuri uneltele ºi vasele. Fãrã îndoialã cã alãturi de condiþiile istorice ºi sociale, diferenþieri au fost impuse ºi de varietatea ocupaþiilor condiþionate de medii geografice diferite. Agricultori în ºesurile roditoare, pãstori la munte, viticulori si pomicultori în þinuturile de dealuri, vânãtori în pãduri, pescari pe malul apelor, oamenii au avut un mod de viaþã specific care s-a reflectat în creaþia lor. O scurtã trecere în revistã a principalelor domenii ale artei populare româneºti din Nord-Estul Moldovei, va reuºi sã evidenþieze valoarea ºi specificul creaþiei artistice a poporului nostru ºi din aceastã parte a þãrii (Zone etnografice: Botoºani, Suceava, CâmpulungMoldovenesc, Gura Humorului, Bacãu, Neamþ, Vaslui ºi Iaºi).

Gospodãrie din satul Mlenãuþi

7

Etnografie, meºteºuguri populare

Arhitectura
Ca domeniu aparte al strãvechii culturi populare româneºti, arhitectura þãrãneascã este de un interes aparte pentru cunoaºterea dezvoltãrii culturii materiale din partea de rãsãrit a continentului european. Arhitectura popularã româneascã face parte din marea arie a arhitecturii lemnului care se întinde spre miazãnoapte pânã în Scandinavia ºi þinuturile împãdurite de pe Volga (Rusia) si care în trecut acoperea ºi þãrile din vestul Europei. Lemnul de stejar, fag, paltin, frasin, brad, pin ºi tisã, a fost multã vreme material primã cea mai la îndemânã din care ºi românul ºi-a croit casa, utilizând lemnul sub forma de bârne lungi, rotunde sau cioplite, aºezate în cununi orizontale, încheindu-se la capete în îmbinãri crestate, fãrã a folosi fierul, metalele rãmânând pânã târziu în secolul trecut un material scump, ce depãºea posibilitãþile economice ale þãrãnimii. Se mai pot vedea si astãzi case construite din bârne aºezate orizontal ºi-n Nord-Estul Moldovei (zonele etnografice ale Sucevei, Gura Humorului, CâmpulungMoldovenesc, Vatra Dornei, Rãdãuþi). Construcþia apei se sprijinã pe o „talpã” de lemn aºezatã pe o temelie de piatrã. Tipul de acoperiº rãspândit pe întreg teritoriul

Casã modernã din Vorona

Casã cu stucaturã din Copãlãu

românesc este cel în ape cu pantã repede, fiind foarte înalt din considerente de ordin practic: scurgerea rapidã a apei. In multe regiuni înveliºul de paie ºi de stuf a cedat locul celui din ºindrilã (draniþã), încã din cursul sec. al XIX-lea. Cuiele cu care erau prinse draniþele fiind din lemn de tisã (aºa cum se putea vedea la o casã din Candreni - Þara Dornelor). In afarã de tehnica construirii din bârne lungi aºezate orizontal a fost utilizatã ºi tehnica construirii din nuiele împletite ºi lipite cu lut, fixate într-un „schelet“ de „furci“ (stâlpi de stejar înfipþi în pãmânt). Istoriceºte aceastã tehnicã a premers tehnicii bârnelor, care necesita unelte de fier pentru prelucrare ºi care deci constituie o apariþie mai târziu. In Nord-Estul Moldovei, aceastã tehnicã este întâlnitã în zonele: Iaºi, Vaslui, Botoºani. O a treia tehnicã de construcþie se întâlneºte în zonele de stepã propriu-zisã din Sudul Moldovei, dar ea se întâlneºte ºi-n zonele Botoºani, Iasi, Vaslui. Este vorba de construcþiile care folosesc ca materie primã lutul sub formã de chirpici. De la începutul secolului al XX- lea ºi mai ales dupã primul rãzboi mondial a început sã aparã din ce în ce mai des ca materie primã pentru construcþii, cãrãmida ºi piatra. Tabla ºi þigla au luat locul paielor, ºindrilei ºi stufului. In multe zone din þarã s-a dezvoltat o valoroasã arhitecturã popularã “ modernã”. Putem aminti în acest sens ºi zona Sucevei. In afarã de materialul de construcþie în care de departe dominã lemnul, un alt element care contribuie în mod esenþial la unitatea arhitecturii populare româneºti este planul. Locuinþa tradiþionalã a þãranului român are un plan simplu si unitar pe întreaga þarã. Casa se compunea în genere din 1-2 încãperi, din care una serveºte drept „camerã a focului” în care familia îºi duce traiul de fiecare zi, o încãpere mai micã servind drept camerã de trecere „tindã”, o încãpere mai mare „camera curatã” serveºte pentru primirea oaspeþilor. Acest tip de plan este preponderent în Nord- Estul Moldovei ºi în toate zonele etnografice amintite. Si în prezent se pot vedea încã destule locuinþe având planul compus din douã camere ºi o tindã la mijloc (în zonele Botoºani, Iaºi, Vaslui, Bacãu). Ca element de plan si constructiv în acelaºi timp, specific arhitecturii populare româneºti, trebuie menþionatã „prispa” plasatã la faþadã, iar în Moldova înconjurând casa pe toate laturile. De multe ori prispa este mãrginitã de o balustradã ºi de stâlpi sculptaþi formând un cerdac, adãpostit sub streaºina largã. Asemenea case cu cerdac se întâlnesc în Nord- Estul Moldovei, în zonele amintite cu precizarea

8

Etnografie, meºteºuguri populare
cã în zonele din Bucovina (Rãdãuþi, Gura-Humorului, Suceava, Câmpulung- Moldovenesc, Vatra Dornei), cerdacurile au stâlpi crestaþi artistic de cele mai multe ori, spre deosebire de zonele Botoºani, Iaºi, Vaslui în care aceºtia sunt simpli, de multe ori chiar vãruiþi. Vorbind despre tipologia caselor þãrãneºti româneºti, trebuie subliniat faptul cã tipul originar a fost cel al caselor cu un singur cat, construite la nivelul solului. Aceastã categorie este predominantã ºi include o serie de variante regionale. Inþelegerea deplinã a plasticii caselor româneºti necesitã, pe lângã aprecierea proporþiilor armonioase a construcþiilor ca atare, cunoaºterea decorului. Valoarea decorului în arhitectura popularã româneascã este cu atât mai mare, cu cât elementele ornamentale au în marea majoritate a cazurilor un rol constructiv (stâlpii cerdacului, ramele cioplite ale ferestrelor ºi uºilor, porþile monumentale º.a.). Se pot aminti în acest sens pentru Nord-Estul Moldovei, Suceava cu zonele etnografice menþionate ºi Bacãu unde se gãsesc acele porþi înalte având decor predominant floral. Decorul arhitectonic nu se mãrgineºte însã numai la lemnul sculptat. Casele cu pereþii tencuiþi au frumoase decoruri în relief imitând tehnica stucaturii. Se pot evidenþia în acest sens din zona Vatra- Dornei, la care se întâlnesc frumoase decoruri geometrice preluate din ornamentica portului popular femeiesc. Arta pe care românii au pus-o în construirea locuinþei se reîntâlneºte ºi în construcþiile religioase. Bisericile româneºti din lemn din Moldova se disting prin eleganþa liniilor ºi volumelor în care se pot observa atât forme apusene ale arhitecturii romanice ºi gotice (bolte semicilindrice, ogive, colonete la uºi) cât ºi forme ale arhitecturii nordice germanice ºi slave (stâlpi scunzi, cerdacuri, adãpostite) (Biserica din BrãeºtiBotoºani). Alãturi de biserici, la rãscrucile drumurilor, pe lângã fântâni ºi izvoare, se vãd adeseori ºi troiþe de diferite tipuri, înalte pânã la 4-5 metri, la care arta sculptorului se îmbinã cu cea a zugravului. Pentru a putea fi înþelese, arhitectura popularã ºi arta constructorilor þãrani trebuiesc plasate în cadrul firesc al gospodãriei, al satului ºi al peisajului românesc. Gospodãria româneascã în general la fel ca ºi cea din Nord-Estul Moldovei se caracterizeazã prin existenþa mai multor construcþii separate, grajduri, coºere, coteþe, ºuri aºezate în jurul locuinþelor propriu zise. Si în cazul acestor anexe se poate observa priceperea ºi îndemânarea constructorului þãran. Ca forme vechi, interesante, pot fi amintite coteþele cu plan rotund, întâlnite în Nord - Estul Moldovei (Botoºani, Suceava, Iaºi, Vaslui).

Costume populare din vestul zonei

Portul popular
In raport cu textilele de interior, portul popular are un rol covârºitor în viaþa omului. Costumul popular românesc reprezintã un document de viaþã ºi prin descifrarea elementelor din care se compune, se pot rezolva importante elemente de etnogenezã. Despre portul popular românesc, se poate spune cã alãturi de alte domenii ale creaþiei populare reflectã varietatea condiþiilor de mediu ºi a celor istorice, specifice fiecãrei regiuni în parte. Varietatea costumului din aceste zone etnografice se înscrie în cadrul unei unitãþi de fond a costumului românesc. Aceastã unitate fundamentalã a costumului românesc, cu toate varietãþile lor zonale este menþinutã prin structura sa unitarã. Costumul popular românesc este sculptural: are o compoziþie simplã ºi clarã ºi prin structura sa, el subliniazã forma corpului, fãrã sã o artifiBundiþã din Vorona

9

Etnografie, meºteºuguri populare
cializeze. Este costumul care se poartã exact în aceeaºi componentã ºi la muncã ºi în zilele de sãrbãtoare, de toate vârstele, deoarece prin forma ºi structura sa raþionalã, el este adecvat vieþii omului de toate zilele. Costumul popular românesc este confecþionat în întregime de mânã, din materiale prelucrate în gospodãria proprie. Una din caracteristicile de bazã ale costumului popular românesc este sistemul de croialã al pieselor componente, care foloseºte numai foile drepte ale þesãturii având ca lege de bazã folosirea fãrã pierdere a materialului. In componenþa sa, costumul femeiesc prezintã urmãtoarele piese: cãmaºa lungã sau iia (care ajunge pânã la talie ºi se combinã cu poalele). Peste cãmaºã se îmbracã – de la talie în jos – una sau douã piese þesute din lânã, de diferite forme ; mijlocul este încins cu brâu ºi bete. Capul femeii este acoperit cu un ºtergar (maramã), bonetã sau basma. Încãlþãmintea se compune din opinci ºi obiele. In anotimpurile reci, femeia poartã peste costum, pieptar, cojoc sau suman. La gât poartã podoabe diferite, în special ºiraguri de mãrgele. Acestei prezentãri generale a costumului tradiþional românesc, se încadreazã ºi portul popular femeiesc din Moldova de Nord - Est, ce include zonele etnografice amintite: Suceava, Rãdauþi, Câmpulung- Moldovenesc, Gura- Humorului, Botoºani, Iaºi, Vaslui, Bacãu ºi Neamþ, cu precizãrile, ce vor urma, referitoare la particularitãþile zonale existente în acest domeniu. Cea mai importantã piesã din portul femeiesc, este cãmaºa, care prezintã toate posibilitãþile de creaþie artisticã ale þãrãncii. Materialul din care întotdeauna este confecþionatã este pânza albã (cânepã, in, bumbac). Aici se impune precizarea cã în zona etnograficã Iaºi ºi parþial în zona Botoºani (limitrofã zonei Iaºi) se întâlneºte pânza din lânã þigaie din care sau confecþionat cãmãºi femeieºti ºi bãrbãteºti de sãrbãtoare. Prin forma sa, determinatã de croialã, cãmaºa femeiascã reprezintã tipul autohton al cãmãºii româneºti, caracterizat prin croialã simplã din foi drepte încreþite în jurul gâtului. Acest tip de cãmaºã este rãspândit pe întreaga suprafaþã a þãrii, incluzând bineînþeles ºi Moldova de Nord-Est. Diferenþierile zonale se vor reflecta în sistemul de ornamentare. Ca ºi în restul þãrii, ornamentica mânecii va cuprinde cele trei registre: altiþa, încreþul ºi râurile. Gama motivelor ornamentale va cuprinde o varietate de motive pe întreg cuprinsul þãrii. Multe dintre acestea (geometrice ºi florale, stilizate) având o arie largã de rãspândire ºi pentru realizarea lor folosindu-se aþa din bumbac coloratã, paietele, mãrgelele. Pentru Câmpulung Moldovenesc precum ºi în alte pãrþi ale Bucovinei s-a folosit firul de lânã “strãmãtura”. Se presupune cã cea mai veche piesã de port românesc, dupã cãmaºã, ar fi fota, o þesãturã din lânã, de format dreptunghiular, potrivitã ca dimensiuni pentru a înfãºura corpul, de la talie în jos. Fota veche a fost monocromã (neagrã) cu timpul însã ea va fi ornamentatã cu motive liniare policrome, dispuse vertical. In aria costumului femeiesc cu fotã denumitã ºi în Moldova de Nord –Est catrinþã, se înscriu zonele etnografice amintite (Suceava, Botoºani, Neamþ, Vaslui, Iaºi). Imbrãcãmintea capului constituie un element important ºi în portul femeiesc ºi prezentând multiple ºi variate forme legate de statutul social al femeii. Femeia mãritatã nu va purta niciodatã capul descoperit. Imbrãcãmintea capului la femei se compune din douã elemente principale: „cârpa” care menþine pãrul strâns în cosiþe – în multe zone printre care amintim ºi Suceava, Botoºani, Iaºi, Vaslui, Bacãu aceasta a fost parþial înlocuitã cu un fes ºi ºtergarul cu care þãranca ºi îmbrobodea capul pe deasupra (în unele zone acest ºtergar a evoluat în marama suplã, þesutã din borangic(Neamþ, Iaºi). Costumul bãrbãtesc tradiþional este unitar pe întreaga suprafaþã a þãrii compus fiind din cenuºa purtatã peste izmene sau cioareci. Costumul bãrbãtesc este din pânzã de culoare albã (cânepã, bumbac). Mijlocul este încins fie cu un brâu þesut din lânã, fie cu un chimir din piele. Pe cap, bãrbatul poartã iarna cãciulã iar vara pãlãrie de pâslã în forme legate de tipul regional al costumului.

Costume populare din Sarafineºti (Corni)

10

Etnografie, meºteºuguri populare
Angela Paveliuc Olariu

ZONA ETNOGRAFICÃ A BOTOªANILOR
Caracteristici generale
Þinutul dintre Siret ºi Prut a fost considerat multã vreme o „patã albã” pe harta etnograficã a României (zonã de interferenþã, cu o istorie zbuciumatã, fãrã elemente care sã contureze cu pregnanþã, o realã zonã etnograficã, dupã toate „canoanele” stabilite de specialiºtii în domeniu). Cercetãrile efectuate au dovedit cu prisosinþã cã existã argumente suficiente care sã creioneze ºi-n aceastã parte a þãrii o adevãratã zonã etnograficã, având elemente caracteristice proprii în toate domeniile culturii populare tradiþionale. Prezentãm în continuare, pe scurt, zona etnograficã a Botoºanilor pentru a înþelege cu adevãrat realitãþile acestei pãrþi de þarã. Din punct de vedere geografic, zona Botoºanilor, se situeazã în cea mai mare parte în câmpia depresionarã a Prutului Mijlociu – partea sa nordicã, cunoscutã sub denumirea de Depresiunea Jijiei superioare, se mãrgineºte la vest cu Podiºul Sucevei, spre nord fiind delimitatã de prelungirea aceluiaºi podiº care se arcuieºte în lungul Prutului pânã în apropiere de Horodiºtea. Spre est, aceastã câmpie este delimitatã de Prut. Zona este marginitã spre sud de linia de dealuri împãdurite dintre Copãlãu ºi Cazancea. Zona Botoºanilor poate fi consideratã o regiune cu aspect silvo – stepic. Caracterul stepic al zonei a determinat un regim climatic cu ierni lungi ºi aspre, cu vânturi puternice ºi veri altãdatã secetoase. Pãduri puþine alcãtuite din stejari, carpeni, frasini, arþari etc. se aflã pe dealurile Cazancea – Guranda, pe dealurile dintre Leorda ºi Vorona, iar în luncile Siretului ºi Prutului se întâlnesc pãduri mici de sãlcii ºi plopi, precum ºi numeroase plante hidrofile: papurã, stuf etc. Reþeaua hidrograficã a zonei este formatã din râuri cu debite reduse (Jijia, Baºeu, Sitna, Dresleuca, Podriga, Ibãneasa etc.) fãcând excepþie Prutul ºi Siretul, care au un debit bogat ºi constant. Ca o caracteristicã hidrograficã a zonei Botoºanilor, apare mulþimea iazurilor existente aici, în special pe afluenþii Baºeului, Jijiei, Miletinului etc. In acest cadru geografic s-au creat ºi dezvoltat de-a lungul timpului, elementele de culturã materialã ºi spiritualã care au dus la închegarea unei zone etnografice distincte faþã de zonele limitrofe (Suceava ºi Iaºi). Din punct de vedere istoric, teritoriul botoºãnean, situat între Siret ºi Prut, a fost locuit din timpuri preistorice. Cercetãrile arheologice au dus la descoperirea unor urme de vieþuire omeneascã încã din paleoliticul inferior. Cu toate vicisitudinile climatice, viaþa ºi munca pe aceste meleaguri au continuat de-a lungul istoriei. Aºezãrile omeneºti au fost rãspândite pretutindeni în zonã, dupã
Pieptene de pieptãnat lâna

Vârtelniþã

Teasc pentru vie

11

Etnografie, meºteºuguri populare
ge Enescu, ªtefan Luchian), oferind în acelaºi timp ºi aspecte deosebit de interesante ale artei populare, care poartã încã pecetea tradiþiei, garanþie a valorii în toate compartimentele sale (arhitectura laicã ºi bisericeascã, interior þãrãnesc, costum popular, ceramicã, picturã popularã etc.), dupã cum vom vedea în viitor.

Linguri crestate

cum o dovedesc atestãrile documentare din sec. XIV – XV. Din punct de vedere etnic, populaþia din zona etnograficã a Botoºanilor este constituitã din români. Aceastã realitate nu înseamnã cã de-a lungul vremurilor, românii din acestã parte a þãrii nu au coexistat cu alte naþionalitãþi (armeni, ucrainieni, evrei). Agricultura ºi creºterea animalelor au fost întotdeauna ocupaþii principale ºi-n zona Botoºanilor, dat fiind faptul cã ele au asigurat existenþa populaþiei din timpuri preistorice. Ocupaþiile secundare ale populaþiei au fost pescuitul ºi albinãritul, care au constituit surse complementare de hranã ºi de alte materii prime necesare oamenilor de aici. Ca meºteºuguri tradiþionale întâlnite în zona Botoºanilor se pot aminti: þesutul, olãritul, cojocãritul, prelucrarea lemnului – meºteºuguri practicate paralel cu agricultura ºi creºterea vitelor, neexistând în aceastã parte a Moldovei sate specializate în care locuitorii sã practice un anume meºteºug din care sã-ºi câºtige existenþa. In alte numere ale revistei noastre, vom detalia aspectele amintite succint, referitoare la zona etnograficã a Botoºanilor – „þinut binecuvântat” care a zãmislit nu numai personalitãþi marcante ale culturii româneºti ºi universale (Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, GeorSimbolul ºarpelui pe o coadã de lingurã Scoarþã în romburi

12

Creaþie literarã

„PORNI LUCEAFÃRUL...” LA A XXV-A EDIÞIE
niþiat în 1982 de cãtre fostul Comitet de Culturã, prin Centrul Judeþean de Indrumare a Creatiei Botoºani, la o propunere a poetului Lucian Valea, pe atunci muzeograf, responsabil cu casele memoriale din judeþul Botoºani, Festivalulconcurs Naþional de Poezie ºi Interpretare Criticã a Operei Eminesciene „Porni Luceafãrul...”, care avea pe atunci ºi o secþie de recitare a poeziei eminesciene, a ajuns anul acesta la cea de a XXV-a ediþie. De la început au fost implicate în organizarea acestui important festival consacrat debutanþilor ºi instituþii prestigioase la nivel naþional, cum ar fi Uniunea Scriitorilor din România, Editura Junimea, Muzeul Literaturii Române Iaºi, reviste literare de prestigiu ca „Familia”, la care a debutat Eminescu, „Luceafãrul”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” ºi altele. O simplã statisticã ar arãta cã în cele douãzeci ºi patru de ediþii au fost primite, în medie anualã de 60 de plicuri, peste 1.500 de plicuri, aparþinînd cel puþin unui numãr de 500 de creatorii, þinînd cont cã unii au trimis la mai multe ediþii obþinînd premii anuale ale unor reviste. Astfel au debutat editorial, avînd în

I

vedere numãrul mare de premii ale editorilor de dupã 1990, cînd au fost implicate la un moment dat ºi zece edituri la o ediþie, peste 80 de tineri poeþi, iar în reviste peste 200. De asemenea un numãr impresionant de interpreþi critici ai operei eminesciene ºi-au vãzut lucrãrile premiate ºi publicate. Unii dintre aceºti creatori au confirmat pe deplin, ajungînd nume importante ale poeziei ºi criticii literare româneºti actuale, alþii au dispãrut, eventual, doar pentru o bucatã de timp. De la început, regulamentul concursului a permis înscrierea în competiþie a autorilor care nu au debutat în volum ºi nu au depãºit vîrsta de 39 de ani. Pînã în 1989, au fost implicate în acordarea premiilor doar edituri ºi reviste care þineau oarecum de viaþa, opera ºi numele poetului, cum ar fi Editurile Junimea ºi Eminescu, cea de a doua neonorîndu-ºi de fiecare datã premiul, revistele „Familia”, la care Eminescu a debutat, „Convorbiri literare” sau „Luceafãrul”. La prima ediþia, Uniunea Scriitorilor din România a acordat premiul care a constat într-un exemplar din recenta reeditatã atunci „Istorie a literaturtii române

