Fiziologia sistemului nervos

central

Curs 13
 Somnul si veghea
Somnul – act comportamental ciclic determinat
de nevoia de repaus;
-concretizat prin suprimarea partiala a
sensibilitatii si functiilor constiente de relatie,
rezolutie musculara, reducerea functiilor
vegetative si activitate onirica.

Posibilitatea de revenire imediata din aceasta

stare + pastrarea unui anumit grad de
integrare senzoriala ≠ si sincopa, coma,
hipnoza, absenta epileptica, narcoza.
 Somnul fiziologic este un fenomen ritmic legat
de alternanta zi-noapte; ocupa 1/3 din viata.

1. Etapele desfasurarii somnului

a. Faza de adormire: greu de precizat; poate fi
evidenta / se desfasoara cu rapiditate
Subiectiv: stare de toropeala, apatie, torpoare.
Activitatea voluntara este diminuata, vorbitul se
aude dar nu este inteles, perceptii
vizuale/auditive fara semnificatie
b. Somnul propriu-zis
Se caracterizeaza prin manifestari particulare
somatice si vegetative; profunzimea somnului
se evalueaza prin:
- gradul de excitabilitate,
- intensitatea stimului senzorial (auditiv, tactil);
- traseu EEG.
Activitatea motorie:
-absenta miscarilor spontane;
-scaderea tonusului muscular
-ROT deprimate; reflexe de aparare (flexiune)
persista; inversarea reflexului cutanat plantar;
accentuarea reflexului de prehensiune
Manifestari vegetative:
- ↓ tonusului simpatic si ↑ celui parasimpatic
- cardio-vascular: ↓ frecventei cardiace si PA
- respirator: modificarea frecventei si amplitudinii
respiratiilor
- ↓ cantitatea de suc gastric
- ↑ cantitatea de traspiratie

Manifestari EEG:
- somn cu unde lente (“somn clasic”): fusuri si
unde lente; miscari pendulare ale ochilor;
mentinerea tonusului muscular la muschii cefei
- somn cu unde rapide (“somn paradoxal”, somn
REM- rapid eye movements): traseu EEG ca in
starea de veghe; tonus muscular disparut;
miscari frecvente si rapide ale globilor oculari;
reflexe deprimate, mioza pronuntata.
= reprezinta 20% din durata totala a somnului
din cursul noptii
= este profund; se produc visele

2. Mecanisme de producere a somnului

- cresterea excitabilitatii SRAA este insotita de un
comportament asociat starii de veghe; scaderea
excitabilitatii SRAA determina aparitia somnului
sau coma
 Formatiunea reticulata: format din mai multe
regiuni – au rol in reglarea diverselor stari
comportamentale din timpului somnului.
Starea de veghe este rezultatul proiectiei difuze
la nivel cortical a influxurilor prin intermediul
SRAA; somnul este un proces de deaferentare a
cortexului cerebral. Somnul cu unde lente =
diminuarea activitatii formatiunii reticulate.
- formatiunea reticulata pontina (rombencefal) –
induce somnul paradoxal
Alte structuri nervoase responsabile de aparitia
somnului:
- structuri nervoase rostrale – aferente
inhibitoare asupra SRAA
- Zona diencefalica (lateral de pars intermedia +
nucleul intralaminar): zona hipnogena –
inhibitie SRAA
- Nucleul tractusului solitar si nucleul reticular
ventral – actiune directa de inhibare a SRAA si
indirecta de contracarare a inflentelor
excitatoare a acestui sistem la nivel inalt
- Mezencefal + nucleii vestibulari – miscari rapide
ale globilor oculari in cursul somnului paradoxal
- Nucleul locus coeruleus – inducerea hipotoniei
musculare
Somnul nou-nascutului are mecanisme diferite:
secuse musculare permanente (“somn seismic”)
3. Periodicitatea nictemerala a starii de veghe si
somn
- la om, viata in colectiv, obisnuintele sociale si
individuale fac sa varieze orarul somnului; se
inscriu in ritmurile circadiene/nictemerale
- ritmuri zilnice:
→ exogene: intretinute de variatiile nictemerale
ale factorilor exogeni
→ endogene: intretinute de organismul insusi
(“orologiu intern”)

Alternanta intre veghe si somn este cel mai

evident ritm in ceea ce priveste periodicitatea
zi-noapte.
 Functii nervoase superioare
Emisferele cerebrale reprezinta sediul unor
fenomene cognitive, psiho-afective si ideative
inalt diferentiate.
Acestea sunt reprezentate de: memorie,
invatare, emotivitate, vorbire, gandire, ideatie
etc.
Au la baza procese neuro-chimice de decodare,
stocare sau prelucrare de informatii la nivelul
centrilor nervosi superiori.
In general, functiile nervoase superioare se
realizeaza cu participarea mai multor structuri
nervoase cortico-subcorticale.
 Constienta
Este produsul substantei nervoase superior
organizate ce consta in integrarea, prelucrarea
si interpretarea mesajelor venite din mediul
extern si intern in vederea stabilirii semnificatiei
lor biologice si elaborarii de reactii motorii,
psiho-emotionale sau ideative orientate.

