TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

1. Întreprinderea - veriga principala a economiei.

2. Funcţiile întreprinderii.

3. Întreprinderea – agent economic şi obiect al

conducerii.

4. Legislaţia RM despre antreprenoriat si întreprindere.

5. Etapele principale în crearea şi înregistrarea

întreprinderii.
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

Obiective:
 A înţelege conceptul de întreprindere, firmă,
organizaţie;
 A clasifica întreprinderea după mai multe criterii;
 A defini funcţiile întreprinderii;
 A caracteriza funcţiile întreprinderii;
 A cunoaşte “drumul” pentru crearea unei întreprinderi.

2
 1. TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al
conducerii.
Întreprinderea - veriga principala a economiei.
Notiunea de întreprindere are la origine cuvântul francez “entreprise”, iar în
terminologia anglo-saxona se utilizeaza cu acelasi sens. De multe ori se
utilizeaza cu acelasi sens şi noţiunea de unitate economica firma sau
organizaţie.
Ca unitate economica, întreprinderea are rolul de a administra cu eficienţă
maximă resursele de care dispune în vederea realizarii obiectivelor stabilite de
managementul individual sau de grup şi de proprietari .
În întreprinderi se desfăşoară activităţi economice si sociale, prin urmare ele
funcţionează ca organisme economico-sociale care produc bunuri si servicii în
scop de piofit.

Dupa François Perroux “întreprinderea este o forma de productie prin care în

cadrul aceluiasi patrimoniu se combina preturile diversilor factori de productie
adusi de agenti economici distincţi de proprietarul întreprinderii, în vederea
vânzarii pe piata a unui bun sau serviciu si pentru a obtine din diferenta între
doua serii de preturi (pretul de vânzare si pretul de cost) cel mai mare câstig
banesc posibil” 3
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.
1. Întreprinderea - veriga principala a economiei.
Întreprinderea are trei caracteristici principale: 1. este o unitate economica si
de productie, 2. este o celula a societatii, 3. este un centru de decizie
economica.
1. Întreprinderea este o unitate economica si de productie, un agent
economic a carui functie principala este producerea de bunuri si servicii
destinate vânzarii. Întreprinderea are o forma juridica, deci este o
persoana juridica, care poate fi întreprinzatorul individual sau societatea.
În aceasta calitate întreprinderea are un patrimoniu, cont la banca,
contabilitate proprie si încheie bilant contabil.
2. Întreprinderea este o celula de baza a societatii, având o importanta
functie sociala. Functia sociala a întreprinderii rezida în faptul ca
angajeaza personal si satisface un anumit numar de nevoi ale angajatilor
sai. Aceste nevoi vizeaza stabilitatea angajatilor, nivelul remunerarii,
promovarea, formarea profesionala etc. Întreprinderea este totodata o
organizatie autonoma, o celula sociala a carei functionare depinde de
toate grupurile sociale participante la viata acesteia (actionari,
manageri, personal de executie).
Întreprinderea fiind o organizatie asigura coordonarea rationala a
activitatilor unui anumit grup de persoane în vederea atingerii unui scop 4
comun.
 1. TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al
conducerii.
Întreprinderea - veriga principala a economiei.

3. Întreprinderea este un centru de decizie economica si ca urmare joaca un rol

important în economia de piata, întrucât ea hotaraste natura produselor si serviciilor pe
care le va obtine, combinatia factorilor, tehnologiile practicate, preturile în relatie cu
cererea si oferta de pe piata etc.
Întreprinderea nu este numai locul unde se desfasoara productia, ci este un
centru de decizie, condus de întreprinzatori si are ca scop obtinerea de profit.

Întreprinderea este subiect al gestiunii economice, este organizatie economica

autonoma, îndeplinind cumulativ urmatoarele conditii:
 are un patrimoniu propriu, pe care îl valorifica si îl dezvolta;
 are autonomie decizionala cu scop lucrativ, de productie si executie de
lucrari;
 dispune de o relativa independenta în gestiune si de autonomie în luarea
deciziilor;
 îsi organizeaza sistemul informational astfel încât sa poata masura veniturile,
cheltuielile si rezultatele obtinute din gestionarea patrimoniului;
 îsi achita impozitele si taxele la bugetul statului, bugetele locale si fondurile
speciale. 5
1. TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al
conducerii.
Întreprinderea - veriga principala a economiei.