13

Creaþie literarã
de la origini pînã în 1940” a lui G. Cãlinescu. Personal am primit acest premiu pentru grupajul de poezie „Încercare asupra Poesiei”. De la a noua ediþie, din 1990, chiar dacã ºi pînã atunci, de la venirea regretatului Emil Iordache la Centrul Creaþiei Populare Botoºani, ca metodist, în 1984, m-am implicat în organizarea concursului, reformarea ºi regîndirea acestui important concurs naþional, devenit unul din cele mai prestigioase ºi cãutate de cãtre tinerii creatori, mi-a revenit în mod direct, ca referent al restructuratei instituþii. Astfel regulamentul de organizare ºi desfãºurare a concursului a fost regîndit, iar implicarea unui numãr de zece edituri ºi ºaisprezece reviste de culturã din întreaga þarã a adus un nou prestigiu acestuia, iar afluenþa tinerilor poeþi spre El Dorado-ul debutului editorial, cum a devenit oraºul Botoºani, a crescut de la an la an. Din 1998, la un an de la moartea poetului Horaþiu Iona Laºcu, în colaborare cu Filiala Iaºi a USR, s-a acordat ºi premiul acestei filiale unei cãrþi de poezie, la secþiunea debut editorial, premiul care poartã de atunci numele tînpãrului poet dispãpãrut, fost salariat al instituþiei organizatoare. Din anul 2000, de la venirea la conducerea instituþiei organizatoare a domnului Ionel Nicorici, care a dorit sã desfiinþeze compartimentul literaturãteatru, compartiment care se ocupa în mod direct de organizarea concursului, ºi pînã în 2004, cînd a revenit la conducerea instituþiei domnul Ion Ilie, finanþãrile pentru acest concurs au fost sistate, iar organizarea lui a fost posibilã printr-un protocol anual de colaborare cu Memorialul Ipoteºti-Centrul Naþional de Studii „Mihai Eminescu”, dar ºi cu sprijinul unor sponsori ºi al editurilor ºi revistelor implicate, care asigurau valoarea premiilor care uneori a depãºit, prin editarea cãrþilor, anul peste 100 de milioane lei. Din anul 2001, cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Cultelor, se acordã în cadrul „Zilelor Eminescu”, ediþia din varã, cînd se acordã premiile concursului, se acordã ºi Premiul revistei „Hyperion-caiete botoºãnene”, revistã editatã de fundaþia cu acelaºi nume. Instituþia organizatoare, Centrul Judeþean de Conservare ºi Promovare a Culturii Tradiþionale Botoºani, prin compartimentul literaturã-teatru, la unele ediþii ºi cu sprijinunul Direcþiei Judeþene pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional Botoºani, editeazã anual o antologie de poezie ºi eseu „Proni Luceafãrul...”, care include creaþiile poeþilor ºi eseiºtilor premiaþi, realizîndu-se astfel o zestre importantã care, în viitor, poate însemna un important procent de plecare în analiza unui fenomen în expansiune, aºa cum este poezia, ca element de realã tradiþie culturalã a zonei, cu implicare naþionalã. Este meritoriu sã menþionãm aici toate instituþiile care au contribuit, într-un fel, la menþinerea acestui prestigios concurs naþional de poezie, ajuns acum la cea de a XXV-a ediþie, începînd din 1982 încoace: Comitetul de Culturã ºi educaþie Socialistã Botoºani, Centrul Judeþean de Îndrumare a Creaþiei Populare ºi a Miºcãrii Artistice de Masã Botoºani, Biblioteca Judeaþeanã „Mihai Eminescu”, Casa Memorialã „Mihai Eminescu „ Ipoteºti, ºi dupã 1990, Inspectoratul Judeþean pentru Culturã Botoºani, devenit Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional Botoºani, Centrul Judeþean de Conservare ºi Valorificare a Creaþiei Populare Botoºani, devenit Centrul Judeþean de Conservare ºi Promovare a Culturii Tradiþionale Botoºani, Consiliul Judeþean Botoºani, Primãria Botoºani, Memorialul Ipoteºti-Centrul Naþional de Studii „Mihai Eminescu”, dar ºi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaºi a USR, APLER, Ministerul Culturii, Muzeul Literaturii Române Iaºi, editurile Junimea, Timpul, Convorbiri Literare, Parnas, Princeps Edit, Cronica, Eminecu, Cartea Româneascã, Emia, Eikon, Dacia, Geneze, Axa, Dionis, Dionysos Kostellaun Germania, Geea, precum ºi revistele „Convorbiri literare”, „Dacia Literarã”, „Cronica”, „Poezia”, „Ateneu”, „Familia”, „Vatra”, „Poesis”, „Viaþa Româneascã”, „Luceafãrul”, „Porto Franco”, „Antares”, „Antiteze”, „Bucovina literarã”, „Euphorion”, „Hyperion-caiete botoºãnene”, Colloqvium, poate ºi altele. Anul acesta, manifestãrile incluse în cadrul „Zilelor Eminescu” vor avea loc la Botoºani ºi Ipoteºti, în zilele 10-12 iunie, cu jurizarea lucrãrilor sosite în concurs, decernarea premiilor „Porni Luceafãrul...”, înmînarea Premiului „Horaþiu Iona Laºcu” al Filialei Iaºi unei cãrþi de debut în poezie ºi al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova unei cãrþi de debut în eseu, cît ºi Premiul „Hyperion”. De asemenea vor fi lansate cãrþile laureaþilor ediþiei a XXIV-a, editate de editurile implicate, Junimea, Convorbiri literare, Axa, Princeps Edit ºi Dionis, cît ºi antologia „Porni Luceafarul...”, cuprinzînd toþi laureaþii ediþiei de anul trecut. Vor avea loc ºi alte lansari de carte, recitaluri de poezie, pelerinaje, precum ºi o expoziþie retrospectivã a celor XXV de ediþii ale Concursului Naþional de Poezie ºi Interpretare Criticã a Operei Eminesciene „Porni Luceafarul...”. (Gellu Dorian)

14

Creaþie literarã

ZILELE EMINESCU – IUNIE 2006
entru botoºãneni, indiferent cã unora li se pare cã Eminescu a fost confiscat de cãtre unele instituþii, chiar dacã acestea au menirea sã se ocupe de memoria marelui poet, luna iunie a fiecãrui an înseamnã comemorarea celui care a dat un plus de identitate poporului român. Astfel instituþii ca Memorialul Ipoteºti. Centrul Naþional de Studii „Mihai Eminescu”, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional Botoºani, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Botoºani, Biblioteca Judeþeanã „Mihai Eminescu” sau Fundaþia Culturalã „Hyperion” au fost ºi de data aceastã în program, cum se spune, cu decenþã ºi sobrietate, dedicînd memoriei poetului manifestãri de þinutã. Luând în calcul faptul cã unii colaboratorii, cum sunt editurile ºi revistele de culturã care acordã premii la „Porni Luceafãrul...”, au fost implicate în Tîrgul de carte „Bookfest”, organizat în perioada 13-18 iunie la Bucureºti, manifestãrile au început la Ipoteºti ºi Botoºani în ziua de 11 iunie, cu o slujbã de pomenire la Bisericuþa Eminovicilor. Apoi, în Amfiteatrul „Laurenþiu Ulici” din Ipoteºti a avut loc un moment de aducere aminte dedicat unor mari personalitãþi ale culturii române care au fost legate de devenirea Ipoteºtilor, ºi anume: Constantin Noica, Petru Creþia, Laurenþiu Ulici ºi Horia Bernea. A fost instituit, în amintirea lui Petru Creþia, Premiul Naþional de Criticã cei-i poartã numele, premiu ce i-a revenit la prima ediþie lui Pompiliu Crãciunescu, preºedinteale juriului fiind Basarab Nicolescu. Au urmat decernarea unor titluri de cetãþeni de onoare ai Ipoteºtilor, dintre care amintim pe cele acordate actorului Ion Caramitru ºi senatorului ºi poetului Varujan Vozganian. Aflat la cea de XXV-a ediþie, Concursul Naþional de Poezie ºi Interpretare Criticã a Operei Eminesciene „Porni Luceafãrul...” ºi-a desmenta cîºtigãtorii. Juriul prezidat de poetul Cezar Ivãnescu, avîndu-i ca membri pe Liviu Ioan Stoiciu (revista „Viaþa Româneascã”), Lucian Vasiliu, Liviu Apetroaie (Muzeul Literaturii Române Iaºi, revista „Dacia literarã”), Cassian Maria Spiridon, Marius Chelaru (editura „Convorbiri literare”, APLER, revistele „Convorbiri literare” ºi „Poezia”), Gellu Dorian (Editura Axa), Daniel Corbu (Editura Princeps Edit ºi revista „Feed back”), Adrian Alui Gheorghe (revista „Antiteze”), George Vulturescu (revista „Poesis”), Paulina Popa (editurile Emia ºi Paula), Cristian Simionescu ºi Marian Constandache (revista „Procust”), Vasile Spiridon (revista „Ateneu”), Mircea A. Diaconu (Suceava), Lucian Alecsa (revista „Hyperion”), Sterian Vicol (revista „Porto Franco”), Corneliu Antoniu (revista „Antares”) ºi Nicolae Corlat (secretariat), a acordat urmãtoarele premii: Premiul „Horaþiu Ioan Laºcu” al Filialei Iaºi a USR ºi al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova”, pentru cartea de debut publicatã, poetului Radu Verman, pentru cartea „Greieriada”, editura „Convorbiri literare”, 2005; la secþiunea manuscrise, debut în poezie – Premiul Editurii Junimea ºi al revistei „Poezia” -Ionuþ Radu, din Piteºti; Premiul Editurii „Convorbiri literare” ºi al APLER,

P

al revistelor „Convorbiri literare”, „Viaþa Romîneascã” ºi „Feed back” – Andreea Cristina Novac, din Suceava; Premiul Editurii Princeps Edit ºi al revistei „Porto Franco” – Luigi V. Bambulea, din Deva; Premiul Editurii Axa – Luminiþa Cojoacã, din Drobeta Turnu Severin; Premiul Editurii Geea ºi al revistelor „Poesis”ºi „Ateneu” – Diana Cristina Iliescu, din Timiºoara; Premiul Editurii Emia ºi al revistelor „Antares” ºi „Dacia literarã” – Corina Curcudel, din Iaºi; Premiul Editurii Paula ºi al revistelor „Hyperion” ºi „Poesis” Mihaela Valentina Gãinaru, dinSuceava; Premiul revistei „Semne” – George Dorian Stãnciulescu, din Iaºi; Premiul revistelor „Convorbiri literare” ºi „Poezia” – Bogdan Federeac, din Sãveni; Premiul revistei „Procust” – Ana Maria Zaharia, din Vaslui; Premiul revistei „Antiteze” ºi al ziarului „Evenimentul de Botoºani” – Andrei Mihai, din Sibiu; - secþiunea „interpretare criticã a operei eminesciene”: Premiul revistei „Hyperion” – Cristian Bândea, din Suceava; Premiul revistei „Convorbiri literare” – Anama Maria Blanaru, din Suceava; Premiul revistei „Semne” – Janet Nicã, din Ostroveni, jud. Dolj. Au urmat lansãri de cãrþi ºi reviste, recitaluri ale poeþilor invitaþi cît ºi ale laureaþilor celie de a XXV-a ediþii a „Porni Luceafãrul...”. Premiul „Hyperion” pe anul 2006 i-a revenit poetului Daniel Corbu. A fost vernisatã expoziþia „O carte, douã cãrþi....de vizitã” din colecþia ipoteºteanã. Seara, în Amfiteatrul „Laurenþiu Ulici” a avut loc recitalul actorului Ion Caramitru ºi spectacolul susþinut de Grupul Iza. Pe 12 iunie, la Biblioteca Judeþeanã „Mihai Eminescu” a avut loc Colocviul „Sã ne amintim gustul lecturii” ºi au fost decernate premiile Concursului naþional de creaþie, ediþia I. Pe 14 iunie, tot la Biblioteca Judeþeanã „Mihai Eminescu” a fost vernisatã o expoziþie de carte Eminescu, iar pe 15 iunie, incepînd cu ora 11 a avut loc Simpozionul „Eminescu-CarteCulturã-Civilizaþie”, urmnat de lansarea volumului „Studii emineeciene” volumul VIII. A fost lansatã cartea „Medalia ca document de bibliotecã”, semnatã de Constantin Mãlinaº. Premiul „Teiul de aur” pentru poezie, acordat de Editura Geea Botoºani, a revenit anul acesta poetului Petruþ Pãrvescu. Adevãraþii iubitorii de poezie ºi Eminescu au fost prezenþi la manifestãrile dedicate memoriei poetului ºi n-au considerat nici o clipã cã Eminescu ºi de datat aceasta, cum sa spus de cãtre cei ce în fond îl ignorã total pe Eminescu, ar fi fost confiscat de un „grup de interesaþi”. Emiterea celor 400 de invitaþii cãtre oficialitãþi, licee, profesori, instituþii ºi aºa mai departe, dovedeºte o deschidere largã a organizatorilor pentru toþi cei ce doresc sã participe la manifestãrile dedicate lui Eminescu. Din pãcate participarea oficialitãþilor, profesorilor ºi elevilor a lãsat un imens loc gol rezervat acestora, dovedind încã o datã ignoranþa instalatã în rîndul acestora.

15

Creaþie literarã
a luat în posesie spaþiul nefolosit al cuvintelor scrise. Rutinã Privesc þãrmurile nerostite nici fiecare zi pescãruºilor, e ca un prieten care te scoate din îndrãgostiþii unesc pãmântul cu rahat marea te prinde de mânã ºi te târãºte nu lasã urme pe nisipul clepsidrei, afarã dacã aceeaºi orã se îmbrãþiºeazã azi un centimetru printr-un singur sãrut mâine unul ceasul ( personajelor) va mãsura pânã când ochii þi se obiºnuiesc iar timpul poetului. sã priveascã în faþã Din clipã în urmãtoarea clipã dimineaþa Se intrã dezbrãcat de amintirile altora. cu fiecare zi Vãzduhul zboarã în pasãre. inima ta Revãrsare de sine este pasãrea în curvã ºi proastã îmbrãþiºarea de aer, te-mpinge înapoi cuvintele îi vorbesc despre sine. câte un centimetru Peste umãrul celui mai înalt câte un pas. pescãruº se poate ajunge în rai, dezlegat de sârma ghimpata cerul este la nivelul aripilor, Andrei Mihai s-a inventat spaþiu ºi timp sã putem Pentru Arhangheli intra în veºnicie. Frica de-un eu mai ascuns decât ei mi-e fricã de vrei Ana Maria Zaharia sã rãmâi printer toþi, Agonie fãrã mine nu poþi sã mai pleci. Agonie – cuvânt prea gol Frica de nori cãlãtori ca ai mei Sã strãbatã golul Poate nu mã mai þin Ce se naºte-n mine Într-un chin În ceasul înserãrii sângeriu. Ce a-nceput sã îmi placã E sânge-n aer ºi vãzduhul Iubire posacã pluteºte în derivã Si goalã Mi-e strânsã inima în Banalã îmi pari. Chingi de-oþel; Nu-nþelegi cã-nþeleg Fatale clipe muºcã Si nu vreau sã mai vrei Din Iubire, Viaþã Iubire de ei. Si Frumos. Stai aici. Se învãluie-n tãcere Infinitul plin de moarte, Ionuþ Radu Plin de durere Zbor spre pasãre E ºi cântecul purtat de noapte. Dacã în piatrã am sãdi un cuvânt piatra ar deveni pasãre. Luigi V. Bambulea Pasãrea este inventatã Cântec pentru respirã ºi în afara poemului predicã spectatorilor din primele Beatrice rânduri Chipul tãu nemuritor despre al cincilea punct cardinal. Pãstra tãcerea. Sângele înfloreºte în exterior(ul Din turn am coborât memoriei) Acum un ceas.

Diana Cristina Iliescu

Florile erau uscate, Iar vântul mirosea a restriºte. Am închis ochiul dinãuntru Si-am privit vârstele Cu teama regretului de-a întârzia. Oamenii mari – sunt copii crescuþi, Îmi spun. Printre pomi, printre ochi ºi amintiri Noi eram atât de mici, Atât de mici încât ochiul dinãuntru Încerca în zadar a ne înþelege. Tac dincolo de visuri, Dar din când în când te strig. Te strig uneori ºi închei poemul: Beatrice !

Luminiþa Cojoacã

Întreg
sã ai o parte din mine muºcatã de câinii vagabonzi pe care linºaþii îºi sting þigãrile sã urli sã latri precum stânca de vreascuri aprinsã sã ºtii cã iubirea e-o curvã cinstitã ce strigã la fiecare cãdere a ceasului pe spate dau s-o opresc mã arde mai tare e viscol amantul coboarã în peºteri de pereþi îºi atârnã sentimentele arse femeii violate îi tihneºte în sânge numãrul viorilor violate ele îºi vând sângele ceasului cealaltã parte a mea.

Bogdan Federeac

DIVAGATII
Gândurile mucegãite sunt mai criminale decât ºtirile protv de la ora 5 ºi nu-ºi trãdeazã emoþiile pe sub detectoare de minciuni aºa cum o fac îngerii când se bãlãcesc în nori

16

Creaþie literarã
ºtii, i-am vãzut deunãzi pe preºedinþii marilor state adunaþi în jurul unei mese de poker au fumat iarbã ºi-au bãut ca porcii pân-au cãzut de pe scaune ºi au început sã spunã bancuri porcoase... Sunt o râmã care s-a plictisit sã se târascã ªi sã mediteze la condiþia tragicã a Andreea Cristina Novac nevertrebatelor în lume. Voi aºtepta divina revelaþie Dragã Mircea, Când mã voi ataºa de piele ºi voi e somn aici avea picioare cu care voi zbura; e somn se doarme cu stres în vârfuri La urma urmei, e mai uºor sã fii de pãr râmã, mai comod, e din ce în ce mai josnic sã vezi cum Moartea e un hazard cotidian. sub tine se dau lupte de prichindei Sunt o râmã leneºã ºi avidã de cum tot sub tine miºcã o lume oniric ; mizerã Îmi place sã visez aiurea în în balta de mai apoi… cãutarea transcendentului ºi iar e somn ºi se simte cã nasul metafizic. nu mai poate trage aer în piept Sunt o râmã melancolicã ºi doar ceva din scâncetul fluturelui narcisistã. -pãrãsindu-ºi borcanul- se mai aude Sunt un geniu : sunt bolnav de e da un plâns de tobe fericire, sunt bolnav de nemurire ; un automatism în tastaturi Sunt bolnav ºi-aºtept sã mor. un râgâit sumbru de calculatoare Mi-e silã de mine…ºi mã iubesc expirate Pentru cã-mi dau prilejul sã mã transpirate critic; trãsãturile aceloraºi butoane Ce m-aº face fãrã mine ? care miºcã instantaneu din buric mã sâcâie în sinusurile creierului Corina Corcudel le simt pânã ºi acum VITAMINA VERBALA curgând în atmosfera intestinelor Tranºant contracareazã un apanaj dar am plecat la secerat de îngeri. artistic In purgatoriu Mihaela Valentina Pe scaune îmbrãcate în catifea verde Gãinaru Stau vocabulele mele Empatie Paradoxal, într-o ambianþã creativã. Nu se sfiesc Sunt o râmã. Sunt cea mai frumoasã râmã din Sã-mi refuze creierii frãmântaþi, Admonestaþi de idei oraºul acesta. Pe care nu pot sã le redau pe hârtie. raiul paralel cu fiorul rãpus de raza veghetoare. Mã refuzã cuvintele mele... Pe semne, nu mai corespund cerinþelor sociale Un brainstorming a fost de ajuns pentru a le face sã naufragieze pe malurile minþii, adãpostindu-se în idei. Eu le întreb: ”– Unde vã e tihna ascendenþei sociale?”
Plug de lemn

George Dorian Stãnciulescu

REPAOSUL IUBESTE
Pe fruntea tinereþii tale, depun o rugãminte Sãracã între cãrnuri, palidã între cuvinte, Vorba ta rece sã o preschimbe-n ºoapte... Cu inimã cu tot te-am aruncat afarã, Alteþã sfâºiatã, mireasã oriºicui vei fi odatã, A gurii otrãvite de vãpaia sorbirii, A genei conturate cu rimelul orbirii. Cât e de clar ! Mult aºteptatul lucru, mult cum e totdeauna amãgirea ºi aºteptat ca nãzuinþa celui care-o naºte, e-amar ca-ntotdeauna ! Din astãzi va rãmâne mâine o zi a pomenirii tale, un nume scris pe ape, un ghiocel brumat cu îngropare,

17

Creaþie literarã
Graþian Jucan

Motivul codrului în poezia lui Mihai Eminescu
imbioza istoricã dintre codru ºi existenþa poporului român a fost exprimatã în zicala “ codrul – frate cu românul “, dar ºi în expresia “ frunzã verde, foaie verde “ din poezia noastrã popularã, realitãþi incontestabile ale spiritualitãþii româneºti. Lirica eminescianã evidenþiazã pregnant imaginea codrului. Un vers al poetului spune: “Al meu suflet e înfrãþit cu codrul “, investitul astfel cu puterea de neegalat a geniului sãu. Imaginea codrului i s-a furiºat ºi sedimentat în suflet, încã de copil, - “ fiind bãiet pãduri cutreieram”, - întrucât impresiile cele mai puternice, ºi care se þin minte, sunt acelea dobândite în copilãrie: „Unde eºti, copilãrie, Cu pãdurea ta cu tot? “ Incã de la primele afirmãri poetice, tânãrul poet a cântat meleagurile natale: Aº vrea sã vãd acuma natala mea vâlaioarã Scãldatã în cristalul pârâului de-argint, Sã vãd ce eu atâta iubeam odinioarã: A codrului tenebrã, poetic labirint;(…), aºa cum va repeta ºi mai târziu în poezia Codru ºi salon. Oricum, în poezia Din strãinãtate (1866) e amintit codrul de foioase de la Baisa, din preajma Ipoteºtilor. Botoºani, valea cu pârâul Drãzleucãi, dealurile din împrejurimi: Dealul pãdurii, al Haraminului ºi al Crucii, unde Gheorghe Eminovici- tatãl- avea o stânã, aºa încât „satul ºi pãdurea creºteau în jurul lui, îmbrãcate în legendã, cu oameni care în gesturile ºi în cuvintele lor fãceau sã trãiascã o mitologie întreagã ” (D. Popovici). Cu intermitenþe, acestea îl vor chema ºi mai apoi. E vorba de chemarea pãmântului natal, de satul din suflet. In lirica sa, el cântã natura cu un accentuat sentiment al iubirii, încât nu ºtim unde începe sentimentul naturii ºi al iubirii, atât de puternic a sudat sentimentele. Frecvenþa codrului e mare în poezia sa, natura având semnificaþii multiple. Intâlnim astfel: o naturã cadru, martorã ocrotitoare, liman al liniºtii ºi singurãtãþii, participantã activã la durerile ºi bucuriile inimii omeneºti, o naturã erou. In Floare albastrã, iubita îºi cheamã perechea în codru: - “ Hai în codrul cu verdeaþã, Und’ – izvoare plâng în vale “ (…). Blanca din Fãt-Frumos din tei, sortitã mãnãstirii, fuge în plin codru, trecând pe cãrãri cãlare în goana calului, printer copaci, fulgerând lumini, iar perechea de îndrãgostiþi se pierde în umbra codrilor. Codrul bãtut de gânduri din Dorinþa îi adoarme la sânul lui: Adormind de armonia Codrului bãtut de gânduri, Flori de tei deasupra noastrã Or sã cadã rânduri- rânduri. In poemul Cãlin (File de poveste ), luna ca o vatrã de jãratec