Este o forma particulara a starii de veghe;

reprezinta cea mai inalta forma de reflectare
subiectiva a lumii obiective si a propriei
persoane.
1. Baze anatomo-fiziologice:
Formatiunea reticulata activatoare ascendenta:
- asigura reactia de trezire si mentinerea starii de veghe
- realizeaza un mecanism de auto-intretinere a propriului
tonus
Sistemul talamic:
- asigura sincronizarea hipnogena
- produce reactii desincronizante, de trezire
Hipotalamusul posterior:
- asigura intretinerea starii de veghe si constienta prin
fenomene predominant simpatice cat si prin
descarcari hipotalamo-hipofizare hormonale.
 Decodarea si constientizarea unei anumite
informatii ajunse la centri nervosi superiori pe
diverse cai senzitivo-senzoriale = SENZATIE
Caracteristicile generale ale senzatiilor sunt
spatialitatea, temporalitatea, calitatea si
intensitatea.
- spatialitatea: recunoasterea locului de aplicare a
excitantului producator de senzatie
- temporalitatea: aparitia si durata senzatiei
- calitatea (modalitatea): clasice (vaz, auz, tactil,
miros, gust), termoalgezice, proprio-, extero,
interoceptive
- intensitatea (cantitatea): amplitudinea /
frecventa potentialelor de receptor
PERCEPTIA rezulta din tratamentul particular al
informatiei senzoriale constientizate; face
obiectul atentiei, interpretarii, memorizarii.

REPREZENTAREA – integrarea informatiilor si

compararea lor pe baza experientei anterioare;
are la baza procese neuro-psihice de reflectare
si realizare a imaginilor senzitivo-senzoriale,
evocate mental in absenta obiectelor sau
fenomenelor care le-eu produs.
 Memoria
Reprezinta capacitatea creierului de fixare,
conservare, recunoastere si evocare a unor
informatii si experiente anterior acumulate.
Este de 2 feluri:
- innascuta, transmisa genetic;
- dobandita, prin experienta, se transforma
continuu. Cuprinde urmatoarele etape:
→ engramarea informatiilor sosite pe diverse cai
la centrii nervosi superiori;
→ stergerea sau conservarea si extragerea
informatiilor.
1. Tipuri de memorie
- Memorie senzoriala: informatia plecata de la receptor si
preluata de aria corticala in vederea evaluarii,
prelucrarii sau uitarii sale;
- Memoria de scurta durata (primara): este memoria
faptelor, cuvintelor, numerelor, literelor sau alte
informatii recente, engramate pentru scurt timp si
uitate odata cu aparitia de noi informatii.
- Memoria de lunga durata: stocarea tuturor tipurilor de
informatie care pot fi reamintite dupa ore, zile, luni
sau ani. Caracteristic: fixarea informatiei in functie
de semnificatia sa si recunoasterea sa lenta
(sec/min). Capacitate de stocare nelimitata datorita
reorganizarii continue a memoriei preexistente.
 Uitarea se datoreaza interferentelor cu
procesele de invatare realizate anterior sau
ulterior memorizarii.
- Memoria tertiara: engramarile care privesc
propriul nume, cititul, scrisul si alte acte zilnice,
care nu se uita, chiar in cazurile de alterare a
celorlalte forme de memorare. Accesul la
informatie este rapid, uitarea este rara, datorita
practicii zilnice.

Pierderea memoriei partiala/totala = amnezie.

Amnezia poate fi retrograda / anterograda.
2. Localizarea proceselor de memorare
- greu de realizat; participa numeroase structuri
cortico-subcorticale
- cortexul frontal + aferente de la nucleii talamici,
hipocamp, amigdala, girus cingulat,
hipotalamus → comportament si invatare
- lobul temporal stang → depozitare de informatii
- cortex temporo-parietal stang → evocare
verbala a informatiilor stocate
- corpul calos si comisura anterioara → transfer si
stocarea difuza in emisferele cerebrale a
informatiei de lunga durata
3. Mecanisme fiziologice ale memoriei
a. Memoria primara
- Teoria circuitelor reverberante: aria corticala
stimulata continua sa emita o perioada scurta
de timp PA ritmice si dupa intreruperea
excitantului
- Teoria potentarii posttetanice: cresterea
tranzitorie a excitabilitatii sinapselor implicate in
conducerea si prelucrarea informatiei ajunse la
nivel cortical

