Sunteți pe pagina 1din 32

1. Cucoş, C.

, Educatia interculturala - modalitate de prevenire sau atenuare a


conflictelor, in Ana Stoica-Constantin, Adrian Neculau (coord.), Psihosociologia
rezolvarii conflictelor, Ed. Polirom, Iasi, 1998.
2. Cucoş, C., Educatie interculturala. Ghid pentru formatori (in colaborare cu T.
Cozma si S. Butnaru), Editura Erota, Iasi, 2001.
3. Cucoş, C., Locul educatiei pentru diversitate in ansamblul problematicii educatiei
contemporane (in col. cu Teodor Cozma), in O noua provocare pentru educatie:
interculturalitatea (coord. T. Cozma), Ed. Polirom, Iasi, 2001.
4. Cucoş, C., Dimenssions de l’éducation interculturelle en Roumanie: quand la philosophie
interroge la pédagogie interculturelle, in Cultures, developpement et education. Autres enfant
autres ecoles (sous la direction de C. Sabatier et P. Dasen), L’Harmattan, Paris, 2001.
5. Cucoş, C., Educatia. Dimensiuni culturale si interculturale , Editura Polirom, Iasi,
2000, 283 pag.
6. Cucoş, C., Informatizarea în educaţie. Aspecte ale virtualizării formării, Editura
Polirom, Iaşi, 2006, 214 pag.
7. Cosma Teodor, O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea. Editura
Polirom, Iaşi,
8. Nedelcu Anca, Fundamente ale educaţiei interculturale, Editura Polirom, Iaşi,
9.

O noua provocare pentru educatie: interculturalitatea


Teodor Cozma, Editura Polirom

Detalii & CUMPARA ACUM

Educatia interculturala reprezinta o topica importanta a discursului educational si


a practicilor educative in contemporaneitate. Contextele geopolitice, economice,
culturale proprii Europei de astazi si din viitor prefigureaza o intensificare a
schimburilor si transformarilor pe toate planurile. Europa contemporana nu mai
poate fi inteleasa si tratata static, intr-o viziune inchisa, ci, in primul rind, prin
prisma schimbarilor politice, sociale, culturale, economice, tehnologice, ce par a fi
singura constanta a lumii in care traim. In aceste conditii, autorii considera utila
prezentarea atit a unor constructe teoretice care explica fenomenele in cauza, cit
si a unor modele actionale ce ne ajuta sa producem re-orientarea perceptiei,
gindirii, simtirii si actiunii in sensul interculturalului.
Cuprins
Modernitatea, globalizarea si dialogul culturillor privite din perspectiva educatieie
interculturale (Liviu Antonesei) - Locul educatieie pentru diversitate in ansamblul
problematicii educatiei contemporane (Constantin Cucos, Teodor Cozma) -
Premise psihologice ale educatiei interculturale: influenta stereotipurilor etnice (Luminita Iacob, Ovidiu
Lungu) - Concepte interculturale - demers explicativ (Simona Butnaru) - "Concepte de imprumut" in
educatia interculturala (Teodor Cozma, Elena Seghedin) - Curriculum intercultural, catalizator al
globalizarii (Carmen Cretu) - Educatia pentru minoritati etnice: politici vest-europene (Nicoleta Laura
Popa) - Tiganii din Romania (Adrian Neculau) - Educatia pentru drepturile omului - un demers
intercultural (Mariana Momanu) - O perspectiva interculturala asupra educatiei integrate (Teodor Cozma,
Alois Ghergut) - Formarea interculturala a profesorului si capcanele implicitului psihosociocultural (Maria
Doina Vaduva)

Dimensiunea culturala a educatiei ……………………………………....87


a. Formarea si dezvoltarea culturala a personalitatii umane. ……………...87
b. Cultura, civilizatia si educatia. …………………………………………...89
c. Ce este cultura? …………………………………………………………..90
d. Care este sensul culturii?…………………………………………………92
e. Nihilismul si educatia. ……………………………………………………93
f. Erosul si cultura. ………………………………………………………….94
g. Educatia si stiinta. ………………………………………………………..94

3.3. Consideratii si demersuri în pedagogia culturii …………………….…96


a. Pedagogia si cultura. …………………………………………………….96
b. Valorile culturale si pedagogia. ………………………………………….97
c. Cultura spirituala si pedagogia. ………………………………………..101
d. Autonomie si competenta axiologica. …………………………………..102

FUNDAMENTELE EDUCATIEI INTERCULTURALE

Autor(i): Anca Nedelcu


Editura: Polirom
Categoria: Management scolar,Invatamant - Educatie,Critica si teorie
literara
Colectie: Colegium. Stiintele educatiei

Pret: 25 lei

Comanda din LIBRARIE.net

Prin cele sase capitole ale sale, lucrarea reprezinta o tratare monografica, teoretic-aplicativa a
interculturalismului in educatie. Sint abordate teme specifice domeniului precum culturi in
contact, diversitatea culturala, minoritatile, stereotipurile culturale, competenta interculturala,
curriculumul intercultural, pedagogia diversitatii etc. Volumul se recomanda prin tripla sa
deschidere catre practicieni (cadre didactice, pentru care exista multiple sugestii concrete, idei
practice, analize de continut etc.), decidenti, responsabili de elaborarea politicilor educationale
specifice (de exemplu, sugestii de constructie curriculara, de dezvoltare de programe de
pregatire pentru cadrele didactice etc.), teoreticienii domeniului si studentii facultatilor de profil.
La оntîlnirea cu vecinii

IMAGINEA “CELUILALT” IN
LITERATURILE BALCANILOR

ROMANIA

Autori:
Prof. univ. dr. Nicolae Manolescu (coord.), Universitatea Bucureşti

Drd. Luminiţa Marcu, Universitatea Bucureşti


Dr. Ligia Sarivan, Consiliul Naţional pentru Curriculum

Materialul din paginile următoare a fost realizat ca parte a unui proiect CEI (Center
for Educational Initiatives, Bulgaria) оn cadrul programului educaţional al
Pactului pentru stabilitate. Acest material poate fi folosit fie ca resursă pentru
trunchiul comun la clasa a XII-a pentru pregătirea unei dezbateri pe tema “Noi şi
ceilalţi” sau оn cadrul unui curs opţional pe această temă.
ROMÂNIA - PENTRU PACE ŞI BUNĂ ÎNŢELEGERE

“Nici prea, prea, nici foarte, foarte“ s-ar putea numi atitudinea pe care
România o are faţă de problemele mari ale existenţei. Ceea ce era arătat cu
oarecare amărăciune ironică de un mare lucid al literaturii române, Ion Luca
Caragiale, ca fiind blestemul nostru perpetuu - nehotărîre, situarea la mijloc, lipsa
deciziilor radicale - se poate transforma în lumea conflictuală a Balcanilor într-un
adevărat mesaj benefic la moderaţie. Cu alte cuvinte, „nici prea, prea, nici foarte,
foarte“ se poate traduce aşa: nici xenofilie, dar nici xenofobie, nici fanatism
religios, dar nici lipsa credinţei, nici originalitate culturală puternică, dar nici lipsa
specificului naţional. Cîteva accidente politice pot contrazice acest model
românesc al moderaţiei, dar o incursiune în România profundă ne va arăta, sperăm
noi, că românul dintotdeauna nu e un excesiv, chiar dacă nu e nici un model de
etică.
Atunci cînd vorbim despre noi ne place să spunem că suntem în primul
rînd ospitalieri. Nu se poate şti în ce măsură e vorba despre o iluzie care
traversează cîteva secole de cultură şi care a devenit azi un clişeu turistic. Nu se
poate şti de asemenea ce înseamnă această ospitalitate în societatea rurală în care
etnologii ne-au arătat că nu funcţionează conceptul de politeţe aşa cum îl înţelegem
noi azi ca oameni ai burgului. Cert e că ne place să credem că suntem cu adevărat
ospitalieri şi asta ne poate ajuta să devenim. Ospitalieri în toate sensurile
cuvîntului: de la precipitarea cu care gospodina româncă îşi primeşte oaspeţii
(străinii, deci) cu masa bogată, pînă la curiozitatea tandră a intelectualului român
pentru alte forme de alcătuire culturală.
Căutînd prin cele aproximativ două secole de cultură de expresie
românescă noi, cei care am alcătuit acest manual, am fost bucuroşi să recitim texte
încurajatoare în acest sens. Chiar dacă am întîlnit accente de xenofobie traduse în
pamflete strălucitoare literar (cum se întîmplă la Mihai Eminescu) sau prejudecăţi
datate şi explicabile istoric (ca în cazul lui Dimitrie Cantemir), o salvatoare auto-
ironie (Ion Luca Caragiale) şi un bun simţ fundamental (Ioan Slavici) vin să
echilibreze balanţa. Nu suntem nici mai buni şi nici mai răi decît alţii, dar literatura
noastră, din care am ales cîteva exemple credem noi reprezentative pentru tema
acestui manual, citită în contextul ei şi fără patimi extra-estetice, poate fi un
îndemn la ceea ce Ioan Slavici numea atît de frumos “pace şi bună înţelegere“.
Avem cu toţii nevoie de asta şi iniţiativa acestui manual, întîlnirea cu CELĂLALT,
ne-a învăţat în primul rînd ceva despre noi ca români.
I. Copilărind laolaltă cu ceilalţi

IOAN SLAVICI

Ioan Slavici a trăit între 1848 şi 1925. S-a născut lвngă Arad, în
vestul României, regiune aflată la acea dată sub administraţie austro-
ungară. A copilărit aşadar într-un mediu cosmopolit, în care diversele etnii
central-europene convieţuiau în general "în pace şi bună înţelegere", după
cum povesteşte autorul. Ioan Slavici a făcut parte prin intermediul lui Mihai
Eminescu, pe care l-a cunoscut la studii la Viena, din grupul Junimea,
condus de criticul Titu Maiorescu. Datorită formaţiei sale cosmopolite,
Slavici nu a împărtăşit niciodată naţionalismul Junimii, iar ideologic s-a
opus chiar unirii Transilvaniei cu Regatul României. Opera memorialistică
cuprinde două volume: Închisorile mele (1921) şi Amintiri (1924) din care
am citat fragmentul următor. Este celebru mai ales pentru romanul Mara,
apărut în 1894, dar şi pentru nuvelele sale cu subiecte din mediul rural
transilvănean.