S

rumeneºte strãvechii codri. Voinicul din poveste a venit din lume, coborând “ pe potica dinspre codri”, într-o adevãratã feerie a naturii, sã- ºi sãrbãtoreascã nunta cu frumoasa fatã de împãrat: De treci codrii de aramã de aproape vezi albind S-auzi mândra glãsuire a pãdurii de argint... Acum iatã cã din codru ºi Cãlin mirele iese, Care þine-n a lui mânã, mâna gingaºei mirese. La nunta lor, participã soarele ºi luna, zmei,împãraþi ºimpãrãtese, feþi-frumoºi, cititori de zodii ºi Pepelea ºãgalnicul, personificarea spiritului glumeþ al românului din basme. Alãturi de aceastã nuntã împãrãteascã, poetul a zugrãvit ºi nunta insectelor, a goangelor pãdurii, pentru “ a semnala chiar mãreþia naturii în miniaturã “ (G. Cãlinescu). Arald, înnebunit de durere, din celãlalt mare poem de lungã respiraþie, Strigoii, a zburat pe-un cal negru pânã când a ajuns “ la poala de codru-n munþii vechi”, unde îºi avea sãlaºul magul bãtrân ºi pãgân,care, - ” pe-a codrilor poticã”pleacã împreunã cu acesta la domul de marmorã neagrã, ca prin vrãji sã-I readucã în viaþã pe Maria, regina dunãreanã. Bãtrânul, alb ºi blând poate face din piatrã aur, din îngheþ vãpaie, poate închega apa-n sânge, din pietre foc sã saie. El poate face ca în întrega fire sã fie “ ninsoare, fulger, gheaþã, vânt arzãtor de varã “. Un singur lucru, pare a ne sugera poetul, nu poate face magul: nu poate opri inima sã iubeascã. Primul ilustreazã, de altfel, cã o dragoste adevãratã n-o poate înfrânge nici hotarul morþii. Sufletul poetului ardea în acest timp în vâlvãtaia dragostei pentru Veronica Micle. El s-a regãsit în motivul codrului, înveºmântat în haina lui Arald, ºi pentru a-l înþelege citãm versurile: „ Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flãmânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pãmântul, (…) Sã se împlineascã visu-mi din codrii cei de brad!” Impãrat slãvit e codrul, el e Mãria Sa, în mijlocul lui: Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Si prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi.(…) - „O, priviþi-i cum viseazã Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei îºi sunt aºa de dragi! “ Aici de data asta în Povestea teiului, îºi are loc idila aceleiaºi Blanca, când luna lumineazã calea îndrãgostiþilor spre inima codrilor, acompaniaþi de sunetul cornului. Sora viselor noastre, o adevãratã zânã a pãdurii, e aºteptatã în Freamãt de codru, iar în Revedere stau faþã-n faþã veºnicia codrului

18

Creaþie literarã
cu vremelnicia omului. Poezia se întemeiazã pe un dialog între poet ºi codru, dar e construitã pe o antitezã, subliniind un specific sufletesc: doina ºi un specific geografic: Dunãrea. Codrul eminescian se sustrage timpului ºi rãmâne în eternitate. Prototipurile universului sunt statice: „Marea ºi cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna ºi cu soarele, Codrul cu isvoarele.” Natura nu e peisaj, ci existenþã, poetul cântã, de altfel, o naturã miticã. „ Românii- scria poetul – au fost popor de ciobani (…); de acolo multele tipuri frumoase (…) ; de-acolo cuminþia românului, care ca cioban a avut multã vreme ca sã se ocupe de sine însuºi, de acolo simþãmântul adânc pentru frumuseþile naturii , prietenia lui cu codrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo poveºti, cântece, legende, c-un cuvânt, de acolo un popor plin de originalitate ºi de-o fecioreascã putere formatã prin(tr-)o muncã plãcutã, fãrã trudã(…).” In bãtãlie, în Scrisoarea III: Numa-n zarea depãrtatã sunã codrul de stejari.(…) … Ce mai freamãt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot ºi de arme ºi de bucium, (…). Nu numai codrul, ci natura întreagã devine pavãzã, scut al apãrãrii þãrii. Codrul e participant active în luptã, e erou. Poetul slãveºte codrul, adevãrat împãrat, crai ºi voievod, ce protejeazã întreaga naturã, ca sã înflorescã ºi sã rodeascã, cãci el nu e numai cadru, motiv ori mit, ci ºi simbol. Falnicii oºteni ai lui Mircea cel Bãtrân nu s-au luptat numai pentru apãrarea, independenþa ºi libertatea þãrii, ci ºi pentru liniºte ºi pace, pentru cã numai în pace dragostea poate înflori: Te-am ruga, mãri, ruga Sã-mi trimiþi prin cineva Ce-i mai mândru-n valea Ta: Codrul cu poienile, Ochii cu sprâncenele (…). La care rãvaº de dragoste, în alt poem, poetul rãspunde ºi face din codru un adevãrat mit: Dar sã ºtii, iubite frate, Cã nu-s codru, ci cetate (…), fortãreaþã inexpugnabilã împotriva duºmanilor þãrii. Memorialistul Paul de Alep, în cãlãtoria-i de pe la noi, a notat cuvintele lui Vasile Lupu: “ Drept castele ºi fortãreþe avem aceºti munþi ºi pãduri, impotriva cãrora nici un duºman nu poate birui.” Din pricina vicisitudinilor timpului, exploatarea crâncenã a pãdurilor, l-a fãcut pe poet sã critice, sã denunþe ºi sã acuze: Iºi dezbracã þara sânul, Codrul- frate cu românulDe secure se tot pleacã Si izvoarele îi seacã. La sunetul cornului, adevãrat semnal de luptã, lui Stefan cel Mare îi „vin codri-n ajutor…”. – Cãtãlina din Luceafãrul îºi cheamã vechea dragoste: - “ Cobori în jos, luceafãr blând, Alunecând pe-o razã, Pãtrunde-n codru ºi în gând, Norocu-mi lumineazã (…). El tremurã ca alte dãþi In codri ºi pe dealuri(…). „Codru-ºi bate frunza lin”, în sunetul melancolic al cornului, în Peste vârfuri, iar în Somnoroase pãsãrele... “ codrul negru tare ”, pentru ca în Lasã-þi lumea… tânguiosului bucium sã-i rãspundã “ codrul verde fermecat ºi dureros”. Codrul e simbolul forþei ºi veºniciei datoritã vitalitãþii lui de neinvins. In acest context semnificativã rãmâne poezia Ce te legeni.... Legãnatul nu e din pricina vântului sau a ploii, ci din pricina vântului sau a ploii, ci din pricina trecerii timpului. Poezia a luat naºtere pe baza motivului ºi a versurilor din tezaurul folcloric bucovinean ºi ardelean, contribuind astfel la îmbogãþirea liricii eminesciene. Ea exprimã propriile-i gânduri, poetul regãsindu-se în motivul codrului, simbol al puterii, încât pare a spune: ºi eu am fost puternic, atâta vreme cât am cântat. Asemenea codrului personificat, pãrãsit de pãsãri, cântãreþii lui, care-i duc departe gândurile ºi norocul, ºi poetul, dacã nu cântã, rãmâne sufleteºte pustiit: Si cu doru-mi singurel De mã-ngân numai cu el! La mijloc de codru... înfãþiºeazã desimea acestuia. Numai în luminiºul unei poieni, lângã baltã, elemente telurice, pãsãrile, dar ºi cosmice: luna, soarele ºi stelele îºi reflectã în oglinda apei imaginile. Si tot acolo vine ºi iubita de frumoasã ce-i, sã-ºi admire chipul în aceeaºi oglindã a apei. Mai am un singur dor (cu toate variantele ) e testamentul eminescian, în care la mormânt ºi-a dorit “ ºi codrul aproape’’, numai în Diana se întreabã: S-auzi cum codrul frunza-ºi bate, S-adormi pe verdele covor! înflorind toate din mila: Codrului, Mãriei Sale. M. Eminescu a reînviat mitul codrului, admirându-i mãreþia, dând liriciisale intense vibrãri noi, adresându-i uneori chemãri stãruitoare, expresie a nostalgiei anilor apuºi. Vechi ºi monumental, forþã teluricã ºi cosmicã, codrul i-a rãpit poetului simþirile: Si tot ce codrul a gândit cu jale In umbra sa pãtatã de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lumii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plânsu-mi, De mã uitam rãpit pe mine însumi. Cãci sã nu uitãm ce a spus poetul: „Al meu suflet e înfrãþit cu codrul.”

19

Creaþie literarã

Nicolae Cãruntu

REÎNTÂLNIREA
isã cã cineva deschisese portiþa dinspre grãdinã ºi pãtrunse în ogradã. Acum parcã-l vedea înaintând pe cãrarea îngustã ºi hopuroasã ce ºerpuieºte dinspre cimitir, trece printre ºirul de salcâmi înalþi ºi bãtrâni ºi aproape uscaþi, apoi cãrarea o coteºte prin porumbul verde ºi puternic, pãtrunde printre zarzavaturi ºi livada piticã si se opreºte la portiþa dinspre magazie. Vizitatorul i se pare cunoscut, îl vede foarte limpede chiar dacã lumina calmã, aurie – trandafirie a zilei de varã face loc tot mai mult amurgului. Dupã zãpuºeala diurnã se anunþã o searã ºi-o noapte senine, liniºtite ºi odihnitoare. Acum, între luminã si întuneric se simte parcã ºi o uºoarã ºi dulce miºcare a soarelui de peste zi. Ce minunat este sã leneveºti în rãcoarea binefãcãtoare a serii când nu eºti treaz de-a binelea dar nici nu te simþi în totalitate purtat pe aripile divine ale reveriei! Bine cã n-au dat þânþarii! Mari, agasante ºi nesuferite sunt aceste mici ºi spurcate lighioane! Printre puzderia mãruntelor frunze ale salcâmilor începeau sã aparã, în hãul nesfârºit ºi albastru al cerului, stelele. Deocamdatã, luceau incerte ºi anemice. Profesorul se rãsuci lent pe partea stângã dorind sã aþipeascã aici, afarã pe pãtura de culoarea cafelei pe care o aºternuse la umbra tot mai rarã ºi puþinã a mãrului scorburos care parcã se topea cu fiecare zi ce se abãtea asupra lui. Lângã tulpina scorþoasã ºi neagrã a mãrului în care vara sãlãºluiau graurii, se aflau acum mai multe cãrþi. Dupã coperþi unele volume arãtau noi, unele de curând ieºite din tipografii, altele poate cã întreceau cu mult vârsta înaintatã a mãrului muribund. Tot acolo mai zãceau un caiet vechi, un pix cu mai multe paste ºi telefonul mobil. Când stãpânul tuturor acestor lucruri parea cã va trece cãtre tãrâmul nesfârºit al visului, un porumbel sãlbatic pocni de câteva ori din aripile sale, parcã inspectând ograda ºi se lasã în mãrul de deasupra profesorului. Apoi, cam rãguºit ºi fârâit începu sã cânte, dar parcã, speriat de propriul cântec fâlfâi scurt de câteva ori ºi se fãcu nevãzut! Prostul, îl dojeni moale profesorul, nici nu cântã dar nici pe mine nu mã lasã sã mã odihnesc… Atunci se înãlþã de la rãdãcina mãrului semnalul atât de cunoscut al telefonului. Profesorul se întoarse cu faþa cãtre cerul înalt, înstelat ºi neclintit ºi cu mâna stângã apucã ºi duse aparatul la ureche. - Alo, alo, rãsunã de douã ori în receptor o voce durã dar, parcã,totuºi prietenoasã, domnul profesor Marin

V

Gorneanu? - Da, da eu sunt bãtrâne, salut! Ce faci? Nu ne-am mai vãzut ºi nici auzit de atâta amar de vreme! Celãlalt ezitã o clipã! Urmarã secunde lungi ºi bune de pauzã. Apoi continuã : - Doream sã-þi fac o surprizã crezând cã dupã atâþia ani de când nu ne-am mai întâlnit, credeam cã n-o sã mã mai recunoºti, când colo... - Stai liniºtit Ioane dragã. Cum îþi închipui tu cã tocmai pe tine am sã te uit eu? N-ai mai dat nici un semn, n-ai scris un rând –douã, nai mai telefonat pânã în seara asta… - Ba þi-am trimis un plic, încã nu l-ai primit, nu? Ei aflã cã mâine, poimâine sosesc la tine, dragul meu coleg! - Foarte bine, foarte bine cã, în sfârºit, te-ai hotãrât ºi vii încoace,la mine. Te aºtept cu bucurie ºi interes. Avem atâtea chestiuni pe care trebuie sã le discutãm împreunã ºi cred cã ºi… - Perfect, rãmânem înþeleºi, vineri la patru dupãamiazã ajung cu trenul la Botoºani, tu aºteaptã-mã-n garã cã eu vin… - S-a fãcut Ioane dragã! Pe vineri deci! Mai spune-mi, te rog cum este vremea pe acolo la voi, în Ardeal? Pe aici este un timp nespus de frumos! E grozav numai cã… - La noi, la Fãgãraº acum plouã, bate vântul ºi-i rece. Mai multe îþi voi povesti când ne vom revedea. Te salut. - Salut! . . . - Bunã – seara, domnule profesor, zise noul venit, cel care pãtrunsese în curte pe portiþa din spatele casei, de lângã magazie. Era Traian Târzioru, consãtean cu profesorul, stabilit încã din adolescenþã tocmai la Constanþa. Lucreazã în port, mecanic pe un utilaj greu ºi rudã îndepãrtatã cu cel pe care tocmai îl viziteazã. Nu se mai întâlniserã de peste douã decenii! In tot acest rãstimp Traian Târzioru nu se schimbase aproape deloc. Arãta tot înalt, tot slab, deºirat chiar. Iºi strânserã mâinile cu putere, prietenie ºi bucurie fiind amândoi vizibil emoþionaþi. Profesorul scoase din beci vreo câteva sticle de bere ºi una cu rachiu de prunã si tescovinã cumparatã de la unchiul sãu, Gheorghe Bãdarãu. Mai aduse din frigider si

20

Creaþie literarã
o farfurie plinã ochi cu fripturã de porc, cârnãciori din carne de vitã ºi de oaie. Mai pregãtise, încã din zori, sarmale, ºniþele ºi niºte costiþã afumatã. Toate aceste bucate le preparã împreunã cu Jan Isac ºi Maria Strãteanu, vecina sa. Traian îl ajutã pe profesor sã aducã ºi brânzã de oi sãratã, roºii, ridichi ºi ceapã verde. Dupã ce mâncarea a fost aºezatã alãturi de bãuturã, pe masa de brad situatã sub nucul uriaº de lângã intrarea din faþa casei. Cei doi aºezaþi pe bãncile de brad din jurul mesei, se cinsteau cu þuicã de prunã ºi-abia dacã apucau câte o îmbucãturã. Stãteau la taifas. Un miros îmbietor ºi ademenitor de carne friptã plutea în aerul curat ºi dens al nopþii. Câþiva câini mai îndrãzneþi atraºi de aburii de la cârnãciori sau poate de la mirosul de brânzã sãratã, patrulau tot mai aproape de gard, pe drumeagul din faþa casei. - Si zi-i Traiane, spui cã mergi vineri împreunã cu mine la Botoºani. - Mergem, mergem, sigur cã ºi mie mi-i dor sã mai vãd oraºul în care am învãþat. Benzinã am, maºina-i nouã, alte probleme nu sânt aºa cã fii fãrã grijã în privinþa asta. O sãi facem prietenului ardelean o primire pe cinste. Cu fanfarã ºi flori. O sã-l primim cu dragoste ºi prietenie, ca pe un adevãrat frate de dincolo de Carpaþi. Tuica de prunã, tare ºi bunã îºi fãcea lent efectul asupra consumatorilor, dar în special al musafirului. Dupã ce ospãtarã pe îndelete ºi pe sãturate cei doi prieteni bãurã bere rece ºi acidulatã. Apoi fumarã în liniºte uºor obosiþi de mâncare ºi vag ameþiþi de bãuturã dar încã moleºiþi de cãldura nãucitoare a zilei nu demult încheiate. Acum cerul parcã devenise mai înalt, senin ºi parcã mai încãrcat cu nenumãratele stele albe, mici, sclipitoare ori altele mai mari bãtând în galben care împrãºtiau o luminã tulbure, ceþoasã.Noaptea cerul seamãnã cu un mãr proaspãt înflorit. Sub geana orizontului, cãtre rãsãrit se ivi, luminând rece ºi roºie, planeta Marte. - Mi-e scârbã, tare mi-i scârbã de televiziune ºi nici radioul nu-l mai pot suferi, rosti profesorul într-un târziu. Sunt acrit ºi mi-e silã ºi de ce prezintã ziarele pentru cã nu infãþiºeazã realitatea aºa cum este ea. Ziarele sunt ca iarba, se- apleacã dupã cum bate vântul. Ziariºtii, nu toþi, dar majoritatea þin isonul puterii. Suntem, acum de la atâþia ani de la miºcarea din decembrie ’89, în acelaºi loc. Tot vechii comuniºti deþin ºi în prezent puterea politicã, economicã, banii. Plus, cã spre deosebire de atunci, acum s-a distrus, sistematic, întreaga economie. Nu mai are amãrâtul de român un loc sigur ºi garantat de muncã. Necãjiþii ºi obidiþii din communism sunt acum la pãmânt, nevoiþi sã emigreze pentru a câºtiga o bucatã de pâine amarã, departe de casã, cu mari riscuri ºi privaþiuni. Vai de mama lor, sãrmanii! - Aºa este, afirmã ca pentru sine, Traian Târzioru. Poporul nostru meritã ºi trebuie sã trãiascã mai bine! - In schimb, foºtii potentaþi, vechii lingãi ai comunismului se aflã ºi-acum în frunte. Au trãit împãrãteºte, fãrã sã facã nimic în vechiul regim ºi o duc extraordinar ºi astãzi. Poate cã trãiesc încã mai bine ca în trecut pentru cã acum nu-i întreabã nimeni de nimic. De unde ºi prin ce mijloace au devenit, dintr-odatã proprietari de fabrici, ateliere, pãduri, vile, pãmânturi pe sprânceanã ?!? Deþin imense ferme agricole, livezi, vii, mari ferme zootehnice, de pãsãri, iazuri, mori! De unde au ei acum toate acestea?! S-au îmbogãþit cinstit din sudoarea mâinilor ºi braþelor lor?! Traian Târzioru nu rãspundea dar între somnolenþã ºi trezire asculta cu toþi porii încordaþi. De ce sã rãspundã, de unde sã ºtie el cum s-au îmbogãþit atât de repede copoii comuniºti! - Pãi, dacã-i aºa, reluã pe un ton mult mai calm, aproape confesional, profesorul, pãi, sã-mi spunã ºi mie, domnule, uite eu aºa ºi aºa am trudit din greu ca vita la plug, m-am chinuit ºi am pãtimit, am agonisit bãnuþ cu bãnuþ ºi uite aºa am devenit proprietarul celei mai importante fabrici de armament din România! Fã ºi dumneata la fel ºi ajungi putred de bogat, ca mine! Dar vine? Sigur cã nu! Pentru cã nu au ce sã-mi spunã. Cum au furat ºi jecmãnit þara asta ! Sã mintã ºi acum aºa dupã cum au fãcut toatã viaþa lor? Sigur cã nu din muncã dreaptã, cinstitã, curatã huzuresc ei astãzi. În prezent din aceastã muncã nu poti sã trãieºti omeneºte în România! De la lunã la lunã, mereu se întâmplã aºa, eheeei, impozitele ºi dãrile cãtre stat sunt o mare povarã pentru români! Vai de capul ºi sufletul nostru! Trãim din ce în ce mai greu! Suntem ca o turmã de animale bolnave ºi dezorientate care au nimerit din întâmplare într-o mlaºtinã uriaºã ºi nu mai nimereºte calea dreaptã ºi sigurã spre pãmântul tare ºi uscat ca sã poatã supravieþui. Dupã ce-ºi vãrsã mânia cruntã ºi de neoprit asupra foºtilor ºi actualilor comuniºti, profesorul deveni calm ºi senin ºi-l conduse pe musafirul sãu pânã aproape la jumãtatea satului. . . . Trenul de la Cluj opri cu mare zgomot în gara din Botoºani. Ceasul arãta 16 ºi 10 minute. Coborârã bãrbaþi ºi femei, tineri, copii ºi oameni în vârstã. Ion Popoiu, profesorul ºi mai nou, absolventul facultãþii de teologie, nu era de vãzut ºi nici de zãrit printre pasageri. Profesorul si ruda sa, Traian Târzioru l-au aºteptat zadarnic pe ardelean sã coboare din tren. Acesta ajunse în Botoºani cu un tren de dimineaþa! Dupã ce Ion Popoiu ratã întâlnirea cu o tânãrã domniºoarã avocat din localitate, plecã la Dorohoi ºi de acolo cu un taxi sosi la Tãtãrãºeni ºi trase la fratele profesorului. Acolo s-au reîntâlnit ei, dupa mai bine de douãzeci de ani de la absolvirea facultãþii!

