ISTORIA IEROGLIFICA O

CARTE BAROCA

Dar ce fel de carte baroca?

Un editor (plin de rnerite In restituirea operei lui Cantemir), intre ale carui calitati de
cercetator acribia ocupa o pozitie insemnata, aduna - prin 1973, cand publica, in volumul
al [V-lea al Operelor complete, Istoria ieroglijica — incercarile facute de-a lungul timpului
de Tncadrare sab specie a „ciudateniei" pe care printul o ispravea prin 1705, dar care va
ajunge in pagina tiparita abia in 18S3. ,,Sub specie" e un fel de a spune, pentru ca
formularile pe care le reiau aici, dupaNicolae Stoicescu {Studiul introciuctiv la eel. cit. p. 9
si urm.), arata limpede ca drumul catre stabilirea unei apartenente de gen pentru aceasta
carte a fost foarte intortocheat. Sa^nUi^cjtjnd_Zstof iajeroglificd, n-au accep-tat (poate
fiindca erau istorici) ca ar fi vorba de o opera literara. Sau au tntovarasit termenii luati din
inventarul speciilor literare cu calificative ce mutau decisiv textul in alt domeniu. Daca
A.D. Xenopol vedea in cartea lui Canterfiir o\,lucrare morala-filosofica" si o .Tsatira
polttica", Nicolae Iorga -simtin.d intentiaepica§tVe$mantul ei literar- o socoteasi,.roman
istonc"T*ctar si ,.carte^deTTiemorii, imbracata in zabranicul glumet al unei fantasii alego-
rice" si ,.memorinmbracate in haina alegorica a acestei.politic] uratejrefacu-ta Tn fabula
hazlie si in feerie idelila'^TtrnrrrrefHorii'* cuprinde Istoria ierogli-ficd si pentru Sextil
Puscariu (emitent al unor judecati de o inexplicabila opa-citate: „ne pare rau ca Dimitrie
Cantemir a pornit pe dnimuri gresite [...], re-gretam ca Istoria ieroglijica, intaia scriere
care cuprinde memorii. cu descri-erea ampla a intregii societati contemporane, prin felul
ciudat cum a fost con-ceputa. n~a putut ramanea in literatura noastra"), si pentru Hie
Minea, eel de-al doilea subliniind „forma alegorica" (sclipire de „artist" a unui Cantemir,
care vrea sa fie aici mai mult scriitor decat istoric), dar contestandu-i cartii dreptul de a se
„numi roman social sau istoric". In judecata lui P.P. Panaitescu preva-leaza caracterul
combativ plasat pe terenul politicuJjui__PiiiituLar_tLScris_uu_ „pamflet politic" (care
estejj^satiric^', dar $i „pjrfltico-lirerar"), caruia calea alegorica ii asigura un statut de
Jstorie secreta",lie text inaccesibil (.,dezva-
luire; " lui ar fi putut produce seisme), biognific", facand iiiceputul . unui
dar peste caiiva ani „pamfletul" deve- gen nou in liter atura veche
nea" 1 iusc - in opinia aceluinsi P.l1. romaneasca. genui romanului
Panaitescu care semna, de data aceasta istorico-soci.il". Sehir.^barile acestca
imprtuna cu I. Verdes, prefata la editia de opinie nu fac decat sa CO:ifimie
din 1965 a fstoriei... - „roman auto- dilicuhatea probljmei... Dar sa
!
contin;:am: Pentru Perpessicius cartea
lui CantiMnir este un „r< man social,
memorii n roman.de aventuri [...], toate
: cestea la un loc,j:ii prei izaren nurnai
ca-modul In care toate-acestea se realiz
aza e unul pcrpetuu akgoric".
..Summum al scrisului cantemiresc"
-pentru Peqiessicius Istoria iei >glijica
se arata a fi neindoielnic „rodul viabil
al unu artist". 1 ■ ste aceasta si pirerea
(cu puncte de sprijin remarcabil
detasate din „c iligrafia"" textilui) lui G
Calinescu - singura „opera literara
viabila" -(. hiar ( aca judecata este
poate \ rea drastica (sau poate nu?) in
legatura cu alte scrieri cantemiiiene S-a
ame>;ecat in calificarea acestei carti si
inevitabila (intr-o vreme) privire
elementa sociologizanta: ,,Roman
satirico-politic" atin-tit imp itriva marii
boierimi (a .'is Dan Badarau) ori
..prima si cea mai puter-iitCS opera de
s.itira spriala din liternrura noastra
veche" (credeau P.P. Panat-I scu si I.
Verde;). Istoriileln; i ribi ale literaturii
romane s-au ferit (circum-s tecte de
definiri i >arte strict.-, suhliniind insa
apartenenta atat de exoticei liicrari la
literatura i gasindu-i con-spondente in
literatura universala. lata opinia ui
AJpRiaj. pentru care Istoria ieroglijica
este .,opera literara cea mai in teres;
ntffaTui~Dir::itrie Cant.mir. ion':.!!-:
I'iegoric cu personaje din lumea
-anijraal.., ca Le roman du Renaisi
namfletjjojrtic asemenea Istoriei
secrete d-spre Jomnia impaiatulu lusi
nian de Procopius din Cezareea".
MomentuI examinirii cu instrui lente
moderne i textului Istoriei ieroglifice
(atatator al atator d'scutii, colectionar il
unei ve;itabi!e ..trene de prejudecati") a
venit in 1970, c.md Manuela, rSnSy
;scu a put Iicat monografia Despre
Istoria ieroglijica (B: curesti, Editura
Cartea Romaneasca). Opinia autoarei -
pentru care Dimitrii- Cantemir/,n-a
fos: numai un interesant filozof. un
istoric erudit, ci si un scrii or de geniu"
- in p ivima ast-zarii cartii intr-un
anumit „raft": Istoria ieroglijica este
„si roman, i epopee, si pamfiet, dar si
eseu, poem, spectacol cu mast .
Singularitatea eL inicitatea ei sperie
pe cercetator./Plina de cotloa-ne, ocol
sun si arabesouri, J <toria ieroglijica
seamana cu un trunchi de arbore trc
pical Infasurat in liane, .u barbi de
radacini aeriene. cu noduri de parazip
vegetal! purtand flori carnoase si
fantastice, totul Fund asezat fara nici
o logi-ca pentia ochiul nosiru de
clima temperata" \pp. cit., p. 202).
Incheierea: Ist.'ria ieroglijica este
ojcarte_b;;roca.
Dup. trecereu in revista lacui .'i de
Nicolae Stoicescu (din care „trecere"
am exiras di ar opiniile „d:n pagina"
lasand afara referirile din „note" dar
iargin-du le pe irimele cu citate
suplim..ntare), s-a mai uitat la
principalele formulari despre C: rtea
lui Cantemir (Xenopol, lorga,
Puscariu, Minea, P.P. Panaitescu - 1.
Ver. !es, Al. Piru, Manuela
Tanasescu), Doina Curticapeanu,
autoare in 1975 at) iei tarji
(Orizonturile vietii in literatura veche
romaneasca, Bucuresti. Editura
Minerva) ce rezerva cercetarii Istoriei
ieroglifice un remarcabil capitol:
Arliipelagul baroc (p. 123-180).
Titlui acesta nu lasa nici o indoiala
asupra ..semnului" sub care autoarea
asaza „strutocami!a" literara produsa
tie Cantemir. Contributiile Doinei
Curticapeanu - cuprinzand si cateva
pagini consacrate „cautarii speciei'%
pagini ce constata ca Istoria
ieroglijica, opera ..deschisa", carte de
cunoastere si de (auto)-initiere, ofera
un text ce nu poate Fi constrans sa
ramana in marginile unei specii {op.
cit., p. 178) - sunt ilus-trative pentru
seriozitatea si aplicatia cu care, Tn
anii '70 si mai apoi, cerceta-torii
Tnclinati sa practice lecturi din
perspectiva Barocului au luat Tn
2
antrepriza scrierea cantemiriana.
Asumandu-si o sarcina deloc usor de
indeplinit. Pentru Ion Istrate (Barocul
literar romanesc. BucurestiJ Editura
Minerva, 1982), Istoria ieroglijica,
izbanda literara dobandita In urma
aplicflrii unor tehnici (succesive) ale
Tncifrarii, este un „roman a chiave",
sintagma ce trebuie des-lusita in acest
caz prin apeluri care sa evite
simplitatea stabilirii unor „cores-
pondente". Nici o noutate pentru
discutia care ne intereseaza aici in
monogra-Fia Dimitrie Cantemir
(Bucuresti, Editura Minerva. 1989, p.
232) a Ecaterinei TaralungaL^X,.] un
complex care a fost numit, prin
asimilare cu conceptul modem, roman,
desi s-ar cuveni spus mai curand
epopee, acesta fiind mode-lul major pe
care-1 denunta lucrarea". Ultima
participare semniFicativa din si-rul
„tentativelorde definire" (cu
parcimonie refacut de mine mai sus si
Tn care trebuie sa fac loc si cartii,
foarte moderne, a Elvirei Sorohan,
Cantemir in cartea ieroglifelor,
Bucuresti, Editura Minerva, 1978) este
cea a lui Nicolae Manolescu. Autorului
Istoriei critice a literaturii romane
(Bucuresti, Editura Minerva, 1990),
Istoria ieroglijica, ,,cea dintai operS
literara romaneasca (Tn sensul
modern)" ii apare ca o scriere
„alexahdrina, care prelucreaza in
chipul cei mai savant-artificial modelul
romanturilor populare medievale, cu
tot ar-senaiul lor. Este'pfimul romant
cult" (p. 77).
..Statistic" judecand - daca o astfel
de apreciere ar Fi de admis in cazul dat
- ji Tnsumand parerile exegetilor, ar
trebui sa lasam castigul de cauza
sintag-mei roman alegoric. Adunarea
opiniilor (evident, cu considerarea
argumente-Ior pe care ele s-au
Intemeiat) nu ne-ar duce decat catre
eroare. Istoria ieroglijica, superba
meditatie asupra omului, carte ce isi
creeaza limbajul la fel cum Isi
„alcatuieste" personajele si miturile
in care acestea sunt angrenate, „la ve-
dere", adica sub ochii unui privitor
invitat la „theatru" (loc al iluziei si al
ilu-zionarii, al aparentelor), nu poate
Fi obligate sa intre Intre zidurile unei
specii literare. Incorsetarea (prin
admiterea unei „etichete") este, Tn
aceasta situatie, imposibil de
practical, pretinsul „roman" al lui
Cantemir, cu o struetura si des-tule
situatii ,,epopeice", gusta pe rand din
placerile, „cameleonice", procurate de
acizii „pamfletului", de destainuirile
„memorialistice" (dac5 admitem
„calea alegorizanta" sugerata prin
Cheie) sau de inaltimea cugetSrii
unui „eseu" Filosofic, dar refuza s3 se
opreasca pe un raft anume tocmai
pentru ca peregrinarea pria'printre
„specii" Ii este esentiala. Carte
baroca, Istoria ieroglificd se
desavarseste cautand (caci pare a se
decide - cu dificultate; vezi Eugcn
Negrici, Poezia medievald in limba
romdnd, Craiova, Editura Vlad^Vlad,
1996, p. 208 si umi.), iransformandu-
se. negand „oprirea" si pro-clam, nd
pcrmanenta „miscarii" si a
,.dcschiderii", ezitand (si sporindu-si
ast-el ;u biguitatca), nadajduind si
neincenind sa-si surprindS cilitorul-
spectator...
L ma vorbe acum si despre
alegorizare. Este Incheierea la care
au ajuns
ei n ii multi dintre cercetatori in
cautarea ..figurii" de baza a acestui
text, fur-
lizoare a schemei fundamentale.
Atunci cand trebuie sa ilustreze
alegoria ca
,figura de compozitie", dictiotuirele
de figuri de stil trimit la Istoria
ierogli-
'icd, caci duhul in care si-a scris
Cantemir cartea (si care genereaza si
imagi-
3
 tarul ei) pare a fi eel al alegohei
morale, concretizare asteptata a
psihomahiei
pe care a asternut-o in poveste (mire
altele. scrierea de care ne ocupam a
fost
socoiita si „basm") neobositul autor de
dispute. S-a spus cfiiar ca imaginea
alegorica marcat morala (denudata.
golita de caracteristicile vechilor cons-
iructii simbolice - caci higroglifa, mult
mai mult decat un simbol, este esen-
tializare, este o cale de cunoastere -,
Inyestu^cuxalitafilejnilitante trebuin-
cioasejinei^cjOTbjnjjn^
copleseste prin dimensi-
uni si forta. Sigur ca putem crede in
aceasta ..definite". Ea este de acceptat
fie si pentru ca in carte se exerseaza un
autor avid de dreptate (discursuriie
despre drept si nedrept, adevdr si
minciuna, prietenie si vrdjbd/pizma
sustin o dez-batere complicata), o
dreptate mereu marginalizata,
ultragiata, ocultata, care ar trebui sa fie
rezultatul unui conflict etem - eel
dintre Bine si Ran. Dar, o-data primita.
„descrierea" aceasta ar schimba enorm
lucrurile, fiindca in carte .,starea de
fapt" (chiar daca ne referim doar la
,,decazutul'" imaginar pomenit mai sus,
cu consistente si rosturi felurite) este
infinit mai cotnplexa. Imaginile,
secatuite - ziceam - de vechile lor
esente (si capacitati) de factura
simbolica (dar atat de bafoce In aceasta
fiintare a or), sunt salvate de
incarcatura retorica. O retorica
dominatoare ce se ameste:a in toate
etapele: it producerea ima-gihilor. In
ordonarea si reordonarea lor. in
Investirea lor cu diverse functii, in
plasarea lor in „sistem". Sigur ca
„inten.ia de a crea o lurm prin
alegorizare" (intr-un proces ierarhizat)
nu poate fi exclusa din setul de tanduri
ce a prezi-dat la alcatuirea Istoriei
ieroglifice. (Ea se cade a fi luataln
considerate, dupa cum, la fel,
nu.trebuie pierdute cu totitl din
vedere - chiar daca declaram ca citim
o opera de fictiune - „semintele"
istorice din care a crescut Istoria... si
tintele ei politice.) Numai ca, furat de
capacitatile. magice parca, ale
uneltelor pe care le manuieste (o cane
baroca face din „desavarsireli un pas
catre „de-savarsire"), Cantemir isi
uita prea adesea programul alegoric
(caruia - cu dreptate - Manuela
Tanasescu [op. cit., p. 87] nu-i acorda
rostul de ,,piatra de temelie a cartii").
„Pomeste sa descrie infatisarea unei
jivine cu gandul laper-sonajul pe
care-1 intruchipeaza, dar prins de
ritmica frazei si de prilejul de parada
intekctuala ce i se ofera, uita cu totul
de raportare. ;e deila unei ava-lanse
de epnete si, aglomerand informatii,
deturneaza ini:--o documentatie
epatanta si n.Mnchipuit de
amanuntita, executata dupa toate
regulle retoricii,
complicata bombastic astfei incat sa
striveasca orice posibila comparatie
de ordin stiintific sau literar" (Eugen
Negrici, op. cit, p. 214). La fel se
intampia cu discursuriie, in care,
atunci cand un procedeu retoric
„explodeaz&" cu stralucire, mobilul
politic este uitat si Cantemir
„declanseaza un proces similar
savauteriei, eruditiei fanteziste, dar,
de asta data, de domeniul elocventei"
(Eugen Negrici, loc. cit.). Categoric,
scriind aceasta carte (un „roman",
totusi), printul „s-a jucat" (chiar daca
in predoslovie el asaza „deprinderea
ritoriceasca" pe locul trei), facand
literaturd, slefuind „simceaua"
limbajului, incifrand, hermetizand,
obscurizand si neuitand sS-si deruteze
inca o data citi-torul prin acea Scard
a numerelor si cuvintelor
iero^liftcesti tdlcuitoare...
