Sunteți pe pagina 1din 3

Tradiţii din Ajun si de Sf.

Gheorghe

Inst.Clicinschi Camelia Şc.cu


clasele I-VIII Tătărăşeni

22 Aprilie- Ajunul Sf. Gheorghe (Sângiorzul Vacilor)

Noaptea care face trecerea spre sărbătoarea


Sf..Gheorghe este una foarte importantă, în care se crede că
vrăjitoarele şi strigoaicele ameninţă lanurile de grâu şi vitele,
furându-le mana sau laptele. De aceea, toate practicile magice
din această noapte sunt destinate apărării animalelor şi
culturilor. .Se zice că cine nu doarme în această noapte, poate
auzi strigoaicele cântând.În seara de dinaintea sărbătorii Sf.
Gheorghe, bărbaţii nu trebuie să iasă afară cu capul
descoperit. Dacă nu poartă pălărie, strigoaicele le pun frâul în
cap şi ii fac calul lor, alergându-i după cum le vor porunci.
Pentru a îndepărta acţiunea malefică a vrăjitoarelor, se fac
diverse practici cu caracter magic. Se crede astfel că
strigoaicele se sperie de zgomotul puternic. De aceea oamenii
ţipă sau bat clopotele şi lovesc în vase de aramă, încercând să
scoată sunete cât mai puternice. Tot în scopul îndepărtării
vrajitoarelor, ţăranii stropesc vitele şi grajdul cu apă
descântată sau neîncepută, adusă de la râu, stropindu-se şi
reciproc. Unii oameni îşi duc în această noapte vitele la
păşunat pe câmp, unde le supravegheaza atent. La intrarea în
grajd se pune uneori o grapă cu dinţii în sus, pentru a speria
strigoaicele. Tot pentru a îndeparta vrajitoarele, oamenii pun
buruieni descântate în găleata de lapte umplută cu apă şi le
lasă acolo peste noapte. A doua zi le taie în bucăţele mici, şi le
dau vitelor sa le manance, amestecate cu sare şi tărâţe. Uşile
şi ferestrele sunt unse cu usturoi şi împodobite cu ramuri verzi
de răchita, fag, rug, păr sau leuştean. Împodobirea cu ramuri
verzi simbolizeaza si revenirea naturii la viaţă. Tradiţia
1
populară spune că cine se plimbă dimineaţa, înainte să răsară
soarele, prin holdele pline de rouă, va fi sănătos. Pentru a fi
ageri şi sănătosi tot anul, oamenii se bat cu urzici. În această
noapte oamenii nu dorm, pentru ca altfel vor fi somnorosi tot
anul. Pentru a avea noroc,în ajunul Sf. Gheorghe, oamenii fac
“focul viu”. Acesta este aprins de feciori necăsătoriţi. Scopul
acestui foc este acela de a purifica spaţiul de forţele malefice,
Oamenii sar peste acest foc, spunând formule magice. Din
cenuşa focului viu amestecată cu alte plante, se pregătesc
medicamente pentru boli de piele. Se spune că în această
noapte apar flăcări deasupra locurilor unde sunt îngropate
comori.

23 Aprilie- Sf. Gheorghe (Sângiorz)

Sf. Gheorghe este una din cele mai mari sărbatori


ale romanilor. Ea păstrează elemente străvechi, anterioare
creştinismului, din care nu se păstrează decât amintirea unui
sfânt războinic, care a omorât balaurul ce ameninţa lumea.
Început al Anului Pastoral, această zi este considerată
începutul primăverii. Se aleg ciobanii carora li se dau in primire
oile pana la sarbatoarea Sf. Dumitru (26 octombrie).
Pentru a fi sănătoşi tot anul, dis de dimineaţă, înainte să
răsară soarele, oamenii se scaldă într-o apă curgătoare.
Fetele seamană busuioc şi ţin seminţele în gură, pentru a
creşte şi a mirosi frumos. Tot dimineaţa, înainte de a mânca,
oamenii se cântăresc, pentru a fi feriţi de farmece, pentru a fi
sănătoşi şi pentru a trăi mult. Gunoiul din această zi este
aşezat la rădăcina pomilor, pentru ca aceştia să rodeasca.
Dacă e rouă multă sau ceaţă în această zi, anul va fi
îmbelşugat. Un obicei ajuns la noi din timpuri străvechi este
blojul. Obiceiul reprezintă simbolic naşterea şi moartea
divinitatii fitomorfe. Tot ritualul are loc în cadrul cetei de feciori.
Aceştia se întâlnesc în pădure, în ajunul Sf. Gheorghe şi, în
jurul unui foc, îl aleg pe cel care va juca rolul zeului. Naşterea
este simbolizată de îmbrăcarea acestuia în elemente de
2
vegetaţie: crengi verzi de tei, fag, etc. şi punerea pe cap a unui
coif confecţionat din coajă de cireş sălbatic. În picioare va
purta opinci din coajă de copac, iar în mână un băţ, împodobit
şi el cu ramuri verzi. Ceilalţi flăcăi din ceată poartă şi ei fluiere
sau buciume făcute din scoarţa unor copaci. În dimineaţa de
Sf. Gheorghe, ceata deghizată pleacă pe uliţele satului,
strigând şi cântând. În curţi, Sângiorzul dansează, încearcă să
ia în braţe fetele şi femeile, urzică oamenii şi se fereşte să fie
udat. Dacă un gospodar reuşeste să ude Blojul, aparat de
ceata sa, acesta este un semn rău pentru semănăturile şi
vitele acestuia. Ceata de feciori primeşte daruri (ouă, carne,
vin), care sunt strânse de unul dintre ei, numit Cloşca sau
Slujnica. După ce termină de umblat prin curţile oamenilor,
Blojul este dezbrăcat de hainele alcătuite din frunze şi aruncat
în apă, sugerând îmbătrânirea şi moartea. Hainele sunt date
jos în pădure, într-un lan de grâu, în curtea primului gospodar
care a ieşit la arat sau pe malul apei şi sunt uneori
înmormantate ritualic. Acestea au valenţe magice pozitive:
cresc rodul holdelor, apără vitele de strigoaice, aduc noroc şi
sănătate. În unele regiuni, din aceste ramuri de copac care au
alcătuit costumul Blojului se fac cununile mirilor.