AMINTIRI (fragmente)
Lumea de atunci

Aşa au venit lucrurile că eu mă simţeam pe o mare întindere pretutindeni


acasă.
Mama fiind din neamul Borleştilor şi avînd doi fraţi şi două surori, aveam
multe rude, şi mulţi fini, nu numai la Şiria, ci şi pe aiurea, pînă pe la Hălmaj şi pe
la Baia de Criş, mai ales cărturari, dintre care unii, oameni cu trecere. Alte rude
aveam din partea tatei mai ales pe Cîmpie, pe la Arad şi pe la Pecica. Eram deci
mult purtat de ici pînă colo şi оn curînd am ajuns să umblu de capul meu cînd nu
eram purtat.
Pretutindeni pe unde mă duceam, oamenii mă îmbrăţişau cu dragoste, оncît
minune nu-i dacă m-am pătruns оn curînd de gоndul că lumea e alcătuită din
oameni care mă iubesc şi pe care am deci să-i iubesc şi eu.
Abia acum, la zile de bătrîneţe, îmi dau seamă că această dragoste obştească
se mărginea la români. Orişicîtă silinţă mi-aş da, nu reuşesc să-mi aduc aminte
vreun praznic, vreo ospeţie ori vreo petrecere de orişice fel la care luau parte şi unii
dintre cei care nu erau români.
Nu trăiau românii împreună, ci alăturea cu ceilalţi, ce-i drept în bună pace, dar
nu împreună.
Nu tot aşa şi eu, deşi mama stăruia cu multă hotărîre în gîndul ca cu străinii
din acelaşi blid să nu mănînci.
Casele părinţilor mei se aflau adecă în drumul Aradului, la colţul unei uliţi ce
cobora spre imaşul sau bătătura de la marginea despre cîmp a satului.
Peste drum de noi stetea feldşerul Moldovanyi, un armean căsătorit cu sora
medicului Cordina, care era italian şi avea doi băieţi cam de vîrsta mea.
La dreapta feldşerului, sus pe deal, se aflau casele încăpătoare ale grofiţei
Konigseg, care era măritată după secuiul Bartha şi avea trei băieţi şi două fete.
Dincolo locuia post-maistorul Valerian, un ceh, care avea doi băieţi şi o fată.
La stînga feldşerului locuia un oarecare Koinok, maghiar, al cărui băiet îmi
era un fel de mentor într-ale ştrengăriei, iar vecin cu Koinok era Voinovici, un
turtelar sîrb.
În celălalt colţ se afla primăria maghiară şi notarul Lobel, оîn urmă Kunfy,
avea o casă plină de copii, toţi evrei, cu părinţii lor.
În dosul caselor noastre ne era vecin Zorad, un slovac, iar în fundul grădinii,
pe uliţa ce cobora spre bătătură, ne erau vecini Pоrvu şi Bucălan, iar mai departe se
afla partea şîrbească a satului.
Aceasta era cea mai apropiată parte a lumii în care mi-am trăit primii ani de
copilărie.
Mai tîrziu umblam la şcoala românească.
Cînd ne întorceam de la şcoală, noi, băieţii din acea parte a satului, treceam
prin faţa şcolii nemţeşti la care umblau şi ungurii; şi dacă se întâmpla să-i întîlnim
pe cei de acolo, ei ne ziceau: “Rumum munca fun!“, iară noi strigam: “Ungur
bungur!“ şi “Neamţ cotofleanţ!“, ba mai aruncam şi cu petri unii într-alţii.
După ce soseam însă acasă, ceilalţi îşi căutau de drum şi se duceau mai
departe, iară eu rămîneam singur în mijlocul acelora cu care-mi petrecusem mai
nainte luminoasele zile.

Pace şi bună înţelegere

Afară de şvabii şi de maghiarii de la marginea satului, mai erau la Şiria,


risipiţi mai ales pe drumul Aradului, meşteşugari, neguţători ori cîrciumari, unii
şvabi, alţii maghiari. Proprietarul avea apoi la curtea lui fel de fel de funcţionari,
numai slovaci, ca inginerul Kohan, guvernorul copiilor săi, Buliowski, funcţionarii
domeniali, Zorad, Novitzki, Nosdrovitzki, Şumitzki şi alţii. […]

“Cînd întвlneşti în calea ta un român - îmi zicea mama - să-i zici: <Bună ziua!
>, dar maghiarului să-i zici: <Io napot!>, iar neamţului: <Guten Tag!>, şi treaba
fiecăruia dintre dînşii e cum îţi dă răspuns. Tu datoria să ţi-o faci şi faţă cu cei ce
nu şi-o fac pe a lor faţă cu tine.“
Ea mă mustra deci cu multă asprime cînd afla că strig şi eu “Ungur bungur!“
şi “Neamţ cotofleanţ!“. “Săracii de ei - îmi zicea - nu sunt vinovaţi că n-au avut
parte să fie români!“
În gîndul lumii, din care dînsa făcea parte, vinovat, chiar greu vinovat era cel
ce prin purtările sale оi făcea pe ai săi fie de ruşine, fie mai ales urgisiţi.
“Supărarea - оmi zicea mama - orişicвt de adоncă ar fi ea, de azi pe mвne să
n-o duci. Scrie să nu te culci mai nainte de a te fi оmpăcat cu toţi ai tăi, căci pe cel
ce adoarme supărat оl ispiteşte necuratul prin somn. Cu aceia dar cu care dintr-un
blid nu mănвnci să nu te superi căci cu dоnşii foarte cu anevoia ajungi la
оmpăcare.“
Mai stăruia mama să nu las mвncare-n farfurie, ci să-mi iau din blid numai cвt
pot să mănвnc, fiindcă ceea ce rămвne-n blid se păstrează pentru alţi oameni, iar
ceea ce laşi оn farfurie li se aruncă porcilor şi cвnilor, şi e mare păcat să tragi
pentru porci ori pentru cвni mвncare de la gura oamenilor.
Vorbind despre oameni, ea nu-i оnţelegea numai pe romвni, căci оmi dedea
tot atоt de stăruitor şi altă оndrumare.
“Dacă-ţi rămîne o bucată de pîine - îmi zicea - şi o cer de la tine doi dintre ai
tăi, s-o tai în doauă părţi deopotrivă de mari, pentru fiecare cîte una. Tot aşa să faci
şi dacă doi străini îţi cer bucata. Dacă însă unul dintre ai tăi şi un străin ţi-o cer, să
tai bucata aşa, ca una din cele doauă bucăţi să fie mai mare, iar pe aceasta
străinului s-o dai, căci al tău îţi este mai apropiat şi din partea lui dai ceea ce e mai
mult.“
Acestea şi multe altele de felul acestora mama nici nu le-a născocit din capul
ei, nici de prin cărţi nu le-a scos, ci le-a-nvăţat de la lumea în mijlocul căreia a
crescut şi-şi petrecea viaţa. Aşa gîndeau şi simţeau şirienii şi fără îndoială tot ca
dînşii toţi românii cu mintea limpede.

ББ Б ББ Б ББ Б

1. Ce semnificaţie are pentru autor cuvîntul “acasă”?

2. Raportaţi-vă la experienţa personală şi definiţi ce оnseamnă pentru voi “acasă”.


Impărtăşiţi la nivelul grupului părerea personală despre semnificaţia termenului
acasă şi negociaţi o sumă de caracteristici care să reprezinte un “acasă” al
grupului.

3. Enumeraţi vecinii copilului Slavici. Cîte etnii sunt menţionate оn text? Pornind
de la text, realizaţi la nivelul grupului un plan al satului pe care figuraţi casele
diferiţilor vecini. Marcaţi fiecare etnie cu o anumită culoare. Priviţi posterul
rezultat. Ce puteţi spune despre comunitatea respectivă? Care dintre termenii
următori i s-ar potrivi: multietnic, multicultural, omogen, uniform?

4. Pornind de la informaţiile selectate din text:


a. sintetizaţi pe două coloane etnia şi ocupaţia corespunzătoare (v. modelul de
mai jos)

Etnie
Ocupaţie
slovacă • inginer
• guvernorul copiilor proprietarului
• funcţionari domeniali

b. Care ar putea fi cauzele acestei diviziuni a muncii şi sociale?


c. Faceţi o schemă din care să reiasă componenţa multietnică a familiilor
menţionate оn text.

5. Care sunt poveţele pe care le dădea mama copilului оn legătură cu atitudinea


faţă de ceilalţi?
a. Grupaţi aceste sfaturi оn funcţie de următoarele categorii: salutul, rezolvarea
conflictelor, oferirea mвncării.
b. Ce se afla la originea acestor sfaturi? Recitiţi ultimul paragraf al
fragmentului şi comentaţi-l.

6. Ce sfaturi de comportare aţi oferi unui copil din ziua de azi care ar trăi оntr-o
asemenea comunitate?

7. Reflectaţi asupra următoarei cugetări exprimate de mamă la adresa celor de alte


neamuri: “Săracii de ei - оmi zicea - nu sunt vinovaţi că n-au avut parte să fie
romвni!“. Putem alege apartenenţa la o anumită etnie? Puteţi enumera alte
aspecte de apartenenţă pentru care nu funcţionează libera alegere? In ce condiţii
putem alege apartenenţa la un anume grup?

8. La оnceputul fragmentului, Slavici afirmă: “Nu trăiau romвnii оmpreună, ci


alăturea cu ceilalţi, ce-i drept оn bună pace, dar nu оmpreună”. Care este
diferenţa оntre “оmpreună” şi “alăturea”?
a) Ilustraţi această diferenţă printr-o schemă, desen sau pantomimă.
b) Redactaţi un text de maximum 20 rвnduri prin care comentaţi citatul de mai
sus.

9. Raportaţi-vă la text şi explicaţi ce semnificaţie avea pentru Slavici sintagma


“pace şi bună оnţelegere”. In contextul secolului оn care trăiţi, ce оnţeles poate
avea aceeaşi sintagmă? Negociaţi la nivelul grupului o parafrază care să
satisfacă toate punctele de vedere exprimate de fiecare membru. Comparaţi
concluzia grupului cu acelea exprimate de alte grupuri.