FomwjjbaxQzuLJstoriei
ieroglifice se naste din retorica
4
bizantina, aflata-in cuitura romaneasca
(de cateva secole) — in ravnita
ipostaza de rhetoric a tri-omphans si,
poate, (spun poate, Tntrucat, mereu
evocata, „componenta orien-faTa",
turceasca in speta, a barocului
cantemirian n-a trecut, in definire, din-
colo de constatarea aplecarii spre
broderia compHcatagra prezentei
„senten-tiilor" puse Tn paranteze) din
aplecarea spre arabesc a^textelor
orientale. Ca sa nu mai vorbim de
lecturile prinnilm'duTtexteTe"apusene,
scrieri cu titluri iden-tice - verosimil -
cetor aflatoare in biblioteca stolnicului
Constant in Cantacu-zino. Nu de
Tntinsa traditie literara - care sa fi
consumat, se Tntelege, toate re-tetele
clasicitatii - este nevoie (in primul
rand) pentru aparitia unei/unor opere
care sa contemple lumea printr-un
ochean baroc, ci de o stare de spirit, de
un anumit climat diriguitor al
sensibilitatii. Or, lumea romaneasca de
la sfarsitul veacului ai XVII-iea si
inceputul celui de-al XVIII-
IeaTzguduita de o criza cu multiple
pficmi si cu consecinte imprevizibile,
putea naste acele „Tntrebari" (le va
pune intai Miron Costin) ale caror
raspunsuri vor fi formulate in ,xheie"
baroca (acelasi Miron Costin si altii,
Tnaintea lui ori dupa el - ma gande'sc
la Dosoftei - le vor selecta fara ezitari).
Intr-o vreme si intr-un loc in care valo-
rile si ierarhiile traditionale Tsi pierd
sensurile si capacitatea de organizare,
lasand ca Tntamplarea („soarta") sa
decida, surprinzandu-i pe
,.participanti" prin Tnaitari ametitoare
ori disparitii tragice („moartea" este^o
obsesie a artis-tului si ganditorului
baroc), si unele, si altele hesustinute de
motivatii, expli-catia nu poate zabovi
decat asupra caracterului iluzoriu (si
periculos: „ca !u- ~) crurile^tmesti cu
muritorii ase a sa giuca s-au obiciuit,
ca cu cat sint mai de- h sarW, cu atata
sa para mai desfatate; $i a caror
mceputuri sint prea cu mari dez- 1
mierdari, acelorasi sfarsitul sa fie prea
cu grele Tntrjgtairifc>al
alcatuirilororgg.-:."... nesti (o iluzie
ce „se amesteca" Tnselator
IntrHfaAgbJle „reale" si duce^ vedem
— inevitabil catre eroare; Cantemir
starm^SjKpil in carte in preajma
relatiei dintre minciuna si adevdr).
Totul este trecator (intr-o
„circularitate" ineluctabiia: „Din
socoteala, socoteala
naste"jTduTcuvant, cuvant
izbuencste, "9 sfas^, cele vechi
trecand, aitele noal, ca in roata, sa
Tntorc..."), maririle sunt, amagitoare,
viata se schimba In moarte pe
nestiute, oamenii -jucarii neputin-
cioaseTn mana destinulul - ,Joaca"
(„spectacolul" fiind o compensate pe
care o ofera, t >tusi, retetabaroca),
sub bagheta unui regizor ce nu-si
dezvaluie pla-nurile, in r-un „theatru"
(„Cine in tot theatrul acesta ieste atata
de ascutii la ininte ca: ile vant sa
socoteasca alte cuvinte...") in care
nestatornicia este ..legea" capitals;
"Sunt'em" vremelnici - este
incheierea. trista, tragica, fara
mdoiala, a cugetarii de tactura baroca
la care Cantemir adera - ,ar eliberarea
le sub apasarea aeesjei ^vremelnicii
nu poate consta decat in asumarea ei
constienta si in construirea lucida a
unui iraseu. existential care sa
riujscape din. ' edere „slatsjtul"
(acel ,,far§it" pe care Tl evoca,
traducand din latineste . Cjuidc|ui'!
agis^r^identeragas etj;espice finem"
-, si Miron Co-tin in Viiata ilimit
,.Gvice lacL fa si cata farsitui cum
vine"): ,.[...] tofi niste atomuri pu-
nedzitoare sintem, toti din nemica in
fiinta si din fiinta in putr:giune pre o
parte calatori si trecatori ne aflam,
una numai ramaitoare si in veci
statatoare a tin.l si ieste, adeca
sfarsitul c.irile in bunatate sa plineste,
caci din cea vie si \ecinica adevarata
5
socoteala incepatura inceputurilor si
sfarsitul sfarsiturilor I urcede".
Cu dreptate s-a spus ca Istoria
ieroglijica aduna. intr-un text
eminamente literar, muite din
„sustinerile" pe care le fixase pana
atunci reflec:ia filosofica ; lui
Cantemir. cu precaderejdt i ;i
..mcheieri" din Divan... si dm
Sacrosanc-i ie scientiae... Nu doar idei
- as zice - ci §\jmagini. Intre cele din
urmu si Ini uchiparea aeromorfa a
tioroiidui/fortunei, aparitie ce ne poate
invita sa / ibovim cateva ciipe asupra
ei.
E nevoie, aici, de putina ist de
(.literara). In literatura noastta,
Jmaginea 1 jrtunei, inchipuita ca avand
d< .ir mdini si aripi, ultimele fiind
ii.strumentele i iei mobilitati
remarcabile (ia absen{a picioarelor
interzicam „starea pe . I c'\ localizarea
deci), apare In locmul Viiata lumii al
lui Miron Costin: „ Norocul la tin loc
nu std. intr-un ceas schimba pasul.
Anii nu pot aduce ce iditce ceasul.
Numai maim si cu ar pi, si picioare n-
are Sa nu poatd sta intr-ii lot nici-
odinioare". Modelul - se stie - Costin
1-. g3sit la Quintus Curtius Ruffus, in
De rebus g-stis Alexandri Magni,
scriere Jin care tradusese un fragment
ntitulat (de l, I mat itor) Grain! solului
tdtdrd c... Rdatiile foarte stranse dintre
pqeniuHui K iron Costin_si Dh'unid...
lui C:-itemir, fixate Indeosebi in
spaU'u! prelucrarii n
DU\u\uijbrtiijialabilis(comer ate Tntai
deP P. Panaitescu, in Di.-nitrieTlan-
<T±. iiif. Vianisi (./jflf#*Bucuresti.
Editura Academiei, 1958, p. 51, si
dovedite V[ oi pe laru de Virgil^jjBjB,
in stud ul ce precede editia din 196(| a
Divanu-
lu.....p. J&'VIII-XXfflEpfliiea I
evrcate si pentru transferul ac stei
„intru-
cHipari" date Fortunei in textele <
ante-niriene. Succinta descriere tin
stihurile marelui logofat nu poate
fumiza insa suficiente puncte de
contact care sa fie tn nsformate in
argumente ale u iei posibile
contaminari. Nu ne sprijina, in
explicarea imaginii din Divan... „0.
Alexandre! Norocul este c:va in care
nu te poti increde, caci are aripi. dar
nu are picioare: poate sa zbo ire si sa
se duca de la om cu totul, dar, iarSsi,
nu poate sta pe de-a-nlregul pe eel pe
care se asaza, pentru ca nu are
picioare" (Cartea a H-a, paragraful
63) -, nici apelul la Graiul solului
tdtdrdsc (scriere ce ar fi putut,
eventual, sa se numere printre
lucrarile consu tate), intrucat
redactarea lui Cantemir se desparte,
in cazul mai multor referiri ce aduc
preciziune, de traducerea-prelucrare
ramasa de la Miron Costin. Incieierea
la care ajunge Virgil Candea (loc.
cit.)- Cantemir a cu-noscut opera lui
Curtius in alia versiune decat cea
aflata la indemana lui Costin (si
asemenea versiuni sunt cateva,
deosebindu-se prin titlu: De rebus
gestis Alexandri Magni, Historia
Alexandri Magni, regis Macedoniae.
Histo-riarum Alexandri regis
Macedoniae libri...) - mi se pare
corecta. Inscrierea autorului latin
intre cei frecventati de Dimitfie
Cantemir este in afara oricarei
indoieli, c3ci in Istoria ieroglijica
zeita inaripata reapare spre a da
expresie acelei nelinisti incarcate de
dramatism (o neliniste transformata
adesea in zbu-cium proflind).
generata de contemplarea unei
existente omenesti aflate intr-o
neincetata si nagica (in ineficienta ei)
pendulate intre niste ademenitoare dar
mereu iluzorii ..norociri".
f Pefimreajmposibilitatii spj^ijirurii
norocjjhtijnjj^iatra stamialii" - inclusa
inampla dizer.atie a Soimului - este
6
vadit indatorata lui Quintus Curtius,
dar e scrisd de Cantemir: „[...] ce nu
p3na intra-atata iaste de credzut
fortuna no-rocului, o, Coarbe, carea,
precum din batrani am audzit, numai
aripi sa fie avand, dzic, iaia nu si
picioare si pe deasupra capului
zbunind, dupa eel norocit urmadzS, iar
d>* tot pe dansul a sa pune nici va,
nici, de ar vrea, In ce sa sS spri-
jeneasca are (ca cjne cu aripile
norocului a zbura i sa pare, cand In
piatra stamialii a s3 sprjeni va, atuncea
precum nici picioare neclatite sa nu fie
avand cunoaste)".
^Spirituixai e--gweffies^iza^4nejQ^!
ia^Juj_^ajUemir
aAupra^onditieLumane, prezent - cu dt
taliate „dovediri" in Divan... si
confirmat de gandurile frecvent
materializate in Istoria ierogliftcd, nu
este nicidecum doar emanatia superfi-
ciaia (fara corespondente, adica. In
sTnicTurile de adancime) a pfelucrarii
unui moliv literar ca tentat.
poatejntamplator, pe mai multi
scrm,dTT7cnzvofa5te (avand toate
atributele unei convingen) dintr-o
mentalitate pe care spiritua-litea
romaneasca o exprima, la nivelul
efitelor lntelectiiaTeTt^ra
echTvocT„Toti Tnuritorii^va zice
Cantemir prin glasul Inorogului -
purure'a'irr sm^doi sorti purtam, carii
inul a mortii, altul a vieU'i sint [sa ne
amintim ca in Divan... el vorbise
despre ..paharul vietii" si „paharul
mortii"], si amandoi din ceasul z3-
mislirii impret.na cu noi in toate
partile, in toate locurile si in toate
vremile din fire s3 tovaras;sc".
Perspectiva, din care scriitorulciigeta
asupra complicatu-lui raport dintt e om
sijume, dintre viata si rnoar!^™ dintre
bine si rau (care domina umanitatea In
infinite substimiri: „Ca din fire cele
supt lun3 ase s-au oranduit, ca unele
dupa altele sa urmedze, si cand unele
mor, altele sa invie si sambathiia si
antipathiia dintr-Insele sa nu
lipseasca"), asupra „for{elor" - dc
nestSpanit - ce supravegheaza
universul mare si „universurile'* mici
si contro-leaza destinul omenesc, are,
cert, elevatie si o anumita ascendenta
(daca ne gandim la rostirile
contemporanitor lui: 1-as propune
doar pe stolnicul Canta-cuzino: ..[... j
ca toate lumestile supuse sant
mutarilor si toate cate sant umbla
cu .oroc si cum ca de obste iaste orbul
noroc si viitoarele lucruri nev5zute
sani"') asigurata de o infonnatie de
rang superior si de putinta autorului
de a aju igc la talcuiri personale. in
aceste fonmulari, adesea proprii,
elementele cur oscnte ale motivului
norocjjjuinestatornic, cu Q prezenffi
foarte bine mar-cat a ^"$1 in
IslbTiaieroglifica — rejac. dincolo de
drice trasaturi specifice, nota de
ristete, de Tncheiere
tragicaTiridi:5^Jji_sD!
Ujia_Barocuiiii.
Retorica
„Ta\'^ivV^Jiterciriilui (pur, dar
avand ,,puritatea" socotitS in
termenii in
care se producea atunci literatura) a
inceput sa capete pondere, dezechiii-
brand cumpflna cu care Istoria ierogi
ijiciiltns
m^ufm£^bisT^upa^ce_exe°e'd\
au concedat sa dea crezare
,,avertrsmentelor" scriitorului,
inceteze, adica, a'""
scotoci prin carte dupa „rastalmaciri"
alejapjelpxjjgtrecuk- Iruealitate
sklupa
eroi r^eLcronologie (confruntandu-1
pe Cantemir cu istoriografii) si sa
incerce
sa vada, totusi, daca nu cumva in
lumea .,ciudata" creata Je autor
7
elementul
regent este nu „corespondenta cu
intamplari petrecute in viata" ci
fictiunea
(definita - cititorul ma va ierta ca
insist - in codul vremii si, mai cu
seama, al
locului descrierii). Aceasta intoarcere
spre „zisa" autorului (tarzie, e
adevSrat)
1-a asezat pe Cantemir in jiltul in care
el insusi incercase sa^e prezinte - acela
al unui scriitor de buna credinta in
relatia sa cu cititorul. §ffacuse acest
lucru .
In obligatoriul ,,te^tjieJnsotjre_"
(prefata. adica, intitulata lz\'oditoriul
citito- j\
ritlui siinatate\m careTTTtliTand'' ca -
de reguia - o astfel de compunere era
dedicata captarii lectonilui prin tot
felul de topoi exordiali (cum ar fi mult
folosita „excusatio propter
infirmitatem"). ^i_dec|
ara^^^ire3_de^ec_hiul
(si obisnuitul) chipde a povestijstorie
(desi „a sa sirui si dupa cursul vremi-
lor, careasi la locul sJuTa sa alcatui
mai pre lesne mi-ar fi lost") si
supunerea
cu bunastiinta unor „asuprele", adica
unui alt fel de travaliu scriitoricesc.
Culea facila - insirarea evenimentelcr
in ordinea desfasurarii lor-_este evi-
Jata. 0 mdsura (complelTdefinita:
^firagedarfire*v^ascunsul inimii",
„stidirea"
— i usinea, „siiaia" - sfiala etc. dar
mercu respectata) 1-a impiedicat s5
„huleas-
c2" faptele „proaste" ale alor sai sau s3
le elogieze (,,dupa pofta adev3rului")
pe cele bune (nici in Hronic nu va
proceda altfel) si, la fel, sa
„dezvaieasca",
„in mijlocul theatmlui riu|nr.iior"
vinutile strainilor (Cantemir le zice
„vred-
nicii") sau prestatiile aceforasi „abatuie
din calea IaudeV'. A ales, prin
urmare,
modalitate_n n^jcani_^sinTunand!i_»|
ii fietecare chi^su^numelg^aj/reuniia
dm ipasirLsauj^\T^ujiiiiajj^^
ca fiecare dintre ele
„llrea chipului cu firea dihaniii ca s.-
si raducS". Sc3pa astfel de presiunca
scrupuleloi sale_mojale.(caci
demasc;!rea_abru]3ta, ,.lovirea in
fatjPjSIIse-par a fijJemersuri
onorabile - „nici cinstes, nici de
folos") si descTiidea^oiDoarta spre
un alt fel de lume, o „lume
ieroglifica" in a carei intclegere
efortul scriitorului ca „fietecare chip"'
sa-si „raduca" firea cu firea dihaniei
substituente nu mai insemna prea
mult. Nu mai Insemna, pentru ca
hieroglifele (care, ziceam mai sus,
reprezinta mult mai mult decat niste
simboTuri, sunt esenfe, „abstrac-
tiuni") i§i uita jjCorespondentii^si
i5ijdesfS5paj^jprogr|ile
existence,"iritemeia-z3 intre ele
relatii care au un anuinit specific,
reacfioneaza particular (dar pre-
vizibii), traiesc ca „personaje" si
lespecta un cod care nu dezvaluie ci
ascunde (Ion Istrate socotea - cu
dreptate -ca toate aceste rela{ii,
mestesugit construi-te, formeaza
cifrul analogic, operant pe al doilea
nivel al obscurizarii textu-lui, dupa
eel lingvistic si inaintea celui magic).