21

Creaþie literarã
sub nasul oricui silindu-mã sã beau verbul rugãciunii dintâi. Incet, în rate , m-au îmbrâncit în josul treptelor IN CALEA TACERILOR nenumãrate. În dimineþile acele nu cred sã mã fi iubit In calea tãcerilor numai umbrele cineva ! prosternându-se , ies la drumul mare. Vã amintiþi de mine ? Imi cãrau leºul niºte salahori Umbrele ! In urma cãrora, pe jiltul lui Crhonos convinºi cã vor primi drept rãsplatã o za de lanþ în plus stânca priveºte cu duioºie ºi rãbdare geologicã în viaþa lor. Mi-au îmbrâcat o salopetã veche cu trandafila mumã-sa cãruntã, ajunsã grãunte de plajã. rozul. De atunci trudesc sã le car saltele, capricii, Umbre ! Trãim pentru umbre, le suntem rude cãlãtoare pe mãri de oglindã în care oricât ne-am adânci declaraþii de amor. Pot face rai din viaþa tuturor. Pot trece punþi ºi sparge silnicii, pot împãca triºori, pot în ziua aceea, distanþa dintre noi se va topi. îneca orgii, pot rãscoli fiori , înobila, pot îndulci , pot Trec prin umbra umãrului lor cu evlavia câºtiga. celor ce respirã aerul care luptã sã ne despartã. Sunt o ºindrilã din acoperiºul lumii. Cea divinã ! Undeva, în umbra odãii, toate primãverile noastre Mã numesc zâmbet, sinonim cu luminã. dau în floare încã o datã. Copilul din flori . Flori de cearã curatã gata sã ardã pentru enigma din om ºi din firesc. Pentru oglinda în care cãutându-ne Cerut-am eu vreo platã, vreo jertfã ori tribut ? gãsim pelerinul îngenunchiat într-o omniprezenþã....... In braþele icoanei , nu eu v-am gãzduit? Din darurile lumii cel mai curat , cel mai uºor, ºi chiar de nu-s molipsitor , în ochii maicii , în pronaus In umbra plaiului, unde poposeºte geamãnul , zile ce vine , Frãþie între a fost ºi va fi , în visterie ori oracol , am ispãºit. între începutul de noapte ºi sfârºitul de zi . Primiþi-mã ! Dãruiþi-mã ! In umbra copacului , unde erele migãlesc seve virgine verdelui, verde neam cu neamul meu DINCOLO DE ZIDURI ºi fereastrã spre cer prin care Aspirant la evadare, din obiºnuit dincolo de ziduri ºi nu ne scapã din ochi , Dumnezeu. nimerit sub tutela în umbra Zborului cãtre cuib , unde zãboveºte arbitrului nefast. ceea ce din zare în zare rãmâne apropiat ºi drag. Chemãri ºi credinþã în vârful de pom ºi piatra din prag. Orizont de piaþã profilaþã pe derutã, neºansã ori izbitor contrast. In umbra cuvântului care uneºte , unde Pasul îþi sunã a târnãcop mâncat de ruginã. între om ºi atelierul de fabricat fantome Glasul a piatrã frontal aruncatã. cresc resorturi nedefinite între Ce-i pasã pietrei de neºansa ta ? De capcanele nopþii gata floare, fruct ºi arome ! sã vinã ? Neºansã de frunte încinsã ! Umbre ! In umbra cãrora soarele trece, trece, Cum sã rãzbaþi fãrã legea atracþiei cãtre adãpost sub trece ºi nu se întoarce . lampã nestinsã ? Timpul rodeºte , omul iubeºte ºi fructul se coace....... Dincolo de ziduri nu-i preþuit nimic. Nu pãºi ! Tutelarii In calea tãcerilor!..... pieþii ajutã uriaºului Lucreþia Andronic din tine s-ajungã pitic. Nu depãºi densitatea imaginarelor carate. Lumea lor, COPIL DIN FLORI între lustru ºi ostentaþie trudesc sã încaseze dobânzi pe fiecare liberã respiraþie. Fãrã a fi duhovnici , aici sub patrafirul lumii , Nu respira ! sminteºti mânuirea mâinilor încleºtate pe Suportaþi-mi spovedania. mânere. Mâini ºi mânere ! Mã numesc zâmbet. Copil din flori. Pentru toate canoanele ispãºirilor voastre, împrejmuit cu sârmã Diabolicã înrudire între feþe - feþe ºi supra- feþe ! Pentru puterea de a decide de eºti geniu ori tâmpit , ghimpatã, uit a ieºi în lume. îngerul tãu pãzitor de poartã satâr ori dexteritate de Sub oblonul tras pânã sub nas, adâncurile coboarã-n zig-zag. Furã busola din anticamera destinului, ºi furã scamator , orbecãi prin frigul înserãrii din tine. curajul cu care te naºti ca sã mori. Cu raniþa grea de stranii emoþii nu mai existã drum înapoi. Nimeni nu m-a întrebat pentru ce prima geanã de zare Nicãieri mãcar un chibrit. Cutia lui. m-a înfiat. Nimeni nu m-a ridicat de subþiori. Dincolo de zidurile de dincolo de noi , înºelat de mirajul Toþi m-au cheltuit. Slut ºi ipocrit. armoniilor din vise , esti totuºi un om fericit. Cerºetor prin taverne, afrodisiac , molatic, m-au culcat Chiar in faþa ta se vând cutiile pentru dormit !... Lucreþia Andronic

22

Creaþie literarã
Gellu Dorian

Posibila poezie a lui Teodor Jacotã
ebutând editorial în 1997 cu placheta „Lumea ca un azil”, juristul Teodor Jacotã venea chiar din interiorul acelei lumi care-ºi trãia crepusculul la Agafton, nu departe de mormintele mãtuºelor lui Eminscu la care poetul, când dorea mângâiere, fugea de sub biciuirile tatãlui sãu. Nu aceste poveºti, legende eminesciene l-au impresionat pe Teodor Jacotã, om de o timiditate mereu în creºtere ºi la aceastã vârstã a deplinei maturitãþi, ci poate mai mult peisajul, agonia aerului într-un spaþiu mirific, dar ºi splendorile anotimpurilor care, la Agafton, au un farmec aparte pentru fiecare. Aºa cum spune ºi Doru Scãrlãtescu pe coperta a patra a primei cãrþi „Formaþia juridicã a autorului, exerciþiul jurnalistic mai îndelungat dau nota eticã mai apãsatã ºi aerul justiþiar, evidente în multe din paginile volumului de faþã. Peste paginile lui se profileazã, din când în când, umbra tristului cavaler Don Quijote. Cartea este, în tumultul lumii noastre contemporane, o impresionantã, prin sinceritate, mãrturie”, pot spune ºi eu cã, într-adevãr, Teodor Jacotã se mãrturiseºte in stihuri simple, pline de o candoare ce-l determinã pe cititor sã-l creadã, sã-i trãiascã stãrile poetice cu aceeaºi intensitate. Chiar de la primul poem al primei sale cãrþi, pastelul agaftonian se impune ºi ni-l dezvãluie pe poet ca un sensibil la astfel de imagini, impresionat nu numia de peisaj ci ºi de fontul acestuia:” A nins în cimitirul de sãraci,/Acolo, unde trebuie sã zaci.../ În groapã cu alþi patruzeci ºi doi, /Îngemãnaþi ºi sfârtecaþi ºi goi,/ Departe de speranþe ºi de noi...//A nins în cimitorul de eroi.// Ai vrut sã strigi peste mormântul nins -/ þârâna te-a întors ºi te-a cuprins/ Eu te aºtept vãzându-te cum sui,/ În umbra zbuciumatelor statui,/ Când orologiul bate ora lui...//A nins în cimitirul nimãnui.” La un an de la debut, Teodor Jacotã iese iarãºi în peisaj cu o altã carte de versuri, „Cântecul speranþei”, apãrutã la Editura Axa.De data aceasta poetul evadeazã din mirificul spaþiu de la Agafton, care l-a impresionat ºi inspirat, ºi abordeazã o altfel de stare, ce a refexiei ºi meditaþiei, dar tot cu gândul la semeni:” Voi, semeni,/ ce luptaþi nãprasnic-/ totul este amânare.//Lãsaþi sã ningã floarea de cireº/ cocorii sã mai zboare.” Ideile din aceastã carte sunt mai vizibile, mai proaspete ºi escaladrarea poeziei pare mai nervoasã, mai încrâncenatã:” am tãiat de la mijloc o hidrã/ ºi bontul se legãna în

D

tãcere/ de usturime ºi plãcere.// apoi, ce era sã fac?// am ales din pulberea vrac/ pe cea mai neagrã ºi grea anhidrã/ s-o vântur spre ea pe-nnoptate,/s-o scap de grea voluptate.”(Hidra). Atent mai mult la faptul social, la oameni, la conflictele dintre ei, fie aici, fie aiurea, Teodor Jacotã nu rãmâne indiferent la aspecte cum era cele din Cecenia. Dar este ºi în interiorul idilei:” Pe câmpul larg, de floare nins,/Din patima genunii,/ Un candelabru am aprins/ la sânul alb al lunii//Veni-va mâinbe altã zi/ Cu ore florentine./ Iubita mea, nu mã trezi -/ Mi-e frig ºi mi-e ruºine.”. Simple ºi scrise cu suficientã acurateþe ºi talent, poeziile din aceastã carte a lui Teodor Jacotã împlinesc profilul unui poet retras, sfios, dar în acelaºi timp neliniºtit ºi cu chef de mãrturisire. Faptul cã apariþiile lui în public sunt aproape inexistente asta nu justificã lipsa de valoare poeticã ci modul în care poetul reuºeºte sã-ºi depãºescã timiditãþile, poate ºi neîncrederea în sine, în destinul sãu poetic pe care ºi-l urmeazã din umbrã cu speranþa cã locul lui este acolo în rândul celor mulþi ºi de luat în seamã. În „Simfonia umbrelor”, cea de a treia carte a lui Teodor Jacotã, aºa cum spune ºi prefaþatorul cãrþii, Ion Boroda, „registrul liric al poetului este (încã, n.m.) în curs de evoluþie”. Pendulând ºi aici între versul alb ºi cel clasic, Teodor Jacotã pare a fi consecvent cu, cel puþin, maniera de luru dacã nu ºi cu fondurile poetice, cu stãrile poetice care-l dominã ºi modalitãþile de exprimare, limitate la un limbaj pauper dar elecovent pentru ceea ce vrea el sã ne comunice. Nimic nu este deranjant în modul de scriere acceptat, nici în texte de genul celor clasice, cum ar fi „Raiul cucilor” – „Deasupra zilei se pãtrund/ salcâmi albind de plete/ iar cucii-n raiul lor ascund/ Fluierãtare mierle” -, dar nici în cele care suna aºa:” Privind la fereastrã/ aºtept sã renaºti/ în

23

Creaþie literarã
uori cu de purpurã hainã” sau „ suflarea noastrã/ plinã de gel//tãmãduieºte// trei livezi de viºini/ lovite de topoare”. Alternând astfel de texte, monotonia cãrþii este, astfel, ruptã ºi diversitatea poate incita cititorul. Simplitatea, de asemenea, nu este una care sã nascã texte facile, chiar dacã de multe ori acestea nu reuºesc sã impresioneze la fel de mult. Este, astfel, urmãrit de pericolul unui simplism care ar putea sã diminueze din valoarea textelor. Lipseºte de cele mai multe ori nervul, acea sforþare a ideii care sã atragã atenþia. Dar ºi aºam, simple, poeziile lui Teodor Jacotã au o candoare care este echivalentã cu harul pe care-l are. Mai ales cã poetul nu-ºi propune sã rupã tiparele sau sã intre în mode ºi modele poetice, chiar dacã uneori pastiºa sau epigonismul, în unele texte de facturã clasicã, ies la ivealã. Cea de a patra carte, „Posibila splendoare”, apãrutã anul acesta la editura Agata, se doreºte mai îndrãzneaþã, mai plinã de încercãri care trec de nivelul timid de pînã acum. Nu însã ºi de maniera deja instalatã în decursul celor nouã ani de la debut. Evident cã Teodor Jacotã are o îndelungatã experienþã în ale scrisului poeziei, numai cã aceasta nu i-a ºi dat o greutate valoricã textelor. Totuºi, faþã de primele trei cãrþi, în acesta un oarecare spirit mistic strãbate poezia lui Teodor Jacotã, dar nu dintr-o convingere metafizicã, Teatru ci mai curînd dintr-o trãire mireanicã a sentimentului religios dominant, redus la simplitatea înþelegerii curente:”la ieslea cea nouã /sunt aburi fierbinþi// ce mult au oftat/ boii, cuminþi// treziþi-vã, semeni/cu aprig stigmat...//trãdarea e moarte/ uitarea esomn// ºi pruncului jertfã/ în straie de domn” /(Betleem). De unde ºi aerul clasicizant al majoritãþiipoeziilor din aceastã nouã carte a lui Teodor Jacotã. Aºa înþelege poetul mai bine comunicarea cu semenii sãi, prin acest limbaj simplu al poeziei trãite ºi exprimate în mod direct. Toate acestea într-o carte care-i va aduce poetului un nou pas cu o nouã apariþie. Astfel cele patru cãrþi ale lui Teodor Jacotã, unitare, construite dupã o reþetã proprie, fãrã pretenþii de a deschide noi orizonturi, ci doar pentru a deschide porþile unor inimi sensibile ºi la astfel de poezie, constituie, toate, un profil de poet de o autenticitate ce poate atrage atenþia unui gen de cititori care au nevoie de astfel de pansamente lirice pentru sufletele lor încãrcate de tot felul de noxe. Mereu în spatele acestor texte se aflã, timid ºi retras, poetul Teodor Jacotã, ce pare a nu fi pregãtit pentru aceastã lume în care cel îndrãzneþ iese în faþã chiardacã nu are cu ce sta acolo. Teodor Jacotã arecu ce sta pe locul lui, unul sigur ºi distinct, atât cât îi conferã talentul ºi puterea de redare a acestuia.

FESTIVALUL CONCURS NAÞIONAL DE INTERPRETARE A PIESEI DE TEATRU ÎNTR-UN ACT „MIHAIL SORBUL”, ediþia a XX-a
rima ediþie a acestui festival-concurs de interpretare a piesei de teatru într-un act consacrat formaþiilor de teatru de amatori din România a avut loc în 1976. A fost organizat de Comitetul pentru Culturã ºi Educaþie Socialistã al Judeþului Botoºani în colaborare cu Centrul Judeþean de Întdrumare a Creaþiei Populare ºi a Miºcãrii Artistice de Masã Botoºani, la care, dupã un an de zile, a fost implicatã ºi Casa orãºeneascã de culturã Sãveni, din subordinea Consiliului local al Primãriei Sãveni, localitate legatã de existenþa familiei dramaturgului Mihail Sorbul, memoriei cãruia i-a fost dedicat festivalul. Ediþiile s-au succes anual pânã în

P

1989. Au participat, pe lângã formaþiile de teatru de amatori din Botoºani (Casa orãºãneascã de culturã, Casa de culturã a sindicatelor, Casa de culturã a armatei, Casa de culturã orãºãneascã Dorohoi, Casa de culturã Sãveni, formaþii ale liceelor din oraº ºi ale unor întreprinderi), din þarã, printre care formaþii de prestigiu, cum sunt cele din Lugoj, jud. Timiº, Focºani, Panciu, Tulcea, Tinerimea Românã Bucureºti, Iaºi – Teatrul „Ludic” ºi formaþii studenþeºti, Bistriþa, Satu Mare, Sibiu, Piatra Neamþ ºi altele. Unele formaþii de teatru de amatori, între timp, cum sunt cele din Lugoj ºi Focºani, au trecut la statutul de teatru profesionist, iar unii actori amatori, ca sã ne refe-

rim numai la cei din Botoºani, au ajuns actori profesioniºti, cum sunt Carmen Ungureanu, Volin Costin sau Florin Aioniþoaie. Dupã 1990 s-a luat hotãrârea ca festivalul sã aibã 2 secþiuni - una de interpretare ºi alta de creaþie – ºi sã se þinã alternativ, din doi în doi ani. Astfel, prima ediþie de dupã 1990, secþiunea de interpretare, a avut loc în 1991 ºi celelalte s-au derulat conform deciziei, normal, pânã în 1999, cinci ediþii, iar din 1992, secþiunea de creaþie, patru ediþii, pânã în 1998. În perioada 2000-2004, festivalul, conform diciziei unilaterale a conducerii de atunci, nu a mai avut loc, fiind relaut în 2004, cu cea de a XIX-cea ediþie, ajungând în 2006 la

24

Creaþie literarã
lului de teatru, a atragerii spectatorilor spre teatru, cât ºi promovarea valorilor autentice din rândul interpreþilor de teatru dar ºi al autorilor. În privinþa autorilor, putem menþiona cã de-a lungul anilor, la secþiunea de creaþie, au fost remarcaþi ºi premiaþi autori dramatici care au confimat pânã în prezent,ca: Aurel Andrei, Dan Cojocaru, Cristian Bãdiliþã, Al. Pârãu, Dan Lungu, Dana Mândru, Cãtãlin Mihuleac sau Dumitru Crudu. Actuala ediþie a cuprins cele douã secþiuni, de interpretare ºi creaþie. La secþiunea creaþie, susþinutã de Primãria Sãveni, juriul, format din ªtefan Oprea, preºedinte, Gellu Dorian ºi Lucian Alecsa, membrii, a decis acordarea premilui dramaturgului Valentin Eleazar, din Iaºi, pentru piesa de teatru „Omul e un animal”. De asemenea au mai fost menþionate douã piese de teatru, „Moartea economicã a oilor” de Dan Sociu ºi „Coco-Nucile” de Adelina Alexandru, care, împreunã cu piesa premiatã, vor fi publicate într-o antologie editatã de C.J.C.P.C.T. Botoºani. Premiul a fost acordat, în ca-

Trupa de teatru „Dramaclub“ a Colegiului Naþional „A.T. Laurian“ Botoºani, final de spectacol în Festivalul „Mihail Sorbul“, noiembrie 2006

cea de a XX-a ediþie. Iar secþiunea de creaþie, anul acesta, a ajuns la ediþia a V-a. Pentru secþiunea de creaþie în fiecare an în care a avut loc concursul a fost editatã câte o antologie cuprinzând piesele de teatru premiate, unele dintre acestea fiind montate de formaþii de teatru de amatori sau chiar de unele teatre profesioniste sau la Televiziunea Românã. Oferirea condiþiilor bune de reprezentare a spectacolelor, atât pe scena Teatrului „Mihai Eminecu” Botoºani, cât ºi pe cea a Teatrului de pãpuºi „Vasilache” Botoºani, dupã 1990, a fãcut ca interesul pentru acest festival sã creascã de la an la an, având înscrise, la unele ediþii, ºi în funcþie de fondurile existente, pânã la cel mult 16 formaþii. La ceastã ediþie, a XX-a, s-au înscris, la secþiunea interpretare, 11 formaþii de teatru de amatori din Botoºani (3), Iaºi (3), Satu Mare (2), Sighiºoara (1), Ploieºti (1) ºi Medgidia (1), iar la secþiunea creaþie a fost premiatã, din cele 3 piese selectate pentru faza finalã, o singurã piesã. De-a lungul anilor ne-au onorat cu prezenta personalitãþi ale culturii ºi scenei româneºti, precum: Gri-

gore Popa, Ion Parhon, Eugen Kuhartz, Stefan Oprea, Mihai Popian, Al. D. Lungu, Mircea Coloºenco, Daniel Corbu, Adrian Alui Gheorghe, Marius Rogojinschi, Dumitru Þiganiuc ºi alþii. Miza acestui festival-concurs rãmâne revigorarea formaþiilor de teatru de amatori, ca primã etapã de accepatare ºi înþelegere a spectaco-

Narcisa Balaban în rolul travesti Vasili Vasilici, din spectacolul „Un ºoarece bãtrân de bibliotecã”, regia Aurel Luca, Trupa „Tera” Iaºi

25

Creaþie literarã
drul unui colocviu dedicat dramaturgiei lui Mihail Sorbul, la Sãveni. Au fost prezenþi: Stefan Oprea, Mircea Coloºenco, Volin Costin, Florin Aioniþoaie, Dumitru Þiganiuc, Gellu Dorian, Lucian Alecsa ºi Ion Ilie. La secþiunea interpretare, care sa desfãºurat în zilele de 18-19 noiembrie la Teatrul de Pãpuºi „Vasilache” din Botoºani, au particiapt formaþiile de teatru: Casa de culturã „Nichita Stãnescu” din Odoreu, Satu Mare, cu piesa de teatru „Vreau sã rãmân corigent”, regia Felician Pop; Casas de culturã „G.M. Zamfirescu” din Satu Mare, cu piesa de teatru „Cãsãtoria” de Gogol, regia Vlad Chico; Casa de culturã a municipiului Sighiºoara, cu piesa „Moarte albã” de Ana Lavinia, regia Mihai ªoneriu; Palatul Copiilor Botoºani, Trupa „Arlechin”, cu piesa de teatru „Cafeaua domnului ministru” de H. Gârbea, regia Al. Mihalache; Liceul „Al. I. Cuza” Iaºi, cu piesa de teatru „Maestrul” de E. Ionescu, regia Bogdan Mihai Turceanu; Colegiul Naþional „A.T. Laurian” Botoºani, cu piesa „Oameni ai nimãnui“, de D: Crudu, regia Mihai Donþu; Colegiul Naþional „I.L. Caragiale” Ploieºti, cu piesa de teatru „Coco-Nucile” de Adelina Alexandru, regia Adelina Alexandru; Teatrul Studenþesc „Ludic” Iaºi, cu piesa de teatru „Cerere în cãsãtorie” de Cehov, regia Aurel Luca; Teatrul Studenþesc „Tera” Iaºi, Facultatea de horticulturã, cu piesa de teatru „Un ºoarece bãtrân de teatru”, regia Aurel Luca; Atelierul de teatru al Colegiului naþional „Mihai Eminescu” Botoþani, cu spectacolul „ªcoala lui Gufi”, dupã M. Viºniec, regia Teodora Lenuº Muraru; Casa de culturã „Ioan N. Roman” din Medgidia, cu piesa de teatru „Douã femei împotriva unui bãrbat” de M. Kogãlniceanu, regia Ion Criºu. Juriul, format din ªtefan Operea, preºedinte, ºi Mircea Coloºenco, Marius Rogojinschi, Volin Costin, Dumitru Þiganiuc, Florin Aioniþoaie ºi Gellu Dorian, membri, în urma nominali-

Radu Bobicã în rolul Lomov din spectacolul „Cerere în cãsãtorie” de cehov, regia Aurel Luca, Teatrul „Ludic” Iaºi

zãrilor, a acordat urmãtoarele premii: Trofeul festivalului, premiul pentru cel mai bun spectacol, Trupa de teatru „Dramaclub” a Colegiului Naþional „A. T. Laurian” Botoºani, pentru piesa de teatru „Oameni ai nimãnui” de D. Crudu, regia Mihai Donþu; Premiul pentru regie, Aurel Luca, pentru regia spectacolului „Cerere în cãsãtorie” de Cehov, Teatrul Studenþesc „Ludic” Iaºi; Premiul pentru interpretarea unui rol feminin, Bianca Buhã, pentru rolul Iola din spectacolul „ªcoala lui Gufi”, regia Teodora Lenuº Muraru, Atelierul de teatru al Colegiului naþional „Mihai Eminescu” Botoºani; Premiul pentru interpretarea unui rol masculin, Radu Bobicã, pentru rolul Lomov din spectacolul „Cerere în cãsãtorie” de Cehov, regia Aurel Luca, Teatrul „Ludic” Iaºi; Premiul pentru interpretarea unui rol episodic, Octavian Costin, pentru rolul Bubi din „ªcoala lui Gufi” dupã M. Viºniec, Atelierul de teatru al Colegiului Naþional „Mihai Eminescu” Botoºani; Premiul special al juriului, spectacolul „Moarte albã”, regia Mihai ªoneriu, Casa de culturã Sighiºoara; Menþiunea I, Narcisa Balaban, pentru rolul în travesti Vasili Vasilici, din spectacolul „Un ºoarece bãtrân

de bibliotecã”, regia Aurel Luca, Trupa „Tera” Iaºi; Menþiunea II, Adriana Tapalagã, pentru rolul ªefa de cabinet din spectacolul „Cafeaua domnului ministru” de H. Gârbea, regia Al. Mihalache, Trupa „Arlechin” Botoºani; Menþiunea III, Alexandru Bãlãucã, pentru rolul Copilul din spectacolul „Oameni ai nimãnui” de D. Crudu, regia Mihai Donþu; Menþiunea IV, Mariana Dragomir, pentru rolul Coana Sãftica din spectacolul „Douã femei împotriva unui bãrbat” de M. Kogãlniceanu, regia Ion Criºu, Casa de culturã Medgidia; Bogdan Silaghi, pentru rolul Kocikariov din spectacolul „Cãsãtoria” de Gogol, Casa de culturã „G. M. Zamfirescu” Satu Mare.