Alte teme de reflecţie

• Mama îl оnvaţă pe copilul Slavici un cod de comportament şi оi transmite un


set de valori şi de atitudini aşa cum au fost ele conservate оn comunitatea
respectivă. Ce vi se pare valabil şi ce amendabil оn acest cod?
• Aflăm din textul Amintirilor că există o segregare a şcolilor (romвneşti şi
nemţeşti) şi că diferenţele se evidenţiau – la оntвlnirea pe uliţa comună – prin
adresarea de etichete peiorative оntre elevi. Totuşi, jocurile copilăriei par să fie
fără frontiere – Slavici оl menţionează оn acelaşi text pe un băiat maghiar, care
оi era “mentor оntr-ale ştrengăriei”. Comentaţi opoziţia dintre ideologia de
separare reprodusă prin instituţia şcolară şi tradiţie (v. poveţele mamei) şi
tendinţa firească a copiilor de a fi împreună.
De la text la informaţii de istorie literară

"Slavici însuşi mărturiseşte că se I. Negociaţi la nivelul grupului o definiţie a


complăcea bine în societatea termenului “cosmopolit”.
maghiară şi că se înstrăinase de cea II. In ce măsură explicaţia din paranteza oferită оn
text, pentru termenul “cosmopolit”, se apropie de
română, căreia nu-i cunoştea nici definiţia de dicţionar? Dar de aceea discutată оn
trecutul, nici literatura. Abia la grup?
sfîrşitul anului 1869, cînd merse la Ce оnţelegeţi prin “оnstrăinare”? Instrăinarea pomenită
Viena, cunoscu pe Eminescu şi prin оn text are o conotaţie diferită de оnţelesul pe care
el lucrurile româneşti. […] Era, оl daţi termenului? Slavici este оnstrăinat de
comunitatea romвnească pentru că atitudinea sa faţă
spune singur, “cosmopolit” (român de “ceilalţi” este diferită comparativ cu aceea a
cu nume de sîrb, vorbind ungureşte majorităţii. In ce constă această diferenţă?
în oraş nemţesc) şi nu putea înţelege Comentaţi ultima propoziţie a textului.
deosebirea pe care o făcea Fragmentul din Amintiri suprapune percepţiilor
Eminescu între români şi alţi copilului judecăţile omului matur. Se simte o
oarecare distanţă оntre ele. In ce constă această
oameni." distanţă şi cum s-ar putea explica?
(G. Călinescu, Istoria literaturii Reflectaţi asupra reprezentărilor conceptului de
romвne de la origini pвnă оn diferenţă: a) ce simte copilul Slavici оn raport cu
prezent, p. 506-507) “ceilalţi”; b) cum vede copilul Slavici lumea prin
prisma poveţelor mamei; c) cum se raportează
adultul la aceste două forme de reprezentare din
perspectiva experienţelor care au loc оntre timp; d)
cum se raportează autorul la concepţiile mamei
enunţate оn copilărie şi оntruchipate оn societatea
оn care trăieşte ca adult.
De ce societatea romвnească din vremea lui Slavici, dar
şi cea din perioada interbelică (G. Călinescu şi-a
redactat Istoria...оntre cele două războaie) este
reticentă faţă de celălalt, făcвnd “deosebirea оntre
romвni şi alţi oameni”?

Proiect

Veţi lucra la un proiect de grup pe tema Stereotipului cultural. Pornind de la


fragmentele studiate şi de la experienţa personală, proiectul vizează următoarele
obiective: identificarea stereotipurilor, avansarea de opinii asupra naşterii
stereotipului, analiza modului оn care stereotipul este vehiculat, propunerea de
soluţii pentru combaterea şi destructurarea stereotipului. Fiecare unitate de
оnvăţare va adăuga noi cerinţe astfel оncвt la final să puteţi prezenta un proiect
amplu pe tema menţionată.

(1)
A. Pornind de la textul Amintirilor, evidenţiaţi motivele de segregare a diferitelor
grupuri etnice. Evidenţiaţi de asemenea raţiunile pentru “a fi оmpreună”.
B. Faceţi o listă care cuprinde “etichete” pentru diferitele etnii.
C. Priviţi dispunerea familiilor pe planul satului figurat cf. ex. 3. Această
localizare vă sugerează segregarea?
D. Faceţi o listă de motive care conduc la izolarea şi fixarea diferenţelor dintre
etnii.
II. Noi şi ceilalţi la оnceput de secol XVIII

DIMITRIE CANTEMIR

Dimitrie Cantemir a trăit оntre anii 1673 şi 1723. Viaţa lui este pe
jumătate acoperită de legendă, datorită personalităţii sale uimitoare,
capabile să se manifeste оn domenii foarte diferite şi оn acelaşi timp să
aibă o evoluţie socială spectaculoasă. Оn anul 1710 a fost pentru o
scurtă perioadă domnitor al Moldovei, iar ultimii ani şi i-a petrecut la
curtea ţarului Rusiei cu care s-a aflat оn strоnsă prietenie. Ştia peste
zece limbi orientale şi occidentale. Operele sale acoperă domenii
diverse: filosofie, ştiinţă, muzicologie, geografie, literatură, istorie.
Cartea din care am citat are titlul complet Descriptio antiqui et
hodierni status Moldaviae şi a fost publicată prima dată оn traducere
germană la Hamburg оn 1769-70 (fusese terminată оn 1716), iar оn
romвneşte оn 1825; studiul e ştiinţific doar după canoanele epocii,
altfel Cantemir se bazează mult pe imaginarul folcloric, facвnd un fel
de imagologie avant la lettre.

DESCRIEREA MOLDOVEI (fragment)


Capitolul al XVI-lea
Despre ceilalţi locuitori ai Moldovei

Nu cred să mai fie vreo altă ţară de mărimea Moldovei, оn care să оntвlneşti
neamuri atвt de multe şi atоt de deosebite. Afară de moldoveni, ai căror strămoşi
au venit оndărăt din Maramureş, mai locuiesc оn Moldova şi greci, albanezi, sвrbi,
bulgari, leşi, cazaci, ruşi, unguri, nemţi, armeni, evrei şi ţiganii cei cu mulţi copii.
Grecii, albanezii, sвrbii şi bulgarii trăiesc slobozi оn Moldova şi parte se
оndeletnicesc cu neguţătoria, parte slujesc cu leafă domniei. Nemţii, leşii şi cazacii
sunt puţini, fie oşteni, fie slujitori la curte; dintre leşi, cвţiva au fost ridicaţi оn
rвndul boierilor. Armenii se socotesc supuşi, la fel ca şi tвrgoveţii şi neguţătorii din
alte cetăţi şi tвrguri ale Moldovei şi plătesc domnului aceeaşi dajdie. Ca şi
papistaşii, ei au biserici tot atоt de mari şi la fel de оmpodobite ca şi bisericile
dreptcredincioşilor şi оşi urmează slobozi legea lor. Asemenea şi evreii se socotesc
supuşi; ei trebuie să plătească o dajdie deosebită оn fiecare an, mai mare decвt
aceea obişnuită. Nu au altă оndeletnicire decвt neguţătoria şi să ţină hanuri. Pot să-
şi facă sinagogă oriunde poftesc, оnsă nu de piatră, ci numai de lemn. Ruşii şi
ungurii au fost totdeauna оn Moldova vecini. Ţiganii sunt оmprăştiaţi ici şi colo оn
toată Moldova şi nu afli boier care să nu aibă оn stăpоnirea sa cоteva sălaşe de-ale
lor. De unde şi cвnd au venit acest neam оn Moldova? Nu ştiu nici ei оnşişi şi nici
nu se găseşte nimic despre dвnşii оn cronicile noastre. Toţi ţiganii, din toate
ţinuturile, au acelaşi grai, care este amestecat cu multe cuvinte greceşti şi, pesemne
şi persieneşti. Ei nu au altă оndeletnicire afară de fierărie şi zlătărie. Au aceeaşi
оnfăţişare şi aceleaşi năravuri ca şi ţiganii din alte ţări; оnsuşirile lor cele mai de
seamă şi ceea ce оi deosebeşte de alţii sunt trвndăvia şi furtişagul. Asemenea оn
Iaşi şi оn alte tвrguri trăiesc mulţi turci, care fac neguţătorie; оnsă nicăieri nu le
este оngăduit să-şi cumpere moşii sau vreo casă la sat sau la tвrg; cu atвt mai puţin
să-şi zidească moschei sau să-şi facă rugăciunile la vedere după slujba lor
religioasă plină de eresuri. Poarta turcească nu a stăruit vreodată să li se оngăduie
acesta. Deie domnul să tacă pe vecie!
[…]
Rareori afli vreun moldovean neguţător, pentru că semeţia sau, mai bine zis,
lenevia le este născută din fire, оncвt orice neguţătorie o socotesc lucru de ocară,
afară de neguţătoria cu roadele pe care le dobвndesc de pe pămвnturile lor. Şi eu
socot că aceasta este pricina cea mai de seamă de nu se poate afla decвt rareori un
tвrgoveţ moldovean bogat şi оn ţara noastră este necontenit lipsă de bani, cu toate
că se trimit peste hotare mai multe lucruri decвt se aduc оn ţară. Căci neguţătorii
străini: turci, evrei, armeni şi greci, pe care noi avem obicei să-i numim gelepi, au
apucat оn mвnă, din pricina trвndăviei alor noştri, toată neguţătoria Moldovei şi
duc cirezi оntregi de vite mari şi mici, pe care le cumpără оn Moldova cu preţ
foarte mic, la Stambul şi оn alte cetăţi şi le vоnd acolo de două sau de trei ori mai
scump. Dar fiindcă celor mai оnstăriţi dintre aceştia nu le este оngăduit să aibă оn
stăpвnire nici pămвnt şi nici case оn Moldova, cei mai mulţi bani se trec оn afară
din ţară; prea puţini din aceşti se mai оntorc оndărăt peste Dunăre şi abia de sunt
оndestulători ca să se poată plăti cu ei haraciul turcilor şi ca să se оmplinească alte
cheltuieli obşteşti.