Nici autorul - cred - nu stapa-nea de
la inceput intreg relieful si toata
„populafia" accstei „lumi". Intr-o
post-fata (lardsi catra cititorhi) -
lucru rar! - el isi cere iertare ca a
inversat locul „scarilor". „Scara
numerelor pasirilor si dobitoacelor",
Insirare „dezviiluitoa-re" si de ajutor
cititorului s5 traga cu ochiul spre
istorie, ar fi trebuit- promi-sese
autorul „in radacina cartii" - sa stea la
inceput. Va ajunge la sfSrsit si
„incifrata", pentru c3 Istoria
ieroglifica, 'compunere baroca, „work
8
in progress", s-a desavarsit - spuneam -
desavarsindu-se, ascultand de o
„inventie" mereu In curs.
Cartea s-a alcatuit printr-o
neistovita „inventio", facandu-se pe
sine si fa-bricandu-5i (iar3si In chip
apart!.) limba. Sa-l credem, prin ui-
mare, pe Cantemir care proclaim!
„deprindeRa ritoriceasca" drept
„pricina" „cea mai cu de-adins" Intre
cele care I-au „asuprit" atunci cand a
pornit sa scrie Istoria ieroglifica. Sa-I
credem, intrucat ;.vem de-a face cu o
vei itabila declarable de scriitor (nu-1
interesa prea tare „redarea"
evenimentelor; „nu atata cursul istoriii
In minte mi-au fost", spre cumplita
iritare a istoiicilor adnotatori de mai
tarziu; s& intelegem, deci, ca altceva il
preocupa in primul rand), pentru care
efortul retoriceste acelasi lucru cu
stradania artistica. El tintea, in conditii
precare, catre ,,bene et pulchre
scribendi", constatand c3 ,,la simcea
groasa ca aceasta, prea aspra piatra,
multa si Indelungata ascutitura sa-i fie
trebuit am socotit". „Simceaua" este -
evident - limba, „brudie" (in ciuda
celor catorva experience consumate in
ientiilor' (,,pute-le-am Izice cuvine
alese'": adunate, acestea dau un sclipitor
hreviar apoftegmntic), puse in ,,tirc
llamuri" si investite cu cauva functii.
Intre altele, ele ii acorda (retoric) protd
tie scriitorului - („de ochiul zavistiii
supt scutul umilintii aciuandu-ma") - s
il ajuta sa fixeze limpede marile
sensuri. Cititorul comod (repre/entand
neiudoielnic „clasa" cea mai
uumeroasa), curios Joar de succesiunea
intamplanlor, le poate ignora: ..Deci
stalpul voroavii neai lestecat a tinea de
vii pofti, dupa obiceiul paranthesii, din
mijloc tircala-mul carile sententia
cuprinde, cu ochii radicand, cursul
istoriii necurma si stalpul voroavii
alte tipuri de scried), pe care scriitorul
o organizeaza potrivit propriilor
exigente (retesandu-i vocabulele dupa
tipare latinesti - in stare s& interzica
accesul celor neobisnuiti cu o astfel
de topica sau mai putin rabdatori; mai
sus pomenitul Ion Istrate vedea aici
un prim mijloc de obscu-rizare a
textului —, In arabescuri orientale
sau in lungi secvente rimate ori rit-
mate) si o Imbogateste, ii da
trebuincioasa elevare spre a putea
atinge doritele „hotare loghicesti sau
filosofesti" (ajutandu-I pe cititor sa
„ellinizeasca" in moldovenie, autorul
ii pune la dispozitie, la inceput, acea
Scan! a numerelor si cuvintelor
streine ti'dcuitoare, un mic dictionar
de neologismc „moldovenite" sau
„romanite"). Binevoitor-si prevenitor,
in contintiare, .cu xititorii (am folosit
pluralul, pentru ca sunt, categoric,
mai multe „clascle" dc lectori cu ■
care pare a dori s3 Incheie un „pact"
de compreliensiune). autorul le da sa
infe-leaga ca vor avea lajlispozitie un
text deloc facil, structurat in jurul
„sen-
nefaramat vii afla'". Ceilalti. insa, cei
care vcr cu adevarai sa priccapa maniera
..ieroglifica"". potrivit careia Dimitrie
Cantemir a gdndit; i a cons rttit lumea
Istoriei. trebuie sa urce catre al doilea
iiivel Je lectura, si ia inci ■risiderare
aceste apoTtegrhe, patrunzand spre
semnificat ile profunde (si Dosnftei,
hermeneut amator - zicea el, in prefata
Psaltirii in xersuri — isi con-voca
cititorul la o lectura „?n trepte* ) si
..decriptand" o compunere obscunzata
cu o adanca stiintS.
,.iara toata cuprinderea Istoriii icestiia -
conchide Cantemir la sfarsiea cartii -
9
aceasta iaste: Ca Vulturul si Leu I de
puternici imparati vrand sasasla-vasc..
mustele ii batjocurira: Vidra cu nestiinta
in fericire petrecand, cu sfatul, fara
reine, cine sa fie o pricepurfl ^i dintr-
amandona monarhiile o izgoni"5; pre
jiganiile si pasirile viclene Lilia ul le
bntgiocuri; Camila, coame cercand, s-
au iiierdut si urechile; Corbul, in ioua
monarhii sa stapaneasca vrand, supt cea
pre an dare mai micului s3u s-; u legat.
Si precum toate sfarsitul sau au, asd Si
dreptatea, vremea, locul. puhrea si
biruinta sa isi afla". Un „rezumat" -
perfect cantemirian - de acceptat in
mare, cu execptia ,,Tnclxeje£if^JnuiTi-
faHstc care pri)clainaj)e_glanul_de/
laterii filosofice. (cartea_adat3^ind,j.rn
mai s.ius, disputeTnalte sisofisticate
i^emTgrave- Bj^eje^jiJ^ui^reptat.'a si
injiisjUlia^^iev^rLTTji minciuna, p
ietenia si inimicitia. fotosul de obste- ,
cifapasare si indelungauTcTrieclSrTa
upra cauzei pornirilor rele - pizma n5s-
cuta i!in lacomie), jzbanda dreptatjj
(desi opinjaj^tonaluh-4a
ispFavireaJec-ste,
categojje.jh^aXjarjDejjai erul-
ODrrfhcJujui^ yjejoria IjOTOgului,
perso ujTj)ur7purta:or al Luminii si
iroducator incontinent (era, stim, „ned
>-molit") de fa^te^mne-de^airdaTSa
acceptam aceasta ultima tentativa a
scrii-torului de a-1 -induce" pe cititor
( m dehi! de umanitaie propus~3e
Istoria ieroglijica nu putea il incununat
decat de un succes), de a-1 face sa
accepte un fimd pexfecHkizoriu, si s3
nadajduim c5 acesta - cititorur^a bagal
LutusJ de— seama c3, in marea
confruntare pe care o supravegheaza
cartea, biruitorii resli sunt (inversanJ
evolutia asteptata a antitezei pe care
scriitorul o vede a se sfarsi ..pozitiv";
am putea vedea aici Ia rigoare. o
Incercare de ,,re-alcatuirc" a unui
„intreg" sfa.iat de contradiciii, acest
„intreg" putand fi, foarte bine, chiar
duhul autoru' ii tentat mereu de extreme,
aplecat spre contrast, „desfa-cut" Intr-un
chip ei inamente baroc) Vremea care
trece, ineluctabil, si macina
valorile, Corporahd - foarte lumesc si
hranitor al relelor naravuri - si nu
SpirituI, Inlunericul, regim funciar al
maleficului, si nu Lumina.
Pentru a ajunge la „incheierile" mai sus
pomenite, personajele consuma -
pe trasee ale caror meandre ar putea
semnifica, daca nu ezitarea si
nehotararea
(Doina Curticapeanu spunea ca In fapt
aceste personaje ,,nu stiu ce vor"), in
orice caz absenta dorintei de a ajunge la
capatul discutiei — resurse verbale
t,-greu de imaginat. Numann^mpje^^
de felurite dimensi-
uni face^in Istoria ieroglijjcd o „carte
vorbitai'. urrtext.in care, acdunii i se
substituiej?J2roduc4[e_^
Compusa de un scriitor pen-
tru cafe reguiile alcatuirii si ornarii
cuvantanlor ca si principiile „loghicai"
(stiinta mereu evocata ca sprijin In
interminabilele ofensive si aparari) nu
mai
aveau nici o taina (Cantemir, care
tocmai ispravise Micul compendiu de
logi-
cd In latineste, fagaduind sa-1 traduca si
in romaneste, avusese la Istanbul pro-
fesori de retorica straluciti), Elocventa
pare a fi 5tarea_de_£xcelenta.,spre care
tu^jigam^le^dLUTa_teIn_coii^u"tun-
^consiliu epic", fara indoiala). Dar dez-
baterea - cu participanti de felurite
calibre: Vidra, BManul,_Bi;ebui^_ulpea
(reiiTarcabila^T^tacaluir^upuVBrehnace
a^a
etc. - se transfior-
rnaJn.galc^aAS^o~galceava
decentatOfusi (sa ne amintim ca in
Jigaldd3a~d'i$-cursurile vor atinge adesea
olb1mil~par0xistica5 cea a paruielli),
Jn care suc-_c£sul era-au^bijirvolumului
emisjei-verbaje^cu toatele socotiia c5
caiea mai
10
•arje_VajgUtea_^^^^^^^2^^^iu^ja_v
a asculta")."Conta"gfos, exercitiul
oratoric Ii pune in miscare si
pe~veleitari, pe cei neabilitati - „si ase
cati mai denainte era ascultatori, atatia
atuncea sa facura invatatori dintr-a
carora cu-vinte si sfaturi alta ceva nu sa
intelegea fara numai chiote netocmite si
huiete neau/ite" - ori neindreptatiti (prin
imposibilitatea precizarii „idcntitatii")
sa apara in mijlocul „theatrului"
(respinsi, de alt fel, cu operativitate, cad
uni-versul Istoriei este unui riguros
ierarhizat), vorbitorii se intrerup cu
duritate (,,[Vidra] Inca bine sfarsit
cuvantului s&u nepuind [...] Batlanul
cu mare manic si probozaia a o tistui
incepu si groznice semne din ochi si din
cap sa taca Ii facea..."), toate urcand
adesea catre o stare_de_zgomot pur, de
hannjlaiejiin-. care nu se mai
intelege*nimic, ri^mdoielnica
refiectare^a^urierdezordini (emi-
nameluirbaroca
acelista^di5Ujuj3ere.j^randuielii) ce
„arte" in care se fSramitase retorica
medievalS: .,ars die aminis", „ars
episto-laria" etc. - au structure si
cadenia unor modeie antice. deloc
surprinzatoare la cultivatorul atent ai
clasicitSfilor care a fost Cantemi .
Comentand Istoria ieroglifica, Serban
Cioculescu (Tn Varietap literare,
Buciresti, Editura pentru Literature
Universale, 1966, p.57) vorbea chiar
de o „si:perstitie a stiiului Ci-
ceronian". Observatie confinnata de o
tirada „catilinara" precum: „Pan3
cilnd dara. o, pasirilor, in glogodzala
in zfidar va ingaimati si«:atul
vredniciii voas-tre in sania nu bagati?
Pan5 catid vor urla, vor latra si 1 or
scanci jiganiile si dobitoacele acestea,
carele pururea supr umbra noastra
imbla si ochii nostri totdeauna in
spinarea lor priv3sc?"
purcedea din clltinarea rostiirilor
cosmice. Sigur ca^ar(sau Isi fac loc)
laj;ampa si oratori_ascultati (Vulpea,
Lupul, Brdmic^)tjne5texi incantatori ai
persuasiunii, teoreticieni
subnii"aTargTj7fIenfadeT$i
cunoscatori consumati
aTrffie(5an"ismelor"j|ejoricii, fie ale
ceiei inalte (precunTCamilopardalul
care „cu multe chipuri si tropuri
ritoficesti pacea lauda, iar vrajba huli",
c3ci - observa „sententia" pusa in „tir-"
caiam" - „ritorii mai multa materie de
dzis decat In lauda pacii si In hula
vrajbii a afla nu pot"), fie ale celei
degradate - de felul variantei exploatate
de Hameleon -, menita doar sa invaiuie,
sa prezinte minciuna drept adevar. Nu in
putine randuri discursuriie - intrerupte
uneori de „exempla" sau de narati-uni de
tip digresiv, alteori de acte, tratate sau
scrisori (discursuri „in absentia"), tot
specii ale prozei oratorice si ele,
redactate dupa recomandarile acelor
J3in_vieme in vreme, acesti hamici
vorbttori tac. Tac (elocvent)^ precum
I.upul
pljctjsitde..crahcfmituT'CM)ulur^3a"t5ce
rea-zicesehtentia-^capul
lilosofiii iaste si incifloata cinstea
iritelepciunii mai mult Intr-insa sa prije-
neste..."). tac pentru a-si trage sufletul.
ori lac fiindca, pur si simplu, nu mai
au „subiecte" ori nu g5sesc replici dupa o
interventie surprinzatoare: „Dup3 a
Liliacului iesire cu totii sprancenele a-si
riidica si fruntea a-$i imbina Ince-
pand. cu nasul la p3mant lasat, cu ochii
imprastiati la cautat, cu umerele spre
urechi radicate si cu buza dea dedesupt
spre barbie intoarsa si spandzurata, unui
spre alalt cu ochii bolditi cauta, ce s3
voro- iasca sau ce sa graiasca ca mutii
nu putea, de ce sa s3 apuce ca uluitii nu
stiia i ce sa lucredze ca luatii de minte
nu pricepca..." Estejplina de 3,elocintau si
11
at.-asta mutcnie a siderarii_instalat3M ■
brusc intr-iui_YacanTrcare-genereaza^rin
prii.iul rand, imp >sibilitate.acomuni-
<^J5^ Cjto pen>onji^^
i „ncdomirireai' ge-
neral! fracturile, rupturile ce nu suporta
punii, confuziaTr InteIej>ej£aJemer-sm|
orceK.Tr!alti: „C3 ce folos noai si ei Vidra
cu~statut"faT rtffeme au adus. Si
cetreabTTiu avut Batlanul cu atatea
cuvinte ;nima Vidrii; amari si a dosedi?
Pre Breb la marturie cine l-au chemat? Si
cine cu ce treaba 1 au ascultat?"... Etc.
]^lstoriaJen^Hfca^iork^jyu este doar
s^iinja/arta akatuirii cuyantarilor (eel
maTadesea „texte de atac", mai rar
defensive), cjxhia; s^uctura_unei stari
^de^pjrjt. Cartea intreaga este constraita in
duh retoric. ]s itura, compusFdm obiectc-
oglinzi (Doina Curticapeam.. op, cit.,
p.I33),"este o natura retorica. Retorica -
stapana necontestata (Inc..) in Rasantul
Europei a compunerii ori-cftrui fel de
discurs - este fumizoarea T,retetelor" cu
ajuto ul carora Dimitrie Cantemir a slefuit
„simceaua" limbii. Interni inabilele
secente ritmate si ri-mate (legate^dejunii
invatati «rtnfau:iriie texieTbr
orientaleV^LaiLnajtereain •*roQsiioar.ele
exercitn de~ttranslare"
;iropuse"..spudeilor" c'aselor de retorica.
*„Translatio" instimna metrificarea unei
sec\en{e in prozi ori. ifmi^ou-iva.
transpunerea in proza a unei poezii.
Rezulta asa-numita ,.i:anscripta oratio".
Sunt convins ca remarcabilele exerciiii de
vin aozitate, des audate de cerceta-tori,
care intremp subtil pfoza Jstorie. (si ea a\
and mai peste tot un „ritm" tai-nic) (citez
la Intamplare, mnrcand „stihurile"):
„Eu m-am vechit/, m-am vestedzit si
ca flo: ile de bruma m-am ovilit./ Soa-rele
m-au lovit./ caldura m-au palit,/ vanturile
m-au negrit,/ drumurile m-au
X ostenit,/dzilele m-au vechit,/ ail m-au
imbatranit, noptile m-au schimosit/ si, >
decat toate mai cumplit,/ norocul m-au
urgisit/ si din dragostele tale m-au v-
izgonit" % sau
%& „[...] sfaturile inturnara,/ voroavele
rastumara,/ gandurile tavalira,/ '^chitelele
pr3valira,/ darmoira si cernura,/ nighina
din grau si bobul din >"madzire s3 aliaga
nu putura,/ gramadira,/ vravuira,/
aruncara,/ sculunmV spulbarara,/
vanturara,/ plevele din graunte a desparti,
obosindii-s3, sa I3sa-ra/..." seamana cu
cele din care Dosoftei (un alt scriitor care
a inteles marcile stihului ca „ornament"
iar versificarea ca exercitiu retoric) a
facut sa creascS Psaltirea pre versuri
tocmita.