Graficã de Liliana Grecu

26

Creaþie literarã

Liricã popularã
Natalia Bozian (84 de ani, Stroieºti-Lunca, Judeþul Botoºani)

A crescut un pui de viþã. Viþã tot mereu creºtea Si pe brad îl cuprindea. Bradul de vârf se-ndoia Si pe viþ-o sãruta. Blestemaþi vor fi pãrinþii Care-ºi despãrþesc iubiþii.

Muri în casa de nebuni. De-aceea plâng ºi spun oricui Cã sunt copilul nimãnui. De-aceea plâng ºi strig mereu : Mãmica mea, tãticul meu !

Bujorii
Infloresc pe vãi bujorii, Vin de la rãzboi feciorii Si cu dor de drum de searã Mi s-a-ntors bãdiþa iarã. Si-a venit la mine drept C-un bujor frumos în piept. Nu-i bujor adevãrat, Ci-i de sânge închegat. Nu-i bujor de pe poianã, Ci-i bujor frumos de ranã. Mi l-au pus în piept duºmanii Si-l plãtirã crunt dulanii. Pentru fiecare foaie, Au cãzut dulani o droaie ! Pentru-o frunzã de bujor, Sapte cãpitani de-ai lor !

La Mãrãºeºti (cântec)
Pe câmpul plin de sânge De lângã Mãrãºeºti, Ingenuncheatã plânge { bis O zânã din poveºti. E blânda Doam’a þãrii Cu sufletu-nnorat, Ce-n liniºtea-nserãrii Suspinã neâncetat.

Haideþi, mãi flãcãi, la joc (cântec)
Haideþi, mãi flãcãi, la joc Ori fugiþi la naiba-n foc ! Tri,li,li,li – mãi ! N-aþi venit sã vã uitaþi Ce-aþi venit ca sã jucaþi Tri,li,li,li – mãi ! Cine joacã ºi nu strigã Facã-i-s-ar gura strâmbã Tri, li,li,li – mãi ! C-aºa-i jocul românesc, Când îl joc, mã-nveselesc Tri,li,li,li – mãi ! Mândruliþã eºti frumoasã Si-ai fi bunã de mireasã, Tri,li,li,li – mãi ! Dar te stricã guriþa, Cã-þi umblã ca meliþa. Tri,li,li,li – mãi !

{ bis

O noapte nemiloasã Si fãrã crezãmânt, Din oastea mea frumoasã { bis Voinicii unde sunt ? Voiau pe nemþi sã-i scoatã Din cuibul cotropit, O noapte nemiloasã, { bis De ce mi i-ai rãpit ? Si brazii ºi stejarii Din codrii cei bãtrâni Jelesc pe militarii { bis Cãzuþi cu arma-n mâini. Si flori de sânge ude S-apleacã triste-n vânt, Deodat’un glas s-aude { bis Din funduri de mormânt : - Ne doare, scumpã Doamnã, Durerea care-o porþi, { Mormintele nu-nseamnã { bis Cã cei viteji sunt morþi. In mersul nostrum pasul O clipã l-am oprit, Dar când va bate ceasul Veni-vom negreºit. Si flacãra-i nãdejde Din ochi i s-a desprins Si-n ceruri mii de stele Deodatã s-au aprins.

La colacul cel de piatrã
La colacul cel de piatrã Iubeºte-un bãiat pe-o fatã. Aºa de bine le ºedea, Toatã lumea îi privea. Ei de mânã s-au luat Si s-au dus la declarat. Ei s-au dus la logodit, Pãrinþii nu i-au voit. Ei s-au dus la cununat Pãrinþii nu i-au lãsat. Ei de mânã s-au luat Si s-au dus de s-au’necat. Unde-a fost râul mai lat, Acolo ei s-au înecat. Pãrinþii lor i-au aflat Si s-au dus de i-au luat. Si i-au dus de i-au’ngropat In crucile drumului, In calea amorului. Pe mormântul lui bãiat A crescut un pui de brad, Iar pe mormântul la fetiþã

Copil micuþ (cântec)
Copil micuþ cu ochi fierbinþi, Rãmas orfan de la pãrinþi, De ce tot plângi ºi spui oricui Cã eºti copilul nimãnui ? Cum sã nu spun al cui eu sunt, bis Tata ºi mama zac în mormânt. La Mãrãºeºti, tãticul meu, Cu arma-n mânã luptã greu Si-apoi muri ca ºi-un erou Lãsând în pradã pe ai sãi. Mãmica mea, când auzi, De plânsete înnebuni. Sãrmana, dupã douã luni,

{ bis

{ bis

27

Creaþie literarã
Gheorghe Þuculeanu (70 de ani, învãþãtor, Conceºti, Judeþul Botoºani) - Ce zgomot vine de-afarã ? Pe sus el vede o barzã, Ce-noatã grãbitã spre varã. - Mi-e milã , surato, de tine, Cã plouã ºi vântu-aºa suflã ! Hai, vino aici lângã mine, Hai, vino la dos, lângã tufã ! Cãci vremea aºa-i, schimbãtoare, Va sta ea, ploaia ºi vântul, Va fi încã bine ºi soare, Ascultã-mi, tu, mie cuvântul ! Aºa vorbea singur fricosul, Cãci barza-ºi vãzuse de zbor, Iar vântu-i stricase ºi dosulAºa, c-o luã ºi el la picior. Trezitã de o razã, Din zboru-i un lãstun Cu gratie se-aºeazã. Apare cãprioara În pas de balerinãIºi umflã uºor nara Când iese în luminã. Un iepure, o tumbã Face din culcuº; Aude cum se plimbã Pe strune un arcuº. E-un greier c-o vioarã, Care exerseazã,Indatã este searã Si el concerteazã. Colo un cãrstel, De-asemenea repetãSe vrea , poate, ºi el Membru în orchestrã ! Si gaiþele încearcã Sã gãseascã-un ton, Dar niciodatã, parcã, Nu-s la unison ! Cucul se amuzã Pe-a lor seamã tare, Crezând cã o muzã N-au , inspiratoare. Mierla dã semnalul Si-n tufiº se pierdeInsã carnavalul Are undã verde. Deci privighetoarea, A cântului reginã, Þrezeºte toatã zarea Din a nopþii tihnã. Soarele-i deplin Stãpân acum pe culme, C-un surâs senin Priveºte înspre lume.

Frumoasã eºti, þarã !
Frumoasã eºti, þarã ! Un basm din copilãrie, In strai de primãvarã, Cu-ntinerita-þi glie! Copacii îþi îmbracã Veºmânt de nou-nãscuþi, Din floare numai, parcã, Sunt ei acum fãcuþi. Când luna mai coboarã, Cireºii se aprind, Si dulcea lor povarã Si nouã ne-o intind. Se-nalþã ciocârlia De cântu-i însoþitãE rumenã câmpia De floare potopitã. Izvorului îi frânge Cerbul doar o undã, Ca sã-ºi poatã stinge Setea ce-l inundã. Când toamna ruginie, Iþi sufl-argint pe poale, Strugurii din vie De copþi, curg în pocale. Risipã de culori Ea face ºi-n pãduri, Astfel, privitã-n zori Par strânse în armuri. In albul iernii pur, Când chipul iþi apare, Tu cu nimic din jur Nu ai asemãnare.

DIMINEATA
Stã plopu-nfipt în zarea Doar de priviri atinsã, Si tremurã cãrarea De o luminã ninsã. Dumbrãvile ºi-aprind Potirele de rouã, Si parcã ni le-ntind Ca pe un dar ºi nouã. O salcie priveºte In albia unui râuCând pletele-ºi clãteºte, Se-apleacã de la brâu. Un vânt se face-a bate, Dar nimeni nu-l ascultãO frunzã doar se zbate Si-apoi tãcere multã. Si în aceastã pace, De început de rai, ªoarele-ºi desface Raze-n evantai. Chiar ºi-un gândãcel Se crede-acuma mare : Parcã fãrã el Lumea-nceput n-are ! Pe un fir de iarbã, Incearcã sã se urceSi-ncã-n mare grabã : - Cine sã-l aburce ? Pe-o crengã de alun,

TOAMNA PUSTIE
Cocorii þipã a toamnã In stoluri se strâng, Nori vineþi vântul rãstoarnã, Tot mai pustiu e în crâng. In codru frunza-i pe jos, Se plimbã vântul prin el, Un iepure cautã dos, De frig, s-a fãcut mititel. Urechea-i însã e treazã :

TOAMNA ÎN PADURE
De-acum totul e pustiu In pãdure de pe deal, Trec pe cerul cenuºiu Norii – val dupã val. Iar copacii despuiaþi

28

Creaþie literarã
De podoaba lor cea vie, Par a fi niºte soldaþi Dup-o lungã bãtãlie. Frunze moarte te îngroapã Trunchiul pân’la jumãtate, Stropi rotunzi si grei de apã, Strãlucesc ca briliante. Crengi uscate, cãtre cer, Braþele-ºi întind a rugã, Câte-un croncãnit stingher Tulburã pãdurea-n fugã. Câmpu-i ruginit. Dintr-un pom cãdeau noian Alte ºi-alte frunze Se fãcea jos un troian De culori difuze. Crengile - acum desfrunzite Priveau cu mirare Inspre cer ºi cam smerite Cereau îndurare. Ploaia – ºi cernea, însã, stropii Mãrunþi ºi bãtuþi de vânt, Tremurau de frig si plopii Fãrã verdele veºmânt. Soarele ar vrea, c-o razã, Sã le vinã în ajutor, Dar nu poate , cãci ,de pazã, Ii stã cel mai straºnic nor. Alþi nori se rostogoleau Peste soarele captiv Si ,în joacã, îi coseau Margini cu un roºu tiv. Zarea se-mbracã-n pustiu, Negura o-nconjurã, Doar pe-o creangã un scatiu Dupã varã mai tânjea. Dar nu-i timp de meditaþie, Cãci chiar ochii lui vedeau Fulgii albi ºi plini de graþie Printre stropi cum rãtãceau.

Tara mea e un stejar
Tara mea e un stejar, Crescut din trupuri de eroi, Udat cu sânge legendarVlãstar din cel mai pur altoi. Si vajnicã i-e rãdãcina, Cãci prin câte a trecut, Nu l-a îndoit furtuna, Si nici vântul nu l-a rupt! Vremelnic unii l-au ciunþit, Iar alþii chiar au vrut sã-l taie , Dar pe loc s-a întregit, La a sabiei vãpaie. Cândva au vrut sã-l mute unii, Sã-l ducã-n altã parte, Dar le-au arãtat strãbunii Ce scrie-n sfânta carte.

PRIMAVARA
Respirã primãvara, Parfum de floare nouã, ªi raze ca ºi para Topesc boabe de rouã. In purgatoriul ei Se distileazã timpul, Iºi pune-acum temei, Duratã - anotimpul. Tot ce e vibraþie E ritm ºi armonie, Zboru-i plin de gratie, Clipa e vecie. Pârâul îºi adunã Podoabele-i sclipind, Si zgomotos le mânã Pe drumul lui cotind. E geamãn azi pãmântul Cu cerul cel cu lunã, Când îºi încinge - oblâncul Cu jerbe de luminã.

MI-A IESIT O FRUNZA-N CALE
Mi-a ieºit o frunzã-n cale Si m-a luat de mânã, Sã-mi arate cã pe vale Ceaþa se adunã. Cã ºi-azi dimineaþã bruma A fãcut popas, Pe un ºes de unde turma Spre deal s-a retras. Alta m-a oprit în drum Si mi-a spus ºoptit, Cã e toamnã de acum,

29

Creaþie literarã

Gheorghe Poenaru (1927-1991)
S-a nãscut la 8 iunie 1927 în localitatea Cotîrgaci (comuna Roma, jud. Botoºani), din pãrinþi þãrani gospodari cu stare materialã modestã. ªcoala primarã o face în satul natal. Urmeazã studiile la Liceul Pedagogic din Dorohoi obþinînd Diploma de capacitate pentru meseria de învãþãtor. Nu profeseazã, dã examen la Facultatea de Arte Plastice din Iaºi ºi terminã studiile la Bucureºti obþinînd licenþa în specialitatea „Istoria ºi teoria artei,,. Remarcat încã din facultate de profesorul Moraru ca fiind un student meritoriu, este angajat la revista ,,Veac Nou,, unde Moraru era redactor ºef. Se angajeazã apoi ca redactor la revista ,,Arta Plasticã“, unde lucreazã peste 25 de ani. Aici a fãcut munca redacþionalã, a scris studii, cronici de artã plasticã, monografii ale unor pictori importanþi în domeniul artelor. A fost membru al Uniunii Artiºtilor Plastici din Romania. Una din pasiunile sale a fost trecutul patriei noastre oglindit în arheologie. Pentru acest lucru Institutul de Arheologie al Academiei Române i-a încredinþat misiunea de a face sãpãturi arheologice pe raza satului Cotîrgaci. Rezultatele sãpãturilor însoþite de studiile efectuate au fost predate la Academia Românã. Dupã o lungã ºi grea suferinþã moare la 1 septembrie 1991 la locuinþa sa din Bucureºti, [fãrã prieteni, uitat de toþi cei pe care i-a ajutat ºi

sprijinit], lãsînd în urmã neterminate, în manuscris, mai multe lucrãri (un roman, un volum de poezii, monografia unui sculptor ºi altele.) (Date biografice oferite de Ion Poenaru, fratele sãu, fost ziarist la „ România Liberã” azi 27 octombrie 2006.) Mircea Puºcaºu

Rege-n cãruþ*
entru descoperirea lor epocalã unicã, rãmasã de pominã ºi azi, Trulã ºi Coculã au intrat amîndoi, deodatã triumfãtori, în conºtiinþa omenirii, pe portalul din faþã. Într-un chiot frenetic de surle ºi trîmbiþi, îngînate de tot soiul de alãmuri, contemporanii i-au înãlþat, cu o macara, pe frontispiciul de aur ºi huzur al istoriei, agãþîndu-i pe locurile ce erau vacante de secole. La celelalte discipline, prevãzute pe frontispiciu tronurile rezervate pentru activitãþi sporadice, erau deja ocupate pe bazã de decizii, de alþi Truli ºi Coculi

P

mai ambiþioºi. Cei doi erudiþi aveau marele merit, ieºit din comun, de a fi descîlcit ei primii, ºi împrãºtiat în lume, de bunã voie filozofia extrem de dinamicã, mult prea complexã ºi total necunoscutã, a unui Rege mic, ce-ºi avea sãlaºul personal ºi cancelaria, într-un cãruþ pe patru roate, împodobit cu tot felul de brizbizuri ºi zdrãngãnele. Monahul în speþã, era un bulhac ce dormita tot timpul, cu sugiucul în gurã. Obiºnuia sã fie scos noaptea la plimbare, împins pe la spate de o doicã oloagã, care primise poruncã straºnicã, sã-i înregistreze amãnunþit,

30

Creaþie literarã
observaþiile ce ºi le fixa Alteþa Sa despre oameni ºi faptele lor. Cugetãrile filozofice, mult prea subtile ºi diverse, curgeau gîrlã în capul monahului cînd acesta dormea. Exista doar o singurã neplãcere, pe care bulhacul i-o cauza doicii. Trebuia sã-i schimbe des pelincile de la poponeþul lui altfel micul monah înceta sã mai cugete, iar omenirea pierdea atunci. În somn, unde îºi desfãºura activitatea de bazã ºi pentru care era rãsplãtit cu greul coroanei, cînd el privea cu toatã atenþia, de la distanþã, spectacolul pestriþ al lumii ºi-i aprecia desfãºurarea la fiecare pas. Citea presa cotidianã, ca ºi pe cea apãrutã cu întîrziere. Asista la parãzi, demonstraþii ºi slujbe religioase. Se întreþinea prin cabinete cu tot felul de miniºtri, sfãtuindu-i pãrinteºte cum sã-ºi schimbe masca ºi prelungeascã mandatul. Se plimba prin iarmaroace unde se punea la curent cu mercurialul ºi cu ºiretlicurile precupeþilor clandestini. Intra la ore fixe prin încãperile în care metalele fierb ºi se prefac cã se transformã. Era nelipsit din clãdirile unde se rãsfoieºte slova ºi se pun note din oficiu. Asista la polemici savante ºi lua parte la discursuri rostite ºi dupã pauzã. Gusta din bucatele puse la fiert ºi care otrãveau vãzduhul cu duhoarea lor. Cãlãtorea pe mãri ºi oceane, prin aer ºi pe uscat, fãrã tichete ºi bilet. Asculta plictisit radio-ul ºi pe suratele lui guralive, numai atunci cînd avea timp sã mai rãsufle de atîta omniprezenþã. Pe scurt, micul rege îºi construise solid filozofia lui dinamicã, investigînd la nesfîrºit toate compartimentele sociale care funcþionau zi ºi noapte în imperiul sãu. Cîrcotaºii au scos vorba cã el ar fi ºterpelit de la alþii poantele din cugetãrile sale filozofice. Cum rãutatea lor a rãmas neverificatã temeinic, Alteþa Sa a triumfat deatunci încoace. Iar docila doicã n-a mai prididit cu aºternutul în documente preþioase, a filozofiei emisã în somn de prea micul ei rege. Mulþi dintre cei care au trãit în veacul acestui þînc luminat, au crezut cã savanþii Trulã ºi Coculã, cãptuºiþi cu o ºtiinþã înaltã ºi profundã, au avut bafta sã dezgroape un imperiu de mult apus,cãruia i-a recompus, cu rãbdare, mecanismul social, sensul adevãrat dupã care maºinãria a funcþionat la vremea ei. Grãuntele discordiei între ei ºi restul lumii s-a produs abia atunci cînd erudiþii au trecut la activitatea lor de bazã, lucrînd sporadic la descifrarea documentelor pe care doica a înºirat filozofia dinamicã a stãpînului ei adormit. Pînã a nu se afla despre ce putea fi vorba în documente, Trulã ºi Coculã, de cum s-au vãzut o singurã datã, au priceput din simpla încruciºare de ochi, cã destinele lor savante se unesc, rãmîn lipite ca douã sãbii într-o teacã, toatã viaþa lor nemuritoare. Controversele între ei se datorau faptului cã la descifrarea filozofiei micului rege, fiecare acorda un alt sens cuvîntului, virgulei sau punctului folosite de autor. (Fragment din romanul „Rege-n cãruþ” de Gheorghe Poenaru, nepublicat. Redactat de Mircea Puºcaºu, azi 5 noiembrie 2006.) ______________ * (începutul) Rege-n cãruþ (ºi consideraþiile sale de înaltã þinutã)

31

Muzicã ºi coregrafie

Constantin Lupu

DATINA – între tradiþie ºi performanþã
Culegerea de faþã, alcãtuitã de cãtre profesorul Constantin Lupu, înmãnunchiazã melodii de joc ºi ocazionale, riguros selecþionate pe criterii de valoare artisticã ºi autenticitate folcloric-muzicalã, provenind dintr-un repertoriu vast, de o mare varietate ºi bogãþie, care a circulat intens în trecut ºi care se mai pãstreazã încã ºi astãzi în practica instrumentalã folcloricã din localitãþile judeþului Botoºani nominalizate în aceastã culegere. [...] Spirit pasionat ºi cutezãtor, în permanentã miºcare, neobosit cercetãtor ºi cãutãtor de „perle“ muzical-folclorice, Constantin Lupu a strãbãtut meleagurile botoºãnene, adunând sute de melodii, notându-le cu grija celui care nu vrea sã piardã din farmecul lor original ci, printr-o transcriere fidelã, sã tindã cãtre pãstrarea esenþei melodice, prin consemnarea graficã riguroasã a specificului modal, ritmic ºi ornamental al melodiilor. CONSTANTIN ARVINTE 9 noiembrie 1998 Bucureºti

n contextual activitãþilor specifice Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Botoºani, explicit prin preocupãrile

Î

consecvente de culegere, valorificare ºi transmitere pe mai departe a folclorului muzical-literar-coregrafic creat de cãtre oamenii acestor locuri, s-au remarcat serii întregi de

Taraful „Datina“ Botoºani: Constantin Lupu, Constantin Negel, Nicolae Bãdeanu, Mircea Antoneac ºi Aurel Amarandei

rapsozi, poeþi populari, meºteºugari-artizani sau creatori de artã popularã, interpreþi vocali ºi instrumentiºti ai cântecului popular, grupuri si formaþii de instrumente populare, de fanfarã care însoþesc (ºi) dansul la diverse petreceri ocazionale sau neocazionale, scoþând la luminã ºi vehiculând creaþii ºi repertorii de o strãlucitoare frumuseþe. Era firesc sã se întâmple aºa cãci, de pe aceste mirifice plaiuri moldave, unde oamenii sunt încã orgolios dominaþi de amintirea unei vieþi culturale consistente ºi de calitate, aveau sã se ridice doi dintre cei mai de seamã creatori ai României: poetul naþional Mihai Eminescu ºi compozitorul George Enescu. Dacã dansul în timp, se conservã mai bine faþã de unele genuri muzicale care se deteriorizeazã rapid ºi inegal, aºa cum remarca distinsa

32

Muzicã ºi coregrafie
etnomuziolog Speranþa Rãdulescu, “cultura muzicalã tradiþionalã a regiunii(n.r.-judeþul Botoºani) este încã vie, oamenii cântã mai puþin decât înainte, cu vocea sau cu vechile instrumente agro-pastorale precum fluierul(…), tulnicul ºi cimpoiul. Muzica privatã s-a retras însã în beneficiul celei festive, ultima fiind încredinþatã formaþiilor de muzicieni profesioniºti (lãutari).” In cercetãrile metodice efectuate pe teren, în aproape toate localitãþile unde activau cunoscuþi interpreþi, întâlnirile cu lãutarii de frunte ai acestor locuri aveau sã confere cu generozitate piese folclorice de inestimabilã unicitate ºi valoare artisticã, adevãrate bijuterii muzicalfolclorice. Sã-i enumerãm, aºadar, pe Stefan Avrumuþoaie, Toderiþã Vulpe ºi Constantin Badurlã din pãrþile Darabanilor, vestiþii Toader Tintã din Baranca-Cristineºti ºi Gicã Costandache din Dorohoi, fraþii Dumitru si Stelicã Nemþeanu din Sãveni, Ilie Sotir, zis „Berucai”din Albeºti ºi Gheorghe Borcoi, zis “Trãinel” din VictoriaHlipiceni- toate aceste ilustre ºi memorabile figuri de lãutari fiind trecute deja în eternitate. Cu aceeaºi cãldurã ºi recunoºtinþã trebuie sã-i amintim ºi pe Vasile Ursache din Vlãdeni- Frumuºica, zona Hârlãulu (interpret la vioarã si cobzã), Ion Roman zis “ Periºan” de la AdãºeniAvrãmeni, Gheorghe Ciucur din Havârna, Gheorghe Dascãlu, supranumit „rapsodul total”, din Tudora ºi Alecu Crudu din Prisacani- Flãmânzi, sau fluieraºii din Draxini, Cãlãraºi, Vorniceni ºi Hiliºeu etc. În acest context de re-descoperire a unui efervescent melos folcloric, ºi fãrã a supralicita interesul pentru muzica popularã instrumentalã, þinând seama cã botoºãnenii, indiferent de zonã, subzonã sau vatrã folcloricã pe care o reprezintã - s-au remarcat în permanenþã ca dansatori înnãscuþi, de mare virtuozitate - a apãrut Grupul instrumental tradiþional Datina, ce va constitui un performant partener de ansamblu folcloric pentru numeroase formaþii coregrafice din judeþ. Evenimentul acesta se petrecea în vara anului 1978. Prima “formulã” de cinci instrumentiºti era alcãtuitã din Constantin Lupu (vioarã- “primaº”), Aurel Amarandei (fluiereuneori ºi þambal mic), Constantin Negel (cobzã), Mircea Antoneac (braci-violã) ºi Nicolae Bãdeanu (contrabas), ultimii doi fiind instrumentiºti ai Filarmonicii Botoºani. Pentru autodefinire, citãm explicaþia oferitã de cãtre ilustrul etnolog, dr. Ion H. Ciubotaru, în Cuvânt înainte la lucrarea lui Constantin Lupu: “Din repertoriul Formaþiei “Datina”, Ed. AXA, Botoºani,1996: “…cuvântul datinã are o semnificaþie aparte, chiar dacã dicþionarele de uz curent îl aºeazã alãturi de termenul obicei, cu o încãrcãturã