ББ Б ББ Б ББ Б

1. Comparaţi acest text cu fragmentul precedent. Ce puteţi spune despre stil şi


registru de limbă?

2. La оnceputul fragmentului autorul menţionează diversitatea etnică a Moldovei


şi enumeră o serie de “neamuri”, fără a explica оnsă fenomenul. Incercaţi să
daţi o explicaţie raportвndu-vă la datele istorice pe care le cunoaşteţi.

3. Sintetizaţi informaţia referitoare la diferitele etnii pe baza tabelului de mai jos:

etnie drepturi оndatoriri ocupaţie religie


greci slobozi neguţătorie/
оn slujba
domnitorului

Pornind de la datele sistematizate observaţi:


a) care sunt neamurile care beneficiază de mai multe privilegii;
b) care este cel mai defavorizat.
Cum vă explicaţi această situaţie? In ziua de azi există asemenea diferenţe?

4. Care sunt trăsăturile de caracter negative reliefate оn text şi căror etnii se aplică
ele? Cum este ilustrat grupul etnic al ţiganilor? Pentru aceştia există mai multe
determinări оn text decвt pentru celelalte etnii enumerate. Cum vă explicaţi
acest fapt? Această insistenţă poate conduce la sau derivă dintr-un stereotip
cultural? Cum aţi defini stereotipul cultural?

5. Cum vă explicaţi faptul că etnia majoritară este descrisă prin două epitete
negative (semeţie, lenevie)? Autorul se defineşte ca aparţinвnd acesteia?

6. Puteţi aprofunda răspunsurile la оntrebările de mai sus reflectвnd asupra


următorului text:
"In vreme ce оncercăm să descriem năravurile moldovenilor (lucru despre care nimeni sau numai puţini
străini au o imagine adevărată), dragostea ce avem pentru patria noastră ne оndeamnă pe de-o parte să
lăudăm neamul din care ne-am născut şi să оnfăţişăm pe locuitorii ţării din care ne tragem, iar pe de altă
parte, dragostea de adevăr ne оmpiedică, оntr-aceeaşi măsură, să lăudăm ceea ce ar fi, după dreptate, de
osвndit. Le va fi lor mai folositor dacă le vom arăta limpede оn faţă cusururile care-i sluţesc, decвt dacă i-
am оnşela cu linguşiri blajine şi cu dezvinovăţiri dibace, оncвt să creadă că оn asemenea lucruri ei se
conduc după dreptate, оn vreme ce toată lumea mai luminată, văzвndu-le, le osвndeşte. Din această
pricină vroim să mărturisim curat că noi, оn năravurile moldovenilor, оn afară de credinţa cea adevărată şi
ospeţie nu găsim prea lesne ceva ce am putea lăuda. Din toate cusururile obişnuite şi pe la ceilalţi oameni,
au şi moldovenii, dacă nu prea multe, totuşi nici prea puţine. Năravurile bune sunt rare la ei şi оntrucвt
sunt lipsiţi de o adevărată creştere bună şi de deprindere a năravurilor bune, va fi anevoie să găsim un om
cu năravuri mai bune decвt ceilalţi, dacă firea cea bună nu i-a venit оntr-ajutor. Trufia şi semeţia sunt
muma şi sora lor." (Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae)

Pregătiţi un raport care să prezinte o sinteză a discuţiilor purtate оn grup оn


legătură cu textul complementar de mai sus. Iată cвteva idei pe marginea cărora
puteţi negocia răspunsuri comune:
a. problema obiectivităţii: tensiunea dintre “dragostea pentru patria noastră” şi
“dragostea pentru adevăr”;
b. “năravuri bune”/ “năravuri rele”;
c. perspective diferite asupra comportamentelor de grup: percepţia grupului despre
sine, percepţia celorlalţi, adevărat/ fals, obiectiv/ subiectiv, bine/ rău.

7. Autorul are o atitudine echidistantă faţă de diferitele etnii?


a. Aduceţi argumente оn sprijinul punctului de vedere exprimat.
b. Alături de năravurile rele ale ţiganilor apar enumerate şi defectele majorităţii.
Dezvoltaţi această idee din perspectiva stereotipurilor culturale.

8. Pe lвngă informaţii de ordin social şi economic, textul conţine multe date


despre drepturile religioase ale diferitelor grupuri etnice menţionate.
a. Cum vă explicaţi acest lucru?
b. Enumeraţi confesiunile evidenţiate оn text.
c. Cine sunt “dreptcredincioşii”? Care credeţi că este religia lui Cantemir?
Dacă autorul era musulman, s-ar fi referit la acelaşi neam ca fiind
“dreptcredincios”? “Dreapta credinţă” ar putea constitui motiv de
discriminare? De ce? Discutaţi оn grup despre ceea ce ar putea оnsemna să
fii “dreptcredincios”. Negociaţi un punct de vedere cu care toţi membrii să
fie de acord şi prezentaţi-l оn cadrul unei dezbateri inter-grupuri.
d. Care este poziţia autorului faţă de diversitatea confesională? Este el tolerant
faţă de diferitele confesiuni? Aduceţi argumente оn sprijinul răspunsului
oferit.

9. Ultima parte a fragmentului oferă o serie de explicaţii de ordin economic. a.


Realizaţi o schemă logică pentru sintetizarea acestor date.
b. Explicaţiile oferite de autor vi se par plauzibile? Care este atitudinea sa faţă
de situaţia de fapt?
c. Fenomenele economice menţionate sunt comparabile cu situaţia actuală?
d. Realitatea economică poate conduce la discriminare? Prezentaţi răspunsul
grupului la această оntrebare alegвnd unul din următoarele coduri de
exprimare: vizual (un desen, un colaj de ilustraţii etc.), verbal (eseu, poezie,
epigramă etc), schemă logică sau un alt cod care vi se pare cel mai la
оndemвnă sau cel mai potrivit.

Alte teme de reflecţie


• Cum vi-l imaginaţi pe Dimitrie Cantemir (bazвndu-vă pe informaţiile din nota
introductivă şi pe lectura fragmentului complementar)?
• Dacă Dimitrie Cantemir ar trăi azi, ce aspecte ar menţiona оn legătură cu
diversitatea etnică actuală din ţara voastră?

Proiect (2)

A. Năravurile rele ale moldovenilor sunt evidente şi pentru celelalte etnii din
Moldova? Conduc ele la constituirea unui stereotip?
B. Faceţi o listă de motive care conduc la formarea stereotipurilor. Aprofundaţi
оn acest sens răspunsurile date la ex. 4 şi 7b.
C. Ce alte “etichete” aplicate diferitelor grupuri etnice puteţi adăuga acum listei
elaborate оn etapa anterioară a proiectului (1)B.? Revizuiţi lista din perspectiva
studierii textelor din Cantemir.
D. Reveniţi la lista de motive care conduc la izolarea şi fixarea diferenţelor
dintre etnii (pe care aţi redactat-o оn etapa anterioară a proiectului (1)D.). Puteţi
adăuga şi alte aspecte оn acest moment? Reconfiguraţi lista dacă veţi considera
necesar.
III. Comunicare/noncomunicare cu celălalt

ION LUCA CARAGIALE

Ion Luca Caragiale a trăit оntre anii 1852 şi 1912. S-a născut lвngă
Ploieşi, оn sudul Romвniei şi spunea despre el că era "din neam
amestecat", cel mai probabil grecesc. Era un autodidact, fără prea multă
instrucţie, dar cu o imensă cunoaştere a lumii şi a moravurilor timpului.
A fost doar temporar apropiat de grupul Junimea. Ultimii ani din viaţă şi
i-a petrecut la Berlin. Este celebru mai ales pentru cele patru comedii
care оşi păstrează prospeţimea şi azi. Momentele, schiţele şi povestirile,
laolaltă cu nuvelele şi scrisorile оl aşază printre cei mai rafinaţi
prozatori romвni din toate timpurile. A avut o fantastică putere de a
surprinde esenţialul şi perenul оn comportamentele şi caracterele umane
şi o extraordinară exactitate a limbii. Povestirea reprodusă aici este
caracteristică stilului său de construcţie оn proză: un dialog extrem de
viu şi de simplu, caracterizarea personajelor prin limbaj, lovitura de
teatru din final.

PASTRAMĂ TRUFANDA

Оn portul Kavalei, de pe coastele Archipelagului - pвnă nu se pomenea de


vase de abur - оntr-o dimineaţă se pregătea o corabie mare, оncărcată cu mărfuri şi
cu mulţi călători, să pornească spre coastele de răsărit, la Iafa, оn Asia Mică.
Оntre călătorii aceia, se afla şi unul Iusuf, un negustoraş, mergвnd la
Ierusalim după daraveri. Omul se suise de cu vreme pe corabie, să-şi găsească loc
bun şi se aşezase jos turceşte, pe chilimul lui, mai la o parte, ca să nu stea оn
drumul corăbierilor, care umblau de colo pвnă colo serta-ferta, strвngвnd
frвnghiile şi-ntinzвnd pвnzele, ca pe orice vas cвnd mai sunt cвteva clipe pвnă să
pornească dezlegat оn largul apelor.
Iusuf sta liniştit şi trăgea ciubuc, cu gвndul pe de o parte la drumul lung ce-l
avea de făcut, pe de alta la casa pe care şi-o părăsea de nevoie…Cвnd erau toate
aproape gata, şi căpitanul se suia la locul său, să dea semn de plecare, s-aude de pe
mal, prin zgomotul şi forfoteala mulţimii de lume - unii cu treabă, alţii numai aşa
gură-cască, precum e-n orice port la sosirea şi plecarea unui vas mare - s-aude un
glas strigвnd:
— Iusuf! Iusuf! Unde-i Iusuf?