Ocultism 0 divinatie
Stim pozitiv ca savantul Cantemir nu
credea in stiintele esoterice. Magia
(ca„stiinta oculta"), de pilda, sau
oniromancia (una dintre „disciplinele"
divi-natiei) II faceau suspicios: „Ca
vrajitorii mincinosi si credzatorii
parerilor noptii, de nu frati, inca veri
primari isi sint, cela din minciuna
adevarul, cesta din fantazie chipul a
scoate sileste". Nu accepta nici
constructia fundamentals a alchimistilor,
adica teoria „transmutatiei elementelor"
(„Caci filosofii obi-ciuiti sint cu socoteala
aierul in.apa si apa in aier a Intoarce,
macar in lucrul socotelii n-ar r3spunde"),
aurul, eel dupa care au ostenit generatii
de alchi-misti, fund tratat ca un rod al
imaginatiei: „cel din fantazie nascut si
din crieri prefacut aur". Cantemir
scriitorul, insa, eel care compune Istoria
ieroglifica mai degrab3 di^ratiuni ludice"
(Nicolae Mmolssci^JxtojrJa crilica a
litera-turii romdne, vol.I, Bucuresti,
EditufaTvlinei^'a, 1990, p.77), dorind
parca sS se^joace" In chip savant intr-o
„Iume" mobilata abundent cu ,^semne" si
„em-"bleim?l,_pJonjeaza cu delicii
heslargite in lumea simbolurilor si a
marcilor esoterice. Raporturile dintre
fenomene si obiecte
12
suntllescnse~ih"temiehTr„rries-tesugului
maghiii"; eel sosit In Europa „din partile
Persiii" (marea sinteza raa-gic3 orientala)
- „din fire cele sub luna ase s-au oranduit,
ca unele dupa altele s3 umiedze si, cand
unele mor, altele sa invie si sambathiia si
antipathiia dintr-in-sele s3 nu lipseascS",
profesionistii acestei „stiinte" (precum
„vrajitoriul" con-sultat de urmasii
Monocheroleopardalului) invocS pentru
succesul demer-surilor lor, imprejurari
stelare propice: „Asijderea adeverit s3 fii
c3, cursul stelelor si vartejirea
tircalamurilor ceresti de-mi vor ajuta, in
curanda vreme mreaja asupra Corbului
voiu impleti". jnomgul, capabilja-
ij:ecomandeJ:la-meleonului un filtru
magic alcatuit din elemente eel putin
bizare („cornul c3-mlliirco^a^erpelui,
ochiul guzialuTorb si_unghile
pestelui...")71u:e^reTcle-
"^pnnderi de magicj^ faimqasalui
lamentatieTpreluatOe „glasurile"
Intregii firi) putand fi usor interpretata
drept uicanTaJie „vr3jitoreasca"
(ritmarea^sJLrH
^jmirea^pf^rind acest efectJT^lvIUKri
crapati, COpaci"va despicati, pietri v3
fSramati; asupra lucrului cc s-au fac, a
plangS piaua cu iz\oara, muniii puhoaie
pogoara. Laca^ele Inorogului, pa unei_\
gradinele, cen.iasca-sa, paliasc3-sa.
vestedza? ca-sa, nu infloriasca, nu
inve:dzeasca, nici od asliasca, si pre dom-
nul lor ci! jele. pre stSpanul lor m grele,
suspinand, tamaind. nencetat sa porn
encasca. Ochiuri de cucoara, vo.. linipcd/.i
izvoara, a iicvori va p5rasitt, gi-n amar va
rimeniti! [...] Ciatiasca s3 ccriul, tremure
pamanti I, aerul trasnet, nu3ni plesnet,
potop de holbura. i tunerec de negura
vantul sa aduca. Soarele zimtii sa-^i
ratedze, luna, siindu- e. sf: sa rusinedze,
stelele nu scantaiadze, nici Galactea sa
luminedze..."
Acest Inorog, proiectie a unui
slriivechj mitsemiantroponit ■rL_aduna'
multe dintre mafcfie tare~facusera din
unicorn un simbol jredileci al inventarelor
alcnlmice. Tjeyjno\^aj[^a~inoTbiulul
eurStie" - caci, vezi 61 ie7es!FTrrrrno-
nbcher preponderant apusean) ca a'.ribui
esential. combinata c i o fire ce „spre
domolire nicicum nu i sa pleaca" >i cu o
rectitudine morala ieclarata („pre-cum la
cuvant stStatoriu, ase la lucrnri
suiruitoriu si la mi ite neclatitoriu
iaste")j_face din el o fiinta permat ent i
gresata, suferind serii Je atentate ce-l
-obliga sa refnze funcji: care-i erau
reze'vatc prin. trad it ie (darnljde a
vindeca) ^51 sa se izoleze in locuri
inaccesibi 2 (j.untele" este si_el un si abol
alchimic). Inbrogulviefi!Teste (suportand
ini: licit: ce pot fi interpietate >i ca ni$te
con-\ flicte intre simboluri) intr-o lume cc
istruita - zice 3rag> s Moldoveanu ( L
'esoterhme baroque dam la cc 'ipo.' ion
de I'Hisioiic Hi. -ogliphique, in
„Dacoromania", 2, 1974, p. 197-224; s
idiu la care fac un'ai .'I consistent in
aceste pagini) - dupa ce au fost :ons
Itate .,stiintele" oculi.'. Alchimia. in
primul rand, ..sfimta care propune in 1st
rjaieroglifica nu do.»ro „cale a ale-
^gorizarij^, ci si^-sjjianjurfiio^ofic necc
ar .,tuptei^dintreprincipal (pozifiv si
negatlv/Bine si R3u, Sufiefsl~Tru
>£T< /TZkeffin^ESQnaxRTei fiareloj,
repre-"zCTTttmd ^suhiua-
paliTanfuTrir^esh. ii -jmbolistka-
akhimii A - patrupedul ideal, terestru, fix.
carejiu^poate Ii dec tt in
5^e^do_xou^aicTe_cu^u^umd, zjairatorul.
eel ce uruTde^stihiiav? /duh fur
(Cantemirexplica limpede sem-nificatiile
elementelor primordiah - „. :ihiile":
„incepatura hicrului de ma-terie, unii dzic
sa fie patru. altii trii. altii nai inulte, altii
numai una"), domina-tor, domic sa
conduca (Corbu! tinn .1 sa apaneasca si
imparatia dobitoacelor) si sS ajunga la
eonstituirea acelei.. inte;(tot un simboi
hermetic) - „Vultu-rul devorand Leul'* -
la care se gan ieste .inul dintre
participantii la dezbatere: „Ca acest fel
dara de duhniceasca Liter . Vulturul Leu si
Leul Vultur, duhul Vultunilui in Leu 51 al
13
Leului in ,'ultL . far3 de nici o deosebire"
ori „pre nebiruite spetile Leului, neostenitt
arip. s Vulturului rasarind"5t)ominatorul
real este insa „Imparatiia Pestilor". c3ci.
potrivit teoretizflrilor lui Cesar Ripa
(Iconologie ou la Science des Em! 'erne
vol. I, Amsterdam, 1968, p. 267 -dupa
Dragos Moldoveanu, op. cit.) Aer /
(elemerit-aL^mojiarhiei pasarilor") si
Pamdntul_(e\emsnX al „monarhie fiaf. or')
sunt suboidonate^pg/T^regina
mmripj^elenieni^loT:\TrTrKicnixTm rrrtri
aTa^l^sEilTrirqF^fcu ierCg^te^Cores-
punzatoare~ca^.semne^reprezeiitat: e)~e
te stSpjnlCdeci, de^acea ,istructura"_
TAM/VvvV/VvL —
OCCW. ev»,
tacuta (pestii, la fel ca eunucii din seraiu!
sultanului, sunt m i t f i ) cu un centru —
.jiegativ", cgei ,.lumea"
/xtoriej_ieroglifice este o luiqz ve dps,
baroc5 -^cetatea Epithimiej^cojw|
ruiLd_im_ajvq „ii!istica" aritmosofica (are
pat'i uliti ce corespund'anotimpbrilor,
ziduri lungi d> douazeci si patru de mile
["20 mile amandoua iaturile si patru mile
amandoua capetele"! cate ore are ziua si
noaptea; pe aceste ziduri „cu zimti"
fiinteaza 730 de stalpi [„adeca de o parte
365 si de alta parte iarasi atatea"], care
figureaza zilele si noptile unui an, iar cele
sapte turnuri [„trule"] dinspre rasaril si
dinspre apus au si ele o semnifi-catie
temporala, o tentativa, deci, de stapanire a
timpului), si guvemat de „boadza"
Pleonexiia, asezata „intr-un scaun de foe",
„supt a caruia picioare un coptoras de
arama plin de jaratec aprins a fi sa videa".
^^esmle^m^j^pnajele^cartii practica
oracohiJ, il teoretizeazS chiar
(precuhTPapagaia: „Intre muritoirde ieste
vreo simtire peste simtire si vreun lucru
firesc peste fire, si eu mai proroc a m&
face si cele in urma viitoare ina-inte a le
povesti si, panS a nu fi, a le vesli, ma voi
indrazni"), fac interpretari ,cabalistice
(„Ase dara, dupa vSharea Strutocamiiii,
siloghismul Corbulul in barbara carile
odata iesisa in: Cra! era! era! acuin aiavea
pre limba Strutocamiiii sa intelegea
Racova! Care stihii pre amanuntul dupa
mestesugul cabalis-tilor talmacindu-sa va
sa dzica: «Rau! Ai! Capul! Oh! Vai!
Ah!»"), se ocupa _gu determinari ciudate.
cum ar fi omoplatoscopia (.,§i ase, Filu!
la acel vraji-toriu
niargand~lcarTIe~inTaptele de
oale^uT'spata caprii a cauta foarte bine
stiia]..."), descrisa candva de polihistorui
bizantin ivlihail Psellos, xoanaman-cias
morfo.scopia sau divinatia cu ajutorul
zborului pasarilor (Hameoionul), in mare
consideratie la antici.
„Eroii" lu i Cantemir cerceteaza
capacitatea de predictie a vise/or (i iame-
leonul se arata~~3e-a dreptul
prodigTc^in^ritet^refaTe^~v^rTara~a
"pl^riufuT "^vis^; acesta Isi declara, de
altfel, adanca infonnare in legatura cu
cateva discipline oculte: „ca precum a
viselor tdlcuire, ase a vrajilor alcatuire de
latata-mieu foarte bine am invatat; c5
tata-mieu, Apariul, prin multa vreme la
Her-sonisul crivatului cu corabieria
imbland, de la babele schithilor toate
mester-sugurile gheomandiii [explicaue
la Scara: «vraja, catid vrajesc pe
crapfiturile pamaiitului»], hiromandiii
[explicatie: «Vrajea caiea pe crapSturile
si 111 fran-turile manii sa face»] si a
necromandiii [explieatie: «Vrajea carea
sa face asupra tnipurilor moarte»] deplin
invatasa...") si relatia secreta Intre numele
cui-va si destinul aceluia
{onomutomancie), Jactot soiul
dejexercifijjiivinatorii si^—
ev^dt^n^^^roj^j^Ijij^lamentatia" pe
care_a^m^evj^a^o3e4nce^c.ttpjandui-
reaunei^„iumi
rastuniatg^^iiT^roVoicare^aunorjdereglar
iiiindamentale (,jMur_ te-se Arcticul,
stramute-se Andarcticul, osiia sferiasca in
doaa s3 franga. toata lusonmea in chentni
sa-nping3"), prin transformarea ascend
enteisenmelor zgdiacduijj^desceridenta si
prin^modilie^ea^al^eTulnf^lanetej^eg^i
^— ,X."TXeul racniasca, Taurul
14
mugiasca, Aretele fruntea sS-si slabasca,
iVacuT In coaja neagra sa sa primeneasca,
Capricornul coarnele sa-si piece, Pegtii
fara ap2 sa sa inece, Gemenii sa sa
desfratasca. Fecioara frSmse^e sa-si
grozavasca, cosita galbana In negru
vapsasca. Scorpia ascutit acul sa-si
tampasca, -StreletuI arcul frangand tinla
nu lovtssca, Cuinpana dreptatea nu mai
arete. Apariul topasca-sa-n sete; Mars ^
artutea Tn slabiciune sa-si primeniasca,
Mer-curie intre planete nu mai crainiciasc
Zef monarhiia Tn veci sa-si robasca,
Vinerea floarea frumsetii sa-si
vested.'asca...". \Cercetand aceste prezente
(si altel •) a 1
c^sutericuluijn^storjajeroglificg,
[ ^Dra^s^o1dm'elinij\ie invita sa exai
.inam cu mai multa atentie relatiile pe
^are^clfaMa75a7te~le-a Intretinut cu
Eti ,picele lui Heliodor. Acest „modeP\ pe
care Cantemir TI declara („Asijderea ?
minte sa-ti fie, te rog, ca, ca moimata
omului, ase eu urmcle lui Uliodor, ;
erntoriul Istoriii ethiopicesti, calcand,
mijlocul istoriii la Inceput, si inceputu la
mijloc, iara sfarsitul scaunul sau pa-zihdu-
si..." - Izvoditoriul cititoriului wnatate),
privit cu mefienta Tn ultima vreme.
acccptat de exegeti doar ca famizor al
„schemer pomenite mai sus, ar trebui
reabditat intr-o masum substantia, caci
acest „roman", atat de citit in epoca
manierista si apoi in vremea B.rocului,
tradus (la noi talmacirea o da un c5rturai
din ccrcul lui Leon Gheuc; I, imitat
(sugestii heliodoresti se afla fa Racine. Ta
so. ( alderon de la Barca, J hakespeare,
Cervantes), transformat in scenarii dn
matiee, pus In versuri. este incarcat de
profetii si de premonijii, de predictii si de
oracole. Sunt oare acestr elemente
esoterice din Istoria ierogli-fica - ce p,
rticipa la foarte subtihd literar al
prinmlui. obscuri/ind. tri-mitand catie acel
„ascuns" si „insondabil" care se lasa
cunoscut doar prin descifrare ; au prin
..oracol" - subsui: abile „retetei" baroce?
Fara indoiala, Tntrucat alf^erea
conceptelor, simbolu: dor si eir.blerneJor
este-facuia din^per-gpectiva es:7tlc5
i^Te~paTfiapaia-;ileati :ea unei
„structurLde suprafa{aiajex-tului,
sTTnT :opoi. c^stTtu^nrealc tme"i
tesaturi stilistice gandite sa stameasca —
rjliinunarea ^TnJra\-iglia baroca).To.Lte
nceste date, savant a^ezatc-Tntr-un
dttcurs aaYijaTTprepondereiit spre"
satira i pa odie (tinte ce degradeaza
evident -ziceam si mai sus -
semnificatiile pr. ne ale simbolurilor), nu
reprezinta, ca Tn Evul Mediu sau In
Renastere, mjjloace de interpretare
„stiintifica", ci sugestii pentru
reprezentari literare. Fun tia
lorpnrna^estc-uitatah-semiuTicatia lor
devine preponderent ,,artistic3';TX] eraTia-
aceasta - capitala- s-a reaUzat negTejit
priiranTelte^uT^teXlclTIfaroce Dragos
Moldoveanu. op. cit., p. 221).
Spatial
^ s~ —
A
S-a observat - cu dreptate (Doina
Curticapeanu, op. cit., p. 137) -^ajpaliul
IstorieiJenjglifice^cQr^n^Js^t-o dozare
savanta, orizontul aproapeJirjsJLde
limfle^spre care lnorogul tanjeste fug i-
rimnt ter?itfu~^nii<;tii!p~ fie ale Etio-piei, fie
ale AraviiLcdnipioj^. sau^cxmc -^orea,
izvb"r-$;-suport ale unui lung sir de
nietafore]semne— s-a spus ale troor
obsesii] ce v;voca plutirea in felurite
circumstance, Nilulcu fantastic; po\este
tesuta in juiill lui, Qjcfjeaiuil), cu
15
verticalul semet, pamantul in ipostaz i lui
de orgolioasa inaltare tmun(ii): In stare sa
ofere o zona de observare intinsa. Totul
(sau aproape_tcjul)_p.oarta
semnul_(baroc al) exoticului si este
decoralTJarasi, In chip baroc) abundenf,
~Ju]ierbc]hzan%. cu mare generozitate.