6
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

2. Funcţiile Întreprinderii

Un rol deosebit de important în organizarea unei firme îl are organizarea de

ansamblu a proceselor de muncă fizică şi intelectuală, a elementelor
componente, analiza acestora în vederea regrupării lor în funcţie de nivelul
obiectivelor, de omogenitatea şi/sau complementaritatea lor, de nivelul de
pregătire al personalului care le realizează şi de specificul metodelor,
tehnicilor şi instrumentelor folosite în vederea realizării obiectivelor în
condiţii de eficienţă.
Funcţia întreprinderii se poate defini ca ansamblul activităţilor omogene şi/sau
complementare desfăşurate de un personal cu anumită specialitate prin
folosirea unor metode şi tehnici specifice cu scopul realizării obiectivelor
firmei.
În literatura de specialitate s-au stabilit următoarele 6 funcţiuni ale unei firme:

1. de cercetare-dezvoltare;
2. de producţie;
3. comercială;
4. financiar-contabilă;
5. de personal.
6. de conducere / administrare/ management. 7
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

2. Funcţiile Întreprinderii

1. Funcţia de cercetare-dezvoltare este reprezentată de ansamblul activităţilor

desfăşurate în cadrul firmei, în scopul producerii de idei noi şi
transformarea lor în noutăţi utile. Această funcţiune are un caracter
complex, se manifestă în toate domeniile şi rezidă în necesitatea adaptării
permanente a firmelor la noile cuceriri tehnico-ştiinţifice.

Formele sub care se desfăşoară acţiunile sale sunt:

 cercetarea pură,
 cercetarea fundamentală,
 cercetarea aplicată,
 invenţia şi inovaţia.

Principalele activităţi ale acestei funcţiuni sunt cercetarea ştiinţifică, ingineria

tehnologică şi introducerea progresului tehnic, investiţii precum şi
organizarea producţiei şi a muncii.

8
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

2. Funcţiile Întreprinderii

2. Funcţiunea de producţie este reprezentată de ansamblul activităţilor de

bază, auxiliare şi de servire prin care se realizează obiectivele din domeniul
fabricării produselor, elaborării lucrărilor şi prestării serviciilor în cadrul
firmei.
Principalele activităţi cuprinse în cadrul acestei funcţii sunt: fabricarea sau
exploatarea, întreţinerea şi reapararea utilajelor, producţia auxiliară,
controlul tehnic de calitate.

3. Funcţia comercială cuprinde activitatea de realizare a obiectivelor ce se

referă la stabilirea legăturilor unităţii cu mediul ambiant în vederea
procurării mijloacelor necesare desfăşurării activităţii şi desfacerii
produselor, serviciilor şi lucrărilor care fac obiectul activităţii de bază a
unităţii.

Această funcţiune cuprinde 3 activităţi: aprovizionarea tehnico-materială,

desfacerea şi marketingul.

9
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

2. Funcţiile Întreprinderii

4. Funcţiunea financiar-contabilă este reprezentată de activitatea privind

obţinerea şi folosirea mijoacelor financiare necesare unităţii, precum şi
înregistrarea şi evidenţa în expresie valorică a fenomenelor economice
din unitate.
5. Funcţia de personal cuprinde activităţi de realizare a obiectivelor din
domeniul asigurării şi dezvoltării potenţialului uman necesar.
Principalele activităţi cuprinse în cadrul acestei funcţiuni se referă la
planificarea, recrutarea, formarea, perfecţionarea, motivarea,
promovarea, retribuirea şi protecţia personalului.
6. Functia de management ?

Interdependenţele dintre funcţiuni sunt determinate de interdependenţele

ce se manifestă între activităţile desfăşurate în cadrul firmei. Acestea
se manifestă în contextul în care producerea unei dereglări în cadrul
unei funcţiuni determină dereglări şi în cadrul celorlalte, putându-se
vorbi chiar de o autoagravare a dereglărilor şi de un proces de reglare
în lanţ.
10
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

3. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

Gruparea agenţilor economici se face pe baza mai multor criterii: subiecţi
de proprietate, forme de organizare şi folosirea factorilor de producţie,
sfera sau domeniul de activitate etc.

După criteriul instituţional, agenţii economici se grupează astfel:

a) întreprinderi – acestea grupează toate unităţile instituţionale având ca

funcţie principală producerea de bunuri materiale şi servicii destinate
pieţei, alcătuind sectorul productiv al economiei de piaţă. Veniturile
acestor agenţi economici provin din vânzarea producţiei, scopul fiind
obţinerea de profit.

b) gospodării (menaje) reprezentate de familii, fermieri, diferite comunităţi

consumatoare etc. – acestea sunt agenţi economici având calitatea de
consumatori de bunuri personale. Veniturile menajelor provin din
salarizarea persoanelor, din titluri de proprietate, precum şi din
transferurile efectuate de celelalte sectoare (de peste hotare) .