Şi pвnă să se ridice Iusuf, să vază dacă pe el оl cheamă, şi cine, iacătă trece


peste punte оn corabie, gвfвind de alergătură, cu un sac оn spinare, Aron, un ovrei
negustor, vecin cunoscut al lui.
— Bine că te găsesc, dragă Iusuf, zice Aron; tot mergi tu la Ierusalim; fă-mi,
te rog, o bunătate frăţească…Uite sacul ăsta cu nişte haine - nu-i greu; nici
douăzeci de oca - să-l duci lui frate-meu Şumen…ştii unde şade…Vrei?
— De ce să nu vreau? a zis Iusuf; nu-l duc оn spinare; pe corabie e destul loc;
de la Iafa la Ierusalim, tot o să iau or cămilă, or catвr, cum mi-o veni mai
bine la-ndemвnă…ţi-l duc bucuros.
— Şi să-i zici lui Şumen, dar să nu uiţi! Că numaidecвt să facă păcum i-am
scris eu cu hainele astea rămase de la tata…şi…
Ar fi vrut Aron să mai spuie ceva, dacă nu-ncepea să se legene corabia de
plecare; a lăsat sacul lоngă Iusuf şi a sărit repede afară pe mal. A pornit vasul cu
pвnzele umflate, şi pвnă s-a depărtat bine, оncă mai auzea Iusuf glasul lui Aron:
— Păstrează-l bine! Să nu mi-l prăpădeşti!
Seara, i-a prins bine călătorului sacul prietenului; l-a pus căpătвi şi, fiind
marea liniştită, a dormit odihnit pвnă la ziuă; dar toată noaptea a visat că mвnca
lucru sărat - fireşte, răsuflвnd aerul mării.
Cвnd s-a deşteptat, a simţit mare poftă de mвncare, şi iar i s-a părut că-i
miroase a sărătură. A băut o cafea, a tras ciubuc; parcă i s-a mai potolit foamea, şi
s-a tolănit iar cu capul pe sac. După ce a stat puţin aşa, se ridică iar…
“Bre - zice оn gвndul lui - eu am mai umblat pe mare, dar aşa miros plăcut de
sărătură!…ce să fie asta!“
Cвnd se apleacă să-şi strоngă chilimul şi căpătвiul, simte miros şi mai tare;
apropie nasul de sac şi-nţelege sigur că din sac iese ce iese. Deznoadă sfoara şi
desface; cвnd colo, peste ce dă? Sacul nu era cu haine, era plin оndesat cu
pastramă trufanda.
“ Al dracului şarlatanul de Aron!…ca să nu mă-ndemn să gust o bucăţică din
pastrama lui, m-a minţit că sunt haine.“
Şi gвndind astfel, i-a lăsat gura apă…A scos din brвu cuţitaşul, din legătura
lui o bucată de pвine, şi din sac o halcă de pastramă. A tăiat o felie…a gustat…
Straşnică aromă! A mвncat Iusuf frumos, şi a legat sacul la loc.
Din pricină că a-ntвlnit şi vвnturi оn potrivă, ba de vreo cвteva ori chiar
furtuni, a umblat corabia mai bine de o lună pвnă la Iafa. Оn vremea asta, Iusuf,
care se spurcase la lucru bun, a tot dezlegat sacul şi a mвncat; ba, a mai şi vвndut,
cu paralвcul şi cu bucata, să nu mai stea să cвntărească, la alţi călători, cari nu
sufereau şi puteau să mănвnce pe mare; şi fireşte, marfă bună, năvală mare; aşa că,
оncet-оncet, i-a tot scăzut căpătвiul, şi cвnd a ajuns la Iafa mai rămăsese-n sac
numai frumuseţea aceea de miros.
De la Iafa, s-a luat Iusuf cu mai mulţi călători, şi au mers pe catвri pвnă la
Ierusalim. Pe drum, i-a dat unul şi altul să guste din pastrama lor…
— Ei! Zice Iusuf, pastramă ce-am avut eu pe corabie, de la noi, de la Kavala!
Aia pastramă!…Ia, mă rog, poftiţi dv. De vedeţi numa ce aromă frumoasă!
(şi le da sacul pe la nas). Păcat că nu mi-a mai rămas! Să fi văzut!…şi
fragedă…şi grasă…o bunătate! Aşa pastramă, zic şi eu…
Ajungвnd la Ierusalim, s-a gвndit Iusuf:
“Ce să mă mai duc la Şumen cu sacul gol? Frate-său, Aron, or din nebăgare
de seamă, de degrabă, a luat un sac cu pastramă, оn locul sacului cu haine; or că,
de calic, să nu mă lăcomesc, m-a minţit. Orcum, am mвncat-o? am mвncat-o: o să
i-o plătesc cinstit omului cвnd m-oi оntoarce la Kavala, şi atвta tot…Nu mă mai
duc la Şumen!“
Şi s-a dus să-şi vază de daraverile negustoriei lui. După ce şi le-a isprăvit, s-
a-ntors оnapoi la Iafa, acolo s-a suit pe altă corabie şi a pornit оnapoi spre casă. Pe
drum, mвnca din pastrama altora, dar mirosea sacul lui Aron, şi mereu, la toţi
călătorii:
— Ei! Pastramă, dacă vreţi, să poftiţi la noi la Kavala! - acolo pastramă!…E
mai ales unul, Aron, un prieten al meu, face straşnică…Ia vedeţi numai ce
frumuseţe de aromă!…Geaba! ca la noi, la Kavala, pastramă!…
Şi, seara, se culca cu capul pe sacul lui Aron şi visa noaptea că mănвncă
sărătură; iar dimineţa cвnd se scula, оşi mirosea căpătвiul, şi gвndea:
“Cum ajung la Kavala, drept la Aron mă duc, după pastramă; să o fac eu,
crestată şi pвrlită la spuză, uşor, să nu-şi scoată sarea…“
Şi-i lăsa gura apă lui Iusuf.
Cum coboară pe pamвnt la Kavala, să fi zis c-a dat оn bobi! Pe cine vede-
ntвi?…pe prietenul Aron - parcă ştia că soseşte şi-l aştepta cu patru ochi.
— Bre, Aroane, de ce eşti şarlatan şi mă minţi că-n sac sunt haine vechi de la
tată-tău?…de frică să nu ciupesc din pastramă…
Aron s-a făcut deodată galben, şi, cuprins ca de un fior, de-abia a putut bвgui:
— Ce? Ce?
— Cвte ocale era оn sac, bre?…
Dar Aron mai rău:
— Ce? Ce?
— …Că, să spun drept, ca om cinstit ce mă ştii…eu…pe drum…ţi-am mвncat
pastrama toată, şi…
Dar Aron ţipă o dată şi-ncepe să se plesnească peste ochi cu palmele, să se
bată cu pumnii оn cap, să-şi smulgă barba şi perciunii; se vaită şi urlă, ca de cine
ştie ce nenorocire grozavă.
— Ce urli, bre, aşa, şi faci atвta tărăboi? Cвte ocale au fost, eu sunt negustor
de treabă, nu tăgăduiesc: ţi le plătesc pвn`la para.
Aş! Ovreiul cade jos, se tăvăleşte, bătвndu-se cu fruntea de ţărвnă şi urlвnd
mai tare, parcă-i ieşit din minţi.
— Bine, bre, ţi le plătesc; n-auzi?
Se scoală ovreiul de jos, apucat ca de turbă, оl оnhaţă de piept pe Iusuf, şi,
haide, techer-mecher cu el la cadiu, la judecată!
Cadiul face cercetare cum a mers pricina.
Iusuf spune tot ce s-a-ntоmplat: că el, оntвi, a crezut că sunt haine; că, pe
urmă, după aromă, a descoperit şmecheria, şi a găsit оn sac pastramă de oaie, şi, ca
omul, la drum lung, s-a-ndemnat şi…a mвncat-o; dar el, negustor cinstit, nu
tăgăduieşte, şi se dă dator să plătească pвnă la para.
Оn vremea asta, Aron se jeleşte mereu smulgоndu-se de barbă.
— Bine, bre, zice cadiul, dacă omul nu tăgăduieşte şi se dă dator să-ţi
plătească cinstit pвnă la para, ce mai faci gură?…ai?…
— Să plătească? urlă ovreiul…să plătească?…ce să plătească?…pe tata?…
poate el să plătească pe tată?
— Care tată, bre? оntreabă Iusuf.
— Tata meu!
— Care tată, bre? оntreabă cadiul.
— Tata meu, Leiba Grosu, care a murit…şi Iusuf l-a mвncat.
— Pe cine l-a mвncat, bre?
— Pe tată!
— Cвnd, bre, l-am mвncat eu pe tat-tu?
— Cвnd a fost pe corabie…
— A fost tat-tu cu mine pe corabie?
— A fost!
— Şi l-am mвncat?…eu?
— Tu! tu!
— Efendi cadiu - zice Iusuf - nu vezi că e nebun ovreiul?
— Nu sunt eu nebun! Zbieră Aron; tu ai fost nebun, că ai mвncat pe tată!
— Mai spune o dată: care tată?
— Tata meu, Leiba Grosu, care a murit!…parcă n-am spus?
— Apoi de, efendi! zice Iusuf.
— Carnaxi! Nu mai zbieraţi, strigă cadiul…Staţi, că nu mai оnţeleg nimic…
Bine, nu zici tu că tat-tu a murit?
— A murit!
— Bine, dacă a murit, cum era să mai umble pe corabie, bre?
— A umblat!
— După ce a murit?
— După!
— Cum, bre?
— Tată,cвnd a murit, m-a jurat să-l trimit să-l оngroape оn pămвntul sfвnt la
Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească…şi eu m-am gвndit că oasele tot
nu putrezesc; le-am оngropat aici, şi carnea am făcut-o pastramă…
Iusuf s-a-ngălbenit deodată şi s-a apucat cu mоinile de pвntece.
— …şi, a urmat jelindu-se Aron, m-am gвndit, de ce să nu fac iconomie la
transport; am pus pastrama-ntr-un sac şi i l-am dat lui…să-l ducă la
Ierusalim, la frate-meu, Şumen, s-o оngroape acolo, că el a ştiut…Şi el a
mвncat pe drum pe tată!…Ce fac eu acuma?
Cвnd le-a auzit toate astea Iusuf, i s-a-ntors inima pe dos; a-nceput şi el să se
bată cu pumnii-n cap şi-n pоntece, şi să se vaite:
— M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! aman! m-a spurcat! Ce mă fac eu
acuma?
— Tu de ce-ai mвncat? zbiară Aron.
— N-ai zis tu că sunt haine?
— Şi parcă trebuia să le mănвnci?
— De ce nu mi-ai spus drept, că e tat-tău?
Şi iar ovreiul, vei! şi turcul, aman! Cadiul, ascultвndu-le toate, a zis:
— Bre! de treizeci de ani judec aicea la Kavala lume după lume, cu fel de fel
de pricini; dar оncă aşa nebuni nu mi s-a mai оnfăţişat…Asta…să aveţi
răbdare…că trebuie să chibzuiesc mai adвnc!…
Şi după ce a chibzuit şi iar a chibzuit adвnc, a hotărвt ca:
Turcul să plătească ovreiului, pe preţul zilei, douăzeci de ocale pastramă
prima, pe care i le-a mвncat; iar ovreiul să plătească turcului douăzeci de lire,
fiindcă l-a-nşelat dвndu-i un sac de haine, оn care nu era haine, ci pastramă, şi nu
pastramă adevărată de oaie, ci de ovrei.
Şi pe urmă, cu o vorbă scurtă turcească, i-a dat afară p-amвndoi.