Taraful „Rapsodia“ Botoºani: Constantin Moroºanu, Cristian Spânu, Dumitru Amarghioalei, Aurel Amarandei, Constantin Panaite, Constantin Butuc, Mircea Dan ºi Constantin Lupu

Formaþia instrumentalã „Rapsodia“ (1976), viitorul nucleu al Tarafului „Datina“ Botoºani, împreunã cu Laura Lavric

33

Muzicã ºi coregrafie
semanticã relativ apropiatã. Datinã înseamnã ceva mai mult decât obicei, întrucât nu vizeazã o simplã deprindere (…), ci respectarea unei rânduieli moºtenite din moºi-strãmoºi. Datina este un termen popular, de largã circulaþie, fiind utilizat pentru tot ce se practicã dupã anumite reguli pãstrate din bãtrâni.” Dar grupul instrumental Datina nu a apãrut pe un teren sterp. Incã din 1976 se constituise în cadrul Ansamblului folcloric “Rapsodia”, de pe lângã Centrul de îndrumare a creaþiei populare, o formaþie instrumentalã alcãtuitã din mai tineri instrumentiºti, mulþi dintre ei provenind tot de la Orchestra simfonicã botoºãneanã, cum ar fi: Mircea Dan (trompetã). Cristian Spînu (fluiere), Constantin Panaite (acordeon), Dumitru Amarghioalei (contrabas), la care se alãturã Aurel Amarandei (þambal mic ºi fluiere), Constantin Butuc (clarinet), Constantin Moroºanu (vioarã) ºi Constantin Lupu (vioarã, dirijor). În numeroasele spectacole folclorice susþinute în judeþ ºi în þarã de cãtre Ansamblul ”Rapsodia”, un numãr de mare atracþie al programului îl constituia dialogul instrumental prezentat de cãtre doi mari artiºti, virtuosi ai fluierului: regretaþii Aurel Amarandei ºi Cristian Spânu. Aºa se face cã, dupã îndelungi cãutãri ºi experimente de tot felul, mai mult sau mai puþin reuºite, s-a ajuns la o formulã de taraf mic, opþiune conformã realitãþii satului tradiþional botoºãnean, ºi specificã acestei zone încã din a doua jumãtate a secolului al XIX- lea. Din mãrturiile documentare ale acelor vremuri nu trebuie sã invocãm decât taraful ascultat de copilul George Enescu („Jurjac”) în preajma satului natal Liveni-Dorohoi, ca fiind “o orchestrã ciudatã, alcãtuitã din douã viori, un þambal, un nai ºi un contrabas.” Astfel se prezintã ºi astãzi grupul instrumental Datina: Constantin Lupu, solist la vioarã ºi cu rolul de „primaº”, Aurel Amarandei, la fluier, tilincã, ocarinã triºcã ºi uneori þambal mic, Mircea Antoneac, excelent interpret la braci (violã), Nicolae Bãdeanu, cu prestaþii de mare virtuozitate la contrabas, iar Constantin Negel (zis “Ticu a lu’Nigel din Coºula”) este (n.r. - a fost) unul dintre puþinii cobzari de vocaþie din Moldova. Aºa cum aprecia cunoscutul folclorist ºi compozitor Ludovic Paceag (1985) din Bucureºti, „grupul prin componenþã, repertoriul ºi stilul autentic þãrãnesc de interpretare aminteºte de tradiþionalele tarafuri sãteºti din Moldova, cu o puternicã ºi particularã amprentã localã botoºãneanã. Originalitatea formelor de prezentare (dialogul dintre instrumente, preluãrile de teme de la un instrument la altul, trecerile cursive de la rolul solistic la cel de acompaniament etc.) a creat personalitate ºi

Taraful „Datina“ în Ungaria, 1996

Taraful „Datina“ la Festivalul Naþional al Tradiþiilor Populare, Sibiu, iulie 2003

34

Muzicã ºi coregrafie
renume acestui mãnunchi de talente populare cu atribute de unicat valoric ºi documentar.” Deci, trebuie luat în seamã ºi faptul cã o etapã importantã în existenþa tarafului Datina o constituia ºi alcãtuirea repertoriului. Fãrã a risca sã devinã simpli colportori de piese muzicale insuficient asimilate, membrii grupului, aceºti “cãutãtori de comori”, au descoperit la interlocutorii lor, lãutarii mai sus menþionaþi, dar ºi la o mulþime de fluieraºi, cobzari, vioriºti ºi fanfaragii, piese folclorice foarte preþioase, pãstrate ºi redate în stiluri de interpretare arhaice, ºi chiar în tehnici instrumentale noi, indicând certe mãrci de identitate. Primele înregistrãri ale grupului Datina sunt realizate în anul 1979 în Studiourile de Radio Iaºi. Din acest an începe ºi “marea aventurã artisticã” a Datinei, când, rând pe rând, cucereºte premiile I ºi trofeele la majoritatea concursurilor ºi festivalurilor muzical - folclorice din þarã: Suceava, Iaºi, Bacãu, TecuciGalaþi, Tulcea, Constanþa, Cluj, Caransebeº, Deva etc. Inregistrãrile anterioare efectuate de grupul Datina la Radio Iaºi ºi Bucureºti, cât si la TVR, la emisiunea “ Tezaur folcloric” s-au bucurat de aprecieri unanime. La trei ani de la constituire, Grupul instrumental Datina imprimã primul disc la Electrecord, iar patru ani mai târziu, în anul 1985, formaþia scotea cel de al doilea disc, numarul pieselor înregistrate la posturile de radio ºi TV trecând de o sutã. “ Grupul instrumental Datina devenea astfel o permanenþã în peisajul muzicii populare instrumentale româneºti”, dupã cum aprecia prof. univ.dr. Ion H. Ciubotaru. Incã de la înfiinþare, Grupul Datina a colaborat în parteneriat cu diverse ºi valoroase formaþii coregrafice din judeþ (Flãmânzi, Vorona, Tudora, Corni etc.), ansamblându-se cu titulatura Datina ºi

Taraful „Datina“ pe scena Casei de Culturã Botoºani, 1994

Ansamblul folcloric „Datina“ cu formaþia coregraficã din Vorona, în spectacol în Ucraina

Ansamblul folcloric „Datina“ Botoºani, în medalion Constantin Lupu

35

Muzicã ºi coregrafie

Constantin Lupu ºi colaboratorii sãi

Constantin Lupu ºi Constantin Negel

Aurel Amarandei ºi Cristian Spânu

Constantin Lupu, Anton Achiþei ºi Sofia Vicoveanca

Aurel Amarandei Constantin Lupu, Constantin Negel în compania celebrului violonist american de origine românã Sherban Lupu, pregãtindu-se pentru un nou CD la Electrecord Bucureºti, 2003

36

Muzicã ºi coregrafie

Doi rapsozi populari: Ilie Sotir (vioarã) din Albeºti ºi Constantin Negel (cobzã) din Coºula

Rapsodul Vasile Ursache, din VlãdeniFrumuºica (violonist ºi cobzar)

Vasile Andriescu (maestru coregraf) ºi Constantin Lupu (dirijor)

Violonistul de excepþie Ilie Sotir, zis Berucai, din Albeºti

Nicolae Bãdeanu (contrabas)

Constantin Negel, Constantin Lupu ºi Miticã ªtefãnescu

Una din formaþiile de mare succes ale Tarafului „Datina“: Constantin Lupu, Constantin Negel, Mihai Cojocaru, Mircea Antoneac ºi Aurel Amarandei

37

Muzicã ºi coregrafie
sub patronajul C.J.C.P.C.T. Botoºani, în numele cãruia a participat la numeroase festivaluri folclorice interjudeþene (Tulcea, Constanþa, Vrancea, Galaþi, Iaºi, Neamþ etc.), obþinând binemeritate distincþii, dar ºi la alte festivaluri internaþionale (Iugoslavia, Republica Moldova, Polonia etc.). Din anul 1980 ia fiinþã Ansamblul de cântece ºi dansuri „Datina“, formaþie de sine stãtãtoare, pe lângã Centrul Creaþiei Populare Botoºani, a cãrui grup coregrafic este pregãtit cu mult profesionalism ºi dãruire de cãtre maestrul coregraf Vasile Andriescu, de la aceeaºi instituþie. Atât în formulã de Ansamblu, cât ºi în cea de grup, dar ºi trio, Datina îºi continuã seria succeselor la majoritatea concursurilor ºi festivalurilor de profil organizate în þarã, sau invitatã la manifestãri folclorice în strãinãtate – Republica Moldova (1980-1995), Ungaria (1985, 1996), Germania (1987), Spania (1984, 1985), Ucraina (1988, 1998), URSS (1991), Bulgaria (1993), Danemarca (1996 ), Iordania (1998), SUA (1998), Italia (2003, 2004) ºi Franþa (2002, 2003, 2004, 2005 ). [ foto 14, 15, 16, 17 ]. Sã reamintim cã din anul 1993 se instituþionalizeazã cu personalitate juridicã ºi “SOCIETATEA CULTURALA <DATINA>“ din Botoºani. Un moment culminant din activitatea acestei formaþii îl constituie Anul 1996, când Fundaþia Culturalã „Ethnos” din Bucureºti acordã „ PREMIUL ETHNOS“ pe 1995 domnului CONSTANTIN LUPU pentru întreaga activitate de culegere ºi valorificare a folclorului moldovenesc prin taraful „DATINA“ din Botoºani. Dacã ar fi sã facem acum un bilanþ, se cuvine a-i aminti ºi pe ceilalþi truditori pe lângã grupul Datina. Din varii motive, unii dintre ei au zãbovit puþin în formaþie, alþii au stat mai mult, iar câþiva dintre cei dragi, ne-au pãrãsit pentru totdeauna. Insã important rãmâne cã, atâta timp cât au fost împreunã, s-au dãruit cu loialitate si perseverenþã. “ Stejãrel “ de la Flãmânzi, Mihai Hareza ºi Mitica Luþuc (trompetiºti), Nicolae Amarandei si George Mândra (violoniºti), Dan Alexuc ºi Cezar Lungu (acordeoniºti), Emanuel Schiopu ºi Ionicã Sandu (fluiere), membrii activi în prezent ai tarafului º.a., se pot mândri, ºi pe bunã dreptate cã, în cariera lor artisticã au activat ºi în taraful “ Datina “. De-a lungul timpului taraful “Datina” a avut prilejul ºi onoarea sã acompanieze pe unii dintre cei mai prestigioºi soliºti vocali consacraþi, precum: Angela Moldovan, Sofia Vicoveanca, Laura Lavric, Anton Achiþei, Daniela Condurache ºi mulþi alþii. La multe ediþii ale FestivaluluiConcurs interjudeþean al cântecului popular moldovenesc “Satule, mândrã grãdinã” de la Bucecea, taraful Datina a asigurat acompaniamentul soliºtilor concurenþi, cât ºi a invitaþilor în recital. Din anul 1998, când a fost lansatã la Botoºani culegerea “Folclor muzical instrumental din judeþul Botoºani“ de Constantin Lupu, volum prefaþat de compozitorul, folcloristul ºi dirijorul Constantin Arvinte, manifestare la care a participat ca invitat ºi d-na Speranþa Rãdulescu, doctor în etnomuzicologie, debuteazã ºi colaborarea susþinutã a formaþiei “Datina” cu Muzeul Tãranului Român din Bucureºti. Astfel cã în anul 1999 se înregistreazã la Bucureºti prima casetã audio de cãtre Taraful „Datina”cu „Muzicã veche din Moldova de Sus” în colecþia „Ethnophonie”,sub redacþia doamnei Speranþa Rãdulescu ºi editatã de cãtre Fundaþia Culturalã „Alexandru Tzigara-Samurcaº ºi Muzeul Tãranului Român. In anul 2003, sub aceeaºi redacþie, se realizeazã la Bucureºti CDul „Sherban Lupu ºi virtuozii þãrani români” la care participã cu 8 piese muzicale din judeþul Botoºani Constantin Lupu (vioarã) ºi Constantin Negel (cobzã). Tot în anul 2003 se finalizeazã realizarea CD-ului cu “Muzicã veche din Moldova de Sus”, în aceeaºi redacþie a d-nei Speranþa Rãdulescu. Se organizeazã reuºite spectacole folclorice cu ocazia lansãrii acestui CD atât la Bucureºti, cât ºi la Botoºani. Aflãm cã acest disc are o recenzie foarte frumoasã într-o revistã foarte importantã pentru muzicile tradiþionale, ºi care se cheamã “SONGLINES”, din Marea Britanie, semnatã fiind de un faimos recenzent Simon Broughton, cât ºi o elogioasã cronicã la “TRAD MAGAZINE”, una din revistele cele mai importante din Franþa. In anul 2005, acelaºi CD a mai primit Marele Premiu “Charles Cross”, ales dintre numeroasele CD-uri ale colecþiei “Ethnophonie”. În prezent, începând din anul 2004, în judeþul Botoºani se deruleazã o cercetare etnofolcloricã organizatã de un grup de specialiºti de la Muzeul Tãranului Român din Bucureºti, condus de Speranþa Rãdulescu, în colaborare cu instituþia noastrã, respectiv prin persoana subsemnatului, având ca temã “Muzica Klezmer, mai precis muzica pentru evreii care au dãinuit odinioarã pe aceste meleaguri. Ca finalizare se are în vedere editarea în anul 2007 a unui opus pe acestã temã, având ºi exemplificãri în mini CD-uri ataºate acestui volum ºi realizate de taraful “Datina” din Botoºani. Nu pot încheia aceastã prezentare a Datinei fãrã a aduce un pios omagiu, la un an de la tercerea în eternitate, celui care a fost Constantin Negel, „unul din ultimii cobzari care (a) mai exista în Moldova de Sus”... „când îºi apucã instrumentul, faþa moºnegelului se destinde: omul se întoarce cu gândul în tinereþe ºi-ºi regãseºte dintr-o datã puterea, siguranþa, rostul ºi demnitatea pierdute”. (Speranþa Rãdulescu).

38

Muzicã ºi coregrafie

Taifas despre muzica Klezmer
- Constantin Lupu în dialog cu Speranþa Rãdulescu, doctor în etnomuzicologie, cercetãtor ºtiinþific principal la Muzeul Þãranului Român Bucureºti Constantin Lupu: Doamnã Speranþa Rãdulescu, de unde v-a venit ideea de a cerceta muzica evreilor din þinutul Botoºani? Speranþa Rãdulescu: Ideea e relativ veche, ea s-a conturat sub influenþe ºi impulsiuni diverse. A fost mai întâi mica mea consternare constatând cã în Sonata a III-a de George Enescu existã niºte inflexiuni melodice pe care nu le recunoºteam ca fiind specifice muzicii þãrãneºti a regiunii. Asta este una. Apoi te-am ascultat pe tine, Costicã Lupu, cântând anumite piese - ºi tu ºtii care sunt acelea, pentru cã le-am inclus în prima parte a discului pe care l-am fãcut împreunã -, mai ales hore boiereºti, care aveau o structurã melodicã un pic mai neobiºnuitã; nu vreau sã spun cu totul neobiºnuitã, ci doar un pic mai aparte. Mi-am spus atunci cã aceste piese sunt din aceeaºi familie cu finalul Sonatei a III-a pentru pian ºi vioarã „în caracter popular românesc” de George Enescu. Atunci þi-am spus pentru prima datã cã ai în repertoriul tãu piese asupra cãrora ar merita sã ne aplecãm împreunã cu atenþie. Pe urmã tu m-ai condus la Periºan (n.n. Ion Roman, un viorist bãtrân ºi priceput din comuna Avrãmeni, Botoºani), care ne-a livrat la cerere un material pe care-l cânta el în vremurile tinereþii pentru evreii din Sãveni. ªi uite-aºa, cu încetul, am constituit un mic fond de melodii pe baza cãruia puteam sã pornim o cercetare nouã ºi oarecum ineditã, consacratã muzicii evreilor din þinutul Botoºani. Pe de altã parte, în cursul vieþii mele am þinut în mânã destul de multe discuri cu muzicã Klezmer; am citit chiar articole ºi cãrþi referitoare la aceastã muzicã. Muzica Klezmer este muzica pe care au forjat-o, cam în prima jumãtate a secolului al XX-lea, evreii din Europa rãsãriteanã stabiliþi la New York. O muzicã ce ºi-a extins treptat aria de rãspândire la nivelul întregii Americi, apoi a întregii lumi, dar care îºi are originile în Rãsãritul Europei ºi cu deosebire în nordul Moldovei ºi al Basarabiei. Am realizat cã cei care s-au ocupat de muzica Klezmer ºtiu foarte multe despre traseul sãu american, dar ºtiu mult mai puþine despre rãdãcinile sale europene. ªi mi-am zis cã þinutul Botoºanilor este exact locul în care pot fi cãutate ºi gãsite astfel de rãdãcini. (Toatã lumea ºtie, nu-i aºa, cã începând din a doua jumãtate a secolului al XVIIIlea, în târgurile ºi satele din pãrþile Botoºanilor au locuit foarte mulþi evrei.) ªi am întreprins împreunã cu tine, anul trecut, acea primã cercetare. Am consemnat atunci cu îngrijire toate informaþiile ºi toate melodiile care neau fost livrate ca fiind nu neapãrat evreieºti, ci preferate de evrei. ªi ne-am hotãrât sã revenim de mai multe ori în zona Botoºanilor ca sã aflãm ce opinii formuleazã ºi alþi oameni ai locului despre originea ºi folosinþa acestor melodii. ªi aceasta pentru cã percepþia localnicilor asupra fenomenelor muzicale din regiunea lor conteazã, sunt relevante. Sigur, evreii sunt foarte puþini acum, ºi cei care existã sunt vârstnici ºi locuiesc în special în oraºe ; or muzica care ne intereseazã pe noi este mai degrabã un pic ruralã. Dar existã încã în mediul rural supravieþuitori din epocã, români sau þigani, de la care poþi sã obþii date vrednice de toatã încrederea. Aminteºte-þi ce lucruri interesante ne-a spus tanti Mina, bãtrâna aceea din Sãveni care, în vremea tinereþii, a locuit în miezul unui cartier evreiesc, a fost prietenã cu o mulþime de evrei, a învãþat limba idiº ºi a vorbit-o din politeþe cu vecinii ; i-a vãzut ºi i-a auzit pe evrei în viaþa de familie ºi în viaþa comunitarã. Femeia era prin urmare în mãsurã sã ne relateze fapte preþioase în legãturã cu toate aceste aspecte. Noi sperãm ca ºi în alte localitãþi sã gãsim oameni la fel de ºtiutori. Acum, pentru cã suntem mult mai bine înarmaþi decât cu un an în urmã, le vom da sã asculte piesele pe care noi deja le-am reperat ca fiind potenþial evreieºti - sau, în orice caz, preferate de evrei - ºi le vom cere opinia

Ion Roman zis Periºan din Adãºeni-Avrãmeni, în dialog cu dr. Speranþa Rãdulescu, Avrãmeni 2004