Aceasta lume, cu propriile^eTrosturi si
sensuri, propune cadnil pe care,
nestanjenit, lnorogul il contempla si il ia
in
posesie prin v3z („c3 adevarat, buna iaste
stiinta audzirii, dara mai adevSrata
iaste ispita viderii") dincolo de niste
performante comune sau TI cerceteaza
Inffigurat (eel mai adesea) de la mare
altitudine, spatiul (doar aparent definit)
In care unica Fiinta pura din carte, mereu
haituita, se poate misca necontenit
in cautarea htminii (o alta obscsie
cantemiriana: lumina mereu proclamata
drept invingatoare, dar mereu subminata,
transfprmata chiar in himera de „ne-
grul" intunericului) si a unui adapost.
Spatiul nu pare a_ffi fix ^tnhiL-cj1_dim-
jpotriya^supus
unormi.scjn_si^rijizafMr^£refa (care
atingTziceam, di-
mensiuni Inscmnate) ^tmi^o'slblle^jentm
ca_lumea/lumile IstncisUemgLifice
decjara jemejttrLoaui^.JjeJanja_uiTJve£s
provocata^dejrinderea Inorogidiii.
propunea - am vazut Intr-un paragraf
anterior - rastumari capitale prin altera^
rea rosturilor fundamentale (si aparent
imuabile) ale mi§carXi si ale'mobile-
t5f" cosmjee Ceva mai inainte, primejdiile
care incepeau sa-l ameninte pe
Unicom declansascra. intr-un protest la
atentatele asupra inocentei si a or-
dinei. rcactii ce au grandiosul terifiant al
destructiei totale, al trecerii din cos-
mos in haos printr-o siranie modificare a
relatiilor dintre elementele primor-
diale: ',Ce ei Inca acestea oranduind si fel
de fel de laturi, curse, mreji si alte
maiestrii In toate potecile si caile
Intindzand, strambatate ca aceasta Tn
multa
vreme ceriul a privi, pamantul a sufferi
neputand, de naprasna din toate partile
si marginile pamanmlui holburi, vivore,
tremuri. cutremuri, tunete, sunete, tras-
nete, plesnete scornira. atata cat tot
muntele Tnalt cu temeliele In sus si cu
v§r-
vul In gios r3sturnara si tot copaciul gros,
Inalt si fmndzos din radacinS II dez-
r3d3cinara, si ase tota calea si cararea
pre pamant si prin aer cu grele neguri si
cu intunecosi nuari, ca cu un vesmant
negm c3ptusind astupara si tot drumul
de pre fata pamantulu! cu stanci
pohamite, cu dealuri si holmuri razsipite
si
cu paduri saciuite pretiutinderelea
Inchisara si incuiaia. Din ceriu fulgere,
din
mari smida si piatra, din p3mant aburi,
fumuri si holburi, unele suindu-sa, iar
altele coborandu-sa, in aer focul cu apa
s3 amesteca si stihiile Intre sine cu ne-
spus chip sa lupta. Catile atata de
strasnic3 si groznica metamorfosin Tn
toata
fapta facura, cat ceriul cu pamant §i apa
cu focul r3zboiu cumplit sa fie radi-
cal s3 p3rea, cu a caro> a clatire toata
zidirea sa scutura s i sa cutremura si spre
cea desavarsita a tot duhul peire s3
pleca". / ^v/^V^^^
, -Be-putt^t^sxMia'^Jix31.stabila,
Iagrj^iil3e^simteanjlguj^t3.XDA.aceea
jna^iciLinc.earc3
jnereu^a;4Jrnpinga_catje-£jpd, v.eritabila
.jatihie" domina-toare - in tripticul
cantemirian Pamant-Aer-Apa - si evident
ostjla.) Spatiul plat il avantajeaz3:
velocitatea sa particulara II face greu de
prinsJ Trimijii Corbului :^clinaii de cas5",
„ogarai", „coteii", Soimul - altfel harnici
si plin: de aplicatie, caci „nici un loc
nccSlcat, necutreierat si neadulmacat nu
I3sar3", nu-1 pot ai .nge. jntinderca,
cadrul larg ii sunt favorabile. Capturarea
lui nu.se poatepetr ce-cugetadusmanii -
ledit intr-un loj^sn^in^jnttonjuiai (iarasi!)
deopa: „( irile. lamana cadzind, i tr-o
16
ograda Tncongiuratacuapa lata II vom
'inchide si a loc Tngust si strampt II von:
trimite. Unde el la loc slobod si la camp
larg i trai deprins land, de n icaz in
curandd vreme Tn melianholie, din
nielianhol in buhabie, din buhal e in
iiabiciune, din slabiciune in boala si, in
sfarsitu mturor, din boala in mo irte va
cadea. si ase de tot numele din izvo-dul
vietii i ,3 va sterge". O goana perpetiia
este. insa, exclusa. Resursele Inorogului
su i linntate. „Armele" lui - Inorogu! le
analizcaza cu luciditate In epistola ti misa
Cucosuiui Europ i (c; ci. ne previne
autorul, „Inorogul in glasul Cut. 'sului a
cunta stiia"), c ;ruia ii cere protectie - se
arata a fi slabe (,.un corn i loc le anna
impotriva a ataiea vrajmasi si palm
picioare de fuga impotriva atStea
gonasi"), aproape de neluat in seama in
raport cu multimea dusmanilo „in ecriu de
m-as sui. acolo sint caini. In lundul marii
de m-as cobori, aci lo sir.t dulai. In munti
_-otei. in dialuri copoi, In campi ogari, in
stuhuri sat psom si in tot locul fal. i
deschise, guri cascate si colli ranjiti..."
In ace^ e conditii solutia sah.rii o
ofer3 muntele. piscul („simceaoa") aeestei
fori ;e de i-eliet*mai~Bme"zTs. IocV i:
ira securitate prininaccesibi-litate: „cat u
jig mie imbiatoare a sa sui. ce nici tpasire
zburatoare locul unde sta a privi >este
putinja era; pact la suisul muntelui una era
potica, si aceia strampta si avail i foaite,
carea in plesca muntelui prea cu lesne
Inchidzindu-sa, pre aiurea i : suit alt drum
si alia cale, nici era, nici sa afla". Intr-o a
doua des-criere (cea iin visul
Hameleonului) aCspafiulul ocrotit",
impenetrabilitatea este vizual ata si mai
drastic: ..Pre carife'IntrHltrmunte prea
Inalt si loc prea aspru si far suis aflaudu-1,
i sa parea ca pn o stanca Inalta in
simceaoa muntelui .^ede; ,r3 dm toate
partik- prapasti. ha :oape si pohamituri
groznice era, atata eat ca tarii ameteala
adueea". (Sigur cS interdictia ascensiunii
catre po-zitia inalta rezervata
semnificativ unei fiii; e superioare - nu
este valabila In toate eazuri e. 0 va anula,
In chip surprinzator, Hameleonul,
mijlocitoml mar-sav, obligat >riul • in
intriga - ..organ al strambatatii", versatilul
calificat prin-ti -o metafo izare eopioasa -
„organul faralegii, vasul otravii, lingura
vrajbii, tocul minci milor, silta amagelii,
cursa viciesugului, vapsala strambatatii si
vand/itoriu drepiatii" si, in alt loe,
„samanta viclesugului, radacina rautatii,
OLirasl.i spuicSciunii, cranga scam.iviii.
iasca sicofandiii, izvodnl epiorchiii, pilda
ubrazniciii si v3psala polichipJiii" -,
ingraml ce uita repede binele primit. El
Invmge obstacolele, manat tires: z de
telu: i neoneste: ,.nu numai cu brance-le si
cu labele, ce ,si cu coada si cu j antecele
tariindu-s3 si urcandu-sa, la mun-te a sa
sui Incepu")- Tot intr-un munte cu calitati
strategice isi afla sediul si Cucosul
Evropei, eel la care n3zuia spre ajutor
Inorogul intr-o alta impreju-rare ci itica:
„Deci Cucosul acela lacuia intr-un munte
inalt si mare, de unde rSipan iia a patm
cai a videa si stiagea In toate parti a tinea
putea; lacasuri a\ea niulte si mari, din
toate parole bine mtarite si cu tot felul
de copaci roditori (de supt a caror
rSdScini ape raci curatori iesiia)
Incungiurate si inframsa-^ate era, atata
cat la bunatatea Iocului cate s-ar eerca,
una macar nu lipsiia".
Sa bagam de seama ca „refugiul" (re?
edinta Cucosuiui) era foarte confor-Eabil,
prevazut cu toate dotarile trebuincioase
unui trai lipsit de griji. Un mic paradis,
asezat intre perieole. La fel stau lucrurile
si cu muntele Inorogului (si el tot o
resedinta). Toate elenientele in stare sa
produca si sa asigure o exis-tenta
placuta, Imbeisugata, ferita de accidente
si creatoare chiar de delicii es-tetice si de
desfatari sunt de fata. Qintemir decoreaza
fastuos acest „locus amoenus" (chiar daca
restrict!ile ce decurgeau (Tin
necurmata^stafe^de-s^eghe" faceau ca
placerile acelea sa poata fi consumate
17
doar in regim noctum): „Iara in vaml
muntelui locul in chipu! unii poiane catva
In lung si In lat sa latiia si s3 deschidea,
unde ape dulci si raci curatoare, ierbi si
pasuni in fel de fel cres-catoare si pomi cu
livedzi de toata poama roditoare si gradini
cu flori in tot chipui de frumoase si de tot
mirosul mangaios purtatoare era; in loc ca
acesta Inorogul vietuind, macar ca in tot
feliul de desfatari si de indamSnari sa afla,
insa (inimii inchise si de grija cuprinse tot
dulcele amar si tot largul stramt ii iaste)".
Cu o „cheie" (una dintre cele cateva)
capabila sa desfaca procesul de ale-
gorizare am putea afla ca acesti munti, atat
de asemanatori (doar abundenta retorica
pare a desparti, la o prima ochire, sediul
Inorogului de eel al Cucosuiui
evrnpenesc), semnifica un anumit chip de
a concepe si a alcatui o resedinta. Un chip
nou - as zice -, c3ci aceste sedii (muntii) le
procura locatarilor lor coneomitent
siguranta si confort. Masurile de siguranta
(impenetrabilitatea si inaccesibilitatea
erau probabil asigurate si de dimensiuni,
dar si de unele ame-najari defensive;
„Iacasuri!e" Cucosuiui Evropei se aratau -
ne amintim - „din toate partile bine
intarite") nu puteau fi neglijate,
Intrucat ,,muntii" se Inaitau in
nelinistitoarea „imparatie a pestilor", In
chiar capitala ei. Confortul (descris de
Europ.l de sud-est) pentm Timpul
Modem. Se preparau - indraznesc a
crede - cu destul aplomb si decizie si
iau ca rnartor iritarea cu care stolnicul
Con-slantin Cantacuzino (fort at de
neinteiegerile cu Brancoveanu, iscate
dupa 1707, sa slea mai mult pe la
conacele de Ia tara) se simtea
depeizat. impins c5-tre „|Sranie" de
absen|a snlonului si a bibliotccii, a
cadrului ..urban" ?i a civili-zajiei si, la
fel, as evoea pi ogramele edilitare ale
Brancoveanului, faimoase In-tru totul,
programe din care s-au nascut palatele
autor cu evidente supralncarcari atunci
cand revine asupra ,,muntelui" Cucosuiui,
parca pentm a sublinia similitudinea de
care vorbeam mai sus si a cir-cumscrie
scurtul ragaz de pace - „catava vreme cu
mare lineste, afara de toata grijea, viata
isi petrecu" - aflat acolo de Inorog:
„pasune de biv, ape limpedzi, izvoara
raci, gradini cu flori, livedzi cu pomi,
pomi cu roada si roada de toata dulciata
avea..."), chemat sa compenseze -
verosimil - starea de detentie voita pe
care o nastea izolarea, pare a fi. In acelasi
timp, si semnul unui alt tip de construire
a ambientului imediat. Ziceam ca
muntele Inorogului este identic cu eel al
Cucosuiui Evropei (acesta din urma
dispunand, probabil, de un plus de
siguranta). Inorogul - putem afirma -
vietuia, prin urmare, „evropeneste", intr-
un alegoric „munte" (camia in contingent
banuim ca ii corespundea palatal) care
beneficia de toate marcile fundamental
ale habitatului modem: utilitate, eficienta,
siguranta, confort, rafinament, decor
interior si exterior (sa nu uitam ca si
„ilustrissimi Costini" Ii vorbeau unui
voievod moldav de o „gradin3 a lui
Apollo"). Prin acest tip de resedinta
circumstanfele traiului zil-nic al elitelor
se despartea vadit de Timpul Vechi si se
preparau (si in aceasta
(deloc mai prejos decat „muntele"
Inorogului si decat eel al Cucosului
Evropei) ce intovaraseau prima
noastra „c;'.le regala" trasa intre cele
doua capitale ale Valahiei.
Sa fi ajans - ma intreb - prea
depane ..privind" (in acest „studiu de
caz") munfii intr una din iposta/ele in
care ei apar in Istoria iercjlijica? Nu
cred...
Timpul
18
 „Mai denainte decat temeliile
Vavilonului a sa zidi si Suniramis Intr-
insul raiul spand/urat (eel ce din septe
ale lumii minuni unu! iask i a sadi si
Eufratul intre ale Asiii ape vestitul prin
ulete-i a-i pomi, intre crierii Leului si
tamplele Vulfurului vivor de chitele si
holbura de soco:ele ca aceasi i sa
scomi".
in timp: „Daru-s-au in anul monarhiii pa-
siiilor 29.000, iara a monarhiii jiganiilor
30.1000, in anul epitropiii Corbului 1:00,
iara a epitropiii Strutocamilii 100") care,
In titlu, il insiiinta pe cjtitor-ca--.