ББ Б ББ Б ББ Б

1. Identificaţi оn text elemente care оi definesc pe cei doi protagonişti.


Concentraţi-vă pe următoarele aspecte: etnie, ocupaţie, atitudini,
comportamente, specificităţi de limbaj, trăsături fizice. Sintetizaţi informaţia оn
două organizatoare grafice (v. exemplul de mai jos).

trăsături
fizice

Personaj

ocupaţie, etnie

atitudini,
comportamente
limbaj

2. Studiaţi relaţiile dintre cele două personaje. Cum evoluează aceste relaţii? Ce
determină schimbarea relaţiilor dintre cei doi?

3. Analizaţi acţiunile оntreprinse de cei doi protagonişti. Ce trăsături de caracter


pun acestea оn evidenţă? Revedeţi organizatoarele grafice din perspectiva
răspunsului la această оntrebare. Faceţi portretele celor două personaje.

4. Recitiţi scena judecăţii. Pregătiţi interpretarea acestei scene la nivelul unui grup
de trei membri. Interpretaţi scena.
5. Analizaţi scena judecăţii. Evidenţiaţi elementele comice. Pornind de la dictonul
CASTIGAT RIDENDO MORES, discutaţi оn grup asupra “năravurilor”,
“moravurilor” şi a altor aspecte pe care autorul le ironizează – şi eventual
оncearcă să le corecteze - prin intermediul acestui text. Prezentaţi oral
concluziile la care ajunge grupul. Precizaţi dacă aspectele respective au legătură
cu etnia din care fac parte cele două personaje.

6. Caragiale a construit intriga оn jurul a două personaje stereotipe. Explicaţi оn


ce constă stereotipul. Credeţi că autorul оşi avea asumat acest stereotip?
Discutaţi оn grup pe tema apariţiei stereotipurilor culturale. Puteţi porni de la o
analiză a textului de mai jos:

“Evident, coordonatele <evreului imaginar> nu se suprapun peste cele ale


<evreului real>. Aceşti doi termeni sunt, mai degrabă, teoretici şi abstracţi.
Compararea lor este şi ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o
imagine a ceea ce am numit <evreu real>. Cвnd оncercăm să dăm contur unei
astfel de imagini, apelăm inevitabil la aproximări, uniformizări, clişeizări.
Rezultatul nu poate fi decвt o altă ipostază a <evreului imaginar>.“ (Andrei
Oişteanu, Imaginea evreului оn cultura romвnă)

7. Cum am putea deconstrui stereotipurile? Participaţi la un brainstorming pe această temă.

Alte teme de reflecţie


• Imaginaţi-vă că sunteţi оn locul judecătorului. Pe care dintre cei doi оl
consideraţi mai vinovat?
• Participaţi la un “proces”. Distribuiţi-vă următoarele roluri: reclamant, pвrвt,
avocatul acuzării, avocatul apărării, judecător, grefier. In final, judecătorul şi
grefierul vor redacta o hotărвre judecătorească care va consemna sinteza
discuţiilor şi sentinţa dată.

Proiect (3)

A. Personajele Iusuf şi Aron vă par convingătoare? Ce elemente concură la


formarea acestei impresii? Pornind de la aceste reflecţii analizaţi modul оn care
literatura are forţa de a fixa stereotipurile.
B. Completaţi lista de “etichete” pentru diferitele etnii cu noi elemente, dacă veţi
considera oportun.
C. Citiţi Cratylos de Platon. Extrageţi fişe de lectură cu fragmente care evidenţiază
“puterea verbului”.
D. Identificaţi diferite căi prin care sunt vehiculate stereotipurile culturale. Faceţi o schemă care
să sintetizeze concluziile grupului оn legătură cu fixarea şi transmiterea stereotipurilor.
IV. La răscruce de drumuri cu ceilalţi
IOAN GROŞAN

Ioan Groşan este născut оn Maramureş (nord-vestul Romвniei) оn 1954.


Face parte din aşa-numita generaţie `80, o generaţie unită nu doar prin
afinităţi estetice, ci şi printr-o atitudine etică şi morală specială faţă de
comunismul deceniilor opt şi nouă. Scriitorul debutează оn 1984 cu
volumul de proză scurtă Caravana cinematografică. Cel mai cunoscut
roman al său este O sută de ani de zile la Porţile Orientului din 1992,
din care am preluat fragmentul care urmează. Ioan Groşan este un autor
parodic, textualist şi intertextualist. Ca şi alţi scriitori ai generaţiei sale
(Mircea Cărtărescu, de exemplu), Ioan Groşan re-utilizează оn formule
noi diversele stiluri ale literaturii romвne clasice. Ludice, ironice şi
dramatice оn acelaşi timp, textele lui Ioan Groşan au toate atributele
literaturii numite postmoderne. Subiectul romanului O sută de ani de
zile la Porţile Orientului este istoric, dar tratat оn maniera parodică a
lui Umberto Eco. Povestea se petrece оn secolul al XVII-lea, lumea ei e
una cosmopolită оn sens bizantin, pitoresc orientală.

O SUTA DE ANI DE ZILE LA PORŢILE ORIENTULUI


Episodul 23
Popas la topos

Drumeţului care la оnceputul sec. al XVII-lea intra оn Moldova, pe la ceasurile cinci după-
amiază, оi era peste putinţă ca pвnă la ceasurile şapte seara să nu dea peste un han. Fapt
istoriceşte atestat: orideunde veneai, oriоncotro mergeai, era mare minune dacă, pitit оntr-o
vвlcică sau nălţвndu-se trufaş la răscruce de vвnturi, dosit de spaima lotrilor după spinarea unui
deal ori odihnind gălbui оn mijlocul cвmpiei, nu оntвlneai curвnd acel topos pomenit de mai toţi
povestitorii de aici ori de-aiurea, că numai lista lor, a povestitorilor, ne-ar umple puţinul spaţiu
ce-l avem la dispoziţie. Cu modestă plecăciune, оn chip firesc, оndrăznim a ne strecura şi noi оn
şirul celor care şi-au oprit eroii оn ceas de desfătare la hanuri, slăvit fie numele lor оn veci!
Cum spuneam, bunii noştri călugări Metodiu şi Iovanuţ intrară оn Moldova pe
la ceasurile cinci. Să fi mers ei cam cвt ai merge aşa, cătinel, de
la Notre-Dame pвnă-n Place Pigalle, cвnd, iacătă оn depărtare, sub geana
оntunecată a unei păduri, o luminiţă şi-un zvon de rвsete.
— E hanul Stăniloaiei — grăi Metodiu care cunoştea locurile. Domnul ni l-a
scos оn cale, Domnul să ne ferească de ispite, căci, de nu mă оnşel - şi nu
mă оnşel! — aici vom sta de mas, frate Iovănuţ.
Iovănuţ оşi făcu două-trei, hai patru cruci şi grăbi pasul.
La han, mai ceva ca la tвrg: căruţe, cai deshămaţi, focuri de frigare, tarabe cu
nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu
ştiu ce оn zariştea focului, ovrei tвnguinzi, cu nişte tвrsoage de bărbi cоt
badanalele, grecotei cu nas subţire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci
trosnindu-şi fălcile a spleen, nemţi stăpвnindu-şi cu demnitate vagi zgomote
interioare, ungureni chipeşi vorbind ceva cu nişte vrвnceni şovăitori, moldoveni
lăcrimвnd de atвtea poveşti, ba, оntr-un colţ, mai la fereală, şi doi turci, afumaţi
bine, cercвnd a măsura şi mereu căzвnd peste el, nişte postav. Din cвnd оn cвnd,
peste toţi şi peste toate, dinspre оncăperile luminate ale hanului, se rostogolea ca
buzduganul din altă poveste vocea groasă, puternică a Stăniloaiei, hangiţa:
— Că parcă nu v-aş şti eu, `r-aţi ai dracu` de mitocani!

ББ Б ББ Б ББ Б

1. Prin ce se caracteriza un han la оnceputul sec. al XVII-lea оn Moldova?

2. Enumeraţi diferite elemente definitorii ale hanului оn textul de mai sus.


Regrupaţi aceste elemente оn funcţie de următoarele cuvinte cheie care vă pot
orienta caracterizarea: locul (amplasarea unui han), vizitatorii, rolul.

3. Ce оnseamnă “topos”? Discutaţi оn grup şi оncercaţi să daţi o definiţie a


cuvвntului. Verificaţi definiţia elaborată оn grup cu o definiţie de dicţionar.
Daţi exemplu de un alt topos оntвlnit оn lecturile voastre şi motivaţi alegerea.

4. De ce este considerat hanul un topos? Identificaţi оn text elemente care justifică


definirea hanului ca topos.

5. Cвte neamuri sunt menţionate оn ultimul paragraf al textului? Cum vă explicaţi


această varietate etnică pe care hanul o regrupează?

6. Trasaţi următorul tabel оn caiete şi completaţi-l оn funcţie de informaţiile pe


care le găsiţi оn text.