39

Muzicã ºi coregrafie
în legãturã cu ele. Cu alte cuvinte, vom încerca sã construim un corpus de melodii despre care un numãr însemnat de oameni susþin cã se cântau cu precãdere la sãrbãtorile evreieºti din þinutul Botoºani, îndeosebi în mediul þãrãnesc. Asta vrem sã facem noi ºi cred cã va fi ceva destul de neobiºnuit pentru cã, îþi repet: din cîte ºtiu eu pânã acum – în fine, poate nu ºtiu destul – n-am observat ca cei interesaþi de muzica klezmer sã fi fãcut cercetãri de teren cu adevãrat serioase în nordul Moldovei. ªi ce-o sã obþinem la sfârºitul acestei cercetãri? Nu niºte consideraþii irefutabile despre muzica evreiascã care sã dãrâme universul. O sã obþinem doar un corpus de melodii multiplu validate de oamenii care au cunoscut muzica evreilor botoºeneni din perioada interbelicã ºi cea imediat urmãtoare. Nu va fi un corpus monumental, dar va fi un corpus de încredere – ceea ce e foarte important. Un corpus care va limita speculaþiile nefondate ºi va confirma (probabil) rezultatele cercetãrilor mai temeinice. C. L.: – Veniþi în întîmpinarea unui gînd mai vechi de-al meu. Întrucît în cei 30 de ani de cînd sunt la Botoºani ºi cercetez aceastã zonã folcloricã au trecut prin judeþ diverºi cercetãtorifolcloriºti din Ungaria, Olanda, SUA etc., interesaþi de muzica Klezmer ºi doritori sã reconstituie prin înregistrãri audio-video arealul acestei muzici; cum vã consideraþi întreprinderea dumneavoastrã „botoºãneanã”? Ca pe o contracarare a acestor aºa-ziºi „cercetãtori”,care veneau poate ºi în alte scopuri? Sp. R.: – Este de presupus cã scopul acestor falºi cercetãtori – dacã cercetãtori vor fi fost_... - a fost diferit de al nostru, dar nu neapãrat reprobabil. Ei n-au venit în Botoºani ca sã afle cum a fost cu adevãrat muzica evreilor ; au venit pentru cã, aºa cum ai spus ºi tu, erau muzicieni interpreþi sau oameni de artã care aveau nevoie, dintr-un motiv sau altul, de ceva muzicã care sã aducã a Klezmer – pentru un concert, pentru o ilustraþie de film, pentru un disc.... O cercetare nu se face din fugã, din portiera maºinii. Trebuie sã revii în locul cercetãrii de multe ori, sã stai îndelung la taifas cu oamenii, sã le ceri informaþiile necesare pentru înþelegerea muzicii, sã pui întrebãrile de trei ori în trei feluri diferite, ca sã te asiguri cã rãspunsul e cel corect… Nici unul dintre «cercetãtori» nu a fãcut asta, ºtii foarte bine. Eu cunosc un astfel de personaj – care de fapt nici nu e muzician, ci un meloman american foarte entuziast -, care a trecut într-o goanã prin câteva sate ºi în decurs de cinci zile a înregistrat o puzderie de piese. Sã ºtii cã muzicile înregistrate aºa, la iuþealã ºi fãrã informaþii susþinãtoare, nu au nici o valoare ºtiinþificã, nu poþi sã te încrezi în ele. Gîndeºte-te cã cei mai mulþi « turiºti » din aceastã categorie vorbesc cu muzicianul cam aºa: „Cîntã-mi piesele evreieºti pe care le cunoºti ºi eu am sã te plãtesc dependent de durata materialului pe care îl înregistrez de la tine”. Ei, este evident cã muzicianul încearcã sã-i vîndã naivului cît mai multe melodii evreieºti, ca sã câºtige cât mai multe parale. Ori noi, dacã stãm mai mult ºi punem întrebãri legate de fiecare piesã în parte, de circumstanþa în care se cînta, de rostul ei într-o petrecere sau un ritual etc., de circulaþia sa în mediile evreieºti, dar ºi în cele româneºti etc., atunci avem posibilitatea sã cernem un pic informaþia, so nuanþãm, sã vedem în ce mãsurã este confirmatã de fapte. Pentru cã existã ºi adevãruri parþiale... De exemplu: „Da, este adevãrat cã aceastã piesã se cînta la evrei ; dar ea se mai cînta - îþi dau un rãspuns posibil, nu? - ºi pentru români”; sau: „se mai cînta ºi pentru þigani”... Astfel de informaþii sporesc mult valoarea materialului muzical. Dar un interpret poate trãi ºi fãrã ele. El nu vrea « sã ºtie despre », ci vrea sã înveþe niºte melodii inedite ºi sã le plaseze pe piaþã ca fiind evreieºti – chiar dacã, sã zicem, ele n-ar fi. Noi nu trebuie sã-i judecãm pe « falºii cercetãtori». E însã adevãrat cã cercetãrile noastre ar trebui sã disloce ideile false pe care aceºtia lear putea rãspândi. De exemplu: din unele cãrþi destul de cunoscute în Occident poþi sã afli cã «hora este un joc evreiesc», ceea ce este parþial fals, parþial adevãrat, dar în orice caz este ofensator pentru toate popoarele din perimetrul balcanic al cãror principal joc popular este hora. C. L.: – Þinînd cont cã muzicienii, cei care sînt evrei, cîntã mai mult sau mai puþin bine evreieºte, sînt însã muzicieni de alte naþionalitãþi (români, unguri, greci, polonezi etc.) care, la fel, cîntã mai bine evreieºte decît muzica lor, noi am putea reconstitui muzica de origine evreiascã din judeþul Botoºani? Sp. R.: – Întrebarea ta e cam sucitã. Oricum, nu mã prea încântã formularea « de origine evreiascã », pentru cã muzica evreilor ne este neapãrat de origine evreiascã. In fine. În localitãþile în care am fost noi anul trecut, am constatat cã muzicienii care îi serveau pe evrei cu muzica preferatã erau neevrei. Poate cã vor fi existat cândva ºi muzicieni evrei - în alte localitãþi, pe care noi nu le-am vizitat. Este de presupus cã muzicienii evrei locuiau în tîrguri, ca Botoºaniul sau Dorohoiul. Deocamdatã noi n-am întîlnit muzicieni evrei. Am întîlnit, în schimb, romi care cîntau pentru evrei. Acest fapt nu trebuie sã ne mire, cãci þiganii cîntau ºi pentru români ºi pentru comunitãþile þigãneºti: ei cântau pentru toþi, în stilul dorit de fiecare. Am întîlnit ºi un caz destul de particular la Sãveni, unde comunitatea localã era servitã cu muzicã de doi muzicieni români dintr-o anumitã familie, Nemþeanu. Nu trebuie sã te mire faptul cã cei care cîntau muzica pentru evrei nu erau neapãrat evrei: delegarea producþiei muzicale cãtre un grup de profesioniºti aparþinând unei alte etnii decât cea beneficiarã este rãspîndit în multe pãrþi ale lumii. Inclusiv în România, unde, o bunã parte din muzica de petrecere a românilor este cîntatã ºi de þigani - nu toatã, dar o bunã parte. Aºa se întîmplã ºi în Africa, unde grioþii – adicã muzicienii profesioniºti de curte - erau deseori apartenenþi unui alt grup etnic decît acela pentru care cîntau. Nu-i nimic neobiºnuit în asta. Ai sã mã întrebi dacã aceºti muzicieni, þigani sau români, cîntau destul de bine muzicã evreiascã. Ei, bine! Aici e o bunã întrebare, la care pot sã-þi rãspund parþial în felul urmãtor: muzicienii profesioniºti, români sau þigani, fãceau efortul de a aproxima cît mai bine gusturile comunitãþii beneficiare

40

Muzicã ºi coregrafie
evreieºti; ei cântau în stilul care le plãcea evreilor cel mai mult ºi le livrau totodatã piesele de care evreii erau cel mai ataºaþi. Aceste piese puteau fi evreieºti, româneºti, germane, austriece sau balcanice ; dar stilul de execuþie era întotdeauna evreiesc. În fine, dacã aº intra în detalii aº complica discuþia, ceea ce nu prea vreau sã fac aici. La rîndul lor, evreii din comunitatea beneficiarã suportau ca muzica ce le era furnizatã de ne-evrei sã nu fie neapãrat aºa cum ºi-ar fi dorit-o. Aproximarea era practicatã deci de ambele pãrþi : pe de o parte, muzicienii profesioniºti aproximau cît puteau mai bine gustul evreilor; pe de altã parte, evreii înºiºi acceptau un mod de cîntare care nu era poate exact cel care le-ar fi plãcut cel mai mult. Nu? Asta înseamnã cã în procesul de negociere atît furnizorul de muzicã cît ºi beneficiarul lui fãceau concesii de naturã sã facã posibilã colaborarea. Pe de altã parte, te rog sã-þi reaminteºti cã n-am spus deloc pînã acum cã studiem muzica evreiascã din regiune; am tot spus cã studiem muzica evreilor din regiune, mai precis muzica ce se cînta pentru evreii din þinutul Botoºanilor. Asta nu înseamnã neapãrat cã muzica era evreiascã. Dintre piesele culese de noi, cîteva sunt cu siguranþã evreieºti, dar altele nu sunt. Asta ºtim amîndoi. Oamenii cu care tãifãsuim pe teren ne vorbesc cam aºa: „Piesa asta se cînta ºi la evrei ºi la români, dar mai mult la români”; sau: „Asta se cînta ºi la evrei ºi la þigani, dar mai mult la þigani.” Deci, exista un fond de piese acceptate de toate grupurile etnice din regiune, care erau cîntate probabil - aºa cum încercãm sã clarificãm acuma - în stiluri diferite. Noi ne-am propus sã studiem îndeaproape în ce constã stilul evreiesc, cît de mult diferã el de cel care preferat de români sau de þigani, nu? Deja ºtim cîteva lucruri. ªtim, de exemplu, cã o horã pentru evrei era cîntatã un pic mai lent, mai aºezat, mai dulce, mai «legãnat» ºi cu ornamente de un anume fel. Tu însuþi ne-ai fãcut sã remarcãm cîteva tipuri de ornamente care se aplicau melodiilor cântate pentru evrei. Nu? Noi ne-am pus în cap sã reperãm ºi sã evidenþiem trãsãturile stiliste specifice. Asta vom încerca sã facem. Dar, încã o datã: noi nu studiem muzica evreiascã. Nici n-ar fi cu putinþã, atîta vreme cît nu mai existã evrei în þinut. Încercãm doar sã reconstituim procesul de negociere în urma cãruia muzicanþi profesioniºti produceau muzica pentru evreii din regiune. C. L.: – ªi, odatã cu finalizarea acestor cercetãri, pe cînd vã veþi da semnãtura, ca autor de carte, pe acest volum? Sp. R.: – În primul rând, ºtii foarte bine cã nu voi semna singurã. O sã fim o echipã, pentru cã în echipã lucrãm la ea : Florin Iordan, Cosmin Manolache, Speranþa Rãdulescu.... ºi mã tem cã ai sã semnezi ºi tu, Costicã, dupã ce o sã te punem serios la treabã. În al doilea rând: în afarã de carte vom produce ºi un CD cu piesele muzicale validate de cei mai mulþi rezidenþi în regiunea Botoºanilor, adicã cu piesele despre care cei mai mulþi botoºeneni spun cã se cîntau pentru evrei, sau cã erau preferate de evrei. O sã facem un disc. Probabil piesele vor fi interpretate de tine în acel stil evreiesc pe care îl cercetãm împreunã. Acest disc va fi încartelat, adicã va fi introdus într-un pliculeþ lipit în interiorul cãrþii. Poate cã îl vom produce ºi separat, caz în care va avea broºura lui proprie. Cînd? Nu ºtiu, pentru cã vezi bine cã lucrãm la multe deodatã; ºi tu eºti ocupat tot timpul, cînþi tot timpul, pleci tot timpul… Nu pot sã dau un termen. Oricum, înainte de a face trei terenuri serioase – ºi pânã acum am fãcut doar unul ! - nu avem cum sã discutãm despre o carte. Cartea nu va rezolva problema muzicii evreieºti, ci va pune la dispoziþia tuturor celor interesaþi – ºi îndeosebi a celor care studiazã muzica Klezmer un corpus de piese de referinþã. Prin urmare, noi vom elabora un corpus. N-o sã ne erijãm acum în specialiºti în muzica evreiascã, pentru cã nu sîntem; probabil cã nici n-avem timp sã devenim ; sau poate nu ne interesazã îndeajuns ca sã devenim. Corpus acesta la care visãm va putea fi folosit în diferite scopuri. Unul din cele posibile: sã vedem în ce mãsurã s-a reflectat muzica evreilor în creaþiile unor compozitori precum George Enescu - pentru cã George Enescu n-a fost fitecine ºi meritã sã-i examinãm mai îndeaproape sursele. Altul : sã vedem cum ºi în ce proporþie grupurile etnice în contact în aceeaºi arie culturalã se influenþeazã reciproc, dar se ºi delimiteazã stilistic unele de altele. Dar este de presupus cã cititorul occidental va vedea în carte doar un corpus de documente – adicã de piese muzicale ºi de comentarii care lumineazã rosturile lor în viaþa muzicalã a regiunii. C. L.: – Vã mulþumesc mult. Dar, pentru cã aþi amintit de George Enescu, am auzit cã ar exista unele ecouri favorabile referitoare la CD-ul vostru cu „Muzicã veche din Moldova de Sus”. Despre ce este vorba? Sp. R.: – Þi-am mai spus doar, Costicã: dintre toate discurile produse de Muzeul Þãranului împreunã cu fundaþia Al. Tzigara Samurcas, discul tãu a fost cel mai preþuit în Occident. Aºa s-a întîmplat. Nu vreau sã spun cã tu eºti cel mai bun violonist din lume, cã mai sunt o grãmadã ca tine ; dar se întîmplã cã muzica ta a plãcut cel mai mult. Discul tãu are o recenzie foarte frumoasã întro revistã importantã pentru muzicile tradiþionale care se cheamã „Song Lines” din Marea Britanie, iar recenzia este semnatã de faimosul Simon Broughton. Ai o frumoasã cronicã în pregãtire la „Trad Magazine”, care este o revistã importantã în Franþa; mi-aduc aminte foarte bine cã de-acolo, din Franþa, ne-au venit multe ecouri favorabile pe diverse cãi neoficiale. Aceleeaºi « Trad Magazine » þi-a blagoslovit de curând discul cu labelul «Bravos». Iar acum câteva zile am aflat o veste incredibilã: colecþia Ethnophonie, a noastrã, în care se înscrie ºi discul tãu, a primit unul din premiile Academiei Charles Cros din Franþa. Dar întrocându-mã la întrebarea ta – cam sucitã ºi asta.... Ecourile occidentale favorabile ale discului tãu nau nici o legãturã cu George Enescu. Nu trebuie sã se aºtepte nimeni ca cineva din Vest sã se preocupe de raporturile muzicii populare din Botoºani cu muzica lui George Enescu. Aceste raporturi existã, fãrã îndoialã, dar ele intereseazã mai mult în România. Bucureºti, 14.07.2005

41

Compartimentele instituþiei noastre
MUZICÃ
Este o certitudine faptul câ valoarea creaþiilor muzical-falclorice botosãnene s-a impus prin vechimea ºi numãrul considerabil de mare al culegerilor de folclor, din care amintim: - Manuscrisul muzical datat din anul 1871, scos la ivealã de cercetãtoarea Elisabeta Dolinescu din biblioteca Familiei avocatului ºi muzicianului Petre Nicoleanu, preºedintele societãþii „Armonia“ din Botoºani, ºi care cuprinde 185 de melodii copiate integral din publicaþiile apãrute pânã la 1871 din colecþiile: Nikuli, Wachmam, Berdescu ºi Alex. Flechtenmacher. Acest manuscris reprezintã un important document de folclor muzical orãºenesc si un valoros material pentru istoria culegãtorilor de folclor, care prin valoarea sa, ne situeazã în faza primei culegeri de folclor muzical românesc, în notaþia muzicalã apuseanã, din Botoºani; - N.S. Caranfil - Cântece populare de pe valea Prutului- 1872; - Elena Didia Odorica Sevastos Cântece moldoveneºti - 1888; - studiul Datinile poporului român cu Copacul Crãciunului, publicat îiî paginile ziarului local „Curierul român“ nr.46-47 din 24 deci 899, de cãtre T.T. Burada, considerat ca fiind primul etnograf ºi folclorist din þara noastrã, care lãrgeºte domeniul de cercetare a folclorului; - Elena Niculiþã-Voronca - Datinile ºi credinþele poporului român (1903) ºi Studii de folclor (1912); -Simion Florea Marian - Poezii populare române (1869; - Dumitru Furtunã - Izvodiri din bãtrâni, Vremi înþelepte, Cuvinte scumpe; - studiul Pentru datinile ºi obiceiurile noastre, semnat de Tiberiu Crudu ºi publicat în Revista Moldovei oglindeºte dezvoltarea interesului pentru folclor, pentru pãstrarea nealteratã a tradiþiei folclorice. Institutul de folclor din Bucureºti întreprinde în anul 1940 culegeri de folclor muzical din judeþul Botoºani, având ca rezultat al acestei acþiuni, în volumul Instrumentele muzicale ale poporului român de Tiberiu Alexandru, (1956), publicarea poemului pãstoresc Când a pierdut ciobanul oile, cules din comuna Tudora. Din aceeaºi perioadã, dateazã ºi alte înregistrãri faimoase pe cilindri de cearã ale unor melodii instrumentale de joc executate de vestitul lãutar Mihai Cogeasca, vioarã, din zona Frumuºica-Deleni, preluate ºi transcrise de Arhiva Institutului de Etnografie ºi Folclor „C. Brãiloiu“ Bucureºti de cãtre Constantin Lupu ºi publicate în recent tipãrita culegere de folclor Foldor muzical instrumental din Judeþul Botoºani. Dupã înfiinþarea Casei Creaþiei Populare (1953), se resimte un avânt favorabil în munca de cercetare, culegere ºi valorificare a creaþiei muzical-folclorice, ale cãror rezultate nu întârzie sã aparã. Astfel sunt tipãrite o serie de colecþii de foldor cuprinzând ºi cântece populare din judeþul Botoºani: - Sunã strunã de rãsunã de George Sârbu, cu 29 de melodii din judeþul Botoºani; - Cântece ºi jocuri populare din Moldova de Vasile D. Nicolescu ºi C.Gh. Prichici, în care se aflã piesa instrumentalã Doina ciobanului, culeasã din satul Buda-Copãlãu (1963) - Bucureºti; - Cântece din folclorul nou de P. Delion, cu 3 cântece cu text din judeþul nostru (1965), laºi; - Melodii de jocuri populare de P. Delion, cu 35 de piese instrumentale þ 1967), laºi; - Cântece populare de joc de D. Chiriac, cu 23 melodii de jocuri populare (1967), Suceava; - Cântece din Þara de Sus de D. Chiriac, cu 11 cântece cu text ºi 6 piese instrumentale (1968), Suceava; - Cântece ºi jocuri populare de G. Sârbu, cu 39 piese instrumentale (1969), Suceava; - Cântece ºi jocuri populare din Moldova de P. Delion, cu 69 cântece cu text ºi 22 de melodii de jocuri, (1972), laºi; - Stejãrel de la Guranda de Ioan Prelipcean, cu melodii populare (1973), Botoºani; - Folclor muzical din Judeþul Botoºani de Pavel Delion, cu 179 piese vocale ºi instrumentale (1979), Botoºani; - Folclor coregrafic din judeþul Botoºani de Vasile Andriescu, cu 127 jocuri de grup, perechi ºi de câiuþi, 1980, Botoºani - Melodii de joc din Judeþul Botoºani de Dumitru Chiriac, cu 164. piese instrumentale (1981), Botoºani; - Melodii ºi cântece din Moldova de P. Delion, cu 30 piese vocale ºi instrumentale (1981), laºi; - Din repertoriul Formaþiei Datina din Botoºani de Constantin Lupu, cu 81 piese instrumentale (1996), Botoºani; - Folclor muzical instrumental din judeþul Botoºani de Constantin Lupu, cu 202 piese instrumentale (1998), Botoºani. Important de amintit este ºi faptul cã, sub egida Institutului de lingvisticã, istorie literarã ºi folclor de pe lângã Universitatea „AU. Cuza“ din laºi, s-a publicat ºi se publicã în continuare un bogat ºi valoros material de care dispune Arhiva de folclor a Moldovei ºi Bucovinei sub titlul Caietele Arhivei de folclor, însoþit fiind de un impresionant aparat critic ºi de o þinutã ºtiinþificã exemplarã (op.cit. Dumitru Lavric). Cu o singurã excepþie, Caietele... conþin ºi folclor din judeþul Botoºani, menþionând ºi contribuþia etnomuzicologilor Florin Bucescu ºi Viorel Bârleanu. Se cuvinte sã menþionãm însã în mod deosebit contribuþiile cercetãtorului dr. Ion H. Ciubotaru, coordonator al întregii colecþii, botoºãnean de origine, cãruia îi datorãm ºi alte volume de etnografie ºi folclor din judeþul Botoºani. Dintre domeniile de activitãþi specifice ale instituþiei noastre, domeniul muzical este cel care are ca obiective prioritare studierea, culegerea si valorificarea prin diverse mijloace a folclorului muzical din cuprinsul judeþului, descoperirea de noi talente interpretative ale genului muzical ºi crearea cadrului stimulativ de afirmare a acestora prin organizarea pe plan local a diferitelor manifestãri cultural-artistice cu caracter competitiv, acordarea asistenþei de specialitate atât interpreþilor cât ºi formaþiilor muzicale de amatori (folclorice, corale, de muzicã uºoarã etc), facilitarea ºi sprijinirea participãrii lor la festivaluri ºi concursuri interjudeþene, naþionale sau internaþionale, înregistrãri audio-video. În plan judeþean, s-au impus de-a lungul anilor câteva manifestãri cultural-artistice muzicale de tradifie, care ºi-au câºtigat un binemeritat prestigiu în þarã. In ordine cronologicã, este vorba de: Festivalul concurs naþional de muzicã uºoarã româneascã „Mãrþiºor dorohoian“, ediþia a XXV-a, Festivalul-concurs interjudeþean al cântecului popular moldovenesc „Satule, mândrã grãdinã“, ediþia a XV-a, Zilele creaþiei ºi creatorilor populari din judeþul Botoºani, ediþia a V-a, Festivalul Colindei, ediþia a Vll-a. Continuând tradiþia unor vestiþi lãutari ai acestor meleaguri ca: Neculai Paraschiv, ªtefan Avrumuþoaie, Toader Þintã (Cristineºti) -Botoºani, Gheorghe Costandache (Dorohoi), fraþii D. ºi ªt. Nemþeanu (Sãveni) ºi mulþi alþii, ca argument pentru unele din valenþele folclorului muzical botoºânean stau ºi numeroasele înregistrãri Radio-TV, discuri „Electrecord“, mai nou CD-uri, realizate de talentaþii interpreþi vocali ºi instrumentiºti din judeþ (Laura Lavric, Daniela Condurache, Anton Achiþei, Viorica Galan, Brânduºa Covalciuc, Celina Râznic, Ioan Prelipcean, Doru Farcaº, Aurel Amarandei etc.) ºi de formaþiile instrumentale Orchestra „Rapsozii Botoºanilor“, Taraful „Datina“, Fanfara „Armonia“. Chiar ºi o sumarã analizã ne aratã cã judeþul Botoºani se constituie în ultimii ani într-o prezenþã cvasipermanentã pe scenele marilor concursuri ºi festivaluri interjudeþene, naþionale ºi internaþionale. Mesagerii folclorului nostru au adus lauri binemeritaþi nu numai la confruntãri artistice din þarã (Craiova, Constanþa, Tgjiu, Tulcea, Curtea de Argeº, Cluj, Caransebeº etc.) dar ºi de peste hotare, în Finlanda, Algeria, Maroc, Rusia, Germania, Spania, Danemarca, Iugoslavia, Polonia, Iordania ºi Bulgaria. Aducerea folclorului muzical ºi coregrafic pe scenele sãlilor de spectacole, adicã scoaterea folclorului din contextul spontan de manifestare, este un fenomen care ia o crescândã amploare. Aceste spectacole reclamau un aport însemnat al specialiºtilor muzicieni ºi coregrafi.