„Iucn+rile" starnite de vrajba dim re cele
doua Imparatii dura ;era 1700 de anL_

•
Asa incepe Istoria ieroglijica si
cititorul este aruncat b .isc si iremediabil
intMjn ..timp" imens. djjai.itjn chip
bjuqe. cu buna stiinta. un~iTmpTj£tjv"(al

"IT
povestii adica) cu un debui vag si. cu o
desfasirare stupefiai ta^enba^iafiTtu-_
scriitoml lorjinrnimnd, cand
dinile unui citiior de letopisete), capabil
,,istc^ki^_seJrKb£iau-3100 de ani.
prin absenta ,,grai iteloriLsajlea di-
„Taraganarea" ' galcevTTTadezbaterilor
mensiuni coTosale iniTnieitietcTiiitre cele
in acest „timp ""plasat dincoio de vremea
„doua man si vestit z monarhii". Can-
fireasca apare ca o tendinis „normala",
tem1rTsi~a"$aza propria „istorie" intr-o
galceyjtorii punandu-si la dispozitie mici
isturie amga (realizaia printr-un artifi-ciu
„fragmente de etemitaie" (pentm a obtine
ce semnaleaza conventia sau Incifrarea),
un raspuus al Corbului — necesar
cuincidenta cu cea a civilizatiilor
continuarii unor tratative grave si urgente
diversificate {diversitatea creata prin
- Camilopardalul solicita un „soroc" de 20
poliglosie la inaltarea tumului Babel a dus
de ani) pe care nu se grabesc deloc sa le
la esecul grandioasei tentative a oamenilor
consume. Jntr-o harmalaie (care poate fi
care se semetisera sa atinga Ceml) si in
socotita sj dezordine baxoc%)_vorba
stare sa puna „semne" (gradinile
seintinde, „subiectele" discursurilor se
suspendate ale Semiramidei) ce puteau fi
xnasc unele dintr-altele, participant la
retinute de mcmorie. Acest imens temporal
dezbatere au adesea aerul de a ignora
admite prefacerile spatiu-lui si fumizeaza -
temele majore, ele sunt
prin durata lunga (nesfarsita - as zice) —
o^muite^wrexlijbitit verbale
marcile In stare sa impresioneze (inceputul
cujojtrXjiratujte, fara rost si fara
conflicinlui se pierdea intr-o antica negura
finalitateTlmre^cesti oratori ce
a vremii). ^Este .jnmpul" din afara
seTasa"necontenit atrasi de digre-siuni, de
timnului ^jdjnpul' care inceteaza a nai
relatarea unor lucruri „auzite" si care nu
interesa strict sub raport categorial,
par deloc interesati sS atinga punctul final
..timpul" ,..ahai*" spre a adaposti (intr-
(nu rezoltttia, ci diumul oratoric —
un ,.prezent" fara margin!) nesfarsitele
alambicat si nesfarsit — catre ea fiindu-
dezbateri in care personajeie se lasa n
k* pe potriva), apelul Vidrei la concizie
lgrenate cu o vo-luptate si cu un nesat pe
ori chemarea, rationalS, a Lupului de a-i
masura ..inaltimii" subiectelor abordate.
elimina pe vorbitorii incontinent! par a nu
Disputa pare a ignora timpul vectorial.
avea sens. Cuvantul este „r3sucit",
Este ad-, varat ca, din vreme in yre-
„invartit", trecut prin „ciur" si prin
me^autonil fixeaza „opriri"._datari. Ele
„darmoi" de dragul cuvan-tului.
sunt opera lejasajn temeiuUa"cefeiasi
Iniamuirile de vorbe sunt fabricate mai cu
crojTo'ogijarTl^bji1oase~(uii
seamS pentru atingerea unor performante
„hiiograFt_re3actat de Cofofana, uricariu
Intre zl uratoare, poarta urmatoarea ftxare
19
sintactice. Sensul lipsestc si dominanta
devine in Intel igibilitatea. XXI
Iar timpul... Timpul
- „pasir< de apa sau gegte de aer" -,
e5tg^acluTarTnrflT[jarl~5au,
rjaniic al Vidrei, orator cu apucaturi
qiTsla^Oraiea masurabil^. real a, este
despotic ■ („cu mare manie si proboza! a
lasaTa deoparte, ignorata (ne spune acest
tistui [pe Vidra] incepu si groznice senine
lucru^raaoptarea scTiemei
d n ochi si din cap \i tacj ii (ace r),
helioTr^T^CoTcheniTTui-gcneris
contestatar a! drepturilor celorlalti in
acronica). Conslruind un ,,tinivers fara so-
numele unei limpezimi a apnrtcnentei
hitie", Cantemir nu compunc o „opcra
care nu-i este nici lui proprie. Caii-tatca
caracterizata prin continuitatca discursu-
suplimentara, supranormala deci | Vidra,
lui literar; cronologia Mneara a succesiunii
contestata de Batlan pentru ca se misc..
evenimentelor e franta constient. rimpul
liber - si neiiresc - in doua ,.medii",
pierzandu-si durata neintrempta si directia
acvatic si terestru, se autode-scrie,
sa ireversibila (Doina Curticapeanu, op.
aparandu-se si invocand ..hotara:"ea" pe
cit., p. 135). Secventialitalea unor fapte ce
care o are „silloghismul la lo-ghica":
se petrec unele dupS altele lasS locul
,.Acum dara. binisor socotiti ca. de vreme
duratei lungi care domina si macina.
ce eu am putere din fire d3-ruita, pncum
Pentm ca, in fapt, toc-mai Timpul, ignorat
aerul a trage, ase a nu-1 trage In voie sa-
cu bunS stiinta Tn dimensiunile lui
mi fie, si pentru caci In doaa stihii pociu
„adevarate", este ade-varatul invingator In
lacui, dintr-acelesi ma izgoniti si alta
Istoria ierogliftca.
pricina in mine, precum mi sa pare, a afla
nu puteti..."), a unui hibrid „banuit" (stare
in care am putea d i slusi si o tentativa de
Hibrizii
deghizare) poate fi un motiv de excludere
din eomunitate si, mai ales, din competitia
^^tm^jipare^bibrida — o obsesie, as zice, a
pentru putere. Dupa cum, in alte situa-tii,
lui Cantemir In popularea Istoriei
imposibilitatea clasificarii (intransigentii
ierosiiftce — tine de un motiv baroc.
analisti vor mereu claritate) este folosita
Caracterul aproxknativ al acestor
ea temei pentru judecati depreciative (mai
..aparitii^iipsa lordejdentitate (provocata
ales daca fiinta cu pricina este si
de imposibiiitatea „tncadrarii" in-n=-o-
izvoditoare de galceava). .Liliacui. de
^rp^ie.Jva?iai)k7p^e tema
pilda, JlyjuirJStjUoriu si soarece
degracTaTTiyproduc^mbigultai^t"DaTg
zburaioiiu."t(sintagmele cantemiriene sunt
si con-~ jfijzj£_ iar frecventa remarcaHtla
fntotdeaima oximoronixeXes«\rcer-cetat
cu"care eleTe amesteca In poveste pune In
cu atentie, intai cu o anumita detasare
pericol chiar stabilitatea lumii, de vreme
(„carilc cu aripile ce zbura si cu slobodzi
ce principiul ordonator dispare si lasa loc
niia prin aer ce imbla, spre ciata
unor „combinatii" neasteptate.
zburatoarelor, adeca supt st3panirea
Potrivit manierei paradoxale In care se
Vulturuiui a fi il arata, iara amintrilea Intr-
desfasoara multe din discutiile ce umplu
insul alalte hirisii socotindu-sa, in niamul
cartea, vorbitorii Infatigabili Incearca s3
jganiilor supt domniia Leului II da"), mai
defiueasca - cu ajutorul cate-goriilor
apoi insa, dupa ce este de-clarat declarator
„loghicai" mereu invocate, apel evident
de „galcevi" in lant, cu o ascutime pe cat
absurd, - ceva ce nu se poate supune
de sistematica, pe atat de tendentioasa:
circumscrierii. Unii hibrizi par a fi
„intai, c3 fata ca dobitoacele, a doa, c3 la
suportabili. Nu si dezirabiji,,aUiaci cand
cap iaste ca soa-recele, la aripi ca albinele
interventiile lor In dezbatere deranjeaza,
iaste: [...J a patra. ca la picioare in fire pe
asa cum se intampla cu^a£anul
20
altul sa i sa asemone nu are, de vreme ce
aripile in picioare si picioarele in aripi ii
sint. A cincea c3 dziua orbacaiaste, iara
noaptea ca puhacea purecele in prav as-
cuns z3r >ste'\ Minat de atatea ,.asocieri'"
eontradictorii, statutul Liiiacului este
coborat spre derizoriu, insul fiind declarat
incapabil sa-si circumscrie starea, „in
mesiersugul cuvantului nedeprins fiind si
in tropurile ritoricesti neinvatat". Liliacui
ii va uimi insa pe cei ce-1 contestau printr-
un schimb de replici agere cu Moimata
(prima este o tirada compieta contra
tiraniei) incheiat cu un exemption
(,.povestea dulfului cu a corabiianului")
abil ales.
Suportabilitatea - spuneam mai sus -
de care se bucura, totusi, aceste in-
truchipfiri „de niam cu prepus" are un
temei, ca sa zic asa, natural. Ele exista.
„Nealinierea"' lor - fie ca e vorba de
proclamarea starii lor „ciudate", fie ca le
sunt dibuite „defectiuni" ascunse (ca in
eazul Brebului care, „partile barbatesti
pierdzindu-si" [prin autocastrai e], cade
intr-o anormalitate agravata retoric).
Langa acesti hibrizi (declarati ori banuiti)
„firesti", intre p3sari si dobitoace se misca
alcatuirile „monstruoase". imenfiile; se
misca nonnal, nestanjenit, pentru ca fac
parte din aceasta lume unde ..normala"
este „anormalitatea".
Strit'ocamila (in grafia etimoiogizanta
a autorului - „Strutocamila" -grecii nici nu
aveau un cuvant pentru ,.^t^ut*•,
vietuiioare impura dupa Sfdnta Scriptura;
ii ziceau stntthos „vrabie"\ a :5ugand
adjecivul katagaios „care traieste pe
pamant", „care nu zboara") este un
..hibrid" vechi, fapt mai putin rc-aiaK^t--
pana-ttcum. Cantemir a gasit aceasta
ciuda^enie („pasire dobitocita si vita [sau
jiganie] pasarita") Intr-un inventar ce
adnna produsele fameziei combinatory (in
primul rand onomaslice) a Medieva tatii.
Sa amintese doar ca in I ' i a f a sjintilor
Varlaam si Ioasaf (carte ce s-a n a scut si a
suferit pre facer i in urma unei aventuri
literare de-a dreptul fabuloase si pe un
traseu ce a legat Orientul Indepaitat de
lumea bizantina), privighetoarea
(„moralistul" parabo-lei ce Ii poarta si
numele) II mustra pe vanatorul inabil si
nechibzuit, aducan-du-i la cunostinta - si
starnindu-i astfel tardive regrete - ca In
„ranza" ei se afla un margaritar mai mare
decat oul de... strute -amila.
Orgolios (etalandu-si drept „vrednicii"
dimerisiunile si capacitatea de a di-gera
once,~pana si metalul; cei vechi - si
credinta era inca actuals in timpul lui
Paracelsus - considerau ea strutul poate sa
coaca ,,prin digestie" fienil si piatra si sa
le transforme in alimente) la culme,
emfatic, vanitos peste masuia (mlsatura In
care OoinjLCurtieappann identifica o
variants.a^istejitadei ba-roce), dorind sa
para ceea ce in fapXatLexaXrEu sint un
lucru mare si voiu sa fiu si mai mare, caci
aceasta chipul im vrajeste. De vreme ce
tuturor celor ce ma privasc, mierare si
cuidesa aduc. In palaturile Imparatilor de
pururea ma aflu. Puterea stomahului atata
im iaste de vartoasa, cat si pre fier, si pre
foe a amistui poate. Ac^stea vrednicii la
mine aflandu-s3 au nu toate laudele Cuco-
nozului si samaluirile Corbului mi sa
cuvin? Asijderea agiutorind priinta si
ocroteala Vulturuiui, de m-asi putea in aer
Inalta decat toate zburatoarele, asesi si
decat Vulturul, mai aratoasa asi fi"), acesi
personaj, ce produce ..mera-viglia" si
„stupore^l.(si a c3rui circumscriere
genereaza fabuloasa „galceava" din prima
parte a Istoriei...\ ej^jnjond (raspunsul, la
care cei de fata „rasul cu hohot isi clatira",
este edificator) un monument de
stupiditate. Ignoranta (..categoriile
loghicai n-au citit si in cartile stiintii nu s-
au zabSvit") fiinta, blo-cata de
ininteligibilitate („la intrebarea ceintii, da
r3spunderea catintii si fel-deintii"), nu
poate comunica. In ..prostimea" ei
(scuzabila - cad de acord dis-putantii),
plinS de infatuare (caci pretinde a stapani
in detaliu tainele mor-fologiei),
Strutocamila scurtcircuiteazS orice
tentativa de identificare: „Ase dar§, dupa
21
socoteala si sfatul acestui intelept si
anonim sfetnic, «Cum te chemi?» pe
Strutocamil3 intrebara. Iara ea raspunsa:
«Eu pe mine niciodata nu ma chem (au in
locul numelui grammatica n-ati citit, unde
arata ca ma In locul numelui eu, de
cadereachematoare sa lipseste?). Ce altii
pre mine, <0, dumneata!> ma chiama».
Iarasi o intrebara: «Dara numele iti iaste o
au pe alt nume te chiama?» Iara ea
raspunsa: «Cand striga catra mine cineva,
atunce audzu, precum si pe voi, acmu cand
m-ati chemat. v-am audzit»..." si Ii trimi-te
pe tenacii - totusi - analisti spre capatu!
rabdarii: „Cu totii deodata cunos-cur3 (c3
nu In chipul aratos, nici In dobitocul
capatanos, ce in capul pedepsit, si cu
multe nevoi domirit crierii cei multi
salasluiesc). In care chip si tampa mintea
saracai Strutocamilii sa ar3t3. De care
lucru mai mult a o certa si in zadar
cuvintele a-si lepada sa parasira...".
Gandu! „irouicc.-.c" a, autcrului - abiu
disimulat in dizertatiile grave, ba-zate pe
mecanisme si tnmiteii savante, ce fac
volute in jural „ciudateniei'" {Citscalul |un
iubitor baroc de poliglosie]: „lii cea
sistitachi diafora hirisiia lucrului loeul eel
mai de sus poate tinea dup. deosabire,
precum cele cinci glasuri a Ini Porfirie pol
esc, adeca niamul a 1 dihanie, chipu!
pasire, deosa-birea zburatoare, hit isiia
uuitoare, tamplarea I; pasire itirasi supt
hirisie sa cuprinde..."; I idru [despre :are
ni se spune ca „m putine laclii topise
asupra car-tilor filosolesti"]: „Acea ta
precum hirisa cam ia sa nu fie penele o
vadesc, si iarasi hirisa pasire sa nu fie
nezburarea in aer o pareste si vantul, carile
nu o poate radic i. Ca precum tuturor stiut
iaste ca oata hotararea pasirii iaste a fi
dihanie cu pene, zburato ire si oatoare.
Deci di laniia iaste niamul, iara zburatoare
deos; birea, care d osabire, asesi de tot ia
Sirutocamila lipseste; Lupul [care „intTi
toate jiganii e - zee Vulpea - nu numai bun
si adevarat filosof, ce inca si i pitit, iscusit
inatomic... iaste'", el fiind Invatat „in
scoala lui Dio-ghenis si ii filosofiia c< -i
dzic caneasca", [adica cinica] incearca
distingeri fine pentru lecare „comr >nent",
evocand ,.cele patru ftresti pricini":
„pricina fa-catoare" - auza eficien a -,
,.partea matcriasca" - cauza materiala -,
„prici-na formei" - cauza forn ala - si
„pricina savarsitului" - cauza finala)
explo-deaza fara chivoc. Fapt ira, impusa
de Corb in jiltul de epitrop al inonarhiei
Vulturului. cu o,.normal tate" contestata
ori aparata cu dovediri subliri si bine
slefuite sau cu gesluri a ltoritare, este
aruncata in ridieol. C'ortegiul imperial cu
care pleaca dinspre G umadzii Boului
spre ravnitul taram „Tncununeaza" o
imagine (cea a incompat bilitatii absolute,
fruct al presiunilor si inechitatii flagrante)
la care autorul t udisc pe multe pagini:
..Toti era cum era, iara toata minunea si
ciudesea in Jamila sa cuprindea (ca,
precum soarele cu a sa lu-mina toate
stelele icope e si nevadzute le face, ase
pasirea dobitocita si vita parasita pre toate
le m; scara covarsia). Caci la Camila in
loc de peri si de floci, cu pene rosi. o im:
racasa, langa carile aripi negre ca de Corb
alaturase, Ia grumadzii Cam lei a I
cohaiat, capul bouh i ecl buarat prepusese.
Coada Paunului cea rotai i, nu lespre sapa,
dupa obiceiul tuturor dobitoacele, ce in
loc de cercel, alatu ea cu capul, In sus o
radicase si, de comul eel drept lipind-o, o
legase (ca unde apsai i galbana degetele
vapseste, acolo la Camile coame, aripi si
pene odras este) .