Vizitatorii de la han Trăsături

a. Găsiţi numele standard, actual, al fiecărei etnii reprezentate la han. Cum vi se


pare denumirea acestor etnii оn raport cu standardul cunoscut? Ce anume e
diferit? Care este semnificaţia folosirii unui sufix augmentativ?
b. Pentru care dintre vizitatori autorul menţionează numai trăsături fizice? Pentru
care dintre aceştia există numai menţiuni de ordin acţional (fac ceva considerat
caracteristic) sau caracterial (au o anume atitudine, оnfăţişează o anume stare)?
Refaceţi tabelul din această perspectivă subоmpărţind rubrica Trăsături оn trei
categorii. Aţi mai оntвlnit оn alte texte trăsături identice sau similare pentru
respectivele etnii?
c. Privind tabelul constataţi că pentru fiecare etnie aveţi o imagine mai mult sau
mai puţin clară din punct de vedere acţional, caracterial sau fizic. Care dintre
cuvintele următoare vi se pare potrivită pentru a defini imaginea care se
creează: tablou, fotografie, portret, etichetă, scenă, frescă, topos, stereotip.
Argumentaţi alegerea făcută.

7. Reluaţi lectura textului şi observaţi de cвte ori apare termenul poveste. La ce se


referă acest termen? Este vorba mereu de aceeaşi poveste? Ne оntвlnim cu un
topos şi оn acest caz? Sau cu un element definitoriu al topos-ului hanului?
Imaginile stereotipe ale diferitelor etnii sunt şi ele parte a “poveştii”?

8. Cui credeţi că se adresează hangiţa оn replica de final? Dacă ar fi să


caracterizaţi hangiţa numai pe baza elementelor pe care vi le oferă textul ce aţi
putea spune despre ea? (Cum aţi caracteriza o persoană care foloseşte un
asemenea limbaj? Ar fi aceasta o etichetă aplicată caracterului acesteia? De ce?)
Dacă aţi caracteriza-o pe Stăniloaia folosindu-vă şi imaginaţia, ar reieşi un alt
portret?

9. Incercaţi să găsiţi intonaţia, timbrul şi volumul adecvat pentru a interpreta


replica Stăniloaiei.

10.In ce alt text literar aţi mai оntвlnit o hangiţă? Cele două personaje vi se par
asemănătoare?

Text sau intertext?

Şi apoi оn sfatul ţării se adun să se admire I. Care este relaţia dintre “noi” şi
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas “ceilalţi” оn fragmentul de poezie
subţire. alăturat? Identificaţi elementele de
istorie mitologizantă din acest text.
Toate mutrele acestea sunt Revedeţi textul complementar din
pretinse de roman Călinescu care exprimă diferenţa de
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui percepţie şi implicit de atitudine, оntre
Traian! Slavici şi Eminescu оn privinţa
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi, deosebirii dintre romвni şi alţi
Să ajungă-a fi stăpвnă şi pe ţară şi pe noi. oameni. In măsura оn care cei doi ar
(Mihai Eminescu, Scrisoarea III, fragment) trăi оn zilele noastre, cu care dintre ei
aţi putea fi prieten? De ce?
“...am ajuns оntr-un tвrziu noaptea, оn cieriul II. In caracterizarea diverselor etnii,
Socolei şi am tras cu căruţa sub un plop mare, Ioan Groşan preia оn cвteva cazuri
unde am găsit o mulţime de dăscălime sintagme folosite de alţi scriitori
adunată de pe la catiheţi, din toate judeţele romвni. Care credeţi că este
Moldovei: unia mai tineri, iar cei mai mulţi semnificaţia acestor preluări (gвndiţi-
cu nişte tвrsoage de bărbi cвt badanelele de vă că оn literatura de acest tip există
mari, şezвnd pe iarbă, оmpreună cu părinţii pe de o parte semnificaţii estetice ale
lor, şi preuţi şi mireni, şi mărturisindu-şi unul intertextualităţii – parodiere, pastişă,
altuia păcatele.” (Ion Creangă, Amintiri din farmecul limbii vechi – dar şi
copilărie, IV) semnificaţii morale, etice –
demontarea unor prejudecăti
culturale).
Alte teme de reflecţie
• Imaginaţi-vă şi descrieţi substitutul unui han оn zilele noastre.
• Pregătiţi o şezătoare-concurs pe tema “Imaginea celuilalt”. Fiecare grup va
selecta un text/ colaj de texte (ficţionale sau non-ficţionale) care să reflecte
tema. Concursul va fi cвştigat de grupul care prezintă texte din perspectiva unui
mesaj al destructurării stereotipurilor. Ce criterii pentru stabilirea cвştigătorului
propuneţi? Fiecare grup va prezenta o listă de criterii care va fi ulterior
negociată la nivelul clasei.
Proiect (4)

A. Comparaţi textul complementar de la unitatea de оnvăţare 1 (selectat din


Istoria... lui Călinescu) cu textul din Scrisoarea III, din perspectiva оnţelegerii
diferenţelor. Ce concluzie trageţi despre atitudinea lui Eminescu? Căutaţi
motive pentru această atitudine. In acest sens, faceţi apel la principalele aspecte
promovate de ideologia romantică.
B. Puteţi include ideologiile literare оn schema (realizată оn etapa anterioară a
proiectului - (3)D.) referitoare la modalităţile de transmitere a stereotipului?
Revizuiţi schema din perspectiva unei discuţii оn grup referitoare la sinteza
concluziilor trase pentru această unitate de оnvăţare
C. Realizaţi un set de оntrebări despre felul оn care sunt percepute diferenţele
culturale şi etnice оn vederea realizării unui interviu cu elevi de la alte clase.
Aplicaţi acest interviu şi părinţilor, eventual bunicilor.

V. Dragostea de celălalt

ŞTEFAN BĂNULESCU

Ştefan Bănulescu s-a născut оn 1929 şi şi-a оnceput activitatea ca ziarist,


debutвnd cu un volum de reportaje, Drum оn cвmpie (1960). Primul volum de
povestiri, Iarna bărbaţilor (1965), fixează deja un stil original pe care
autorul оl va folosi constant оn povestirile şi romanul de mai tвrziu. Acest stil
a fost numit realism magic şi se оnrudeşte estetic cu acela al scriitorilor sud-
americani prin trăsăturile mitice, folclorice şi limba ceremonioasă, aproape
incantatorie. Lumea descrisă de Ştefan Bănulescu pare atemporală şi
aspaţială. După cum se va vedea şi оn povestirea care urmează pe care am
preluat-o din volumul Scrisori din provincia de sud-est (1972), scriitorul
foloseşte foarte des оn textele sale pretextul locului оn care oamenii se adună
şi povestesc (tehnica povestirii оn ramă). Subiectele despre care se
povesteşte sunt aproape оntotdeauna nefixate cronologic şi ceea ce se
urmăreşte e semnificaţia profundă a gesturilor, proiecţia lor mitică.

SCRISORI DIN PROVINCIA DE SUD-EST


II. Povestiri din insulă
Fotina Alfatar sau Castelul alb

Domnilor, fiind cel mai оn vвrstă dintre dumneavoastră, să-mi fie оngăduit să
spun banalitatea că această casă modestă оn care ne adăpostim acum de ploaia care
ne-a prins оn insulă - fiecare dintre noi a venit cu rosturile lui pe aici - a fost
numită castel оn primul rвnd pentru că ea a fost ridicată pe cel mai оnalt dintre
grinduri: se zăreşte de departe albă şi cu acoperiş de tablă vopsită tot оn alb,
niciodată nefiind оnecată de zăpoarele şi inundaţiile celor două braţe ale fluviului
ce cuprind оntre ele teritoriul sălbăticit pe care-l ştiţi. Оn al doilea rвnd, şi-a păstrat
şi şi-a оntărit numele de castel datorită Fotinei Alfatar, văduva lui Gaidar Semizali,
care a ridicat-o оn memoria purităţii legăturii ei cu dispărutul.
Semizali, оnainte de a o fi оntвlnit pe Fotina Alfatar, fusese omul care făcuse
printre primii - nu se ştia cam la cвţi ani de la pacea de la Adrianopole - un adăpost
permanent оn insulă, оntr-o scorbură de salcie de pe acest grind. Оi croise şi uşă,
din scвnduri late, negeluite, cu două potcoave ruginite ca balamale şi cu un fel de
lacăt drept оncuietoare, cheia, un cui оndoit, ascunzоnd-o de obicei sub o rădăcină
din faţa uşii. Bineоnţeles, salcia de atunci nu mai există, sălciile pe care le vedeţi
acum оn jurul castelului ivit mai tвrziu au crescut din ele оnsele, cum cresc pe aici,
din rădăcini vechi care şi-au părăsit trunchiurile şi coroanele moarte, sau cine ştie
altcumva.
Semizali se оndrepta оntr-o după-amiază spre salcia lui şi, vrвnd să intre оn
scorbură, n-a mai găsit lacătul оn care să vвre cheia: lacătul fusese luat şi mutat de
cineva pe partea cealaltă; salcia, adică, era оncuiată pe dinăuntru. Nu mai avea ce
face: a bătut uşor, cu degetul оndoit, оn propria-i uşă, sperвnd să i se deschidă. Оşi
dăduse seama că оntorsătura asta cu lacătul nu putea s-o facă decвt o minte de
femeie.
— Cum te cheamă? - l-a оntrebat vocea cam speriată a femeii dinăuntru.
— Gaidar Semizali.
— Eşti turc?
— Valah. Mi s-a spus Semizali după numele cătunului unde am fost născut,
lоngă Opancea, de la Caliacra. Gaidar nu ştiu de unde оmi vine. Poate tot
dintr-o vreme turcită. De fapt, aproape nu am nume.
— Eu am. Mă cheamă Fotina. Fotina Alfatar.
— Eşti grecoaică?
— Valahă. Dar am nume. Fotina Alfatar. Am fost călugăriţă pвnă acum o
săptămвnă la chiliile de la Maltezi. Оn urmă cu şapte zile am оmplinit 16
ani şi nu mai vreau să fiu călugăriţă.
— Deschide-mi.
— Nu оncă. Depărtează-te de salcie o sută de paşi, pвnă la marginea
grindului, şi stai acolo pe loc cu spatele.
— M-am оndepărtat. Sunt acolo unde ai vrut.
— Spune-mi ce vezi оnaintea ta.
— O оntindere mare de stuf cenuşiu şi uscat şi din loc оn loc ochiuri de apă
pline de plavie putredă, mătasea broaştei, lintiţă şi lipitori. Iar unde apa e
ceva mai limpede оnoată raţe sălbatice care măcăie şi gвşte care gвgвie.
— N-ai văzut nimic, Gaidar. Dincolo de plavia putredă, lintiţă şi lipitori, şi
dincolo de raţele care măcăie şi gвştele care gвgвie, nu eşti оn stare,
Gaidar, să vezi altceva. Tu nu vezi nimic dincolo de dunga ochilor, şi nu
eşti оn stare să ajungi cu privirea şi cu mintea acolo unde se sfвrşeşte
plavia putredă şi trebuie să оnceapă altă lume, fără atвta pustiu. O fată care
nu mai vrea să fie călugăriţă nu-şi poate alege drept bărbat pe un Gaidar
care nu vede ceva şi dincolo de ceea ce poate cuprinde dunga ochilor lui.
N-ai văzut nimic. Poţi să te оntorci acum cu faţa, Semizali.
Cuvintele de la urmă, Gaidar nu le auzise dinspre salcie, ci de foarte
aproape.
Semizali se оntoarse dintr-o dată cu faţa spre salcie.
Salcia era deschisă, cu lacătul atвrnвnd pe dinafară.
Fotina Alfatar pierise după o perdea de stuf, оntr-un fel de barcă făcută
dintr-o bucată, dintr-un trunchi de copac, barca ei, de bună seamă.
Gaidar n-a mai văzut-o de atunci pe Fotina.
Оntr-o primăvară, la dezgheţul şi ruperea sloiurilor de gheaţă de pe cele
două braţe ale fluviului năvălite cu toate apele spre insulă, Semizali a fost prins la
marginea grindului: stătea aşa şi privea de unul singur, оntвrziind să se оndrepte
spre cea mai оnaltă parte a solului, la salcia lui; stătuse aşa, privind оn neştire
pustiul ce se rostogolea оnspre el. Şi l-a luat zăporul de pe buza grindului. Şi
nimeni n-a mai ştiut de el.
După liniştirea zăpoarelor, care s-au arătat mereu cвteva primăveri la rвnd,
a venit pe grind Fotina Alfatar.
Оntвi oamenii care au găsit-o aici au оntrebat-o cine e şi ea ar fi lăsat să se
оnţeleagă că e văduva lu Gaidar Semizali, deşi această femeie şi acel bărbat nu-şi
cunoscuseră, pentru foarte puţine clipe, decоt vocile.
Fotina a ridicat castelul aici, pentru adăpostul trecătorilor, unde оndeobşte
se оntвlnesc cei care-şi оntretaie drumurile şi оşi spun poveşti nevinovate.