COREGRAFIE
Este un lucru binecunoscut câ o formã specificã de exprimare a vieþii spirituale a poporului nostru este dansul (jocul) de o bogãþie ºi frumuseþe fãrã seamãn, mãrturie incontestabilã a vitalitãþii ºi optimismului sãu. Ca ºi cântecele, jocurile populare româneºti sunt diferite de la o zonã a tãrii la alta [pe plan orizontal), cât ºi în cadru! aceleeaºî zone, iar repertoriul lor, pe cât de bogat pe atât de variat, aparþine mai multor straturi stilistice. Existã, aºadar, un foarte mare numãr de tipuri de dans în folclorul nostru, care se diferenþiazã din punct de vedere coregrafic, melodic ºi ritmic. Dar ºi în cadrul aceluiaºi timp coregrafic, de exemplu hora, existã numeroase melodii, stratificate la rândul lor în vechi ºi noi, cât ºi în locale sau cu o întinsã razã de rãspândire. In judeþul nostru, ca de altfel în întreaga

42

Compartimentele instituþiei noastre
þarã, componenta jocurilor populare se constituie în bãrbãteºti, femeieºti si mixte, ele desfãºurându-se exclusiv pe muzicã cu predominanþa celor din urmã. Melodiile de joc sunt susþinute de scurte poezii, de obicei, catrene cu conþinut glumeþ satiric, ºi adesea improvizate pe loc, strigãturile. Strigâtura este una din categoriile folclorice cele mai viabile, cu multiple posibilitãþi de înnoire. Profesorul Dumitru Lavric, într-un articol intitulat Folclor botoºãnean într-o colecþie de prestigiu Caietele Arhivei de folclor, oprindu-se spre exemplificare asupra volumului IV al colecþiei [Strigãturi din Moldova), considerã specia alãturi de repertoriul Anului Nou -una din cele mai bogate (dar ºi mai puþin studiate) din folclorul botoºãnean. Se remarcã bogãþia strigãturilor de joc specifice dansurilor populare Batista, Bãtuta, Hora, Roata, Sârba si de atmosferã: satirice, de dragoste ºi dor, de necaz, meditaþie, sociale, de nuntã ºi petrecere. Tot în aceastã categorie a strigãturilor, alãturi de cele propriu-zise, exemplificate mai sus, se aflã ºi cele de comanda, care indicã figurile ºi modul de desfãºurare a dansului, ele fiind însoþite de interjecþii, chiuituri, fluierãturi. Strigãturile le rostesc îndeosebi bãrbaþii. Enumerând succint trãsãturile specifice ale jocurilor populare, acestea se clasificã astfel: dupã funcþie (rituale ºi propriu-zise), din punct de vedere coregrafic (de cerc, de linie, de coloanã ºi de perechi), dupâ modul de execuþie, dupã tempo sau miºcare {rapide, vii, pasionate - cele mai numeroase -, lente: Hora, Rara, De-a lungul etc,), din punct de vedere geografic generale: Hora, Sârba, Brâui ºi jocuri locale: de ex. în Moldova: Arcanul, Corãghiasca, Cãrãºelui, Triliºeºtii, Ursâreasca, Polobocul, ªchioapa, Jumãtate de joc etc.). In judeþul Botoºani, cu o vechime nedelimitatã în timp, se practicã jocuri populare cu un strigãt specific local cum ar fi: Sârba cu nãframã, Corãghiasca, Mãrgineanca, Carasul ºi Bãtaia - de la Flãmânzi; Polca-n cruce, Þânþâraºul, Cârãºelui ºi Ciobãneasca, In localitãþile Cãlãraºi, Hlipicenî ºi Santa Mare; Meriºorul, ªapte sãptãmâni în post - la Avrâmeni; Cumãtriþa, Trei neveste, ªoticu-n patru-la Fundu Herfii ºi Ibâneºfi; Corbuºorui- la Smârdan Suharãu; Polcuþa, Bãtrâneasca ºi Bãtuta - la Chiscovaia Vorona; Boghii, Bãtuta ºi Ciobãnaºul la Sarafineºti Corni; Ileana din Sinãufi, Oira ºi Bãtuta - la Rogojeºti Mihãilenî; Plãcintele, Bucherulºi Poticnitã \a Dobârceni. O particularitate distinctã a jocurilor populare incluse în categoria dansurilor rituale (dupã funcþia lor) este marea diversitate ºi frumuseþea aparte a jocurilor de câiuþi legate de ciclul sãrbãtorilor de iarnã. Dacã muzica jocurilor a fost aleasã ºi scrisã dupã o metodã de cercetare înaintatã, latura coregraficã a început sã fie studiatã abia dupã înfiinþarea Institutului de etnografie ºi folclor în 1949, având ca înaintaºi cercetãtorii coreologi Vera ProcaCiortea, Anca Ghiurghescu, Andrei Bucºan ºi Constantin Costea, urmaþi de Gheorghe Baciu, Popescu Judeþ, Tita Sever, Theodor Vasilescu, ultimii doi specialiºti întemeind actualul sistem de notare coregraficã ºi în judeþul nostru. Odatã înfiinþatã Casa Judeþeanã a Creaþiei Populare, în centrul preocupãrilor specifice ale instituþiei se va afla cercetarea, culegerea ºi valorificarea folclorului coregrafic din zona Botoºanilor, având ca rod al acestor strãdanii susþinute în timp apariþia lucrãrii Folclor coregrafie din judeþul Botoºani de Vasile Andriescu (majoritatea jocurilor exemplificate mai sus sunt cuprinse ºi în aceastã culegere alãturi de Jocurile de cãiuþi). Miºcarea coregraficã a formaþiilor artistice de amatori din judeþ se distinge atât prin valoarea lor intrinsecã, ca grup fie mixt, mai puþin bãrbãtesc ºi de femei, cât ºi în componenþa unor ansambluri de cântece ºi dansuri folclorice, de datini ºi obiceiuri, cu participãri ºi prezenþe notabile la diverse ºi prestigioase festivaluri ºi concursuri judeþene, interjudeþene, naþionale ºi internaþionale. Menþionãm astfel manifestãrile organizate anual în judeþ: Sãrbãtoarea Holdei, Laleau pestriþã, Cânt ºi joc pe Valea Jijiei, Holda de aur, Serbãrile pãdurii ºi Datini ºi obiceiuri de iarnã, dupã care cele din þarã: Tulcea, Tecuci, Tg. Mureº, Prislop, Sighet, laºi Techîrghiol, Sibiu, Braºov, Bacãu, Vâlcea etc, manifestãri artistice de interes naþional, la care sau remarcat formaþii ºi ansambluri din localitãþile: Flãmânzi, Tudora, Vorona, Sarafineºti-Corni, Fundu Herþii, Ungureni, Cãlãraºi, Hlipiceni, Broscãuþi, Brãieºti, Bucecea, Avrãmeni, Vf. Câmpului etc. Demne de menþionat sunt ºi prezenþele externe ale formaþiilor coregrafice din judeþ, în cadrul unor schimburi culturale sau festivaluri internaþionale de folclor din: Republica Moldova (raioanele Fãleºti, Râºcani, Edineþ, Glodeni cât ºi la Chiºinãu), Iugoslavia (Zagreb, Ohrîd), Polonia (Zeliona Gora), Bulgaria (Pernik), Finlanda (Kaustinen), Algeria (Tizi-Ouzu), Maroc (Tanger), Spania (Orense, Lugo, Ferrol), Franþa (Belfort), Danemarca (Horring) ºi Iordania (Jerash), Ucraina (Cernãuþi) º.a., la care au participat ºi sau distins ansamblurile artistice din: Corni, Tudora, Flãmânzi, Cofuºca, Darabani, Ungureni ºi Botoºani (Rapsodia, Datina - ale Centrului Judeþean al Creaþiei Populare ºi Botoºanca al Casei de Culturã a Sindicatelor). In acest sens ºiau adus contribuþia cu multã pasiune ºi dãruire instructori dansatori ai unora dintre aceste formaþii, printre care menþionãm: Dumitru Creþu (Flãmânzi), Dumitru Aruxandei, Aurel ªtefan, Mihai Chelãrescu ºi Dumitru Doroftei (Vorona), Dumitru Crap, Vasile ªerpe ºi Vasile Ungureanu (Tudora), Gheorghe Talpiz ºi Mihai Jugaru (Sarafineºti-Corni), Gheorghe lonifã (Ungureni), Mihai Bãlan (Hiipiceni), Lucica Matache (Fundu Herþii-Cristineºfi), Mihai Fediuc ºi Ion Vizitiu (Botoºani), Constantin Ciubotãraºu (Vârfu Câmpului), Mãria Olaru, ªtefan Haldan (Griviþa Cordãreni), Constantin Anitei (Brãieºti), Letiþia Cobâlã (Avrãmeni), Stanislav Gompelea (Bucecea) ºi mulþi alþii. O datorie de onoare ne rãmâne aceea de pãstrare a folclorului coregrafic din judeþ, valorificarea lui atât prin culegeri cît ºi prin transmiterea acestuia generaþiilor tinere. þãrani, precum ºi activitatea de creaþie literarã cultã din cadrul cenaclurilor ºi cercurilor literare sau a individualitãþilor existente pe raza judeþului Botoºani. De asemeni urmãreºte activitatea culturalã în domeniul teatrului popular ºi al teatrului de amatori; valorificã scenic sau prin tipãrituri fondul existent, urmând tradiþia de gen în teritoriul judeþului. În acest sens, sectorul literaturã-teatru, de-a lungul anilor, prin activitatea salariaþilor angajaþi la acest sector (Dumitru Tiganiuc, Vasile lancu, Corneliu Fotea, Lucian Valea, Teodor Brãdescu, Elena Rãus, Dumitru Lavric, Mãria Diaconescu, Emil lordache ºt Gellu Dorian) a valorificat patrimoniul existent prin urmãrirea activitãþii cenacliere, tipãrind antologii care au cuprins creaþiile, în special lirice, ale poeþilor botosâneni, cum ar fi: Fântâna Soarelui (1971) ºi Arc de triumf (1975). Dar înainte de acestea trebuie amintite lucrãrile din domeniul folcloric tipãrite sub îngrijirea acestui sector: De Anul Nou, culegere realizatã de Vasile lancu, Folclor poetic (cântece ºi strigãturi din judeþul Botoºani) antologie alcãtuitã de Ion H. Ciubotaru, Folclor din judeþul Botoºani (culegere realizatã de Ion Aniþei, Stelian Cârstian ºt Vasile lancu) în 1969, Folclor din judeþul Botoºani (teatru popular), culegere realizatã de Dumitru Lavric (1976), Folclor din judeþul Botoºani [poezie epicã), culegere realizatã de Dumitru Lavric (1977). In 1979, printr-un eveniment editorial, a fost editatã o casetã cuprinzând un numãr de 20 de scriitori care trãiau ºi scriau în judeþul Botoºani (Victor Teiºanu, Lucia Olaru Nenati, Dumitru Tiganiuc, Mihai Lãu, Aurelian Gulea, Mihai Marciuc, Valerian Topa, Elisabeta Vartic, Gellu Dorian, George Luca, Val Talpalaru, Mircea Oprea, Constantin Dracsin, Dumitru Necºanu, Dumitru Ignat, Dorin Baciu, Neagu Marcel Ciucaºu, Constantin Bojescu, Mihai Munteanu ºi Val.Guraiiuc). De asemenea, pânã în 1989, au fost editate ºi alte culegeri tematice, în special orientate pe un singur aspect, cel ideologic, care, negreºit, nu reprezentau fondul de bazã al activitãþii acestui compartiment. Din 1983, în grija acestui sector, a revenit ºi editarea revistei „Caiete botoºãnene“, care, printr-o decizie, apãrea lunar în corpul revistei „Ateneu“ din Bacãu. Din decembrie 1989, revista ºi-a schimbat denumirea în Hyperion ºi apãrea la Botoºani. Apariþia ei sporadicã, din lipsã de fonduri, a fãcut ca de la numãrul 84, câte au apãrut pânã atunci, în opt ani, sã mai aparã doar 45 de numere. Revista acum are o apariþie trimestrialã. Este editatã de Fundaþia Culturalã „Hyperion-Caiete botoºãnene“, în colaborare cu Inspectoratul Judeþean pentru Culturã Botoºani ºi Centrul Judeþean al Creaþiei Populare Botoºani. Tiparul este asigurat printr-o subvenþie de la Ministerul Culturii România. Are 84 de pagini ºi prezentare graficã deosebitã. În prezent a ajuns la numãrul 166. Activitatea sectorului literaturâ-teatru, începând cu 1990, s-a modificat, preluând ceea ce-a rãmas valoros din tradiþia instituþiei: tipãrirea revistei, Festivalul Naþional de Poezie ºi interpretare criticã a operei eminesciene „Porni Luceafãrul...“, (înfiinþat în 1982) ºi Festivalul Naþional de interpretare a piesei de teatru într-un act „Mihail Sorbul“ înfiinþat în 1980 (festivalul se

LITERATURÃ-TEATRU
Acest sector se defineºte prin activitatea de cercetare, conservare ºi valorificare a folclorului literar, de la poezia anonimã în toate formele ei lirice ºi epice pânã la creaþiile de gen ale poeþilor

43

Compartimentele instituþiei noastre
desfãºura la Sãveni, în organizarea Casei orãºeneºti de Cultura în colaborare cu instituþia noastrã). Din 1991 s-a hotãrât ca Festivalul de teatru pentru amatori „Mihail Sorbul“ sã se desfãºoare la Botoºani, din doi în doi ani, alternând cu Concursul naþional de creaþie a piesei de teatru într-un act „Mihail Sorbul“, din care pânã în prezent au avut loc cinci ediþii. Pentru a conserva ºi valorifica piesele de teatru premiate, s-au editat patru antologii cuprinzând piesele de teatru premiate. De asemenea, s-a editat o serie de antologii cuprinzând creaþiile poeþilor ºi eseiºtilor laureaþi la ediþiile festivalului de poezie „Porni Luceafãrul...“. Pe lângã aceste festivaluri de creaþie ºi interpretare, sectorul literaturã-teatru a realizat ºi alte proiecte culturale, precum: „Scriitori pe meleaguri natale“, ediþii de primãvarã ºi toamnã, în colaborare cu Cenaclul din Botoºani al Uniunii Scriitorilor din România ºi Inspectoratul Judeþean pentru Culturã Botoºani; Colocviile revistei „Hyperion-Caiete botoºãnene“; Concursul Judeþean de creaþie literarã ºi artã plasticã pentru elevi „Nicoarã“, ediþia I, în colaborare cu Fundaþia Culturalã „Nicoarã“ Botoºani; „ªezãtorile iernii“ (ºaisprezece ediþii, organizate în colaborare cu Cãminele Culturale din teritoriu în luna februarie a fiecãrui an). Sectorul literaturã-teatru a luat parte efectiv la activitãþile de cercetare iniþiate de Centrul Judeþean al Creaþiei Populare în teritoriu. Astfel s-a realizat studiul Oraþiile de nuntã si strigãturile de joc din comuna Mitoc. În curs de derulare sunt cercetãrile în subzonele etnofolclorice Vorona, Flãmânzi, Mitoc ºi Valea Siretului. In urma unor studii comparative, plecând de la fondul existent, au fost editate, dupã 1989, urmãtoarele culegeri de folclor: Teatru popular ºi jocuri de cãiuþi din judeþul Botoºani (Vol. I, volum realizat de soþii Silvia ºi Vasile Andriescu ºi îngrijit de Gellu Dorian), Colinde, colinde... (din poezia obiceiurilor de Crãciun ºi Anul Nou din Vorona-Botoºani), Poezie popularã din judeþul Botoºani (culegere de Al. Bardieru), Pe sub poale de pãdure (culegere realizatã de prof. Vasile Ungureanu, din comuna Tudora), Folclor din satele Suliþa ºi Dracºani, judeþul Botoºani (culegere realizatã de învãþãtorul ªtefan Ciubotaru). De asemenea, în vederea valorificãrii operei folcloriºtilor botoºãneni, în îngrijirea sectorului literaturãteatru, au fost editate douã volume din opera lui Tiberiu Crudu (De pe la noi ce-a fost odatã, Vol. I ºi Cum s-a mãritat Mãriuca Mãnditei, Vol. II), îngrijitorul ediþiei fiind prof. univ. Gheorghe Macarie. In pregãtire sunt ºi alte lucrãri valoroase care vor vedea lumina tiparului, precum ºi proiecte monografice zonale care vor conduce la realizarea Ghidului etnofoldoric al Judeþului Botoºani. De remarcat este faptul cã cele douã mari festivaiuri-concurs de creaþie, de nivel naþional, au ajuns la ediþii ce dau caracterul tradiþional, ºi anume Festivalul Naþional de Poezie ºi interpretare criticã a operei eminesciene „Porni Luceafãrul...“ a ajuns la ediþia a XXV-a, iar Festivalul Concurs naþional de creaþie ºi interpretare a piesei de teatru într-un act „Mihail Sorbul“ a ajuns la a XX-a ediþie (interpretare], iar creaþia la a V-a ediþie. In urma derulãrii celor 25 ediþii ale Festivalului „Porni Luceafãrul...“ statistica aratã cã în decursul anilor s-au primit peste 3.000 de plicuri conþinând poezie ºi eseuri, din care aproximativ 160 de autori au fost premiaþi. Unii creatori au luat premii ani la rând. Ceea ce este important este faptul cã la buna desfãºurare a acestui important festival de poezie dedicat debutanþilor îºi dau concursul an de an 16 din cele mai importante reviste de culturã din România ºi 10 edituri. In urma concursului au publicat cãrþi de versuri 50 poeþi, unii dintre ei deja nume în spaþiul tinerei poezii româneºti. Amintim doar pe Cristian Bãdiliþã, Horaþiu Ioan Laºcu, Dan Lungu, Ana Mãria Zlãvog, Cristina Cîrstea ºi alþii. De asemenea, statistica celuilalt festival, de data aceasta de teatru, este impunãtoare. La interpretare este un pic mai complicat de realizat o statisticã. Dar s-au prezentat pe scenele botoºãnene formaþii de teatru de amatori din judeþele laºi. Prahova, Vrancea, Vaslui, Galaþi, Satu Mare, Zalãu, Timiº, Suceava, Bistriþa Nãsãud ºi municipiul Bucureºti, precum ºi judeþul Botoºani. Dintre tinerii dramaturgi premiali la Concursul de creaþie amintim pe Cristian Bãdiliþã, Aurel Andrei, Al. Pârãu, Dan Cojocaru, Dana Mîndru, Dinu Mihai, Dan Lungu, Constantin Cubleºan, Aurel Luca, Adrian Þion ºi alþii. Din anul 2000 pânã în anul 2004 Concursul Naþional de Interpretare a piesei de teatru întrun act „Mihail Sorbul“ n-a mai avut loc, organizându-se doar o ediþie a secþiunii de creaþie, finalizându-se cu editarea unei antologii cuprinzând piesele de teatru ale dramaturgilor premiaþi. Considerãm cã sectorul literaturã-teatru îºi justificã existenþa ºi, mai ales, pe viitor, îºi va orienta activitatea mai mult spre cercetarea ºi valorificarea fondului existent în bazinul etnocultural al judeþului Botoºani. fost activitãþile de punere în valoare a tradiþiei existente în zona Botoºaniuluî în domeniul artei populare ºi a meºteºugurilor, îndrumarea directã, pe teren, a creaþiei meºteºugãreºti având drept rezultat obþinerea unor produse de mare valoare artisticã ºi autenticitate deosebitã cum ar fi spre exemplu: scoarþe, lãicere, ºtergare, împletituri (Corni, Vorona, VârfuCâmpului, Todireni º.a.) In multe localitãþi ale judeþului unde filonul tradiþiei este încã puternic ºi multe domenii ale artei populare locale (textile de interior, prelucrarea artisticã a lemnului, împletituri º.a.) sub îndrumarea directã a Centrului de Creaþie prin specialistul de resort, s-au organizat puncte muzeale ºi muzee sãteºti ce constituie adevãrate „ºcoli“ pentru atragerea ºi educaþia tinerei generaþii ºi practicarea unor meºteºuguri tradiþionale aflate în pericol de dispariþie (VârfuCâmpului, Dersca, Dimãcheni, Stãuceni º.a.) Confruntãrile din cadrul unor manifestãri de nare amploare (Festivalul naþional al tradiþiilor populare, ed. a III-a Sibiu - iulie 2003) s-au finalizat prin recunoaºterea unanimã de cãtre specialiºti a valorii textilelor de interior, a mãºtilor provenite de la Tudora ºi Vorona, premiate ºi selectate pentru a fi oferite vizitatorilor de pretutindeni, în standurile cu vânzare ale Muzeului în aer liber din Dumbrava-Sibiu. Toate acestea apar ca o consecinþã directã a muncii de îndrumare a creatorilor respectiv de cãtre specialistul etnograf, în spiritul respectãrii filonului valoros al tradiþiei. Preocuparea pentru respectarea tradiþiei în confecþionarea ºi-n ornamentarea costumului popular din zonã, a stat de asemenea în atenþia Centrului de Creaþie a spectrului etnografic prin specialistul de resort. In întâlnirile de lucru cu directorii cãminelor culturale din judeþ, în deplasãrile efectuate pe teren s-au specificat aspecte legate de specificul costumului popular din zona Botosaniului dându-se lãmuriri concrete în vederea realizãrii, acolo unde existã posibilitatea, a unor costume populare reprezentative pentru zona Botoºaniului. Cu ocazia Festivalurilor folclorice organizate la Vorona, Tudora, Vlãdeni, Avrãmeni, Bucecea, Vârful-Cârnpului º.a. s-au acordat ºi diplome pentru autenticitatea costumului, þinuta scenicã fãcându-se de cãtre specialistul etnograf ºi recomandãrile de rigoare. Promovarea adevãratelor valori ale artei populare tradiþionale din zona Botosaniului s-a realizat ºi printr-o colaborare susþinutã cu Direcþia Judeþeanã de culturã, aºa cum este firesc ºi normal între instituþii ºi oameni care slujesc acelaºi ideal. Pentru perceperea unor aspecte ale activitãþii Centrului de creaþie al judeþului Botoºani ºi domeniul culturii noastre tradiþionale de cãtre marele public ne-au fost alãturi radioul, presa, televiziunea. Aceste activitãþi proprii instituþiei noastre vor continua ºi-n viitor având aceleaºi obiective: pãstrarea ºi revigorarea tradiþiei ºi artei populare a zonei etnografice Botoºani, cunoaºterea ºi perpetuarea acestor tradiþii de cãtre tânãra generaþie, identificarea celor mai oportune metode de promovare a adevãratelor valori ce pot constitui marca identitãþii noastre etnoculturale.

ETNOGRAFIE, MEªTEªUGURI POPULARE, ARTE PLASTICE
In societatea contemporana caracterizata prin expansiunea tehnicii de dezvoltare industriala, valorile culturale ºi artistice realizate de-a lungul unei experienþe milenare de spiritul creator al omului prin activitatea sa manualã, departe de a cãdea în desuetudine, capãtã o semnificaþie eticã ºi esteticã activã, realitate valabilã ºi în cazul zonei etnografice Botoºani. Cu un specific bine definit pe harta etnograficã a tãrii, zona Botoºanilor oferã bucuria descoperirii unor valori autentice în domeniul artei populare tradiþionale în diversele sale compartimente (arhitecturã, interior þãrãnesc, textile de interior, port popular, ceramicã º.a.) In scopul conservãrii ºi revigorãrii tradiþiei ºi creaþiei contemporane a meºterilor populari din zonã (þesãtoare, cojocari, olari etc). Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Botoºani - sectorul etnografic prin specialistul de resort, împreunã cu conducerea institutului desfãºoarã o activitate susþinutã axatã pe o problematicã complexã: cercetare de teren efectuatã în tot judeþul, pentru cunoaºterea la zi a numãrului de meºteºugari, a categoriilor de produse obþinute, sursele de materii prime existente, modalitãþi de verificare a produselor create etc. Paralel cu aceastã cercetare, numeroase au

44

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->