La celalalt cap.it al „ ixei" hibrizilor,
la polnl - obligatoriu - (caci schema
alegorica fundame italS i
cartii_este_„mahiaL', hipta dintre-
principii) - alsubli-murnf-s^alla, asttptaiT
olitar si el (singurata.ea'fiind
chipuTpredilect de a exista al personaje or
1st >riei ieroglifice, al
celir,.identificabile", binelnteles, celelalte
ac(ionant in gi ipuri) si - prin urmare -
ineficient^v/'/ear///J..eroul, combatant in
num le dr ptatii. „Distanta" dint:e oJiosisi
Manocheroleopar-dalis (caci despre a :est
22
p odus al unui scenuriu minutios este
vorba) va fi populate si de intruchi] iri cc
acced doar spre prezentari relativ neutre
(cum ar fi Camilopardalul, p care Cantemir
il descrie traducand - zice P.P. I' inaitescu -
din Etiopicele h i He! odor un fragmem
des;.ire girafa: „Aceasta jiganie la tmp cat
camila iaste de mare, piialea, ca cum cu
soldzi ar II, in feliu de feliu pistrita si
picata ii iaste, de unde si numcle, poate fi,
Camila-pardos i s-au alcatuit..."), semn
posibil al unui interes auctorial scazut.
Combatantul de care vorbeam, traitor deja
in istorie (intr-o eternitate asigurata de
fixarea in scriptc, caci - spune la un
moment dat Vulpea - „dupa armele si
faptelc iroilor, con-deiele istoricilor, de nu
s-ar fi pre alb clatit, Inca de demult si
lauda numelui lor deodata cu oasele tama
o ar fi acoperir), „din toate jiganiile
pamantului mai vestit si mai ales", este
urmarit cu atentie, aventura lui presarata
de „prc-obrajenii" devenind subiectul unui
veritabil ,,mit". lnorogul (fiul merituos al
unui parinte cutezator) ii spune Soimului
povestea „transformarilor prin apro-
priere". prin acumulare, caci neostenitul
luptator Isi provoca prefacerile prin Juarea
duhului" celor pe care li Invingea in
primejdioase monomahii succc-sive.
Nascut oaie („deci Intai, si la chip si la
fire, mielusel"), aretele se va preface in
lup, apoi in pardos, pentru ca in cele din
urma, adaugand „grea greuimea filului si
sprintina iutimea inorogului", sa-l infhinte
si sa-1 doboare si pe leu. Cantemir
construieste vadit un model de umanitate,
un erou exemplar („blandetea oii,
nuelepciunea lupului, cunostinta
pardosului, greuimea filului, iutimea
inorogului si vartutea leului"), care,
devenit ..obladuitor" prin vointa
vede...". Cei vechi (Ovidiu, de pilda) il
admirau pentru c5 se hr.'mea doar cu aer,
..publicai", va fi monarhui pilduitor (eel
din Vita Constantini Cante-myrii) care
..prin catava vreme cinstes, frumos, drept
si cu in{clepciune, cum S3 cade, pre toate
jiganiile si dobitoacele giudeca, indrepta,
ocrotiia, paziia si stapaniia (ca atuncea
pubiica intloreste si odrasleste, cand
stapanii miluiesc si ciarta In dreptate si
suppusii asculta si slujesc din dragoste").
Un „mit" familial, genealogic (s-ar fi
vrut si dinastic), un elogia adits tatd-lui
menit sa Indreptateasca nazuintele fiulut.
Hameleonul
Nu cred ca descrierea Hameleonului,
pe care Cantemir o face in cartea a V-a,
pregatind aventurile din partea a doua a
Istoriei ieroglifice, vine din Fi-ziolog. Mai
degraba aceasta imagine aduna, langa
elemente furnizate de ob-servarea directa
(„c3ci Hameleonul pre carile a videa ni s-
au tamplat prin vremea unui an In cusca
inchis..."), date ce descind, probabil,
dintr-un tratat de zoologie: „Chipul decat
altor jiganii mai mult broastei sa
asamanS, numai capul spinticatura gurii
pestelui ce-i dzic lacherda sa raduce;
grumadzi n-are; gura mult spinticata si
pana la umere adjunge, caci, ca si pestele,
grumadzi n-are, ca capul cu spinarea la un
loc i sa tine. De la cap pSna la coada
spinarea ca a porcului grebanoasa si
garbova-i iaste. Peste tot tnipul par sau alt
!"eli tie piiale nu are, ce pre unde ar fi s3
fie albusul ochiului. ianisi soldzisori ca si
peste tot trupul are, numai mai manuntej;
tot ochiul in chipul movicli|ii din melciui i
afarS ca a broascai ies si de la radacina in
sus, de ce marg, sa ascul, iara in varvul
ascutiturii lumina ochiului cat un graunt
de mac gaibiiiind s;1
aspirand acest element primordial prin
toti porii. Cantemir tntareste aceasta
23
convingere („ce hrana aen.il si vazduhul
ii iaste"') prin constatari personals:
cameleonul captiv pe care If \azuse „fara
mancare si fSrTi bau;ur3 au irair. Putand
s5 demonteze ..mecanismul"".sdrimbarii
cu\oru_(.iiejgr}iQrjh:a^ £Ue_unjd£t
fundamental al oricarei lumi baroce), cu
motiv (,,cinci sa manie sa face
verdeTcand s3 Tntrista sa face negru...")
sau fara („Asijderea si f ;ra pricina in tot
feliul de fete sa schimba" - mimetismui
precumpSnind: „iara mai varies in iloarea
ce-i sta denainle. hirisi imr-nceia s3
mutS") — „graun(cle cele manuntele
carile in chipul sagriului peste piiale ii
sint, fietecariie din patru parti, in patru !
e{e iaste din fire vapsil, adevar alb.
negru, rosiu si albastru in (loarea cei
iulu , carile sint vapsele din fire
statatoare. Deci, cand va sS sa faca
negni. toti soluzisorii cu partea cea
neagra in sus ii intoarce" -, Cantemir se
desparte de naturalistii antici in privima
putintelor de colorare ale jiganiei. In a sa
1/istoria natural is. Pliniu spunea c3
rosu! si albul nu pot fi realizate. Dupa
Cantemir, cameleonul are puteri
nelimitate: ,,asijderea cand va sa sa faca
rosiu, alalte dedcsupt ascundzind, partea
soldzisorilor cea rosie deasupra scoa-
te"..., „cand va sa sa mute intr-alte fete,
fetele soidzilor amestec^ si, ii chipul
zugmviloi din cateva fiori amestecate
altii floare scorn este...".
KmS nici a lost vorba de
descriptie ,.stiintifica" (o lung§
digresiune). Hie-rogliia care
esenualizeazS personajul - Hameleonul
— este nu doar versatile (in sunboMstica
populara - absenta unor opinii stabile), ci
fu iciarmente male-fica. Un c< >d genetic
particular (fatal sau. Apariul, cara ap3 d -
la „fantanele de sange" aflate la poalele
„munlilor vrajbii" .,in tara ce sa chia n3
Pizma'", inde-letnieire de care s-a
apropiat si Hameleonul dupa ce „venise 3
mai la varsta") ii comanda actiuni din
care izbucnesc conflicte. Sa-mi fie i
gaduit sa v3d in acea: t3 incorigibila
aplecare spre rau (am insirat mai sus der
ommarile in cas-cada care ii circumscriu
„moralitaiea") nu doar un vector a relelor
naravuri deprmse de ,.jiganiia spurcata"
la „scoala" Camilopardaluh 1, unde
ascultase lectiiie de .,ithica", ci si un
reflex al unei simbolistici oculn. In Evul
Mediu, o set ta de vrajitorij „ataratorii de
furtuni"', folosea par^i ale t.upului
cameleo-nulu (ficiiiul, de regula, dar si
capul si gusa) pentru a stand iempeste
Insotite de vi Mente descarcari electrice.
Cameleonul putea produce ; semeriea
dezlan-tuiri, fiindca, ne amintim, se
nutrea din belsug cu aer (,.cu at • a sa
paste si eu vant i sa hr3ni firea fiindu-i").
Hameleonul este, deci, un at tutor.
f.etins mediator Intre
Inorcg_sixe^La^unuantorilor.^IJai
■eJeonut — intru-
chip^reTRaujura^^
i_su5f£^Joc~al
supnijnard misiunifpTcare si-o asumase.
Langa imobilismi I „hieroglific" al
celorlalte pers m^erdestiit-de
rigTef~5jezate pe palierele Ui ui univers
ierar-hizat. e! pare de-a dreptul
eomplicat, aproape complex, „sta e" care
II obfiga pe amor sa-l „eerceteze" cu
atenfie,. Este un participant abil at la
construirea discmsiilui, public, punandu-
si gandurile~ sC faptele~~(ignobi e) "sub
acopersP mani d b i n e l u i celorlaljl Teza
folusuTui c/c oAjr/eT a~~demeis
jluKnL^reptmTin
:ateresul colectivitatii, este frecvent
evocata In Istoria ieroglifica. Iat-o in
ca-'jva^.sententii", eliberata, adica,
pilduitor din context: „Cand pentru
facut .olosul de obste cineva sa fericeste,
cuvioasa si frumoasa iaste lauda"; „Orice
spre binele si folosul monarhiii- iaste
aceasta a arata si a grai sa cade"; „Intrc
niuritori mai cinstesa si mai adev3rata
lauda a sa agonisi nu poate,"decat carea
cu folosul a toata publica s-au
castiga^^J^ecvemaxu^are^aceastaLsustin
ere jpare in textele epocii (cronicarii
Brancoveanului - si nu numai ei -
24
instituie laJSpta bunS depiisQ spre
folosul de obste criteriul fundamental de
calificare a feluritelor prestatii)
ne_convinge_ca_suntem in fata unuia
dintre conceptele fund am en tale ale
mentaluluLromanesc, ale modelului_
mental impartasit de elita
car1:tllrareascarde la ingemanarSa
secolelor al XYlf^ei si al XVIII-lea.
Nimic mai potrivit decat aceasta teza
artlcuTata de Re7ia^'eTeai5puseana si
atat I s agreata apoi de umanistii
Rasaritului Europei pentru alcatuirea
unei fatade care sa simuleze onestitatea.
In limitele discursului* public, repet.
Pentru ca iiscursul privat al insului, eel
adresat unor „parteneri" (reali sau
prezumati) :apabili sa adere la
complicate! sau inventar de neadevaruri
(preparate Intr-un .aborator ce aduce a
bucatarie: „Hameleonul dupa ce c3t putu
catra toti min-.iunile fiarsa, coapsa, sar3,
pipara, inghiti si borl..."' sau „fnca iarasi
capacul ninciunii deasupra tingirii
viclesugului adaogand..." ori „Acestea
intr-acesta .hip fatamica lighioaie in oala
faralegii dzama nedumnadzairii cu
lingura • rajmasiii zamintind si
vanturand...") justifies direct (si
machiavelic) folo-iirea oricaror mijloace
pentru atingerea telurilor marsave. IncS
si mai semni-:icative pentru luminarea
subtextelor metamorfozelor sunt
,,convorbirile per-ionajului cu sine
insusi", solilocviile ce preced schimbarea
culorii sau inso-:esc clipele de
„melianholie", monologul interior ca.re
isi asigura drept de ce-:ate in literatura
Gandul „ironiccsc" al autorului - abia
disimulat in dizertatiile grave, ba-zate pe
mecanisme si tnmitei i savante, ce fac
volute in jurul „ciudateniei" (Ciacalul |un
iubitor baroc dc poliglosiej: „];■ cea
sistitachi diafora hirisiia lucrului lotul eel
mai de sus poate tinea dup. deosabire,
noastra o data cu aceasta carte a lui
Cantemir.
iiameleonul^este, deci, inclmat spj"e
reflectie. >
ubJe^tuJ_at^e_slOJUiieditafii pare
aTTunul singur —folosul osebit (cum va
zice Anonimul Brdncovcnesc nu peste
multi ani), mteresul^peisonal, urmarit fara
preget, fara scrupule. rotunjit prin
defectiuni produse celorlalti
(„Hameleonul in tot chipul raul
Inorogului binele si folosul s3u a fi
alegand si in moartea lui viata sa
alcatuind..."). Acest tel :I acapareaza, II
face „melanholic", c3ci impulsurile
activismului s3u neostoit >ste de o
„h3micie" §i o mobilitate" - acea
mobilitate generate de „provizo-ratul"
uneltirii, de factura ei mereu „tranzitorie"
— remarcabile, circula, se fr3-.Tianta, se
zbate, ia decizii uneori pripite, le
modifica, apoi) vin de regula dinspre
doua trasaturi de caracter care II fac sa
vietuiasca in circumstantele unci
permanente si insuportabile (auto)
„frustrSri": insa{ictatea si invidia.
JH^meje^ntuJ^tejin_iZ£iaf«A-4?
oamea aceasta, dcparte de a fi una
metafizi-e3 (cum Incearc3 sa ne
convingS o „sententie": „ca din multe
porta sufletului neclaiita ar fi, de n-ar fi
simtirile pre dinafara iscnditoare si apoi
indemn3-:oare"), este foartejnarerjalj,
localizata firesc In visrere (niste viscere
lacome) >i de dimensiuni insemnate
transformate in stBmnale'sbnore (chiar
dac3 totul se petrece in „vis"): „Foamea
dara incepand, maruntaile i sa intorcea si
sto-
precum cele cinci glasuri a lui Porfirie pot
esc, adeca niamul a I dihanie, chipul
pasire, deosa-birea zburatoare, hirisiia
nuitoare, tamplarea ii pasire iarasi supt
hirisie sa cuprinde..."; I 'idru [despre :are
ni se spune ca „m. putine iaclii topise
asupra car-tilor filosofjsti'']: „Acea ta
25
precum hirisa cam ia sa nu fie penele o
vadesc, si iarasi bin's; pasire s3 n u fie
nezburarea in aer o pareste si vantul,
carile nu o poate radic i. CS precum
tuturor stiut iaste ca loata hotararea pasirii
iaste a fi dihanie cu pene, zburato ire si
oatoare. Deci di aaniia iaste niamul, iara
zburatoare deos; birea, care d osabire,
asesi de tot ia Strutocamila lipseste;
Lupul [care „intrt toate jiganii e - zice
Vulpea - nu numai bun si adevarat filosof,
ce Inca si i pitit, iscusit inatomic... iaste'",
el fiind invatat „in scoala lui Dio-ghenis
si ii filosofiia G -i dzic caneasca", [adica
cinica] incearca distingeri fine pentru
iecare ,.comr ment", evocand ..cele patru
fircsti pricini": ,.pricina fa-catoare" —
-auza eficien a -, ..partea matt riasca" —
cauza materials -, „prici-na formei" -
cauza forn a!a - si „pricina savarsitului'" -
cauza finala) explo-deaza fara chivoc.
FSpt ira, impusa de Corb in jiltul de
epitrop al monarhiei Vulturului. cu o
„norma! tate" contestata ori aparata cu
dovediri subliri si bine slefuite sau cu
gcsiuri a itoritare, este arimcata in ridieol.
C'ortegiul imperial cu care ple..ca dinspre
G umadzii Boului spre ravnitul taram
„Tncununeaza" o imagine (cea a
incompat bilitatii absolute, fruct al
presiunilorsi inechitatii flagrante) la care
autorul t udise pe multe pagini: ,.Toti era
cum era, iara toata minunea si ciudesea in
,'amila sa cuprindea (cS, precum soarele
cu a sa lu-mina toate stelele icope e si
nevSdzute le face, ase pasirea dobitocita
si vita parSsita pre toate le m; scara
covarsia). Caci la Camila in loc de peri si
de floci, cu pene rosi o inr racasa, langa
carile aripi negre ca de Corb alaturase, la
grumadzii Cam lei ctl cohaiat, capul boult
i ce! buarat prepusese. Coada Paunului
cea rotat i, nu lespre sapa, dupa obiceiul
tuturor dobitoacele, ce in loc de cercel,
alatu ea cu capul, in sus o radicase si, de
comul eel drept Iipind-o, o legase (ca
unde apsai i galbana degetele va'seste,
acolo la CSmile coarne, aripi si pene
odras este) .