ББ Б ББ Б ББ Б

1. Enumeraţi trăsăturile caracteristice pentru două tipuri de construcţie: o “casă


modestă” şi un “castel”.
a. Care este, după părerea voastră, diferenţa dintre cele două?
b. Identificaţi, оn primul paragraf al textului, motive pentru care construcţia
invocată de autor este asimilată unui castel. Aceste motive vi se par suficiente?
Sunt ele consonante cu ceea ce este specific unui castel оn planul concret al
construcţiei? Dar оn cel abstract?
c. Identificaţi simboluri pentru castel. (Puteţi folosi un dicţionar de simboluri, de
ex. cel tradus după Ed. Laffont, Paris 1969 apărut оn 3 volume la Ed. Artemiza,
1994). In ce măsură simbolul castelului se оntвlneşte cu simbolurile culorii
(alb)?
d. “Castelul” este ridicat pe partea cea mai оnaltă a unui “teritoriu sălbăticit”
cuprins оntre ape. Analizaţi simbolistica acestei localizări.
e. Inainte de a fi ridicat castelul, pe locul cel mai оnalt al grindului, a fost folosită
ca locuinţă scorbura unei sălcii. Reflectaţi asupra simbolisticii scorburii.
Gвndiţi-vă la semnificaţia scorburii оn basm şi оn literatura religioasă (v.icoana
оn scorbură). Este scorbura un adăpost atemporal? Argumentaţi răspunsul.

2. Remarcaţi modalităţile de identificare a celor doi protagonişti: numele şi etnia.


a. Cum vi se par aceste nume ca sonoritate? Diferă оntre ele?
b. Simpla rostire a numelui reprezintă pentru interlocutor predicţia de apartenenţă
la o anumită etnie. Este predicţia fiecăruia confirmată? Ce concluzie puteţi trage
de aici?
c. Exprimaţi-vă opinia: Există o relaţie оntre antroponime şi etnie? Dar оntre
toponime şi etnie? Dar оntre toponime şi antroponime?
d. Este numele la fel de important pentru ambii protagonişti? Comentaţi explicaţia
pe care o dă bărbatul numelui său. Ce puteţi spune despre felul оn care se
raportează femeia la numele său?
e. Căutaţi оn dicţionar semnificaţia termenului “identitate”. Prin ce definim
identitatea cuiva? Analizaţi elementele din text care conferă identitate celor
două personaje. Incercaţi să definiţi la nivelul grupului identitatea Fotinei şi a
lui Gaidar.

3. Comparaţi cele două percepţii pe care le au personajele asupra aceleiaşi deteminări spaţiale.
a. De fapt, la ce оi cere Fotinia lui Gaidar să se uite? Este folosit verbul a privi
sau a vedea? Care este diferenţa оntre cele două?
b. Ce nu vede Gaidar, iar Fotina vede? Vede ea o “altă lume, fără atвta pustiu” sau
linia de demarcaţie (“unde se sfвrşeşte plavia putredă şi trebuie să оnceapă altă
lume...”)? Incercaţi să reprezentaţi ceea ce vede Fotina – puteţi face un desen,
un eseu, o poezie etc. Folosind acelaşi cod de exprimare, reprezentaţi apoi ceea
ce vede Gaidar. Comparaţi din nou cele două perspective.
c. Cum vede Fotina? De ce vede Fotina? De ce Gaidar este orb la acea privelişte?
Are aceasta legătură cu identitatea sa? Explicaţi folosirea articolului nehotărвt
оn faţa numelui Gaidar, precum şi trecerea de la adresarea “Gaidar” la cea de
“Semizali”.

4. Gaidar a văzut-o de fapt pe Fotina? Aduceţi argumente оn sprijinul răspunsului


oferit. Ar putea Gaidar s-o identifice pe Fotina? Ce relaţie există după părerea
voastră оntre identitate şi identificare? Negociaţi la nivelul grupului un răspuns
acceptat de toţi membrii pentru această оntrebare.

5. Comentaţi fraza care descrie ultimele momente ale vieţii lui Gaidar.
a. Ce semnificaţii are pustiul menţionat оn fragmentul respectiv?
b. Alăturaţi pustiul, scorbura din salcie şi castelul. Analizaţi simbolurile fiecărui
termen şi оncercaţi să stabiliţi o relaţie оntre ele.

6. Cum vă explicaţi оntoarcerea Fotinei? De ce a lăsat ea să se оnţeleagă că e


văduva lui Gaidar? In ce sens poate fi ea văduva lui Gaidar? Ii conferă aceasta o
nouă identitate, un sens al apartenenţei? Dacă da, este aceasta o apartenenţă
asumată sau căpătată fără drept de apel (оn sensul оn care ne naştem volens
nolens оntr-o anume comunitate/ etnie)?

7. Ultimul paragraf oferă o motivaţie pentru clădirea castelului.


a. Observaţi raporturile de subordonare din frază şi construiţi o schemă logică.
b. Analizaţi sintagma “adăpostul trecătorilor”. Оnţelegeţi prin “trecători”
participanţii la o simplă călătorie sau la “vremelnicie”?
c. Castelul este loc de adăpost, dar şi loc de оntвlnire. Intr-un asemenea spaţiu este
loc pentru manifestarea “diferenţei” (оn sensul “deosebirii оntre romвni şi alţi
oameni”)?
d. Castelul este un loc de relaţionare оn care oamenii оşi spun unii altora poveşti.
Către ce topos vă conduce această idee?
e. Atmosfera de poveste (ca şi aceea de spunere-a-poveştii) netezeşte diferenţele
şi ne ajută probabil să simţim “оmpreună”. Cum interpretaţi sintagma “poveşti
nevinovate”? Sunt mereu poveştile nevinovate? Motivaţi răspunsul.

Alte teme de reflecţie


• Pot fi dialogul şi оntвlnirea ciudată dintre Fotina şi Gaidar o imagine
esenţializată a iubirii?
• Reflectaţi asupra următoarelor definiţii:
Valah – locuitor al Munteniei, romвn
Vlah – locuitor al teritoriului de la sud de Dunăre aparţinвnd unei varietăţi de
comunităţi lingvistice, dar de provenienţă latină.
In lumina acestor definiţii, acceptate de istorie, şi a celor declarate оn textul
studiat, sunt Fotina şi Gaidar valahi sau vlahi? Are aceasta vreo relevanţă?
Eventuala inexactitate a textului – voită sau nu – poate avea o semnificaţie din
perspectiva ştergerii diferenţei, a non-relevanţei acesteia? Exprimaţi-vă punctul de
vedere.

Proiect (V)

A. Realizaţi, la nivelul grupului, o sinteză a răspunsurilor la chestionarul aplicat.


Evidenţiaţi eventualele deosebiri care se manifestă оn perceperea diferenţelor
de către cei tineri şi de către cei mai оn vвrstă.
B. Faceţi un inventar de aspecte care concură la destructurarea stereotipurilor.
C. Destructurarea stereotipurilor presupune ştergerea diferenţelor sau оnţelegerea
şi acceptarea acestora? Realizaţi un poster оn care exprimaţi idei pro şi contra
celor două variante.
D. Revizuiţi diferitele produse realizate pe parcursul derulării proiectului.
Selectaţi-le pe acelea care vi se par reprezentative pentru grup din perspectiva
reliefării următoarelor aspecte: structurarea stereotipurilor; vehicularea
acestora; destructurarea stereotipului.