11
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

3. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.

Gruparea agenţilor economici se face pe baza mai multor criterii: subiecţi
de proprietate, forme de organizare şi folosirea factorilor de producţie,
sfera sau domeniul de activitate etc.
După criteriul instituţional, agenţii economici se grupează astfel:

c) instituţii de credit şi societăţi de asigurări (private, publice, mixte) –

acestea sunt agenţi economici ce au ca funcţie principală pe aceea de
intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici.

d) administraţii publice – care reprezintă acel agent economic care

exercită funcţia de redistribuire a veniturilor pe baza serviciilor
nonmarfare prestate. Veniturile acestor agenţi economici provin din
vărsămintele obligatorii efectuate de către unităţile care aparţin
celorlalte categorii de agenţi economici; primite direct sau indirect;

e) administraţii private reprezintă agentul economic care grupează or-

ganismele private fără scop speculativ (organizaţii, asociaţii, fundaţii
etc.). Veniturile acestora provin, în principal, din contribuţii voluntare,
cotizaţii, venituri din proprietăţi etc.

f) administraţii străine şi internaţionale aflate pe teritoriul ţării de 12

referinţă, cu care agenţii economici autohtoni fac tranzacţii economice.
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.
4. Legislaţia RM despre antreprenoriat si întreprindere.

Legea R.M. Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr. 845-XII din 3 ianuarie

1992
Articolul 1. Antreprenoriatul

1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a productiei, executare a

lucrarilor si prestare a serviciilor, desfasurata de cetateni si de
asociatiile acestora in mod independent, din proprie initiativa, in numele
lor, pe riscul propriu si sub raspunderea lor patrimoniala cu scopul de a-si
asigura o sursa permanenta de venituri.

2. Munca efectuata conform contractului (acordului) de munca incheiat

nu este considerata antreprenoriat.

3. Antreprenoriatul in legatura cu crearea si utilizarea inovatiilor

rationalizarilor, descoperirilor stiintifice, operelor literare, de arta si a altor
obiecte ale proprietatii intelectuale este reglementata atit de prezenta Lege,
cit si de o legislatie speciala.
13
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.
4. Legislaţia RM despre antreprenoriat si întreprindere.
Articolul 2. Antreprenorii
1. Antreprenor poate fi:
 orice cetatean al Republicii Moldova care nu este ingradit in drepturi,
in modul stabilit de prezenta Lege si de alte acte legislative;
 orice cetatean strain sau apatrid, in conformitate cu legislatia invigoare;
 un grup de cetateni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se
constituie antreprenorul colectiv. orice persoana juridica sau fizica in
conformitate cu scopurile sale principale si cu legislatia.
Statul si autoritatile administratiei publice locale sint antreprenori
speciali. Atributiile de antreprenor la intreprinderile de stat (municipale)
le executa managerul-sef de intreprindere pe baza contractului incheiat
cu acesta.
Articolul 3. Intreprinderea
1. Forma organizatorico-juridica a activitatii de antreprenoriat este intreprinderea.
2. Intreprinderea constituie un agent economic cu firma (titulatura) proprie infiintata
de antreprenor in modul stabilit de legislatie.
3. Intreprinderea are dreptul de persoana juridica sau de persoana fizica, in
conformitate cu prezenta Lege. Intreprinderea-persoana juridica si intreprinderea-
persoana fizica au aceleasi drepturi si obligatii, cu exceptia raspunderii
patrimonial pentru obligatiile lor.
4. Intreprinderea devine subiect de drept din momentul inregistrarii de stat. 14
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.
La data de 01.02.09 figurează înregistrate 150 475 întreprinderi, dintre care:

67 492 întreprinderi individuale

66 041 societăţi cu răspundere limitată
4 978 societăţi pe acţiuni
4 074 cooperative (cooperative de producţie, cooperative de consum şi
cooperative de întreprinzător)
1 504 întreprinderi de stat şi municipale
2 989 organizaţii necomerciale
3 397 altele (filiale, reprezentanţe, societăţi în nume colectiv, societăţi în
comandită, întreprinderi de arendă, întreprinderi intergospodăreşti, colhozuri,
asociaţii de gospodării ţărăneşti şi alte întreprinderi).

15
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.
• Structura numarului de întreprinderi care figureaza înregistrate
pe teritoriul Republicii Moldova, conform formelor juridice de
organizare

16
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.
• Structura numărului de întreprinderi înregistrate în ianuarie anii
2005 - 2009

17
 TEMA 4. Întreprinderea – agent economic şi obiect al conducerii.
Genuri de activitate declarate la momentul înregistrării în anul 2008

18