La celalalt cap.it al,. ixei" hibrizilor,
la polul - obligatoriu - (caci schema
alegorica fundame itala cartii este
„mahia", lupta dimre-pxincipii)-
arsubli- muhri-se^nna, asti pfaTT
olitar si el (singuratf.ea'fiind
chipuTpredilect de a exista al personajc
or 1st iriei ieroglifice. al eel >r
..identificabile", bineinjeles, cclelalie at|
ionan< in gi ipuri) si - prin urmaie -
ineficient^v;7eac///> eroul. combatant
in num le dr ptajii. „Distanta" dint e
odiosi si Afanocheroleopar-dttlis (c&ci
despre a est p odus al unui seen iriu
minutios este vorba) va fi popu-lai i de
iuti uchij .^ri ci acced doar spre prez
ntan rclativ neutrc (cum ar II
( iinilopanlalul. p care ("antemir il dcscne
tr. ducand - zice P.P. Panaitescu
din litiopicctc Ii i I It-1 .uloi un frafMncni dc
t e •.•jrala: ..Aceasta liganic la trup cat
camila iaste dc mare, piialea, ca cum cu
soldzi ar fi, in feliu de feliu pistrita si
picata ii iaste, de unde si numele, poate fi,
Camila-pardos i s-au alcatuit..."), semn
posibil al unui interes auctorial scazut.
Combatantul de care vorbeam, traitor deja
in istorie (intr-o etemitate asigurata de
fixarea In scripte, c3ci - spune la un
moment dat Vulpea — „dup3 armele si
faptele iroilor, con-deiele istoricilor, de nu
s-ar fi pre alb clatit. inca de demult si
lauda numelui lor deodata cu oasele tama
o ar fi acoperit"), „din toate jiganiile
pSmantului mai vestit si mai ales", este
urmarit cu atentie, aventura lui presarata
de „pre-obrajenii" devenind subiectul
unui veritabil ,.mit". lnorogul (fiul
meriruos al unui parinte cutezator) Ii
spune Soimului povestea ,,transfonnarilor
prin apro-priere", prin acumulare, caci
neostenitul luptator isi provoca
prefacerile prin Juarea duhului" celor pe
care ii invingea in primejdioase
monomahii succe-sive. Nascut oaie („deci
Intai, si la chip si la fire, mielusel"),
aretele se va preface in lup, apoi in
pardos, pentru ca in cele din urmS,
26
 adaugand „grea greuimea filului si
sprintina iutimea inorogului", sa-1
infmnte si sa-1 doboare si pe leu.
Cantemir construieste vSdit un model de
umanitate, un erou exemplar („blandetea
oii, intelepciunea lupului, cunostinta
pardosului, greuimea filului, iutimea
inorogului si vartutea leului"), care,
devenit „obladuitor" prin vointa
..publicai", va fi monarhul pilduitor (eel
din Vita Constantini Cante-myrii) care
„prin catava vreme cinstes, frumos, drept
si cu Intelcpciune, cum s3 cade, pre toate
jiganiile si dobitoacele giudeca, Indrepta,
ocrotiia, pSziia si stapaniia (ca atuncea
publica Infloreste si odrasleste, cand
stapanii miluiesc si ciarta in dreptate si
suppusii asculta si slujesc din dragoste").
Un „mit" familial, genealogic (s-ar fi
vrut si dinastic), un elogiu adits tata-lui
menit sa indreptateasca nazuintele fiului.
Hameleonul
Nil
Nu cred c3 descrierea Hameleonului,
pe care Cantemir o face in cartea a V-a,
pregatind aventurile din partea a doua a
Istoriei ieroglifice, vine din Fi-ziolog.
Mai degraba aceasta imagine aduna,
langa elemente furnizate de ob-servarea
directs („cSci Hameleonul pre carile a
videa ni s-au tamplat prin vremea unui an
In cusca Inchis..."), date ce descind,
probabil, dintr-un tratat de zoologie:
„Chipul decat altor jiganii mai mult
broastei sS asamana, numai capul
spinticStura gurii pestelui ce-i dzic
lacherda sa raduce; grumadzi n-are; gura
mult spinticata si p3na Ia umere adjunge,
caci, ca si pestele, gmmadzi n-are, ca
capul cu spinarea la un loc i sa tine. De la
cap pana la coada spinarea ca a porcului
grebanoasa si garbovS-i iaste Peste tot
tmpul par sau alt feli de piiale nu are, ce
pre unde ar fi sa lie albusul ochiului,
iarasi soldzisori ca si peste tut tmpul arc,
numai mai m.anun^i; lot ochiul in chipul
movieli|ii din melciuii afar.1 ca a broascSi
ics si tie la rSdacinS In sus. de ce marg,
sa ascut, iaia in v.iivul ,iscu|iturii lumina
ochiului cat un graunt de mac galbinind
sS maliul tare Ii chimiia; carile de toata
stiima a simtire ca aceiagol, cu de moarte
fipete: «vai. majele! vai, maruntSile! vai,
pantecele! vai, vintrile mele!» a sa vaiela
si a s - vftiera incepu".
Sigur ca aceasta foame pare de
nestins. fiindca esie alimentata dc o za\-
is-iiv ncliniitai i. Cu indcpartari marunte,
Cantemir 11 de: mesje pe pizm<:tare{ ui-
tandu-se la i e scnsese Miron Costin in
Siihuri impotr.va zavistiei: „( a zavist-
nicul mfihnii ea inJoita poarta, una cand
lui ceva rau, alta cand altuia (eva bine sa
nu cumva vie s3 feme" sau „Ca
zavistnieii pentru nail altora decat !e
btnele s3u mai mult sS t>ucura".
In aceas'3 „lume". unde se diserteaza
atata despre dreptate si nedreptate,
despre ade\ ir si minciuna si Hameleonul
are o „dreptate" a Jui. Pe care o §i
proclama p; tetic - „In ce, dara, panS intr-
atata am gresit cat supt atf iea ocSri
si defaimar' m3 suppui? Pentru binele de
obste am silit; pentru prcpadeniia
nepriatinuh. amanduror monarhiilor. cat
am putut m-am nevoit. Ca. precum
sa dzice cm intul adevarului, mai bine
iaste sa piara nnul pentru tot norodul"
- socoiind-n moralmente
intemeiata.^Monda^a (tnvatata - ne
amintim - la
scoaia Caniilopadalului) era
ceAa_vickniei, a simularii (poatedoai
Vulpea,
, ii3tre_celelal e pe sonaje, sa-f stea
alaturj_Irr^ivTnta-;irtei
d"simidarii)ra~jura-
mantuiui (suprei ie~^Tratate""Tricheiate
si mereu neresp"ectare "de eroii Isloriel
ieroglifice) ealp. Hameleonul mizeaza, In
eonstruirea propriului traseLi, un tra-
seu al tradarii, toonai pe mcfedere~a
acordata di3jin_partener onest (, Inorogul
si dreptatii
bizu:t7^I~daTului~"euvahr5i
27
giuramant sprijenit fiind...") unui .onsecventa in opinii, face dezinvolt pasi
legamant.J I ex; loateaza, altfel spus, intre „contrarii'*, aratnndu-se un I emn
buna_credinta atat a adversariior, cat si discipol al retorilor, „cei ce mestersugului
a atiatilor vremt InicTTHameleonul cuvantului invatatori sint", a .3ror
nepuiand sa uistituie ..uniuni" Je lunga
suprema arta consta in foarte subi.lul
durata). fi face^ L e pilda, pe duiaj
„comert" cu perechea „adevar"
s3_^l_reclame pe
-..minciuna".
Soimjatotputermcului..Corb^
Diatriba, cu marci de amar3
sporind pana la i ivelul unui pericol
imprecatie, prin care Soimul („aliatul",
ezitarile aceluia. Si incearca s3 teape ast-
„st3-: anul" manipulat) li dezvaluie
fel de un „stapai " incomod. „Stapanii" si-
(descopei indu-le stupefiant) uneltirile,
i schimba, de altfel, in f tnctie de
face din acest mester (baroc) al
circumstante si ( e propria situatie.
metamorfozei si al jocului subteran un
MisiificS in dreapta si in stanga ljungand
personaj demn de luat in seama. Cititorul
chiar la paradox de ,.aufomistificari"...
imi va ing3dui sa o reproduc, nu numai
Faimosul s3u vis - in fapt u i cosmar
fiindca este parca mai vehementa, mai
plasmuit la gran ta nebuloasa dintre
fulminanta decat sirarile de calificSri
somn^rt^he~to*veghe toropita) si cen-
metaforice pe care le-am evocat mai sus,
tral pe foe, „stih e" agreata de Cantemir
ci si pentru ca aceasta „replica"-blestem
(cu un simbol — salamandra — ce a
(retoric impecabilS) analizeaza si
adunat prin timp de la Pliniu si Aristotel
sistematizeazfi (trecand de, la formularile
si pana la rosacrucieni, fclurite sem-
deprecia-torit la interogatii si deslusind In
nificatii), esieja cuit In fel si chip,.in
predispozitiile malefice infatigabile ale
ca;.eva randuri. Ipterpretarile, coerente
insu-lui o elocventa „coincidentia
si ingenioase to; :e (doar vin — vedeam
oppositon:m"), identifica si eticheteaza un
mai sus — de ia~un oniroman: abilitat)
com-portament deloc linear si
ajcatuiesc^ merei contexte
„motivatiile" lui: „0, Hameleon,
^rezisjiliav'ojabjle. „Vj-.ui" proiectaM 1
Hameleon, jiganie spurcata. Hameleon, o,
„vtata"
puterile ceresti eate vapsele le ai pe piiale,
.devyieo constn. jfigxu"care se
atatea pe-depse sa-ti dea supt piiale! O,
manevreaza.
pricaz de n3caz si pacoste pricaznica,
——
Hamele-oane! Baiaur mic si zmeu in
Discursurile Hameleonului (care is;
venin, Hameieoane: domnul diavolului si
ingaduie chiar momente de „teo-reiizare"
dasc3-lul cacodemonului, Hameieoane;
oratori> 3) sunt exemplare. El se salveaza
fundul rautatilor si vai-vul viclesugurilor,
mereu prin retcrica, „de I vreme ce nu put
Hameieoane; mrdjea dracului si painjiua
n untdelemn Intr-aceasia invatatur3""
tartarului, Hameieoane; o rautatea
„cheltuise", i t3pan pe mijloacele utiliz.
rautatilor si viclesugul viclesugurilor,
rii cuvantului care ascunde („cum
Hameieoane; cine pustiiul rautate peste
minciuna in haii.a adev3-nilui si viclesugi
r3utate si pSeat peste pacat a gramadi ti-
1 In c3mesa dreptafii s-ar Imbr3ca").
au inv3tat? Cine raul viclesugurilor si
Hameleonul tr insforma o lirada smpotrh i
amagelelor sfarsit a nu face ti-au
Inorogului, Invinuit de nestatornicie, intr-
Indemnat? Au te gandesti, osinditule, c3
un elogiu inflaca-rat adus aceluias si tesut
cu cuvinte sicuite si cu voroave c3ptusite,
In jural ideii de admirabila stabilitate, de
gretoase si scarnavele-ti fapte vii asm-pa?
audabila
Au cu acesta chip socotesti ca supt
c3pataiul altuia puiul balaurului vii
XX Vll I
28
ascunde, pre carile in viclenie li-ai jijiparator „nedomolit" (trasaiurS
zamislit si in rautate tu 1-ai n3scut?..." straveche) al Adevarului (Ljcorna, animal
* primordial, locuitoare a paradisului
Bun - va spune cititorul terminand terestru -"or^pa-cum-vrea sa ne
acest text (cam stufos, recunoc) sau pre- :onvirigaTetrus Comestor in a sa La Bible
firand, poate, doar titlurile paragrafelor. historiee, 1499, - senjnjfjcjanp-centa.
pricepand oricum c3 am dorit s3-l in- puritatea absoluta, desemnand - pentru
drept catre un anumit tip de lectura- am ^himisfi, ne^s^iune^Hutin
inteles: ^etoriea^spatiul", „timpul", -lunTJnaTi2scan"du-se din
_hibrizii", ,,Hameleonul"... Ce se mercural_fjJosx)fal) ^ste On desuet* un
intampia, insa, era Inoroguf? straniu „ina-daiptabll^ircajjffiare.
Am s3 Incerc sa-i r3spund. In ierarhia invlnsTVictoria sa, proclajrmt^e_autoj;
mea, mulrhartuitul, „meIanhoIicul" este -"zi-:eam si mai sus - ipj&xjjjuzie,
Inorog, „mit" construit de Cantemir - cea mai^gravaT~dmtre cele pe care
alaturi de altele - ca o proiectie a unui un^scriitor .barocVcare se
altniit, stravechi, nu isi afl3 locul intre autoiluzioneaz3 neintrerupt (cred c3 am
„hierog!ifele" fundamental ale cartii >au, mai spus lucrul acesta), incearca s3 Te^-
ca s3 nu clatin prea tare niste habiiudini, opuria~cititorilor. Invingatorii sunt
este doar una intre altele. Acest :2utator ceilalti. Cei de care nu
"e (adaposrita
acesti ceilalfi,
in pri-pe
ersurile lor definesc
~impul_Modern.
tez in acest rand, In i
ale ampiificarti ori
mibiguu), se misci
mai poate scapa doar prin traditionaia sa
velocitate. i „de-. ianti" (in fapt, doar aparent
ADV
devianti, pentru ca den „no malitatea" lumii), ERS
am crezut de cuviinta sa-i exami
circumstanteie (incarcate, supradecorate cu ARIA
siruri de figv insistentei) in care ei vorbesc (al-
indent si mai mereu une tesc. peniru a putea
surprinde i inielege chipul in ca -e a gandit -
..liiero- \ gliJ J", fireste - aceasta lume Dim ne
Cantemir. O^IiUT-mui ei ro m a n ) prin_care
literature omana se imalnea cu

In aceasta carte, cititorii se voi ihtalni general, Gheorg le Pienescu merita,

cu un Cantemi-- care, renuntand la 1 difii pennu truda lui, un cuvant de lauda.
ultatile de limba (atata timp ol ura*. jare
ale cailor di: tre public si Istoria Dan Horia M
ierogfijicd), va pasi spre o intalnire
t'ermecatoare. Glieorgi e Pienescu, printr-o
munca masurabila in ani, a facilitat aceasta
Intalnire n i „repovestind", ci „transcriind"
I Crice lucru are „pricina incepaturii" lui,
cum ar spune autorul Istoriei ie-T3g[. ■
(cu acribie si har) romanui cantemirian.
ce. O editie este, si ea, la urma urmelor.
Din partea celor care il iubesc pe
Dimitrie Cantemir. pretuiesc cartea ro- un lucru. Deci s i aceasta editie C2. : (as
maneasca veche si canea romanea? JS in vrea sa ma indoiesc) va starni indignarea
unora si va face sa le icap. e maniile

29
polemicc - are ..pricina incepaturii" ei. Mai
bine zis. ..prici-rule i .cepaturilor" ei.
pentru ca au fost mat multe. De prima
..pricina" si prism! . movat (dar nu
singurul) este George Calinescu.
incomparabilul George CSIit.-'Scu. care
scrie. in Istoria literaturii romane de la
origini pdnd in orezx.nl (Bucuresti.
Fundatia Regala pentru Literatura si Ana,
1941. p. 41), referlndu-se In intreaga opera
a lui Dimitrie Cantemir: ..Oricata eruditie
ni svea Cantemir, operele l u i informative
nu mai i hi pun in literatura unei epoci ce
rcmarcabila sporire a cuiturii, In care, iara
daruri deosebite. invatatura se banaiizeaza.
Numele lui ramane prin Divan si prin
Istoria ieroglijica, opere necitite. rail
editate, socotite ilizibile si pedante de catre
istorieii care aduna inextricabilc pagini
pentru operatia inuttla a datarii scrierilor".
Si continufi. dupa trei pagini, afirmand
categoric, si ulterior si demonstrand,
valoarea literara a Istoriei ieroglifice:
,.Opera literara viabila a lui Cantemir este
Istoria ieroglifcd. adevarat Roman de
Renard romanesc, Insa cu scopuri
polemice". Si. cateva randuri mai departe,
pe aceeasi pagina 44: ,,Toti cei care au
rasfoit Istoria ieroglijica s-au interesat
numai de substratul istoric, luand in serios,
ca document, fiece punct'. Totusi. chiar
fara cifru, punctul de plecare e batator
laochi si oricine vede ca, fara a destainui
mult peste ceea cc se ,>tie. roman-cierul s-
a complacut in fictiune.*'
De a doua ..pricina" sunt vinovati
„Gramarii"*, adica echipa editoriala in
frunte cu doamna Marlena Marinescu si cu
domnul Ion Marinescu, care si-au

30