b. Memoria secundara
- Modificari macro- si microscopice la nivelul
scoartei cerebrale
 Macroscopic: involutia zonelor corticale inactive
si ingrosarea dupa stimularea intensa
Microscopic: cresterea numarului de terminatii
presinaptice, umflarea butonilor terminali si
intensificarea densitatii materialului din spatiu
sinaptic → facilitarea circuitelor respective si
engramarea informatiilor la nivelul
nucleoproteinelor neuronale
- conectine → au capacitatea de a stoca
informatii si de a realiza legaturi sinaptice
temporare caracteristice invatarii. Repetarea
consolideaza legaturile sinaptice realizate de
conectine = “batatorirea” noii cai si engramarea
de durata a informatiilor.
 Hormoni modulatori ai procesului de memorare:
- imbunatatesc memorarea si invatarea: catecolaminele
cerebrale si sistemice, ACTH, vasopresina
- scade capacitatea de memorare: oxitocina; peptide
opioide (endorfine, enkefaline)
Consolidarea memoriei de lunga durata:
- necesita cel putin 5-10 minute
- se realizeaza prin procesul de facilitare sinaptica de
catre impulsurile activatoare asupra teritoriului
presinaptic
- are la baza repetarea informatiei si codificarea
informatiei si depozitarea ei impreuna cu alte
informatii de acelasi tip
 Invatarea
Este procesul neuro-fiziologic prin care se
realizeaza dobandirea de noi cunostinte sau
deprinderi pe baza de informatie si
experienta.
Presupune:
- preluarea de informatii si acumularea de
cunostinte prin memorare;
- discriminarea a ceea ce este util de ceea ce este
inutil si periculos.
 Modalitati de invatare:
1. Invatare neasociativa
- habituarea (obisnuinta) = scaderea progresiva a
amplitudinii raspunsului dupa aplicarea repetata a
aceluiasi stimul
- facilitarea (sensibilizarea) = cresterea raspunsului
comportamental / neuro-psihic rezultata din
asocierea unui stimul nociv cu unul neutru

2. Invatarea asociativa
- se poate realiza fie prin conditionare reflexa clasica /
conditionare operanta (instrumentala)
- reflexe conditionate (Pavlov)
 Conditionarea clasica include 3 categorii de
neuroni:
- neuroni apartinand caii aferente senzoriale
neconditionate
- neuroni aferenti stimulati de excitantul
conditionat
- neuroni aferenti care initiaza si realizeaza
raspunsul reflex
In elaborarea reflexelor conditionate un rol
important revine circuitelor reverberante
cortico-subcorticale + formatiunea reticulata
mezencefalica, structurile limbice, nucleii
talamici, scoarta cerebrala
 Invatarea prin conditionare clasica se
realizeaza:
- modificarea atentiei produsa de aparitia
excitantului indiferent;
- transformarea excitantului in stimul semnificativ
(conditionat) ca urmare a asocierii si receptarii
excitantului absolut cu cel indiferent
- invatare propriu-zisa a raspunsului neuro-
efector la actiunea excitantului conditionat, fara
participarea stimulului absolut
 Conditionarea instrumentala se realizeaza
voluntar sau accindental
- caracteristic: aparitia raspunsului declansat de
subiectul insusi, fara componenta reflexa
neconditionata determinata de stimuli externi
- raspunsurile pot fi stinse gradat.
 Inteligenta
Reprezinta capacitatea intelectuala innascuta +
factori ambientali si socio-culturali de
intelegere, rezolvare si adaptare la noile
probleme si conditii de viata.
Forme de inteligenta:
- inteligenta A: eficienta cerebrala innascuta in
determinarea vitezei si nivelului dezvoltarii
intelectuale a copilului intr-un mediu ambiant
optim
- inteligenta B: este formata pe baza de invatare
si modulare a zestrei ereditare sub influenta
mediului incojurator
 Nivelul inteligentei = IQ

Stadiile inteligentei:
- inteligenta senzitivo-motorie: pana la 2 ani
- gandire preconceptuala: intre 2-4 ani
- gandire intuitiva: intre 4-7 ani
- operatii concrete: intre 7-11 ani
- operatii formale, abstracte: peste 12 ani
 Gandirea
Reprezinta cea mai inalta forma a cunoasterii,
care ofera posibilitatea reflectarii realitatii si
proiectarii actiunilor viitoare.
Gandirea realizeaza pe baza informatiilor
acumulate reflectarea lumii materiale sub forma
de idei in vederea rezolvarii permanente a
problemelor de viata si adaptarea la solicitarile
mediului ambiant.
Rationamentul intelectual si remanierea lui
realizeaza activitatea integrata a scoartei
cerebrale la nivelul ariei interpretative Wernicke
din emisferul nedominant.